ii diamantine...Marin Sorescu 75 de ani de la na]terea lui Marin Sorescu Doina DR~GU} Genial, ca...

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul II, Nr. 2 (6)Februarie 2011

arin Sorescu, marelepoet, prozator, drama-

turg, eseist i traduc tor, ar fiîmplinit, anul acesta, 75 de anidac , dup propria-i expresie, nus-ar fi „dus s moar pu in”.

Contrar regulii nescrise, con-form c reia, în posteritatea ime-diat , opera unei glorii trece prin-tre furcile caudine ale supravie-uitorilor i intr într-un con de

umbr , opera lui Marin Sorescun-a devenit pies de muzeu, bunde contemplat, iar nu i de apro-fundat.

Autorul de „cronici fante-

M ziste” din deceniul al VI-lea alsecolului trecut devine un mo-ralist, un spirit grav, dar care nu-i reprim pl cerea lu rii în r sp r

a unor fapte de via . Marin So-rescu este, în egal m sur , i unstoic, i un ludic. A fost tradus înmulte limbi, a c torit mult, a con-feren iat în multe universit i dinlume, a fost conduc tor de re-viste literare, academician, mi-nistru al Culturii, a ob inut nume-roase premii i titluri tiin ifice,opera sa fiind poate cea mai cu-noscut în str in tate, dintre cre-

iile scriitorilor români.

Atunci zboar pe cele mai înalte piscuri roat peste falnicele stânci

De unde a vegheat f team ,Strângându- i aripile, se las apoi

pice ca un meteorit în adânc,Cu ochii treji, cu capul susSimte voluptatea c deriiCare nu seam cu nici una dinFulger toarele lui ateriz ri pe z pad .Prada e chiar el.

Cade n praznicPe umbra sa din adânc,Zdrobindu- i oasele i ochiul deschis

Alt vultur tân r, de sus,Urm re te prada.

Vulturul moare ca un vultur

Îmb trânind, pliscul se încovoaieTot mai mult,Ca un arc încordatCare nu mai poate s mai tragDecât în sinePe o linie imaginarCare arat inima.

Dup o sut de ani,Vulturul mai poate sfâ ia.„Am îmb trânit”, î i zice -

i, dup vreo s pt mân , ecoulÎi confirm din v i adânci:„Am îmb trânit”.„Nu mai avem plisc”, zice,

i ecoul: „Nu mai avem plisc”Marin Sorescu

75 de ani de la na]terealui Marin Sorescu

Doina DR~GU}

Genial, ca scriitor, i abil cumera, ca om, Marin Sorescu a fost,în perspectiva speciali tilor de laStockholm (propus de româniidin diaspora, iar nu de cei din Ro-mânia), poten ial laureat al pre-miului Nobel pentru anul de sfâr-it al mileniului al doilea.

Îl reg sim plenar în poemaVulturul moare ca un vultur:„dup o sut de ani”, când înc„mai poate sfâ ia”, marea r pi-toare constat c nu mai are plisc;în consecin , se înal „pe celemai înalte piscuri”, î i strângearipile i „se las apoi/ s pice ca

un meteorit în adânc”, a a cumcea când î i localiza prada;

numai c , de data aceasta, „pradae chiar el” - pentru sine i pentru„alt vultur tân r”. Poezia e un felde prad pentru autor: proiec iaumbrei lui.

Trecând Styxul, Scriitorul nu-i mai poate devora Opera, a a

cum f cea Cronos cu fiii lui. Încazul lui Marin Sorescu, nu Auto-rul i-a devorat Opera, ci Opera l-a devorat cu voluptate pe El.

Doina Dr gu , 75 de ani de la na terea luiMarin Sorescu ...................................................p. 1N.N. Negulescu, Reîntoarcereala origini (**) ..............................................pp. 3-5Janet Nic în dialog cu FlorentinSmarandache .....................................................p. 4Florin Agafi ei, derea în timp... împreuncu pictorul Ovidiu Klo ..............................p. 6Poetry pRO,Univers poetic .......................pp. 7-9Alina Che ,Poeme.......................................p. 10Adriana Yamane, durea minunat ............p.10Diana Iacob-Sp taru, Mori de vânt .............p. 10Florentin Smarandache, Un paradox alora ului B lce ti..............................................p. 11Constantin E. Ungureanu, Dou c i bine-venite .........................................................pp. 12,13Anton Vasile, De ce nu... ........................pp. 14-15Slavomir Alm jan, Poetul i marea (**) ...pp. 16,17Dan Bruda cu, Orizonturi daco-romane ...p. 17Nicolae N. Tomoniu, Cloaca ........................p. 18Emil Bucure teanu, Declin ..........................p. 19Gh. A. Stroia, Crucea umbrelor .............pp. 20,21Adrian Botez, Spasm cosmic ........................p. 21Nicholas Dima, “Întoarcerea la Hristos -Document pentru o lume nou ”............pp. 22-24George Sorescu, Iluzii i destin ...................p. 25Iulian Chivu, Dialoguri indo-europene:Ezoterismul... ............................................pp. 26,28Ionu Caragea, Poeme ....................................p. 28Lucia Olaru Nenati, Eminescu sau pedeapsaperfec iunii.......................................................p. 29Boris Marian Mehr, Poezia de început aMarinei vetaeva ...........................................p. 30Cristian Petru B lan, Treptele de lumin spreCer ale Profesorului Dumitru Buhai ...pp. 31,32Elena Buic , Ce e iubirea? ...........................p. 32Dumitru Buhai, La cump na anilor mei... Eccetempus! .....................................................pp. 33-34Iulic enea, Poeme ......................................p. 34Gheorghe A. Stroia, “Întoarcerea ultimuluierou”..........................................................pp. 35,36Petru Botezatu, Poezia pentru copii a luiGrigore Vieru ...........................................pp. 37-39Traian Vasilc u, Poeme .................................p. 39Ionel Necula, Adrian Botez - un poet profetic.....................................................................pp. 40-41Ionu Caragea, Adrian Botez i profetul dinpropria inim ..........................................pp. 40-41Delamarian Marco Sebastian, Poeme .........p. 41Florinel Agafi ei, Studiu preliminar asupramedita iei i începuturilor buddhismuluimahayanic.................................................pp. 42-44Ion V leanu, Gae .....................................pp. 45,46Mariana Vicky Vârtosu, Poem absurd... ....p.46Bianca Dobrescu , Crima de la miezul nop ii.....................................................................pp. 47,48

tefania Adela Pop, Poeme.............................p. 48Marian Malciu, Partajul ........................pp. 49-50Georgeta Nedelcu, Interviu cu poetul iziaristul George Roca ............................pp. 51-54Marian P tra cu, Tr im conven ional ijudec m comparativ .......................................p. 55George Pa a, Reg sirea într-un prezentcontinuu ...........................................................p. 56Daniela Sitar T ut , ranca urban ..pp. 57,58Iulian Chivu, Pagina revistelor ...................p. 59

Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Acad. Constantin B CEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany BritishLiterature, English Departament, Bucharest University

2 Anul II, nr. 2(6)/2011Constela\ii diamantine

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Bd. Gheorghe Chi u, nr. 61, Craiova, Dolj, România,cod: 200541

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Sumar

Redac iaDirector:

N. N. NEGULESCURedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICConsilier artistic:

CRISTINA OPREA

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. C LINA-FLORINA FLORESCU, SUA,

membr a Asocia iei Române de Studii ale Americii- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHE ,

Universitatea “Danubius”, Gala i- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &

Literatures 249 East Pyne, Princeton University- Prof. univ. GRIGORE AVRAM

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Constela\ii diamantine

http://www.scribd.com/constelatii_diamantine

mailto:constelatii.diamantine:@yahoo.com

http://www.scribd.com/constelatii_diamantine

Constela\ii diamantine 3Anul II, nr. 2(6)/2011

Re\ntoarecerea la origini**

N.N. NEGULESCU

Constela\ii diamantine

Având un accent entropic deiubire, imnul (psalmul) «Te, Deum,laudamus...» se înal spre dra-gostea unitiv cu Dumnezeu. A-sistat de Îngerii inspiratori ai cre -tinismului universal, trans/istoric,suflul s u creator îmbr eazkosmosul i antroposul anun ânddacilor zalmoxieni o nou er re-ligioas . Textul sacru izvor tetocmai din aflarea sufletului mo-nahic nicetian în enstaza ilumi-nat a arhetipului ancestral. Deaceea, cuvintele în practica lorvirtuoas de restabilire a unit iipierdute se purific de urme ma-teriale dobândind sc toareaorigin a entit ii antecedente.Este o situare în dimensiune îm-plinitoare euharistic (în sensulde eucharistie = har, gra ie) carea dep it formula „nutrix inventi-ones eruditio est”; adic este oîmp rt ire cordial (prin sediuliubirii) i mental (prin sediul ide-atic) cu eudaimonia simbolistic .

În acest stadiu, demersul meueuristic distinge cum prezen a ei-dosului platonic (ideea absolut )are voca ie tipologic - arhetipic(„model al naturii eterne”, Tima-ios, 38 b) ca holos poten ial ge-netic universal; de unde i ritmi-citatea fecund a impulsurilorapriorice preformative.

Topica prof. dr. Ion PachiaTatomirescu aplicat în adâncultextului sacramental al imnului«Te, Deum, laudamus...» desco-per i scoate la lumin „argu-

menta interne” temeinice, con-vergente despre locus comunis(izvorul comun) tradi ional dacic,convertit la cre tinismul cu careavea - dup cum vom în elege - ra-poarte de consubstan ionalitate.

Magistrul sus ine înc de laînceputul c ii veridicitatea„paternit ii nicetian-remesiani autohtonismul pelasgo-dacic/

valahic al imnului «Te, Deum,laudamus...»”.

Bineîn eles, paternitatea iautohtonismul - vrea s ne spunautorul - nu sunt altceva decât oreflectare a receptacolului spi-ritului nicetian, hr nit din esen-ele eredit ii (vezi etimonul mo-

delului hereditas), fiindc univer-sul literar (imnic) nicetian are pro-priii s i patternas: idee, arhetip,prototip, model, cu un pronun atcon inut metafizic.

El, Sfântul/Poetul Niceta Re-mesianu a fost alesul între patresveteres (p rin i biserice ti).

Este unica sa paternitate du-hovniceasc . Deoarece textul in-fuz al imnului «Te, Deum, lau-damus...» are auctoritates Sancto-rum, direc ia c ii hermetice (a Ka-non-ului) de interpretare pe careo urmez îmi dezv luie mie ade-

rata pluralitate patern cobo-râtoare prin Eikon din Înalturileexisten ei ve nice a GenitoruluiTreimic, Treiipostazic: Tat l, Fiuli Sfântul Duh (vezi conciliile

ecumenice de la Niceea - 325 - iConstantinopole - 381- care aufost dedicate dogmei trinitare).

În plan secund, dar numai caghid astral, întru ini ierea slujiriicultice a dacilor din sacerdo iutemplic, a l sat i Zalmoxis o anu-me paternitate depozitar ; pater-nitate i-mediat doar în succesi-unea temporar . Evolu ia gândiriiine de recuren a arhetipal ...

ascult m prolegomena luiPetre ea: „De altfel , cum ammai spus, ideile platonice nusunt fructe ale cercet rii, nu potfi cuprinse în tiin a comod ,util i limitat , neavînd sediul

în om i-n natur , iar sufletul in-dividual particip la ele, aici «prinanamnesis, fiindc le-a contem-plat în form pur într-o existenanterioar ». Nu intereseaz me-tempsihoza pitagoreic i niciprezentarea mitologic-poetic aideilor din Phaidros, ci naturatranscendent a adev rului“.

Este necesar s vizualiz m idintr-un alt unghi favorabil con-fluen a celor dou str vechi idiferite mo teniri tradi ionalepentru a cuprinde mai bine trans-la iile spa iale ale combinatorieidiferite de idei i contribu iaistoric a fiec reia dintre ele ladefinirea institu ionaliz rii cul-tului cre tin în Dacia zalmoxiana lui Niceta Remesianu.

Din textele sapien iale aflateîn patrimoniul biblic afl m:

1. Vechiul Testament, scris înebraic , cu rare pasaje în aramai-

, prezint influen e detectabile(aliaje culturale) preluate din Ba-bilon de c tre semin ia lui Abra-ham, chiar dac înainte i dupîndurarea Exodului, prin repetaterevel ri în con tiin e, metanoia(întoarcerea privirii i a inimii) de-venise principiul unic c uzitoral sufletelor. Aceste reprezent riinstaurau nu doar o smulgere fi-zic a evreilor deporta i din t râ-mul servitu ii, ci i anumite înce-puturi. S nu uit m nici focarulde civiliza ie, n scut din influ-en ele sumeriene i semitice.

Ce leg tur au aceste doveziscripturice cu tematologia noas-tr ? R spunsul este simplu: de ira iunea uman (ca parte a ra iu-nii universale) repet ve nic mo-delul (arhetipul) ra iunii univer-sale, engramele egiptene au fostaccesibile intelectului ebraic; deunde continuarea unor tradi iiderivate din mytosuri i ethosurireligioase. În subsidiar, poporulstigmatizat s-a apropiat asimpto-matic de modelul „în elepciunii”care l-a ghidat câteva decenii.Crucificarea hristic este o do-vad neiert toare a durit ii fa-

raonice însu it de farisei...2. Selec ia de texte sapien iale

cu valoare exemplar din VechiulTestament însumeaz i frag-mente poetice (psalmice) incan-tatorii din epoca David/ian (cca.1012). În adev r, acesta este mo-delul ideal de inspira ie nicetian .

3. Ca evreu încarnat, Iisus dinNazaret întemeiaz misiunea Samesianic (în ebraic Mesiah-christos „cel uns”) prin înv -turi/predic ri rostite în genul pa-rabolei (mashalul ebraic) cu multdeasupra nedomolitelor furtunimentale ale iudaismului din Pa-lestina unde se confruntau aprigfariseii (evreii de rit strict), sadu-cheii, zelo ii i esenienii.

Iat i judec ile enun ate deprof . dr . Ion Pachia Ttomirescudespre „paternitatea nicetian-remesian i auhtotonismul pe-lasgo (valaho) - dacic al imnuluiCre tin ii, «Te, Deum, lauda-mus...», descoperit în continuulcompozi ional: „Este de-a dreptulrevolt tor c , pân ast zi, „ceimai mul i cercet tori” din celeaproape 17 veacuri ce s-au scursde la z mislirea imnului întregiiCre tin i, Te, Deum, lauda-mus.../ Pe Tine, Dumnezeule, Te

ud m... de Niceta Remesianu,nu au apelat în vreun chip la in-contestabilele, la indiscutabileleargumente interne privitoare lapaternitatea nicetian-remesiani la auhtotonismul pelasgo-da-

cic/valahic,atât de evidente, am-plasate de autorul-episcop de laDun rea de Jos chiar în „cheiade bolt ”, chiar în „punctul cul-minant-imnic”.

Nu s-a inut seam de faptul, în orizontul anului 370, epis-

4 Constela\ii diamantine Anul II, nr. 2(6)/2011Constela\ii diamantine

copul-poet, Niceta Remesianu,prin acest imn se adresa Dacilorde pe ambele maluri ale Dun riide Jos, Daci ce, înc din orizontulanului 1600 î.H., credeau în mo-noteismul Zalmoxianismului,preluat peste optzeci la sut deCre tinism.

Dou sunt versurile indis-cutabile/incontestabile din imnulTe, Deum, laudamus.../ Pe Tine,Dumnezeule, Te l ud m..., str -

tute de sublimul jertfei zidirii,de spirit cogaionic/zalmoxian,pentru c poetul-episcop NicetaRemesianu le destinase Pelasgo(Valaho) - Dacilor din satele sud-dun rene de deal/munte, dinTimoc, din zona Naissus (Ni ) -Singidunum (azi, Belgrad), ori dincele nord-dun rene, din Mehe-din i/Oltenia, din Cara -Severin/Banat, Valho-Daci cu nezdrun-cinat credin aproape bimile-nar în monoteismul Zalmoxia-nismului, unde înc nu p trun-sese „Cre tinismul de Câmpie”adus/propov duit la Dun rea deJos de Sfântul Apostol Andrei(mai mult ca sigur, Sfântul NicetaRemesianu avea drept model peSfântul Apostol Andrei, din se-colul I d.H., ce convertise sute demii de Pelasgi/Vlahi-zalmoxieni laCre tinism, fire te, din localit ilece ineau de Dacia, de pe rmulvestic i nord-vestic al M rii Ne-gre, ori din Valea Dun rii, de laMuseua/Buz u pân la Morise-nadunum/Cenad, apoi, de aici, laSingidunum/Belgrad i pe ValeaMoraviei, de unde a trecut la Te-salonic i Patras, - în acest oragrecesc fiind arestat i pironit/

stignit de Greci, cu aprobareaimperial a Romei, desigur - pecrucea „în form de X”, ce-i poar-

numele i în zilele noastre,„Crucea Sfântului Andrei”).

Tu ad liberandum susceptu-rus hominem Virginis uterum, /Tu devicto mortis aculeo aperu-isti credentibus regna caelorum...,adic : Tu, Întrupatul-în-Om întrumântuirea-i, n-ai strigat frica-npântecul Fecioarei, / Tu, Biruito-rul-din-Suli a-Mor ii, deschis-aicredincio ilor poarta-mp ieicerurilor...

În aceste dou stihuri, mar-

când „apoteoza imnic ” (pe care„campionii schismatici - cunos-

tori i, mai frecvent, editoriroesleriano-stalini ti” recen i „seprefac a le omite” ca „din gre-eal ” („de memorie/tipar”), c ci

nu „cadreaz dogmatic” atuncicând se mai atribuie acest imnvreunui Anbrosius - cf . CCL, 163sqq.), sunt dou trimiteri sacre,conectate puternic în fundamen-tele monoteiste ale Zalmoxianis-mului Pelasgo/Valaho-Dacilor ceau ivit i nutrit/purtat prin mileniipân azi pece ile stilistice de pro-fund auhtotonism ale acestuimare popor al Eurasiei („al doileadup al Indienilor”, în certificarea

rintelui istoriilor, Herodot).I) Tu , Întrupatul-în-Om întru

mântuirea-i, n-ai strigat frica-npântecul Fecioarei (Tu ad / Libe-randum / suscepturus hominemnon horruisti Virginis uterum)este versul ce î i conecteaz /centreaz str lucirea („for a ful-ger rii” Dacului - receptor întrusublim, întru catharsis) în mitulnemuririi dacice ob inute în ca-litatea de r zboinic al fotonilor(ca s evit m „cli eizarea” Lu-minii), în calitate de F t-Frumos,

ruia, înc de la na tere (de lamistericul / ini iaticul „plâns” înpântecul mamei - fecioar -împ -

teas ) i se promite de c tre tat l-împ rat - spre a se na te, spre avedea lumina zilei în aceast lu-me - desigur -, ara / Împ ia-Tinere ii-f -B trâne e- i-Vie ii-

-Moarte. Pentru Pelasgo/Va-laho-Dacii, c rora li se adresa, înorizontul anului 370, episcopul-

poet, Niceta Remesianu, stihulTu, Întrupatul-în-Om întru mân-tuirea-i, n-ai strigat frica-n pân-tecul Fecioarei (Tu ad liberand-um suscepturus hominem nonhorruisti Virginis uterum) nu era„hermetic” / „încifrat”, ca în zilelenoastre. „Strig tul/plânsul („bo-cetul”) fricii de a te na te într-olume plin de r ut i ca a noastreste un motiv str vechi, pelasgo/vlaho-cogaionic, devenit dincoa-ce de orizontul anului 1600 î.H.,zalmoxian, frecvent întâlnit în bas-mele Pelasgo/Valaho-Dacilor.

Herodot (484-425 î.H.), în Is-torii (V, 4), men ioneaz cu privirela „plânsul”/„bocetul” de la na -terea Dacului/Thracului: «Dintreaceste semin ii thrace, obiceiuri-le pe care le au Ge ii, care se crednemuritori, le-am ar tat. Trau ii,în toate privin ele, au acelea idatini ca i ceilal i Thraci, numai

la na teri i la înmormânt riiat ce fac: rudele se a eaz înjurul nou-n scutului i încep sboceasc de câte rele are s în-dure, odat ce s- a n scut, în i-rând toate p timirile omului (s.n.);pe mort îns îl îngroap jucândi veselindu-se, sub cuvânt c

de-acum se afl în deplin feri-cire, sc pat de atâtea necazuri.»(Hist., II, 30).

Informa ia o reg sim - pesteaproape o jum tate de mileniu -i la Ponponius Mela (aprox. 5-

70 d.H.): «Thracia este locuit deun singur neam de oameni, Thra-cii […]; unii cred c sufletele ce-lor care mor se vor întoarce pe

mânt, iar al ii socotesc c , de i

nu se vor mai întoarce, ele totu inu se sting, ci merg în locuri maifericite; al ii cred c sufletele mornegre it, îns c e mai bine a adecât s tr iasc . De aceea, la uniisunt deplânse na terile i jeli inou-n scu ii; dar, dimpotriv , în-mormânt rile sunt prilej de s rb -toare i le cinstesc ca pe ni te lu-cruri sfinte, prin cânt i joc.» (s.n.Fontes, I, 389; cf . V M R, 170 sq).

Gra ie impresionantei, nease-muitei mitologii valahe, având întemelie aproape dou milenii deoralitate cult colilor Zalmoxia-nismului, informa iile transmisede Herodot, Ponponius Mela .a.se nuan eaz : Nen scutul dinDacia nu înceta s plâng , ori sstrige în pântecul tinerei mame-împ tese pân nu i se promiteade c tre tat l-împ rat ara/Îm-

ia-Tinere ii-f -B trâne e-i-Vie ii-f -Moarte (odat n s-

cut, ca sortit nemuririi cogaio-nice, sau, mai exact spus, Împ -

iei-Tinere ii-f -B trâne e- i-Vie ii-f -Moarte, el devenea ne-muritorul F t-Frumos, nemuri-torul rege-zeu-medic de Sarmize-getuza , nemuritorul R zboinic/Cavaler al Zalmoxianismului):«Taci, dragul tatei, zicea împ ra-tul, c i-oi da împ ia cutaresau cutare; taci, fiule, c i-oi dade so ie pe cutare sau cutare fatde împ rat, i alte multe de-aldeastea; în sfâr it, dac v zu i v -zu c nu tace, îi mai zise: taci, f tulmeu, c î i voi da Tinere e-f -

trâne e- i-Via -f -Moarte.»(Tfb, 53). Subliniem c în mitolo-gia/mitosofia, în folclorul Pelas-giei (Thraco-Daciei) / Valahiei,exist i o serie de basme cu ne-muritorul protagonist F t-Fru-mos - proiec ie teluric , întru-chipare „terestr ” a Soarelui, „fiullui Samo /Dumnezeu” -, serie cenu se întâlne te la alte popoare,serie de basme purtând unici-tatea pece ii stilistice a Zalmoxia-nismului, a mitului Perechii Ide-ale, Soarele i Luna, având r s-pândire numai în arealul numitDacia, al exercit rii acestei primereligii monoteiste din istoriaspiritualit ii universale, serie debasme inând de sfera oralit iiculte a Zalmoxianismului.

Geo

rge C

rci

unoi

u

Constela\ii diamantine 5Anul II, nr. 2(6)/2011 Constela\ii diamantine

Janet Nic#\n dialog cu

Florentin Smarandache

Janet Nic : Pe unde e ti, domnule, te-aidat cu somnule?Florentin Smarandache: yo soy a la casa[sunt acas ]Janet Nic : Ai casa pretutindeni, precummiriapodul picioare. Asta ce s însemneoare?Florentin Smarandache: dragoste mare.cet ean interna ional / multi-planetar.Janet Nic : i nu te dor genunchii deatâta dor i de atâta stat la particolar?Florentin Smarandache: Dup cum sevede, este cum se aude.Janet Nic : Dup cum vorbe ti, am îngur gust de dude. Din alea morojii delâng Jii.Florentin Smarandache: Mesaje româ-ne ti nu vrei?! (Alelei!, în... dollars, nici-cum în lei!, fir’ar mama mamii ei!!)Janet Nic : Nu, domnule. Ba da, domnule !Florentin Smarandache: navajo, zuni,apache sunt în zona mea. Cam 70-80%din studen ii mei sunt indieni, conformstatisticilor oficiale. Casa-i în campusuluniversitar. De români n-au habar!Janet Nic : Ce e bun-bun în aceast lumenebun -nebun ?

Florentin Smarandache: Ceea ce nu parebun e bun, iar ce pare bun e nebun.Janet Nic : Iar eu ce s mai spun? N-amnici c ma , nici z bun. N-am nici condei,nici caranda .Florentin Smarandache: Aha! Iar eu sunttare n va ! Chiar când scriu acest

va .Janet Nic : Un r va ca o scrisoare, pre-cum o descriere povestitoare.Florentin Smarandache: Eu sunt b l-ce tean Florentin i tiu de unde vin.Janet Nic : Ba e ti un mondoolteanSmarandac, în elept ca un cozonac.Florentin Smarandache: i dulce ca unîn elept care a luat lumea în piept.Janet Nic : Un mondooltean care î iiubele te ara, precum iarna iubele tevara.Florentin Smarandache: Tac i iar tac.Doar sunt Smarandac.Janet Nic : De ce taci, juvete mondial? Cespun eu nu e real?Florentin Smarandache: e real de ireal /i mumos de frumos / dar m trage via a

mea / ca o rabl tinichea...Janet Nic : Credeam c e ti paralel cumeridianele i meridian cu paralelele, calergi dup fusele orale s dai extempo-rale.

Florentin Smarandache: am texte i pre-texte / la cursuri universitare / i fluviale....sunt ocupat r socupat / i la gurastupat...Janet Nic : Bine, atunci te las s i circu-leze mintea prin p duri, ca ViteazulPintea.Florentin Smarandache: am copiat reco-piat / sufle elul lui janet / în al meucarnet.Janet Nic : Mie mi-a r mas sufle elul înoriginal pe piedestal i sufle elul ori-ginar, în buzunar.Florentin Smarandache: o carticic ori

rticea / ie i-va din gândirea ta i-a mea.Janet Nic : M bucuresc, m craiovesc i

b lcesc, dar nu m b cesc.Florentin Smarandache: î i trimit prin e-mail trei fi iere ale discu iilor noastre înWORD s vezi dac po i scoate: un duetsau duel / sprintenel / pentru un voluma/ mintena /Janet Nic : Ei, a !Florentin Smarandache: de teatrel / m -ricel / experimen el.Janet Nic : i de o el. Bine, b ie el! Euam un scop, tu ai un el!

adar, spre deosebire deSolul (Mesagerul Celest) la Dum-nezeu (prima cale a ob inerii Ne-muririi), ori spre deosebire de Ca-valerul/R zboinicul Zalmoxia-nismului, luptând cu du maniiDaciei pân la ultima pic tur desânge, necunoscând statutulsclaviei, Sol/Cavaler (F t-Fru-mos) ce i-a „plâns”/ „strigat „frica de-a se na te înc din pân-tecele tinerei mame-împ tese,Iisus Hristos nu i-a strigat vreofric de vreun soi în pânteceleMamei-Fecioare.

II) Biruitorul din „suli a mor-ii”, deschiz tor de poart ce-

reasc pentru semenii s i din

Dacia (Tu devicto mortis aculeoaperuisti credentibus regna cae-lorum...) nu este altcineva decâtIisus Hristos, pironitul pe cruce,menit a substitui Solul/Mesa-gerul Celest aruncat în trei suli ei trimis ritualic-ini iatic la Dum-

nezeul Cogaionului/Sarmizege-tuzei (adic la „Soarele - Mo ” /„Tat l - Cer”, Samo / „Zamo ”,confundat cu Salu - mo , numedeformat de carianul Herodot înZalmoxis, de fapt, „omul - lui -Dumnezeu - pe P mânt”, regele-zeu-medic, în rang de „Pap ”, darnu de la Roma, ci din Cogaion/Sarmizegetusa ); scenariu mistic/ini iatic din Zalmoyianism, altrimiterii Mesagerului Celest, din

Cogaion/Sarmizegetusa, la Dum-nezeu, „tot în al cincilea an”, estearhicunoscut i în mare m surdescris i de Herodot, în Istorii(IV, 94-96): «Iat în ce chip se so-cot ei nemuritori...» (este vorbadespre Ge ii de la Dun rea de Josi de la rmul vestic i nord-

vestic al M rii Negre); «credin alor este c ei nu mor...»; «trimi-terea Solului se face astfel: câ i-va dintre ei, a ezându-se la rând,in cu vârful în sus trei suli e, iar

al ii, apucându-l de mâini i depicioare [...], îl leag de câtevaori i apoi, f cându-i vânt, îl arun-

în sus peste vârfurile suli elor;dac , în c dere, omul moare str -puns, r mân încredin i c

(Dumne) zeu le este binevoi-tor...» (Hist., I, 345); adic Dumne-zeu î i arat bun voin a i pri-me te Mesagerul Celest (Amba-sadorul Daciei) pentru patru ani,la Curtea Împ iei Sale dinCerul al Nou lea (de-aici i vorbavalah : a te sim i ca într-al nou -lea cer / Pleni sunt caeli...)..

Pentru imnologie, pentru is-toria literaturii valahe i univer-sale, Te, Deum, laudamus.../ PeTine, Dumnezeule, Te l ud m...de Niceta Remesianu, r mâne oneasemuit capodoper din ori-zontul anului 370 d.H., un curcu-beu mirific pe cerul spiritualit iiDaciei, pe cerul înc nedivizat alCre tinismului.

6 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 2(6)/2011

Florin AGAFI}EI

Odat cu noile crea ii ale pic-torului Ovidiu Klo , problemaetic i estetic a rediscut rii in-tervalului ce desparte, dar i a-propie lumea mundan , subso-lar , de cea celest , revine cu pu-tere în actualitatea unui timp ale

rui repere spirituale par a fi fostdefinitiv uitate de omenire.

Intervalul dintre lumea teres-tr i celest , în eles nu ca vid ci,ca un spa iu umplut cu îngeri ioameni, deopotriv , ofer ansaabsorbirii tuturor celor deschi iduhului, în lumina izb vitoare cese contureaz sistematic i trep-tat în jurul fiec rui înger realizatde artist.

Îngerii lui Klo - dac neeste permis aceast for are aideii i exprim rii deopotriv - înpendularea lor dintre Absolut iMizeria Mental ofer alterna-tiva eliber rii, mântuirii spirituale,izb virii din cercul de fier al exis-ten ei materiale exprimate princorporalitatea în care este con-strâns s fiin eze o perioad spi-ritul, a c rui esen nu poate fidecât una singur i exprimatprin atributele specifice intangi-bilului. Se tie, spiritul nu poatefi decât absolut liber! Vectorul cene demonstreaz acest fapt esteîngerul atipic din crea ia luiKlo , întrucât de i pare conta-minat de suferin a intrinsec

specific umanului, manifest li-bertatea sinelui propriu prin jo-cul fantastic al luminii dezvoltatîn diverse forme, unele mai sur-prinz toare decât altele.

Îngerul, în eles ca mesagerul,ca intermediarul dintre cele doulumi - de i, binomul astfel perce-put reduce cu mult esen a spiri-tual a Marelui Interval - pro-pune o alt variant intra-exis-ten ial , fiin ial , ce rupe spa iiconsiderate date i imuabile,dezvoltând deopotriv paradig-me altfel imposibil de conceputi priceput min ilor obi nuite.

Observ m, de pild , cum ar-tistul surprinde manifest ri sui-generis - corporal-umane ale în-gerilor, redirec ionând elanul bi-blic, n scut în urma gestului con-form c ruia Dumnezeu l-a creatpe Om dup chipul i asem nareaSa; la Klo , îngerii, ca extensiiale lui Dumnezeu, sunt crea i du-

chipul i asem narea Omului,a cum este acesta strivit în ne-

C#derea \n Timp... \mpreun#cu pictorul Ovidiu Klo[k#

Pictorul Ovidiu Klo s-a n scut la 27 iulie 1977, în Neam .Absolv cursurile Universit ii de Art din Ia i „George Enescu”- în 2009. De atunci i pân azi, particip în expozi ii - majoritateapersonale - în ar i str in tate. Expune la Ia i, Bucure ti, Bac u,Foc ani, Sf. Gheorghe, Chi in u, iar în Fran a la St. Tropez iNably.

Sedus de oniric i uzura urban , ca de altfel i de lumeaabsurdului, pictorul Ovidiu Klo se impune încet dar sigur pe opia extrem de preten ioas , care nu este alta decât aceea a

fericirea-i sisific terestr , mai multdecât în fericirea de provenientranscendental .

Corporalitatea îngerilor, apa-ri ia mâinilor în imaginea oniricgrav , devoalat printr-o lume aînceputurilor creatului increat,apare ocant exploziv - cu tr irispecifice omului - marcat dechipuri aparte, fie c zute în me-dita ii profunde, fie exteriorizândtr iri aflate în vecin tatea mir rii,înfrico rii de dinaintea marilortreceri, ilumin rilor instantanee,deta rilor reci, sfâr irilor eterne.

Construct senza ional, apa-rentul corp al îngerului - îngerilor- surprinde prin planul vizibil icel invizibil, intuibil, îns ; avemde a face cu o corporalitate se-cundar mai mult intuit decât ra-ionat , adic nu reprodus . Ea

se dezvolt ca senza ie cu brio ipoate marca, în opinia noastr ,începutul unui nou drum în artacontemporan ; se adaug figura- figurile! - respectiv chipurile în-gerilor care par c se confundîn background-ul întunecat-lu-minos, continuând, astfel, ideeaevad rii din sine i, prin aceasta,din constrângerile nefaste alelumii materiale.

Dualitatea prezentat de corpi spirit, de lumin i întuneric,

creeaz în el toarea impresie aideii exprimate cândva de M.Foucault, conform c reia „totulseam cu totul, orice cu ori-ce”, îns artistul tie s evite cli-eele, vechile presupozi ii cultu-

rale ale spa iului în care se miestetic, inducând senza ia de cer-

u urin , nicidecum de u ur -

tate, imaginile sale nedând vreunmoment impresia c sunt gata f -cute, urmare a unor obi nuin ede gândire ori de reflexe studiateîn oglind .

Avem de a face cu o spargerea tiparelor gândirii descartiene,ce impunea, cândva, o ra ionaredirect , f intermediari, c ciautorul ne propune o gândire me-diat tocmai de îngerii deveni i -cum afirma Durand -„simboluriale func iei simbolice îns i”; înloc s dispar , îngerii reapar înfor într-un timp ce solicit maimult ca oricând prezen a lor dreptsingular suport al salv rii noas-tre în ine.

sucirile sufletului sunt in-vestigate pe îndelete, iar reac iiledezvoltate prin intermediulrecentelor crea ii comprim re-velator geam tul omului contem-poran infirm, sugerând un lucruextraordinar: c pân i spiritulse negociaz , la urma urmei. Daraceasta e numai o sugestie, ce netrimite la spusa lui Rabelais, con-form c reia pân i „pe tii url ”.

Transcenden a este înlocuitcu energii speciale ce coboar întrup, iar faptul nu reprezint alt-ceva decât eterna c utare de sinea artistului, a insului obligat str iasc într-o lume pustiit , încare apare oportun aripa salva-toare a îngerului.

Acest lucru este vizibil în cre-ia lui Klo , întrucât, la un mo-

ment dat, mâinile îngerilor devinaripi de lumin orange, desprin-derea de ce este comun i carac-teristic omului delimitându-setran ant, ar tându-ni-se c artis-tul dispune, realmente, de orga-nul necesar recept rilor fenome-nelor subtil-mistice, relevate pa-radoxal prin elementele materia-lit ii acestei lumi.

Opozi ia contrariilor, ve ispune; iar noi vom fi de acord!O

vidi

u K

losk

a

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul II, nr. 2(6)/2011

Univers poeticANNA ROBINSON

SupranaturalM-am trezit în camera mea unde dormeamDar pere ii au disp rut i tot ce v d sunt forme ale nop ii

sucindu-se departe de pat. Cred c sunt mure,Da, sunt, i împârguite. i acum pot sim i noaptea cald

i acum pot sim i c nu e nici o adiere.

Încercând s m obi nuiesc cu lunai spatele maroniu oglindit al departamentului de s tate

Întotdeauna în dreapta sa, care a disp rutprecum gardul unui parc, precum parcul i apartamentele

i acum pot vedea formele acareturilori acum pot vedea luna pe sticl .

ridic i neg sindu-mi papucii,Merg prin iarb , care este pe jum tate mocirlNefiind un lucru a a de r u. i cum este lun plin

d florile, îndoite de somn,Topora ul tricolor îmi gâdil imagina ia,Curajos, sare i m s rut .

Traducere de Anamaria Petrache

ANNIE CLARKSON

NorAst zi, un nor de m rimea unei mori a coborât i eu respir praful

u de bumbac asurzit de p vr geala r zboaielor de esut. referi i la mine ca i cum a face din gesturile mâinii mele

forme de sateli i i de guri. Sunte i cealalt parte a camerei, lumina dela ferestrele sparte cu pietre i pelete, aripi de cioar cu semneprevestitoare, chemându-se c am murit.

Am putea fi mor i ast zi, în cazul în care a fi mort poate fi temporar,am fi putut sa fi oprit b taia din inimile noastre ca i cum o cheie ar fiputut transforma, i o ma in distrus .

uit la gura voastr care formeaz jum i de cuvinte, bra elevoastre care trimit mesaje lente ca i cum ar putea ajunge la mine.

Traducere de Denisse-Meda Bucura

ANNIE CLARKSON

pu a ruseascEu am fost singura p pu ruseasc pe care a cunoscut-o vreodat .

aflam în podul lui, ascuns sub discuri zgâriate, o umbrel cuspi ele rupte i un puzzle cu cinci piese lips .Numai cu mine vorbea. Îmi spunea cum ar fi vrut s î i arunce pantofiide lucru i s î i strecoare picioarele în osete groase, bocanci icrampoane. Voia s i simt genele congelându-i-se de la z pad ,lacrimile înghe ându-i pe obraz, i degetele de la picioare degerându-i din cauz c urca pe mun i mai înal i decât i-ar fi putut imagina. Mi-a spus c i-ar fi dorit s g seasc o femeie care l-ar putea asculta,

a ca mine.

tergea praful de pe rochi a mea ruseasc . Modelul era decolorat,chipul meu ters, cicatricea din jurul pântecului meu adânc . Voiamca el s -mi ating cicatricea. Voiam s cunoasc p pu a din untrulmeu, care dormea pe perna Alessandrei, ascultând-o cum suspindup iubitul s u; p pu a din untrul ei, care privea cum un chirurgscoate un glon din stomacul iubitului s u; p pu a din untrul ei,care sim ea ultima lui r suflare furtunoas . Voiam ca el s cunoasc

pu a din untrul ei, pe cea din untrul ei i pe cea mai mic p pudin untru, ultima.Eu am fost singura p pu ruseasc pe care a cunoscut-o vreodat ,cea pe care o desf cea noaptea, r sucind-o.

Traducere de Oana Badea

SEÁN STREET

Helen Thomas în p durea EppingUn sunet ca o hârtie împins sub o uE tot ce ai l sat din tine pentru mine,Desf când forma de noi. În timp ce i-ai v zut de drum,Fereastra f de frunze mi-a promis nimicÎn sunetele ei schimb toare, Pa teDup Pa te deja scris, imaginatPrin lini tea înce at a inutului împ durit,Aliat într-o conspira ie de zile scurte.

i a trebuit s tr iesc profe ia aceeaTrup al unui solitar viu într-o ploaie ce de prea multe ori a înnoroitMemoria c utând un poem de amurgÎn prozaica intensitate a luminii sure.

toate acestea r mân în cuno tin ele vântuluicare înc mai sufl când i când deasupra locului

când din mine o stafie acolo. În diminea ade dup e o rochie pe un pat i o siluet goal într-o lumin alblâng fereastr de parc s-ar fi întâmplat iericând nemi carea z pezii ne-a adus împreun ,iambii plec rii tale evocând ultimele pe care f cut din dragoste.

Traducere de Bianca Dumitru

DIANE TANG

Rita alunecÎn untrul dup -amieziiCu feliu a ei de l mâie i pocalul cu gin.Înc i mai penseaz sprâncenele, î i mai d cu roz pe buze

i- i mângâie obrajii cu un rest de ruj ro u, ro u.

„B trân , b trân , b trân ” cânt Rita, iar ginul ajut la asta.Nop ile i-ar fi înnebunitoare f el,Dup -amiezile ucig toare.(Dimine ile deja sunt ucig toare.)

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional poetry pRO,coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratuluipentru Traducerea Textului Literar Contemporan -

Universitatea Bucure ti, http://mttlc.ro.

http://mttlc.ro./


Ea tie c nu ar trebui.Ficatul ei probabil c e terci, inima st s -i cad .Rita cea cu ochii ro ii spune oglinzii din hol:„Scumpule, de m-ai fi v zut atunci.”

Când p rul tot î i este o peruc i ginul i-este în stomac,Când mesele tale au ro i i singurul t u copil de treabE pierdut i-mb trânit prin Philadelphia,„E bine s i p strezi sim ul umorului.”

Prietenii ei tiu s nu telefoneze diminea a,Niciodat în dup -amiezile mistice,

i ies noaptea în galop ca ni te solda i de cavaleriei r spund întotdeauna dac -s ale i de gâdi-gâdi-ul chefliu

Al Ei atunci când e în dispozi ia de a vorbi -Poate despre b iatul cu biciclet de pe plaj ,Despre brandy i despre clopot, sau poate cealalt , cu din ii,

i panerele i trandafirii i arborele de pâine i ochii din tabl -

Ori ar proiecta telefonul afar pe fereastr pentru a surprindeDrama ce se deruleaz (chiar i în momentul vorbirii) în via a aleiide dedesubt: ce s vezi, e b trânul la tomberoane, câinele s u,

ul s u, cântecul s u. „M-am hot rât s -l strig Harold.”

i câteodat discu ia se-ndreapt c tre dup -amiazaîn care ea a tiut c alunecase un pic mai departe -„În dulap, pentru numele lui Dumnezeu” - i a z cut acolopân mar i, cu demonii întunericului ce au degete reci ca ghea a.

Este o art , nu o tiin , nu „dragostea vie ii mele”, tai l mâi cu o asemenea precizie chirurgical .

Pân s vin momentul apusului, ea se a eaz la fereastr ,Cea cu vedere schimb toare, pentru a privi cum lumeade la picioarele ei î i desfund inima cea rea,Mare i frumoas cu mult peste semnalul stingerii.

Traducere de Loredana Malici

MOIRA MERRYWEATHER

Trandafir i pitulicepentru Virginia 1968-2004

Ast zi, am sperat c pitulicea harnic ce zbura iuteîn untrul i înafara unei pergole stratificate,cu ciocul plin de insecte i de trusa pentru repararea cuibului,venise s -mi vorbeasc pe limba ta,dar nu am auzit decât pic, pic, picuratul ploii.

tiu cum s te g sesc.Acolo, în indigo-ul unui cer imposibil, scuturarea unui p rde culoarea mierii i fotografii ce te men in tân .

i aici poate, unde „belle virginie”,un trandafir roz de culoarea vatei de zah r ce poart numele u,se lupt s -nfloreasc în aceast gr din ,în timp ce pitulicea hr ne te vie i uimitoare, înghesuit binesub stre ini, înf at într-un refugiu din calea vremii.

Ce trebuie s -mi amintesc e s nu încerc prea tare

i iat -te, cu un fir de a dentar atârnându- idintre din i, precum o pitulice în misiune, sau în parfumulce se ridic dintr-un trandafir roz, ce-mi aminte tede o alt gr din , alt set de circumstan e când, în a treia zi...

Traducere de Loredana Malic

MOIRA MERRYWEATHE

Cunosc torÎn diminea a aceasta, fereastra mea este o gur ;linge scor oar de pe soare i mestec vorbele frunzelor.

Dac îi permit, va înghi i cântecul matinal al p rilor,va bea nectarul din fiecare floare;lev ic , rozmarin, caprifoi, trandafir

i pe m sur ce trece ziua îmi va umple cameracu toate substan ele nutritive de care am nevoieca s insuflu o nou via spa iilor dintre pulsa ii.

Când licuricii vor grava în întuneric codurile lor indescifrabile,fereastra mea va trimite s rut ri lunii.


TED WALTER

Orizonturi de evenimenteZiua pare plin de g uri de viermeCe leag diferite dimensiuni prin momente nea teptate.O r da luat de pe trotuar

i ajutat pân la ad postul gardului viuAduce înapoi degete ale copil riei,Fascinate de strânsoarea minusculA picioru elor pe suprafa a unei palme deschise,Ridicându-le pân în josul finAl încheieturii, coarne curajoase ca de cerb ce vor s se închid ;

i gardul viu de dafin îmb iat de soare,O ascunz toare de-un verde profund, cu un vechiCovor pentru confort, mucuri de lumân ri

i câteva be e de chibrit interzise.De data asta nici un r zboi nu-l mai ine pe tata departe;Nici nu mai conduce acea motociclet care l-a omorât.

Cele ase macarale-turn ro ii se leag ast ziPe fundalul geometriei întâmpl toare a urmelor de aburi,Jucându-se de-a Pitagora, iar Dl. Samuel, Cel întunecat la maxilar,deseneaz triunghiuri cu p trate pe dou p i,Iar ipotenuza, un cuvânt ce lânceze te într-o alt lume

fie numele unei pisici ce parcurgeCea mai scurt distan dintre mas

i suportul pentru ghivecele cu flori, sau al sc riiRezemate de un turn, Rapunzel strângându- i

rul în sus pe m sur ce terg torul de geamuri urc .

Medicul nostru radiograf prietenos ne aduceFi ierele pe care s le lu m cu noi jos,„Elekta 1 i 4 n-au activitate”. „Înrola i-v !”Spune Dai, i m întorc la a-mi antrena brigadaÎn Kure, într-o diminea str lucitoare i rece, prima meaComand la fel de ov itoare precum îmi era tresa


De proasp pe bra . Gen ile noastre tipDin atelierul de pictur ne a teapt cu numele noastre

fie luate de acolo într-o s pt mân , îmbarcându-sePe „Orwell” în drumul spre cas . De data asta

mân în Japonia, îmi g sesc o alt maturitate.

Elekta 1 este o vechitur evident ,Camera e sumbr , poza de pe tavanUn afi alb strit de vreme cu cire i în floare;

bip ituri de alarm , f gur pentru „zâmb re i”,Ochii p rând s interogheze în întuneric,Iar muzica este country din vest:„E ti cel mai apropiat lucru de Rai,Da, e ti.” Dup cum particulele pun cap tCelulelor de cancer, Raiul pare destul de aproape,Culcat drept i deodat luat pe sus pe un vârf de dealÎn Cotswolds, un nor înalt, lumina soarelui

i raze orbitoare; unul dintre cei de aram de-un verde aprinsPe care îi c utam mai întâiEu i veri orii mei, înainte de a num ra restulCare se afla acolo jos, în Cheltenham.Apoi mergeam la Devil’s Chimney,iar mai târziu ne g seam drumul c tre casCând ne lua oboseala.Era cel mai apropiat lucru de Rai. Da, era.

Traducere de Loredana Malic

A. C. CLARKE

Rufe murdareContempl ri asupra sp toresei Clytemnestrei

O stra nic întoarcere acas .Semnale luminoase izbucnind de pe fiecare deal.Material stacojiu întins pe jos pentru intrarea lui.Nu va ie i nimic bun din asta, am spus eu,nu e stilul nostru

Înc de la început nu a fost cum crezuser m noi.Fata aceea nebun ipând -necuviincios.Un semn nefast pentru viitor, am spus eu,

începi în lacrimi

Iar zâmbetul ei un pic prea larg,vocea ei mieroas .

raca musculi , a c zut în capcan . nu ai niciodat încredere într-o femeie, am spus eu,

al c rei so o în eal

Ei bine, acum totul e gatacel mai bine e s nu vezi nimic

nu spui nimic.Ei sunt responsabili aici, am spus eu,

alte întreb ri

bucur c n-a fost fiul acolo -cine tie ce efect ar fi avut un asemenea lucru asupra lui?E copia tat lui s u, am spus eu,un repro ambulant

Am f cut sul covorul.Iat -mtrântind haine murdare pe pietre.Un p cat i o ru ine, am spus eu,de afurisitele astea de rufe nemaipomenite.


LYN MOIR

Velasquez despre porumbeii lui PicassoOmul acela, m sc riciul acela, picteaz porumbei!se scuz , s fi i siguri de asta, afirmândo priveli tea de la fereastr .Ojalá fuera!de-ar fi numai - e o priveli te ce-mi aduce amintede Sevilla mea originar , sau de coasta Cadizului,nem rginire de ape i pini leg na i de vânt,

ri la balcoane, o briz rece de varîn locul aridului podi al Castilliei,a lan ului Guadarrama, spintecând cerul,într-o mantie de pini,a întinderilor nesfâr ite de bolovani i pietre,ce ne cople esc, pe noi lingu itorii de la curte.

De-ar fi numai vreun porumbar primprejuru’ ferestrei mele,una din dou : alte a sa s-ar apuca s gângure,le-ar mângâia penele, ar râde, ar zâmbi, s-ar jucaprecum un copil de la sat, privind cum se dezvolt o vietate;sau, mai sinistru, mai verosimil, cei de la curteau s le scoat din cuibare, au s le m nânce,apropo, de nu o fi f cut-o alte a sa deja.

tem c via a unui vânat la curtea lui Filip e scurt .nânc sau fii mâncat, caut i vezi- i de interes.

Simple reguli prin care s supravie uie tiîntr-o lume de nebuni.

Traducere de R zvan Sebe

LYNNE REES

Ca mareaCe o fiCaptura asta delicatRev rsarea asta proasp de cute

i crest turi, mici miracole f de-nsemnare?

Ce o fiUmflarea, în area astaa rufelor, orologii vechi r maseMute, nop ile ce se scurg acum încet spre zori?

Iar asta -Inimile voastre-n derivPrintr-o palpita ie a r sufl riiDin str fundul ei, r sfrângere a buzelor sale.

Ea-i mareaCare inund întindereaVie ilor voastre. Tot a a zi de ziEa devine mai adânc - greu po i s mai r sufli.

Traducere de R zvan Sebe


Alina CHE{C~Ã

ETERNA PR BU IRE

triste ile mi-au siluitrând pe rând iubirileDumnezeu a f cutdin trupul meuco ciug de nostalgiiboln vicioase c toriiîn timpprin isteria realit iim-am hr nit cu zadarniceutopii îmb trâniterochiile mele poarti acum

parfumul treceriiprin de ert ciunea iluzieiceasul meu cu zodiacs-a oprit la clipa fericiriidar m tile comedieii-au l sat col urile

gurii în jospân la p mântpân la odihnpân când am uitatde mine îns mi

IMPOSIBILA ÎNTOARCERE

Motto: ”Daca exist ceva nemuritor pelumea aceasta, e melancolia treceriinoastre.” (Octavian Paler, Caminante)

vrea s mai cred în imposibilaîntoarcerea pove tilor cu gust de copil riedrumul spre ele e m rginit de mormintemi-am îngropat juc riileîn ip tul penduleia mai trecut o or de uitarescrisul s-a decolorat pe iluzoriile iubiricerneala-i uscat pe degetele cu unghii-cuvinte

ile nu mai prind viala hotarul dintre vise

vrea s mai cred în imposibilanemurireîn apa vie sorbit cu paiulprin câte-un bar decadent

mai cred într-o ultim noaptede varcând ne-am mântuit iubireadansând pe str zi necunoscutenostalgia t cerii se simte în aera mai trecut o or de uitare

STARE Motto: „Nu-mi lipse te nimic, decât eu însumi.”

(Franz Kafka)

înfrigurat c utareprin CATACOMBELE COPIL RIEI

un imens dorDE FERICIRE.

durea Minunat este unloc în care nu exist team . A astau de fapt lucrurile peste tot înLumea Mic , pentru c acolodomne te buna în elegere. Sespune c Zâna Zânelor a creatacest t râm de basm chiar la eaîn inim , ca sa fie loc de joacpentru orice suflet de copil.

În P durea Minunat tr iescfoarte multe vie uitoare: buniculurs, de exemplu, ve nic în c u-tare de miere aurie, puiul de arici,care are ca loc de joac buturugagoal din Poiana Florilor, misteri-oasa regin a furnicilor sau prie-tenii care se întâlnesc în serilede var în Crângul Privigheto-rilor, ca s asculte cântece dedragoste.

Haide i s privim prin sticlafermecat pe care bunica o ineascuns sub pern , într-o cutiealbastr cu desene aurii. Ce sevede? Ce se vede?

Uite o porti cu z voare deargint i, dincolo de ea, o scaralb în spiral care duce sus, sus,

tre cer. Din cas se aude o me-lodie dulce: "melc, melc, codo-belc...".

Departe, departe, în LumeaMare, doi copii se joac într-opoian . B ie elul a g sit o cochi-lie alb , rotund , i vrea s-o des-chid ca s vad ce e în ea. Soralui e pu in mai mare, ine strânsîn bra e o carte de pove ti i,

plin de în elepciune, îl sf tu-ie te: "nu, nu, nu, cu melcii nuse procedeaz a a; trebuie s lecân i: melc, melc, codobelc".

Ca prin minune, cochilia prin-de via i din ea se ive te uncap somnoros i o pereche decornite moi. "Scoate coarne bo-ure ti..." cânt feti a în continu-are, iar melcul începe s meargpe o frunz , l sând în urm o linieargintie, ca i cum ar fi fost tra-sat cu o pensul f cut din ra-zele de lun .

“Unde merge acum?” întrea- b ie elul, curios, iar feti a îispunde atot tiutor: “merge du- ap , ca luna”. Trebuiem s -i

cântam mai departe, “ i te du labalt ...”.

O boare de vânt r coros în-cepu s mi te crengile copacilori o voce îndep rtat , ca un ecou,spunse parc de peste tot din

jur: “ i bea ap caaald ...”. ***

Copiii nu mai erau în p dureade la marginea ora ului, ci pri-veau cu uimire c tre o casrotund , cu o porti întredes-chis , dincolo de care se vedeao scar sidefie, în spiral .

“Aici e Lumea Mic din po-ve tile bunicii, aici e intrarea!”opti feti a, strângând la piept

cartea de pove ti, i o lu la fugdupa b ie elul care alerga fericitdup un fluture purpuriu.

P#durea Minunat#

Adriana YAMANE(Japonia)

Pove[tidin Lumea

Mic#

Pe urmele lui don Quijote mredescopar copili cu p rulretezat de prea mult supu enie.Ador morile de vânt cu toatumblarea lor static . Galopeazprin spa iu într-o neclintiretulbur toare. Evadez cu ele,înainte, înapoi creionând unvârtej perpetuu. Unde i când sevor opri? Sunt pironit pe bra ele celei mai înalte mori de pe aici.Sângele îmi alunec în creier, îmi urc în picioare, mi se prelinge înmâini i gur mi-e vânt, i inima mi-e stea... În dansul sta perfectplesnesc norii, îmi înmoi vârful degetarului în petrol. Nu am gre it.Mi l-am pus pentru c îmi propusesem s cos o pânz cu care sacop r luna în nop ile când nu- i aminte ti de mine. Ar fi un sacrilegiu

Diana IACOB-SP~TARUÃ

Mori de v@nt

o fac martor singur ii mele. Dar m-am r zgândit. i nici m carnu tiu s cos. A a c m-am f cut un x pe o moar . Am luat formacrucii Sfântului Andrei. Dar sunt departe de a fi... Sunt mai aproapede a dori sa fiu... i-am vorbit cândva despre salvarea prin dorin .Acum traversez o matinal verde cu multe gl suiri ro ii.

(Austria)


Florentin SMARANDACHE

Un paradoxal ora[ului B#lce[ti

22.05.2009Profesorii Marian Popescu-

Diculescu i Emilia Popescu-Di-culescu, de la Grupul colar „Pe-trache Poenaru” din B lce ti, mduc cu ma ina la Bene ti (sat de-venit cartier al actualului oravâlcean B lce ti), unde se aflacasa memorial a lui PetrachePoenaru (n. 10.01.1799, Bene ti,jude ul Vâlcea - d. 1875), care întinere e a fost pandur, om de în-credere (secretar, eful cancela-riei) al conduc torului Revolu ieide la 1821 (c ruia îi fusese reco-mandat de c tre unchii s i, bo-ieri-c rturari, Iordache i GrigoreOteteli anu, prieteni cu TudorVladimirescu), pionier al preseiscrise din România - a creat pri-mul ziar românesc de propagan-

, numit „Foaia de propagan-”, al armatei lui Tudor Vladi-

mirescu. Inginer (cu studii la Vie-na i Paris), matematician, inven-tator, pedagog, academician (dinanul 1870; din 1872, pre edinteleSociet ii Academice Române,numit Academia Român dinanul 1879), fondatorul colegiilorna ionale din Bucure ti i Cra-iova, organizatorul înv mântu-lui na ional românesc, creatorulsteagului României moderne (tri-colorul purtat de „Domnul Tu-dor” la intrarea în Bucure ti),inventatorul stiloului („toc re-zervor”, numit mai neao „condeiport re ”) - brevetat în anul 1827,în Fran a, cu titlul plume por-table sans fin, qui s’alimenteelle-m me avec de l’encre (panportabil f sfâr it, autoali-mentat cu cerneal ), participantla Revolu ia de la 1848, membrual Comisiei pentru eliberarea ro-bilor. A ocupat diverse func ii înadministra ia central a Principa-telor Unite i a României. A fostprimul român care a c torit cutrenul, trimis în misiune special

Petrache Poenaru – cel mai faimos b#lce[tean

în Anglia, la 27 septembrie 1831(calea ferat Liverpool-Manches-ter fusese inaugurat la 15 sep-tembrie 1830).

Casa, construit ca o cul , afost conacul boierilor Oteteli a-nu (foto).

Al turat, biserica ortodoxcu hramul Sfânta Treime i Sfin iiArhangheli Mihail i Gavril. Afost construit de c tre boierulBarbu Oteteli anu în anul 1746,iar boierul Grigorie Oteteli anu areparat-o dup cutremurul dinanul 1802.

Se crede c-ar fi existat un tu-nel între conac i biseric , dar nua fost descoperit.

Pe la anul 1821, doi tâlhariterorizau satul Bene ti. TudorVladimirescu a venit cu un grupde o teni, i-a prins pe tâlhari i i-a spânzurat de doi copaci de lân-

malul ele teului de lângconac.

lce ti – ora f muzeu!Casa lui Petrache Poenaru a

fost redobândit de mo tenitoriist pânilor din momentul na iona-liz rii ei, care au vândut-o. Obi-ectele de muzeu au fost transfe-rate la Muzeul Jude ean Vâlceadin Râmnicu Vâlcea. Depistez iaici un paradox: de i s-a f cutdreptate unei familii, prin retur-narea propriet ii private confis-

cate de c tre comuni ti, s-a f cuto nedreptate comunit ii localea ora ului B lce ti, prin desfiin-area Casei Memoriale „Petrache

Poenaru” i prin ciuntirea memo-riei celui mai destoinic i mai titrat

lce tean, intelectual de vaz i

unul din f uritorii României mo-derne.

Ce-i drept, numele acestui ini-mos bene tean n-a fost cu totuluitat: în centrul ora ului B lce tiexist Aleea Petrache Poenaru,iar Grupul colar din ora îi poar-

numele i se afl chiar pe AleeaPetrache Poenaru nr. 5-7.

Dar, gândindu-m la muzeu, întreb: oare, nu s-ar fi putut

si o cale de „a împ ca i caprai varza”?... Poate c privind de

peste Atlantic, pentru mine-i maigreu de în eles i de acceptat ceeace s-a întâmplat... Desigur, pot fimândru c pe cartea mea de iden-titate scrie „Ora ul B lce ti”,deci, m-am urbanizat, nu mai sunt

ran! Dar ce fel de ora este acela un muzeu?... i uite, c nici

cinematograf nu mai are - înschimb, au proliferat barurile icârciumile!... Halal cultur ! (Un-de e ti tu, Deceneu?)... De fapt,

lce tiul meu drag, de i „înno-bilat” cu rangul de ora (în anul2002), a r mas cam aceea i co-mun mai s ltat , care a fost ca-pital de raion!

C#r]i primitela redac]ie

Alexandru Buican - Brâncu i,Ed. Artemis, Bucure ti, 2007

Alexandru Buican - Posteritatealui Bacovia i Istoria lui G. C -linescu, Ed. Risoprint, Cluj, 2010

Alexandru Buican - Polemici,Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2010

Cristina Oprea - Labirintulalbastru, Editura Aius, 2006


„Lucian Blaga - Solsti iulsânzienelor” i ,,Victor Daimaca- descoperitorul de comete” suntultimele scrieri din cele dou zecide c i, ap rute într-un r stimpde cincisprezece ani, scrise deZenovie Cârlugea, profesor doc-tor la Colegiul Na ional „Ecate-rina Teodoroiu” din Târgu-Jiu,poet, istoric i critic literar, eseisti publicist, membru al Uniunii

Scriitorilor din România.Dac facem un tur de orizont

asupra c ilor sale, vom consta-ta c Zenovie Cârlugea dep -

te sfera strict profesional defilolog i abordeaz mai multefa ete ale culturii, dovedind cposed cuno tin e în varii do-menii: studii de dacologie, brân-cu iologie (trei c i despreBrâncu i) i studii monograficedespre unele personalit i legatede Gorj prin sorginte sau profe-sie: Arethia T rescu i VictorDaimaca. La acestea se adaugscrierile de istorie i critic litera-

: trei c i despre Lucian Blaga,un eseu despre Alexandru Mace-donski, un eseu i o monografieconsacrate lui Tudor Arghezi.

Scriitorul Zenovie Cârlugeaspunde unui deziderat al lui

George C linescu, exprimat în,,Principii de estetic ”, potrivit

ruia un istoric literar trebuie sfie un critic i criticul un artist,astfel c debuteaz cu un volumde poezii, ,,Fericirile”, 1995, i maiscrie înc trei volume de poeme.Prin c ile sale, demonstreaz cposed o cultur filosofic i ocunoa tere sistematic a literatu-rii universale, absolut necesareunui istoric i critic literar.

Cele dou c i care fac obi-ectul prezentei recenzii, prima deistorie literar , iar cea de-a doua,cu caracter tiin ific, au la baz ocercetare exhaustiv : deplasarepe teren, arhiv , bibliotec , jur-nal, coresponden , discu ii cu

Constantin E. UNGUREANU

„Deoarece soarele nu poate s apunr’de a- i întoarce privirea dup fecioarele

cet ii, m -ntreb:de ce-a fi altfel decât soarele?”

Lucian Blaga

„Cu Domnul Daimaca,E curat mister;«Prietenii» afirm

.... se mut -n cer!”,,Gorjeanul” din 18 ianuarie 1944

Dou# c#r]i bine-venite

descenden i ai lui Blaga sau Vic-tor Daimaca i cu personalit idin ar i str in tate. Nu este u or

strângi un asemenea uria ma-terial de referin . Vorba cronica-rului Miron Costin: ,,s spariegândul”. Practic, autorul ne plimbcu dezinvoltur prin toat biblio-grafia blagian i cea legat depersonalitatea lui Victor Daimaca,pe care le epuizeaz . L untricul

determin s -mi pun întreba-rea: Oare, pentru Zenovie Cârlu-gea, timpul st pe loc? Scrisul,pentru autor, este un modus fa-ciendi i un modus vivendi.

Aceste scrieri au un caractermonografic. „Lucian Blaga -Solsti iul sânzienelor”, ap rutla Editura M iastra, Tg. Jiu, 2010,este o monografie a erotikon-uluiblagian, a mitului erotic din po-ezia lui Blaga, pe când lucrarea„Victor Daimaca - descoperi-torul de comete”, ap rut la„Scrisul Românesc”, Funda ia -Editura, 2010, reprezint mono-grafia unei personalit i tiin ifice.

ile sunt ingenios struc-turate compozi ional. Lucrarea„Lucian Blaga - Solsti iul sân-zienelor” se deschide cu o pre-fa a autorului, cu titlul „Carmenamoris” i urmeaz cinci capitole.Primul poart numele celei carei-a fost iubit , so ie i muz , Cor-nelia Brediceanu-Blaga, „MareaDoamn a literaturii noastre”,prin distinc ie i „fidelitate cas-nic ”, prin ata ament activ i ne-clintit convingere în „steauamereu urc toare a destinului po-etic i filosofic blagian”. Femeiefrumoas , inteligent i în eleap-

, cu o evident aristocra ie aspiritului, despre care LucianBlaga relateaz c devotata saso ie, Cornelia, „î i f cuse unscop de via din a tr i pentrumine i pentru ceea ce îmi pro-mova crea ia, i pentru nimic înlume n-ar fi voit s se vad ob-

stacol în calea acesteia. A a- isim ea ea rostul ei”. „Eu i Cor-nelia suntem una, un tot unitar,o monad ”. „Poemele luminii”sunt inspirate din marea iubirepentru Cornelia, so ia sa: „Mieîmi apar in «Poemele luminii»,afirma Cornelia Blaga, i alte câ-teva poezii din volumele ulte-rioare între care poezia «Ulise»”.

Capitolele urm toare poartnumele celorlalte muze: Domni aGherghinescu-Vania, Coca R -dulescu, Eugenia Mure anu iElena Daniello.

Apari ia Domni ei Gherghi-nescu-Vania în via a erotic a luiLucian Blaga înseamn un reviri-ment liric, „Schimbarea zodiei”.Pentru poet, Domni a este o tâ-

vestal „ce între ine foculpoeziei”, este „prietena poeziei”,„marea vinovat c poezia româ-neasc nu contene te”. Ea esteso ia lui Dumitru Gherghinescu-Vania, prim-procuror la Bra ov,întemeietor al revistei „Clavia-turi” i autor al unor volume depoezii. So ii Gherghinescu î i trans-formaser casa din Bra ov într-un salon literar, frecventat de per-sonalit i devenite celebre, ade-

rate f uritoare de frumuse inepieritoare în domeniul artistic:Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Io-nel Teodoreanu, Vladimir Stre-inu, erban Cioculescu, CorneliuBaba, Romulus Ladea, Ion Vlasiu,Petru Comarnescu i al ii. Amfi-trioana era o animatoare plin defarmec, inteligent , care i-a pe-trecut „via a pus mereu în slujbaaltora”, de i destinul nu i-a surâs.Poetul o cunoscuse pe Domni aîn 1937, la Bucure ti, unde venisede la Viena, pentru a sus ine dis-cursul de recep ie la Academie,în realitate, „dulcea”, scurta, ma-rea poveste cu „prietena poeziei”din Bra ov are loc în perioada1941-1948, cu o mai slab in-tensitate în ultimii ani, de i

Lucian Blaga afirm c se terminîn 1944 („Luntrea lui Caron”). Prinvolumul „Neb nuitele trepte”,Domni a „se înal peste timp”.

Coca R dulescu, student ita-lienist , la Universitatea din Bu-cure ti, este o simpatie de scurtdurat ce lua na tere cu prilejulunei excursii la P ltini , în 1945,în urma c reia inima fetei e r -it . Acesteia îi dedic un ciclu de

poezii cu titlul „Legenda ve nic ”.Dup plecarea de la Sibiu i

revenirea la Cluj, Lucian Blagaare o rela ie pasager cu frumoa-sa i sensibila Eugenia Mure a-nu (Octavia, în roman), so ia luiFlorea Mure anu, protopopulClujului. Familia Mure enilorreprezint un real sprijin moral imaterial, în acei ani grei pe care îiofer istoria. Dup m rturisireapoetului, „toate ini iativele eroti-ce erau din partea ei”.

Scriind despre „Muzele...Tat lui meu”, Dorli Blaga o con-sider pe Eugenia Mure anu oantimuz , în timp ce Elena Da-niello reprezint „muza ideal ”,transpus în romanul „Luntrealui Caron”, în personajul Ana Ra-re , „o femeie de o distinc ie careo în a”.

Pasiunea pentru Elena Dani-ello, so ia profesorului Leo Dani-ello, o întruchipare a tuturor atri-butelor unei feminit i („o sutde procente”, „gean dintr-opleoap a lui Dumnezeu”) seînfirip dup 1945, la Cluj. LucianBlaga o idolatrizeaz . Elena i fa-milia ei îi vin în ajutor poetului înanii cei mai înnegura i din via asa, când avea nevoie de o stareafectiv imens . Noua muz îl t -

duie te de „nesociabilitate”,singur tate, îl ajut „s supravie-uiasc în perioada cea mai grea”,


dup 1950. În acela i timp, Elenaeste izvor de poezie i de înnobi-lare a sufletului: „Poezia ne tedin mine cu abunden de flu-viu”. „Cu atâta impetuozitate n-am scris în via a mea”. „În centrulcugetului i al z rilor mele esteAna. De la ea îmi vine tot binelesufletesc. Ana este poezia. Poe-zia este Ana. Ana este subiectuli predicatul...” („Luntrea lui Ca-

ron”). Afec iunea pentru ElenaDaniello face s vibreze i maiintens lira poetului, s -i stimu-leze crea ia. Cu privire la aceasta,Blaga se confiaz Elenei, „muzeiideale”, în ace ti termeni: „Darulde a stimula este cel mai frumos

ce-l poate avea o femeie pe planistoric. Acest dar îl ai i tu din plin”.Cele mai multe poezii dedicate Ele-nei apar in volumelor: „Cânteculfocului” i „Mirabila s mân ”.

Plecând de la ideea c muzelereprezint etape ale crea iei bla-giene, autorul, bine inspirat, du-

ce prezint „biografia interi-oar ” a fiec rei muze, reproducei textele poetice inspirate din

focul iubirii.Urmeaz o postfa scris de

Ovidiu Drîmba, autorul celebreii masivei lucr ri cu titlul „Istoria

culturii i civiliza iei” în treispre-zece volume. A fost asistentul luiLucian Blaga, la Cluj, i finulacestuia. A scris „Filosofia luiBlaga”, în 1941. Ovidiu Drîmbaface aprecieri elogioase asupra

ii lui Zenovie Cârlugea, auto-rul a trei lucr ri despre Blaga.

Cea de-a doua carte, „VictorDaimaca - descoperitorul decomete”, este structurat în dou

i. Prima, un fel de Introdu-cere, cuprinde o „Recomandareadresat autorului de c tre dr.Christian Veillet, Executive Di-rector, Canada-France-Hawaii

Telescope, pe versoul foii de ti-tlu, în limba englez , urmeaz unAvant-propos, „Victor Daimaca”,de dr. Mirel Birlan, L‘Observa-toire de Paris, L‘Institut de Me-canique Celeste et de Calcul desEphemerides, apoi un „Cuvânt

muritor” din partea autorului i„Nume de români în Urania”.

Cele nou capitole din parteaa II-a a lucr rii sunt consacratelui Victor Daimaca, profesor dematematic i astronom amator.

Perioada severinean din via-a lui Victor Daimaca, fiind origi-

nar din Turnu-Severin, este tra-tat în capitolul I i corespundecopil riei i adolescen ei. De miccopil este atras de lectura unor

i tiin ifico-fantastice i depopularizare privind tiin ele ce-rului, iar pasiunea de observarei cercetare a boltei cere ti se ma-

nifest din coala gimnazial (peatunci, liceul inferior), aceasta seintensific în liceu, când î i cons-truie te, în casa cu etaj, un „obser-vator astronomic”. Observareaunor fenomene cere ti de c tretân rul licean este consemnatîn reviste i buletine de specialitate.

Absolvent al Facult ii detiin e a Universit ii Bucure ti,

cu licen a în matematic , dupcâ iva ani de func ionariat în Ca-pital , este încadrat ca profesorla Liceul „Tudor Vladimirescu”,din Târgu-Jiu. Activitatea deprofesorat la mai multe licee,

coala Normal i coala de Me-serii din citadela înv mântuluigorjean, între anii 1929-1950, faceobiectul capitolului al II-lea.Aceasta se caracterizeaz prindiscre ie i seriozitate, este pa-sionat de obiectul pe care îl pre-

, dar se pare c pasiunea deastronom amator este i mai pu-ternic . Nop i întregi privea cerulînstelat, iar ziua mergea la coalcu ochii înro i de nesomn,pentru a- i îndeplini misiunea dedasc l. Anul 1943 îi aduce mareasatisfac ie prin descoperirea ce-lor dou comete ce-i poart nu-mele, ca o încununare a eforturi-lor depuse i a nop ilor pierdute.

Urm toarele trei capitole (III,IV i V) sunt dedicate descope-ririlor lui Victor Daimaca. Toateacestea sunt prezentate de autorcu rigoare tiin ific , cu detaliispecifice unui om de tiin . Pri-ma descoperire este Cometa Dai-maca 1943, descoperit la 9 sep-

tembrie 1943, pentru care, însemn de pre uire, i-a fost decer-nat o medalie din partea Socie-

ii Astronomice a Pacificului,San Francisco, SUA. Cea de-adoua comet descoperit la uninterval de trei luni, decembrie1943, poart numele celor treidescoperitori: Cometa Van-Gent-Peltier-Daimaca 1943. Înc cincicomete au fost observate i iden-tificate de c tre Victor Daimaca,în perioada iulie 1945-iulie 1955.Cele dou descoperiri ale lui Vic-tor Daimaca s-au petrecut în tim-pul profesoratului de la Târgu-Jiu.

În capitolul al VI-lea, facemcuno tin cu ultimii ani de viapetrecu i de c tre Victor Daimacala Bucure ti, unde are prilejul scerceteze cerul cu mijloace mo-derne, în calitate de colaboratortiin ific al Observatorului Astro-

nomic din Capital .În continuare, face unele re-

feriri privind actualitatea come-telor Daimaca, iar în capitolul alVIII-lea, consemneaz lucr rilede interes tiin ific în care esterecunoscut contribu ia profe-sorului-savant în domeniul cer-cet rilor astronomice.

„Pentru o mai dreapt cinsti-re” a personalit ii lui Victor Dai-maca, la Târgu-Jiu, s-au înfiin atunele institu ii ce-i poart nume-le: Universitatea Popular „Vic-tor Daimaca”, Liceul de Informa-tic „Victor Daimaca”. De aseme-nea, unele str zi din Bucure ti,Turnu-Severin i Târgu-Jiu senumesc „Victor Daimaca”. Acestase bucur i de o bine-meritatrecunoa tere interna ional .

Metaforicul „Creion final”din capitolul al IX-lea cuprindeconcluziile autorului.

Trebuie remarcat un aspectmeritoriu al scriitorului ZenovieCârlugea, acela de a folosi, în am-bele c i, un imens material ico-nografic: fotocopii ale unor do-cumente, texte manuscrise i ti-

rite, ale unor fotografii (por-trete), fotograme, picturi celebre,peisaje, ilustra ii, tabele etc.Toate acestea au rolul de a expli-ca sau de a u ura în elegerea tex-tului. Bineîn eles c eforturilescriitorului, în aceast direc ie, aufost considerabile, iar curajul dea scrie aceste c i ce necesit odocumentare serioas merit a filuat în seam . Acord o mare im-portan aparatului tiin ific prin

trimiterile la subsolul paginii ialc tuirea unui indice de nume.Un rezumat al c ii „Victor Dai-maca - descoperitorul de comete”este prezentat în trei limbi: fran-cez , englez i german .

Expunerea în cele dou c ieste întocmit cu acea rigoare acercet torului literar i tiin ific,în care filologul i artistul, Zeno-vie Cârlugea, se tr deaz , reali-zând, prin scrierile sale, o lecturcaptivant . Întreprinde o cerce-tare minu ioas prin prezentarea„pove tilor” amoroase ale celorcinci muze ale lui Lucian Blagacare reprezint tot atâtea etapeale crea iei sale i a contribu ieilui Victor Daimaca la cercetarea

astronomic româneasc . Doupersonalit i distincte, LucianBlaga, poet i filosof, un contem-plator al cerului: „În boltaînstelat -mi scald privirea- / i tii

i eu port / în suflet stele multe,multe / i c i lactee, / minunileîntunericului”/, i Victor Daima-ca, un observator i cercet toral cerului. Ambii, prin faptele lor,sunt predestina i la nemurire.Poetul din Lancr m va str lucimereu pe cerul poeziei române ti:,,Înmormântat în ast stea, / înnop i voi lumina cu ea”/, a acum Victor Daimaca va st luci pecerul astronomiei române ti.

Cât despre autorul acestori, putem spune c onoreaz

Gorjul prin activitatea sa intelec-tual , scriitoriceasc , dovedin-du-se a fi un c rturar exemplar.Exprimându-ne metaforic, putemafirma c „glasul” profesoruluidoctor Zenovie Cârlugea ar pu-tea intra în competi ie în oriceaul universitar . Reprezint cucinste breasla profesorilor delimba i literatura român din Gorji sper s nu gre esc a-l consi-

dera primus inter pares.


Era o zi de var , una din acele zile fericite,de adev rat rai pe Terra, când n-ai fi vrut niciîn ruptul capului s dai col ul. S fi fost oranou sau zece diminea a, nu mai tiu exact,când am deschis calculatorul. Imediat ce s-aconectat la Net, ecranul mi-a fost invadat deun video chat. Pe ecran, un tân r cu o privire,cum s spun mai exact s nu gre esc, o pri-vire apocaliptic , o privire de dincolo de lume,privirea aceea, care trece prin tine i se pierdeundeva în gol.

„Cred c e drogat”, mi-am zis.Cum s-a petrecut fenomenul tehnic, nu

pot s -mi explic. Fie întâmpl tor, fie inten io-nat, m-a ales pe mine. „Melancolic b iatul!”zic, privindu-l siderat. „Se petrece ceva cuel. Poate e unul din acei emo, dar nu poartsimbolurile lor... A c zut în butoiul cu melan-colie? Sau o iubire neîmp rt it ..., poate afost p sit de prietena sa..., are el ceva pesuflet” mi-am zis.

Intrigat, am început s înregistrez. Se pu-tea vedea pe ecran, atât cât cuprindea ca-mera video, mobil de lux, ceva în genul LionKings, câteva tablouri scumpe, cred, de-alelui Sabin B la a, o oglind decorativ , în carese reflecta biblioteca Space Berloni i un tele-vizor LCD, toate într-o asamblare decorativambigu de oameni parveni i.

„M numesc Sorin”, începu b iatul... fi avut în jur de 17-19 ani, un pic timid,

un pic teribilist, privea spre camera web, cuochii lui negri, mari i umezi, în care lic reausclipiri diamantine, gata parc s se aprind ,

explodeze în mii de cuante. Ochi de nebun,ar fi zis cineva, mai cinic.

„...Sorin X”, îl aud în difuzor. A fi putut m numesc Sorin Y, c doar sunt mascul

i simbolul masculului este Y, nu X, sau XY.Dracu tie de ce Creatorul l-a f cut pe b rbatjum tate femeie, adic XY i pe femeie doarfemeie, adic XX! Poate pentru c masculul,

cut dup chipul i asem narea sa, este am-bigen. În b rbat se afl masculinul i femi-ninul la un loc. Sexual, b rbatul are un sper-matozoid cu X i altul cu Y. El confer sexulprogeniturii. Cum o fi tiind hipofiza s fa-brice spermatozoizii, exact jumi-juma? Dar,poate c eu sunt mai mult X, adic am o do-minant feminin , sunt mai efeminat. Nu am

r pe piept ca atavicii. Acesta poate fi unsemn de feminitate, dar în rest sunt mascul...Ei, nu chiar un mascul feroce! Dar, totu i,mascul. Mai bine m n team fat . Poate e-ram o fiin fericit . Fetele nu- i pun pro-bleme existen iale. Ele doar tr iesc pur i sim-

Anton VASILE

De ce nu…, de ce nu acum?!..plu. Simt mini-orgasme pentru orice. Chiar ipentru un ruj, un parfum, un pantof, o rochie,adic rahaturi, cum ar spune Bebe Nebunu.Pe mine nu m încânt , deloc, asemenea ni-micuri. Platon mul umea zeilor c l-a n scutmaic -sa b iat i nu fat . Dar cine tie, ce emai bine s fii în existen a asta absurd ! Sfii b iat sau fat ? Numai Zeul tie, ar fi r s-puns Socrate. Sau i una i alta. E o absurdi-tate s devii transsexual, s te opui naturii.Dar unii o fac. Vor s tie, cum e adic cusexul opus. Mai ales masculii. Nu sunt ferici iîn pielea lor, cu sexul lor... i totu i, exist otendin incon tient spre unisex. Fetele vor

semene cu b ie ii. Îi imit în toate, maiales în vicii. Dac fetele îi copiaz pe masculi,în toate cele, cred c b iat e mai bine s tena ti. Sau poate androgin ar fi fost mai binepentru om. Ca fiin a primordial al lui Platonsau asexuat ca îngerii din cer, cum spunea Iisus.

Ce sunt eu? Combinarea nefericit a in-forma iei unui spermatozoid cu cea din ovul,în procesul mitozei! Segregarea independen-

a perechilor de gene pe tabla de ah a luiMendel?! Dou DVD-uri, care i-au îmbinatsofturile i au format un Bio-computer. A am-au conceput genele egoiste. Care nu voraltceva decât s deruleze programul, existen-a mea ca voin i reprezentare. Sunt o ma i-

al c rei program se deruleaz pân la sfâr-itul vie ii. O nou fiin cu jum tate de carac-

tere de la mam i jum tate de la tat . Sunt oma in autonom sau par ial autonom , darnu independent . Mereu am depins de cine-va. De mama, de tata, de coal , de p mânt,de sistemul solar, de Galaxie, de Univers. Caun terminal! Imediat ce mama m-a n scut,am fost cuplat la Univers. Sunt o ma in ! Lafel ca autoturismul: în loc de benzin , mân-care organic , filtrat , tratat biochimic, trans-format în energie electrochimic , reziduurileeliminate prin sistemul digestiv, cum eliminma ina gazele prin toba de e apament. Deparc ma ina ar fi o copie a omului. Sau poateomul e o copie a ma inii. Suntem ma ini com-puterizate, Bio-robo i, care, se zice, gândim.

Dar, oare, gândim? Programul gânde teîn locul nostru. C altfel, cum s i explicivorbirea i gândirea. Gândirea se înva , cai vorbirea, prin exerci iu, prin ritual, prin

medita ie. Dar ce ne face s înv m vorbireai gândirea? Trebuie s fie ceva, acolo, în

creierul nostru fundamental, cel cu care netem. Un driver, un soft de înv are.Cei mai mul i nu înva gândirea, se las

gândi i. La fel ca Sisif, se rotesc, genera ie

dup genera ie, în acela i cerc vicios... Do-vada ne-gândirii e probat de gemenii uni-vitelini, care au comportamente i gânduriidentice sau aproape identice. Cei care gân-desc ies din cerc, urc stânca lui Sisif sus învârf; nu o las s se rostogoleasc din noula poalele muntelui... Suntem suflete pasa-gere: parc a a spunea Platon, inspirat deorfism. Aproape îi dai dreptate. C ci de undetim c tim? Ne reamintim, zice Platon, din

existen ele anterioare.Vacs albina! Eu cred c cineva ne-a dotat

cu un soft pentru cunoa tere. Sau pentru re-cunoa tere. Dracu tie, cum reu im s cu-noa tem aceast realitate! Chiar, de undetim c tim?!... Cuanticii zic c sufletul e un

program rulat de un computer, pe care îlnumim creier, care ne face s gândim.”

Avea o voce r gu it , aproape caver-noas de fum tor înr it.

„Am deschis video chat-ul... continu el, vezi un experiment de iubire, cum n-ai maizut... Vreau s scriu un poem! Un ultim

poem. Asta e marea mea iubire. Când cinevavrea s scrie un ultim poem, e un eveniment,nu? De luat aminte!”

„Acum tiu sigur c m-a ales pe mine.Dar de ce? Ce urm re te acest tân r?”

„Nu eu te-am ales, tu m-ai ales pe mine.Sau soarta! Am tras la sor i. i sor ii au vrutca tu s fii alesul...

Eu am vrut s fiu un fel de ef al genera ieimele. Ca Eliade! Dar n-am chemare pentrustudiu. E o munc titanic . Savantul munceazilnic, înc de tân r, de la apte diminea apân la apte seara. Am încercat i eu, darîmi este imposibil. Trebuie s ai chemare, pa-siune, patim pentru a descoperi adev rurileesen iale. Apoi, am descoperit medita ia bu-dist . Nu studiul e totul, ci medita ia. M mir

Eliade nu a înv at medita ia. C doar adevenit indian i a cunoscut iubirea misticpentru indianca Maitreyi. Era cel mai îndrep-

it s înve e a medita. Eu n-am fost în In-dia, dar am înv at s meditez, adic s visezi s cuget; s cuget i s visez. Nici Emines-

cu nu a fost în India, dar a înv at medita iabudist . Adic a înv at s viseze i s cugete.

A visa i a cugeta înseamn a vedea ade-rul. El nu doar a cunoscut adev rul, ci, la


fel ca budi tii, l-a v zut. În medita ia sa, s-ainspirat direct din sanscrit . Asta e gândireaadev rat - visare i cugetare, cugetare i vi-sare. A vedea adev rul înseamn a dep i i-luzia cunoa terii, aceea de a crede c tii,când, de fapt, nu tii. Nu întâmpl tor, Socratespunea: tiu c nu tiu nimic! Nu oricui îi edat s vad adev rul. Doar ale ilor. Eu suntunul din ale i!

Gândirea e, înainte de cunoa tere, ob-serva ie i medita ie. i Aristotel recunoa te

v zul este cel mai important sim pentrucunoa terea adev rului. Eu nu cunosc ade-

rul, eu îl v d. Numai marii mistici i mariicreatori au v zut adev rul. Ca budi tii! Sauca Sf. Anton! Când Sf. Anton a fost întrebatde filosofi ce c i l-au inspirat, el a ar tatspre cer i spre p mânt. Nu vreau s fiu unadun tor de coji, cum îi numea Eminescu pecei cu nasul în carte, br cuitorii, care fac c idin c i. Vreau s v d adev rul, ca o ilumi-nare... i s creez!”

Vocea lui a groas , îmb trânit parc , nude adolescent, m intriga.

„Eu gândesc, rata ilor! A a le-am spuscolegilor. Dar ei m luau peste picior, m iro-nizau, râdeau de mine. Ignarii au o voca iedin a face din orice b lie. Râdeau de mine,cum râdea caracuda de Eminescu. Sau cum

deau ignoran ii de Socrate. Mul i îi ziceau,în batjocur , bufonul atenian.

Meditez, suf r, m deta ez, caut calea,iluminarea. Sunt, deci, un în elept. Cei dingenera ia mea nu gândesc. Doar tr iesc, puri simplu. N-a putea tr i ca ei. Ca s gânde ti

ceva trebuie s iube ti ceva. Numai a a veziadev rul... i s creezi. Uite, de pild , s creezun poem. Un ultim poem. Ca un ultim adev r.Ca o mare i ultim iubire! Beton, nu-i a a!Cine poate scrie un ultim poem? Unul ajunsla cap tul vie ii. Ca Socrate. i el a compusun ultim poem, a teptând s vin corabia dela Delos.

Cu cât înaint m în vârst cu atât ne ag -m mai tare de via a asta împu it . Mânc m,

bem, facem sex, ne transform m în butoaiede osânz i mocirl . Ca porcii! Nu mai sim im,nu mai gândim, doar groh im... Dac n-agândi, nu mi-a fi pus problema mor ii. Atr i, cum tr iesc cei mai mul i. Ca animalele!Nu au con tiin a mor ii. Sau poate se crednemuritori... Sunt singurul care îmi pun pro-blema mor ii. Sau al doilea. Primul a fost So-crate. În eleptul îi îndemna, la proces, pe ate-nieni, s nu se team de moarte. De ce v te-me i, dac nu ti i nimic despre moarte? îiîntreba Socrate. i ei l-au condamnat la moar-te, s afle el, mai întâi, ce este moartea i s lespun i lor. Dar Socrate nu s-a întors dinmoarte, ca Er, s le spun ce i cum e dincolo.Cei mai mul i oameni se tem de moarte. Eu nu

tem! Moartea e teama de necunoscut?Atunci s-o cunoa tem! C ci de ce te temimai mult de aia nu scapi. Trebuie s treciprin moarte ca s te eliberezi de aceastangoas . În celebrarea misterelor de laEleusis, grecii asta f ceau. Misterele relevautainele mor ii i eliberau pe ini ia i de aceastanxietate. Era o experien holotropicrevelatoare, o transcendere prin moarte, orena tere. Sunt câteva tehnici simple, ca depild cea a respi-ra iei. Ritualurile de trecereaveau tocmai acest scop: s -i elibereze peoameni de frica de moarte. i oamenii seîntorceau, înnoi i. A a se na te omul nou.Nu, cum se iluzionau comuni tii c vor f uriomul nou.

Dar, modernitatea a abandonat ritualul.Tinerii, ca mine, tr iesc haotic, într-o dezor-dine amoroas absurd . Într-o goan nebundup banii, dup pl ceri sexuale aberante,alcool i droguri. Vor s se îmbog easc cuorice pre . La sfâr it dau to i banii afurisi i,aduna i cu trud , pe medicamente. Ca s maisupravie uiasc înc un timp, într-o existen

sens. Cui prodest? Au uitat cel maiimpor-tant lucru în via : sentimentulcomuniunii cu Universul, cu Creatorul.

Existen a uman e tot mai sofisticat imai ira ional . Tr im un hedonism apocalip-tic. tii la ce duce hedonismul? La suicid. Nusunt întâmpl toare sinuciderile în mas .Anxio ii g sesc mereu calea. Dar ei o fac dinteam . Nu te uita, a a uimit, la mine, nu suntanxios. Nu suf r de nevroz . A a au crezuti psihiatrii clasici despre marii mistici Budha,

Iisus, Ramakrishna, c ar fi suferit de schi-zofrenie. S-a dovedit, mai pe urm , c psihi-atrii i filosofii materiali ti sufereau de iluziacunoa terii. Ce vreau eu s fac e doar un joc.Un joc la limita vie ii. Un feed back spiritual.

scriu poemul vie ii mele. Ultimul poem!Hei, ce zici, b trâne? Te-ar interesa un

asemenea joc? Trebuie s treci prin experien amor ii ca s în elegi via a! Altfel ai trecut,prin ea, ca gâsca prin ap . Nu, nu vrei! E tiprea b trân. Te îndopi cu medicamente, nu-i

a? De tensiune, de prostat , de diabet. Ca mai vie uie ti un timp, în modul t u ab-

surd... i-ai f cut bilan ul vie ii? Ce-a r masîn urma ta? Nimic!... Pustiul i urâciunea...”

„Uite, cine m înva pe mine! Un pu oi?!” enervez, iritat de adev rurile cu care m

fichiuia. Doamne, îmi zic, s-a întors roatavie ii! S-au schimbat polii p mântului!...”

„F etichet ri, b trâne! Mai bine ia aminte!”„Cum Dumnezeu percepe gândurile mele!

E parapsiholog? Doar n-am gândit cu glas tare.Nu am microfon, nu am camer web. Atuncicum îmi cite te gândurile?! Cu nebunii nu-ide glumit. Aud voci, citesc gândurile altora...”

„Nu sunt nebun. i-am mai spus. Suntperfect lucid. Nu mai comenta! Ascult ! Via a

asta m plictise te. Mor de plictis. Nu g sescnimic atr tor în ea. Nimic care s -mi moti-veze existen a. Vreau s cunosc experien amor ii! Medicii aceia din Cartea de la SanMichele n-au reu it s-o afle. Totu i, unii oa-meni s-au întors din moarte. Dar, po i s fiisigur ce spune Raymond Moody? i doc-torul Mihai elaru a descris un experimentsimilar. O doctori , care a fost operat i s-aîntors din moarte clinic . Ea descrie o scende decorporalizare, î i vede trupul întins pemasa de opera ie i medicii apleca i deasupratrupului. În timpul mor ii clinice, doctori atrece printr-un tunel, întunecos, apoi deodatvede lumina binef toare i întâlnirea cuFiin a de lumin . Moartea este procesul in-vers na terii; moartea este drumul întors.Scene de decorporalizare similare au fost de-scrise de dr. Moody, în Life after Life desprepersoane, care au tr it experien a mor ii. Ex-perien ele, descrise de cei afla i în moarteclinic , par s aib un scenariu comun. Existoare în fiecare din noi acela i arhetip al mor ii?Dar, cei întor i din moarte cu greu expun încuvinte ce-au v zut acolo. La fel budi tii, careating nirvana, nu pot exprima vedenia lor.

Am hot rât s v d personal moartea. Sd dac exist o alt lume i ce-i acolo. A -

tept învierea de apoi! Atunci am s i poves-tesc cum e pe cel lalt t râm. Am intrat deja îndansul mor ii; danza de la muerte, spun spa-niolii. Îmi place sintagma danza de la muerte.Ca i cum ar suna la noi, dansul muierii. Dece oare moartea este imaginat ca fiind doam-na cu coasa? De ce femeia este asociat , înmulte culturi, cu moartea?! De ce moarteaeste o feminin . Plec s aflu. M-am prins, de-acum, în hora mor ii. Decât s tr iesc i snu tiu pentru ce tr iesc, mai bine, kaput.Ce-i existen a? Un joc absurd al unei particuleinventate de Creator, care este i nu este.Este mas i câmp, crepuscul i und . To beor not be? Asta-i întrebarea!

„B iatul acesta, îmi zic, sufer de nevroz .”„Nu, nu suf r de nevroz , cum î i închi-

pui, b trâne, zise el, citindu-mi, din nou, gân-durile. Nu simt ostilitatea acestei lumi, cumsimt depresivii. A a am hot rât eu! Nu te uita,

a siderat, la monitor! Nu e nimic tragic. Edoar un joc. Un joc magic sau o mic smin-teal . O criz existen ial . Ia-o cum vrei! Nu-i decât un experiment pe care l-am pornit.Nimeni i nimic nu-l mai poate opri. Sau poatee o fatalitate! Cine tie? Poate programul meude via are o sincop i incon tientul mi-aindus acest moment fatalist. De ce-i spunemfatalist? Ca i cum am spune tragic. Eu nusimt nimic tragic. Doar o ironic deta are. ichiar o bucurie, în acest moment.

i-ai putea imagina propria- i moarte?

continuare în num rul viitor


Slavomir ALM~JAN (Canada) Poetul [i marea...

Ideea mea de odihn se aso-ciaz de obicei cu un peisaj idilic,departe de lumea dezl uit ,unde omul din mine se întrege tedin nou cu sinele, în c utarea meaîn dincolo de ceea ce sunt. Nueste o figura de stil! Ceea ce sevede din mine i din tine, parteadin noi care atinge spa iul nostrutridimensional este doar ceea cepoate înc pea în mintea i în pu-terea noastr de percep ie. Esteo infinitate în dincolo de noi iceea ce ine de noi. Suflarea noas-tr este de la Dumnezeu care esteinfinit în putere i în elepciune...

Dac în elegem ideea de in-finit, vom ti c oricât vei sc deade la infinit i oricât vei ad uga,infinitul r mâne infinit. O por iu-ne din infinit, cu alte cuvinte estetot infinit... Numeric, infinitulpoate fi exprimat, atât prin nume-rele întregi, cât i prin frac ii. Unuplus doi plus trei plus patru poa-te continua la infinit i oricât deastronomic ar fi cifra tot se maipoate ad uga la ea. Folosind nu-merele frac ionare, un segment,oricât de minuscul ar fi, poate fiîmp it într-o infinitate de frac-iuni. Tot a a, frac iunile de o in-

finit micime pot fi, la rândul lor,frac ionate într-o alt infinitatede frac iuni. De i conceptul deinfinit poate fi exprimat cu u u-rin în termeni numerici, minteanoastr este totu i incapabil scuprind în întregime concep-tul. V rog, nu dispera i, ceea cevreau s cuprind în articolul defa nu este o lec ie de art des-pre lucrurile care nu pot hr ni!Vreau doar s stârnesc în minteai în inima dumneavoastr gân-

duri cu mult mai înalte desprepropria noastr existen vis-a-vis de existen a lui Dumne-zeu. Deci, pân aici am vorbit icred c avem cel pu in o vagidee despre acest concept. Hai-de i s mergem pu in mai departe!Ideea de spa iu... Propun s în-cepem de la zero. Punctul este oentitate sau un spa iu f dimen-siune. O infinitate de puncte pu-se unul în continuarea celuilalt

vor crea un spa iu cu o singurdimensiune sau un segment dedreapt . Pentru noi, cei care lo-cuim în spa iul tridimensional,acest segment este finit. Pentrupunctul din segmentul de dreap-

, spa iul segmentului este in-finit. Ironic, nu? Individul, hai-de i s -l numim domnul Punct,va trebui s c toreasc la infi-nit ca ajung de la punctul A lapunctul B, A i B fiind punctelepe care noi le-am demarcat ca fi-ind extremit ile segmentului. Oh,dar uita i-v ce simplu este pen-tru noi! Noi putem parcurge a-ceast distan intr-o clipit i nunumai atât! Noi avem putere asu-pra segmentului. Noi îl putemlungi sau scurta dup pl cere i

prea mult efort. Cred c deja da i seama unde merg cu mica

mea medita ie... De re inut: dom-nul Punct nu are nici o idee cumva ar ta un spa iu cu dou di-mensiuni. Pentru el, segmentuleste spa iul lui, spa iul care seumple pe sine. Pentru el, duptoate teoriile veleit ilor puncti-forme, nu exist un dincolo desegment. Nici m car un gol. El î ipoate osteni mintea încercând sexplice ceea ce pentru el este in-explicabil iar pentru noi este sim-plu. „Exist un spa iu cu doudimensiuni? Cum arat ?” Deci,am ajuns la spa iul cu dou di-mensiuni... Chiar cel mai minus-cul dintre p trate este format din-tr-un infinit num r de segmente

de dreapt puse unul al turi decel lalt. Aici locuiesc: domnul

trat, domnul Triunghi, domnulCerc i alte individualit i fla-te. Acela i raport cu noi. Noi pu-tem decupa o întindere dup bu-na noastr pl cere, în p trate,cercuri, triunghiuri etc. Noi pu-tem desena mul imea lor pe osimpl coal de hârtie. Pentru „lo-cuitorii” din întinderea hârtiei nuexist un sus i nici un jos. Pen-tru ei micu a noastr foaie de hâr-tie nu poate fi parcurs nici teo-retic i cu atât mai pu in în prac-tic . Tot a a, i pentru ei, spa iulcu dou dimensiuni este spa iullor, un spa iu care se umple pesine i nu exist nici m car o ideede dincolo. Noi avem putere asu-pra a ceea ce este acolo, i pentrunoi parcurgerea în toate direc iileîn contextul planului este o baga-tel . Pe de alt parte, dac o linieintersecteaz planul domnilorfla i, ei nu vor putea vedea decâtun punct. Pentru ei nu exist ide-ea de vertical . Dac un vârf depiramid atinge planul, domniifla i nu vor vedea altceva decâtun punct, dac piramida inter-secteaz planul tot ceea ce domniifla i vor vedea, este un triunghi.Ceea ce ei nu tiu este c acesttriunghi este doar o form de re-velare a unei entit i infinite pen-tru spa iul lor flat. Aminti i-v corice spa iu superior este creatprin suprapunerea la infinit a spa-iului imediat inferior.

Iat -ne acas ! Spa iul tridi-mensional. Cum am spus, acestaeste rezultatul suprapunerii a oinfinitate de planuri. Chiar i pen-tru cel mai minuscul spa iu tridi-mensional, infinit mai mic decâtboaba de mu tar este nevoie deo infinitate de planuri care se su-prapun. De abia aici ajungem ssim im împreun cu domnii fla i(dac ace tia exist ). Universulpe care îl vedem, privind înstela-rea, pentru noi este infinit în ideea

nu-i putem atinge limita. Uni-versul nostru se umple pe sinei pentru c nu exist un dincolo

noi nu vom putea ajunge la mar-ginile lui. Distan a dintre noi imarginile lui este aceea i în oricedirec ie ca i cum noi am fi încentrul lui. i dac am fi fost lamilioane de ani lumin de aici ace-la i lucru ar fi valabil. Paradoxal,nu? Orice punct din univers poa-te fi considerat centru!

În zilele noastre, matematici-enii i fizicienii au ajuns la con-cluzia c ar exista cel pu in încapte spa ii superioare! Aminti i-

c fiecare spa iu superior esteo infinit însumare a spa iuluiimediat inferior. Aici ne apropiemde ideea pe care încerc s-o ex-pun. Zece spa ii, fiecare infinitmai mare decât cel dedesuptullui! Nici o cifr nu poate cuprindeacest concept, nici o minte nu-lpoate în elege. Deasupra lor, idincolo de orice spa iu este El,Dumnezeu. Aminti i-v c noiavem putere absolut asupra aceea ce este pe planul hârtiei. Noiputem decupa, desena, mototo-li... Asemenea supraliniei dinacest plan. Aminti i-v ca „dom-

La urma urmei, tiin a nu poate nega existen a luiDumnezeu dar nici nu o poate demonstra... Prin în-cercarea ei de p trundere, ni te detalii surprinz toareale în elepciunii Lui pot îns ie i la suprafa .

**

Eduard Iacob-Sp#taru - Landscape


nii fla i” nu au nici o idee c tri-unghiul dintre ei este doar unuldintr-o infinitate de triunghiuridin piramida care a intersectatspa iul lor. Acum noi, în colivianoastr tridimensional , suntemdoar ni te expresii sau revel ritridimensionale a ceea ce este deun infinit la puterea infinit.

Noi purt m suflarea lui Dum-nezeu în noi, noi, prin mântuireprimit prin Christos, suntem

eza i al turi de El în locurilecere ti! Noi (asemenea piramideiintersectând lumea flat ) suntemlocul prin care divinitatea inter-secteaz spa iul nostru. Vedemnoi asta? Nu! i nici m car nuputem s ne închipuim, pentru

asta trebuie judecat i privitduhovnice te. Spuneam înarticolul precedent despre Loculgol, pe care l-am l sat în urmprin c derea primordial în p cat.Percep ia noastr ine de limiteletridimensionalului, dar existen anoastr cu adev rat transcendeorice idee de spa iu prin adopta-rea cereasc în Christos. Origi-nea noastr este dincolo de timpi existen a noastr este în eter-

nitate. Spa iul acesta este doar oscurt i purificatoare întrerupe-re a existen ei noastre eterne. Ve-de i, mintea noastr nu poate cu-prinde un ceva dincolo de realulnostru, universul nu ne este ac-cesibil i totu i s-ar putea ca toataexisten a tridimensional s fiemai mic decât o boab de nisipîn toate plajele lumii sub privireaCreatorului, care ne decupeazdup buna Lui pl cere în formeledorite de El. În El îns avem exis-ten a i mi carea! În El noi sun-tem deasupra spa iului pe carecredem c -l locuim dar patrianoastr adev rat este „În cer”,dincolo de orice idee de spa-iu. Vede i, pentru Filip distan a

nu a fost o problem , pentru cDuhul l-a dus pân la famen. Eze-chiel a fost „transportat” din Ba-bilon la Ierusalim într-o clip ...

La urma urmei, tiin a nu poa-te nega existen a lui Dumnezeudar nici nu o poate demonstra...Prin încercarea ei de p trundere,ni te detalii surprinz toare aleîn elepciunii Lui pot îns ie i lasuprafa .

Dan BRUDA{CU

De curând a ap rut, la Cluj-Napoca, cel de-al III-lea volumal lucr rii intitulate „Orizonturidaco-romane” a cunoscutuluiarheolog i dasc l, academicianprof. dr. Dumitru Protase.

Lucrarea cuprinde 37 de arti-cole i studii, pe care autorul le-a publicat de-a lungul timpuluiîn ar sau peste hotare, consa-crate trecutului nostru daco-ro-man în perimetrul carpato-danu-bian. Reamintim c volumele pre-cedente au ap rut în anii 1995 irespectiv 2005, bucurându-se deo c lduroas primire în cercurileacademice i tiin ifice din în-treaga ar , având în vedereabord rile incitante i gradul de

noutate pe care îl oferea celorinteresa i.

i acest nou volum, a a cumne avertizeaz autorul însu i înPrefa a lucr rii sale, este, aseme-nea celor anterioare, structuratpe acelea i principii i utilizeazaceea i grupare a materialelor pu-blicate. În acest sens, studiile cu-prinse în aceast carte suntstructurate pe capitole ca „Da-cia independent ”, „Dacia ro-man ”, „Dacia post-roman ” i„Varia.”

Deoarece, a a cum precizam,în aceast lucrare sunt cuprinsearticole publicate în ar i pestehotare, o mare parte din texte suntnu numai în român , ci i în limbi

ca engleza, franceza, germana imaghiara, oferind astfel i unorspeciali ti sau cititori str ini posi-bilitatea de a lua la cuno tindespre rezultatele cercet rilor cai despre descoperirile f cute de

neobositul universitar i arheo-log acad. Dumitru Protase. Au-torul, demn continuator al lui Va-sile Pârvan, aduce, prin lucrareade fa , în aten ia istoricilor, dari a publicului obi nuit nume-

roase elemente, date i dovezi ex-trem de utile în în elegerea tre-cutului nostru daco-roman, depe o arie extrem de extins , cucercet ri întreprinse atât pe în-tregul teritoriu Transilvan cât iîn afara acestuia.

Observa iile academicianuluiprof. dr. Dumitru Protase, sus i-nute de date rezultate în urmaunor s turi i cercet ri minu-ioase, dar i a unei adecvate cu-

noa teri a lucr rilor tiin ificeconsacrate acestei tematici, aduccontribu ii noi, extrem de intere-sante atât în ceea ce prive te pre-zen a propriu-zis a romanilor înspa iul carpato-danubian, cât ia altor semin ii aflate în contactsau rela ii cu aceste teritorii. Serefer în acest sens la invaziacarpilor în anul 242 în Dacia,probleme ale cre tinismului la go-ii din transilvania, cre tinismul

la daco-romani înainte de venireaslavilor, fondul lexical dacic isemnifica ia lui în limba românetc. Academicianul Dumitru Pro-tase, continuând o îndelung iprodigioas activitate de cerce-tare, aduce competente i perti-nente clarific ri legate de zonesau subiecte incerte sau contro-versate, recurgând exclusiv la oargumenta ie tiin ific elevat ieliminând din demersul s u ti-in ific orice ingerin e propagan-distice sau politice.

Astfel, domnia sa ajunge laconcluzia c „Teoria lui Roeslernu s-a n scut din motive tiin-ifice, ci din motive politice” ,

sau dezv luie „adev ruri funda-mentale în istoria româneasc .Permanen a i continuitatea îninuturile de la Dun re i Car-

pa i”. Academicianul prof. univ.Dumitru Protase nu este robulexclusiv al materialelor arheolo-gice descoperite c ci, pentru a-i demonstra aser iunile, recurgei la argumente de ordin lingvis-

tic sau lexical care, coroborate cuvestigiile arheologice, întregescîn mod fericit tabloul trecutuluinostru daco-roman, în acest spa iu.

Am mai remarcat o tr turexcep ional a demersului s utiin ific i anume, faptul c aca-

demicianul Dumitru Protase evitabord ri subordonate unor sco-puri conjuncturale, chiar dac debun credin , i are capacitatea

deceleze între faptul istoric iinterpret rile interesate sau jus-tificate de o anumit orientare decircumstan . Fiecare dintre a-bord rile domniei sale dincolo decompeten a indiscutabil a spe-cialistului, degaj o dragoste ne-

rmurit fa de trecutul nostruistoric, dar i o încredere extremde tonic , mai ales în acest con-text de criz complex , în viitorul

rii noastre.Peste câteva zile, mai exact la

1 februarie a.c., distinsul acade-mician prof. univ. dr. DumitruProtase, rectorul Universit iiPopulare Cluj-Napoca, va împlinifrumoasa vârst de 85 ani. Esteun prilej de a-i adresa nu numaifelicit ri pentru aceast recentcarte excep ional , ci i sincereur ri de via lung i cu s ta-te, rodnic în noi viitoare lucr rifundamentale în domeniul pe ca-re îl ilustreaz de decenii în modstr lucit.

Orizonturi daco-romane


În vara anului 1994, când amvizitat portul belgian Anverspentru a vedea într-o expozi ie anavelor cu pânze bricul coalconst ean „Mircea cel B -trân”, nici prin gând nu-mi trecea

acolo va fi construit cea maigenial i mai provocatoareoper Sci-Art din lume.

Peste numai ase ani, co-muna Pe ti ani, buricul artei mo-derne pe mapamond prin mareleConstantin Brâncu i, avea un con-curent serios: comuna Anvers,buricul unei noi ramuri a arteimoderne prin ideea lui WimDelvoye, un tip tr snit dar genial,ca i ranul nostru din Hobi a.

Ca idei lansate de dou geniiautohtone, comunele au aceia italie. Dar ca popula ie, comunaAnvers ar ine, cu al s u aproapeo jum tate de milion de locuitoricam cât 120 de comune Pe ti ani.Comuna Anvers se nume te îns

a, de când francezii au numitdiviziunile administrative dinBelgia în timpul ocupa iei din1794, commune, Anvers fiind atreia ca suprafa dup comuneleTournai i Couvin.

Comuna Anvers, în ciuda an-vergurii sale n-ar fi fost nimic înspe lâng comuna Pe ti ani dacacolo nu s-ar fi n scut ideea lan-

rii în Sci-Art, adic în con-ceptul care îmbin arta cu tiin a,

a celei mai tr snite ma in rii dintoate timpurile. În ce const ea?Genialul ei inventator, WimDelvoye, în colaborare cu cerce-

torii de la Universitatea dinAnvers, au reu it s reproductehnic întregul organ digestiv alomului. Începând de la mori camânat de un electromotorpentru masticare, pân la dige-rarea hranei în stomac, apoi ex-tragerea enzimelor printr-un ficat,în fapt un organ-cuv plin de tu-buri, extragerea ingredientelornecesare vie ii prin alte tuburispirale din plastic imitând intes-tinele umane i pân la un furtunimitând ma ul gros, totul este in-gineresc construit, umplând ocamer plin de cuve i racorduricontrolate de un calculator.

Ei bine, toat aceast sofisti-cat ma in rie, numit CLOACA,este monitorizat de c tre o vari-etate de institu ii tiin ifice, uni-

i de alimenta ie public , pe lân- mul imile de gur casc venite

pentru a vedea ce se petrece cupreparatele restaurantelor locale.

i ce crede i c se petrece? Parteaspectaculoas abia acum vine!Dup exact 27 de ore de la intro-ducerea produselor alimentare înmoar , CLOACA descarc un ma-re i împu it excrement g lbui, nu-mit la noi mai pe române te, rahat,ca s nu-i zicem chiar direct...

Nicolae N. TOMONIU

C l o a c a

De la realizarea Ansamblului Monumental al lui Brâncu i încoace,o singur oper de art a reflectat fidel realitatea lumii noastre: CLOACA.

Bine, bine dar ce are acestlucru cu arta? În ce const ideeagenial ? „P i stai s vezi!” ar zicejupân Titirc Inim Rea din piesade teatru a lui Caragiale. În Ro-mânia, ca i în alte ri de lumeatreia, CLOACA a ajuns la un nivelnemaiîntâlnit al tehnicii i al artei.Acum doi ani, nici un român n-arfi putut r spunde la aceste între-

ri despre cloac dar ast zi î ipoate r spunde oricine: CLOACAeste o crea ie artificial de partidpolitic, care pune mâna pe buge-tul unui stat la început de mandatiar la sfâr itul acestuia, aleg toriise aleg cu un mare... rahat.

N-a fost întotdeauna a a inici nu trebuia s se întâmpleastfel decât în dictaturile din jurulMediteranei. Dar în România, aexistat un geniu, aidoma lui Brân-cu i i lui Wim Delvoye, care n-afost prins când a furat voturi icare i-a adunat în jurul lui pe to iceilal i ho i i tr tori ai altorpartide. O dat ma in ria cons-truit de apte servicii secrete,ce m nânc 8% din PIB-ul Ro-mâniei, a dracului s fie ea dacse stric ! i condi ii inginere tin-are dac se d cercet rii noas-tre tiin ifice doar 0,089% din PIBi e construit de o adun tur

de oportuni ti ne coli i.Problema care se pune „e alta”,

vorba lor. Ce facem, l m pe bel-

gieni s i revendice CLOACA cafiind inven ie proprie sau pârli-tului de Wim Delvoye îi tragemun proces în instan ele europenepentru c a furat ideea produsuluifinal, excrementul, din România?

Eu zic c vom câ tiga la sigur!În primul rând, pentru c , CLOA-CA este evident un cuvânt româ-nesc. Nu e comun sau prim riecare s n-aib o cloac . Nu maivorbesc pe la ora e, unde cloacapie elor, cloaca imobiliar i ceainstitu ional se formeaz imediatdup alegeri.

În al doilea rând i la o adic ,belgienii nici n-au nevoie de ex-cremente. Mai ales la Anvers.Când am fost la expozi ia de navecu pânze, pe chei existau pe pu in300 de toalete ecologice. Chimi-cale, pe care numai ei le tiu, con-verteau rapid totul într-un prafce se prelucra într-un crematoriumodern. Deci, nici gând de „mo-

i” pe lâng sindrofiile lor pu-blice, pe când la noi, în jurul bâl-ciurilor i de-a lungul oselelorcare duc acolo, e plin! Vorba mol-doveanului: „când vrei s i reparima ina la marginea drumului, aigrij s nu calci pe dânsul!”

Deci, lucru cert: instan eleeuropene ne-ar da dreptate. Maiales c , în ultimul an, salariile s-au mic orat, pensiile au fost im-pozitate, pre urile au crescut iardac lumea nu- i mai permite sconsume, de unde excremente?

Vede i cât de bine lucreazcloaca de la noi? Toat ziua cloa-ca mioritic ne spune, prin mass-media, c modernizeaz statulromân i noi nu-i credem…

Ia s se termine belgienii cupreten iile lor: CLOACA e 100%inven ie, i mai ales art , româ-neasc . Mai exact, înalt art ro-mâneasc !

Antologia de proz a d-neiValentina Becart, intitulatDeclin, reprezint un succes îndomeniu. Din punct de vederegrafic se prezint aproape impe-cabil, Editura „Arhip Art” din Si-biu f cându- i cu prisosin da-toria profesional . Luat în mân ,dup o r sfoire din curiozitate,mi-am creat convingerea c nueste pierdere de timp citirea ei,ci, din contr , ai de câ tigat infor-matic i estetic. O lecturare com-plet , aprofundat presupuneîns un oarecare efort. Sunt doar500 de pagini, iar timpul care pre-seaz cu alte activit i cotidiene,dintre cele mai banale, existen i-ale, precum i propriile escapadeînspre propriile crea ii spirituale

conduc spre discontinuitate.Întreruperile nu duc la prea marepierderi de în elegere a c ii, pro-za scurt î i ofer posibilitateaunor tr iri estetice finite într-untimp scurt spre deosebire de citi-rea unui roman de mari dimen-siuni. Antologia de proz scurtmai are avantajul tr irii mai mul-tor mul umiri estetice, fiecare au-tor reprezentând o entitate apar-te, cu mesaje proprii, cu mijloacede prozodie intrinseci proprieiinstruc ii, crez i posibilit i lite-rare. Cu toat diversitatea întâl-nit , proprie oric rei antologii deacest gen, cartea doamnei Becart,poate fi considerat i un roman.Eroul romanului fiind scriitorul,

a cum reiese din scurtele bio-grafii dar i din povestirile, notele,comentariile înseriate în Antologie,dac admitem c scrisul este i ooglind a celui care scrie, fie poe-

Declin - un titlu nefericitEmil BUCURE{TEANU

zie, proz , de dimensiuni mari saumici, ba chiar i critic literar ,sau de art în general. Prin scris,scriitorul, mic sau mare, î i puneo pecete pe propria persoan .Desigur aceasta poate fi citit ,descifrat , interpretat în moddiferit de cititor i de critic .

În aceast etap temporal ,am putea spune c antologiilesunt de dou feluri, nu atât dinpunct de vedere al con inutului,cât mai mult al procedurilor derealizare a lor. În trecut, nu cumul i ani în urm , un autor de an-tologii avea de efectuat un volumde munc mult mai mare decâtun antolog, dac îmi este permisfolosirea acestui cuvânt, din zile-le noastre. În plus, majoritateaantologiilor erau crea ii, s le zi-cem de autor. Î i aduna materia-lul, opere sau fragmente de ope-re ale unor autori, de regul celemai importante, un florilegiu, letranscria, f cea câteva note cri-tice sau/ i biografice i publicavolumul. Exist i antologii per-sonale, scriitorul, mai cu seampoetul, î i selecteaz ce crede ceste mai semnificativ din opera sai public într-un volum. Aceast

activitate o poate face i o terpersoan , de pild un editor sauun critic. Cel mai adesea acestevolume apar postum i poate spoarte i titlul de Opere alese.

Majoritatea antologiilor a-veau i mai au mai mult un scopdidactic, spre u urarea activit iielevilor, studen ilor, profesorilor.În prezent pe lâng antologiilede tipul celor amintite, apar anto-logii de poezii, de proz , în spe-cial scurt , cu fragmente de ro-mane, având la baz alt ra iune,autorii, unii cu mici posibilit i dea le ap rea scrierile în volumeproprii, apeleaz la aceast me-tod de a fi publica i, de a se facecunoscu i. Posibilit ile le suntdate de dezvoltarea tehnicilor ti-

riturilor, redact rilor i tehno-redact rilor cu ajutorul mijloace-lor IT. A intervenit, revolu ionarinternetul, oferind posibilitateatransmiterii rapide i la distana manuscriselor (de fapt, manu-scrise în sensul vechi al cuvân-tului întâlnim la tot mai pu in scri-

itori, computerul luând decisivlocul condeiului i caietului).

Însemn rile scrise pân aiciau fost gândite i înseriate pe cal-culator dup o prim r sfoire avolumului destul de... volumi-nos, dup cum am mai spus. Amreluat citirea, reclamat în primulrând de fi ele biobibliografice aleautorilor. De i sunt succinte, u-nele chiar fugitive, acestea nedau posibilitatea în elegerii unuiaspect a fenomenului literar con-temporan. Într-un anumit fel, car-tea poate fi considerat i unsondaj sociologic. F s fie ne-voie de o induc ie complet pen-tru a trage anumite concluzii ge-nerale, volumul ne arat o faimportant , mai pu in vizibil , aactorilor care se ocup cu scrisulîn momentul de azi i care suntpreocup rile lor literare.

a face o statistic , vomobserva c preocup rile pentruliteratur includ diferite categoriide profesii, medici, ingineri, eco-nomi ti, înv tori i profesori,ziari ti. Ce scriu? Într-o exprimarelapidar , f preten ii academiceputem afirma: de toate pentru to i,romane, schi e, eseuri, memoria-listic , poezii, cronici. Într-un cu-vânt, tot ce ofer inspira ia, talen-tul i... voin a. Volumul fiind o an-tologie de proz , i pentru a cu-prinde cât mai mul i autori, nor-mal sunt înserate doar fragmentede roman, schi e, scurte poves-tiri, pagini de memorialistic ieseuri. Exist destul diversitatepentru a oferi cititorului posibili-tatea de alegere i de tr ire a unorsatisfac ii estetice. Eu, cititorulE.B., m-am delectat cu imaginiliterare din Bucure tiul de altdat , cu lotrii de la poalele Ceah-

ului, am aflat cum se înv a car-te înainte i cum se înva în pre-zent, c se mai face filosofie asu-pra femeii, c „Eva” este mereu onecunoscut , c în dragoste sunti martiri, c un oarecare om poa-

te fi cut ca un pe te i în eleptca un proverb. Dac a fi o ado-lescent din acelea de demultcând nu era internet i a avea uncarnet de însemn ri de expresiifrumoase, poetice, a avea de undeculege i alege. i profesor dac

mai fi, volumul mi-ar fi de folosla o or educativ , ba chiar lite-rar , i de ce nu i de filosofie.

Ajunge îns cu laudele. Prie-ten îmi este Plato, dar mai prie-ten îmi este adev rul, parc spu-nea Aristotel.

Literatura, ca toate artele, esteun fenomen social, nu se na te înafar ei dar nu este o reproducerea fenomenelor sociale. Realitateasocial este prelucrat , filtrat .Poetul, prozatorul, dramaturgul,la fel ca filosoful, creeaz o lumenou , o lume a lui în care se reg -se te cititorul, spectatorul. Altfelvorbind, literatura este imagina-ie, este fic iune, îns nu în afara

realit ii ci tocmai pornind de laea. Uneori realitatea bate filmul,se spune. Dar reproducerea cucuvinte sau cu imagini fotograficea unor asemenea acte nu înseam-

art , cel mult un fapt de pres .A doua problem pe care o

pun în discu ie este titlu dat an-tologiei: DECLIN. S lu m un dic-ionar i s vedem ce semnifica-ie are acest cuvânt. Coborâre a

unui astru spre apus; asfin ire,sc tare. Dec dere a unei fi-in e, a unui popor, a unei civi-liza ii etc.; decaden . Pornindde aici, am cercetat întâi vârsteleautorilor i am v zut c PavelNedelcu s-a n scut în 1993, Mi-hai Carabet în 1990, Menu Maxi-minian în 1979, Mirela ova în1976. Soarele pentru ei nu a ajunsînc la zenit. i mai este timp ispa iu de urcat i pentru cei n s-cu i, majoritatea, în anii cincizeci,aizeci. Dar aici nu-i vorba despre

timpul fizic, ci despre unul spiri-tual, în spe , literar. A a gânditexisten a, nici eu, care am tr it pe-rioada de la criza din 1933 i pânla aceasta din zilele noastre, nu

consider în declin. Subliniez,adic cu ceea ce manent, folosindun cuvânt din dictonul latin iutilizat ca subtitlu pentru carte.



Nu pot s nu spun c exist în via anoastr momente, al c ror sens nu-l putemdeslu i. C exist lâng noi, în umbr sauîntr-o lume impus artificial de ceilal i, oamenii destine care str lucesc, dar pe a c ror lu-

min o recuz m cu înc ânare. Nu pot snu m simt mândru, s descop r pe plaiurilevrâncene oameni care tr iesc doar pentru ascrie, care nu respir , decât pentru a aducecelorlal i o raz de speran . Despre un astfelde om - Ion Laz r da Coza - am aflat nu defoarte mult vreme. Cu deosebit emo ie, amînceput s citesc mai întâi versurile lui IonLaz r da Coza, strânse într-o carte de suflet,intitulat „Labirintul de z pad ” (EdituraSalonul Literar, Foc ani - 2002). M-am sim it,pentru o vreme, ca un condamnat la nemurire,ce fusese uitat în labirintul timpului, f a

si o cale de sc pare. Pân când am realizat singura cale de evadare din „labirintul depad ” era s rostesc pe rând fiecare poezie

ca pe o incanta ie, pentru a m elibera dinrutina cotidian , care m inea prizonier acolo.Cartea despre care a dori s v vorbesc esteo minunat carte de povestiri, intitulat„Crucea umbrelor” (Editura Palas, Foc ani,2008). Este remarcabil versatilitatea literara autorului, care trece cu u urin de la sim-bolistica liricii la complexitatea unei c i deproz .

începe prin a vi-l descrie pe autor, a acum pu ini îl cunosc: sensibil (delicat ca aro-ma unei flori crescute pe povârni ul unuideal, sub soarele amiezii) dar, viguros i st -pân pe sine ( precum un falnic secular gorun

cit prin p durea tân ). Iat ce spunetalentatul poet Valeriu Anghel, care-i prefa-eaz cartea i ne dezv luie un Ion Laz r da

Coza, „N scut în ziua echinoc iului de pri-var - 21 martie 1963 -, dar înregistrat,

printr-un hazard, pe 2 aprilie - ziua p gu-bosului Tândal , zice el - Ion Laz r, care,începând cu acest volum, î i adaug lanume denumirea satului natal din TulniciiVrancei, n-a urmat, din cauza unei maladii,decât cursurile unui liceu dintr-o localitatebra ovean . Constrâns la un univers limi-tat, s-a dedicat scrisului, explorând în felulacesta alte i alte lumi. Prin anul 1987 avea

debuteze cu un poem în revista craio-vean Ramuri. Au urmat apoi dou premiila concursurile interjude ene de poezie, în2001 primind Premiul Salonului LiterarDragosloveni (Vrancea) pentru debut cuvolumul de poezii Labirintul de z pad . Îndecembrie 2006 debuteaz cu proz înrevista ie ean Convorbiri Literare, iar cuvolumul de fa editorial ”

Ion Laz r da Coza este o apari ie literarinsolit în peisajul vrâncean, plaiuri binecu-vântate de Dumnezeu, care au d ruit istorieiliteraturii române - nume de valoare, scriitorii poe i de frunte. Ce este oarecum caracte-

ristic scriitorilor acestor locuri? Multe dintrelucr rile acestora poart o amprent puterniclocal , o specificitate a unei lumi, deosebitde pitore ti. O lume în care undeva - uitate înnemurire - se p streaz obiceiuri i tradi iiarhaice, ce uimesc înc prin originalitate isemnifica ii. Lucru, cu atât mai onorabil pen-tru literatura vrâncean , cu cât ne gândim cistoria este întregul format din istoriile unorlocuri, ale unor r cini adânc înfipte în pe-renitatea neamului românesc. A a dup cumscrie i Ion Laz r da Coza, care- i identificnumele cu cel al localit ii natale, un semnde pre uire dar i de vehemen în promova-rea unicit ii plaiurilor vrâncene. Recunoa -tem, din scrierile sale unele tradi ii i obiceiuristr mo ti, pe care locuitorii de la munte lemai practic i ast zi.

În carte apar 12 povestiri - num rul 12are (în sine) o simbolistic aparte. N-a dori

fac o incursiune în numerologie dar, vreau-i „demonstrez” autorului c este purt torul

unui destin promi tor, c are astrele de par-tea sa i c energia care „ ne te” din izvoa-rele fiin ei sale sunt profunde i s toase.Nu tiu dac i autorul s-a gândit la aceastadar, a dori s -i reamintesc c (din mai multepuncte de vedere) - 12 este num rul apos-tolilor, dar i al lunilor anului, fiind consideratsimbolul echilibrului divin. Echilibru care-li dovede te prin scrierea unor pagini de

proz cu intriga i finalul foarte bine contu-rate. Num rul 12 e considerat a fi vechiul nu-

r al încheierii unui ciclu, întrucât semna-leaz sfâr itul copil riei i primele stadii alematurit ii. Dac ar fi s facem o analogie,putem spune c prin acest volum de proz ,Ion Laz r da Coza î i dovede te c poate trecela urm toarea etap din cariera sa de scriitor:de la cea a poeziei - despre care se spune ceste apanajul tinere ii, la cea a maturit iiliterare (proza). Iertat -mi fie, aceast scurtparantez dar, am f cut-o pentru autor, s -imai colorez pu in zâmbetul i s -i trimit oraz de speran la lecturarea acestor rânduri.

i încheind paranteza „numerologic ” demai-sus, putem trece la lucrurile de substance pot fi spuse despre scriitorul Ion Laz r daCoza i despre scrierile sale. Am reg sit înpaginile c ii, multe întâmpl ri, pe care mi leaduc i eu aminte din copil rie. M-am rev zutcopil, prin rândurile acestei scrieri i am retr itcu sufletul la gur fiecare cuvânt, fiecarefraz . Ion Laz r da Coza se pricepe de minune

creeze mister, s înv luie în cea perso-najele, pe care apoi s le creioneze cu peni aînmuiat în c rbune. În „Olarul”, autorulrelateaz despre obiceiurile funerare de laar , când una dintre persoanele dragi c -

tore te spre o ar a umbrelor, din care nu semai poate întoarce - decât ca amintire.Întâmplarea ni-l dezv luie pe autorul-copilavând o accentuat fragilitate emo ional ,din care singura sc pare nu poate fi decâtmângâierea mamei sale. T cut i gânditor,

Gheorghe A. STROIA

„Crucea umbrelor” sau „Construireavalorilor unui destin pe reverberanta

noble]e a propriilor r#d#cini”


copilul de atunci î i adreseaz tot felul deîntreb ri tulbur toare, care te poart cu gân-dul la întreb rile pe care omul i le-a adresatdintotdeauna: „de ce moare omul?”, „oare,moartea doare?”, „va mai veni cândva îna-poi?”. Autorul nu r spunde în mod deliberatacestor întreb ri, dar creeaz suspans i în-carc paginile c ii cu doza aceea de pro-fund, de uman, confirmându-se în egal m -sur , latura sensibil a personalit ii sale. Par-tea descriptiv a întâmpl rilor este am nun-it , se succed o multitudine de detalii care,

ezate într-o succesiune logic , nu bulver-seaz ci creeaz atmosfer , înc lzesc spiritul.

Ion Laz r se pricepe de minune s bro-deze cuvintele, în irând în fiecare povestireun fir epic limpede, clar, reu ind s i p strezeo structur aerisit , logic , ra ional . De ilimbajul scrierilor din „Crucea umbrelor”este unul modern, postarea cuvintelor în frazi sonoritatea lor este de multe ori una ar-

haic , autorul inten ionând printr-un astfelde demers s creeze aura aceea de vechi, deautentic, s reconstituie vremurile cât maiaproape de str lucirea lor originar : „S fticapierdea din firea ei b ie easc i alunecablând, cu forme i gesturi spre împlinireade mireas . În anul acela ur ii mun ilor s-au ascuns mai devreme în bârloguri. Totu in-a fost o iarn grea. M-am ascuns în ob te,am încropit un gard, ca s tie i al ii cacolo va fi locul r cinilor mele, am pusbolovani de temelie i-am ridicat cas cumnu mul i visau pe la fresce b trâne, f -toare de minuni. Vândusem eu toate mioa-rele i to i batalii, dar cu banii lua i abiareu isem s -i pun chipiu de indril … Gân-dul mi-era numai la S ftica. To i o pofteau

în hor , to i vroiau s o învârt -n joc. Sear ta vesel i zglobie când d uia cual ii. Se îmbujora. Când o chemam eu,parc

i petrecea duhovnicul la babe s -l des-cânte de deochi” (Alte veri). Prin stilul clari concis de a povesti, dar i prin culoarea

pe care autorul o d personajelor sale, am re-zut (de multe ori) firul epic ale operelor

marilor prozatori (Marin Preda, Ioan Slavici,Ion Creang i de ce nu - construc ia sin-tactic a frazelor lui F nu Neagu).

De i multe dintre povestiri au fost scriseîntr-un registru grav, ele au un subtil umorde circumstan , ce reu te s descre eascfruntea cititorului i s -i redea pofta de lec-tur . Personajele c ii sunt creionate cufoarte mare aten ie, sunt pitore ti, unele par-

desprinse din pove tile neamului, altelecontinuând filonul de aur al unor scrierimemorabile (Moromete). Destinele persona-jelor c ii sunt deseori tragice, autorul l sândpovestirilor sale un final deschis, u or am-biguu, incitându- i cititorul la completareaacestora fie prin „construirea” unui scenariupropriu, fie prin interpretarea mesajului definal. Unele secven e ale c ii sunt de facturfantastic , acestea conferind povestirii însine, o doz de mister - fie de inedit, fie depoveste (Comoara). Dedica iile povestirilor

ii sunt adresate unor personalit i vrân-cene de care autorul este legat afectiv i c -rora le datoreaz începuturile sale literare.Sunt nominaliza i poe i, precum: DumitruPricop, Gheorghe Sbârciog, ConstantinGhini , Ion Panait, Corneliu Fotea, întra ideja în valorile de patrimoniu ale culturiivrâncene i na ionale. Prin rostirea unor ast-fel de nume, autorul ne ilustreaz fondul s usufletesc: senin, curat i plin de recuno tinfa de oameni – în genere. Ce este special în

proza lui da Coza? Un fior aproape liric, care-i tr deaz veleit ile poetice, o emula ieunic , ce te „prinde” prin relat rile sale decalitate. Spre finalul c ii, autorul revine cupovestiri din timpul nostru, în careproblemele legate de integrarea europeani cre terea punctului de pensie sunt aprig

dezb tute, ca într-o poian a lui Iocan.Sentimentul pe care i-l d o astfel lectureste acela de con-fort, de profunzime,purtând o simbolistic special . Scrierea defa este - cu certitudine - o scriere puternic ,purtând amprenta unic a autorului -originalitate, for i vitalitate. Pentru IonLaz r da Coza, scrisul este un perpetuummobile, care îl anim , îl revigo-reaz , îi ascutesim urile i mintea. La masa sa de scris,autorul se simte în elementul s u, se simteîmplinit i o dovede te din plin, creînd paginimemorabile. Lumina degajat de scrierile luiDa Coza este special : este lumina sufletuluicare scrie din dragoste fa de oameni, dindorin a sa de în elegere i confirmare a unoradev ruri. Pot spune - i este un punct devedere strict personal - despre „Cruceaumbrelor”, c este „jurnalul nescris” al unuisat, ale unor r cini de care autorul se simtefoarte mândru i este îndrep-t it s se simtastfel. V îndemn s citi i povestirile din„Crucea umbrelor”, pentru a v înc rca cusecven e de veritabil litera-tur , scrise cupatos i cu o rar sensibilitate. Sunt sigur cvocea autorului - cu timbrul s u unic - ovom auzi, cale de multe scrieri de acumîncolo, pe care n-o putem primi decât cubucurie, de fiecare dat . Îi urez vrâncea-nului- ce muste te de talent - drum bun pe caleape care se reg se te din plin, aceea a uneivoca ii i a unei for e creatoare spec-taculoase !

Adrian BOTEZ

Duhuri de Fulger p sit-au P mântulE vreme de cump -n Valea Ru inii:Nu s-a-nnoit – în eoni – Leg mântul

m to i în brânci – i vedem Drumul Vinii...

A zadarului zarv -asurzit-a i zeii –Netulbura i – constela ii cresc Crinii:Ideile mari navigheaz prin cosmos

tihn -ori p lirea-a Luminii!

SPASM COSMIC

3 februarie 2011, Înmormântarea I.P.S.S. BARTOLOMEU ANANIA

Înainte-napoi nu e timp nici vegherePr bu i ne oprim, nu la han ori la semne:Chircindu-ne-n c rni, n lim în Putere!

...Deja e p dure de rai, Sfinte Lemne:Schimb m truda pe-extaz i privirea pe-orbire –N-avem pas – n-avem chip: e Nem rginire!

Nicholas DIMA(USA)

Este extrem de greu s i exprimi p rereacu suficient umilin despre o carte cutremu-

toare scris cu suferin a i cerneala bezne-lor! Este la fel de greu s în elegi însp imânt -toarele chinuri fizice i schingiuiri suflete tiprin care au trecut, sub fostul regim comunist,confra ii no tri de inu i în închisorile de laPite ti, Gherla, Aiud, Tg. Ocna i altele! Cadreptcredincios ortodox i ca om, nu pot snu strig pân la ceruri, întrebându-m : Cinea conceput acele acte odioase? Ce scop delung durat s-a urm rit? Cine i în ce scopde ine rezultatele acelor a a-zise „reedu-

ri”? Cred c nici un om cu sufletul cinstiti mintea întreag nu poate r mâne indiferent

în fa a „fenomenului Pite ti”. Nici un om dreptcu cuno tin a acelor crime nu î i poate reg silini tea f s le denun e i f s încerce

g seasc r spuns la întreb rile: Cine? Dece? În ce scop?

În cartea sa, „Întoarcerea la Hristos”,Ioan Ianolide, acum plecat în lumea drep ilor,descrie, în principal, întemni area politicdesf urat pe o durat de aproape 24 deani, între 1941 i 1964. Manuscrisul, preg titîn ascuns în anii de dup deten ie, a fost tri-mis în str in tate i apoi readus în ar dup1989. Ulterior, însemn rile autorului au fostredactate în forma actual de carte la m -

stirea Diacone ti i publicate în 2006. Per-sonal, regret ca nu am g sit cartea mai de-vreme, dar, oricum, am citit-o cu înfrigurare.De la bun-început m aplec în fa a acestuiautor-martir al neamului nostru i îmi exprimumil respectul fa de cei care au redactat ipublicat cartea...

„_ntoarcerea la Hristos -Document pentru o lume nou#”

(Ed. Christiana, Buc., 2006, 534 p.)

(Ante Scriptum: În aceast perioad ,când se pare c Parlamentul României vadezbate problema compens rii fo tilorde inu i politici, ar fi bine ca liderii români

citeasc , dac nu cartea, cel pu inaceast semnalare. În ceea ce prive te„noii culturnici” din ar ..., ace tiatrebuie s tie c oricât s-ar prostitua isi-ar nega neamul i cultura, oricât l-arpupa în fund pe satana, pân la urmacesta tot se va terge undeva cu ei.)

De acum, îns , pentru mine, ca atent citi-tor i comentator, încep marile greut i. Amtrecut i eu un timp prin închisoare i amscris chiar i despre „reeducare”. Am, de ase-menea, un frate care a f cut 10 ani de închi-soare dintr-o condamnare de 20 de ani. Încei zece ani de deten ie a primit dreptul sscrie o singur carte po tal i a fost inutsingur i izolat timp de doi ani într-o celuldin Zarca Aiudului. Înainte de a fi eliberat, în1964, Ion a trecut prin „reeducarea” de laAiud, unde a fost supus unor inimaginabilesiluiri suflete ti... Eu sunt profesor, am undoctorat de la o mare universitate american ,am scris mai multe c i, i, totu i, nu m simtcalificat i vrednic s scriu despre „experi-mentul” de la Pite ti. În acea închisoare, sa-tana a încercat s distrug crea ia lui Dum-nezeu i s o refac în imaginea lui necurat .Într-adev r, a a cum scrie autorul, acolo dia-volul a fost mai negru decât i l-au imaginatoamenii!

Multe din concluziile autorului sunt iconcluziile mele. El a ajuns la ele în bezna imizeria celulelor, unde a reg sit totu i luminacerului; eu am ajuns la ele în condi iile libert -ii i tenta iilor occidentale... Nu po i conce-

pe lumea în afara Divinit ii! Nu o po i în ele-ge în afara direc iei pe care a trasat-o Dumne-zeu evolu iei noastre p mânte ti! i în ace-la i timp, nu o po i în elege dac nu accep i

diavolul încearc continuu s ne îndep r-teze de Creator i s ne fac s ne închin mlui! De i sunt om de tiin , din punctul meude vedere sensul vie ii este „emanciparea”spiritual ; via a propriu-zis fiind în eterni-

tatea care urmeaz . Pentru cre tini, acest pro-ces se nume te calea mântuirii. Comunismula fost una din cele mai bestiale forme de ne-gare a divinit ii i de reducere a omului laviermuire perpetu . De altfel, unul dintre ceicare au emis aceast ipotez a fost chiar pas-torul Wurnbrand, român-evreu încre tinat,care a stat în aceea i celul cu Ion Ianolidei care, fiind grav bolnav, a fost îngrijit tocmai

de autorul c ii.„Întoarcerea la Hristos” se desf oar pe

trei paliere: descrierea vie ii de temni cuaccent deosebit pe programul diabolic i uci-ga de „reeducare”; analize i comentarii pemarginea tulbur toarelor drame petrecute întimpul schingiuirilor; i procesul de încre -tinare i întoarcere la Iisus, în care i-au reg -sit pacea sufleteasc unii de inu i, între carei autorul c ii. De fapt, autorul dedic , cum-

va, cartea unuia dintre colegii s i de suferin- Valeriu Gafencu - tân r ucis în închisoarea-spital Tg. Ocna, care a suferit ca un martir is-a comportat ca un sfânt. (Cred c BisericaOrtodox Român i-ar face doar datoria dacar începe procesul de canonizare pentru Va-leriu i pentru al i de inu i care au suferit înînchisorile comuniste din ar ca adev ra imartiri ai cre tin ii.) Personal, am fost pro-fund r scolit, îns de partea dedicat „reedu-

rii.” Comentariile filozofice i psihologicesunt, f îndoial , în elepte i profunde, daroarecum secundare descrierii „reeduc rii”.În ceea ce prive te credin a i întoarcerea laIisus, acestea sunt procese personale care îlapropie pe ortodoxul Ionalide de suferin elemartirilor. Oricum, cartea ar trebui s dea multde gândit fiec ruia dintre noi i mai ales bise-ricii oficiale... În acest sens, în timp ce autorulmen ioneaz c to i episcopii greco-catoliciromani au înfundat pu riile comuniste, „nua existat în temni e nici un episcop ortodox”.(p. 331)

Ianolide a fost arestat, în 1941, pentru ccuse parte din Fr iile de Cruce, rezerva de

tineret adolescent a Mi rii Legionare. Lavremea arest rii, autorul era student la facul-tatea de Drept din Bucure ti i a fost acuzatde instiga ie la rezisten împotriva guver-

rii antonesciene. Pentru fapte comise, în-


scenate, sau imaginare, el este condamnat la25 de ani. De la început se impune o întrebareesen ial . Poate fi condamnat cineva doarpentru ceea ce simte sau pentru ceea ce gân-de te? (Când o parte din românii ardeleni autrecut la catolicism i ungurii i-au acuzat cau trecut doar de form , un episcop românle-a r spuns c „numai Dumnezeu judecceea ce e în inima omului”.) Dictaturile, i înspecial comuni tii, au arestat i condamnatzeci de mii de oameni doar pentru ceea ce aufost, pentru ceea ce au gândit, i pentru ceeace au sim it...

Filmul anilor de temni este dramatic.Sub Antonescu, de inu ii puteau asista totu-i la slujbele religioase inute în bisericile în-

chisorii Aiud, aveau acces la pachete, vorbi-tor i c i, iar în timpul zilei puteau ie i încurtea închisorii. Actul de la 23 august iocupa ia sovietic au pus administra iaînchisorilor în derut . Pentru scurt timp,regimul de deten ie s-a îmbun it, iar uniide inu i au fost amnistia i. Legionarii, ori cei

nui i de simpatii legionare, nu s-au bucuratîns de gra iile regelui Mihai ori ale guver-nelor interimare succedate la cârma rii întreaugust 1944 i decembrie 1947. Ei au fostpreda i comuni tilor.

Când regimul comunist s-a însc unat însbine la putere, securitatea a procedat la ares-tarea întregii opozi ii române ti, iar condi iilede deten ie s-au în sprit brusc. Au urmat 42de ani de abuzuri, torturi, înfomet ri i asasi-nate. To i de inu ii politici au fost fereca i încelule; ferestrele celulelor au fost acoperitecu obloane; cerul s-a închis pentru zecile demii de condamna i. Dac unii dintre ei erauaresta i înc de pe vremea mare alului An-tonescu, al ii, în special unii militari, au fostaresta i imediat dup actul de la 23 August.Cei mai mul i de inu i erau îns fo ti lideripolitici ori membri ai vechii elite române tiaresta i începând cu anul 1948. Cel mai pro-eminent dintre liderii democra i ai Românieiinterbelice a fost Iuliu Maniu, care a murit caun martir în închisoarea Sighet. Majoritateacelor aresta i era, totu i, format din oamenisimpli, iar mul i dintre ei erau tineri care respin-seser noul regim instalat în ar de sovietici.

Curând, dup proclamarea republicii„populare”, de inu ii încep s fie supu i unuiregim de asasinare lent , iar tinerii na ionali tisunt supu i unor experimente de-a dreptuldiabolice. Pentru a- i masca scopul, mijloa-cele i inten iile, securitatea a numit experi-mentul respectiv „reeducare”. Trebuie preci-zat c experimentul a fost conceput în celemai înalte cercuri ale securit ii, dar aplicatprin de inu i politici teroriza i i „restructu-ra i”, c rora li s-au promis pozi ii importanteîn statul comunist. Procesul a început în în-chisoarea din Pite ti, dar ulterior a fost extinsi în închisorile din Gherla, Tg. Ocna i, mai

târziu, Aiud. Însu i cunoscutul scriitor di-zident Rus Alexandr Solzhenitsin a fost pro-fund tulburat când a aflat despre experimen-tul Pite ti. Se pare c numai în România co-muni tii au practicat acest sistem draconic.În Siberia sovietic i în China comunist s-a suferit poate mai mult, dar suferin ele aufost, cu prec dere, fizice. În Cambodgia, cri-minalii lui Pol Pot au asasinat un sfert dinpopula ia rii, dar nu s-a încercat ucidereasufletelor a a cum s-a încercat în România...

Eu am aflat despre teroarea de la Pite tiîn 1957, când m g seam la Aiud. Primele in-forma ii au fost fragmentare. Un episod dificilm-a f cut s în eleg îns amploarea zgudu-itoare a experimentului... Eram într-o celulde pe Sec ia a Doua, împreun cu al i de inu i,care, ca i mine, erau foarte tineri. Fiind, îngeneral, o fire nesupus , am comis unele actenepermise i, într-una din multele pedepsesuferite, am primit dou s pt mâni de izolarela subsolul celularului. Celularul era cl direaprincipal i masiv din centrul închisoriiAiud. Sub el se s pase o catacomb undedintr-un hol din beton se deschideau patrucelule mici tot din beton i asem toareunor cripte. Regimul de pedeaps prevedeahran obi nuit odat la trei zile, un pat me-talic i o p tur jerpelit de la orele zece searapân la ora cinci diminea a, iar în acel cazspecific stingerea luminii. Bezna era decitotal . De la o celul la alta se putea vorbitotu i prin încheietura u ii de metal, pentru

acolo la beci nu ne supraveghea nimeni.În acel întuneric absolut m-am între inut

ore întregi cu al i de inu i pedepsi i în celulelevecine. Timp de câteva zile, am r mas în totsubsolul numai eu i, într-o alt celul , VasileJ. Acesta a fost primul de inut care mi-a vorbitam nun it despre „reeducare”. Relat rile luim-au r scolit i m-au f cut s m gândesc lafaptul c eu nu a fi rezistat la asemenea tor-turi. De fapt numai mor ii i martirii au rezistat!Nu tiu ce s-a întâmplat mai târziu cu Vasile,pentru c nu l-am mai întâlnit niciodat .Acum, îns , citind cartea „Întoarcerea laHristos”, am în eles i mai bine tragedia „re-educ rii” pentru care nu g sesc cuvinte so descriu. Cu foarte pu ine excep ii, acei tinerisupu i schingiuirilor s-au f cut vinova i doarde ceea ce au sim it i de idealurile pe care lepurtau în suflet. Cum se vor justifica oareuciga ii lor în fa a judec ii supreme? Cumputem r mâne nep tori în fa a suferin elorlor, noi, cei care nu am trecut pe acolo?

M-am întrebat deseori de ce au fost su-pu i la acel experiment infernal cei mai bunii cei mai one ti dintre tinerii aresta i? De ce

au fost ale i acei oameni inocen i i încneforma i? R spunsul nu poate fi decât unulsingur. Diavolul i-a f cut practica pe cel maidur material românesc; pe cei care credeaucu putere în Dumnezeu i în glia str mo eas-

! Dac testul s u de laborator reu ea, Sa-

tana îl putea aplica oricui i oriunde în lume.Experimentul a dovedit îns c prin teroarese pot ob ine rezultate doar temporar i numaiîn condi ii de iad. Mai târziu, Diavolul a în e-les c este mai u or s -i atragi, s -i ademe-ne ti i s -i compromi i pe oameni cu avantajemateriale decât s -i st pâne ti prin teroare...Este, în mare m sur , ceea ce se întampl aziîn lume!

„Întoarcerea la Hristos” e conceput cublânde e i în elepciune i e scris într-unstil u or i clar. În acela i timp, este scris cumare durere pentru condi ia uman , cu în ele-gere pentru victime i, in final, cu iertare iîmp care cre tineasc . Scenele descrise tetulbur i te pun pe gânduri. Parcurgerea

ii m-a f cut s m gândesc cu groaz ladramele tr ite de de inu i. În cursul acelorexperimente, închisorile din ar au fost înv -luite într-un duh necurat. Spiritul Domnuluis-a refugiat în sufletele câtorva credincio i...Cartea m-a f cut s m gândesc la propriulmeu frate, care niciodat nu a dezv luit înîntregime, nici m car în familie, cele tr ite laAiud. Ion, care azi e împ cat cu soarta i tr -ie te în America, a stat un timp în aceea i ce-lul cu Ianolide i î i aduce bine aminte de eli de marea lui credin în Iisus. L-am sunat-i cer unele confirm ri i mi-a r spuns în-

gândurat:„Poate e mai bine s se uite ce a fost

acolo, s nu afle toat lumea cât de jos auîmpins comuni tii fiin a uman . E o ru inepentru toat omenirea! Totu i, pentru res-pectul adev rului, trebuie s vorbim...”

Ion i mul i al ii, ca el, nu vor s redes-chid acest subiect pentru c de fiecare datretr iesc acele momente tragice, acele mo-mente ale distrugerii personalit ii umane.„De inu ii erau oarecum preg ti i pentrudistrugerea fizic , dar nu i pentru pier-derea demnit ii de om. C ii tocmai astaau urm rit, compromiterea i distrugereanoastr moral ”, mi-a spus Ion, înc , pro-babil, afectat de cele suferite la 46 de ani dela eliberare. ( i aici voi ad uga înc o notpersonal , pentru ca genera iile de mâine snu uite... Am stat un an de zile în închisoareaAiud, unde era de inut i fratele meu, dar nune-am întâlnit niciodat ! Doar am aflat unuldespre celalalt...)

În paginile c ii lui Ianolide am reg sitde asemenea cuno tin e comune i apropia-te, între care p rintele Gheorghe Calciu, pas-torul Richard Wurnbrand i arhimandritulRoman Braga; to i trei trecu i prin furcile re-educ rii. Despre fiecare dintre ei se pot scrievolume întregi. Pe p rintele Calciu l-am adusla biserica Sfânta Cruce de lâng Washing-ton, când eu eram pre edintele ConsiliuluiParohial. Pe pastoral Wurnbrand l-am întâlnitla New York, când, împreun cu so ia sa, avenit în vizit la biserica Sfântul Dumitru. Iar



pe arhimandritul Braga l-am intervievatamplu pentru Vocea Americii tocmai despre„reeducarea” de la Pite ti. i, totu i, numaiacum, citind i recitind aceast carte, în elegdiabolismul experimentului...

Cei trecu i prin „reeducare” au fost schin-giui i fizic dincolo de orice limit uman ; li s-au smuls unghiile, li s-au scos din ii, au fostmaltrata i în mod barbar, au fost for i s

nânce fecale... Mai presus de orice, aufost for i s i denun e tot trecutul i saduc blasfemii diavole ti la adresa a totceea ce este sfânt i în special la adresa luiIisus i a Fecioarei Maria. O for nev zuti o ur nest vilit s-au n pustit asupra oa-

menilor. Un duh necurat a coborât peste ei iduhul era însp imânt tor de anti-uman ianti-cre tin... Iar cei considera i „reeduca ii restructura i” trebuiau s dovedeasc

transformarea lor prin denun ri i prin schin-giuirea altora. Unii dintre ei au fost omorâ iîn b taie, iar al ii s-au sinucis... „Acei oameniaveau suflete tari, aveau min i str lucite itotu i au fost transforma i în delatori, înbestii, în brute imbecile, alienate... Hristostrebuia înlocuit cu Iuda în fiecare cre tin...”afirm Ianolide la pagina 273. „Acolo a fostscos Dumnezeu din om i înlocuit cu satana,acolo îns i natura uman a fost mutilati r sturnat .” (p. 362) „Acolo s-a încercat”,

continu autorul, „realizarea pe dos a împ -iei lui Dumnezeu... mascat sub ateism,

tiin ifism, progresism ori umanism.” (p. 363)Este bine îns ca fiecare dintre noi s

citeasc aceast carte zguduitoare i s tragpropriile sale concluzii. Pentru o mai bunîn elegere a fenomenului, voi reda totu i câ-teva paragrafe.

„Se f ceau stive de oameni, cum se facstivele de lemne în p dure, apoi ciom ga iise urcau sus, unde dansau i loveau, încâtvictimele urlau de durere. Dar nu era voiesa strigi. Cei ce strigau erau pedepsi i înplus i li se astupau gurile cu zdren ele mur-dare cu care se sp lau WC-urile... Mul i aufost b tu i cu be e fine peste testicule i uniiau murit. Altora li s-a smuls p rul fir cu fir.Din ii s reau din gur ca fasolea... Fanteziator ionarilor friza macabrul. Se cunoa tecazul unui tân r care fusese de atâtea oriafundat cu capul în tineta (cu fecale - n.r.),încât f cuse o idee obsesiv scabroas izilnic, la o anumit or , se ducea de bun -voie s i bage capul în tinet ... ( p.93)Prietenii cei mai buni erau pu i s se batîntre ei i dac unul lovea «cu mil » era

tut pân se vindeca de aceast «boalaburghez ». (p. 94)

...Un tân r din Constan a a fost torturatluni de zile f mil i i s-a cerut s i blas-femieze mama, dar a refuzat... „Drept r spunsa fost b tut (din nou) pân la sânge. Acelom a pândit o clip de neaten ie în ziua

când era de rând la de ertatul tinetelor is-a aruncat cu capul în jos de la etajul trei,în golul sc rilor. A murit... Colonelul Zellera format o comisie de anchet în jurul mor-tului i, lovind cu cizma în cadavru, a spus:

-l în... Doctore, scrie sifilis ter iar!” (p. 97)„Doamne, de unde atâta ur ”, se întreab ,retoric, autorul, „împotriva cre tinilor?”.

Iat , de asemenea, ce a trebuit s declareîn urma multor torturi demen iale un tân r,chipurile, reeducat: „Sunt n scut într-onoapte de orgie dintr-un tat be iv i o ma-

sifilitic . Sunt ros de dorin e sadice itic loase. M-am depravat cu sora mea, cumama mea i cu cine mi-a ie it în cale. Amucis. Am furat. Sunt un escroc de meserie iun mincinos de profesie... Mi-am acoperitîns adev rata realitate cu credin a înDumnezeu, cu filosofia idealist , cuaspira iile na ionaliste... Eu însumi m-amreeducat, dar niciodat nu voi merita«restructurarea…»” (p. 107)

Ce s-a întâmplat ulterior cu acei tineri?Unii dintre ei i-au revenit. Al ii au r masîntr-o stare de stupoare semi-demen ial totrestul vie ii. Pu ini s-au reg sit în bra ele luiIisus... Dac „reeduca ii” au fost mutila i su-flete te, într-un fel sau altul to i de inu iipolitici români au r mas cu sechele. Iat ceafirm autorul la pagina 206 despre întoar-cerea sa acas :

„Eram atât de schilod, de slut, de pr -dit încât nici propria mea mam nu m-a

recunoscut. Este tiut sim ul acela ascunsal mamelor de a- i descoperi copiii, i dacael nu s-a trezit în mama, care era o femeiecu mari resurse suflete ti i intelectuale, în-seamn c într-adev r devenisem alt om.Mama mea nu m-a recunoscut!”

Din ce unghere i tenebre necurate a iz-bucnit acea ur satanic ? Cine a ini iat „re-educarea” i celelalte bestialit i comise înînchisorile comuniste?

În opinia autorului, în cazul Pite ti, r ulsatanic la care au fost supu i de inu ii nu apornit de la Turcanu sau Bogdanovici, ceidoi tineri de inu i deveni i primele unelte alereeduc rii. R ul suprem a pornit de la vâr-furile securit ii din Bucure ti; de la indivizica Sepeanu (?), colonelul Popic (numele fictival celui care l-a ini iat pe Turcanu), colonelulZeller, c pitanul Dumitrescu (directorul în-chisorii Pite ti), colonelul Coller (ulterior co-mandant al închisorii Aiud), colonelulNicolski, Teohari Georgescu, Ana Pauker...Între conducerea de la Bucure ti i „reedu-care” a existat o leg tur continu i pu incunoscut format din inspectori de peni-tenciare i din al i câ iva indivizi suspec iascun i sub diferite pseudonime. Ace tiaaveau acces direct la celule, la dosare, la „re-educatori” i la „reeduca i”. Ace ti indiviziau urm rit tot timpul experimentul, au instruittor ionarii, au anchetat de inu ii supu i tor-

turilor i i-au notat reac iile lor. Între ei erai un individ, aparent loc iitor politic, cu nu-

mele conspirativ Marina. P rintele Braga, ca-re a fost anchetat personal de el, spune cvorbea române te cu accent de evreu basa-rabean. (Tot p rintele Braga mi-a spus cmul i ani mai târziu, când a fost trimis ca preotmisionar în Brazilia, a fost ocat s constate

unul dintre ultimii securi ti care l-au pre-lucrat înainte de plecare a fost acela i Ma-rina de la Pite ti)...

Ulterior, pentru a g si api isp itori, ca-pii reeduc rii, în frunte cu Eugen Turcanu,au fost condamna i la moarte i executa i.Chipurile, ace tia primiser ordine din Occi-dent s terorizeze de inu ii pentru a compro-mite partidul comunist. Adev ra ii capi nuau fost tra i niciodat la r spundere. Se tiedoar c Ana Pauker a murit în anonimat cudomiciliu obligatoriu, în timp ce colonelulZeller s-ar fi sinucis...

Si de ce depune Ianolide aceasta m rtu-rie? Ce sentimente nutre te el fa de „reedu-care”? Voi reda, în continuare, ad literamuna din m rturisirile sale precum i conclu-ziile umanitare la care a ajuns:

„...am r mas în via numai eu, c ciValeriu i Gheorghe s-au mutat la ceruri.Port aceast uria si sfânta povar . Cred

am tr it numai pentru c Dumnezeu areun rost cu mine ca slujitor al lui. Sunt con-tient i responsabil pentru ceea ce scriu

aici.” (p. 185)„Fenomenul Pite ti trebuie bine cer-

cetat i studiat de juri ti, de psihologi, depreo i, de oameni de tiin i de oamenipolitici, c ci pe to i îi intereseaz i cu to iitrebuie s i dea verdictul. i totu i ju-dec tori ai celor petrecute în Pite ti nu potfi decât cei ce au tr it aceast experien ,

ci nimeni nu o va putea pricepe ca ei. Arfi de dorit s se ob in m rturisi ale tuturorcelor care au trecut pe acolo, fie ca victime,fie ca tor ionari. Nici iadul nu a fost ima-ginat atât de bestial i crud cum a fost reedu-carea din Pite ti. Literatura lumii ar trebui

ia act de o pagin nou în analele alie-rii umane...” (p. 118)„Întoarcerea la Hristos” este dedicat în

mare parte experimentului „reeducare” i arepagini în toare închinate martirilor dinînchisori. A a cum am men ionat, dintre ace -tia se desprinde imaginea serafic a tân ruluiValeriu Gafencu, refugiat basarabean, ucisîn deten ie în propria sa ar ... Nu tiu dacla încheierea lecturii sunt mai mult revoltatîmpotriva condi iei umane ori resemnat încredin . tiu îns c , în momentul în care afost asasinat tineretul cre tin român, a fostucis i sufletul rii... i cred c într-o zi,când vom ajunge în fa a judec ii supreme,numai ace ti martiri vor putea pleda pentruiertarea p catelor noastre.

Cu sim ul datoriei i în numele adev -rului!


Discrete nostalgii pentru ve-chile structuri epice, pe-alocurisporadice! Comportamentelevie ii se schimb i, odat cu ele,i modul de percepere i transfi-

gurare la nivel fic ional. În actulcrea iei, apar noi forme de limbaj,marcate înc de poetici norma-tive sau, în accep iune modern ,debarasate de ele. Cert este însfaptul c întâlnim pu ini prozatorinovatori în pl smuirile lor epice.Romanul, privit ca „metafor avie ii”, r mâne îns o ispit pen-tru cei st pâni i de un daimon so-cratic, i nu numai în accep ia lui!

Nicolae B la a, doctor în Fi-losofie, face parte din pu inii ro-mancieri, deta i, fic ional iconceptual, de canoanele epiciitradi ionale, unele crepusculare.

George SORESCUI luzii [i destin

În prezentarea unor teme, extrasedin p ienjeni ul vie ii cotidiene,el se dovede te un subtil narator:intrig , reflec ie filosofic , tipo-logie, logos înc rcat de sensurice solicit pruden i cump niriîn zonele fiec rei medita ii. Nueste un debutant! A mai publicat:Blesteme, Editura „Spirit Româ-nesc”, 1995, Craiova, Pe apaSâmbetei, Editura „Horion”,1998, Craiova, Organizarea ifunc ionarea mass-media înOltenia, Editura „Spirit Româ-nesc”, 2000, Craiova, Comu-nicare i În elegere, EdituraNewest, Târgu-Jiu, 2005, Punteafrânt i c derea spre niciunde,Editura Newest, Târgu-Jiu, 2007,

niile Alexandrei, EdituraNewest, Târgu-Jiu, 2008, mileapocalipsei, Editura Newest,Târgu-Jiu, 2009, Acvariul cufâ e, Editura Newest, Târgu-Jiu,2010, romane i lucr ri cu evoc rii deschideri în orizontul cu-

noa terii.Actualul roman Via a ca ilu-

zie i clipa ca destin are o vizi-une mai larg , chiar dac în restulfilonului epic st ruie obsesiv po-vestea unei iubiri. O viziune neo-romantic etern , indiferent deorient ri i destine. Ea exist suc-cesiv în culturi.

Eroii - Nick, tân r profesor defilosofie, Olesya, fost studentîn Cern i i Kiev, românc prin

ascenden patern , Yanina, co-leg de studii din Odesa, cu filonslav, Igor, Boeric , Tudosie iAmer, întregesc personajul ti-pologic; provin din ri i zonegeografice i configureaz men-talit i diferite. Este de altfel iinten ia autorului de a înm nun-chea tr iri eterogene în derul ridincolo de doctrine i conjunc-turi istorice.

Montpellier i Lyon, toposuride întâlnire temporar i întoar-ceri spre zonele de obâr ie, cuitinerarii i popasuri în câteva ricu vechi tradi ii de cultur . Po-pasuri în parcuri, hoteluri i ca-tedrale - Complexul Brâncu i dinTg. Jiu etc., toate dovedesc o re-al capacitate de cunoa tere icuprindere. Istoria se repet pen-tru c autorul, „ab initio” (pp 2-3), schi eaz imagini ale unorvechi civiliza ii. Deci, eroii no trisunt, într-un fel, argonau i mo-derni ai spiritului. Alte Colhidecu iluzii, alte destine!...

Idila Nick - Olesya - odat cuplecarea din campusul universi-tar, din Montpellier - cu excursiiîn câteva zone din ara noastr ,evolueaz într-un mariaj cu tona-lit i mistice i cu recuperareaeroinei într-un spital din Tg.Mure . (Este victim a unui grupagresiv). Ne afl m într-o zon atragicului intuit în momente dezbucium i c ut ri. Un complex

tragic, tutelat imprevizibil de unmitic destin. Tragicii greci îl pre-zentau scenic în reprezent ri nulipsite de tâlc.

Prozatorul exceleaz în artaportretului, conturat prin dialo-guri vii, cu subtilit i semanticei înc rc turi afective. Olesya -

spiritul feminin - inteligen ,naivitate, puritate i tr iri aparte,Nick, dimpotriv - orizont, puterede deschidere, - oscilând între is-pita erotic i concept. Este ob-sedat de disjungeri - separ ijudec fiecare tr ire. Nu duplici-tate în gest i în logos, i, dimpo-triv , o voluptate a tr irii subsemnul miticului eros.

Idila pare s aminteasc sce-narii din poezia „Floare albastr ”a nemuritorului poet din Ipote ti(Eminescu) - poetul care, înc dintinere e, evocase, fascinând,spiritul i meleagurile de basmale Bucovinei!.

Cuplul Nick - Olesya consti-tuie îns un model de intuire avie ii într-o perioad când pasiu-nile vârstei, înaripate, caut noicontururi cu posibile realiz ri înarii ideatice. Nicolae B la a, princert voca ie epic , r mâne unautentic prozator.

George Cr#ciunoiu


Iulian CHIVU

Dup cum notam cu un alt prilej, Heideg-ger se întreba la un moment dat, în fenomeno-lologia lui: „Transformarea lui praesentia înabsentia are un caracter de negativitate, dene-prezen . Întrebarea care se ridic este:Unde se afl r cina acestui nimic în ge-nere?” (1) R spunsul fusese dat aproapesuccesiv (sfâr itul sec. al XIX-lea i, res-pectiv, prima jum tate a sec. al XX-lea) deidealismul vedantin al gânditorului indian J.C.Chatterji (2) i de Rudolf Steiner (3), creatorulconcep iei antroposofice occidentale.Nu timdac Stainer îl citise pe Chatterji când î i scriatezele sale antroposofice, îns ca un bun cu-nosc tor al unor opere orientale fundamen-tale, cele dou lucr ri par a se continua;Steiner expliciteaz ezoterismul indian trans-ferându-i obiectul în dialectica gândiriiprecre tine i în perioadele care i-au urmat.Antroposofia lui (altceva decât antropolo-gia) tocmai de aceea este o concep ie despreom i lumea spiritual care sus ine evolu iapercep iei suprasensisibile a spiritului. Per-sonalitate complex , Steiner realizeaz dupo arhitectonic specific proiectul cl diriiUniversit ii Libere pentru tiin Spiritual ,Goetheanum-ul, sediul Societ ii Antroposo-fice Generale. Prin toate acestea, Steiner do interpretare occidental adiacent celei ve-dantine. Elementele de noutate stau în planulcon inutului, pentru c de fapt i Mircea Eli-ade, într-o prefa la Cartea tibetan a mor-ilor (4), identifica „omologia cosmos-cas -

trup omenesc” ca pe o matrice. Iar karmafiec ruia va fi str tut în final de cele aselumini:„lumina zeilor alb , palid i cea ademonilor ro ie, palid , i cea a oamenilorgalben , palid , i cea a fantasmelor albastru-închis , palid , i cea a animalelor verde, pa-lid , i cea a infernurilor înce at , galben ;în acel moment i culoarea trupului t u karmicva fi precum culoarea luminii formei specificei formei de existen în care vei rena te” (5).

Trecerea sufletului (Manasul Superior) însamsara peste ceea ce etnologii numesc praga fost ritualizat riguros în tradi ia vedantin ,dup cum ne-o descrie un alt indianist, YogRamacharaka, amintind de un imperativ, acelade a nu „întoarce din drumul lui” pe cel cepleac : „Jalea noastr egoist produce în-totdeauna multe suferin e i dureri celor pecare îi iubim i care au plecat deja dincolo”(6), iar iubirea noastr trebuie s dea posi-

bilitatea sufletului de a pleca lini tit, altfel serealizeaz ceea ce etnologia româneascnume te întoarcerea mortului ( i reluareaimplicit a trecerii pragului). Steiner, re ine iel în antroposofia sa c „sufletul ar trebui spiard leg tura cu spiritul lumii din care setrage, dac nu vrea s aud în el însu i stri-

tul de de teptare al spiritului” (7). În filoso-fia vedantin , desprinderea aceasta conducesufletul în planul astral, cu o geografie destulde confuz pentru occidentalii care au tendin-a s îl perceap mai mult spa ial decât ca vi-

bra ie. Ramacharaka descrie acest spa iu alvibra iilor a fi tot a a de eterogen ca i celmaterial, de unde i întunericul care îl domini de care se pot desprinde doar sufletele

mai curate (a se vedea nu numai în contextbalcanic credin a în mile v zduhului). Elavanseaz i ideea unor suflete caritabilecare pot coborî în adâncul întunericului as-tral spre a salva sufletele unor rude, dar nudup modelul orfismului. Cartea tibetan amor ilor (8) d chiar sfaturi i propune in-canta ii pentru cei care pleac spre a-i ajuta

se desprind de astralul în care leg turilecu materialul se mai p streaz prin dorin e.Analiza lui Chatterji este îns sistemic i sedeschide cu viziunea sa ezoteric privindconstitu ia fiin ei umane. Pentru acesta, na-tura spiritual nu e înc Eul real al omuluifiindc „exist , înd tul naturii noastre spi-rituale, ceva care percepe schimb rile din sfe-rele superioare ale fiin ei noastre” (9). Acelaeste Eul omului ca martor unic în care rezo-neaz toate oscila iile mentalului i corpo-ralului, dincolo de el nefiind nimic altcevadecât obiecte. O precizare îns : materia cor-pului nostru nu e identic cu aceea a obiec-telor. Neorganicul din noi se afl sub influ-en a vitalului ca principiu eteric. În sanskrit ,corpul omului este alc tuit din armonia adou principii fizice: corpul grosier (SthulaBhuta) i vitalitatea (Prana). Mentalul înscunoa te o multiplicare de forme conver-gente în trei elemente: Kama (dorin e, emo ii,sentimente de la cele primare la cele supe-rioare), apoi Manasul inferior (mentalul in-telectiv) i Manasul superior (prin care seîn elege individualitatea, con tiin a sau su-fletul omului), lucruri de care va aminti, dupcum vom vedea, i Rudolf Steiner. Un punctde vedere comun împ rt esc cei doi autoriîn ce prive te Eul, considerându-l natur spi-

ritual unic . La Chatterji, acesta are trei com-ponente, dar ele nu pot fi cunoscute decâtde omul perfect; cel ce este Mahatma, ceeace corespunde în cre tinism Sfintei Treimi(10). i Rudolf Steiner, ca i filosofii vedantini,cu unele mici deosebiri, cum vom vedea,consider c în natura uman se reg sescmai multe principii, printre care principiul fizicgrosier (corespunz tor materiei solide, li-chide i gazoase). Acesta i principiul eteric(principiu vital universal) alc tuiesc planulfizic al universului. Cel de al doilea plan uni-versal este planul astral (sau principiul sen-zorial). Urmeaz planul mental, care înglo-beaz principiul intelectiv i sufletul indi-vidual în principiul intelectiv universal i însufletul suprem. În alte interpret ri, s-ar maiad uga planul spiritual sau buddhic i celnirvanic, cu referire expres la elementulspiritual (Mahatma). Contradic iile degen-erate ulterior din vedantism au condus spreun monism care considera Cauza Prim caneinteligent , în timp ce idealismul o socoteaPrincipiu Divin, deci inteligent, de i filosofiahindus nu definea Absolutul decât caAlaukika (transcendental), îns îl intuia vag,dincolo de orice gândire manifest . Mai de-parte, între antroposofia occidental i filoso-fia indian interpret rile devin tot mai origi-nale. Interpret rile lui Steiner definesc antro-posofia ca pe „o cale de cunoa tere care ardori s conduc spiritualul din fiin a uman

tre spiritualul din Univers”, i antroposofinu pot fi decât acei „oameni care resimt anu-mite întreb ri despre fiin a omului i desprelume ca o necesitate vital ” (11). Pe de altparte, ezoterismul este un concept filosofic-religios, structurat din cuno tin e i preceptecu un circuit închis, desprinse din fenomenede sorginte exclusiv spiritual , accesibile ini-ia ilor atât în religiile orientale cât i în cele

cre tine. Antroposofia nu î i propune s fieo nou religie, ci numai s sublinieze determi-

rile istorice ale religiilor existente i s in-spire impulsuri înnoitoare în toate domeniilevie ii i, simultan, încearc o concep ie occi-dental despre reîncarnare i karma, alta

Dialoguri indo-europene:Ezoterismul lui Chatterji [i

antroposofia lui Steiner

decât cea teosofic din care s-a desprins laînceputul sec. al XX-lea. Potrivit antroposo-fiei, omul este o fiin proprie, cu un micro-cosmos integrat într-un macrocosmos carese afl în leg turi subcon tiente cu alte fiin espirituale, altfel decât în ezoterism, într-o în-creng tur care conduce într-un sistem spiri-tual bipolar (Mikael/Ahriman) spre vie uireamihaelo-christic (Mikael: Cel ce este caDumnezeu, ebr.; Ahriman: Demonul în zoro-astrism, pers. Angra Mainyu). Rudolf Stei-ner, în ciuda faptului c declinul socio-cul-tural se produce pe seama lipsei unei leg turitemeinice dintre idealurile spirituale ale oa-menilor i nevoile lor materiale, promoveazo antroposofie care afirm existen a dincolode corpul nostru fizic a unor factori decizivisuprasensibili, a a cum se poate vedea maiales în lucrarea sa Mistica în zorii vie ii spi-rituale a timpului nostru i leg tura ei cuconcep ia modern despre lume (1901), oriîn cunoscutele Teze antroposofice (1924).Omul, în viziune antroposofic , este deci ofiin proprie, autonom , care „ ine legateîmpreun elementele i for ele lumii naturale”(12) doar atât timp cât se afl în stare vie,dup aceea natura nu mai poate men ine co-eziunile anterioare. Steiner, spre deosebirede filosofiile vedantine care facilitau sam-sara, ajunge la concluzia c „sarcina actuala omului este de a în elege acest lucru pentrua putea urma cu tot sufletul calea sa, caleaspiritual , în cadrul epocii mihaelice” (13).Între premisa care define te antroposofic o-mul i concluzia amintit , Steiner cunoa temulte interferen e cu filosofiile orientale.Astfel, el ia în calcul premisa corpului astraldintr-un alt unghi decât cel al fizicului i aletericului; nu când fizicul i etericul se facactive prin for ele lor, ci când nu se mai ma-nifest ca atare. Spre deosebire de filosofiileorientale, Steiner consider c doar în inter-feren a fizicului cu etericul apare con tien a,rezumat în Eu (Atman), perceput mai de-grab ca fiin are (Dasein, la Heidegger). An-troposofic, Eul la Steiner, în form de con-tien obi nuit , poate fi identificat pe calea

medita iei ca imagine, ca m dular al lumii spi-rituale c reia îi subzist i mai apoi ca entitateautonom . „Eul adev rat” nu este un Dasein,pur i simplu, ci numai un reflex conceptualal acestuia; mai degrab un Mahatma. Tre-când la Eul ca imagine, se trece în corpuleteric, de unde începe Eul ca entitate a omu-lui. Eul, ca imagine, nu e totuna cu Eul însine, ca Eu, îns Eul ca entitate se identificîn Dasein. Omul, înveli ul grosier al Eului,are o dezvoltare trupeasc de la ceea ce i-adat natura i o entitate sufleteasc - propriasa identitate în interiorul c reia se afl energiispirituale „ca daruri ce-l ridic deasupra lui

însu i, la o participare zeieasc ” (14). O preci-zare se impune îns aici. În antroposofia lui,Steiner, în ce prive te Eul, dup cum am

zut, se apropie considerabil de filosofiilevedantine i în problema sufletului capun con inut destul de apropiat de acestea.Antroposofic, în suflet domne te intui ia, cael s poat fi în eles sub aspectul vie uirii;Aham este la hindu i Eul, no iunea de sufletindividual. Nici Steiner nu exclude c toriafazial a sufletului. La ie irea din grosier, elare în fa a con tien ei sale un tablou sumar,halucinant i retrospectiv al vie ii proprii.Dup desp irea de corpul eteric, din ceeace a fost vie uire r mân doar Eul i corpulastral, al doilea ca ordine i în filosofia in-dian . Con inutul acestei ipostaze se referla Steiner la o nou judecat a vie uirii însnumai sub aspect spiritual; în faza spiritualse intr doar dup ie irea din corpul astral iaici se sta ioneaz într-o ambian exclusivspiritual pân la o nou na tere. Acum, „or-dinea moral cosmic se înf eaz careflectare p mânteasc a unei ordini propriilumii spirituale” (15). De re inut c într-unînveli interior subzist fiin a voin ei ome-ne ti, a c rei con tientizare deschide drumulspre cunoa terea destinului (Karma), dincare decurge spiritualul i nu din conjunctu-rile fizice. De aceea se apreciaz c o treimedin via a p mânteasc se deruleaz în tr irispirituale ale sufletului (prilej de a constata

antroposofia nu face confuzie între spiriti suflet). Mai mult decât filosofiile vedice,

ea apreciaz c sufletul str bate o epoc purspiritual postexisten ial în care, în sensulKarmei, în comuniune cu alte suflete ome-ne ti i cu elemente superioare pl smuiesco alt via p mânteasc . Filosofia orientalAdvaita numea acest moment drept identi-tate a sufletului individual cu Absolutul(Jiva-brahma-aikya). Steiner consideromul, a a cum am mai spus, fiin a voin ei ia gândirii, dar interpretarea oscileaz întrera ional i ira ional; gândurile apar doar caimagini reflectate a ceva, iar omul se simteviu în gânduri i de aceea avanseaz ideea

aceast via descinde de la fiin ele spi-rituale, ceea ce în sens ocult constituie onou ierarhie reprezentat ca regn spiritual.Prin componenta voin ei îns , omul nu mai

mâne în sine i se manifest în contact culumea din afar : „În timp ce voie te el î i uitorganismul s u. În voin el nu apar ine na-turii sale. Aici el apar ine regnului spiritual alprimei ierarhii” (16). Exist totu i o u oardiferen iere de filosofia indian în ce prive teEul i Sinea. Steiner sus ine c „omul pierdedin con tien lumea i în con tien p trun-de Eul. El înceteaz de a- i reprezenta lumea;el începe s vie uiasc Sinea” (17) alomorf,în elegând c Eul i Sinele sunt sinonime

imperfecte, în timp ce filosofiile vedantinevorbesc despre Eu (Aham) în sensul de sufletindividual, altceva decât Sinele substan ial(Atman) c ruia i se opune non-substan ialul,non-Sinele (Anatman). Dar nici Steiner nueste destul de consecvent din moment ce înEu referin ele sim urilor se pierd, iar Sineaurc în om puternic inclusiv din lumea sen-zorial . Nici fenomenologia i nici existen-ialismul nu se apropie prea mult de aceste

lucruri privind sferele spirituale cosmice icunoa terea de sine omeneasc cu toate cvorbesc despre contingen a i fragilitateafiin ei umane ori despre neputin ele ra iunii.Antroposofia occidental , nu departe deezoterismul indian, remarc trei ierarhii aleSinelui. Steiner începe cu cea de a treia ierar-hie, o sfer în care corpul fizic tr ie te în sen-zorial i în eteric, limba, ca umbr a lucrurilor,

când i ea parte din aceast ierarhie. Ambi-an a cosmic , accesibil omului, se adaugcorpului fizic i celui eteric plasându-l în ceade a doua ierarhie. Prima ierarhie îns adaugcelorlalte mi carea i cunoa terea intuitivîn corela ie cu ambian a cosmic . Dintre celetrei ierarhii, doar cea de a treia se arat a fiexclusiv spiritual-sufleteasc , îns cea maiputernic este cea dintâi fiindc reu te sfac din lumea fizic un Cosmos, pe cândcea de a doua ierarhie se refer doar la ele-mentul sufletesc i la cel eteric. În filosofiaezoteric a lui Chatterji „omul are corpul as-tral comun cu animalele. Ceea ce pentru cor-pul fizic este moartea, iar pentru corpul etericsomnul, pentru corpul astral este uitarea. Maiputem zice: corpului eteric îi este proprievia a, corpului astral con tiin a, iar Euluiamintirea” (18). Judecând astfel via a, hin-dusul nu putea cunoa te hazardul. Acestanu exist decât în vocabularul ignoran ei, nui în cel al în eleptului. Cu aceast constatare

este de acord i Steiner, în ale c rui ierarhii,tot trei la num r, lucrurile se a eaz aproapela fel: În prima ierarhie, vizibil doar supra-sensibil, intr Serafimii, Heruvimii, Tronurile,iar gândurile formeaz un spiritual metaforic.În cea de a doua ierarhie intr Kiriotes,Dynamis i Exusiai, unde spiritualul nu sepercepe în senzorial, ci exclusiv spiritual. Încea de a treia ierarhie se reg sesc Arhai,Arhangheli, Îngeri, iar spiritualul se mani-fest la nivelul gândirii, sim irii i voirii su-fletului omenesc. Rudolf Steiner, spre deose-bire de filosofia ezoteric a lui Chatterji, argu-menteaz inclusiv cu o evolu ie a omului dinperspectiv antroposofic , începând de lamomentul în care cei ce gândeau aveau reve-la ia sufleteasc a activit ii intelectuale, epo-

arhaic , epoca Mihaelic - regentul inte--ligen ei cosmice a secolului al IX-lea. Dup



acest moment istoric, oamenii scap de subautoritatea mihaelic i cad în ceea ce numimsufletul individual. Realismul tomist vedeaîn gânduri ceva obiectiv, existentul din lu-cruri, în timp ce nominali tii sus ineau c gân-durile sunt crea ie exclusiv a sufletului. Într-un rezumat formulat de Steiner în „Alte tezedin partea Goetheanumului pentru Socie-tatea antroposofic ” (19), pentru o primetap a con tien ei, omul î i formuleaz gân-durile în Eu aproape în chip animist, antre-nate i înc rcate de via , de spirit. Într-otreapt mai evoluat , cea de a doua, omultr ie te gândurile ca pe imagini insufle itoare.În cea de a treia etap , gândurile se situeazîn corpul eteric ca mobilit i, ca ecouri alesufletului. În etapa actual , cea de a patra,omul î i formuleaz gândurile în corpul fizicdoar ca pe umbre ale spiritului, iar misiunealui Mihael ar fi aceea de a constata c dereadin suprasenzorial la vie uirea senzorial ide a-l întoarce pe om acolo de unde a plecat.Din aceast cauz , apreciaz autorul, în m -sura în care gândurile au devenit dependentede corpul fizic i-au pierdut vitalitatea i numai voiesc exclusiv în om, transferând totulîn lumea fizic , controlat în bun parte deceea ce concep ia persan a identificat înAhriman. Astfel, „Mihael urc din nou dru-mul pe care omenirea a coborât” (20) i vaconduce ascendent voin a, reversibil, de lainteligen la în elepciune. Decizia, ar spunesociologii, nu poate fi decât catastrofalpentru societate, în timp ce teologii ar g si-o, fire te, salvatoare pentru umanitate.

Note:1. Heidegger, M.; Problemele fundamentale alefenomenologiei, Ed. Humanitas, Buc., 2006, p. 5012.Chatterji, C. J; Filosofia ezoteric a Indiei,

Ed. Princeps, Buc., 19913.Steiner, R.; Teze antroposofice, Ed. Univers

Enciclopedic, Buc., 20064.Eliade, M.; Cartea tibetan a mor ilor,

Ed. Oltenia&Dyonisos, Craiova, 19925. idem, p.706.Ramacharaka, Yog; Via a dincolo de moarte,

Ed. Lotus, Buc., 1991, p. 357. Steiner, R.; op. cit., p. 248. Ramacharaka, Yog; op. cit., p. 679. op. cit., p.1010. În filosofia hindus Tat l este Brahma, Fiuleste Mahat, iar Sfântului Duh îi corespunde Avidia

(principiul feminin)11. Steiner, R.; op. cit., p. 1712. idem, p. 1813. idem, p. 7814. idem, p. 2415. idem, p. 3316. idem, p. 4017. ibidem18. Chatterji, C. J.; op. cit., p. 8319. Steiner, R.; op. cit., p. 7320. idem, p. 77

Mânc torii de visuri

Tr im într-o lume de minuni banaleîn care r ul devine credin acea mai de prei te întrebi de ce strig?

Treze te-te copile de nisip,i d ruiesc suflet de cuarurit de inima mea, înc nestins

de vânturile dorului!

Te-a tept la statuia ce- i plânge speran aîn fântâna dorin elor,numai acolooamenii sunt f m ti,o mie de ochi nemi ca iîn o mie i una de nop i.

rog pentru pic turile de ploaiecite pe dunele albastre,

e uscate de mirodenie p mântieascund semin e însetate de iubire.

În dep rtare aud cântecul fantomatical nibelungilor,Odin înc i mai cheam bravii lupt tori.

trâne, viermii ne surp vie ile,suntem marionetele r zboiului in vitro,sclavii propriului nostru co mar.

Azi curcubeul este ucis de zeul smog,Valhalla a fost înghi itde mânc torii de visurice- i sl vesc prezentul putredpe aleea celebrit ilor,alte stele r sar,cerul îl ating cu mânazeii de rânced carne.

Tr im într-o lume de minuni banaleîn care binele este privit cu r utate idisprei te întrebi de ce n-adorm?

Mâine o s -l clon m pe Iisus,îl vom ucide a doua oar ,cu nep sare, cu ignoran ,

Ionu] CARAGEA

Vânz torii de iluzii

tr im într-o lume plin de adev rurichinuitoareîn care singura-alinare este o fiolde morfiniubita mea sering în eap înc-o dat -n venmi-au ajuns b ile inimiiun stereotip de pickhammere

lacrimile sufletului învelite într-un ambalajde cuvinte

i s rut t lpile poate vei prinde aripitreze te-te copile vin mamele c toarepurtând în ciocul lor un nou n scutmicul Mesia adus de Sfânta Barz

plou cu soare toate speran elevor înmuguriîmi plac culorile curcubeului i ochii t i verzipân când vine toamna i cade prima brumpe straturi de-amintiri privirile m -nghea

nu crezi niciodat în Mo Cr ciunun tip lunatic ca i îndr gostitul ce-a visatîn nop i cu lun plin la lunile de mierestau i m întrebde ce mi-au dat din biberon lapte prafvacile astea ce i-au dorit s fie liberede turmoare câ i oameni sunt sufoca i zilnicde un prezervativ?

îmi plac filmelesunt atât de realeiar au scris în ziar o minciuntirajele crescîmi plac povestirile de dragostei totul despre sex

personajele nu se plictisesc niciodatte in cu sufletul la gurca-ntâiul deget din care ne-am hr nitsingura realitate din universul acestacircumscris

Îngeri mincino i

au murit cuvintelehoituri stau întinse la marginea drumuluiplou sufletul resemnat a teapt finalulvia a î i leap karmaca o piele de arpe

crezi în metamorfoze s crezi adev rurispuse de dragul minciunii

fii cu totul alt om pe jum tate str inpe jum tate de pe alt planet

huruire ceva în tine ca o moar stricatinima s i achite nota de plati cine semneaz

umbra i-e martor i cine semneaz vin îngerii de vat de zah r vin îngerii de z pad vin îngerii pur sânge diluat

în agheasm

(Canada)


Lucia OLARU NENATI

La o nou aniversare a na -terii lui Eminescu ne întoarcemiar cu gândul la el, la cel pe care,de fapt, în subsidiar, n-ar trebui

-l uit m niciodat , nu s neamintim de numele lui doar atuncicând se cer justificate, de uniidoar formal, ni te repere de plan„organizatoric” legate de capito-lul anivers ri. El n-ar trebui uitat,ci p strat mereu în tezaurul cumodele de referin din multealte motive. Iat doar câteva cerezist i la revizuirile cele maimoderne, cele pornite pe demo-larea atât de tentant , de produ-

toare de secrete satisfac ii sub-con tiente ale celor ce se simtimplicit la, sau peste nivelul lui,de vreme ce pot opera demolarea.

Dintotdeauna m-a uimit laomul Eminescu sim ul datoriei,onoarea i tinderea sa c tre per-fec iune, a adar perfec ionismul

u manifestat în toate actelevie ii sale. Primite poate atavic,dar consolidate cu certitudine înepoca cern ean , aceea a a-vânturilor suflete ti ale Societ iipentru Cultura i Literatura Ro-mân în Bucovina (numit uneoriASTRA bucovinean ), ca disci-pol iubit al lui Arune Pumnul,acela care, de fapt, l-a l sat pe ellegatar testamantar al marii luimisiuni de con tiin (din caremoralitatea i na ionalitateaerau la loc de cinste), dintre to i„preaiubi ii înv cei” c rora lecerea „sârguin de fer întruîmplinirea datorin elor”; - dreptcare i desc tu area creativit iipoetice i se declan eaz sub acestresort - aceste calit i ale celui încauz se înt resc mereu i-i devinefigie exiten ial . Exemplele sepot preleva de oriunde i nu potînc pea, decât mult selectiv, înspa iul unui text publicistic oca-zional. Atunci când vede numeleÎnv torului s u (chiar în sensini iatic) Aron Pumnul i a aceleisociet i înalt lupt toare pentruideal, maculate prin atacuri

josnice, dar i persiflat de c treintransigen a lui Titu Maiorescuîn cercet rile sale critice, tân rulEminescu ia sabia polemicii înmâini i r spunde avântat, dar imetodic, logic, argumentat la o-biect, o dat în articolul s u Oscriere critic , primul s u textpublicistic, i apoi în poemul Epi-gonii, texte prin care el face, defapt, înainte de orice altceva, actede repara ie a onoarei postume aunor oameni ce nu se mai puteauap ra.

Alt exemplu: activitatea sa înorganizarea Serb rii de la Putna,decodat azi cu aten ie, are ca-racterul unui autentic i complexproiect cultural modern avantla lettre, conceput de el cu mi-nu ie i dus la bun sfâr it cu tena-citate, devotament i sim ul da-toriei, atât în sens pragmatic,concret i am nun it, cât i însens larg, de perspectiv istorici na ional (el s-a ocupat atât

de coptul colacilor la Crasna ide cazarea invita ilor - mai pu inde a sa - dar i de croirea marilorlinii programatice de con tiinna ional ale evenimentului) iapoi supus cu uimitoare clarvizi-une strategic evalu rii conclu-zive în chiar timpul în care ceilal iparticipan i se dedau (ca i azi!)relax rii i dedulcirii bahice. Setie azi c prin aceasta el a pus

bazele liniilor de evolu ie ale vie iina ionale române ti cu sensul

tre Marea Unire ce avea s fierealizat la 1918.

Sau altceva: faptul c niciuna dintre slujbele pe care le-aprimit în via a sa nu au fost con-siderate de el sinecuri, cum semai obi nuia atunci, ca i acumi cum ar fi putut proceda un

poet romantic ( ultimul mare...!)i vis tor, ocrotit patern de c tre

mecena i. Tot ce i s-a dat s faca f cut cu con tiinciozitate, cusim de r spundere i cu atitu-dinea c , f când acel lucru câtputea de bine, putea rezolva ceva

întru bunul mers al lucrurilor. Cabibliotecar, de trei ori în via a lui,se apuc s reformeze sistemulorganiz rii c ilor în direc ia cese va dovedi apoi aceea modernbiblioteconomic . Din p cate, totaici i se întâmpl unul dintre acelelucruri care l-au omorât pu in cîtepu in. I s-a r nit grav onoarea prinacea infam acuza ie de furt iarîn scrisoarea sa c tre Botn rescuse vede cum el punea onoareamai presus decît via a, c ci nuputea tr i în dezonoare. Ca re-vizor colar, el pune diagnozeprofunde i prevede remedii, nunumai unor am rîte coli de ar ,ci întregului organism social de-fectuos i devine mai mult decîtinspector de pedagogi, ci peda-gog al na iunii, cum avea s afir-me Noica dar, cu mult înainteasa, la 1925, un valoros dar ne-tiut azi om de cultur i preot,

Toma Chiricu , pe atunci paro-hul bisericii Uspenia din Boto-ani, catedrala spiritului românesc.

i exemplele pot continua cufelul s u de-a în elege responsa-bilitatea în gazet rie, în politic ,în prietenie, în dragoste, în ra-porturile cu na iunea sa, cu soci-etatea, fiind mereu atent doar laceea ce avea a-i da i nu la ceeace avea a primi (Doamne, unde adisp rut specia aceasta, azi?), cupropriul talent (din care a extraso oper pentru care a trebuit maimult de un secol ca s fie editatintegral), cu propriul trup pe care-l silea mereu s „trag ” supra-omene te la jugul datoriei, cupropriul timp ce i s-a dat s tr -iasc , extinzîndu-l prin nesomnulprovocat cu îndelungi cafele,storcându-l, literalmente, de toa-te roadele posibile, i tot a a.

i atunci cum po i s nu vezi,sub str lucirea de fosfor a aces-tor argumente concrete, (nu en-comiastic mitizatoare, cum totclameaz cei ce nu mai au ar-gumente logice!) statura sa deom al perfec iunii, de tipul ka-

Eminescusau pedeapsa perfec]iunii

lokogathiei antice grece ti (dac -i privim i frumuse ea de zeu achipului tân r!), deci mult maimult decât de poet, chiar dacgenial, ci de model în aria onto-logic i existen ial uman a na-iunii noastre i nu numai, cu care

orice na iune s-ar mândri pestepoate i ar obliga alte na iuni sse închine la el ?

În aceast situa ie este de-adreptul paradoxal i de neîn elesam ciunea lui c toat lumea îlur te, ce r zbate din mai multedintre scrisorile sale, nou desco-perite, c tre Veronica, „dulcea sadoamn ”, c are atât de mul idu mani, deci c e un om singuri chinuit de societate. Dac mai

ad ug m la aceasta i ceea ce noitim azi, dar el nu tia atunci, bar-

baria cumplit de umilitoare cu ca-re a fost încarcerat, gol i neaju-torat, ca i valurile de furioasdenigrare, chiar desfiin are, ce i-au succedat fluxurile peste nu-mele s u de-a lungul timpului,lista de profitori ce- i rezolvmereu interese m noase i orgoliifuribunde pe „tarlaua gras ” aposterit ii sale, nu po i s nu teîntrebi de ce oare exemplarele deexcep ie i excelen ale acestuineam, ortomanii, cum i-am numitaltundeva, cu trimitere la destinulmioritic fratricid, sunt, mereu imereu, pedepsi i necru tor pen-tru perfec iunea lor ?

Totu i poate c toat aceastsuferin a lui nu a fost chiar înzadar de vreme ce m car acum,atât de târziu, dar totu i înc îninteriorul istoriei noastre, ziuana terii lui a devenit în chip sim-bolic Ziua Na ional a CulturiiRomâne.


„Un munte negru întuneclumina/ e timpul, Doamne, sreturnezi biletul,/ Refuz s maiexist/ în lumea f oameni,/refuz s mai tr iesc / cu lupiiprin maidane,/ refuz s urlu, as-cult/ rechinii printre dealuri,/refuz s lunec lin,/ peste spin ride oameni,/ nu-mi trebuie u-rechi,/ nu-mi trebuie nici ochi,/la nebunia lumii r spund,/ vspun - refuz”. Sunt ultimele cu-vinte scrise de Marina vetaeva,înainte de a se sinucide, la 31 au-gust 1941, într-o localitate m -runt din zona mun ilor Urali.

Ca oricare om, ea n zuia sprefericire, n zuin mai acut laarti ti.

Odrasl a unui profesor uni-versitar din Capitala ImperiuluiRus, s-a ivit în lume la 8 octom-brie 1892, a scris din copil rieversuri în rus i polonez , a fostcongener cu Esenin, Pasternak;s-a remarcat destul de devreme,ca i ace tia.

În 1912 se c tore te cu ofi-erul Serghei Efron, care va de-

veni, din 1922, agent al Mosco-vei în emigra ia rus din Occi-dent. Efron avea s cunoasc„recuno tin a” propriilor cama-razi, fiind arestat i executat larevenirea din emigra ie, în 1939.Fiica, Ariadna, a supravie uitmor ii ambilor p rin i.

Între anii 1922-1939, Marinavetaeva a tr it succesiv la Ber-

lin, Praga, Paris. Nu o interesapolitica. S-a dedicat în exclusivi-tate poeziei, numele ei fiind al -turat celor mai de seam poe i ru iai secolului XX: Esenin, Ahma-tova, Pasternak, Mandel tam,Maiakovski, Brodski .a.

A publicat o serie de c i depoezie. Cine dore te o bibliogra-fie complet o poate g si în oriceEnciclopedie. Ne vom opri la ver-surile de început ale Marinei

Boris Marian MEHR

Poezia de \nceput a Marinei }vetaeva -refuzul neomeniei

vetaeva, încercând s le repro-ducem dup originalul rusesc.

La vârsta de 16 ani, poetascria: „Plutim ca-ntr-un vis ves-peral/ noi, copii - regi i magi/umbrele lungi coboar / ard fe-linare prin geamuri/ se-ntunecsala de bal/ se-nchid oglinzile-n ele/ nu te opri, nu te-opri/ cli-pa de glorie vine”.

Apoi: „E ti sfânt sau preatoas / tu intri în via ori

pleci/ Iube te, de po i, tu iube -te/ Pe cel iubit nu-l trezi/ Mereufii în preajm , al turi/ p strea-

-i tandre ea-n priviri/ pe el în-doielile-l caut ,/ aprinde p ca-tul în el/ ...Iube te f de mar-gini/ Iube te precum respiri”.

Aflat la Paris, cu p rin ii, în1909, ea scria: „Pân la stele ca-sele cresc/ iar cerul e jos, la pi-cioare,/ în marele ora Paris,/îns triste ea este aceea i,tem toare”.

În alt poem: „Mi-ai dat preamult/ a vrea s sorb toate dru-murile/... mi-ai dat copil ria cape o poveste/ s -mi d rui moar-tea la aptesprezece ani”.

Ciudat înclina ie spre sui-cid, înc la o vârst fraged . Ar fisimplu de spus: nevroz . Posibil,dar noi, care cunoa tem cât r uzace în fiecare, într-o m sur maimare sau mai mic , ce am putea

cerem unei fiin e cu suflet deînger? Pentru c vetaeva a avutacest suflet, a avut ce nu puteau

aib milioane de semeni. Eramai mult decât o poet , era Poesia.

„M-apas amintirile peumeri/ eu îmi deplâng i-n raitrecutul/ cuvintele eu nu pot sle-ascund/ nici la-ntâlnireaunde nu sunt întâlniri”.

Avea doar 19 ani i se sim eaobosit de amintiri. Care amintiri?Numai o sensibilitate exacerbatpoate s cuprind atât de devre-me suferin a omului. „Cât timpeste balul în toi/ sufletul nu arepace/ dar Domnul mie mi-a dat/alt nume - de fiic a m rii”.

Era în sta iunea Koktebel,din Krimeea, scria: „Tu vii spremine, trec torule/ tu ochii îi la iîn jos/ eu fac la fel, m feresc,/Opre te-te, trec torule, prive -te.../ Cândva s nu te tulbure/vocea mea de sub p mânt”.

Ne oprim, pentru un r gaz,aici, nu înainte de a cita versuriscrise în 1936, cu trei ani înainteafatalei reveniri în patrie: „Privindfrunzele cum zboar / i cad pepietrele reci/ vor fi duse apoimai departe/ tabloul se terminaici/ Gândesc, oare cui s -i maiplac / privirea mea trist , t -când/ de parc a fi eu o frunz /rugina m -mbrac blând”.

Nu este, cred, for at o com-para ie între sensibilitatea Ma-rinei vetaeva i a lui M. Blecher,acesta din urm fiind i extremde suferind fizic (tuberculoz aoaselor). vetaeva a tr it cu 20de ani mai mult, dar în sufletul eia purtat permanent suferin acondi iei umane, con tiin a efe-merit ii în fa a minunilor uneinaturi ve nice, în fa a unui Dum-nezeu ve nic, dar care vorbe tenumai prin profe i i arti ti.

Marina vetaeva a fost unadintre ale ii Domnului.

Visul

îngropai, m uitai - i iat - ca pe scar

De o mie de picioare fparapet.Cu rapacitatea anchetatoruluii copoiului

Toate tainele - visul mi le-ait insolent.

Colinele - se p rea, au înghe atdestul de tare, -Nu crede i în mor ile pasiunilor!Ager, atent, - ca anchetatorulprin cameraInimii - iat -l plimbându-seMorfeu, iscoditor.

Voi! Adun tura nimicniciilor!Ce nu scap de peacoperi uri înalte!De-a i ti, cum stând întins peperine,Te preschimbi i plute ti pestepoate!

Te pr bu ti! Ca o g oacecr pat -Via a cu povara ei de so i iso iiAger - ca pilotul peste locuridu maneCe dorm - peste suflet visul îltii.

Trupul, care toate u ile i le-aînchis, -Zadarnic! - deja în lung devene nucleele cânt .Cu exactitatea zbirului ioperatorului

nile toate - visul mi le-ait, le mai fr mânt !

Deschis e! Nici un plesnet înmicul rai de sub cupol ,Unde s te ascunzi de propriulochi înce atA profe ie. Duhovnic vândutToate tainele - visul mi le-avânturat!

Marina Tvetaeva (24.XI.1924)


Cristian Petru B~LAN

Cred c acesta este titlul celmai potrivit pentru prefa a c ii„Bucuria mântuirii”, un volum,con inând numeroase poeziicre tine, scrise de talentatul ive nicul însetat de puritatea cu-vintelor biblice, elaboriosul pro-fesor i p stor de suflete, Du-mitru Buhai. Dragostea lui pen-tru Dumnezeu, pentru Cuvântulsfânt i pentru o limb româneas-

neao , simpl , pe în elesultuturor este real i str bate înmod vizibil cartea de la un cap tpân la altul. În paginile ei, autoruli-a rev rsat preaplinul sufletesc

în peste 200 de titluri scrise une-ori cu mult zor, datorit faptului

ceasurile finale ale vie ii noas-tre se precipit ele însele, fiindprea scurte, alteori scris cu exce-siv migal i totdeauna cu dra-goste pentru cititorii s i. Necesi-tatea de a dialoga în scris, aproa-pe zilnic, cu Dumnezeu, de a I seconfesa deschis, prin slove se-

nate spontan pe hârtia albdinaintea lui, dorin a imperativde a-I cere iertare, de a-I mul umi,de a se înf a curat la judecataLui i de a-L pream ri în rimelejere, nec utate, s-a împletit cudorin a nest vilit de a materia-liza toate aceste gânduri interioa-re în versuri, în proz ori doar încuvinte simple, ritmate, pe carele-a a ternut cu evident râvni respect pentru cei ce iubesc

Evanghelia lui Cristos, f pre-ten ia de a epata în fa a cititoruluicu o capodoper liric excesivelaborat . Nicidecum nu a urm -rit acest lucru. În fapt, este o co-lec ie de gânduri curate, de fru-moase medita ii intime i confe-siuni spirituale originale, dar deo sinceritate imposibil de a fi p s-trate numai pentru sine.

sând conven ionalul iregulile rigide ale prozodiei la oparte, pe primul plan a trecut

rturia deschis de profundadmira ie pentru crea ia mirifica lui Iisus Pantocrator, m rturi-sind iubirea profund pentrujertfa la Golgota a Salvatoruluiuniversal, Domnul i Mântuitorulnostru Iisus Cristos. Tot pe acest

prim-plan a fost accentuat ur-gen a i obligativitatea mântuiriifiec ruia din noi. În viziunea po-etului, Iisus a fost „ca un bradivit dintr-o stânc ,/ În ându- istatura regal spre soare i cer,/Str lucind ca i apa din lacul cuap adânc / Ce-a teapt -n t -cere o mi care-n mister.../ El a fostca o gr din -n parfumul de flori/i ca un munte frumos în at în-

spre nori,/ Ca i z pada curat isfânt ce-acoper glia/Cu albulinocen ei curat, ce-o d doarMesia!”(„Iisus a fost”, pag. 13).

Citind cu aten ie fiecare pa-gin , descoperi regretul dezr -cin rii de patria iubit l sat înurm i-i în eleg nostalgia copi-

riei, chiar dac a avut destuleumbre de triste e i de ap -toare singur tate (pentru cei carenu tiu, deoarece în notele bio-grafice anexate volumului de po-ezii nu se precizeaz cu claritateacest lucru, îi informez c autoruli-a tr it copil ria în orfelinat),

citindu-i degajat toate paginilece urmeaz , descoperi dorul luiap tor de cas , dar i n zuin ade a ajunge la „Casa etern deSus” unde, în permanen , „dinCer se revars acolo mai multlumin ”. Poetul se teme nu demoarte, fiindc este sigur c vafi cu Mântuitorul lui, dar ar fi vrut

nu se sting pe meleagurilestr ine: „O, Doamne-al meu Tat ,în suflet port mereu dorul,/ Deara mea frumoas de dincolo de-

oceane i de m ri;/ i simt acum,când scriu poemul meu, mai durfiorul,/ C -mi voi sfâr i via a dechiria de timp prin dep rt ri!...”

Poetul, de curând devenitseptuagenar, mul ume te Crea-torului c a atins aceast vârstcare i se pare privilegiat , dar cre-de c a vie ii corabie se apropie,totu i, inevitabil de ultimul rmi, pentru acest motiv, tema apro-

pierii „clipei de decolare” se re-pet oarecum obsesiv: „Mi-e dorde Cerul T u, Iisuse,/ De sfântalini te din Paradis;/ Mi-e dor debucurii nespuse,/ pe care Tu mile-ai promis!...” ( „Mi-e dor!...”,pag. 30). Sau: „Iisuse, vreau pe-

acest p mânt,/ S simt mereusfin irea-n mine cum se face;/ ica un cosmonaut al Cerului s -mi iau avânt,/ Când clipa va sosi,

zbor/ Spre Raiul T u de pa-ce!” ( Iehova nisi!... Dumnezeu esteagul meu!, pag. 59). Sau: „Mopresc, uneori, i privesc/ i a -tept o schimbare.../ Lumina topits-o-nghit ceresc// Lumea ce-

tept.../ Gata de decolare!.../tept preg tit Ziua cea mare!...”

( „Zbor de zi”, pag. 63).Imaginile din transcendent

apar ner bd toare a se produce,împletitura cuceririlor ocole teluxurian a metaforic i arabescu-rile sufocante din poezia moder-

; impresia general fiind de ac-centuat simplitate concret , deo c utat integrare brut în con-tingentul transcenderii în puri-tate a dimensiunii dincolo, undesunt numai „raze albe de sfântlumin ”. Odat sosit acolo,„Mun ii i dealurile au izbucnitîn cântare,/ Când îngerii i-au în-chinat o sfânt urare,/ Iar co-pacii-nverzi i i florile-n sfântcunun / i-au strigat cu un glas:«Sosire bun !»” („Ai ap rut înraze de lumin !”, pag. 55).

Angajat în pluralismul dato-riilor religioase de poet i pastor,Dumitru Buhai se simte solidarcu universul din jur, utilizând re-ziduurile unor declara ii redusela maxim simplitate: „Omul pe

mânt poate tr i dac are/ Apde b ut, mâncare, aer, lumin isoare./ Chiar poate tr i zile-ntregi

de mâncare,/ Dar f hranaetern sufleteasc ,/ Sufletul nos-tru devine totdeauna iasc !”(„Omul pe p mânt...”, pag. 54).

utând a epuiza lumea materi-al în cât mai multe registre, po-etul o sugereaz cu un fior al în-crederii în Adev r, c utând ab-strac iunea spiritului pur: „O via-

-ntreag am crezut în Adev r,/Cum florile cred în soarele str -lucitor,/ Cum ziua revine în cul-cu ul ei de sear ;/ i iarna dis-pare sub razele de prim var .”(„Am crezut în Adev r!”, p. 52).

Pe alocuri, în amintirea auto-rului r bufnesc scenele triste tr -

ite de copilul orfan, cu lacrimi înochi, surghiunit la un orfelinat,unde era lipsit de mam , de tat ,de pâinea p rinteasc : „De unde

tii tu ce este în sufletul meu,str ine,/ Când tu nu cuno ti ce-ilipsa de mam , de tat , de pâine,/Când nu cuno ti ce-i dorul dup

ldura de suflet din casa p rin-teasc !/ Tu nu tii, str ine, cumsoarta poate pe om s -l loveas-

!...” („De unde s tii?...”, p. 52).Evitând abstrac iunea spiri-

tului pur, gândirea poetului, carea suferit de-a lungul vie ii, secomplace în alc tuirea unui de-cor românesc, echivoc prin fap-tul c oglinde te peisajul obiec-tual din locul copil riei, dar i pecel l untric, lucrat cu datele unorimagini filtrate de trecerea crono-logic : „Vino, gândule, i fii-miaparat de imagini,/ Re inând pepelicula creierului amintiri!.../ Nu

sa timpul s tearg ochii delumini,/ Cum apele terg vechileurme de zidiri!.../ Memorie, ajut -

s nu-mi uit ara,/ Cum ano-timpul nu uit s-aduc i prim -vara,/ Ca s r mân -n armoniaciclului de vreme/ În via a meai-n ritmul scris în ale mele

poeme!” („Vino, gândule! p. 48).Cu cât navigheaz prin timp,

ideii religioase i se asociaz ima-ginea luminoas a so iei, a copi-ilor i mai târziu a nepo ilor, care-i g sesc frumoase descrieri în

câteva titluri. Dar personajul-cheie al întregului volum este înprimul rând Mântuitorul nostruIisus Crsitos, totdeauna al turide noi, la bine i la r u: „DomnulIisus e cu tine-n clipe de-ncer-care,/ El te va conduce-n via

i d ruiasc bucurii.../ Tot Elte va conduce-n Cerul Lui cuslava mare,/ Vei fi cu Mântuitorul

u, fericit, în ve nicii!... („Cândfurtuna vine...”, pag. 65).

Treptele de lumin# spre Cerale Profesorului Dumitru Buhai

(SUA)


Ce v vine în minte dac v-arîntreba cineva ce e iubirea?

Inefabilul iubirii ne face sm fiecare r spunsuri diferite,ci iubirea nu poate fi explicat

pe de-a-ntregul. Poate s spuncineva c a p truns în esen ceeste iubirea? E un mister pe careîl purt m în noi, e o minune, nutii de unde vine i nu tii unde

o s te duc . Iubirea se na te întine, o sim i ca pe ceva unic, e cao flac , un fel de combustie in-tern . Când iube ti, percep ia dinjurul t u se schimb , iar stareaaceasta curge prin tine. Disparetotul, nu mai exist decât dorin aca cel lalt s te iubeasc la fel demult i îl vrei numai pentru tine.Nevoia de iubire este atât de ma-re, încât, i atunci când crezi c

ti min it, î i vine s strigi: „Min-te-m , dar minte-m frumos!”

Se spune c iubirea nu estede esen uman i c poart înea ceva din puritatea dumneze-iasc . Nici un om nu se poate l -uda c a inventat iubirea, nici nuse poate transmite din genera ieîn genera ie, nici nu se poate în-

a de la cineva, ori prin maturi-zare sau voin i nici nu depindede caracterul omului sau de vârst ,chiar dac la vârsta a treia e maidomoal , dar este compensat delumina experien ei. Oamenii aunevoie de dovezi de iubire pânîn ultima clip de via . Acolounde dispare, sufletul e pârjolit.

Toate religiile lumii propov -duiesc iubirea ca fiind cel maiînalt mesaj, cea mai des vâr itcondi ie uman . Cele mai marisacrificii omene ti s-au f cut diniubire, a a cum s-a sacrificat Iisusdin iubire pentru oameni. Litera-tura abund de crea ii pe aceasttem .

Sensul cuvântului A-MOR(f moarte) este iubirea. El arat

iubirea poate s treac dincolode moarte. Se spune chiar c dra-

gostea poate s mute mun ii dinloc, c ci la urma urmelor, tot ceconteaz în via în mod deplin,este iubirea.

Iubirea este o s rb toare a fi-rii, este ceva armonios, blând, fas-cinant, cald. C ldura sufleteascdat de iubire d via infinitelorentit i ce alc tuiesc universul,creeaz forme, învie, lumineaz .Iluminarea, în elepciunea, vin pecalea iubirii, ine de bucuria de atr i iluzia.

Se întâmpl ca uneori iubireai aduc i suferin , s mai

încurce i ele sau s dea na tereunor situa ii mai deosebite. Maizilele trecute, un tân r îmi spu-nea: „iubesc dou fete în acela itimp i nu m pot hot rî pe care

o aleg pentru c torie. A pu-tea împ rt i fericirea cu oricaredintre ele.” i când i-am zis: „Tuce-ai r spunde la întrebarea: Darnecazurile, cu care le-ai putea îm-

i mai bine?” a c zut pe gânduri.Nu exist o re et pentru iu-

bire, exist doar acea chimie carese întâmpl între oameni, singuravalabil . E foarte diferit la fiecarecuplu de îndr gosti i, un unicatindescifrabil.

O amintire din perioada ado-lescen ei care îmi flutur i acumprin minte, mi-o explic doar prinaceast misterioas chimie.

Cam pe la 15-16 ani, Iuliei, pri-etena i colega mea de banc , îisfârâiau c lcâiele dup Dragocu care se întâlnea adeseori înCi migiu, c ci pe acolo le era dru-mul spre cas . La început, con-versa ia lor era foarte sumar . Seîntâlneau, se salutau scurt: El:„Bun !”, ea: „Bun !”. Dup untimp: „Ce mai faci?” „Bine, dartu?” „ i eu bine.” Drago o luade mân i se plimbau t când,

sând doar inimile s vorbeascîn graiul lor. La plecare îi înmânao scrisoare de dragoste. Iulia r s-pundea întotdeauna prompt cu

scrisori frumoase pe care eu i leticluiam cum m pricepeam maibine. Mi-amintesc cum îi spuneamcu deplin convingere c numeleDrago s-a n scut din cuvântuldragoste. Dup un timp, Dragoi-a f cut urm toarea declara iede dragoste: „ tii ce-mi place latine cel mai mult? Cât de fru-moase scrisori îmi scrii. Noapteanu pot dormi pân nu citesc scri-sorile tale, încât le tiu pe dina-far . N-a putea s tr iesc fele.” Cu vremea, Drago a aflatcine scria acele „minunate” scri-sori de dragoste. Crede i c întreei s-a schimbat ceva? Nici vorb .Dup terminarea colii s-au c -

torit i eu le-am botezat copilul.Ce dovad mai mare trebuie pen-tru felul cum lucreaz chimia? Nueste nimic mai frumos i mai tul-bur tor ca privirile ochilor de în-dr gostit care spun pove ti deiubire pe care cuvintele nu le potîngâna sau a terne pe hârtie.

i pentru c iubirea ocup unloc atât de importat în via a oa-menilor, i s-a închinat o zi din celemai vechi timpuri, chiar înaintede cre tinism, a a cum este s r-

toarea Dragobetele. E celebra- în ziua de 24 februarie, în ano-

timpul rece, dar ine inimile calde,ci „Dragobetele s rut fetele”,

cum este vechea zical româ-neasc . Se spune c Dragobe-tele, feciorul chipe i puternical Babei Dochii, aduce iubirea încas i în suflete. Acest tân r ne-astâmp rat i n valnic este fra-tele mai viril al mai firavului Sf.Valentin, Cupidonul american,care î i arat amorul cu inimioarero ii str punse de s ge i i r -va e parfumate. Virilitatea Drago-betelui este o crea ie în spiritullocului, tipic unei culturi dionisi-ace. Balcanicii sunt mai înfoca i,mai înt râta i, mai puternici, maivolupto i decât fra ii lor de pesteocean. Zona Carpato-Dun rean

Ce e iubirea?Elena BUIC~(Toronto)

duduie de for i b rb ie.Pentru omul arhaic, ziua de

Dragobete era semnul sosirii pri-verii. Era prima zi când se vor-

bea despre p ri i plante, sem-ne ale înnoirii naturii, când p -rile pres rau bucurie, iar plantelei florile încântau sim urile pe

plaiurile mioritice. În aceast zise „logodesc” p rile. Datoritvechimii, aceast zi a dat na terela multe i frumoase obiceiuricare s-au p strat la sate i carenu merit epitetul de „r suflate”.

În ultimii ani, la ora , tineriidornici de înnoire, încuraja i ide comer , îi fac tot mai mult loczilei de 14 februarie, Valentine‘sDay, zi închinat iubirii în aminti-rea Sf. Valentin. Românii tiu des-tul de pu in despre acest Sfântcare a fost executat în anul 269 la14 februarie pentru c a favorizat

toriile interzise de împ ratulroman Claudius. Acesta nu î iputea aduna osta i pentru preamultele r zboaie purtate. Soco-tind c b rba ii nu doreau s î i

seasc so iile, a interzis c -toriile. Preotul Valentin, a cunu-nat în secret perechi de îndr gos-ti i, i-a atras moartea i a devenitmartir.

pute i închipui cum ar ar -ta omenirea dac ar fi lipsit deacest sentiment de rotunjire apropriei fiin e, care st la bazavie ii, refugiul celor asupri i, aco-per mântul celor dezgoli i, spe-ran a celor dezn jdui i, hranacelor înfometa i, apa celor înseta i?

Dar cum ar fi dac , m car nu-mai pentru o zi, iubirea ar fi st -pân pe toate inimile, iar oameniis-ar îmbr a i ar cânta „To i pelume fra i noi suntem”?

Lumea material este aban-donat ca o vanitate perisabil ,în numele principiului eternit iidivine, printr-o patetic i seninîntoarcere c tre esen , iar esen aeste renun area la orgoliul per-sonal generator al suferin ei:„Mândria orgolioas din tine/ Te

face s suferi mult, vecine,/ i-aivrea prin orice mi care/ S-ar i

i tu po i fi tare i mare!/ Nu-ioare un loc i-un timp potrivit,/Un secol în istoria zbuciumat alumii,/ În care s nu se mai batnebunii/ i fiecare om s poattr i fericit? („Paradox uman”, p. 64).

De-a lungul strofelor densesunt intens cântate complexul fe-

nomenelor transform rii spiritu-lui uman, prin integrala lui pre-dare lui Dumnezeu i a t duiriiprin Duh i botez, acestea fiind

ile unice, dar întru totul sigure,ale „na terii din nou”.

Concluzia noastr este c în-tregul volum „Bucuria mântuirii”

mâne str tut de optimismulluminos al acestei „na teri din

nou” care ne poate conferi cucertitudine o mare i pur bucurie

mântean . Ea r mâne dubluvalidat în fa a oamenilor, dar maicu seam în fa a eternit ii sprecare aspir pân în ultima clipîncercatul poet, chemându-ne sfim cât mai mul i al turi de el ide ideile versurilor sale binecu-vântate.


Am sosit, pe soare, pe vânt, printre cerberi i lei, prin furtun ,La ultima brazd a Anului, cu speran a într-o via mai bun .Deja aud sunând cântecul de trecere peste cump na a teptat ,Care-a dori s -mi aduc înnoirea cea sfânt , în suflet, visat ...

Doamne, mereu Î i cerem ani mul i, f s ne gândim, f iubire, Timpul în noi se vesteje te, ca i o floare...

Mai rupe, P rinte, din eterna Ta bun tate i sfânt iubirei-mpodobe te-mi via a cu daruri s dite din sfânta Ta fire!

Fiecare an ni se pare nou, la început, dar acesta este vechi catimpul... Nou : oamenilor ne place iluzia clipei, când ne l mfermeca i de luciul aparentului i vis m ce am dori s fie: s avem ovia plin de fericire i bucurie!

Visul este uitarea c suntem din tin ,Dar ne trezim cu oasele noastre-n rugin !Eu sunt fericit c mai pot i acuma visa,Ca s nu m tem de marea ce-o voi traversa!...

Este bine, cât timp suntem vii, s -nv m s vis m,Ca s nu ne fie team ca via a s-o înfrunt m,Iar pietrele-n drumul ce-l travers m i v mile vii

le uit m pe toate, l sându-le-n al clipei pustiu!

Sunt fericit c mai pot visa, fiind îndemnat de Îngerul meu deLumin s scriu!... i-mi pun gândurile în cuvinte scrise, ca s -mi

coresc sufletul, cum î i astâmp setea un c tor pe ar , cândîntâlne te un izvor de ap curat în cale. Simt i acum, la cump naanilor mei, c trebuie s fac ce mi-a pus în suflet Creatorul i s scriu,ca s -mi luminez prezentul i viitorul, f când s r sar soarele i sdispar norii, iar cuvintele mele potrivite s mângâie i s înviorezei pe cel care „gândurile” scrise mi le cite te.

Stau pe loc... i m gândesc ce repede au trecut alte 365 de ziledin via a mea, iar timpul i-a mai l sat ni te amprente pe casa mea delut, pe când sufletul mi se mai bucur pe m gura de tin i se lumineazde multa lumin trimis de undeva din arhipelagul auriu al eternit ii.

Din bucuria sufletului meu, se cl desc, ca ni te c mizi de lumin ,gândurile mele, în cuvinte de aur, de argint i de fier, pe care, dinmisterul creierului, le sem n în ogorul scripturii, special pentru tinescris , cititorule (cititoare), în slovele potrivite, ca s i fie balsam devindecare, de alinare, de încurajare i de chemare la o via curat ,binecuvântat i fericit , într-un nou Început de An, ca chiria altimpului lui Dumnezeu.

Gândul meu sem nat în ogorul scripturii este ca o pic tur deap într-un ocean i ca o rou pe iarba setoas . Este o f râm denisip pe malul de ocean sau ca o frunz pribeag c zut pe c rare.Este o lacrim pe obraz sau o scânteie într-un incendiu, o f râm delav ce se prelinge de pe un munte, un fir de m cine ce, f ru ine,apare în ograda g tit cu iarba stropit -n verdele bucuriei. Gându-mi

e-o liter de slov i o rim în poezie, un tunel dintr-un ir de mun ii un firicel din perii c run i, un fulg de nea într-o avalan sau o raz

timid de soare ivit printre nori. Este o c mid dintr-o cas sau ofelie de pâine pe mas . Gându-mi e-o speran i-o încurajare, pusîntr-un ir de vorbe ascunse-n colivie, ca s nu zboare, când a priviprea atent pe fereastra, pe care p trunde lumina...

Gândurile mele sunt florile din literele cuvintelor. Ele suntbalsamul sufletului meu, punând elixirul fericirii i frumuse ii în el,

cându-m s tr iesc via a asta de tin cu ger, de parc a fi deacum transmutat în lumea fericirii din Cer.

De aceea, i la acest popas al gândurilor despre viitor, la cump naanilor mei, m întreb încotro voi c tori în Anul ce-ncepe s i depenezilele pe ase februarie? Pe ce drum vor c lca pa ii mei? Vor c lca,Doamne Iisuse, pe urmele pa ilor T i?

Când cite ti cuvintele mele, las -te purtat de frumuse eacuvintelor, cite te-le cu reveren i cu bucurie, sim indu-le sensulacela duios ce face sufletul omului frumos! Gust dulcea a cuvintelordin proz i poezie, ca s ai, în suflet, divina armonie.

Noi exist m i ne num m anii, pe când înv m s vie uimîncet, din leag n pân la locul t cerii, când începe ve nicia i nu maiexist nici calendar, nici m car trecutul de scrum, c ci ritmul tinii aîncetat, când via a f de ani, în noi, s-a-ntrupat, dac Celui ce esteVia a, sufletul, din cortul nostru de lut, avut de împrumut pe p mânt,I l-am încredin at.

De aceea, niciodat s nu uit m i, la fiecare num toare de zile,început la schimbarea anilor din calendarul croit de om dup soarelei p mântul lui Dumnezeu, s ne amintim c sufletul este solul în

care Tat l nostru din Cer a plantat s mân a iubirii, a milei i fericirii,ca s ne str duim s înv m s fim mai buni, mai credincio i i maimilo i, din zi în zi. S avem bucuria în suflet i zâmbetul pe obrajii

ruta i de soarele, la r ritul c ruia s ni se deschid ferestrelesufletului, iar inimile s ne cânte de bucurie c Dumnezeu nu ne-aluat înc , ci ne-a l sat s ne redescoperim elul i fiin a, f când dinvia a noastr un izvor de în elepciune i iubire.

Dumnezeu m-a creat i pe mine, ca pe fiecare fiin uman , dupchipul S u, a ezând în mine un macrocosmos, în care inima estesoarele, iar creierul este suprema putere ce m poart spre în elegerealocului meu în macrocosmosul f început i f sfâr it, creat de El.În capul meu, se afl puterea credin ei, iar inima mea este loca uldragostei dumnezeie ti ce m face s am speran a în eterna fericire.În spa iile necunoscute ale Spiritului de via , din fiin a mea, maimult ca oricând în acest timp înflorit, la cump na anilor mei, voitrimite dragostea mea ivit din credin a în Dumnezeu c tre lumeadin jurul meu, ca s unesc suflet de suflet i s m simt parte dinlumea Tat lui meu din Cer.

Acum, iert i eliberez trecutul cu Iubire, aleg s -mi umplu via acu Bucurie i Armonie, Las gândurile armonioase i Bucuria mântuirii

curg liber spre mine!

La cump#na anilor mei...Ecce tempus!

Dumitru BUHAI(SUA)


Minunat este s simt cum din lumina Spiritului mi se reveleaznevoia de a c uta în mine dragostea ce a pus-o Dumnezeu în inimamea, ca s-o pot transmite i altora i s fiu, mereu, integrat în lumealui Dumnezeu!

Iubindu-i pe to i oamenii, le transmit i pe calea cuvintelor scrise,în propozi ii i fraze, înl uite prin slove potrivite, chemarea laizvorul Vie ii: Lumina lumii i Mântuitorul sufletului, venit din Cer pe

mântul nostru, din Dumnezeu Adev rat, El Însu i Dumnezeu, ca fie o Fiin Unic , cu o via unic i s tr iasc ca om-Dumnezeu, Se jertfeasc pentru p catele oamenilor din toate veacurile, ca s

ne împace pe veci cu Tat l Ceresc, prin dragostea Sa divin . rog, scriind, ca Duhul Sfânt s te fac , cititorule, s în elegi

cât de mare a fost iubirea lui Dumnezeu pentru sufletul t u!Întotdeauna pentru mine num rul unu aduce în mintea mea

afectul Începutului. Mi se umple sufletul de emo ii i de speran e, deteam i de visuri luminate în culorile curcubeului în prima zi i înprima lun a unui An Nou, care începe la Aniversarea anilor meiîmplini i. Aceast zi de Întâi, cu semnifica ia unui „An Nou” ce seaga în cârca mea, îmi d senza ia împlinirii visului de a ajunge la ovârsta când conteaz fiecare clip tr it în lumin i-n soare, în vânt

i-n furtun , pe vreme rea sau pe vreme bun , când m ag debucurie ca untul de felia de pâine i zâmbetul de pe obraz îmi aducebriza oceanului în clipele de reculegere, în extazul r ritului desoare... i uit urâtul întâlnit în pe Calea Vie ii, chiar din anii tinere ii...

E prima lun dintr-un an ce î i începe alergarea i eu îmi descifrezîn mine chemarea i continui s scriu, ca s -mi r coresc sufletul peundele cere ti, ca s transmit mesajul lui Dumnezeu, cititorule, pentrusufletul t u, c ci fericirea divin , de-acuma, în suflet o port,/ ca untezaur doar de mine tiut, /iar pe-a vie ii mele c rare, credin a: suport/îmi este t ria siguran ei mele în necunoscut!.../

Am o vârst în care m bucur c sunti-ncerc credin a i fericirea s-o cânt.

Inima mea-i ca o floare pl pând în Bucurie,Cum sunt cuvintele duioase în a mea poezie!

Dac inima mea poate fi ca un cire în floareSau ca un sat românesc în zi de s rb toare,Ca un izvor de ap curat , limpede i bunSau ca cerul cu soare, luceferi, stele i lun ,Pot spune c sunt un om mântuit fericit!

Jurnalul unui criminalÎi tremur mâinile i se-pleac s asculte glasul gratiilor,nu- i uit trecutul, zâmbe te i rictusul gurii încremene te.Decorul se schimb , retr ie te clipa uciderii cu premeditare.Jura ii îl urm resc cu team , iar el prive te prin geamul fumuriu

dincolo de capetele lor înfierbântate. Regrete târzii i tâmplecuprinse de panic . N-am fost eu, nu puteam s fiu eu. Iubescprea mult via a i deloc p catul. Îmi f ceam rug ciunea searde sear , îmi amintesc vocea mamei ce-mi c uzea vorbele,acum, stins pentru totdeauna.

Am i eu o dorin , dac este cu putin s -mi fie îndeplinit .Vreau s recitesc ,,Învierea de Tolstoi’’.Sunt sigur c exist clemen a Divin . i aceast cale pe caremerg acum e singura i unica posibil pentru a-mi cur a,,haina murdar '' de propria vin . ...................................................................................................

i multumesc prietene, c -mi relatezi fapta i sper s nu morciopâr it de baionetele semenilor mei întru ra iune ci doar înclipa în care îmi voi afla mântuirea.

Iulic# }ENEA(Australia)

mecherulSe-ascunde, alunec , strig , se-ntunec ,tu- i deschizi punga, el caut în mânec ,e singur i-ncearc usor s tr iasc ,nu-l judec nimeni ... e o stare fireasc .

Hei, societate, admi i c ai legi decupatei indivizi pu i mai sus s fac dreptate?

Te-ai prins într-un joc cu jmecheri ce pot,ce din piatr ars , aur bani i diamante scot!

La cine e legea? Prive te corect cet ene,i-au pus o p nz ce î i st prins pe gene.

Ii la i s te fure, s i ia i ultimul paiîn timp ce tu nu ai nici m car bani de tramvai.

Cine-i vinovatul? Doar tu c te la i antrenatîn lupte ale min ii din care ie i mereu ifonat!.Iar mecherul râde rupând mereu dup tinehainele scumpe, l sându-te plâns în suspine.

Prin es a nop ii

Sunt form -Crucesimbol al unirii cutot i- i dau de la mineadierea vântuluii tot ce pot.

Tu, verde coral atragi înspre valuri

m scalzi de p catei s -mi dai pe generutul final.

Nu fugi, te prindîntr-o gean deschis ,prin es a nop ii

tept s -mi daiiubirea promis .

Al t u crai rupândlan urile ruginite icheile por ilor din rai,iar apoi ingenuuit rii s -l dai.

rit din teii s lbatici ascun i în trupul meute-ai rostogolit cald spre umbra p mântuluisi-ai f cut din mine, din om pa nic, ZEUai r mas cuprins undeva în geana cuvântului.

Pur , precum o dantel din rochia mireseimi-ai optit numele stelei f de perechepromiâând unui om mâna cea cald a cr ieseice- i optea iubirea prins de-a mea ureche.

Te-am l sat s -mi uzi fa a i ai alunecattre pieptul ce tres rea p tima i viu

ai tr dat o secund i mi-ai aruncatîntreaga f ptur într-un templu pustiu.

Sinceritatea mea amar te-a n scut pe tinesub pleoap adormit ai fi r mas pe vecide n-ar fi fost o z nâ s plâng cu suspinen-ai fi putut tu, Lacrim , pe acest drum s treci!

Lacrima Florin M#ce[anu - Penumbra


Gheorghe A. STROIA

„_ntoarcerea ultimului erou” sau„Memorialul unor nescrise pagini din

istoria celui de-al doilea r#zboi mondial”În jude ul Vrancea, în frumosul ora al

Unirii, locuie te „ultimul erou” (pe scar cro-nologic ) al memorialisticii de r zboi, doc-torul stomatolog Gheorghe Chirtoc, actual-mente pensionar. Debutând cu romanul:„Sirepele domnului Anason” (Ed. Andrew,Foc ani, 2007), scriitorul vrâncean ne bucuri cu alte apari ii literare, dintre care amintim:

„Jurnalul nescris al unui sat” (Ed. Andrew,Foc ani, 2009) i culminând cu un monumen-tal memorial de r zboi: „Întoarcerea ulti-mului erou” (Ed. Semne, Buc., 2010, 516pagini).

Ultimul s u roman reprezint totul unitaral unor cronici (povestite, repovestite, rescri-se), completate prin pasaje de fic iune, menite

reconstituie - cât mai aproape de realitate- întâmpl ri din timpul celui de-al doilea r z-boi mondial. Purtând amprenta clar a unuiromancier cu for i vitalitate literar , roma-nul de fa nu se constituie ca o încercare deîncadrare a m rturiilor sale într-un contextistoric general, ci mai curând de redare a unorpagini de istorie despre care nu s-a scris, înlumina unor prezent ri picturale, epice, cuconota ii lirice i cu un umor subtil i elevat.Cunoscându-l pe domnul doctor, este nor-mal ca i stilul în care scrie s -i conturezepersonalitatea. U or ironic, contrapunând re-

alit ile trecutului peste cele ale prezentului,domnia-sa dore te s valorizeze acele paginide istorie, vrând s i dovedeasc - în primulrând propriei persoane - c istoria poate fiscris i f când opinie separat de cea gene-ral - opinie impus de for a vremurilor i în-su it de istorici ca un adev r incontestabil.

Romanul are semnifica iile i caracteristi-cile unui memorial: identificarea originilor,aspira ia de a cuprinde întregul (eseul isto-ric), memorialistica propriu-zis (fapte, în-tâmpl ri, scenariile de r zboi) i fic iunea(completarea p ii lips a adev rului ce poatefi mai greu reconstituit). Toate acestetr turi sunt argumentate în scrierea de fa ,prin închegarea unui fir epic solid i foartebine structurat, autorul fiind de fapt punctulde sprijin în rescrierea acestor adev ruri. Luii se poveste te i El este cel care repoves-te te. Istoricul literar D. P curariu afirma c :„Memorialistica presupune o viziune maiexact , o perspectiv veridic asupra eve-nimentelor evocate”. Îmbinând toate acesteelemente, Gheorghe Chirtoc converte te „În-toarcerea ultimului erou” într-o scriere va-loroas - art i document, literatur i istorie- în ându-se de la cotingent la universal isugerând o filosofie de via . Utilizând frec-vent tehnica portretului i a personajului lite-rar, autorul î i creeaz propriul album de per-sonaje. Galeria sa de siluete, de portrete ipersonaje este bogat i variat , încercând

contureze de fapt profilul unui erou unicîn istoria neamului: eroul necunoscut - celcare lupt , f s pretind glorie i onorurimilitare, purtând în suflet în torul senti-ment al împlinirii datoriei c tre ar .

Unele secven e din carte sunt antologatecu precizia unui „ceas elve ian”, dovedindastfel solida cultur general , erudi ia dar -în egal m sur - i minu ioasa activitate dedocumentare geografic i istoric a au-torului: „Dac prive ti spre hart , conturul

rii de Azov arat de forma unui mor-moloc, cu capul înfipt în Peninsula Crimeeai Tamanul caucazian i coada în a a-zisa

delt a Donului. Mai are i ni te membresuperioare i inferioare slab dezvoltate, cani te pinteni stânco i, ni te promontorii ceintr în mare ca o s geat sau un iatagan

turcesc, pe distan e de zeci de kilometri Lao a a lungime, promontoriile sunt înguste,în jur de câ iva kilometri sau mai pu in.Asta, l sând deoparte marele promontoriuce str juie te în Vest i o desparte de MareaSalmastr , promontoriul Arabatului, pornitdin peninsula Kerci, pân c tre portul Ge-nicesc.” Sunt multe astfel de descrieri, f cutecu dorin a de a reconstitui istoria unor locuri,în antitez cu efectele nedorite ale r zboiuluiasupra oamenilor.

zboiul - în complexitatea sa - este pre-zentat ca o parte tragic , dar, cel mai probabil,inevitabil a condi iei umane. Reflectândpunctul de vedere al propriei lor genera ii,autorii scriu despre al doilea r zboi mondial,în general, acceptând juste ea acestui r zboi,precum i necesitatea de a elibera lumea deambi iile unor lideri de a domina lumea. Prin iîntre fanatismul armatei sovietice i îngâm-farea armatei germane, solda ii români - ra io-nali i reali ti - tr iesc dilema imposibilit iiimpunerii convingerilor proprii, ci a inevita-bilei lor „mul ri” dup cele ale alia ilor (maiîntâi germanii i apoi ru ii). Purtând un r zboicare nu era al unei cauze na ionale, solda iiromâni - adev ra ii combatan i - caut sursei resurse de supravie uire. Ei fac din modes-

tul lor trai cotidian (din satul sau urbea deunde provin) un mod de existen , un modde a rezista presiunilor impuse de via a dintimpul r zboiului. Românul, dintotdeaunainventiv, a tiut s „exploateze” alia ii pentrusatisfacerea micilor sale neajunsuri perso-nale (hran , b utur , ig ri, muni ie). Chiar ipetrecerea s rb torilor religioase în tran eepoate fi motiv de bucurie i de festin. Cutoate acestea, ei nutresc speran a de finali-zare, cât mai curând, a r zboiului i de întoar-cere la vetrele lor: „De plictiseal i s faceconomie de alimente, milosul Bolozan eli-bereaz zilnic zbur toarele cerului prinseîn ghea , dup ce opre te i vama lui. An-drei î i adusese aminte c a fost pescar i,dintr-o bucat de n vod g sit, a improvizatni te capcane cu plumb iar diminea a iseara vine cu câ iva baboi. Preocupat dealimentele care pot s se termine, ochitorul


pune pe te la saramur , apoi îl usuc idup cum zice el. «La o adic este bun iuscat, decât nimic». Cu friptur de zbur -toare i saramur de pe te f cuser ierinoapte Cr ciunul”. Polemicile despre o fina-litate a r zboiului sunt aprinse, solda ii împ r-

ind puncte de vedere contrarii. Sfâ ia ide incertitudini, ace tia între in discu ii, umo-rul desprins din acestea fiind de circumstan-

: când dialoguri, când monologuri, amin-tind de romanul lui Sven Hassel (danezulPadersen): „...- Eram sigur! Americanii sevor uni cu ru ii i-i vor pune în genunchipe nem i! Rumoare mare între camarazi. -Ai fost sigur? a întrebat Alinare. - Mai multca sigur! Nu las americanii s le scape onou împ ire a lumii, iar ei s asiste caspectatori. Sigur, cred c i dac pre edin-tele a tiut de atacul japonez, nu a alarmatarmata, l sând s produc acel dezastru i

intre în r zboi”.Dincolo de împletirea cu m iestrie a firului

narativ, Gheorghe Chirtoc se dovede te a fiun talentat liric, prin realizarea unor descrierice abund în procedee stilistice, chiar dac -cu modestie, bineîn eles - domnia-sa sus ine

„nu are nimic în comun cu poezia”. Prac-tic, aceste frânturi de respiro inspir cititoru-lui lini tea aceea l sat peste lume i pestesuflete, la încetarea armelor r zboiului, lini teîn care omul s i poat jeli eroii, victime aleunor nedrepte ostilit i. În sufletul cititoruluinu poate fi s dit decât prim var . O prim -var care înflore te i cei mai ascun i muguriai speran ei i care transform omul din certi-tudine în amintire: „Venise prim vara i setreziser la via i ro iorii. Lini tea stri-cat de tropote de cai i soma ii de santinele

tre caporalii de schimb, apoi totul se cu-funda în aceea i blând t cere. Un stol decocori întârziat poposise decusear , c tremare, nu departe de tab ra lor i umbredese se ridicau i coborau spre liman, înfâlfâit de aripi. Strig tele lor îngânate iobosite veneau cu adierea vânticelului

ldu , f când i mai fermec toare blândanoapte de sfâr it de m or”.

Un astfel de demers îndr zne - de aîmpleti realitatea cu fic iunea - întreprindeGheorghe Chirtoc prin „Întoarcerea ultimuluierou”. Un demers plin de for i de culoare.În acest sens, în foarte multe pasaje ale c ii,expunerea faptelor, a a cum s-au întâmplatele, este f cut cu un ton deta at (mai ales înprima parte), f o puternic implicare emo-ional (amintind aici de stilul lui Zolla). Cu

toate acestea, cititorul este subliminal îndem-nat s nu r mân indiferent la rememorareaatâtor sacrificii f cute de armata român înnumele unei drept i, care nu a fost niciodat

de partea noastr .Scrierea de fa este original , putem

spune c ea are amprenta indubitabil a scri-itorului foc nean. Având în vedere îns ,multitudinea scrierilor de acest gen, dinpunctul meu de vedere, este aproape impo-sibil s fii pe deplin original, f s re-constitui (fie i involuntar): peisaje ori per-sonaje ce par desprinse din realit i univer-sal valabile. Amintesc aici câteva scrieri im-presionante ale literaturii postbelice ame-ricane (cu care exist mici asem ri), scrierice au marcat istoria i au schimbat percep iaulterioar asupra evenimentelor celui de-aldoilea r zboi mondial: „Fa a unui erou”(Louis Falstein, 1950). Munca titanic des-

urat (romanul având 68 de capitole) esteîntr-adev r documentat i dublat de evi-dente valen ele literare. În romanul de fase reg se te o unitate a contrariilor - leg turadintre via i moarte - care înso te în per-manen soldatul, indiferent de care parte afrontului s-ar afla. Având în vedere carac-terul pseudohibrid al scrierii (ce combinpeisajele occidentale cu cele indigene), pers-pectiva (uneori ironic a autorului) cât i re-ticen a auctorial , putem spune c romanul„Întoarcerea ultimului erou” se apropie (în

problemele de substrat ale anumitor scenarii)de realismul-magic latino-american.

De asemenea, g sim în „Întoarcerea ulti-mului erou” (în doze mici) elemente din scrie-rile de r zboi ale lui Eugen Barbu. Prin tonulacid folosit uneori, se satirizeaz credulitatea,ambi ia nem surat , corup ia i complacereaîntr-o anumit stare (pozi ie, ierarhie), res-pingând astfel un sistem care pretinde o lo-ialitate infinit , în ciuda cruzimii sale exage-rate. Sunt exprimate în carte, subtile analogiicu vremurile actuale, în care starea de deca-den a „societ ii” politice române ti estemai mult decât evident .

Încheind aici concluziile asupra romanu-lui scriitorului vrâncean, putem spune cscrierea de fa este o reu it . Purtând valen-ele unui memorial i c tând prin conso-

nan ele sale unice valoarea unui restitutioin integrum, el este implicit - un omagiu aduseroului celui de-al doilea r zboi mondial.Completarea scenelor de r zboi cu fragmente( care - cel mai probabil - nu au mai fost scrise)i o viziune proprie asupra evenimentelor

istorice, confirm valoarea romanului i cuatât mai mult îi reconfirm valoarea ro-mancierului. „Întoarcerea ultimului erou” nueste ( i nici nu poate fi ) un simplu docu-ment istoric, ci este mai mult decât atât. Suntveritabile pagini de istorie, îmbog ite cu va-loroase valen e literare. Ca o concluzie a celorexprimate în carte, redau un pasaj din post-fa : „Ca dup orice r zboi de asemeneapropor ii, politica lumii s-a schimbat.Dintre fo tii Mari Alia i, unii au devenit vi-itori du mani. Al i înving tori au încercatridicarea celor învin i, ca viitori alia i. ipolitica României s-a schimbat. Vechiuldu man care, de peste trei veacuri, ne c l-case ara cu atâtea r zboaie i atentase laindependen a i suveranitatea ei, avândgrij la fiecare Tratat de Pace s ne smulgo bucat din trupul ei, devenise prieten ve -nic. Amânase cu dou zeci de zile semnareaArmisti iului încheiat, când armata lor eraîn ofensiv , s poat lua cât mai mul i prizo-nieri i s aib cine munci la reconstruc ia

rii lor.”O concluzie amar asupra realit ii româ-

ne ti, care s-a repetat, de fiecare dat la altscar , în diversele perioade ale istoriei na i-onale. Cu siguran c ile scriitorului foc -nean i-au c tat un statut valoros în patri-moniul culturii vrâncene i na ionale. Iat -de altfel - redutabilele arme ale valorosuluiromancier Gheorghe Chirtoc: distinc ie, seri-ozitate, principialitate, consecven i onoa-re. i peste toate acestea: patriotismul.

Prin „Întoarcerea ultimului erou” se „re-scrie”, se „reinventeaz ” no iunea de patriot/patriotism, prin alinierea valorilor proprii lavalorile perene ale poporului român.Eduard Iacob-Sp#taru - Acorduri


Petru BOTEZATU

Fiind întotdeauna un copil în adânculfiin ei sale [1, p. 274], Grigore Vieru este, fîndoial , cel mai mare poet pentru copii dinliteratura român i unul dintre cei mai maridin literatura lumii. M rturii întru sus inereaacestei afirma ii constituie tirajele de ordinulzecilor de mii ale c ilor de versuri pentrucopii, dintre care Albinu a - abecedar pentrupre colari - a ajuns la cifra de o sut de miide exemplare, dar i conferirea, în 1988, a celeimai înalte distinc ii din domeniul literaturiipentru copii - Premiul Andersen.

La fel ca i întreaga crea ie poetic vie-rean , poezia sa pentru cei mici î i are capunct de genez acea sfâ ietoare singur tatepe care a fost nevoit s-o îndure poetul în co-pil rie. De fapt, de i se spune c cea maifrumoas vârst este copil ria (chiar i în po-fida tuturor intemperiilor care ar putea carac-teriza-o), aceast perioad din via a lui Gri-gore Vieru, ca i a milioanelor de semeni de-ai s i, nu a fost una tocmai fericit : a avut im-primat pe ea - ca urma unui fier înro it pepielea fraged a unui copil - foametea i r z-boiul, fenomene care, vom vedea, ies din tim-pul real i-l înso esc pe cel care le-a gustatam ciunea întreaga sa via . În acest sens,Grigore Vieru spunea: Copil ria mea a fostpârjolit , s raca de ea, de focul r zboiul ia fost umilit de urm rile sale. Jocul meuprincipal era culesul spicelor pe miri te înurma recolt rii, unde g seam mai multgloan e ruginite, pentru c nici obolaniinu st teau degeaba. O munc , în fond, z -darnic i un joc destul de trist. M leg nampe picioare boln vicios, topit de slabnutri ie. Miri tea sub t lpile mele goale eraun fel de acupunctur moldoveneasc , numai pu in veche ca cea chinez , dar în-trecând-o ca efect curativ [1, p.275].

Probabil c incomensurabila durere a me-reu copilului Vieru, dar i grija ca aceasta snu mai fie tr it , sub nici o form , de c trecopiii care, având avantajul de a se na temai târziu, nu au cunoscut drama foametei ia r zboiului, îl determin pe artist s se apro-pie de copii prin intermediul poeziei, s learate frumuse ea lumii, a plaiului natal, dul-cea a p cii care trebuie gustat cu plenitu-dinea sentimentului c e cel mai mare dar pecare oamenii pot s i-l fac lor în i. Fpace, ine Grigore Vieru s -i aten ioneze pemicii cititori care vor fi conduc torii lumii demâine, nu este posibil nici-unul din elemen-tele indispensabile unei vie i fericite pe careo descrie în Mul umim pentru pace: nici pâi-nea alb , care, evident, e în poezia lui Gri-gore Vieru mai mult decât un simplu aliment,nici voio ia zburdalnic a copil riei, nici cân-tecul duios al fluierului f cut de tata ( i poate

nici tata, a a cum a fost în cazul poetului)i nici chiar pomii plini de floare sau cerul

luminos. De aceea, în acest Pentru pace,pentru pace/ Mul umim frumos se poate citiîndemnul: S pre ui i pacea i s mul umi iîntotdeauna pentru ea:

Mama pâine alb coace,Noi zburd m voios,Pentru pace, pentru paceMul umim frumos.

Tata fluiere ne face,Noi cânt m duios.Pentru pace, pentru paceMul umim frumos.

Înfloresc în jur copacii,Ceru-i luminos.Pentru pace, pentru paceMul umim frumos.(Mul umim pentru pace)

Or, setea de pace este, la poporul nostrui, probabil, la alte neamuri ale lumii, mult

mai veche decât cea mai mare conflagra ie aumanit ii. În folclorul pentru copii, atest maceast sete de pace în formula de leag nDormi în pace pe care Grigore Vieru o con-sider Un imn, un m re i fundamental imnînchinat p cii. Cel, poate, mai vechi cântecde pace de pe aceste locuri unde ne-am înte-meiat [2, p. 89]. Copilul care a avut cântec deleag n i de trezire nitul ma inii de cusut(...Iar noaptea mama / lucra croitoreas . /Cosea c i de pânz / din cânep scor-oas . / i cântecul ma inii / sunând f

oprire / fu cântul meu de leag n / i cântecde trezire. - Cântec cu acul) a oferit, pesteani, cele mai frumoase cântece de leag n co-piilor acestui meleag.

Aceast apropiere (despre care am men-ionat anterior) a poetului de micii s i cititori

este una reu it deoarece aici, în spa iul ima-culat al poeziei pentru copii, poetul se reg -se te pe sine, ea constituie pentru acestaploaia curat care îl spal de colbul zilei, îlînsenineaz i îl înt re te pentru plug, spredeosebire de poezia pentru maturi, care re-prezint în cazul lui Vieru aratul pe arîntr-un p mânt uscat [2, p. 266]. Mai reu-

te aceast apropiere i pentru c , a a cumspune Mihai Cimpoi, poetul dispune de toatecalit ile necesare în acest sens: bun tate,tact, inteligen , fantezie vie, dragoste fade toat fiin a fraged [3, p. 8].

Poeziile pentru copii ale lui Grigore Vieruau un v dit caracter educativ. Majoritatealor dezv luie capacit ile de pedagog înn s-cut ale artistului. Prin catrenele sale pe carecopiii le pot memoriza cu u urin datoritludicului i muzicalit ii din ele, Vieru altoie teîn con tiin a micilor cititori valori general-umane, respectul fa de p rin i, dragosteapentru patrie i pentru limba matern . Im-portant e c reu te s fac acest lucru fa fi plictisitor deloc, ba chiar mai juc imai vesel decât, poate, to i educatorii i în-

torii cu toat metodica i metodologiape care ace tia au înv at-o pe b ncile co-lilor. Grigore Vieru, posedând o art deosebita laconicului, a concisului înc rcat de sem-nifica ii profunde, îi spune micului i fidelului

u cititor:

Poezia pentru copii a lui Grigore VieruGrigore Vieru est, sans aucun doute, le poète des enfants dans la littérature roumaine

mais, en même temps, il reste un poète assez remarcable et pour la littérature universalle.Son activité en qualité d’auteur de manuels et d’abécédaires, occupe une place à

part dans l’oeuvre du poète. Dans ses poésies dediées aux enfants il reflète les senti-ments spirituels de sa propre enfance, parce qu’il dit toujours que:”les hommes restentdes enfnts tout au long de leur vie”.

C’est dommage que cette période de la vie du poète n’a pas été assez heureuse àcause de la faim et de la guerre, mais il a cré toujours des vers limpides et fluents quicoulent comme l’eau.

Les poésies du poète sont considérées comme une école des enfants où ils peuventapprendre beaucoup de choses en ce qui concerne la vie.

Grigore Vieru a été un trésor et espoir de notre peuple. Il était sincère comme lalarme d’un enfant.


Mama ne mângâie,Soarele luce te,Soarele e unul,Mama una este.(Mama)

i aceste patru versuri, care constituie o me-tafor revelatorie ce plaseaz mama, ca sim-bol al genezei, în centrul existen ei umane,

a cum soarele este centrul universului itor de via , vor înr cina în con tiin a

micu ilor aceast imagine a mamei-soare, ima-gine ce se va p stra, peste ani, în dimensiunilesubcon tientului personalit ii care î i vaaduce aminte, probabil, numai poezioara, fa mai ti cine este p rintele ei, a a cum mul idintre cei care ieri erau copii azi nu tiu cineeste autorul versurilor Pentru pace, pentrupace / Mul umim frumos (Mul umim pentrupace) sau - Pui gola i, cum sta i în cuib voi/ F pl pumioare / - Ne-nvelim cu alemamei calde aripioare. / - Dar când mamanu-i acas / i ploi a cerne? / - Ne-nvelimatunci cu frunza / Ramurii materne. / - Dacn-o s vin mama / i-o s cad frunza? / -Cum nu o s vin mama, / Cum s cadfrunza?! (Pui orii). Acest lucru se întâmplpentru c Grigore Vieru a devenit un poetpopular i chiar dac poezia lui pentru copiinu ar mai fi (s nu dea Domnul!) editat , dacar disp rea c ile care o con in, ea va con-tinua s fie înv at i recitat de c tre micu i,la fel cum copiii basarabeni tiau, în anii dedup r zboi, La oglind i Pe lâng boi deGeorge Co buc de i nu v zuser niciodato carte de poezii ale acestui mare poet. Versu-rile lui Grigore Vieru, afirm Adrian P unescu,odat ce le-ai auzit sau citit, te treze ti într-o zi c le tii pe de rost, în simplitatea lor

rea i întreag d ltuit de vremi ivânturi ca piatra râului i obrazul rmuluiparc ie it din adâncuri anonime lavedere precum scoica întru a- i d rui perlai încovoiat coroana pentru a- i desprinde

fructul auriu în poala copilului [4, p. 567].O alt poezie în care mama devine un sim-

bol cosmogonic i în care fiecare element aluniversului - atât al spa iului teluric, cât i alcelui celest - trebuie s i aminteasc de ma-

mai ales în clipa sa de manifestare plenar(iarba când înverze te, floarea când înflo-re te i steaua când se ive te) este Tu, iarb ,tot ai mam ?:

Tu, iarb , tot ai mam ?De ai - de bun seam :Atunci când înverze ti,De ea î i aminte ti.

Tu, floare, tot ai mam ?De ai - de bun seam :Atunci când înflore ti,De ea î i aminte ti.

Tu, steau , tot ai mam ?De ai - de bun seam :Atunci când te ive ti,De ea î i aminte ti.Poetul reu te, prin intermediul jocului,

al metaforei i al personific rii s „traduc ”o complex filozofie a vie ii i a cunoa teriirealit ii înconjur toare pe în elesul copiilor,urmând, a a cum afirm criticul Mihai Cimpoi,filozofia lor elementar , care îns nu este maipu in serioas decât a maturilor [2, p. 10].În acest sens, se poate afirma c poezia luiGrigore Vieru constituie, pentru multe gene-ra ii, al turi de cei apte ani de-acas , întâiai cea mai durabil coal a adev ratelor va-

lori, a omeniei i a bunului-sim .Frumuse ea plaiului natal este evocat , descrieri împov toare, în Satele Mol-

dovei:Pe vale, pe culme,Stau satele mele,Aproape de codru,Aproape de stele.Apropierea de codru i de stele a satelor

de pe v i i culmi dau senza ia unui spa iumirific, originar, în care tehnicizarea nu a reu it

distrug acea indisolubil comuniune aomului cu natura. E, cu siguran , spa iuldespre care Lucian Blaga a exclamat: Eu tiu

ve nicia s-a n scut la sat. E spa iul pecare, când vor mai cre te, îl vor reg si i îlvor privi dintr-o alt optic i cu o alt capa-citate de în elegere în Miori a sau în Fiind

iat… sau în Sara pe deal ori Mai am unsingur dor.

Cine oare nu- i aduce aminte poeziaSatul meu din Abecedarul copil riei -

Satul nostru-i mare tare,Satul nostru cap t n-are.Pân la bunicul PetruEste cam vreun kilometruPân la unchiul AndreiKilometri sunt vreo trei.Nu-i cunosc pe cei din vale,Da-i salut pe to i în cale -(Satul meu)

în care, ca într-o povestioar , micul personaji împ rt te descoperirile. Pentru acesta,

satul constituie întregul univers, este un felde Alfa i Omega al spa iului, iar naratorulse configureaz în viziunea micilor lectori aiprimei c i de citire ca un fel de personaj-model, care, de i nu-i cunoa te pe cei dinvale, le d bine e tuturor - dovad de educa iei cre tere aleas .

Instructiv este i jocul din poezia Curcu-beul pe care cenzura a interzis-o întrez rindîn ea culorile Tricolorului românesc. Cei treitovar i de joac - cre ul, cârnul i pistruiatul- au dat curcubeul jos i l-au împ it între ei,luându- i fiecare câte o culoare: primul - gal-benul de soare, al doilea - albastrul de ci-

coare, iar al treilea ro ul i-a ales. Întrebareaîntreb toare, m rul discordiei e, în cazul celortrei „ b ie i n fle i”, al cui curcubeu e celmai frumos, când, de fapt, nici-unul din ei nueste posesorul curcubeului, ci doar al uneisingure culori. De aceea, r spunsul pe careîl dau p rin ii când sunt întreba i care e curcu-beu e mai frumos este expresia unei nedume-riri: Zice cârnul: Uite, mam , / Curcubeulmeu din mân / Nu-i a a c -i f seam n?!/ Poate, cârnul meu, dar eu / Nu v d nici uncurcubeu. / Cre ul mi se l uda: / Tat , curcu-beu a a / Zi, mai are cineva?! / Tata zice:

tiu i eu? / Nu v d nici un curcubeu. / Dari cel’lalt cu pistrui: / Curcubeu / Ca al

meu / Altu-n lume, mâc , nu-i! / Iar bunica:tiu i eu? / Unde? Care curcubeu?

Morala pe care micu ii o pot desprindedin aceast poezie este urm toarea:Frumosul poate exista numai în unitate, nuîns i atunci când dezmembrezi unitatealui [5, p. 70]: Trece-un ceas ori nici atât, /Singuri li s-a cam urât. / i acum se-aduniar i / S se joace buni tovar i / i cu-albastrul de cicoare / i cu galbenul desoare / i cu ro ul ca de foc... / De! Ca fra ii!La un loc! / Zice omul bucuros: M i, cecurcubeu frumos!

Cu siguran , ra ionamentul enun at maisus, desprins din versurile citate, îl poate aveaca destinatar, i ast zi înc sau îndeosebiast zi, nu numai pe cititorul-copil, ci i pe ceicare in în mân frâiele destinului românesc.Aceasta, îns , este o alt tem …

Din poezia lui Vieru copiii afl c , a a cumspune un vechi dicton, trebuie s i iube tipatria nu pentru c e frumoas , ci pentru ce a ta. Ca i în Patria lui tefan Baciu, în carecuvântul din titlul înseamn orice î i aduceaminte de ba tin , în Puiul orb a poetuluibasarabean afl m, împreun cu puiul care nua v zut niciodat mestecenii albi pe carecânt , c patria e în suflet i c o po i g si

s o vezi, e necesar, pentru aceasta, cai vibreze coardele sufletului atât de in-

tens, încât ochii s i devin izvoare de lacrimi:- Dar prim vara, mam ,Când voi zbura-nd t,Voi nimeri p durea,Doar eu de fel nu v d?!

- Acolo unde lacrimiSim i-vei c i vor da,Acolo, m i copile,Va sta p durea ta.(Puiul orb)Maestru neîntrecut al metaforei înc rcate

de semnifica ii profunde, Grigore Vieru îitransmite micului cititor ideea de superlativabsolut al frumuse ii limbii materne, creând,în Frumoas -i limba noastr , o imagine de-

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 39

AOSR - Fi a postului, contract nr.88 din 29.12.2009

Anul II, nr. 2(6)/2011

a dreptul extraordinar : pân i pas rea m -iastr , în clipele sale de reculegere, î i pleacurechea pentru a asculta, cu drag i cu mi-rare, limba noastr :

Pe ramul verde taceO pas re m iastr ,Cu drag i cu mirareAscult limba noastr

i, conchide poetul, sigur de frumuse eane rmurit a limbii noastre, dac aceast pa-

re ( i nu e vorba de o pas re obi nuit , cide cea m iastr care în basme este înzestratcu puteri supranaturale) ar spune i cuvinte,ea le-ar lua din limba român , adic din ceamai frumoas dintre limbi:

De-ar spune i cuvinteCând cânt la fereastr ,Ea le-ar lua, tiu bine,Din limba sfânt -a noastr .(Frumoas -i limba noastr )Prin metaforele revelatorii pe care le cre-

eaz , Grigore Vieru îi explic prietenului s ucititor o serie de realit i, fenomene ale na-turii, norme de conduit etc. De exemplu, ur-urul se tope te în amiaz pentru c nu este

altceva decât o bomboan a soarelui din careacesta se înfrupt cu pl cere când r sare în

zilele friguroase ale iernii (Sub strea inasaraiului / St bomboana soarelui / St -namiaz i str luce… / - Dulce-i soare?/ -Tare dulce! - ur urul), soarele prim veriieste comparat cu un ou de ciocârlie (Cald esoarele-n câmpie / Ca un ou de ciocârlie. -Prim vara) sau cu o pâine mare-mare, ce r -sare pentru to ii copiii lumii (Peste codrulmeu str bun / Iese soarele cel bun, / Ieserumen peste mare / Peste v i i mun i cubrume / Ca o pâine mare-mare / Pentru to icopiii lumii. - Bun diminea a), zmeul copiiloreste o scrisoare trimis soarelui (Am un zmeu,am un zmeu / Ce sus zboar zmeul meu! /Bucuros e mândrul soare: / „Am primit ieu scrisoare!” - Zmeul), iar razele sunt ni te„linii telefonice” prin intermediul c rora

relele vorbesc cu soarele: (S-a trezit imurica. / S-au trezit frunzarele / Printr-o

raz p rica / A vorbit cu soarele. - Tele-fonul p ruicii). Iar micii cititori vor acceptaîntotdeauna „explica iile” din poeziile lui Gri-gore Vieru, deoarece, sus ine Mihai Cimpoi,poetul are în persoana copilului nu un înv -

cel, c ruia trebuie s -i dea sfaturi, ci unconvorbitor egal, pe care, inând un ou g -sit pe prag, nou ca roua i cald „ca guramamei mele”, îl poate întreba ca pe un om

care l-a citit cel pu in pe Kant: „Luri-la,lumin lin / Ia ghici i ce am în mân : / Erotund, alb ca o floare, / Nu e mare, cap tn-are!”[6, pag 8].

Poezia pentru copii a lui Grigore Vieru seidentific cu bucuriile i „nefericirile” copil -riei înse i, este, cu certitudine, mai mult decâto carte, ea cap propor iile unei mari coli,ale unui templu în care copiii sunt ini ia i întainele cunoa terii vie ii i ale recept riifrumosului artistic.

Bibliografie:1. Duminica mea este rândul pe care-l scriu (dia-log cu Ognean Stamboliev, traduc tor din Bul-garia) // Vieru, Grigore Cel care sunt, Editura Li-teratura artistic , Chi in u, 1987;2. Vieru, Grigore Scrieri alese, Literatura artistic ,Chi in u, 1984;3. Cimpoi, Mihai Univers matern, univers al co-pil riei, prefa la Vieru, Grigore Opere alese, Li-teratura artistic , Chi in u, 1984;4. P unescu, Adrian Grigore Vieru // Vieru, Gri-gore Taina care m ap , Editura Princeps Ed.,Ia i, 2008;5. ig nu , Virgil Nistru Grigore Vieru iluminatde poezie Editura Universit ii din Chi in u, 2006;6. Cimpoi, Mihai Metafore asemeni pâinii, prefala Vieru, Grigore Poezii, Editura Literaturaartistic , Chi in u, 1983, p. 8

Cîntec în alb

E var , dar z pezi în cer mai sînt,Vai, niciodat nu vor mai c dea,De dup ele ve nic mama meaO s -mi trimit ve ti scrise pe vînt.

E var , dar în cer sînt mun i de ghea ,Dealuri de sare, fericirea mea,De dup ele mama-n strai de ceaO s -mi trimit visul ce e Ea

i eu am s o rog, scris de suspine:«Vin ierni f sfîr it, r mîi în mine».

mîntul din cer

Pîn în p mînt plecat-a mama,teptînd-o, am îmb trînit.

Dar privind în cer m-am l murit:Ea de-acolo- i flutur n frama.

Cînd s-a dus, de ce s-a dus în cer?Insul de dor, în care vîntulLecuie te sufletu-i stingher.Mam , cu surîs de giuvaier,Acum tiu c e ti, s nu disper,Dus -n cer spre-a-i fi de veci p mîntul.

Doin

Dorul meu, pe unde trece,Cere-un strop de ap rece,Iese moartea i-l cuprinde,Murmurându-i noi colinde.

le ia? S nu le ia?Se-ntreab Domnia Sa.Dorul meu pe unde mergeCat -un dor, i l-ar alege,Dar apare Dumnezeu,Cerul pare-un clopot greu

i cuvintele lui suntDang te de jur mânt.Dorul meu pe unde-ajungeNu e nimeni s -l alunge

i-n crângul OlimpuluiIese umbra timpului,Vrând s fiu, la vrerea lui,Mantie de pus în cui,Pe care s-o-mbrace-ntrunaMoartea mor ilor i luna.În gr dina cu flori multeDorul meu vine s-ascultePoruncirea crinilor,Visând neaua sânilorMor ii tuturor i, vai,

-i opteasc : Doamn Rai.

Sem tori

Am dus lut în cer, nep mînte teAcum zarea ca un bour cre te

i-i p mînt prin care-n orice noapteVulturi trec, bodog nind în oapte,

i-apoi ale lumii visuri toateLe seam -n bol i dumnezeie te.

Cerul preg tit de-nmormîntareSufletu-mi a teapt ne-ncetat,Îns el ca un copil ciudat

-l rîvne te dînsul habar n-arei se d în scrînciob, de ucheat,i m crede-apus, nevoie mare.

Cîntec popular

Cînd m-oi trece într-o stea,Nu m-o plînge nimenea,Numai plopul cu frunza,C-o r mîne singurea

i-or duce-o bra e de vîntÎn cerescul ei mormînt.Pe ea, frunza, singurea,N-o va plînge nimenea.

Traian VASILC~U


Nu mai citisem de mult vreme o poezie de-a lui Adrian Botez.sesem blocat în azima Crezurilor cre tine, i m feream de

alte ad st ri în universul s u liric, a a cum evit m s mai consum mciorb de cartofi dup ce ne-am terminat friptura din farfurie. A fivrut s -mi men in degustarea încercat cu cinci ani în urm , când amfost fascinat de lirismul s u cald, pios i plin de cucernicie.

Ce eroare! Adrian Botez nu scrie mai multe feluri de poezii istacheta, odat ridicat la o în ime haric , r mâne necoborât pen-tru tot restul zbaterilor sale genuine. L-am reg sit i în ultimul s uvolum de poezii Cartea profe iilor (Editura Rafet, Rm. S rat, 2010),tot înf urat, vorba poetului, în aceea i mantie de iriz ri ecumenice,de smerenie i de nestr mutat credin . Autorul chiar este fixat înrigorile b trânei noastre credin e i nu este - tiu asta i din nume-roasele sale eseuri - clare, ferme i vaticinare - niciodat dispus laconcesii i la negocieri, când e vorba de rela ia noastr cu Cerul.Adrian Botez este un fel de Justin Pârvu laic, care ap înv turaHristosului celui viu de pe pozi ii profane, dar la fel de necru tor, desmerit i de încrez tor în destinul acestui popor.

Dup deceniile comuniste de ateism agresiv i gonflat mul i poe is-au reîntors la tradi ia cre tin , la valorile bisericiiortodoxe, dar la fel de mul i o fac artificial, formal,teatral, neconving tor. Impostura se observ repe-de, pentru c nu e sus inut de convingere i detr ire subiectiv . Cu Adrian Botez este altceva. Lael credin a i tr irea religioas este chiar esen a mo-dului s u de via .

Nu pot fi sup rat pe Tine, Doamne/ cât Tu e tiritmul vie ii mele:/ indiscutabil vei duce-ntoamne/ dar prim vara m-a sp lat de rele…// ivin spre Tine-n uiri ciudate/ tot risipind peta-lele pe trepte:/ cei din oglinzi râzând pe turate//m încunun -n zodii prea de tepte!// …de-atâtablând roire de lumin / s-a ters din frunte-mi scri-sul cel de vin ! (Artificii)

A f cut din ideea sofianic , cea care ajut omuluiîn trecerea v milor, m re ie de arhitrav i, dac Nae Ionescu vorbeadespre func ia epistemologic a iubirii, Adrian Botez se intereseazde func ia izb vitoare a epifaniei i-a c utat la tot pasul ar riledivinului. A cunoscut toat gama dezam girilor i s-a înfiorat decursul ubuiesc, luat de mecanica devenirii - i nu o dat i-a reprimatîn-su i darul profe iei. Nu mai vreau s profe esc nimic/ nu vezi -vine noaptea i-mi cade/ nasul în strachina cu/ somn/ ce-mi tot zicide/ r zboaiele tale/ - de parc n-ai vedea c / nu mai prididesc cuatâtea/ h uieli - bu ituri personale - unele/ monumentale// acue var - i-i a a de frig/ de parc Miezul Lumii a-nghe at. (Grevaprofetului).

De unde vechile profe ii anun au venirea Celui mult a teptat,noile încerc ri profetice au r mas f sacru i se resorb din vrai tileacestei lumi. Cine avea de venit - a/ venit...

Structurat în patru cicluri - Cartea profe iilor, Cartea glasurilor,gesturilor i t cerii, Cartea descântecelor i Cartea apocalipsei -,ultimul volum de versuri semnat de Adrian Botez d seama de om, deneam, de raporturile noastre cu transcenden a i de destinul nostru

Adrian Botez - un poetprofetic

Ionel NECULA

Adrian Botez [i profetuldin propria inim#

Ionu] CARAGEA

Publicat în anul 2010, la Editura Rafet din Râmnicu S rat, volumulde poezii „Cartea Profe iilor” este structurat în patru p i: „CarteaProfe iilor”, „Cartea Glasurilor, Gesturilor i T cerii”, „Cartea Des-cântecelor” i „Cartea Apocalipsei”. Autorul, Adrian Botez, î i de-dic volumul familiei. Dar are poetul via personal ? (Nichita ar spune

Nu) i de ce „Cartea Profe iilor”? Nimeni nu este profet în ara lui.Dar în propria inim ? Dar în inima altora?

În prima parte, ce poart i titlul volumului, ne întreb m: careeste rolul poeziei la Adrian Botez? Pentru ce s-a n scut Poetul? Ur-meaz , el, exemplul celui care prin lumina sa - clocotind t cere(superb metafor ) - spune TOTUL? R spunsul nu se las a teptat:„te-ai n scut - deci - pentru ca s / vindeci n dejdea/ i to i cei cuochii pleca i - din mine - deodat / s-au privit drept în ochi i/ s-aurecunoscut” („Despre cel n scut atunci, acolo” - pag. 7).Acesta estemesajul: n dejdea, recunoa terea, trezirea spiritual . Mai mult de atât,spune poetul, „mântuirea va fi doar când vom lua/ asupra noastr -

spunderea întregului/ R u/ când vom lua din spinarea/ presupu-ilor diavoli - povara zdrobitoare-a/ ispitirii” („Atunci când” - p. 11).

Adrian Botez se descrie pe sine drept un ap tor al legilor sfintecare ucide impostura („Despre mine” - p. 13). Presu-pu ii diavoli despre care vorbe te sunt în noi. Suntdorin ele i fricile noastre, care ne închid sufletulîntr-o închisoare de oase, sânge i carne. Nimeni nu

i mai poart crucea martirului, cu to ii am devenitindiferen i..., preamuritori i reci.

Evident, exist un risc al poeziei lui Adrian Botez,pentru c este nominativ i nu las loc de alegerii interpret ri. Dar, se pare c poetul, justi iarul

acestor vremuri „distrug toare i delapidatoare” decon tiin e, nu mai are vreme de pierdut. Cumva neaduce aminte de personajul interpretat de actorulDenzel Washington în filmul post-apocaliptic „TheBook of Eli”, ap torul ultimei Biblii existente pe

mânt. Eli citea o Biblie pentru orbi i o înv a pede rost pentru a transmite cuvintele lui Dumnezeu

celor care a teptau pova a i izb virea. În cazul nostru, Adrian Botezscrie o carte de poezii pentru orbi, pentru ca cei „din urm ” s poatface pasul înainte, i î i r spunde singur la întrebarea din poemul„Pro tii, linia i punctul” (pag. 30): „nici nu-mi dau seama de ce/ i-a mai pierdut vremea Dumnezeu - de m-a/ trimis în lume - i pe/unul ca mine”.

Poemul „B trân lup de cer” este unul memorabil. C tor trans-dimensional i extrasenzorial prin Universul v lurit, poetul se (re)tra-ge „c tre umbra în elep ilor/ daimoni ai copacilor - b trân/ nebun- n zuind înapoi - la sânul/ r coros al mamei sale” (pag. 39). Refuz„nelini tea”, „zgomotul forj rii destinelor” i î i accept condi iauman . Dar s nu credem c acceptul este rezultatul unui dialog umilcu Divinitatea. Nu în aceast etap .

În partea a doua a volumului, glasurile, gesturile i t cerile poetu-lui se îndreapt c -tre revolt . Din „Bol evismul cosmic” (pag. 61)se-aud „Bâlbâielile divine” (pag. 66!!!): „Dumnezeu e trist - trist idând/ impresia - din pricina norilor - a vizibilit ii/ limitate - c arfi i meschin: un Dumnezeu sup rat/ î i ia pseudonimul «Satana»


de fiin e rostitoare, dar i împregnate de multe metehne i bete uguri.A f cut din iubirea de neam un crez, o constant , o obsesie - de carenu s-a despov rat niciodat . Sufer pentru toate lufturile treceriinoastre prin lume i se consterneaz de toat nepriceperea guver-nan ilor no tri, insensibili la întronarea demnit ii române ti. Are isolu ia. Neamul nostru va-nvia/ Când Lumina va vedea:/ Pe Hristoscând vom iubi/ Neamul ni-l vom mântui (Catren de copil).

Poate i de asta îl iubesc pe autor, îi urm resc evolu ia i-i a teptfiecare nou carte, ca pe un balsam pentru ceasurile de restri te.

- dar/ n-au rost investiga ii/ onomastice - în casa celui care/ i-a luatvacan în/ muntele Sinai”. Omnipotentul, atot tiutorul, „a avutprofesori - tot atâ ia câ i/ oameni a creat: fiecare om/ este întru-chiparea nemul umirii/ divine - de a afla - atât de/ strâmb i/ pu in”.

În poemul „Vr jm ie mocnind” (pag. 69), poetul m rturise te c„nu mai sunt tân r de mult: Dumnezeu/ m antajeaz cu/ su-ferin ele - ca s -L/ privesc în ochi…”. Evident, nu despre adev ratulsens al cuvântului antaj vrea s ne vorbeasc Adrian Botez, pentru

marele creator nu este responsabil pentru nefericirea noastr . Nuel trebuie s fie inta protestului i a înver un rii. Numai o persoancu inima curat îl poate în elege pe Dumnezeu i îi poate în elege

ile SALE. Poezia, în cazul nostru, este o form de purificare prinardere, atât cât îi este permis poetului s ard înspre fireasca sumi-siune, prin descântec de cuvinte, în partea a treia a volu-mului, sauprin apocaliptice lovituri pân la sânge, în partea a patra.

Spune autorul în „Cartea Apocalipsei”: „vine vremea când/ nu-L mai supor i nici pe/ Dumnezeu - ca/ Maestru…” (Mane, Tekel,Fares - „Num rat, Cânt rit, Împ it” - pag. 123). Dar ce s-ar întâmpladac ... Dum-nezeu, plictisit de atâta tânguire, nu ne-ar mai suportape noi, ca ucenici, i ne-ar l sa pe mâna profesorului distrat, TIMPUL,

nici un indiciu, f nici o revela ie?Totu i, s nu ne facem o impresie gre it despre cre tinismul

poetului, contradic iile i revolta din volum fac parte din parcursulfiresc al c ut rii i cunoa terii. Poe ii sunt fiin e nonconformiste iextremiste, care zboar spre în imi primejdioase ca ni te Icari, co-boar precum luceferii blânzi i sfâr esc, nu de pu ine ori, în Infernullui Dante. În cazul nostru, Poetul, atât de încercat de for ele luciferice,încearc s i ridice spiritul cât mai sus prin intermediul proiec ieisale în univer-sul astral. Astfel, îl „invit ” pe OM s arunce o „privire”ini iatic spre adev rurile absolute ale Dumnezeului Paradisiac:Voin a-C uz , Spiritele Voin ei (Tronurile) - pag. 127, ordinea cadisciplin celest : Spiritele Ordinii (Heruvimii) - pag. 130, iubireaca i cerc al infinitului - Spiritele Iubirii (Serafimii) - pag. 132 - ivisul ca „r zoare de lumini” (Preludii hiperboreene - pag. 134).

Delamarian Marco SEBASTIANSete de a fi...

Na te-m tu, mam ,i frate cu mine înv iar s merg,

Na te-m tu, p dure,i sub lini tea ta zumz itoare cresc încet.

Na te-m tu, ploaie,i cu fiecare picur al t u renasc mereu.

Na te-m tu, lumin ,i prin tine nu-mi mai fie fric

de întuneric.Na te-m tu, moarte,i prin tine nu-mi mai simt moartea.

Na te-m tu, nastere,i prin tine fiu mereu nou-n scut.

Na te-m tu, necuvânt,i împreun n tem cuvinte.

Na te-m tu, iubito, te am i ca mam ...

1,2,3...9,10 knock-out...

Treze te-te!Treze te-te în ceva, n-auzi?

i nu- i mai arunca gunoiulîn fa a soarelui,ai uitat pentru ce te-ai n scut?sau apusul e în urubatde o oglind murdarîn care te prive ti în fiecare diminea a?stinge becul din hol i strad ,las noaptea s nopteasc , i luna -i luna i stelele cu rostul lor.

Te ui i strâmb?mai bine închide ochii,poate vezi mai bine a a,

a a l sat domnul-poate -

a e scris...nu te întinde mai mult decâtte ine plapumaAlo, criz , tino-nino, tiri, telenovele,bufff....Maimu ele se pot vizita in gr dina comunDe inut de institu ia manipulatoare...

Podul

Am s construiesc un podDe fapt îl construiesc demult

de când cu lumina asta.Vreau sa aib trei picioareSau mai multe,

unele spre jos, unele spre susunele peste aripi,unele peste garduriunele peste zile,altele peste voi

vreau un pod,din c mizi de frunze,

ci e criz i betonu-i scump, balustrad , f dungi albe nimic.

Hai cu mine de partea cealalt !Hai, vino! nu te speriadac i-e fric de în imevom merge înapoide unde ne-am n scut.

tii, nu am termen final,ci nu exist secunde,

via a, tic ie doar în noi.Se cam clatin , tiu,

dar trec pe sub eltoate acele ceva-uri ce dor.

Hei! a teapt -m i pe mine!teapt -m , doar,

mai arunc o privire...

De ce?

De ce?Frunz cu frunz ,a trecut ...

i s-au depus peste ce era gol.De ce p se ti pomul, frunzo?A venit i-o toamn ,un vânt cald sau rece,o adiere sau...nu tiu...Cât rezist o a ezaredin frunze uscatepeste ceva atât de firav?Cât oare?De ce zâmbe te iarna?

Era un cerc

era un cercera i-o vazerai i tu într-un colo frunz c dea

i altul se n tea dintr-o lacrimera i-o gean de-a ta...era un cerci eu visam p tratei-o sfer cu aripi de api picioare de foc.

totu-i prea deasupracu mâna nu îl po i ajungeera un cerc...era i o pereche de aripi lâng ,era un cerc desenat în permisul dezborera un cercera unul...era...


Florinel AGAFI}EI

În anul 2005, la Routledge Taylor &Francis Group, Londra i New York, ap reaîn volumul al III-lea, editat de Paul Williams,dedicat buddhismului, „The Origins andNature of Mah na Buddhism; SomeMah na Religious Topics”, studiul ela-borat de Florin Deleanu privitor la începu-turile buddhismului mah nic.

Ini ial, demersul tiin ific fusese tip ritîn anul 2000 de „International ResearchInstitute for Advanced Buddhology”, SokaUniversity, Tokyo, Japan.

Pe baza unei bibliografii de prim mâni consistente autorul propune începuturile

buddhismului mah nic ca fiind între se-colele I î.Hr. i I d.Hr, perioad în eleas capreg titoare în vederea apari iei acestei„mi ri”.

Discu ia porne te atât cu detalii de ordincronologic dar i lingvistic. Detaliile filologicedevin în opinia lui Florin Deleanu importanteîn delimitarea apari iei în timp a germenilorbuddhismului mah nic, tiut fiind c înarealul spiritual indian, mai ales, cronologi-zarea nu constituia o preocupare deosebit ,

a cum se v dea a fi fost aceasta în occi-dentul ce punea mare pre pe istorie.

Întorcându-se la filologice i la suportulacordat de aceasta, Florin Deleanu are în ve-dere în mare m sur textele specifice literaturiiPrajn ramit i pe acelea legate desutrele Mah na. Avertizeaz , totu i, lec-torul c preocuparea privind Prajn -ramit , nu înseamn c a i acoperit toatevolumele privitoare la aceasta, cunoscut fiind„oceanicul” corpus care compune o întreagliteratur de profil. Întrebarea legat de câtde mult se poate coborî în timp pentru a aflaînceputurile scriptice ale buddhismuluimahâyânic, are drept r spuns perioada cevizeaz a doua jum tate a secolului al II-leai face trimitere la traducerile chineze. Dac

traducerile apar în acest interval temporal,pe cale logic se poate sus ine c originaleleau fost compuse într-o perioad anterioar ,numit de Fl. Deleanu „perioada proto-Mah na”, (vezi studiul s u, la pagina 28!).

Demersul s u tiin ific are la baz texteale literaturii sanskrite asupra c rora cerce-teaz de aproximativ dou decenii, cum estei vechiul Asta. Din fericire, exist texte

atestate în limba chinez care pot ajuta îndemersul indianistului Deleanu; a a este cel

Studiu preliminar asupra medita]iei[i \nceputurilor

buddhismului mahayanicmai timpuriu Prajn ramit , cunoscut „caDao xing (boruo) jing” (Ibidem), ce esteunanim „atribuit de tradi ionalele surse dari de savan ii epocii moderne lui Lokak-ema” (Ibidem, p. 29). „Colofonul privind

aceast traducere arat c s-a finalizat la26 octombrie 179 d.Hr.” (Ibidem, p.29).Atenta cercetare filologic , spune acela iDeleanu, demonstreaz c Asta ar fi cel maivechi text Prajn ramit -sutra.

În ciuda tuturor demonstra iilor îns , unalt text din Prajn ramit -sutra, numitRatnaguna pare s fie cel mai timpuriu dinliteratura de profil. „Conze consider c pri-mele dou capitole ale Ratnagunei re-prezint originala Prajn ramit -sutra cedateaz din secolul I î.Hr.”. Deleanu sus ine

la nivelul actual al cunoa terii e dificil sse combat punctul de vedere al lui Conze,la rândul s u con tientizând c se g se teîntr-o zon cu nisipuri mi toare; cu toateacestea se încumet s sus in c atât primeledou capitole din Ratnaguna cât i textulsanskrit Asta reprezint cele mai timpuriicrea ii ale literaturii de profil, respectiv aleîntregii crea ii Mah na.Tocmai acestaeste motivul pentru care acord cea mai mareaten ie acestor texte necesare în elegerii apa-ri iei i dezvolt rii buddhismului mahâyânic.Dificultatea cercet rii este explicat prin t -

cerea tradi ional a izvoarelor indiene legatde cronologie i nu în ultimul rând de elemen-tul geografic însu i care se interpune adese-ori facilei circula ii a ideilor i textelor scrise.

Interesant ni se pare informa ia în leg -tur i cu Prajn ramitopadesa; FlorinDeleanu subliniaz c este pu in probabil caaceasta s fi apar inut lui N rjuna - opiniesus inut i de Lamotte; el afirm c lucrareapare s fi fost mai degrab a unui savantSarv stiv sin care avea convingeri în acestsens i care ar fi activat în nord-vestul Indieiîn secolul al IV-lea.

În amintirea lui B. P. Ha deuscut la 26 februarie 1838

Scurt biografieB.P. Ha deu se na te în anul 1838, în

localitatea Cristine tii Hotinului, într-o familiede boieri cu tradi ie. Face „cursurile colegi-ale Vini a, Rovno i Kameni a”, (vezi Dic-ionarul literaturii române de la origini

pân la 1900, Institutul de lingvistic , Istorieliterar i Folclor al Universit ii „Al. I.Cuza”,Ia i, Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia, Bucure ti, 1979, p. 425) iar studiile„liceale, la Chi in u” (vezi Dic ionarulliteraturii române de la origini..., op. cit.,p. 425). Urmeaz „Universitatea dinHarkov” (Ibidem, op.cit.!).

Ajuns în Ia i, activitatea sa va devenifervent i legat de publica ii ca: „Foi a deistorie i literatur ”, „Zimbrul i Vulturul”,„România” (vezi Ibidem, op. cit.!).

Public studii, articole, crea ii literare cusubiect istoric.

În urma unor atacuri mediatice ale tim-pului î i schimb domiciliul venind în proas-

ta capital a tân rului stat - România. Aicii continu activitatea de scriitor.

Scoate, între alte periodice, revista Co-lumna lui Traian unde vor publica mul i scri-itori ai timpului. Devine recunoscut prin ope-rele sale în str in tate. Este o perioad înde-lungat , de crea ie deplin , în care se apropie- prin intermediul cuvintelor supuse cerce-

rii am nun ite - de arealul spiritual indian,coborând pân la celebrele crea ii din Veda.

Astfel, în anul 1876 îi ap rea în revistaColumna lui Traian, studiul de aproximativdou pagini intitulat: „Un descântec român

Florin M#ce[anu - Sculptural#


i un descântec sanscrit din Veda” (vezi„Cuvânt înainte” din lucrarea „Cultur ifilosofie indian în texte i studii”, TheofilSimenschy, Editura tiin ific i enciclo-pedic , Bucure ti, 1978, p. 5!).

Articolul sublinia preocup rile ce de-eau aria investiga iilor contemporanilor

i români în domeniul culturii i civiliza ieipopoarelor.

Oricum, din acest punct de vedere Ha -deu se înscrie în rândul acelora i pionieri dinspa iul românesc, care deschid i mai multdrumul cercet rii c tre lumea oriental , îngeneral, indian , în mod special.

Apropierea de spiritualitatea indian seobserv studiindu-se: „Fragmente pentruistoria limbei române. Elemente dacice” undevorbe te de bulgarul hubav; sârbul ubav;persianul khub; sanscritul svabha; grecul

(...), în „Columna lui Traian”, 1876, p.97-123 i în volum, Bucure ti, 1876, 75 p.)”,(conform, Cicerone Poghirc, B.P.Ha deu.Lingvist i filolog, Bucure ti, 1968, Ed.

tiin ific , p. 28); „Limbile moderne ale Indieide John Beames, Recensiune, în Columnalui Traian, 1876, p. 237-240” (Ibidem, p. 30);„Recensiuni.I.Alfred Ludwig: Die Nach-richten des Rig und Atharvaveda über Geo-graphie, Geschichte, Verfassung des altenIndien, Prag 1875 in 4. p.58. II: Die philo-sophischen und religiösen Anschauungendes Veda, in ihrer Entwicklung, Prag, 1875,in 8, p. IV, 58, în Columna lui Traian, 1876,p.236-237”, (Ibidem).

În materialul intitulat „Indian studies inRumania”, Vlad B eanu scria despresavantul Ha deu urm toarele: „B.P.Ha deua publicat câteva importante lucr ri în carea studiat probleme legate de limba i lite-ratura sanskrit a a cum sunt: Principiede filologie comparativ ario-europee,Bucure ti, 1875, Etymologicum MagnumaRomaniae I-IV, 1886-1898 în care adeseaofer spre compara ie termeni de originesanskrit . De asemenea o alt oper esteCuvente den Batrâni I-III, 1878-1881”.

La rândul s u, Cicerone Poghirc în„Studiile sanscrite în România” (vezi„Analele Universit ii Bucure ti”, „Limbiclasice i orientale”, anul XXI, 1972, p. 110)preciza: „În a doua jum tate a secolului alXIX-lea dou din cele mai mari revisteromâne ti, Columna lui Traian, editat deB.P.Ha deu la Bucure ti - 1870-1883 - iConvorbiri literare - 1867-1944), organulcelebrei societ i literare Junimea de laIa i, arat un interes deosebit pentru cul-tura indian . Cea dintâi, sub influen a per-sonalit ii redactorului s u, se preocupmai ales de probleme de istorie, lingvistic

i filologie în general - mai ales folclorcomparat i date privind pe igani. (...) Dincercul Junimii cuno tin e de indianistici chiar de limba sanscrit dovedesc în

primul rând Vasile Burl , Vasile Pogor,Teohari Antonescu, dar, mai ales, MihaiEminescu”.

Ha deu dovede te c este un spirit înalt,care nu numai simte, dar i ajunge s în eleagdevenirea lumii coborând la izvoarele faceriiacesteia prin intermediul culturilor arhaice.

Din p cate, exact când se afla în culmeacrea iei, având multe de spus în spa iul cul-tural autohton, dar nu numai, intervine învia a sa tragicul moment al dispari iei fiiceiIulia Ha deu.

Faptul a dus la pr bu irea în sine a au-torului; epuizat de pierderea iremediabil , nuse mai vede în stare, nu doar s mearg maideparte pe drumul cercet rilor de odinioar ,dar nici s i mai deruleze propria existen .Se va stinge din via la re edin a din Câm-pina, în anul marilor fr mânt ri sociale, 1907.

Ha deu i interesul s upentru limba sanskrit

Cicerone Poghirc, cunoscutul savantromân plecat din ar cu bune decenii în urm ,afirma despre Ha deu - în „Cuvântulînainte” al c ii intitulate „Cultur ifilosofie indian în texte i studii”, ap rutîn colec ia „Biblioteca Orientalis”, anul1978, autor Theofil Simenschy - urm toarele:„Ha deu a fost primul român care a mani-festat interes pentru limba sanskrit i pen-tru rela iile str vechi dintre folclorul româ-nesc i literatura vedic . Cercet rile saleau trezit interesul elevilor s i L. inenau

i C. Georgian, acesta din urm fiind primulromân care a inut un curs de limbasanskrit la Universitatea din Bucure ti. T.Iord nescu, elevul lui Georgian, a dus maideparte aceast tradi ie”.

Citatul reprodus scoate în eviden nunumai faptul c Ha deu a fost „primul ro-mân” care a manifestat deschidere deosebit

tre vechea cultur indian , dar i c a pusbazele, prin demersurile sale, unei preocup riaparte în spa iul cultural autohton, „elevi”de-ai lui continuându-i preocup rile a a cuma fost, de exemplu, Constantin Georgian.

Mircea Eliade, în studiile sale privind per-sonalitatea enciclopedic a lui Ha deu, apre-cia, la rândul lui, între altele, c „e greu deprecizat cât sanskrit tia Ha deu”; cutoate acestea, studiile lui Ha deu arat csanskrita îi era la îndemân , de i al i c rturari- ca Al. Philippide, de pild - puneau la în-doial aceast cunoa tere, acuzându-l c ,atunci când face referiri sau trimiteri prin ci-tate la „Mah bh rata”, folose te c i editateîn limba englez i nu întrebuin eaz sursaoriginar , din limba sanskrit .

Philippide sugereaz c îns i carteasemnat de John Muir, intitulat „OriginalSanskrit texts on the origin and history ofthe people of India, their religion and in-stitutions”, editat în Anglia, reprezintsursa de inspira ie pentru Ha deu.

(Muir, cu o activitate petrecut în Indiadestul timp, avea s devin unul din apre-cia ii cunosc tori ai limbii sanskrite iconduc tor al catedrei de limba sanskritdin cadrul Universit ii Edinburgh).

Se încerca, astfel, prin trimiterea la numelelui Muir, lovirea în ideea de fire enciclopedica lui Ha deu, dorindu-se compromiterea ima-ginii savantului român, incapabil de a- i în-su i, fie i par ial, limba sanskrit pentru a pu-tea traduce direct din aceasta în limba român .

Eroarea lui Philippide pleac de la relativacunoa tere a limbii engleze, Eliade însu i înstudiul s u asupra lui Ha deu afirmând înaceast direc ie urm toarele:

„E u or de ar tat, îns , c Philippidetia destul de pu in englezeasc . Pentru

Original sanskrit texts nu înseamn -cum credea el - texte sanskrite publicate în„original”, ci pur i simplu o culegere detexte sanskrite autentice. i degeaba sesperia c Ha deu cita pe Muir, pentru cMuir d dea traducerea textelor sanskrite”,(vezi M. Eliade, Despre Eminescu i Ha deu,Junimea, Ia i, 1987, p. 97).

Ha deu cuno tea sanskrita, o afirmai Gh. Panu - e drept, într-o form aparte, ce-

l caracteriza! - care sus inea c : „Noudeocamdat nu ne trebuie sanskriti ti i

Florin M#ce[anu - Sf@r[itul \nceputului


zendice ti, nou ne trebuie filologi ai lim-bilor romanice i slavi ti”, (vezi M. Eliade,op.cit., p. 96).

Raportându-ne la preocup rile lui Ha -deu privind vechea perioad Veda, subliniemo dat în plus c noti a lui Ha deu pe mar-ginea descântecelor române ti i sanskrites-a f cut în revista „Columna lui Traian”.

Se cuno tea, în epoc , preocuparea deindo-europenist a lui Ha deu, cercet rilesale, studiile comparativiste ce puneau îneviden leg turile noastre cu lumea indo-european al c rei areal geografic de z -mislire, relativ recent stabilit de MarijaGimbutas, ar fi fost la nordul M rii Negre.

Ha deu nu putea sta la o parte în privin ainvestig rii substratului indo-european cepresupunea, de fapt, cercetarea r cinii vi-tale a neamului din care el însu i f cea parte.

Demersurile lui combinate cu ale altora -de exemplu, Densu ianu! - nu mai surprind,azi, pe nimeni.

Baza studiilor lui Ha deu a constituit-oliteratura popular român , cea care p strasenealterate sumedenie de simboluri arhaice,menite a contribui la descifrarea multor sen-suri ale istoriei, lingvisticii, culturii i civili-za iei dezvoltate între Carpa i, Dun re iMarea Neagr .

Preocup rile folclorice ale contempora-nilor s i l-au ajutat, adeseori, în încerc rilecompar rii, afl rii izvoarelor indo-europenece-au stat la baza apari iei culturii i civiliza ieiromâne ti. Astfel, un cunoscut lingvist i fol-clorist - Mangiuca Simeon - f cea comentariiasupra descântecului m tr gunei, descântecaparte, c ci reclama invocarea unei planterare ce facilita vindecarea bolnavului.

tr guna are în componen anumitesubstan e cu efecte speciale în tratarea unorboli, c ci ea poate combate, de exemplu,colicii gastrointestinali i problemele deordin biliar ce diminueaz capacitatea fizica celui afectat de boal .

Aceea i plant , luat în doze bine pre-cizate, poate avea efect sedativ, tot a a cumpoate cauza moartea dac e întrebuin at încantit i prea mari. Sl birea corpului, pro-vocat de problemele biliare, se poate vin-deca prin aceast plant , spune Ha deu,acela i care observ c în Atharvavedaexist un descântec ce invoc similare capa-cit i de vindecare, în situa ii identice desl biciune, „numit iac ma”.

Trebuie precizat c termenul reprodus deHa deu - „iak ma” - e întrebuin at înAtharvaveda pentru desemnarea afec iunilorpulmonare dar i a altor probleme de s -tate. Asem narea cu descântecul popular ro-mânesc nu const doar în acest fapt, ci i în

al enumer rii, aproape identice, a p ilortrupului uman ce se reg sesc în descânteculpopular din arealul nostru i în cel dinAtharvaveda, afirm acela i Ha deu.

Într-o tez de doctorat, relativ recent ,care are drept tem de cercetare „descânteculla români”, se aduce în aten ie aceea i preo-cupare a savantului Ha deu care „atrageaten ia asupra scopului pe care îl are acestdescântec: de a vindeca de acea sl biciunegeneral a corpului, pe care italienii o nu-mesc scadimento «sc mânt», iar ger-manii Schwinden «dispari iune». Contraacestei boale, numit în limba sanskritiac ma se afl un descântec în Atharva-veda. Comparând aceste texte Ha deu men-ioneaz „registrul aproape identic“ al

ilor enumerate ale corpului. Ha deuproiecta „de a mai pune fa în fa altecâteva descântece sanskrite i române“ lacare vor fi al turate de asemenea i unele„din cele slavice, germane etc.“ [Hasdeu,1979, p. 61-63]”, [vezi Ana Graur, Des-cântecul la români: istorie i actualitate,tez de doctor în filologie, 2009, p.11, subegida Academiei de tiin e a Moldovei -Institutul de Literatur - Cu titlu de manuscris- C.Z.U.: 398.4 (478)(043)].

Nu e nimic anormal în ce prive te arhaicaasem nare a descântecelor, tiut fiind faptul

, atât str mo ii no tri cât i indienii eraubuni cunosc tori ai plantelor, practican i aimedicinei naturiste; deci, oricând deveneaposibil na terea unui asemenea descântec,similar în conota ii, chiar dac distan ageografic e apreciabil întrea arealul nostru

i subcontinentul indian. Ce ne apropie estetrunchiul comun indo-european din care ne-am dezvoltat.

În India, planta ce f cea adev rate mi-nuni era amintit prin Soma, b utur invocatîn Rg.-Veda, VIII, 48, astfel: „Am b ut Soma;am devenit nemuritori,/ne-am îndreptatspre lumin ; am g sit zeii./Ce jignire ar maiputea s ne loveasc ?/ i ce r utate aoamenilor?/pe noi, nemuritorii?” (veziAngelo Morretta, Mituri indiene, EdituraTehnic , Bucure ti, 1998, p. 282).

Unii cercet tori au c zut de acord, înprezent, c e vorba despre o plant cu efectehalucinogene i c nu în mod obligatoriu artrebui s fie vorba despre m tr gun .

Planta ca atare putea fi culeas din zonade munte. În leg tur cu asemenea ierburi -

tr guna i „soma” - se poate afirma cpot na te efecte halucinogene, de intrareîntr-o anumit trans , de ajungere într-o starece s-ar putea numi „transcendental ”; maimult, în descântecul amintit de Ha deu, seafirm c planta era folosit împreun cumierea de albine peste care se ad ugaalcoolul prezent sub forma vinului, fapt cese repet în cazul indienilor care preparSoma întrebuin ând, la rândul lor, alcoolul imierea de albine.

Faptul c Ha deu inten iona s apro-fundeze studiul descântecelor comparândpe acelea create în spa iul nostru cu descân-tecele din arhaica Indie, demonstreaz cdispunea de cuno tin ele necesare unuiasemenea demers ce presupunea i fami-liarizarea cu vastul areal al limbii sanskrite.

Bibliografie consultat1. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române

de la origini pân în prezent, Editura DacoromânTDC, Bucure ti, 2006

2. George C linescu, Istoria literaturiiromâne de la origini pân în prezent, EdituraNagard, Via Larga 9-11, Milano, Italia

3. Mircea Eliade, Despre Eminescu iHa deu, Editura Junimea, Ia i, 1987

4. Dic ionarul literaturii române de la originipân la 1900, Institutul de lingvistic , Istorieliterar i Folclor al Universit ii „Al. I.Cuza”,Ia i, Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia, Bucure ti, 1979

5. Theofil Simenschy, Cultur i filosofieindian în texte i studii, în colec ia BibliotecaOrientalis, Editura tiin ific i enciclopedic ,Bucure ti, 1978, serie îngrijit de Idel Segall.

6. „Columna lui Traian”, 1876, „Un des-cântec român i un descântec sanscrit din Veda”.

7. Ana Graur, Descântecul la români: istoriei actualitate, tez de doctor în filologie, 2009,

p.11, sub egida Academiei de tiin e a Moldovei- Institutul de Literatur - Cu titlu de manuscris- C.Z.U.: 398.4 (478)(043)].

8. Angelo Morretta, Mituri indiene, EdituraTehnic , Bucure ti, 1998.Florin M#ce[anu - Leg#turi


Ritmul i intensitatea sâr-belor gorjene ti pun în pericolscoar a planetei. Nu în ne tiinde cauz comenteaz b bu ele pemarginea horei: „ tia scufund

mântul, maic ”.Ini ial mai lente, câteva roto-

coale i chiote de veselie, treptatritmul se amplific . Arcu ul vio-rilor înro te corzile, t lpile seîncing i începe pr dul lumii.

Cel care conduce hora, cu omân la spate, capul sus, cu p -

ria pe frunte, mândru de el, con-duce i ostilit ile.

Plesniri din degete, semn alsatisfac iei depline, dar i po-runc pentru taraf de a schimba,a înte i ritmul. Mâinile se des-prind de pe mijlocul partenerilorse încle teaz , parc în scop desiguran , întrunind o conexiune,un automatism bine reglat, carevibreaz la o tura ie maxim .

Cu capul în jos, corpul pu inaplecat, s i priveasc furia cei-a cuprins, izbesc ritmic, înciu-da i pe vorba: „nu te-ar mai ine

mântul”, c utând s demons-treze contrariul, s înving toatefor ele r ului. Dup o asemeneadezl uire ce ine minute bune,ce ar putea pune în pericol sigu-ran a m dularelor fiin ei agoni-zate, arcu ul l utarului, mândrude ce a putut declan a, preven-tiv, pune punct teluricului eveni-ment care se încheie apoteotic.

Când acordul muzicii înce-teaz , aparent crezi într-o renun-are. Dimpotriv , un altul i apoi

altul i tot a a, ia hora înainte i

provoac o nou i mai aprignebunie.

Se pune justificata întrebare:„De unde izvor sc asemenea for-e inepuizabile” care se manifest

deopotriv la zdrahonii de b ie i,dar i la pl pândele fecioare.

În asemenea împrejur ri, bu-curia vie ii rupe chingile cotidia-nului ap tor, desc tu eaz e-nergii, facilitând comunicarea cuo lume ireal , fantastic , dorit .Asemenea tr iri îns , mai sunt u-neori, din p cate, umbrite, întu-necate de pornirea i instincteleprimare a unor „titirc inim rea”,cum îi numea nea Iancu Caragiale.

Câte un asemenea „ titirc ”,rupe inten ionat hora, pentru aprovoca scandal, pentru a se r-fui i pl ti poli e unui rival în

dragoste.ine, m , hora” i, dac ur-

meaz i o înjur tur conflictul,este iminent.

La nun i, exist concep ia c ,dac nu se produce un scandal,e ceva în neregul . Chiotele pro-duse i de femei dau culoare, far-mec, întregesc buna dispozi ie.

„Zii m ...Aciii…I-auzi m , I-auzi Mihu, nu e Mihu, sunt doarcâteva exemple.

La nun i, dup ce se consu- aperitivul i sticlele cu b u-

tur de pe mas încep s se go-leasc , mesenii tineri se ridic ,intr în hor . Alcoolul impulsio-neaz sângele care, la rândul lui,

o vitalitate neb nuit .La horele de Pa ti sau alte

rb tori nu se ating asemenea

cote. Se joac i hora de mân ,ungurica, bordeia ul, în care seprind i b trânii.

Remarcabile sunt horele i ce-lelalte distrac ii în zilele de Pa ti.Lumea pare mai smerit , cuvi-oas , semn al respectului fa desensul dat, de marea s rb toare.

Policromia prim verii e expri-mat i în costuma ia participan-ilor la serb ri. Coloritul ve min-

telor gorjene ti se apropie cel maimult de al prim -verii i aceastanu întâmpl tor, na-tura seoglinde te cel mai bine în spiritullor.

Ritmul, ele-gan a i nivelulartistic al horelor gorjene ti a im-presionat atât de mult pe ilustrulmaestru al penelului, TheodorAman, inspirându-l, când, în anul1898, a realizat tabloul „Hora”,dup p rerea unor critici de art ,la Aninoasa, peste deal, de icleni.

Farmecul i m re ia s rb to-rilor de Pa ti încep cu câteva zileînainte - s pt mâna patimilor.

În toate casele credincio ilore un adev rat ritual, în prim planfiind cur enia sufleteasc , spo-vedania i împ rt ania la copii.Îmbr ca i în h inu e noi, smeri i,de mâna p rin ilor sau a bunici-lor, adev ra i îngera i f ari-pioare, se îndreapt spre biseric ,

i încarc cugetul cu „Doamne,Doamne”, devenind mai buni imai în eleg tori.

Sub sutana preotului, cei învârst fac mari dest inuiri, care,îngrozit de cele auzite, cu sau fvoie, mai scap crucea în frunteaumilitului ipocrit, con tient cdup spovedanie o ia de la cap t.

În toare sunt slujbele dedenie, îndeosebi ultima în carepreotul anun învierea Domnu-lui i cheam : „Veni i de lua ilumin ”. În drum spre cas , peuli ele i c rile satului, cu lu-mân rile aprinse în plin noapte,credincio ii realizeaz un spec-tacol demn de scenele teatruluiantic din Atena sau Roma.

În timpul deniei, unii din ado-lescen i scap din supraveghe-rea p rin ilor sau a bunicilor, î i

sesc prilejul de a se hârjoni pela col urile bisericii profitând de

întuneric s mai fure câte un s -rut fetelor ce nu întâmpl tor a-junseser pe acolo, s aib unmotiv ca anul viitor s se spove-deasc . Apelativul „p tosule”are sensuri pozitive i e tradusca atare.

Ou le ro ii întregesc decorulrb torilor i bucuria tuturor ,

dar îndeosebi a copiilor.Vopsitul i încondeiatul

ou lor eviden iaz talent artistic.Copiii, dar i cei în vârst , în

cele trei zile ale Pa telui, la mas ,pe uli e sau la hor în sat, cioc-nesc ou le cu o bucurie i satis-fac ie deplin .

Oul spart în confruntarea ce-lor doi parteneri, trece în posesiaînving torului spre amuzamentulcelor din jur. Înving tori i în-vin i. Unii plecau acas cu buzu-narele goale, al ii cu ele doldora.

În peisajul acestor scene r -mân memorabili: Ion al Fic i iDu an din gura uli ei.

Ei, dup ce priveau pu in oul,îl încercau prin lovituri cu unghiadegetului ar tor sau ciocnitul

or în din i, spuneau cu maximprecizie care ou este mai tare.Copiii se strângeau în jurul lori-i implorau s le încerce ou le.

În joc, c ci în fapt era un jocdistractiv, intrau pe neobservateou le de câ e (bibilici), mai taricare sp rgeau pe cel de g in .Autorul depistat era hulit i scosdin joc.

Se confec ionau de c tre ru-dari i ou din lemn, se vopseaui greu se deosebeau de cele de

pas re. Excrocheria era taxat lafel, Nicu Bu tean, c zând deseoriîn aceast curs .

Pentru amuzament, mae triiIon i Du an, mai dau inten ionati prognoze gre ite.

Ion V~LEANUGae

(fragment din romanul cu acela i nume)


„Vezi, nene Ioane, ce-mi f -cu i”?!, se uita micu ul partenerdezolat la oul s u spart, pe care,conform regulilor de joc, trebuia

-l predea.În asemenea împrejur ri, bu-

turuga cu spârnelul intra în pla-nul al doilea.

În preajma Pa telui, înaintesau dup , „hramul bisericii” , Sf.Gheorghe, anima întreaga suflarea satului. Dup slujb , pe poianaînverzit din fa a bisericii se

ezau pe chirele înflorate, careacoperiser co urile cu mânc -ruri i b uturi.

Regrupa i pe baz de neam,vecini sau prieteni, se dezl u-iau poftele pantagruelice.

Ca i în alte împrejur ri, zeulBachus avu grij s incite spiri-tele, s creeze pofte lume ti in-terzise de biseric .

- Îl v zu i pe Nicolae cum îisclipeau ochii dup Vetu a, cum-nat Lenu o?

- A ! îi sclipeau ochii dupsticla cu rachie, îi r spunse ne-conving tor Aneta.

- Da de unde, din sticl numaigusta, când î i tergea musta acu dosul mânecii, pe sub sticl ,pe care o inea paravan, se holbala ea ca motanul la sl nin .

- P to ii de b rba i nu seab in nici în fa a bisericii.

Sfântul Gheorghe, din frescade pe fa ada bisericii, uitase de

fuiala cu balaurul i privea ladezm ul ce lua propor ii, la pof-tele eviden iate în luciul ochiloraprin i ce tindeau s contami-neze întreaga poian .

Îngrijorat, medit în sinea lui,i g si solu ia preventiv .

Fiind în rela ii apropiate cupartenerul s u de calendar, Sf.Ilie, îl rug s dezl uie o to-ren ial , s despice cerul îndou , pentru a pune cap t pof-telor celor predispu i s „prea-curveasc ”, s încalce prevede-rile Decalogului.

Toren iala venit ca din seninînghesui mesenii în prispa bise-ricii devenit neînc toare.

Din c ru a Sf.Ilie, care erapurtat de bidivii printre nori icare purta o imens cistern i,un tun cu eava din coaj de c-ire , „ploua cu g leata” i se a-runcau proiectile asupra predis-pu ilor p to i.

În tinda bisericii, în tot acestvacarm, ârcovnicul, „ colivarul”cum îl porecliser oamenii, reu i

-i spun so iei croitorului, cdup ploaie, o a teapt în Velicu,în aproprierea fântânii.

Bebe iclete le interceptconvorbirea i când ace tia sebucurau de pl cerile vie ii (p -

tuiau) rostogoli din deal, prin-

tre copaci o buturug peste ei,care se opri mai sus, de distinsulcredincios afiliat la Clubul„Coliva”...altminteri...?!

Dup câteva zile, când Bebeiclete î i aducea caprele de ladure, pe drumul bisericii ce

duce i în Velicu, purta pe umeri,ca lemn de foc, buturuga în cauz .

„Colivarul” o recunoscu du- ciotul ce-l avea, care se înfip-

sese în p mânt la câ iva metri delocul cu pricina, ciot ce-i ap rasevia a i onoarea mai ales.

ugub ul Bebe nu o pusepe foc i o instal în curte, la in-trare, ca pe un trofeu, peste careda cu ochii ori de câte ori âr-covnicul înso ea preotul cu Cr -ciunul sau boboteaza. La o bobo-teaz , Bebe avu inspira ia s oscoat mai în fa . ârcovnicul,acolo unde l tra câinele în curte,intra primul.

Cu ochii dup câine, s i a-pere preotul, se împiedic de bu-turug , sc i v rs c ld ru acu agheasm i busuiocul cu carese stropea credincio ii. Din ne-norocire, c ld ru a în c dere, s-a v rsat mai întâi pe sutana preo-tului. Din aceast împrejurare separe c s-a inspirat umoristul Ion

zea, care pe la ez torile dinsat, spunea poante i cu popa,printre care: „fere te p rinte,poalele, c se ud evanghelia”.

În timp ce „colivarul” se în-toarse spre cas s umple c l-

ru a cu agheasm , Bebe îl in-vit pe preot la o uic fiart .

- Ia spune, m gorjeanule, dece i-o f cu i, pe care amant odisputa i?

- Eu p rinte nu preacurvesc,ca subalternul dumneavoastr .

- tiu c nu prea... curve ti,dar nici u de biseric nu e ti.

- Sunt sau nu u de biseric ,dar „colivarul” se prea erija în totmobilierul sfânt al bisericii i tre-buia ca cineva s i-o fac .

Inten iona s se „spovedeas-”, s -i spun cum acesta a ple-

cat din u a bisericii i a ajuns îndurea din Valea Velicului, dar

nu a mai avut timp c sosi a-gheasma.

Dup ce-l binecuvânt cu bu-suiocul pe frunte, Bebe i seadres :

- P rinte, pe acesta, ar tându-l pe ârcovnic, ar trebui s -l b ga iîn butoiul cu agheasm i niciatunci nu i-ar sp la toate p catele.

Râser cu to ii. A a a râs iCreang dup ce a fost r spopit,prin personajul s u:

„Râzi tu Harap Alb, dar...”tiau ele femeile de ce nu se

mai gr beau s duc coliva cuaferentele ei, când ârcovniculinsista pe la parastase, în cimitir:„aduce i coliva la pop ...”.

Albastrul umbrit.înserarea tu eaz casele,copacii, chipurile.umbra moare treptattr gând p tura nop ii peste ea.Biserica lumineaz galben,ca un candelabru uria .Mul imea, tol nit peste totstinge rumoareaîn imnul de slav al orgii.În biseric ,plin pân la refuz,de orbi, ologi, mu i, surzi,epileptici, paralitici,în scaune cu rotile,comuni ti, antisemi i, lepro i,sifilitici, sido i, idio i...preotul ote te rugi.Stors de oboseal

celor câteva zile i nop i f odihn ,Cade pe scaunul din altar.cere o pauz , de un pahar cu ap .„Scoate-i afar !” - cere el,întâi uzând degeteleîncle tate spre adunare.„Nu pot p rinte” - r spunde paracliserul,frângându- i mâinile.Auzindu-i, unul dintre cei la rând,cu drept la o minune,trage de dou ori z vorul.Nu se mai putea intra sau ie i.Afar , înso itorii cer etorilor de minunise ghemuiser în iarba mare i gras .Fulger tor, dou mâini uria e,dou lumini arz toarezgâl âir biserica de umeri,ca pe un copil neascult tor.Zgomotul c zu ca tr snetul

Poem absurd [i naivVISE DIN SOMNUL DE VECI...

Mariana Vicky V^RTOSU

peste tot i peste toate.Pere ii începur s geam .Clopotul începu s plâng

mizile pocneau precum popcornul,iar praful stinsese mirosulde cear încins i miros de t mâie.Apoi, palmele se b tur una de alta,într-un gest al lucrului bine finit,ca i cum s-ar fi scuturat de praf.Mâinile se retraser în mânecile largiale luminii, urma lor tergându-se treptat.Pre de o clipit murise tot.Minunea îi indusese pe to i.Vindecase cumva preotulpe careva de comunism?!


Alerg, în fa alb, în spate alb,la extreme alb. Genunchii mi sefrâng în z pada aia îngrozitor derece. O mân osoas m cuprin-de, urmat de o voce r gu it ceface s tresar pân i ultimul o-mule verde ce alunec vioi pe le-

turile înghe ate dintre neuroni.- Ce-i cu tine, aici?

simt pierdut , ca-ntr-uncadru artificial bacovian.

- Aici, unde? i îmi arunc ochiipe spate, privind în gol...

- În cimitir. ridic u or, privesc peste

um rul lui, morminte, cruci...- Nu tiu, caut un ceva...- De ce ar fugi o femeie fru-

moas în cimitir la ora asta? Ce is-a întâmplat? Po i denumi acel„ceva”?

- Un „ceva” poate însemna iun „nu tiu ce”...Dar, tu, ce speri

g se ti în locul sta uitat delume?

- Eu am grij de cimitir.- Ca un fel de paznic?- Cam a a.- Explic -mi!- Am murit..- i eu am puteri supranatu-

rale, de i le folosesc doar întrepatru ochi.

- De ce nu m crezi?- Fii serios! S facem schimb

de roluri, eu vin i- i zic c -s defapt moart , cum ai reac iona?

- Ha! Î i arde de glume în situ-ia în care te afli?

- Nu m aflu în nici-o situa ie,în fine s i fac jocul, de ce ai murit?

- Revolu ia din 1989, un glon-te-n cap i-atât mi-a fost.

- Nu voi în elege niciodatadev rata cauz pentru care atâ-ia oameni i-au dat duhul, cre-

deau într-un viitor mai bun? Pros-tii, democra ia este o chestiunesubiectiv , fiecare o în elege cumvrea, din st motiv cred c to imai marii î i bat joc de noi.

- Cine-i, acum, pre edinte?- Of, m sco i din min i, tii

bine c -i B sescu!- sta nu era-n marin ?- „Pe vremea lui Picioare

Lungi...”, n-am idee în ce perioad .- M rog, cu ce te ocupi?- E bine c m car e ti credin-

cios, eu sunt jurnalist cu un sa-lariu de tot... Tu ce meserie aveai?

- Eram poet- Bun combina ie, absinth i

cerneal .- Eh...- i-n ce curent te-ai încadrat?- Simbolism.- Acum am priceput ce-i cu

dâra aia de mister.- A!- Ei bine... i cum e s mori?- Exact cum e s tr ie ti, mai

pu in partea în care te lup i cumorile de vânt pentru o Dulci-nee, c ci nu mai ai sentimente,

ti cu adev rat gol, pe alocuriros de viermi.

- Plictisitor...- Ce-ai vrea?- Nu tiu, s fie fabulos!- Ai s vezi când vei muri!- i voi mai tr i mult?- Nu tiu ce pot spune în pri-

vin a asta... Zic s te bucuri devia , eu nu am avut ocazia asta

i a disp rut, la fel i acel pei-saj macabru. Pa ii mei nehot râ ise contureaz c tre, haha! Cumse nume te! „Moulin Rouge”, bachiar se aseam tabloului luiLautrec, intru. În mijloc, un grupciudat nu se s tura de dansatcancan, dincolo ni te discu ii bi-zare, brusc o tanti alerga de colo-colo, imaginile mi se întip riserîn minte, cineva îi murise, odoamn de circa 40 de ani, tocmaiprimise vestea.

Se apropie de mine, se a ezla mas i începe s dialogheze:

- Mi-au dat vestea pe un tonsec, robotic, indiferent. „Oare cât

voi mai ine tare?” s-ar întrebaacum întreaga familie, eu nu... nuplâng...

- Îmi pare r u...- Stela, da... m car îmi amin-

tesc atâta lucru, adic numele. Îmivoi lua ni te vodk , vin îndat

Se sc rpin în cap, smulgân-du- i câteva fire ro iatice, î icump b utura i reveni.

- Ce ai face dac ai mai aveadoar o zi de tr it?

- Tot ce nu am f cut pânacum...

- i anume? M privea pier-dut , de parc nici nu a tepta r s-puns.

- Ei bine, a alerga goal pestr zi, a aprecia fiecare ins, astriga c iubesc i a fi recunos-

toare c exist... apoi mi-a per-mite s mor în glorie

- Oh, e ti atât de limitat !- Poftim? Deja m atacase,

adic cum î i permitea suferindaasta s -mi îndruge astfel de chestii?

- Tu nu vezi c e ti robot? Ru-tina î i e prieten credincioas ...

- ...- Nici-un „ ”, f ceva cu

via a ta, nu vezi cum trece pelâng tine?

Se ridic i trânti u a bodegiiîn care aterizasem. Eram convins

se va arunca peste un pod, oriva muri ca Elvis.

i uitase haina sc mo at pescaunul ce aducea mai mult abuturug , chiar de avea sp tar.

Am c utat un act de identi-tate, de i tot ce am g sit a fost„Maturizeaz -te, ai 23 de ani, lo-cuie ti singur într-o mansard ,

faci s îmi fie mil de tine! Si spun o poveste...

Pe vremuri, un jurnalist l-a ur-rit pe Mahatma Gandhi pentru

a-i lua un interviu; el refuza defiecare dat , plicticos. Într-unadin zile, s-a enervat i l-a întrebatdirect: «Care-i mesajul t u pentruoameni?». i Gandhi i-a r spuns:«Mesajul este via a mea!». Deci,Cella, care este mesajul dat devia a ta? La itate curat ?!”

Nedumerit , cuvintele mi seopreau undeva în gât. Stela, înfelul ei, avea dreptate, dar ce eracu ea? De ce-mi vorbise tocmaimie? Dar nebunul ce pretindea

-i mort? i, totu i, unde m aflu?Ceva m ridic cât mai sus,

printre nori, sta s -mi fie sfâr itul?Nu vreau s mor! Am atâtea

de f cut, da i-mi drumul, fie-vmil , cer o alt ans . Îmi voi câ -tiga dreptul la fericire, nu-mi voimai plânge de mil ...

Aterizare dureroas , îndr z-nesc s -mi cr p pleoapele, suntîn camera în care murise Tudor.

Tudor era unul din amicii meidin copil rie. Un blond, cu ochiialba trii, un fel de Brad Pitt întinere e.

Asear îi povestisem desprenoile mele idealuri, el despre ale lui.

Pe când îl citeam pe ThomasHardy, în mine î i f ceau apari iatot felul de imagini, care mai decare mai deocheate cu Tudor.

- De ce nu ne mai vorbim caînainte? Ce s-a întâmplat cu noi?

- Ne-am îndep rtat, asta s-aîntâmplat...

- Pur i simplu? Acum discu-iile noastre se rezum doar la „ce

faci”, ei bine „ un articol”, dar tu„eh, lucrez la un nou sistem de date”

- Mai bine spune-mi ce ai cititîn ultimul timp, s ne lu m priete-nia de la zero, poate acum, adul i,vom fi de nedesp it...

- Eh, tocmai am terminat decitit „Drama eliber rii femeii” deMathilde Niel... Dar tu? Ce te pa-sioneaz , mai nou?

- „Matricea divin ” de GreggBraden, uite, spune el... cevafoarte interesant, stai s scot ca-ietul de noti e, citez: „Lumea încare tr im nu este nici mai multnici mai pu in decât reflec ia pro-priilor noastre st ri de spirit dininima noastr . Iar dac alegem str im într-o nou lume, dintr-operspectiv interioar , decât spersist m în cea extern , putemalege în interiorul nostru s sim-im i s con tientiz m acele tr -

iri, pe care tiin a le consider azispunz toare de schimb rile din

lumea exterioar , emo ii pornitedin inim , gânduri, dorin e, cre-din a c suntem deja vindeca i,

ceea ce dorim deja s-a împlinit,mul umirea i aprecierea pentrutimpul pe care îl petrecem înaceast lume. Pentru c , fiind într-un program de „simulare”, nu pu-tem ti cu adev rat cât timp vomfi aici.”

- Hmm...- Stai, nu da ochii peste cap!

Ascult tot!„În ceea ce m prive te, în fie-

care zi fac tot ce îmi st în putini îmi pun întrebarea: «Cum pot

face ca fiecare loc prin care trecazi s fie un loc mai bun dupplecarea mea?». i, fie c aceastaînseamn a cur a chiuveta în

Crima de la miezul nop]iiBianca DOBRESCU


toaleta unui aeroport, înainte splec, pentru a ar ta mai bine de-cât am g sit-o când am intrat a-colo, sau atunci când cineva mopre te în sal , când am o confe-rin important , i tiu c trebuie

ajung altundeva, i sunt preaocupat s vorbesc cu ei, le potoferi un minut- un minut jum tatecu întreaga prezen i concen-trare, pentru a le onora întreba-rea, privindu-i în ochi.

Acestea sunt lucruri m runtepe care le putem face pe parcur-sul unei zile: s fim prezen i înorice situa ie i pentru oricineintr în via a noastr i oriundealegem s mergem i în orice ale-gem s depunem energie, s în-cerc m s l m acele locuri încondi ii mai bune decât le-am g -sit. Pentru mine, nu exist un modmai bun de a tr i aceast simulare.”

- Cam mul i de „ i”, gre elide exprimare!

- Haide, Cella, când ai devenita preten ioas ? E o traducere

proast .- Spune lucru oare intere-

sante nenea la acolo, îmi amin-te te de Lennon...

- Hihi, mai ii minte? Eram într-a noua i fugiser m cu trenul laBucure ti, s lu m la rând baru-rile din capital , tot ce tiai scân i la chitar era „Imagine” inu voiai s te mai opre ti, pâni-au dat ia prin compartiment

bani s taci naibii odat !- Oh, doamne! Uitasem de

asta, apoi începuser m s b mvodk în sticla de cola!

- Sau mai ii minte dup primulrut, ce aiurea ne-am compor-

tat? P durea din Trivale, septem-brie, ne-am b gat tutun i frunzepeste tot, apoi când te-am v zut,

a inocent în toamna aia cul-cat pe haina mea, mi-am apropiatbuzele de ale tale, la numai s -rut nu a fost! Un pupic infantil...

- Trebuie s facem ceva înprivin a asta!

- S nu ne gr bim de ast dat !- Bine, vino aici.Printre îmbr ri sufocante

i s ruturi pasionale, viitorul mise ar ta, el ar fi ajuns s m tratezeca pe o cârp , nu i-ar mai fi pl cutchipul meu, ori sânii mei l sa i,nu ar mai fi venit de la serviciudecât târziu în noapte, când va ficonvins c dorm.

Furioas , aruncând o privireasupra cu itului de buc rie, f -

s mai a tept nici m car un mo-

ment, m reped asupra lui.- Iart -m , dragule, e singura

cale s men inem dragostea astavie.

Îl ciopâr eam amintindu-i câtdemult îl iubeam, cât am suferit

a trebuit s plece la facultate,i m-a l sat a a.

Îi povesteam ce voi face cucopilul în cazul în care se va fiîntâmplat ceva, c ci nu ne prote-jaser m. Atâtea planuri, iar el î ida duhul în patul la de hotel.

- Te rog...Îl auzeam printre ipete i la-

crimi. Încercam s nu îi acordaten ie. tiam c nu trebuie sdau gre , trebuia s fie al meu peveci, ca de la Adam i Eva în-coace. Mul i m-ar fi catalogatdrept nebun , cine spunea cdragostea ucide, avea dreptate.Ba chiar i v zusem un film petem . Romeo al meu murea deprea mult iubire, dincolo î i vafi dezvoltat organele de sim pen-tru ultrafericire, cel pu in de astaeram convins pân s dau denenea la f nume de zicea c -i mort. M va ierta, va vegheaasupra-mi.

- Ah, dragul meu, i câte aveai-mi spui, arat -te în vis, ca un

Luceaf r. Dar stai. Nu merit...St team lâng cadavru, cio-

plind pe alocuri buc ele de car-ne g lbuie i rece, nu-l mai pu-team reporni, nu po i reporni oma in rie biologic odat ce s-aoprit. Îi s rutam coapsele, buzelevine ii. M ridicasem într-un târ-ziu, luând trusa de machiaj. Acum

ti ca nou, aduci a Pierrot pu in.Începusem s -mi mi c capul

în sus i în jos, studiasem mult -crim f amprente, tot ce g si-sem legat de asta, îmi legasembra ele de picioarele patului, cuo ultim suflare aprinsesem chi-britul dup ce am uns cu grij to-tul cu benzin . Nu mai puteam su-porta, un pumn de pastile i gata,îmi a teptam cuminte sfâr itul.

trezisem pe un pat de spi-tal, mirosul de spital nu mi-a pl -cut niciodat , s nu mai zic demâncare, mi-au spus c am fostviolat , b tut , tentativ de cri-

, iar iubitul mi-a fost ucis.Tot ce g siser era cenu . Mi-

au spus c am arsuri de gradul trei.Se pare c îmi câ tigasem

ansa mult dorit .Coma durase timp de o s p-

mân .Se pare c visasem mult, i

totu i nu m-au acuzat de crim .

Uitare de sine

ca uri ferecate cu t cere...Genezele nescrise se vor luminaDe gânduri prizoniere,Pierdute-n timp, neputincioaseDin porunci de rând, fire tiÎnc peri ce in in viaÎnceputurile nescriseGânduri înl uite f de zoriDin ordine ce nu se încalc ...Uitat -n timp agaleTrecut-am cu con tiin eleGenezele nescrise...Începuturi nefinisate, p site.

Ca s fim!

Ne adâncim în noi, s ce?Min im pe noi, de ce?Uit m via a, o risipimPrivim pierdu i himerefrumos colorate.Ne pr bu im în anii de lumin !Strig m uit rile i mor ii, de ce ?Fur m iluziile lor de arte...Ne adâncim în noi,Ne pr bu im în anii de lumin !Ca s fim, ce?Ca s fim o întrebare?

apte

Ilar este z rit!Coborând, spre p mântUitatele culori, a apte

reri venite la-nceput

Ro iatic cerul se-mpartePortocaliul toamnei a-nceputAuriul grâu ce coaceVerdele câmpiei dedesubt.

Albastrul vis seninLupt -n indigoul furtunii

i violete rânduri subscriuUitatele culori, a apte !

{tefania Adela POP

Toleran

Am trecut cu umilini scepticism

peste toat imensitateavoastrAm c utat s fiuce voi a i dorit,ce voi a i gândit.Am în elesceea ce voi vorbi i mereudar nu în elege i!Am ascultat mereu urleteledin con tiin a voastr .Dar eu, unde sunt, locuindprintre fiin e moarte ca voi?Ce pot eu s v dau din mine,voi sunte i acei pierdu i!Nu sunt cum striga ii cum urla i, sunt vie, tr iesc!

Am luptat cu toat for asurogatelor!Mai pute i s striga i,

umili i?Am c utat s fiu ce dori i voi,un înlocuitor de om!Nu sunt a a cum imaginilevoastre doresc, vor o moartOmul ce-l vâna i, tr ie te!Curajul meupeste prejudec ile voastreAm obosit în cimitirul vostru,

sa i-mi lini tea,atât doresc s cerNu mai sunt juc ria voastr ,exist!Am trecut cu r zboaie pestedogmele voastre,vorbe f de sensAm obosit în putreziciuneade aici,

sa i-mi lini tea,atât doresc a cere

nu mai fiu o marionet , fiu ce sunt!

Unde ?...acolo unde pot s fiu lumin ,mereu printre voiDar voi unde ve i fi,în cimitirulconstruit de voi?Cr

istin

a Opr

ea -P

omul

cuno

a[te

rii


Marian MALCIUPartajul

continuare din num rul anterior

Observând cu ochii ei primele case, a trasfermoarul gen ii din care a scos la iveal otrus micu de piele pe care a desf cut-ogr bit . i-a dat cu ruj, privindu-se într-o o-glind micu , enervat de leg natul excesival ma inii care o împiedica s urm reasc cuexactitate linia buzelor sub iri. În acest timp,

trâna a lovit cu bastonul piciorul b rba-tului i l-a întrebat într-o doar , f s -lpriveasc :

- Mi-a zis Eleonora c ai luat advocat,Eugene... De ce, maic ? La ce- i trebuie ieun advocat?

- P i, nu i-am spus c frate-miu Costice nemul umit, mam ? El are avocat, c vrea

i câ tige drepturile toate...- Care drepturi, Doamne fere te, c toate-

s ale mele, maic ! Nu tie c -i mai dau i luiceva... Chiar dac m-a uitat ani întregi... I-oida i lui ceva... Da’ el i Vasile nu vin? Nu i-am v zut…

- Ba vin, mam . Vin to i. Cred c suntacolo la ora asta. Ai uitat iar c nu locuiescîn capital . Îi g sim pe to i cei care ne târ scîn ru ine. Nu-mi aduc aminte ca rudele noas-tre s se fi judecat vreodat ... Dar, las asta,

am ajuns. Hai s ne preg tim de coborâre!Nu aveau ce preg ti. Femeile purtau doar

câte o geant cu ele, iar Eugen venise cumâinile goale. Hârtiile în care era înscrisaverea mamei lor, mai bine zis a familiei, înaintei dup împ eala succesoral , le aranjase

grijuliu în geanta înc toare de care aveagrij Florica, sora lui cea mic .

Au a teptat s se opreasc ma ina i scoboare to i c torii. Eugen i Florica auajutat-o pe b trân s se ridice i au deplasat-o la u apucând-o fiecare de câte un bra .Cealalt , Eleonora, s-a strecurat cu greu scoboare înaintea lor, dup ce i-a netezit ro-chia ifonat spre poale.

- O sprijin eu pe mama, c nu v d undesunt mototolii ia de b rba i... A, uite-i jos,

teapt ... Lua i-o voi pe mama de pe sc ri, ave i putere, m i! i-a îndemnat ea seme-

indu-se c tre ei.Cei doi, b rba ii celor dou surori, ele-

gan i în c ile lor cu mânec scurt i pan-taloni de var deschi i la culoare i bine c l-ca i, au zâmbit binevoitori i s-au apropiatde u a ma inii ce r sese larg deschis .Au întins bra ele i au preluat femeia cu ogrij exagerat ce n-a sc pat aten iei celor-lal i. La fel de grijulii au f cut primii pa iîmpreun , sus inând-o de sub iori în timp ceea î i strângea la piept geanta i bastonul.

- Sta i, m ! Sta i oleac s -mi trag sufletul,

i-a oprit femeia respirând greu. E mult demers pân la notar? De ce nu ne-am dus totla la care ne-a f cut actele de succesiune? aîntrebat dup ce s-au oprit i a avut r gaz

i potriveasc p ria ca s poat vedeape unde merge.

- Ha, ha! Nu mergem la notar, mam soa-cr , a r spuns unul din ei râzând cu poft .Mergem la judec torie, c a a au vrut cum-na ii ceilal i…

- Nu e vorba c a a au vrut ei, a intervenitEugen, scrutându-i dojenitor cu privirea. Lajudec torie se rezolv problema succesiunii,mam . A glumit el, nu-l b ga în seam ! Acolovei spune judec torului cum vrei matale. Noinu te influen m cu nimica, a a s tii matale,

…- Aha, da! Îl tiu glume de când l-am cu-

noscut… B nuiam eu c voi nu sunte i hr -re i, maic . V cunosc bine pe to i, c eu

v-am f cut. M-a ajutat Maica Fecioar s vfac s to i pe to i… ilal i s-au cam dep r-tat, dar… n-au inim rea, maic . A i fost to ibuni… De, fiecare în felul lui, c nu sunt doioameni la fel… A a a vrut Dumnezeu i s-a

cut voia lui, i-a l murit biata femeie pe to i,respirând tot mai greu, în timp ce c uta spriveasc în ochii fiec ruia în parte ca pentrua le citi gândurile.

Obosit , i-a plecat din nou capul r -sucindu-l spre um rul stâng i a respiratadânc, de câteva ori, pân a reintrat în ritmul

u normal.Nimeni nu a întrerupt-o. Au privit-o cu

aten ie, încercând s -i în eleag vorbele, sle p trund sensul. Fiecare a interpretat înfelul s u i a socotit c nu are ce comenta.

i-au ferit privirile i au p strat momente în-delungate de t cere, oarecum ru ina i de une-le gânduri ascunse i de momentele în carei ei au avut preten ii mai mari ori nu au fost

suficient de aten i cu mama lor în anumite si-tua ii, pân ce femeia i-a îndemnat s mearg .Au sprijinit-o din nou, ajutând-o s se depla-seze încet, în ritmul pa ilor ei ov itori i mici,pân în apropierea cl dirii Judec toriei.

S-au oprit pentru a se lini ti i odihni îna-inte de a intra. Nu a fost cu putin îns ,pentru c erau a tepta i i de îndat au fostînconjura i cu exclama ii de salut, îmbr rii multe vorbe bune de un mic grup de b rba ii femei. Erau celelalte dou fiice ale doamnei

Eleonora Dumitrache: Ecaterina i Evdochia,împreun cu so ii lor, i ceilal i doi fii, Vasilei Costic .

- Ei, hai, c nu suntem la circ! V-a apucatdragu’ de mine, ce s zic, soro! A exclamat

doamna Eleonora obosit de manifest rileneb nuite i nea teptate ale copiilor ce veni-ser cu so iile i so ii lor. Hai s intr m c ne-apuc noaptea aici, i-a îndemnat ea aranjân-du- i p ria cu mâna ce-i tremura mai r u cade obicei.

- De ce s ne gr bim? Ne vine rândulabia pe la 12,00… E mult de a teptat, a inter-venit fiul cel mare, Costic . S-a uitat doctorulpe list , a l murit el observând c cei sosi idin capital îl privesc nedumeri i.

- Oricum, nu putem sta în strad , sub soa-re. Mama e obosit deja. Nu se simte bine, i-a prevenit Florica, cu adev rat nelini tit destarea b trânei. Nu putem fi primi i mairepede?

- Nu cred, a zis Vasile moroc nos, privindîntr-o parte. Au programul afi at pe u .

- Nu se poate vorbi cu judec torul s neprimeasc ? Dac ar merge unul din noi s -lroage... Eu tiu…, unul mai dichisit, cu coalmai mult , ca s tie s -i vorbeasc , a inter-venit i Evdochia, cea mai t cut din întreagaadunare familial .

- Da, maic ! S mearg ginere-miu, stade-i doctor... sau tu, Elisabeto, c e ti i tuprofesoar ... ce zice i? i-a întrebat b trânadoamn dup ce i-a ascultat r bd toare în-ghesuindu- i i mai mult capul pe um rulstâng.

- S mergem, a hot rât Costic . Pe holsunt ni te b nci. S -i facem mamei loc sstea... i s intre careva s -l roage pe ju-dec tor...

Se întreceau care mai de care s-o ajute petrân . Au a ezat-o pe o banc dup ce

ni te tineri au v zut-o i s-au ridicat, f cân-du-i loc. Era lume mult pe acolo. Unii intraui al ii ie eau, antrenând mi carea aerului

îmbâcsit de mirosul greu ce sc pa la fiecarefolosire a u ii singurului grup sanitar situatîn cl direa judec toriei.

Câ iva jandarmi, cu bonetele prinse subcentur pe lâng tocul pistolului, se zgâiaula ei întrebându-se de ce sunt atât de mul i înjurul unei b trâne.

Tot a a, contrariat , i-a privit i o fat îm-br cat în rob de grefier care ducea în bra eun teanc de dosare. Nedumerirea ei a fost l -murit de Evdochia. S-a inut dup ea pânla u a înalt , oferindu-se s i-o deschid i i-a optit repede în ce situa ie se g seau. Fataa privit înapoi i ochii i s-au oprit plini decomp timire pe trupul firav al doamneiEleonora.


- Nu este permis s -l întrerupe i pe dom-nul judec tor, a r spuns ea în oapt , dar am

-l rog... Îi voi explica eu… Dumnealui estedestul de în eleg tor. Cum se nume te doam-na care are dosarul pe rol? Trebuie s -i spungrefierului de edin , ti i...

Dup ce a repetat numele i num rul do-sarului, fata a intrat în sala de edin , rugând-o pe Evdochia s a tepte. Aceasta a r maspe loc i a închis u a cu grij . Le-a f cutsemn de acolo celorlal i s a tepte. Abia cânda fost strigat urm torul dosar a ie it i fatace purta dosarele cu destul greutate.

- A fost de acord, dar dup finalizareadosarului strigat acum. Intra i repede odatcu cei cita i! i nu uita i, s p stra i lini teaacolo...

La semnul aproape disperat al Evdochiei,ceilal i au luat-o pe bra e pe biata femeie iau adus-o în sal . S-a f cut lini te. Toat asis-ten a a amu it la vederea acelui grup de oa-meni care o purtau pe femeia ce- i inea dis-perat p ria pe cap cu amândou mâinile,în timp ce geanta ei neagr se cl tina pe sub

rbie, ag at de un bra . Femeile încercau-i aranjeze inuta, c era ori nu era nevoie,

iar b rba ii se înghesuiau s o sprijine. Numai erau locuri libere.

Judec torul privea nel murit spectacolulpe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierulde edin , o tân care nu- i ar ta de subroba-i uria decât capul, dup o privirescurt , cercet toare i autoritar , a ridicat undosar la nivelul capului, cât s nu fie obser-vat de public, dup care a izbucnit în râs,dându- i osteneala s nu fie auzit . L-a privitpe judec tor i, dup ce i el i-a ascuns fa adup câteva hârtii, i-a optit num rul dosa-rului. Au mai schimbat câteva priviri i câtevacuvinte în oapt , dup care, mai sobru iimpun tor decât era i a a în roba sa neagrce c dea elegant pe trupu-i uria , de la în l-imea fotoliului fixat pe piedestal, judec torul

s-a adresat s lii:- Avem acolo o b trân bolnav , nu se

vede? Oferi i-i un scaun, v rog!Nu s-a deranjat nimeni. Majoritatea oa-

menilor st teau pe b nci. Un jandarm din ceipatru afla i în sal , cel mai solid dintre ei, cuburta c zut mult peste centur i cu ceafagroas plin de n du eal , s-a ridicat cu vioi-ciune de pe scaunul pe care era a ezat i l-aadus doamnei, rugând-o s se a eze.

- Mul umesc, maic , s tr ie ti! a optitdoamna Eleonora, cu voce tears , blând ,întinzând cu greu mâna în care inea bastonulspre scaun. Uf, grea e b trâne ea asta, Doam-ne, a mai murmurat ea în timp ce câtevaperechi de mâini s-au întins pentru a o ajuta

se a eze.

edin a instan ei a fost reluat dup toatetipicurile procedurale. Pre edintele comple-tului de judecat era cât se poate de atent i,în acela i timp, operativ. Cu toat tensiuneacauzat de unele controverse pe problemede procedur ori a interven iilor unor avoca icu tupeu, judec torul î i f cea timp s pri-veasc din când în când spre femeia de pescaunul a ezat în mijlocul s lii. „Oare va aveaputere s reziste pân la final? E bolnav

u, s raca, dar e i în vârst ... Cred c moar-tea so ului i treaba asta cu succesiunea aucam doborât-o. Oare s-a împ cat cu to i co-piii? Le-a dat tot, în afar de partea ei... Eraunul care a reclamat ceva... cred c desprecasa b trâneasc e vorba. Hm! S m uit perezumatul f cut de grefier. Nu mai in mintecum a pus problema. Da, cred c de acolopleac treaba. Nu tie c jum tate apar ineso iei v duve. i nu am de gând s -i iau eivreun drept. Legea e lege i e de partea bieteifemei. S hot rasc ea. Nu o voi influen a cunimic”.

Ecaterina cu Elisabeta au scos la iveal osticl cu ap plat i pahare de plastic. Unainea paharul i cealalt turna ap din sticl

cu gesturi elegante, pline de importan . Cos-tic a întins imediat mâna la primul pahar i l-a oferit neîndemânatic mamei sale, aproapelovind-o peste mâna în care batista nu maiavea form .

- Ia mam ! Nu e prea rece, dar poate c aii matale nevoie...

- Ap ? Bogdaproste maic ! Mi s-a camuscat gâtul sta, c e tare cald i aci... Doar oînghi itur . S nu-mi vin sete mai r u peurm , a optit ea recunosc toare.

Costic nu a reu it s -i in paharul lagur . Capul femeii era într-o pozi ie prea in-comod pentru el. Nu era obi nuit cu gesturide acest fel. S-au repezit cele dou femei,aproape în acela i timp. Eleonora îi sprijineacapul i Ecaterina inea paharul la gura b -trânei, l sând s curg dou -trei înghi ituri,pu in câte pu in. Erau mai atente s trag cucoada ochiului, s vad dac lumea observgestul lor m rinimos.

Eugen privea cu mil grupul de trei. „Oarece o fi în capul lor? Vor s-o câ tige cu grijaasta ieftin ! Niciodat nu a f cut mama dife-ren între copiii ei. Ne-a crescut la fel peto i... De ce oare cred c le d lor mai pu in?Au to i terenuri. Au to i case i salarii... Trecto i prin criza asta f prea mari problemechiar dac ar ine ea i cinci ani. Nu-i în eleg...De fapt, nici nu trebuie s m deranjeze po-zi ia lor. Mama tie ce s fac i numai eahot te. Au venit cu to ii, de parc ar aveai ginerii sau nurorile drept la mo tenire! Ei,

Doamne iart -m ! Poate c nu au tiut careeste procedura...”.

trâna doamn l sase capul pe um r

dup ce se f cuse incredibil de mic în scaun.Era chircit toat i p ria îi acoperea fa a.Mai c nu se vedea de sub ea. Strângeageanta cu o mân la piept i, cu ochii închi i,

rea c doarme. Aparent, nu era atent lace se întâmpla în jurul ei. Nici nu a auzit cânda intrat pe rol dosarul lor. Dar i-a auzit nu-mele când grefierul de edin f cea prezen a

ilor citate. A mi cat u or capul i a spussuficient de tare ca s fie auzit în sal :

- Eu sunt, maic . Sunt aici, ce s-a în-tâmplat?

Toate privirile s-au întors spre ea i nupu ine au fost persoanele care i-au zâmbitori au râs u or, exprimându- i simpatia i res-pectul în aceea i m sur .

Din materialul prezentat cu voce clar ,sigur i pl cut , de fata ascuns -n rob , seîn elegea c este vorba, concret, de o recla-ma ie referitoare la rezultatul succesiunii iie irea din indiviziune. So ul doamnei Eleo-nora Dumitrache decedase cu un an în urm .Masa succesoral a fost rezolvat la vreoapte luni dup înmormântare, dar la nici

dou luni, Costic , sus inut de Vasile i Ecate-rina, a reclamat c succesiunea propriu- ziss-a efectuat prin fraudarea legii.

Erau prezen i în sal to i copiii. Patru fetei trei b ie i. Întreaga avere eviden iat în

acte era considerabil : dou case a câte patrucamere, fiecare cu terenul aferent, la care sead ugau cur ile i gr dinile pe suprafe e a-proape egale de câte un pogon fiecare, plus14 hectare de teren agricol situate în comu-na... din jude ul Ilfov. Toate am nuntele aufost eviden iate i avocatul reclamantului,atunci când a avut dreptul de a se exprima,conform procedurilor legale, a cerut împ r-irea în cote p i egale, pentru to i mo teni-

torii, a tuturor bunurilor ce apar inuser de-functului, inclusiv a casei în care locuia b -trâna doamn cu una din fiice i cu cei doicopii ai acesteia. Atâta doar c el omitea, curea credin , faptul c so ia defunctului mo -tenea de la sine jum tate din bunuri i eraproprietar cu drepturi depline a unuia dinimobilele situate în capital , sus inând c ,oricum, la vârsta ei nu putea s i exercite îndeplin tate drepturile legale de folosin .

Avocatul angajat de Eugen pentru ap ra-rea drepturilor mamei i a celorlal i mo teni-tori pârâ i a fost mult mai calm i ordonat înexpunerea situa iei de drept i de fapt. El adovedit, prin acte legal întocmite, c partajulsuccesoral nu era lovit de vicii de form , con-sim mânt ori de alt natur . De asemenea,de i femeia afirmase c las mo tenire copi-ilor i casa ei, primit de la o m tu , avocatula prezentat actul de dona ie al acestei m tu i,act legal întocmit pe numele DumitracheEleonora...

continuare în num rul viitor

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Georgeta NEDELCU

Interviu cu poetul [i ziaristul George Roca

Anul II, nr. 2(6)/2011

Georgeta Nedelcu: a cum spunea ci-neva, v-am cunoscut i eu pe o strad a in-ternetului. Ne-am întâlnit spontan, la o anumeintersec ie, s zicem a ansei cu spa iul vir-tual. Am avut norocul s îmi citi i poemele i

m publica i în revista ce cu onoare o con-duce i. Pe atunci, când a i scris despre mine,eram la prima apari ie literar cu romanul„Exmatriculat din via !”. V mul umesc c

apleca i asupra scriitorilor mai pu in cu-noscu i pentru a-i scoate în eviden , pe eica scriitori, dar în special pentru a face cu-noscute operele lor care vor d inui pestetimp. V-am cerut permisiunea de a v lua uninterviu i v rog s m crede i c nu este omisiune u oar , pentru c am în fa a mea uninterlocutor de o calitate irepro abil , un omcu un nivel de cultur vast . Nu numai csunte i poet, un bun ziarist, ci i un promo-tor cultural. De-a lungul timpului a i f cut iface i parte din conducerea mai multor ziarei reviste, a i desf urat o lupt intens pen-

tru biruin a unei idei sau a unei cauze, pentrufrumos, pentru cur enia sufletului. Cu toate

locui i în Australia, sufletul dumneavoas-tr este nostalgic dup Ardealul nostru - me-leagurile unde v-a i petrecut copil ria - i du-

oamenii din România cu care lua i leg turavirtual, prin post rile i comentariile f cute

de ace tia. Sunte i loaial rii în care tr i depeste 30 de ani, v considera i australian i

tr i, cu demnitate, dualitatea. Sunte iredactor- ef al revistei de notorietate public„România VIP”, o revist interesant , pe careo r spândi i în toat lumea. Iubi i oamenii iasta o demonstra i prin ceea ce face i zilnic.Nu exist zi s nu trimite i articolele pe carele edita i pentru revista pe care o conduce isau pentru alte publica ii prietene i astfelcrea i leg turi trainice între românii de pre-tutindeni. De obicei, trimite i materialele lapeste 150 de adrese: redac ii, edituri, jurnale,scriitorilor i prietenilor de pretutindeni... dela un cap t al lumii la cel lalt. Sincer s fiu,

vrea s v pun câteva întreb ri, pentru a cunoa te mai bine - atât eu, cât i cei care citesc - ca s complet m, cumva, portretul

d-voastr . Sunte i un om adev rat, un omcum mi-a dori s fie mult mai mul i oamenidecât exist ast zi! Cum este omul GeorgeROCA i care este povestea sa?

George Roca: Foarte interesant întâm-pinarea dumneavoastr ! Mi-a pl cut, m-auns pe suflet, dar totodat m-a f cut sa msimt stingher. De ce? Pentru c nu sunt chiar

a de „la superlativ” precum m prezen-ta i dumneavoastr . Sunt un om normal care

i caut cona ionalii pe internet pentru aconstrui împreun pun i de leg tur în do-meniul culturii, artei i al literaturii. Acestfapt m face s m simt mai aproape de lo-curile natale, de poporul pe care l-am p -

sit în urm cu treizeci de ani... Recunosc,îmi pare nespus de r u c am plecat dinRomânia; nu a mai face-o chiar dac amai trece prin acele greut i care m-au de-terminat s iau aceast decizie... Via a deemigrant este grea, plin de suferin e, desingur tate, de am ciune... Ce po i faceca s î i astâmperi dorul de locurile natale?

comunici cu cei pe care i-ai l sat în urm , le scrii, s i scrie, i astfel sufletul se

mai cur de am ciune. i apoi, dacmai tii s scrii literar, dac ai ocazia smai publici pe ici pe colo, începi s prinziaripi i s te apropii i mai tare de ai t i.Dup care încerci s î i încrope ti o revist

- rudimentar la început - dar pentru tine obijuterie i un ideal, iar cu trud i seriozi-tate consta i c revista a devenit mai bun ...i uite a a se adun în jurul t u prieteni

dragi, care au acelea i idealuri i cu ajuto-rul lor ajungi s ie i din anonimat. De dataasta trebuie s fii mai perfec ionist, s stu-diezi, s te informezi i s te documentezimult mai bine, deoarece cei care te încon-joar i î i citesc scrierile au preten ii maimari de la tine. Cu timpul po i spune c aimai urcat o treapt . Începi s î i aduni scri-erile i „pui” de-o carte, a tep i reac iilecriticilor de mâna a doua... c cei de mânaîntâi sunt ocupa i cu cei mari. Prinzând cu-raj mai sco i o carte... de data asta faci olansare mai fastuoas , unde vezi c ai unpublic cititor mai numeros, i unde i se aduci câteva elogii... Nu- i mai încapi în piele

zicând c toat lumea literar î i apar ine,începi s fii foarte preten ios cu ceea cescrii... i cultivi (tot timid!) rela ii cu unelepersonalit i! i uite a a începe s te cu-noasc lumea! Dac vrei s fii „fair” îi aju ii pe al ii s poat urca câteva trepte ale

scrisului... Spre bucuria ta, î i cre te inimaatunci când e ti invitat s faci parte dincolegiul de redac ie al vreunei publica ii...fie ea cât de obscur ... Începi s ai preten iii faci noi eforturi s te integrezi în condu-

cerea unor reviste mai de prestigiu, de omai mare circula ie - virtual sau pe hârtie-, unde începe s te cunoasc lumea ca peun cal breaz, mai ales dac nu e ti cu nasulpe sus! i de-a lungul timpului consta i cai mul i, mul i prieteni...

G.N.: Sunt în via momente cheie, banalepentru al ii, dar providen iale în destinul unuiom. Care au fost oamenii providen iali de carev-a i ciocnit i cine v-a schimbat via a?

G.R.: Am s v r spund mai pe scurt laîntreb ri, deoarece nu vreau s facem uninterviu kilometric. Da! Au fost câ ivaoameni care mi-au marcat via a: În primulrând au fost p rin ii mei, cei mai cei! Pedrumul literar al vie ii prima a fost Doina

Pe lâng faptul c omul George Roca este un poet i un trubadur alspa iului virtual, el este - în sensul cel mai frumos al cuvântului - un OM.Peste tot are mul i prieteni. Prietenia e un lucru greu de p strat, zic eu, maiales în zilele de ast zi.


Coman aka Ana Blandiana, vecina mea depe strada Josef Attila din Oradea, care scriapoezii i le pierdea pe uli a copil riei... iareu le g seam, le citeam i voiam s fiu caea... s fiu poet! Ei! Dar ea a ajuns o nia-gar , eu un pârâia ... dar tot e bine c ...mai curge ap i prin albia mea. În aldoilea rând a fost profesorul meu de limbaromân de la liceu: Gheorghe Grigurcu,care a devenit mai târziu un important criticliterar, urmat de Ioan epelea, pre edinteleAcademiei de tiin e, Literatur i Arte(ASLA Oradea) care mi-a oferit oportuni-tatea e a m „învârti” în primul spa iu lite-rar de prestigiu. Apoi Ovidiu Drimba, unmare domn al literaturii române, istoric,scriitor i critic literar, care m-a acceptatca prieten, cu toate c e mai în vârst decâtmine cu aproape 30 de ani. De câte ori mduc la Bucure ti îl vizitez... Am multe de în-

at de la dânsul! P cat c a r mas sin-gur... Nu pot s nu o men ionez pe fosta meaprofesoar de arta actorului, Zoe Anghel-Stanca. Domnia Sa, mi-a deschis o fereastrspre a vedea lumea în culori... i în bunemaniere! Restul e balastru i trebuie evitat!M-au mai marcat într-o oarecare m surcâ iva scriitori, arti ti, prieteni - unii trecu ide mai mult vreme în lumea umbrelor: scri-itorul Stelian Vasilescu - fostul secretar alteatrului din Oradea, Tomi Caragiu -fostul director al Teatrului din Ploie ti,unde am lucrat câ iva ani, Ion Tobo aru -profesor de estetic la IATC, eruditul Mir-cea Zaciu - or dean prin na tere i clujeanprin expresie universitar , Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, eminescolog de suflet, GeorgePruteanu - lingvist i doctor al limbii ro-mâne, Constantin M lina - o enciclopediede cultur , Artur Silvestri - regretat promo-tor cultural...

G.N.: La noi, mai mult ca în alte ri, existîn aceste timpuri, o uimitoare neglijen spiri-tual , care are consecin e asupra noastr ,pân la urm . Un popor f cultur e un po-por s rac. Totul vine din spirit, nu vine dintrup. În orice întreprinzi în via a asta, c e tiscriitor, muzician, miner, artist, pictor sau ori-ce alt meserie ai avea, totul vine din suflet.Dac nu pui suflet în tot ceea ce faci, nu reu-

ti s faci mai nimic. E lupta asta aprig îm-potriva valorii. E o lips a societ ii ca întregsau a conduc torilor ei? Unde e problema?

G.R.: Da, a societ ii! Conduc torii suntefemeri. Avem mereu inten ia s dramati-

m... de parc românii sunt cei mai am -râ i din lume! Ce a tept m, s vin al ii sne fac ordine în cas ? Ve nic ne plângem!Ne plângem c e murdar, dar noi scuip m

pe jos; ne plângem c suntem s raci, darsuntem lene i i ne fur m capra proprie;

ud m mereu valorile altor popoare; st mprost la capitolul demnitate, personalitate,mândrie na ional , egalitate în drepturi (pecare nu tim cum s o ob inem!). Plecândîn str in tate, uit m limba român i nemândrim cu faptul c tinerii no tri vorbescnumai limba rii de emigra ie, iar noi facempe ,,niznaiu” când revenim pe plaiurile mio-ritice c nu mai în elegem limba str mo i-lor, folosind cuvinte alogene i accente ilareîn vorbire. Râd i curcile de noi! Grecul,turcul, ungurul, filipinezul, i alte popoaremai mititele ca faim i ca num r, vorbescacas în limba str mo ilor, desigur înv -ând în paralel i limba noii patrii! Numai

noi... nu mai tim de unde venim, ai cui sun-tem!... Ve nic d m vina pe altcineva, dar nune vedem bârna din ochi! Nu ne-a fost bunnici un conduc tor modern. Cuza a fost ma-son, Carol I - alogen, Ferdinand - idem,Carol al doilea - curvar, Mihai - necopt,Gheorghiu-Dej - criminal, Ceau escu - tiran,Iliescu - neocomunist, Constantinescu - ap,

sescu - mincinos... Ce s mai zic!... Noinu iubim pe nimeni, dar vrem sa fim iubi i

s d m nimic în schimb! i mai apoiavem o „hib ” - ve nic ne plângem de mil ...Ca la noi... la nimenea! Numim România„Gradina Maicii Domnului”, dar noi numergem la biseric decât atunci când sun-tem la p mânt, în rest... înjur m i suntemprieteni cu dracu pân trecem lacu’! Poategre esc, dar cam a a v d eu problema! Aicie buba! Crede i c al ii, alte popoare nuau probleme? Chiar ri mai bogate... Aiciîn Australia sunt inunda ii în trei state...,inunda ii pe o suprafa mai mare de douori decât cea a României. Mii de oameniau r mas f cas , f ad post, fmunc ... dar nu înjur nimeni, i nu acuzpe nimeni, nu-l blestem pe Dumnezeu! Gân-desc pozitiv la reconstruc ie. Parol! Suferoare de sindromul P rii Phoenix? V puno întrebare: ,,Crede i c românii nu vor re-na te?” Sunt convins c da! Mai avem pu-in de înv at c ci... tot se zice de noi c

suntem printre primele trei popoare celemai inteligente din Europa!

G.N.: vrea s vorbim pu in desprepolitic . Care este p rerea dumneavoastrvis-a-vis de ce se întâmpl în România i cuRomânia? Sunte i atent la ce se întâmpl înpolitica româneasc ?

G.R.: Unu! Nu m atrage politica de loc!Nu am f cut niciodat parte din vreun par-tid sau dintr-o grupare politic . Nici în ari nici în str in tate! În general, evit s dis-

cut politic deoarece ve nic se creeaz con-troverse. Românul face scenarii, deseori ne-

documentate... din auzite, sau citite prini sau reviste de propagand ! De exem-

plu... se spune c România va disp rea, cne vor înghi i ungurii, evreii, ru ii sau...cine tie ce hahalere! C ne vom dezmem-bra! De care membre? Doi. Gre ite acestescenarii! S nu uit m c suntem în UniuneaEuropean cu drepturi egale. Putem s nemi m, avem drept al munc , la venit - pecare putem s -l folosim pentru reconstruc iei modernizare - avem o ar cu resurse bo-

gate. Doar trebuiesc exploatate cu cap, nu ne batem joc i s le vindem pe nimica

toat ! P mântul nu ni-l ia nimeni! De cenu-l cultiv m? De ce import m fructe, le-gume, grâne... cândva eram declara i „ areminamente agrar ”? Apoi s fim gospo-dari, s exploat m fiecare col or de p -mânt. S nu mai facem lucruri de mântu-ial ! S fim serio i! Pentru binele nostru iai urma ilor no tri. S nu mai sp m putinaîn str in tate! S încerc m s facem cevaACAS ! Politica româneasc ? Cei de laconducerea rii? Cine i-a ales? Poporul?Dac da, atunci respecta i-i! Dac nu vplac... nu-i mai alege i sau da i-i jos!

G.N.: Ce înseamn România, azi, pentrudumneavoastr ?

G.R.: V-a r spunde în versuri i cântececa la coal , în clasele primare! Româniade azi pentru mine înseamn „ ara mea cuochi frumo i” dup cum o cânt Corina Chi-riac, sau chiar imaginea acesteia din ba-lada „Miori a”: „pe-un picior de plai, pe-o gur de rai...”. Conving tor este i NicuAlifantis cu melodia „ ara noastr -i aranoastr , Dulce paji te albastr , Aripsculptat -n dor/ De lumina ochilor...”. Celmai semnificativ r spuns mi se pare cel alui Vasile Alecsandri în poezia „Întoarcereaîn ar ”: „În ara mea dulce sînt drumuride flori/ În dulcea mea ar , zbori murgule,zbori,/ În blîndul luceaf r am un înger blînd/Înal -te-n sînu-i, o! tristul meu gînd!/ aranu-i departe; o simt, o v d eu!/ Raiul înflo-re te în sufletul meu./ Steaua se arat pecerul senin./ Îngerul iubirii îmi zîmbe telin./ Pieri i, neguri dese! iat dulcea stea!/Piei, str in tate! iat ara mea!”. i apoi

nu uit m c ... „Vine, vine prim vara/Înflore te toat ara!”. Decât s ne punemcenu în cap, s (ne) plângem tot timpulde mil , mai bine s o ajut m s înfloreasc !Ne vom bucura de ea i vom înflori i noi, iurma ii... i urma ii, urma ilor no tri! Cinezicea asta!? Ce- i doresc eu ie, dulce Româ-nie? R spunde în locul meu marele bard:„Ce- i doresc eu ie, dulce Românie,/ aramea de glorii, ara mea de dor?/ Bra ele


nervoase, arma de t rie,/ La trecutu- i mare,mare viitor!”. Atât! Nu e destul?

G.N.: Se pierde poporul sta? Crede i cîn ’89 ne-am trezit brusc dintr-un co mar in-am tiut încotro s mergem? Crede i c afost o trecere prea brusc la libertate i oa-menii s-au r cit în false valori? Ce repro iromânilor i României?

G.R.: Distins doamn , poporul românnu piere... Cum s piar ? Unde s dispar ?Suntem peste dou zeci i cinci de milioane(incluzându-i i pe cei din diaspora), f

socotim fra ii basarabeni. Avem un spa iugeografic, avem tradi ii, cultur , identi-tate... Suntem recunoscu i ca na ie! Unde

se piard acest popor? Grecii sunt maipu ini la num r decât noi. Dup cel de aldoilea r zboi mondial au emigrat în masdin cauza foamei i a luptelor politice in-terne i iat c nu au pierit! Evreii la fel, i-au redefinit statul i au f cut din el o oazprosper . Nem ii a derea. Au ren scut dincenu a bombelor devenind cea mai bogatna iune din Europa. Despre care co marvorbi i? Au avut parte i al ii de asemeneafenomene! Nu se moare a a de u or, nu dis-pare un popor atât de repede! Trecerea sprenoua libertate a fost de fapt o tranzi ie, oreacomodare, nu un început. Parc în urmcu cincizeci de ani (nu!) mul i români stri-gau „Stalin i poporul rus, libertate ne-aadus!”?. Câ i din ei strigau din convingere?

i totu i cântau, dansau, tr iau... chiardac fra ii lor s pau la canal! i acum e lafel! Cânt m, dans m, ne bucur m de televi-zoare cu plasm i de pa apoarte, chiardac pensionarii mai sap înc la „canalul

ciei”... Om bogat - om s rac, sau „cinepoate, oase roade!”. C’est le capitalismequi nous rend pessimistes? Parc pe vre-mea comuni tilor nu eram pesimi ti? Liber-tatea ne-o construim noi, muncind mai multi mai bine! Ce repro ez românilor? C nu

se trezesc la realitate, cu toate c i imnulna ional începe cu „De teapt -te române!”.Cât despre România... o ar oarecare,unde nu se întâmpl cu nimic mai dezastruosdecât în alte ri, o ar minunat , de m ri-me medie, aliniat rilor civilizate! Punct!

G.N.: Am ajuns o ar împ it între ne-voile i preten iile germanilor lui Hitler saucomuni tilor lui Stalin, Lenin i to i care aucreat degringolada lumii? L-a pune i peCeau escu, dar mi-e tare greu, nu c suntnostalgic , dar îi dator m 400 de mii de apar-tamente în ara asta, metroul i multe altele...Unde e poporul curajos din vremea lui tefancel Mare, cel care f cea zid în fa a tuturor?

G.R.: Nu-i chiar a a! Sunte i dumnea-

voastr prea pesimist ! Unele r spunsurivi le-am dat mai sus. România face partedin Uniunea European , unde este a nouaar ca m rime, iar ca popula ie este pe lo-

cul apte. Nu avem r zboaie i conflicte teri-toriale armate cu nimeni! Deci, ne putemdezvolta i prospera în voie... Numai svrem! Ar vrea mul i s tr iasc (emigreze!)în aceast ar ! Cât despre nostalgia comu-nismului... pe bun dreptate, un fapt cons-tatat, omul î i aduce aminte în general defaptele bune, cele rele le ascunde sau le ui-

! Nu Ceau escu, ci poporul român a cons-truit cele 400 de mii de apartamente, metrouli alte realiz ri din aceea vreme! Desigur

a beneficiat de min i luminate, planifi-care, for e de munc .a. Unde-i poporulromân curajos de pe vremea lui tefan? S-adus pu in, pu in în alte ri s mai înve elucruri noi, s î i modernizeze mentalitatea,

câ tige un b nu -doi care s îl aduc înar , pentru a o face mai prosper i mai

frumoas . ti i câ i bani au trimis româniidin str in tate în ara natal , în ultimiicinci ani? R spuns: aproximativ patruzecide miliarde de dolari americani! (Sursa:(http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/cati-bani-au-trimis-in-tara-romanii-din-strainatate-in-ultimii-5-ani-1063910) Oare de ce i-au trimis?

G.N.: Crede i c era mai bine în comu-nism?

G.R.: Era mai bine pe naiba! (Scuza i-mi trivialitatea!). Dac era mai bine, nereîntorceam de mult la aceea epoc ! Desi-gur c avem i amintiri pl cute, c deh...eram mai tineri, mai s to i, mai vioi, maioptimi ti i nu gustaser m prea tare dinfructul democra iei... deci nu avuseser mparte de termen de compara ie. Fiecareorânduire are i lucruri bune i lucruri rele.De fapt acest subiect este destul de contro-versat. Prefer s -l abandon m!

G.N.: V-a fost vreodat ru ine c sunte iromân?

G.R.: Nu, niciodat ! De ce s -mi fie?Nu m-am b tut niciodat cu c mida na i-onalist în piept, dar nici nu mi-am abando-nat românismul. Suntem o na ie de fal ,chiar dac am fost ascun i aproape 50 de anidup „Cortina de fier”. Începe s ne (re)cu-noasc lumea. M mândresc c sunt român!

G.N.: Au tr it românii vremuri mai greleca ast zi, vreodat ?

G.R.: Acestea sunt cele mai frumoasevremuri pe care le-au tr it români vreodat !Cu mâna pe inim spun! În afar de câtevanecazuri precum criza, inunda iile, infla ia,mici calamit i, România trece în prezentprintr-o transformare benefic . Vor zice unii

de aici de la aproape dou zeci de mii de

kilometri dep rtare am luneta spart i nud bine situa ia real de acas . Am s m

justific: Avem o na iune s toas , mai s -toas decât multe alte na ii. Popula ie

omogen de origine român în procent de90%. Avem înc cele mai mari rezerve de

ei din Europa de est. Gaze naturale - bo-iile subsolului i ale solului care a teap-

s fie exploatate, desigur, ra ional i con-tiincios. O suprafa enorm pentru dezv-

oltarea agriculturii (va veni i vremea ei!),coli i oameni inteligen i, infrastructur

medie, dar în dezvoltare, re ele de comuni-ca ii, rela ii diplomatice i comerciale cumajoritatea rilor lumii. Desigur c e loci de mai bine, dar încerca i s realiza i la

ce nivel ne situ m fa de alte ri. Cu munci cu încredere în esen a noastr na ional

vom ajunge i mai sus.G.N.: Ne trebuie mult seriozitate ca s

ne salv m. Sunt personaje pe scena politiccare ar putea schimba ceva?

G.R.: a este, salvarea nu vine decâtdin seriozitate, armonie, în elegere cu me-diul înconjur tor. Reprezentan ii no tri po-litici reprezint ceea ce suntem! Noi i-amales! Desigur c guvernul poart o mareparte din vin , dar asta nu înseamn cRomânia se duce la vale din cauza politi-cienilor! i apoi... vor veni alegerile! S ie-im la vot cu to ii, s ne alegem conduc -

torii care sunt capabili s ne duc la pros-peritate! Cine sunt ace tia? Tineri cu studii,cei care au experien a str in ii...

G.N.: Cum sunt femeile din România?Sunt mai profunde în iubire decât alte femei?

G.R.: spunde Gic Petrescu: „Celemai frumoase fete, m i, m i, m i!” le g se tiîn România! De ce!? Pentru c apar in po-porului t u, vorbesc aceea i limb , au ace-lea i obiceiuri i seam cu femeia carete-a n scut. De fapt, româncele noastre sunt

cute pentru români, precum irlandezelepentru irlandezi, sau tonganezele pentrutonganezi. Acesta a fost motivul pentru carem-am însurat cu o românc !

G.N.: Cum este s v fie dor de anotimpu-rile României?

G.R.: Sydney are o clim foarte bun .Oceanic , desigur, dar nu foarte umed . Nuavem parte de ierni reci, cu z pezi. Oameniisunt mai relaxa i decât în România, deoare-ce nu trebuie s î i procure haine de iarni nici lemne de foc! Legume i fructe proas-

pete sunt tot timpul anului! Ferestrele locu-in elor nu sunt duble, însemnând c nu preaeste frig nicicând. Avem de fapt doar dousezoane: unul mai c lduros, dar f tempe-raturi în exces i unul mai r coros... Dac

http://www.ziare.com/economie/stiri-ales!


vrei z pad po i s te duci la schiat în sezo-nul r coros în Snowy Mountains (Alpii Aus-tralieni) sau în Tasmania! Desigur c îmiplace foarte mult i în România. Orice sezonde acolo are farmecul lui, precum muzicalui Vivaldi .

G.N.: Cât de frecvent vizita i România?G.R.: De obicei m duc în România la

începutul toamnei. E clima mai pl cut înseptembrie-octombrie! M duc s respir aerromânesc, s v d o p dure de brad... unprieten, s mai schimb o vorb -n române tedup cum am spus într-o poezie de-a mea:„...Gângurit de gugu tiuc/ M îndeamn

m duc.../ S m duc ori unde-aiurea,/ m iubesc cu p durea,/ S v d o turm

de oi/ P scând iarb în z voi/ i un muntecu tichie/ De z pad argintie/ S ascultfrunza cum cre te/ i-o vorb în româ-ne te...” (Nostalgie).

G.N.: Un mare gânditor - René Descartes- spunea: ,,Niciodat nu e bine s regre ilucrurile pe care nu le mai po i reface”. Ceregreta i c nu a i f cut?

G.R.: Negativ! Îl combat pe domnulDescartes! Omul trebuie sa fie optimist!Chiar dac ai avut un e ec trebuie s maiîncerci... Niciodat nu tii când i de undesare iepurele!... Poate vine norocul i pestrada ta! Aplic m strategia „podului depiatr d râmat” (Vom face altul pe râu înjos/ Altul mai falnic i mai frumos!”). Dacnu po i s refaci ceva azi, poate vei aveasucces mâine, sau poimâine... Trebuie sîncerci!

G.N.: Ave i copii? V-a c lcat vreunul peurme?

G.R.: Da! Am un b iat! Regret c nu amcut mai mul i copii... Vorbe te române te

precum un valah, cu toate c s-a n scut laSydney în urm cu 21 de ani. A scris i apublicat literatur . Acum e student la doufacult i i scrie studii politice, de rela iiinterna ionale i de drept.

G.N.: E bine ca, din când în când, un omi mângâie tâmpla sau s i s rute obrazul,

mai ales când e de-al t u i mai ales când îliube ti atât de mult. Locui i împreun cu fiuldumneavoastr sau v petrece i mai tot tim-pul în singur tate?

G.R.: Cam intim aceast întrebare...Ei, chiar a a de singur nu sunt! Suntem ofamilie de trei. Tata, mama i copilu’! Nemai i pup m din când în când, la o bucurie,sau la durere! Principalul e c tr im în ar-monie. Oare a i f cut leg tura cu singur -tatea pentru faptul c m întâlni i prea desîn spa iul virtual? A a e! Sunt activ, dartotu i caut s nu îmi neglijez aproapele!

G.N.: Dumnezeu nu ne-a dat arcul, nu

ne-a dat sabia, nu ne-a dat pu ca pentru acuceri lumea. Ne-a dat harul! Dumnezeu eacolo doar atâta timp cât cortina e tras , cândscena e deschis . E-adev rat?

G.R.: a e precum zice i! Securea r z-boiului atrage violen . Dac respect mni te legi cosmice, entitatea suprem e me-reu cu noi. Ne iube te, ne vindec i ne ap -

de rele. Dac nu ne supunem, fulgerul,fulger atrage! În rest, s ne purt m de grijsinguri!

G.N.: Crede i c Dumnezeu v iube te?Crede i c a avut un plan cu dvs?

G.R.: Nu mai mult ca pe dumneavoastr !Nu mai mult ca pe vecinul meu aborigenaustralian, nu mai mult decât pe pre e-dintele Statelor Unite, nu mai mult decâtpe al i oameni... Dac înc lc m legile datede El, ne pedepse te pe noi sau pe urma iino tri... sau pe urma ii urma ilor no tri...Un plan?... Sigur c a avut! Le-a ordonatursitoarelor s m urseasc s ajung la ca-

tul p mântului i de acolo s dau intervi-uri doamnelor care m apreciaz ! Mul u-mescu- i Doamne i dvs, doamn !

G.N.: Ave i o imagine-cheie, o metaforcare s v defineasc stilul?

G.R.: Sigur c am! Am un slogan: „AgeQuod Agis”, adic „F bine ceea ce faci!”(mai ales când nu te oblig nimeni s faci).Încerc s intru în armonie cu universul. Nureu esc întotdeauna, dar m zbat cât potde tare!

G.N.: V-a i împiedicat de r utatea oame-nilor? Oare, cine a f cut r utatea?

G.R.: Cine oare nu s-a împiedicat derele? R utatea o avem fiecare în noi. Tre-buie s tim cum s o ponder m, s o în -bu im. Numai cei slabi cu duhul pot fi r i!Invidio ii, lene ii, superficialii, încrezu ii,pro tii, incul ii, fanaticii... sunt medii foartepropice pentru dezvoltarea r ut ii. Am g -sit pe un sait o remarc despre r utate caremi-a atras aten ia. O reproduc: „Te-ai uitatla fa a unui om când e cuprins de acestmacabru sentiment numit r utate? Din celmai frumos om, cu cele mai armonioasetr turi, cel mai senin zâmbet i ochii ceimai fermec tori… se transform pe loc într-o creatur f nume. Fruntea i se încre-

te, în ochi îi sclipe te o lumin sumbr ,gura îi este strâns i încle tat i mu chiife ei contracta i. Da, asta face r utatea. Neurâ te. Ne transform în ni te oamenigreu de recunoscut i uneori ne îndeamnla fapte nevrednice de noi. Astfel, ajungem

facem r u celor din jurul nostru i, înprimul rând, nou în ine. i de ce? Doarpentru c ne sim im îndrept i…” (AlinaIlioi, http://alinailioi.ro. Un sait excelent.Merit s fie vizitat!)

G.N.: Exist oameni cu har i oameni f

har, oameni buni i oameni r i. Cu toate comul se na te bun, vine pe lume cu toate ca-lit ile. Societatea sau anturajul îl corup, îlschimb . Rousseau a spus-o cel mai bine:,,L’homme est bon par nature, c’est la so-ciété qui le corrompt”. Mai are anse omul

se întoarc la felul în care a fost el creatini ial, f r utate?

G.R.: To i au har, doar c acesta trebuiedescoperit i cultivat. Oamenii trebuiescajuta i s nu calce strâmb, s nu fac rele,con tient sau incon tient. Pentru aceastaa fost creat justi ia, i legile. Acestea tre-buiesc respectate în totalitate. Societatea,anturajul... ga ca corupe uneori, dar omuleste dotat cu discern mânt. Trebuie s în-eleag ce e bine i ce-i r u! Cu cât î i va

respecta mai mult semenii, cu atât omul vaînvinge r utatea.

G.N.: Suntem s raci f iubire! Se pare în societatea de ast zi, iubirea în toate

formele ei nu- i mai g se te locul. De ce oare?Ce primeaz ?

G.R.: Distins doamn , credeam la în-ceputul interviului c vom vorbi mai în de-taliu despre literatura român , despre au-tori români, despre produc tori de art ,promotori culturali i rela iile dintre ace -tia. Sunt încântat de felul cum a i formulatîntreb rile i cum a i canalizat dialogulnostru. Vorbim despre sentimente umane,despre fericire, despre r utate, despre iu-bire... discu ii atât de necesare uneori pen-tru a lini tii sufletul. Fiecare om are nevoiede iubire i trebuie s depun toate efortu-rile posibile s o câ tige. Iubirea i-o poateda un om, un câine, o pisic , o plant sauchiar cineva care nu î i este cunoscut... cine-va care poate i el, la rândul lui, are nevoiede iubire. Iubirea înnobileaz , te face maibun, mai armonizat cu universul... Deci, nucred c iubirea nu î i g se te locul în socie-tatea cotidian !

G.N.: Ca scriitori, avem acces la infinitateaspa iului i a timpului?

G.R.: Posibil! Eu zic c atât l m dupnoi: copiii i scrierile noastre... publicatesau nu! Restul valorilor materiale se dilu-eaz i dispar dup o scurt perioad i nune mai apar in nici cel pu in ca amintire.

G.N.: Sunte i un om fericit? Ce v maidori i de la via ? Ce regreta i c nu a i pututface? Ce proiecte ave i de viitor?

G.R.: Încerc cât de tare s fiu fericit!Mai dau chix câteodat ! Ce îmi doresc? S

mân a a cum sunt înc vreo o sut deani, dar... tempus fugit! Nu prea am regrete!Dac a avea n-a mai fi eu, cu calit i idefecte, cu bune i mai pu in bune... Pro-iecte? S fiu s tos! Atât. Restul sunt anexe!

G.N.: V mul umesc din suflet c a i ac-ceptat acest interviu public.

http://alinailioi.ro./


Drama omului este aceea c el este con-damnat s tr iasc înainte de a judeca via ai s mearg înainte de a- i alege calea. În

mod normal, via a noastr depinde exclusivde voin a noastr , de hot rârile pe care lelu m. Problema este îns cât de con tien isuntem atunci când lu m o anumit hot rârei, mai ales, cât de con tien i suntem de con-

secin ele reale, nu presupuse, ale acelei hot -râri, consecin e care în mod inexorabil ne vorinfluen a ulterior via a. i astfel suntem ne-voi i s tr im conven ional i s judec mcomparativ. Reamintim:

- conven ional, adj. = stabilit prin con-ven ie, acceptat prin tradi ie, dar i artificial,nenatural, pref cut, factice;

- comparativ, adj. = bazat pe compara ie,pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene.

adar, conven ii sunt normele de con-vie uire social , legile statului, contracteleîntre p i .a.m.d., care sunt transpuse îndocumente juridice, dar i unele cutume du-

care se desf oar via a unei persoanesau a unui grup de persoane care acceptcutumele respective. Exemple de astfel decutume (cu sensul de norme de drept nescrise):

- limba sau, mai exact, limbajul;- tradi iile;- moda;- obiceiurile profesionale (atitudinea fa

de munc , modul în care majoritatea în elege activeze în plan profesional), politice, cu-

linare, sexuale etc.Când spunem „carte” tim c s-a convenit

demult asupra obiectului care s se chemeastfel. Când spunem „plugu orul” tim ctermenul acesta define te obiceiul copiilorde a colinda în noaptea de Anul Nou. Auzimdes în ultimul timp afirma ii (cretinoide) detipul: „Cutare (de obicei vreo fuf semianal-fabet , în realitate) este în tendin e”, cu sen-sul c „este în pas cu moda”. În general, noiromânii am ridicat la rang de art faptul de ane face c muncim, iar cel care într-adev rmunce te este socotit... prost! Ei bine, astaa devenit o cutum care deja a început s iarate roadele (nefaste!). Nu degeaba Petre

ea a f cut urm toarea remarc (genial ):„Aflatul în treab este metod de lucru laromâni!”. Libertatea câ tigat dup decem-brie 1989 a fost sub multe aspecte i unaprost în eleas . Ast zi este normal s umbliîn fundul gol pe strad , s apari la televizortot a a, s cân i pe scen f chilo i i, fi-re te, foarte sumar acoperit („îmbr cat ” arfi fost mult spus - vezi cazul ucrainiencei carea câ tigat ultimul Eurovision), s faci sex inu dragoste i de preferat la gr mad i...cum se nimere te, s na ti la... 12 ani etc. Darîn materie de dragoste i sex n-a fost în-

totdeauna a a. Iat ce m rturisea prin ul Sa-lina pe la 1860: „Cum a putea s m mul-umesc cu o femeie care în pat î i face cruce

înainte de fiecare îmbr are i care, apoi, înclipele de mare d ruire nu tie s spun de-cât: Iisuse Hristoase? apte copii am avutcu ea, apte! i nu i-am v zut niciodat bu-ricul! Drept e asta?”.

adar, conven iile, de orice natur ar fiele pot fi bune sau rele, drepte sau nedrepte(pentru al ii decât cei care le-au stipulat),morale sau imorale etc. Toate au o „perioadde valabilitate” dup care sunt înlocuite cualtele, din nefericire, nu neap rat mai bune,mai drepte sau mai morale. Iat , dac în Ve-chiul Testament exista principiul/conven ia„ochi pentru ochi pentru ochi i dinte pentrudinte”, ei bine, acel principiu era mai moraldecât cel de azi, care poate fi formulat astfel:„amândoi ochii pentru unul i to i din ii pen-tru unul”. Tragic este c multe dintre con-ven iile epocii actuale sunt de fapt adev ratevicii care stau la baza dec derii morale ac-tuale. „Boala o avem în suflet, este o adev -rat epidemie de meningit moral ” - spuneaOctavian Goga la 1916, care mai remarca:„Piramida noastr social este morbid : vâr-ful - bolnav de sifilis, temelia - de pelagr !”.

i observat, cred, c toate judec ilenoastre de valoare sunt relative? Nimic dinvia a omului nu este absolut, de i ar trebui

fie cel pu in Dumnezeu. Cel mai bunexemplu în acest sens sunt unit ile de m -sur . Aceste standarde de m surare a canti-

ilor fizice sunt toate ni te... conven ii. Iatcum este definit kilogramul - unitatea de m -sur pentru mas (confundat de cele maimulte ori cu greutatea): „este masa kilogra-mului-prototip interna ional adoptat ca uni-tate de m sur la Conferin a General de M -suri i Greut i din anul 1889”. Kilogramuleste singura unitate de m sur din SistemulInterna ional definit înc pe baza unui obi-ect fizic. Într-adev r, defini ia de mai sus esteremarcabil prin... ambiguitate! Ea duce cugândul total ne tiin ific c cineva a luat opiatr de pe caldarâm i ar fi hot rât - pe cebaz ? - c acela este standardul de evaluarea masei unui corp fizic. Lucrurile nu stautotu i chiar a a. Prototipul a fost confec-ionat în anul 1880 dintr-un aliaj de 90% Pt

(platin ) i 10% Ir (iridiu). O defini ie cât decât tiin ific a kilogramului ar putea plecade la faptul c masa unui mililitru, ml (saucentimetru cub, cm3) de ap pur la 4°C ipresiunea de o atmosfer , este de o mie deori mai mic decât 1 kg. Dar sta i, am datpeste alte trei unit i de m sur - mililitrul,gradul Celsius i atmosfera, care la rândullor sunt tot conven ii (nu are rost s le d m

defini iile aici c ci am fi nevoi i s mergemcu ele din aproape în aproape lungind inutilprezentul material).

Vom da totu i un ultim exemplu care ni separe semnificativ pentru ceea ce dorim stransmitem prin materialul de fa : metrul.Acesta este definit ca fiind „lungimea egalcu 1 650 763,73 lungimi de und în vid aleradia iei care corespunde tranzi iei întrenivelele 2p10 i 2d5 ale atomului de kripton 86(Kr86)”. Haluncinant, nu? Da, dar numai pen-tru nespeciali ti! Cum s-a ajuns aici? Metrul,ca i kilogramul a fost ini ial o conven ie ba-zat tot pe un obiet fizic, metrul-standard saumetrul-prototip, ales, se în elege, tot la în-tâmplare. Nevoia de a-l defini mai tiin ific adus mai târziu la formularea de mai sus, apa-rent aiuritoare, cum adic - 1 650 763, 73? Cefel de num r este acesta, nu se putea g si unulcu o valoare rotund ? Uite c nu ( i nu insis-

m de ce)! Interesant este faptul c dactoate kilogramele-prototip i metri-prototipar disp rea din lume, acum nu ar fi nicio pro-blem ! ti i de ce? Nu v spunem, gândi i-

, e simplu! E ca în cazul focului: la începuta trebuit s fie p zit pentru a nu se stinge,dar dup ce omul a descoperit cum poate s -l provoace, nu a mai fost nevoie de asta.

Cum am ajuns aici? Cum am ajuns s tr imconven inal i s judec m comparativ? Dincauza p catului originar - neascultarea. Dum-nezeu le-a cerut primilor oameni de pe P mânt

eza i întru nemurire în gr dina Eden, unsingur lucru care implica voin a lor, judecatalor, con tiin a lor: s nu m nânce din pomulcuno tin ei binelui i r ului c ci în ziua încare vor mânca vor muri! i a a s-a i în-tâmplat - primii oameni au înc lcat conven iacu Creatorul iar moartea a intrat în om! Vgândi i vreodat c pentru a aprecia bineleavem nevoie de r u? C pentru a aprecia s -

tatea avem nevoie s fim bolnavi? Poateuneori i doar unii dintre noi - da, dar cei maimul i - nu! Noi, oamenii, avem aproape înpermanen tendin a de a ne comporta învia ca i cum am fi nemuritori. Mare eroare!

i apoi cum apreciem lucrurile? Deexemplu ce este fericirea? Ei, da, fericirea arecu totul alt sens pentru fiecare dintre noi:pentru un be iv fericirea const în avea cebea, pentru un afemeiat fericirea const în aavea cât mai multe femei (pentru sex, nupentru dragoste), pentru un om mândru feri-cirea const în recunoa terea de c tre ceilal ia meritelor sale, de cele mai multe ori în-chipuite, în a avea puterea asupra celorlal i.Dar… nu mândria l-a pierdut pe Lucifer ineascultarea pe Adam?

Da, tr im conven ional i judec m com-parativ… Din p cate!

Marian P~TRA{CU

Tr#im conven]ional [i judec#m comparativ


Viul de alt dat , ap rut în2009, la editura „Timpul”, dinIa i, este al zecelea volum deversuri publicat de poetul plo-ie tean Marian Ruscu. Carteacon ine 90 de texte, are 150 depagini, cu o copert ingenios re-alizat de Doina Buciuleac. Lapagina 5, exist un motto apar-

inând autorului, în care î i de-conspir îndemnul de a scrieacest volum: „A fi viu înseamna fi prezent,/ a tr i între trecut iviitor.// A fi viu înseamn a gândii a iubi.”

Compozi ia volumului are, aspune, rotunjime, prin dou textepe tematica „viului”: cel deînceput - viul de alt dat -, celde final - dor de viul de alt dat .Între acestea se afl piese de di-verse facturi, expresie a modu-la iilor armonice ale viului castare de permanentizare a euluicreator.

Cartea aceasta a lui MarianRuscu dezv luie un poet greuîncadrabil într-o grupare literar ,de i lirica sa are ecouri ale ge-nera iei ’70, iar prin spiritul ludicar putea fi apropiat i de optze-cism. Nota dominant a c iieste dat de atmosfera nostalgieidup un „paradis pierdut”,acesta putând fi i copil ria, cu„zumzetul i fo netul de alt -dat ”, i lumea artei, marcat de„fiorul perpetu rii neîntrerupte”,

i fiin a esen ial , pe care eul po-etic o caut nelini tit „între a fi ia vrea s fii”. Aceast nevoie deviu este reg sibil i în prezentuldebusolat, i în trecutul ce pare„matricea originar ” a gândurilori a tr irilor, i în viitorul care

poate însemna întâlnirea cu sine,pentru c poetul „a înv at pe derost/ s scap(e) de frica de-un altînceput”.

Este de apreciat în acest vo-lum diversitatea stilistic i te-matic a textelor, existând, îns ,i acea not dominant de care

vorbeam mai înainte. Astfel,unele poezii sunt dominate de otonalitate elegiac : „unde mai ezumzetul i fo netul de alt dat ,/i murmurul serilor/ în care lo-

cuiam între p mânt i cer?// undemai e viul de alt dat / unde?/nicicum în afara amintirilor mele”(viul de alt dat , p.7); „nu am

tiu niciodat / de ce str ziledescul e,/ pe care le b team în

taie de joc,/ erau pustiite i totmai pustii,/ iar eu, merg torul, în

taie de foc,/ tot mai nimeni.”(pustiitoare, singur tate în b -taie de foc, p.11); „s-a împlinitalt anotimp,/ al câtelea, Doam-ne?!/ de când aici, peste vrajanordului,/ plou i zi i noapte./ploi, ba albe i iu i,/ ba reci iacide.” (reci, acide i albe, p.12).Altele au o not protestatar ,uneori în tonul din lirica lui Maia-kovski: - „hei, ce e patosul staritos,/ împrim rat, înfl rat/ ilacom de neoprit?/ calm, domni-lor, calm,/ f ritornele/ i acum:da capo al fine f coda./ un,doi, trei... i.” (suflând în tube ifligoarne, p.128); alteori, subpecetea ludicului i ironiei post-moderne: „nu mai puteam privi./codurile lor de bare erau cance-late cu sictir,/ trimise cu zeflemea,în recycle bin-uri pline ochi,/ blo-când pin-uri i credite./ s-a res-tartat continuu./ totul în cifre,linii, statistici./ totul virtual, nunume, nu fiin e umane./ s-a res-

tartat prezentul./ cu toate aces-tea, de partea cealalt a visului,/

pu arii erau tot mai nemul u-mi i.// nu mai puteam dormi/ i-am preferat s-adorm pentru ovreme.” (am preferat s adorm,p. 25). F a fi propriu-zis re-ligioase, unele poezii au ca temrela ia omului cu Dumnezeu: „ aiales, Doamne,/ atunci când m-aitrimis în lume/ s port o flacaprins / în loc de suflet./ i înloc de inim ,/ un clopot d ng -nind întruna.” (un dram de lu-min , p.84); „ cu teiul a r masprieten i dup via .// nimeni nuar fi putut s -l deoache/ i nimeni

-i cânte un descânt./ el s-a n s-cut crucificat.” ( scut cruci-ficat, p.97).

a dovedi o ingeniozitatelexical ie it din comun, MarianRuscu reu te, de cele mai mul-te ori, s g seasc acele „cuvintepotrivite” pentru contextul po-etic dat, având, îns , i capaci-tatea de a le „deschide” spre unplurisemantism ce le d o notpersonal . St pâne te foartebine verbul i arta de a alternamodurile i timpurile verbale, dela un text la altul; de asemenea,substantivele, chiar dac , pealocuri, schimb registrul stilis-tic, astfel încât apar unii termenidin registrul minor („chitic ”,„mi ma uri”), într-o poezie demedita ie grav . Mai sunt i si-

Reg#sirea \ntr-un prezent continuu

George PA{A

tua ii în care utilizeaz construc iisintactice vetuste, cum ar fi ace-lea cu dativul posesiv: „sufletu-mi”, „l untru-mi”. Ceea de mi semai pare demn de apreciat estei ingeniozitatea de a atribui vo-

cabulelor i enun urilor poeticeputere de sugestie, chiar i acolounde stilul este direct, propriupoeziei cotidianului: „acolo, încol ,/ dup zidul acela verde,/ egr dina zoologic / unde nu tiiniciodat / cine pe cine viziteaz .// a, c uta i prim ria?/ încerca idup col !” (încerca i din nou,p.48-49).

Dar, înainte de aceast m ie-strie a cuvântului, se afl ritmul,care d i pasajelor aparent pro-zaice o melodicitate în acord cutonul fraz rii poetice: uneori me-lancolic i grav (în poezia de me-dita ie), alteori, plin de via (deviu). Acest fapt se datoreaz ,probabil, i înzestr rii native aautorului pentru muzic .

În concluzie, se poate spune volumul de versuri Viul de

alt dat poate constitui prilejulunei lecturi captivante, pentru caici ne putem reg si i pe noi, caoameni, cei de acum i cei de alt -dat , într-un prezent continuu.

{tefania Pop - Floare de lotus


Romanul lui Dan Lungu, Sînt o babcomunist , ap rut la Editura Polirom în anul2007, de i este o scriere facil , de-al doilea-treilea sertar, are parte de un succes interna-ional, fiind tradus în mai multe limbi, ba i

beneficiaz de o transpunere cinematogra-fic . Titlul, bine gândit, incit la lectur ine-am a tepta la o odisee a vreunei fosteactiviste de partid sau nomenclaturiste care

i rememoreze anii de glorie din regimulantedecembrist. Protagonista îns , EmiliaApostoae, este o simpl lucr toare, venitde la ar , mândr foarte c a reu it s se de-baraseze de mediul rural i s parvin , so-cial i material deopotriv , potrivit paupereisale grile de valori, ca urmare a muncii desf -urate într-un atelier ce producea obiecte

metalurgice pentru export.Cele 29 de capitole ale c ii, redactate

într-un limbaj colocvial, accesibil, au pedan-terii nu de natur lingvistic , ci etic , autoruldovedindu-se un bun analist al mediilor, cu-tumelor, diferen elor dintre mentalitatea tra-di ional , mioritic i cea transatlantic .Perspectiva narativ este una subiectiv ,eroina fiind povesta al fabulei, mesager alvorbelor de duh ale lui nea Miu, colegul bu-fon, alcoolic, ce le descre ea frun ile cu ban-curi, cam diluate i r tiute despre comu-nism - sau auditor, confesor al destinuluitrist al vecinei cus torese.

Cronologia, fluctuant , îmbin pe treiplanuri temporale care se întrep trund, co-pil ria protagonistei, resim it ca o corvoadîn satul natal, maturita-tea ei - în ipostaza demam , so ie i „cet eande n dejde al patriei”,ce are parte de ni te be-neficii pecuniare i ali-mentare superioare ma-sei popula iei, respectivsenectutea - vârst anostalgiilor paseiste,

teptând ve ti de lafata m ritat cu un cana-dian. Vârstele biologicese suprapun cu etapeledevenirii. Supersti iile,prejudec ile, reveren aîn fa a str inilor, obedi-en a fa de ef, capaci-tatea de disimulare,

grandomania, snobismul, între inerea apa-ren elor, a m tilor conjuncturale sunt înf -

ate cu umor de c tre un scriitor a c rui for-ma ie sociologic se resimte în radiografiereasociet ii, aspira iilor bovarice ale persona-jului central sau în denun area cli eelor pa-triotarde din comunist sau postcomunism.Diferen ele de gândire dintre aceast Dul-cinee proletar i restul anturajului se vorcoagula mai persistent abia înspre sfâr itulromanului când realizeaz , la o uet femi-nin , c e una dintre pu inele persoane ceînv luie socialismul într-un nimb aurifer, iarasta - doar din pricina regretelor financiarei a tinere ii de atunci. Debusolarea ei rezid

din maniera în care a tr it ea comunismul ifelul în care este el înf at acum: un teritoriual cenzurii, carcerelor, semidoctismului, ina-ni iei. Perioada de tranzi ie - etern a Româ-niei - este privit cu obid , înregistrând, prinraportare la trecut, infla ia, degenerescen amoral , dec derea economiei i mizeria totmai flagrant a oamenilor.

Dincolo de titlul de marketing, baba co-munist e un personaj mai degrab anodin,iar elogiile epocii anterioare nu sunt unelede natur ideologic . Ea a devenit membrde partid cu un an înainte de 1989, partici-pând la câteva edin e i la confec ion ri depancarte i sloganuri. Principala ei realizareo reprezint faptul c regimul ceau ist i-a fa-cilitat stabilirea în mediul urban, unde r mânetot o ranc , deghizat în cucoan , ce seemancipeaz doar vestimentar i imobiliar.

Via a la ar este relevatdepreciativ de c tre acestJulien Sorel feminin al c -rei model suprem estetanti Lucre ia, m tu a dela ora , sulemenit , cu un-ghii vopsite i rochii va-poroase. Plecarea de a-cas va fi urm rit gradat,firele narative fiind com-plementare. Liantul sec-ven elor epice îl consti-tuie prezen a aceleia ifemei a c rei existen , maidegrab tern , nu o poatescoate de sub mantia a-nonimatului. Emilia Apos-toae nu se remarc prin ni-mic spectacular: o simpl

fiin , care vie uie te legumicol, odat ce as-pira ia sa unic , aceea de a sc pa din casa

rinteasc , a fost atins . Fobia în fa a fa-bric rii tezicului, combustibil hibernal realizatprin tasarea excrementelor bovine i ames-tecarea lor cu paie este similar cu cea a luiNiculae Moromete în fa a seceri ului. Daccel din urm ar mai putea fi pardonat de eva-ziune de la corvezile campestre din pricina

ii precare, Mica nu- i dore te unastfel de trai, pe care-l resimte ca un stigmatsocial. Veleit ile ei urbane sunt perceptibileînc din copil rie, în manifest rile ludice,când î i cl de te din pietre, sârm , surcele iciuc i o cas s teasc din c mid , pe careo împarte cu sora mai mic , în vreme ce pentruea p streaz un apartament secret, utilat...citadin, în dudul din fundul gr dinii, din carenu sunt omise „bigudiurile” i „chiuveta”.Reveriile ei sunt monocorde, dorindu- i ob-sesiv s fie blocatar .

ucu, b rbatul Mic i, pare mai degrabun apendice al femeii, care trece în plan se-cund odat actul matrimonial semnat.Respins la început fiindc nu avea genea-logie urban , va fi acceptat ulterior pe motiv

e... aproape or ean. Ulterior, prezen a luidup plecarea fetei în Canada nu mai estenecesar decât ca sac de box lingvistic, in-terlocutor mut al cic lelilor consoartei care-lapostrofeaz fie pentru dezordine, fie îi im-put lamentabilele lui presta ii într-ale agri-culturii.

Altele sunt concep iile fiicei, botezatAlice pentru a-i conferi un ascendent asupracelorlalte progenituri proletare. Ea nu areregrete în privin a comunismului, cu atât maimult cu cât profesia de inginer ar fi f cut-oprizoniera vreunei mizere fabrici i locataraunui imobil cenu iu, uniformizant. De fapt,într-un registru diferit, ea reia, pe alte meri-diane geografice, destinul mamei. Plecareaîn Canada nu este cu nimic mai presus, res-pectând scala circumstan elor sociale, decâtfuga din sat a Emiliei. Saltul devine calitativdoar în ceea ce prive te nivelul de trai i fa-cilit ile furnizate de o ar civilizat . Alicese transform într-un insignifiant pion pemasa de ah a vie ii, o copie behaviorist asnoabei sale mume.

Unul dintre cele mai savuroase momente

Þ}#ranca urban#: „Am preten]iac# sunt or#[eanc#, dar nu [i cucoan#”

Daniela SITAR-T~UT


ale romanului este acela al venirii în ar afetei, cu mire de import. Anxiet ile în privin aalesului, teama c acesta ar putea fi infirmsau de culoare sunt similare cu cele ale tutu-ror p rin ilor care au trecut prin experien aaducerii în b tura carpatic a unui exponatstr in. Preg tirile pantagruelice, vopsirea ca-sei sc rilor, luxurian a culinar , strangulareaMic i i a lui ucu în pompoase i astringenteoale de protocol sunt contrabalansate, opo-

zitiv, de naturale ea i frugalitatea viitoruluiginere, care e îmbr cat în blugi i ciugule tealimente necolesteroase ca o domni oar .Contrastele comportamentale i vestimentaresunt dublate de cele ale cutumelor. Alain nicinu va s ruta mâna soacrei i nici nu-i va cereodrasla de nevast . Condescenden a lui poli-ticoas fa de ara în care a venit este mar-cat în stil american, stereotip: „Alain a spus

în România mai sunt multe lucruri decut, dar c e o ar frumoas ”.

Opiniile retrograde ale protagonistei ipatriotismul incendiar inculcat în epoca tota-litar care proclam singularitatea neamuluivalah sunt distilate în economia romanului,prin arje monologate, rememorative, ce de-nun vitriolat pia a capitalist , ca alternativmalefic a celei socialiste. Orgoliul geto-dacical Mic i este exploatat la nivel culinar, degospodin -buc reas infailibil - i geogra-fic, prin ode privitoare la diversitatea formelorde relief ale patriei cele carpato-danubiano-pontice. Ca angajat a unui ef descurc re ,uns cu toate alifiile, bun cunosc tor al psiho-logiei umane, dar i al jocurilor de culise a„societ ii socialiste multilateral dezvol-tate”, Mica descrie plin de încântare loculde munc , mai degrab o ez toare s teasc ,al c rui unic principiu de incluziune era t -cerea asupra afacerilor, mai mari sau mai mici,ale liderului. Ghicitorile ajustate proletar,inventivitatea în fa a derob rii cât mai grab-nice de obliga ii, mimarea lucrului continuufa de alte sec ii, be iile crunte, abunden aculinar de la atelier i de acas , spiritul deechip etaleaz beatitudinea edenic a evuluisocialist.

Dan Lungu posed abilitatea empaticde radiografiere a vârstelor. Subcutanat iaproape imperceptibil sunt inculcate i dra-mele unei ri vasale bol evicilor care ofer ,ca un P cal , cinci vagoane de grâu autohtonîn locul unuia rusesc, pentru s mân sauare intelighen ia excomunicat la Canal. Re-gimul carceral totalitar este amintit sporadic,în povestea croitoresei cu destin artistic frântdin pricina originii nes toase. O prezenambigu i pasager în satul Mic i este aceeaa dasc lului de matematic , aristocrat ele-gant, fost profesor universitar, exilat provi-

zoriu la ar . Informa iile referitoare la evolu ialui ulterioar lipsesc, iar traseul s u biograficpoate fi recompus speculativ, prin analogiecu cel al altor intelectuali mazili i în comunism.

tu a Lucre ia e dat afar din func ia detelefonist fiindc în finalul convorbirii a uitat

insereze lozinca socialist , în vreme ceunchiul Andrei va fi sanc ionat profesionalîn acela i fel, de i abaterile lui sunt de naturmoral : abandonarea cuibului conjugal i ale-gerea unei partenere sprin are senzual, maijun cu trei decenii decât el.

Exponen i ai unei culturi a ru inii, i nu avinov iei, potrivit distinc iei lui E.R. Doods,eroii in cont de gura satului, de câ tigareastimei celorlal i, fie c sunt aici, fie în Canada.Campania electoral telefonic pe care oîncepe Alice mitraliindu- i muma cu pove eideologice este ini iat doar pentru c , vo-luntar la o funda ie româneasc , nu se poateface de ru ine în fa a cona ionalilor de pesteocean prezentându-se drept descendentaunor comuni ti, calcifia i mental, care nu vor

se debaraseze - prin vot manipulat - detrecut. Democra ia se dovede te o coalcalp , demagogic , în care persuasiunea ineloc de moralitate, în vreme ce popula ia oduce tot mai greu. Dup spaima ini ial cregimul postdecembrist este unul provizoriui c hegemonia bol evic ar putea reveni în

for , Emilia î i ascunde prudent carnetulro u, taman în spatele unei icoane. În pofidapenuriilor, ea reu te, prin d ri-pe-sub-mâni pe che balcanic, s i asigure un trai pros-

per, ba chiar s ajusteze injusta not la cali-grafie a fetei printr-o saco burdu it desti-nat avidei i coruptei înv toare. Nepo-tismul, fand rile situa ionale, mita, spoiala,camuflarea realit ii devin note recognos-cibile ale comunismului, ce par îns pigmeice,

embrionare prin analogie cu situa ia contem-poran .

Referirile la epoca totalitar sunt relevateîn dublu registru, prin via a muncitorilordintr-un atelier care lucreaz pentru export,respectiv prin bancurile lui nea Miu desprecel mai iubit fiu al poporului i consoartaacestuia, care de in o pondere prea ampl înansamblul c ii, neaducând nimic nou în fol-clorul comunist. Hazul de necaz al auditorilorpovesta ului alcoolic, ce relateaz vise ivizite de lucru ale Tovar ului f a se temede represiuni va fi diminuat dup Revolu iecând se va afla c bravul cozeur a fost cola-bora ionist al Securit ii i, la fel de dezinvoltca odinioar , se preg te te s devin con-silier al unui partid na ionalist. Pove tiledespre nea Nicu i Leana, for ate acum, poate

aveau succes la vremea lor, când românuli mai ostoia frustr rile prin potpuriuri de

bancuri care s ateste turpitudinea liderilorsociali ti. Infuzia de relat ri fantaste desprevia a social a celor doi, prezentat carica-tural este înv luit în cli ee basmice saustructuri ale aproxim rii. Fie c este vorba depe ti orul de aur care d geniului carpaticposibilitatea de-a se metamorfoza, delockafkian, în muscoi, pentru a lua direct pulsulpopula iei în ceea ce prive te m re elerealiz ri ale epocii aurifere, fie de vizita… delucru în Egipt pentru a-i face rost consoarteide cizme de crocodil, fiindc „a ajuns toatecurvele s aib , […] numai eu nu” sau decea din Spania, pove tile las de dorit i nusunt deloc memorabile, ca de altfel întreagacarte. Preconizata descindere în urbe a To-var ului e ceva mai savuroas . Dincolo depancarte, biblioteci improvizate în care stroneze opera Celui-Mai-Iubit-Fiu-Al-Po-porului, pavoazare, asfaltare, transplantareaporumbului, acomodarea agen ilor de secu-ritate cu atelierul situa iile redresante parionesciene, absurdul tronând nestingherit înaceast autocra ie a mistific rii. Brazii dincurtea întreprinderii vor fi vopsi i în verde,ca s par identici cu cei de pe c ile po tale,iar vacile negre sunt îndep rtate din cireadca elemente pesimiste, cromatica lor contras-tând violent cu aceast vie en rose a socia-lismului prefabricat. Nu altfel stau lucrurilecu rebelii insurgen i i sceptici, mefien i înfa a regimului, exclu i i ei - la Canal saucarcer - din turma abulic i obedient . Multzgomot pentru nimic îns , fiindc Prea-Lumi-natul-Geniu-Carpatic nu mai pogoar în fabric .

Dan Lungu este un fin portretist i zu-grav al mediilor, iar volumul s u - inofensivagreabil, consumist, bun pentru traduc toriiafla i la începutul carierei, f preten ii ino-vatoare. Nu modeleaz caractere i nici nu-i arog virtu i academicoase. E „ca tot ro-

mânul, impar ial”... C ldu adic .Eduard Iacob-Sp#taru - Incanta]ie


Pagina revistelorMeandre - anul XIII, nr.1-2(24-25),2010, revist de cultur editat de Direc iapentru Cultur i Patrimoniu Na ional aJude ului Teleorman, cu toate c se con-frunt cu dificult ile care au afectat celemai multe reviste de cultur din ar , re-

te prin str dania remarcabil a scriito-rului Stan V. Cristea s înfrunte toate ob-stacolele i s apar într-o inut graficremarcabil , în numele unei legitimit ifire ti: „Patrimoniul cultural - imateriali material - trebuie p strat a a cum a

fost mo tenit din genera ie în genera ie(...), iar Revista de cultur Meandre, princele 25 de numere de pân acum, î i îm-pline te aceast menire, încât - sper m - are tot dreptul s apar în con-tinuare.” Cu un sumar bogat i cu o serie de colaboratori consacra i: MirceaDinutz, Anghel Gâdea, Gh. Stroe, Gh. Filip, Florea Miu, Traian C lin Uba,Iuliana Paloda-Popescu, revista propune o serie de subiecte de actualitateale literaturii române. Lor li se adaug semnatarii unor cronici ale unor c ieditate în 2010 de autori teleorm neni: Olimpia Berca, Liviu Com ia, Flo-rentin Popescu, apoi articole semnate de Iordan Datcu, Damian Hurezeanu,ori recenzii ale unor c i semnate de autori din afara jude ului: Marin Co-dreanu, Dan Elias, Gabriel St nescu, Liviu Ioan Stoiciu .a., care au re inutaten ia criticilor i istoricilor literari. Revista propune grupaje de poeziisemnate de Florin Burtan, de Mircea Bârsil , Andreea Emilia Gheorghe,Corneliu Antoniu, Liviu Nanu; proz semnat de Gheorghe Stroe, GheorgheFilip, Ioan Ne u; evoc ri (Adelina în ariu - Închisoarea de la Râmnucu

rat); cercet ri (Veronica Cojocaru - Contracte agricole de la începutulsecolului al XX-lea); eseuri (Pu ine speran e pentru literatur , Riscurileunei anumite literaturi,Treptele suficien ei) etnografie, cercetare, evocare,documentare.

Portal-M IASTRA, anul VI, nr. 3-4 (22-23)/2010, care apare la Târgu-Jiu subegida Centrului Jude ean pentru Conser-varea i Promovarea Culturii Tradi ionaleGorj, a Filialei Gorj a Societ ii de tiin eFilologice i cu sprijinul Consiliului Jude-ean Gorj, sub girul unui colectiv redac-ional prezidat onorific de Ovidiu Drimba

ruia i se adaug Gheorghe Grigurcu, Grigore Smeu, Nicolae Drago , AdamPusloji i alte nume, printre care, nu în ultimul rând, dr. Zenovie Cârlugea.Dac cititorul numerelor 3-4/2010 vine pentru prima oar în contact cu pu-blica ia gorjean , are prilejul s cunoasc (p.23-27) dosarul bibliografic alacesteia, îns cititorul fidel al revistei tie c , înc de la primul num r,

IASTRA angajeaz pe lâng spiritul brâncu ian al locurilor o palettematic deschis întregului domeniu cultural na ional i universal. Ultimulnum r vine în întâmpinarea evenimentului aniversar Eminescu (Eminescu -ideea Unirii; Eminescu ieri i azi), a evenimentului cultural Ovidiu Drimba:Istoria culturii i civiliza iei - 13 volume -, dar i cu o privire avizat asupraErotikonului blagian semnat de Gheorghe Grigurcu i prilejuit de lucrareaprofesorului dr. Zenovie Cârlugea (Lucian Blaga - Solsti iul Sânzienelor;Ed. M iastra, 2010), subiect preluat i de Monica Grosu, de Liviu Gr soiu,de prof. univ. dr. Adrian Voica, dar i de Romulus Iulian Olariu (Marginaliila poemul Pas rea sfânt , de Lucian Blaga). Sumarul bogat i echilibrat alrevistei propune articole semnate de Vintil Horia (Libertate i exil), deSorana Georgescu-Gorjan (Brâncu i i Malvina Hoffman), de Grigore Smeu(La aniversar - Ion Mocioi - 70 ; Banalit i despre libertate, deloc banaleam ad uga noi; Pentru o istorie a recept rii operei lui Brâncu i), de RomulusIulian Olariu («Scara i firul» în poezia lui Marin Sorescu),un documentaretnologic despre Muzeul Satului Lele ti, semnat de Emil V duva i Giorgi

Filip Alexandru i un altul intitulat O enclav a hunilor pe teritoriul ro-mânesc. Localitatea Hunia, jude ul Dolj, semnat de Paul-Emil Ra cu. Amre inut, de asemenea, dintr-o convorbire a lui Alexandru Dumitru cu prof.univ. dr. Constantin Cuble an c Între «cerchi tii» de la Sibiu, Ion D. Sîrbueste marele prozator. Editorul ne propune i câteva grupaje de poeziesemnate de Ovidiu Toma, Adam Pusloji , Radu Cârneci, Teofil R chi eanu,George Dumitru, Traian Diaconescu, Zoia Elena Deju i Ion Filipoiu.

Studii i Comunic ri de Etnologie;tomul XXIV/2010 serie nou , anuareditat de Institutul de Cercet ri Socio-Umane din Sibiu i Centrul Jude ean pen-tru Conservarea i Promovarea CulturiiTradi ionale Sibiu, care apare sub o re-dac ie din care nu lipsesc nume ca acela alprof. univ. dr. Corneliu Bucur, prof. univ.dr. Alexandru Dobre, dr. Sigrid Halden-wang, prof. Horst Klusch, Andreea Bu-za , prof. univ. dr. Gherhard Konnerth,Silvia Macrea ori conf. univ. dr. AmaliaPavelescu, redactor- ef fiind prof. univ.dr. Ilie Moise. Consacrat culturii popu-lare, într-un sumar consecvent, anuarulne propune studii i cercet ri sub genericul Folclor-Etnologie-Antropologie,dar i cercet ri privind etnologia germanilor din România, anivers ri,comemor ri, note i recenzii. De re inut c pe lâng Studii i Comunic ri deEtnologie, Institutul de Cercet ri Socio-Umane din Sibiu mai editeaz din1978, ca buletin tiin ific mai întâi, iar ca periodic din 1990, revista For-schungen zur Volks-und Landeskunde, revista Historia Urbana, cu apari iedin 1993 i Anuarul Institutului de Cercet ri Socio-Umane din Sibiu, cuapari ie din 1994. În num rul curent al Studiilor, g sim un sumar bogat, binestructurat, sus inut de nume consacrate în cercetarea etnologic din zon ,dar i din ar , cu toate c am putea observa cum num rul celor care se maiapleac asupra faptelor de cultur tradi ional în diacronia lor i prinizomorfismul culturii populare este într-o evident descre tere, în ciudafaptului c etnologia, ca parte integrant a antropologiei, nu i-a încheiatmisiunea nici m car la popoarele care au avut tradi ii mai pu in reprezentative.Din perspec-tiva unei cercet ri în spiritul antropologiei complexit ii, amre inut articolul Ilianei Moise, Adio, smal urilor de plumb, pe cel al NarciseiAlexandra tiuc , Românii între septentrional i meridional. Repere deetnologie a alimenta iei, în timp ce al i autori r mân ancora i înc într-undescriptivism util, care continu s furnizeze noi date despre unele datini iobiceiuri: ez torile în zona Târnavelor (Gabriela Negru), Legenda SfântuluiSisoie. Valen e folclorice într-un text necanonic (Rodica Raliade), Tradi ii iobiceiuri de iarn la sa ii din Transilvania (Camelia tefan), Tradi ii iobiceiuri de toamn la sa ii din Transilvania (Claudia Zidaru), documentareca Emigrarea unor rani români din jude ul Sibiu în SUA, reflectat înpresa transilv nean din 1900-1914 (Bianca Karda) etc. Tot-odat ,remarc m i studii sau cercet ri privind diacronia faptului cultural:Dimensiuni ale schimb rii sociale în comunitatea rural (Felicia Morând u),Nunta pe Târnave: în trecut i ast zi (Maria Sp tariu), unde se mizeaz pemetoda comparativ prin care se fac observa ii interesante privind pierderile,conserv rile i înnoirile în tradi ia de nunt . La rubrica consacrat anivers rilor,

sim cu prilejul împlinirii unor vârste rotunde numele unor etnologi caStelu a Pârâu, Viorel Boldureanu, Avram Cristea, Valer Deleanu, RaimondeWiener, Cornel Arion sau marcarea unor centenarii: Valer Butur , IlarionCoci iu, precum i comemor ri (Maria Boc e, Emilia Comi el). Cartea deetnologie este consemnat cum se cuvine de anuarul sibian prin lucrarea luiIlie Moise - Oamenii i locurile Albei; Mircea Braga - Festschrift; Ilie

ianu - Scrieri; Alina Geanina Ionescu - Conser-varea i restaurareaicoanelor din colec iile Muzeului ASTRA etc.

Pagin realizat de Iulian CHIVU


Din crea]ia sorescian#

Date post:	28-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	80 times
Download:	0 times

ii diamantine...Marin Sorescu 75 de ani de la na]terea lui Marin Sorescu Doina DR~GU} Genial, ca...

Documents