Margineanu Lilia

Dreptul Familiei(Curs)

Prefata

Viata - unui individ, a unei familii, a unei generatii sau a unui popor- e o sansS. O sansa ce poate fi realizatS sau ratatS.

Generatia noastra a avut sansa de a redobandi suveranitatea si independenta, Tnsa reformele initiate de noul stat - Republica Moldova sunt departe de a ne satisface. Dupa un deceniu de suveranitate, poporul republicii noastre poate face doar o singura concluzie - independenta declaratS este doar o aluzie la suveranitate. Pe zi ce trece devenim tot mai dependenti atat de sursele energetice strSine, cat si de capitalul financiar strain. Populatia, care este resursa cea mai importanta a oricSrei natiuni, se confrunta cu o serie de consecinte ale actualei crize economice: scSderea drastica a nivelului de trai a majoritatii absolute a populatiei si cresterea nejustificatS a veniturilor minoritatii; deteriorarea constanta a stSrii de sanatate a populatiei si deformarea proceselor demografice; baza materials a invStSmantului in continua scSdere ceea ce afecteaza grav egalitatea accesului la educatie si informare etc.

Nedezmeticirea noastra, lipsa experientei manageriale si a consecventei politice ne pot duce la ratarea sansei de a trai intr-un stat democratic, in care omul ca personalitate sa fie valoarea cea mai de pret.

Greutatile inerente perioadei de tranzitie au provocat haos si in cadrul familiei. Incapacitatea familiei de a se adapta la o societate in continua dezvoltare, conjugatS cu mirajul modelelor extravagante, alienarea spirituals, eul individual si colectiv din ce in ce mai depersonalizat au modificat fundamentul solid al familiei. Valorile trecutului se prabusesc, iar odata cu acestea se diminueaza importanta si atasamentul fata de institutia familiei, se redimensioneaza structura si functiile ei traditionale.

Realitatea impune necesitatea elaborarii unei politici stiintifice privind promovarea si ocrotirea familiei. Un prim pas in aceasta direetie a servit adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, care a ridicat la rang constitutional atat problema ocrotirii familiei din partea statului si a societStii, cat si problema cunoasterii de cStre fiecare om a drepturilor si indatoririlor sale. Dispozitiile constitutional privind drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplicS in concordantS cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

In spiritul prevederilor actelor normative internationale au fost adoptate un sir de acte normative nationale, atat cu caracter general, cat

si special privind familia si copilul (cu referinta la: protectia sociala si juridica; sanatate si servicii sanitare; educatie si invatamant, odihnS si sport; munca etc.). Un rol deosebit in reglementarea juridica a relatiilor de drept familial ii revine noului Cod al familiei, adoptat de catre Parlamentul Republicii Moldova la 26.10.2000 si intrat in vigoare de la 26.04.2001.

Insa, adoptarea unor acte normative, oricat de perfecte ar fi ele, nu inseamna, prin ea insasi, o degajare a situatiei. Pentru ca prevederile legislatiei familiale sa fie eficiente si viabile, ele trebuiesc cunoscute, constientizate si transpuse in viata, ceea ce presupune ridicarea culturii spirituale a societatii si, in primul rand, a culturii juridice. Numai educatia juridica poate inalta constiinta individuals a omului panS la constientizarea datoriei sale fatS de societate, fatS de familia sa, fata de urmasii sai; permite formarea sentimentelor convingerii cS el este egal in drepturi cu toti ceilalti membri ai societStii si cS intotdeauna va primi din partea statului ajutorul necesar in apSrarea drepturilor si libertStilor sale. De aceea, insistSm asupra datoriei elementare a fiecSruia dintre noi de a face tot ce-i sta in putere pentru mentinerea pulsului vietii spirituale, pentru a transforma situatia in care ne aflam intr-o nouS sansS de realizare.

ConceputS ca un demers privind formarea fiintei umane in scopul constientizarii statutului ei pentru asigurarea unei vieti individuale optime in cadrul familiei si intemeiatS pe examinarea problematicii juridice a institutiei familiei, lucrarea propusa nu ignora si aspectele nejuridice referitoare la casatorie si familie. Normele juridice pot reglementa relatiile dintre membrii familiei pana la o anumitS limits. Dincolo de aceastS limits conduita lor este reglementata de normele sociale nejuridice, gaipate in obiceiuri, norme de convietuire, norme morale etc. De aceea, in lucrarea propusa, alaturi de familia nuclearS care are o posibilitate sporitS de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si apartenentS ale fiecSrui membru, precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare a personalitStii sunt indicate si unele tendinte si mutatii in familia moderns, unele experimente neofamiliale si simulacre ale familiei actuale.

Fiind printre primele lucrari din domeniul dreptului familiei in Republica Moldova, lucrarea propusS poate fi privitS ca o incercare de a stabili criteriile definitorii ale dreptului familiei ca ramurS distinctS de drept. Dreptul familiei e reflectat in toata complexitatea sa: ca ansamblu de normejuridice; drepturi subiective si obligatii; relatii juridice; ordinc de drept in societate etc.

y

Pentru a scoate in evidenta radacinile prezentului in relatiile de familie i a le prognoza pe cele ale viitorului, evolutia dreptului familiei este reflectata din perspective istorica.

O atentie deosebita a fost acordata descrierii principiilor de drept al familiei ca fundament al sistemului de drept familial si ca modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unor idei catalizatoare.

Lucrarea pune la dispozitia cititorului o descriere amanuntita a principalelor institutii ale dreptului familiei, avand la baza atat prevederile legislatiei familiale in vigoare din republica, cat si un sir de reglementari international, inclusiv din dreptul matrimonial canonic.

Este destinata studentilor facultatilor si colegiilor cu profil juridic, asistentilor sociali, dar poate fi de un real folos pentru toti cei cointeresati.

Fiind constienti de faptul ca in lucrare sunt prezente unele lacune si ca ea este susceptibila de amplificari si aprofundari, vom fi receptivi la orice sugestii rationale si propuneri constructive ale potentiator cititori.

Autorii

.

PARTEA GENERALA

CAPITOLUL I

Notiunea, metoda i sistemul dreptului familiei

1. Notiunea dreptului familiei

Societatea umana constituie un sistem logic oranduit si bine inchegat de elemente care se afla in raporturi si legaturi reciproce si care formeaza un tot intreg. Pentru a asigura ordinea si disciplina in societate este necesara o reglementare sociala a organizarii si functionarii elementelor ei constitutive. Reglementarea sociala poate fi de doua feluri: individuala si normativa. Daca reglementarea individuals se face prin adresari personale concrete, pentru cazuri concrete si sunt valabile pentru o singura data, atunci reglementarea normativa este cu mult mai complexa si presupune o dirijare a comportarii umane prin intermediul anumitor modele, etaloane, adica prin intermediul unor reguli generale de conduita, care se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli carora trebuie s3 se supuna toate persoanele ce nimeresc in situatiile programate.

Dat fiind faptul ca relatiile sociale sunt extrem de variate, extrem de variate sunt si normele sociale ce reglementeaza aceste relatii. In cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele categorii de norme: etice (de morala), obisnuielnice (obiceiuri), religioase, juridice, politice, tehnice, etc.

O modalitate a normelor sociale o constituie normele juridice. In definitiile intalnite in literatura de specialitate, cu privire la norma juridica, sunt evidentiate acele insusiri care permit deosebirea normelor juridice de celelalte norme sociale. Astfel, in unele viziuni, in norma juridica se vede regula sociala de conduita generala si obligatorie, elaborate, recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa, daca este cazul, prin forta coercitiva a statului.

Dupa parerea lui I. Dogaru, norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a

10

Boris Negru, Teoria generala a dreptului $i statului, Secjia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p

134.

2 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic, Teoria generala a dreptului, Chisinau, 1997, p. 64.

1 I

asigura ordinea sociala i care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie prin constrangere.

Normele juridice intr-un stat, oricat ar fi de deosebite unele de altele prin continutul si forma lor. reprezinta totusi, o anumita unitate in ansamblul lor, fiind legate intre ele sj organizate intr-un anumit sistem. Ansamblul normelor juridice, organizate, structurate intr-un sistem pe baza anumitor principii, urmand o anumita finalitate ni se infatieaza ca dreptul unui stat. Astfel, sistemul dreptului apare ca un obiect complex, alcatuit dintr-un numar de elemente indisolubil legate intre ele. Care sunt criteriile in raport cu care se configureaza diversele componente de sistem ale dreptului?

Majoritatea autorilor, plecand de la obiectul reglementarii juridice i metoda de reglementare in calitate de criterii principale, opereaza cu distinctia ramuri de drept si institutii juridice.

Impartirea pe ramuri de drept trebuie sa porneasca de la obiectul reglementarii juridice ca un cr iter in fundamental. Caracterul distinct si unitar, trdsdturile specifice ale relatiilor sociale dintr-un anumit domeniu sau sector de activitate fac necesar sj posibil, ca ele sa fie reglementate de o categorie aparte de norme.

Prin metoda de reglementare se are in vedere modul in care statul actioneaza asupra unor relatii sociale. Astfel, se pot distinge metoda egalitatii juridice a subiectelor, metoda autoritara etc.

Se considers ca obiectul reglementarii (specified relatiilor sociale) reprezinta criteriul obiectiv de formare a ramurii de drept, iar metoda, criteriul subiectiv, determinat de vointa legiuitorului. Prin imbinarea acestor doua criterii se explica de ce in unele cazuri relatiile sociale de acelasj tip sunt reglementate de ramuri de drept distincte sau de ce aceeasi metoda de reglementare se foloseste de catre mai multe ramuri de drept, ori de ce in cadrul aceleiasi ramuri de drept se folosesc mai multe metode. In viziune traditionala ramura de drept poate fi definita ca fiind un ansamblu distinct de norme juridice, legate organic intre ele, care reglementeazd relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc aceeasi metoda sau acelasi complex de metode.

Reglementarea complexului de relatii sociale care se formeaza in legatura cu familia sj in cadrul familiei se face de un ansamblu de norme

Ion Dogaru, Elemente de teorie generala a dreptului, Craiova, 1994, p. 144.

4 loan Ceterchi, Ion Craiovan, fntroducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure$ti,

1998, p. 106.

5 Ibidem, p. 109.

juridice ce se grupeaza in cadrul dreptului familiei ca ramura distinctu

de drept Deci, prin obiectul reglementarii dreptului familiei trebuie sa intelegem domeniul specific de relatii familiale asupra cdrora isi exercitd actiunea toate normele ce aledtuiese ramura dreptului familiei.

Relatiile sociale asupra carora isj exercita actiunea toate normele ce alcatuiesc ramura dreptului familiei sunt evidentiate in art. 3 din Codul familiei (in continuare C.F.) care stipuleaza: Prezentul cod stabileste conditiile si modalitatea de incheiere, incetare si declarare a nulitatii edsatoriei; reglementeazd relatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale ndscute din casatorie, rudenie si adoptie; conditiile, modalitatea, formele si efectele protectiei juridice a copiilor orfani si a celor rdmasi fdrd ocrotire pdrinteascd sau aflati in alte situatii vulnerabile; precum si alte relatii sociale similare celor familiale 6

Putem distinge unele momente specifice relatiilor familiale si anume:

- ele apar din fapte juridice specifice - casatorie si rudenie, maternitate si paternitate, adoptie si tutela etc;

- din aceste fapte apar atat relatii personale nepatrimoniale (de exemplu, dreptul la stima si sprijin moral, la nume si domiciliu, la viata i sanatate; obligatia de fidelitate conjugala, de educatie si protejare a copiilor etc.), cat sj relatii patrimoniale (de exemplu, dreptul de proprietate, de abitatie; obligatia de intretinere etc);

- reglementarea raporturilor patrimoniale dintre subiectele de drept familial nu-sj are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea si separarea de interese ale lor, relatiile patrimoniale fiind o consecinta a relatiilor personale nepatrimoniale, si nu invers;

- drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii lor i nu pot fi cedate persoanelor terte etc.

Dreptul familiei, ca orisjee alta ramura de drept, reprezinta unitatea mai multor institutii juridice strans legate intre ele prin obiectul lor i prin anumite principii i metode comune: institutia casatoriei, rudeniei, filiatiei, adoptiei etc.

Tinind seama de cele expuse mai sus, putem defini dreptul familiei ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementeazd relatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale ce rezulta din casatorie, rudenie, infiere, precum si alte relatii sociale similare celor

6 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.47-48/210 din 26.04.2001, Codul familiei, art. 3. In continuare nr. articolului din Codul familiei va fi indicat in text.

12

1 I

familiale ce se stabilesc intre sabiectele de drept familial aflate pe pozitii de egalitate.

Consideram ca definitia data cuprinde toate elementele caracteristice dreptului familiei si anume:

- dreptul familiei este o ramura a sistemului de drept din tara noastra, adica o totalitate de norme juridice. Normele juridice aplicate in dreptul familiei in majoritatea lor sunt imperative si mai putin dispozitive. Ele sunt cuprinse in izvoarele dreptului familial (Constitutie, Codul familiei si alte acte normative), acestea formand continutul dreptului familiei;

- al doilea element al definitiei dreptului familiei Tl constituie obiectul reglementarii. Dupa cum reiese din definitie dreptul familiei reglementeaza relatiile familiale, adica relatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale ce rezulta din casatorie, rudenie, infiere, cat si raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie;

- eel de-al treilea element se refera la subiectele relatiilor de familie. Subiectele dreptului familiei necesita o calitate speciala - cea de sot, parinte, copil, ruda. Asa dar, acestea pot fi: soti sau fosti soti, parinti si copii, frati si surori, nepoti si bunei, copil si educator, tutore, curator, autoritate tutelara etc.

- si in sfarsit, al patrulea element al definitiei se refera la pozitia

juridica a subiectelor dreptului familial de egalitate juridica, prin care se

intelege ca una din parti nu se subordoneaza celeilalte, adica in raportul

juridic de drept familial partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.

Termenul dreptul familiei poate fi intalnit si in alte sensuri: dreptul familiei - ca stiinta; dreptul familiei - ca obiect de studiu.

Dreptul familiei ca stiinta are ca sarcina crearea bazei stiintifico-ideologice pentru cadrul de reglementari ce tin de domeniul dreptului familiei ca ramura. Deci, prin dreptul familiei ca stiinta intelegem invatatura (studiul) despre dreptul familiei, adica sistemul de categorii, concluzii si conceptii despre raporturile juridice familiale. Stiinta dreptului familiei studiaza o serie de probleme legate de raporturile de familie in coraportul lor cu alte stiinte: juridice (de drept civil, penal, administrativ, al muncii si protectiei sociale etc.); istorie, sociologie, psihologie etc. Ca si alte stiinte, stiinta dreptului familiei se afla in continua dezvoltare, apar noi conceptii care reflecta evolutia familiei. Prin concluziile sale stiintifice fundamentate, stiinta dreptului familiei ajuta practicii sa aplice corect legile si contribuie la: ocrotirea familiei intemeiata pe stima si afectiune reciproca; realizarea egalitatii depline in

14

drepturi intre sot si sotie; exercitarea drepturilor parintesti si indeplinirea obligatiilor lor in interesul copilului etc.

Dreptul familiei ca obiect de studiu (discipline didactica) are ca sarcina asigurarea, in baza noilor realizari ale stiintei si a normelor existente, instruirii studentilor facultatilor de drept in acest domeniu, cat si a informarii persoanelor cointeresate cu un sistem de cunostinte si informatii despre dreptul familiei.

Trebuie sa deosebim categoria dreptul familiei ca sistem de norme de drept de categoria legislate familiala, care deseori sunt calificate drept identice. Termenul legislate familiala inseamna sistemul de legi si alte acte normative ale organelor de stat in care sunt consfintite normele de drept familial.

2. Metoda dreptului familiei

Daca obiectul dreptului familiei raspunde la intrebarea: care sunt relatiile sociale reglementate de normele dreptului familiei, atunci metoda dreptului familiei raspunde la intrebarea, cum si in ce mod se realizeaza aceasta reglementare. Asa dar, prin metoda de reglementare se intelege totalitatea de mijloace, procedee cu ajutorul carora dreptul influenteaza relatiile sociale, comportarea oamenilor in aceste relatii.

Ca ramura de sine statatoare de drept, dreptului familiei, pe de o parte, ii sunt proprii toate caracteristicile dreptului ca atare, pe de alta parte, are specificul ei.

Asa cum, printre principalele metode ale cercetdrii juridice pot fi mentionate: metoda logica, metoda istorica, metoda comparative, metoda sociologies, metoda experimentului, metoda cantitativa etc.,7 aceste metode generale sunt proprii si pentru dreptul familiei ca stiinta.

Potrivit metodei istorice dreptul familiei cerceteaza casatoria si familia in perspectiva si dezvoltarea lor istorica. Urmarind particularitatile specifice modului de incheiere a casatoriei, a relatiilor personale patrimoniale si nepatrimoniale dintre membrii familiei, a dimensiunii familiei etc. in anumite perioade istorice, putem evidenfia nu numai evolutia acestor fenomene in timp, dar si anumite aspecte si legaturi ale dreptului familiei cu celelalte fenomene si procese sociale.

Folosind metoda logica au putut fi stabilite conditiile necesare incheierii actelor juridice ale casatoriei si adoptiei, conditiile desfacerii si nulitatii casatoriei sau adoptiei etc., precum si efectele incheierii, desfacerii sau nulitatii acestor acte juridice. Toate actele juridice

7 Boris Negru, Teoria generala a dreptului i statului. Sectia Editare a AAP, ChisinSu, 1999. p, 26.

15

familiale trebuie sa corespunda unui anumit continut sj sa aiba o anumita forma. Atat parintii, cat si societatea sj statul participa la ingrijirea, educarea si protejarea copilului reiesind din realitatea vietii si posibilitatea fiecaruia.

Pe fondul scenariilor dezvoltarii economico-sociale, in cadrul strategiilor dezvoltarii fenomenul casatoriei, divortialitatii, natalitatii etc., se aplica pe larg metoda sociologies.

In ceea ce priveste metodele de reglementare a relatiilor familiale de catre normele juridice, acestea de asemenea sunt multiple. Normele de drept pot interzice anumite actiuni din partea participantilor in raportul juridic, pot prescrie un comportament concret al acestora ori pot permite partilor sa aleaga singure caracterul relatiilor dintre ele. In comparatie cu normele morale, a caror respectare este asigurata cu ajutorul mijloacelor obstesti de influenta, incalcarea normelor de drept presupune posibilitatea constrangerii din partea statului. Aceasta trasatura este caracteristica pentru toate ramurile de drept, inclusiv pentru dreptul familiei.8

Cu toate acestea, fiecare ramura de drept dispune de mijloace specifice de influenta asupra comportarii partilor in raporturile juridice. Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au un caracter complex. Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare parte este titular atat de drepturi, cat si de obligatii. Relatiile legale familiale se caracterizeaza prin aceia ca dreptiirile si obligatiile subiectilor relatiilor date sunt prevazute de lege si nupotfi modificate voluntar9 Obligatia juridica a unui subiect de drept familial nu este arbitrara. Ea este o Tndatorire ce corespunde dreptului subiectiv al celeilalte parti a raportului juridic. Aceasta practic inseamna ca dreptului unei parti in raportul juridic Ti corespunde in mod imperativ o obligatie a celeilalte parti. De exemplu: art. 51 C.F. prevede dreptul copilului la abitatie i educatie in familie, iar art. 74 C.F. prevede obligatia parintilor de asj intre|ine copiii; dreptului copilului de a fi protejat (art.53 C.F.) ii corespunde obligatia parintilor de a apara drepturile i interesele copiilor (art. 61 C.F.) etc. Ca urmare, intr-un raport juridic de drept familial nu poate fi vorba de vreun drept al subiectului daca celuilalt subiect nu-i corespunde o anumita obligatie.

Cu privire la obligatia de intretinere intre membrii familiei se poate constata ca este stabilita de lege i exista numai intre persoane prevazute de lege. De asemenea, aceasta obligatie are un caracter

Sergiu Baie, Drept civil, Partea generala, Editura TONER, Chiinau, 1994, p. 15.

A. M HenaeBa, Ceueuuoe npaeo. IfypcjieKtfiiu. M3aaTejibCTBO K)pHCTb, MocKea, 2000, c. 13.

personal, adica este inseparabil legata atat de persoana cefui indreptatit a o primi, cat si de persoana celui obligat sa o presteze; Ire un caracter succesiv, deoarece este destinata sa satisfaca nevoile actuale ale beneficiarului, care se reinnoiesc zi de zi; are un caracter divizibil, cu referire la cazul cand mai multe persoane sunt Tndreptatite la intretinere, in acelasi timp, din partea aceluiasj debitor i un caracter reciproc. Astfel, de exemplu; art. 87 C.F. prevede obligatia bunicilor de a-i intretine nepotii, iar art. 88 C.F. - obligatia nepotilor de a-si intretine bunicii.

O particularitate generala al dreptului familiei este metoda calitatii juridice a partilor, in sensul ca in raportul juridic familial o parte nu este subordonatd celeilalte, ele fiind pe picior de egalitate juridica. Toate problemele vietii familiale se solutioneaza de catre soti in comun, in conformitate cu principiul egalitatii lor in relatiile familiale (art. 16 alin. 1 C.F.) sau parintii au drepturi i obligatii egale fata de copii, indiferent de faptul daca copiii sunt nascuti in casatorie sau in afara ei, daca loeuiese impreuna cu parintii sau separat (art. 58 alin. 1 C.F.).

Acest statut de egalitate se extinde asupra oric&rei schimbari produse de relatia celor doi. El continua sa fie valabil i in cazul separarii legale a sotilor sau a desfacerii casatoriei prin divort.

Egalitatea juridica, insa, nu inseamna ca nu sunt permise anumite abateri cu privire la recunoasterea egalitatii in sfera raporturilor patrimoniale. Principiul egalitatii nu inseamna ca bunurile urmeaza sa fie atribuite, intodeauna, in parti egale sotilor cu prilejul incetarii comunitatii de bunuri, deoarece criteriul in raport cu care se determina partile sotilor este contributia pe care fiecare din ei a avut-o la dobandirea si conservarea bunurilor, munca depusa in gospodarie sj pentru cresterea copiilor fiind o asemenea contributie. Imparfirea bunurilor comune in cote-parti egale si nu in raport de contributia prestata de fiecare dintre soti ar fi insemnat numai o impartire egala, dar nu si o impartire corecta.

Conform regulii generate, aparitia, modificarea sau stingerea relatiilor de drept familial sunt admise printr-o procedurct juridica speciala, prevdzuta de lege (procedura de incheiere a casatoriei i adoptiei, a instituirii tutelei, a desfacerii casatoriei i adoptiei etc.).

O alta metoda specified relatiilor de familie poate servi metoda acceptdrii statutului legal a casatoriei. Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata incheiata, ea devine independents de acest acord de vointa, pentru a fi carmuita in

17

intregime de normele legale. Astfel, spre exemplu, in acest sens, C.F. la art. 17 prevede ca sotii aleg numele de familie ce urmeaza a-1 purta in timpul casatoriei, iar la art. 19 prevede regimul bunurilor dobandite de catre soti in timpul casatoriei etc. Deci, situatia juridica, in principiu permanenta a celor casatoriti este determinate de reglementarea legala privind casatoria, care devine aplicabila prin incheierea actului juridic al casatoriei si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie. Deci, prin incheierea casatoriei viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal al casatoriei, fara a avea posibilitatea de a-1 modifica.

Inca o particularitate a metodei de reglementare a dreptului familiei consta in aplicarea combinatd a metodelor nationale si international de instalare a drepturilor si obligatiilor subiectilor, metoda aplicabila, conform Constitutiei care stipuleaza: Dispozitiile constitutional privind drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanfa cu Declaratia Universale a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale.10

In concluzie am putea spune ca prin metoda de reglementare a relatiilor dintre subiectele de drept familial trebuie sa intelegem mijlocul specific cu ajutorul caruia statul, printr-un sistem de norme juridice, impune participantilor la raporturile juridice de drept familial o anumita conduita. Cu alte cuvinte, metoda de reglementare precizeaza pozitia partilorin raporturile juridice.

3. Sistemul dreptului familiei

-

Dupa modul in care sunt conectate diferitele componente de sistem ale dreptului - norma juridica si metoda de reglementare -deosebim o serie de diviziuni generale ale dreptului. Astfel, M. Djuvara distinge intre normele de drept cele care se aplica numai statelor care le-au eliberat, in relatiile interne si care formeaza dreptul intern de normele de drept care se refera la raporturile dintre state sau dintre cetatenii unor state diferite si care formeaza dreptul extern. A doua diviziune mentionata este cea de drept determinator, care determina ce trebuie sa

10 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 1994 Constitutia Republicii Moldova, art. 4.

In continuare nr. art. din Constitute va fi indicat in text.

Mircea Djuvara, Teoria generate a dreptului, Vol. I, Bucurejti, 1995, p. 105.

18

faca persoanele si drept sanctionar, eel care organizeaza sanctiunile. Cea de a treia diviziune abordata de M. Djuvara este aceea care imparte dreptul in drept public si drept privat, deosebirea dintre care este foarte veche si care se gaseste formulata chiar si in dreptul roman si care depinde de faptul a cui interes priveste norma - a unui particular sau a statului. Daca luam ca baza aceasta distinctie, atunci cu referire la dreptul familiei putem afirma: dreptul familiei face parte din componenta dreptului privat intern si are un caracter determinativ.

In viziune traditionala, ramura de drept este definita ca un ansamblu distinct de norme juridice, legate organic intre ele, care reglementeaza relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc aceiasi metoda, sau acelasi complex de metode. in general, ramura de drept reprezinta unitatea mai multor institutii juridice legate strans intre ele prin obiectul lor si prin anumite metode si principii comune. Institutia juridica cuprinde normele juridice, mai detaliate, care reglementeaza o anumita grupa unitara de relatii sociale, instaurand astfel o categorie aparte de raporturi juridice.

Asa dar, dreptul familiei ca ramura distincta de drept grupeaza ansamblul de norme juridice ce reglementeaza complexul de relatii sociale ce se formeaza in legaturd cu familia si in cadrul familiei. Institutiile juridice din cadrul dreptului familiei sunt: casatoria, rudenia, filiatia adoptia, tutela etc.

Din punct de vedere structural sistemul dreptului familiei se

divizeaza in doua parti:

1. Partea generald si

2. Partea speciala.

Partea generala si Partea speciala pot fi distinse fie in functie de normele juridice incluse, fie in functie de ce fel de compartimente ale sistemului de drept se studiaza in partea respectiva. Asa cum norma juridica este elementul de baza al sistemului de drept, sistemul juridic elementar (dreptul este pluralul, norma de drept este singularul), ne vom opri la prima modalitate de sistematizare, adica in functie de normele juridice incluse.

Partea generald a dreptului familiei include normele generale care exprima principiile si obiectivele de reglare legitima a drepturilor si obligatiilor fundamentale a subiectelor de drept familial. Ea insumeaza totalitatea de opinii teoretice, idei, concluzii referitoare la problemele de reglementare juridica a relatiilor familiale. Un rol important revine normelor - principii si normelor - definitii.

19

Numeroase acte normative de drept familial si in primul rand Codul familiei, pe langa unele prevederi reglementative foarte clare si normativ evidente, contin unele prevederi de principiu, prin care sunt consfintite unele relatii ale vietii de familie. De exemplu, Titlul 1 al Codului familiei intitulat Dispozitii generale defineste atat relatiile sociale reglementate de catre legislatia familiala, cat si principiile de baza ale legislatiei familiale, principii care guverneaza toata materia. Aceasta inseamna ca toate celelalte norme vor trebui aplicate si interpretate in lumina principiilor de baza.

Asa cum in partea generala se opereaza cu notiunile: norma juridica, dreptul familiei, principiile, izvoarele, metoda, obiectul, subiectele dreptului familiei etc., concepte pe care fiecare le-ar putea interpreta in felul sau, pentru a le da un sens unic aceste concepte sunt definite.

De asemenea, se gaseste lamurirea intelesului unor termeni -familie nucleara, monogamie, consimtamant liber exprimat, etc.

Este ilustrata corelatia dintre normele de drept familial si actele normative in conformitate cu dezvoltarea economics, politica si sociala a societatii in ansamblu. Sistemul normelor dreptului familiei si a actelor normative sunt caracterizate si pretuite din punctul de vedere al democratiei lor, justitiei sociale, comparandu-se sistemul de drept familial al Republicii Moldova cu sistemele de drept familial ale altor tari de peste hotare (Romania, Federatia Rusa). In mod special se urmareste compatibilitatea legislatiei familiale nationale cu prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a Conventiei cuprivire la Drepturile Copilului, a pactelor si tratatelor international la care republica Moldova este parte (ce reglementeaza relatiile familiale) dupa cum si cu principiile de baza ce caracterizeaza dreptul matrimonial canonic.

Normele partii speciale a dreptului familiei concretizeaza partea generala. Ele reglementeaza tipurile de relatii sociale aparte si anumite elemente ale lor, gupandu-le in institutii: institutia casatoriei, rudeniei sifiliatiei, a adoptiei, tutelei (curatelei), a obligatiei de intretinere etc.

Mai desfasurat sistemul acestor norme juridice sunt redate in Codul familiei al Republicii Moldova. De aceea, studierea sistemului dreptului familiei e legata, intai de toate, de studierea structurii si continutului legislatiei codificate, ceia ce se urmareste de fapt in Partea speciala a cursului.

Structura normelor juridice de drept al familiei. Analiza structurii normei poate fi facuta sub doua aspecte:

20

a) structura logico-juridica si

b) structura tehnico-legislativa.

a) Structura logico-juridica a normei e stabila si in ea se disting urmatoarele elemente:

1) ipoteza, care determina cercul de persoane carora le este adresata norma, precum si imprejurarile in care ea se realizeaza;

2) dispozitia, care exprima regula propriu-zisa de conduita, formulata ca determinare a indatoririlor si drepturilor partilor in raportuljuridic);

3) sanctiunea, care indica masurile de constrangere de catre stat pentru nerespectarea dispozitiei.

1) In functie de precizia formularii sale in text ipoteza poate fi:

determinata, cand se stabilesc cu exactitate conditiile de aplicare a dispozitiei. De exemplu: Instanta judecatoreasca va declara nula casatoria daca aceasta a fost incheiata cand sotii sau unul dinte ei nu a avut intentia de a crea o familie (casatorie fictiva) (art. 41, alin.l, lit. b C.F.);

- relativ-determinata, cand nu este precizat continutul concret al imprejurarii in care se aplica dispozitia. De exemplu: Nu este necesar acordul parintilor pentru adoptia copilului daca acestia nu locuiesc impreuna cu copilul si se eschiveaza nemotivat de la intretinerea si educatia acestuia mai mult de 6 luni (art. 125, lit. e C.F.).

2) In functie de caracterul conduitei prescrise, dispozitia, ca si

ipoteza, poate fi determinata si relativ-determinata.

Dispozitia determinata stabileste exact si fara posibilitatea unor derogari drepturile, obligatiile, conduita persoanelor la care se refera. De exemplu: Toate persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala (art. 5, alin. 1 C.F.).

Dispozitia relativ-determinata este dispozitia care prevede mai multe variante posibile de conduita, lasand subiectii sa aleaga una din variantele prescrise. Ca exemplu: La incheierea casatoriei, sotii, la dorinta, isi aleg numele de familie comun, ori fiecare dintre ei isi pastreaza numele de familie pe care 1-a purtat pana la casatorie, ori conexeaza numele de familie al celuilalt sot la numele de familie propriu (art. 17, alin. 1 C.F.).

3) Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si

patrimoniale dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia

21

familiala, se aplica legislatia civila In masura in care aceasta nu contravine esentei relatiilor familiale. In ceea ce priveste sanctiunile, Codul familiei prevede pentru neindeplinirea Tndatoriilor parintesti urmatoarele sanctiuni: decaderea din drepturile parintesti, care se aplica pentru greseli grave in exercitarea drepturilor ori indeplinirea indatoririlor parintesti cu privire la persoana copilului si luarea copilului fara decadere din drepturile parintesti, sanctiune mai putin severa, aplicata in cazul neandeplinirii adecvate a indatoriilor parintesti. In ceea ce priveste celelalte fapte ilicite savarsite de catre membrii familiei, ele sunt sanctionate, in functie de natura $i gravitated lor, atat de legislatia civila cat si, de la caz la caz, de cea administrative, disciplinara sau penala (sanctiuni civile, administrative, disciplinare sau penale).

In functie de scopul urmarit de sanctiunea aplicata distingem: sanctiuni ce anuleaza actele juridice ce contravin legii; sanctiuni ce au drept scop repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea normei juridice; sanctiuni disciplinare, contraventionale sau penale.

In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile port fi: determinate; relativ-determinate; alternative sau cumulative.

b) Structura tehnico-juridica a normei de drept al familiei se refera la forma exterioara de exprimare a continutului si structurii logice a acesteia, la redactarea ei, care trebuie sa fie clara , concisa, concreta. Normele juridice de drept al familiei sunt cuprinse in acte normative care pot fi: legi, hotarari, regulament, statut, instructiune si alte acte normative adoptate in cazurile si in limitele prevazute de Legea Republicii Moldova Codul familiei. Acest act normativ, la randul sau, este structurat pe titluri, capitole si articole. Articolul este elementul structural de baza al Codidui familiei care contine, in principiu, prevederi de sine statatoare. Se cade de subliniat ca o norma nu trebuie confundata cu un articol, deoarece foarte rar un articol contine o norma juridica. De cele mai multe ori, un articol ori contine unele elemente ale normei, ori contine elemente ale mai multor norme.

Vorbind despre normele de drept al familiei trebuie de specificat modalitdtile de clasificare a normelor juridice in articolele actelor normative de drept al familiei si, in primul rand, in Codul familiei.

Dupa sfera de aplicare fi gradul de generalizare avem norme generale (de exemplu, cele prevazute in Titlul I al C. F.), norme speciale (cele prevazute in Titlurile II - V ale C. F.) si norme de exceptie (cele prevazute in Titlul VI al C.F.)

Dupa modul in care sunt redactate se disting norme juridice complete (de exemplu: Casatoria inceteaza in urma decesului sau a

declararii pe cale judecatoreasca a decesului unuia dintre soti. Casatoria poate inceta prin divort (desfacere), in baza cererii unuia sau a ambilor soti ori a tutorelui sotului declarat incapabil, art. 33 C.F.) si norme juridice incomplete (de exemplu: In cazurile prevazute la art. 36 alin. 1 si 2, casatoria se desface de catre oficiul de stare civila, iar in cazurile prevazute la art. 36 alin. 4 si 5 si la art. 37 - pe cale judecatoreasca, art. 35 C.F.).), care se completeaza cu trimitere la alte norme.

O clasificare de importanta deosebiia poate fi facuta din punctul de vedere al caracterului conduitei, a naturii conduitei pe care o prescriu. In functie de aceasta, normele juridice sunt: norme imperative, care prescriu comportamentul subiectilor si nu admit nici o abatere de la acesta si norme dispozitive, care acorda posibilitatea unui larg comportament al subiectilor.

Normele imperative pot fi: onerative, care prescriu in mod expres obligatia savarsirii unei actiuni: Persoanele care doresc sa se casatoreasca sunt obligate sa se informeze reciproc despre starea sanatatii lor (art. 11, alin. 2 C.F.) si prohibitive, care interzic savarsirea unor actiuni: Nu se admite incheierea casatoriei intre: persoane dintre care eel putin una este deja casatorita; rude in linie dreapta pana la al IV-lea grad inclusiv, (art. 15, alin. 1 C.F.).

Normele dispozitive pot fi: permisive, care permit o anumita conduita: Prin contractul matrimonial sotii pot modifica regimul legal al proprietatii in devalmasie stabilit la art. 20 (art. 29, alin 1 C.F.) sau supletive, care acorda subiectului posibilitatea sa aleaga una din variantele de conduita prevazute de norma: la incheierea casatoriei, sotii, la dorinta, isi aleg numele de familie al unuia dintre ei sau eel format prin conexarea numelor ambilor drept nume de familie comun, (art. 17, alin. 1 C.F.).

Un loc important il au normele de imputernicire sau de competenta, norme prin care se formuleaza anumite drepturi, obligatii sau competente. Astfel: ^

intretinere si actiunile pentru stabilirea paternitatii pot fi intentate nu numai la instanta domiciliului paratului, dar si la instanta domiciliului reclamantului (art. 119, alin. 4 C.P.C.); Luand in seama situatia materiala a pSrtilor, judecStorul, daca este necesar, pina la solutionarea pricinii in fond, are dreptul sa stabileasca cuantumul mijloacelor pe care unul din soti sau din fostii so|i trebuie sa le plateasca provizoriu pentru intretinerea celuilalt sot sau fostului sot, cine din parinti si in ce proportie trebuie sa plateasca provizoriu nijloace pentru intretinerea si educarea copiilor, precum si cine din cupii trebuie sa plateasca provizoriu mijloace si in ce proportie pentru intretinerea parintilor.

i procedura cu privire la adoptarea infierii reprezinta o procedura speciala derogatorie de la procedura de drept comun. Prin articolele 2782-278: C.P.C.. s-au consacrat dispozitii speciale cu privire la competenta teritorialS a instantei judecatoresti; la actele ce se anexeaza la cererea de infiere; modul de examinare a cererii de infiere; hotarirea instantei de judecata.

4.3. Dreptul familiei sj dreptul administrate

Dreptul familiei are multe legaturi cu dreptul administrativ, deoarece organele administrative de stat au atributii privitoare la casatorie si familie. Asa, de exemplu, reducerea varstei matrimoniale a barbatului, pentru motive temeinice (dar nu mai mult de doi ani), va fi incuviintata de autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi au domiciliul persoanele care doresc sa se casatoreasca, in baza cererii acestora si a acordului parinfilor minorului.

inregistrarea actelor de stare civila: de nastere, de casatorie, de desfacere a casatoriei (de divort), de schimbare a numelui si/sau a prenumelui, de deces este de competenta organului administrativ, care are un serviciu special in acest sens - Serviciul de stare civila. De asemenea, art. 9 C.F. prevede ca, drepturile si obligatiile juridice ale sotilor iau nastere numai dupa inregistrarea casatoriei la organele de stare civila, iar in conformitate cu art. 12, alin. 2 C.F., seful oficiului de stare civila poate reduce termenul de o luna din momentul depunerii declaratiei de casatorie si pana la incheierea casatoriei.

Apararea drepturilor si intereselor legitime ale copiilor ramasi fara ocrotire parinteasca se pune pe seama autoritatii tutelare. Trebuie de precizat ca, autoritatea tutelara are atributii in domeniul indrumarii, supravegherii si controlului exercitarii ocrotirii si a persoanelor majore, in cazul cand ele necesita aceasta supraveghere.

Atribufiile ce tin de starea civila i de autoritatea tutelara, precum

27

si asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor omului pe plan local sunt exercitate de catre primarul localitatii respective.

4.4. Dreptul familiei si dreptul penal

Dreptul familiei prezinta legaturi si cu dreptul penal. Astfel, Codul penal in partea generala cuprinde prevederi speciale referitoare la: raspunderea minorilor; decaderea din drepturile parintesti; aplicarea fata de minori a masurilor de constrangere cu caracter educativ; absolvirea de raspunderea penala si incredintarea pe chezasie; privatiunea de libertate a minorului ce nu a Tmplinit 18 ani; circumstante atenuante si agravante la stabilirea pedepsei pentru savarsirea infractiunii de catre un minor sau o femeie gravida si respectiv, fata de un copil, batran, etc.

De asemenea, partea speciala a Codului penal prevede dispozitii privitoare la: omorul premeditat savarsit asupra unei femei care era gravida; omorul pruncului de catre mama; viol; tortura; raportul sexual cu o persoana care n-a implinit 16 ani; pervertirea unor persoane care nu au implinit 16 ani; sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la intretinerea copiilor; sustragerea de la acordarea ajutorului material parintilor si sotului; abuzul de drepturile sau obligatiile de tutore; abuzul parintilor si altor persoane la infiere si transmiterea ilegala a copiilor; divulgarea secretului adoptiei; scoaterea ilegala a copiilor de pe teritoriul Republicii Moldova; rapirea sau sustragerea unui copil strain; vinzarea si traficul de copii; traficul ilicit de fiinte umane; atragerea minorului la betie si la consumare nemedicinala a medicamentelor si a altor mijloace cu efect narcotic etc.

4.5. Dreptul familiei si dreptul procesual penal

Ocrotirea relatiilor de familie se realizeaza prin diverse norme ale dreptului procesual penal. Astfel:

din completul, care judeca cauza penala (judecator, procuror, interpret etc.), nu pot face parte persoanele, care sunt rude intre ele;

instanta de judecata are dreptul sa inceteze procesul penal in privinta persoanei, care nu a implinit 18 ani si care a savarsit o infractiune, si sa trimita materialele spre examinare comisiei pentru minori;

participarea aparatorului la dezbaterile judiciare in cauza penala este obligatorie in procesele in care figureaza minori, muti,

surzi, orbi sau alte persoane, care din cauza defectelor fizice sau mintale nu-si por exercita singure dreptul de aparare;

sunt civilmente responsabili si pot fi chemati in proces parintii, tutorii, curatorii sau alte persoane, care in virtutea legii poarta raspundere materiala pentru paguba pricinuita de invinuit;

pot participa la proces in calitate de reprezentanti ai partii vatamate, ai partii civile si ai partii civilmente responsabile: rudele apropiate, rude apropiate fund parintii. copiii, infietorii, copiii infiati, fratii si surorile drepte, bunicul, bunica, nepotii, precum si sotul.

invinuitilor minori care, la data savarsirii infractiunii, nu au implinit 16 ani, durata tinerii sub arest poate fi prelungita numai pina la patru luni, iar invinuitilor ce nu au implinit 18 ani, durata tinerii sub arest poate fi prelungita numai pina la sase luni;

daca persoana arestata are copii minori, care raman fara supraveghere, organul de cercetare penala, anchetatorul penal, procurorul si instanta de judecata au obligatia sa-i dee in grija rudelor sau altor persoane ori in grija unei institutii;

in cazul retinerii minorului, persoana care efectuiaza cercetarea penala, anchetatorul penal, procurorul sunt obligati sa comunice imediat aceasta parintilor minorului sau persoanelor care ii inlocuiesc;

ascultarea martorului minor se face in prezenta pedagogului, care este chemat sa asiste si la audierea martorului minor. Daca este necesar, sunt chemati si parintii sau alti reprezentanti legali ai minorului;

inainte de trimiterea sentintei spre executare, presedintele instantei are dreptul, la cererea rudelor apropiate ale condamnatului aflat sub arest, sa le dee posibilitatea de a avea o intalnire cu el;

daca femeia condamnata este gravida sau daca are copii cu varste de pina la 8 ani, executarea sentintei de condamnare poate fi amanata pina cind copilul eel mai mic v-a implini varsta de 8 ani, cu exceptia persoanelor condamnate la privatiune de libertate pe un termen ce depasesc 7 ani etc.

4.6. Dreptul familiei si dreptul protectiei sociale

Multiple sunt legaturile dreptului familiei cu dreptul protectiei sociale, deoarece la baza generarii raporturilor juridice in dreptul protectiei sociale sunt fixate astfel de evenimente ca nasterea

28

29

individului, decesul, boala, somajul, batranetea, precum si alte situatii cind persoana, in virtutea unor evenimente majore, are nevoie de protectie. Asa dar, ca subiect al dreptului protectiei sociale poate aparea persoana fizica, precum sj familia ei.

In noile conditii social-economice, ca urmare a mutatiilor politice si a tranzitiei de la o economie supracentralizata si completamente etatizata la una de piata an apdrut probleme de adaptare a familiei la o societate in continua transformare.

Una din problemele esentiale a protectiei sociale o constituie acordarea umti ajutor adecvat familiei in scopul intretinerii si educdrii copiilor. Astfel, sunt prevazute indemnizatii: pentru concediul de maternitate si concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav; indemnizatii unice la nasterea copilului; indemnizatii lunare pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 1,5 ani; indemnizatii lunare pentru mame solitare, dupa cum $i inlesniri si compensatii.

O alta problema importanta in protectia sociala a familiei o constituie acordarea pensiei de invaliditate celor doua categorii de invalizi din copilarie: a copiilor-invalizi de la nastere pana la 16 ani carora li se stabileste gradul de severitate sj a copiilor-invalizi intre 16 si 18 ani, precum si a pensiei de urmas, in cazul pierderii intretinatorului pentru: copiii pana la varsta de 18 ani (sau pina la 23 ani in cazul cand isj continua studiile in institutiile de invatamint de zi); sotul supravietuitor, daca la momentul decesului sustinatorului sau pe parcursul a 5 ani dupa deces a implinit varsta de pensionare sau a fost incadrat in gradul I sau II de invaliditate, a avut eel putin 15 ani de casatorie cu persoana decedata si nu s-a recasatorit; sotul supravietuitor sau persoana care are in ingrijire copii sub varsta de 3 ani ai sustinatorului pe perioadele de neincadrare in munca.

Destul de frecvent dreptul la unul sau alt tip de protectie sociala a familiei se stabileste in baza activitatii de munca a membrilor familiei si se efectueazd direct la locul de munca a lor. De exemplu, Codul muncii, in afara de alte prevederi epizodice, contine doua capitole destinate expres protectiei muncii femeilor (capitolul XI) i protectiei muncii tineretului (capitolul XII).

In conformitate cu aceste prevederi este stabilita varsta, de la care se admite angajarea la lucru; drepturile minorilor in relatiile de munca; lucrarile, la care este interzisa aplicarea muncii persoanelor sub 18 ani; normele de productie pentru tinerii muncitori si retribuirea muncii salariatilor sub 18 ani; desfacerea contractului individual de munca cu minorul la cererea parintilor lui sau a altor persoane etc., precum si se

30

interzice munca de noapte i trimiterea in deplasare a femeilor care au copii in varsta de pana la 3 ani; transferarea la o munca mai usoara a femeilor gravide i a celor ce au copii sub 3 ani; concediile de maternitate i pentru ingrijirea copiilor; concediile pentru femeile care au infiat nou-nascuti; acordarea inlesnirilor altor membri ai familiei care educa copii minori etc.

f }

:

-

I

n

Capitolul II RaportuI juridie de drept familial

1. Notiunea, caracteristicile si structura raportului juridie de

drept familial

Notiunea raportului juridie de drept familial. Atat timp cat o relatie sociala nu este reglementata de norme juridice ea nu poate fi o relatie juridiea. Din momentul in care apare o norma juridiea care o reglementeaza, ea devine juridiea. De exemplu, relatiile ce se stabilesc intre persoanele ce si-au ales drept mod de convietuire concubinajul, cu toate ea sunt cunoscute de-a lungul istoriei si sunt reglementate de astfel de norme sociale cum ar fi: obiceiurile, traditia, morala, nu sunt relatii familiale. Ele pot deveni relatii de drept familial din momentul in care concubinii se casatoresc, respectand conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru incheierea acestui act juridie. Drept urmare, contractul matrimonial incheiat intre concubini este privit ca un raport de drept comun. El va intra in vigoare doar odata cu incheierea casatoriei. Daca persoanele care traiesc in concubinaj nu intentioneaza sa incheie casatoria, atunci incheierea contractului matrimonial este lipsita de sens, deoarece el nu poate intra in vigoare.

Deci, raportul de drept familial este o relatie sociala reglementata prin intermediul normelor de drept familial.

Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice de drept familial apar ca o realizare a normelor prevazute in legislatia familiala. Aceste norme prevad anumite modele de comportament (de exemplu, metodele de educare a copiilor, alese de parinti, vor exclude comportamentul abuziv, insultele i maltratarile de orice fel, discriminarea, violenta psihica si fizica, antrenarea in actiuni criminale, initierea in consumul de bauturi alcoolice etc.). Dar conduita descrisa de norme devine realitate numai atunci, cand se concentreaza in anumite raporturi sociale, cand se cunosc subiectii raportului, se cunoaste in legatura cu ce a aparut acest raport, ce drepturi i ce obligatii au subiectii raportului, care vor fi consecintele abaterii de la modelul prescris de norma juridiea etc.

Subiectele de drept familial intra in raporturi juridice pentru ca urmaresc realizarea anumitor scopuri, fie personale (nevoia de afectiune si sprijin moral, dorinta de a avea motenitori pentru a transmite bunurile familiale etc.), fie sociale (legate de instruirea si pregatirea

32

profesionala a copiilor, instituirea tutelei si curatelei etc.), fie impuse de normele juridice (obligatia de a pastra secretul adoptiei, pastrarea dreptului copilului la pensie si indemnizatii etc.).

Dat fiind faptul ca la baza raporturilor de drept familial stau diferite scopuri, diverse sunt sj raporturile juridice aparute.

Caracteristicile fundamental ale raporturilor juridice de drept familial. Numarul raporturilor juridice ce i-au nastere intre subiectii de drept familial este destul de mare si, totui, aceste raporturi au anumite trasaturi specifice ce le deosebesc de alte relatii sociale. Aceste trasaturi fundamentale ale raporturilor juridice constau in urmatoarele:

/. Raportul juridie de drept familial este un raport social. Daca orice raport juridie este o relatie sociala, atunci nu orice relatie sociala este raport juridie. Relatia sociala devine raport juridie numai in masura in care a fost obiectul de preocupare a legiuitorului, sub forma adoptarii unei norme juridice care s-o reglementeze.12 Caracterul social al raportului juridie de drept familial se manifests prin faptul ca el se stabilete intotdeauna fie intre oameni - soti ori foti soti, parinti si copii, bunei i nepoti etc., fie intre acetia i organele statului, organizatii, institutii (oficiul starii civile, autoritatea tutelara, comisia pentru minori, instanta de judecata, organizatii neguvernamentale etc.).

2. Raportul juridie de drept familial este un raport volitional. Prin caracterul volitional al raportului juridie se intelege: in primul rand, faptul ca el este reglementat de norme juridice, iar norma juridiea (intr-un stat democratic, cum pretinde a fi Republica Moldova) inseamna vointa poporului ridicata la rang de lege; in al doilea rand, caracterul volitional al raportului juridie se manifests si prin vointa subiectelor ce participa la raportul dat ( de exemplu - consimtamantul liber al viitorilor soti la incheierea actului juridie al casatoriei; pentru adoptarea copilului este necesar acordul parintilor, tutorelui (curatorului), sotului adoptatorului, a copilului care a atins varsta de 10 ani; sotii, de comun acord, poseda, folosesc sj dispun de bunurile comune etc.). In asemenea cazuri, se vorbete despre dublul caracter volitional al raporturilor juridice de drept familial: eel exprimat de norma juridiea si eel exprimat de subiectii raportului juridie concret.1

3. Raportul juridie de drept familial este un raport valoric. Intr-un raport juridie de drept familial Ti gasese eoncretizarea valoriie esentiale

12 Boris Negru, Teoria generala a dreptului i statului, Sectia Editare a AAP, Chijinau, 1999, p.

241

11 Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundatiei

Chemarea, Iasi, 1996, p.271.

33

ale familiei. Prin intermediul normelor juridice, statul incurajeaza, promoveaza si apara aceste valori. De exetnplu, reglementand comunitatea si separarea de bunuri intre soti, Codul familiei nu a facut decat sa traga consecintele necesare din raporturile personale la care casatoria da nastere intre acestia. Viata in comun a sotilor, gospodarirea lor comuna si cresterea copiilor determina impletirea intereselor patrimoniale ale celor doi soti atat cu privire la drepturi, cat si la obligatii. Comunitatea de bunuri este o masa de bunuri destinate indeplinirii sarcinilor comune ce le revin sotilor in cadrul casatoriei. Pe de alta parte, legea reglementeaza si bunuri le proprii fiecarui sot. Rezulta ca raporturile patrimoniale dintre soti nu alcatuiesc o reglementare de sine statatoare, ci una care este subordonata finalitatii raporturilor personale izvorate din casatorie, comunitatii si separarii intereselor dintre soti.

4. Raportul juridic de drept familial este o categorie istorica. Aparut la o anumita etapa de dezvoltare istorica, odata cu aparitia familiei, raportul juridic de drept familial poarta pecetea epocii istorice respective. Asa, de exemplu, la baza familiei in dreptul roman statea puterea capului de familie cu o impatrita sfera de aplicare: putere parinteasca asupra copiilor, putere maritala asupra sotiei, putere asupra sclavilor si asupra persoanelor cumparate, putere considerata ca o proprietate. Casatoria legala putea aduce sotia in puterea sotului fie prin solemnitate religioasa, fie prin cumparare, fie prin convietuire mai mult de un an. In perioada sec. IV-VIII, forma veche de cumparare a miresei nu este recunoscuta legala de catre biserica crestina; incheierea casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau prin binecuvantare religioasa, daca nu era prima casatorie); conditiile de incheiere a casatoriei erau cele stabilite de monocanoanele bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si al parintilor lor; o varsta minima pentru viitorii soti; credinta crestina comuna etc. Astazi, pentru incheierea casatoriei este necesar consimtamantul reciproc, neviciat, exprimat personal si neconditionat, al barbatului si femeii care se casatoresc, precum si atingerea de catre ei a varstei matrimoniale (art. 11, alin. 1, C.F.), iar toate persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala (art. 5, alin. 1, C.F.).

Structura raportului juridic de drept familial. Structural, raporturile juridice presupun trei elemente:

1) subiectele raportului juridic;

2) continutul raportului juridic;

3) obiectul raportului juridic.

Subiectele sunt partile intre care se incheie raportul juridic, continutul este format din drepturile subiective ale partilor si din obligatiile corelative lor, iar obiectul il formeaza conduita partilor, actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite sau de care sunt tinute acestea.

2. Subiectele dreptului familiei

Asa cum nu se poate concepe un raport juridic decat numai intre oameni, numai oamenii au calitatea de subiect de drept. Insa omul in sine nu este subiect de drept, ci numai daca din punctul de vedere al dreptului i se recunoaste si i se atribuie aceasta calitate, daca i se ofera capacitatea de a fi subiect de drept - capacitatea juridica. Cele mai multe raporturi juridice apar intre persoane fizice (subiecte individuale). Dar parti ale unui raport juridic pot deveni si anumite colective, organe de stat, organizatii obstesti sau chiar statul (subiecte colective).

Fiecare ramura de drept se caracterizeaza printr-un cere propriu de subiecte, care de rand cu obiectul si metoda de reglementare, determina specificul ramurii date in sistemul de drept. Aceasta inseamna ca insusirea (calitatea) de subiect de drept al familiei este conditionata de recunoasterea capacitatii sale juridice de drept al familiei. Ca subiecte de drept al familiei stiinta juridica ti recunoaste pe acei participanti ai relatiilor sociale, care conform legislatiei familiale in vigoare poseda drepturi subiective si obligatii corespunzatoare. Subiectele de drept familial necesitd o calitate speciald - cea de sot, parinte, copil etc., adica de persoane apropiate, care in marea majoritate a cazurilor au un domiciliu comun, sunt legate intre ele prin relatii de casatorie, rudenie sau infiere si care urmaresc un scop comun - stabilitatea, bunastarea si prosperarea, atat a familiei in intregime, cat si a fiecarui membru al ei in parte. Pot fi, deci, subiecte de drept familial sotii si fostii soti, parintii si copiii, buneii si nepotii, fratii si surorile, adoptatorul si adoptatul, tutorele (curator) si persoana minora aflata sub tutela (curatela) etc.

Boris Negru, Teoria generala a dreptului $i statului, Sec(ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p. 242.

34

15 Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura Stefan Procopiu, Ia$i 1993,p.l31.

IS

Calitatea de sot apare odata cu inregistrarea casatoriei la oficiul de stare civila. Calitatea de fast sot apare din ziua inregistrarii divortului (cind desfacerea casatoriei are loc la oficiul starii civile) ori din ziua cind hotarirea instantei judecatoresti a ramas definitiva (in cazul desfacerii casatoriei pe cale judecatoreasca). Calitatea de parinte si copil rezulta din provenienta copilului atestatd in modul stabilit de lege, copil fiind considerate persoana de la nastere pana la implinirea varstei de 18 ani. In cazul rudeniei civile drepturile si obligatiile adoptatorului si adoptatului (ca parinte si copil) iau nastere din momentul cind a ramas definitiva hotarirea instantei judecatoresti privind incuviintarea adoptiei. Persoanele care au dreptul la adoptie dupa cum si cele care pot fi numite tutori (curatori) sunt prevazute in art. 121 si respectiv 143 C.F.

Drepturile si obligatiile subiectelor ce decurg din lege cu privire la

drepturile familiale, reprezinta statutul juridic al subiectelor de drept

familial: statut de sot, de parinte, copil, adoptator, bunel, nepot etc.

Fiecare categoric de subiecte ale dreptului familiei poseda un statut

juridic specific.

Garantarea drepturilor statutare si raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor asumate, fiind categorii juridice, se exprima in forma de norme juridice. Apararea drepturilor si intereselor copiilor minori revine parintilor lor, care sunt reprezentantii legali ai copiilor, fara o imputernicire speciala. Astfel, copilul isi poate exercita dreptul de a fi protejat, la invatatura, la exprimarea opiniei etc. numai in cazul in care parintii isi onoreaza obligatia si responsabilitatea de a proteja copilul, de ai acorda sustinerea adecvatS in vederea dezvoltarii lui fizice, intelectuale, spirituale etc. Drepturile si obligatiile parintilor nu pot fi exercitate in contradictie cu interesele copilului. Daca parintii nu-si pot exercita responsabilitatea primara fata de copil, statul este eel care trebuie sa-si asume aceasta raspundere. Responsabilitatea pentru ai acorda copilului protectia necesara o poarta, deci, familia, societatea, statul. Deci, in relatiile juridice de drept al familiei statul, institutiile statului, organizatiile de stat si obstesti apar ca subiecte colective de drept al familiei. Obligatia statului de a asigura protectia copiilor si responsabilitatea lui pentru aceasta rezulta din prevederile art. 1, alin 3 din Constitutia Republicii Moldova: Republica Moldova este un stat de drept democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.

36

Individualizarea subiectelor de drept familial se realizeaza prin anumite mijloace de identificare, denumite si atribute de identificare si anume:

1) numele (cuvantul sau grupul de cuvinte prin care este identificata o persoana, compus din nume de familie si prenume);

2) domiciliul ( locul unde persoana respective isi are locuinta sa statornica sau principals);

3) starea civila, determinata de anumite evenimente sau acte juridice ce sunt supuse inregistrarii in Registrul de stare civila si care poate fi dovedita prin : certificate de nastere, casatorie, deces etc.

In ceia ce priveste capacitatea de folosinta si de exercitiu a subiectelor de drept familial, putem afirma urmatoarele:

- sotii, de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile comune;

- dreptul de proprietate al sotilor si al copilului este realizat in modul stabilit de Codul civil;

- copilul nu are drept de proprietate asupra bunurilor parintilor, iar

parintii - asupra bunurilor copiilor, cu exceptia dreptului la mostenire si

dreptul la intretinere;

- parintii si copiii care loeuiese impreuna poseda si folosesc bunurile fiecaruia dintre ei de comun acord;

- capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice apare odata cu implinirea varstei de 18 ani, adica majoratul. In cazul in care casatoria a fost admisa inainte de implinirea varstei de 18 ani, minorul ce nu a implinit varsta de 18 ani dobandeste capacitatea deplina de exercitiu din momentul incheierii casatoriei;

- in afara de capacitatea de exercifiu deplina cunoastem:

1) capacitatea de exercitiu a minorilor intre 15 si 18 ani si

2) capacitatea de exercitiu a minorilor pana la 15 ani.

Minorii intre 15 si 18 ani incheie conventii cu consimtemantul parintilor, infietorilor sau curatorilor. Ei au insa dreptul de a dispune singuri de salariu (castigul) sau de bursa lor, de a executa drepturile de autor si de inventator asupra operelor, inventiilor, propunerilor de rationalizare, precum si de a incheia mici conventii ce tin de viata de toate zilele. Pentru minorii, care n-au implinit varsta de 18 ani conventiile le incheie in numele lor parintii, infietorii sau tutorii. Minorii, care n-au implinit varsta de 15 ani, au dreptul sa incheie mici conventii ce tin de viata de toate zilele.

w

In cazul in care cetateanul sufera de o boala psihica mintaia. care nu-i permite sa inteleaga insemnatatea actelor sale, el poate fi lipsit de capacitatea de exercitiu. In numele acestor persoane toate conventiile sunt savarsite de catre tutore (curator). Astfel, tutorele sotului declarat incapabil poate cere desfacerea ori nulitatea casatoriei; Tl poate reprezenta si apara in instanta judecatoreasca etc.

Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si patrimoniale dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia familiala, se aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu contravine esentei relatiilor familiale.

3. Continutul raportuiui juridic de drept al familiei

i

Continutul raportuiui juridic de drept al familiei este format din ansamblul drepturilor si obligatiilor subiectelor ce participa la acest raport. Tocmai prin aceste drepturi si obligatii, care in cadrul raportuiui juridic de drept familial sunt reciproce sunt legate subiectele.

Unele raporturi de drept al familiei sunt raporturi juridice simple, adica o parte este titularul dreptului, iar cealalta parte este titularul obligatiei. De exemplu: Copilul are dreptui la educatie din partea pSrintilor, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la libertatea gandirii si constiintei, la apararea demnitatii si onoarei (art. 51, alin. 3, C.F.), iar parintii sunt obligati sa-si educe copiii conform propriilor convingeri, ei poarta raspunderea pentru dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituals a copiilor si au prioritate la educatia lor fata de oricare alte persoane (art.60, alin. 2, C.F.).

Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au, insa, un caracter complex. Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare parte este titular atat de drepturi cat si de obligatii. De exemplu, in conformitate cu prevederile art. 74, alin. 1, parintii sunt obligati sa-si intretina copiii minori si copiii majori inapti de munca care necesita sprijin, material, iar in conformitate cu art. 80, alin. 1, copiii majori apti de munca sunt obligati sa-si intretina si sa-si ingrijeasca parintii inapti de munca care necesita sprijin material.

Prin urmare, normele juridice de drept al familiei stabilesc pentru fiecare participant la raportul juridic (pentru fiecare subiect de drept), anumite prerogative, anumite posibilitati individuale - drept subiectiv. Trebuie sa facem deosebire intre dreptui obiectiv, ca ansamblu de norme si dreptui subiectiv, ca indrituire Iegata de o persoana, ca posibilitate de a actiona in temeiul dreptului obiectiv si care se poate apara, apeland la

justitie.

In cadrul raportuiui juridic de drept al familiei dreptui subiectiv permite titularului sau:

a) sa ia o anumita atitudine fata de dreptui sau (de exemplu, sa se

foloseasca de el sau nu);

b) sa pretinda o atitudine corespunzatoare din partea subiectului obligat;

c) sa poata apela la calea statala in apararea dreptului sau. Astfel, in conformitate cu art. 27 C.F., persoanele care doresc sa

se casatoreasca sau sotii, pot incheia benevol un contract matrimonial. Deci, incheierea contractului matrimonial este un drept care poate fi folosit sau nu. In contractul matrimonial sotii (viitorii soti) sunt in drept sa determine drepturile, dar si obligatiile privind intretinerea reciproca si modul de participare a fiecaruia la veniturile obtinute de fiecare dintre ei si la chetuielile comune, bunurile ce vor fi transmise fiecaruia dintre soti in caz de partaj, precum si sa se stabileasca alte clauze patrimoniale, inclusiv sanctiuni patrimoniale pentru sotul culpabil de desfacerea casatoriei (art. 29, alin. 4, C.F.). Daca contractul matrimonial contine clauze care lezeaza drepturile si interesele unuia dintre soti, ale copiilor minori, ori ale altor persoane ocrotite prin lege, atunci, la cererea unuia dintre soti sau a procurorului, instanta judecatoreasca este in drept sa declare nulitatea, totala sau partiala a contractului matrimonial (art.31, C.F.).

Vorbind despre drepturile subiective ale subiectelor de drept familial este necesara efectuarea unor distinctii intre diversele categorii de drepturi. In literatura juridica distinctiile sunt facute in functie de mai multe criterii. Aceste criterii sunt valabile si pentru clasificarea drepturilor subiectelor de drept al familiei.

Astfel, dupa criteriul provenientei lor drepturile subiective pot fi clasificate in 3 mari categorii:

- drepturi fundamentale, care deriva din apartenenta la societatea umana a fiecarui individ (dreptui la viata, demnitate, libertate etc.);

- drepturi care decurg din insertia individului in viata sociala (dreptui la nume, la domiciliu, la o profesie etc.);

- drepturi care deriva din insasi vointa indivizilor (dreptui de a intemeia o familie, de a infia un copil, de a incheia contracte etc.).16

loan Cclerchi. Ion C raiovan. Introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure?ti, 1998 n

38

Ul

Dupa intinderea efectelor lor drepturile subjective sunt clasificate in urmatoarele categorii:

- drepturi absolute, care sunt acele drepturi ce produc efecte fata de toate subiectele de drept. Acestora le corespunde obligatia tuturor persoanelor de a nu face nimic de natura a Tmpiedica pe titularul dreptului sa si-1 exercite. Sunt drepturi absolute: dreptul la viata. la sanatate, integritate corporala etc.

- drepturi relative, care sunt acele drepturi ce produc efecte numai asupra titularului dreptului subiectiv si titularul obligatiei. adica. numai intre partile raportului juridic concret. In aceasta categorie intra numai drepturi patrimoniale.

O alta distinctie a drepturilor subiective poate fi efectuata in functie de continutul dreptului si anume:

- drepturi patrimoniale, care au un caracter economic si, in

general, pot fi exprimate in bani;

- drepturi nepatrimonile, care nu pot fi exprimate in bani.17

Dreptul familiei reglementeaza doua mari categorii de relatii

familiale: relatii personale nepatrimoniale si patrimoniale (art. 3C.F.). Particularitatile relatiilor personale nepatrimoniale constau in

urmatoarele:

a) ele sunt lipsite de orice continut economic;

b) obiectul raporturilor personale nepatrimoniale Tl foreaza

urmatoarele bunuri nepatrimoniale: numele, cinstea, demnitatea.

fidelitatea conjugala, sprijin reciproc moral, grija pentru viata, sanatatea

si educatia copiilor etc.

c) raporturile (relatiile) personale nepatrimoniale sunt considerate

raporturile privind drepturile si obligatiile familiale care sunt legate de

titularii lor i nu pot fi cedate persoanelor terte.

Categoriile de relatii personale nepatrimoniale reglementate de dreptul familiei sunt urmatoarele:

1) relatii de identificare, adica acele relatii care au in continutul lor drepturi cu ajutorul carora se individualizeaza subiectul din dreptul familiei cum ar fi: dreptul la nume de familie la nastere sau ales la incheierea si desfacerea casatoriei; la cetatenie; la domiciliu, la Tndeletnicire si profesie etc.

2) relatii referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept familial, adica acelea care au in continutul lor drepturi personale

Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura Stefan Procopiu lasi 1993, p.138.

nepatrimoniale prccum sunt: dreptul la viata, la sanatate, la educatie, la ocrotirea oricaror forme de abuz, la protectie sociala etc.

Este necesar sa deosebim doua categorii de raporturipatrimoniale reglementate de dreptul familiei. raporturi reale si raporturi obligationale. Raporturi reale sunt acele raporturi care au in continutul lor drepturi reale, in cazul nostru - dreptul de proprietate a membrilor familiei. Raporturile patrimoniale reale dintre soti apar odata cu incheierea actului casatoriei si sunt supuse regimului proprietatii in devalmasie a bunurilor. Acest regim legal al bunurilor sotilor actioneaza in masura in care nu este modificat de contractul matrimonial.

Caracteristic pentru drepturile reale este faptul ca ele sunt legate de posesie, folosinta si administrare (dispunere) a bunurilor aflate in proprietate. Sotii. de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile coinune (art. 21, alin. 1 C.F.), fiecare dintre ei fiind in drept sa incheie conventii prin care sa dispuna de bunurile comune, cu exceptia bunurilor imobile (acordul celuilalt sot fiind prezumat).

Raporturile obligationale sunt raporturile legate de trecerea bunurilor de la un subiect la altul. Obligatia subiectului de drept al familiei este indatorirea pe care acesta trebuie sa o indeplineasca. Ea poate consta in a da, a face sau a nu face ceva, conduita care poate fi impusa. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. Astfel, Codal familiei prevede:

a) obligatia de intretinere dintre parinti sj copii;

b) obligatia de intretinere dintre soti si fostii soti;

c) obligatia de intretinere dintre alti membri ai familiei (dintre frati si surori, bunei si nepoti, copii si parinti vitregi, copil si educator).

Dupa cum se observa, obligatia juridica a subiectelor de drept al familiei nu este arbitrara. ea reprezinta o indatorire a unei parti care corespunde dreptului subiectiv al celeilalte parti a raportului juridic. De aceea, obligatia juridica poate fi considerate drept masura dreptului subiectiv. Aceasta practic inseamna ca dreptului unei parti in raportul juridic ii corespunde, in mod imperativ, o obligatie a celeilalte parti. Ca urmare, intr-un raport juridic de drept al familiei nu poate fi vorba de vrcun drept al unui subiect daca celuilalt subiect nu-i corespunde o anumita obligatie. Deci, o caracteristica definitorie a continutidui raportului juridic de drept familial reprezintd faptul ca drepturile si obligatiile subiectelor nu sunt rupte unele de allele , ele se presupun si se coordoneaza reciproc, mai mult, ceea ce poate pretinde subiectul activ este exact ceea ce constituie indatorirea subiectului pasiv.

40

ii

in concluzie se poate afirma ca, drepturile si obligatiile partilor din cadrul unui raport juridic de drept al familiei reprezinta o concretizare, o materializare a disponibilitatilor normelor juridice. Ele se prezinta intr-o stransa corelatie. Raporturile dintre ele sunt determinate de reglementarile dreptului obiectiv si de cerintele principiului echitatii, care guverneaza (mai corect-ar trebui sa guverneze) relatiile dintre membrii familiei.

4. Obiectul raportului juridic de drept al familiei

Obiectul raportului juridic reprezinta urmatorul element din structura raportului juridic. In privinta obiectului raportului juridic in literatura de specialitate se intalnesc mai multe pareri. Unii autori considers ca obiect al raportului juridic pot fi doar actiunile (interactiunile), adica comportarea subiectelor. Conduita umand ce se realizeaza de cdtre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor constituie obiectul raportului juridic.

Alti autori vorbesc despre un triplu obiect al raportului juridic: obiectul juridic, adica conduita partilor; obiectul ideologic, adica vointa partilor; obiectul material, adica lucrul (bunul) la care se refera.9

Intr-o alta acceptiune, obiectul raporturilor juridice il formeazd anumite actiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectueazd sau le poate pretinde sipe care celalalt subiect este obligat a le savarsi.20

Dupa parerea mai multor autori, printre care si Boris Negru, obiectul raportului juridic este diferit, precum diferite sunt si raporturile juridice. Ca urmare a diversitatii raporturilor juridice , obiecte ale raportului juridic pot fi:

a) actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le Tndeplineste ori le poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savarsi sau a se abtine de la savarsirea lor;

b) lucrurile si alte bunuri materiale;

c)valori nemateriale (cinstea, onoarea, demnitatea, numele,

sanatatea, integritatea fizica si psihica etc.);

ii -

loan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucuresti, 1998, p. 102.

Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura Stefan Procopiu, Iasi, 1993, p. 140.

Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundajiei Chemarea, Iai, 1996, p.294.

42

d) rezultatul creatiei intelectuale (opera literara, artistica, stiintifica

T I

etc.).

Acceptand ultima parere si raportand-o la raporturile juridice de drept al familiei, putem considera ca obiecte ale raportului juridic de drept familial pot fi:

a) valorile nemateriale;

b) actiunile subiectelor; d) bunurile materiale.

a) Nici intr-o alta ramura de drept valorile nemateriale nujoaca un rol atat de semnificativ ca in ramura dreptului familiei. Coexistenta simultana in familie a unui numar imens de obiceiuri, norme de convietuire, norme morale, norme religioase etc. due la faptul ca anume valorile nemateriale guverneaza relatiile de familie. Respectand intimitatea vietii familiale, precum si a vietii personale a fiecarui membru al familiei, normele de drept pot regula relatiile familiale doar pana la o anumita limita.

Normele de convietuire: diferite reguli de cultura, igiena, de bunavointa si comportament civilizat etc. sunt foarte numeroase si prezente in viata de zi cu zi. Calitatea sau trasatura distincta a acestor norme este data de o anumita apreciere sau pretuire a personalitatii exprimata prin stima, respect, consideratie etc. Astfel, Art. 16, alin. 4 C.F. prevede ca, relatiile dintre soti se bazeaza pe stima si ajutor reciproc, pe obligatii comune de intretinere a familiei, de ingrijire si educatie a copiilor, iar art. 18, alin. 2 C.F. stipuleaza: sotii isi datoreaza reciproc sprijin moral si fidelitate conjugala. Aceste norme pot contribui la intretinerea raporturilor familiale, insa aportul lor este redus, iar uneori superficial sau numai formal, daca nu sunt dublate de puternice motivatii morale.

Preceptele si normele morale - reguli cu privire la bine si la rau, corect si incorect, just si injust etc., calauzesc conduita oamenilor, bazandu-se pe convingerea intima si constiinta personala a fiecarui individ in comportamentul sau, care poate fi moral sau imoral. Sanctiunea exterioara a acestui comportament poate fi manifestata sub forma de oprobiu public, iar sanctiunea interioara, fiind cea mai eficienta- sub forma de regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta sau scrupule. Este de notat legatura stransa intre normele de morala si religie. Practic, fiecare religie a determinat formarea unei morale, sacralizand preceptele etice si unele institutii sociale, in special cele

21 Boris Negru, Teoria generala a dreptului fi statului, Secfia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p.

250.

43

privitoare la viata de familie (casatoria, nasterea copilului, sfintirea locuintei etc.). De fapt, biserica crestina a fost cea care a prevazut in canoanele ei necesitatea consimtamantului la casatorie, a varstei minime pentru casatorie, obligatia parintilor pentru cresterea si educarea copiilor, interdictia casatoriei intre rude pana la un anumit grad de rudenie etc., precepte ce au fost preluate de normele de drept.

b) Pentru ca sa apara (sa se modifice, sa se stinga) un raport juridic de drept familial, in afara de norma juridica, mai sunt necesare anumite imprejurari de fapt (fapte juridice). De exemplu: aparitia raportului juridic de casatorie presupune, in prealabil, ca fapt juridic, incheierea casatoriei, iar aparitia raportului juridic de rudenie civila, presupune in prealabil incheierea adoptiei. In dependents de caracterul volitional, faptele juridice se clasifica in evenimente si actiuni. Evenimentele sunt faptele juridice care se produc independent de vointa omului, dar de petrecerea carora legea leaga producerea unor efecte juridice. Cele mai frecvente evenimente care au o semnificatie juridica sunt: nasterea (de ea legea leaga, de exemplu, dobandirea calitatii de subiect de drept al familiei); decesul (de el legea leaga fie stingerea unor raporturi juridice, de exemplu, de casatorie, fie aparitia unor raporturi juridice noi, de exemplu dreptul la pensionare pentru pierderea intretinatorului). Actiunile umane ca fapte juridice sunt manifestari de vointa ale oamenilor care nasc, modified sau sting raporturi juridice. Ca exemple de actiuni a subiectelor de drept al familiei pot fi mentionate: casatoria, divortul, adoptia, instituirea tutelei (curatelei), incheierea contractului matrimonial sau de plata a pensiei alimentare etc. In functie de raportul actiunilor cu legile in vigoare, ele pot fi licite si ilicite. De exemplu, pentru ca actul juridic de casatorie sa fie valabil sunt necesare respectarea anumitor conditii de fond (consimtamant liber exprimat, varsta matrimoniala, stare a sanatatii etc.) si de forma (sa fie inregistrata la organele de stare civila cu respectarea procedurii special prevfeuta cu aceasta ocazie), dupa cum i lipsa impedimentelor la casatorie. Daca casatoria a fost Tncheiata cu Tncalcarea conditiilor enumerate, ea va fi declarata nula de catre instanta judecatoreasca. De asemenea, si casatoria fictiVa (cand sotii sau unul dintre ei nu a avut intentia de a crea o familie) este tot o actiune ilicita.

c) In ceea ce priveste bunurile materiale, conform legislatiei, bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei apartin ambilor cu drept de proprietate in devalmasie. Sotii, de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile comune. Bunurile care au apartinut fiecaruia dintre soti pana la incheierea casatoriei i bunurile primite in dar, obtinute prin

motenire sau in baza altor conventii gratuite de catre unul dintre soti in timpul casatoriei, sunt proprietate personala a fiecaruia dintre soti. Fiecare sot, raspunde pentru obligatiile proprii cu bunurile proprietate personala si cu cota-parte din proprietatea in devalmasie.

44

45

Capitolul III Principiile dreptului familiei

1. Privire generala asupra principiilor dreptului familiei

Termenul principiu provine din limba latina principium ceia ce inseamna inceput, element fundamental. Orice principiu este, deci, un inceput in plan ideal, el poate fi de asemenea o sursa, o cauza a activitatii. Prin principii in drept intelegem acele idei catalizatoare, in conformitate cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitatii juridice. In literatura de specialitate se intalnesc mai multe formulari a definitiei principiilor de drept. Traditionala este considerate urmatoarea formulare: principiile dreptului sunt acele idei generate, postulate calauzitoare sau precepte directoare, care determina Tntregul complex al normelor de drept ca un tot intreg in domeniul unui sistem de drept sau intr-o sfera anumita a relatiilor sociale.22 O alta formulare sustinuta de unii specialist poate fi adusa urmatoarea: in domeniul dreptului prin principii intelegem atat un fundament al sistemului de drept, cit i o modalitate de coordonare a normelor juridice in cadrul sistemului in jurul unor idei calauzitoare.23

Este imposibil ca legea sa prevada toate particularitatile reglementarii relatiilor dintre oameni. Dreptul reglementeaza doar relatiile tipice. Dezvoltarea vietii politice, economice, culturale conduce la aparitia unor situatii netipice, genereaza relatii noi care nu sunt reglementate de lege. Cu toate acestea, orice litigiu aparut trebuie sa fie reglementat. In aceste situatii ne vin in ajutor principiile dreptului.

Vorbind despre principiile dreptului B. Negru evidentiaza urmatoarele lor trasaturi:

- principiile dreptului difera de la un sistem nation la altul. In acelasi timp insa, anumite principii pot fi caractenstice mai multor sisteme nationale de drept;

- principiile fundamentale ale dreptului, de regula, sunt reflectate in Constitutie;

- principiile fundamentale ale dreptului sunt idei diriguitoare, idei de baza si isi gasesc reflectare in intreaga legislatie;

- principiile dreptului se pot infatisa fie sub forma unei axiome,

fie sub forma unei deductii, fie sub forma unei generalizari de

fapte experimentale;

- principiile dreptului sunt mobile, stabilirea lor fund relativa.24

In ceea ce priveste clasificarea principiilor dreptului majoritatea

specialistilor in domeniu sunt de parerea ca exista:

- principii generale, care sunt comune pentru toate ramurile de drept; Principiile generale ale dreptului sunt idei de baza ce se regasesc in intreaga legislatie a Republicii Moldova. Aceasta categorie include urmatoarele principii: principiul democratiei, legalitatii, egalitatii in fata legii etc. Aceste principii generale sunt si principii ale dreptului familiei.

- principii interramurale, ce sunt comune pentru doua sau mai multe ramuri de drept (drept exemplu poate servi principiul ocrotirii familiei de catre stat propriu si pentru dreptul protectiei sociale);

- principii ramurale, specifice numai unei singure ramuri de drept (de exemplu - prioritatea educatiei copilului in familie);

- principii intraramurale, care sunt specifice numai unor institutii ale unei anumite ramuri de drept (ca exemplu poate fi privit principiul monogamiei);.

Caracteristic pentru un principiu fundamental de drept familial estefaptul ca el guverneaza toate regulile de drept familial.

Continutul principiilor dreptului familial se afla nemijlocit in normele dreptului familial (art. 2 C.F.), in Constitutie (art. 48), dupa cum pot fi deduse si din alte legi. In sistemul Partii generale a dreptului familiei, institutia principiilor se studiaza impreuna cu asemenea institutii ca obiectul, metoda, structura, istoria dezvoltarii dreptului familiei, izvoarele dreptului familiei formand alaturi de ele elementele de baza ale ramurii dreptului familiei.

Sistemul principiilor dreptului familiei, dupa cum rezulta din izvoarele indicate, cuprinde urmatoarele principii:

- ocrotirea familiei din partea statului;

- monogamia;

- casdtoria liber consimtita intre bdrbat sifemeie;

- egalitatea in drepturi a sotilor in familie;

- sprijinul reciproc material si moral;

- fidelitatea conjugald;

- prioritatea educatiei copilului in familie;

22 loan Ceterchi, Ion Craiovan, introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucureti,

1998, p. 30.

23 Nicolae Romandas, Dreptul protecfiei sociale, Editura Universitas, Chisjnau, 2001, p. 49.

46

24 Boris Negru, Teoria generala a dreptului si statului, Sec{ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p. 127.

47

- manifestarea grijii pentru intretinerea, educatia si apdrarea drepturilor si intereselor membrilor minori si a celor inapti de munca;

- solutionarea pe cale amiabild a tuturor problemelor vietii familiale;

inadmisibilitatea amestecului deliberat in relatiile familiale, accesul liber la apdrarea, pe cale judecdtoreasca, a drepturilor si intereselor legitime ale dreptului familiei, etc.

2. Principiul ocrotirii familiei din partea statului

Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea i bunastarea, lui si familiei lui, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare. Cetatenii au dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate , vaduvie, batranete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta in urma unor imprejurari independente de vointa lor (art.47 din Constitute).

In conformitate cu art. 16 alin.3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, adoptata de