Cezar Bîrzea

CULTURA CIVICÃManual pentru învãþarea la distanþã

EDITURA TREI1999

3

CUPRINS

I. DEMOCRAÞIA / 11Modulul 1. Ce este democraþia? / 12Modulul 2. Evoluþia ideii democratice / 15Modulul 3. Democraþia ca formã de guvernare / 19Modulul 4. Procesul de tranziþie la societatea democraticã / 23

II. PRINCIPIILE DEMOCRAÞIEI MODERNE / 29Modulul 5. Pluralismul / 30Modulul 6. Statul de drept / 38Modulul 7. Drepturile omului / 44

III. VALORILE DEMOCRATICE / 51Modulul 8. Egalitatea / 52Modulul 9. Libertatea / 57Modulul 10. Dreptatea / 62Modulul 11. Toleranþa / 66Modulul 12. Diversitatea / 70

IV. CETÃÞENIA / 79Modulul 13. Cetãþenii ºi cetãþenia / 80Modulul 14. Socializarea politicã / 88Modulul 15. Cultura civicã / 93Modulul 16. Societatea civilã / 100

V. PERSPECTIVELE DEMOCRAÞIEI / 107Modulul 17. Între teorie ºi practicã: idealul democratic

ºi limitele democraþiei procedurale / 109

Anexa I. CONSTITUÞIA ROMÂNIEI (1991) / 117

Anexa II. DECLARAÞIA UNIVERSALÃ A DREPTURILOROMULUI (O.N.U., 1948) / 175

Anexa III. CONVENÞIA EUROPEANÃ A DREPTURILOROMULUI (Consiliul Europei, 1950) / 182

EDITORI

MARIUS CHIVUSILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

COPERTADAN STANCIU

Lucrare apãrutã cu sprijinul Comisiei Europene. Programul Tempus

© EDITURA TREI, 1999

ISBN 973-9419-35-6

INTRODUCERE

Aºa cum era de aºteptat, opþiunea pentru democraþie ºi in-stituþionalizarea ei în România au dus la apariþia unei cereriimense de informaþie ºi formare în acest domeniu. Cum majo-ritatea actorilor sociali au fost formaþi înainte de 1989, pe bazaaltei paradigme politice, s-a încercat sã se compenseze acestdecalaj printr-o infuzie masivã de informaþie privind culturademocraþiei. Au apãrut astfel numeroase scrieri ale autorilorromâni ºi au fost traduse lucrãri de referinþã în materie, aºacum este cartea lui Almond ºi Verba �Cultura civicã�. Sã adã-ugãm manualele ºcolare (îndeosebi dupã introducerea materiei�Cultura civicã�) ºi cursurile universitare specializate ºi vomavea imaginea unor eforturi intense, în condiþii în care ofertarãmâne încã departe de amploarea cererii.

Pe acest fond de interes crescut pentru formarea în domeniulculturii civice, cartea de faþã îºi propune sã aibã propria saidentitate. Aceastã identitate este datã de:

� problematica abordatã;� utilizatorii direcþi;� modul de organizare.

Problematica abordatã acoperã, în linii mari, cunoºtinþeleminimale pe care un funcþionar public trebuie sã le deþinã, in-diferent de formarea lui iniþialã. Aceste cunoºtinþe se referã lademocraþie ºi instituþiile democratice, la principiile ºi valorile

76

sã se asigure cã a învãþat temeinic conþinutul modulului prece-dent. Aceste module au logica lor, astfel cã progresia de la unulla altul nu trebuie sã se facã la întâmplare. Rezultatele la testelede autoevaluare vor fi corectate pe baza unei grile standard ºivor fi comunicate ºi discutate cu beneficiarii, atât pe parcurs,dupã fiecare mare unitate de conþinut, cât ºi în final. La sfâr-ºitul programului de pregãtire, studenþii vor prezenta un pro-iect care sã valorifice ansamblul competenþelor dobândite.

În sfârºit, anexele cursului oferã informaþii utile pentrucompletarea modulelor: textele integrale ale documentelor in-ternaþionale de protecþie a drepturilor omului ºi textul Consti-tuþiei României. Testele de autoevaluare vor face referire, pelângã cunoºtinþele de bazã cuprinse în module, la informaþiileºi sursele incluse în aceste anexe.

9

democraþiei, la cetãþenie ºi la viitorul democraþiei ca ideal ºimetodã de guvernare. Pentru a evita paralelismele ºi a facilitaînvãþarea eficientã, am selectat cunoºtinþele de bazã ale teorieiºi practicii democraþiei, fãrã referire particularã la una sau altadin instituþiile publice. Acest gen de abordãri specializate poa-te fi gãsit în alte cursuri, adiacente ºi complementare cursuluinostru.

Utilizatorii prezumtivi sunt funcþionarii publici care au oformare iniþialã eterogenã (de fapt, orice tip de studii universi-tare), dar beneficiazã deja de o experienþã practicã în adminis-traþia publicã. Din acest motiv, am pus accentul pe cunoºtinþeminimale ºi pe o prezentare simplã, accesibile ºi specialiºtilorcu altã pregãtire iniþialã decât ºtiinþele sociale. În unele cazuri,date fiind limitele noastre, nu am putut defini sau aprofundaunele concepte colaterale, pe care beneficiarii vor trebui sã ºile clarifice prin consultarea unor dicþionare de specialitate sauprin discuþii individuale cu tutorii care pun în aplicare acestcurs.

Organizarea ºi modul de prezentare se preteazã la condiþi-ile specifice ale unui curs de învãþare la distanþã. Organizareatematicã urmeazã cinci axe principale, corespunzãtoare mari-lor unitãþi tematice: funcþionarea democraþiei ca sistem politic,principiile democraþiei moderne, valorile democratice, cetã-þenia ºi perspectivele democraþiei. În interiorul fiecãreia dintreaceste unitãþi tematice, existã un numãr variabil de module. Fie-care modul are autonomie pedagogicã (obiective, conþinuturiºi teste de evaluare proprii) ºi o anumitã pondere în configura-þia tematicã globalã. Studenþii sunt invitaþi sã înveþe temeinicfiecare modul ºi sã se asigure de acest lucru prin utilizarea unorteste de autoevaluare care vor fi accesibile separat, în comple-tarea acestui curs. Dat fiind faptul cã este vorba de studenþiadulþi, suficient de motivaþi ºi obiºnuiþi deja cu exigenþelemuncii responsabile, nu am considerat cã este nevoie sã con-trolãm pe cale administrativã modul în care fiecare beneficiarîºi completeazã testele de autoevaluare. În acest sens, se reco-mandã sã nu se treacã la modulul urmãtor fãrã ca beneficiarul

8

I

DEMOCRAÞIA

În aceastã primã parte a cursului nostru vom încerca sã pre-zentãm cunoºtinþele de bazã despre democraþie, în dubla saipostazã de ideal ºi metodã de guvernare.

În mod concret, dupã studierea celor patru module carecompun aceastã primã parte (�Ce este democraþia?�, �Evoluþiaideii democratice�, �Democraþia ca formã de guvernare� ºi�Procesul de tranziþie la societatea democraticã�), cu ajutorultextelor auxiliare prezentate în anexã, utilizatorii cursului vortrebui sã facã dovada învãþãrii urmãtoarelor conþinuturi-cheie:

� definiþia democraþiei;� originile istorice ale democraþiei;� etapele evoluþiei democratice;� principiile guvernãrii democratice;� criteriile minimale ale democraþiei;� democraþia directã ºi democraþia reprezentativã;� democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii;� democraþia guvernatã ºi democraþia guvernantã;� definiþia tranziþiei democratice;� modele ale tranziþiei de la dictaturã la democraþie;� etapele tranziþiei postcomuniste.

1110

toate acestea, spune Arblaster, Marea Britanie nu îndeplineºteîn mod perfect criteriul �guvernãrii de cãtre popor�. În ultimii40 de ani, guvernul britanic a reprezentat doar majoritatea sim-plã a celor care au votat. Cum au fost situaþii de participare laalegeri de 40% din electorat, rezultã cã restul de 60% nu s-aupronunþat asupra guvernanþilor. Principiul �guvernãrii de cãtrepopor� nu a funcþionat deci decât pentru cei care au votat.

Chiar dacã este un concept relativ, experienþa societãþilormoderne conferã totuºi cuvântului �democraþie� un conþinutdestul de precis. Etimologic, �democraþia� vine de la cuvintelegreceºti �demos� (popor) ºi �kratos� (putere sau guvernare).Din combinarea lor, a reieºit definiþia cea mai uzualã a demo-craþiei: �guvernarea de cãtre popor�. Aceastã construcþie prinjuxtapunerea a doi termeni autonomi a creat de la început oambiguitate funcþionalã, prezentã pânã în zilele noastre. Pe deo parte, �demos� desemna ansamblul cetãþenilor care populauun polis sau cetatea-stat. Pe de alta, �kratos� putea însemnaatât �putere� cât ºi �guvernare�, deci douã lucruri relativ dife-rite. Astfel încât existenþa �demosului� nu înseamnã neapãratºi putere. De exemplu, o democraþie formalã, în care poporulpare sã deþinã puterea prin reprezentanþii sãi, poate masca defapt o distribuþie nedemocraticã a puterii. Invers, într-o demo-craþie unde un monarh conduce formal (cum este cazul monar-hiilor constituþionale occidentale de astãzi), puterea realã oexercitã de fapt poporul.

Sensul modern al democraþiei s-a îndepãrtat mult ºi s-a ex-tins în raport cu aceastã definiþie iniþialã, prin combinarea lui�demos� ºi �kratos�. Democraþia se aplicã astãzi nu doar gu-vernãrii poporului de cãtre popor, ci întregii sfere a deciziilorcolective. Cum viaþa noastrã se desfãºoarã cel mai mult în for-me colective de organizare (comunitãþi, grupuri sociale, orga-nizaþii, instituþii), deciziile colective au devenit prevalente. Dinacest motiv, principiile vieþii democratice s-au extins la oriceformã colectivã de organizare. În acest sens, la fel ca în �gu-vernarea poporului de cãtre popor�, vorbim de democraþie în

13

Modulul 1. Ce este democraþia?

Cuvântul �democraþie� este astãzi foarte des folosit. El esteatât de mult prezent în limbajul cotidian, încât pare cã toatã lu-mea subînþelege acelaºi lucru: libertate, egalitate, pluralism,guvernarea majoritãþii, drepturile omului, societatea civilã. Înrealitate, deºi redusã de multe ori la aceste criterii particulare,democraþia nu este sinonimã cu una sau alta din aceste carac-teristici, considerate izolat. Aºa cum vom vedea în acest mo-dul, democraþia înseamnã toate aceste criterii laolaltã ºi încãceva mai mult: un ideal ºi un proiect în permanentã construc-þie. Cu alte cuvinte, democraþia nu este o chestiune de �totulsau nimic�, ci un proces evolutiv, de apropiere treptatã de acestideal.

Democraþia este în acelaºi timp o metodã de guvernare ºi ovaloare. În prima ipostazã, o societate poate fi consideratã cademocraticã atunci când autoritatea publicã este aleasã ºi ac-ceptatã de cetãþeni. Ca valoare sau ideal, democraþia presupunecã membrii unei societãþi devin stãpâni pe propriul lor destin.Cum nici o societate nu a reuºit sã realizeze în întregime exi-genþele celei de a doua ipostaze, a rezultat o aspiraþie perma-nentã spre îndeplinirea democraþiei ca ideal. Astfel spus, chiardacã o societate a atins criteriile minimale ale unei democraþii,aceasta nu înseamnã nici �sfârºitul istoriei� (Fukuyama) ºi nicistagnarea proiectului de emancipare umanã. Democraþia nueste un patrimoniu, o stare finalã sau o achiziþie definitivã. Înorice moment, datoritã naturii fiinþei umane, existã riscul reve-nirii vechilor demoni ai intoleranþei ºi rasismului, ai autorita-rismului ºi etatismului exacerbat.

Între ideal ºi realitate a existat întotdeauna un decalaj, ast-fel încât ceea ce numim �societate democraticã� este de fapt ostare relativã într-o evoluþie perpetuã. Chiar ºi societãþile occi-dentale, recunoscute ca fiind etalonul guvernãrii democratice,au limitele lor în acest sens. Un exemplu este oferit de AnthonyArblaster (1998, p. 28). Este cazul Marii Britanii, de care ni-meni nu se îndoieºte cã nu ar fi o societate democraticã. Cu

12

Modulul 2. Evoluþia ideii democratice

Nu numai cuvântul democraþie vine din cultura greacã, darºi primele experienþe ºi activitãþi democratice. Începând cuanul 594 î.e.n., dupã mulþi ani de dispute între aristocraþi ºi po-pulaþia sãracã, dupã experienþe similare ºi în alte cetãþi-stat alelumii antice greceºti, Atena a instituit o nouã formã de organi-zare a vieþii publice, numitã democraþie. Conform Constituþieilui Solon, care a legiferat pentru prima datã democraþia atenia-nã, puterea nu mai revenea exclusiv patriarhilor. Chiar dacãfuncþiile publice mai importante erau deþinute în continuare declasa ce mai înaltã, clasa de jos capãtã dreptul de a participa laAdunare sau �Ecclesia� ºi de a forma juriile care decideau atâtasupra vinovãþiei sau nevinovãþiei, cât ºi asupra sentinþelor întribunale. Începând cu acest moment istoric (vezi în acest sensdescrierea fãcutã de Aristotel în �Constituþia atenianã�), �polis�-ulsau cetatea-stat a devenit o entitate politicã autonomã care seautoguverneazã prin participare popularã. �Polis�-ul este deci osocietate politicã (nu un stat democratic, în sens modern), carefãcea posibilã participarea directã a cetãþenilor pe douã cãi. Pede o parte, orice atenian liber avea dreptul sã participe la deci-ziile cetãþii, în cadrul Adunãrii sau �Ecclesia� (corpul suverancompus din ansamblul cetãþenilor care, în cazul unui oraºantic, nu depãºea niciodatã 50.000 de cetãþeni, cvorum-ul de 6.000 fiind întotdeauna obligatoriu). Pe de altã parte, toatefuncþiile legate de guvernare ºi administrarea legilor votate decetãþeni se ocupau nu prin competiþie electoralã, ci prin tragerela sorþi. Se desemnau astfel aproximativ 6.000 de juraþi caretrebuiau sã reprezinte opinia popularã în activitatea tribunale-lor.

Dupã lungi dezbateri ºi controverse legate de dobândirea ºilegitimarea puterii (monarh/cler, suveran/nobili), douã mo-mente au marcat evoluþia ideii democratice: ponderea datã in-dividului de cãtre Reformã (Dumnezeu se adreseazã direct in-dividului, fãrã intermediari) ºi �umanismul civic� al lui Ma-chiavelli. O altã influenþã decisivã a fost apariþia liberalismu-

15

condiþiile în care deciziile colective se bazeazã pe douã princi-pii independente:

� controlul popular asupra deciziilor colective;� egalitatea drepturilor în ce priveºte exercitarea acestui

control colectiv.Rezultã cã democraþia nu se referã doar la domeniul guver-

nãrii, ci la orice formã de decizie colectivã. Dat fiind însã fap-tul cã statul este cea mai inclusivã ºi cea mai vastã formã deasociaþie, toþi cetãþenii sunt interesaþi de modul în care se apli-cã principiile democratice (controlul popular ºi egalitatea drep-turilor) la nivelul statului.

În concluzie, aplicând cele douã principii la forma de gu-vernare numitã democraþie, putem spune cã un stat este demo-cratic atunci când:

� guvernarea este controlatã de cetãþeni prin alegeri libere;� toþi adulþii au dreptul de a vota ºi de a fi aleºi;� drepturile politice ºi civile sunt garantate legal.

BibliografieARBLASTER, A. Democraþia. Bucureºti, CEU � Ed. Du

Style, 1998.BEETHAM, D.; BOYLE, K. Démocratie. Questions et répons-

es, Paris, UNESCO, 1995.FINLEY, M. J. Democracy: Ancient and Modern, London,

Chatto and Windus, 1973.HELD, D. The Foundations of Democracy, Cambridge,

Poliy Press, 1988.LINDSAY, A. D. The Essentials of Democracy, London,

Oxford University Press, 1985.LIVELY, J. Democracy, Oxford, Basil Blackwell, 1975.MACPHERSON, C. B. The Real World of Democracy, Oxford,

Clarendon Press, 1966.SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham,

N.Y., Chatham House, 1987, 2 vol.SPRANGERS, Th. A Reason and Democracy, Cambridge,

Polity Press, 1988.

14

umane. Este în acelaºi timp o libertate-autonomie (absenþa con-strângerilor, îndeosebi a celor rezultate din arbitrarul politic) ºilibertatea-participare, care constã în implicarea guvernaþilorla exercitarea puterii (ceea ce împiedicã instaurarea unei auto-ritãþi discreþionare). În aceastã perspectivã, democraþia este unregim al libertãþii politice, în care se garanteazã atât autonomiaguvernaþilor, cât ºi asocierea lor la deciziile colective. Acest re-gim este asigurat prin intermediul drepturilor politice, prin sis-temul electoral ºi prin libertãþile incluse în cadrul drepturiloromului: libertatea de opinie, libertatea presei, libertatea de aso-ciere etc. (vom reveni asupra lor în modulul destinat �Dreptu-rilor omului�). Aceastã etapã, centratã pe ideea de libertate,marcheazã întreaga istorie a ideii democratice începând cu Re-forma (sec. XVI), pânã la filosofii iluminiºti din sec. XVIII (încare opera cea mai reprezentativã este �Contractul social� allui Rousseau) ºi �Declaraþia drepturilor omului ºi ale cetãþea-nului� (1789�1791). Omul este liber prin natura sa, iar siste-mul politic trebuie sã-i garanteze ºi sã-i perfecþioneze aceastãcondiþie naturalã. Democraþia înseamnã subordonarea libertãþiipolitice faþã de libertatea civilã sau personalã a individului.

În cea de a doua fazã, democraþia este vãzutã ca un instru-ment al justiþiei sociale ceea ce implicã deja extinderea ideiidemocratice la raporturile economice ºi sociale. Dupã ce, înprima fazã, postulatul libertãþii fusese admis ca principiu fun-damental al societãþii politice, primele efecte ale revoluþiei in-dustriale au pus o nouã problemã: cum sã se asigure egalitateaîn faþa prosperitãþii. Cu alte cuvinte, cum sã se împiedice trans-formarea libertãþii într-un privilegiu doar pentru unii. Liberta-tea nu este efectivã decât atunci când permite accesul la servi-cii sociale ºi când este coroboratã cu echitatea ºi justiþia soci-alã. În ultimã instanþã, nu are prea mare importanþã faptul cãomul este liber sã gândeascã ºi sã se exprime dacã situaþia saeconomicã îl condamnã la marginalizare sau excludere socialã.

Aºa a apãrut ideea de democraþie socialã care pune în dis-cuþie problemele-cheie ale proprietãþii, ale condiþiilor de mun-cã, calitãþii vieþii ºi securitãþii sociale. Ca sã devinã autenticã,

17

lui (Hobbes ºi Locke) ºi, mai ales, momentul de rupturã produsde Revoluþia Francezã (1789). Începând cu Revoluþia Fran-cezã, democraþia nu mai este un simplu concept sau obiect dedispute filosofice, ci o realitate politicã. Principiile ºi exemplulRevoluþiei Franceze au inspirat direct revoltele sclavilor dinCaraibe ºi America de Sud ºi au pus într-o nouã perspectivãproblema puterii populare.

Una din schimbãrile cele mai semnificative a fost depla-sarea accentului de la micro-democraþia statului-cetate atenian(cu derivaþiile lui ulterioare în Roma anticã ºi republicile italie-ne) la statul-naþiune. Democraþia este aplicatã la scarã largã,ceea ce a dus la adoptarea de noi principii (inexistente în de-mocraþia anterioarã, fondatã exclusiv pe ideea participãrii di-recte):

� reprezentarea, ca soluþie la faptul cã statul-naþiune are opopulaþie numeroasã, care nu poate participa direct în totali-tatea sa;

� sufragiul universal, respectiv dreptul fiecãrui cetãþean dea alege ºi de a fi ales;

� statul de drept, care garanteazã egalitatea tuturor cetãþeni-lor în faþa legii;

� pluralismul, atât al partidelor ºi organizaþiilor politice, câtºi al instituþiilor civice;

� separarea puterilor în stat.Evoluþia ideii democratice în epoca modernã a avut trei

faze.La început, începând cu sec. XVIII, democraþia a fost vãzu-

tã ca un mijloc al libertãþii. În aceastã perspectivã, democraþiaeste în primul rând un sistem de guvernare care tinde sã inclu-dã libertatea în relaþiile de conducere ºi supunere pe care oriceformã de societate structuratã le impune. Autoritatea este indis-pensabilã, dar ea trebuie sã fie compatibilã cu libertatea guver-naþilor.

Evident, existã diverse interpretãri politice ale cuvântuluilibertate. Cea din care s-au inspirat fondatorii democraþiei mo-derne este libertatea ca prerogativã inerentã a oricãrei fiinþe

16

HERMET, G. Sociologie de la construction démocratique.Paris, Economica, 1986.

HUNTINGTON, S. The Third Wave. Democratization in theLate Twentieth Century, Norman, University of OklahomaPress, 1990.

McLEAN, I. Mechanisms of Democracy. In: D. Held, D.Pollitt (eds.) New Forms of Democracy, London, Sage, 1986.

Modulul 3. Democraþia ca formã de guvernare

Punerea în practicã a ideii democratice de cãtre instituþiilepolitice depinde de sensul pe care îl dãm celor doi termeni con-stitutivi ai democraþiei, respectiv poporul ºi guvernarea. În re-alitate, ceea ce numim generic �popor� nu are decât o valoaresimbolicã pentru cã cei care participã efectiv la deciziile colec-tive sunt doar reprezentanþii aleºi sau desemnaþi. Pe de altãparte, deºi democraþia este deseori redusã la un sistem de gu-vernãmânt sau la o metodã de alegere a guvernãrii, problemacentralã nu este mecanismul de luare a deciziei, ci relaþia dintreguvernanþi ºi guvernaþi, dintre stat ºi societate, dintre elite ºicetãþeni. Analizele prea sofisticate ale sistemului de guvernareriscã sã piardã din vedere �poporul�, care dispare în meandrelemecanismului de decizie colectivã. În aceeaºi manierã simpli-ficatoare, centrarea exclusivã pe controlul popular poate ducefie la interpretarea pur statisticã a �poporului� (majoritatea im-pune voinþa sa majoritãþii), fie la utopia democraþiei directe.

În aceastã perspectivã, pentru a înþelege modul de funcþio-nare a democraþiei moderne, este necesarã clarificarea relaþi-ilor dintre:

� democraþia directã ºi democraþia reprezentativã;� democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþii;� democraþia guvernantã ºi democraþia guvernatã.

19

democraþia trebuie sã asigure o repartizare cât mai echitabilã abunãstãrii ºi, în orice caz, sã protejeze individul de constrânge-rile economice ºi sociale care îi pot îngrãdi libertatea.

Cea de a treia etapã este ºi mai complexã ºi contradictorie,cãci ea vizeazã gestiunea creºterii ºi prosperitãþii. Rolul pu-terii nu este doar de a garanta libertãþile individului ºi de a asi-gura o gestiune echitabilã a sãrãciei, ci de a promova creºtereaeconomicã ºi extinderea prosperitãþii pentru toþi. Este faza de-mocraþiilor industrializate, unde s-a realizat un nivel de traicare satisface nevoile minimale ale majoritãþii populaþiei, astfelîncât s-a ajuns la un grad mare de omogenitate ºi coeziune so-cialã. Unii autori (Dahl, Huntington) o numesc democraþie con-simþitã unde atât puterea, cât ºi corpul electoral au un interescomun: extinderea bunãstãrii ºi creºterea economicã. Alternan-þele la guvernare nu se fac pe considerente ideologice ºi nu re-prezintã neapãrat schimbãri de regim. Pur ºi simplu, electo-ratul este atras de un program de gestiune sau altul, de conse-cinþele prezumtive ale unei guvernãri din perspectiva bunãstã-rii ºi creºterii economice.

BibliografieDAHL, R. Democracy and its Critics, New Haven, Yale

University Press, 1989.DAVIES, J. K. Democracy and Classical Greece, London,

Fontana, 1978.DUNN, J. (ed.) Democracy: the Unfinished Journey, Oxford,

Oxford University Press, 1992.DUVERGER, M. Modern Democracies. Economic Power

versus Political Power, Illinois, The Dryclen Press, 1974.FINLEY, M. I. Democracy. Ancient and Modern, New

Brunswick, Rutgers University Press, 1972.GRAEME, D. (ed.) Democratic Theory and Practice,

Cambridge, Cambridge University Press, 1983.HELD, D. Models of Democracy, Oxford, Polity Press,

1987.

18

b) Democraþia majoritãþii ºi democraþia minoritãþiiNici în democraþia directã ºi nici în sistemele reprezentative

nu este posibilã realizarea unanimitãþii. De aceea, una din re-gulile operaþionale ale democraþiei a fost dintotdeauna echiva-larea voinþei poporului cu voinþa majoritãþii. Ca urmare, s-a in-stituit regula dupã care interesul general predominã faþã de in-teresul particular, iar voinþa majoritãþii trebuie sã se impunãasupra minoritãþii (aceastã regulã a fost aplicatã cu stricteþe în-deosebi de regimurile autoritare de tip colectivist). În aceastãviziune, entitãþile se subordoneazã sistemului astfel încât mi-noritatea sau opoziþia (deviaþioniºtii, ereticii) nu mai erau con-sideraþi ca fãcând parte din �popor�. Fie cã era vorba de ungrup social, cultural sau etnic, fie de o clasã minoritarã (in-telectualii, burghezia, aristocraþia), minoritatea nu era conside-ratã demnã de a avea drepturi politice.

Democraþia nu este însã doar a majoritãþii, ci ºi a minoritã-þii. �Poporul� nu este doar cel care a ales guvernanþii, ci ºi aceaparte a populaþiei care s-a opus alegerii acestora. �Poporul�apare astfel ca o entitate complexã, care presupune douã atri-bute: consensul ºi diversitatea. Chiar ºi în cazul unor minori-tãþi permanente (ex. minoritãþile etnice), trebuie sã se asigureexercitarea drepturilor fundamentale ale omului. Altfel spus,democraþia nu înseamnã o distribuþie pur statisticã, ci un sis-tem de valori împãrtãºit de toþi cetãþenii (vom reveni asupraacestui subiect în a doua parte a cursului).

Aceastã democraþie politicã, realizatã prin comuniunea va-lorilor democratice ºi egalitatea în drepturi a tuturor cetãþeni-lor, trebuie susþinutã însã de o democraþie socialã ºi economi-cã. Din pãcate, îndeosebi în þãrile în curs de dezvoltare, inega-litãþile sociale ºi economice limiteazã realizarea egalitãþii poli-tice. Sãrãcia, marginalizarea ºi excluderea socialã sunt incom-patibile cu democraþia autenticã. În ultimã instanþã, inegali-tatea socialã ºi economicã devine o formã de inegalitate politi-cã. Doar dreptul de a vota, la câþiva ani odatã, nu este suficientpentru ca cetãþeanul sã participe cu adevãrat la treburile publi-

21

a) Democraþia directã ºi democraþia reprezentativãCu excepþia referendum-ului sau a plebiscitului, exercitarea

directã a voinþei întregului corp cetãþenesc nu este astãzi posi-bilã decât la scarã micã (comunitãþi restrânse, þãri cu populaþieextrem de redusã, aºa cum erau cetãþile-stat din antichitate). Înacest caz, numit democraþie directã, guvernaþii se identificã cuguvernanþii ºi, la fel ca în �Ecclesia� atenianã, decid nemijlocitasupra problemelor de interes general. Aceastã formulã a fostrecomandatã de Rousseau în �Contractul social� ca singura ca-pabilã sã garanteze libertatea tuturor cetãþenilor. Criticând sis-temul parlamentar englez, Rousseau spunea cã transferul drep-tului individual de autoguvernare, prin delegare sau reprezen-tare, echivaleazã cu pierderea suveranitãþii populare.

Deoarece democraþia directã este astãzi impracticabilã, for-ma cea mai comunã de exercitare a voinþei populare este de-mocraþia reprezentativã. Aleºii poporului capãtã legitimitateadatã de voturile unei majoritãþi ºi devin purtãtorii sãi de cuvântîn raport cu instituþiile publice. Cel mai adesea, reprezentareanu se face direct, prin delegarea unui membru anonim al enti-tãþii numite �popor�, ci prin alegerea între reprezentanþii uneielite aflate în competiþie.

Deºi teoretic reprezintã o mare parte a electoratului, aleºiinu deþin neapãrat puterea efectivã în societate. Dimensiunileeconomicã ºi financiarã au devenit atât de importante, îndeo-sebi prin impactul marilor companii asupra locurilor de muncãºi nivelului de trai al electoratului, încât puterea realã a guver-nanþilor nu corespunde exact cu ponderea statisticã a popula-þiei care i-a ales. Cu alte cuvinte, democraþia reprezentativã arelimitele sale atât în ce priveºte capacitatea de reprezentare avoinþei populare (prevalenþa criteriilor statistice, limitarea ale-gerii la alternativele oferite de elitele existente), cât ºi în ceeace priveºte puterea realã a reprezentanþilor poporului. Aceastãdublã limitare aratã faptul cã mecanismele democraþiei nu suntinfailibile ºi cã definirea democraþiei doar în termenii guvernã-rii este discutabilã.

20

CORCORAN, P. E. �The Limits of Democratic Theory�. In: G.Duncan (ed.) Democratic Theory and Practice, Cambridge,Cambridge University Press, 1962.

TOCQUEVILLE, A. De la démocratie en Amérique, Paris,Gallimard, 1972.

HELD, D. (ed.) Prospects for Democracy, Cambridge,Polity Press, 1993.

KELSEN, A. La démocratie, sa nature, sa valeur, Paris,Seuil, 1962.

LIJPHART, A. Democracies, New Haven, Yale UniversityPress, 1984.

Modulul 4. Procesul de tranziþie la societatea demo-craticã

Termenul de �tranziþie� este folosit în limbajul comun pen-tru a desemna schimbãrile care intervin pe parcursul vieþii saual istoriei. Acest sens a fost preluat în lucrãrile de psihologie ºiîn ºtiinþele sociale, unde tranziþia se referã la �o stare perma-nentã de discontinuitate în viaþa personalã ºi colectivã� (Adams,Hayes ºi Hopson; 1976). În acest sens, tranziþia presupune celpuþin trei elemente: schimbare, evoluþie ºi succesiunea unoretape de dezvoltare.

Schimbãrile politice intervenite în anii �80 în America La-tinã ºi în anii �90 în Europa centralã ºi orientalã au relansat ter-menul de tranziþie într-un nou context. Tranziþia a cãpãtat unsens politic ºi istoric, fiind asociat cu ceea ce Dahrendorf a nu-mit �revoluþiile democratice�. Dincolo de evoluþia ca atare,trecând prin stadii bine conturate (similar cu dezvoltarea psi-hogeneticã), tranziþia politicã a devenit echivalentul schimbã-rilor de regim politic. Cum evoluþia istoricã însemnã de faptgeneralizarea democraþiei ca model de guvernare, tranziþia afost redusã la procesul de trecere de la totalitarism la demo-craþie. �Þãrile în tranziþie� sunt acele þãri care au optat pentru

23

ce. Democraþia reprezentativã presupune în egalã mãsurã ega-litate politicã, economicã ºi socialã.

c) Democraþia guvernatã ºi democraþia guvernantãPrima formã de regim democratic a fost democraþia guver-

natã. Poporul era necesar pentru cã el era solicitat sã tranºezedisputele electorale în care era angajatã clasa politicã. Aceastãsuveranitate nu este însã decât aparentã: adeseori, deciziilefinale nu sunt cele anunþate în programele electorale. Clasa po-liticã are propria sa raþionalitate ºi propriul sãu sistem de deci-zie, prin deliberare ºi negociere. Între voinþa iniþialã a electo-ratului (din care rezultã o anumitã configuraþie a guvernãrii) ºideciziile ulterioare ale clasei politice existã uneori diferenþeconsiderabile.

În cazul democraþiei guvernante, clivajul dintre clasa poli-ticã ºi electorat este mai mic. Datoritã unor partide cu o bazãpopularã considerabilã, a asocierii populaþiei la definirea/eva-luarea programelor politice ºi participãrii ulterioare la deciziilecolective, guvernarea capãtã o susþinere publicã realã. �Popo-rul� nu mai este anonim ºi abstract ci se manifestã în forme in-stituþionale concrete: grupuri de influenþã, asociaþii, cercuri deopinie, cluburi de susþinãtori, partenariat social etc.

BibliografieARON, R. Démocratie et totalitarisme, Paris, Gallimard,

1965.ANTOINE, P. et. al. Démocratie aujourd�hui, Paris, PUF,

1983.ARBLASTER, A. Democraþia, Bucureºti, CEU - Editura Du

Style, 1998.BEETHAM, M.; BOYLE, K. Introducing Democracy, Paris,

UNESCO, 1995.BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity

Press, 1987.COHEN, J; ROGERS, J. On Democracy, New York, Penguin,

1983.

22

a) trecerea la democraþie este urmarea unor înþelegeri în in-teriorul elitei politice (Venezuela, Columbia, Uruguay, Spania);

b) democraþia este impusã de sus în jos (Turcia, Brazilia,Ecuador, Paraguay, Guatemala, Salvador, URSS, Bulgaria);

c) tranziþia se face prin reforme care beneficiazã de sprijinpopular, de jos în sus (Polonia, Cehoslovacia, fosta Iugoslavie);

d) tranziþia se produce ca urmare a unei revoluþii (Mexic,Bolivia, Cuba, Nicaragua);

e) situaþii mixte:� tranziþia prin pact ºi impunere cu forþa (Ungaria ºi Chile);� tranziþia prin revoluþie ºi impunere (Portugalia, Grecia, Peru

ºi România);� tranziþia prin pact ºi reformã (fosta RDG).

În cazul tranziþiilor postcomuniste, deºi atenþia generalã afost captatã de evenimentele spectaculoase ale anului 1989,trebuie precizat cã dezintegrarea comunismului ca sistem poli-tic a început cu mult înainte. În acest sens, se pot demarca treietape:

25

o guvernare democraticã, ceea ce presupune un vast proces deschimbare socialã ºi culturalã, numit �proces de tranziþie�.Acesta comportã trei repere:

� un punct de plecare (dupã Dahrendorf, tranziþia postco-munistã începe cu adoptarea noii Constituþii);

� un proces de schimbare care angajeazã toate sectoarelevieþii sociale;

� destinaþia tranziþiei sau starea finalã, care corespunde cuatingerea standardelor minimale ale guvernãrii democratice lacare ne-am referit în Modulul 1.

Deºi �revoluþiile� din 1989 au surprins prin concomitenþã ºio relativã interdependenþã, schimbarea de regim politic s-a produsprintr-o mare diversitate de cãi ºi mijloace. Chiar ºi �revoluþi-ile� din 1989 au fost foarte diverse: �revoluþia de catifea� înCehoslovacia, �revoluþia cântatã� în Estonia, �revoluþia televi-zatã� în România, �revoluþia melancolicã� în Ungaria, �revo-luþia de palat� în Bulgaria, �revoluþia prin implozie� în URSSetc. Într-o analizã globalã a tranziþiilor, Karl ºi Schmitter (1991)au identificat patru modele ale tranziþiei de la dictaturã la de-mocraþie:

a) pactul, unde elitele de la putere ºi din opoziþie ajung laun compromis;

b) impunerea, unde elitele recurg la forþã pentru a instauranoul regim politic;

c) reforma, bazatã pe o miºcare de jos în sus, bine susþinutãde tehnocraþi, în favoarea unei schimbãri politice ºi sociale;

d) revoluþia, unde miºcarea popularã impune schimbarea prinmijloace violente.

Aºa cum rezultã din figura de mai jos, cele patru modele debazã se preteazã la multiple combinaþii, aºa cum a fost de faptºi situaþia realã a tranziþiilor post-totalitare: compromis + forþã,elite + miºcare popularã, acþiuni externe + revoltã internã etc.Aplicând aceastã grilã la situaþiile reale din America Latinã,fosta URSS ºi Europa, Karl ºi Schmitter au stabilit urmãtoareatipologie a tranziþiilor:

24

PACTUL Ungaria IMPUNEREA

Venezuela Chile Turcia URSSColumbia Brazilia BulgariaSpania Ecuador SalvadorUruguay Paraguay Guatemala

Argentina PortugaliaPeru

GreciaFosta RDG România

Cehoslovacia MexicPolonia BoliviaFosta Iugoslavie Cuba

UruguayREFORMA REVOLUÞIAM

AS

EL

EA

CT

OR

IIE

LIT

EL

E

COMPROMISUL STRATEGIA FORÞAAcþiune multilateralã Acþiune unilateralã

BibliografieADAMS, J. D.; HAYES, J.; HOPSON, B. Transition: Understan-

ding and Managing Personal Change, London, Martin Rober-tson, 1976.

BÎRZEA, C. Les politiques éducatives dans les pays en tran-sition, Strasbourg, Les Presses du Conseil de l�Europe, 1994.

DAHRENDORF, R. Réflexions sur la révolution en Europe(1989�1990). Paris, Seuil, 1991.

KARL, T. L.; SCHMITTER, Ph. C. Modes of Transition in LatinAmerica, Southern and Eastern Europe. International SocialScience Journal, 1991, nr. 128, p. 269�284.

McLEISH, E. A.; PHILLIPS, D. (eds.) Process of Transition inEducation Systems, Oxford, Symposium Books, 1998.

MUNGIU, A. România dupã 1989. Bucureºti, Ed. Huma-nitas, 1995.

O�DONNEL, G.; SCHMITTER, P.; WHITEHEAD, L. Transitionfrom Authoritarian Rule: Comparative Perspectives, Baltimore,John Hopkins University Press, 1986.

PASTI, V. România în tranziþie. Cãderea în viitor. Bucureºti,Ed. Nemira, 1995.

SANDU, D. Sociologia tranziþiei, Bucureºti, Ed. Staff, 1996.

27

a) etapa poststalinistã (anii �50��60); imediat dupã moartealui Stalin, a urmat o perioadã de contestare a stalinismului caideologie ºi metodã de guvernare;

b) etapa post-totalitarã (anii �70��80) când, prin reforme li-mitate, s-a încercat salvarea sistemului �din interior�; rezulta-tul a fost contrariu, cãci quasi-reformele de tipul �comunismu-lui gulaº� (Ungaria), a �socialismului cu faþã umanã� (Cehos-lovacia), a �reformelor autolimitate� (Polonia) sau �perestroi-ka� (URSS) nu au fãcut decât sã grãbeascã cãderea sistemuluicomunist;

c) etapa postcomunistã (dupã 1989 în Europa centralã ºiorientalã, dupã 1991 în fosta URSS) � aceastã etapã vizeazãeliminarea monopolului partidului unic ºi a economiei de co-mandã ºi înlocuirea lor cu pluralismul politic, respectul drep-turilor omului, statul de drept ºi economia de piaþã.

Etapele ºi efectele tranziþiei sunt foarte diferite de la o þarãla alta: în funcþie de situaþia economicã iniþialã, de gradul dedeschidere politicã ºi de �quasi-reformele� din anii �80, de tra-diþii istorice, de cultura civicã a populaþiei ºi de interesele eliteipolitice. În linii mari, indiferent de performanþe, de ritmul schim-bãrilor ºi de credibilitatea externã, toate þãrile în tranziþie trecprin urmãtoarele cinci etape ale tranziþiei postcomuniste:

a) ruptura politicã, respectiv eliminarea monopolului parti-dului unic ºi a ideologiei comuniste ca doctrinã de stat;

b) dezagregarea vechiului sistem, îndeosebi prin desfiinþa-rea structurilor dirijiste ºi a controlului totalitar al vieþii publice;

c) înlocuirea vechilor structuri prin structuri noi (instituþii,legislaþie, organizaþii), inspirate din experienþa democraþiiloroccidentale;

d) stabilizarea noului regim;e) asigurarea capacitãþii de autoreglaj a noului sistem, prin

funcþionarea pieþei libere, a statului de drept, a pluralismuluipolitic ºi a societãþii civile.

26

II

PRINCIPIILE DEMOCRAÞIEI MODERNE

Aceastã unitate tematicã este dedicatã principiilor democra-þiei, în sensul modern al cuvântului. În cele trei module carecompun aceastã unitate tematicã vom trata despre cele treiprincipii democratice care au stat la baza constituirii Consiliu-lui Europei, în 1949. Este vorba de:

� pluralismul politic;� statul de drept;� respectul drepturilor omului.Cum aceste principii sunt acceptate astãzi drept criterii mi-

nimale ale democraþiei, considerãm cã ele trebuie sã constituieo componentã esenþialã a culturii civice.

În mod concret, ne aºteptãm ca, dupã studierea celor trei mo-dule componente, studentul sã cunoascã urmãtoarele aspecte:

� definiþia ºi condiþiile pluralismului;� grupurile de interese: definiþie, clasificare ºi mod de acþi-

une;� definiþia partidelor politice;� pluripartidismul;� organizaþiile alternative;� principiile statului de drept;� guvernarea constituþionalã;� egalitatea în faþa legii;� controlul public al puterii (responsabilitatea guvernamen-

talã ºi justiþia politicã);

2928

Ca valoare primordialã a democraþiei, pluralismul presupu-ne urmãtoarele condiþii:

� acceptarea diferenþelor de opinie, a opoziþei politice ºi asoluþiilor alternative;

� practica dialogului ºi a negocierii colective;� accesul tuturor grupurilor ºi organizaþiilor la luarea deci-

ziilor;� participarea activã a societãþii civile;� pluripartidismul;� competiþia deschisã între elitele ºi grupurile politice.Unii autori (Madison, Tocqueville, Mill) au definit pluralis-

mul ca o metodã de prevenire a �tiraniei majoritãþii�. Accep-tând ideea diversitãþii ºi a repartizãrii echitabile a puterii de de-cizie, se evitã riscul ca majoritatea sã impunã în orice condiþiiºi în orice situaþie propria sa voinþã. În ultimã instanþã, plura-lismul înseamnã o �guvernare împãrtãºitã� (Dahl) ºi accesulminoritãþilor la viaþa publicã. Democraþia nu este doar pentruo parte a populaþiei, ci pentru toþi cetãþenii, indiferent de apar-tenenþa lor politicã, socialã, etnicã sau confesionalã.

Într-o societate pluralistã, sistemul politic cuprinde trei ti-puri de centre de decizie: grupurile de interese, partidele poli-tice ºi organizaþiile alternative.

a) Grupurile de intereseGrupul de interese este o organizaþie socialã care are ca

scop influenþarea deciziilor politice. Pentru ca aceastã definiþiesã opereze o distincþie între grupurile de interese ºi partidelepolitice (distincþie greu de realizat, îndeosebi în cazul partide-lor mici), trebuie precizat cã primele pot deveni partide doar înmomentul în care îºi desemneazã candidaþi pentru alegeri.

Datã fiind marea varietate a situaþiilor, existã foarte multeclasificãri a grupurilor de interese:

Grupuri de apãrare a unor avantaje ºi grupuri de apãrare aunei cauze (Finer), pe care Eckstein le numeºte grupuri de in-terese ºi grupuri de atitudini; aceastã distincþie este totuºi arbi-trarã cãci presupune cã primul tip nu comportã aderenþa la anu-

31

� corupþia politicã;� principiul separãrii puterilor ºi autonomia justiþiei;� separarea puterilor în funcþie de forma de guvernare;� drepturile omului ca drepturi naturale;� caracterul normativ ºi prescriptiv al drepturilor omului;� caracterul universal ºi indivizibil al drepturilor omului;� Declaraþia universalã a drepturilor omului;� Convenþia Europeanã a drepturilor omului;� sistemul de protecþie internaþionalã a drepturilor omului.

Modulul 5. Pluralismul

Într-o exprimare concisã, pluralismul poate fi definit ca dis-persarea puterii în cadrul unei mari varietãþi de grupuri socia-le. Spre deosebire de dictaturã ºi regimurile autoritare, undeputerea politicã este concentratã în interiorul unei elite sau aStatului-partid, democraþia poate funcþiona doar în condiþiileîn care existã o pluralitate de centre de decizie politicã. Înacest fel, pluralismul a devenit una din condiþiile de bazã alesocietãþii democratice.

Din punct de vedere istoric, termenul de pluralism a fostasociat la începutul secolului de o ºcoalã de filosofie politicãreprezentatã de Laski (�pluralismul�) al cãrei scop era rela-tivizarea puterii statului. Ulterior, în anii �50��60, pluralismula fost orientat îndeosebi în raport cu elitele ºi clasa politicã.Reprezentantul principal al pluralismului modern este Dahl,care a introdus o alternativã conceptualã, poliarhia (�polyar-chy� sau opusul oligarhiei). Democraþia este o stare idealã, unproiect în curs de construcþie, astfel încât situaþia realã din so-cietãþile occidentale este de fapt o poliarhie, o societate deschi-sã în care puterea este multipolarã. În aceste condiþii, deciziapoliticã se bazeazã pe un sistem de negociere colectivã, pe di-alogul ºi interacþiunea diverselor formaþiuni politice, grupuride interese ºi organizaþii participante la viaþa publicã.

30

Aceastã definiþie largã se poate aplica oricãrei forme departizanat politic, fie cã este vorba de asociaþiile partizane di-nainte de instaurarea sufragiului universal (ex. Guelfii ºi Gibe-linii în Italia medievalã), fie cã ne referim la partidele modernecaracterizate prin programe de acþiune, profesionalism ºi parti-cipare activã la viaþa publicã.

În general, în lucrãrile de specialitate se acceptã urmãtoareadefiniþie datã de La Palombara ºi Weiner: �Partidele politicepresupun: 1) continuitate în organizare � respectiv o organiza-þie a cãrei duratã de viaþã nu este dependentã de cea a liderilorcare o creeazã sau o conduc la un moment dat; 2) organizaremanifestã ºi cvasi permanentã la nivel local, având comunicareregulatã ºi legãturi permanente cu structurile locale ºi naþiona-le; 3) voinþa explicitã a liderilor locali ºi naþionali nu doar de ainfluenþa puterea, ci de a o cuceri ºi exercita, singuri sau în co-aliþie cu alþii; 4) în sfârºit, preocuparea de a obþine sprijin po-pular, atât în perioada electoralã, cât ºi între alegeri�.

Partidele politice au o capacitate mare de influenþã socialã,superioarã posibilitãþilor cetãþeanului izolat sau ale unui grupde interese. Ca organizaþie socialã, partidele politice reunescpe toþi cei care subscriu la un program, o ideologie sau o plat-formã politicã, sunt dispuºi sã acþioneze pentru o cauzã comu-nã ºi sã respecte regulile vieþii democratice.

Din perspectiva care ne intereseazã în acest context, cea apluralismului ca principiu fundamental al democraþiei, partide-le îndeplinesc urmãtoarele funcþii:

� orientarea alegãtorilor, prin facilitarea opþiunilor electo-rale pe baza unei oferte de programe sau prioritãþi de acþiuneîn cazul guvernãrii;

� sprijinul instanþelor guvernamentale, prin susþinere poli-ticã; chiar ºi partidele de opoziþie participã la decizia colectivã,prin amendarea guvernãrii, propunerea de alternative ºi criticaputerii instituite;

� educarea politicã a electoratului, prin acþiuni directe ºi�lobby�, programe de formare, campanii de informare ºi sensi-bilizare etc.

33

mite valori, iar al doilea nu implicã interese concrete, ceea ceeste discutabil;

� Grupuri de interese economice (formaþiuni spontane ºi descurtã duratã) ºi grupuri de interese non-asociative (grupuri in-formale constituite pe bazã de rudenie, comuniune religioasãetc.);

� Grupuri de interese speciale (constituite exclusiv pentruinteresele propriilor membri, cum este cazul cu OrganizaþiaStudenþilor Africani sau Liga Fermierilor Germani) ºi grupuride interese publice (ex. Organizaþia Greenpeace, Grupul RalphNader);

� Grupuri de interese unice (ex. uniunea oamenilor de afa-ceri italieni �Confindustria�) ºi grupuri de interese multiple(ex. Liga Femeilor Votante din SUA);

� Grupurile de interese instituþionale (constituite în cadrulaparatului de stat pentru a susþine o cauzã, pentru a apãra insti-tuþia proprie sau pentru a obþine anumite avantaje) ºi grupuride interese asociative (organizaþii voluntare, asociaþii patrona-le, grupuri civice etc.).

Grupurile de interese pot acþiona fie direct asupra unor per-soane de decizie, fie prin presiune indirectã prin influenþareaopiniei publice de care trebuie sã þinã seama orice guvernant.În acest scop, se folosesc cele mai diverse metode de persuasi-une: campania de publicitate, dialogul, manifestãrile publice,gesturile simbolice (de multe ori spectaculoase, pentru a captainteresul public) etc.

b) Partidele politiceConform unei definiþii celebre a lui Max Weber, partidele

sunt organizaþii specializate care vizeazã cucerirea ºi conser-varea puterii politice: �Prin partide politice trebuie sã înþele-gem acele asociaþii fondate pe libera adeziune a participanþilorcare are drept scop obþinerea puterii pentru elitele care le re-prezintã ºi a unor oportunitãþi (ideale sau materiale) pentru mi-litanþii activi�.

32

þie electoralã prin excelenþã, sunt descentralizate ºi cu o slabãomogenitate internã (îndeosebi în ce priveºte disciplina devot). Exemplele clasice sunt partidele americane sau partidulconservator britanic (creat în sec. XIX din notabili locali, încondiþiile sufragiului limitat).

Partidele de masã au apãrut o datã cu lãrgirea bazei electo-rale ºi instituirea sufragiului universal. Originea lor este legatãde miºcarea muncitoreascã europeanã, ca o prelungire în planpolitic a conflictelor sociale. Aceste partide sunt puternic cen-tralizate ºi ierarhizate: ele au o bazã largã de susþinere, dar de-pind foarte mult de elitele care le reprezintã. Din acest motiv,aceste partide au iniþiat programe de formare civicã ºi sociali-zare a politicã a electoratului (vezi în acest sens programele de�conºtientizare� ale lui Paolo Freire, demersurile de �cerceta-re-acþiune� ale lui Dolci sau interesul pentru educaþia ºi eman-ciparea adulþilor prin alfabetizare funcþionalã ºi formare tip �adoua ºansã�). Disciplina internã este asiguratã printr-un aparatbirocratic capabil sã încadreze ºi sã mobilizeze electoratul. Du-verger face o distincþie între �partidele de masã totalitare� (co-muniste ºi fasciste) ºi �partidele de masã specializate�, cumsunt partidele socialiste. De fapt, spune Duverger, partidele so-cialiste sunt o formã mixtã: ele au o bazã popularã, se centrea-zã pe protecþie socialã ºi apãrarea intereselor celor sãraci, darîn acelaºi timp sunt relativ descentralizate ºi promoveazã for-marea unor elite alternative.

Pluripartidismul este expresia directã a pluralismului poli-tic. Într-un sistem pluripartid, nu atât numãrul formaþiunilorpolitice conteazã (în primii ani de tranziþie, în România au exis-tat 200 de partide, în Bulgaria s-au înregistrat iniþial peste 100,iar în Ucraina aproape 300), ci potenþialul lor de guvernare ºiparticiparea la sistemul politic. În acest sens, Sartori considerãcã o formã eficientã a pluripartidismului poate fi sistemul plu-ralist polarizat în care se coaguleazã doi poli politici puterniciºi durabili, capabili în orice moment sã-ºi asume guvernarea.De fapt, existenþa a doi poli puternici nu exclude diversitatea ºicomplexitatea: fiecare pol este constituit în realitate de o con-

35

Într-o analizã mai nuanþatã, Merton distinge între:� funcþiile manifeste, care contribuie explicit la echilibrul

sistemului politic; este vorba de o contribuþie explicitã ºi doritãde participanþii la sistemul politic, care poate fi exprimatã subforma a trei funcþii specifice:

� funcþia electoralã (influenþarea ºi captarea opiniei pu-blice);

� funcþia de control a guvernãrii;� funcþia de dialog politic;� funcþiile latente sunt cele care �nu sunt nici incluse, nici

dorite de participanþii la sistemul politic� (Merton); este vorbade:

� personalizarea maºinãriei politice, animate de controver-sele politice;

� asigurarea de schimburi de servicii sau funcþia de clien-telism politic (care existã, chiar dacã nu este acceptabilã);

� promovarea socialã ºi asigurarea mobilitãþii sociale (ex.în cazul formãrii noilor elite).

În sfârºit, într-o altã versiune (Charlot), existã trei funcþiiperene ale partidelor politice:

� funcþia de legitimare-stabilizare;� funcþia de reprezentare a electoratului;� funcþia de criticã socialã.În ceea ce priveºte tipologia partidelor politice, este de pre-

ferat constituirea unei grile de analizã, decât o simplã descrierea situaþiei existente (aceastã situaþie poate fi trecãtoare sau de-pendentã de condiþii locale, strict particulare). O astfel de grilãa fost propusã de Duverger, care distinge partidele de cadre departidele de masã.

Partidele de cadre se centreazã pe integrarea unor persona-litãþi a cãror influenþã poate fi în beneficiul partidului. Presti-giul, averea sau charisma personalã a unor elite devin o com-ponentã importantã a patrimoniului moral ºi/sau material alpartidului (de ex., în finanþarea campaniilor electorale). Acestgen de partide a început sã predomine îndeosebi dupã genera-lizarea guvernãrii reprezentative. Partidele de cadre au o voca-

34

fuzionãrii diverselor grupuri de interese, reunite într-o organi-zaþie mai puternicã, pentru a rezolva probleme sociale pre-sante: Amnesty International, Adunarea Internaþionalã Creºti-nã, Liga Internaþionalã a Femeilor pentru Pace ºi Libertate etc.

� Organizaþiile teroriste sunt organizaþii politice care dorescsã schimbe guvernul prin mijloace violente (ex. Brigãzile Ro-ºii în Italia, Miºcarea Bascã �Patrie ºi Libertate�, �ArmataCorsica� etc.). Astfel de grupuri creeazã deliberat panicã ºi te-roare, care sã suscite reacþia în forþã a autoritãþilor care, la rân-dul sãu, ar amplifica nemulþumirile populare ºi ar crea condiþi-ile favorabile unei revolte de proporþii. De cele mai multe ori,astfel de acþiuni nu au asentimentul populaþiei, ceea ce face caefectul sã fie mai degrabã teroarea ºi violenþa, decât sprijinulºi, în final, rãsturnarea puterii instituite.

BibliografieCHARLOT, J. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1985.CONNOLLY, W. E. (ed.) The Bias of Pluralism, New York,

Atherton Press, 1969.DAHL, R.A. Pluralist Democracy in the U. S., Chicago,

Rand Mc Nally, 1967.DUVERGER, M. Les partis politiques, Paris, A. Colin, 1990.ECKSTEIN, H. Pressure Groups Politics, London, Allen und

Unwin, 1970.EHRLICH, S. Pluralism on and of Course, Oxford, Perga-

mon, 1982.EPSTEIN, L. Political Parties in Western Democracies, New

York, Praeger, 1977.LA PALOMBARA, J.; WEINER, M. (eds.) Political Parties and

Political Development, Princeton, N. J., Princeton UniversityPress, 1966.

MEYNAUD, J. Nouvelles études sur les groupes de pression,Paris, A. Colin, 1982.

MICHELS, R. Political Parties, New York, Free Press, 1978.OFFERLE, M. Les partis politiques, Paris, PUF, 1987.

37

stelaþie de partide sau de coaliþii mai mult sau mai puþin con-secvente. Acest �pluralism polarizat� (Sartori) face ca, în fapt,guvernarea sã fie asiguratã de coaliþii centru-dreapta sau cen-tru-stânga, astfel încât extremele �pure� sã aibã greu acces laguvernare. Aceastã polarizare comportã însã ºi unele neajun-suri notabile: reducerea competiþiei politice la guvernarea prinalternanþã, polarizarea întregii societãþi, dispariþia diferenþelorideologice dreapta-stânga. Din acest motiv, Sartori crede cãsoluþia ar putea fi sistemul pluralist moderat care funcþioneazãpe baza unor bipolaritãþi de referinþã (doi poli majori de atrac-þie, organizaþi de regulã sub formã de coaliþii opozabile), darpresupune o diversitate mai mare a opþiunilor: un registru de 4�5partide stabile ºi credibile, diferenþiere mai degrabã pragma-ticã decât ideologicã, competiþia centripetã a partidelor (prindisputarea aceluiaºi electorat, aflat majoritar la centru). În acestcaz, eficienþa jocului politic rezultã nu atât din capacitatea dea-ºi afirma ºi impune propria identitate, cât din abilitatea de aparticipa ºi constitui coaliþii politice. Aceastã nouã tendinþã asistemului politic nu exclude pluralismul ºi diversitatea, ci do-reºte sã previnã consecinþele instaurãrii unui bipolarism dura-bil, ceea ce ar diminua de fapt pluripartidismul.

c) Organizaþiile alternativeEste vorba aici de formaþiuni politice constituite pe termen

scurt, ca o alternativã la grupurile de interese ºi partidele poli-tice, pentru a rezolva anumite probleme specifice. În aceastãcategorie pot fi încadrate trei tipuri de organizaþii:

� Asociaþiile de vecinãtate constituite de rezidenþii unei lo-calitãþi în scopuri de apãrare sau autogestiune. Aceste forme deasociere sunt foarte frecvente în S.U.A. În România, formulacea mai cunoscutã este cea a asociaþiilor de locatari sau a aso-ciaþiilor de proprietari.

� Coaliþiile ad-hoc sunt constituite temporar, pentru a rãs-punde unor circumstanþe particulare. În unele cazuri, acestecoaliþii sunt formate vremelnic de partidele politice în cursulcampaniilor electorale. În alte cazuri, coaliþiile sunt rezultatul

36

ºi internaþionalã de protecþie a drepturilor individuale (vezianexele la curs).

În esenþã, prevalenþa legii înseamnã guvernare constituþio-nalã unde puterea autoritãþilor este limitatã printr-o lege fun-damentalã, respectiv Constituþia. Într-o guvernare constituþio-nalã, orice decizie trebuie luatã pe baza legalitãþii, ceea ce ex-clude sau reduce influenþa preferinþelor arbitrare, a presiunilorpolitice sau a opiniilor subiective. Într-o guvernare constituþio-nalã, orice cetãþean este apãrat în faþa arbitrarului ºi a abuzuri-lor puterii. Mai mult, în Europa existã un tribunal supranaþional,Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de pe lângã ConsiliulEuropei, unde orice simplu cetãþean poate depune plângeri ºiiniþia acþiuni de judecatã împotriva statului de care aparþine.

Existenþa unui text constituþional nu echivaleazã cu guver-narea constituþionalã. Marea majoritate a þãrilor lumii au adop-tat legi constituþionale proprii, dar practicile curente aratã cã ºiîn aceste cazuri existã situaþii de violare a prevederilor consti-tuþionale. Din contrã, existã þãri care nu au o constituþie formalã(Marea Britanie ºi Israel), ceea ce nu le împiedicã sã practiceo guvernare constituþionalã. Principalul criteriu care asigurãfuncþionarea guvernãrii constituþionale este independenþa tri-bunalelor, care permite oricãrui cetãþean sã-ºi exercite drep-turile sale fundamentale, chiar ºi împotriva propriei adminis-traþii sau a puterii politice.

b) Egalitatea în faþa legii Indiferent de funcþii sau atribuþii, indiferent dacã sunt aleºi

sau numiþi, dacã sunt guvernanþi sau guvernaþi, toþi cetãþeniitrebuie sã respecte legea. Cum consecinþele respectãrii legii decãtre persoanele cu putere de decizie afecteazã întreaga socie-tate sau un numãr mare de cetãþeni, s-au introdus douã princi-pii care sã asigure egalitatea tuturor în faþa legii:

� responsabilitatea guvernamentalã;� justiþia politicã. Ambele sunt concepute ca o contrapondere a puterii sau ca

principii ale unui sistem de control public al puterii.

39

SARTORI, G. Parties and Party Systems, Cambridge,Cambridge University Press, 1976, vol. I.

WEBER, M. Economie et société, Paris, Plon, 1971, vol. I.

Modulul 6. Statul de drept

Nimeni nu este mai presus decât legea. Aceastã aserþiunesimplã rezumã esenþa uneia din principiile primordiale ale de-mocraþiei, anume statul de drept (�the rule of law�, l��Etat dedroit�).

Consecinþele practice ale acestei aserþiuni sunt urmãtoarele:� prevalenþa legii în faþa oricãrei puteri arbitrare;� egalitatea tuturor cetãþenilor în faþa legii;� autonomia justiþiei.Este vorba de trei principii ale statului de drept care au fost

formulate pentru prima datã de Dicey în analiza Constituþieibritanice (1885): �Aceasta înseamnã, în primul rând, suprema-þia absolutã sau predominanþa legilor în opoziþie cu influenþaputerii discreþionare, ceea ce exclude existenþa arbitrarului, aprerogativelor speciale ºi a autoritãþii absolute a guvernului.Aceasta înseamnã, de asemenea, egalitatea în faþa legii sau tra-tamentul egal al tuturor claselor sociale în faþa legii� În sfârºit,poate fi vorba de o formulã care exprimã faptul cã legea consti-tuþionalã, sau regulile care în alte þãri formeazã codul constitu-þional, nu sunt sursa, ci consecinþa drepturilor individuale, aºacum sunt ele definite în justiþie, astfel încât Constituþia sã fierezultatul legilor þãrii�.

a) Prevalenþa legiiDincolo de lege începe Tirania � spunea John Locke

(1690). Este o idee preluatã din �Magna Carta� (1215), care re-apare constant în Constituþia americanã, în Declaraþia Univer-salã a Drepturilor Omului (1949), în toatã legislaþia naþionalã

38

� instituirea infracþiunii politice ºi a procedurii de sancþio-nare; spre deosebire de delictul comun care lezeazã doar inte-resele unor persoane sau instituþii, delictul politic este infracþi-unea consideratã extrem de periculoasã pentru stat (ex. cazuri-le de trãdare a intereselor naþionale sau tentativele de destabili-zare a ordinii publice prin acþiuni violente), astfel încât execu-tivul poate cere intervenþia excepþionalã a justiþiei; în aceste si-tuaþii extreme, justiþia politicã devine un instrument al puterii.

O situaþie particularã, prin amploarea consecinþelor ºi prinprejudiciile aduse democraþiei, o reprezintã corupþia politicã.Nu este vorba aici de simple delicte electorale sau de situaþiilede manipulare mediaticã, ci de �exploatarea unei funcþii pu-blice în scopul îmbogãþirii personale� (Charvin). Cazurile foartefrecvente, cunoscute de obicei în urma unor scandaluri publi-ce, riscã sã compromitã însãºi credibilitatea democraþiei ºi ainstituþiilor sale.

Unele condiþii favorizeazã în mod direct corupþia politicã:� remunerarea funcþionarilor ºi a responsabililor publici este

insuficientã;� constituirea sectorului privat depinde în mod discreþionar

de decizii personale ale funcþionarilor publici;� sancþiunile aplicate în cazurile identificate sunt slabe sau

insuficiente.

c) Autonomia justiþiei Aristotel spunea cã o guvernare este bunã doar atunci când

instituie �supremaþia legilor, nu a oamenilor�. În acest sens,Aristotel împãrþea ºtiinþa politicã în douã ramuri, ºtiinþa legis-lativã ºi politica sau ºtiinþa acþiunii. Aceastã idee a dublei ipos-taze a omului, autor ºi executor al legilor, este la originea prin-cipiului separãrii puterilor, enunþat cu claritate de Montes-quieu în sec. XVIII.

Evoluþia democraþiei a consfinþit principiul separãrii puteri-lor, conform cãruia guvernarea presupune de fapt trei direcþiide acþiune:

41

În ce priveºte responsabilitatea guvernamentalã, aceastacomportã trei aspecte particulare:

� Responsabilitatea juridicã, respectiv obligativitatea tuturortitularilor de funcþii oficiale (elective sau nu), de a rãspunde,dacã se solicitã acest lucru, în faþa tribunalelor. Cu alte cuvinte,justiþia are dreptul sã cearã socotealã, la solicitarea cetãþenilor,oricãrei persoane care ocupã vremelnic o funcþie publicã, în le-gãturã cu legalitatea acþiunilor sale.

� Responsabilitatea politicã, respectiv obligaþia puterii exe-cutive de a da socotealã parlamentului asupra rezultatelor gu-vernãrii ºi de a justifica deciziile luate. Spre deosebire de res-ponsabilitatea juridicã, care este bine structuratã (este posibilãtrimiterea efectivã ºi imediatã în faþa justiþiei a persoanelor in-criminate), responsabilitatea politicã este mai complexã. Ad-ministraþia publicã, armata, poliþia ºi serviciile de securitatesunt responsabile în faþa ºefului executivului de care aparþin,membru în guvern. Acesta, la rândul sãu, rãspunde în faþa par-lamentului (singurul care face obiectul sufragiului universal)care, la rândul sãu, rãspunde în faþa poporului prin mecanismulelectoral. Aceastã cale indirectã face ca responsabilitatea poli-ticã sã fie exercitatã pe termen lung, ceea ce poate amâna sanc-þionarea promptã a celor vinovaþi de ilegalitãþi ºi abuzuri. Înplus, incriminarea politicã este transferatã în lupta electoralã,unde orice membru al unui partid poate beneficia de solidari-tatea partinicã a colegilor, ceea ce diminueazã capacitatea ope-raþionalã a responsabilitãþii politice.

� Responsabilitatea financiarã limiteazã acþiunea de folosirea bugetului doar în limitele ºi în condiþiile aprobate de parla-ment.

În ce priveºte justiþia politicã, termen încã foarte controver-sat (Lysons), este vorba de douã aspecte:

� instituirea unei contraputeri, care sã limiteze puterea exe-cutivã ºi cea legislativã (ex. responsabilitatea penalã a membri-lor executivului sau posibilitatea ridicãrii imunitãþii parlamen-tare);

40

cutive. În S.U.A., separaþia puterilor se realizeazã într-o manierãradicalã, diversele componente ale guvernãrii fiind executatede grupuri de persoane diferite, fãrã sã fie posibil ca o persoanãsã fie membrã în diverse componente ale guvernãrii în acelaºitimp. Spre deosebire de S.U.A., unde preºedinþia ºi congresulsunt complet separate, în majoritatea þãrilor europene funcþio-neazã sistemul parlament + cabinet, unde executivul ºi legisla-tivul fuzioneazã la vârf (miniºtrii pot fi membri ai parlamentu-lui ºi invers). Cazul extrem este în Marea Britanie, unde existão funcþie oficialã, Lordul Cancelar, care este membru în toatecele trei puteri în acelaºi timp (legislativ, executiv ºi judiciar).

� Regimurile prezidenþiale presupun separarea netã a puteri-lor, fãrã nici o interferenþã între ele. Fiecare putere este aleasãseparat (preºedintele ºi legislativul), iar executivul este numitdirect de preºedinte, fãrã controlul parlamentului. Guvernul nupoate fi rãsturnat prin cenzurã parlamentarã, dar nici legisla-tivul nu poate fi dizolvat de preºedinte. Alegerea directã prinsufragiu universal atât a preºedintelui, cât ºi a parlamentului leconferã ambelor o legitimitate puternicã. În practicã, preºedin-tele dispune de dreptul de veto legislativ, iar parlamentul esteconsultat asupra numirilor în guvern.

� Regimurile mixte sunt caracterizate prin existenþa unui pre-ºedinte ales prin sufragiu universal ºi a unui guvern responsa-bil în faþa parlamentului ales tot prin alegeri generale (este ºicazul României). Aceste regimuri semi-prezidenþiale (Austria,Irlanda, Islanda) conferã preºedintelui douã funcþii majore: dereprezentare ºi de mediere între diversele centre de decizie, astfelîncât sã se respecte prevederile constituþionale. Aceste douãfuncþii se regãsesc ºi în Constituþia României (vezi Anexa I).

BibliografieANDREWS, W. G. Constitution and Constitutionalism,

Princeton, N. J., Van Nostrand, 1968.BASTID, P. La Justice politique, Paris, PUF, 1982.BEETHAM, D.; BOYLE, K. Démocratie. Questions et ré-

ponses. Paris, UNESCO, 1995.

43

� puterea executivã (sau Guvernul ºi reprezentanþii sãi lo-cali), formatã din autoritãþi publice numite; executivul elabo-reazã ºi pune în aplicare politicile;

� puterea legislativã (parlamentul sau adunarea parlamen-tarã), care elaboreazã legi ºi controleazã executivul; membriilegislativului sunt aleºi ºi dau socotealã în faþa electoratului ºia opiniei publice;

� puterea juridicã (tribunalele) urmãreºte aplicarea corectãa legilor ºi intervine pentru a identifica ºi condamna cazurilede infracþiune.

Pentru ca orice persoanã, indiferent de funcþie sau poziþiepoliticã, sã poatã rãspunde în faþa legii, regimurile democraticegaranteazã autonomia justiþiei. Aceastã autonomie rezultã dinsepararea puterilor (cel care judecã este independent de celcare face legile ºi de cel care le aplicã) ºi din garantarea consti-tuþionalã a autonomiei juridice. În acest sens, articolul 1 al�Principiilor fundamentale ale puterii judiciare� (O.N.U.) sti-puleazã clar cã �independenþa puterii judiciare trebuie garantatãde toate statele ºi consacratã de Constituþie ºi legislaþiile naþio-nale�.

Deºi separarea puterilor este o caracteristicã definitorie aoricãrei guvernãri democratice, existã o mare varietate de situ-aþii în funcþie de forma de guvernare:

� Regimurile parlamentare comportã un executiv dualist (unºef al statului ºi un ºef al guvernului) ºi responsabilitatea poli-ticã a executivului (guvernul) în faþa legislativului (parlamen-tul). ªeful guvernului este responsabil în faþa parlamentului ºieste numit printr-o întreagã procedurã de control: prezentareaunui program de guvernare, audieri în comisiile de specialitate,interpelãri. În caz de dezacord, guvernul poate lua deciziachestionãrii încrederii, iar parlamentul poate prezenta o moþiu-ne de cenzurã. În unele þãri, îndeosebi în monarhiile parlamen-tare (Marea Britanie, Belgia, Spania, Olanda), în Germania,Franþa ºi Italia, existã un sistem dualist al executivului: un ºefal statului (monarh, preºedinte, cancelar) ºi un prim ministru.În aceste cazuri, ºeful statului are foarte puþine puteri exe-

42

rioare ºi superioare oricãrei legislaþii, ceea ce face ca acþiuneaStatului sã fie limitatã în raport cu drepturile omului. Mai pre-cis, nici o normã juridicã sau putere executivã nu poate priva opersoanã de drepturile sale naturale. Mai mult chiar, conformpostulatului drepturilor naturale, legile trebuie sã existe pentrua consacra ºi a proteja, sub ameninþarea sancþiunilor, drepturilefundamentale cu care fiinþa umanã este înzestratã.

În aceastã viziune liberalã, ale cãrei origini le gãsim la sto-ici ºi la Aristotel (�Etica Nicomahicã�, cartea a V-a), la Hobbesºi Locke, la Rousseau ºi Hegel, drepturile omului rezultã dintr-osuitã de atribute sau valori perene ale fiinþei umane, precum li-bertatea, dreptatea, egalitatea (vom reveni asupra acestora încapitolul �Valorile democraþiei�).

Drepturile rezultã dintr-o combinaþie a acestor atribute spe-cific umane pe care teoria politicã modernã (începând cu Hob-bes) le considerã drept piatra de temelie a statului liberal ºi aguvernãrii constituþionale. În acest sens, drepturile omului suntmai degrabã un cod normativ, decât un concept cu un conþinutºi definiþii precise. Aºa cum spune Freeden (1998, p. 34), con-ceptul respectiv se preteazã mai degrabã la o definiþie prescrip-tivã, decât la una descriptivã: �De aceea, un drept al omuluieste o formulã conceptualã, exprimatã în formã lingvisticã, ceacordã prioritate anumitor atribute umane sau sociale conside-rate esenþiale pentru funcþionarea deplinã a fiinþei umane; ºicare e destinatã sã serveascã ca ambalaj protector pentru acesteatribute; ºi recurge la o acþiune deliberatã pentru asigurareaunei astfel de protecþii�.

Fiind un concept prescriptiv, un sistem de protecþie, mobili-zare ºi legitimare a caracteristicilor fundamentale ale fiinþeiumane, drepturile omului au devenit un pilier important al ac-þiunii politice. Utilizarea acestui concept în planul politiculuis-a fãcut îndeosebi cu ajutorul declaraþiilor privind drepturileomului. În momentul în care statele au optat pentru un regimliberal, ele ºi-au asumat de facto respectarea drepturilor omu-lui. De jure, exprimarea formalã a acestui angajament se faceprin adoptarea la cel mai înalt nivel politic a �Declaraþiilor pri-

45

CHARVIN, R. De la responsabilité pénale des ministres enrégime parlementaire français, Paris, Dalloz, 1968.

DICEY, A. V. Introduction to the Study of the Law of theConstitution, London, ECS, 1959.

GWYN, W. B. The Meaning of the Separation of Powers,New Orleans, Tulane University Press, 1965.

LYSONS, D. Ethics and the Rule of Law, Cambridge, Cam-bridge University Press, 1984.

MARCH, J, Decisions and Organizations, Oxford, BasilBlackwell, 1988.

PADIOLEAU, J. L�Etat au concret, Paris, PUF, 1982.The Rule of Law in a Free Society, Geneva, International

Commission of Jurists, 1960.UNGER, R. M. Law in Modern Society, New York, Free

Press, 1976.VILE, M. J. C. Constitutionalism and the Separation of

Powers, Oxford, Oxford University Press, 1967.

Modulul 7. Drepturile omului

Sintagma �drepturile omului� pleacã de la sensul restrâns alcuvântului �drept�; el desemneazã capacitatea unei persoanede a face sau a nu face ceva, de a fi �îndrituitã� sã aibã o anu-mitã conduitã. Este un sens normativ, spre deosebire de sensuljuridic propriu-zis, dupã care dreptul reprezintã ansamblul le-gilor sau al codurilor juridice. În limbaj juridic, acest sens res-trâns este numit drept subiectiv.

Teoria drepturilor fundamentale ale omului se bazeazã peacest sens restrâns al dreptului subiectiv. Ea pleacã de la pre-misa cã, indiferent de originea sa, de situaþia economicã sau demediul sãu cultural ºi social, omul este deþinãtorul unor drep-turi inerente condiþiei sale. Orice atingere sau îngrãdire a aces-tor drepturi naturale ale omului riscã sã afecteze sau sã com-promitã însãºi esenþa fiinþei umane. Aceste drepturi sunt ante-

44

beri ºi egali în drepturi� (art. 1). Pentru prima datã, sunt garan-tate explicit o serie de drepturi fundamentale, precum dreptulla libertate, proprietate ºi opinie, libertatea presei ºi a conºtiin-þei, egalitatea în faþa legii. Versiunea legislativã a principiilor�Declaraþiei� sunt cuprinse într-o anexã cu valoare normativã,intitulatã �Dispoziþii fundamentale garantate de Constituþie�.

� �Declaraþia universalã a drepturilor omului� a fost adop-tatã de O.N.U. în 1948 ºi reprezintã cel mai important instru-ment de protecþie internaþionalã a drepturilor omului. Spre de-osebire de documentele legislative elaborate de parlamentulbritanic sau de documentele politice consecutive RevoluþieiFranceze ºi Revoluþiei Americane, Declaraþia universalã are undublu avantaj. Pe de o parte, ea considerã cã drepturile se apli-cã pentru orice persoanã umanã, indiferent de locul de reºedin-þã. Ele sunt valabile pentru toþi indivizii, fãrã nici o discrimina-re geograficã, politicã, economicã, etnicã, religioasã, lingvis-ticã sau culturalã. Pe de altã parte, drepturile omului sunt indi-vizibile, în sensul cã formeazã un cod unitar care trebuie apli-cat ca atare, în integralitatea sa. Aceasta înseamnã cã nimeninu are latitudinea de a alege unul sau altul dintre drepturi, sã leaplice discriminatoriu sau în diferite grade de realizare. Coduldrepturilor omului are propria sa raþionalitate, care este datã deun ansamblu de drepturi naturale ce definesc atributele esen-þiale ale fiinþei umane.

Spre deosebire de declaraþiile naþionale precedente, careaveau o putere legislativã intrinsecã, Declaraþia universalã nuare caracter de obligativitate juridicã. Având statutul de Decla-raþie O.N.U., acest document nu poate obliga un stat sau altulsã-l aplice. El are însã o imensã valoare moralã ºi politicã, fiindsusþinut de societatea civilã internaþionalã (Amnesty Interna-tional, �Médecins sans frontières�, �Human Rights Watch�Miºcarea Pugwash, Organizaþia �Helsinki Watch� etc.) ºi desistemul de sancþionare politicã instituit de Naþiunile Unite(hotãrârile ºi recomandãrile Consiliului de Securitate).

�Declaraþia� cuprinde drepturile civile ºi politice conven-þionale recunoscute de societatea occidentalã: viaþã, libertate,

47

vind drepturile omului� (în diversele lor versiuni istorice). Prinintermediul �Declaraþiei�, dreptul natural devine o lege scrisãsau o lege pozitivã.

La rândul lor, constituþiile naþionale ºi legile specializate auoperaþinalizat de o manierã explicitã principiul drepturilor na-turale.

Primele momente ale codificãrii drepturilor omului au fost:� �Magna Carta� (1215), un act constituþional edictat în ur-

ma înþelegerii între regele englez Ioan fãrã de Þarã ºi baroniirebeli exilaþi în Franþa. Pentru prima datã apar aici statuatedouã principii ale drepturilor omului, respectiv principiul lega-litãþii ºi interzicerea arestãrii arbitrare.

� �The Petition of Rights� (1628), un document adoptat deParlamentul englez, în care se proclamã inviolabilitatea domi-ciliului ºi obligativitatea legalitãþii în aplicarea de noi taxe.

� �Habeas Corpus Act� (1679), document legislativ al Par-lamentului englez, prin care se solicitã Curþii de Justiþie sã ve-rifice obligatoriu legalitatea detenþiei, pentru a evita orice abuz.

� �The English Bill of Rights� (1689), care se opune pedep-selor corporale exagerate ºi inutile, cerând utilizarea unor nor-me de drept.

� �Declaraþia de independenþã� a Statelor Unite ale Ameri-cii (1776), evocã explicit principiul dreptului natural: �Decla-raþia considerã ca o realitate evidentã de la sine faptul cã oa-menii se nasc egali; Creatorul lor îi investeºte cu anumite drep-turi inalienabile, printre care dreptul la viaþã, libertate ºi feri-cire�. În 1787 a fost adoptatã Constituþia Americanã care preiaaceste idei, iar amendamentele la aceastã Constituþie (�TheAmerican Bill of Rights�, 1791) reprezintã de fapt o versiunea �Declaraþiei drepturilor omului�.

� �Declaraþia drepturilor omului ºi cetãþeanului� (1789),deºi nu a beneficiat de aceeaºi valoare legalã ca textele prece-dente, adoptate de instanþe legislative, a avut o importanþã co-vârºitoare pentru istoria modernã. Este un document politic re-zultat în urma Revoluþiei Franceze, care pune în primul plandrepturile naturale ale omului: �Oamenii se nasc ºi rãmân li-

46

� dreptul la libertatea reuniunii ºi de asociere, inclusiv dreptulde a adera la sindicate,

� dreptul de a se cãsãtori ºi a fonda o familie,� egalitatea în drepturi ºi obligaþii a celor doi soþi,� dreptul la respectul bunurilor proprii,� dreptul la educaþie,� drepturile electorale,� dreptul de liberã circulaþie ºi libertatea de a-ºi alege locul

de rezidenþã,� dreptul de a pãrãsi oricând orice þarã, inclusiv propria þarã.În plus, sunt incluse o serie de drepturi care decurg din in-

terdicþii faþã de:� torturã ºi tratamentul inuman sau degradant, � pedeapsa cu moartea,� sclavajul, servitudinea ºi munca forþatã,� retroactivitatea legilor penale, � discriminarea în aplicarea drepturilor ºi libertãþilor garan-

tate de �Convenþie�,� expulzarea propriilor cetãþeni de cãtre un stat,� expulzarea colectivã a strãinilor.Ulterior, sistemul protecþiei internaþionale a drepturilor

omului a fost completat cu o serie de documente specializate:� Convenþia O.N.U. privind Drepturile Femeilor (1953), � Convenþia Socialã Europeanã (1961, Consiliul Europei),� Convenþia O.N.U. privind Drepturile Civile ºi Politice

(1966),� Convenþia O.N.U. privind Drepturile Economice, Sociale

ºi Culturale (1966),� Convenþia O.N.U. privind Eliminarea Discriminãrii Rasi-

ale (1966),� Convenþia O.N.U. privind Discriminarea Femeilor (1979),� Convenþia O.N.U. privind Drepturile Copilului (1989), � Convenþia Cadru pentru Protecþia Minoritãþilor Naþionale

(1995, Consiliul Europei).

BibliografieBURDEAU, G. Les libertés publiques, Paris, Colin, 1966.

49

securitate a persoanei, egalitate a demnitãþii, aplicare egalã aprocedurilor legale, libertatea opiniei, a expresiei, a asocierii ºia reprezentãrii. În plus, �Declaraþia� conþine ºi drepturi speci-fice problemelor societãþii moderne (vezi în acest sens textulintegral al �Declaraþiei� în anexa la curs): protecþia împotrivatorturii ºi sadismului, împotriva pedepselor inumane ºi degra-dante, libertatea de a beneficia de protecþie ºi azil în cazul per-secuþiei.

Alãturi de aceste drepturi civile ºi politice, �Declaraþia� in-clude a doua generaþie de drepturi, legate de problematica so-cietãþii industrializate, respectiv drepturile economice, socialeºi culturale: dreptul la hranã, dreptul de a dispune de îmbrãcã-minte, de locuinþã, de sãnãtate, de securitate socialã, dreptul dea munci, de a fi remunerat corect ºi avantajos, dreptul la odih-nã ºi timp liber, de asociere în uniuni comerciale, dreptul laeducaþie.

� �Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului� este un tra-tat adoptat în 1950 de þãrile membre ale Consiliului Europei.Spre deosebire de �Declaraþia O.N.U.�, �Convenþia Europea-nã� prevede obligativitatea statelor semnatare de a respectadrepturile omului ºi instituie chiar un tribunal supranaþional(Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, cu sediul la Stras-burg), care protejeazã individul împotriva statului de care apar-þine. Mai mult, �Convenþia Europeanã� obligã guvernele state-lor membre sã întreprindã reforme instituþionale ºi juridice, astfelîncât legislaþia naþionalã sã nu fie în contradicþie cu dispoziþiile�Convenþiei�.

În mod concret, �Convenþia� se referã la acelaºi corp co-mun de drepturi civile ºi politice incluse în �Declaraþia univer-salã�:

� dreptul la viaþã,� dreptul la libertate ºi securitatea persoanei,� dreptul la o judecatã echitabilã sub aspect civil ºi penal,� dreptul la respectul vieþii private ºi familiale, a domiciliu-

lui ºi a corespondenþei,� dreptul la libertatea expresiei (inclusiv libertatea presei),

48

III

VALORILE DEMOCRATICE

Ca ideal sau proiect uman, democraþia presupune un sistemde valori fundamentale: egalitatea, libertatea, dreptatea, tole-ranþa ºi diversitatea. Aceste valori constituie, în ansamblul lor,un cod moral al democraþiei de care trebuie sã þinã seama atâtpoliticile, legislaþia ºi reglementãrile oficiale, cât ºi conduitelespontane din relaþiile cotidiene.

Dupã studierea celor cinci module care compun aceastãunitate tematicã, studentul va trebui sã dovedeascã, cu ajutorulprobelor de autoevaluare, stãpânirea urmãtoarelor conþinuturi:

� tipuri de egalitate;� egalitatea persoanelor ºi inegalitãþile sociale;� egalitatea ºanselor;� echitatea;� sensul moral ºi politic al libertãþii;� ipostazele libertãþii în viaþa publicã;� libertatea ºi autoritatea;� sfera publicã ºi viaþa privatã;� libertatea ºi coeziunea socialã;� libertãþile individuale ºi libertãþile colective;� dreptatea ca ideal, virtute personalã ºi stare socialã;� tipuri de dreptate;� atributele dreptãþii;� diferenþele dintre moralã ºi drept;� sentimentul dreptãþii ºi judecata de valoare;� conceptul de toleranþã ºi evoluþia lui;

51

CAMPBELL, T. et al. Human Rights: From Rhetoric to Reality,Oxford, Blackwell, 1986.

COLLIARD, C. A. Libertés publiques, Paris, PUF, 1998.DAVIES, P. (ed.) Human Rights, London, Routledge, 1988.DONNELY, J. The Concept of Human Rights, London, Cromm

Helm, 1985.FINNIS, J. Natural Law and Natural Rights, Oxford, Oxford

University Press, 1980.FLATHMAN, R. E. The Practice of Rights, Cambridge, Cam-

bridge Univerity Press, 1976.FREEDEN, M. Human Rights, Chicago, Univeristy of Chi-

cago Press, 1982.GEWIRTH, A. Human Rights, Chicago, University of Chi-

cago Press, 1982.KAMENKA, E; TAY, A. (ed.) Human Rights, London,

Edward Arnold, 1978.MACFARLANE, L. J. The Theory and Practice of Human

Rights, Hounslow, Temple Smith, 1985.MILNE, A. J. M. Human Rights and Human Diversity, Lon-

don, Macmillan, 1986NICKEL, J.W. Making Sense of Human Rights, Berkeley,

Univerity of California Press, 1987.PELLOUX, R. (dir.) Essais sur les droits de l�homme en

Europe, Torino, 1961.* * * Philosophical Foudations of Human Rights, Paris,

UNESCO, 1986.RICHTER, M. Natural Rights, London, Allen and Unwin,

1952.SHAPIRO, I. The Evolution of Rights in Liberal Theory,

Cambridge, Cambridge University Press, 1986.SUMNER, L.W. The Moral Foundation of Rights, Oxford,

Oxford University Press, 1989.VINCENT, R. J. Human Rights and International Relations,

Cambridge, Cambridge University Press, 1986.WALDRON, J. (ed.) Theories of Rights, Oxford, Oxford

University Press, 1984.

50

zã, o aspiraþie sau un ideal (�mai multã egalitate�), decât o re-alitate cotidianã. Este sensul înscris în �Declaraþia universalã adrepturilor omului�, conform cãreia toþi cetãþenii au drepturi ºiobligaþii civice egale.

� Egalitatea realã sau materialã, dupã care doi indivizi ar fiidentici din punctul de vedere al competenþelor, averii, puteriisau consumului. Acest sens se referã la modul de distribuþie abunurilor, unde aspiraþia spre egalitate nu a fost posibilã decâtîn planul utopiei (vezi eºecul egalizãrii forþate în regimurilecomuniste). De fapt, aceastã aspiraþie nerealistã la egalitate ab-solutã nu face decât sã amplifice inegalitãþile. Pe de o parte,oamenii sunt atât de diverºi din punctul de vedere al condiþiilorde viaþã, al nevoilor ºi posibilitãþilor, încât orice tentativã dedistribuire identicã a resurselor nu face decât sã mãreascã ine-galitatea ºi sã îndepãrteze ºi mai mult idealul egalitãþii în drep-turi politice. Pe de altã parte, democraþia nu este posibilã fãrãun anumit nivel al egalitãþii economice ºi sociale. Fãrã satisfa-cerea unor standarde minime ale condiþiilor de trai, cetãþeniisunt excluºi din viaþa publicã, ceea ce afecteazã nu numai co-eziunea socialã, dar chiar ºi principiul egalitãþii politice careeste la baza democraþiei.

Cu alte cuvinte, distincþia dintre ideal ºi realitate, dintre ega-litatea politicã ºi egalitatea social-economicã, este doar relati-vã. Realizarea sufragiului universal ºi a egalitãþii în faþa legii(principalele criterii ale egalitãþii politice) este efemerã în con-diþiile în care o mare parte a populaþiei nu are acces la infor-maþie, la decizie sau la consum. În acest fel, inegalitatea ºimarginalizarea social-economicã devin, în ultimã instanþã, oformã de inegalitate politicã.

Rezultã de aici cã, de fapt, democraþia presupune patru for-me de egalitate:

� egalitatea politicã � toþi cetãþenii adulþi au drepturi politi-ce egale (ex. dreptul de a vota ºi de a fi ales);

� egalitatea juridicã � toþi cetãþenii sunt egali în faþa legii(ideea centralã a guvernãrii constituþionale);

53

� toleranþa pasivã ºi toleranþa activã;� toleranþa ºi dreptul natural;� caracteristicile toleranþei ca atitudine socialã;� comportamentul prosocial;� interpsihologia ºi toleranþa;� empatia ºi simpatia;� relaþia dintre egalitate ºi diversitate;� diversitatea în naturã ºi culturã;� unitatea în diversitate;� relaþia dintre culturã ºi civilizaþie;� diversitatea ºi identificarea culturalã;� identitãþile individuale ºi identitãþile colective;� politicile de asimilare;� pluralismul ºi diversitatea;� formele pluralismului în societãþile multiculturale.

Modulul 8. Egalitatea

În matematicã ºi logicã, egalitatea se referã la caracteristi-cile care se pot înlocui reciproc (ex. simetria termenilor uneiecuaþii, analogia logicã a douã clase care se conþin reciproc sauidentitatea a douã concepte care au aceeaºi extensie seman-ticã).

Din punct de vedere politic ºi moral, existã douã tipuri deegalitate:

� Egalitatea formalã sau de drept, conform cãreia legile tre-buie sã se aplice la fel pentru toþi cetãþenii, pe de o parte, ºi toþicetãþenii se bucurã de aceleaºi drepturi, pe de alta. Conformdreptului natural1, oamenii sunt egali de la naturã astfel încâtputerea are obligaþia moralã sã asigure un tratament politicegal. În acest sens, egalitatea este mai degrabã o valoare difu-

52

1 Din punct de vedere juridic, dreptul natural este implicit naturii umane,indiferent de orice legislaþie, spre deosebire de dreptul pozitiv, care rezultãdin legi scrise, create de oameni.

b) Egalitatea ºanselorDatã fiind relativitatea egalitãþii persoanelor, problema care

se pune în cazul regimurilor democratice este de a asigura defapt o egalitate a ºanselor. Acest principiu presupune asigura-rea unor condiþii sociale ºi politice care sã permitã fiecãruiadezvoltarea darurilor sale naturale. În loc sã se forþeze o distri-buþie socialã egalã pentru persoane de fapt inegale de la naturã(principiul dreptãþii comutative), societatea modernã a instituitdiferenþierea dupã merite (�meritocraþia�) sau principiul drep-tãþii distributive. Conform acestui principiu, devenit criteriu deguvernare în societãþile liberale, este inechitabil ºi ineficient sãforþãm nivelarea societãþii în condiþiile în care atât oamenii câtºi condiþiile de viaþã sunt inegale. Dreptatea distributivã presu-pune cã oamenii inegali de la naturã trebuie sã fie trataþi dife-renþiat: prin tipul de activitate, prin funcþii ºi venituri. Pentru aevita fatalitatea reproducerii sociale (cei bogaþi devin ºi maibogaþi, iar cei sãraci sunt condamnaþi sã rãmânã sãraci ºi în ge-neraþiile urmãtoare), democraþiile încearcã sã favorizeze mobi-litatea socialã (promovarea în funcþie de competenþe), prin ins-truire sau structuri compensatorii pentru persoanele în dificul-tate (persoanele defavorizate, ºomerii pe termen lung, familiilefãrã adãpost, emigranþii, persoanele care trãiesc sub nivelul sã-rãciei). În acest fel, egalitatea ºanselor se exercitã în dublusens: pe de o parte, prin încurajarea înzestrãrii naturale a fiecã-ruia, printr-un tratament social ºi cultural diferenþiat; pe dealta, prin asigurarea unui tratament compensatoriu sau de adoua ºansã pentru cei care, singuri, nu pot sã acceadã la stan-dardele minimale de muncã ºi viaþã. Prin protecþie socialã ºimultiplicarea oportunitãþilor de reuºitã individualã, societãþiledemocratice se strãduiesc sã diminueze atât inegalitãþile natu-rale inerente, cât ºi consecinþele nefaste ale competiþiei exage-rate, ale stratificãrii ºi excluderii sociale.

c) EchitateaPrin însãºi natura sa, justiþia este impersonalã. Ea trateazã

toate persoanele în acelaºi fel, în spiritul ºi litera legii. Datfiind însã inegalitatea naturalã a oamenilor ºi a condiþiilor so-

55

� egalitatea socialã � nici o persoanã sau grup social nu tre-buie sã deþinã privilegii sau sã fie sancþionatã prin lege datoritãapartenenþei la o clasã socialã sau partid politic;

� egalitatea economicã � toþi cetãþenii au dreptul la un mi-nimum de condiþii de trai, necesare nu doar pentru satisfacereanevoilor imediate, dar ºi pentru accesul la viaþa civicã.

Aceste distincþii ne sugereazã cã, în aplicarea sa concretã,principiul egalitãþii este susceptibil de interpretãri diferite. Dinacest motiv, s-au introdus trei concepte adiacente care circum-scriu sau relativizeazã termenul de egalitate. Este vorba de ega-litatea persoanelor, egalitatea ºanselor ºi echitatea.

a) Egalitatea persoanelorAtât în interpretarea sa creºtinã, cât ºi în versiunea laicã, in-

trodusã de Revoluþia Francezã, egalitatea oamenilor înseamnãegalitatea în drepturi. Fie cã se invocã principiul unicitãþii(toate fiinþele umane au aceeaºi demnitate, fiind create de ace-laºi Dumnezeu), fie cã se aduce argumentul justiþiei umane,egalitatea înseamnã de fapt participare egalã la demnitateaumanã. Aceasta nu presupune cã oamenii sunt egali din toatepunctele de vedere, ci doar faptul cã societatea trebuie astfelorganizatã ºi condusã încât sã nu împiedice, pe criterii artifi-ciale (origine socialã, avere, sex, apartenenþã etnicã, credinþã),accesul la exercitarea drepturilor cetãþeneºti.

Definitã astfel, egalitatea persoanelor nu exclude douã for-me de inegalitate:

� inegalitatea naturalã, rezultatã din dotarea diferitã a persoa-nelor umane (talente, aptitudini, stare de sãnãtate, inteligenþã,moralitate);

� inegalitatea artificialã, datoritã condiþiilor sociale ºi tra-tamentului inegal (funcþii, recompense) în funcþie de contribu-þia fiecãruia la realizarea bunãstãrii; oamenii nu sunt egali nicila naºtere (dependenþa de posibilitãþile materiale ale familiei)ºi nici în faþa morþii (un copil european are o speranþã de viaþãde 75 de ani, iar un copil nãscut într-o familie africanã, sub 50de ani).

54

LE GRAND, J. The Strategy of Equality, London, Allen andUnwin, 1982.

LENSKI, G. Power and Privilege: A Theory of Social Stra-tification, New York, McGraw-Hill, 1966.

NOWAK, J. E.; ROTUNDA, R. D.; NELSON YOUNG, J. Constitu-tional Law, St. Paul, West Publishing, 1986.

PASQUIER, C. Introduction à la théorie générale et à la phi-losophie du droit, Neuchâtel, Delachaux, 1962.

POLYVOU, P. G. The Equal Protection of the Law, London,Dockworth, 1980.

TUMIN, M. La stratification sociale. Les formes et les fonc-tions de l�inégalité, Gembloux, Duculot, 1971.

WEISS, P. La mobilité sociale, Paris, PUF, 1986.

Modulul 9. Libertatea

Problema libertãþii a fost abordatã la trei niveluri diferite.La primul nivel, cel al limbajului comun, libertatea este o

caracteristicã a acþiunilor intenþionate. A fi liber, în acest caz,înseamnã a acþiona conform propriei motivaþii, fãrã o constrân-gere exterioarã. La acest nivel de înþelegere, libertatea este atri-butul subiectului responsabil, care decide sã acþioneze într-unanumit fel, în concordanþã cu un proiect sau un anumit scop. Înacest sens praxiologic, libertatea înseamnã în primul rând op-þiuni ºi alegere: a mijloacelor adecvate scopurilor, a strategieieficace, a alternativelor posibile etc.

În sensul moral ºi politic, cel de al doilea nivel, libertateadesemneazã o exigenþã, o valoare, o aspiraþie, deci un nivel do-rit al conduitei care nu existã încã în realitate. Ca urmare, dis-cursul despre libertate înseamnã aici reflecþia despre condiþiilede realizare în viaþa cotidianã, în istorie sau în activitatea insti-tuþionalizatã. Spre deosebire de abordarea pragmaticã, discur-sul moral ºi politic nu constã în descrierea acþiunilor conside-rate libere (intenþionate ºi motivate), ci în identificarea cãilorde eliberare ºi emancipare. În acest sens, libertatea devine con-

57

ciale, aplicarea strictã a drepturilor poate fi ea însãºi sursã deinjustiþie: �summum jus, summa injuria�. Ca orice instituþiecreatã de oameni, dreptul este imperfect. Pentru a compensa li-mitele funcþionale ale justiþiei, democraþia face apel la echi-tate, �adevãrata justiþie� care cere sã se aplice spiritul ºi nu li-tera legilor. În numele unei justiþii ideale, echitatea invocã pre-valenþa dreptului natural faþã de dreptul pozitiv ºi ne reamin-teºte faptul cã justiþia trateazã cazuri individuale, rezultate dincircumstanþe extrem de variate. Propunându-ºi sã completezeºi sã umanizeze justiþia, principiul echitãþii þine cont de justiþiaumanã. Spre deosebire de justiþia instituþionalizatã, reprezen-tatã printr-o femeie legatã la ochi care nu are voie sã vadã per-soanele judecate, echitatea dã o ºansã în plus celui care dejaeste defavorizat de la naturã. Este �justiþia temperatã de înþele-gere� (Aristotel) care �are milã de cel slab, de vãduve ºi sã-raci�. Dacã justiþia legatã la ochi nu face apel decât la balanþamecanicã, echitatea permite judecãtorului sã ia în consideraþiecircumstanþele atenuante sau agravante ale oricãrei situaþii. Înnumele drepturilor omului, codul civil al statelor democraticepermite judecarea în funcþie de circumstanþe. Evident, aceastanu înseamnã anularea tratamentului egal în faþa legii, ci doarumanizarea dreptului ºi atenuarea efectelor implacabile aleinegalitãþilor sociale ºi umane.

BibliografieBERGEL, E. E. Social Stratification, New York, McGraw

Hill, 1962.BLAU, P. Inequality and Heterogeneity, New York, Free

Press, 1977.BOUDON, R. L�inégalité des chances, Paris, Hachette, 1985.BOUDON, R. Tratat de sociologie, Bucureºti, Ed. Huma-

nitas, 1992.DABIN, J. Philosophie de l�ordre juridique positif, Paris,

PUF, 1972.EASTERLIN, R. A. Birth and Fortune, New York, Basic

Books, 1980.GIROD, R. Inégalité, inégalités, Paris, PUF, 1977.

56

� libertãþile economice, care decurg îndeosebi din regimulproprietãþii: iniþiativa ºi proprietatea particularã sunt rigurosrespectate în societãþile democratice;

� libertãþile politice, care implicã dreptul de participare ladeciziile colective (dreptul la expresie liberã, asociere, votetc.); nici o persoanã nu poate fi supusã intimidãrii, hãrþuieli-lor, ºantajului ºi oricãror presiuni care sã afecteze libertãþilepolitice.

Exercitarea libertãþilor publice presupune douã condiþii: pede o parte, acceptarea ideii cã persoana umanã este autonomã,atât în raport cu ceilalþi, cât ºi în relaþie cu puterea; pe de alta,instituirea unui sistem de protecþie legalã contra constrângeri-lor care ameninþã aceastã autonomie. De fapt, idealul democra-tic poate fi rezumat ca un proiect de emancipare a persoaneiumane. Toate �Declaraþiile� asupra drepturilor omului pleacãde la postulatul cã oamenii se nasc ºi devin liberi (vezi Modu-lul 7). Instituþiile politice nu trebuie sã îngrãdeascã aceastã li-bertate naturalã a fiinþei umane ci, din contrã, sã o promovezeºi sã o dezvolte astfel încât libertatea unui individ sã nu res-trângã sau sã ameninþe libertatea altcuiva. Pentru aceasta, celmai bun sistem de protecþie este asocierea tuturor persoanelorla decizia publicã, care este principiul fundamental al demo-craþiei. Astfel conceputã, democraþia este un sistem de protec-þie a libertãþilor care conciliazã ordinea ºi autonomia, solidari-tatea ºi iniþiativa personalã, libertatea ºi egalitatea.

Spre deosebire de libertatea metafizicã, libertatea civilãeste o formã concretã de participare la viaþa publicã. Societateademocraticã, prin sistemul sãu de protecþie legalã a libertãþilorcivile, încearcã sã armonizeze libertatea ºi autoritatea, sferapublicã ºi viaþa privatã, libertatea ºi coeziunea socialã, libertã-þile individuale ºi cele colective. În ultimã analizã, guvernareaconstituþionalã comportã un echilibru sensibil între aceste co-ordonate aparent opozabile.

a) Libertatea ºi autoritateaSistemul democratic este astfel conceput, încât autoritatea

ºi libertatea sã se limiteze reciproc. Pe de o parte, autoritatea

59

textualã, astfel încât se vorbeºte mai degrabã de libertãþi: civi-le, politice, economice ºi sociale. Aceste libertãþi nu exprimãatât libertatea de a face sau a nu face ceva (sensul pragmatic),cât dreptul de a întreprinde sau nu o acþiune. Pentru a avea oanumitã conduitã, nu este suficientã intenþia sau motivaþiaindividualã, ci trebuie ca societatea ºi instituþiile sale abilitatesã accepte aceastã acþiune în virtutea unor drepturi sau criteriipublice. Vorbim în acest caz de libertãþi publice ºi nu doar delibertate, în general.

Cel de al treilea nivel, mai îndepãrtat de contextul nostru,este sensul ontologic. Libertatea este un mod de a fi astfel încâtdemersul pe aceastã temã cautã rãspunsuri la întrebarea: cumtrebuie construitã realitatea, astfel încât sã ne asigure libertateade acþiune ºi gândire? Sau: cum trebuie sã fie aceastã realitatepentru ca omul sã devinã responsabilul propriilor acte? Cumtrebuie organizatã realitatea astfel încât sã permitã un demersde emancipare moralã ºi publicã?

Evident, problematica abordatã de acest modul se plaseazãla cel de al doilea nivel de interpretare. Spre deosebire de drep-tatea absolutã de care vorbesc metafizicienii sau de libertateade acþiune din sensul comun, libertatea moralã ºi politicã estedefinitã prin enunþuri contextualizate:

� prin definiþia negativã, dupã care libertatea este absenþaconstrângerii;

� prin definiþia la plural, conform cãreia existã tot atâtea li-bertãþi câte constrângeri; este sensul folosit de filosofii greci,dupã care a fi liber înseamnã a te bucura de instituþiile �Polis�-ului (omul liber este contrariul sclavului).

De obicei, deºi libertatea este consideratã o valoare indis-pensabilã a democraþiei, se foloseºte cu predilecþie pluralul (li-bertãþile civile sau libertãþile publice) pentru a sugera diver-sele ipostaze ale libertãþii în viaþa publicã. Avem astfel:

� libertãþi personale, care se bazeazã pe dreptul fiecãrui in-divid la securitatea propriei persoane, a locuinþei, a corespon-denþei, pe scurt, dreptul fiecãruia la propria viaþã personalã(�privacy�);

58

participare comportã forme de organizare socialã, aºa cum suntcomunitãþile, organizaþiile ad-hoc, grupurile de interese saupartidele politice. Mai mult chiar, cercetãrile de sociologie po-liticã (Street) au demonstrat cã gradul de coeziune socialã estedirect proporþional cu oportunitãþile de exprimare a libertãþilorpublice.

d) Libertãþile individuale ºi libertãþile colectiveLibertãþile publice sunt libertãþi individuale, dar forma lor

de manifestare este colectivã. Cu alte cuvinte, deºi evoluþiaconceptului ºi analizele teoretice s-au centrat pe libertãþile in-dividuale, în realitate nu existã libertãþi individuale ca atare,�pure� sau extrase din contextul lor, ci doar forme colective demanifestare. Libertãþile personale nu pot fi disociate de liber-tãþile politice, sociale ºi economice. Când vorbim de libertãþipolitice sau civile folosim pluralul tocmai pentru a evocaaceastã manierã pluralistã ºi colectivã de coexistenþã a libertã-þilor individuale. Altfel spus, guvernarea constituþionalã garan-teazã libertãþile individuale, dar numai în raport cu libertãþiletuturor cetãþenilor. Libertãþile individuale sunt acceptabile doarîn mãsura în care interacþioneazã ºi sunt coroborate cu libertã-þile colective.

BibliografieBURDEAU, G. Les Libertés publiques, Paris, A. Colin, 1966.COLLIARD, C. A. Les libertés publiques, Paris, Fayard, 1969.COMMAGER, H. S. Majority Rule and Minority Rights, New

York, Smith, 1950.CORWIN, E. S. Liberty against Government: the Rise,

Flowering and Decline of a Famous Judicial Concept, BatonRouge, Louisiana State University Press, 1978.

FRIEDRICH, C. J. Limited Government: A Comparison, En-glewood Cliffs, Prentice-Hall, 1974.

MILL, J. S. On Liberty, Harmondsworth, Penguin, 1980.O�HIGGINS, P. Cases and Materials on Civil Liberties,

London, Sweet and Maxwell, 1980.

61

guvernanþilor nu este discreþionarã, astfel încât sã împiedicerealizarea practicã a drepturilor ºi libertãþilor personale. Atâtprin justiþie, cât ºi prin sistemul electoral sau prin controlulexercitat de societatea civilã (forma cea mai bine structuratã demanifestare a libertãþilor publice), puterea este supusã unui con-trol permanent. În orice moment, autoritatea trebuie sã dea so-cotealã pentru actele sale, iar guvernanþii ºtiu cã orice abuzpoate fi sancþionat pe cale legalã sau electoralã. Pe de altãparte, libertatea individului nu este nelimitatã. Orice persoanãresponsabilã pentru conduita sa se autolimiteazã astfel încât li-bertatea sa sã nu devinã sursã de constrângere în exercitarea li-bertãþilor altor cetãþeni, la fel de liberi ºi autonomi. Cu alte cu-vinte, ordinea socialã se bazeazã pe interdependenþa ºi interac-þiunea libertãþilor individuale, garantate de statul de drept.

b) Sfera publicã ºi viaþa privatãViaþa socialã comportã un spaþiu civic comun, în care coe-

xistã interesele individuale ºi interesele generale. Instituþiile pu-blice trebuie sã apere în acelaºi timp ordinea publicã ºi viaþapersonalã a fiecãrui cetãþean. Codul civil prevede cu precizielimitele de toleranþã dincolo de care instituþiile publice au dreptulsã intervinã în viaþa personalã sau în intimitatea unui individ.De regulã, criteriul care permite imixtiunea statului în sferaprivatã este ameninþarea la ordinea publicã ºi constrângerea li-bertãþilor civile ale altor persoane.

c) Libertatea ºi coeziunea socialãViaþa socialã nu se reduce la suma libertãþilor individuale.

Societatea nu rezultã din juxtapunerea unor segmente autono-me ºi egoiste, care beneficiazã de libertãþi, protecþie socialã ºidreptul la viaþã privatã. Din contrã, societatea democraticã pre-supune participare, responsabilitate comunã ºi solidaritate.Exercitarea drepturilor omului, care sunt drepturi individualeprin excelenþã, nu înseamnã atomizarea societãþii ºi transfor-marea ei într-o masã de indivizi izolaþi. Drepturile omului suntastfel concepute încât punerea lor în aplicare presupune parti-cipare civicã, deci interes ºi implicare în viaþa publicã. Aceastã

60

celor care respectã regulile ºi îºi îndeplinesc riguros îndatoriri-le). Aceste trei sensuri au în comun ideea de rigoare raþionalã,datã de aplicarea consecventã a unor norme, de o stare echita-bilã sau de rectitudinea unei conduite.

La fel ca în matematicã, rectitudinea, rigoarea, echilibrul,obiectivitatea ºi proporþionalitatea sunt caracteristici valabileºi pentru viaþa socialã. Inspirându-se din similitudinea acestorcriterii, Aristotel a identificat trei forme de dreptate, recunos-cute ca valabile ºi în dreptul modern: dreptatea comutativã,dreptatea distributivã ºi dreptatea corectivã.

a) Dreptatea comutativã se aplicã în cazul schimburilor ºia contractelor. Ea presupune egalitatea în drepturi a contrac-tanþilor ºi echivalenþa bunurilor schimbate. Este un tip de drep-tate bazat pe principiul echivalenþei ºi a egalitãþii de statut apersoanelor participante.

b) Dreptatea distributivã rezultã din repartiþia valorilorsociale ºi a responsabilitãþilor în funcþie de situaþiile-tip ºi deierarhii. Aceastã formã de justiþie este fondatã pe proporþiona-litatea situaþiilor ºi principiul egalitãþii ºanselor (vezi Modulul8). Dat fiind faptul cã oamenii sunt inegali, iar contribuþia loreste ºi mai inegalã, este echitabil ºi eficient ca recompensele sãfie diferenþiate. În acest fel, dreptatea distributivã instituie oegalitate proporþionalã sau o ecuaþie cu patru termeni: dacãavem doi candidaþi ºi douã note (recompense), candidatul bunva primi nota bunã iar candidatul slab, nota slabã.

c) Dreptatea corectivã intervine pentru a rectifica o ne-dreptate sau o eroare. Aceastã formã de dreptate �de a douaºansã� se exprimã prin dreptul de apel contra abuzurilor saugreºelilor justiþiei, prin recursul la lege împotriva propriilor au-toritãþi publice (conform principiului statului de drept).

Din aceste trei forme clasice ale dreptãþii decurg trei atribu-te ale dreptãþii: ideea de egalitate, ideea de merit ºi ideea deimparþialitate.

Cu alte cuvinte, dreptatea are în vedere egalitatea în drep-turi a tuturor persoanelor. Aceastã egalitate nu reproduce ine-galitãþile naturale ale oamenilor, printr-un tratament de omoge-nizare forþatã. Mai degrabã, prin diferenþierea recompenselor

63

PATEMAN, C. Participation and Democratic Theory, Cam-bridge, Cambridge University Press, 1970.

RIVERO, J. Libertés publiques, Paris, Fayard, 1969.STREET, H. Freedom, the Individual and the Law, Har-

mondsworth, Penguin, 1989.

Modulul 10. Dreptatea

Dreptatea este un termen revendicat în acelaºi timp de jus-tiþie, moralã ºi politicã. Toate aceste abordãri pleacã de la unsens comun dupã care dreptatea este situaþia în care sunt res-pectate drepturile sau regulile. Aceastã accepþiune îºi are ori-ginea în cuvântul grec �diké� care desemna în acelaºi timp jus-tiþie, echitate, reparaþie ºi judecatã.

Problema dreptãþii apare în momentul în care o persoanã in-trã în raport cu o altã persoanã (în acest sens, metafora balanþeiexprimã perfect principiul dreptãþii ca raport între douã pãrþi).În aceastã perspectivã, filosofia politicã s-a concentrat înde-lung asupra dilemei dacã omul este �bun� ca atare sau devine�rãu� doar în raport cu semenii sãi. Apariþia proprietãþii ºi ex-tinderea nevoilor sociale au dus la instaurarea autoritãþii pacifi-catoare a statului. Cum statul, la rândul sãu, este format din oa-meni cu aceleaºi interese ºi ambiþii, a fost nevoie de un alt me-diator, care sã limiteze puterea autoritãþilor publice. Aºa auapãrut guvernarea constituþionalã ºi statul de drept. Ideea dedreptate a evoluat astfel de la dreptul celui mai puternic la in-staurarea puterii dreptului.

Dreptatea este legatã de o anumitã ordine socialã, care fi-xeazã reguli sau criterii de conduitã, care este creatã ºi exerci-tatã de autoritãþile publice. Aceastã ordine de drept conþinepropriile mijloace de constrângere care forþeazã respectarea re-gulilor instituite.

Astfel definitã, dreptatea desemneazã în acelaºi timp un idealuniversal (corolar al egalitãþii), o stare de fapt (o anumitã or-dine socialã apãratã de justiþie) ºi o virtute personalã (calitatea

62

coroboratã cu �philia� (sentimentul de bunãvoinþã reciprocãîntre persoane). Dreptatea instituie o mãsurã comunã (legea),iar caritatea inspirã înþelegerea individualã a situaþiilor.

Ca ideal ºi aspiraþie universalã, dreptatea este în raportstrâns cu dreptul natural. În momentul în care relaþiile dintreoameni au început sã fie reglementate de o instituþie speciali-zatã (justiþia), raporturile de forþã au fost înlocuite cu raportulde drept. Aceastã instituþionalizare a dreptãþii nu trebuie sã sefacã prin ignorarea fondului moral propriu-zis. Codificareadreptãþii în raport cu o anumitã ordine socialã nu trebuie sã nefacã sã uitãm esenþa sa, care þine de un proiect uman ºi de ovaloare perenã a omenirii.

BibliografieARISTOTEL, Etica nicomahicã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã

ºi Enciclopedicã, 1988.CHARVIN, R. Justice et politique. Evolution de leurs rap-

ports, Paris, Colin, 1968.DWORKIN, R. M. Taking Rights Seriously, London,

Duckworth, 1978.HOBHOUSE, I. T. The Elements of Social Justice, London,

Allen and Unwin, 1977.JANKELEVITCH, V. Traité des vertus, Paris, Bordas, 1949.KIRCHHEIMER, O. Political Justice. The Use of Legal Proce-

dure for Political Ends, Princeton, N. J., Princeton UniversityPress, 1980.

PLAMENATZ, J. Man and Society, London, Longman, 1990.RAWLES, J. Theory of Justice, Oxford, Oxford University

Press, 1972.RODEWALD, C. (ed.) Democracy, Ideas and Realities,

London, Dent, 1991.SUMNER, L. W. The Moral Foundations of Rights, Oxford,

Oxford University Press, 1989.

65

sociale în funcþie de merite ºi contribuþii, se asigurã o egalitatede ºanse mai realistã ºi mai eficace decât nivelarea ºi egalitateaimpusã. În sfârºit, dreptatea presupune egalitatea tuturor cetã-þenilor în faþa legii, ceea ce permite intervenþia dreptãþii corec-tive ca mecanism de descurajare a abuzurilor ºi nedreptãþilor.

Deºi apropiate, morala ºi dreptul au viziuni diferite asupradreptãþii:

� morala depãºeºte cadrul social (ea se aplicã la individ saula relaþiile omului cu Dumnezeu );

� morala ia în considerare atât actele propriu-zise, cât ºi in-tenþiile ºi dorinþele, chiar ºi cele ascunse;

� morala se adreseazã doar persoanelor fizice, singurele do-tate cu conºtiinþã, pe când dreptul ia în considerare ºi grupurileºi comunitãþile sociale;

� cu excepþia moralei pozitive inspirate de cuvântul revelat(comandamentele biblice), sursa moralei este în interior, înconºtiinþa individualã a fiecãruia; din contrã, regulile dreptuluisunt impuse din exterior, în urma unor convenþii sociale;

� morala nu opereazã cu constrângeri directe sau sancþiunipropriu-zise; execuþia forþatã a unui precept moral ar eliminatocmai ceea ce este mai important, anume caracterul conºtientºi asumat al actelor morale.

Dreptatea este o valoare complexã, care nu poate fi definitãdoar prin mijloacele dreptului pozitiv. Judecata privind justiþiasau injustiþia unei situaþii nu relevã doar de procedura judicia-rã ca atare. Dincolo de relaþia juridicã, care stabileºte vinovãþiasau nevinovãþia în raport cu anumite acte sau intenþii, dreptateaimplicã relaþii extralegale, fenomene de conºtiinþã individualãsau opinia publicã. Altfel spus, dreptatea presupune o judecatãde valoare care depãºeºte evident posibilitãþile ºi obiectiveledreptului pozitiv. În aceastã perspectivã, este injust ºi inaccep-tabil ceea ce este inuman, care aduce prejudicii unei categoriide fiinþe umane sau care pedepseºte pe nedrept sau dispropor-þionat.

În acest fel, ca sentiment, dreptatea se confundã cu umanis-mul, caritatea ºi solidaritatea. De altfel, Aristotel a anticipatacest raport, afirmând cã dreptatea strict matematicã trebuie

64

expresia scepticismului ºi a relativismului moral sau ontologic.Este sensul pe care îl dã Locke în �Tratatul asupra toleranþei�(1685�1686), unde toleranþa exprimã neîncrederea în aprio-risme înnãscute, în certitudini ºi repere imuabile. Toleranþa re-flectã astfel conºtiinþa noastrã asupra limitelor umane.

În sensul modern, toleranþa decurge din drepturile ºi liber-tãþile garantate de �Declaraþia universalã�. Dat fiind faptul cãdrepturile ºi libertãþile omului sunt indivizibile, ele au valoareoperaþionalã doar ca un cod unitar, inteligibil numai în întregulsãu. Ca urmare, toleranþa nu este asociatã doar cu libertatea, cieste un corolar al tuturor drepturilor ºi libertãþilor care definesccondiþia umanã: dreptul la viaþã, la demnitate, proprietate, pro-tecþia legii, tratament echitabil, la libertatea reuniunii ºi a ex-presiei, la diferenþã ºi alteritate, la prezumþia de nevinovãþie, laazil ºi circulaþie liberã etc.

Ca atitudine socialã, ca mod de a fi în societate, toleranþa afost codificatã prin urmãtoarele caracteristici:

� respectul diversitãþii ºi alteritãþii;� respectul libertãþii de alegere;� solidaritate;� dialog social;� responsabilitate comunã;� capacitatea de a se transpune în situaþia altora (empatia).Cercetãrile de psihologie socialã au dezvoltat un întreg

domeniu de studiu care legitimeazã ºi explicã toleranþa ca ati-tudine cotidianã. Trei direcþii de cercetare sunt interesante înmod special. Ele încearcã sã explice mecanismele ºi constrân-gerile toleranþei ca fenomen psihosocial. Aceste tendinþe sunt:comportamentul prosocial, interpsihologia ºi empatia/simpa-tia.

a) Comportamentul prosocialDupã Macauly ºi Berkowitz (1970), comportamentul pro-

social este comportamentul orientat spre consecinþe pozitive,astfel încât beneficiazã de aprobarea ºi încurajarea societãþii.Existã trei tipuri majore de comportament social pozitiv:

� ajutorarea semenilor (�helping behavior�);

67

Modulul 11. Toleranþa

Toleranþa este opusul discriminãrii. Chiar dacã o persoanã,instituþie sau grup social nu este de acord sau are interese con-trare comportamentului altor persoane, instituþii sau grupurisociale, acestea trebuie admise ca atare. Ele nu trebuie interzi-se, combãtute sau împiedicate sã-ºi exercite dreptul lor naturalde a exista, care rezultã din diversitatea umanitãþii ºi a vieþii.

Toleranþa este în acelaºi timp o valoare sau un ideal ºi o ati-tudine socialã. În ambele ipostaze, vorbim de toleranþã pasivãatunci când diferenþele nu sunt respinse, ci sunt acceptate sãexiste de la sine, printr-un comportament de �laisser-faire�. Sevorbeºte de toleranþã activã în cazul în care nu ne mulþumimsã admitem dreptul la diferenþã, ci militãm ºi întreprindem ac-þiuni concrete pentru protejarea diferenþelor.

Termenul de �toleranþã� a apãrut în sec. XVI în timpul rãz-boaielor religioase, într-un context de intoleranþã maximã. Laînceput, el a avut un sens peiorativ, fiind sinonim cu indiferen-þa faþã de dogmele religioase ºi acceptarea ereziilor. Începândcu sec. XVIII, toleranþa a fost opusã fanatismului, fiind consi-deratã un atribut al libertãþii de expresie. Fiecare subiect esteliber sã creadã ºi sã facã orice, cu condiþia ca libertatea sa sãnu îngrãdeascã sau sã lezeze libertatea altor persoane. Toleran-þa este deci o valoare care decurge din dreptul fiecãruia de a filiber, într-o societate permisivã, care oferã oportunitãþi de ma-nifestare ºi dezvoltare pentru toþi indivizii ºi grupurile sociale.

Apelul la convieþuire ºi toleranþã este însã mai vechi. Încreºtinism, el merge pânã la dragostea altruistã faþã de aproa-pele nostru, exprimatã prin una din cele douã comandamenteesenþiale ale �Noului Testament�: �trateazã-i pe ceilalþi ca petine însuþi�. Sau, în versiunea popularã a enunþului negativ: �sãnu faci altuia ceea ce þie nu-þi place� În acest sens, toleranþaeste consecinþa unicitãþii fiecãrei fiinþe umane.

În versiunea care a fost instituitã în sec. XVIII (toleranþaeste consecinþa libertãþii), toleranþa se preta la unele ambigui-tãþi morale. Plecând de la premisa cã nu existã adevãr absolutºi, ca urmare, toate opiniile au aceeaºi valoare, toleranþa era

66

c) Empatia ºi simpatiaToleranþa este favorizatã de situaþiile de comunicare bazate

pe rezonanþã afectivã, înþelegere reciprocã ºi cordialitate. Aºacum spunea Sf. Augustin: �nu cunoaºtem pe nimeni decât prinprietenie�. Într-o comunitate animatã de prejudecãþi ºi exclu-dere reciprocã, de animozitãþi ºi urã mocnitã, de violenþe des-chise ºi conflicte interetnice, este evident cã nu se poate vorbide toleranþã.

Toleranþa comportã o hermeneuticã socialã similarã cu pro-iecþia afectivã din empatie ºi comunicarea simpaticã. Prima îºiare originea în relaþia dintre creator ºi opera de artã. Lipps(1906) a numit-o �contagiune afectivã� (�Einfühlung�), termentradus în englezã de Titchener prin �empathy� sau empatie.Pentru a înþelege opera de artã, interpretul sau observatorul tre-buie sã facã un efort de transpoziþie, astfel încât sã descifrezeintenþiile creatorului. La fel ca în raportul interpret � operã deartã � creator, toleranþa presupune un demers de înþelegere a�celuilalt�: acesta este tot o persoanã umanã, cu acelaºi statutcivic, cu defecte ºi calitãþi, la fel ca toatã lumea; �celãlalt� nueste �strãinul�, �barbarul�, �veneticul� sau �minoritarul�, ci opersoanã identicã cu mine, cu aceleaºi drepturi ºi libertãþi. For-ma cea mai avansatã a acestei comuniuni interpersonale estecomunicarea simpaticã. Dupã Max Scheler, simpatia transcen-de afectivitatea. Ea nu se bazeazã doar pe analogie ºi reciproci-tate, ci presupune deja implicare existenþialã, comuniune ºi so-lidaritate. Dacã empatia poate provoca compãtimire ºi înþele-gere, simpatia înseamnã deja acþiune comunã ºi suprapunereaintereselor. În contextul nostru, empatia este sursa toleraþei pa-sive, iar simpatia ar fi la originea toleranþei active.

BibliografieALLPORT, G. W. The Nature of Prejudice, Reading, Addi-

son-Wesley, 1954.EMERY, F.; THORSRUD, E. Democracy at Work, Leiden, M.

Nijhoff, 1976.HOFFMAN, M. L. Empathy: Its Development and Prosocial

Implications. Lincoln, University of Nebraska Press, 1977.

69

� altruismul;� toleranþa.Comportamentul prosocial este generat de trei tipuri de mo-

tivaþii:� motivaþia normativã � comportamentul social corespunde

standardelor cetãþeneºti ºi este orientat în direcþia normelor ac-ceptate de societate;

� responsabilitatea socialã � atitudinea altruistã, tolerantãºi de într-ajutorare decurge din sentimentul responsabilitãþii,din ideea cã fiecare are anumite obligaþii faþã de ceilalþi ºi faþãde societate;

� responsabilitatea � comportamentul prosocial este recom-pensat printr-o atitudine similarã, ceea ce face ca grupurile ºicomunitãþile sã fie mai înþelegãtoare faþã de ceilalþi, mai per-misive ºi mai deschise la cooperare.

b) InterpsihologiaDeºi psihologia este prin excelenþã o ºtiinþã a diferenþelor,

cercetãrile din ultimele decenii au pus accentul pe interacþiuniºi afinitãþi reciproce. S-a constatat astfel cã, în pofida uneivarietãþi nelimitate a tipurilor, conduitelor ºi personalitãþilor,indivizii au foarte multe elemente în comun. Aceastã comuna-litate interindividualã a fost explicatã prin douã ipoteze com-plet opuse:

� similaritatea sau omologia psihicã, care ar fi expresia va-lorilor comune, a condiþiei umane în general (drepturile funda-mentale ale omului ar fi în acest fel codul civic ºi politic caregaranteazã aceastã egalitate de statut a tuturor oamenilor);

� complementaritatea indivizilor, în cadrul unei specii ca-racterizate, ca orice manifestare a vieþii, prin diversitate ºi ete-rogenitate.

În ambele versiuni, toleranþa este expresia afinitãþilor ºi in-teracþiunilor interpersonale. În aceastã viziune, intoleranþa apareatunci când cele douã condiþii (conºtiinþa similaritãþii ºi com-plementaritatea funcþionalã) nu sunt pe deplin asigurate: estecazul inegalitãþii de statut social, al prejudecãþilor, al lipsei deculturã civicã sau al manipulãrii politice.

68

telor (posibilã doar în cazul utopiilor sau a regimurilor totalita-re), ci egalitatea statutului social ºi civic (egalitatea în faþa le-gii, egalitatea în drepturi, egalitatea oportunitãþilor). În acestfel, dreptatea distributivã reuºeºte sã concilieze egalitatea ºi di-versitatea, în sensul preconizat de sloganul la care ne-am referit.

Diversitatea este un atribut intrinsec al naturii ºi culturii. Încazul naturii, diversitatea speciilor ºi varietatea exemplarelorasigurã echilibrul funcþional, însãºi modul de manifestare avieþii. În ceea ce priveºte cultura, fãrã diversitate ea ar fi golitãde orice conþinut. Valorile, credinþele, simbolurile, atitudinile,mentalitãþile, obiceiurile, moravurile, normele etice � sunt ele-mente ale culturii care diferenþiazã persoanele, grupurile soci-ale, comunitãþile ºi naþiunile. Chiar dacã existã un nucleu mo-ral comun, oamenii se deosebesc în funcþie de elementele deculturã cu care se identificã.

În viaþa socialã, în momentul întâlnirilor interindividuale,aceste diferenþe naturale ºi culturale sunt amplificate. Se puneîn acest caz o dublã întrebare:

� pânã unde poate fi admisã diversitatea persoanelor, gru-purilor ºi comunitãþilor fãrã sã se piardã coeziunea socialã?

� cum coexistã identitãþile individuale cu identitãþile colec-tive?

Prima întrebare reia de fapt vechiul principiu al unitãþii îndiversitate. Unitatea rezultã, pe de o parte, dintr-un corp co-mun de norme, valori, conduite sau simboluri, valabile pentrutoatã umanitatea, în ansamblul sãu; pe de altã parte, aceste ele-mente ale culturii se transmit de la o generaþie la alta, sub for-mã de patrimoniu comun, fãrã sã fie nevoie ca de fiecare datãsã fie redescoperit sau cucerit. Mircea Maliþa numeºte civiliza-þie acel corp comun de cunoºtinþe, valori ºi tehnici care conferãdimensiunea universalã a existenþei umane. Dacã civilizaþia uneºteºi conferã continuitatea necesarã a istoriei, cultura diferenþiazãºi particularizeazã. Ea este exclusivistã ºi alimenteazã identitã-þile ºi alteritatea. Culturile nu existã decât la plural, într-o marediversitate.

Istoria civilizaþiilor a arãtat cã unitatea ºi coeziunea socialãse pot realiza doar în jurul unui proiect comun. Fie cã este vorba

71

MACAULY, J. R.; BERKOWITZ, L. (eds.) Altruism and HelpingBehavior, New York, Academic Press, 1970.

MOSCOVICI, S. L�âge des foules, Paris, Fayard, 1981.NECULAU, A. (coord.), Psihologie socialã. Aspecte contem-

porane, Iaºi, Ed. Polirom, 1996.NISBETT, R. E.; ROSS, L. Human Inference: Staged and

Shortcomings of Social Judgement, Englewood Cliffs, Prenti-ce-Hall, 1980

PEREZ, J. A.; MUGNY, G. Influences sociales. La théorie del�élaboration du conflit, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1993.

SCHELER, M. Nature et formes de la sympathie, Paris, Payot,1974.

Modulul 12. Diversitatea

Toþi egali, toþi diferiþi � este sloganul sub egida cãruia s-a des-fãºurat Campania contra rasismului, xenofobiei, antisemitis-mului ºi intoleranþei, organizatã de Consiliul Europei în anii �90.

Acest enunþ subînþelege o contradicþie, care ar rezulta dinincompatibilitatea reciprocã dintre egalitate ºi diversitate. Aºacum am vãzut, egalitatea presupune simetria pãrþilor aflate înechilibru. Echivalentul acestei forme de echilibru mecanic estedreptatea comutativã, o formã cantitativã de dreptate bazatã peideea de egalitate a persoanelor. În aceastã ipostazã, egalitateatuturor înseamnã identitatea sau omogenitatea dupã un anumitcriteriu (este modelul patului lui Procust).

Sloganul de mai sus ºi ideea diversitãþii în general implicãînsã ceea ce am numit dreptatea distributivã. Este o formã ca-litativã de echilibru care se realizeazã prin distribuþie propor-þionalã, echitate ºi egalitatea ºanselor. Cum diversitatea esteprincipiul de bazã al vieþii ºi organizãrii sociale, dreptatea dis-tributivã încearcã sã asigure un tratament echitabil tuturor,printr-o egalitate în drepturi ºi prin accesul liber la ºansele dereuºitã, în funcþie de aspiraþiile, capacitãþile ºi contribuþia fie-cãruia. Dreptatea distributivã nu-ºi propune egalitatea rezulta-

70

Dupã Mc Call ºi Simmonds, ca forme de manifestare a diver-sitãþii culturale, identitãþile pot fi sursa unor conflicte sociale:

� datoritã sensului diferit dat aceleiaºi identitãþi;� ca rezultat al tentativei de a-ºi impune propria identitate;� prin excluderea intolerantã a identitãþilor alternative.Conform unei definiþii simple (Smith, 1991), identitãþile

sunt acele forme ale culturii pe care o persoanã, grup social saucomunitate ºi le atribuie sau prin care doreºte sã fie recunos-cut. Identificarea are deci douã laturi: una de atribuire (asuma-rea unui simbol sau element al culturii ca fiind o componentãa propriului eu) ºi alta de categorizare (revendicarea aparte-nenþei la o anumitã categorie identitarã). În cazul în care iden-tificarea ia forme colective (ex. apartenenþa la o anumitã co-munitate profesionalã, la un clan sau la un partid politic), sevorbeºte de identitãþi colective. În acest caz, ca ºi în situaþiaidentitãþilor personale (construirea eului în raport cu anumiteelemente ale culturii prin care persoana doreºte sã fie recunos-cutã), întâlnim acelaºi dublu proces: de atribuire ºi diferenþie-re. În ceea ce priveºte asimilarea sau atribuirea, nu existã pro-bleme deosebite. Pot însã apare situaþii conflictuale în cazul di-ferenþierii în raport cu alte identitãþi colective. În acest caz,identificarea colectivã poate lua forma diferenþierii contra alteiidentitãþi colective.

Un alt aspect legat de raportul identitãþii individuale/iden-titãþi colective este situaþia identitãþii impuse sau a identitãþiiinduse din exterior. În acest caz, individul preia o identitate co-lectivã printr-un proces de identificare formalã (ex. naþionali-tatea), fãrã discernãmânt, pe baza unei identitãþi întâmplãtoare(ex. împrejurarea de a te naºte pe un anumit teritoriu). Fãrã canou-nãscutul sã poatã fi consultat, el primeºte automat o iden-titate colectivã.

Identitãþile colective reprezintã o entitate superioarã iden-titãþilor individuale ale persoanelor participante. Formele co-lective de apartenenþã/atribuire sunt de obicei coagulate înjurul unui ideal, a unei credinþe, idei sau a unei cauze. De multeori, identitãþile colective au un scop defensiv: ele securizeazãîn jurul unei cauze ameninþate de o identitate dominantã. În

73

de proiectul autoritar al monarhului, fie de varianta spiritualã acoeziunii întru credinþã, proiectul a fost cel care a legitimat unanumit tip de societate ºi a mobilizat subiecþii, enoriaºii sau ce-tãþenii pentru o cauzã comunã. În cazul democraþiei, proiectuleste egalitatea demnitãþii umane, realizatã prin guvernareapentru ºi de cãtre popor. Codul moral care legitimeazã acest tipde unitate civicã este dreptul natural ºi Declaraþia universalã adrepturilor omului. Conform acestui cod, fiecare cetãþean estetitularul unor drepturi constituþionale care decurg din condiþiade fiinþã umanã unicã în esenþa sa. Drepturile unui individ nutrebuie sã intre în contradicþie sau sã afecteze drepturile altuiindivid, titular al aceloraºi drepturi. Coeziunea socialã rezultãdin aceastã interdependenþã a drepturilor fiecãrui cetãþean ºidin limitarea lor reciprocã.

O formã interesantã de autolimitare este relaþia dintre drep-turile individuale ºi drepturile colective. Din ce în ce mai ac-centuat, unele comunitãþi revendicã drepturi colective, care seaplicã unui grup de indivizi (ex. o minoritate etnicã sau un grupprofesional). Acest mod de abordare nu exclude principiul debazã al drepturilor omului, care sunt de fapt drepturi individu-ale exercitate în forme colective. Cum viaþa socialã presupunedoar forme colective de existenþã (grupuri, comunitãþi, asocia-þii, organizaþii, instituþii), rezultã cã drepturile colective sunt înrealitate tot drepturi individuale, dar contextualizate în funcþiede domeniul public de referinþã.

Cea de a doua întrebare aduce în primul plan problema con-troversatã a identitãþilor. O persoanã, un grup social sau o co-munitate pot avea mai multe identitãþi în acelaºi timp, anumiteroluri sociale, anumite stiluri de viaþã, apartenenþa la o cate-gorie profesionalã sau la o comunitate culturalã. De exemplu, opersoanã poate sã-ºi asume simultan o identitate etnicã (membrual unui grup etnic), una profesionalã (exercitarea unei anumitemeserii), una lingvisticã (ca vorbitor al unei anumite limbi), oidentitate sexualã, o identitate familialã, una politicã, alta teri-torialã etc. Acest proces de identificare cu anumite aspecte aleculturii, ea însãºi extrem de diversificatã, accentueazã dife-renþele ºi varietatea indivizilor, grupurilor ºi comunitãþilor.

72

liticã, economicã ºi culturalã, pe baza principiului demnitãþiiegale.

Istoria modernã a cunoscut douã tipuri de politicã privindgrupurile minoritare: asimilarea ºi pluralismul.

a) Asimilarea înseamnã de fapt anularea diferenþelor. Esteun proces de omogenizare în care cultura dominantã îºi impu-ne limba, obiceiurile, valorile, mentalitãþile ºi credinþele. Refe-rindu-se la situaþia societãþilor moderne create prin imigraþievoluntarã (S.U.A. ºi Australia), Gordon a identificat ºapte gra-de de asimilare, valabile pentru orice tip de societate:

� asimilarea culturalã (�aculturarea�), prin care se reali-zeazã adoptarea formalã a modelului cultural dominant;

� asimilarea structuralã, prin participarea ºi integrarea îninstituþiile, organizaþiile sau cercurile de putere ale societãþii �gazdã; dupã Gordon, acesta este momentul decisiv, când eliteleminoritãþii se solidarizeazã cu elitele majoritãþii, într-un sistemde cogestiune a puterii; accesul la decizie ºi putere (economi-cã, politicã) a elitelor minoritare grãbeºte pierderea identitãþiicolective a grupului minoritar de provenienþã;

� asimilarea maritalã, prin cãsãtorii mixte;� asimilarea psihologicã, care se manifestã prin identifica-

rea cu grupul dominant; grupul minoritar înceteazã sã existe caidentitate colectivã, cel puþin pentru persoanele asimilate;

� asimilarea comportamentalã, prin mimetism comporta-mental;

� asimilarea civicã, caracterizatã prin absenþa conflictelorde putere sau de interese între grupul minoritar ºi grupul majo-ritar.

Ca politicã publicã, asimilarea nu mai este practicatã nicimãcar în statele formate prin emigraþie. Chiar ºi în Statele Unite,exemplul clasic de �creuzet multietnic� (�melting pot�), alãturide asimilarea noilor valuri de imigranþi în jurul unei noi iden-titãþi, persistã mari enclave de diversitate culturalã care-ºi pãs-treazã identitatea colectivã. În acest fel, în S.U.A. existã defapt un model mixt, de asimilare ºi pluralism în acelaºi timp(�multiculturalismul rezidual�).

75

general, existã trei mari forþe centripete în jurul cãrora se for-meazã identitãþile colective: tradiþiile culturale, forþele politiceºi confesiunile.

Problema identitãþii colective se pune îndeosebi în legãturãcu existenþa unui grup minoritar. Este situaþia tipicã în caregrupul minoritar face apel la o identitate colectivã (etnicã, cul-turalã, politicã sau socialã) într-un dublu scop: pentru a asigu-ra coeziunea internã a grupului, pe de o parte, pentru a apãragrupul minoritar de dominaþia altor identitãþi colective, promo-vate de grupul majoritar, pe de alta.

Când vorbim de �grup minoritar�, se impun douã precizãri.Mai întâi, minoritatea nu este exclusiv etnicã. Existã minoritãþiculturale, sociale, religioase, profesionale etc. Toate aceste mi-noritãþi, la fel ca speciile de animale pe cale de dispariþie, bene-ficiazã de o protecþie naþionalã ºi internaþionalã particularã (deexemplu, în Rusia existã peste o sutã de limbi minoritare ame-ninþate cu dispariþia ), ceea ce face ca, în multe situaþii, proble-matica minoritãþilor sã preocupe mai mult opinia publicã. Adoua precizare se referã la relaþia minoritate � majoritate. Aceastãrelaþie nu este una pur matematicã (o minoritate nu este întot-deauna inferioarã statistic), ci este un raport contextualizat. Nuexistã persoanã sau grup care sã fie �minoritate� dupã toatecriteriile ºi în toate împrejurãrile. Sunt frecvente cazurile încare o minoritate etnicã deþine de fapt controlul economic (ex.Africa de Sud).

Drepturile omului acþioneazã ca un cod moral ºi civic careinstituie diversitatea, toleranþa, egalitatea ºi libertatea ca prin-cipii de convieþuire în societãþile multiculturale. Datoritã mo-bilitãþii persoanelor ºi comunitãþilor, a migraþiilor ºi a urbani-zãrii, a intensificãrii schimburilor ºi comunicaþiilor, societãþilemoderne sunt intens multiculturale. Situaþia nu este cu totulnouã: marile metropole coloniale sau regiunile cu populaþiemixtã au fost dintotdeauna multiculturale. Se apreciazã cãaproximativ 30% din populaþia actualã a statelor occidentaleprovine din emigraþie. Ceea ce este nou, este asumarea conºti-entã a apãrãrii drepturilor minoritãþilor de cãtre majoritatea po-

74

rea instituþionalã ºi culturalã sunt recunoscute oficial, iar gru-purile etnice sunt concentrate în enclave teritoriale bine contu-rate, unde identitãþile colective au puternice rãdãcini istorice ºiculturale.

� Pluralismul inegalitar este o formã anacronicã de gestiu-ne politicã a diversitãþii culturale. Spre deosebire de politica deasimilare ºi pluralism egalitar, unde stratificãrile sociale ºi ine-galitãþile economice sunt atenuate de o bunãstare comunã îm-pãrtãºitã atât de majoritari cât ºi de minoritari, �pluralismulinegalitar� promoveazã separarea structuralã pe fondul unuiacces limitat la putere ºi prosperitate. Pluralismul existã, darîntr-o formã inechitabilã. Din acest motiv, în locul consensuluiºi legitimãrii reciproce din pluralismul egalitar, guvernareainegalitarã recurge la coerciþie ºi impunerea voinþei dominante.Acolo unde bunãstarea este limitatã, grupul majoritar este ten-tat sã recurgã la forþã pentru a o deþine în mod exclusiv.

BibliografieBRAUDEL, F. Grammaire des civilisations, Paris, Flamma-

rion, 1993.BRISLIN, R. Cross � cultural Encounters, New York, Perga-

mon, 1981.CAMILLERI, C. Stratégies identitaires, Paris, PUF, 1950.CAMILLERI, C. (coord.) Différences et cultures en Europe,

Strasbourg, Les Editions du Conseil de l�Europe, 1995.DADSI, D. Particularisme et universalisme: la problématique

des identités, Strasbourg, Les Editions du Conseil de l�Europe,1995.

DAVIS, F. J. Minority � Dominant Relations: A SociologicalAnalysis, Arlington, AHM, 1978.

ELIAS, N. La civilisation des moeurs, Paris, Flammarion,1993.

GEERTZ, C. The Interpretation of Cultures, New York, BasicBooks, 1973.

GORDON, M. M. Assimilation in American Life. Oxford,Oxford University Press, 1964.

77

b) Pluralismul este de fapt expresia politicã a diversitãþiiculturale. Persoana umanã se construieºte prin proiecþie iden-titarã în raport cu aceastã diversitate, astfel încât societãþilemoderne devin multiculturale, multietnice, multirasiale, pluri-lingve. Pluralismul este versantul politic al mozaicului cultu-ral. Persoanele, grupurile ºi comunitãþile care se definesc eleînsele ca diferite faþã de tendinþele sau modelele majoritare, audreptul sã-ºi exprime aceastã opþiune, sã se organizeze în jurulunor criterii liber consimþite, sã întreprindã acþiuni sistematicepentru conservarea ºi confirmarea acestor diferenþe. Societateapluralistã este de fapt locul public de manifestare ºi afirmare adiferenþelor.

Dupã acelaºi autor citat mai sus (Gordon), existã douã tipuriprincipale de pluralism:

� Pluralismul egalitar, în care grupurile etnice doresc ºiobþin egalitatea în drepturi, dar rãmân separate de grupul ma-joritar. Diferenþele sunt încurajate ºi acceptate, dar pe bazaunor principii de coexistenþã. Grupurile etnice participã laviaþa publicã, au o contribuþie economicã ºi civicã importantã,dar se manifestã ca grupuri de interese. Este un sistem de �di-ferenþe competitive�, care funcþioneazã pe principiul statuluide drept. Gordon identificã douã forme particulare de plura-lism egalitar:

� pluralismul cultural, specific Statelor Unite, unde grupu-rile etnice continuã sã-ºi exprime identitatea culturalã, în pofi-da unor puternice presiuni asimilatoare; dat fiind dimensiunilesocietãþii americane, care funcþioneazã pe baza unor standardecivice comune, asimilarea nu mai este efectivã la nivel micro-social; modul de viaþã pluralist este împãrtãºit de toþi cetãþenii,ceea ce nu împiedicã supravieþuirea identitãþilor colective deorigine (etnice, confesionale, lingvistice);

� pluralismul corporatist este cel care funcþioneazã în Ca-nada ºi unele þãri europene (Elveþia, Belgia, Irlanda de Nord).Unitãþile etnice sunt recunoscute formal de autoritãþile publicepânã într-acolo încât puterea politicã este distribuitã în confor-mitate cu ponderea numericã a acestor grupuri etnice. Separa-

76

IV

CETÃÞENIA

Prin �cetãþenie� se înþelege statutul politic ºi juridic al ce-tãþeanului titular de drepturi recunoscute de statul de care apar-þine. Pentru ca sã fie capabil sã-ºi exercite acest statut, cetãþea-nul trebuie sã aibã un corp minimum de competenþe sociale ºipolitice, numit culturã civicã.

Relaþia dintre statutul politic ºi juridic, pe de o parte, cul-tura civicã, pe de alta, este una din problemele�cheie ale socie-tãþii democratice. De fapt, democraþia nu existã fãrã cetãþeni,iar cetãþenii nu se manifestã ca atare decât în condiþiile în caresunt capabili sã-ºi asume anumite drepturi ºi responsabilitãþi,sã contribuie deci la realizarea rolului colectiv numit cetãþenie.

În aceastã perspectivã, conþinutul modulelor care urmeazãpoate aduce unele clarificãri importante în privinþa democraþieica realitate cotidianã. În mod concret, studentul este solicitatsã-ºi însuºeascã urmãtoarele conþinuturi:

� relaþia dintre cetãþenie ºi naþionalitate;� elementele componente ale cetãþeniei;� evoluþia cetãþeniei;� multiculturalitatea ºi cetãþenia multiplã;� tradiþia liberalã ºi tradiþia republicanã în abordarea cetãþe-

niei;� definiþia cetãþeniei dupã Marshall;� socializarea ºi socializarea politicã;� etapele socializãrii politice;� procesul de socializare politicã;

79

HERSKOVITS, M. Cultural Relativism. Perspectives in Cultu-ral Pluralism, New York, Random House, 1972.

KYMLICKA, W. Multicultural citizenship. A Liberal Theoryof Minority Rights, Oxford, Clarendon Press, 1996.

MALIÞA, M. Zece mii de culturi, o singurã civilizaþie. Bu-cureºti, Ed. Nemira. 1998.

McCALL, G. J. I.; SIMMONS, J. L. Identities and Actions,New York, Free Press, 1978.

MICHAUD, G. Identités collectives et relations interculturelles,Bruxelles, Editions Complex, 1978.

MUCCIELLI, A., L�Identité, Paris, PUF, 1986.PHILLIPS, A. Democracy and Difference, Cambridge, Polity

Press, 1993.SMITH, A. National Identity, Oxford, Reno, 1991.YETMAN, N. R.; HOY, STEELE, C. (eds.) Majority and

Minority, Boston, Allyn and Bacon, 1982.YOUNG, M. Justice and the Politics of Difference, Prince-

ton, Princeton University Press, 1993.

78

te drepturi sunt recunoscute ºi garantate de statul respectiv pebaza unei convenþii civice implicite: în schimbul dreptului dea fi cetãþean, individul este loial ordinii sociale ºi se angajeazãsã participe la viaþa publicã (ca alegãtor, contribuabil, membrual unei formaþiuni politice sau al societãþii civile);

� un anumit nivel de culturã civicã, reprezentat de compe-tenþele necesare pentru exercitarea statutului de cetãþean;

� un mod de viaþã, respectiv un tip de conduitã ºi anumiterelaþii sociale rezultate din practica cotidianã a cetãþeniei.

Cum societatea politicã este diferitã de la o epocã la alta,cetãþenia a avut un caracter evolutiv. La origine, cetãþenia aveao funcþie religioasã. Cetãþeanul avea dreptul sã participe la ce-remoniile de cult dedicate zeului protector al Cetãþii. Dupã ceregii au dispãrut din cetãþile greceºti (cu excepþia Spartei), pu-terea a fost preluatã de o oligarhie a marilor proprietari. Aceº-tia au constituit o adunare deliberativã ai cãrei membri deþi-neau monopolul judiciar, fiind singurii care cunoºteau legile. Odatã cu reformele constituþionale ale lui Solon ºi, mai ales,Clisthene (a doua jumãtate a sec. VI î.e.n.), legea este cunoscu-tã de toþi locuitorii liberi ai �Polis�-ului care devin membri ai�Ecclesia� (adunarea popularã). Acesta este momentul de înce-put al cetãþeniei ca formã de participare directã la deciziile co-lective. Cetãþenia era un drept al cetãþeanului liber, transmisdin tatã în fiu, pe baza apartenenþei la Cetatea�stat.

Roma anticã a preluat multe din elementele culturii greceºti,între care ºi cetãþenia republicanã. Începând cu sec. V î.e.n.,odatã cu instaurarea Republicii romane, puterea este deþinutãde patricieni ºi sacerdoþi (marii proprietari ºi aristocraþii), sin-gurii care cunoºteau secretul legilor ºi-l aplicau prin procedu-ra judiciarã. Acest drept de judecatã se transmitea oral, din tatãîn fiu, fiind conservat ºi moºtenit ca un bun de familie. Dupãaproximativ douã secole de lupte sociale, plebeii (cetãþenii fãrãdrepturi) capãtã accesul la cunoaºterea legilor (cele 12 tabeleromane). Roma republicanã, atât prin dimensiunile sale, cât ºiprin administraþia sa supranaþionalã, nu a devenit însã nicio-datã o democraþie similarã cu �Polis�-urile greceºti. Atât siste-mul electoral al comitatelor, cât ºi puterea decizionalã a Sena-

81

� socializarea politicã directã ºi indirectã;� definiþia culturii civice (Amond ºi Verba);� componentele culturii civice;� competenþele civice minimale ºi maximale;� matricea de analizã a culturii civice;� tipuri de culturã civicã;� definiþia societãþii civile;� evoluþia societãþii civile ca idee politicã;� societatea civilã ca alternativã ºi contraputere;� societatea civilã ºi tranziþia postcomunistã.

Modulul 13. Cetãþenii ºi cetãþenia

Cuvântul englez �citizenship� (tradus în francezã prin �ci-toyenneté�) are în limba românã douã sensuri: cetãþenie ºi na-þionalitate. Limba germanã, foarte sensibilã la nuanþe, foloseº-te cuvântul �Bürgerlichkeit� ca echivalent al lui �citizenship�(apartenenþã la o anumitã societate politicã), dar adaugã ime-diat douã sensuri derivate: �Bürgersturm� desemneazã statutulde burghez (capacitatea de a face parte din clasa de mijloc) ºi�Staatsangehörigkeit� cu sensul de naþionalitate.

În lucrãrile de specialitate, cetãþenia desemneazã mai multdecât simpla apartenenþã recunoscutã în paºapoarte sau alteacte de identitate. Cum apartenenþa la o societate politicã în-seamnã nu doar recunoaºterea sa oficialã, ci ºi dreptul de a par-ticipa la viaþa civicã, cei mai mulþi dintre autorii care s-au ocu-pat de aceastã chestiune folosesc o definiþie care integreazã treitermeni cheie: apartenenþa, loialitatea ºi participarea. În spiri-tul acestei definiþii, cetãþenia înseamnã dreptul pe care o socie-tate politicã îl conferã membrilor sãi de a participa la viaþa pu-blicã.

Din aceastã definiþie, rezultã cã cetãþenia comportã treicomponente:

� statutul politic ºi juridic al cetãþeanului, titular al dreptu-rilor civice care rezultã din apartenenþa la un anumit stat; aces-

80

� electorii reprezentau cam 50.000 de persoane (faþã de 3milioane cetãþeni pasivi ºi 4 milioane cetãþeni activi); ei aveauo contribuþie economicã substanþialã (minimum echivalentulrecompensei pentru 10 zile de lucru), ceea ce le dãdea dreptulsã aleagã deputaþii, judecãtorii ºi adunãrile regionale.

Toatã epoca modernã a asociat cetãþenia de naþionalitate ºide apartenenþa la un Stat-naþiune. Cetãþenia era o calitate juri-dicã întemeiatã pe locul naºterii sau pe legea sângelui. La felca în cetãþile antice, apartenenþa ºi loialitatea erau considerateatribute esenþiale ale cetãþeniei.

Odatã cu dezvoltarea societãþilor multiculturale (îndeosebiîn urma colonizãrilor, a migraþiilor ºi a deschiderii frontierelor)ºi apariþia cetãþeniilor supranaþionale (ex. cetãþenia europea-nã), relaþia dintre teritoriu ºi cetãþenie s-a relativizat. Transmi-terea parentalã ºi �dreptul pãmântului� nu mai sunt obligatorii.Cetãþenia se poate obþine ºi prin naturalizare sau afiliere. Maimult, îndeosebi în limbajul Consiliului Europei, se vorbeºte as-tãzi de cetãþenie multiplã. Cum cetãþenia se defineºte prin spa-þiul public de referinþã, aceeaºi persoanã poate sã-ºi asume înacelaºi timp o cetãþenie localã, o cetãþenie regionalã, o cetãþe-nie naþionalã ºi o cetãþenie europeanã. Aceastã relativizare ex-tremã a cetãþeniei, valabilã îndeosebi în cazul Uniunii Europe-ne, aratã clar faptul cã cetãþenia este mai mult o construcþiemintalã, o reprezentare personalã a drepturilor ºi responsabili-tãþilor, decât un cadru normativ exterior, circumscris unui teri-toriu strict delimitat.

Majoritatea definiþiilor moderne ale cetãþeniei includ o ca-racteristicã obligatorie: participarea. Cetãþenia este un con-tract istoric între stat ºi cetãþeni, care conferã titularilor dreptulde a participa la viaþa publicã.

Aceastã definiþie, acceptatã aproape unanim, ascunde însão contradicþie de fond care, dupã Heater, erodeazã idealul ce-tãþenesc. Este contradicþia dintre �tradiþia liberalã� ºi �tradiþiarepublicanã�.

Tradiþia liberalã se centreazã pe drepturile ºi libertãþile in-dividului. Cetãþenia este un statut politic realizat începând cusec. XVII, prin emanciparea treptatã a individului faþã de pute-

83

tului (format exclusiv din patricieni), au redus considerabil drep-turile cetãþenilor plebei. Cuceririle teritoriale ºi încorporareade noi populaþii duc la diluarea progresivã a cetãþeniei romane.Într-o primã etapã, în anul 88 î.e.n., toatã populaþia Italiei pri-meºte cetãþenia romanã ºi beneficiazã de protecþia asiguratã dedreptul roman; populaþia din alte provincii se supun dreptuluilatin, un drept inferior, limitat la dreptul civil. În aceste condiþiide lãrgire a masei de cetãþeni romani (aproape un milion), a de-venit practic imposibil sã se organizeze alegeri de magistraþi.Începând cu Tiberiu, magistraþii sunt numiþi direct de Senat,singurele alegeri efectuate fiind cele municipale. Aceastã evo-luþie culmineazã cu acordarea cetãþeniei romane de cãtre Cara-calla, în anul 212 e.n., pentru toate provinciile imperiului. Suntexcluºi, evident, sclavii, femeile ºi barbarii instalaþi pe terito-riul Imperiului. Aceastã extindere a teritoriului de referinþã a li-mitat cetãþenia la exercitarea dreptului public ºi privat romanºi la alegerea magistraþilor municipali.

În Evul Mediu, existã doar subiecþi ai monarhului ºi locui-tori ai unui teritoriu. Cuvântul �cetãþean�, ca atare, reaparedoar în contextul Revoluþiei Franceze ºi al Declaraþiei drep-turilor omului ºi cetãþeanului (1789). Drepturile omului suntconsiderate ca anterioare ºi superioare oricãrei organizãri sta-tale, astfel încât cetãþenia este un atribut al tuturor fiinþelorumane. În practicã însã, una din primele legi consecutive Re-voluþiei Franceze, anume legea sufragiului universal (22 de-cembrie 1789), a revenit la criteriul averii ca arbitru al cetãþe-niei. Aceastã lege spune cã toþi cetãþenii sunt egali, dar uniisunt mai egali decât alþii, astfel încât se delimiteazã trei cate-gorii de cetãþeni:

� cetãþenii pasivi sunt cei excluºi de la exercitarea dreptu-lui electoral; ei au dreptul la protecþia persoanei, a proprietãþiiºi a libertãþii, dar nu pot vota;

� cetãþenii activi sunt cei a cãror contribuþie economicã di-rectã echivaleazã cu minimum valoarea a trei zile de muncã;întruniþi în adunãri populare, ei aleg municipalitãþile ºi elec-torii;

82

� activitãþile în serviciul public nu trebuie neapãrat recom-pensate; spiritul comunitar înseamnã solidaritate, voluntariat ºiactivitãþi filantropice.

În ultimã analizã, tradiþia liberalã ºi tradiþia republicanã nusunt atât de diferite cum par la prima vedere. Ele au în comuncel puþin trei trãsãturi:

� ambele definesc cetãþenia ca participarea la o comunitatepoliticã, posibilã prin calitatea de membru al acelei comunitãþi;

� ambele definesc cetãþenia ca un statut juridic care regle-menteazã raporturile individului cu statul sau relaþiile dintrecetãþeni ºi grupurile sociale;

� ambele definesc acest statut pe baza principiilor drepturi-lor naturale.

Diferenþele sunt date de entitatea politicã de referinþã: indi-vidul în cazul cetãþeniei liberale, comunitatea, în cazul cetãþe-niei clasice.

Într-o definiþie larg citatã, Marshall (1950) încearcã sã com-bine cele douã tradiþii în jurul a trei concepte de bazã: aparte-nenþa (la o comunitate politicã), drepturile ºi responsabilitãþi-le. Rezultã astfel o definiþie �mixtã� care þine seama atât de defi-niþia clasicã, cât ºi de cea liberalã: �Cetãþenia este un statut ga-rantat tuturor celor care sunt membri cu drepturi depline aiunei comunitãþi. Toþi cei care beneficiazã de acest statut suntegali în ce priveºte respectarea drepturilor ºi responsabilitãþilorcare decurg din statutul respectiv�.

Atributul principal al cetãþeniei este participarea la viaþapublicã. Indiferent de comunitatea politicã de referinþã (ceta-tea-stat, republica supranaþionalã, statul-naþiune sau statul multi-cultural), cetãþenia constã în dreptul ºi virtutea de a participa,ca membru cu prerogative depline, la deciziile colective ale co-munitãþii. În lumea anticã greceascã, cetãþenia se identifica custatutul privilegiat al grupului conducãtor în statul-cetate. Înstatul modern, cetãþenia presupune drepturi ºi responsabilitãþimult mai ample. Marshall vorbeºte în acest sens de o �coeziu-ne internã� a cetãþenilor care rezultã din trei componente inter-dependente (Marshall, 1950, p. 10�11):

85

rea autoritarã a statului. Aceastã viziune liberalã a cetãþeniei secaracterizeazã prin urmãtoarele trãsãturi:

� cetãþenia este un statut relativ; acest statut este realizat înmod diferit de diverse persoane, în locuri ºi momente diferite;

� cetãþenia presupune cã toþi indivizii sunt egali în drepturi;realitatea nu este decât o aproximaþie imperfectã a acestuiideal;

� cetãþenia comportã o tensiune funcþionalã între individ ºistat; în realitate, aceastã relaþie are o bazã contractualã multmai paºnicã decât lasã sã se înþeleagã ideea de luptã ºi conflictsocial;

� sistemul drepturilor ºi libertãþilor civice protejeazã indi-vizii, astfel încât aceºtia nu au nevoie sã le invoce în fiecare si-tuaþie cotidianã; bunii cetãþeni se manifestã doar în situaþii elec-torale sau ca plãtitori de impozite.

Tradiþia republicanã îºi are originea în cetãþenia clasicã(greacã ºi romanã), în filosofia politicã a Renaºterii (în specialMachiavelli), în gândirea lui Rousseau ºi idealismul politicamerican. Cuvântul-cheie al acestei viziuni este �virtutea civi-cã�. Spre deosebire de individualismul liberal, care a evoluatca o atitudine împotriva statului, cetãþenia clasicã a apãrut caun statut special, cu care deþinãtorii se mândreau. Acest statuta coincis cu abolirea tiraniei exercitatã de patriarhi, patricienisau monarhi ºi instaurarea republicii.

Spre deosebire de tradiþia liberalã, unde cetãþenia se bazea-zã pe drepturile dobândite de predecesori, cetãþenia legitimatãprin tradiþia republicanã este motivatã doar prin virtutea civicãsau prin serviciile publice pe care o persoanã este capabilã sãle îndeplineascã. Din aceste comparaþii rezultã patru trãsãturiale cetãþeniei în viziune republicanã:

� relaþiile dintre cetãþeni sunt la fel de importante ca relaþi-ile dintre cetãþeni ºi stat; cetãþenia înseamnã viaþã comunitarãºi responsabilitate comunã;

� cetãþenia presupune loialitate faþã de propria þarã;� cetãþenia înseamnã un bun echilibru între drepturi ºi res-

ponsabilitãþi;

84

BibliografieBANFIELD, E. (ed.) Civility and Citizenship in Liberal De-

mocratic Societies, New York, Paragon House, 1992.BARBALET, J. M. Cetãþenia, Bucureºti, Ed. Du Style, 1998.BIRNBAUM, P. Sur la citoyenneté. L�Année sociologique,

1996, vol. 46, nr. 1, p. 57�85.CLARKE, B. Citizenship, London, Pluto Press, 1994.COLAS, D.; EMERI, C; ZYLBERBERG, J. (eds.) La citoyenneté

entre la nation et la société, Paris, PUF, 1991.GARDNER, J. P. (ed.) Citizenship : The White Paper, London,

The Institute for Citizenship Studies, 1997.GEOFF, A. (ed.) Citizenship, London, Laurence and Wishart,

1991.GRELL, J. La citoyenneté au cours des temps. În Dialogues,

1994, nr. 1, pp. 9�11.HEATER, D. Citizenship : The Civic Idea in World History,

Politics and Education, London, Longman, 1990.HEATER, D. Tensions in the Citizenship Ideal. În: E. Baglin

Jones and N. Jones (eds.) Education for Citizenship, London,Kogan Page, 1992, p. 19�34.

HOWE, P. A Community of Europeans. Journal of CommonMarket Studies, 1995, vol. 33, nr. 1, pp. 27�46.

MARSHALL, T. H. Citizenship and Social Class, Cambridge,Cambridge University Press, 1950.

MARSHALL, T. H. Class, Citizenship and Social Develop-ment, Chicago, University of Chicago Press, 1977.

MOUFFE, Ch. (ed.) Dimensions of Radical Democracy: Plu-ralism, Citizenship, Community, London, Verso, 1992.

PAINTER, J. Spaces of Citizenship. An Introduction. Poli-tical Geography, 1995, vol. 14, nr. 2, pp. 14�34.

SCHNAPPER, D. La Communauté des citoyens, Paris, Galli-mard, 1992.

SPINNER, J. The Boundaries of Citizenship. Race, Ethnicityand the Liberal State, Baltimore, J. Hopkins University Press,1994.

TURNER, B.; HAMILTON, P. (eds.) Citizenship. Critical Con-cepts, London, Routledge, 1994.

87

� dimensiunea civicã, rezultatã din drepturile ºi libertãþileconferite individului (este interpretarea liberalã a cetãþeniei lacare ne-am referit mai sus);

� dimensiunea politicã se referã la participarea la exercita-rea puterii politice (îndeosebi prin accesul la decizia colec-tivã);

� dimensiunea socialã se referã la repartizarea bunãstãrii ºia poziþiilor sociale.

Îndeosebi cea de a treia componentã referitoare la dreptul labunãstare ºi la activitãþile publice (�welfare rights�), a fost sur-sa unor dezbateri extrem de controversate. Ceea ce s-a reproºatmodelului lui Marshall a fost îndeosebi incompatibilitateacelor trei componente, construite prin adiþionarea a trei etapedin evoluþia cetãþeniei. În plus, spune de exemplu Barbalet(1978, p. 43), cele trei dimensiuni sunt reciproc incompatibilepentru cã au un conþinut diferit.

Ceea ce trebuie reþinut din aceste controverse este faptul cãcetãþenia, ca ºi democraþia, este un ideal. Omenirea se apropiede acest ideal în mod constant, parcurgând mai multe etape.Dupã dobândirea drepturilor civice ºi politice, puterea a fostdispersatã în cadrul mai multor centre de decizie ºi au apãrutchiar focare de contraputere. Unul dintre acestea, spune Mar-shall, este miºcarea sindicalã, singura capabilã sã obþinã garan-tarea drepturilor sociale ºi economice. În acest fel, chiar dacãnu eliminã stratificarea ºi inegalitãþile sociale, cetãþenia asigu-rã o mai bunã coeziune ºi participarea mai echitabilã la decizi-ile publice ºi la distribuirea bunãstãrii.

Departe de a oferi o soluþie acceptabilã pentru toatã lumea,modelul tridimensional al lui Marshall are meritul de a atrageatenþia asupra interdependenþei drepturilor civile, politice ºisociale. Egalitatea în drepturi rãmâne un ideal îndepãrtat atâttimp cât deþinãtorii de drepturi civile ºi politice nu au un nivelminim de bunãstare care sã le permitã efectiv participarea laviaþa publicã. În acest fel, statutul de cetãþean trebuie comple-tat cu o condiþie esenþialã: asigurarea unor standarde minimeale condiþiilor de viaþã ºi de muncã.

86

� politizarea, care constã într-o simplã sensibilizare faþã delumea politicã (mediul înconjurãtor este perceput în ipostazasa politicã);

� personalizarea, prin care lumea politicã este asimilatã cuo personalitate influentã (ex. Preºedintele þãrii sau un lider po-litic carismatic);

� idealizarea, prin construirea unor sentimente pozitive saunegative în raport cu aceastã personalitate;

� instituþionalizarea presupune deja o lãrgire considerabilãa perspectivei, în sensul cã interpretarea realitãþilor politice numai este strict subiectivã sau limitatã la proiecþiile personale(faþã de o personalitate sau un eveniment), ci are un caracterdurabil, cãci presupune folosirea unor repere instituþionale ºireferinþa la sistemul politic.

Interesant este faptul cã aceste etape au putut fi aplicate ºila adulþi, unde gradul de socializare politicã a fost asociat cunivelul de culturã civicã. Socializarea politicã a fost astfel in-terpretatã ca un proces de formare a competenþelor cetãþeneºti(vezi în acest sens modulul referitor la �Cultura civicã�). Fie-care individ este expus la sau cautã intenþionat diverse mijloa-ce de socializare politicã. Ceea ce este important, spun Crick ºiPorter într-o carte celebrã, este ca societãþile democratice sãcreeze condiþiile de învãþare sistematicã a acestor competenþede cãtre toþi indivizii. Democraþia participativã nu se poateexercita fãrã competenþe politice minime (�political literacy�).

În cazul persoanelor care se nasc ºi trãiesc într-o societatedemocraticã, socializarea politicã se face spontan ºi gradual,prin asimilarea naturalã a codurilor ºi experienþelor democrati-ce. Dupã datele furnizate de Percheron (1993), pânã la vârstade 7 ani, copilul nu are judecãþi politice proprii, astfel încâtpreia automat opþiunile sau ideile adulþilor cu care este în con-tact frecvent. Începând cu vârsta de 7 ani, copilul devine auto-nom, deºi pãstreazã relaþii de cooperare cu adulþii. Regulile ac-ceptate pânã acum fãrã discernãmânt sunt reevaluate din pro-priul punct de vedere. La 11�12 ani, �vârsta criticismului�, co-pilul este capabil sã evalueze critic, sã argumenteze ºi sã asimi-leze selectiv opiniile ºi ideile celorlalþi. Începând cu vârsta de

89

Modulul 14. Socializarea politicã

Dicþionarele de specialitate definesc socializarea, în general,ca procesul prin care o persoanã învaþã ºi îºi apropie experien-þele socio-culturale, le asimileazã ºi le foloseºte în raport cumediul socio-cultural în care trãieºte. Astfel definitã, socializa-rea se apropie de concepte asemãnãtoare, dar diferite, precumintegrarea socialã, adaptarea la mediu, conformitatea, supune-rea în faþa regulilor sociale, aculturarea forþatã (Mucchielli,1972, p. 33).

Pe toatã durata vieþii sale, individul se strãduieºte sã-ºiadapteze personalitatea în funcþie de societatea în care trãieºte.Aceastã idee îºi are originea la Aristotel (�Politica�), care spu-nea cã omul este prin natura sa o fiinþã socialã. Mai mult, omuldepinde de deciziile celorlalþi, cu care împarte comunitatea po-liticã. Prin aceasta, omul este un �animal politic� (zoon politi-kon), superior oricãrei forme de socializare a speciilor animale(albinele, furnicile, cocorii). Instrumentul principal al sociali-zãrii politice, dupã Aristotel, este limbajul articulat, care faceposibilã aprecierea fiecãrei persoane în comparaþie cu ceilalþisau în raport cu anumite norme sociale.

Aceastã ipotezã a omului ca fiinþã politicã, dependentã deun anumit context social ºi cultural a devenit ulterior o impor-tantã temã de dezbatere a filosofiei politice. Între altele, ea agenerat dilema legatã de starea naturalã a omului: pe de o parte,omul era considerat o fiinþã individualã, preocupatã doar deautoconservare (Hobbes ºi Locke), ceea ce favorizeazã com-petiþia fãrã limite (�bellum omnium contra omnes�); pe de alta,în tradiþia lui Aristotel, omul este o fiinþã socialã, astfel încâtsocialul existã înaintea individului.

Începând cu anii �50, cu primele studii consacrate identi-ficãrii partizane, socializarea politicã a devenit un obiect con-stant de cercetare. Unii autori, sub influenþa psihologiei geneti-ce a lui Kohlberg, au studiat etapele socializãrii politice în co-pilãrie. Astfel, Easton ºi Dennis au identificat patru etape alesocializãrii politice, între 7 ºi 14 ani:

88

vidul, agenþii de socializare, componenta socialã dominantã ºicomponenta socialã perifericã.

În centrul acestui proces se aflã individul cu personalitateasa (motivaþii, competenþe, atitudini, opinii, caracteristici perso-nale, mentalitãþi etc.). Agenþii de socializare sunt instituþiile,organizaþiile sau structurile capabile de influenþã socialã (ºcoa-la, familia, media, biserica, armata, ONG-urile etc.). Compo-nenta socialã dominantã este componenta politicã, capabilã sãimpunã ideile ºi valorile dominante. Componenta socialã peri-fericã este acea structurã sau organizaþie cu o semnificaþie per-sonalã pentru subiect. Deºi nu decide asupra configuraþiei po-litice ºi nu deþine puterea, acest tip de organizaþii, relaþii soci-ale sau comunitãþi este important în mod subiectiv, pentru per-soana în curs de socializare. O astfel de componentã perifericãpoate fi, de exemplu, experienþa favorizantã sau tradiþia uneifamilii, grup social sau comunitãþi de proximitate.

Interacþiunile acestor factori produc o multitudine de influ-enþe între:

� individ ºi agenþii de socializare;� agenþii de socializare între ei;� componenta socialã dominantã ºi agenþii de socializare;� componenta perifericã ºi agenþii de socializare.Un rol important în procesul de socializare politicã îl au

agenþii de socializare. Dekker ºi Meyenberg (1991, p. 39�40)au realizat un tabel interesant care cuprinde 7 tipuri de agenþi,cãrora le corespund tot atâtea categorii de persoane/grupuri ºiinstituþii/organizaþii:

91

12�13 ani, copilul este din ce în ce mai puþin dependent afec-tiv de mediul sãu familial ºi percepe mai bine diferenþele (deopinie, de identitate, de statut social). Un vocabular politic mi-nim (instituþiile politice, valorile democratice) a început sã seformeze încã de la vârsta de 10 ani.

Cea mai frecventã explicaþie a socializãrii politice are în ve-dere interacþiunea dintre mediul politic ºi personalitatea subiec-tului. Teoriile psihanalitice, de exemplu, au accentuat rolulexperienþelor din prima copilãrie ºi ecoul lor în conduitele ul-terioare (esenþa socializãrii politice ar fi astfel afectivã). Teori-ile personaliste au dat prioritate factorilor predispozanþi sauaºa numitelor �trãsãturi personale�: sentimentul de depen-denþã, insecuritatea afectivã, nevoia de protecþie ºi dependenþade reguli exterioare. ªi în acest caz, prioritatea se dã factorilorafectivi. Teoriile psihogenetice pun pe primul plan relaþiiledintre individ (considerat un organism activ, în permanentã ex-pansiune) ºi mediul sãu. Centrul atenþiei este aici echilibrulîntre personalitatea în formare ºi mediul socio-cultural. Socie-tatea politicã ar fi o formã de organizare a mediului socio-cul-tural, cu care subiectul interacþioneazã prin moduri operatoriide tip cognitiv ºi socio-afectiv. Aceastã interacþiune se învaþãpe parcursul unor stadii evolutive. Teoriile sociale, pe de altãparte, dau prioritate factorilor externi, care impun anumiteconduite. Socializarea politicã constã în învãþarea unor rolurisociale care definesc statutul de cetãþeni (alegãtori, membri aiunei comunitãþi politice, persoanã publicã). Personalitatea esteca o oglindã în care se reflectã sistemul social, în totalitatea lui.În aceastã viziune, socializarea politicã ar fi un proces pasiv, deasimilare a unor roluri preexistente, la care subiectul nu contri-buie decât în momentul în care stãpâneºte perfect codurile pre-supuse de rolurile respective.

Ceea ce se poate reproºa, pe rând, fiecãreia dintre aceste in-terpretãri este caracterul unilateral. În realitate, socializarea po-liticã este mai complexã, astfel încât este greu de redus la unasau alta din aceste explicaþii parþiale. Din acest motiv, cei maimulþi autori înclinã în ultimul timp spre explicaþii polivalente.Dintre acestea, am reþinut modelul interacþionist al lui Pawel-ka, care ni se pare cel mai complet. Pawelka spune cã sociali-zarea politicã rezultã din interacþiunea a patru factori: indi-

90

Agenþii de socializare Persoane sau grupuri Echivalentul în planulpoliticã instituþiilor ºi organizaþiilor

1. Grupuri primare. bunicii, pãrinþii, fraþii, mediul socialFamilia surorile, vecinii

2. Sistemul educativ. profesori procesul educativ ªcoala ºi universitatea colegi instituþii de formare

3. Biserica preoþii servicii de cult

4. Media prezentatorii TVactorii cinematografiaziariºtii radioul

CLAUSSEN, B.; WASMUND, K. (Hrsg.) Handbuch der politis-chen Sozialisation, Braunschweig, Pedersen, 1982.

CRICK, B.; PORTER, A. Political Education and Political Li-teracy, London, Longman, 1968.

DEKKER, A.; MEYENBERG, R. (eds.) Politics and the YoungGeneration Political Socialization in Eastern, Central andWestern Europe, Oldenburg, Druckzentrum der Universität,1991.

EASTON, D.; DENNIS, J. Children in the Political System.Origins of Political Legitimacy, New York, McGraw-Hill, 1969.

LANGTON, K. P. Political Socialization, Oxford, OxfordUniversity Press, 1989.

MUCCHIELLI, R. La socialisation de l�individu. În: Ency-clopédie de la psychologie. Psychologie sociale, Paris, Nathan,1972, vol. V, p. 33�40.

PAWELKA, P. Politische Sozialisation, Wiesbaden, Akade-mische Verlagsgesellschaft, 1977.

PERCHERON, T. La socialisation politique, Paris, A. Colin,1993.

RENSHON, S. A. (ed.) Handbook of Political Socialization.Theory and Practice, New York, The Free Press, 1977.

STACEY, A. Political Socialization in Western Society, Lon-don, Eduard Arnold, 1998.

Modulul 15. Cultura civicã

Pentru a-ºi pune în valoare statutul de cetãþean, omul arenevoie de competenþele civice necesare. Aceste competenþe nuse obþin doar prin calitatea legalã, recunoscutã de statul de careaparþine, ci ºi prin achiziþii culturale ºi comportamente adec-vate. În acest fel, cetãþeanul devine conºtient de rolul sãu, în-vaþã sã interacþioneze cu puterea politicã ºi este capabil de oparticipare responsabilã la activitãþile publice.

Aceste competenþe necesare participãrii la societatea politi-cã, pe care cetãþeanul le învaþã pe toatã durata vieþii, reprezin-

93

În sfârºit, trebuie precizat cã agenþii de socializare politicãpot exercita douã tipuri de influenþe:

� socializarea politicã directã, atunci când experienþele do-bândite (cunoºtinþe, atitudini, deprinderi, metode de lucru) auo naturã politicã intrinsecã;

� socializarea politicã indirectã, atunci când astfel de achi-ziþii nu au o naturã politicã propriu-zisã.

BibliografieACKERMAN, P. Politische Sozialisation, Opladen, West

Deutscher Verlag, 1974.BRENNAN, T. Political Education and Democracy, Cam-

bridge, Cambridge University Press, 1981.

92

formatorii de opinie presa scrisãanimatorii muzica uºoarã

Internet-ulreclamele comercialepublicitatea politicã

5. Prieteni ºi camarazi prietenii subculturile tovarãºii loisir

experienþele de vacanþã

6. Viaþa activã patronul procesul muncii(piaþa muncii) managerii ºomajul

formatorii contractul de muncãliderii de sindicat compania

formarea continuãsindicateleconcurenþa

7. Sistemul politic funcþionarii publici partidele politiceliderii politici organizaþiile politicepoliticienii aleºi serviciile de informare

politicãpreºedintele grupurile de intereseprimul ministru serviciul militarjudecãtorii campania electoralãmembrii familiei regale evenimentele politice

sondajele de opinie

o listã de 4000 termeni, mulþi dintre aceºtia fiind cuvinte uzu-ale ale cetãþeniei, folosite zilnic în ziare sau la TV.

Dificultatea acestor liste eteroclite este cã nu fac diferenþeîn funcþie de profesiune, zonã culturalã sau nivel de instruire.Pentru a contracara astfel de probleme, unii autori propun stan-darde minime ºi maxime ale culturii civice. Este ºi cazul luiVeldhuis care propune un �minimum package� ºi un �maxi-mum package� al competenþelor cetãþeneºti. Lista minimalãcuprinde urmãtoarele competenþe:

� cunoºtinþe despre� democraþie (definiþie)� cetãþenie democraticã � funcþionarea democraþiei� influenþa societãþii asupra indivizilor� decizia politicã� sistemul legislativ� drepturile ºi îndatoririle cetãþenilor� rolul partidelor politice ºi a grupurilor de interese� participarea la deciziile colective� problemele politice curente� atitudini� interesul pentru problemele publice� identitatea naþionalã� atitudinea faþã de guvernarea constituþionalã� încrederea în sistemul politic ºi instituþiile sale� loialitatea� toleranþa� respectul faþã de ceilalþi� înþelegerea empaticã� asimilarea valorilor cetãþeniei europene� deprinderi intelectuale (diferite de simplele cunoºtinþe

despre democraþie)� folosirea media ca sursã de informare politicã� abordarea criticã a informaþiei politice, a opiniilor ºi po-

liticilor� deprinderi de comunicare (capacitatea de argumentare, de

ascultare, de dialog)

95

tã cultura civicã. Într-o carte celebrã, Almond ºi Verba (1996)au definit cultura civicã drept cultura politicã a democraþiei.Fiecare societate îºi genereazã tipul de culturã politicã de careare nevoie. Aºa dupã cum existã o culturã economicã ºi una re-ligioasã, tot aºa avem o culturã politicã care desemneazã an-samblul cunoºtinþelor, atitudinilor ºi deprinderilor pe care sebazeazã viaþa politicã. Spre deosebire de definiþiile �globali-zante� ale antropologilor (�cultura este ansamblul credinþelor,cunoºtinþelor, normelor, obiceiurilor, simbolurilor ºi a tuturoraptitudinilor ºi competenþelor învãþate� � Taylor), Almond ºiVerba considerã cultura ca un ansamblu de dimensiuni. Cultu-ra civicã ar reprezenta acea parte a culturii implicate în exerci-tarea cetãþeniei.

Astfel definitã, cultura civicã comportã, la rândul sãu, treicomponente (sau direcþii de acþiune):

� dimensiunea afectivã, respectiv perceperea relaþiilor din-tre indivizi în termeni de interferenþe, trãiri, proiecþii, compro-misuri, conflicte sau acte de violenþã;

� dimensiunea cognitivã, realizatã prin cunoºtinþele indivi-dului despre sistemul politic, actorii ºi structurile sale;

� dimensiunea evaluativã, respectiv capacitatea de judecatãasupra eficienþei sistemului politic sau asupra manierei în careacesta ºi-a realizat obiectivele.

Ulterior, alþi autori (Dekker ºi Portengen) au aprofundataceastã analizã, îndepãrtându-ne de schema tridimensionalã alui Almond ºi Verba. A apãrut astfel o nouã direcþie de studiu,care nu se limiteazã la identificarea unor dimensiuni, ci încear-cã sã realizeze inventare cât mai detaliate ale competenþelorcare compun cultura civicã. Aceste inventare de competenþe aufost folosite atât în elaborarea de curricula pentru �citizenshipeducation� (educaþie pentru cetãþenie, care depãºeºte cadrulºcolar al educaþiei civice ), cât ºi în formarea formatorilor ºieducaþia continuã a adulþilor. În urmã cu zece ani, Hirsch (�Cul-tural Literacy: What Every American Needs to Know�) a reali-zat un inventar al conceptelor pe care fiecare cetãþean ameri-can trebuie sã le cunoascã ºi sã le foloseascã. Rezultatul a fost

94

� sensibilitatea faþã de problemele sociale (ex. situaþia gru-purilor minoritare)

� egalitatea ºanselor ºi echitatea� consecinþele sociale ale informatizãrii societãþii� diferenþele în securitatea socialã, bunãstare, educaþie, sã-

nãtate� securitatea naþionalã ºi internaþionalã� dimensiunea economicã� funcþionarea economiei de piaþã� promovarea integrãrii europene� ameliorarea ºi actualizarea calificãrilor profesionale� integrarea grupurilor minoritare în procesele economice

(discriminarea pozitivã)� piaþa comunã europeanã� ºomajul� principiile legislaþiei muncii� aspectele ecologice ale economiei globale� consecinþele sociale ale integrãrii ºi socializãrii� drepturile consumatoruluiEvident, aceastã grilã poate fi folositã în structurarea unui

curs sau a unui manual de culturã civicã.Revenind la Almond ºi Verba, trebuie precizat cã schema

lor de analizã a culturii civice este foarte simplã. Ei folosesc omatrice 3 × 4 unde pe verticalã sunt incluse elementele sis-temului politic, iar pe orizontalã, tipurile de culturã politicã:

Elementele de pe verticalã sunt sistemul politic (în general),aspectele de �input�, aspectele de �output� ºi atitudinea faþã desine ca actor politic (Almond ºi Verba, 1996, p. 47):

Ce cunoºtinþe existã în legãturã cu sistemul politic, în gene-ral? Ce atitudini, opinii ºi judecãþi are populaþia faþã de institu-

97

� rezolvarea non-violentã a conflictelor � asumarea responsabilitãþilor � capacitatea de judecatã� gândirea criticã� capacitatea de a face alegeri între mai multe posibilitãþi� competenþe de participare� capacitatea de a influenþa deciziile ºi politicile (ex. prin

petiþionare, �lobby�, demonstraþii)� capacitatea de a constitui coaliþii� capacitatea de participare activã (ca membru al unei orga-

nizaþii, al unui partid politic sau grup de interese)

În ce priveºte �maximum package�, Veldhuis propune olistã cu patru dimensiuni:

� dimensiunea politicã ºi juridicã� conceptul de democraþie� conceptul de cetãþenie democraticã� structurile politice ºi procesele de luare a deciziei� participarea politicã ºi formele ei� societatea civilã� problemele politice prioritare ale lumii contemporane� relaþiile ºi organizaþiile internaþionale� rolul media� sistemul juridic� construirea bugetului public� dimensiunea culturalã� rolul informaþiilor ºi al media� experienþele interculturale� patrimoniul cultural� valorile perene� istoria naþionalã� combaterea rasismului ºi a discriminãrii� conservarea mediului înconjurãtor� dimensiunea socialã� combaterea izolãrii ºi a excluderii sociale� apãrarea drepturilor omului� coeziunea socialã

96

Sistemul Elemente de Elemente de Sinele ca general �input� �output� participant activ

Parohialã 0 0 0 0

Dependentã 1 0 1 0

Participativã 1 1 1 1

prescriu modul în care cetãþenii trebuie sã se comporte într-odemocraþie� În cultura civicã, orientãrile politice participa-tive se combinã ºi nu înlocuiesc orientãrile politice dependenteºi parohiale. Indivizii devin participanþi la procesul politic, însãei nu renunþã la orientãrile lor ca dependenþi sau parohiali.�

BibliografieALMOND, G. A.; VERBA, S. Cultura civicã. Atitudini politice

ºi democraþie în cinci naþiuni, Bucureºti, CEU Press � Ed. DuStyle, 1996.

BÎRZEA, C. Education for Democratic Citizenship, Strasbourg,Council of Europe, 1996.

DEKKER, A.; PORTENGEN, R. National and European Citi-zenship. Conception, Institutionalization and Competencies.Leiden, Leiden University, 1997.

FRIEDRICH, C. Man and His Government, New York, McGrawHill, 1963.

GIDDENS, A. Modernity and Self-Identity. Self and Society inthe Late Modern Age, Stanford, Stanford University Press,1991.

INGLEHART, R. Culture Shift in Advanced Industrial Society,Princeton, Princeton University Press, 1990.

MEEHAN, E. Citizenship and Identity. În: J. Holiday (ed.)Fundamentals in British Politics, Basingstoke, Macmillan,1999.

ROCHE, M. Rethinking Citizenship, Cambridge, PolityPress, 1992.

SCHUMPETER, J. Capitalism, Socialism and Democracy,London, Allen and Unwin, 1976.

SOMMERS, M. Citizenship and the Place of the Public Sphere:Law, Community and Political Culture in the Transition to De-mocracy. American Sociological Review, 1993, vol. 58, p. 3�22.

VELDHUIS, R. Education for Democratic Citizenship: Di-mensions of Citizenship, Core Competencies, Variables andInternational Activities, Strasburg, Council of Europe, 1997.

99

þiile politice, mecanismele de decizie, repartizarea puterii, sis-temul judiciar, guvernarea constituþionalã?

� Ce cunoºtinþe, atitudini, sentimente ºi opinii existã în ra-port cu resursele (input), cu actorii ºi programele politice, cuinstituþiile care intrã în joc în conceperea ºi punerea în aplicarea unei politici?

� Care sunt rezultatele, deciziile ºi consecinþele proceselorpolitice (�output�)?

� Cum se percep cetãþenii pe ei înºiºi, ca membri sau actoriai sistemului politic?

Pe orizontalã, matricea cuprinde trei tipuri de culturã poli-ticã:

� Cultura politicã parohialã este descentralizatã dar nu areroluri specializate; ºefia de trib, ºefia de clan, ºamanul sau ma-gicianul sunt roluri politico-economico-religioase difuze. Estevorba aici de cultura politicã a societãþilor tribale ºi a comuni-tãþilor tradiþionale.

� Cultura politicã dependentã este caracterizatã prin rezul-tate precise, însã lipsesc cu desãvârºire resursele prealabile ºireprezentarea socialã a actorului-participant. Subiectul este con-ºtient de autoritatea guvernamentalã specializatã, însã are o re-laþie pasivã, de dependenþã, faþã de sistemul politic. Este mo-delul prevalent în sistemele politice centralizate ºi autoritare.

� Cultura politicã participativã este specificã democraþiilorparlamentare. Membrii societãþii tind sã fie în mod explicit ori-entaþi cãtre sistem, în general, ºi participã atât la organizareaproceselor (�input�), cât ºi la luarea deciziilor (�output�). Ce-tãþenii îºi asumã conºtient rolul de actori sociali, implicându-seactiv în viaþa publicã.

În general, sistemele politice sunt mai eficace atunci cândsunt congruente cu tipul de culturã politicã corespunzãtor. Celetrei tipuri de culturã politicã nu sunt însã �pure� ºi nu se excludreciproc. Cultura civicã �idealã� este de fapt o culturã politicãmixtã, care foloseºte caracteristici sau conduite provenind dintoate cele trei tipuri de bazã. Aºa cum afirmã Almond ºi Verba(1996, p. 59�60): �Cultura civicã nu este cultura politicã de-scrisã de obicei în manualele de educaþie civicã, acelea care

98

racþiunii dintre stat ºi sectorul economic, pe de o parte, dintrestat ºi structurile vieþii asociative, pe de alta�. Din aceastã de-finiþie, acceptatã de cei mai mulþi specialiºti, rezultã cã socie-tatea civilã cuprinde:

� sfera vieþii private (familia);� sfera vieþii asociative (îndeosebi asociaþiile voluntare:

ONG-uri, fundaþii, asociaþii profesionale ºi civice);� sfera miºcãrilor sociale (grupuri de presiune, miºcãri con-

testatare-ecologiste, pacifiste, feministe, antirasiste);� sfera vieþii comunitare (comunitãþi etnice, corporaþii, con-

frerii, comunitãþi religioase);� sfera vieþii sindicale (sindicatele);� sfera comunicãrii publice (mass-media).Toate aceste componente ale societãþii civile îºi desfãºoarã

activitatea pe baza urmãtoarelor principii:� competiþia (legea cererii ºi ofertei);� independenþa mijloacelor de comunicare în masã (presa

scrisã ºi presa vizualã);� recursul la surse autonome de expertizã (elitele, intelectu-

alii independenþi, centrele non-guvernamentale de cercetare ºiinformare);

� asocierea liberã, pe bazã de autoguvernare.Societatea civilã nu se confundã cu toatã viaþa socialã din

afara administraþiei publice ºi a activitãþilor economice. Cualte cuvinte, societatea civilã nu este:

� societatea politicã (�polity� în englezã), respectiv partide-le ºi instituþiile politice (ex. parlamentul);

� societatea economicã, care cuprinde organizaþii de pro-ducþie ºi distribuþie a bunurilor (firme, companii, cooperativesau corporaþii care au ca scop producerea de profit).

Cu toate acestea, societatea civilã interacþioneazã continuuatât cu societatea politicã, cât ºi cu societatea economicã:

� mulþi lideri sau formaþiuni politice îºi au originea în socie-tatea civilã;

� gestiunea unor organizaþii sau instituþii economice se facesub formã de parteneriat (ex. Guvern + patronat + sindicat).

101

Modulul 16. Societatea civilã

Societatea civilã este expresia directã a pluralismului ºi ocomponentã indispensabilã a democraþiei. Avem deci de a faceîn acelaºi timp cu o idee politicã ºi o realitate socialã.

Aceastã dublã ipostazã se regãseºte în majoritatea definiþi-ilor. Astfel, dupã Patrick (1996, p. 6) democraþia se defineºteprin douã atribute indispensabile, respectiv guvernarea consti-tuþionalã ºi societatea civilã: �Democraþia este un sistem poli-tic instituþionalizat sub forma statului de drept. Ea presupuneexistenþa unei societãþi civile autonome, în cadrul cãreia indi-vizii se organizeazã în mod voluntar în grupuri cu finalitãþi au-todeterminate, în vederea unei acþiuni comune în cadrul orga-nizaþiilor sau partidelor politice, astfel încât sã se constituie,prin alegeri libere, un sistem reprezentativ de guvernare�. În cepriveºte societatea civilã, consideratã ca un indicator principalal guvernãrii democratice, ea este definitã în felul urmãtor:�Societatea civilã este reþeaua complexã de asociaþii voluntareconstituite în mod liber, diferitã ºi separatã de instituþiile gu-vernamentale oficiale, acþionând independent sau în parteneriatcu structurile statului. Deºi separatã de stat, societatea civilã sesupune legilor. Ea reprezintã un domeniu public constituit dinpersoane private�.

Aceastã definiþie include de fapt douã faþete sau douã sen-suri comune ale societãþii civile:

� definiþia pozitivã accentueazã ideea de a avea mai multecentre de decizie într-o societate democraticã (pluralismul) ºinevoia de a rezolva în comun problemele sociale, prin viaþã a-sociativã, organizare a eforturilor în forme colective (organiza-þii, asociaþii, grupuri de presiune), ceea ce conferã mai multãforþã ºi protecþie decât acþiunea individului izolat;

� definiþia negativã pune accentul pe ipostaza de contrapu-tere în raport cu statul; societatea civilã apare astfel ca o meto-dã de limitare a puterii oficiale, în acelaºi fel ca statul de dreptºi principiul separãrii puterilor.

Într-o versiune mai largã, pe care o regãsim la Lijphart,Sartori ºi Hermet, societatea civilã este definitã ca �sfera inte-

100

Cetatea lui Dumnezeu sau comunitatea credincioºilor ºi Ceta-tea terestrã, care doreºte sã se detaºeze de credinþã, dar nu facealtceva decât sã se înfunde în mocirla pãcatului.

Cel care a introdus ideea de limitare juridicã a puterii a fostLocke. Societatea civilã nu se mai bazeazã doar pe dreptul laasociere, ca la Aristotel, ci presupune în mod decisiv garanta-rea dreptului la proprietate. Dupã Locke, societatea civilã estede fapt o asociaþie de indivizi a cãror putere colectivã rezultãdin suma proprietãþilor lor, astfel încât devine superioarã pute-rii prinþului absolut.

Conceptul politic de societate civilã (�bürgerliche Gesel-lschaft�) îºi are însã originea în scrierile lui Hegel (�Principiilefilosofiei dreptului�). Statul nu este o emanaþie sau o forþã ex-terioarã, ci o parte componentã a ordinii sociale. El nu se opu-ne individului ci, dimpotrivã, îi asigurã condiþiile de emanci-pare. Societatea civilã este spaþiul public de întâlnire a statuluiºi individului, locul unde se manifestã tensiunea fundamentalãîntre Unu ºi Multiplu, între entitate ºi totalitate. Spre deosebirede Aristotel, la care socialul era anterior ºi superior individu-lui, societatea civilã a lui Hegel este o comuniune de indiviziputernici ºi autonomi, cãrora statul le garanteazã douã drepturifundamentale: proprietatea ºi libertatea. Societatea civilã nuexistã decât prin forþa economicã, politicã ºi civicã a unor�burghezi� care se comportã ca buni cetãþeni. Între stat ºi socie-tatea civilã a �burghezilor� nu existã conflicte, ci o interdepen-denþã bazatã pe un contract social. Prin capacitatea colectivãde decizie a membrilor sãi, societatea civilã este o contraputerecare controleazã puterea instituitã. Cum interesul este reciproc(ordinea socialã este o precondiþie a bunãstãrii ºi invers), rela-þiile dintre putere ºi cetãþeni sunt reglate pe baza legilor, ceeace asigurã supremaþia dreptului faþã de voinþa izolatã a oricãruimembru al comunitãþii.

Aceastã relaþie simplã (�societatea împotriva statului�),specificã liberalismului, a dominat ideile politice ale sec. XIXºi începutul sec XX. Pe mãsurã ce economia de piaþã s-a con-solidat, cetãþenii au avut nevoie sã-ºi apere drepturile atât faþãde stat, cât ºi în raport cu instituþiile politice (devenite prea pu-

103

În concluzie, definiþia modernã a societãþii civile ca reali-tate socialã are în vedere o dublã triadã:

� societatea civilã � societatea politicã � societatea eco-nomicã;

� sectorul asociativ � sectorul privat � sectorul public.Ca idee politicã, societatea civilã a avut o evoluþie intere-

santã. Dincolo însã de diversele interpretãri sau sisteme de re-ferinþã, societatea civilã a fost înþeleasã ca un spaþiu politic încare cetãþenii liberi se prevaleazã de drepturile lor pentru a seexprima ca un corp social autonom, independent de putereastatului.

La Aristotel, �societatea civilã� era forma de manifestare aomului ca fiinþã socialã. Toþi oamenii care trãiesc în �Polis�sau comunitatea politicã sunt uniþi printr-un tip de asociere(�Koinonia�) fondatã pe principiul dreptãþii (�diké�). Aristotel(�Politica�) pune astfel bazele vieþii asociative ºi defineºte so-cietatea civilã prin patru atribute:

� convieþuirea paºnicã a civililor (în opoziþie cu predilecþiapentru rezolvarea pe cale armatã a problemelor sociale de cãtremilitari);

� egalitatea în drepturi a tuturor cetãþenilor, fiecare fiind înacelaºi timp guvernat ºi guvernant (fiecare contribuie la guver-nare, prin participare directã, ºi poate ajunge la putere, prinalegeri);

� proximitatea, datã de interacþiunea frecventã a membrilor,unui spaþiu uman atât de restrâns ca Cetatea-stat;

� superioritatea comunitãþii, a puterii sale de influenþã, faþãde acþiunile izolate ale indivizilor.

Termenul ca atare provine însã din latinã (�civilis societas�),iar interpretarea modernã, în sensul statului de drept, a fostdatã de Cicero. Acesta a subliniat ideea de multiplicitate a cen-trelor de decizie care, la un moment dat, se potrivea foarte binecu situaþia Imperiului Roman.

O direcþie interesantã este inauguratã de filosofia medieva-lã, reprezentatã de Sf. Augustin (De civitate Dei). Pentru el,datoritã pãcatului originar, �Cetatea terestrã� este expresia au-tonomiei rãului. Ca urmare, apare un nou dualism, cel dintre

102

COLAS, D. Genealogia fanatismului ºi a societãþii civile,Bucureºti, Ed. Nemira, 1998.

GELLNER, E. La société civile dans une perspective his-torique. Revue internationale des sciences sociales, 1991, nr.129, pp. 526�544.

GELLNER, E. Condiþiile libertãþii. Societatea civilã ºi rivaliiei. Iaºi, Ed. Polirom, 1998.

GEREMEK, B. Civil Society. Then and Now. Journal ofDemocracy, 1991, vol. 3, nr. 1.

HEGEL, G. H. Principiile filosofiei dreptului, Bucureºti, Ed.IRI, 1996.

HERMET, G. Sociologie de la construction démocratique,Paris, Economica, 1986.

HILL, D. Citizens and Cities, Hemel Hempstead, HarvesterWheatshead, 1994.

LIJPHART, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,Yale University Press, 1977.

LOCKE, J. Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoaredespre toleraþã, Bucureºti, Ed. Nemira, 1999.

NICHOLLS, D. Three Varieties of Pluralism, London,Macmillan, 1974.

PATRICK, J. J. Principles of Democracy for the Education ofCitizens. În: J. J. Patrick and L. A. Pinhey (eds.) Resources onCivic Education for Democracy. Bloomington, 1996.

SARTORI, G. The Theory of Democracy Revisited, Chatham,N. J., Chatham House Publishers, 1987.

TOURAINE, A. Qu-est-ce que c�est la démocratie?, Paris, Fa-yard, 1994.

105

ternice ºi egoiste), sau faþã de sectorul economic (devenit multprea influent).

O datã cu întãrirea democraþiilor constituþionale în þãrile in-dustrializate, societatea civilã a început sã fie consideratã o starenaturalã, un patrimoniu, o problemã care nu meritã o atenþiespecialã. Conceptul pãrea chiar uitat, pânã când a reapãrut încentrul atenþiei în cursul evenimentelor politice din 1968 ºi arãzboiului din Vietnam. El a fost alimentat de noi idei ºi expe-rienþe, care au reiterat forþa de contraputere a societãþii civile.Majoritatea miºcãrilor contestatare ºi a teoriilor critice au fostiniþiate de centre de opoziþie ºi criticã socialã din interiorul so-cietãþii civile. În regimurile comuniste, aºa cum aratã Gere-mek, dizidenþa politicã ºi miºcãrile civice (în special dupãadoptarea Declaraþiei de la Helsinki) au constituit fenomenulsocial ºi cultural din care s-a dezvoltat ulterior societatea civi-lã. Nu în ultimul rând, aceste focare de opoziþie ºi criticã �dininterior� (uneori chiar înãuntrul partidului comunist) au dus laerodarea puterii absolute ºi la �revoluþiile� din 1989.

În perioada de tranziþie postcomunistã, constituirea ºi con-solidarea societãþii civile este o condiþie primordialã pentrutrecerea la democraþie. În funcþie de condiþiile specifice, decultura civicã a populaþiei ºi de gradul de toleranþã al puterii in-stituite, fiecare þarã se strãduieºte sã încurajeze societatea civi-lã ca un partener important la conducerea colectivã. Acest pro-ces este lung ºi dificil. El este, deocamdatã, încetinit de treifactori care descurajeazã sau îngrãdesc forþa societãþii civile:

� clivajele care existã între societatea civilã, societatea eco-nomicã ºi societatea politicã;

� puterea exageratã a sectorului public în raport cu sectorulprivat ºi sectorul asociativ;

� lipsa unei moralitãþi minime a vieþii publice, care sã facãposibil ºi eficient controlul civic al puterii politice.

BibliografieARISTOTEL, A. Democracy in Plural Societies, New Haven,

Yale University Press, 1977.AUGUSTIN, De civitate Dei, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1998.

104

V

PERSPECTIVELE DEMOCRAÞIEI

�Democraþia nu este o formã perfectã de guvernare, dar estecea mai bunã de pânã acum�. Aceste cuvinte celebre aparþin luiWinston Churchill ºi ele exprimã un punct de vedere larg rãs-pândit.

Într-adevãr, deºi nu rezolvã toate problemele sociale, esteaccesibilã doar unei treimi din statele lumii ºi conþine nume-roase contradicþii interne, democraþia rãmâne una din marileinvenþii ale minþii omeneºti. O datã cu introducerea sufragiuluiuniversal, a statului de drept ºi a societãþii civile, beneficiileobþinute de pe urma revoluþiei industriale ºi a modernitãþii aufost repartizate mai echitabil, iar valorile perene ale democra-þiei (libertatea, dreptatea, egalitatea, toleranþa ºi diversitatea) aufost transpuse într-un sistem politic pluralist ºi deschis.

Tranziþiile post-totalitare din America Latinã ºi fostul �la-gãr� comunist au readus însã în discuþie o veche dilemã. Datfiind faptul cã oamenii cautã permanent noi forme de organi-zare a vieþii colective, se pune întrebarea dacã nu cumva evo-luþia actualã va duce la inventarea unei noi metode de guver-nare, mai bine adaptate la condiþiile postmoderne. Este expre-sia �noului pesimism� provocat de generalizarea monotonã ademocraþiei sau de ceea ce Huntington a numit �revoluþia de-mocraticã�, proprie sfârºitului de secol. În lipsa polaritãþii ide-ologice care a întreþinut ideea democraþiei în opoziþie cu totali-tarismul falimentar, lumea a intrat într-o fazã de conflicte cul-turale care angajeazã entitãþi identitare de tip confesional

107106

sã-i cunoascã modul de funcþionare, dar ºi limitele ºi inconsec-venþele. Democraþia nu este o dogmã sau o nouã limbã delemn, ci un sistem de reguli care trebuie învãþate ºi perfecþio-nate.

Modulul care urmeazã vine în spijinul acestui demers. Caurmare, aºteptãrile noastre se referã la urmãtoarele conþinuturi,asupra cãrora studentul trebuie sã-ºi îndrepte atenþia cu priori-tate:

� tensiunea dintre democraþia ca proiect ºi realitatea socialã;� decalajul dintre democraþia politicã, democraþia socialã ºi

democraþia economicã;� nevoia de autodepãºire a proiectului democratic, în con-

diþiile societãþii de consum;� aplicarea standardelor democratice la �noile democraþii�;� democraþia ºi starea de sãrãcie;� erodarea virtuþii democratice în �democraþiile vechi�;� reversibilitatea procesului democratic.

Modulul 17. Între teorie ºi practicã: idealul democraticºi limitele democraþiei procedurale

Dacã ne referim strict la etimologia cuvântului �democra-þie�, observãm cã �guvernarea de cãtre popor� este mai mult ometaforã decât o realitate. Aceasta face de altfel pe GiovanniSartori sã scrie, într-o carte celebrã, cã �democraþia este un ter-men pompos pe care-l dãm unui lucru care nu existã�.

Desigur, aceastã remarcã este prea severã. În primul rând,pentru cã se ignorã faptul, pe care l-am subliniat deseori peparcursul analizei noastre, cã democraþia presupune în acelaºitimp o valoare ºi un mod de guvernare. Ca valoare, democraþiaeste un proiect în continuã construcþie, un ideal spre care voraspira încã multe generaþii de acum înainte. Ca realitate soci-alã, democraþia comportã un mod de guvernare inspirat din de-mocraþia anticã, dar faþã de care s-a îndepãrtat în mod evident.Între proiect ºi realitate existã astfel o tensiune permanentã, un

109

(dupã exemplul rãzboaielor religioase din Balcani). Fãrã sã in-trãm în profunzimea analizei, sã spunem doar cã Huntingtonpleacã aici de la supoziþia falsã cã politica este determinatã deculturã, ceea ce nu a fost încã confirmat de istorie.

Pe acelaºi plan, de construcþie speculativã bazatã pe o pre-zumþie superficialã, se situeazã optimismul vizionar al lui Fu-kuyama. Puþin timp dupã prãbuºirea spectaculoasã a comunis-mului sovietic, în atmosfera de euforie victorioasã care a ur-mat, Fukuyama declarã cã acest eveniment echivaleazã cusfârºitul istoriei. Generalizarea democraþiei ca sistem politic,ca urmare a �revoluþiei liberale mondiale�, este ultima fazã deevoluþie a speciei umane. Aceastã etapã va dura probabil încãfoarte mult, deºi Fukuyama nu precizeazã dacã generalizareademocraþiei liberale înseamnã ºi sfârºitul suferinþelor umane, anedreptãþilor, a violenþelor ºi frustrãrilor.

Atât pesimismul vizionar al lui Huntington, cât ºi optimis-mul glorios al lui Fukuyama trebuie luate drept ceea ce sunt,adicã opinii sau idei despre viitorul democraþiei, printre atâteaaltele. Ele exprimã însã o atitudine generalã ºi o preocuparespecificã sfârºitului de secol, când oamenii se întreabã pe bunãdreptate dacã democraþia este un proiect perpetuu, inerent con-diþiei umane, sau un fenomen perisabil care, într-un momentsau altul, va avea un sfârºit, ca orice invenþie sau produs al gân-dirii umane.

În cele ce urmeazã, ne vom concentra asupra acestor douãscenarii: democraþia perenã ºi democraþia ca etapã bine cir-cumscrisã într-o evoluþie care transcende experienþa democra-ticã a omenirii. Date fiind limitele analizei noastre, nu vom în-cerca sã tranºãm aceastã disputã, care probabil nici nu poate firezolvatã în stadiul actual al cunoaºterii noastre. Vom încercaînsã sã oferim cât mai multe repere, pentru ca cei ce folosescacest curs sã aibã o mai mare sensibilitate pentru problematicademocraþiei. Fie cã este o construcþie incompletã sau se prezin-tã ca un proiect finit, ceea ce este sigur este faptul cã generaþi-ile actuale de studenþi, tineri sau adulþi angajaþi într-o formarecontinuã, vor trãi într-o societate democraticã ºi într-o lumecare aspirã la mai multã democraþie. Pentru aceasta, ei trebuie

108

Din punct de vedere economic, asistãm astãzi la o spectacu-loasã schimbare de paradigmã. Dupã ce, în jurul anului 1900,a fost generalizat sufragiul universal, statele industrializate aureuºit, între 1930 ºi 1950, consolidarea Statului-providenþã. Esteun tip de societate fondat pe douã idei principale:

� teoria keynesianã a deficitului care, la rândul, sãu se ba-zeazã pe trei prezumþii economice:

� consumul duce neapãrat la consumul de capital ºi la in-vestiþii;

� economisirea este defavorabilã prosperitãþii economice;� deficitele guvernamentale stimuleazã economia;� modelul Statului-providenþã sau Statul bunãstãrii (�Wel-

fare State�), inventat de Bismark pentru a descuraja revendicã-rile politice propriu-zise ale muncitorilor germani; dacã Key-nes punea pe primul plan dinamismul economic asigurat depiaþa liberã, Statul bunãstãrii acordã prioritate rolului guvernu-lui în redistribuirea bogãþiei, placând de la douã prezumþii so-ciale:

� guvernul poate regla echitatea socialã prin distribuirea ve-niturilor (impozitare, alocare bugetarã, protecþie socialã);

� fiecare cetãþean are nevoie de un salariu sau un venit mi-nimal, care sã-i garanteze cel puþin subzistenþa.

Din combinarea pieþei libere ºi a Statului bunãstãrii a rezul-tat o politicã economicã care a reuºit, pânã la crizele petroluluidin anii �70, sã asigure un echilibru acceptabil al democraþieipolitice, democraþiei economice ºi democraþiei sociale.

Amplificarea aspiraþiilor ºi intensificarea consumului, con-fruntate cu limitele fizice ale redistribiurii prin Statul � provi-denþã, au fãcut ca echilibrul sã fie ameninþat. Trei fenomene aufãcut sã se clatine vechile certitudini ale bunãstãrii echitabile ºisocietãþii de consum: recesiunea economicã, ºomajul pe ter-men lung ºi polarizarea socialã.

Soluþia, evident, nu este reîntorcearea la viziunea jacobinãpreconizatã de Platon (�Republica�, cartea VIII, 557) într-unpasaj celebru: �Democraþia apare atunci când sãracii câºtigãvictoria asupra bogaþilor, masacreazã pe unii dintre aceºtia, în-chid pe alþii ºi împart egal cu cei care rãmân atât guvernarea,

111

decalaj care decurge din diferenþele inerente dintre construcþiasimbolicã ºi realitatea pe care o reflectã.

În al doilea rând, chiar idealul democratic a evoluat, astfelîncât aºteptãrile noastre faþã de democraþie sunt cu totul alteledecât în Polis-ul grecesc, în republicile medievale italiene sauîn oraºele hanseatice din nordul Europei. Dincolo de criteriileintrinseci ale democraþiei, pe care le-am descris într-un modulanterior ca standarde minimale (sufragiul universal, egalitateaîn drepturi, separarea puterilor, pluralismul ºi reprezentarea de-mocraticã), ceea ce a contat a fost nu numai atracþia pentruideea de democraþie, ci ºi efectele economice ºi culturale alemodului de viaþã numit democraþie. De fapt, democraþia poli-ticã s-a coroborat întotdeauna cu democraþia economicã (adu-cãtoare de bunãstare), cu democraþia socialã (care garanteazãechitatea) ºi cu democraþia culturalã (sursã a pluralismului iden-titar ºi a drepturilor culturale). În acest fel, democraþia a fostapreciatã ºi recepþionatã nu doar prin generozitatea virtuþilorpe care le propune ca proiect, ci ºi prin consecinþele directeasupra condiþiilor de viaþã.

Aceste tensiuni primordiale între ideal ºi realitate, pe de oparte, între democraþia politicã ºi democraþia socialã ºi econo-micã, pe de alta, marcheazã în mod cert dezvoltãrile actualeprivind viitorul democraþiei. Chiar dacã nimeni nu se mai în-doieºte astãzi de credibilitatea ºi superioritatea democraþiei caregim politic, întrebãrile care se pun vizeazã eficienþa ei cadoctrinã universalã (sistem politic realizat sau în curs de con-strucþie în majoritatea þãrilor lumii) ºi metodã de guvernarepentru o societate tot mai complexã ºi problematicã.

În lipsa competiþiei ideologice cu totalitarismul, democraþiaeste obligatã la un efort de autodepãºire. Ea nu se mai comparãcu aºa-zisele �democraþii populare�, ci cu propriile performan-þe ºi cu propriul ideal. În aceastã perspectivã, democraþia tre-buie sã rãspundã la trei provocãri:

� aspiraþia la prosperitate ºi progres continuu;� exigenþele echitãþii ºi democraþiei sociale;� consecvenþa în raport cu propriile criterii, aplicate dife-

renþiat la �noile democraþii�.

110

sau cel mult un proces de democratizare. Or, aºa cum se obser-vã în majoritatea �noilor democraþii�, democratizarea nu echi-valeazã cu existenþa unei democraþii consolidate.

Aceastã situaþie este complexã ºi se aflã în centrul dezbate-rilor privind perspectivele universale ale democraþiei. Ea a pro-vocat numeroase dispute, centrate asupra a trei chestiuni:

� raportul teorie � practicã în cazul concret al democraþiei;� problema �democraþiilor periferice� sau a democraþiei ac-

cesibile þãrilor sãrace;� incertitudinile inerente ale democraþiei. Ca orice construcþie simbolicã, idealul democratic se con-

cretizeazã în forme sociale imperfecte. Bobbio (1987) spune înacest sens cã trebuie sã distingem în permanenþã între demo-craþia formalã (democraþia ca valoare ºi proiect) ºi democraþiasubstanþialã sau proceduralã. Prima este un vehicul al progre-sului, o aspiraþie permanentã, cea de-a doua este ansamblul deinstituþii ºi reguli ale jocului politic care exprimã starea de fapt,sau realizarea concretã a proiectului democratic, la un anumitmoment dat ºi în anumite circumstanþe. Aceastã relativizare aproiectului democratic se face însã în condiþiile în care s-auîndeplinit deja standardele minimale ale democraþiei. În nici uncaz, aºa cum spune Hermet (1993, pag. 26), nu trebuie admisão democraþie duplicitarã, cu douã faþete, una valabilã pentrumetropole ºi alta pentru periferie. Sau, aºa cum afirma JeaneKirkpatrick în �Dictatorship and Double Standards�, democra-þia nu trebuie sã însemne compromisuri ºi jumãtãþi de mãsurã,standarde duble sau �flexibile�, în funcþie de interesele occi-dentale.

Alt subiect interesant este cel al reversibilitãþii. Majoritateaþãrilor lumii aspirã la o tranziþie de la regimuri autoritare la de-mocraþie. Unii autori (Hermet, Revel sau Linz) ºi-au pus însãîntrebarea dacã nu poate exista ºi o tranziþie în sens invers, aºacum s-a întâmplat în fond în zona de ocupaþie sovieticã, dupãcel de-al doilea rãzboi mondial.

Cu excepþia unor situaþii încã neclare (alipirea Hong-Kong-ului la China comunistã) sau a democraþiilor fragile, este greude presupus cã democraþiile occidentale pot fi expuse la un

113

cât ºi funcþiile publice�. Acest citat ne aratã încã o datã cã pro-blemele democraþiei contemporane nu pot fi soluþionate prinîntoarcerea la surse sau prin recursul la antici.

Pierderea vechilor certitudini economice a dus la apariþiaunor decalaje între democraþia economicã ºi democraþia socia-lã. În condiþiile în care cetãþeanul îºi pierde ipostaza sa funda-mentalã de producãtor ºi consumator (Keynes), el nu mai parti-cipã direct la mecanismele active ale Statului providenþã. Eltrebuie preluat, cel puþin temporar, de sistemul de protecþie so-cialã. Situaþia devine încã ºi mai preocupantã, din perspectivacoeziunii sociale, atunci când cetãþenii au doar drepturi forma-le pe care nu le pot exercita efectiv datoritã unor constrângerisociale sau economice: ºomajul, absenþa unei locuinþe stabile,analfabetismul, sãrãcia, pierderea temporarã a libertãþii.

Decalajele dintre democraþia politicã, pe de o parte, demo-craþia socialã ºi economicã, pe de alta, sunt ºi mai evidente încazul þãrilor sãrace ºi al �noilor democraþii�. Aceastã proble-mã este pusã foarte bine de Sartori (1991, pag. 471), care se în-treabã dacã democraþia poate fi instauratã prin imitaþie sau �re-democratizare�, fãrã sã existe acel nivel al bunãstãrii, vizibil însocietãþile occidentale. Rãspunsul este cã se poate încerca im-portul de democraþie într-o þarã sãracã, se pot chiar adapta une-le exigenþe ale guvernãrii democratice, dar performanþele nusunt aceleaºi, atât în planul politic, cât ºi în cel economic ºi so-cial.

Dupã �revoluþia garoafelor� din 1974, peste 30 de þãri lati-no-americane ºi europene s-au angajat într-un proces de demo-cratizare sau de tranziþie de la dictaturã la democraþie. Acestproces presupune o construcþie lentã, plinã de contradicþii, încare vechile ºi noile structuri coexistã, uneori într-o formã con-flictualã. În unele cazuri, s-au încercat �democraþii originale�,sau s-a recurs la �cea de-a treia cale�, prin care puterea autori-tarã încearcã sã introducã unele elemente democratice (alege-rile libere sau tolerarea opoziþiei politice), îndeosebi ca urmarea unor presiuni externe. De obicei, din aceste jumãtãþi de mã-surã nu rezultã decât hibrizi exotici (numiþi �dictablandas� sau�democraduras� în America Latinã, �democraturã� în Africa),

112

pria condiþie, îndeosebi prin cãutarea unui nou echilibru întredemocraþia politicã, democraþia socialã ºi democraþia economicã.

BibliografieARON, R. Démocratie et Totalitarisme, Paris, Gallimard,

1965.BOBBIO, N. The Future of Democracy, Cambridge, Polity,

1987.CROZIER, M.; HUNTINGTON, S. P.; WATANUKI, J. The Crisis of

Democracy, New York, New York University Press, 1975.DAHL, R. A. Democracy and Its Critics, New Haven, Yale

University Press, 1989.DIAMOND, L.; LINZ, J.; LIPSET, S. M. (eds.) Democracy in

Developing Countries, Boulder, Lynne Rienner, 1989, 4 vol.HERMET, G. Les désenchantements de la liberté, Paris,

Fayard, 1993.HERMET, G. Culture et démocratie, Paris, A. Michel, 1993.HOWE, I. (ed.) Beyond the Welfare State, New York, Shaken

Books, 1982.HUNTINGTON, S. P. The Third Wave. Democratization in the

Late Twentieth Century, Norman, University of OklahomaPress, 1993.

LEFORT, C. L�Invention démocratique, Paris, Fayard, 1981.LINIGER � GOUMAZ, M. La démocrature. Dictature camou-

flée, démocratie truquée, Paris, L�Harmattan, 1992.LINZ, J. The Breakdown of Democratic Regimes, Baltimore,

The Johns Hopkins Press, 1978.LINZ, J.; STEPAN, A. Problems of Democratic Transition and

Consolidation: Southern Europe, South America and Post-Co-mmunist Europe, Baltimore, The Johns Hopkins UniversityPress, 1995.

MAINWARING, S. et al. Issues in Democratic Consolidations:The New South American Democracies in Comparative Per-spective, Notre Dame, University of Notre Dame Press, 1992.

PRZEWORSKI, A. Democracy and the Market, Cambridge,Cambridge University Press, 1992.

REVEL, J.F. Le Regain démocratique, Paris, Fayard, 1992.

115

proces similar. Ameninþãrile cu care sunt confruntate democra-þiile mature provin mai degrabã din alte direcþii. Se pot identi-fica în acest sens douã surse:

� erodarea virtuþii democratice;� instalarea legitimitãþii prin consimþãmânt ºi acceptare pa-

sivã.Pentru cetãþenii occidentali nãscuþi într-o societate liberã,

democraþia pare un bun de consum, un patrimoniu moºtenit dela generaþiile precedente, la care au dreptul în mod natural. Einu mai fac eforturi nici sã o cucereascã, nici sã o perfecþionezeºi nici mãcar sã o înþeleagã, pentru cã democraþia apare ca ocondiþie normalã a existenþei lor. Aceastã atitudine de consum,dublatã uneori de apatie ºi indiferentism civic, este susþinutã ºide exemplele negative furnizate de clasa politicã (cazuri deegoism, corupþie ºi oportunism), care contribuie ºi mai mult laerodarea virtuþii democratice. Democraþia riscã în acest fel sãse reducã la acte de rutinã (reflexe electorale periodice, plataautomatã a impozitelor) sau la un ritual politic pe care Bellahl-a numit �religie civicã�.

La fel de preocupantã este ºi legitimarea pasivã. De fapt,forþa democraþiei nu rezidã atât în masa de susþinãtori, cât în va-lorile pe care aceºtia le împãrtãºesc. Din ce în ce mai mult, datfiind faptul cã democraþia se exprimã printr-un mod de viaþãconfortabil, ea este perceputã doar prin efectele sale în planmaterial. Riscul în acest caz este ca cetãþenii consumatori sãaccepte democraþia aºa cum este, fãrã sã încerce sã o amelio-reze ºi sã ducã mai departe împlinirea idealului democraticpromovat de generaþiile anterioare.

Aceste contradicþii interne ale democraþiei nu trebuie însãinterpretate nici ca stagnarea proiectului ºi nici ca faza ultimãa evoluþiei democratice, aºa cum s-au grãbit unii sã afirme.Este foarte posibil ca democraþia sã fie cel mai mult apreciatãde cei care o descoperã pentru prima datã. Este posibil, de ase-menea, ca �noile democraþii� sã ofere experienþe inedite caresã îmbogãþeascã teoria politicã. Ceea ce este însã cel mai im-portant este ca democraþia sã încerce sã-ºi îmbunãtãþeascã pro-

114

ANEXA ICONSTITUÞIA ROMÂNIEI (1991)

TITLUL IPrincipii generale

ARTICOLUL 1 Statul român (1) România este stat naþional, suveran ºi

independent, unitar ºi indivizibil. (2) Forma de guvernãmânt a statului ro-mân este republica. (3) România este stat de drept, democraticºi social, în care demnitatea omului, drep-turile ºi libertãþile cetãþenilor, libera dez-voltare a personalitãþii umane, dreptateaºi pluralismul politic reprezintã valori su-preme ºi sunt garantate.

ARTICOLUL 2Suveranitatea (1) Suveranitatea naþionalã aparþine po-

porului român, care o exercitã prin orga-nele sale reprezentative ºi prin referen-dum.(2) Nici un grup ºi nici o persoanã nu potexercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 3Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil.

117

SARTORI, G. Repenser la démocratie: mauvais régimes etmauvaises politiques. Revue internationale des sciences socia-les, 1991, nr. 129, pag. 465�480.

SCHMITTER, Dangers and Dilemmas of Democracy. Journalof Democracy, 1994, vol. 5, nr. 2, pp. 57�74.

VANHAVEN, T. The Process of Democratization, New York,Crane Russak, 1990.

116

noritãþilor naþionale trebuie sã fie confor-me cu principiile de egalitate ºi de nedis-criminare în raport cu ceilalþi cetãþeniromâni.

ARTICOLUL 7Românii din Statul sprijinã întãrirea legãturilor cu ro-strãinãtate mânii din afara frontierelor þãrii ºi acþio-

neazã pentru pãstrarea, dezvoltarea ºiexprimarea identitãþii lor etnice, cultu-rale, lingvistice ºi religioase, cu respecta-rea legislaþiei statului ai cãror cetãþenisunt.

ARTICOLUL 8Pluralismul ºi (1) Pluralismul în societatea româneascãpartidele politice este o condiþie ºi o garanþie a democraþiei

constituþionale. (2) Partidele politice se constituie ºi îºidesfãºoarã activitatea în condiþiile legii.Ele contribuie la definirea ºi la expri-marea voinþei politice a cetãþenilor, res-pectând suveranitatea naþionalã, integri-tatea teritorialã, ordinea de drept ºi prin-cipiile democraþiei.

ARTICOLUL 9Sindicatele Sindicatele se constituie ºi îºi desfãºoarã

activitatea potrivit cu statutele lor, în con-diþiile legii. Ele contribuie la apãrareadrepturilor ºi la promovarea intereselorprofesionale, economice ºi sociale ale sa-lariaþilor.

ARTICOLUL 10Relaþii România întreþine ºi dezvoltã relaþii paº-internaþionale nice cu toate statele ºi, în acest cadru, re-

119

(2) Frontierele þãrii sunt consfinþite prinlege organicã, cu respectarea principiilorºi a celorlalte norme general admise aledreptului internaþional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspectadministrativ, în comune, oraºe ºi judeþe.În condiþiile legii, unele oraºe sunt decla-rate municipii. (4) Pe teritoriul statului român nu pot fistrãmutate sau colonizate populaþii strãine.

ARTICOLUL 4Unitatea poporului (1) Statul are ca fundament unitatea po-ºi egalitatea între porului român. cetãþeni (2) România este patria comunã ºi indivi-

zibilã a tuturor cetãþenilor sãi, fãrã deose-bire de rasã, de naþionalitate, de origineetnicã, de limbã, de religie, de sex, de opi-nie, de apartenenþã politicã, de avere saude origine socialã.

ARTICOLUL 5Cetãþenia (1) Cetãþenia românã se dobândeºte, se pãs-

treazã sau se pierde în condiþiile prevãzu-te de legea organicã. (2) Cetãþenia românã nu poate fi retrasãaceluia care a dobândit-o prin naºtere.

ARTICOLUL 6Dreptul la identitate (1) Statul recunoaºte ºi garanteazã per-

soanelor aparþinând minoritãþilor naþio-nale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea ºila exprimarea identitãþii lor etnice, cultu-rale, lingvistice ºi religioase. (2) Mãsurile de protecþie luate de statpentru pãstrarea, dezvoltarea ºi exprima-rea identitãþii persoanelor aparþinând mi-

118

TITLUL II Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I Dispoziþii comune

ARTICOLUL 15Universalitatea (1) Cetãþenii beneficiazã de drepturile ºi de

libertãþile consacrate prin Constituþie ºiprin alte legi ºi au obligaþiile prevãzute deacestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cuexcepþia legii penale mai favorabile.

ARTICOLUL 16Egalitatea în (1) Cetãþenii sunt egali în faþa legii ºi a au-drepturi toritãþilor publice, fãrã privilegii ºi fãrã

discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcþiile ºi demnitãþile publice, civilesau militare, pot fi ocupate de persoanelecare au numai cetãþenia românã ºi domi-ciliu în þarã.

ARTICOLUL 17Cetãþenii români Cetãþenii români se bucurã în strãinãtateîn strãinãtate de protecþia statului român ºi trebuie sã-ºi

îndeplineascã obligaþiile, cu excepþia ace-lora ce nu sunt compatibile cu absenþa lorîn þarã.

ARTICOLUL 18Cetãþenii strãini (1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care locu-ºi apatrizii iesc în România se bucurã de protecþia ge-

neralã a persoanelor ºi a averilor, garanta-tã de Constituþie ºi de alte legi.

121

laþii de bunã vecinãtate, întemeiate pe principiile ºi pe celelaltenorme general admise ale dreptului internaþional.

ARTICOLUL 11Dreptul interna- (1) Statul român se obligã sã îndeplineas-þional ºi dreptul cã întocmai ºi cu bunã-credinþã obligaþi-intern ile ce-i revin din tratatele la care este

parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, po-trivit legii, fac parte din dreptul intern.

ARTICOLUL 12Simboluri naþionale (1) Drapelul României este tricolor; culo-

rile sunt aºezate vertical, în ordinea urmã-toare începând de la lance: albastru, gal-ben, roºu. (2) Ziua naþionalã a României este 1 De-cembrie. (3) Imnul naþional al României este �Deº-teaptã-te române�. (4) Stema þãrii ºi sigiliul statului sunt sta-bilite prin legi organice.

ARTICOLUL 13Limba oficialã În România, limba oficialã este limba ro-

mânã.

ARTICOLUL 14Capitala Capitala României este municipiul Bucu-

reºti.

120

CAPITOLUL II Drepturile ºi libertãþile fundamentale

ARTICOLUL 22Dreptul la viaþã (1) Dreptul la viaþã, precum ºi dreptul laºi la integritate integritate fizicã ºi psihicã ale persoanei fizicã ºi psihicã sunt garantate

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii ºinici unui fel de pedeapsã sau de tratamentinuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.

ARTICOLUL 23Libertatea (1) Libertatea individualã ºi siguranþa per-individualã soanei sunt inviolabile.

(2) Percheziþionarea, reþinerea sau aresta-rea unei persoane sunt permise numai încazurile ºi cu procedura prevãzutã de lege.(3) Reþinerea nu poate depãºi 24 de ore.(4) Arestarea se face în temeiul unui man-dat emis de magistrat, pentru o duratã decel mult 30 de zile. Asupra legalitãþii man-datului, arestatul se poate plânge judecã-torului, care este obligat sã se pronunþeprin hotãrâre motivatã. Prelungirea ares-tãrii se aprobã numai de instanþa de jude-catã. (5) Celui reþinut sau arestat i se aduc deîndatã la cunoºtinþã, în limba pe care o în-þelege, motivele reþinerii sau ale arestãrii,iar învinuirea, în cel mai scurt termen; în-vinuirea se aduce la cunoºtinþã numai înprezenþa unui avocat, ales sau numit dinoficiu. (6) Eliberarea celui reþinut sau arestat esteobligatorie, dacã motivele acestor mãsuriau dispãrut.

123

(2) Dreptul de azil se acordã ºi se retrageîn condiþiile legii, cu respectarea tratate-lor ºi a convenþiilor internaþionale la careRomânia este parte.

ARTICOLUL 19Extrãdarea (1) Cetãþeanul român nu poate fi extrãdat ºi expulzarea sau expulzat din România.

(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi ex-trãdaþi numai în baza unei convenþii inter-naþionale sau în condiþii de reciprocitate.(3) Expulzarea sau extrãdarea se hotãrãº-te de justiþie.

ARTICOLUL 20Tratatele interna- (1) Dispoziþiile constituþionale privind drep-þionale privind turile ºi libertãþile cetãþenilor vor fi inter-drepturile omului pretate ºi aplicate în concordanþã cu De-

claraþia Universalã a Drepturilor Omului,cu pactele ºi cu celelalte tratate la careRomânia este parte. (2) Dacã existã neconcordanþã între pac-tele ºi tratatele privitoare la drepturilefundamentale ale omului, la care Româ-nia este parte, ºi legile interne, au priori-tate reglementãrile internaþionale.

ARTICOLUL 21Accesul liber (1) Orice persoanã se poate adresa justi-la justiþie þiei pentru apãrarea drepturilor, a libertã-

þilor ºi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercita-rea acestui drept.

122

ne în domiciliul ori în reºedinþa unei per-soane fãrã învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) sepoate deroga prin lege în urmãtoarele si-tuaþii: a) pentru executarea unui mandat de ares-tare sau a unei hotãrâri judecãtoreºti;b) pentru înlãturarea unei primejdii pri-vind viaþa, integritatea fizicã sau bunurileunei persoane; c) pentru apãrarea siguranþei naþionale saua ordinii publice; d) pentru prevenirea rãspândirii unei epi-demii. (3) Percheziþiile pot fi ordonate exclusiv demagistrat ºi pot fi efectuate numai în for-mele prevãzute de lege. (4) Percheziþiile în timpul nopþii sunt in-terzise, afarã de cazul delictului flagrant.

ARTICOLUL 28Secretul Secretul scrisorilor, al telegramelor, al corespondenþei altor trimiteri poºtale, al convorbirilor te-

lefonice ºi al celorlalte mijloace legale decomunicare este inviolabil.

ARTICOLUL 29Libertatea (1) Libertatea gândirii ºi a opiniilor, pre-conºtiinþei cum ºi libertatea credinþelor religioase nu

pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeninu poate fi constrâns sã adopte o opinieori sã adere la o credinþã religioasã, con-trare convingerilor sale. (2) Libertatea conºtiinþei este garantatã;ea trebuie sã se manifeste în spirit de tole-ranþã ºi de respect reciproc.

125

(7) Persoana arestatã preventiv are drep-tul sã cearã punerea sa în libertate provi-zorie, sub control judiciar sau pe cauþiune.(8) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrâ-rii judecãtoreºti de condamnare, persoanaeste consideratã nevinovatã. (9) Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitãsau aplicatã decât în condiþiile ºi în ter-menii legii.

ARTICOLUL 24Dreptul la apãrare (1) Dreptul la apãrare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, pãrþile au dreptulsã fie asistate de un avocat, ales sau numitdin oficiu.

ARTICOLUL 25Libera circulaþie (1) Dreptul la liberã circulaþie, în þarã ºi

în strãinãtate, este garantat. Legea stabi-leºte condiþiile exercitãrii acestui drept.(2) Fiecãrui cetãþean îi este asigurat drep-tul de a-ºi stabili domiciliul sau reºedinþaîn orice localitate din þarã, de a emigra,precum ºi de a reveni în þarã.

ARTICOLUL 26Viaþa intimã, (1) Autoritãþile publice respectã ºi ocro-familialã ºi privatã tesc viaþa intimã, familialã ºi privatã.

(2) Persoana fizicã are dreptul sã dispunãde ea însãºi, dacã nu încalcã drepturile ºilibertãþile altora, ordinea publicã sau bu-nele moravuri.

ARTICOLUL 27Inviolabilitatea (1) Domiciliul ºi reºedinþa sunt inviola-domiciliului bile. Nimeni nu poate pãtrunde sau rãmâ-

124

siune, la urã naþionalã, rasialã, de clasãsau religioasã, incitarea la discriminare,la separatism teritorial sau la violenþãpublicã, precum ºi manifestãrile obscene,contrare bunelor moravuri. (8) Rãspunderea civilã pentru informaþiasau pentru creaþia adusã la cunoºtinþãpublicã revine editorului sau realizatoru-lui, autorului, organizatorului manifestã-rii artistice, proprietarului mijlocului demultiplicare, al postului de radio sau deteleviziune, în condiþiile legii. Delictelede presã se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31Dreptul (1) Dreptul persoanei de a avea acces lala informaþie orice informaþie de interes public nu

poate fi îngrãdit. (2) Autoritãþile publice, potrivit compe-tenþelor ce le revin, sunt obligate sã asi-gure informarea corectã a cetãþenilor asu-pra treburilor publice ºi asupra probleme-lor de interes personal. (3) Dreptul la informaþie nu trebuie sãprejudicieze mãsurile de protecþie a tine-rilor sau siguranþa naþionalã. (4) Mijloacele de informare în masã, pu-blice ºi private, sunt obligate sã asigureinformarea corectã a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio ºi de tele-viziune sunt autonome. Ele trebuie sã ga-ranteze grupurilor sociale ºi politice im-portante exercitarea dreptului la antenã.Organizarea acestor servicii ºi controlulparlamentar asupra activitãþii lor se regle-menteazã prin lege organicã.

127

(3) Cultele religioase sunt libere ºi se or-ganizeazã potrivit statutelor proprii, încondiþiile legii. (4) În relaþiile dintre culte sunt interziseorice forme, mijloace, acte sau acþiuni deînvrãjbire religioasã. (5) Cultele religioase sunt autonome faþãde stat ºi se bucurã de sprijinul acestuia,inclusiv prin înlesnirea asistenþei religi-oase în armatã, în spitale, în penitenciare,în azile ºi în orfelinate. (6) Pãrinþii sau tutorii au dreptul de a asi-gura, potrivit propriilor convingeri, edu-caþia copiilor minori a cãror rãspundere lerevine.

ARTICOLUL 30Libertatea (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, de exprimare a opiniilor sau a credinþelor ºi libertatea

creaþiilor de orice fel, prin viu grai, prinscris, prin imagini, prin sunete sau prinalte mijloace de comunicare în public,sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisã. (3) Libertatea presei implicã ºi libertateade a înfiinþa publicaþii. (4) Nici o publicaþie nu poate fi supri-matã. (5) Legea poate impune mijloacelor decomunicare în masã obligaþia de a facepublicã sursa finanþãrii. (6) Libertatea de exprimare nu poate pre-judicia demnitatea, onoarea, viaþa parti-cularã a persoanei ºi nici dreptul la pro-pria imagine. (7) Sunt interzise de lege defãimarea þãriiºi a naþiunii, îndemnul la rãzboi de agre-

126

re, controlul exercitãrii profesiilor medi-cale ºi a activitãþilor paramedicale, pre-cum ºi alte mãsuri de protecþie a sãnãtãþiifizice ºi mentale a persoanei se stabilescpotrivit legii.

ARTICOLUL 34Dreptul de vot (1) Cetãþenii au drept de vot de la vârsta

de 18 ani, împliniþi pânã în ziua alegerilorinclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaþiimintal, puºi sub interdicþie, ºi nici per-soanele condamnate, prin hotãrâre jude-cãtoreascã definitivã, la pierderea dreptu-rilor electorale.

ARTICOLUL 35Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a fi aleºi cetãþenii cu

drept de vot care îndeplinesc condiþiileprevãzute în articolul 16 alineatul (3),dacã nu le este interzisã asocierea în par-tide politice, potrivit articolului 37 aline-atul (3). (2) Candidaþii trebuie sã fi împlinit, pânãîn ziua alegerilor inclusiv, vârsta de celpuþin 23 de ani, pentru a fi aleºi în Came-ra Deputaþilor sau în organele locale, ºivârsta de cel puþin 35 de ani, pentru a fialeºi în Senat sau în funcþia de Preºedinteal României.

ARTICOLUL 36Libertatea Mitingurile, demonstraþiile, procesiunile întrunirilor sau orice alte întruniri sunt libere ºi se pot

organiza ºi desfãºura numai în mod paº-nic, fãrã nici un fel de arme.

129

ARTICOLUL 32Dreptul (1) Dreptul la învãþãturã este asigurat prin la învãþãturã învãþãmântul general obligatoriu, prin în-

vãþãmântul liceal ºi prin cel profesional,prin învãþãmântul superior, precum ºiprin alte forme de instrucþie ºi de perfec-þionare (2) Învãþãmântul de toate gradele se des-fãºoarã în limba românã. În condiþiile le-gii, învãþãmântul se poate desfãºura ºi în-tr-o limbã de circulaþie internaþionalã. (3) Dreptul persoanelor aparþinând mino-ritãþilor naþionale de a învãþa limba lormaternã ºi dreptul de a putea fi instruiteîn aceastã limbã sunt garantate; modalitã-þile de exercitare a acestor drepturi se sta-bilesc prin lege. (4) Învãþãmântul de stat este gratuit, po-trivit legii. (5) Instituþiile de învãþãmânt, inclusiv celeparticulare, se înfiinþeazã ºi îºi desfãºoarãactivitatea în condiþiile legii. (6) Autonomia universitarã este garantatã. (7) Statul asigurã libertatea învãþãmântu-lui religios, potrivit cerinþelor specificefiecãrui cult. În ºcolile de stat, învãþã-mântul religios este organizat ºi garantatprin lege.

ARTICOLUL 33Dreptul la (1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii este ga-ocrotirea sãnãtãþii rantat.

(2) Statul este obligat sã ia mãsuri pentruasigurarea igienei ºi a sãnãtãþii publice.(3) Organizarea asistenþei medicale ºi asistemului de asigurãri sociale pentruboalã, accidente, maternitate ºi recupera-

128

(5) Dreptul la negocieri colective în ma-terie de muncã ºi caracterul obligatoriu alconvenþiilor colective sunt garantate.

ARTICOLUL 39Interzicerea (1) Munca forþatã este interzisã. muncii forþate (2) Nu constituie muncã forþatã:

a) serviciul cu caracter militar sau activi-tãþile desfãºurate în locul acestuia de ceicare, potrivit legii, nu presteazã serviciulmilitar obligatoriu din motive religioase;b) munca unei persoane condamnate, pres-tatã în condiþii normale, în perioada dedetenþie sau de libertate condiþionatã;c) prestaþiile impuse în situaþia creatã decalamitãþi ori de alt pericol, precum ºicele care fac parte din obligaþiile civilenormale stabilite de lege.

ARTICOLUL 40Dreptul la grevã (1) Salariaþii au dreptul la grevã pentru

apãrarea intereselor profesionale, econo-mice ºi sociale. (2) Legea stabileºte condiþiile ºi limiteleexercitãrii acestui drept, precum ºi garan-þiile necesare asigurãrii serviciilor esenþi-ale pentru societate.

ARTICOLUL 41Protecþia (1) Dreptul de proprietate, precum ºi cre-proprietãþii private anþele asupra statului, sunt garantate.

Conþinutul ºi limitele acestor drepturisunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã înmod egal de lege, indiferent de titular.Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot dobân-

131

ARTICOLUL 37Dreptul de asociere (1) Cetãþenii se pot asocia liber în partide

politice, în sindicate ºi în alte forme deasociere. (2) Partidele sau organizaþiile care, prinscopurile ori prin activitatea lor, militeazãîmpotriva pluralismului politic, a princi-piilor statului de drept ori a suveranitãþii,a integritãþii sau a independenþei Româ-niei sunt neconstituþionale. (3) Nu pot face parte din partide politicejudecãtorii Curþii Constituþionale, avoca-þii poporului, magistraþii, membrii activiai armatei, poliþiºtii ºi alte categorii defuncþionari publici stabilite prin lege or-ganicã. (4) Asociaþiile cu caracter secret sunt in-terzise.

ARTICOLUL 38Munca ºi protecþia (1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. socialã a muncii Alegerea profesiei ºi alegerea locului de

muncã sunt libere.(2) Salariaþii au dreptul la protecþia soci-alã a muncii. Mãsurile de protecþie pri-vesc securitatea ºi igiena muncii, regimulde muncã al femeilor ºi al tinerilor, insti-tuirea unui salariu minim pe economie,repaosul sãptãmânal, concediul de odihnãplãtit, prestarea muncii în condiþii grele,precum ºi alte situaþii specifice. (3) Durata normalã a zilei de lucru este,în medie, de cel mult 8 ore. (4) La muncã egalã, femeile au salariuegal cu bãrbaþii.

130

de naturã sã asigure cetãþenilor un nivelde trai decent. (2) Cetãþenii au dreptul la pensie, la con-cediu de maternitate plãtit, la asistenþãmedicalã în unitãþile sanitare de stat, laajutor de ºomaj ºi la alte forme de asis-tenþã socialã prevãzute de lege.

ARTICOLUL 44Familia (1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria li-

ber consimþitã între soþi, pe egalitateaacestora ºi pe dreptul ºi îndatorirea pãrin-þilor de a asigura creºterea, educaþia ºi in-struirea copiilor. (2) Condiþiile de încheiere, de desfacereºi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prinlege. Cãsãtoria religioasã poate fi celebra-tã numai dupã cãsãtoria civilã. (3) Copiii din afara cãsãtoriei sunt egaliîn faþa legii cu cei din cãsãtorie.

ARTICOLUL 45Protecþia copiilor (1) Copiii ºi tinerii se bucurã de un regim ºi a tinerilor special de protecþie ºi de asistenþã în rea-

lizarea drepturilor lor. (2) Statul acordã alocaþii de stat pentrucopii ºi ajutor pentru îngrijirea copiluluibolnav ºi handicapat. Alte forme de pro-tecþie socialã a copiilor ºi a tinerilor sestabilesc prin lege. (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor înactivitãþi care le-ar dãuna sãnãtãþii, mora-litãþii sau care le-ar pune în primejdie via-þa ori dezvoltarea normalã sunt interzise.(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fiangajaþi ca salariaþi.

133

di dreptul de proprietate asupra terenuri-lor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decâtpentru o cauzã de utilitate publicã, stabili-tã potrivit legii, cu dreaptã ºi prealabilãdespãgubire. (4) Pentru lucrãri de interes general, auto-ritatea publicã poate folosi subsolul ori-cãrei proprietãþi imobiliare, cu obligaþiade a despãgubi proprietarul pentru daune-le aduse solului, plantaþiilor sau construc-þiilor, precum ºi pentru alte daune impu-tabile autoritãþii. (5) Despãgubirile prevãzute în alineatele(3) ºi (4) se stabilesc de comun acord cuproprietarul sau, în caz de divergenþã,prin justiþie. (6) Dreptul de proprietate obligã la res-pectarea sarcinilor privind protecþia me-diului ºi asigurarea bunei vecinãtãþi, pre-cum ºi la respectarea celorlalte sarcini care,potrivit legii sau obiceiului, revin propri-etarului. (7) Averea dobânditã licit nu poate fi con-fiscatã. Caracterul licit al dobândirii se pre-zumã. (8) Bunurile destinate, folosite sau rezul-tate din infracþiuni ori contravenþii pot ficonfiscate numai în condiþiile legii.

ARTICOLUL 42Dreptul la Dreptul la moºtenire este garantat.moºtenire

ARTICOLUL 43Nivelul de trai (1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dez-

voltare economicã ºi de protecþie socialã,

132

(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivitlegii, pentru prejudiciile cauzate prin ero-rile judiciare sãvârºite în procesele penale.

ARTICOLUL 49Restrângerea (1) Exerciþiul unor drepturi sau al unor exerciþiului unor libertãþi poate fi restrâns numai prin lege drepturi sau al ºi numai dacã se impune, dupã caz, pen-unor libertãþi tru: apãrarea siguranþei naþionale, a ordi-

nii, a sãnãtãþii ori a moralei publice, adrepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor;desfãºurarea instrucþiei penale; preveni-rea consecinþelor unei calamitãþi naturaleori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea trebuie sã fie proporþio-nalã cu situaþia care a determinat-o ºi nupoate atinge existenþa dreptului sau a li-bertãþii.

CAPITOLUL III Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 50Fidelitatea faþã (1) Fidelitatea faþã de þarã este sacrã. de þarã (2) Cetãþenii cãrora le sunt încredinþate

funcþii publice, precum ºi militarii, rãs-pund de îndeplinirea cu credinþã a obliga-þiilor ce le revin ºi, în acest scop, vor de-pune jurãmântul cerut de lege.

ARTICOLUL 51Respectarea Con- Respectarea Constituþiei, a supremaþiei stituþiei ºi a legilor sale ºi a legilor este obligatorie.

135

(5) Autoritãþile publice au obligaþia sãcontribuie la asigurarea condiþiilor pentruparticiparea liberã a tinerilor la viaþa po-liticã, socialã, economicã, culturalã ºisportivã a þãrii.

ARTICOLUL 46Protecþia Persoanele handicapate se bucurã de pro-persoanelor tecþie specialã. Statul asigurã realizareahandicapate unei politici naþionale de prevenire, de

tratament, de readaptare, de învãþãmânt,de instruire ºi de integrare socialã a han-dicapaþilor, respectând drepturile ºi înda-toririle ce revin pãrinþilor ºi tutorilor.

ARTICOLUL 47Dreptul (1) Cetãþenii au dreptul sã se adreseze au-de petiþionare toritãþilor publice prin petiþii formulate

numai în numele semnatarilor. (2) Organizaþiile legal constituite au drep-tul sã adreseze petiþii exclusiv în numelecolectivelor pe care le reprezintã.(3) Exercitarea dreptului de petiþionare estescutitã de taxã. (4) Autoritãþile publice au obligaþia sã rãs-pundã la petiþii în termenele ºi în condiþi-ile stabilite potrivit legii.

ARTICOLUL 48Dreptul persoanei (1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu vãtãmate de o de o autoritate publicã, printr-un act ad- autoritate publicã ministrativ sau prin nesoluþionarea în ter-

menul legal a unei cereri, este îndreptãþitãsã obþinã recunoaºterea dreptului pretins,anularea actului ºi repararea pagubei. (2) Condiþiile ºi limitele exercitãrii aces-tui drept se stabilesc prin lege organicã.

134

ganizarea ºi funcþionarea instituþiei Avo-catului Poporului se stabilesc prin legeorganicã. (2) Avocatul Poporului nu poate îndeplininici o altã funcþiei publicã sau privatã.

ARTICOLUL 56Exercitarea (1) Avocatul Poporului îºi exercitã atribu-atribuþiilor þiile din oficiu sau la cererea persoanelor

lezate în drepturile ºi în libertãþile lor, înlimitele stabilite de lege. (2) Autoritãþile publice sunt obligate sãasigure Avocatului Poporului sprijinulnecesar în exercitarea atribuþiilor sale.

ARTICOLUL 57Raportul în faþa Avocatul Poporului prezintã celor douã Parlamentului Camere ale Parlamentului rapoarte, anual

sau la cererea acestora. Rapoartele potconþine recomandãri privind legislaþiasau mãsuri de altã naturã, pentru ocroti-rea drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor.

TITLUL IIIAutoritãþile publice

CAPITOLUL IParlamentulSecþiunea 1Organizarea ºi funcþionarea

ARTICOLUL 58Rolul ºi structura (1) Parlamentul este organul reprezenta-

tiv suprem al poporului român ºi unicaautoritate legiuitoare a þãrii.

137

ARTICOLUL 52Apãrarea þãrii (1) Cetãþenii au dreptul ºi obligaþia sã apere

România. (2) Serviciul militar este obligatoriu pen-tru bãrbaþii, cetãþeni români, care au îm-plinit vârsta de 20 de ani, cu excepþia ca-zurilor prevãzute de lege. (3) Pentru pregãtirea în cadrul serviciuluimilitar activ, cetãþenii pot fi încorporaþipânã la vârsta de 35 de ani.

ARTICOLUL 53Contribuþii (1) Cetãþenii au obligaþia sã contribuie, prinfinanciare impozite ºi prin taxe, la cheltuielile pu-

blice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie sãasigure aºezarea justã a sarcinilor fiscale.(3) Orice alte prestaþii sunt interzise, înafara celor stabilite prin lege, în situaþiiexcepþionale.

ARTICOLUL 54Exercitarea drep- Cetãþenii români, cetãþenii strãini ºi apa-turilor ºi a liber- trizii trebuie sã-ºi exercite drepturile ºitãþilor libertãþile constituþionale cu bunã-credin-

þã, fãrã sã încalce drepturile ºi libertãþilecelorlalþi.

CAPITOLUL IVAvocatul Poporului

ARTICOLUL 55Numirea ºi rolul (1) Avocatul Poporului este numit de Se-

nat, pe o duratã de 4 ani, pentru apãrareadrepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor. Or-

136

(5) Proiectele de legi sau propunerile le-gislative înscrise pe ordinea de zi a Parla-mentului precedent îºi continuã procedu-ra în noul Parlament.

ARTICOLUL 61Organizarea internã (1) Organizarea ºi funcþionarea fiecãrei Ca-

mere se stabilesc prin regulament propriu.Resursele financiare ale camerelor suntprevãzute în bugetele aprobate de aces-tea. (2) Fiecare Camerã îºi alege un birou per-manent. Preºedintele Camerei Deputaþi-lor ºi preºedintele Senatului se aleg pedurata mandatului Camerelor. Ceilalþimembri ai birourilor permanente sunt aleºila începutul fiecãrei sesiuni. Membrii bi-rourilor permanente pot fi revocaþi înain-te de expirarea mandatului. (3) Deputaþii ºi senatorii se pot organizaîn grupuri parlamentare, potrivit regula-mentului fiecãrei Camere. (4) Fiecare Camerã îºi constituie comisiiparlamentare ºi poate institui comisii deanchetã sau alte comisii speciale. Came-rele îºi pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente ºi comisiile par-lamentare se alcãtuiesc potrivit configu-raþiei politice a fiecãrei Camere.

ARTICOLUL 62ªedinþe comune (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul lucrea-

zã în ºedinþe separate ºi în ºedinþe comu-ne. În ºedinþele comune, lucrãrile se des-fãºoarã potrivit unui regulament adoptatcu votul majoritãþii deputaþilor ºi senato-rilor.

139

(2) Parlamentul este alcãtuit din cameraDeputaþilor ºi Senat.

ARTICOLUL 59Alegerea Camerelor (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese

prin vot universal, egal, direct, secret ºiliber exprimat, potrivit legii electorale.(2) Organizaþiile cetãþenilor aparþinând mi-noritãþilor naþionale, care nu întrunesc înalegeri numãrul de voturi pentru a fi re-prezentate în Parlament, au dreptul la câteun loc de deputat, în condiþiile legii elec-torale. Cetãþenii unei minoritãþi naþionalepot fi reprezentaþi numai de o singurã or-ganizaþie. (3) Numãrul deputaþilor ºi al senatorilorse stabileºte prin legea electoralã, în ra-port cu populaþia þãrii.

ARTICOLUL 60Durata mandatului (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul sunt alese

pentru un mandat de 4 ani, care poate fiprelungit, prin lege organicã, în caz derãzboi sau de catastrofã. (2) Alegerile pentru Camera Deputaþilorºi pentru Senat se desfãºoarã în cel mult 3luni de la expirarea mandatului sau de ladizolvarea Parlamentului.(3) Parlamentul nou ales se întruneºte, laconvocarea preºedintelui României, încel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeºtepânã la întrunirea legalã a noului Parla-ment. În aceastã perioadã nu poate fi re-vizuitã Constituþia ºi nu pot fi adoptate,modificate sau abrogate legi organice.

138

ARTICOLUL 64Actele juridice Camera Deputaþilor ºi Senatul adoptã legi,ºi cvorumul legal hotãrâri ºi moþiuni, în prezenþa majoritãþii

membrilor.

ARTICOLUL 65Caracterul public (1) ªedinþele celor douã Camere sunt pu-al ºedinþelor blice.

(2) Camerele pot hotãrî ca anumite ºedin-þe sã fie secrete.

Secþiunea a 2-aStatutul deputaþilor ºi al senatorilor

ARTICOLUL 66Mandatul (1) În exercitarea mandatului, deputaþii ºireprezentativ senatorii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

ARTICOLUL 67Mandatul deputa- (1) Deputaþii ºi senatorii intrã în exerciþiulþilor ºi al mandatului la data întrunirii legale a Ca-senatorilor merei din care fac parte, sub condiþia va-

lidãrii.(2) Calitatea de deputat sau de senator în-ceteazã la data întrunirii legale a Camere-lor nou alese sau în caz de demisie, depierdere a drepturilor electorale, de in-compatibilitate ori de deces.

ARTICOLUL 68Incompatibilitãþi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaºi timp,

deputat ºi senator.(2) Calitatea de deputat sau de senatoreste incompatibilã cu exercitarea oricãrei

141

(2) Camerele se întrunesc în ºedinþã co-munã pentru: a) primirea mesajului Preºedintelui Româ-niei; b) aprobarea bugetului de stat ºi a bugetu-lui asigurãrilor sociale de stat; c) declararea mobilizãrii generale sau par-þiale; d) declararea stãrii de rãzboi; e) suspendarea sau încetarea ostilitãþilormilitare; f) examinarea rapoartelor Consiliului Su-prem de Apãrare a Þãrii ºi ale Curþii deConturi;g) numirea, la propunerea Preºedintelui Ro-mâniei, a directorului Serviciului Românde Informaþii ºi exercitarea controluluiasupra activitãþii acestui serviciu; h) îndeplinirea altor atribuþii care, potrivitConstituþiei sau regulamentului, se exer-citã în ºedinþã comunã.

ARTICOLUL 63Sesiuni (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul se în-

trunesc în douã sesiuni ordinare pe an.Prima sesiune începe în luna februarie ºinu poate depãºi sfârºitul lunii iunie. Adoua sesiune începe în luna septembrie ºinu poate depãºi sfârºitul lunii decembrie.(2) Camera Deputaþilor ºi Senatul se în-trunesc ºi în sesiuni extraordinare, la ce-rerea Preºedintelui României, a birouluipermanent al fiecãrei Camere ori a celpuþin o treime din numãrul deputaþilorsau al senatorilor. (3) Convocarea Camerelor se face de pre-ºedinþii acestora.

140

Secþiunea a 3-a Legiferarea

ARTICOLUL 72Categorii de legi (1) Parlamentul adoptã legi constituþiona-

le, legi organice ºi legi ordinare.(2) Legile constituþionale sunt cele de re-vizuire a Constituþiei. (3) Prin lege organicã se reglementeazã:a) sistemul electoral; b) organizarea ºi funcþionarea partidelorpolitice; c) organizarea ºi desfãºurarea referendu-mului; d) organizarea Guvernului ºi a Consiliu-lui Suprem de Apãrare a Þãrii; e) regimul stãrii de asediu ºi al celei deurgenþã; f) infracþiunile, pedepsele ºi regimul exe-cutãrii acestora; g) acordarea amnistiei sau a graþierii co-lective; h) organizarea ºi funcþionarea ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, a instanþelor ju-decãtoreºti, a Ministerului Public ºi aCurþii de Conturi; i) statutul funcþionarilor publici; j) contenciosul administrativ; k) regimul juridic general al proprietãþiiºi al moºtenirii; l) regimul general privind raporturile demuncã, sindicatele ºi protecþia socialã;m) organizarea generalã a învãþãmântului;n) regimul general al cultelor; o) organizarea administraþiei locale, a te-ritoriului, precum ºi regimul general pri-vind autonomia localã;

143

funcþii publice de autoritate, cu excepþiacelei de membru al Guvernului. (3) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prinlege organicã.

ARTICOLUL 69Imunitatea (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi re-parlamentarã þinut, arestat, percheziþionat sau trimis în

judecatã, penalã ori contravenþionalã, fãrãîncuviinþarea camerei din care face parte,dupã ascultarea sa. Competenþa de jude-catã aparþine Curþii Supreme de Justiþie. (2) În caz de infracþiune flagrantã, depu-tatul sau senatorul poate fi reþinut ºi su-pus percheziþiei. Ministrul justiþiei va in-forma neîntârziat pe preºedintele Came-rei asupra reþinerii ºi a percheziþiei. În ca-zul în care Camera sesizatã constatã cã nuexistã temei pentru reþinere, va dispuneimediat revocarea acestei mãsuri.

ARTICOLUL 70Independenþa Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãs-opiniilor pundere juridicã pentru voturile sau pen-

tru opiniile politice exprimate în exercita-rea mandatului.

ARTICOLUL 71Indemnizaþia ºi Deputaþii ºi senatorii primesc o indemni-celelalte drepturi zaþie lunarã. Cuantumul indemnizaþiei ºi

celelalte drepturi se stabilesc prin lege.

142

(2) Legile ordinare ºi hotãrârile se adoptãcu votul majoritãþii membrilor prezenþidin fiecare Camerã. (3) La cererea Guvernului sau din proprieiniþiativã, Parlamentul poate adopta pro-iecte de legi sau propuneri legislative cuprocedurã de urgenþã, stabilitã potrivit re-gulamentului fiecãrei Camere.

ARTICOLUL 75Trimiterea pro- Proiectele de legi sau propunerile legisla-iectelor de legi ºi tive adoptate de una din Camere se trimit a propunerilor celeilalte Camere a Parlamentului. Dacã legislative de la aceasta din urmã respinge proiectul de legeo Camerã la sau propunerea legislativã, ele se trimit, cealaltã pentru o nouã dezbatere, Camerei care le-a

adoptat. O nouã respingere este definitivã.

ARTICOLUL 76Medierea (1) Dacã una din Camere adoptã un pro-

iect de lege sau o propunere legislativãîntr-o redactare diferitã de cea aprobatãde cealaltã Camerã, preºedinþii Camere-lor vor iniþia, prin intermediul unei comi-sii paritare, procedura de mediere. (2) În cazul în care comisia nu ajunge laun acord sau dacã una din Camere nuaprobã raportul comisiei de mediere, tex-tele aflate în divergenþã se supun dezbate-rii Camerei Deputaþilor ºi Senatului, înºedinþã comunã, care vor adopta textuldefinitiv cu votul majoritãþii prevãzute laarticolul 74 alineatele (1) sau (2).

ARTICOLUL 77Promulgarea legii (1) Legea se trimite, spre promulgare,

Preºedintelui României. Promulgarea le-

145

p) modul de stabilire a zonei economiceexclusive; r) celelalte domenii pentru care, în Con-stituþie, se prevede adoptarea de legi or-ganice.

ARTICOLUL 73Iniþiativa legislativã (1) Iniþiativa legislativã aparþine Guver-

nului, deputaþilor, senatorilor, precum ºiunui numãr de cel puþin 250.000 de cetã-þeni cu drept de vot. Cetãþenii care îºi ma-nifestã dreptul la iniþiativã legislativã tre-buie sã provinã din cel puþin un sfert dinjudeþele þãrii, iar în fiecare din aceste ju-deþe sau în municipiul Bucureºti trebuiesã fie înregistrate cel puþin 10.000 desemnãturi în sprijinul acestei iniþiative.(2) Nu pot face obiectul iniþiativei legis-lative a cetãþenilor problemele fiscale,cele cu caracter internaþional, amnistia ºigraþierea. (3) Guvernul îºi exercitã iniþiativa legis-lativã prin transmiterea proiectului de le-ge cãtre una dintre Camere. (4) Deputaþii, senatorii ºi cetãþenii careexercitã dreptul la iniþiativã legislativãpot prezenta propuneri legislative numaiîn forma cerutã pentru proiectele de legi.(5) Propunerile legislative se supun întâiadoptãrii în Camera în care au fost pre-zentate.

ARTICOLUL 74Adoptarea legilor (1) Legile organice ºi hotãrârile privind ºi a hotãrârilor regulamentele Camerelor se adoptã cu

votul majoritãþii membrilor fiecãrei Ca-mere.

144

þionale, al unitãþii ºi al integritãþii teritori-ale a þãrii. (2) Preºedintele României vegheazã larespectarea Constituþiei ºi la buna func-þionare a autoritãþilor publice. În acestscop, preºedintele exercitã funcþia de me-diere între puterile statului, precum ºiîntre stat ºi societate.

ARTICOLUL 81Alegerea (1) Preºedintele României este ales prin Preºedintelui vot universal, egal, direct, secret ºi liber

exprimat. (2) Este declarat ales candidatul care a în-trunit, în primul tur de scrutin, majorita-tea de voturi ale alegãtorilor înscriºi înlistele electorale. (3) În cazul în care nici unul dintre candi-daþi nu a întrunit aceastã majoritate, se or-ganizeazã al doilea tur de scrutin, întreprimii doi candidaþi stabiliþi în ordineanumãrului de voturi obþinute în primultur. Este declarat ales candidatul care aobþinut cel mai mare numãr de voturi. (4) Nici o persoanã nu poate îndeplinifuncþia de preºedinte al României decâtpentru cel mult douã mandate. Acesteapot fi ºi succesive.

ARTICOLUL 82Validarea manda- (1) Rezultatul alegerilor pentru funcþia detului ºi depunerea Preºedinte al României este validat de jurãmântului Curtea Constituþionalã.

(2) Candidatul a cãrei alegere a fost vali-datã depune în faþa Camerei Deputaþilorºi a Senatului, în ºedinþã comunã, urmã-torul jurãmânt: �Jur sã-mi dãruiesc toatã

147

gii se face în termen de cel mult 20 de zilede la primire. (2) Înainte de promulgare, Preºedintele poatecere Parlamentului, o singurã datã, reexa-minarea legii. (3) Dacã Preºedintele a cerut reexamina-rea legii ori dacã s-a cerut verificareaconstituþionalitãþii ei, promulgarea legiise face în cel mult 10 zile de la primirealegii adoptate dupã reexaminare sau de laprimirea deciziei Curþii Constituþionale, princare i s-a confirmat constituþionalitatea.

ARTICOLUL 78Intrarea în vigoare Legea se publicã în Monitorul Oficial ala legii României ºi intrã în vigoare la data pu-

blicãrii sau la data prevãzutã în textul ei.

ARTICOLUL 79Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ con-

sultativ de specialitate al Parlamentului,care avizeazã proiectele de acte normati-ve în vederea sistematizãrii, unificãrii ºicoordonãrii întregii legislaþii. El þine evi-denþa oficialã a legislaþiei României. (2) Înfiinþarea, organizarea ºi funcþiona-rea Consiliului Legislativ se stabilescprin lege organicã.

CAPITOLUL IIPreºedintele României

ARTICOLUL 80Alegerea (1) Preºedintele României reprezintã statulPreºedintelui român ºi este garantul independenþei na-

146

data rãmânerii definitive a hotãrârii decondamnare.

ARTICOLUL 85Numirea (1) Preºedintele României desemneazã unGuvernului candidat pentru funcþia de prim-ministru

ºi numeºte Guvernul pe baza votului deîncredere acordat Parlamentului. (2) În caz de remaniere guvernamentalãsau de vacanþã a postului, Preºedintele re-vocã ºi numeºte, la propunerea primu-lui-ministru, pe unii membrii ai Guvernului.

ARTICOLUL 86Consultarea Preºedintele României poate consulta Guvernului Guvernul cu privire la probleme urgenþe

ºi de importanþã deosebitã.

ARTICOLUL 87Participarea la (1) Preºedintele României poate lua parte ºedinþele la ºedinþele Guvernului în care se dezbat Guvernului probleme de interes naþional privind poli-

tica externã, apãrarea þãrii, asigurarea or-dinii publice ºi, la cererea primului-mi-nistru, în alte situaþii. (2) Preºedintele României prezideazã ºe-dinþele Guvernului la care participã.

ARTICOLUL 88Mesaje Preºedintele României adreseazã Parla-

mentului mesaje cu privire la principaleleprobleme politice ale naþiunii.

ARTICOLUL 89Dizolvarea (1) Dupã consultarea preºedinþilor celor Parlamentului douã Camere ºi a liderilor grupurilor par-

lamentare, preºedintele României poate

149

puterea ºi priceperea pentru propãºireaspiritualã ºi materialã a poporului român,sã respect Constituþia ºi legile þãrii, sãapãr democraþia, drepturile ºi libertãþilefundamentale ale cetãþenilor, suveranita-tea, independenþa, unitatea ºi integritateateritorialã a României. Aºa sã-mi ajuteDumnezeu!�

ARTICOLUL 83Durata mandatului (1) Mandatul preºedintelui României este

de 4 ani ºi se exercitã de la data depuneriijurãmântului. (2) Preºedintele României îºi exercitã man-datul pânã la depunerea jurãmântului dePreºedintele nou ales. (3) Mandatul preºedintelui României poatefi prelungit, prin lege organicã, în caz derãzboi sau de catastrofã.

ARTICOLUL 84Incompatibilitãþi (1) În timpul mandatului, Preºedintele Ro-ºi imunitãþi mâniei nu poate fi membru al unui partid

ºi nu poate îndeplini nici o altã funcþiepublicã sau privatã. (2) Preºedintele României se bucurã deimunitate. Prevederile articolului 70 se apli-cã în mod corespunzãtor. (3) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºe-dinþa comunã, pot hotãrî punerea subacuzare a Preºedintelui României pentruînaltã trãdare, cu votul a cel puþin douãtreimi din numãrul deputaþilor ºi senato-rilor. Competenþa de judecatã aparþineCurþii Supreme de Justiþie, în condiþiilelegii. Preºedintele este demis de drept la

148

de preºedinte al Consiliului Suprem deApãrare a Þãrii. (2) El poate declara, cu aprobarea preala-bilã a Parlamentului, mobilizarea parþialãsau generalã a forþelor armate. Numai încazuri excepþionale, hotãrârea Preºedin-telui se supune ulterior aprobãrii Parla-mentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.(3) În caz de agresiune armatã îndreptatãîmpotriva þãrii, Preºedintele României iamãsuri pentru respingerea agresiunii ºi leaduce neîntârziat la cunoºtinþã Parlamen-tului, printr-un mesaj. Dacã Parlamentulnu se aflã în sesiune, el se convocã dedrept în 24 de ore de la declanºarea agre-siunii.

ARTICOLUL 93Mãsuri excepþionale (1) Preºedintele României instituie, potri-

vit legii, starea de asediu sau starea de ur-genþã, în întreaga þarã ori în unele locali-tãþi, ºi solicitã Parlamentului încuviinþa-rea mãsurii adoptate, în cel mult 5 zile dela luarea acesteia. (2) Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiu-ne, el se convoacã de drept în cel mult 48de ore de la instituirea stãrii de asediu saua stãrii de urgenþã ºi funcþioneazã pe toatãdurata acestora.

ARTICOLUL 94Alte atribuþii Preºedintele României îndeplineºte ºi ur-

mãtoarele atribuþii: a) conferã decoraþii ºi titluri de onoare; b) acordã gradele de mareºal, de generalºi de amiral;

151

sã dizolve parlamentul, dacã acesta nu aacordat votul de încredere pentru forma-rea Guvernului în termen de 60 de zile dela prima solicitare ºi numai dupã respin-gerea a cel puþin douã solicitãri de înves-titurã. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fidizolvat o singurã datã. (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ul-timele ºase luni ale mandatului Preºedin-telui României ºi nici în timpul stãrii deasediu sau al stãrii de urgenþã.

ARTICOLUL 90Referendumul Preºedintele României, dupã consultarea

Parlamentului, poate cere poporului sã-ºiexprime, prin referendum, voinþa cu pri-vire la probleme de interes naþional.

ARTICOLUL 91Atribuþii în (1) Preºedintele încheie tratate internaþio-domeniul politicii nale în numele României, negociate de externe Guvern, ºi le supune spre ratificare Parla-

mentului, în termen de 60 de zile.(2) Preºedintele, la propunerea Guvernu-lui, acrediteazã ºi recheamã reprezentan-þii diplomatici ai României ºi aprobã înfi-inþarea, desfiinþarea sau schimbarea ran-gului misiunilor diplomatice. (3) Reprezentanþii diplomatici ai altor statesunt acreditaþi pe lângã Preºedintele Ro-mâniei.

ARTICOLUL 92Atribuþii în (1) Preºedintele României este comandan-domeniul apãrãrii tul forþelor armate ºi îndeplineºte funcþia

150

ARTICOLUL 97Interimatul funcþiei (1) Dacã funcþia de preºedinte devine va-

cantã ori dacã Preºedintele este suspendatdin funcþie sau dacã se aflã în imposibili-tate temporarã de a-ºi exercita atribuþiile,interimatul se asigurã, în ordine, de pre-ºedintele Senatului sau de preºedinteleCamerei Deputaþilor. (2) Atribuþiile prevãzute la articolele 88�90nu pot fi exercitate pe durata interimatu-lui funcþiei prezidenþiale.

ARTICOLUL 98Rãspunderea Dacã persoana care asigurã interimatul preºedintelui funcþiei de Preºedinte al României sãvâr-interimar ºeºte fapte grave, prin care se încalcã pre-

vederile Constituþiei, se aplicã articolul95 ºi articolul 97.

ARTICOLUL 99Actele Preºedintelui (1) În exercitarea atribuþiilor sale, Preºe-

dintele României emite decrete care sepublicã în Monitorul Oficial al României.Nepublicarea atrage inexistenþa decretului.(2) Decretele emise de Preºedintele Ro-mâniei în exercitarea atribuþiilor sale pre-vãzute în articolul 91 alineatele (1) ºi (2),articolul 92 alineatele (2) ºi (3), articolul93 alineatul (1) ºi articolul 94 literele a),b) ºi d) se contrasemneazã de primul-mi-nistru.

ARTICOLUL 100Indemnizaþia ºi Indemnizaþia ºi celelalte drepturi ale Pre-celelalte drepturi ºedintelui României se stabilesc prin lege.

153

c) numeºte în funcþii publice, în condiþiileprevãzute de lege; d) acordã graþierea individualã.

ARTICOLUL 95Suspendarea din (1) În cazul sãvârºirii unor fapte grave prinfuncþie care încalcã prevederile Constituþiei, Pre-

ºedintele României poate fi suspendat dinfuncþie de Camera Deputaþilor ºi de Se-nat, în ºedinþã comunã, cu votul majoritã-þii deputaþilor ºi senatorilor, dupã consul-tarea Curþii Constituþionale. Preºedintelepoate da Parlamentului explicaþii cu pri-vire la faptele ce i se imputã. (2) Propunerea de suspendare din funcþiepoate fi iniþiatã de cel puþin o treime dinnumãrul deputaþilor ºi senatorilor ºi seaduce, neîntârziat, la cunoºtinþã Preºedin-telui. (3) Dacã propunerea de suspendare dinfuncþie este aprobatã, în cel mult 30 dezile se organizeazã un referendum pentrudemiterea Preºedintelui.

ARTICOLUL 96Vacanþa funcþiei (1) Vacanþa funcþiei de Preºedinte al Ro-

mâniei intervine în caz de demisie, de de-mitere din funcþie, de imposibilitate defi-nitivã a exercitãrii atribuþiilor sau de de-ces.(2) În termen de trei luni de la data la carea intervenit vacanþa funcþiei de Preºedinteal României, Guvernul va organiza alegeripentru un nou Preºedinte.

152

dual, în faþa Preºedintelui României, jurã-mântul de la articolul 82. (2) Guvernul în întregul sãu ºi fiecare mem-bru în parte îºi exercitã mandatul, începândde la data depunerii jurãmântului.

ARTICOLUL 104Incompatibilitãþi (1) Funcþia de membru al Guvernului este

incompatibilã cu exercitarea altei funcþiipublice de autoritate, cu excepþia celei dedeputat sau de senator. De asemenea, eaeste incompatibilã cu exercitarea uneifuncþii de reprezentare profesionalã sala-rizate în cadrul organizaþiilor cu scop co-mercial. (2) Alte incompatibilitãþi se stabilesc prinlege organicã.

ARTICOLUL 105Încetarea funcþiei Funcþia de membru al Guvernului înce-de membru al teazã în urma demisiei, a revocãrii, a Guvernului pierderii drepturilor electorale, a stãrii de

incompatibilitate, a decesului, precum ºiîn alte cazuri prevãzute de lege.

ARTICOLUL 106Primul-ministru (1) Primul-ministru conduce Guvernul ºi

coordoneazã activitatea membrilor aces-tuia, respectând atribuþiile ce le revin. Deasemenea, prezintã Camerei Deputaþilorsau Senatului rapoarte ºi declaraþii cu pri-vire la politica Guvernului, care se dezbatcu prioritate. (2) Dacã primul-ministru se aflã într-unadin situaþiile prevãzute la articolul 105sau este în imposibilitate de a-ºi exercitaatribuþiile, Preºedintele României va de-

155

CAPITOLUL IIIGuvernul

ARTICOLUL 101Rolul ºi structura (1) Guvernul, potrivit programului sãu de

guvernare acceptat de Parlament, asigurãrealizarea politicii interne ºi externe a þã-rii ºi exercitã conducerea generalã a ad-ministraþiei publice.(2) În îndeplinirea atribuþiilor sale, Gu-vernul coopereazã cu organismele socialeinteresate. (3) Guvernul este alcãtuit din prim-minis-tru, miniºtri ºi alþi membri stabiliþi prinlege organicã.

ARTICOLUL 102Învestitura (1) Preºedintele României desemneazã un

candidat pentru funcþia de prim-ministru,în urma consultãrii partidului care are ma-joritatea absolutã în Parlament ori, dacãnu existã o asemenea majoritate, a parti-delor reprezentate în Parlament.(2) Candidatul pentru funcþia de prim-mi-nistru va cere, în termen de 10 zile de ladesemnare, votul de încredere al Parlamen-tului asupra programului ºi a întregii listea Guvernului.(3) Programul ºi lista Guvernului se dez-bat de Camera Deputaþilor ºi de Senat, înºedinþã comunã. Parlamentul acordã în-credere Guvernului cu votul majoritãþiideputaþilor ºi senatorilor.

ARTICOLUL 103Jurãmântul de (1) Primul-ministru, miniºtrii ºi ceilalþicredinþã membri ai Guvernului vor depune indivi-

154

(2) Numai Camera Deputaþilor, Senatul ºiPreºedintele României au dreptul sã cearãurmãrirea penalã a membrilor Guvernuluipentru faptele sãvârºite în exerciþiul func-þiei lor. Dacã s-a cerut urmãrirea penalã,Preºedintele României poate dispune sus-pendarea acestora din funcþie. Trimitereaîn judecatã a unui membru al Guvernuluiatrage suspendarea lui din funcþie. Com-petenþa de judecatã aparþine Curþii Supre-me de Justiþie. (3) Cazurile de rãspundere ºi pedepseleaplicabile membrilor Guvernului sunt re-glementate printr-o lege privind responsa-bilitatea ministerialã.

ARTICOLUL 109Încetarea (1) Guvernul îºi exercitã mandatul pânã mandatului la data validãrii alegerilor parlamentare

generale. (2) Guvernul este demis la data retrageriide Parlament a încrederii acordate saudacã primul-ministru se aflã într-una dinsituaþiile prevãzute în articolul 105 orieste în imposibilitatea de a-ºi exercitaatribuþiile mai mult de 45 de zile. (3) În situaþiile prevãzute în alineatul (2)sunt aplicabile prevederile articolului 102.(4) Guvernul al cãrui mandat a încetat po-trivit alineatelor (1) ºi (2) îndeplineºtenumai actele necesare pentru administra-rea treburilor publice, pânã la depunereajurãmântului de membrii noului Guvern.

157

semna un alt membru al Guvernului caprim-ministru interimar, pentru a îndepliniatribuþiile primului-ministru, pânã la for-marea noului Guvern. Interimatul, pe peri-oada imposibilitãþii exercitãrii atribuþiilor,înceteazã dacã primul-ministru îºi reiaactivitatea în Guvern.(3) Prevederile alineatului (2) se aplicã înmod corespunzãtor ºi celorlalþi membri aiGuvernului, la propunerea primului-mi-nistru, pentru o perioadã de cel mult 45de zile.

ARTICOLUL 107Actele Guvernului (1) Guvernul adoptã hotãrâri ºi ordonanþe.

(2) Hotãrârile se emit pentru organizareaexecutãrii legilor. (3) Ordonanþele se emit în temeiul uneilegi speciale de abilitare, în limitele ºi încondiþiile prevãzute de aceasta. (4) Hotãrârile ºi ordonanþele adoptate deGuvern se semneazã de primul-ministru,se contrasemneazã de miniºtrii care auobligaþia punerii lor în executare ºi se pu-blicã în Monitorul Oficial al României.Nepublicarea atrage inexistenþa hotãrâriisau a ordonanþei. Hotãrârile care au ca-racter militar se comunicã numai institu-þiilor interesate.

ARTICOLUL 108Rãspunderea (1) Guvernul rãspunde politic numai în faþamembrilor Parlamentului pentru întreaga sa activi-Guvernului tate. Fiecare membru al Guvernului rãs-

punde politic solidar cu ceilalþi membripentru activitatea Guvernului ºi pentruactele acestuia.

156

deputaþilor ºi senatorilor ºi se comunicãGuvernului la data depunerii. (3) Moþiunea de cenzurã se dezbate dupã3 zile de la data când a fost prezentatã înºedinþa comunã a celor douã Camere. (4) Dacã moþiunea de cenzurã a fost res-pinsã, deputaþii ºi senatorii care au sem-nat-o nu mai pot iniþia, în aceeaºi sesiune,o nouã moþiune de cenzurã, cu excepþiacazului în care Guvernul îºi angajeazãrãspunderea potrivit articolului 113.

ARTICOLUL 113Angajarea rãs- (1) Guvernul îºi poate angaja rãspunderea punderii în faþa Camerei Deputaþilor ºi a Senatului,Guvernului în ºedinþã comunã, asupra unui program,

a unei declaraþii de politicã generalã sau aunui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacã o moþiunede cenzurã, depusã în termen de 3 zile dela prezentarea programului, a declaraþieide politicã generalã sau a proiectului delege, a fost votatã în condiþiile articolului112. (3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivitalineatului (2), proiectul de lege prezentatse considerã adoptat, iar programul saudeclaraþia de politicã generalã devineobligatorie pentru Guvern. (4) În cazul în care Preºedintele Româ-niei cere reexaminarea legii adoptate po-trivit alineatului (3), dezbaterea acesteiase va face în ºedinþa comunã a celor douãCamere.

159

CAPITOLUL IVRaporturile Parlamentului cu Guvernul

ARTICOLUL 110Informarea (1) Guvernul ºi celelalte organe ale admi-Parlamentului nistraþiei publice, în cadrul controlului

parlamentar al activitãþii lor, sunt obligatesã prezinte informaþiile ºi documentelecerute de Camera Deputaþilor, de Senatsau de comisiile parlamentare, prin inter-mediul preºedinþilor acestora. În cazul încare o iniþiativã legislativã implicã modi-ficarea prevederilor bugetului de stat saua bugetului asigurãrilor sociale de stat,solicitarea informãrii este obligatorie. (2) Membrii Guvernului au acces la lu-crãrile Parlamentului. Dacã li se solicitãprezenþa, participarea lor este obligatorie.

ARTICOLUL 111Întrebãri ºi (1) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi interpelãri sunt obligaþi sã rãspundã la întrebãrile

sau la interpelãrile formulate de deputaþisau de senatori.(2) Camera Deputaþilor sau Senatul poateadopta o moþiune prin care sã-ºi exprimepoziþia cu privire la problema ce a fãcutobiectul interpelãrii.

ARTICOLUL 112Moþiunea de (1) Camera Deputaþilor ºi Senatul, în ºe-cenzurã dinþã comunã, pot retrage încrederea

acordatã Guvernului prin adoptarea uneimoþiuni de cenzurã, cu votul majoritãþiideputaþilor ºi senatorilor. (2) Moþiunea de cenzurã poate fi iniþiatãde cel puþin o pãtrime din numãrul total al

158

(2) Alte organe de specialitate se pot or-ganiza în subordinea Guvernului ori a mi-nisterelor sau ca autoritãþi administrativeautonome.

ARTICOLUL 116Înfiinþarea (1) Ministerele se înfiinþeazã, se organi-

zeazã ºi funcþioneazã potrivit legii. (2) Guvernul ºi ministerele, cu avizul Curþiide Conturi, pot înfiinþa organe de specia-litate, în subordinea lor, numai dacã legeale recunoaºte aceastã competenþã. (3) Autoritãþile administrative autonomese pot înfiinþa prin lege organicã.

ARTICOLUL 117Forþele armate (1) Armata este subordonatã exclusiv vo-

inþei poporului pentru garantarea suvera-nitãþii, a independenþei ºi a unitãþii statu-lui, a integritãþii teritoriale a þãrii ºi a de-mocraþiei constituþionale. (2) Structura sistemului naþional de apã-rare, organizarea armatei, pregãtirea po-pulaþiei, a economiei ºi a teritoriului pen-tru apãrare, precum ºi statutul cadrelormilitare, se stabilesc prin lege organicã.(3) Prevederile alineatelor (1) ºi (2) seaplicã, în mod corespunzãtor, poliþiei ºiserviciilor de informaþii ale statului, pre-cum ºi celorlalte componente ale forþelorarmate. (4) Organizarea de activitãþi militare sauparamilitare în afara unei autoritãþi stataleeste interzisã. (5) Pe teritoriul României nu pot intra sautrece trupe strãine decât în condiþiile sta-bilite de lege.

161

ARTICOLUL 114Delegarea (1) Parlamentul poate adopta o lege spe-legislativã cialã de abilitare a Guvernului pentru a

emite ordonanþe în domenii care nu facobiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în modobligatoriu, domeniul ºi data pânã la carese pot emite ordonanþe. (3) Dacã legea de abilitare o cere, ordo-nanþele se supun aprobãrii Parlamentului,potrivit procedurii legislative, pânã la îm-plinirea termenului de abilitare. Nerespec-tarea termenului atrage încetarea efecte-lor ordonanþei. (4) În cazuri excepþionale, Guvernul poa-te adopta ordonanþe de urgenþã. Acesteaintrã în vigoare numai dupã depunerea lorspre aprobare la Parlament. Dacã Parla-mentul nu se aflã în sesiune, el se con-voacã în mod obligatoriu. (5) Aprobarea sau respingerea ordonanþe-lor se face printr-o lege în care vor fi cu-prinse ºi ordonanþele ale cãror efecte auîncetat potrivit alineatului (3).

CAPITOLUL VAdministraþia publicã

Secþiunea 1 Administraþia publicã centralã de specialitate

ARTICOLUL 115Structura (1) Ministerele se organizeazã numai în

subordinea Guvernului.

160

(2) Consiliul judeþean este ales ºi funcþio-neazã în condiþiile legii.

ARTICOLUL 122Prefectul (1) Guvernul numeºte câte un prefect în

fiecare judeþ ºi în municipiul Bucureºti.(2) Prefectul este reprezentantul Guver-nului pe plan local ºi conduce serviciilepublice descentralizate ale ministerelor ºiale celorlalte organe centrale, din unitãþi-le administrativ-teritoriale. (3) Atribuþiile prefectului se stabilesc po-trivit legii. (4) Prefectul poate ataca, în faþa instanþeide contencios administrativ, un act alconsiliului judeþean, al celui local sau alprimarului, în cazul în care considerã ac-tul ilegal. Actul atacat este suspendat dedrept.

CAPITOLUL VIAutoritatea judecãtoreascã

Secþiunea 1Instanþele judecãtoreºti

ARTICOLUL 123Înfãptuirea justiþiei (1) Justiþia se înfãptuieºte în numele legii.

(2) Judecãtorii sunt independenþi ºi se su-pun numai legii.

ARTICOLUL 124Statutul (1) Judecãtorii numiþi de Preºedintele Ro-judecãtorilor mâniei sunt inamovibili, potrivit legii.

Preºedintele ºi ceilalþi judecãtori ai CurþiiSupreme de Justiþie sunt numiþi pe o peri-

163

ARTICOLUL 118Consiliul Suprem Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii or-de Apãrare a Þãrii ganizeazã ºi coordoneazã unitar activitã-

þile care privesc apãrarea þãrii ºi siguranþanaþionalã.

Secþiunea a 2-a Administraþia publicã localã

ARTICOLUL 119Principii de bazã Administraþia publicã din unitãþile admi-

nistrativ-teritoriale se întemeiazã pe prin-cipiul autonomiei locale ºi pe cel al des-centralizãrii serviciilor publice.

ARTICOLUL 120Autoritãþi comunale (1) Autoritãþile administraþiei publice, prinºi orãºeneºti care se realizeazã autonomia localã în co-

mune ºi în oraºe, sunt consiliile localealese ºi primarii aleºi, în condiþiile legii.(2) Consiliile locale ºi primarii funcþionea-zã, în condiþiile legii, ca autoritãþi admi-nistrative autonome ºi rezolvã treburilepublice din comune ºi din oraºe. (3) Autoritãþile prevãzute la alineatul (1)se pot constitui ºi în subdiviziunile admi-nistrativ-teritoriale ale municipiilor.

ARTICOLUL 121Consiliul judeþean (1) Consiliul judeþean este autoritatea ad-

ministraþiei publice pentru coordonareaactivitãþii consiliilor comunale ºi orãºe-neºti, în vederea realizãrii serviciilor pu-blice de interes judeþean.

162

ARTICOLUL 128Folosirea cãilor Împotriva hotãrârilor judecãtoreºti, pãrþilede atac interesate ºi Ministerul Public pot exercita

cãile de atac, în condiþiile legii.

ARTICOLUL 129Poliþia instanþelor Instanþele judecãtoreºti dispun de poliþia

pusã în serviciul lor.

Secþiunea a 2-a Ministerul Public

ARTICOLUL 130Rolul Ministerului (1) În activitatea judiciarã, Ministerul Pu-Public blic reprezintã interesele generale ale so-

cietãþii ºi apãrã ordinea de drept, precumºi drepturile ºi libertãþile cetãþenilor.(2) Ministerul Public îºi exercitã atribuþi-ile prin procurori constituiþi în parchete,în condiþiile legii.

ARTICOLUL 131Statutul (1) Procurorii îºi desfãºoarã activitatea poprocurorilor trivit principiului legalitãþii, al imparþiali-

tãþii ºi al controlului ierarhic, sub autori-tatea ministrului justiþiei. (2) Funcþia de procuror este incompatibi-lã cu orice altã funcþie publicã sau priva-tã, cu excepþia funcþiilor didactice din în-vãþãmântul superior.

165

oadã de 6 ani. Ei pot fi reînvestiþi în func-þie. Promovarea, transferul ºi sancþiona-rea judecãtorilor pot fi dispuse numai deConsiliul Superior al Magistraturii, încondiþiile legii. (2) Funcþia de judecãtor este incompati-bilã cu orice altã funcþie publicã sau pri-vatã, cu excepþia funcþiilor didactice dinînvãþãmântul superior.

ARTICOLUL 125Instanþele (1) Justiþia se realizeazã prin Curtea Su-judecãtoreºti premã de Justiþie ºi prin celelalte instanþe

judecãtoreºti stabilite de lege. (2) Este interzisã înfiinþarea de instanþeextraordinare. (3) Competenþa ºi procedura de judecatãsunt stabilite de lege.

ARTICOLUL 126Caracterul public ªedinþele de judecatã sunt publice, afarã al dezbaterilor de cazurile prevãzute de lege.

ARTICOLUL 127Dreptul la interpret (1) Procedura judiciarã se desfãºoarã în

limba românã. (2) Cetãþenii aparþinând minoritãþilor na-þionale, precum ºi persoanele care nu în-þeleg sau nu vorbesc limba românã audreptul de a lua cunoºtinþã de toate acteleºi lucrãrile dosarului, de a vorbi în instan-þã ºi de a pune concluzii, prin interpret; înprocesele penale acest drept este asiguratîn mod gratuit.

164

d) exploatarea resurselor naturale, în con-cordanþã cu interesul naþional;e) refacerea ºi ocrotirea mediului încon-jurãtor, precum ºi menþinerea echilibruluiecologic;f) crearea condiþiilor necesare pentru creº-terea calitãþii vieþii.

ARTICOLUL 135Proprietatea (1) Statul ocroteºte proprietatea.

(2) Proprietatea este publicã sau privatã. (3) Proprietatea publicã aparþine statuluisau unitãþilor administrativ-teritoriale. (4) Bogãþiile de orice naturã ale subsolu-lui, cãile de comunicaþii, spaþiul aerian,apele cu potenþial energetic valorificabilºi acelea ce pot fi folosite în interes pu-blic, plajele, marea teritorialã, resurselenaturale ale zonei economice ºi ale plato-ului continental, precum ºi alte bunuristabilite de lege, fac obiectul exclusiv alproprietãþii publice. (5) Bunurile proprietate publicã sunt ina-lienabile. În condiþiile legii, ele pot fi dateîn administrare regiilor autonome ori in-stituþiilor publice sau pot fi concesionateori închiriate. (6) Proprietatea privatã este, în condiþiilelegii, inviolabilã.

ARTICOLUL 136Sistemul financiar (1) Formarea, administrarea, întrebuinþa-

rea ºi controlul resurselor financiare alestatului, ale unitãþilor administrativ-teri-toriale ºi ale instituþiilor publice sunt re-glementate prin lege.

167

Secþiunea a 3-a Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 132Competenþa Consiliul Superior al Magistraturii este

alcãtuit din magistraþi aleºi, pentru o du-ratã de 4 ani, de Camera Deputaþilor ºi deSenat, în ºedinþa comunã.

ARTICOLUL 133Atribuþii (1) Consiliul Superior al Magistraturii pro-

pune preºedintelui României numirea înfuncþie a judecãtorilor ºi a procurorilor,cu excepþia celor stagiari, în condiþiile le-gii. În acest caz, lucrãrile sunt prezidate,fãrã drept de vot, de ministrul justiþiei. (2) Consiliul Superior al Magistraturii în-deplineºte rolul de consiliu de disciplinãal judecãtorilor. În acest caz, lucrãrilesunt prezidate de preºedintele Curþii Su-preme de Justiþie.

TITLUL IVEconomia ºi finanþele publice

ARTICOLUL 134Economia (1) Economia României este economie de

piaþã. (2) Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerþului, protecþia concu-renþei loiale, crearea cadrului favorabilpentru valorificarea tuturor factorilor deproducþie; b) protejarea intereselor naþionale în acti-vitatea economicã, financiarã ºi valutarã;c) stimularea cercetãrii ºtiinþifice naþionale;

166

În condiþiile legii, Curtea exercitã ºi atri-buþii jurisdicþionale. (2) Curtea de Conturi prezintã anual Par-lamentului un raport asupra conturilor degestiune ale bugetului public naþional dinexerciþiul bugetar expirat, cuprinzând ºineregulile constatate. (3) La cererea Camerei Deputaþilor sau aSenatului, Curtea de Conturi controleazãmodul de gestionare a resurselor publiceºi raporteazã despre cele constatate. (4) Membrii Curþii de Conturi, numiþi deParlament, sunt independenþi ºi inamovi-bili, potrivit legii. Ei sunt supuºi incom-patibilitãþilor prevãzute de lege pentru ju-decãtori.

TITLUL VCurtea Constituþionalã

ARTICOLUL 140Structura (1) Curtea Constituþionalã se compune din

nouã judecãtori, numiþi pentru un mandatde 9 ani, care nu poate fi prelungit sauînnoit.(2) Trei judecãtori sunt numiþi de CameraDeputaþilor, trei de Senat ºi trei de Preºe-dintele României. (3) Judecãtorii Curþii Constituþionale aleg,prin vot secret, preºedintele acesteia, pen-tru o perioadã de 3 ani.(4) Curtea Constituþionalã se înnoieºte cuo treime din judecãtorii ei, din 3 în 3 ani,în condiþiile prevãzute de legea organicãa Curþii.

169

(2) Moneda naþionalã este leul, iar subdi-viziunea acestuia, banul.

ARTICOLUL 137Bugetul public (1) Bugetul public naþional cuprinde bu-naþional getul de stat, bugetul asigurãrilor sociale

de stat ºi bugetele locale ale comunelor,ale oraºelor ºi ale judeþelor. (2) Guvernul elaboreazã anual proiectulbugetului de stat ºi cel al asigurãrilor so-ciale de stat, pe care le supune, separat,aprobãrii Parlamentului. (3) Dacã legea bugetului de stat ºi legeabugetului asigurãrilor sociale de stat nuau fost adoptate cu cel puþin 3 zile înaintede expirarea exerciþiului bugetar, se apli-cã în continuare bugetul de stat ºi bugetulasigurãrilor sociale de stat ale anului pre-cedent, pânã la adoptarea noilor bugete.(4) Bugetele locale se elaboreazã, se apro-bã ºi se executã în condiþiile legii. (5) Nici o cheltuialã bugetarã nu poate fiaprobatã fãrã stabilirea sursei de finanþare.

ARTICOLUL 138Impozite, taxe (1) Taxele ºi orice alte venituri ale bugetu-

lui de stat ºi ale bugetului asigurãrilor so-ciale de stat se stabilesc numai prin lege.(2) Impozitele ºi taxele locale se stabilescde consiliile locale sau judeþe, în limiteleºi în condiþiile legii.

ARTICOLUL 139Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercitã controlul

asupra modului de formare, de adminis-trare ºi de întrebuinþare a resurselor finan-ciare ale statului ºi ale sectorului public.

168

c) hotãrãºte asupra excepþiilor ridicate înfaþa instanþelor judecãtoreºti privind ne-constituþionalitatea legilor ºi a ordonanþe-lor; d) vegheazã la respectarea procedurii pentrualegerea preºedintelui României ºi con-firmã rezultatele sufragiului; e) constatã existenþa împrejurãrilor carejustificã interimatul în exercitarea funcþi-ei de Preºedinte al României ºi comunicãcele constatate Parlamentului ºi Guvernu-lui; f) dã aviz consultativ pentru propunereade suspendare din funcþie a PreºedinteluiRomâniei; g) vegheazã la respectarea procedurii pentruorganizarea ºi desfãºurarea referendumu-lui ºi confirmã rezultatele acestuia;h) verificã îndeplinirea condiþiilor pentruexercitarea iniþiativei legislative de cãtrecetãþeni; i) hotãrãºte asupra contestaþiilor care auca obiect constituþionalitatea unui partidpolitic.

ARTICOLUL 145Deciziile Curþii (1) În cazurile de neconstituþionalitate con-Constituþionale statate potrivit articolului 144 literele a)

ºi b), legea sau regulamentul se trimitespre reexaminare. Dacã legea este adop-tatã în aceeaºi formã, cu o majoritate decel puþin douã treimi din numãrul mem-brilor fiecãrei Camere, obiecþia de necon-stituþionalitate este înlãturatã, iar promul-garea devine obligatorie.(2) Deciziile Curþii Constituþionale suntobligatorii ºi au putere numai pentru vi-

171

ARTICOLUL 141Condiþii pentru Judecãtorii Curþii Constituþionale trebuie numire sã aibã o pregãtire juridicã superioarã,

înaltã competenþã profesionalã ºi o vechi-me de cel puþin 18 ani în activitatea juri-dicã sau în învãþãmântul juridic superior.

ARTICOLUL 142Incompatibilitãþi Funcþia de judecãtor al Curþii Constituþio-

nale este incompatibilã cu oricare altãfuncþie publicã sau privatã, cu excepþiafuncþiilor didactice din învãþãmântul juri-dic superior.

ARTICOLUL 143Independenþa ºi Judecãtorii Curþii Constituþionale sunt in-inamovibilitatea dependenþi în exercitarea mandatului lor

ºi inamovibili pe durata acestuia.

ARTICOLUL 144Atribuþii Curtea Constituþionalã are urmãtoarele

atribuþii: a) se pronunþã asupra constituþionalitãþiilegilor, înainte de promulgarea acestora,la sesizarea Preºedintelui României, aunuia dintre preºedinþii celor douã Came-re, a guvernului, a Curþii Supreme de Jus-tiþie, a unui numãr de cel puþin 50 de depu-taþi sau de cel puþin 25 de senatori, pre-cum ºi, din oficiu, asupra iniþiativelor derevizuire a Constituþiei; b) se pronunþã asupra constituþionalitãþiiregulamentelor Parlamentului, la sesiza-rea unuia dintre preºedinþii celor douãCamere, a unui grup parlamentar sau aunui numãr de cel puþin 50 de deputaþisau de cel puþin 25 de senatori;

170

ARTICOLUL 148Limitele revizuirii (1) Dispoziþiile prezentei Constituþii pri-

vind caracterul naþional, independent,unitar ºi indivizibil al statului român, for-ma republicanã de guvernãmânt integrita-tea teritoriului, independenþa justiþiei, plu-ralismul politic ºi limba oficialã nu potforma obiectul revizuirii. (2) De asemenea, nici o revizuire nu poa-te fi fãcutã dacã are ca rezultat suprima-rea drepturilor ºi libertãþilor fundamen-tale ale cetãþenilor sau a garanþiilor aces-tora. (3) Constituþia nu poate fi revizuitã pe dura-ta stãrii de asediu sau a stãrii de urgenþã ºinici în timp de rãzboi.

TITLUL VIIDispoziþii finale ºi tranzitorii

ARTICOLUL 149Intrarea în vigoare Prezenta Constituþie intrã în vigoare la

data aprobãrii ei prin referendum. La ace-eaºi datã, Constituþia din 21 August 1965este ºi rãmâne în întregime abrogatã.

ARTICOLUL 150Conflictul temporal (1) Legile ºi toate celelalte acte normativede legi rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu

contravin prezentei Constituþii. (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12luni de la data intrãrii în vigoare a legiisale de organizare, va examina conformi-tatea legislaþiei cu prezenta Constituþie ºi

173

itor. Ele se publicã în Monitorul Oficial alRomâniei.

TITLUL VIRevizuirea Constituþiei

ARTICOLUL 146Iniþiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituþiei poate fi iniþia-

tã de Preºedintele României la propune-rea Guvernului, de cel puþin o pãtrime dinnumãrul deputaþilor sau al senatorilor,precum ºi de cel puþin 500.000 de cetã-þeni cu drept de vot. (2) Cetãþenii care iniþiazã revizuirea Con-stituþiei trebuie sã provinã din cel puþinjumãtate din judeþele þãrii, iar în fiecaredin aceste judeþe sau în municipiul Bucu-reºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin20.000 de semnãturi în sprijinul acesteiiniþiative.

ARTICOLUL 147Procedura de (1) Proiectul sau propunerea de revizuire revizuire trebuie adoptatã de Camera Deputaþilor ºi

de Senat, cu o majoritate de cel puþindouã treimi din numãrul membrilor fiecã-rei Camere. (2) Dacã prin procedura de mediere nu seajunge la un acord, Camera Deputaþilor ºiSenatul, în ºedinþã comunã, hotãrãsc cuvotul a cel puþin trei pãtrimi din numãruldeputaþilor ºi senatorilor. (3) Revizuirea este definitivã dupã apro-barea ei prin referendum, organizat în celmult 30 de zile de la data adoptãrii pro-iectului sau a propunerii de revizuire.

172

ANEXA IIDECLARAÞIA UNIVERSALÃ

A DREPTURILOR OMULUI (O.N.U., 1948)

ARTICOLUL 1Toate fiinþele umane se nasc libere ºi egale în demnitate ºi

în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raþiune ºi conºtiinþã ºi trebuiesã se comporte unele faþã de altele în spiritul fraternitãþii.

ARTICOLUL 2Fiecare se poate prevala de toate drepturile ºi libertãþile

proclamate în prezenta Declaraþie, fãrã nici un fel de deosebireca, de pildã, deosebirea de rasã, culoare, sex, limbã, religie,opinie politicã sau orice altã opinie, de origine naþionalã sausocialã, avere, naºtere sau orice alte împrejurãri. În afarã deaceasta, nu se va face nici deosebire dupã statutul politic, juri-dic sau internaþional al þãrii sau teritoriului de care þine o per-soanã, fie cã aceastã þarã sau teritoriu sunt dependente, sub tu-tele, neautonome sau supuse vreunei alte limitãri de suverani-tate.

ARTICOLUL 3Orice fiinþã umanã are dreptul la viaþã, la libertate ºi la se-

curitatea persoanei sale.

ARTICOLUL 4Nimeni nu va fi þinut în sclavie, nici în servitute; sclavia ºi

comerþul de sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

175

va face Parlamentului sau, dupã caz, Gu-vernului, propuneri corespunzãtoare.

ARTICOLUL 151Instituþiile existente (1) Instituþiile republicii, existente la data

intrãrii în vigoare a prezentei Constituþii,rãmân în funcþie pânã la constituirea ce-lor noi. (2) Noua Curte Supremã de Justiþie va finumitã, în condiþiile legii, de camera De-putaþilor ºi de Senat, în ºedinþã comunã,la propunerea Preºedintelui României, întermen de 6 luni de la intrarea în vigoarea prezentei Constituþii.

ARTICOLUL 152Instituþiile viitoare (1) În termen de 6 luni de la data intrãrii

în vigoare a Constituþiei, se înfiinþeazãCurtea Constituþionalã ºi Curtea de Con-turi. (2) Judecãtorii primei Curþi Constituþio-nale sunt numiþi pentru o perioadã de 3,de 6 ºi, respectiv, de 9 ani. PreºedinteleRomâniei, Camera Deputaþilor ºi Senatuldesemneazã câte un judecãtor pentru fie-care perioadã.

174

2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acþiuni care nu con-stituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracterpenal, conform dreptului internaþional sau naþional.

De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsã mai greadecât aceea care era aplicabilã în momentul când a fost sãvârºitactul cu caracter penal.

ARTICOLUL 12Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaþa sa per-

sonalã, în familia sa, în domiciliul sãu în corespondenþa sa, nicila atingeri aduse onoarei ºi reputaþiei sale. Orice persoanã aredreptul la protecþia legii împotriva unor asemenea imixtiunisau atingeri.

ARTICOLUL 131. Orice persoanã are dreptul de a circula în mod liber ºi de

a-ºi alege reºedinþa în interiorul graniþelor unui stat.2. Orice persoanã are dreptul de a pãrãsi orice þarã, inclusiv

a sa, ºi de a reveni în þara sa.

ARTICOLUL 141. În caz de persecuþie, orice persoanã are dreptul sã caute

azil ºi sã beneficieze de azil în alte þãri.2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmãrire ce

rezultã în mod real dintr-o crimã de drept comun sau din acþi-uni contrare scopurilor ºi principiilor Organizaþiei NaþiunilorUnite.

ARTICOLUL 151. Orice persoanã are dreptul la o cetãþenie.2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãþenia sa

sau de dreptul de a-ºi schimba cetãþenia.

ARTICOLUL 161. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bãrbatul ºi fe-

meia, fãrã nici o restricþie în ce priveºte rasa, naþionalitatea saureligia, au dreptul sã se cãsãtoreascã ºi sã-ºi întemeieze o fami-

177

ARTICOLUL 5Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau trata-

mente crude, inumane sau degradante.

ARTICOLUL 6Fiecare om are dreptul sã i se recunoascã pretutindeni per-

sonalitatea juridicã.

ARTICOLUL 7Toþi oamenii sunt egali în faþa legii ºi au, fãrã nici o deose-

bire, dreptul la o egalã protecþie a legii. Toþi oamenii au drep-tul la o protecþie egalã împotriva oricãrei discriminãri care arviola prezenta declaraþie ºi împotriva oricãrei provocãri la oasemenea discriminare.

ARTICOLUL 8Orice persoanã are dreptul la satisfacþia efectivã din partea

instanþelor juridice naþionale competente împotriva actelorcare violeazã drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscuteprin Constituþie sau lege.

ARTICOLUL 9Nimeni nu trebuie sã fie arestat, deþinut sau exilat în mod

arbitrar.

ARTICOLUL 10Orice persoanã are dreptul în deplinã egalitate de a fi audi-

atã în mod echitabil ºi public de cãtre un tribunal independentºi imparþial, care va hotãrî fie asupra drepturilor ºi obligaþiilorsale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzãri în materie penalãîndreptatã împotriva sa.

ARTICOLUL 111. Orice persoanã acuzatã de comiterea unui act cu caracter

penal are dreptul sã fie presupusã nevinovatã pânã când vino-vãþia sa va fi stabilitã în mod legal în cursul unui proces public,în care i-au fost asigurate toate garanþiile necesare apãrãrii sale.

176

2. Orice persoanã are dreptul de acces egal la funcþiile pu-blice din þara sa.

3. Voinþa poporului trebuie sã constituie baza puterii de stat;aceastã voinþã trebuie sã fie exprimatã prin alegeri nefalsifi-cate, care sã aibã loc în mod periodic, prin sufragiul universal,egal ºi exprimat prin vot secret sau urmând o procedurã echi-valentã care sã asigure libertatea votului.

ARTICOLUL 22Orice persoanã, în calitatea sa de membru al societãþii, are

dreptul la securitate socialã; ea este îndreptãþitã ca prin efortulnaþional ºi colaborarea internaþionalã, þinându-se seama de or-ganizarea ºi resursele fiecãrei þãri, sã obþinã realizarea dreptu-rilor economice, sociale ºi culturale indispensabile pentru dem-nitatea sa ºi libera dezvoltare a personalitãþii sale.

ARTICOLUL 231. Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a

muncii sale, la condiþii echitabile ºi satisfãcãtoare de muncã,precum ºi la ocrotirea împotriva ºomajului.

2. Toþi oamenii, fãrã nici o discriminare, au dreptul la sala-riu egal pentru muncã egalã.

3. Orice om care munceºte are dreptul la o retribuire echi-tabilã ºi satisfãcãtoare, care sã-i asigure atât lui, cât ºi familieisale o existenþã conformã cu demnitatea umanã ºi completatã,la nevoie, prin alte mijloace de protecþie socialã.

4. Orice persoanã are dreptul de a întemeia sindicate ºi de ase afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.

ARTICOLUL 24Orice persoanã are dreptul la odihnã ºi recreere, inclusiv la

o limitare rezonabilã a zilei de muncã ºi la concedii periodice,plãtite.

ARTICOLUL 251. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sã-i asigure

sãnãtatea ºi bunãstarea lui ºi a familiei sale, cuprinzând hrana,

179

lie. Ei au drepturi egale la contractarea cãsãtoriei, în decursulcãsãtoriei ºi la desfacerea ei.

2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decât cu consimþãmântulliber ºi deplin al viitorilor soþi.

3. Familia constituie elementul natural ºi fundamental alsocietãþii ºi are dreptul la ocrotire din partea societãþii ºi a sta-tului.

ARTICOLUL 171. Orice persoanã are dreptul la proprietate atât singurã, cât

ºi în asociaþie cu alþii.2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

ARTICOLUL 18Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conºtiinþã ºi

religie, acest drept include libertatea de a-ºi schimba religiasau convingerea, precum ºi libertatea de a-ºi manifesta religiasau convingerea, singur sau împreunã cu alþii, atât în mod pu-blic, cât ºi privat, prin educaþie, practici religioase, cult ºi înde-plinirea riturilor.

ARTICOLUL 19Orice om are dreptul la libertatea opiniilor ºi exprimãrii.

Acest drept include libertatea de a avea opinii fãrã imixtiunedin afarã, precum ºi libertatea de a cãuta, de a primi ºi de a rãs-pândi informaþii ºi idei prin orice mijloace ºi independent defrontierele de stat.

ARTICOLUL 201. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire ºi de

asociere paºnicã.2. Nimeni nu poate fi silit sã facã parte dintr-o asociaþie.

ARTICOLUL 211. Orice persoanã are dreptul sã ia parte la conducerea tre-

burilor publice ale þãrii sale fie direct, fie prin reprezentanþi li-ber aleºi.

178

ARTICOLUL 291. Orice persoanã are îndatoriri faþã de colectivitate, deoa-

rece numai în cadrul acesteia este posibilã dezvoltarea liberã ºideplinã a personalitãþii sale.

2. În exercitarea drepturilor ºi libertãþilor sale, fiecare omnu este supus decât numai îngrãdirii stabilite prin lege, exclu-siv în scopul de a asigura cuvenita recunoaºtere ºi respectareadrepturilor ºi libertãþilor altora ºi ca sã fie satisfãcute justelecerinþe ale moralei, ordinii publice ºi bunãstãrii generale într-osocietate democraticã.

3. Aceste drepturi ºi libertãþi nu vor putea fi în nici un cazexercitate contrar scopurilor ºi principiilor Organizaþiei Naþiu-nilor Unite.

ARTICOLUL 30Nici o dispoziþie a prezentei declaraþii nu poate fi interpre-

tatã ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoanã drep-tul de a se deda la vreo activitate sau de a sãvârºi vreun act în-dreptat spre desfiinþarea unor drepturi sau libertãþi enunþate înprezenta Declaraþie.

181

îmbrãcãmintea, locuinþa, îngrijirea medicalã, precum ºi servi-ciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de ºo-maj, boalã, invaliditate, vãduvie, bãtrâneþe sau, în celelalte ca-zuri, de pierdere a mijloacelor de subzistenþã, în urma unor îm-prejurãri independente de voinþa sa.

2. Mama ºi copilul au dreptul la ajutor ºi ocrotire deosebite.Toþi copiii, fie cã sunt nãscuþi în cadrul unei cãsãtorii sau înafara acesteia, se bucurã de aceeaºi protecþie socialã.

ARTICOLUL 261. Orice persoanã are dreptul la educaþie. Învãþãmântul tre-

buie sã fie gratuit, cel puþin în ceea ce priveºte învãþãmântulelementar ºi general. Învãþãmântul tehnic ºi profesional trebuiesã fie la îndemâna tuturor, iar învãþãmântul superior trebuie sãfie de asemenea egal, accesibil tuturor, pe bazã de merit.

2. Învãþãmântul trebuie sã urmãreascã dezvoltarea deplinãa personalitãþii umane ºi întãrirea respectului faþã de drepturileomului ºi libertãþile fundamentale. El trebuie sã promovezeînþelegerea, toleranþa, prietenia între toate popoarele ºi toategrupãrile rasiale sau religioase, precum ºi dezvoltarea Organi-zaþiei Naþiunilor Unite pentru menþinerea pãcii.

3. Pãrinþii au dreptul de prioritate în alegerea felului de în-vãþãmânt pentru copiii lor minori.

ARTICOLUL 271. Orice persoanã are dreptul de a lua parte în mod liber la

viaþa culturalã a colectivitãþii, de a se bucura de activitãþile ar-tistice ºi de a participa la progresul ºtiinþific ºi la binefacerilelui.

2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale ºimateriale care decurg din orice lucrare ºtiinþificã, literarã sauartisticã al cãrei autor este.

ARTICOLUL 28Orice persoanã are dreptul la o orânduire socialã ºi inter-

naþionalã în care drepturile ºi libertãþile expuse în prezentaDeclaraþie pot fi pe deplin înfãptuite.

180

Articolul 1Înaltele Pãrþi contractante recunosc oricãrei persoane rele-

vând de jurisdicþia lor drepturile ºi libertãþile definite la TitlulI al prezentei Convenþii.

TITLUL I Articolul 21. Dreptul la viaþã al oricãrei persoane este protejat prin lege.

Moartea nu poate fi cauzatã intenþionat nimãnui, cu excepþiaexecutãrii unei sentinþe capitale pronunþate de un tribunal încazul în care un delict este pedepsit ca atare prin lege.

2. Cauzarea morþii nu este consideratã ca o violare a aces-tui articol în cazul în care ea rezultã din recursul inevitabil laforþã:

a) pentru a asigura apãrarea persoanei contra unei violenþeilegale;

b) pentru a efectua o arestare sau pentru a împiedica evada-rea unei persoane deþinute legal;

c) pentru a reprima, în conformitate cu legea, o subversiunesau o insurecþie.

Articolul 3Nimeni nu poate fi supus torturii, pedepselor ºi tratamente-

lor inumane sau degradante.

Articolul 41. Nimeni nu poate fi þinut în sclavie sau servitute.2. Nimeni nu poate fi constrâns sã execute muncã forþatã

sau obligatorie.3. Nu este consideratã �muncã forþatã sau obligatorie� în

sensul acestui articol:a) orice muncã solicitatã legal de la o persoanã în detenþie,

în condiþiile prevãzute de art. 5 al prezentei Convenþii, sau încursul punerii în libertate condiþionatã;

183

ANEXA IIICONVENÞIA EUROPEANÃA DREPTURILOR OMULUI(CONSILIUL EUROPEI, 1950)

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,Considerând Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului

proclamatã de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite la data de10 decembrie 1948;

Considerând cã aceastã declaraþie tinde sã asigure recu-noaºterea ºi aplicarea universalã ºi eficace a drepturilor pe carele cuprinde;

Considerând cã scopul Consiliului Europei este de a realizao unitate mai strânsã a membrilor sãi ºi cã unul din mijloacelede a obþine acest lucru este garantarea ºi dezvoltarea drepturi-lor ºi libertãþilor fundamentale ale omului;

Reafirmând profundul lor ataºament faþã de aceste libertãþifundamentale care constituie premisele justiþiei ºi pãcii lumii,a cãror menþinere se bazeazã, pe de o parte, pe un regim politiccu adevãrat democratic, pe o concepþie comunã ºi respectul co-mun al drepturilor omului, pe de alta;

Ca reprezentanþi ai statelor europene animate de acelaºi spi-rit ºi având un patrimoniu comun al idealurilor ºi tradiþiilor po-litice, al respectului libertãþii ºi a prevalenþei legalitãþi, suntemhotãrâþi sã întreprindem mãsurile adecvate ca sã asigurãm ga-rantarea colectivã a drepturilor enunþate în Declaraþia univer-salã.

Am convenit asupra celor ce urmeazã:

182

3. Orice persoanã arestatã sau deþinutã în condiþiile prevã-zute la paragraful 1. c. al prezentului articol, trebuie cât mai re-pede tradusã în faþa unui judecãtor sau un alt magistrat abilitatde lege sã exercite funcþiile judiciare ºi are dreptul de a fi jude-cat într-un termen raþional sau eliberat pe perioada procedurii.Punerea în libertate poate fi condiþionatã de o garanþie careasigurã compararea interesatului în audienþã.

4. Orice persoanã privatã de libertate prin arestare sau de-tenþie are dreptul de a introduce recurs în faþa tribunalului, ast-fel încât acesta sã statueze asupra legalitãþii detenþiei ºi sã dis-punã eliberarea dacã detenþia se dovedeºte ilegalã.

5. Orice persoanã care este victimã a unei arestãri sau de-tenþii în condiþii contrare dispoziþiilor acestui articol are drep-tul la reparaþie.

Articolul 61. Orice persoanã are dreptul de ascultare atentã a cauzei sale,

în mod public ºi într-un termen acceptabil, de cãtre un tribunalindependent ºi imparþial, stabilit de lege, care va decide fieasupra contestãrilor privind drepturile ºi obligaþiile civile alepersoanei, fie asupra justeþei acuzaþiei penale care i se adresea-zã. Judecata trebuie sã fie fãcutã publicã, dar accesul în sala deaudienþã poate fi interzis presei sau publicului în timpul uneipãrþi sau a întregului proces: în interesul moralitãþii, a ordineipublice sau a securitãþii naþionale a unei societãþi democratice,sau atunci când acest lucru este impus de interesele minorilorsau de nevoia de a proteja viaþa privatã a pãrþilor la proces, sauîn cazul în care tribunalul considerã cã circumstanþele specialede publicitate ar fi de naturã sã aducã prejudicii intereselor jus-tiþiei.

2. Orice persoanã acuzatã de o infracþiune este presupusãinocentã pânã când culpabilitatea sa a fost stabilitã legal.

3. Orice acuzat are dreptul:a) sã fie informat, în cel mai scurt termen, într-o limbã pe

care o înþelege ºi cât mai detailat, asupra naturii ºi cauzei acu-zaþiei care i se aduce;

185

b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul constrân-gerilor de conºtiinþã în þãrile în care acestea sunt recunoscuteca legitime, un serviciu alternativ în locul serviciului militarobligatoriu;

c) orice serviciu necesar în cazurile de crizã sau de calami-tãþi care ameninþã viaþa sau bunãstarea comunitãþii;

d) orice muncã sau serviciu care face parte din obligaþiilecivice legale.

Articolul 51. Orice persoanã are dreptul la libertate ºi siguranþã. Nimeni

nu poate fi privat de libertatea sa, afarã de cazurile urmãtoareºi de situaþiile legale:

a) dacã este deþinutã legal, în urma condamnãrii pronunþatede un tribunal competent;

b) dacã a fãcut obiectul unei arestãri sau a unei detenþii le-gale pentru nesupunerea la o somaþie emisã conform legii deun tribunal sau pentru a executa o obligaþie prevãzutã de lege;

c) dacã a fost arestatã ºi deþinutã pentru a fi supusã autori-tãþii judiciare competente, în cazul în care existã un motivplauzibil de a bãnui cã a comis o infracþiune sau când existãmotive raþionale de a o împiedica sã comitã o infracþiune sausã fugã dupã comiterea acesteia;

d) dacã este vorba de detenþia legalã a unui minor, decisãîntr-o situaþie de educaþie supravegheatã, sau de detenþia salegalã în vederea prezentãrii în faþa autoritãþii competente;

e) dacã este vorba de detenþia legalã a unei persoane sus-ceptibile de a propaga o maladie contagioasã, a unui alienat, aunui alcoolic, toxicoman sau vagabond;

f) dacã este vorba de arestarea sau de detenþia legalã a uneipersoane pentru a o împiedica de a pãtrunde nepermis într-unteritoriu, sau contra cãreia este în curs o procedurã de expulza-re sau de extrãdare.

2. Orice persoanã arestatã trebuie sã fie informatã, în celmai scurt termen ºi într-o limbã pe care o înþelege, de motivelearestãrii sale ºi despre orice acuzaþie care i se aduce.

184

Articolul 91. Orice persoanã are dreptul la libertatea de gândire, con-

ºtiinþã ºi religie; acest drept presupune libertatea de a-ºi schim-ba religia sau convingerea, precum ºi libertatea de a-ºi mani-festa religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, înpublic sau în particular, în cadrul cultului, al educaþiei, în prac-ticile ºi desfãºurarea riturilor.

2. Libertatea de a-ºi manifesta religia ºi convingerile nupoate face obiectul altor restricþii decât cele care, fiind prevã-zute de lege, constituie mãsuri necesare în cadrul societãþii de-mocratice, pentru securitatea publicã, protecþia ordinii, a sãnã-tãþii ºi a moralei publice, sau protecþia drepturilor ºi libertãþiloraltora.

Articolul 101. Orice persoanã are dreptul la libertatea expresiei. Acest

drept cuprinde libertatea de opinie ºi libertatea de a primi saucomunica informaþii sau idei fãrã sã existe ingerinþe din parteaautoritãþilor publice ºi fãrã restricþii de frontierã. Prezentul ar-ticol nu va împiedica Statele sã supunã întreprinderile de ra-diofuziune, de cinema sau de televiziune la regimul autoriza-þiei de funcþionare.

2. Exercitarea acestor libertãþi, care presupun obligaþii ºiresponsabilitãþi, poate fi supusã anumitor formalitãþi, condiþii,restricþii sau sancþiuni prevãzute de lege care, într-o societatedemocraticã, constituie mãsuri necesare securitãþii naþionale,integritãþii teritoriale sau siguranþei publice, apãrãrii ordinii ºiprevenirii crimei, protecþiei sãnãtãþii ºi moralei, protecþiei re-putaþiei sau a drepturilor tuturor, pentru a împiedica divulgareade informaþii confidenþiale sau pentru a garanta autoritatea ºiimparþialitatea puterii judiciare.

Articolul 111. Orice persoanã are dreptul la libertatea de reuniune paº-

nicã ºi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a fonda, îm-preunã cu alþii, sindicate ºi de a se afilia la sindicate pentru a-ºi apãra interesele.

187

b) sã dispunã de timpul ºi facilitãþile necesare pregãtiriipropriei apãrãri;

c) sã se apere singur sau sã beneficieze de asistenþa unuiapãrãtor la alegerea sa ºi, dacã nu are mijloacele pentru a-ºi re-munera apãrãtorul, sã poatã fi asistat gratuit printr-un avocatdin oficiu, atunci când interesele justiþiei o cer;

d) sã interogheze sau sã decidã interogarea martorilor acu-zãrii ºi sã obþinã convocarea ºi interogarea martorilor apãrãriiîn aceleaºi condiþii ca martorii acuzãrii;

e) sã beneficieze gratuit de un interpret, dacã nu înþelegesau nu vorbeºte limba utilizatã în audienþã.

Articolul 71. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acþiune sau o

omisiune care, în momentul în care a fost comisã, nu constitu-ia o infracþiune conform legislaþiei naþionale sau internaþiona-le. De asemenea, nu se aplicã o pedeapsã mai gravã decât ceacare a fost aplicatã în momentul în care infracþiunea a fost co-misã.

2. Acest articol nu afecteazã judecarea ºi pedepsirea uneipersoane vinovate de o acþiune sau de o omisiune care, în mo-mentul în care a fost comisã, era criminalã în conformitate cuprincipiile generale ale dreptului recunoscut de naþiunile civili-zate.

Articolul 81. Orice persoanã are dreptul la respectul vieþii sale private

ºi familiale, a domiciliului sãu ºi a corespondenþei sale.2. Autoritatea publicã nu trebuie sã se amestece în exercita-

rea acestui drept decât în mãsura în care aceastã ingerinþã esteprevãzutã de lege ºi constituie o intervenþie care, într-o socie-tate democraticã, este necesarã pentru securitatea naþionalã, si-guranþa publicã, asigurarea bunãstãrii economice a þãrii, a apã-rãrii ordinii ºi prevenirii infracþiunilor penale, protecþiei sãnã-tãþii ºi moralei, sau protecþiei drepturilor ºi libertãþilor celor-lalþi.

186

2. Dispoziþia precedentã nu autorizeazã nici o derogare dela articolul 2, cu excepþia cazului de deces ca urmare a unoracte licite de rãzboi, ºi nici de la articolele 3, 4 (paragraful 1)ºi 7.

3. Orice Înaltã Parte contractantã care exercitã acest dreptde derogare va informa pe deplin Secretarul General al Consi-liului Europei asupra mãsurilor luate ºi asupra motivelor careau stat la baza lor. Aceastã Înaltã Parte contractantã trebuie deasemenea sã informeze Secretarul General al Consiliului Euro-pei asupra datei la care aceste mãsuri au încetat sã fie în vigoa-re ºi de la care dispoziþiile Convenþiei reintrã în aplicare inte-gralã.

Articolul 16Oricare din dispoziþiile articolelor 10, 11 ºi 14 nu poate fi

consideratã ca o interdicþie asupra Înaltelor Pãrþi contractantede a impuse restricþii în activitatea politicã a strãinilor.

Articolul 17Oricare din dispoziþiile prezentei Convenþii nu poate fi

interpretatã ca implicând pentru un Stat, un grup sau un indi-vid, dreptul de a întreprinde o activitate sau un act vizând anu-larea drepturilor ºi libertãþilor recunoscute de prezenta Con-venþie sau de a impune limitãri la aceste drepturi ºi libertãþimai mari decât cele prevãzute de Convenþie.

Articolul 18Restricþiile care, în termenii prezentei Convenþii, sunt aduse

drepturilor ºi libertãþilor nu pot fi aplicate decât în scopul pen-tru care aceste restricþii sau fost prevãzute.

TITLUL IIArticolul 19În scopul de a asigura respectul angajamentelor care rezultã

pentru Înaltele Pãrþi contractante ale prezentei Convenþii seinstituie:

189

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altorrestricþii decât cele care, fiind prevãzute de lege, într-o socie-tate democraticã reprezintã mãsuri necesare pentru securitateanaþionalã, siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenirii cri-mei, protecþia sãnãtãþii ºi moralei, sau protejarea drepturilor ºilibertãþilor tuturora. Prezentul articol nu interzice sã se impunãrestricþii legitime în exercitarea acestor drepturi de cãtre mem-brii forþelor armate, ai poliþiei ºi administraþiei de stat.

Articolul 12Începând de la vârsta adecvatã, bãrbatul ºi femeia au drep-

tul sã se cãsãtoreascã ºi sã fondeze o familie conform legilornaþionale care reglementeazã acest drept.

Articolul 13Orice persoanã ale cãrei drepturi ºi libertãþi, recunoscute

prin prezenta Convenþie, sunt violate are dreptul la acordareaunui recurs efectiv în faþa unei instanþe naþionale când violarearespectivã a fost comisã de persoane acþionând în exercitareaunor funcþii oficiale.

Articolul 14Beneficierea de drepturile ºi libertãþile recunoscute de

aceastã Convenþie trebuie sã se facã fãrã nici o discriminare pebazã de sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau altefeluri de opinii, origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la ominoritate naþionalã, avere, dreptul naºterii sau oricare altã îm-prejurare.

Articolul 151. În caz de rãzboi sau în faþa oricãrui pericol public ame-

ninþând viaþa naþiunii, oricare din Înaltele Pãrþi contractantepoate lua mãsuri care le derogã de la obligaþiile prevãzute prinprezenta Convenþie, în mãsura strictã în care situaþia o cere ºicu condiþia ca aceste mãsuri sã nu fie în contradicþie cu alteobligaþii decurgând din dreptul internaþional.

188

b) sesizarea Curþii conform articolului 48 a;c) adoptarea regulamentului interior conform articolului 36.

Articolul 211. Membrii Comisiei sunt aleºi de cãtre Comitetul de Mi-

niºtri cu majoritatea absolutã a voturilor, dintr-o listã nominalãpropusã de Biroul Adunãrii Consultative; fiecare grup de re-prezentanþi ai Înalþilor Pãrþi contractante în cadrul AdunãriiConsultative prezintã trei candidaþi dintre care cel puþin doivor fi de naþionalitatea sa.

2. În mãsura în care este aplicabilã, aceeaºi procedurã va fiurmatã pentru a completa Comisia în cazul în care alte Statevor deveni ulterior Pãrþi ale prezentei Convenþii sau pentruocuparea locurilor devenite vacante.

3. Candidaþii vor trebui sã beneficieze de cea mai înaltã con-sideraþie moralã, sã reuneascã condiþiile cerute pentru exerci-tarea înaltelor funcþii judiciare sau sã fie personalitãþi recunos-cute pentru competenþele lor în materie de drept naþional ºi in-ternaþional.

Articolul 221. Membrii Comisiei sunt aleºi pentru o duratã de ºase ani.

Ei sunt reeligibili. Cu toate acestea, în ceea ce priveºte mem-brii desemnaþi la prima alegere, calitatea de membru al celorºapte se va încheia la capãtul a trei ani.

2. Membrii ai cãror funcþii se terminã la sfârºitul perioadeiiniþiale de trei ani sunt desemnaþi prin tragere la sorþi efectuatãde Secretarul General al Consiliului Europei imediat dupã ce aavut loc prima alegere.

3. Pentru a asigura, în mãsura posibilului, reînnoirea unei ju-mãtãþi a Comisiei la fiecare trei ani, Comitetul Miniºtrilor poa-te, înainte de a proceda la orice alegere ulterioarã, sã decidãdacã unul sau mai multe mandate ale membrilor de ales voravea o altã duratã decât ºase ani, fãrã ca aceastã duratã sã poatãtotuºi depãºi nouã ani sau sã fie inferioarã a trei ani.

191

a) o Comisie Europeanã a Drepturilor Omului, numitã încontinuare �Comisia�;

b) o Curte Europeanã a Drepturilor Omului, numitã în con-tinuare �Curtea�.

TITLUL III Articolul 201. Comisia se compune dintr-un numãr de membri egal ce-

lui al Înaltelor Pãrþi contractante. Comisia nu poate cuprindemai mult de un reprezentant al fiecãrui Stat.

2. Comisia lucreazã în ºedinþe plenare. Ea se poate însãconstitui în interiorul sãu camere compuse fiecare din câteºapte membri. Camerele pot examina solicitãrile introduse prinaplicarea articolului 25 al prezentei Convenþii care pot fitratate pe baza jurisprudenþei stabilite sau care nu ridicã pro-bleme grave în ce priveºte interpretarea sau aplicarea Conven-þiei. În aceste limite ºi sub rezerva paragrafului 5 al prezentu-lui articol, camerele exercitã toate competenþele încredinþateComisiei prin prezenta Convenþie.

Membrul Comisiei ales ca Înaltã Parte contractantã împo-triva cãruia a fost introdusã o plângere are dreptul de a faceparte din camera însãrcinatã sã se ocupe de aceastã plângere.

3. Comisia poate sã-ºi constituie în interiorul sãu comitete,compuse fiecare din cel puþin trei membri, având puterea de adeclara în unanimitate caracterul incompatibil sau sã scoatã depe rol o plângere introdusã în aplicarea articolului 25, atuncicând o astfel de decizie poatã fi luatã fãrã sã fie nevoie de oexaminare mai amplã.

4. O camerã sau un comitet poate, în deplinãtatea compe-tenþelor, sã transfere cazul reuniunii plenare a Comisiei, care larândul sãu poate sã se sesizeze asupra oricãrei plângeri încre-dinþate unei camere sau unui comitet.

5. Doar Comisia plenarã poate sã exercite urmãtoarele com-petenþe:

a) examinarea solicitãrilor introduse în aplicarea articolului24;

190

cipiilor de drept internaþional general recunoscute ºi într-untermen de ºase luni de la data deciziei interne definitive.

Articolul 271. Comisia nu ia în consideraþie nici o plângere introdusã

prin aplicarea articolului 25 în cazurile când:a) este anonimã;b) este în esenþa sa aceeaºi cu o plângere care a mai fost

examinatã de Comisie sau care a fost deja supusã unei alteinstanþe internaþionale de anchetã sau dacã ea nu conþine faptenoi.

2. Comisia declarã inacceptabilã orice solicitare introdusãprin aplicarea articolului 25 dacã apreciazã cã plângerea res-pectivã este incompatibilã cu dispoziþiile acestei Convenþii,când este evident nefondatã sau abuzivã.

3. Comisia respinge orice solicitare pe care o considerã in-acceptabilã prin aplicarea articolului 26.

Articolul 281. În cazul în care Comisia a reþinut o solicitare:a) în scopul stabilirii faptelor, ea procedeazã la un examen

contradictoriu al cererii cu participarea reprezentanþilor tuturorpãrþilor ºi, dacã este nevoie, la o anchetã la eficacitatea cãreiaStatele interesate trebuie sã asigure toate facilitãþile necesare,dupã un schimb de vederi cu Comisia;

b) ea se pune în acelaºi timp la dispoziþia interesaþilor în ve-derea ajungerii la o reglementare amiabilã a chestiunii, pe bazarespectãrii drepturilor omului, aºa cum se stipuleazã în Con-venþia de faþã.

2. Dacã ajunge sã obþinã o reglementare pe cale amiabilã,Comisia elaboreazã un raport care se transmite Statelor intere-sate, Comitetului de Miniºtri, precum ºi Secretarului Generalal Consiliului Europei, în vederea publicãrii. Acest raport se li-miteazã la o descriere succintã a faptelor ºi a soluþiei adoptate.

193

Articolul 23Membrii Comisiei participã cu titlu individual. Pe durata

exercitãrii mandatului lor, ei nu pot asuma funcþii incompati-bile cu exigenþele independenþei, imparþialitãþii ºi disponibili-tãþii inerente statutului lor.

Articolul 24Orice Parte contractantã poate sesiza Comisia, prin inter-

mediul Secretarului General al Consiliului Europei, în legãturãcu orice abatere de la dispoziþiunile prezentei Convenþii pecare Partea respectivã considerã cã pot fi imputabile altei Pãrþicontractante.

Articolul 251. Comisia poate fi sesizatã în legãturã cu o plângere adre-

satã Secretarului General al Consiliului Europei de cãtre oricepersoanã fizicã, orice organizaþie nonguvernamentalã sau oricegrup de particulari care se pretind victime ale unei violãri decãtre una din Înaltele Pãrþi contractante a drepturilor recunos-cute prin prezenta Convenþie, în cazul în care Înalta Parte in-criminatã a recunoscut oficial competenþa Convenþiei în acestdomeniu. Înaltele Pãrþi contractante care au subscris la o astfelde declaraþie oficialã se angajeazã sã nu împiedice prin nici unfel de mãsurã exercitarea eficace a acestor drepturi.

2. Aceste declaraþii pot fi fãcute pentru o duratã determi-natã.

3. Ele sunt remise Secretarului General al Consiliului Euro-pei, care le transmite în copie Înaltelor Pãrþi contractante ºi leasigurã publicarea.

4. Comisia nu va exercita competenþa care îi este atribuitãde prezentul articol decât atunci când cel puþin ºase membridin Înalta Parte contractantã vor adera la declaraþia prevãzutãîn paragrafele precedente.

Articolul 26Comisia nu poate fi sesizatã decât dupã ce s-au epuizat

cãile interne de recurs, aºa cum este prevãzut conform prin-

192

2. Raportul este transmis Comitetului de Miniºtri; el estecomunicat ºi Statelor interesate, care nu au facultatea de a-lpublica.

3. Odatã cu raportul, Comisia poate transmite Comitetuluide Miniºtri ºi propuneri adecvate.

Articolul 321. Dacã, în termen de trei luni de la transmiterea la Comi-

tetul de Miniºtri a raportului Comisiei, rolul nu este deferitCurþii prin aplicarea articolului 48 al prezentei Convenþii, Co-mitetul de Miniºtri poate decide, pe baza votului majoritar aldouã treimi din reprezentanþii cu drept de participare în Comi-tet, asupra faptului dacã a avut loc sau nu o violare a Convenþiei.

2. În cazul afirmativ, Comitetul de Miniºtri fixeazã un ter-men în care Înalta Parte interesatã trebuie sã ia mãsurile caredecurg din horãrârea Comitetului de Miniºtri.

3. În situaþia în care Înalta Parte interesatã nu a adoptat mã-surile cuvenite în termenul stabilit, Comitetul de Miniºtri hotã-rãºte asupra consecinþelor ºi publicã raportul.

4. Înaltele Pãrþi contractante se angajeazã sã considere caobligatore pentru ele orice decizie pe care Comitetul de Miniº-tri o poate lua în aplicarea paragrafelor precedente.

Articolul 33Lucrãrile Comisiei au loc cu uºile închise.

Articolul 34Sub rezerva dispoziþiilor articolelor 20 (paragraful 3) ºi 29,

deciziile Comisiei sunt luate prin majoritatea membrilor pre-zenþi, care voteazã.

Articolul 35Comisia se reuneºte atunci când împrejurãrile o cer. Ea este

convocatã de Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 36Comisia îºi stabileºte regulamentul interior.

195

Articolul 29Dupã ce a reþinut o solicitare, ca urmare a aplicãrii artico-

lului 25, Comisia poate totuºi sã decidã, prin majoritatea adouã treimi din membri, asupra respingerii ei dacã, pe parcur-sul examinãrii, constatã existenþa unuia din motivele de non-acceptare prevãzute la articolul 27.

Într-un astfel de caz, decizia este comunicatã pãrþilor.

Articolul 301. În orice moment al procedurii, Comisia poate decide sã

înlãture din rol o plângere atunci când împrejurãrile permit sãse concluzioneze cã:

a) solicitantul nu doreºte sã-ºi menþinã plângerea;b) litigiul a fost rezolvat; sauc) pentru oricare alt motiv, despre care Comisia constatã

existenþa, nu se mai justificã sã se continue examinarea cererii.Cu toate acestea, Comisia continuã examinarea cauzei dacã

acest lucru este impus de nevoia de a respecta drepturile omu-lui garantate de Convenþie.

2. Dacã Comisia decide sã înlãture din rol o solicitare dupãce aceasta a fost deja reþinutã, se elaboreazã un raport care cu-prinde o expunere a faptelor ºi motivarea deciziei de radiere arolului. Raportul este transmis pãrþilor ºi Comitetului de Mi-niºtri, pentru informare. Comisia poate chiar sã ºi publice aces-te rapoarte.

3. Comisia poate decide reînscrierea pe rol a unei solicitãridacã apreciazã cã împrejurãrile justificã acest lucru.

Articolul 311. Dacã examinarea unei cereri nu s-a încheiat prin apli-

carea articolelor 28 (paragraful 2), 29 sau 30, Comisia elabo-reazã un raport prin care constatã faptele ºi se pronunþã dacãfaptele constatate aratã cã s-a produs, din partea statului intere-sat, o violare a obligaþiilor care îi revin în termenii Convenþiei.În acest raport, pot fi exprimate ºi opiniile individuale alemembrilor Comisiei asupra acestui aspect.

194

sorþi efectuatã de Secretarul General al Consiliului Europei,imediat dupã terminarea procedurii primei alegeri.

3. Pentru a asigura, în mãsura posibilului, reînnoirea uneitreimi a Curþii la fiecare trei ani, Adunarea Consultativã poate,înainte de a proceda la orice alegere ulterioarã, sã decidã caunul sau mai multe mandate ale membrilor care urmeazã sã fiealeºi sã aibã o altã duratã decât nouã ani, fãrã ca aceasta sã de-pãºeascã totuºi doisprezece ani ºi sã fie inferioarã a ºase ani.

4. În cazul în care se pot conferi mai multe mandate ºiAdunarea Consultativã pune în aplicare paragraful precedent,repartiþia mandatelor se face ca urmare a tragerii la sorþi efec-tuatã de Secretarul General al Consiliului Europei, imediatdupã alegeri.

5. Membrul Curþii ales pentru înlocuirea unui membru alcãrui mandat nu este expirat terminã mandatul predecesoruluisãu.

6. Membrii Curþii rãmân în funcþie pânã la înlocuirea lor.Dupã înlocuire, ei continuã sã fie þinuþi la curent cu evoluþiacazului de care s-au ocupat.

7. Membrii Curþii participã cu titlu individual. În timpulexercitãrii mandatului lor, ei nu pot asuma funcþii incompati-bile cu exigenþele independenþei, imparþialitãþii ºi disponibili-tãþii, inerente statutului lor.

Articolul 41Curtea alege preºedintele sãu ºi unul sau doi vicepreºedinþi,

pentru o duratã de trei ani. Ei pot fi realeºi.

Articolul 42Membrii Curþii primesc o indemnitate zilnicã de funcþiune,

care este fixatã de Comitetul Miniºtrilor.

Articolul 43Pentru examinarea fiecãrei cauze care i se deferã, Curtea

este constituitã într-o camerã compusã din nouã judecãtori. Facparte dintre aceºtia, din oficiu, judecãtorul care reprezintãStatul interesat sau, dacã nu este cazul, o persoanã desemnatã

197

Articolul 37Secretariatul Comisiei este asigurat de Secretarul General

al Consiliului Europei.

TITLUL IV

Articolul 38Curtea Europeanã a Drepturilor Omului este compusã din-

tr-un numãr de judecãtori egal cu cel al membrilor ConsiliuluiEuropei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un reprezentant alunui Stat.

Articolul 391. Membrii Curþii sunt aleºi de Adunarea Consultativã pe

baza majoritãþii voturilor exprimate asupra unei liste de per-soane propuse de membrii Consiliului Europei, fiecare dinaceºtia prezentând trei candidaturi, dintre care cel puþin doi aunaþionalitatea statului respectiv.

2. În mãsura în care acest lucru este posibil, aceeaºi proce-durã este urmatã pentru a completa Curtea în cazul admiteriide noi membri ai Consiliului Europei ºi pentru a ocupa locuriledevenite vacante.

3. Candidaþii vor trebui sã beneficieze de cea mai înaltãconsideraþie moralã ºi sã întruneascã condiþiile cerute pentruexercitarea înaltelor funcþii judiciare sau sã fie juristconsulþi cuo competenþã notorie.

Articolul 401. Membrii Curþii sunt aleºi pe o perioadã de nouã ani. Ei

sunt reeligibili. Totuºi, în ce priveºte membrii aleºi printr-oprimã alegere, funcþiile a patru dintre membri se vor încheia lacapãtul a trei ani, în timp ce activitatea celorlalþi patru membrise va termina dupã ºase ani.

2. Membrii ale cãror funcþii vor lua sfârºit la capãtul peri-oadelor iniþiale de trei ºi ºase ani sunt desemnaþi prin tragere la

196

a) de cãtre Comisie;b) de cãtre o Înaltã Parte contractantã unde victima este

cetãþean;c) de Înalta Parte contractantã care a sesizat deja Comisia;d) de Înalta Parte contractantã pusã sub acuzaþie.

Articolul 49În caz de contestare a competenþei Curþii, Curtea este cea

care decide.

Articolul 50În cazul în care Curtea declarã cã o decizie sau o mãsurã

ordonatã de o autoritate judiciarã sau altã autoritate a unei Pãrþicontractante se aflã parþial sau integral în opoziþie cu obligaþi-ile care decurg din prezenta Convenþie, ºi dacã legislaþia inter-nã a acestei Pãrþi nu permite sã se înlãture decât imperfect con-secinþele acestei decizii sau mãsuri, Curtea acordã pãrþii lezateo satisfacþie echitabilã.

Articolul 511. Hotãrârea Curþii este motivatã.2. Dacã hotãrârea nu exprimã, în totalitatea sa sau în parte,

opinia unanimã a judecãtorilor, orice judecãtor va avea dreptulsã ataºeze o prezentare a opiniei sale individuale.

Articolul 52Hotãrârea Curþii este definitivã.

Articolul 53Înaltele Pãrþi contractante se angajeazã sã se conformeze

deciziilor Curþii în litigiile la care ele sunt parte.

Articolul 54Hotãrârea Curþii este transmisã Comitetului de Miniºtri

care supravegheazã executarea ei.

199

pentru a-l reprezenta în calitate de judecãtor; numele altor ju-decãtori vor fi trase la sorþi, înainte de începerea examinãrii cau-zei, sub supravegherea preºedintelui Curþii.

Articolul 44Doar Înaltele Pãrþi contractante ºi Comisia au calitatea de a

se prezenta în faþa Curþii.

Articolul 45Competenþa Curþii se referã la toate chestiunile legate de

interpretarea ºi aplicarea prezentei Convenþii, chestiuni pe careÎnaltele Pãrþi contractante sau Comisia i le vor semnala încondiþiile prevãzute de articolul 48.

Articolul 461. Fiecare din Înaltele Pãrþi contractante poate, în orice mo-

ment, sã declare cã recunoaºte ca obligatorie, cu drept deplinºi fãrã o convenþie specialã, jurisdicþia Curþii asupra tuturorproblemelor legate de interpretarea ºi aplicarea prezentei Con-venþii.

2. Declaraþiile mai sus vizate vor putea fi fãcute ca atare saucu condiþia de reciprocitate din partea mai multor sau a unoranumite Pãrþi contractante, pe o duratã anumitã.

3. Aceste declaraþii vor fi înmânate Secretarului General alConsiliului Europei care le va transmite în copie Înaltelor Pãrþicontractante.

Articolul 47Curtea nu poate fi sesizatã de o solicitare decât dupã con-

statarea, de cãtre Comisie, a eºecului reglementãrii pe caleamiabilã ºi într-un termen de trei luni prevãzut la articolul 32.

Articolul 48În cazurile în care Înalta Parte interesatã, când este una sin-

gurã, sau Înaltele Pãrþi interesate, când sunt mai multe, suntsupuse jurisdicþiei obligatorii a Curþii sau cu consimþãmântulacestora, Curtea poate fi sesizatã:

198

Articolul 61Nici una din dispoziþiile acestei Convenþii nu aduce atin-

gere puterilor conferite Comitetului de Miniºtri prin StatutulConsiliului Europei.

Articolul 62Înaltele Pãrþi contractante renunþã reciproc, în afara unui

compromis special, sã se prevaleze de tratatele, convenþiile saudeclaraþiile existente între ele, ca sã nu se creeze, printr-ointerpretare sau aplicare diferitã a prezentei Convenþii, un modde reglementare, altul decât cel prevãzut prin Convenþie.

Articolul 631. Orice Stat poate, în momentul ratificãrii sau în oricare alt

moment ulterior, sã declare prin notificare adresatã Secretaru-lui General al Consiliului Europei cã prezenta Convenþie se vaaplica la ansamblul teritoriilor sau la anumite teritorii cãrora leasigurã relaþiile internaþionale.

2. Convenþia se va aplica teritoriilor sau teritoriului desem-nat prin notificare începând cu a treizecea zi de la data la careSecretarul General al Consiliului Europei va primi aceastã no-tificare.

3. În aceste teritorii dispoziþiile prezentei Convenþii se apli-cã þinând cont de necesitãþile locale.

4. Orice Stat care a fãcut o declaraþie în conformitate cu pri-mul paragraf al acestui articol poate, în orice moment ulterior,sã declare cu privire la unul sau mai multe din teritoriile vizateîn declaraþie cã acceptã competenþa Comisiei de a primi plân-geri de la persoane fizice, de la organizaþii non-guvernamen-tale sau de la grupuri de persoane particulare conform arti-colului 25 al prezentei Convenþii.

Articolul 641. Orice Stat poate, în momentul semnãrii prezentei Con-

venþii sau al depunerii instrumentului sãu de ratificare, sã ex-prime rezerve faþã de o dispoziþie particularã a Convenþiei, înmãsura în care o lege în vigoare pe teritoriul sãu nu este con-

201

Articolul 55Curtea îºi stabileºte regulamentul ºi îºi fixeazã procedura.

Articolul 561. Prima alegere de membri ai Curþii va avea loc dupã ce de-

claraþiile Înaltelor Pãrþi contractante prevãzute la articolul 46vor fi în numãr de opt.

2. Curtea nu poate fi sesizatã înaintea acestei alegeri.

TITLUL V

Articolul 57Orice Înaltã Parte contractantã va furniza la cererea Secre-

tarului General al Consiliului Europei explicaþiile necesare re-feritoare la maniera în care legislaþia sa internã asigurã aplica-rea efectivã a tuturor dispoziþiilor prezentei Convenþii.

Articolul 58Cheltuielile Comisiei ºi ale Curþii sunt în sarcina Consiliu-

lui Europei.

Articolul 59Membrii Comisiei ºi ai Curþii se bucurã, în timpul exercitã-

rii funcþiilor lor, de privilegiile ºi imunitãþile prevãzute la arti-colul 40 al Statutului Consiliului Europei ºi în acordurile în-cheiate în virtutea acestui articol.

Articolul 60Nici una din prevederile prezentei Convenþii nu va fi inter-

pretatã ca o limitare sau o lezare a drepturilor ºi libertãþilorfundamentale care trebuie sã fie recunoscute pe baza legilortuturor Pãrþilor contractante sau a oricãrei convenþii la carefiecare Parte contractantã este parte.

200

203

formã cu aceastã dispoziþie. Rezervele cu caracter general nusunt autorizate în termenii prezentului articol.

2. Orice rezervã emisã conform cu prezentul articol com-portã o expunere succintã a legii în cauzã.

Articolul 651. O Înaltã Parte contractantã nu poate denunþa prezenta

Convenþie decât dupã expirarea unui termen de cinci ani înce-pând cu data de intrare în vigoare a Convenþiei ºi prin inter-mediul unui preaviz de ºase luni dat prin notificare adresatãSecretarului General al Consiliului Europei, care informeazã ºicelelalte Pãrþi contractante.

2. Aceastã denunþare nu poate avea ca efect scutirea ÎnalteiPãrþi interesate de obligaþiile conþinute de prezenta Convenþieîn ce priveºte orice faptã care, susceptibilã a constitui o violarea acestor obligaþii, a avut loc înainte de data la care intrã învigoare denunþarea.

3. Sub aceeaºi rezervã, va înceta sã mai fie Parte a prezen-tei Convenþii orice parte contractantã care înceteazã sã mai fiemembru al Consiliului Europei.

4. Convenþia poate fi denunþatã conform dispoziþiilor para-grafelor precedente în ce priveºte orice teritoriu la care ea afost declaratã aplicabilã în termenii articolului 53.

Articolul 661. Prezenta Convenþie este deschisã pentru semnare mem-

brilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã. Ratificãrile vor fidepuse pe lângã Secretarul General al Consiliului Europei.

2. Prezenta Convenþie va intra în vigoare dupã depunerea azece instrumente de ratificare.

3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, Conven-þia va intra în vigoare imediat dupã depunerea instrumentuluide ratificare.

4. Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tu-turor membrilor Consiliului Europei în legãturã cu intrarea învigoare a Convenþiei, cu numele Înaltelor Pãrþi contractantecare o vor ratifica, precum ºi depunerea oricãror instrumentede ratificare intervenit ulterior.

202