UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI" IAŞI FACULTATEA DE

DREPT

STAREA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE

Coordonator ştiinţific :Conf. Univ. IRINA APETREI

Candidat:APOSTOL ROMULUS

IAŞI - 2008

"Ordonarea comportamentului uman printr-un sistem de reguli menit, în ultimă instanţă, să asigure cadrul necesar realizării şi ocrotirii intereselor esenţiale ale tuturor membrilor societăţii şi ale fiecăruia în parte este raţiunea existenţei dreptului"

Eugen Chelaru - Drept civil. Persoanele

PLANUL LUCRĂRII

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND STAREA CIVILĂ A PRESOANEI FIZICE

1 .Definiţia stării civile a persoanei fizice 2.Scurt istoric3. Reglementarea stării civile a persoanei fizice4. Conţinutul stării civile a persoanei fizice5. Caracterele stării civile a persoanei fizice6. Corelaţia între starea civilă a persoanei fizice şi alte

noţiuni juridice7. Posesia de stat

CAPITOLUL ll:ÎNREGISTRĂRILE DE STARE CIVILĂ

1 .Noţiune. Felurile înregistrărilor de stare civilă 2.Scurt istoric3.Organizarea înregistrărilor de stare civilă4.Ofiţerii de stare civilă5.Reguli privind înregistrările de stare civilă

5.1. Reguli generale privind înregistrările de stare civilă5.2. Reguli speciale privind înregistrările de stare civilă

CAPITOLUL III : ACŢIUNILE DE STARE CIVILĂ

1 .Definiţia acţiunilor de stare civilă şi delimitare 2.Clasificarea acţiunilor de stare civilă 2.1 După obiectul sau finalitatea lor 2.2După sfera persoanelor îndreptăţite să le exercite 2.3După corelaţia lor cu prescripţia extinctivă

3. Efectele acţiunilor de stare civilă4. Caracterele acţiunilor de stare civilă

CAPITOLUL IV: ACTELE DE STARE CIVILĂ

1 .Definiţia actelor de stare civilă. Natura juridică 2.Regimul juridic al actelor de stare civilă 2.1 Anularea actelor de stare civilă

2.2 Modificarea actelor de stare civilă2.3 Rectificarea şi completarea actelor de stare civilă.

Procedură aplicabilă2.4 Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare

civilă. Procedură aplicabilă

CAPITOLUL V: PROBA STĂRII CIVILE

1 .Obiectul probei. Regula2.Mijloacele de probă a stării civile. Regula şi excepţia

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Starea civilă este parte integrantă a vastei teme "Persoanele" din cadrul Dreptului civil. Persoana este subiect de drept civil care participă individual sau colectiv la raporturile juridice civile. Există doLlă categorii de persoane ca subiecte ale Dreptului civil: persoana fizică şi persoana juridică.

Titulară de drepturi şi obligaţii civile, persoana fizică intră astfel în raporturi juridice al căror subiect activ sau pasiv este.

Atribute precum numele, domiciliul şi starea civilă contribuie la identificarea persoanei fizice, delimitând-o astfel de persoană juridică. Starea civilă reprezentând de fapt elementul de graniţă dintre persoana fizică şi cea juridică.

Necesitatea identificării persoanei fizice este atât de "ordin general, obştesc, pentru că însăşi societatea are interesul ca fiecare component ai ei să poată fi identificat în multiplele raporturi juridice la care participă, cât şi de ordin personal, individual, pentru că fiecare om în calitatea sa de participant la diversitatea raporturilor de drept este direct interesat să se poată individualiza în aceste raporturi"1.

Pe de altă parte, persoana fizică este un participant permanent al vieţii juridice, pe întreaga durată a existenţei sale, ceea ce atrage şi permanenţa necesităţii identificării sale. Spunem deci, că identificarea persoanei fizice este, în acelaşi timp, o necesitate personală, socială, generală şi permanentă.

Starea civilă prin elementele sale componente individualizează persoana fizică stabilindu-i poziţia sa juridică în societate şi faţă de familia din care face parte. Astfel "starea civilă cuprinde legături care unesc persoana fizică cu statui prin naţionalitate, cu mediul social stabilind dacă este bărbat sau femeie, minor sau major, interzis sau nu judecătoresc, etc, şi cu familia din care face parte sub aspectul dacă este căsătorit, divorţat, adoptat, etc. ,2

În cadrul acestui subiect ne propunem să abordăm în principal următoarele probleme: stabilirea unor noţiuni generale cu privire la starea civilă a persoanei fizice, felurile, înregistrările de stare civilă, cine şi în ce mod realizează înregistrările de stare civilă, precum şi regulile ce stau la baza înregistrărilor de stare civilă, care sunt acţiunile de stare civilă şi efectele acestora, ce sunt actele de stare

1 Gheorghe Beleiu, Drept civil român, Ed.Casa de Edituri şi presă"Şansa" S.R.L., Buc.1992, pag 3102 Dumitru Lupulescu. AnaMaria Lupulescu, Drept civit.Persoana Fizică.,_E6. Editas, Buc. 2003, pag. 136

civilă şi regimul juridic al acestora şi mijloacele de probă prin care se poate dovedi starea civilă.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND STAREA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE

1. Definiţia stării civile

Starea civilă, cel de-al treilea element de identificare a persoanei fizice, nu a primit o definiţie legală. în schimb, în literatura de specialitate, au fost formulate mai multe variante de definiţii.

Într-o primă opinie starea civilă este definită ca fiind "mijloculjuridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calităţilor, persoanele având această semnificaţie.3

Eugen Chelaru percepe starea civilă ca fiind "mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin numirea calităţilor persoanelor cărora legea le confirmă o asemenea semnificaţie.4

Alţi autori propun ca definiţie pentru starea civilă ca fiind "suma de calităţi şi particularităţi care prin consecinţele pe care legea le prevede contribuie la individualizarea ei în societate şi familie.5

O altă variantă de definiţie califică starea civilă ca fiind "acel atribut al persoanei fizice care surprinde în mod sintetic toate elementele ce contribuie la determinarea calităţii de Subiect de drept a omului.6

Într-un mod asemănător şi losif R. Urs defineşte starea civilă ca fiind "suma tuturor elementelor strict personale care contribuie la individualizarea persoanei fizice în societate şl în familie.7

Emil Poenaru consideră starea civiă ca fiind "un drept subiectiv de identificare şi individualizare a persoanei fizice care constă în posibilitatea persoanei de a fi individualizată prin starea civilă, de a pretinde ca ceilalţi subiecţi de drept să respecte această individualizare şi, la nevoie, să apeleze la forţa de constrângere a statului, sau ca sumă a unor calităţi personale.8

Aşadar starea civilă cunoscută şi sub expresia de statut civil este definită în mod diferit. Unii autori înţeleg starea civilă ca mijloc juridic,

3 Ghe. Beleiu,Drept civil Român. Introducere în Drept civil..., Ed. Casa de Edituri şl Presă "Şansa", Buc. 2003, pag 174;4 Eugen Chelaru, Drept civil.Persoanele., Ed. AII Beck, Buc, 2003, pag 52;5 Ovidiu Ungureanu şi Călina Jugastru, Drept civil.Persoanele., Ed. Rosetti, Buc,2003, pag 174;6 Petru P.Andrei şi Irina Apetrei, Drept civil. Persoana generalităţi.Persoana fizică. Ed. Ankarom, laşi, 1998, pag.291;7 Iosif R.Urs.Carmen Ilie-Todică, Teoria persoanelor subiecte de drept civil, Ed. Oscar Prinţ, Buc. 2003, pag. 120;8 Emil Poenaru, Drept civil. Teoria generală.Persoanele., Ed. AII Beck, Buc, 2002, pag.343;

alţii ca o sumă de calităţi şi particularităţi iar alţii ca atribut al persoanei fizice.

Personal definesc starea civilă ca fiind un drept al omului dobândit de la naştere care suportă modificări în cursul vieţii şi se sfârşeşte prin decesul persoanei fizice, drept recunoscut prin lege, ce implică efecte juridice şi care are menirea de a individualiza fiecare persoană în familie şi în societate.

2. Scurt istoric.

Starea civilă îşi are originea în dreptul roman. "Termenul de stare sau statut civil al persoanei fizice provine din cuvântul latin status civilis care desemna atributele necesare pentru a poseda personalitatea”9. Aceste atribute prevăzute în dreptul roman erau în număr de trei şi anume: status libertatis, status civitatis şi status familiae.10 Rolul acestor atribute era de a forma "imaginea completă a personalităţii şi capacităţii unei fiinţe umane.11

A.Status libertatis reprezintă statutul de om liber sau sclav.Statutul de om liber putea fi dobândit prin două modalităţi: naşterea

sau un fapt posterior naşterii. Prin naştere se dobândea libertatea dacă ambii părinţi erau liberi, iar dacă numai unul era liber se ţinea cont de condiţia mamei. Printr-un fapt posterior naşterii libertatea se căpăta potrivit unor posibilităţi acordate în condiţii excepţionale, de exemplu, în situaţia în care sclavul şi-a denunţat stăpânul vinovat de infracţiuni grave.

Statutul de sclav se dobândea prin mai multe modalităţi:> Copii născuţi dintr-o mamă sclavă devin persoane cu

statut de sclavi;> în caz de război captivii deveneau sclavi;> Cei care refuzau înrolarea în armata imperială;> Dezertorii şi trădătorii;

Statutul juridic al sclavilor era caracterizat prin lipsa totală a drepturilor aceştia fiind consideraţi ca şi unelte sau lucruri. Cu alte cuvinte erau lipsiţi de personalitate juridică.

B. Status civitatis sau statutul în cetate împărţea persoanele în funcţie de cetăţenie: cetăţeni romani (cives romani) şi cetăţeni (latini şi peregrini).

9 Dumitru Lupulescu, Ana Măria Lupulescu, Drept civil.Persoana fizică. Ed.Editas, Buc, 2003,pag. 13510 Gabriel Boroi, Drepf civil Partea generala.Persoanele, Ed.AII Beck, Buc, pag.344 "11 Valerius M.Ciucă, Lecţii de drept roman, Vol.l, Ed. Polirom, laşi, 1998, pag.145;

> Cetăţenii romani sau quiriti "erau cei care aveau plenitudinea drepturilor politice şi civile conferite de Roma".12

Printre drepturile politice amintim:1. dreptul electiv prin voturi date în cadrul adunărilor

populare (Jus suffragi);2. dreptul de a fi ales în una ditre magistraturile statului

(Jus honorum);3. dreptul de a efectua serviciul militar în cadrul legiunilor

armate (jus militliae);4. dreptul de a practica un cult religios în mod

public.Ca drepturi civile menţionăm:

1. dreptul de a încheia o căsătorie valabilă;2. dreptul de a încheia orice acte juridice prevăzute de jus civile;3. dreptul de transmite moştenirea pe cale testamentară;4. dreptul de a apela la justiţie.> Necetăţenii adică latini şi peregrini erau lipsiţi de unele

drepturi politice sau private aşa încât aveau un statut juridic inferior.

C. Status familiae reprezintă statutul familial. în sens general familia reprezenta "toate persoanele care se găseau în puterea aceluiaşi şef de familie (pater familias)."13Şef de familie nu putea fi decât un bărbat. Sub puterea lui pater familias se aflau toate persoanele, membre ale familiei, soţia sa neavând nici o putere asupra propriilor copii. Puterea lui pater familias se exercita asupra: femeii căsătorite (manus), a copiilor (patria potestos), a sclavilor (domin/ca potestos), asupra persoanelor semilibere (in mancipio) si asupra lucrurilor (dominium).

Mai târziu singurele elemente "care legau individual de un stat sau de familia sa şi pe cale de consecinţă, starea civilă nu cuprindea decât naţionalitatea şi filiaţia."14

12 Idem, pag. 17313 OvidiuUngureanu,op.c/'f., pag 175;14 Ovidiu Ungureanu.op. cit, pag 175;

3. Reglementare

Următoarele acte normative cuprind reglementări referitoare la starea civilă a persoanei fizice :

♦ Decretul nr 31/1954 privind persoana fizică şi persoana juridică, art.22-24;

♦ Legea nr 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;♦ Metodologia nr 1/1997 pentru aplicarea unitară a

dispoziţiilor Legii nr 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;

♦ Legea nr 479/2002 privind modificarea Legii 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;

♦ Legea nr 94/2004 pentru modificarea şi complietarea Legii nr 119/1996 privind actele de stare civilă;

♦ Ordonanţa nr 84/2001 privind înfiinţarea organizarea şl funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor;

♦ Ordonanţa de Urgenţă nr 50/2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţionar corespunzător activităţilor de eliberare şi evidenţă a Cărţilor de Identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor;

♦ Legea nr.3372/2002 privind aprobarea ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor;

♦ Hotărârea nr 761/2002 privind aprobarea programelor pentru aplicarea ordonanţei Guvernului nr.83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple.a ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor şi a Ordonanţei Guvernului nr 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă;

♦ Ordonanţa nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice;

♦ Codul Familiei.

4. Conţinutul stării civile.

Conţinutului stării civile i se atribuie două moduri de interpretare. In funcţie de cum este analizată starea civilă ca "drept subiectiv civil nepatrimonial"15sau ca sumă a unor calităţi personale conţinutul este diferit.

Ca drept subiectiv de individualizare, conţinutul stării civile se exprimă prin: posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civilă, posibilitatea de a pretinde să fie individualizat, de către alţii, prin starea sa civilă şi posibilitatea de a recurge, în caz de nevoie, la forţa coercitivă a statului.

În ceea ce priveşte conţinutul stării civile ca sumă a unor calităţi personale unii autori analizează în mod diferit acest aspect. Astfel Eugen Chelaru înţelege starea civilă ca sumă a calităţilor personale ca fiind "legată de marile evenimente care se produc în viaţa omului: fapte juridice (îndeosebi naşterea şi decesul) şi acte juridice (recunoaşterea de filiaţie, adopţia, căsătoria, hotărârile judecătoreşti prin care se soluţionează acţiuni de stare civilă)"16.Pe când Ovidiu Ungureanu clasifică elementele stării civile astfel:

"a) date privind filiaţia din căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat, născut din părinţi necunoscuţi sau abandonat;

b)date de ordin familial: căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu altă persoană;c)factori de ordin natural,biologic: sexul, vârsta şi sănătatea."17 Trebuie subliniat că starea civilă este determinată de lege şi tot aceasta "interzice discriminarea rasială".18

Deşi, aparent sunt mai lipsiţi de importanţă factorii de ordin natural contribuie la conturarea completă a conţinutului stării civile.

În legătură cu primul factor de ordin biologic, şi anume sexul, putem specifica că, atât timp cât el în mod obligatoriu este indicat în actul de naştere a fiecărei persoane (sex masculine sau sex feminine), trebuie considerat a fi element al stării civile. Problema care se ridică în legătură cu acest factor este în cazul anomaliilor organice precum transsexualismul sau homosexualitatea.

În funcţie de un alt element al stării civile, legea împarte după vârstă persoanele în două categorii: minori şi majori. Aşa încât persoanele majore dispun de capacitate de exerciţiu deplină,

15* Gabriel Boroi, op. cit, pag.34416B Eugen Chelaru,op.c/r.,pag.53177 Ovidiu Ungureanu,op..cit.,pag.I7618fi Ibidem

putând să încheie singure acte legate de viaţa lor civilă. în actele civile, minorii sunt asistaţi. Şi tot în funcţie de vârstă se stabileşte dacă persoana are sau nu discernământ în cazul răspunderii delictuale.

Şi în sfârşit sănătatea este considerată de unii autori ca element al stării civile, dar secundar, iar de alţii precum Ovidiu Ungureanu ca o "particularitate a stării civile".19 Sănătatea are rolul ei important când ne referim la bolile mentale sau fizice care antrenează incapacităţi de folosinţă.în cazul alterării sau diminuării facultăţilor mintale se instituie unu! din regimurile de protecţie prevăzute de lege , cum sunt curatela sau tutela. în funcţie de caz. Şi valabilitatea încheierii actelor juridice depinde de facultăţile mintale ale contractanţilor atunci când îşi exprimă consimţământul.

5. Caracterele juridice ale stării civile

Starea civilă, fiind un drept personal nepatrimonial cuprinde caractere juridice comune acestei clase de drepturi. însă nu există o redactare comună a caracterelor juridice ale stării civile, de la autor la autor înregistrându-se diferenţe de interpretare. Cu toate acestea starea civilă are o serie de caractere comune clasei de drepturi din care face parte şi mai prezintă şi un caracter specific.

1 .Caracterele juridice comune clasei din care face parte sunt: Legalitatea, deoarece legea este aceea care stabileşte condiţiile

dobândirii, modificării şi încetării statutului civil al persoanei.20

universalitatea, presupune faptul că orice persoană are dreptul de a avea o anumită stare civilă;

obligativitatea,21 este determinată de natura normelor juridice care reglementeză această instituţie: norme cu caracter imperativ sau prohibitiv. Astfel încât nimeni nu poate prin libera sa voinţă să aducă, stării civile vreo modificare în mod direct, ci numai în condiţiile legii starea civilă poate suporta modificări, losif R. Urs subliniază acest aspect prin două exemple concludente: dacă două persoane, un bărbat şi o femeie convieţuiesc un timp îndelungat, nu dobândesc starea

19 Ovidiu Ungureanu,op.cit.,pag.18620 Petru P. Andrei,Irina Apetrei,op.cit.,pag.29121 Traian lonascu,Persoana fizica in dreptul R.P.R.,- Ed.Academiei Republicii Populare Romane,Buc.1963.pag.392

civilă de oameni căsătoriţi dacă nu au încheiat căsătoria în condiţiile legii şi tot astfel dacă doi soţi sunt despărţiţi în fapt nu dobândesc prin aceasta starea civilă de oameni divorţaţi dacă nu au cerut în condiţiile legii desfacerea căsătoriei;22

personalitatea, in sensul că starea civilă nu poate fi exercitată decât personal şi nu pe cale de reprezentare. Există totuşi şi unele excepţii ca: acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se promovează de către mamă dar în numele copilului sau acţiunea în tăgada paternităţii poate fi continuată de către moştenitori;

inalienabilitatea sau indisponibilitatea presupune faptul că nimeni nu poate renunţa sau dispune de starea civilă înstăinând-o sau încheind orice alte tranzacţii cu privire la aceasta. Este lovit de nulitate orice act juridic prin care se dispune în tot sau în parte de starea civilă a unei persoane;

imprescribilitatea, trebuie analizată atât din punct de vedere extinctiv cât şi achizitiv. Adică nefolosind starea civilă pe un timp cât de îndelungat nu poate duce la stingerea drepturilor titularului asupra stării sale după cum nici folosirea îndelungată dar nelegală a stării civile aparaţinând altei persoane nu poate fi dobândită de către acesta;

opozabilă erga omnes, adică recunoaşterea stării civile a unei persoane, de către toate celelalte persoane ca fiind aceea; Traian lonaşcu mai stabileşte încă un caracter- "caracterul presupus concordant cu folosirea stării civile.

Dacă folosirea prelungită a stării civile sau neexercitarea prelungită a ei nu poate duce nici la dobândirea, nici la pierderea unei asemenea stări, în schimb folosirea ei prelungită constituie o prezumţie a concordanţei dintre starea civilă pe care o persoană o foloseşte şi aceea la care are dreptul."23

2. Caracterul juridic specific stării civile este indivizibilitatea. Acest caracter juridic presupune că o persoană nu poate avea la un moment dat decât o singură stare civilă, indifferent de raporturile juridice la care participă. Astfel exemplificăm prin situaţia unei persoane căsătorite a cărei stare civilă de om căsătorit este nu numai în raport cu celălalt soţ, dar şi în raport cu toate celelalte persoane. Tot astfel şi în cazul

22 losif R. Urs,op.cit.,pag12223 Traian lonascu,op.cit.,pag.393

copilului adoptat, situaţia sa de adoptat este nu numai faţă de adoptatori cât şi faţă de toţi ceilalţi membri ai societăţii. O situaţie aparte înregistrată pe plan legislativ este cea legată de dreptul copilului la o anumită stare civilă. Această problemă este stipulată în Convenţia privind drepturile copilului.

Articolul nr.8 din Convenţie stabileşte că : "Statele părţi se angajează să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusive cetăţenia, numele său şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege fără amestec illegal. Dacă un copil este lipsit în mod ilegal ,de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, statele părţi vor acorda asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identificarea sa să fie restabilită cât mai repede posibil."24

6. Corelaţia între starea civilă si alte instituţii juridice

Pentru a înţelege mai bine noţiunea de stare civilă trebuie să facem o comparaţie între aceasta şi alte noţiuni juridice precum: nume, domiciliu, capacitate civilă, cetăţenie.

Trebuie precizat că deşi starea civilă, numele, domiciliul, capacitatea civilă, cetăţenia sunt noţiuni distincte unele faţă de altele, între ele există totuşi legături cu atât mai mult cu cât sunt analizate ca aparţinând aceleiaşi persoane fizice. Aşa încât analizate în paralel prezintă următoarele particularităţi:

Starea civilă-nume. Ambele constituie atribute de identificare a persoanei fizice, aceasta fiind corelaţia dintre cele două. însă deşi numele figurează în actele de stare civilă, el este diferit de aceasta.Traian lonaşcu considera că dacă "poziţia din punct de vedere juridic a persoanei înseamnă aspectul ei ca subiect de drepturi şi obligaţiiîn cadrul statului şi familiei (starea civilă) numele însă este numai un mijloc de identificare a persoanei din punct de vedere juridic, după cum domiciliul (care, de asemenea, nu este un element al stării civile) constituie un mijloc de determinare a locului unde legea presupune că persoana poate fi totdeauna găsită din punct de vedere fizic.”25

Anumite elemente ale stării civile au o influenţă directă asupra stabilirii sau modificării numelui de familie. Astfel încât felul filiaţiei- din căsătorie, din afara căsătoriei, din părinţi necunoscuţi- determină stabilirea numelui de familie. Şi tot astfel schimbările de stare civilă, în ceea ce priveşte filiaţia, adopţia, căsătoria determină ori pot determina modificarea numelui de familie.24 Ovidiu Ungureanu,Calina Jugastru, op.c/'f.,pag.17825 Traian lonascu, op. cit, pag. 392

Starea civilă-domiciliul. Atât domiciliul cât şi reşedinţa nu constituie elemente ale stării civile. Corelaţia dintre starea civilă şi domiciliu, respective reşedinţă rezidă în faptul că acestea sunt elemente de identificare a persoanei fizice.

Starea civilă are incidenţă asupra domiciliului şi avem ca exemplu cazul domiciliului legal al minorului, precum şi cazul domiciliului soţilor.

Starea civilă- capacitatea civilă. Elementele componente ale capacităţii civile, şi anume capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu, nu intră în structura stării civile. Dar anumite schimbări ale stării civile pot determina modificări ale capacităţii civile. Amintim cazul femeii sub 18 ani care se căsătoreşte şi dobândeşte, ca efect al căsătoriei, capacitatea de exerciţiu deplină.

Trebuie precizat că, indiferent ce capacitate civilă deţine o persoană fizică, ea are întotdeauna propria sa stare civilă. Cu privire la capacitate Traian lonaşcu specifica că aceasta "cuprinde aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi sau de a avea şi de a-şi asuma obligaţii, încheind personal şi singur acte juridice, ea putând fi modificată în conţinutul ei de starea civilă: ca cetăţean persoana are unele drepturi pe care nu le are ca străin, după cum ca titular al unor raporturi juridice de familie( căsătorie, filiaţie, divorţ) are drepturi şi obligaţii ce nu le-ar avea în lipsa unor asemenea raporturi."26

Starea civilă- cetăţenie. Starea civilă este o noţiune de drept civil, pe când cetăţenia este o noţiune de drept constituţional. Corelaţia dintre aceste două noţiuni rezidă în faptul că elemente ale stării civile precum: locul naşterii, adopţia, căsătoria, etc. determină modificări în ceea ce priveşte cetăţenia persoanei fizice.

7. Posesia de stat

Posesia de stat şi starea civilă sunt două noţiuni distincte, însă între ele există o strânsă legătură. Gheorghe Beleiu separă aceste două noţiuni, considerând că: starea civilă "are în vedere statica", iar folosinţa stării civile "are în vedere dinamica atributului de identificare a persoanei fizice, care este tocmai starea sa civilă".27

Observăm că folosirea stării civile în literatura juridică este cunoscută ca fiind posesia de stat. Iar această stare juridică de folosire a stării civile rezultă din întrunirea cumulativă a trei elemente: "nomen, tractus şi fama."28

26 Idem, pag. 39127 Gheorghe Beleiu, op. cit., pag. 33228 Gabriel Boroi, op. cit.,pag. 345

> Nomen presupune purtarea de către o persoană a numelui care corespunde stării civile pretense.

> Tractatus înseamnă tratarea, de către cei apropiaţi ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă folosită.

> Fama constă în recunoaşterea în familie şi în societate ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă pretinsă. Un exemplu edificator în acest sens este dat de către Ovîdiu Ungureanu şi anume: situaţia unui copil care poartă numele părinţilor săi şi care este considerat de părinţi ca fiind copilul lor, iar în societate este recunoscut ca fiind copilul acelor părinţi căsătoriţi, astfel încât acest copil are posesia de stat a unui copii din căsătorie.29

Folosirea stării civile (posesia de stat) presupune şi dobândirea unor efecte juridice, şi anume: prezumţia simplă că starea civilă corespunde realităţii. De aici rezultă că posesia de stat poate fi o dovadă, o probă. Conform art.22(1) din Legea nr.31/1954 "Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite sau cu cele înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civilă" şi art. 13 din Legea nr. 119/1996 "Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora", putem spune că posesia de stat nu constituie o probă principală a stării civile, împotriva ei putându-se face probă contrară. în schimb această prezumţie în completare cu alte mijloace de probă pentru dovedirea stării civile în situaţiile prevăzute de lege poate constitui o dovadă de necontestat.

29 Ovidiu Ungureanu, op.cit.,pag. 179

CAPITOLUL II. ÎNREGISTRĂRILE DE STARE CIVILĂ

1. Noţiune. Felurile înregistrărilor de stare civilă

În ceea ce priveşte definirea înregistrărilor de stare civilă putem afirma că, în literatura juridică de specialitate nu s-au înregistrat diferite forme de redactare a acesteia. în mod unanim s-a considerat că înregistrările de stare civilă sunt operaţiunile juridice de consemnare în registrele de stare civilă a actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente prevăzute de lege, operaţiuni efectuate în condiţiile legii de către organele cu atribuţii de stare civilă.

Rolul înregistrărilor de stare civilă rezultă din articolul 1 al Legii 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel: "Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor".

Din dispoziţiile Legii 119/1996 cu privire la actele de stare civilă rezultă că există doua feluri de înregistrare de stare civilă:

> înregistrări sub forma întocmirii actelor de stare civilă. Această formă este stipulateă în articolul 1 al legii amintit mai sus şi care este utilizată în trei situaţii: naştere, căsătorie şi deces întocmindu-se în mod corespunzătonactul de naştere, actul de căsătorie şi actul de deces.

> înregistrări sub forma înscrierii de menţiuni marginale pe registrele de stare civilă. Această formă rezultă din articolul 44 al legii şi apare în următoarele situaţii:-stabilirea filiaţiei faţă de mamă (prin recunoaştere ori acţiune în justiţie);-stabilirea filiaţiei faţă de tată (prin recunoaştere ori acţiune înjustiţie);-adopţie;-divorţ;

-schimbarea numelui pe cale administrativă. "Centralizatorul" înregistrărilor de stare civilă este actul de naştere30 acest aspect rezultând din art. 9 şi 44 din Legea nr. 119/1996. Potrivit art.9: "Orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă sau, după caz, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivei şi irevocabilă, ori printr-un act administrativ, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile, autorităţii administrative publice locale unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzătoare".

Art.44 al Legii nr.119/1996 detaliază aceste aspecte stabilind că: "în actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:

a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătoreascădefinitivă şi irevocabilă şi încuviinţarea purtării numelui;

b) contestarea recunoaşterii sau tăgăduirii paternităţii;c)căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei;d) adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei;e) pierderea sau dobândirea cetăţeniei române;f) schimbarea numelui;g) deces;h) rectificarea, completarea sau anularea actelor de stare

civilă ori a menţiunilor înscrise pe ele;i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi

irevocabilă a hotărârii judecătoreşti."

2. Scurt istoric

Până în secolul XIX nu a existat nici o reglementare cu privire la redactarea şi conservarea unor acte speciale, care să constate evenimentele de natură a modifica personalitatea şi capacitatea juridică.31

Prin Codul Caragea- Codul civil al Munteniei din 1817 - s-a început o oarecare reglementare a evenimentelor de stare civilă. în capitolul II, intitulat "Pentru înscrierii stării civile" se prevedea înfiinţarea unei condici pentru fiecare judeţ, în vederea înscrierii evenimentelor de stare civilă. Condicele erau ţinute de preoţi, iar mitropolia avea obligaţia să supravegheze modul de întocmire şi

30 Gheorghe Beleiu, op. cit, pag.33431 C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu.AI. Baicoianu, Tratat de drept civil roman., Ed. ALL, Buc. 1998,pag. 163

păstrare a acestora.32 Până atunci dovada naşterii, căsătoriei şi decesului se făcea prin mărturii şi prezumţii.

Prin "Regulamentul organic" din Muntenia (1831) şi Moldova (1832) s-au creat registrele de stare civilă ce permiteau pentru prima dată o evidenţă organizată a stării civile, care erau lăsate tot în atribuţiile bisericii.

Codul civil din 1864, dar pus în aplicare din 1865, a reglementat şi materia actelor de stare civilă. Pentru prima dată rolul de ofiţer al stării civile revenea autorităţilor administrative orăşeneşti şi comunale. C. Hamangiu afirma că prin codul civil s-a "laicizat instituţia stării civile trecând-o în atribuţia autorităţilor municipale"33

Caracterul laic al actelor de stare civilă a fost păstrat şi în Constituţia din 1923. Autoritatea civilă însărcinată cu întocmirea şi redactarea actelor de stare civilă rămânea în continuare primăria.

Prin Legea administrativă din 14 iunie 1925, atribuţia de ofiţer al stării civile revenea primarului.34

Prin Legea privitoare la actele stării civile din 25 februarie 1928 s-a realizat unificarea regimului juridic al actelor de stare civilă pe întreg teritoriul ţării, deoarece până atunci în Transilvania, Banat şi Maramureş se aplicau dispoziţii diferite de acelea din Muntenia, Moldova, Dobrogea şi Bucovina.35

Prin Decretul nr. 272/1950, care a abrogate Legea din 1928, s-a reglementat ţinerea registrelor şi întocmirea actelor de stare civilă. Şi tot astfel, prin "Decretul nr.278/1960 se realizează o reglementare mai bună a activităţilor delegaţiilor de stare civilă şi o perfecţionare a sistemului unitar de înregistrare a actelor şi faptelor de stare civilă"36

însă acest decret a fost abrogat prin Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996, în vigoare astăzi, cu privire la actele de stare civilă. Această lege cuprinde un cadru legislativ ce prevede noile situaţii apărute în societate cu care se confruntă oficiile de stare civilă.

3. Organizarea Înregistrărilor de stare civilă

Când ne referim la organizarea înregistrărilor de stare civilă, propunem să analizăm două aspecte, şi anume:

32 Paraschiv Petu, Elena Velecu, Viorel Mardare, Starea civila-mijloc de identificare a persoanei fizice, Ed. Muzeum, Buc, 2003, pag. 933 C Hamangiu, op. cit, pag. 16434 Paraschiv Petu, op. cit, pag. 1135 Ibidem,36 Idem, pag. 14

I) organele competente să efectueze înregistrările de stare civilă;II) registrele de stare civilă.

l)Sunt competente să efectueze înregistrări de stare civilă următoarele organe:

1) Consiliile judeţene si autorităţile administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor si comunelor prin ofiţerii de stare civilă.

Pentru realizarea acestor atribuţii vine în ajutor Ordonanţa nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

în art. 5 al Ordonanţei nr.84/2001 sunt prevăzute atribuţiile principalele ale serviciilor publice comunitare locale, iar în art. 7 sunt enumerate atribuţiile serviciilor publice comunitare judeţene.

Cele mai importante atribuţii prevăzute la art. 5 sunt:a) eliberează "în sistem de ghişeu unic, certificatele de stare

civilă,cărţile de identitate, cărţile de alegător, paşapoartele simple, permiselede conducere şi certificatele de înmatriculare a autovehiculelor;

b)înregistrează actele şi faptele de stare civilă, precum şi menţiunileşi modificările intervenite în statutul civil, în domiciliul şi reşedinţapersoanei, în condiţiile legii; c) întocmesc şi păstrează registrele de stare civilă, în condiţiile legii;

g)întocmesc listele electorale permanente;h)constată contravenţiile şi aplică sancţiuni, în condiţiile legii;

k) ţin registrele de evidenţă pentru fiecare categorie de documente eliberate."

Iar din art. 7 amintim ca atribuţii:"b) coordonează şi controlează metodologic activitatea

serviciilor publice comunitare locale;c) controlează modul de gestionare şi de întocmire a registrelor

de stare civilă şi a listelor electorale permanente de alegător;

f) gestionează resursele materiale şi de dotare necesare activităţii proprii;

g)ţin evidenţa şi păstrează registrele de stare civilă, exemplarul 2, şi efectuează menţiuni pe aceasta, conform comunicărilor primite'.

2. Primăriile locului de coborâre sau debarcare, pentru situaţia naşterii ori decesului unei persoane ce a avut loc în tren, pe o navă sau aeronavă, în timpul unei călătorii în interiorul ţării.

3. Comandantul navei în cazul în care naşterea, căsătoriei ori decesul are loc în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţării (art.59 din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă).La sosirea în ţară, comandantul navei este obligat să înregistreze o copie certificateă de pe înregistrarea efectuată, prin căpitănia portului de înscriere a navei, la Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

4. Comandantul aeronavei, pentru naşterea ori decesul care are loc pe o aeronavă, în timpul călătoriei în afara graniţelor ţării. Conform art. 60 din Metodologie nr. 1/1997:

"(1)Dacă naşterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara spaţiului aerian al României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei, în carnetul de drum.

(2)înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum şi semnăturile cerute de lege, ele făcând dovada evenimentului, până la întocmirea actului de stare civilă."

La aliniatul (3) al aceluiaşi articol se prevede că este obligat comandantul aeronavei ca la sosirea în tară în termen de 30 de zile să înainteze un extras de pe carnetul de drum, prin căpitănia portului, la Primăria Sectorului 1 Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă şi va elibera certificatul corespunzător.

5. Reprezentanţii diplomatici ori consulari ai României. Aceştia sunt obligaţi să efectueze înregistrări de stare civilă referitoare la cetăţenii români aflaţi în străinătate, precum şi la apatrizi (art. 61 din Metodologie).

ll)Conform art. 2 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă: "Actele de naştere, de căsătorie şi de deces se întocmesc în registre de stare civilă, în două exemplare, ambele originale, şi se completează manual, cu cerneală specială de culoare neagră."

Primul exemplar al registrului se păstrează la primăria unde a fost întocmit. Al doilea exemplar se înaintează, spre păstrare consiliilor judeţene sau, după caz, Consiliului General al Municipiului Bucureşti aşa cum prevede art. 60 din aceeaşi lege.

Registrele stării civile, înainte de a fi împărţite comunelor sunt centralizate la tribunal, unde sunt numerotate, legate şi parafate de preşedintele tribunalului sau de judecătorul cel mai vechi, pe fiecare pagină. Aceste măsuri fiind luate pentru a împiedica sustragerea sau adăugarea vreunei pagini.37

Actele se numerotează pe an calendaristic.Conform art. 60 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cele două

exemplare ale registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Statului, după trecerea a peste 100 de ani de la data completării lor.

înregistrările actelor şi faptelor de stare civilă precum şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, după caz aşa cum prevede art. 5 din lege.

Actele sunt trecute în registru unul după altul, fără a se lăsa vreun loc gol între două acte. Nici un cuvânt nu se scrie prescurtat, iar data trebuie scrisă în litere, căci în acest mod nu poate fi alterată sau falsificată cu aceeaşi uşurinţă ca şi când ar fi scrisă în cifre.38

întocmirea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac în limba română, folosind alfabetul latin (art. 5 alin. (3)).

Cea mai importantă caracteristică a organizării actelor de stare civilă este publicitatea. însă publicitatea registrelor stării civile este organizată în alt mod decât pentru alte register publice, ele ne putând fi puse la libera dispoziţie a publicului.39

Ţinerea registrelor, întocmirea şi înscrierea actelor de stare civilă se realizează sub îndrumarea şi controlul Ministerului de Interne, prin Direcţia de evidenţă a populaţiei şi Ministerul Administraţiei Publice (art.73 din Legea nr.' 119/1996). '

4. Ofiţerii de stare civilă

Persoanele desemnate de lege să întocmească acte de naştere, căsătorie şi deces şi să înscrie prin menţiuni modificările ce se produc în starea civilă a unei persoane sunt numite ofiţeri de stare civilă.

Art. 3 alin 2 al Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă prevede că ofiţeri ai stării civile sunt:

37 C. Hamangiu, op. cit., pag. 16538 Ibidem39 Ibidem

a) primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor;

b) şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României;

c) comandanţii de nave şi aeronave.Dar atribuţiile de ofiţer de stare civilă ale primarului şi ale

şefilor misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră pot fi delegate şi altor persoane expres prevăzute de lege. Şi în acest sens Legea nr.94 din 5 aprilie 2004 pentru modificarea şi completerea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă ia art. 1 reglementează:

"(3)Primarii şi şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră din România pot delega sau retrage, după caz, exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţă în acest domeniu, respective unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari".

Modificarea aliniatului 3 din art.2 al Legii 119/1996 rezidă în acordarea împuternicirii ofiţerilor de stare civilă amintiţi mai sus de a-şi retrage nu numai a delega atribuţiile de ofiţer de stare civilă persoanelor prevăzute în lege.

Exercitarea atribuţiilor de stare civilă se face, aşa cum prevede art. 1 din Metodologia nr.1/1997, la nivelul oraşelor, comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti de către ofiţeri de stare civilă din primării, în judeţe şi în municipiul Bucureşti, de către persoane "anume desemnate din aparatul propriu al serviciilor de specialitate din cadrul consiliilor judeţene" şi respective al Primăriei Municipiului Bucureşti, precum şi de către "şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României, de către comandanţii de nave şi aeronave aflate în afara teritoriului naţional şi de către ofiţerii de stare civilă militari, desemnaţi prin ordin al ministrului apărării naţionale, în limitele prevăzute de lege."40

Competenţa ofiţerului de stare civilă este materială şi teritorială (art.2 alin 1 din Metodologie).

Competenta teritorială a ofiţerului de stare civilă este determinată de unitatea administrativ teritorială în limitele căreia îşi exercită activitatea (art. 2 alin.2 din Metodologie). Altfel spus el nu poate încheia acte de stare civilă (acte de naştere, acte de căsătorie şi acte de deces) decât cele care au loc pe teritoriul comunei sale41. Cu toate acestea legea nu prevede nulitatea unui act de stare civilă încheiat de un ofiţer necompetent (art. 7 din Legea nr. 119/1996).

40 Ovidiu Ungureanu, op. cit, pag. 14441 C. Hamangiu, op. cit.,pag. 164

Dacă avem în vedere încheierea actului de naştere şi a celui de deces acestea au loc la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritoriale s-a produs evenimentul. în cazul în care naşterea sau decesul au avut loc în tren, pe o navă sau aeronavă sau într-un alt mijloc de transport, în timpul unei călătorii în interiorul graniţelor României, întocmirea actului de naştere sau, după caz, de deces se face de către ofiţerul de stare civilă al autorităţii publice locale a locului de coborâre sau debarcare.

Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României îşi exercită atribuţiile de ofiţeri de stare civilă conform art.2 alin. 2 din Metodologie numai în limitele spaţiului geografic în care reprezintă misiunea diplomatică sau consulară în străinătate.

în privinţa competenţei ca ofiţeri de stare civilă a comandanţilor de nave sau aeronave aceasta este limitată, tot conform art.2 alin. 2 din Metodologie, la existenţa navei sau aeronavei în afara apelor teritoriale şi, respective, a spaţiului aerian al României.

Competenta materială, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/1996, constă în deplina putere a ofiţerilor de stare civilă de la primăriile comunale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti de a întocmi acte de stare civilă cetăţenilor români sau persoanelor fără cetăţenie şi de a înregistra, la cerere, actele sau faptele de stare civilă ale cetăţenilor străini care au domiciliul sau se află, temporar pe teritoriul României, în aceleaşi condiţii ca şi pentru cetăţenii români.42 în condiţiile legii ofiţerii de stare civilă pot la cerere sau din oficiu să înscrie menţiuni pe actele de stare civilă.

Totuşi în practică se întâlnesc situaţii când ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale, şi ca atare Legea nr.119/1996 reglementează şi acest aspect în art. 10. Astfel legea prevede că persoana solicitantă poate să sesizeze judecătoria în raza căreia ea domiciliază pentru soluţionarea cauzei.

La art.8 al aceleiaşi legi este prevăzută o altă situaţie de refuz a ofiţerului de stare civilă, şi anume când părinţii vor să înscrie "prenume formate din cuvinte indecente ori ridicule" în actul de naştere al copiilor lor. Această problemă a fost analizară de Dumitru Corneanu şi Ion Negru într-un articol din revista Dreptul. în urma interpretării textului de lege, autorii conchid că atitudinea ofiţerului de stare civilă trebuie să fie fermă şi nu discreţionară şi negreşit trebuie să refuse înregistrarea actului. Au mai considerat de

42 Dumitru Lupulescu, op. cit, pag. 145

asemenea că legea "nu conţine nici o dispoziţie care să marcheze criteriile generale pe baza căroar ofiţerul de stare civilă ar urma să-şi justifice, fie şi verbal, refuzul său".43

Ca o soluţie în vederea rezolvării unor astfel de situaţii autorii sus menţionaţi recomandă ca până să se ajungă la interveneţia legiuitorului ofiţerii stării civile şi primarul ca autoritate tutelară să consulte un cadru de specialişti pe plan local ca împreună să stabilească prenumele ori numele pe care urmează să-l poarte minorul.44

Dacă ofiţerul destare civilă este parte sau declarant nu poate întocmi acte de stare civilă (art. 2 alin.4 Legea nr.119/1996).Şi ca atare, într-o astfel de situaţie, tot legea prevede că ofiţerul de stare civilă va delega o altă persoană pentru efectuarea acestor operaţiuni.

Ofiţerul de stare civilă are obligeţia de a verifica realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanta acesteia cu actele de identitate (art.6 din Legea nr. 119/1996).Aliniatul 2 prevede că după aceste verificări actul de stare civilă trebuie semnat atât de ofiţerul de stare civilă cât şi de declarant.Dacă declarantul nu poate semna se va face menţiune despre aceasta pe actul de stare civilă.

C. Hamangiu consideră că atribuţiile ofiţerului de stare civilă "se mărginesc la consemnarea declaraţiilor făcute de părţi, în registrele de stare civilă, fără a putea verifica exactitatea lor. Actul este valabil încheiat, chiar dacă părţile sunt rude sau copii ai ofiţerului"45.

în certificatele de stare civilă nu se vor înscrie titluri de nobleţe, chiar dacă anterior acestea erau înscrise în actele de stare civilă.

în cazul în care actul de stare civilă a fost întocmit de o altă persoană decâtun ofiţer de stare civilă, art.7din Legea nr. 119/1996 prevede că actul este valabil încheiat cu condiţia ca persoana respectivă să fi exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea prevederilor prezentei legi. Are aplicare în acest text de lege principiul validităţii aparenţei în drept exprimat de adagiul latin "error communis facitius"46.

Totuşi alături de ofiţerii de stare civilă, ce au ca obligaţie înregistrarea actelor de stare civilă, trebuie să fie menţionate şi părţile interesate în ceea ce priveşte redactarea acestor acte juridice.Şi putem spune că aceste persoane interesate sunt împărţite în trei categorii: părţile, declaranţii şi martorii.43 Dumitru Corneanu ,Ion Negru, Discuţii in legătura cu modul de aplicare al art. 18 alin. 2 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila. Dreptul Nr. 1 /2000, pag.8544 Idem, pag. 8645 C. Hamangiu, op. cit.,pag.l6446 Ovidiu Ungureanu, op. cit, pag. 195

Părţile sunt "acele persoane, a căror stare civilă este constatată sau modificată prin actul care se încheie"47Prezenţa acestor persoane este obligatorie în cazul înregistrării actului de căsătorie. în situaţia înregistrării actului de naştere şi a celui de deces părţile sunt înlocuite cu declaraţiile. Prin urmare, la redactarea actelor de naştere şi de deces, intervin declaranţii care sunt denumiţi de Nicolae Titulescu ca fiind acele persoane "care aduc ia cunoştinţă ofiţerului de stare civilă faptele care trebuie să le constate, atunci când interesaţii sunt în imposibilitatea de a o face"48.

Martorii intervin în anumite situaţii stabilite de lege când la redactarea actelor de stare civilă prezenţa lor este obligatorie pentru a putea atesta identitatea părţilor sau exercitatea faptelor arătate de declarant.

5. Reguli privind înregistrările de stare civilă

Aceste reguli se împart în două categorii: reguli generale şi reguli speciale. Sunt prevăzute în Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi în Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor acesteia, emisă de fostul Departament pentru Administraţie Publică Locală şi Ministerul de Interne.

5.1 Reguli generale privind înregistrările de stare civilă

Aceste reguli generale privind înregistrările de stare civilă sunt stipulate în Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi în ordinea în care ele sunt redactate în articole le vom enunţa:

a) o primă regulă este cea cu privire la declaraţia în vederea înregistrării de stare civilă: "înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, în condiţiile prevăzute de prezenta lege"(art. 5);

b) înregistrările se fac în limba română, folosindu-se alfabetul latin(art.5 alin.3 din lege);

c) principiul error communis facit ius, în materia înregistrărilor de stare civilă_prevăzut în art.7 din lege precizează că înregistrările făcute de o persoană necompetentă, care exercită public atribuţia de ofiţer de stare civilă, rămân valabile chiar dacă acea persoană nu avea calitatea respectivă;

47 C. Hamangiu, op. cit, pag. 16648 Nicolae Titulescu, Drepf civil, Ed. AII Beck, Buc. 2004, pag. 175

d) regula cu privire la refuzul efectuării unei înregistrări de stare civilă. Potrivit art. 10 din lege: "în cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale, persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază.";

e) conform art.57 din lege anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămasă irevocabilă. Aceeaşi regulă este prevăzută în art.58 din lege dar cu privire la anularea, modificarea, rectificarea sau completarea unei menţiuni înscrise pe actul de stare civilă. Instanţa se pronunţă la cererea persoanei interesate, a autorităţii publice locale, consiliului judeţean sau parchetului, pe baza cercetărilor efectuate de formaţiunile de evidenţă informatizată a persoanei şi a concluziilor procurorului, competenţă aparţinând instantţei de la domiciliul sau sediul reclamantului. în cazul în care actul de stare civilă şi menţiunile înscrise pe acestea vizează un cetăţean străin sau un cetăţean român cu domiciliul în străinătate, competenţa de soluţionare a cererii de anulare, modificare, rectificare sau completare a acestor acte va reveni Judecătoriei sectorului 1 a Municipiului Bucureşti.

f) pe baza înregistrărilor din registrele de stare civilă se eliberează, numai celui îndreptăţit, un certificat original constatator. Duplicatele certificatelor se eliberează numai în condiţiile legii.în certificatele de stare civilă nu vor fi preluate titlurile de nobleţe, chiar dacă au fost înscrise în unele acte de stare civilă(art.11 din Legea nr. 119/1996). Acelaşi articol la aliniatul 2 precizează că dacă certificatul de stare civilă nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite. Această cerere se depune la autoritatea administraţiei publice locale care are în păstrare registrul de stare civilă sau la autoritatea administraţiei publice de la domiciliu, ori reşedinţa petentului. în cazul în care autoritatea la care s-a introdus cererea nu dispune de registrul de stare civilă, acesta îl va solicita în termen de trei zile autorităţii administraţiei publice competente. Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse ori deteriorate este supusă taxei de timbru (alin. 4). Cererile privind procurarea şi eliberarea certificatelor de stare civilă ale cetăţenilor străini, ale căror acte de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale acestor ţări acreditate în România, precum şi cererile cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate,adresate misiunilor diplomatice ale României sau Ministerului de Interne, se soluţionează de către Ministerul de lnterne(alin. 5).

Autorităţile administraţiei publice locale care au înregistrat actele şi faptele de stare civilă pot elibera certificate de stare civilă, acte valabile şi în străinătate(alin. 7).

Nimeni nu poate reţine certificatele de stare civilă ale altor persoane (art. 12 din Lege). Fapta prevăzută în acest articol, dacă nu este săvârşită în condiţiile legii constituie contraveneţie conform art.62 alin. 1 lit.a din Lege.Potrivit Legii nr.479/2002 privind modificarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, alin.2 al art.62 va avea următorul cuprins:"(2)Contravenţiile prevăzute la lit.a)-c) se sancţionează cu amendă de la 500 000 lei la 1 500 000 lei...".Se pot reţine numai copii legalizate sau copii certificate (vizate pentru conformitate) de prezentator.

Este interzis să se facă menţiuni, ştersături sau adăugiri, de orice fel, pe certificatele originale sau duplicate, în afară de cazurile prevăzute expres de lege (art. 6 alin.4).

5.2 Reguli speciale privind înregistrările de stare civilă

Capitolul II al Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă cuprinde reguli speciale în vederea înregistrărilor de stare civilă într-o ordine firească de desfăşurare a evenimentelor pe parcursul vieţii unei persoane fizice şi anume: înregistrarea naşterii, înregistrarea recunoaşterii sau a hotărârii judecătoreşti de stabilire a filiaţiei, înregistrarea adopţiei, înregistrarea căsătoriei, înregistrarea divorţului, înregistrarea schimbării numelui pe cale administrativă, înregistrarea decesului, înregistrarea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate, înregistrările datelor de stare civilă în caz de mobilizare, război, ori participare la misiunile de menţinere a păcii, sau în scop umanitar.

A. înregistrarea naşterii.

înregistrarea naşterii este reglementată de art. 17-26 din Legea nr.119/1996 şi art.28-37, art. 58-60 din Metodologie şi se face pe baza declaraţiei verbale la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrative-teritorială s-a produs evenimentul, cu excepţia naşterilor care au avut loc în timpul unei călătorii cu trenul, pe o navă sau aeronavă, situaţii prevăzute de art.8 din lege.

Obligaţia de a declara naşterea revine oricăruia dintre părinţi iar dacă aceştia din anumite motive nu o pot face, obiigeţia declareării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere sau personalul din unitatea în care a avut loc naşterea,

rudelor sau vecinilor care au luat cunoştinţă despre naşterea unui copil (art. 19 din lege).

Legea nr. 119/1996 prevede mai multe situaţii în care poate fi declarată şi înregistrarea naşterii unui copil şi de aici rezultă mai multe categorii de termene:

-copilul născut viu şi aflat în viaţă se dedarea în termen de 15 zile de la data naşterii;-în situaţia în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, se va înregistra mai întâi naşterea şi numai după aceea decesul. Declararea şi înregistrarea naşterii se face în 24 de ore de la data decesului;-declararea şi înregistrarea naşterii copilului născut mort se face în termen de 3 zile de la data naşterii.Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere;

-termenul legal pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului găsit sau abandonat este de 30 zile de la data găsirii sau de la data

la copilul a fost abandonat în spital.Declaraţia de înregistrare a naşterii îi revine reprezentantului autorităţii administraţiei publice

locale în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul. Conform art. 119/1996 în situaţia în care declararea naşterii a fost după expirarea

termenelor enunţate anterior, dar înăuntrul termenului de un an de la naştere "întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea

primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră".

Aprobarea se dă pe declaraţia scrisă a solicitantului, care va menţiona în cuprinsul acesteia motivul înregistrării.

Atunci când naşterea a avut loc în străinătate şi actul de naştere nu a fost întocmit la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori ia autoritatea locală din străinătate, el va fi întocmit în ţară la autoritatea administraşiei publice locale de la domiciliul părinţilor, după ce Ministerul de Interne verifică prin intermediul Ministerului de Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate (art. 20 alin. 2 din Legea nr.119/1996).După trecerea unui an de la naştere, dacă nu s-a declarat naşterea

acelui copil, atunci înregistrarea se va putea face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. în vederea soluţionării cauzei, instanţa solicită poliţiei verificări pentru stabilirea identităţii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cărui act de naştere se cere a fi întocmit. Judecata se face în prezenţa obligatorie a procurorului.

Fiind o situaţie specială pe actul de naştere se va înscrie următoarea menţiune :

"Act înregistrat tardiv în baza Sentinţei civile nr.____din

______a Judecătoriei________."O altă situaţie specială este cea a copilului găsit sau a copilului

abandonat în spital. Dacă nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc prin dispoziţia primarului localităţii unde se înregistrează naşterea (vezi anexa nr.1).

într-un astfel de caz la rubrica "mentiuni"se va înscrie :"Actul a fost întocmit în baza procesului verbal nr._____

din_______din care rezultă că a fost găsit de / abandonat la________cu domiciliul / sediul în_______str.___________nr. _şi încredinţat_________".

în situaţia în care ulterior au fost identificaţi părinţii ori copilul este recunoscut de mamă, primăria localităţii unde a fost înregistrată naşterea, în rubrica "copil găsit" sau "abandonat" va cere instanţei judecătoreşti anularea actului de naştere (art.33 alin.3 din Metodologia nr. 1/1997).

B. înregistrarea recunoaşterii sau a hotărârii judecătoreşti de stabilire a filiaţiei.

Este prevăzută de art.45 din Legea nr.119/1996 şi art.75-77 din Metodologia nr. 1/1997.

Trebuie avute în vedere două aspecte : dacă recunoaşterea are loc concomitent cu întocmirea actului de naştere sau dacă recunoaşterea intervine după înregistrarea actului de naştere.

Art.17 alin.2 din Legea nr.119/1996 prevede că " dacă declaraţia priveşte un copil din afara căsătoriei, iar recunoaşterea paternităţii are loc în momentul declarării naşterii, datele privind pe tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere cese întocmeşte". Aceleaşi aspecte sunt prevăzute şi în art.75 din Metodologie (vezi anexa nr.2).

Este relevantă menţionarea unei speţe cu privire la numele minorului ca urmare a stabilirii filiaţiei în acelaşi timp de ambii părinţi, prin recunoaşterea paternităţii înainte de căsătoria acestora.în situaţia în care copilul a fost recunoscut în aceiaşi timp de ambii părinţi (art.64 alin.2 Codul familiei), el a luat numele de familie al unuia dintre părinţi, respectiv al tatălui conform prevederilor art.62 alin.2 din Codul familiei care stabileşte că, dacă părinţii nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor unite.în cazul în care nu există învoieli între părinţi, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Astfel reclamanta B.l. ce a chemat în judecată pe G.l. cere la primul termen de judecată rectificarea înregistrării naşterii

minorului R.B., urmând ca la rubrica numelui de familie al copilului, să se treacă numele de familie al mamei, întrucât a fost trecut în mod eronat numele de familie al tatălui. Şi în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că minorul s-a născut în afara căsătoriei, în urma relaţiilor dintre ea şi pârât, că acesta a recunoscut copilul, după care s-a căsătorit şi a luat numele de familie al soţiei, fără ca aceasta să se fi dispus prin hotărâre judecătorească. Prin sentinţa civilă numărul 5108 din 19 iulie 1985 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin nerecurare a fost admisă acţiunea.însă împotriva acestei hotărâri, procurorul general a declarat recurs extraordinar, considerând-o vădit nemotivată şi dată cu încălcarea esenţială a legii, întrucât actul de naştere a fost corect întemeiat, astfel că cererea de rectificare trebuia respinsă ca neîntemeiat.

Recursul extraordinar a fost admis în sensul modificării hotărârii şi respingerii cererii de rectificare.49

Dacă recunoaşterea copilului se face ulterior naşterii, filiaţia copilului se stabileşte în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, înregistrarea recunoaşterii sau a hotărârii judecătoreşti de stabilire a filiaţiei se face astfel prin menţiune, pe marginea actului de naşt'ere(art.44 Legea nr. 119/1996).

înregistrarea se poate face şi din oficiu în cazul stabilirii filiaţiei prin hotărâre judecătorească.

După operarea menţiunii de recunoaştere, de contestare a recunoaşterii, de stabilire a filiaţiei sau de tăgăduire a paternităţii ori a maternităţii, se retrage certificatul de naştere şi se eliberează alt certificat, cu noile date de stare civilă (art.77 alin. 3 din Metodologie nr.1/1997).

C.înregistrarea adopţiei

în prezent adopţia funcţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă cu privire la regimul juridic al adopţiei nr.25/1997.Adopţia este reglementată şi în art.26 din Legea nr.119/1996 şi art. 78-82 din Metodologie, iar anularea şi refacerea adopţiei în art.47 din Legea nr.119/1996 şi art.83 din Metodologie.

înregistrarea adopţiei se face în mod diferit după cum adopţia este cuefecte depline sau este cu efecte restrânse.

Adopţia cu efecte depline se înregistrează prin întocmirea unui nou act de naştere al adoptatului, în care cei care au adoptat sunt trecuţi ca părinţi adoptatori. Actul va fi întocmit de autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul adoptatorilor sau în raza căreia se află sediul instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se află adoptatul. Dacă adoptatorii sunt cetăţeni străini ori cetăţeni 49 Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1986, pag.13

români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, se va întocmi noul act de naştere de către autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază are domiciliul cel adoptat sau unde-şi are sediul instituţia de ocrotire, în cazul copiilor aflaţi în îngrijirea acesteia (art.26 alin.2 din Legea nr.119/1996). Rubrica "Locul naşterii1' se va completa cu denumirea unităţii administraţiei teritoriale unde îşi are sediul autoritatea administraţiei publice locale care întocmeşte actul.

Înregistrarea adopţiei cu efecte restrânse se face prin menţiune pe actul de naştere al celui adoptat şi dacă este cazul pe cel de căsătorie pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, din oficiu sau la cerere oricărei persoane interesate.

Cu privire la adopţia cu efecte depline, în toate situaţiile ce sunt prezentate de lege, se retrage certificatul de naştere iniţial şi se expediază spre anulare primăriei emitente (art.79 alin.5 din Metodologie).

La rubrica referitoare la nume se va trece numele celui care adoptă existând situaţiile : numele celui care adoptă dacă nu este căsătorit, numele soţilor dacă adoptă împreună sau numele unui singur soţ dacă celălalt nu adoptă, în schimb consimte.

Anularea sau desfacerea adoţiei, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, se înscrie prin menţiune, pe actul de naştere iniţial şi, după caz, pe cel întocmit în urma adopţiei, pe actul de căsătorie şi pe actele de naştere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.

D.Înregistrarea căsătoriei

Înregistrarea căsătoriei este reglementată de art. 27-33 din Legea nr. 119/1996 şi art.59 din Metodologie şi presupune întocmirea actului de căsătorie.înregistrarea se realizează de către autoritatea administraţiei publice locale a municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, oraşului sau comunei în raza căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi. Căsătoria se poate oficia şi în afara sediului autorităţii administraţiei publice locale, dar numai cu aprobarea primarului şi dacă se dovedeşte că sunt motive temeinice pentu care unui dintre soţi se află în imposibilitatea de a se prezenta.

Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi la autoritatea administraţiei publice locale unde urmează a se încheia căsătoria. În situaţia în care unul din viitorii soti nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, poate face această declaraţie la primăria localităţii de domiciliu sau de reşedinţă, care în mod obligatoriu, în termen de 48 de ore, o va transmite la

autoritatea administraţiei publice locale unde urmează a se încheia căsătoria.

Încheierea căsătoriei nu poate avea loc, de regulă, mai înainte de trecerea unui termen de 10 zile, în care sunt incluse atât ziua în care a fost făcută declaraţia, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria, în acest termen orice persoană interesată poate formula opunerea la căsătorie. Pentru motive temeinice, primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate încuviinţa oficierea acesteia şi înainte de îndeplinirea termenului de 10 zile.

Alături de declaraţia de căsătorie, viitorii soţi trebuie să prezinte următoarele acte: actul de identitate, certificatul de naştere în original şi copie, certificatul medical privind starea sănătăţii, etc.

După trecerea termenului de 10 zile de la data la care au fost făcute declaraţiile de căsătorie, se stabileşte ziua oficierii căsătoriei, când ofiţerul stării civile în prezenţa ambilor soţi, constată dacă au fost îndeplinite toate condiţiile cerute de lege, dacă sunt sau nu opuneri întemeiate, după care se ia consimţământul ambilor soţi.

Ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi şi le citeşte acestora prevederi din Codul familiei referitoare la drepturile şi obligaţiile lor, urmând a întocmi de îndată actul de căsătorie. Acestact se semnează de ambii soti şi de ofiţerul care a încheiat căsătoria (art. 17 din Codul familiei).

Atunci când viitorii soti sunt cetăţeni străini, ofiţerul stării civile va putea oficia căsătoria, numai dacă aceştia prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor lor, în sensul că, în conformitate cu prevederile legii lor naţionale, căsătoria este permisă. într-o astfel de situaţie dacă cei care doresc să se căsătorească nu cunosc limba română sau are loc între surdo-muţi, atunci se va încheia un proces -verbal ce va fi semnat şi de interpretul autorizat.

Operaţiunea de înregistrare a căsătoriei nu are valoare constatativă, ci reprezintă un element de probă al căsătoriei.50

După încheierea căsătoriei, în actul de căsătorie al soţului care prin căsătorie îşi schimbă numele de familie, se aplicăştampila :"Schimbat numele din ______în___________princăsătorie.Actul de identitate va fi preschimbat până la_______"(art.46 alin.1 din Legea nr. 119/1996).

E. înregistrarea divorţului.

50 Paraschiv Petu, op. cit, pag. 101

Divorţul, anularea şi încetarea căsătoriei sunt prevăzute la art.48 din Legea nr.119/1996 şi art.84-86 din Metodologie.

Înregistrarea divorţului se face din oficiu, prin menţiune pe marginea actului de căsătorie, în baza hotărârii judecătoreşti, înscrierea divorţului se face şi la cererea oricăruia dintre foştii soţi, care va trebui să depună copie legalizată de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Competenţa aparţine autorităţii administraţiei publice locale de la locul în care s-a întocmit actul de căsătorie.

Ofiţerul de stare civilă, care primeşte o hotărâre judecătorească pentru înscrierea divorţului, operează pe actul de căsătorie menţiunea respectivă, înscrie menţiunea de divorţ pe actele de naştere ale foştilor soţi, în cazul în care aceştia sunt născuţi în aceeaşi localitate, în caz contrar, trimite comunicare de menţiuni primăriilor care păstrează exemplarul I al actelor de naştere ale foştilor soţi (art.84 alin.5 din Metodologie).

Căsătoria conform art.39 din Codul familiei "este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă".

Faţă de terţi efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează pe data transcrierii hotărârii definitive de divorţ, pe marginea actului de căsătorie. Există şi o excepţie, dacă terţe persoane au participat la proces ca martori atunci hotărârea de divorţ le este opozabilă.

Ca urmare a divorţului pe actul de căsătorie şi pe actele denaştere ale foştilor soţi vor apărea menţiuni precum: a) pe actulde căsătorie:

"Desfăcut căsătoria prin Sentinţa nr. ______________din_______________________________________a Judecătoriei______________________________.Fostul soţ va purta numele de familie______________________________________

___________, iar fosta soţie numele de familie_____________ .B )pe actele de naştere ale foştilor soţi:_______________

"Căsătoria cu __________a fost desfăcută prin Sentinţanr.______din___________a Judecătoriei____________.Dupădivorţ va purta numele de familie________".

Art.85 alin2 din Metodologia pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996, prevede că până la data de 5 a lunii următoarei celei în care s-a operat menţiunea de divorţ, ofiţerul de stare civilă are ca obligaţie să transmită la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei, la care este arondată localitatea, un extras de pe actul de căsătorie în care s-a operat menţiunea de divorţ, care conţine : datele de identificare ale soţilor, domiciliul avut de aceştia la data încheierii căsătoriei, cât şi la data pronunţării divorţului sau a

anulării căsătoriei, numărul hotărârii judecătoreşti, data şi instanţa care a pronunţat-o şi numele, prenumele, data şi locul naşterii copiilor minori încredinţaţi unuia dintre părinţi, potrivit hotărârii instanţei judecătoreşti.

F. înregistrarea schimbării numelui pe cale administrativăProcedura schimbării numelui pe cale administrativă este

reglementată prin Ordonanţa nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice şi prin art.49 din Legea nr. 119/1996 şi art.87-94 din Metodologia nr. 1/1997.

Înregistrarea schimbării numelui pe cale administrativă are loc, prin menţiuni, pe marginea actului de naştere şi a actului de căsătorie ai titlului, după caz la cererea acestuia .

Schimbarea numelui operează în baza unei decizii administrative dată de organul competent al administraţiei publice, la cererea titularului numelui, pentru motive temeinice.51

Motive temeinice de schimbare a numelui sunt multiple, ca de exemplu: când numele este format din expresii indecente, ridicole ; când din neatenţia ofiţerilor de stare civilă au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte ; când unele persoane şi-au schimbat numele de origine străină într-un nume românesc şi doresc să revină la numele dobândit la naştere ; când prenumele purtat este specific sexului opus ; când solicitanţii au adoptat minori şi aceştia doresc să poarte un alt prenume ; când, în urma divorţului, femeia revine la numele de familie purtat anterior care provine dintr-o căsătorie desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele avut la naştere; etc. (art.4 din Ordonanţa nr.41/2003).

Indiferent de motivul pentru care doreşte să-şi schimbe numele pe cale administrativă, persoana trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu pentru a depune o cerere care se întocmeşte pe formular tip, la primăria unităţii administrativ-teritoriale unde domiciliază sau la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti în cazul în care este cetăţean român cu domiciliul în străinătate şi dacă nu a avut niciodată domiciliul în România.

Ofiţerul de stare civilă este obligat să înainteze în termen de 5 zile, dosarul de schimbare a numelui formaţiunii de evidentă a populaţiei la care este arondată localitatea (art.87 alin.2 din Metodologie).

După ce cererea de schimbare a numelui sau prenumelui se trimite primăriei la care a fost înregistrată cererea care va înştiinţa 51 Idem, pag.68

solicitantul.Aceasta după efectuarea menţiunilor, este obligată să elibereze noi certificate de stare civilă, cu noul nume sau prenume înscris în acesta.

De la data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere, decizia de schimbare a numelui produce efecte juridice.

G.înregistrarea decesului

Înregistrarea decesului, prevăzută de art.34-41 din Legea nr.119/1996 şi art.58-60 din Metologie se face prin întocmirea actului de deces.

Actul de deces se întocmeşte la primăria municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, oraşului sau comunei în a cărei rază teritorială s-a produs decesul sau a fost găsit cadavrul, pe baza declaraţiei verbale făcută de către membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora,de către colaterali, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul şi a certificatului medical constatator al decesului.

Declaraţia de deces se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei şi în termen de 48 de ore în cazul în care decesul survine în urma unui accident, a unei sinucideri sau a altor cauze violente precum şi in cazul găsirii unui cadavru. Dacă decesul nu a fost declarat in termen, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobare Parchetului.

în cazul copilului care a murit înainte de a i se declara naşterea, ofiţerul de stare civilă va întocmi mai întâi certificatul de naştere şi apoi certificatul de deces.

Ofiţerul de stare civilă este obligat să reţină actul de naştere a celui decedat şi să aplice pe pagina I ştampila cu următorul conţinut:

"Decedat. Act nr.______/ anul_______, luna ________,ziua _______ .înregistrat la Primăria ___________, judeţul__________." (art.49 alin.1 din Metodologie ).

O altă obligaţie a ofiţerului de stare civilă este ca până în data de 5 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat decesul să trimită pe bază de borderou, actele de identitate la formaţiunea de evidenţă informatizată a persoanei la care este arondată localitatea (vezi anexa nr.3), iar documentele militare la centrul militar judeţean ori al sectorului municipiului Bucureşti (vezi anexa nr.4).

în cazul decesului datorat unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al

decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care rezultă că una din aceste autorităţi a fost sesizată despre deces, (vezi anexa nr.5)

După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau incinerare a cadavrului, făcând menţiune despre aceasta pe verso-ul certificatului constatator al decesului, (vezi anexa nr.6)

Art.41 din Legea nr.119/1996 prevede că dacă decesul a fost declarat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă actul de deces se întocmeşte, după caz, din oficiu sau la cererea persoanei interesate la "autoritatea administraţiei publice locale de la:

a) locul de naştere al celui declarat mort;b) domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere

a fost întocmit la autorităţile locale din străinătate ;c) domiciliul persoanei care a solicitat declararea

judecătorească a morţii în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute"(alin.1, lit.a, b, c).

Dacă decesul s-a produs într-o aeronavă în zbor, constatarea decesului se face de către medic în primul aeroport de escală. Situaţia este similară şi dacă decesul se produce pe o navă, şi nu există medic, la bord, constatarea decesului se face de către comandantul navei împreună cu consiliul de bord, consemnându-se constatările în jurnalul de bord.

În aceste situaţii eliberarea adeverinţei de înhumare sau de incinerare se face pe baza dovezii consemnate de comandantul navei sau aeronavei.

H. Înregistrarea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate

Înregistrarea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate îşi găseşte reglementarea atât în Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat cât şi Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă în art.42 şi în Metodologia nr. 1/1997 în art.61-64.

Art.42 din Legea nr.119/1996 stipulează că: "întocmirea actelor de stare civilă privind pe cetăţenii români aflaţi în străinătate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carieră ale României sau la autorităţile locale competente". Şi trebuie precizat că aceste înregistrări se efectuează în conformitate cu legislaţia română.

Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane şi se

întocmesc în interesul statului şi al persoanei, în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.52

Înregistrările actelor de naştere, căsătorie sau deces se realizează în dublu exemplar, ambele originale.

Primul exemplar al registrelor de stare civilă este trimis de misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României prin Ministerul Afacerilor Externe la autoritatea administraţiei publice locale ale sectorului 1 al municipiului Bucureşti, împreună cu documentele primare pe baza cărora s-a întocmit actul .(art.61 alin.1.din Metodologia nr.1/1997)

Acest prim exemplar se arhivează la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti care trimite comunicări de menţiuni ce se primesc ulterior.(art.61 alin.2 din Metodologie)

Exemplarul li al actelor din registrele de stare civilă se trimite, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate ia Primăria Municipiului Bucureşti, Serviciului de stare civilă (art.62 alin 1 din Metodologie).

Autorităţile locale competente transcriu, în mod obligatoriu actele de stare civilă ale românilor aflaţi în străinătate, în registrele de stare civilă, în termen de 6 luni de la întocmirea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului ori extrasului de stare civilă.

Solicitantul va adresa o cerere de transcriere primăriei localităţii în raza căreia îşi are domiciliul însoţită de actele ce sunt prevăzute de lege (vezi anexa nr.7).

O dată aprobată transcrierea, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul şi certificatul de stare civilă.

I. Înregistrarea actelor de stare civilă în caz de mobilizare, război sau participare la misiuni de menţinere a păcii ori în scop umanitar.

Înregistrarea actelor de stare civilă în astfel de situaţii sunt prevăzute de art.8 alin 7 din Legea nr. 119/1996 şi art. 113-117 din Metodologie nr. 1/1997.

Art.8 alin.7 din Legea nr.119/1996 prevede că :"în caz de mobilizare, război, participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar, Ministerul Apărării Naţionale desemnează cadrele militare care înregistrează actele şi faptele de stare civilă ale militarilor şi ale personalului civil şi le comunică autorităţilor administraţiei publice competente".

înregistrările actelor şi faptelor de stare civilă în caz de război, mobilizare sau participare la misiuni de menţinere a păcii ori în

52 Idem, pag.143

scop umanitar se fac la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta sau din oficiu, în condiţiile prevăzute de lege.

Ofiţerul stării civile, desemnat anume prin ordin al ministerului apărării naţionale este obligat ca înainte de a proceda la înregistrarea unui act de stare civilă să stabilească identitatea declarantului pe baza actului de identitate sau a altor documente.

De asemenea, ofiţerul stării civile, trebuie să verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanta acesteia cu actele de identitate, documente militare şi alte documente prezentate de declarant.

Actele de stare civilă se întocmesc într-un singur exemplar (art, 14 alin.1 din Legea nr.119/1996), folosindu-se alfabetul latin şi completându-se în limba română şi cu cerneală neagră.

Actul de stare civilă întocmit se semnează de către ofiţerul de stare civilă şi de către declarant.

Potrivit art.115 alin.1 din Metodologie :"în baza actelor de naştere şi de căsătorie întocmite se eliberează celor îndreptăţiţi adeverinţe doveditoare...".

Actele de stare civilă întocmite în afara teritoriului naţional se trimit în ţară, lunar, părţii sedentare, care ie va înainta, de îndată pe bază de proces -verbal, Primăriei Sectorului 1 din municipiul Bucureşti (art.116 alin.1 din Metodologie).

Actele de stare civilă întocmite pe teritoriul naţional se trimit Direcţiei de evidenţă a populaţiei, care le păstrează până la încetarea mobilizării sau a stării de război (:după care le trimit pentru transcriere, prin copiere, în registrele curente ale primăriei competente, astfel;

a)actul de naştere al copilului- la domiciliul mamei;b)actul de căsătorie- la domiciliul soţului sau soţiei, după

caz;c)actul de deces- la ultimul domiciliu al defunctului"(alin.2). Certificatele de stare civilă se eliberează titularilor sau

persoanelor îndreptăţite, la cerere pe baza actelor transcrise prin copiere şi a adeverinţelor doveditoare, care se reţin şi se anulează.

Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice ce se întocmesc în interesul statului şi al persoanei, dovedind naşterea, căsătoria şi decesul unei persoane şi având drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

CAPITOLUL III. ACŢIUNILE DE STARE CIVILĂ

1. Definiţia acţiunilor de stare civilă si delimitare.

Acţiunile de stare civilă numite şi acţiuni de stat sunt acele acţiuni în justiţie care au ca obiect elemente ale stării civile a persoanei fizice.

Dreptul de a apela la acţiunile de stare civilă este recunoscut oricărei persoane căreia i-a fost încălcat contestat sau nerecunoscut un drept subiectiv cu privire la starea sa civilă.

Emil Poenaru defineşte conţinutul dreptului la acţiune ca fiind :"totalitatea facultăţilor de natură procedurală, începând cu facultatea de a sesiza instanţa şi sfârşind cu aceea de a cere intervenţia forţei de constrângere a statului în scopul realizării dreptului recunoscut prin hotărârea judecătorească53

Trebuie făcută delimitare între acţiunile de stare civilă şi acţiunile în justiţie ce privesc anularea, modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă.

Principalul element de delimitare dintre cele două categorii de acţiuni îl constituie obiectul acestora.Astfel, dacă acţiunea de stare civilă are ca obiect un element de stare civilă, acţiunea referitoare la anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă ori menţiunile înscrise pe marginea acestora are ca obiect înregistrarea în registrele de stare civilă.

Gabriel Boroi enunţă şi alte elemente de delimitare dintre cele două categorii de acţiuni şi anume: temeiul juridic, competenţa materială şi competenţa teritorială şi incidenţa prescripţiei extinctive.

Aşa încât temeiul juridic deosebeşte cele două categorii de acţiuni astfel: acţiunile de stare civilă sunt reglementate de Codul familiei iar acţiunile privind anularea, modificarea, rectificarea,

53 Emil Poenaru,Drept civil.Teoria generala. Persoanele, Ed. AU Beck, Buc. 2002, pag.345

completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor marginale sunt prevăzute în Legea nr.119/1996.în privinţa competenţei materiale acţiunile de stare civilă sunt de competenţa materială în primă instanţă a tribunalului, iar acţiunile referitoare la anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă ori menţiunile marginale sunt de competenţa în primă instanţă a judecătoriei.Competenţa teritorială le delimitează prin faptul că pentru majoritatea acţiunilor de stare civilă competenţa aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, cu anumite excepţii, iar competenţa teritorială de rezolvare a acţiunii referitoare la anuiarea(desfiinţarea), modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă ori menţiunilor înscrise pe marginea acestora aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul, sau, după caz, sediul solicitantului.54

Un alt element de delimitare dintre cele două categorii de acţiuni este prescripţia extinctivă, care presupune că unele acţiuni de stare civilă sunt prescriptibile extinctiv, în schimb acţiunile privind anularea, modificarea, completarea, rectificarea actelor de stare civilă sunt, în toate cazurile, imprescriptibile extinctiv.

2. Clasificarea acţiunilor de stare civilă.

În literatura de specialitate există trei criterii de clasificare a acţiunilor de stare civilă şl anume: după obiect, după persoanele îndreptăţite să le exercite şi după corelaţia cu prescripţia extinctivă.

2.1 După obiectul sau finalitatea lor acţiunile de stare civilă se împart în:

a. Acţiuni în reclamaţie de stat Sunt acele acţiuni princare o persoană urmăreşte recunoaşterea unei stări civile altadecât cea de la data intentării acţiunii. Aici avem ca exempluacţiunea în stabilirea maternităţii prevăzută în art. 52 din Codulfamiliei şi acţiunea în stabilirea paternităţii în afara căsătoriei princare un copil prin reprezentantul legal cere să i se stabilească pecale judecătorească paternitatea sa faţă de un anumit bărbat55

(art.60 Codul familiei). b. Acţiuni în cotestatie de stat Sunt acele acţiuni care au

drept scop contestarea stării civile aparent, pretins nereală şi se solicită înlocuirea ei cu altă stare civilă considerată a fi adevărată. Exemple de acest fel sunt: acţiunea tăgăduirii paternităţii copilului din cadrul căsătoriei (art.53-54 Codul familiei), în contesatarea recunoaşterii de maternitate şi de paternitate (art.49 şi 58 Codul 54 Gabriel Boroi, op. cit, pag. 351-35255 Paraschiv Petu, op.cit, pag186

familiei), acţiunea în contestarea filiaţiei din acdrul căsătoriei, acţiuni în anularea căsătoriei (art.21 Codul familiei), acţiuni în anularea adopţiei, acţiuni în anularea recunoaşterii voluntare de maternitate sau paternitate, etc.

c. Acţiuni în modificare de stat Sunt acele acţiuni care urmăresc o schimbare, numai pentru viitor, în starea civilă a persoanei, cea anterioară nefiind contestată. Exemple specifice acestei categorii de acţiuni sunt: acţiunea de divorţ (art.37-44 Codul familiei) şi acţiunea în desfacerea adopţiei (art.22 din O.U.G. nr.25/1997 aprobată prin legea nr. 87/1998)56.

2.2 După sfera persoanelor îndreptăţite să leexercite, acţiunile stării civile se împart în:

a.Acţiuni ce pot fi introduse numai de titularii stării civile respective. în această categorie se includ acţiunile :

• Acţiunea de divorţ care aparţine aceluia dintre soţi care apreciază că din anumite motive trebuie să recurgă la această soluţie;

• Acţiunea în anulabilitatea căsătoriei şi aparţine de asemeni unuia dintre soţi care apreciază că se află într-o situaţie proprie acestui gen de acţiune;

• Acţiune în tăgada paternităţii care este la dispoziţia soţului, singurul care poate şti dacă acel copil care are starea civilă de născut din căsătorie nu este în realitate copilul său şl paternitatea lui trebuie tăgăduită.57 0dată introdusă acţiunea, chiar dacă titularul ei moare, "moştenitorii acestuia pot continua acţiunea pornită de el "(art.54 alin.21 Codul familiei).

b. Acţiuni ce pot fi intentate de titular, reprezentantullegal şi procuror. Aceste acţiuni sunt:

• Acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de tatăl copilului din afara căsătoriei. Potrivit art.59 din Codul familiei această acţiune aparţine "copilului şi se porneşte în nimele său de către mamă chiar dacă este minoră, ori de reprezentantu lui legal"(alin.1). Moştenitorii copilului pot continua acţiunea pornită de acesta (alin.2).

• Acţiunea în stabirea filiaţiei fată de mamă. Conform art. 52 din Codul familiei acţiunea aparţine "numai copilului şi poate fi pornită de reprezentantul legal, în aczul în care copilul este minor sau pus sub interdicţie" (alin.1).

56 Paraschiv Petu, op. cit, pag. 18657 Emil Poenaru, op. cit. pag.347

• Acţiunea în desfacerea adopţiei.c. Acţiuni ce pot fi intentate de orice persoană interesată.

• Acţiunea în contestaţie a recunoaşterii voluntare a filiaţiei faţă de mamă. Art.48 din Codul familiei prevede că dacă naşterea unui copil nu a fost trecută în registrul de stare civilă sau dacă copilul a fost înscris ca fiind născut din părinţi necunoscuţi, atunci mama poate recunoaşte pe copil fie printr-o declaraţie la oficiul stării civile, fie prin înscris autentic, sau prin testament. Art. 49 din Codul familie prevede că dacă recunoaşterea nu corespunde adevărului "poate fi contestată de orice persoană interesată".

• Acţiunea în contesatatia recunoaşterii voluntare afiliatiei fată de tată a unui copil din afara căsătoriei. Conform art.57 din Codul familiei recunoaşterea se face prin declaraţie făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea naşterii fie prin înscris autentic sau prin testament. "Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată" (art.58 alin.1 Codul familiei).

• Acţiunea în contestaţie a filiaţiei faţă de mamă, când starea civilă folosită nu este conformă cu certificatul de naştere (art.51 alin.2 Codul familiei). Atunci când certificatul de naştere nu este "secondat de folosinţa unei stări civile conforme, această acţiune în contestaţie poate fi intentată de orice persoană interesată"58.

• Acţiunea în cotestaţie a existenţei împrejurărilor care să facă aplicabilă prezumţia de paternitate pentru copilul din căsătorie.59 Acesta acţiune are ca obiectiv dovedirea faptului că un anumit copii nu se poate bucura de consecinţele prezumţiei de paternitate fiindcă nu sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea acestei prezumţii. Acţiunea poate fi intentată de orice persoană interesată.

• Acţiunea în nulitatea absolută a unei căsătorii care poate fi intentată de către orice persoană interesată

• Acţiunea în nulitatea absolută a unei adopţii care deasemenea poate fi intentată de orice persoană interesată.

58 Idem, pag.34659 Petru P.Andrei, op.cit, pag.295

2.3 După corelaţia lor cu prescripţia extinctivă acţiunile de stare civilă se împart în :

a. Acţiuni imprescriptibile care sunt în majoritateconstituie regula.

b.Acţiuni prescriptibile formează excepţia şi sunt:Acţiunea în declararea nulităţii relative a căsătoriei

care este prescriptibilă în termen de şase luni de la încetarea violenţei sau a descoperirii erorii sau a vicleniei (art.21 Codul familiei).

Acţiunea în tăgăduirea paternităţi. Conform art.55 Codul familiei alin. 1 prevede că acţiunea este supusă prescripţiei extinctive în termen de şase luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului. La alin.2 se prevede că dacă tatăl a fost pus sub interdicţie judecătorească înainte de împlinirea acestui termen, atunci "un nou termen curge pentru tutore de la data când acesta aflat despre naşterea copilului." Dacă acţiunea nu a fost pornită de către tutore, atunci tatăl după ce i se va ridica interdicţia va putea tăgădui paternitatea (alin.3).

Acţiunea în stabilirea paternităţii este prescriptilă în termen de un an de la naşterea copilului (art.60 alin.1 Codul familiei). Atunci când un copii a pierdut calitatea de copil clin căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii în afara căsătoriei va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă (alin.2).

în situaţia în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii sau a întreţinerii (alin.3).

Acţiunea în anularea adopţiei (art.22 din O.U.G. nr.25/1997).

Acţiunea în anularea recunoaşterii de filiaţie.60

3. Efectele acţiunilor de stare civilă

Efectele acţiunilor de stare civilă urmăresc acţiunile în reclamatie de stat, acţiunile în contestaţie de stat şi acţiunile în modificare de stat. Efectele sunt diferite după cum şi obiectul sau finalitatea acţiunilor este diferită.

Dacă acţiunile în reclamatie de stat şi acţiunile în contestatţie de stat urmăresc înlăturarea unui element de stare civilă aparent şl contestat şl înlocuirea sa cu un element de stare civilă pretins a fi real, acţiunile în modificare de stat urmăresc

60 Iosif R.Urs, op.cit, pag. 135

să modifice o stare civilă reală, deci necontestată. în acest sens putem spune că

"dacă în cazul primelor două categorii de acţiuni efectele sunt declarative (retroactive), în cazul celei de-a treia efectele au un caracter constitutiv stabilind numai pentru viitor o nouă stare civilă"61.

În cazul acţiunilor în reciamaţie de stat şi acţiunilor în contestaţie de stat, hotărârea judecătorească este chemată să constate elementul de stare civilă pretins real şi va avea astfel un efect declarativ, deci ea va declara o stare civilă anterioară. Gabriel Boroi enunţă ca exemplu în acest sens cazul admiterii unei cereri în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei. Autorul precizează că : "stabilirea filiaţiei acestui copil faţă de pârât va avea efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, pârâtul faţă de care s-a admis acţiunea fiind considerat tatăl copilului încă de la naşterea acestuia din urmă, iar nu numai din momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a admis cererea de stabilire a paternităţii"62.

În cazul acţiunilor în modificare de stat, pentru că se urmăreşte a se modifica o stare civilă reală, deci necontestată, hotărârea judecătorească nu va fi declarativă ci va avea un efect constitutiv, efectele producându-se numai pentru viitor nu şi pentru trecut. Un exemplu de acţiune cu modificare de stat îl reprezintă desfacerea adopţiei şi aceasta "se consideră desfăcută de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a desfăcut adopţia, deci, de la această dată, încetează rudenia creată prin adopţie şi reapare rudenia firească"63.

Un alt efect al unei hotărâri constitutive de stare civilă este enunţat de Otilia Calmuschi şi anume efectul absolut erga omnes "cum este de exemplu o hotărâre de divorţ sau chiar al unei hotărâri declarative, pronunţată într-o acţiune de stat dar rezervată exclusiv unei anumite persoane cum este acţiunea în tăgada paternităţii"64 făcând precizarea asupra faptului că tot ceea ce a fost judecat nu mai poate fi pus în discuţie, existând deci o autoritate de lucru judecat ce se produce faţă de toate persoanele.

în privinţa hotărârilor declarative efectul erga omnes diferă. Efectele de drept material al hotărârilor declaretive enunţate cu privire la acţiunile de stare civilă ce pot fi exercitate

61 Ovidiu Ungureanu, op.cit, pag. 18862 Gabriel Boroi, op.cit, pag.35263 Ibidem64 Otiiia Calmuschi, Gheorghe Beleiu, Drept civil roman. Persoanele., Buc,1992, pag 102

numai de anumite persoane, ca de exemplu acţiunea în tăgăduirea paternităţii, acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă sau faţă de tată, sunt opozabile erga omnes "terţele persoane neavând posibilitatea să conteste elementul de stare civilă respectiv"65.

Cât priveşte celelalte hotărârei declarative pronunţate în materie de stare civilă, adică hotărârile declarative pronunţate cu privire la acţiunile de strae civilă ce pot fi exercitate de orice persoană interesată "nu există o soluţie unitară"66. Deci efectul erga omnes se produce în cazul unor hotărâri, iar în cazul altor hotărâri dimpotrivă.

4. Caracterele juridice ale acţiunilor de stare civilă.

Acţiunile de stare civilă, cu unele excepţii, posedă următoarele caractere : indisponibilitatea, imprescriptibilitatea şi personalitatea.

Indisponibilitatea presupune că acţiunile de stare civilă nu pot fi cedate sau înstrăinate. Nu se poate face vreo renunţare la acţiuni pe baza unei tranzacţii încheiate înainte sau în cursul procesului cu privire la obiectul cauzei, mai exact asupra unui element de stare civilă.

Imprescriptibilitatea acţiunilor de stare civilă presupune faptul că ele pot fi oricând introduse în instanţă. Există totuşi unele excepţii, adică sunt acţiuni ce pot fi supuse prescripţiei extinctive. Şi anume: acţiunea în tăgada paternităţii se prescrie în termen de şase luni (art.55 Codul familiei), acţiunea în anularea căsătoriei pentru vicii de consimţământ se prescrie în şase luni (art.21 Codul familiei), acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se prescrie în termen de un an (art.60 din Codul familiei).

Caracterul personal al acţiunilor de stare civilă rezidă în faptul că, de regulă, acţiunea poate fi pornită numai de titularul stării civile. În unele cazuri moştenitorii pot continua acţiunea promovată de titularul care a decedat. Tot cu titlu de excepţie unele acţiuni de stat pot fi intentate de reprezentantul legal al titularului şi procuror (acţiunea în stabilirea maternităţii, acţiunea în stabilirea paternităţii, acţiunea în desfacerea adopţiei) sau chiar de orice persoană interesată (acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate ori de paternitate,

65 Gabriel Boroi, op.cit., pag.35466 Ibidem

acţiunea în nulitate absolută a căsătoriei ori a adopţiei) situaţii enunţate şi de către Otilia Caimuschi67.

CAPITOLUL IV. ACTELE DE STARE CIVILĂ

1. Definiţia actelor de stare civilă. Natura juridică.

O definiţie a actelor de stare civilă apare în art.1 al Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şl anume: "Actele de strare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi strcturii populaţiei, a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor".

In literatura de specialitate se întâlnesc şi alte formulări cu plivire la definirea actelor de stare civilă şi anume :

"Actele de stare civilă sunt acele acte (instrumentum) din registrele de stare civilă, în care sunt consemnate, de către organele cu atribuţii de stare civilă, în condiţiile legii, elementele stării civile"68.

"Actele de stare civilă sunt acte autentice, scrise pe registre publice de către un funcţionar numit ofiţer al stării civile şi care au ca scop să dea o probă comodă şi sigură cu privire la starea civilă a persoanelor"69.

O altă modalitate de definire a actelor de stare civilă estev cea în care acestora li se atribuie o interpretare în sens larg şi una în sens restrâns. în sens restrâns actele de stare civilă sunt numai actul de naştere, actul de căsătorie şi actul de deces. în sens larg sunt incluse "atât cele trei acte cât şi certificatele eliberate pe baza lor, precum şi duplicatele acestor acte, eliberate în condiţiile legii"70

S-a mai atribuit actelor de stare civilă o dublă semnificaţie şl anume într-un prim sens ele ar reprezenta manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice civile şi se utilizează formula "negotium juris sau cuvântul negotium, cu semnificaţia de operaţiunea juridică" şi-n ai doilea sens ele designa înscrisul constatator al manifestării de voinţă, adică

67 Otilia Calmuschi, op.cit, pag.10268 Gabriel Boroi, op. cit, pag.34869 Nicolae Titulescu, op, cit, pag. 1170 Iosif R.Urs, op.cit, pag.130

suportul material "pentru care se foloseşte formula instrumentum probationes sau termenul instrumentum (în expresii ca actul se semnează, se comunică părţilor, se redactază, etc.)"71.

Natura juridică a actelor de stare civilă este mixtă pentru că se face analiza acesteia atât prin prisma regulilor de drept civil cât şi a regulilor de drept administrativ.

Dacă natura juridică a actelor de stare civilă este analizată din punctul de vedere al dreptului civil, "actul de şatre civilă este un înscris autentic care seveşte drept mijloc de identificare a persoanei fizice", constituind unul din mijloacele de probă a stării civile, celălalt fiind certificatul de stare civilă.72

Din punctul de vedere al dreptului administrativ, actele de stare civilă au o dublă semnificaţie: "de înscris doveditor al actului administrativ individual care este înregistrarea de stare cicvilă (instrumentum), şi mijloc de evidenţă a populaţiei"73.

Iosif R.Urs plasează actele de stare civilă ca fiind "mijlocul de evidenţă a populaţiei în analiza statisticii demografice"74.

Într-un articol din revista Dreptul s-au făcut comentarii asupra naturii juridice actelor de stare civilă. S-a ajuns la concluzia că, deşi actul de stare civilă este întocmit de o autoritate administrativă, în persoana primarului sau a unui delegat al acestuia sau un funcţionar public, nu este emis de acesta în temeiul puterii publice cu care este învestită. Prin conţinutul actului nu se stabilesc drepturi şi obligaţii noi pentru persoanele cărora li se adresează, ci se constată existenţa unor împrejurări ale unor fapte juridice, ale unor acte juridice fără a adăuga efecte juridice noi celor produse de aceste acte sau fapte juridice. Autorul articolului conchide că "din punct de vedere organic şi formal, aşadar, actul de stare civilă are caracter administrativ, însă din punct de vedere material nu poate fi considerat act administrativ, ci doar operaţiune administrativă"75.

2. Regimul juridic al actelor de stare civilă.

Regimul juridic al actelor de stare civilă presupune ansamblul tuturor regulilor referitoare la înregistrarea iniţială a actelor, o serie de reguli privind anularea, modificarea, rectificarea şi completarea

71 Paraschiv Petu, op. cit, pag.3172 Vaier Vasiie-Bica.loan Burghelea. Drept civil. Teoria Generala.Persoanele.Ed. Fundaţia Romana de mâine,Buc. 2001, pag.20073 Eugen Chelaru, op.cit, pag.6174 losif R-Urs, op.cit., pag 13075 Dragos Dacian, Autorităţile publice in domeniul stării civile, in rev. Dreptul, nr.2/2000, pag 94-95

actelor de stare civilă şi ale menţiunilor lor pe acestea şi unele reguli privind reconstituirea şi întocmirea ulterioară a acestora.

2.1 Anularea înregistrărilor de stare civilă.

Acest aspect al regimului juridic al actelor de stare civilă este prevăzut în art. 57-58 ale Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi în art.101,102 şi 105 din Metodologia nr.1/1997 cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996.

Conform art.57 alin.1 din Legea nr.119/1996 anularea actelor de stare civilă "se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile".

Gheorghe Beleiu defineşte anularea actelor de stare civilă ca fiind "sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile de valabilitate a actelor de stare civilă"76.

Această sancţiune a nulităţii actului presupune desfiinţarea în mod retroactiv a efectelor actului încheiat ce nu a respectat prevederile legale.

Dumitru Lupulescu completează ideea de mai sus precizând că "actul juridic sancţionat cu nulitatea nu va mai produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se vor desfiinţa. Actul juridic va fi lipsit de efectele sale de la data în care a fost încheiat"77.

Aşa cum prevede şi legea, (art.1 alin.2 Legea nr.119/1996), sesizarea instanţei judecătoreşti, având drept scop anularea actului de stare civilă, se face de către persoana interesată, de către autoritatea administraţiei publice locale, consiliul judeţean sau Parchet. Instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria de ia domiciliul reclamantului. în cazul în care cererea este formulată de către un cetăţean străin sau un cetăţean român cu domilciliul în străinătate, va fi competentă să soluţioneze cererea Judecătoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti.

Dacă legea anterioară şi anume Decretul nr.278/1960 privind actele de stare civilă nu prevedea cazurile de anulare a actelor de stare civilă, acestea sunt enumerate în legislaţia în vigoare şi mai exact în art.103 alin.1 din Metodologia nr.1/1997. Astfel:

"(1) Anularea se poate cere în cazul când: -actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător;-actul nu trebuia întocmit la primăria respectivă; -faptul sau actul de stare civilă nu există;-nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă;-menţiunea a fost înscrisă pe alt act de stare civilă ; -menţiunea a fost operată cu un text greşit".76 Ggheorghe Beleiu, op, cit., pag.33877 Dumitru Lupulescu, op. cit, pag. 169

Este important de menţinoat că nu constituie "obiect ai acţiunii în anulare certificatele de stare civilă... Acestea, fiind extrase de pe înregistrările de stare civilă, se anulează ca urmare a anulării înregistrării pe care o produc."78

Conchidem că anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şl irevocabile cu precizarea că există o excepţie: cazul înscrierii voluntare a unui copil născut în afara căsătoriei şl modificarea codului numeric personal atribuit greşit întrucât acesta din urmă nu este un atribut al stării civile (art.57 alin.2 din Legea nr.119/1996).

2.2 Modificarea actelor de stare civilă.

Modificarea actelor de stare civilă este prevăzută în art. 101,102 şl 105 din Legea nr.119/1996 şi în art.57-58 din Metodologia nr.1/1997.

Aşa cum prevede art. 105 din Legea nr.119/1996 modificarea actelor de stare civilă intervine în cazul înregistrării menţiunilor care privesc schimbările ce apar în starea civilă a persoanei. Poate interveni modificarea actelor de stare civilă în următoarele cazuri:

-înscrierea recunoaşterii sau stabilirii ulterioare a filiaţiei;-înscrierea adopţiei a anulării sau desfacerii ei;-înscrierea divorţului, anulării sau încetării căsătoriei;-înscrierea schimbării numelui de familie sau a prenumelui pe

cale administrativă ;-înscrierea acordării sau pierderii cetăţeniei; în practica

judiciară au apărut şi alte cauze de modificare a actelor de stare civilă pe lângă cele prezentate mai sus de exemplu se modifică actul de stare civilă în cazul schimbării sexului.

2.3 Rectificarea şi completarea actelor de stare civilă. Procedură aplicabilă

La fel ca şi anularea şi modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă sunt reglementate în capitolul 5 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, mai exact în art.57-58 şi în capitolul 5 din Metodologia nr. 1/1997 în art.101-102 şi art.104.Rectificarea actelor de stare civilă este prevăzută şi în Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanelejuridice. Art. 23 alin.1 prevede că:78 Idem, pag.171

"Numai instanţa judecătorească poate hotărî, în cazurile prevăzute de lege, rectificarea actelor de stare civilă, întocmite în registrele de stare civilă".

Acelaşi aspect este relevat şi în art.57 alini din Legea nr.119/1996: "Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile".

În literatura de specialitate rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora constituie "îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă"79.Se uzitează, ca exemplu neconcordanţa între cele două exemplare ale registrelor de stare civilă, înregistrarea în actul de naştere, la rubrica "numele tatălui", a unui alt nume decât al acestuia.

La rândul său completarea actelor de stare civilă este definită ca fiind : "trecerea unei menţiuni care nu există în actul de stare civilă (rubrica fiind neintocmită sau necompletată). 80

Este important să se facă deosebirea între acţiunile de stat şi cererile de rectificare sau completare a actelor de stare civilă. Emil Poenaru diferenţiază prin obiect cele două categorii de acţiuni Autorul precizează că dacă acţiunea de stat are ca obiect starea civilă sau un element al ei, cererea de rectificare sau completare are ca obiect corectarea neconcordanţelor dintre starea civilă necontestată şi modul în care a fost înregistrată.81

Diferenţieri între cele două categorii de acţiuni sunt făcute şi de către Petru P. Andrei şi Irina Apetrei. Aceste deosebiri sunt legate de competenţă, caracterul prescripţiei şi probă.Astfel : acţiunile de stat sunt de competenţa judecătoriei în a cărei rază îşi are domiciliul pârâtul, unele acţiuni fiind prescriptibile ( ex. Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei ) şi sunt acţiuni a căror probă se face cu actele de stare civilă. Acţiunea în rectificare sau în completare este de competenţateritorială a judecătoriei pe raza căreia domiciliază reclamantul, aceste acţiuni fiind întotdeauna imprescriptibile şi proba lor se realizează prin verificarea şi confruntarea actelor de stare civilă.82

Odată stabilite diferenţele dintre cele două categorii ale acţiunii se conturează două condiţii fundamentale pentru ca să se poată realiza rectificarea unei înregistrări de stare civilă " şi anume :

a) să existe eventuale erori, omisiuni, precum şi orice alteneconcordanţe în cuprinsul înregistrărilor efectuate în registrele de 79 Gabriel Boroi, op. cit, pag.35080 losif R. Urs, op. cit, pag. 13281 Emil Poenaru, op. cit, pag.35682 Petru P. Andrei, Irina Apetrei, op. cit, pag.312

starecivilă;

b)prin rectificare să nu se modifice starea civilă a persoanei."83

Pentru ca rectificarea actelor de stare civilă să aibă finalitatetrebuie ca la rândul lui, dispozitivul hotărârii judecătoreşti să prevadă în mod expres în ce sens şi care sunt menţiunile din actul de stare civilă supuse rectificării. Eventualele omisiuni din dispozitivul sentinţei ar face imposibilă îndeplinirea celor hotărâte.

În doctrină şi jurisprudenţă, precizează Gheorghe Beleiu rectificarea ori completarea actelor de stare civilă intervine în următoarele situaţii:

1. neconcordanţa între ceie două exemplare ale registrelor de stare civilă;

2. la rubrica " numele tatălui" din actul de naştere s-a trecut alt nume decât cel care trebuia (ex. numele concubinului în loc de numele soţului mamei copilului ori porecla acestuia );

3. între înregistrare şi elementele reale ale stării civile au apărut neconcordanţe după înregistrarea de stare civilă".84

Este important de precizat că în situaţia în care înregistrările din registru sunt corecte, dar este eronat sau incomplet certificatul de stare civilă, rectificarea sau completarea acestuia va fi realizată de către primăria care l-a eliberat. în aceste condiţii nu va mai fi nevoie de o hotărâre judecătorească, ci doar de o cerere adresată organului emitent. Relevantă în acest sens este speţa potrivit căreia o persoană în viaţă descoperă că în registrul de stare civilă ea figurează ca persoană decedată sau speţa instrumentată de Tribunalul de Lille în care o femeie măritată a descoperit că pe actul său de naştere era căsătorită totodată cu altă femeie încă din anul 1991- bigamie homosexuală. "S-a concluzionat că ofiţerul de stare civilă nu poate transcrie, decât din eroare, o situaţie (căsătoria cu altă femeie) care n-a existat niciodată din moment ce nu afost materializată într-un act; astfel nu a mai fost necesar să se facă referire la interdicţia bigamiei homosexuale"85.

Cazuri în care se poate cere rectificarea au fost menţionate şi de C.Hamangiu :

- actul nu este complet şi prezintă omiteri în redactare, lipsind anumite enunţări esenţiale, exemplu fiind sexul copilului, ziua sau ora naşterii, numele părinţilor;

- actul conţine menţiuni inexacte, indiferent dacă greşelile au fost comise din neglijenţă ori cu bună ştiinţă sau dacă actul conţine cuvinte scrise greşit;

83 Dumitru Lupulescu, op. cit, pag.17484 Gheorghe Beieiu, op. cit, pag.33885 Ovidiu Ungureanu, Op.cit, pag.199

- actul conţine menţiuni care nu trebuiau trecute în act, exemplu fiind actul de naştere al unui copil natural ar enunţa numele tatălui natural fără ca acesta să-l fi declarat.86

Practica judiciară a admis că acţiunea în rectificare este admisibilă nu numai pentru îndreptarea unor simple erori de înregistrare, ci şi a oricăror neconcordanţe intervenite chiar ulterior înregistrării, între datele din registrul de stare civilă şi statutul civil al persoanei la care se referă actul.

La baza procedurii anulării, modificării, rectificării şi completării actelor de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea stă art.57 alin.1 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.Conform acestui articol : "anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile".

Această regulă are şi o excepţie prevăzută în art.101 alin.2 din Metodologie şi anume înscrierea recunoaşterii voluntare a unui copil născut în afara căsătoriei şi modificarea codului numeric personal atribuit greşit când modificarea operează pe cale administrativă fără a fi necesară intervenţia instanţei. Tot astfel, trebuie precizat că " numai actele de stare civilă sunt supuse acestei proceduri, în cazul certificatelor de stare civilă aplicându-se procedura administrativă".87

Instanţa judecătorească va putea fi sesizată, printr-o cerere având un asemenea obiect, de către o persoană interesată, de autoritatea administraţiei publice locale (ce este reprezentată prin primar), de consiliul judeţean sau de Parchet (art.57 alin,2 din Legea nr. 119/1996).

Competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii referitoare la anularea(desfiinţarea), modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă ori menţiunilor înscrise pe marginea acestora aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul, sau după caz, sediul solicitantului.în situaţia în care petiţionarul este un cetăţean străin sau un cetăţean român cu domiciliul în străinătate, competenţa aparţine Judecătoriei sectorului 1 al municipiului Bucureşti (art.57 alin.3 din Legea nr.119/1996).

Soluţionarea cererii "se face pe baza cercetărilor efectuate de poliţie, concluziile procurorului fiind obligatorii".88

Conform art.2821alin.1 din Codul de procedură civilă:" Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă 86 C.Hamangiu. op.cit, pag. 17987 Eugen Chelaru, Op. cit, pag.6488 losif R. Urs.,op. cit, pag.133

în cererile introduse pe cale principală privind...", ceea ce va duce la concluzia că "fiind vorba de sentinţe pronunţate în primă şi ultimă instanţă, ele pot fi atacate cu recurs"89.

Cât priveşte procesul de rectificare a unei înregistrări de stare civilă, acesta " se desfăşoară după regulile procesuale comune oricărui proces civil, reclamantul având obligaţia să dovedească existenţa unei greşeli strecurate în actul de stare civilă, precum şi orice neconcordanţă între starea civilă şi înregistrarea ei în registrele de stare civilă".90

Tot în legătură cu procedura rectificării actelor de stare civilă există opinia potrivit căreia " instanţa de rectificare dă întotdeauna naştere la un litigiu de natură contencioasă; încât, socotim greşită părerea, care consideră hotărârile date în materie de rectificarea actelor de stare civilă, ca prezentând caracterul graţios".91

După rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care cererea de anulare, modificare, rectificare sau completare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor după acestea a fost admisă, măsura adoptată se înscrie "numai prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător"(art.58 din Legea nr.119/1996).

În cazul anulării actului de stare civilă ori a unei menţiuni "se face prin bararea acestora cu două linii, în diagonală (x)-trase cu cerneală roşie-şi înscrierea, în rubrica "menţiuni", a numărului şi a datei hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, precum şi a instanţei care a pronunţat-o (art.103 din Metodologie).

Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă se face bararea textului greşit cu o linie orizontală - trasă cu cerneală roşie -"înscriindu-se", deasupra, noul text, tot cu cerneală roşie (art. 104 alini din Metodologie).

În cazul în care se face o completare "aceasta se înscrie în întregime cu cerneală roşie" (art. 104 alin.2 din Metodologie).

Efectul hotărârii judecătoreşti pronunţate într-una din situaţiile mai sus menţionate, reiese din art.23 alin.2 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, astfel :"întocmirea sau rectificarea actelor de stare civilă, făcută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, este opozabilă şi celor de al treilea. Aceştia sunt, însă, în drept să facă dovada contrară".

Gheorghe Beleiu interpretează acest articol în următorul mod :"Această soluţie, a opozabilităţii erga omnes a efectelor hotărârii judecătoreşti dată în materie de stare civilă decurge din (şi se întemeiază, în acelaşi timp, pe) caracterul indivizibil al stării 89 G. Boroi, op. cit., pag.35090 Dumitru Lupulescu, op. cit, pag.175-17691 C. Hamangiu, op. cit, pag. 180

civile"92. Autorul precizează că "opozabilitatea erga omnes este numai relativă, iar nu absolută, putându-se face dovada contrarie".93

2.4 Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă. Procedură aplicabilă

Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă sunt prevăzute în art. 16 şi art.52-53 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, iar procedura după care aceste operaţiuni juridice se realizează este reglementată de art.54-55 din aceeaşi lege şi art.97-100 din Metodologie.

Reconstituirea presupune un act de stare civilă cu existenţă anterioară, însă datorită unor împrejurări prevăzute de lege, este cu neputinţă să se facă dovada acestuia în prezent.

Art.52 din Legea nr.119/1996 prevede două situaţii în care se poate face la cerere reconstituirea actelor de stare civilă :

Registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte ;

Actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.

În literatura de specialitate s-a făcut o interpretare în sens larg a textului de lege enunţat mai sus : "credem că se va putea cere reconstituirea când registrul a fost ţinut neregulat, când foile au fost rupte sau conţinutul alterat ori falsificat sau dacă a fost distrus în parte etc, iarnu numai când a fost în întregime distrus prin incendiu, fapte de război, calamităţi etc "94

Intr-o altă interpretare se susţine că legea nu vorbeşte numai de distrugerea şi pierderea registrului de stare civilă, "ci asimilează şi cazul în care registrul de stare civilă a fost furat sau sustras în orice alt mod".95

Referitor la cea de-a doua situaţie prevăzută de lege, şi anume cazul când actul a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat "reconstituirea se va putea admite când cel interesat nu va avea vreun certificat sau vreun extras de pe aces tact, iar imposibilitatea procurării lui este determinată de cauze obiective, cum ar fi întreruperea relaţiilor diplomatice, starea de război, etc, iar nu numai de simple greutăţi sau de necesitatea scurgerii unui timp mai îndelungat pentru procurarea actului.96

92 Ghe. Beleiu, op. cit, pag.33993 Ibidem94 Traian lonascu, Persoana fizica in dreptul R.P.R., Ed. Academiei R.P.Rom., Buc. 1963, pag.41095 Dumitru Lupulescu, op. cit, pag. 16596 Traian lonascu, op.cit., pag.410

Este important de precizat că reconstituirea operează numai pentru actele de naştere, de căsătorie sau deces, nu şi pentru cele care se înscriu prin menţiune în baza unor înscrisuri constatatoare.

Ceea ce este caracteristic pentru reconstituire şi o diferenţiază de întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă este "faptul că actul de stare civilă a fost întocmit cândva, el a existat, însă procurarea acestuia în prezent este imposibilă"97

Întocmirea ulterioară a actului de stare civilă presupune situaţii în care actul de stare civilă nu a fost întocmit niciodată.

Art. 53 din Legea nr. 119/1996 prevede două situaţii în care se poate cere întocmirea ulterioară a actului de stare civilă :

întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi au fost depuse actele necesare întocmirii acestora ;

întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.

Se poate observa că, la fel ca la reconstituire, întocmirea ulterioară a actului de stare civilă operează numai în cazul unui act de naştere, căsătorie sau deces şi are un caracter excepţional pentru că legea prevede în mod limitativ situaţiile în care întocmirea ulterioară poate interveni.

Traian lonaşcu face referiri asupra "culpei ofiţerului de stare civilă"98, în sensul că pentru a exista întocmirea ulterioară a actului de stare civilă, omisiunile survin din vina ofiţerului de stare civilă atât în cazul actelor de naştere şi de deces, cât şi în aczul actului de căsătorie, pentru că dacă ar fi din culpa persoanei obligate să facă declaraţie neam afla în altă situaţie şi anume a unei înregistrări peste termen.

Procedura reconstituirii şi întocmirii ulterioare a actelor de stare civilă este una administrativă. Potrivit Art.54 din Legea nr.119/1996 cererea de reconstituire sau întocmire ulterioară a unui act de stare civilă, însoţită de actele doveditoare se depune la primăria competentă să întocmească actul sau a locului de domiciliu al persoanei interesate, în cazul în care se cere reconstituirea şi actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act (vezi anexa nr.8).

După ce a fost înregistrată cererea de către ofiţerul de stare civilă, acesta prezintă cererea împreună cu celelalte acte doveditoare şi un referat motivat cuprinzând rezultatul verificărilor primarului localităţii care este obligat să soluţioneze cererea (art.98, alin.1 din Metodologie). Potrivit art.54 alin.1, lit.b, din Legea 97 Dumitru Lupulescu, cit.at, pag. 16498 Traian lonascu, op.cit., pag.410

nr.119/1996 cererea se soluţionează prin dispoziţie de către primar în termen de 30 de zile. Se va comunica în termen de 10 zile dispoziţia solicitantului.

Înainte de a se soluţiona cererea trebuie să existe avizul favorabil al Serviciului judeţean de evidenţă a populaţiei.

Conform art.54, alin.2, din Legea nr.119/1996 dispoziţia primarului de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unui act de stare civilă poate fi contestată de către solicitant sau orice persoană interesată la instanţă judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea emitentă.

Dacă prin sentinţa definitivă şi irevocabilă se admite cererea, primăria primeşte declaraţia cetăţeanului, la care ataşează o copie legalizată a sentinţei judecătoreşti, procedând ca şi în cazul în care cererea a fost admisă prin dispoziţia primarului (art.99, alin.2 din Metodologie).

Ultima etapă a procedurii este prevăzută de art.100 din Metodologie şi stipulează că deciziile de reconstituire sau de întocmire ulterioară a actelor de stare civilă neînregistrate, emise în baza actelor normative anterioare, se înaintează, împreună cu cererea solicitantului, la Direcţia de evidenţă a populaţiei, în vederea avizării înscrierii.

CAPITOLUL V. PROBA STĂRII CIVILE

1. Obiectul probei. Regula

Dovedirea unui element al stării civile al unei anumite persoane presupune probarea existentei împrejurărilor care au determinat starea civilă respectivă şi probarea actelor sau faptelor

de natură a stabili o anumită stare civilă. Aşadar "obiectul direct al probei îl reprezintă izvoarele de stare civilă, iar numai ca o consecinţă a dovedirii acestora se face proba însăşi a stării civile"99. O altă formulare a aceeaşi idei o găsim în jurisprudenţă sub următoarea redactare :"Este astfel necesar să se probeze existenta actelor sau faptelor care, potrivit legii, sunt generatoare ale efectelor de stare civilă, consecinţa fiind aceea că astfel se face şi proba stării civile a persoanei".100

2. Mijloacele de probă a stării civile. Regula si excepţia

Interese de ordin demografic, cunoaşterea mişcării populaţiei, a structurii sale, organizarea exercitării drepturilor politice, evidenţa îndeplinirii serviciului militar, administrarea justiţiei etc. sunt numai câteva dintre considerentele care justifică organizarea de către stat a unei bune evidenţe a persoanelor şi a statutului lor civil. De starea civilă este legat un complex de drepturi şi obligaţii ai căror exerciţiu implică dovedirea stării civile a persoanei. Terţele persoane sunt şi ele interesate să cunoască starea civilă a unei persoane, pentru a cunoaşte mai bine condiţiile în care se poate intra în raporturi juridice cu acestea.

Pentru faptul că situaţia juridică a fiecărei persoane în parte este foarte importantă în societate şi în familie "legiuitorul a organizat modul de dovedire stării civile a persoanei prin reglementarea cu caracter imperativ a înregistrărilor actelor şi faptelor de stare civilă"101 astfel:

A. Stare civiiă se dovedeşte cu actele întocmite sau cu cele înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civilă (art. 22 alin. 1 din Decretul nr.31/1954 cu privire la actele de stare civilă).

B. Au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registru şi certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă (art. 22 alin.2 din Decretul nr.31/1954).

C. Copilul nu poate reclama o stare civilă contrară aceleia care rezultă din certificatul de naştere şi folosirea stării civile conforme cu acest certificat (art.51 alin.1 din Codul familiei)102.

Nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere (art.51 alîn2 din Codul familiei).

99 Gabriel Boroi, op. cit, pag.355100 Eugen Chelaru, op. cit., pag.65101 Ştefan Rauschi, op. cit, pag.249102 Ibidem

Înaintea instanţei judecătoreşti" starea civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă admis de lege (art.24 din Decretul nr.31/1954) dacă:

"a) nu a existat registru de stare civilă;b) registrul de stare civilă s-a pierdut ori este distrus, în tot sau în parte;c) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă;d) procurarea certificatului de stare civilă este cu neputinţă."

În Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă dovedirea stării civile este reglementată în capitolul I, secţiunea 2 la art.13-16.

Art. 16 din Legea nr. 119/1996 aduce completări art.24 din Decretul nr.31/1954 astfel:

" Stare civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă în faţa instanţei judecătoreşti, în cazul prevăzut la art. 10, precum şi în faţa autorităţilor administraţiei publice când se solicită reconstituirea actelor de stare civilă, în următoarele situaţii:

a) nu a existat registru de stare civilă;b) registrele de stare civilă au fost pierdute ori distruse în

totalitate sau în parte;c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatelor

de stare civilă sau a extraselor după actele de stare civilă ;d) întocmirea actelor de stare civilă a rost omisă."

Acest articol precum şi art 24 din Decretul nr.31/1954 "constituie excepţia de la regula dovedirii actelor de stare civilă".103

Ştefan Ră schi face precizarea că " termenul de act utilizat de art.22 din decn tul menţionat este luat în sensul de înscris şi nu de negotium iuris ". într-un alt comentariu se precizează că actul de stare civilă este fila din registrul de stare civilă completată de ofiţerul de stare civilă, aşa încâ " probaţiunea stării civile se face prin actele de stare civilă originale întocmite în registrele de stare civilă şi păstrate la primăria care avea competenţa se le întocmească ori la prefectura respectivă şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestor acte originale persoanelor îndreptaţite".104

Anterior apariţiei Legii nr. 119/1996, In literatura de specialitate105 s-a exprimat opinia pe care o considerăm justă că, deşi textul legii se referă la posibilitatea de a face dovada cu orice mijloc de probă în faţa instanţei judecătoreşti, aceste dovezi sunt admisibile şi în faţa autorităţilor administraţiei publice locale, în cazul reconstituirii şi întocmirii ulterioare a actelor de stare civilă, în condiţii derogatorii.în acţiunile de stare civilă, în reclamatie de stat sau în contestaţie de stat sunt admisibile toate mijloacele de 103 Ovidiu Ungureanu, op. cit, pag. 1 90; Ghe. Beleiu, op. cit., pag.339; Eugen Chelaru, op. cit, pag.66104 Ovidiu Ungureanu, cit., pag.190105 C Statescu, Drept civil Persoana fizica.Drepturile reale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bac, 1970, pag.218

probă, cu excepţia actelor de stare civilă, prin aplicarea regulilor de drept comun, ori de câte ori este vorba despre dovedirea unei situaţii de fapt.

Astfel, în acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei sau în acţiunea în tăgada paternităţii, administrarea tuturor mijloacelor de probă este necesară pentru a se afla adevărul, altul decât cel rezultat din actul de stare civilă, pentru a se stabili dacă o persoană este sau nu tată copilului.

Conform art. 1 din Legea nr. 119/1996 " Actele de stare civilă sunt înscrisuri autenti e prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane."Înscrisurile sunt" întocmite în registre publice de către un funcţionar denumit delegat de stare civilă şi care au ca scop să ofere o probă sigură cu privire la starea civilă a persoanei fizice".106

Actele de re civilă fiind acte autentice conform art. 1173 din Codul civil au deplină credinţă în privirea oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată". Însă această regulă când face referire la actele de stare civilă prezintă unele particularităţi, pentru că există doua feluri de menţiuni: unele ce exprimă declaraţiile făcute de părţi, fără a putea fi verificate direct de ofiţerul stării civile şi altele care exprimă constatările personale ale ofiţerului de stare civilă. Drept pentru care putem spune că menţiunile referitoare la rezultatul constatărilor şi verificărilor efectuate personal de către delegatul de stare civilă constituie dovada deplină până la înscrierea în fals, iar celeleate menţiuni făcute pe baza declaraţiilor părţilor fac dovada până la proba contrarie. Alte date " înscrise în actele de stare civilă, care nu sunt prevăzute de lege nu au nici o putere doveditoare ".107

Importanta actului de naştere, ca instrument de centralizare a tuturor modificărilor produse în stare civilă a unei persoane, trebuie subliniată şi în acest capitol al dovedirii actelor de stare civilă. Actul de naştere " va constitui un instrument de probă pentru dovedirea naşterii şi în aceiaşi timp, un sistem de evidenţă centralizată, cu caracter informativ, cu privire la evoluţia stării civile a persoanei".108

Mai trebuie făcută precizarea că pentru dovedirea modificărilor intervenite în statutul civil al persoanei " vor trebui prezentate actele doveditoare respective : actul de căsătorie, hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei, decizia de schimbare a numelui, actul de deces109

106 Ştefan Rauschi op. cir pag.249107 Paraschiv Petu, op. Cit pag.35

108 Petru P. .Andrei, Irinu roi, op. cit., pag.310109 Ibidem

Art. 22 şi art.24 din Decretul nr.31/1954 îşi are aplicare în următoarea speţă : două persoane au solicitat instanţei judecătoreşti să constate că sun veri cu o a treia persoană, care decedase, şi astfel sunt şi moştenitorii acestuia. Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 5026 din 19 sept. 1984, a admis acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt veri primari cu defunctul şi deci succesorii acestuia. Tribunalul Judeţean Arad, prin decizia civilă nr.1005 din 1 noie. 1984, a admis recursul declarat de procuratură şi a casat sentinţa reţinând cauza pentru rejudecare, în vederea completării probelor. Aceeaşi instanţă, prin decizia civilă nr. 13 din 26 dec. 1984 a admis acţiunea, a constatat că reclamanţii suni veri cu defunctul, iar acesta neavând descendenţi, reclamanţii în calitate de colaterali ordinari au vocaţie succesorală asupra averii defunctului.

Însă procurorul general a declarat recurs extraordinar împotriva ultimei decizii, considerând-o vădit neîntemeiată şi esenţial nelegală, susţinând că istanţa a fost lipsită de rol activ şi nu a dispus administrarea de probe cu acte de stare civilă în vederea stabilirii, cu certitudine, a grpului de rudenie dintre părţi. Cu alte cuvinte dovedirea cu martori este admisibilă, atunci când starea civilă a reclamanţilor se poate dovedi prin acte de stare civilă şi nu se încadra în una din situaţiile prevăzute la art.24 din Decretul nr.31/1954.110

Doctrina jrisprudenţa consideră că "în situaţiile ce fac obiectul unor procese cu aracter patrimonial sau nepatrimonial, starea civilă poate fi dovedii; orice mijloc de probă admis de lege, iar nu numai cu actele de stare civilă".111 Un exemplu concludent în acest sens îl constituie un proces succesoral în care se dovedeşte raportul de rudenie cu defunctul, dacă partea trebuie să dovedească naşteri sau căsătorii vechi, întâmplate în localităţi necunoscute sau îndepărtate sau a fost admisă dovada cu martorii a rudeniei între două persoane în cazul unei opoziţii la căsătoria dintre ele.112

110 Fostul Tribuna] Suprem, / ccizia Secţiei civile nr.234 din 12feb. 1986, pag. 12-13111 Eugen Chelaru, op.cit.pag.66

112 Ovidiu Ungureanu, op. cit, pag. 191

CONCLUZII

Identitatea unei persoane "face netăgăduit parte din viaţa privată a acesteia, dar ţine şi de interesul general reflectat în organizarea evidenţei populaţiei de către fiecare stat semnatar în parte".113 Afirmăm cu certitudine că orice persoană fizică posedă o stare civilă.

113 Corneliu Bârsan, Protecţia dreptului la viata privata si de familie, la corespondenta si la domiciliu in Convenţia Europeana a dreptului omului, Pandectele Romane, nr.1/2003, pag. 18

Starea civilă, atribut de identificare a persoanei fizice, este mijlocul de individualizare a oricărei persoane în familie şi în societate.

Starea civilă, ca noţiune de sinteză, "cuprinde elemente care conturează calitatea de subiect de drept a fiinţei umane- elemente variate, precum filiaţia persoanei, starea de căsătorit, starea de divorţat, vârsta, starea de adoptator sau adoptat, etc"114.

Folosirea stării civile este cunoscută ca fiind posesia de stat şi presupune dobândirea unor efecte juridice precum :prezumţia simplă că starea civilă corespunde realităţii şi prezumţia absolută sau irefragabilă de existenţă legală a stării civile folosite.

Starea civilă este reglementată în principal de Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi de Metodologia nr.1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996.

Conţinutul nării civile, privit ca un drept subiectiv de individualizare, constituie posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civilă, posibilitatea de a pretinde să fie individualizat, de către alţii, prin starea sa civilă şi posit ilitatea de a recurge, în caz de nevoie, la forţa coercitivă a statului.

Înregistrările de stare civilă sunt de două feluri: înregistrări sub forma întocmiri actelor de stare civilă şi înregistrări sub forma înscrierii de menţiuni marginale. Rolul şi importanţa înregistrărilor de stare civilă rezultă chiar din primul articol al Legii nr.119/1996 potrivit căruia actele de stare civilă se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Tot atât de important este şi faptul că " legiuitorul a făcut din actul de naştere elementul central, care concentrează sub formă de menţiuni complementare toate modificările intervenite în privinţa stării civile a persoanei la care actul de naştere se referă".115

Sunt competente să efectueze înregistrări de stare civilă următoarele persoane consiliile judeţene şi autorităţile administraţiei publice locale ale municipiilor, primăriile locului de coborâre sau debarcare, comandantul navei şi comandantul aeronavei şi reprezentanţii diplomatici ori consulari ai României. Persoanele desemnate de lege să întocmească acte de naştere, căsătorie sau deces şi să înscrie prin menţiuni modificările ce se produc în starea civilă a unei persoane sunt numite ofiţeri de stare civilă. Există totuşi şi situaţii când atribuţiile de ofiţer de stare civilă pot fi delegate şi altor persoane expres prevăzute de lege.

Înregistrările se completează în registre de stare civilă special ţinute în care, fie se întocmesc actele, fie se înscriu menţiunile. 114 Emil Poenaru, op. cit. Pag. 43115 Traian lonascu, op. cit., pag.400

Registrele de stare civilă se ţin în dublu exemplar şi se completează manual cu cerneală de culoare neagră.

Înregistrările sunt supuse unor reguli speciale şi generale, reguli ce sunt prevăzute de lege şi care au fost tratate pe parcursul lucrării.

Atunci când unei persoane i-a fost încălcat, contestat sau nerecunoscut un drept subiectiv cu privire la starea sa civilă, acea persoană are dreptul de a apela la acţiunile de stare civilă, care pot fi: acţiuni în reclamatie de stat, acţiuni în contestaţie de stat şi acţiuni în modificare de stat. Trebuie precizat că sunt acţiuni ce pot fi introduse numai de titularii stării civile, acţiuni ce pot fi intentate de titular, reprezentantul legal şi procuror şi acţiuni ce pot fi intentate de orice persoană interesată.

Una din prezumţiile absolute este aceea a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti, aceasta înseamnă că ceea ce a fost judecat definitiv nu mai poate fi repus în discuţie -res judicata pro veritate habetur. Numai în raporturile cu terţele persoane străine de proces hotărârea pronunţată într-o acţiune de stat are valoarea unei prezumţii legale relative susceptibile de proba contrarie.

Acţiunile de stare civilă posedă,cu unele excepţii, următoarele caractere: indisponibilitatea, imprescriptibilitatea şi personalitatea.

Actele de stare civilă sunt definite în art. 1 din Legea nr.119/1996 ca fiind " înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul unei persoane ".

În ceea ce priveşte caracterul juridic al actelor de stare civilă precizăm că acesta presupune un ansamblu de reguli cu privire la înregistrarea iniţială a actelor, reguli privind anularea, modificarea, rectificarea şi completarea actelor de stare civilă şi ale menţiunilor de pe acestea şi reguli privind reconstituirea şi întocmirea ulterioară a acestora.

Dacă dreptul civil cataloghează actele de stare civilă ca fiind acte autentice în art. 1171 din Codul civil, dreptul administrativ stabileşte că actele de stare civilă sunt înscrisuri doveditoare ale actului administrativ individual care este tocmai înregistrarea de stare civilă.

Cetăţenii străini domiciliaţi sau aflaţi temporar în România pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă intervenite în ţară în registrele de stare civilă a locului unde domiciliază.

Actele şi faptele de stare civilă care privesc persoanele fără cetăţenie domiciliate în România se înregistrează în aceleaşi condiţii ca şi cele ale cetăţenilor români.

Importanţa pe care o au actele de stare civilă justifică existenţa unui triplu control al înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă.

Un prim control este exercitat de Departamentul pentru Administraţie pubică locală, care îndrumă şi verifică activitatea autorităţilor administraţiei publice locale. Al doilea control este efectuat de Ministerul de Interne, iar cel de-al treilea este controlul judecătoresc.

Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea unei înregistrări în registrul de stare civilă se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă. în schimb procedura reconstituirii şi întocmirii ulterioare a actelor de stare civilă este una administrativă.

Proba stării civile aşa cum prevede şi Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă se realizează prin actele întocmite în registrele de stare civilă şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.

Starea civilă se poate dovedi şi cu alte mijloace de probă decât actele şi certificatele de stare civilă, în cazurile de reconstituire şi de întocmire ulterioară a actelor de stare civilă sau în situaţiile ce fac obiectul unor procese cu caracter patrimonial cum ar fi de exemplu cele privind o avere succesorală când se invocă rudenia cu defunctul.

Având în vedere că starea civilă cuprinde o complexitate de acte şi fapte juridice cu rolul de a individualiza persoana în familie şi în societate şi de a-i determina calitatea de cetăţean, capacitatea de subiect de drept, asigurând în acest mod ocrotirea intereselor personale, ca şi a interesului general, credem că o viitoare reglementare să cuprindă şi alte elemente care să fie prin menţiune în actele de stare civilă, menite să asigure aceste interese cum ar fi: decăderea din drepturile părinteşti, înfiinţarea tutelei şi desfiinţarea acesteia, punerea sub interdicţie etc.Asemenea menţiuni ar uşura sistemul de evidenţă şi publicitate a stării civile a unei persoane, punând-o fa adăpost şi asigurând în acelaşi timp şi interesele generale.

încercarea României de a adera la Uniunea Europeană impune legiuitorului să aducă înbunătăţiri legislaţiei noastre şi să completeze eventualele lacune existente.

ANEXEAnexa nr.1Primăria..... Judeţul......

DISPOZIŢIA Nr.din anul.......luna..........ziua

Primarul (municipiului, oraşului, comunei) *1).... ................, judeţul .......................având în vedere procesul-verbal înregistrat la

nr.* 2).............din *3).............recum şi referatul autorităţii tutelare............................................................din care rezultă că s-a

găsit un copil de sex........, având aproximativ *4).....(ani, luni), alcărui părinţi nu sunt cunoscuţi, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 975/1968 şi ale art. ... din Legea nr.69/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.22/1997,

DISPUN: ART.1Copilul găsit la data de......, în *50...........Va purta numele de

familie...........şi prenumele..............ART.2În baza prezentei dispoziţii, ofiţerul de stare civilă va

înregistra, în registrele de stare civilă, naşterea copilului găsit.

Data.............

Primar,

*1)Denumirea localităţii *2)Nr. De înregistrare a procesului-verbal întocmit de poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii tutelare. *3)Data înregistrării. *4)Vârsta stabilită de medic. *5)Locul unde a fost găsit.

Anexa nr.2

Dată în fata noastră Ofiţer de stare civilă, Semnătura

DECLARAŢIE

Subsemnatul............ născut la data de .................. în.............judeţul ............, domiciliat în ......., str..................., nr.bl. sc........et. ap. judeţul/sectorul ......., posesor al cărţii deidentitate/ buletinul de identitate seria ... nr....,., prin prezentarecunosc ca fiind ai meu copilul .................., născut la.............decătre........., şi doresc să-mi poarte numele de familie.

Data................ Semnătura

Subsemnata .................... sunt de acord ca fiul (fica) mea,

născut(ă) la data de................în...................Judeţul................., dinrelaţiile mele cu numitul..................... să poarte numele de familie

Data Semnătura

Anexa nr.3

Primăria....................Judeţul......................Starea civilăNr...........din............

CătrePoliţia....................

Evidenţa populaţiei

Vă facem cunoscut că în luna........., anul.............s-aînregistrat

decesul următoarelor persoane pentru care vă înaintăm actele de identificare depuse cu ocazia înregistrării sau declaraţiile din care rezultă motivele pentru care nu au putut fi depuse :

Nr.INumele şi I Ultimul I Nr. Actului I Seria şi I Seria şi ICrt.l prenumele Idomiciliul I de deces I numărul I numărul I Cauza

I 1 I şi data I actului de I certificatului I decesuluiI I I înregistrării 1 identitate I de deces II I I II eliberaţi

I I I I l

1.1 lonescu I Focşani I 72/16 sept. 1AL186173 I D8464723 llnsuficienţăI Gheorghe I Str. I 96 I I I cardiacăI I Victoriei I II I 141 I I I

2. IVASILE I Focşani I 73/30 sept. IBT. 101988ID8 464724 lOPturareaITUDOR Istr. I 96 I I I căilor! larţarilor I I I Irespiratorii

Ofiţer de stare civilă,

L.S

Anexa nr.4Primăria......................Judeţului.....................Starea civilăNr........din...............

CătreCentrul Militar al..................

Vă facem cunoscut că în luna.........., anul.......s-a înregistratdecesul următoarelor persoane, pentru care vă înaintăm livrete militare depuse cu ocazia înregistrării sau declaraţiile din care rezultă motivele pentru care nu au putut fi depuse :

Nr. I Numele, prenumele I Ultimul IData decesului I Seria şi nr. 1 Crt.lşi codul numeric personal 1 domiciliul Işi nr. actului I livretului militar 1___I__________________I_______1 _________ I_____________I1.IIONESCU GHEORGHE I Focşani, I 14sept.1996l Of. 154216 II IJJ_l_IJJ_IJJJJJJstr. Iact.210 I IISAALLZZNNNNNCI Victoriei I I !I I 14 I I I____I__________________I________ I__________I ___________I2.1VASILE TUDOR I Focşani, I 29 sept.1996 I declaraţie I*I_l__I__I__I__l__I__I__l__I__I__I__l__I__I str. Iact .218 I II SAALLZZNNNNNCI Artarilorl I II 12 I I I____I I I I I

Ofiţer de stare civilă,

LS.

Anexa nr.5Parchetul de pe lângă Judecătoria............

(Politia.............)Nr............ din.............................

DOVADALa data de ....................... am fost sesizaţi despre decesul

numitului(tei)............................cu ultimul domiciliu în................,str........................, nr.........., judeţul/sectorul...................., care s-aprodus la ora ............în ziua de ................ datorită........................Prezenta dovadă serveşte la înregistrarea decesului la Primăria........., în conformitate cu prevederile art.35 din Legea nr.119/1996.

Prim-procuror/Şeful Poliţiei,

Parchetul de pe lângă Judecătoria..................

(Poliţia...................)Nr..............din.................

DOVADALa data de..........am fost sesizaţi de..................cu domiciliul în

..................despre găsirea unui cadavru în .....................Cadavrul afost găsit în ziua de.............la ora.......

Prezenta dovadă serveşte la înregistrarea decesului la Primăria..................., în conformitate cu prevederile art.35 alin.(3) din Legeanr.119/1996.

Prim-procuror/Şeful Poliţiei,

Anexa nr.6

Primăria........Judeţul...........Starea civilăNr............din

ADEVERINŢĂ

Adeverim prin prezenta că la data de...................., în actul nr.........s-a înregistrat decesul lui .................., cu ultimul domiciliu în....str......................................................., nr judeţul/sectorul........decedat în ziua de..............................

Adeverinţa serveşte numai pentru înhumare/incinerare şi se reţine de către administraţia cimitirului/crematoriului.

Ofiţer de stare

civilă, LS.

NOTĂ:-Adeverinţa se întocmeşte într-un singur exemplar şi nu se elibereazăduplicat.-Fără prezentarea acestei adeverinţe nu se face înhumarea sau incinerarea.

Anexa nr.7

Domnule Primar,

Subsemnatul (a)......................................, fiul (fiica) lui.......................şi al..............................., născut(ă) la ....................în.................... judeţul/sectorul.........................., domiciliat(ă) în..................,str......................., nr............, bl............sc........et........ap.......Judeţul/sectorul............., posesor al actului de identitate seria............, nr............ eliberat de................ vă rog să-mi aprobaţitranscrierea, în registrele de stare civilă române, a certificatului(extrasului) de ................... eliberat de autorităţile.......................privind pe....................Şi.........................................

Anexez certificatul (extrasul), în original şi în copie legalizată, precum şi traducerea legalizată.

Data.................. Semnătura,

Domnului primar al.................... Judeţul...................

Anexa nr.8CERERE

Subsemnatul..................... vă rog să aprobaţi reconstituirea(întocmirea ulterioară) a actului meu de..........

Motivul pentru care cer reconstituirea este..............Motivul pentru care nu am cerut până acum reconstituitrea este...în acest scop menţionez următoarele...............

I.Date personale: CNP:

S A A L L Z Z N N N N N CNumele de familie.....................(pentru femei şi numele de naştere)............Prenumele............................Numele purtat anterior şi porecla..................Numele de familie şi prenumele tatălui................Numele de familie şi prenumele mamei.................Locul naşterii.........................Data naşterii (ziua, luna, anul).............................Posed certificatul de naştere Seria .... nrpe care îl anexez în copie.Posed extrasul de naştere tip vechi, pe care îl anexez în original.Domiciliul actual:localitatea..........., str.............nr............Cetăţenia pe care o am în prezent................................Naţionalitatea...............................Data intrării în România şi nr. paşaportului (dacă a intrat în alte condiţii decât cele legale, se vor menţiona)……………………………………………...................................................Dacă a fost înscris în Controlulstrăinilor (de când, până când, unde)..........Dacă şi-a schimbat vreodată numele(când şi cine a dat aprobarea)Ce acte de identitate posed :........................................Buletinul de identitate seria .... nr. , eliberat de..........(Dacă nu se posedă buletin de identitate va specifica ce anume posedă).Ce acte de studii posed (anexez copii):…………………………………………………………………….IV. Ocupaţii avute în ultimii 5 ani:…………………………………………………………………….

InstituţiaIntervalul sau Funcţia

--------------------........----............—întreprinderea îndeplinităDe la data (anul, luna) până la data (anul, luna) şi adresa…………………………………………………………………V. Domiciliile succesive avute în ultimii 5 ani:

Oraşul PersoaneIntervalul Ţara/judeţulsau Strada şi numărul care îl................. comuna cunoscDin anul., până în anul.. (numele şi prenumele)…………………………………………………………………VI. Situaţia militară (stagiul militar satisfăcut/nesatisfăcut).Cu ce nume defamilie şi prenume figurează sau a figurat în livretul militar....VIl. Situaţia familială (starea civilă a solicitantuiui-necăsătorit,căsătorit,văduv, divorţat):...........................Căsătorit cu :Numele de familie şi prenumele(pentru femei se va trece numele de naştere)........................................Numele anterior şi porecla.........................Locui naşterii: Ţara :. :... în......................................................Data naşterii(ziua, luna, anul):...........................Numele de familie şi prenumele tatălui........Numele de familie şi prenumele mamei..........Certificatul de naştere seria .... nr. pe care îl anexez în copie.Certificatul de căsătorie seria .... nr. pe care îl anexez încopie.Posed extras de căsătorie tip vechi, pe care îl anexez în original.Căsătoria s-a desfăcut prin divorţ sau deces (Se va indica numărul şi data sentinţei civile sau a certificatului de deces, precum şi autoritatea care a emis actul respectiv,anexate în copie)......Cu ce se legitimează soţul(soţia).......................Domiciliul actual: str........... nr....., localitatea.......,din anul....Ocupaţia soţului(soţiei)..........în prezent (denumirea, obiectul deactivitate şi sediul unităţii).......................De la data de.............................................Funcţia.....................................Copii (pentru cei rezultaţi din altă căsătorie, decât cea actuală se va face menţiunea).

Pentru fiecare copil se vor menţiona numele de familie şi prenumele, locul şi data naşterii,cetăţenia, domiciliul (anexându-se copii legalizate de pe certificatele de naştere)

Dacă a mai cerut reconstituirea actului de....................,Când şi unde am introdus cererea......................Rezultatul primit..............................................Cu ce dovedesc că nu pot procura certificatul de naştere (decăsătorie) pentru care cer reconstituirea ...:. (anexez dovada).În afară de actele menţionate mai sus, anexez următoarele:Îmi asum răspunderea pentru cele arătate în prezenta cerere, cunoscând că orice inexactitate atrage după sine sancţionarea în conformitate cu dispoziţiile Codului penal.

Semnătura solicitantului

BIBLIOGRAFIE

l.TRATATE, CURSURI SI MONOGRAFII

Andrei , Petru P. şi Apetrei, Irina - Drept civil.Partea generală.Persoana

fizică, Editura Ankarom, laşi, 1998

Apetrei, Irina- Drept civil. Partea generală Ed. Venus, laşi, 2005

Beleiu, Gheorghe - Drept civil român.introducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil, Casa de Editură şi

Presă "Şansa" SRL, Bucureşti, 1992

Beleiu, Gheorghe - Drept civil român. Introducere în dreptul civil.

Subiectele dreptului civil, ediţia a Vl-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae şi P. Truscă, Casa de editură şi presă "Şansa" SRL, Bucureşti, 1999

Bică, VaSer, Vasile; Berghelea, loan - Drept civIL Teoria generală.

Persoanele, Editura Fundaţiei "România de mâine", Bucureşti, 2001

Boroi, Gabriel l Drept civil.Partea generală.Persoanele, Editura AII Beck, Bucureşti, 2002

Calmuschi, Otilia; Beleiu, Gheorghe - Drept civil român. Persoane, Editura Cursul Academiei Române de Management. Facultatea de Drept, Bucureşti, 1992

Chelaru, Eugen - Drept civil. Persoanele, Editura AH Beck, Bucureşti, 2003

Ciucă, M. Valerius - Lecţii de drept roman, Voi.1, Editura PoSirosn, Saşi,

1998

Hamangiu, C. ;Rosetti-Bălănescu,i.; Băicoianu, Ai. - Tratat de drept

civil român, Vol.1, Editura AII Beck, Bucureşti, 1998

lonascu, Traian - Persoana fizică în Dreptul R.P.R., Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1963

Lupulescu, Dumitru; Lupulescu, Ana, Măna^Drept civil.Persoana fizică Editura Editas, Bucureşti, 2003

Peţu, Paraschi; Veliciuc, Elena ; Mardare, Viorei - Starea civilă.Mijloc

de identificare a persoanei fizice, Editura Muzeum, Bucureşti, 2003

Poenaru, Emil - Dreptulcivil.Teoriagenerală.Persoanele, Editura AII Beck, Bucureşti, 2002

Rauschi, Ştefan - Drept civil.Partea generală.Persoana fizică.Persoana juridică, Universitatea "Al. I. Cuza"-laşi.Facultatea de drept, laşi, 1986

Stătescu, Constantin - Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică.

Drepturile reale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970

/

Titulescu, Nicolae - Dreptul civil, Editura AII Beck, Bucureşti, 2004

Ungureanu, Ovidiu; dttgastru, Călina - Dreptul civil. Persoanele,Editura Rosetti^Ucureştir^Qâz j ?

Urs, R., losif -Teoria persoanelor.Sublecte de drept civil, Editura Oscaf^ Prinţ, Bucureşti, 2003

II. ARTICOLE DIN REVISTE DE SPECIALITATE

Bârsan, Corneliu - Protecţia dreptului la viaţa privată şi familia/ă, la corespondenţă şi la domiciliu în Convenţia europeană a drepturilor omului, "Pandectele Române", Nr.1/2003

Corneanu, Dumitru ; Negru, Ion - Discuţii în legătură cu modificarea de aplicare al art. 18 alin 2 din Legea nr. 119/1996 cu privire ia actele de stare civilă, "Dreptul", Nr. 1/2000

Dacian, Dragoş - Autorităţile publice locale în domeniul stării civile, "Dreptul", Nr.2/2000

Popescu, Liviu, Corneanu - Jurisprudenta C.E.D.O., "Pandectele Române", Nr.6/2002

III.PRACTICĂ JUDICIARĂ

Fostul Tribunal Suprem, Secţia civilă, Decizia nr.2013/1956, în CD/1956, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, vqki

Fostul Tribunal Suprem, Secţia civilă, Decizia nr.257/1965, în CD/1965, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966

Decizia Tribunalului Suprem, Secţia civilă nr.289/1978, "Revista de Drept" nr.7/1978

/

Fostul Tribunal Suprem, Decizia Secţiei civile nr.234 din 12

febr.1986 Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem, 1986

Fostul Tribunal Suprem, Decizia Secţiei Civile nr,297 din 17 febr.1987

IV.LEGISLAŢIE

Codul familiei

Codul de procedură civilă { /-JL QJ?

Decretul nr.31-cu privire la persoanele fizice şi juridice

Legea nr.119/1996 - cu privire la actele de stare civilă

Metodologia nr.1/1997 - pentru aplicarea unitară a Dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă

Legea nr.479/2002 - privind modificarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă

Legea nr.94/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă

/ Jjf a a ^ " U> o c7

Ordonanţa nr.84/2001 - privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor

Ordonanţa de Urgenţă nr.50/2004 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

Legea nr.372 - privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor

Hotărârea nr.761/2002 - privind aprobarea programelor pentru aplicarea Ordonanţei Guvernul nr.83/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor ş| p Ordonanţei Guvernului nr.88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă