CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Fotbalul, iată o disciplină sportivă mai mult decât probabil cu cea

mai răspândită arie de dezvoltare din lume, dacă ţinem seama ca în aproape

toate ţările se desfăşoară un campionat naţional, dacă ne mai gândim că

primul vizitator al lunii, americanul Neil Armstrong nu gaseă altă comparatie

a zonei în care aselenizase la 20 iulie 1969 decât cea cu un teren de … fotbal.

Jocul de fotbal este un fenomen social de suprastructură

internaţională care obligă pe toţi participanţii, respectiv pe toate şcolile sau

echipele de club, să se întreacă în condiţii egale, indiferent de locul de pe

glob, de sistemele politice, religioase, culoare sau rasă, demonstrând că

fotbalul este internaţional în conţinutul sau specific.

Marea popularitate de care se bucură jocul de fotbal pe intreg globul se

datorează şi îndemânării cu care jucătorii fac faţă unor situaţii deosebit de

complexe din timpul jocului. Dincolo de pasiuni şi satisfacţii, el se adresează

unor virtuţi profund umane: loialitate, curaj, cinste, prietenie, forţă,

inteligenţă, măiestrie.

Stadiul atins în prezent de evoluţia jocului de fotbal pe plan mondial,

ca rezultat al eforturilor şi preocupărilor specialiştilor şi jucătorilor pentru

perfecţionarea continuă a jocului, a dus inevitabil la conturarea unor idei şi

soluţii noi, precis stabilite cu privire la maniera de joc, la sistemul de

pregătire, formare şi selecţie a jucătorilor.

Fotbalul de performanţă modern este caracterizat prin perfecţionarea

lui la toţi factorii antrenamentului : pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică

si psihică. Fotbalul este singurul domeniu în care improvizaţia individuală

devine colectivă.

Trebuie să reţinem faptul că visul oricărui copil este acela de a fi

selectionat in echipa sa preferata unde, trecand prin diferite etape de pregatire

sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale performantei

1.1. Importanţa şi actualitatea temei

Întreg parcursul drumului, începând cu depistarea şi iniţierea copilului

in fotbal, continuând cu formarea şi promovarea sa, este dominant

incontestabil de personalitatea celui numit şlefuitor de talente, figura centrală

a oricărei şcoli de fotbal care se respectă.

Antrenorul trebuie să-şi propună formarea unui jucător care să poată

gândi, adică să fie în stare să se adapteze foarte bine la diferitele situaţii care

se verifică într-un concurs.

Antrenorul de copii şi juniori este pivotul in jurul căruia se formează

colectivul numit echipă, locul unde mai târziu va răsări schimbul de mâine.

Antrenorul va trebui să cunoască bine problematicile legate de

diferitele etape de vârstă, pentru a-şi putea programa proiectul tehnico-

educativ, raportat la o etapă de evoluţie bine precizată a propriului grup-

echipă.

Pregătirea sportivă a juniorilor va fi orientată preponderent spre

îmbunătăţirea şi perfecţionarea fiecărui element de joc în parte, în timp ce

jocul propriu-zis va servi în special ca mijloc de combinare a acestor

elemente în proporţii cât mai precise.

In fotbalul actual jucătorul care intră in posesia mingiei devine

coordonator de joc indiferent de postul pe care evoluează.

2

Acesta trebuie să posede mijloace tehnice şi tactice specifice jocului

de atac, şl de apărare şi totodată, trebuie să aibă viteză, forţă şi rezistenţă

sporite.

Datorită modificărilor survenite în ceea ce priveşte sistemul de joc,

dinamica jocului şi cerinţele tot mai ample pe fiecare post, se impune o mai

bună pregătire tehnică şi fizică a tuturor jucătorilor pentru a putea face faţă

situaţiilor dificile cu care se confruntă.

Preluarea, conducerea şi pasarea mingii in cele mai dificile situaţii, arta

de a dribla adversarii, numărul mare şi varietatea deprinderilor motrice

specifice fotbalului sunt elemente cu care jucătorii pot decide soarta unui joc.

1.2. Scopul lucrării

Întreg procesul de iniţiere si consolidare a jocului de fotbal trebuie să

se realizeze la vârsta junioratului.

Importanţa deosebită a selecţiei şi pregătirii la această perioadă de

vârstă constă tocmai în cunoaşterea particularităţilor specifice jucătorilor,

fiind segmentul cel mai fragil şi dinamic în evoluţia sa psiho-morfo-

fiziologică, dar şi cea socială.

Lucrarea de faţă îşi propune îmbunătăţirea metodologiei de lucru in

cadrul programei de antrenament la grupele de juniori. Calitatea procesului

instructiv-educativ la această grupă de vârstă 15-16 ani(care împreună cu

celelalte grupe de vârstă constituie baza de masă a fotbalului de performanţă)

reprezintă un factor hotărâtor al asigurării în perspectivă a capacităţii

superioare de performanţă a jucătorilor.

3

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICĂ A LUCRĂRII

2.1. Caracteristici generale privind selecţia

Selecţionarea componenţilor echipelor constituie o problemă relativ

dificilă, deoarece particularităţile morfologice şi funcţionale caracteristice

vârstei 15-16 ani creează unele dificultăţi în depistarea elementelor cu

perspectivă de afirmare.Indicii concreţi ai dezvoltării unor calităţi motrice

specifice jocului de fotbal practicat de seniori, de exemplu rezistenţa şi forţa,

la această vârstă sunt insuficienţi dezvoltaţi.Aceeaşi stare de lucruri poate fi

semnalată şi la unele procese psihice, ca de exemplu concentrarea

îndelungată a atenţiei asupra unui mare volum de acţiuni, tenacitate în

urmarirea scopului, calităţi puţin pregnante la vârsta de 15-16 ani.

Cu toate acestea cunoscându-se legile creşterii şi dezvoltării

organismului şi pe baza experienţei acumulate, selecţia iniţială poate fi

rodnică în majoritatea cazurilor, desigur dacă se respectă cerinţele şi criteriile

obiective.

Astfel, una din cerintele fundamentale ale selecţionării copiilor constă

in caracterul continuu al acesteia. Cu alte cuvinte,componenta unei echipe nu

este aceeasi pentru totdeauna. Caracterul relativ variabil al componentul

echipelor de copii si juniori nu trebuie sa alarmeze antrenorii, să considere că

se abat de la normele metodice fundamentale ci, dimpotrivă, trebuie sa-l

înteleagă ca fiind un proces obiectiv necesar.

Deoarece această perioadă corespunde adolescenţei, impune din partea

antrenorilor o activitate atentă, diversificată educaţional, păstrând în

permanenţă legătura cu familia şi şcoala. Antrenorilor nu trebuie să le rămână

4

indiferent „antrenamentul invizibil” care cuprinde şi calitatea anturajelor

frecventate de juniorii lor, programul zilnic, alimentaţia, odihna,etc.

Din metodologia modernă a procesului insrtuctiv-educativ, modelarea

constituie una din cuceririle cercetărilor-teoreticienilor şi practicienilor(care a

fost verificată în practică).

Începând cu selecţia secundară, majoritatea obiectivelor propuse nu pot

fi îndeplinite decât prin selectarea şi propunerea unor “modele”,pentru

aproape toate componentele antrenamentului, particulare pentru fiecare

eşalon de vârstă şi valoare sportivă.

Astfel, utilizarea modelelor de selecţie sportivă a reprezentat un

moment semnificativ pentru dezvoltarea gândirii metodice, concretizat prin

aplicarea unei metode generale la un domeniu particular, respectiv fotbal.

Putem spune că este o primă fază de studiere a unor sisteme complexe cu

ajutorul altora simplificate, adică, modelele. Modelele sunt judicios elaborate

în scopul depistării şi pregătirii viitorilor fotbalişti de performanţă, în urma

colaborării diagnozei cu prognoza capacităţii subiecţilor.

Una din principalele cerinţe ale strategiei de atragere şi selecţie se

referă la vârsta optimă de cuprindere a copiilor în activitatea fotbalistică

organizată în cadrul unor unităţi specializate (cluburi sportive şcolare, clase

speciale etc.).

Întreaga strategie de selecţie, prevăzută ca un sistem dinamic, oferă, de

la etapă la etapă, o nouă calitate întregului proces, sporindu-i eficienţa.

Calităţile tehnico-tactice la vârsta 15-16 ani:

În atac:

orientarea circulaţiei mingii catre zonele şi culoarele libere.

schimbarea direcţiei de atac de pe o parte a terenului spre cealaltă;

5

pasarea mingii numai coechipierului clar demarcat sau pe poziţie

viitoare printre adversari;

în zona de finalizare, fiind în posesia mingii, iniţierea(prin dribling)

schimbului de locuri, un-doi-ul, etc.

deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare şi în zone

libere, cu scopul realizării lărgimii şi adâncimii atacului;

după pasare, deplasarea pe poziţii viitoare (libere);

sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;

demarcări rapide prin schimbări de direcţie şi variaţie de ritm:

În apărare:

marcaj strict şi agresiv în zonă;

luptă permanentă, pe tot terenul pentru recuperarea mingii

prin:intercepţie şi deposedare;

închiderea culoarelor de pătrundere a adversarului cu mingea şi a

acelora ce se demarcă pe pozitii viitoare, blocarea şuturilor spre poartă;

colaborarea jucătorilor în apărare, prin:pressing, schimb de

adversari,dublaj, organizarea fazelor fixe.

Calităţi tehnico-tactice ale jucătorului specializat pe postul de portar:

Pentru apărare:

dirijarea apăritorilor în timmpul jocului, la loviturile libere, la loviturile

de colt;

plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de şut al

adversarului;

promptitudine la ieşirile din poartă (justificate);

siguranţă în prindere, boxare, deviere;

siguranţă în degajarea cu piciorul din afara suprafeţei de pedeapsă.

6

Pentru atac:

repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul

clar demarcat;

degajarea lungă (cât mai precisă) pentru contraatac.

Cunoştinţele teoretice au şi ele un rol deosebit:

- cunoaşterea, respectarea şi interpretarea corectă a regulamentului de joc;

- cunoaştere principalelor probleme legate de antrenamentul sportiv

(principii, cerinţe, forme de organizare, utilitatea probelor şi normelor de

control, refacerea după effort, alimentaţie);

- sarcinile pe funcţii, compartimente, zone de activitate (pe terenul de

dimensiuni normale) şi dinamica sistemului de joc cu 4 fundaşi.

Paralele cu cele amintite până aici, îndeosebi la selectionarea copiilor în

echipele asociaţilor şi cluburilor sportive, antrenorii împart procesul în mai

multe etape sau faze, fiecăruia corespunzându-I anumite căi şi mijloace.

Sistemul fazelor, al scopului acestora, al căilor şi mijloacelor statornice

în activitatea profesorilor şi antrenorilor cu privire la selecţionarea copiilor,

se reprezintă după cum urmează:

Etapele selecţiei:

Faza a I-a de depistare a elementelor cu înclinaţii:

Căi şi mijloace:

asistenţe la lecţii de educaţie fizică;

urmărirea evoluţiei copiilor în campionatul între clase, în cel al

şcolilor, al liceelor, etc;

7

urmărirea copiilor în joaca lor, în cartiere;

organizarea unor jocuri (cupe locale) în timpul vacanţelor şcolare;

discuţii cu profesorii din şcoli, cu familiile copiilor.

Faza a II-a de verificare a copiilor sub îndrumarea directă a

cluburilor, asociaţiilor sau şcolilor sportive

Căi şi mijloace:

încadrarea copiilor selecţionaţi în echipe cu o componentă relativ

constantă;

urmărirea în continuare a copiilor care nu au fost reţinuţi, pentru a se

pregăti asiduu în echipele şcolilor;

elaborarea planului de instruire a copiilor selecţionaţi, pentru un

interval de 6 luni –1an.

Cerinţele jocului modern sunt aspre, astfel că tinerii fotbalişti trebuie să fie

urmăriţi în permanenţă de antrenori şi sfătuiţi părinteşţe.

Un antrenor la vârsta de copii 15-16 ani trebuie să se ghideze după

următoarele criterii:

1. În momentul când are mingea este capabil să aplice aplice tehnica sa în

condiţiile dificile şi mai ales în timpul luptei cu adversarul?

2. Când coechipierii se află în posesia mingii se demarcă şi anticipează faza

de joc, chiar dacă mingea nu se află în apropierea sa? Urmăreşte jocul pe

întreaga suprafaţă a terenului?

3. Când mingea este în posesia adversarului său direct dă dovadă de voinţă

şi de îndemânare pentru a-l deposeda prin luptă om la om ?

4. Când mingea este în posesia echipei adverse stie să apere zona

ameninţată? Observă în acelaşi timp mingea şi mişcările adversarilor?

8

5. Integrarea sa în cerinţele comportării echipei: Cum rezolvâ sarcinile ce îi

revin în cadrul echipei? Satisface cerinţele desfăsurării unui joc colectiv si

constructiv?

Iniţiativa antrenorilor în domeniul selecţiei se poate manifesta

multilateral. În afara considerentelor enumerate mai jos, in colaborare cu

medicii şi cu alţi specialişti ai selecţiilor pe ramuri de sport se pot găsi şi alte

modalitaţi şi criterii eficiente, capabile să aducă în arena fotbalului reale

talente.

2.2. Particularitaţi metodice privind instruirea

a) Pregătirea fizică:

Obiective:

dezvoltarea progresivă a indiciilor morfo-functionali printr-o pregătire

individualizată;

dezvoltarea calitaţilor motrice de bază şi specifice necesare pentru

folosirea cu eficienţă a procedeelor tehnico-tactice în joc.

Sarcini:

dezvoltarea armonioasă a musculaturii şi în mod deosebit a celei

implicate în practicarea jocului;

dezvoltarea calităţilor fizice, cu accent pe viteză (de reacţie, execuţie şi

condiţii de adversitate), mobilitate şi supleţe;

realizarea capacitaţii de efort aerob, între :- 50-56 ml/kg corp la 14-15

ani; - 57- 60 ml/kg corp la 14-16 ani;

dezvoltarea motricitaţii specifice jocului: alergări variate, intercalate cu

opriri, întoarceri, ocoliri, evitări, variaţii de ritm, căderi, rostogoliri,

9

schimbări de direcţie, blocări-porniri în condiţii de echilibru instabil şi

adversitate.

b) Pregătirea tehnică:

Obiective:

consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice de bază şi a

mijloacelor tehnico-tactice de atac şi apărare subordonate dinamicii

jocului;

formarea şi consolidarea deprinderilor tehnice pentru realizarea jocului

direct, în continuă mişcare.

Sarcini:

îmbunătăţirea şi perfecţionarea preluărilor şi transmiterea în toate

direcţiile, cu traiectorii variate şi la distanţe diferite, din alergare şi

săritură;

îmbunătăţirea şi perfecţionarea trasului la poartă, cu ambele picioare

sau cu capul, direct, în forţă şi plasat, din poziţii şi unghiuri diferite;

îmbunătăţirea şi perfecţionarea conducerii mingii (cu variaţii de ritm şi

schimbări de direcţie), fentelor, driblingului şi depăşirilor (în condiţii

de schimbări de motricitate specifică şi adversitate)

îmbunătăţirea tuturor procedeelor regulamentare de deposedare şi a

deprinderilor de închidere a unghiului şi de blocare a şutului;

dezvoltarea combinaţiilor în 2-3-4 jucători ( din aceeaşi linie şi linii

diferite ) prin: „un-doi-uri”, încrucişare, interferenţă, cu şi fără

finalizare (după pasă de angajare, înainte, înapoi, din întoarcere)

c) Pregătirea tactică:

Obiective:

10

consolidarea depinderilor tactice individuale şi colective, în atac şi

apărare în spiritul concepţiei actuale de joc;

formarea deprinderii atenţiei permanente şi concentrării asupra tuturor

acţiunilor de joc;

stimularea inteligenţei de joc şi a iniţiativei în acordul disciplinei

tactice, care să contribuie la realizarea cerinţelor jocului modern;

formarea unor jucători polivalenţi, capabili să realizeze în aceeaşi

măsură situaţiile de atac şi apărare a echipei.

Sarcini:

Pentru atac:

1. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare în teren, prin:

- schimbarea rapidă a plasamentului din atac în apărare;

- desprinderea de adversar în scopul demarcării eficiente, pe zone libere şi

creării traseelor sigure de transmitere;

- cunoaşterea şi respectarea zonelor de acţionare, a relaţiilor de colaborare

între coechipieri în schimbarea traseelor;

- acoperirea raţională a terenului în adâncime şi lâţime prin multiple

deplasări în zonele vecine şi depărtate celei de circulaţie a mingii;

- ţâşnire după-pasă în zonă libereă şi avansată pentru reprimire.

2. Formarea şi consolidarea deprinderii de mişcare pentru crearea

zonelor libere:

- deplasare laterală faţă de coechipierul „cu mingea” pentru realizarea unor

culoare şi a „un-doi-urilor”;

- demarcări avansate a jucătorilor din linia ofensivă sau a celor aflaţi

temporar în această zonă;

- demarcări false în scopul revenirii pe zona creată.

3. Formarea şi consolidarea deprinderilor de joc cu mingea:

11

- transmiterea mingii în timp util, precis şi rapid;

- orientare paselor în adâncime, pe culoare sau lateral şi înapoi pe zonele

libere în scopul păstrării colective a mingii în echipă;

- consolidarea deprinderilor de întâmpinare a mingii, a preluării pe zone

libere şi a transmiterii’’in mod util’’nu la întâmplare;

- formarea deprinderii de a nu pasa coechipierului strâns marcat mai ales

static.

4. Formarea deprinderilor de participare şi finalizare la jucătorii din

linia a-II-a şi a-III-a.

5.Stabilirea şi specializarea a 3-4 jucători pentru asigurarea unei

eficienţe crescute la momentele fixe ale jocului,însuşirea unor combinaţii

la:loviturile de începere, aruncarea mingii de la margine, lovitura de colţ şi

loviturile libere directe şi indirecte.

Pentru apărare:

1) Consolidarea deprinderii pentru schimbarea rapidă a plasamentului din

atac în apărare(între adversar şi poarta proprie).

2) Consolidarea deprinderilor tactice individuale şi colective pentru

realizarea: marcajului(în zonă şi strict) şi presingului, a dublajului şi

închiderea culoarelor(pentru pătrundere şi transmitere) şi pentru blocarea

şuturilor.

3) Formarea şi consolidarea deprinderilor necesare(plasament, marcaj) pentru

asigurarea porţii la fazele fixe.

d) Pregătirea teoretică:

Obiective:

12

însuşirea şi respectarea principiilor şi regulilor tactice în cadrul

relaţiilor de colaborare din echipă şi a celor de adversitate.

Sarcini:

cunoaşterea cerinţelor actuale ale fotbalului de performanţă privind

pregătirea şi jocul, refacerea, regimul de viaţă, relaţiile pe terenul de

sport şi în afara lui;

creştera exigenţei privind ordinea şi disciplina, spiritul de răspundere şi

tactica;

îndemânare în regim de tehnică;

rezistenţă în regim de viteză şi de execuţii tehnico-tactice repetate;

forţă de lovire a mingii cu piciorul sau cu capul, de angajare fizică

regulamentară cu adversarul şi detentă.

Calităţi psihice:

- orientare rapidă în situaţiile de atac şi apărare;

- comportare corespunzătoare în antrenament, joc, şcoală, familie şi

societate;

- capacitate de a concentra atenţia asupra acţiunilor de joc.

Tehnico-tactice:

- precizie în execuţiile tehnico-tactice specifice zonelor de acţiune cerute de

postul ocupat în echipă, în regim de viteză, forţă şi rezistenţă;

- rezolvarea în joc a unor sarcini de bază şi secundare;

- iniţierea şi participarea la acţiunile colective de atac şi de apărare ale

echipei în cadrul sistemului de joc cu 4 fundaşi;

- iniţierea şi realizarea acţiunilor individuale în cadrul sistemului;

13

2.3. Particularităţile generale ale grupei de vârstă 15-16 ani

Importanţa pregatirii organizate a grupei de vârsta 15-16 ani rezută din

asigurarea unui proces interactiv-educativ care să răspundă la toate cerinţele

ştiinţei antrenamentului. Aceasta presupune, cunoaşterea particularităţilor

bio-psihosociale ale fiecărui junior pe trepte de vârstă dar şi dinamica

personalităţii, cu implicaţii directe asupra conţinutului şi metodologiei

pregătirii.

Abordarea componentelor antrenamentului, metodologia folosită,

dinamica parametrilor efortului cu valori proprii etapelor sau ciclurilor de

pregătire, precum şi organizarea şi desfăşurarea unor lecţii de antrenament

atrăgătoare mobilizatoare, dinamice şi interesante, trebuie să fie adaptate

strict la grupa 15-16 ani.

După perioada pubertară, caracterizată prin mari şi rapide transformări

somato-funcţionale şi psiho-motrice, urmeaza perioada de creştere şi

dezvoltare, denumită perioada post-pubertară, adolescenţa, care se

caracterizează prin ritmuri lente şi adausuri reduse în creşterea dimensiunilor

transversale.

Continuă creşterea în înălţime, însă diametrele şi perimetrele

segmentelor (umeri, torace, braţe, antebraţe, abdomen, bazin, coapse, gambe),

cresc mai intens compensându-şi rămânerea în urmă faţă de creşterea

lungimii acestora din perioada anterioară, pubertară.

Structura oaselor se apropie de cea a adultului. Musculatura

înregistrează, de asemenea, o creştere cantitativă (volum) şi calitativă (forţă)

şi reprezintă aproximativ 44,2% din greutatea corpului.

14

Capacităţile funcţionale sporite au drept consecinţă o mai bună

adaptare la effort şi asigură premise pentru creşterea capacitaţii de effort a

organismului.

Cercetările efectuate de specialiştii domeniului din diferite ţări pun în

evidenţă creşterea logică a capacităţii organismului copiilor de vârstă şcolară

mare, de a face faţă sarcinilor motrice cu indici crescuţi de viteză, îndemânare

şi rezistenţă,băieţii manifestând disponibilităţi mai mari decât fetele.

Datorită dezvoltării capacitătii sistemului nervos central şi ai centrilor

motorii din scoarţă, se înregistrează o îmbunătăţire simţitoare a capacităţii de

coordonare motrică şi în cosecinţă,creşte nivelul îndemânării.Acestea permit

afectuarea unor mişcări cu un grad superior de coordonare şi favorizează,

totodată, perfecţionarea execuţiei actelor motrice însuşite, singura calitate

care rămâne încă deficitară este mobilitatea articulară, fenomen mai pregnant

la băieţi decât la fete.

Datele menţionate mai sus conduc la concluzia că în conformitate cu

legile creşterii şi dezvoltării organismului la vârsta de 15-16 ani copilul este

apt pentru eforturi fizice crescute ca volum, intensitate şi complexitate.

2.4. Modelul jucătorului la grupa 15-16 ani

Modelul jucătorului de câmp:

În atac-Jocul fără minge:

deplasarea rapidă din apărare în atac cu deplasări pe culoare şi în zone

libere

cu scopul realizării lărgimii şi adâncimii atacului;

după pasare, deplasare pe poziţii viitoare(libere)

sprijinirea jucătorului cu mingea, cu precădere în adâncime;

demarcări rapide prin schimbări de direcţie şi variaţii de ritm.

15

Jocul cu mingea:

orientarea circulaţiei mingii către zonele şi culoarele libere;

schimbarea direcţiei de atac de pe o parte aterenului spre cealaltă;

pasarea mingii numai coechipierului demarcat sau pe poziţie viitoare

printre adversari.

În apărare:

trecerea rapidă din atac în apărare.Primul apărător va deveni atacantul

care a pierdut mingea, concomitent cu încercarea de deposedare, apoi

acţiunea de presing asupra adversarilor;

marcaj strict şi agresiv;

luptă permanentă pe tot terenul, pentru recuperarea mingii:intercepţie

şi deposedare;

închiderea culoarelor de pătrundere, blocarea şuturilor spre poartă;

colaborarea jucătorilor în apărare, prin :pressing,schimb de adversari,

dublaj, organizarea fazelor fixe.

Modelul jucătorului specializat pe postul de portar

Calităţi tehnico-tactice:

Pentru apărare:

dirijarea apărătorilor în timpul jocului, la loviturile libere, la loviturile

de la colţ;

plasament corespunzător pentru închiderea culoarului de şut a

adversarului;

promptitudine la ieşirile din poartă;

siguranţă în prindere, boxare, deviere;

siguranţă în degajarea cu piciorul din afara suprafeţei de pedeapsă.

16

Pentru atac:

repunerea rapidă a mingii în joc, cu mâna sau cu piciorul spre jucătorul

clar demarcat;

degajarea lungă(cât mai precisă) pentru contraatac.

2.5. Modelul jocului la 15-16 ani

Realizarea unui joc competitiv şi superior organizat, impune jucătorilor:

- permanenta informare în teren, pentru realizarea eficientă a multiplelor

faze de joc;

- folosirea tempoului de joc ca armă tactică, prin accelerarea acestuia în

diferite perioade ale jocului, sau în anumite situaţii de joc(recuperare,

construcţie şi finalizare);

- păstrarea mingii în cadrul echipei printr-un joc colectiv dezvoltat, în care

jucătorii să reţină balonul cât mai puţin, pentru realizarea unei siguranţe

maxime,în circulaţia mingii.

În atac:

- anticiparea fazei de apărare, în care se păstrează permanent un jucător în

plus;

- atenţia “libero-ului” pentru crearea superiorităţii numerice în construcţie şi

finalizare;

- sincronizarea circulaţiei jucătorilor pentru acoperirea raţională a terenului;

- folosirea variaţiilor de ritm pe toată suprafaţa terenului, cu accelerări în

finalizare.

În apărare:

- anticiparea fazei de atac(1-2 jucători plasaţi pe poziţii avansate);

17

- marcajul continuu, în zona de circulaţie a mingii prin pressing, blocând

schimbarea de direcţie a atacului advers;

- jocul cu “libero”asigurându-se superioritatea numerică în jumătatea

proprie de teren, în zona de circulaţie a mingii;

- jocul “fără minge” prin schimbarea simultană şi rapidă a plasamentului

din atac în apărare,urmărind adversarii până la recuperarea mingii, sau

terminarea fazei.

Probe şi norme de control la grupa 15-16 ani

Norme fizice:

- viteză: 30 metri-4’’4/-4’’8

60metri-8’’0/-8’’2

3x30metri-sub 45’’;

- rezistenţă - alergare1500m sau 1700m sub 6-7minute;

- testul Cooper-12minute=3100metri;

- forţa de desprindere pe verticală(detenta) din ghemuit, cu împingere pe

ambele picioare: minimum 50 cm;

- săritură în lungime fără elan –minimum215cm;

- forţa de învingere a propriei greutăţi;

- flotări la sol-minimum25;

- tracţiuni la bară fixă-minimum11;

- genoflexiuni-pe piciorul îndemânatic 15, iar pe cel slab 10;

Norme tehnice:

- tras la poartă(împărţită pe verticală în 3 părţi) de la 16 metri.Se execută 8

lovituri, câte 3 consecutiv în părţile laterale şi 2 în partea

centrală.Normativ de 5 lovituri reuşite.

Jucătorul execută succesiv şi în viteză următoarele acţiuni:

18

- tras la poartă după executarea loviturii de colţ;

- efectuează o lovitură de colţ cu piciorul drept, cu boltă şi trimite mingea

într-un cerc cu raza de 3m marcat în jurul punctului de 11m;

- aleargă de la colţul terenului apropiat al careului de 16m;

- trage cu piciorul stâng spre poartă 4mingi, dispuse pe linia careului de

16m şi din 2 în 2m începând cu collţul careului;

- aleargă spre celălalt colţ al terenului;

- execută o lovitură de colţ cu piciorul stâng şi tot în cercul de 3m de la

11m;

- aleargă de la colţul terenului până la colţul apropiat al careului de 16m;

- trage cu piciorul drept spre poartă 4 mingi dispuse pe linia lungă a

careului de 16m şi din 2 în 2m începând din colţul careului.

Normă:sub 45 de secunde

Complex:preluarea mingii şi conducere în linie dreaptă 20m şi conducere

printre 5 jaloane(dispuse la 3m distanţă unul de altul) şi tras la poartă de la

16m.Două încercări luându-se în considerare cea mai bună dintre ele.Timp

minim de execuţie:11secunde.

2.6. Documente de planificare şi evidenţă

Planul de etapă

Dacă planul de pregătire anual cuprindea elementele de bază ale

instruirii echipei şi a componenţilor acesteia, pentru noul an competiţional,

19

planul de etapă include conţinutul concret al activităţii jucătorilor, de obicei

pentru intervale de timp cuprins între 2-5 săptămâni. Durata intervalelor

respective este stabilită de antrenori în funcţie de specificul ponderei instruirii

jucătorilor, în vederea pregătirii lor pentru competiţie, de pregătirea unui joc

important, aflat în finalul unui interval de timp care cuprinde un grup de

meciuri.

Ca urmare, planul de pregătire de etapă cuprinde un interval de mai

multe săptămâni, fiecare cu particularităţile sale de conţinut, determinate de

obiectivele urmărite în timpul respectiv.

Componentele planului de pregătire pe etapă:

- obiective de performanţă şi de instruire;

- principalele grupe de exerciţii;

- norme de control;

- ciclurile săptămânale de lecţii;

- activităţi cultural- educative;

- aprecierile antrenorului privind îndeplinirea obiectivelor echipei.

Obiectivele de performanţă proprii diferitelor planuri pe etape, se

referă la prevederea rezultatelor propuse pentru a fi obţinute în jocurile

incluse în intervalul respectiv.

Prevederea lor se poate face prin menţionarea obţinerii unui joc egal, al

unei victorii sau al unei înfrângeri, în funcţie de valoarea adversarilor ce

urmează a fi întâlnite.

Obiectivele de instruire sunt stabilite atât pentru echipă, cât şi pentru

fiecare jucător în parte, fiind corelate cu cele precizate, în planul de pregătire

anual.

20

Ca urmare, deosebirea dintre cele două genuri de obiective nu constă

într-o diferenţiere de fond, întrucât, prin cele intermediare se realizează atât

obiectivele anuale stabilite pentu echipă, cât şi pentru fiecare jucător în parte.

Principalele grupe de exerciţii, ca altă componentă a planului de

pregătire pe etapă, se referă la stabilirea acestor structuri de exerciţii efectuate

într-un anumit regim de effort prin care antrenorul programează realizarea

eficientă a obiectivelor de instruire. Astfel, dacă unl din obiectivele de

instruire a echipei constă în îmbunătăţirea capacităţii de finalizare a

activităţilor de atac, antrenorii, după caz, pot prevedea efectuarea mai ales a

următoarelor exerciţii:

- tras la poartă din toate unghiurile şi cu precădere din ‘’un-doi-uri’’;

- tras la poartă de la distanţă;

- tras la poartă din centrări din urmă executate.

Din exemplele de mai sus, rezultă cerinţa ca stabilirea obiectivelor de

instruire să fie însoţită şi de precizarea principalelor grupe de exerciţii

(tehnico-tactice, de pregătire fizică), asigurându-se astfel concordanţa dintre

scopul didactic urmărit ( obiectivele de instruire) şi mijloacele realizării

acestuia( structurile de exerciţii).

Nu este necesar ca normele de control să facă parte din fiecare plan de

pregătire pe etapă. De regulă, la începutul anului, se stabilesc probele de

control, iar normele de control( performanţa realizată de jucător la fiecare

probă) se înregistrează periodic, de obicei la următoarele termene:

- începutul perioadei pregătitoare;

- la începutul şi la închiderea primei şi celei de-a doua perioade

competiţionale.

Ca exemplu de probe şi norme de control iniţiale stabilite la începutul

pregătirilor dintr-un an competiţional pot fi menţionate următoarele:

21

a) Pentru portar:

- sprint de 10 m, cu start de jos;

- săritură în lungime de pe loc 2,20 m;

- săritură în înălţime de pe loc 40-50 cm;

- 5 degajări cu boltă, astfel încât mingea să cadă, într-un cerc marcat la

distanţa de 20-30 m, dispuse lateral de poartă, pe axa longitudinală a

terenului.

b) Pentru mijlocaşi:

- sprint pe 30 m, efectuând la fiecare 10 m o schimbare de direcţie( spre

stânga, dreapta, ocolire);

- săritură în lungime de pe loc 2,20 m;

- tras la poartă de 5 ori succesiv, mingile fiind aşezate în linie, la o distanţă

de 14-18 m în faţa porţii;

- preluare şi conducere pe 10 m în tempo maxim şi apoi deschidere la punct

fix a extremei opuse care se îndreaptă spre poartă.

În ansamblul probelor de control se recomandă a se da prioritate

structurilor de exerciţii care să implice testarea posibilităţilor tehnice ale

copiilor, a înţelegerii bazelor tactici, a dinamicii formelor de manifestare a

vitezei şi a îndemânării, şi cât mai puţin a rezistenţei şi a forţei.

Stabilirea concretă a probelor de control, precum şi a indicilor

minimali ai normelor de control cad în sarcina antrenorilor, iar dinamica

performanţelor obţinute de fiecare jucător cu ocazia trecerii probelor

respective indică în bună măsură evoluţia gradului de antrenament al fiecărui

component al echipei.

În concluzie, normele de control sunt stabilite pe baza atudierii atente

şi îndelungate a evoluţiei randamentului jucătorilor, iar modificarea lor se

realizează în strânsă legătură cu caracterul noilor obiective de instruire şi de

22

asemenea cu dinamica pregătirii elevilor în diferite stadii ale dezvoltării fizice

şi a pregătirii lor tehnico-tactice şi fizice.

Ciclul săptămânal

Ciclul săptămânal de lecţii constituie componenta cea mai operativă a

planului pe etapă, concretizându-se sistemul mijloacelor şi măsurilor ce

urmează să contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor de instruire şi de

performanţă. Particularitatea ciclului săptămânal de lecţii, spre deosebire de

celelalte componente ale planului pe etapă, constă în faptul că alcătuirea lui

nu se face pentru întreaga durată a intervalului respectiv(2-5 săptămâni), ci de

la o săptămână la alta, dar de fiecare dată cuprinzând conţinutul înlănţuit al

tuturor lecţiilor de antrenament programate în răstimpul respectiv.

Corespunzător celor menţionate mai sus, rezultă că lecţiile din cadrul

fiecărui ciclu săptămânal se subordonează uneia sau mai multor sarcini

instructive proprii intervalului respectiv şi care sunt formulate de antrenor fie

în vederea stabilirii ponderii pregătirii echipei pentru jocul viitor, fie în

scopul însuşirii unor procedee tehnice, acţiuni tactice, al îmbunătăţirii

calităţilor motrice.

De multe ori sarcinile săptămânii respective include cerinţe atât pentru

pregătirea echipei, cât şi a jucătorilor, luaţi individual sau pe grupe constituite

temporar sau permanent în funcţie de caracteristicile comune: negative sau

pozitive.

Exemple de asemenea sarcini, proprii unui anumit ciclu săptămânal sunt:

- pentru echipă:- obişnuirea jucătorilor cu sprijinirea permanentă a acţiunii

coechipierului care se află în posesia mingii şi perfecţionarea variantelor

23

tactice capabile să sporească randamentul echipei, mai ales pe aripa

dreaptă;

- pentru linia de fundaşi- îmbunătăţirea acţiunii de dublare între aceştia şi

mijlocaşi, în cazul pătrunderii unuia dintre fundaşii laterali în dispozitivul

apărării adverse;

- pentru un jucător atacant- perfecţionarea şuturilor la poartă din vole şi a

vitezei de reacţie în vederea creşterii eficienţei demarcării sale rapide.

Sarcinile concrete ciclului săptămânal sunt alcătuite de antrenor tinând

seama de obiectivele planului de pregătire pe etapă.

În selectarea şi programarea exerciţiilor fizice, antrenorii dau o deosebită

atenţie ponderii acestora care trebuie să răspundă în general următoarelor

5 grupe de cerinţă:

- să asigure însuşirea şi perfecţionarea continuă a elementelor de conţinut

ale tehnicii, tacticii, pregătirii fizice, psihologice şi teoretice, proprii

jocului de fotbal;

- să realizeze obiectivele intermediare şi sarcinile proprii ciclului

săptămânal de lecţii;

- să contribuie la reglarea randamentului jucătorilor în aceste direcţii( de

ordin tehnic, tactic fizic, psihologic şi teoretic) care nu-I permit

manifestarea acestuia la nivelul scontat în etapa dată;

- să favorizeze perfecţionarea înclinaţiilor individuale ale jucătorilor pentru

anumite execuţii preferate şi de mare efect, în scopul creşterii

randamentului în jocuri;

- să pregătească echipa corespunzător particularităţilor adversarilor ce

urmează a fi înfruntaţi în jocul următor.

Cerinţele alcătuirii şi dezvoltării ciclului săptămânal de lecţii

24

Alcătuirea şi desfăşurarea ciclului săptămânal de lecţii, cu deosebire în

instruirea echipelor de copii, implică respectarea unor cerinţe particulare,

dintre care cele mai însemnate sunt:

a) Orarul antrnamentelor să fie întocmit în concordanţă cu timpul liber al

elevilor.

În acest sens un prim factor al stabilirii orarului lecţiilor îl constituie

regimul şcolar al elevilor.

b) Conţinutul lecţiilor să asigure îndeplinirea sarcinii instructive

caracteristice săptămânii respective şi, de asemenea, să contribuie şi la

realizarea obiectivelor în următoarele cicluri şi a celor din finalul etapei.

c) Alternarea judicioasă a ponderii temelor lecţiilor, în sensul ca cele din

prima jumătate a intervalului să aibă un caracter de acumulare, iar în

partea a II a, de modelare mai evidentă a pregătirii, corespunzător

stereotipurilor de acţiune implicite de desfăşurare a jocurilor de

campionat.

d) Alternarea caracterului efortului de-a lungul lecţiilor în senul că trebuie

să asigure însuşirea temeinică a deprinderilor tehnico-tactice, dar şi a

prospeţimii capacităţilor fizice şi psihice, necesare manifestării unui

randament corespunzător în lecţii şi jocuri.

De regulă, în primele două lecţii ale săptămânii predomină cantitatea

de efort, iar în următoarele două intansitatea acestuia. Ca urmare, durata

primelor două lecţii este mai mare( 90-100 min) pentu a asigura repetarea

îndelungată a exerciţiilor.Între repetări se include pauze necesare reluării

exerciţiilor cu forţe noi.Înţelegând lucrurile în acest fel, precizăm că

pedominanţa volumului nu exclude cuprinderea în aceste două lecţii a

eforturilor intense.

25

În următoarele două lecţii caracterul efortului este intensiv, fiind

consecinţa limitării numărului pauzelor de revenire a organismului şi, de

asemenea, a asemenea a efectuării execuţiilor mai apropiste şi chiar analog

condiţiilor întâlnite în jocuri, care, aşa cum se cunoaşte, nu oferă timp de

odihnă decât în momentele de întrerupere a jocului.

e) Desfăşurarea lecţiilor să constituie un model de organizare a activităţii

tinerilor fotbalişti.

Exerciţiul efectuat, în condiţiile determinate de antrenor constituie un

imperativ obligatoriu pentru toţi jucătorii, elementul hotărâtor care

condiţionează succesul sportiv şi asigură totodată premisele pentru

aotodepăşire, dorinţă de afirmare, responsabilitate faţă de colectivul din care

face parte tânărul fotbalist.

Documente de evidenţă

Evidenţa elevilor şi frecvenţa la antrenamente

Cele mai însemnate forme ale evidenţei sunt:

- evidenţa preliminară

- evidenţa curentă

- evidenţa bilanţ

Evidenţa preliminară se referă la datele care informează antrenorul asupra

evoluţiei jucătorilor într-o perioadă anterioară.Datele ce cuprind evidenţa

preliminară sunt:

- indicii asupra stării de sănătate a copiilor;

- nivelul îndeplinirii obiectivelor de instruire din etapa precedentă;

- deficienţele manifestate în jocuri;

- atitudinea tinerilor jucători faţă de realizarea obiectivelor de instruire şi în

raporturile cu ceilalţi coechipieri.

26

Evidenţa curentă menţionează:

- frecvenţa copiilor la lecţiile de antrenament;

- observaţiile antrenorului, notate după încheierea lecţiilor sau rezultate din

urmărirea atentă a copiilor în jocuri;

- opinia antrenorului cu privire la eficacitatea mijloacelor şi metodelor de

instruire folosite.

Evidenţa bilanţ-cuprinde aprecierile şi concluziile antrenorului asupra

conţinutului activităţii instructiv-educative şi a rezultatelor obţinute la

încheierea diferitelor intervale de pregătire. De regulă, fac obiectul şedinţelor

de analiză a activităţii pe interval de timp restrictiv.

Evidenţa rezultatelor oficiale şi amicale

În caietul antrenorului, trebuie menţionate şi aprecierile făcute de

organele de control locale şi centrale, care, prin conţinutul lor servesc la

îmbunătăţirea activităţilor viitoare de instruire a tinerilor jucători.Din

ansamblul formării tinerilor nu pot lipsi următoarele:

- frecvenţa nominală a lotului de jucători care să cuprindă şi datele

personale ale acestora;

- frecvenţa jucătorilor la fiecare antrenament;

- principalele date ale controlului medical;

- rezultatele echipei obţinute în diferite jocuri;

- eventualele accidente şi cauzele acestora;

- sancţiunile acordate jucătorilor;

- recomandările şi concluziile organelor de control;

- planurile de pregătire pe diferite intervale;

27

- materiale de analiză a activităţii desfăşurate în diferite perioade de timp.

În caietul antrenorului mai sunt menţionate şi alte laturi ale activităţii sale,

precum:

-planul de activitate;

-sistematizarea celor mai eficiente exerciţii.

Observaţii asupra jucătorilor şi indicaţii pentru pregătirea viitoare

Recomadările pentru lecţia viitoare au de obicei un caracter

organizatoric, antrenorul dând indicaţii referitoare la conţinutul activităţii ce

va urma, precizând ora de începere a lecţiilor de antrenament

În închierea consideraţiilor metodice asupra particularităţilor

desfăşurării lecţiilor de antrenament la echipele de copii, este necesar să

facem câteva precizări şi asupra formei de alcătuire a planului de lecţii. În

acest sens se poate aprecia că odată cu ciclul săptămânal de lecţii se stabileşte

şi conţinutul concret al fiecărei lecţii, repartizându-le chiar pentru fiecare

component al echipei.

2.7. Mijloace pentru îmbunătăţirea calităţilor motrice de bază

2.7.1. Mijloace pentru îmbunătăţirea vitezei

Ex.1 Deplasări pe distanţe de 10-15-20 metri, din diferite poziţii: ghemuit,

sărituri de pe loc, de pe ambele picioare, culcat pe spate, pe o parte,

etc( pornirea se face la semnalul antrenorului.10x; 8x; 5x;)

Ex.2 Starturi repetate cu întoarceri. Jucătorii, aşezaţi în sprijin ghemuit pe

linia de plecare, la un semnal dat, pornesc, pe un traseu de 15m.(: primii 30 m

28

(15 dus şi 15 întors)se vor parcurge în viteză maximă, apoi, 15m în alergare

uşoară şi 15m din nou în viteză maximă.5x)

Ex 3 Alergări cu schimbări de direcţie la semnal:la primul semnal-alergare

înainte, la al doilea semnal-alergare cu spatele:apoi, la stânga şi la dreapta.

( semnalele vor fi stabilite înainte de începerea exerciţiului şi vor fi date prin

surprindere, fără o ordine prestabilită. 3x1 min.)

Exerciţii cu mingea

Ex.1 Aruncarea mingii cu ambele mâini în sol, rostogolire rapidă ridicare şi

prindere a mingii.(: mingea se loveşte de sol puternic.2x1 min.)

Ex.2 Un jucător aruncă mingea din şezând unui partener, care o trimite

lovind-o cu capul . Primul se ridică şi sare pentru a prinde mingea.

( partenerii se află la 5m unul de celălalt, 15x –fiecare jucător.)

Ex 3 Câte doi stând faţă în faţă, la 3m distanţă. Aruncarea mingilor cu mâna

în sus, lovirea lor cu capul în sus, schimbarea rapidă a locurilor, prinderea

mingilor şi reluarea exerciţiilor.( deplasarea se face pe partea dreaptă ,

2x1min.)

Ex. 4 Stând depărtat cu braţele sus, mingea ţinută cu ambele mâini:lăsarea ei

să cadă peste cap, întoarcere rapidă şi preluare cu piciorul înainte de a atinge

solul.( exerciţiu se execută in viteză şi cu continuitate, 2x1min).

Ex. 5 Culcat pe spate: lovirea mingii cu piciorul, ridicare rapidă şi preluare

din aer.( mingea se loveşte cât mai precis, 2x1min.)

Ex 6 Câte doi cu faţa la zid, la câţiva metri distanţă: lovire simultană a

mingiilor cu schimbarea rapidă a locurilor între parteneri.(: cine nu ajunge

mingea face 5 genoflexiuni., 3x1min.)

29

Ex.7 Lovirea mingii puternic pe jos, spre partener, acesta sare peste ea, se

întoarce rapid, sprintează după ea, o opreşte şi o retrimite celuilalt.(:

partenerii stau la 5m. distanţă , 3x1min).

Ex.8 Lovirea mingii cu piciorul, în sus, cădere înainte în sprijin pe braţe,

ridicare rapidă şi preluare prin ricoşare cu talpa.(: mingea se loveşte puternic

în sus, exerciţiul se execută în viteză mare,3x1 min)

Ex.9: Lovirea mingii direct la zid. După fiecare lovire, executantul ocoleşte în

viteză un jalon din cele două plasate în spatele său.( jaloanele sunt aşezate în

spate- lateral stânga, dreapta la aproximativ 3m, 3x1 min).

Ex.10 Doi jucători stau faţă în faţă, la 10 m distanţă, pornesc unul spre

celălalt conducând mingea.Când ajung la câţiva metri, unul trimite mingea

lateral stânga la 5-6 cm, iar celălalt în dreapta, apoi fiecare srintează după

mingea partenerului şi reiau exerciţiul pe noua direcţie.(: mingea se conduce

în viteză mare, 3x1 min)

2.7.2. Mijloace pentru dezvoltarea îndemânării

Exerciţii cu mingea pentru dezvoltarea îndemânării

Ex.1 Unjucător se află în semicercul de la 16m, cu mingea în mână şi cu

spatele la poartă loveşte uşor mingea trimiţând-o peste cap, apoi se întoarce

brusc şi încearcă să finalizeze.(: întoarcerea se face în viteză, şutul să fie

precis, 10x)

30

Ex.2 Conducerea mingii şi trecerea ei pe sub un gard, continuată cu săritura

jucătorului peste gard.(: viteză de execuţie, 5x)

Exerciţii pentru dezvoltarea îndemânării în regim de viteză:

Ex.1 Individual, din alergare în viteză, aruncarea mingii cu mâna lovirea ei cu

piciorul înainte, prinderea, din nou lovirea, ş.a.m.d.(: pe parcursul

exerciţiului, viteza de alergare a jucătorilor nu trebuie să oscileze,mingea nu

trebuie să cadă pe sol, 3x1)

Ex.2 Acelaşi exerciţiu dar mingea nu se prinde decât după preluare cu capul

sau pieptul.( preluările să fie cât mai precise, 3x1min)

Ex.3 Conducerea mingii în viteză, pe o lungime de teren, sub formă de

întrecere între mai mulţi jucători.(cine pierde face 5 flotări , 3x.)

Ex 4. Menţinerea mingii în aer prin lovituri repetate cu piciorul, coapsa şi

capul, din deplasare în viteză, în linie dreaptă sau cu schimbarea direcţiei în

dreptul unor jaloane.(menţinerea se face pe distanţa a 20m, 5x)

Ex.5 Conducerea mingii în viteză printre jaloane (mingea se conduce cu

latul, 30m, 5x)

Ex. 6 Pase în doi din deplasare, cu două mingi.(lovirea mingii se execută la

semnalul unuia din jucători, după preluare şi conducere 3-4m, 3x1 min)

Ex.7 Depăşirea unui apărător, prin autopasă, apoi finalizare cu şut la poartă.

(finalizarea se face în viteză, 5x-fiecare jucător)

2.7.3. Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei

Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de efort

Ex.1 Alergări repetate în volum redus până la 1200 m: 200 m tempo30 s;

31

Scop: dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză.( între serii pauzele să fie de

1,30min., 6x200 m.)

Ex. 2 Serii de 5x30-50 m in tempo maxim (pauzele să fie scurte 30 s-1 min)

Ex. 3 5x200 m în tempo crescând 30 s-3 min (pauze constante 2 min 30 s-3

min)

Ex. 4 Alergări în tempo moderat şi constant timp de 5-8 min cu o intensitate

astfel fixată, încât frecvenţa pulsului să se menţină tot timpul în jurul a 130-

140 bătăi pe minut.

Ex. 5 Alergări de durată (1500-3000 m) cu parcurgerea integrală sau

fracţională a distanţei.

Ex. 6 Alergări de durată mijlocie (400-800 m) în ritm moderat (4x400; 2x800

m:)

Ex. 7 Intervale extensive: exemplu 10x20 mx5 intensitate medie(pauza dintre

repetări este de 25-30 s; cea dintre serii de 60-75s.)

Ex. 8 Alternări de mers rapid cu alergare în tempo 2/4. De exemplu 20 m

mers rapid, 20 m alergare în tempo 2/4., x6

Ex. 9 Alergare cu schimbare repetată a tempoului. De exemplu:20 m alergare

uşoară, 20 m alergare în tempo susţinut, 20 m încetinire treptată a alergării, se

repetă de 4-8 ori.

Ex. 10 50 m ritm 4/4+100 m ritm 2/4 +30 m ritm 4/4.

Ex. 11 3 min ritm 2/4+10 s ritm 4/4+2 m ritm 2/4+10sec ritm 4/4.

Ex. 12 Alergare cu genunchii sus între 10-40 m în tempo 2/4.

Ex. 13 Alergare combunată: 20 m alergare uşoară, 20 m alergare cu

genunchii sus, 20 m alergare în tempo 2/4, 20 m alergare în tempo ¾.

Ex. 14 Alergare pe teren variat, folosită sub formă de concurs (cross) sau

simplă alergare în condiţii deosebite.

32

Ex. 15 Alergări diferite executate în maximum de viteză. 10x10 m; 5x15 m;

5x20 m.(în pauze se efectuează mişcări de gimnastică compensatorii sau

pentru dezvoltarea simţului şi controlului mingii.Durata pauzelor 20-25 s;

între serii până la revenirea pulsului la 110-120 bătăi/min.)

Ex. 16 Alergare cu start din picioare, pe distanţe scurte, 30-60 m, în tempo

4/4, în linie dreaptă.(între repetări se fac pauze până la revenirea pulsului la

110-120.)

Ex. 17 Alergare accelerată pe distanţe între 60-80 m, în tempo ¾.(se lucrează

după metoda repetărilor, cu pauze suficient de lungi pentru revenire.)

Ex. 18 Alergare cu genunchii sus pe 10-20-30 m, în tempo 4/4.(se lucrează

după metoda repetărilor, cu pauze.)

Ex. 19 Alergare cu joc de glezne pe distanţe cuprinse între 10-40 m, tempo

4/4.

Ex. 20 (5+10+20+30+40+50+60 m) x 3. Fiecare porţiune se execută în viteză

maximă şi după fiecare se fac pauze pentru revenirea pulsului la 120.

Ex. 21 Start din diferite poziţii: din picioare, pe genunchi, şezând, din culcat

pe spate sau înainte etc., cu alergare cu faţa cu spatele sau lateral faţă de

direcţia de deplasare, executate la comanda antrenorului sau la comanda

proprie.(distanţele sunt specifice jocului (10-20-30-40-50 m).

Exerciţii pentu dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză

Ex. 1 Jucătorii dispuşi în şir, la 1 m distanţă unul de celălalt, execută alergare

uşoară sau joc de gleznă. La semnal, ultimul sprintează pe lângă parteneri sau

printre ei şi se aşează în capătul şirului, ş.a.m.d., 3x2 min.

33

Ex. 2 Câte doi, de mână apucat, alergare de viteză 50-60 m, schimbând

locurile între ei din 10 în 10 m, spre cel ce se află mai în faţă.,5x

Ex. 3 Câte cinci executanţi aşezaţi în linie, ţinându-se de mâini: alergare de

viteză pe tot terenul.Primul efectuează diferite schimbări de direcţie, în aşa

fel încât să-I solicite pe ceilalţi să mărească lungimea şi frecvenţa paşilor,

fără a da drumul la mâini.,3x

Ex. 4 Alergari lansate pe o pantă înclinată.(distanţe: 30-40-50 m, 5x30 m;

4x40 m; 3x50 m.)

Ex.5 Din formaţie pe un şir, ocolirea unei jumătăţi de teren, efectuând pe o

latură alergare lansată, pe următoarea alergare uşoară, apoi combinată cu

mişcări de respiraţie, 5x

Ex 6 În formaţii de câte doi ,executanţii aleargă unul după celălalt, încercând

să-l atingă pe primul pe distanţa a 30 m (plecarea se dă cu handicap de 3 m,–

fiecare jucător)

Ex.7 Jucătorii sunt dispuşi pe teren în zonele corespunzătoare posturilor

pentru care se pregătesc.La semnal, execută în viteză după imaginaţie acţiuni

de joc fără minge, specifice posturilor respective. Acţiunile vor cuprinde

treceri bruşte de la o variantă de alergare la alta, precum şi schimbări de

direcţie, opriri şi porniri., 5x1min.

Ex 8 Variante de alergare în viteză, efectuate pe un parcurs împărţit în

distanţe egale.Exemplu: distanţa de 40 m,se împarte în 4x10 m,(marcat cu

semne distinctive) pentru a fi parcursă în alergare cu spatele, cu paşi adăugaţi,

cu paşi încrucişaţi şi alergare obişnuită., 5x

Ex.9 Sprinturi înlănţuite între linia de fund şi cea a careului de 16 m., 3x1min

Ex10 Fiecare jucător cu câte o minge şutează 10-12 m, sprintează după ea,

şutează din nou, trimiţând-o în altă direcţie, ş.a.m.d. ; între sprinturi mingea

poate fi condusă 10-12m. în alergare uşoară pentru revenire., 3x2min.

34

Ex.11 Variante de conducere a mingii ( în linie dreaptă, zig-zag, printre

jaloane) executate cu maximum de viteză pe distanţa a 50 m., 5x

Ex.12 Alergare pe distanţă fixă( gen testul Cooper).(ritmul alergării să

rămână neschimbat)

Ex.13 Alergare pe distanţa de 800 m (2min 40 s., ritmul să fie neschimbat,

3x)

Ex.14 Alergare pe distanţa a 1000 m, în 3min 30s., 3x

Ex.15 Circuit de rezistenţă : 200-400-800-1200 m şi 1200-800-400-200 m.

(între alergări pauze de 1min,30 s,iar între serii de 5min).

2.7.4. Exerciţii pentru dezvoltarea forţei

a) Exerciţii cu parteneri

Ex.1 Culcat înapoi, genunchii îndoiţi,braţele înainte; partenerul în sprijin

înainte, culcat pe mâinile executantului, îndoirea reciprocă a braţelor şi

revenire, 3x5-fiecare jucător

Ex.2 Executantul culcat înapoi cu picioarele la 45 de grade, partenerul în

sprijin culcat înainte pe tălpile executantului: 1-2 îndoirea picioarelor prin

împingere de către partener; 3-4 întindere a picioarelor cu rezistenţa

partenerului, 3x10-fiecare jucător.

Ex.3 Un executant în şezând depărtat, celălalt în stând depărtat, apucat de

mâini reciproc: schimbarea alternativă a poziţiei, prin tracţiuni, 3x10

Ex.4 Stând faţă în faţă, de mâini apucat, fiecare cu piciorul din exterior dus

înainte: 1 îndoirea genunchiului cu menţinerea piciorului ridicat; 2 revenire,

3x10

Ex.5 Culcat înapoi, picioarele la verticală, susţinute de partener: 1-2 ridicarea

trunchiului la verticală în echer cu apucarea gleznelor; 3-4 revenire, 3x10

fiecare jucător

35

Ex.6 Stând spate în spate apucat reciproc la nivelul coatelor, îndoirea

simultană a genunchilor şi revenire, 3x10

Ex.7 Stând faţă în faţă, apucat reciproc de mâini, unul dintre parteneri

ghemuit pe un picior, celălalt împins înainte: săritură cu aterizare pe celălalt

picior, 3x7

Ex.8 Culcat înapoi, picioarele la 45 de grade, partenerul în sprijin cu palmele

pe tălpile executantului: îndoirea alternativă a genunchiului cu rezistenţa

partenerului, 3x10

2.8. Mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii

Mijloace individuale pentru dezvoltarea simţului mingii.

Ex.1 Lovirea mingii la zid, cu latul, cu piciorul îndemânatic. (jucătorii sunt

aşezaţi la 5 m de zid, exerciţiul se face din joc de gleznă., 3x5min

Ex.2 Lovirea mingii la zid cu şiretul plin, cu piciorul îndemânatic (jucătorii

sunt aşezaţi la 10 m, de zid, exerciţiul se face din joc de gleznă, 3x5min.

Ex.3 Lovirea mingii la zid, cu latul, alternativ stângul – dreptul. (jucătorii la 5

m de zid, se efectuează în viteză, 3x5 min.

Ex.4 Menţinerea mingii în aer din alergare uşoară (jucătorii lovesc mingea

alternativ stângul-dreptul, 3x30 min.

Ex.5 Conducerea mingii cu latul, cu piciorul îndemânatic (conducerea mingii

se face în viteză.

Ex.6 Menţinerea mingii în aer de pe loc. (jucătorii lovesc mingea cu şiretul,

latul, coapsa, capul, 3x1 min.

Ex.7 Conducerea mingii printre jaloane.(conducerea mingii se face în viteză

la întoarecere se menţine mingea în aer, jaloanele sunt la 3 m, unul de

celălalt, 5x20 min.)

36

Ex.8 Conducerea mingii cu finalizare. (se pleacă de la 30 m, finalizarea se

face de la 16-18 m în viteză, 10x)

Ex.9 Din alergare, menţinerea mingii în aer urmată de finalizare.(menţinerea

mingii se face alternativ, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-18

m, 10x)

Ex.10 Conducerea mingii printre jaloane, urmată de finalizare (jaloanele sunt

aşezate la 3 m, unul de altul, se pleacă de la 30 m, finalizarea se face de la 16-

18 m, 10x )

Ex.11 Cu spatele la poartă, menţinerea mingii în aer, pas peste cap,întoarcere,

finalizare din voleu.(jucătorii sunt la 20 m de poartă, întoarcerea se face în

viteză mare., 10x)

Mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii în perechi

Ex.1 La zid, pas, după retragere, pentru a lovi mingea, coechipierul.(jucătorii

stau la 5 m, de zid, se pasează cu şiretul plin şi cu latul, 3x5 min.)

Ex. 2 Pase în doi cu latul. (jucătorii sunt la 5 m de celălalt, exerciţiul se

execută din joc de glezne, 3x5 min)

Ex. 3 In doi, menţinerea mingii în aer.(jucătorii sunt la 3 m unul de celălalt,

mingea se loveşte din prima sau după preluare, 3x3 min)

Ex.4 Pase în doi din alergare (jucătorii sunt la 5 m unul de celălalt, mingea se

pasează pe poziţie viitoare, 3x50 min)

Ex. 5 Jucătorii faţă în faţă, unul pasează lateral stânga-dreapta, celălalt se

deplasează şi repasează mingea alternativ cu stângul şi cu dreptul.(jucătorii

stau la 6 m unul de altul,3x1 min.- fiecare jucător)

Ex. 6 Jucătorii faţă în faţă, unul se deplasează cu spatele, celălalt cu mingea,

pasează cel care se deplasează cu spatele, retrimite mingea celuilalt(jucătorii

stau la 5 m, unul de celălalt, 3x50 min. fiecare jucător)

37

Ex.7 Un jucător aruncă mingea pentru lovitura de cap a partenerului.( mingea

se loveşte cu fruntea, ochii deschişi, de pe loc şi din săritură, 20x – fiecare

jucător.

Ex 8 Menţinerea mingii în aer cu capul (jucătorii la 3 m unul de celălalt,

3x1 min.)

Ex. 9 În doi, unul conduce mingea spre poartă şi o calcă oprind-o la limita

careului de 16 m, cel de-al doilea vine din spate şi finalizează( se pleacă la 30

mde poartă, se finalizează în viteză maximă, 10x - fiecare jucător)

Ex.10 Pase în doi cu finalizare.(se pleacă de la 40 m, se pasează cu latul, se

finalizează de la 16-18 m cu şiretul plin,10x - fiecare jucător)

Ex.11 Pase în doi cu schimb de locuri cu finalizare( după pas jucătorul se

deplasează prin spatele colegului, pasa se dă pe poziţie viitoare, se finalizează

din alergare, 10x – fiecare jucător).

CAPITOLUL 3.

ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1. Perioada, locul şi condiţiile cercetării

Subiecţii care au fost supuşi testărilor fac parte din echipa de fotbal

juniori(n.1989) a clubului Gaz Metan Mediaş. Grupa supusă investigaţiilor a

fost formată din 16 jucători. Experimentul s-a desfăşurat în perioada

1.09.2004-20.04.2005, pe terenul echipei de fotbal Gaz Metan Mediaş, şi în

sala de sport a clubului Gaz Metan Mediaş.

38

Tabel nr.1

Datele generale ale grupului

Nr.crt Nume Vârsta(ani) Talia Greutatea

1 T.G 15 160 51

2 A.C 15 157 45

3 I.D 15 152 47

4 C.B 15 155 42

5 V.T 15 160 48

6 R.M 15 152 42

7 T.G 15 154 43

8 A.C 15 158 45

9 I.D 15 152 43

10 C.B 15 160 48

11 A.F 15 154 44

12 T.V. 15 157 47

13 L.M 15 156 47

14 L.N 15 159 46

15 D.D 15 161 49

16 A.C 15 155 43

X+DS 156,37+3,09 45,62+2,68

3.2. Investigaţii realizate

3.2.1.Teste motrice

Viteza 50m

Proba s-a efectuat pe pista terenului, cu start din picioare şi cronometraj la

mişcare. S-au efectuat două încercări şi s-a inregistrat cel mai bun timp.

39

Detenta

S-a măsurat înălţimea atinsă de subiect cu braţul întins la perete, după care

acesta de pe loc executa o săritură în înălţime şi atingea o scală gradată. S-au

executat 2 încercări şi s-a întabelat cea mai bună.

3.2.2. Teste specifice

Pentru a vedea în ce măsură se pot consolida şi perfecţiona anumite procedee

tehnice specifice atacului din jocul de fotbal am propus şi experimentat

următoarele exerciţii:

Exerciţiul nr.1 Dribling printre jaloane urmat de şut la poartă

Jucătorul aflat la 30m de poartă conduce mingea în viteză printre 5 jaloane

aşezate din 3 în 3 metri, iar în preajma suprafeţei de pedeapsă execută şut

puternic la poartă. Exerciţiul se repetă de către fiecare subiect de 8ori. Se

urmăreşte numărul de şuturi realizat pe spaţiul porţii.

Exerciţiul nr.2 Şut la poartă

Exerciţiul a constat în executarea a 8 lovituri la poartă de la distanţa de 16m,

poarta fiind împărţită transversal în două jumătăţi. Jucătorul efectuează patru

lovituri într-o jumătate şi patru în cealaltă jumătate de poartă. Se consideră

reuşite acele şuturi în care mingea este lovită cu şiretul plin şi depăşeşte linia

porţii în aer.

40

Exerciţiul nr.3 Şut la poartă din centrare

Jucătorul aflat la 16m de poartă, primeşte pe jos, 4 centrări de pe dreapta şi 4

centrări de pe stânga din zona laterală a careului de 16m. Are sarcina să

lovească mingea dintr-o singură atingere din zona de 11m, să înscrie gol şi să

revină pe 16m şi apoi să repete exerciţiul.

Exerciţiul nr.4. Lovirea mingii cu capul

Jucătorul aflat în suprafaţa de pedeapsă primeşte 8 centrări din zona laterală.

Are sarcina să atace mingea şi să lovească mingea cu capul. S-au numărat

numărul de goluri înscrise din cele 8 centrări.

3.3. Metode şi mijloace de instruire

Potrivit ipotezei, prin care s-a urmărit îmbunătăţirea metodologiei de

lucru in cadrul programei de antrenament la grupa de juniori, în cadrul

antrenamentelor introdus o serie de exerciţii şi modele operaţionale menite să

îmbunătăţească parametrii testaţi.

În capitolul precedent am prezentat o serie de mijloace de instruire

folosite la această vârstă. Menţionăm că în cadrul antrenamentelor ne-am

folosit de aceste mijloace într-o măsură foarte mare. Ele au fost folosite

diferenţiat în funcţie de specificul antrenamentului din ziua

respectivă(mijloace pentru dezvoltarea simţului mingii, mijloace pentru

îmbunătăţirea vitezei, mijloace pentru dezvoltarea îndemânării, exerciţii

pentru dezvoltarea forţei, etc.)

3.4. Metode de prelucare a datelor

41

Am utilizat următorii parametrii statistici:

1.media aritmetică

2. abaterea standard

3. coeficientul de variabilitate

4. semnificaţia diferenţei dintre medii.

CAP 4. PREZENTAREA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA

DATELOR

4.1. Prezentarea datelor

Tabel 1. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Viteza 50m T.I. Viteza 50m T.F.

1. 7,5 7,4

42

2. 7,3 7,2

3. 7,1 7,

4. 7,1 7,1

5. 7 7,1

6. 7,8 7,5

7. 7,4 7,3

8. 7,5 7,4

9. 7,3 7,1

10. 7,1 7,1

11. 7,2 7,2

12. 7 7,1

13. 7,6 7,4

14. 7,3 7,1

15. 7,2 7

16. 7,4 7,1

X+DS 7,3 +0,22 7,19+ 0,15

CV% 3,08 2,18

t 3,43

p < 0,005

Tabel 2. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Detentă T.I. Detentă T.F.

1 40 44

2 42 42

3 42 43

4 47 48

5 38 40

43

6 39 42

7 40 41

8 43 43

9 43 43

10 41 42

11 40 40

12 38 39

13 40 41

14 41 41

15 42 43

16 37 38

X+DS 40,81+2,42 41,87+ 2,30

CV% 2,42 2,30

t 3,78

p < 0,005

Tabel 3. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală(probe tehnice)

Nr.crt. Exerciţiul 1 T.I. Exerciţiul 1 T.F.

1 4 5

2 5 6

3 4 5

4 5 6

5 4 6

44

6 6 7

7 3 4

8 4 5

9 5 5

10 5 6

11 6 5

12 6 6

13 5 6

14 6 6

15 4 5

16 4 5

X+DS 4,75 +0,93 5,5+ 0,73

CV% 19,6 13,27

t 4,39

p < 0,0005

Tabel 4. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Exerciţiul 2 T.I. Exerciţiul 2 T.F.

1 5 5

2 5 7

3 4 5

4 6 6

5 4 5

45

6 4 6

7 4 6

8 4 5

9 5 5

10 5 6

11 5 5

12 5 6

13 5 5

14 6 6

15 6 5

16 5 6

X+DS 4,87 +0,71 5,56+ 0,62

CV% 14,74 11,30

t 3,14

p < 0,005

Tabel 5. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Exerciţiul 3 T.I. Exerciţiul 3 T.F.

1 6 7

2 5 7

3 6 7

4 6 6

46

5 4 6

6 5 6

7 5 6

8 5 6

9 5 7

10 5 6

11 6 5

12 6 6

13 5 5

14 6 5

15 6 5

16 5 6

X+DS 5,37 +0,61 6+ 0,73

CV% 11,51 12,16

t 2,44

p < 0,025

Tabel 6. Valorile obţinute la testarea iniţială şi finală

Nr.crt. Exerciţiul 4 T.I. Exerciţiul 4 T.F.

1 3 4

2 4 5

3 4 5

47

4 4 4

5 4 5

6 5 4

7 5 5

8 4 5

9 4 5

10 4 4

11 3 4

12 4 4

13 5 4

14 5 4

15 3 3

16 3 4

X+DS 4 +0,73 4,31+ 0,60

CV% 18,25 13,95

t 1,57

p

Tabel 7 Valorile lotului testat la testele motrice– testarea iniţială şi finală

teste Testare iniţială Testare finală

X+DS CV% X+DS CV%

Viteza 50m 7,3 +0,22 3,08 7,19+ 0,15 * 2,18

48

Detentă 40,81+2,42 2,42 41,87+ 2,30 * 2,30

* - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială (p<0,005)

Tabel 8 Valorile lotului testat la testele specifice– testarea iniţială şi finală

Teste Testare iniţială Testare finală

X+DS CV% X+DS CV%

Ex 1 4,75 +0,93 19,6 5,5+ 0,73 * 13,27

Ex 2 4,87 +0,71 14,74 5,56+ 0,62 ** 11,30

Ex 3 5,37 +0,61 11,51 6+ 0,73 *** 12,16

Ex 4 4 +0,73 18,25 4,31+ 0,60 13,95

* - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,0005)

** - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,005)

*** - semnificativ diferit faţă de testarea iniţială(p<0,025)

4.2. Prelucrarea si interpretarea datelor

Comparând rezultatele subiecţilor investigaţi se pot aprecia următoarele:

Viteza 50m

Comparând rezultatele înregistrate la acest parametru între cele două

testări, putem observa că la testarea finală există diferenţe semnificative a

rezultatelor înregistrate de subiecţi (p<0.005).

49

Detenta

La această probă se observă(tabel 7 ), că există diferenţe semnificative

între cele două testări.

Exerciţiul 1 Dribling printre jaloane urmat de şut la poartă

La acest exerciţiu jucătorii testaţi şi-au îmbunătăţit semnificativ

performanţele între cele două testări (p<0.0005).

Exerciţiul 2 Şut la poartă

În cadrul acestui exerciţiu putem observa din tabelul 4, că jucătorii au obţinut

rezultate semnificativ mai bune la proba finală( p<0.005).

Exerciţiul 3 Şut la poartă din centrare

Grupa testată a obţinut progrese semnificative între cele două testări.(tabel 5)

Exerciţiul 4. Lovirea mingii cu capul

La acest exerciţiu se observă(tabel 8) că între cele două testări nu există

diferenţe semnificative.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

Analizând şi interpretând datele din experiment putem admite

următoarele concluzii:

50

1. Ipoteza lucrării s-a confirmat, reuşindu-se îmbunătăţirea

metodologiei de lucru in cadrul programei de antrenament

2. Calitatea motrică viteza şi parametrul detentă s-au îmbunătăţit

semnificativ între cele două testări.

3. Comparaţiile realizate între testarea iniţială şi cea finală, au scos în

evidenţă progrese semnificative realizate de către jucători, la 3 din

cele 4 exerciţii specifice testate.

51