UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE COGNITIVE

LUCRARE DE DIPLOMA

Conducator stiintific Absolvent Conf. Univ. Dr. ILLI STEFAN MARIN (POPA) RODICA-OLGA (Promotia 2004)

BUCURESTI IUNIE 2008

1

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE COGNITIVE

DELINCVENTA JUVENILA

ETIOLOGIE, FACTORI DE RISC, PREVENIRE

Conducator stiintific Absolvent Conf. Univ. Dr. ILLI STEFAN MARIN (POPA) RODICA-OLGA (Promotia 2004)

BUCURESTI IUNIE 2008

2

C U P R I N S

Pag,

ARGUMENT……………………………………………………………....5.

CAP.I . CONSIDERATII TEORETICE……............................................6.

1.1. Definitii si orientari ale delincventei juvenile……………………...6..

a) Orientarea juridica……………………………………………..10

b) Orientarea psihologica………………………………………...14

c) Orientarea sociologica………………………………………...16.

CAPITOLUL II............................................................................................18.

TEORII ASUPRA AGRESIVITATII

ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT

2.1.Teorii asupra agresivitatii...............................................................18

a) Teorii psihologizante………………………...................18.

b)Teorii sociologizante.......................................................22

2.2 Etiologia comportamentului deviant..................................................24

.2.3.Manifestari specifice comportamentului deviant...............................27

1.Conduite de evaziune...........................................................27

2. Conduite de dominare, agresiv- impulsive ........................29.

3. Vicii.....................................................................................30

4. Genuri de infractiuni comise de minori...............32.................

CAPITOLUL.III..............................................................................................36...

FACTORI DE RISC IN APARITIA DEVIERILOR DE COMPORTAMENT..

3.1.Factori endogeni(neuropsihici)..................................................36

3.2.Factori exogeni -....................................................................... 41

3.2.1 Familia - factor determinant in comportamentul deviant

juvenil..............................................................................................................41

3.2.2. Delincventa juvenila si esecul scolar.................................... 47

3.2.3. Grupurile delictogene – factori cu risc major de delincventa...............49

3

CAPITOLUL.IV. ...........................................................................................51

PROFILAXIA DELINCVENTEI JUVENILE............................................ 51

4.1. Aspecte psiholoogice si psihosociale .................................. ................ 51

4.2. Modalitati de prevenire si combatere a delincventei juvenile................53

CAPITOLUL.V. METODOLOGIA CERCETARII………………..............56

5.1. Obiectivele cercetarii.............................................................................56

5.2.Ipoteza cercetarii.....................................................................................56

5.3.Metode si instrumente de lucru folosite in cadrul activitatii de .

cercetare...........................................................................................................57

5.4.Lotul de subiecti………………………………………………………..58

5.5. Studiu de caz…………………………………………………............59

CONCLUZII………………………………………………………………...67

ANEXE……………………………………………………………………… 70

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………...82

4

ARGUMENT

Delincventa juvenila este considerata o problema globala. Aceasta mare provocare a

societatii contemporane reclama ’masuri comune la nivel european’a afirmat deputata

europeana Katerina Batzeli(PSE,Grecia).S-a cerut un raport pentru pregatirea caruia au

fost consultati experti in sociologie si psihologie din diferite state ale UE, care au

incercat sa gaseasca, impreuna cu deputatii PE, sugestii de abordare a acestei

probleme.PE doreste sa transmita un mesaj clar, care sa permita o discutie mai larga

asupra delincventei juvenile.Aceasta ar putea duce la o politica autentica privind

delincventa juvenila la nivel european si la elaborarea unor legi europene care sa

permita o lupta mai eficienta impotriva delincventei juvenile.O parte din participantii la

audiere au subliniat faptul ca acest fenomen isi are radacinile in consumul de ‘violenta

ca distractie’ de catre tineri :jocuri video agresive si emisiuni TV care promoveaza

admiratia pentru violenta .Un experiment realizat in SUA a aratat ca violenta a scazut

cu 40-50% in randul tinerilor, in cadrul unei campanii de inchidere voluntara a

televizoarelor si consolelor de jocuri.

Un numar din ce in ce mai mare de tineri sunt afectati de delincventa juvenila(fie in

calitate de autori,fie de victime).Statisticile difera de la o tara la alta :in Franta, de

exemplu, delincventa juvenila este in crestere, atacurile impotriva persoanelor crescand

cu 190% in ultimii 10 ani ;in schimb, in Germania numarul total al delictelor este in

scadere, desi a crescut numarul de atacuri in banda.In Spania exista un Observator care

incearca sa gaseasca solutii pentru aceasta problema si care pune in practica masuri

preventive. In Germania elevii sunt rasplatiti pentru munca voluntara pe care o depun in

domeniu si s-au infiintat clase de ‘comportament pozitiv’.

5

‘ Sistemul de justitie traditional nu este eficient si prevenirea este mai buna decat

pedepsele’ – au fost concluziile audierii.

‘ Exista un numar de factori pe care ar trebui sa ii luam in considerare in incercarea

noastra de a controla delincventa juvenila : piata interna, libera circulatie,noile

tehnologii mediatice - care ofera oportunitati fara precedent’ a afirmat Katerina Batzeli.

CAPITOLUL I

CONSIDERATII TEORETICE

1.1.Definitii si orientari ale delincventei juvenile

Cel mai adesea agresivitatea se datoreaza unei insatisfaceri profunde, de

durata,consecutive unei lipse de afectiune ori a unui sentiment de devalorizare

personala, concomitent cu o rezistenta scazuta la frustrare.

Agresivitatea este o stare de raspuns a sistemului psihofiziologic .Ea exista in fiecare

dintre noi sub forma unor programe arhetipale de protectie si, in functie de

paricularitatile psihofiziologice ,poate degenera in comportamente ostile in vederea

distrugerii unei persoane,ori a unui obiect semnificativ , care, prin prezenta, reprezinta o

provocare.

Totusi ,agresivitatea impreuna cu anxietatea ,este prezenta in reusitele de

exceptie,asigurind un comportament sustinut, combativ.S-a constatat ca in situatii

limita,in situatii dificile,comportamentele de rezolvare a problemelor , comportamentele

de supravietuire au la baza agresivitatea.Situatiile problematice,frustrante,stresante sunt

factori de crestere a agresivitatii individului,dar modul in care va fi utilizata si

6

directionata agresivitatea depinde numai de experienta personala a individului , de

microclimatul social in care s-a dezvoltat si functioneaza, de gradul de maturitate

sociala si morala.Mecanismele psihofiziologice determina o mai slaba sau crescuta

toleranta la frustrare,precum si tipare comportamentale de adaptare, maturitate morala,

capacitate cognitiva,tot acest lant de mecanisme determinind portretul unui

comportament mai mult sau mai putin violent.

Atunci cand individual nu este capabil sa faca fata unor situtatii inacceptabile pantru

el,tensiunea rezultata poate exploda in descarcari violente distructive, gasind satisfactie

in suferinta celorlalti sau decompensindu-se prin distrugerea unor obiecte.

Individul, in complexitatea situatiilor de viata , se implica in permanenta in

rezolvarea unor situatii.El se manifesta ca o individualitate in luarea deciziilor,

optiunilor, in elaborarea unor conduite constiente sau constructia unor mecanisme de

protectie.

Tineretul, ca parte componenta a populatiei este modelat dupa parametrii

care.definesc.lumea.contemporana(parametriisociali,economici,culturali,tehnici)

Societatea.contemporana.caracterizata.prin.urbanizare,industrializare,tehnologizare,spec

ializare(inalta.calificare),printro.explozie.fara.precedent.astiintei,tehnologiei si

accesului la informatie,a produs mutatii profunde in structura populatiei pe varste si

medii sociale;au aparut mutatii in dimensionarea demografica a populatiei – in Romania

sate intregi au doar populatii de varsta a doua si a treia , in timp ce asistam la migrarea

tinerilor in mari algomerari urbane sau in alte tari.Au aparut mutatii la nivelul pregatirii

culturale,tehnice,profesionale,in dimensionarea demografica a populatiei active.Ca o

consecinta logica a crescut rolul social,spiritual si chiar politic al tinerilor.S-a

diversificat cuprinderea tinerilor in retele de invatamant,a crescut durata scolarizarii,,dar

mai ales s-au diversificat programele scolare,ca o reactie de raspuns la noile cerinte ale

societatii contemporane.

. Asistam la accentuarea polarizarii miscarilor tineretului, cea mai recenta fiind greva

elevilor din ultimul an de liceu nemultumiti de continutul subiectelor de examen, dar si

de neachitarea unor drepturi banesti (Arad si Cluj).Asistam in acelasi timp si la o

recrudescenta a manifestarilor antisociale (gastile de cartier din Bucuresti si marile

7

orase),la procese dezadaptative manifestate in randul adolescentilor (miscarea Emo,

Rockerii,Satanistii,etc..)

Cu aproape 40 in urma Alvin Tofler atentiona ca adolescentii si tinerii se simt

neintelesi , marginalizati, cautindu-si refugiul si sustinerea in asanumitele “ghetouri ale

tinerilor”.In acea vreme Romania se afla sub dictatura comunista,

iar “Socul viitorului”, era doar un termen excentric, fara aplicabilitate practica in

“atotstiitorul “ regim comunist.

A urmat evenimentele din dec.89, iar societatea romaneasca s-a trezit in fata unor

imense provocari si transformari politice, economice si sociale.Nu existau solutii

economice,politice, ideologice,sociale ,care sa permita crearea unui program coerent de

dezvoltare a societatii romanesti pe termen lung si cu atat mai putin, nu se putea face o

prognoza a evolutiei viitoare a societatii romanesti.Consecinta : solutiile “ ad-hoc”, fara

un studiu aprofundat, specializat, profesionalizat,in toate domeniile.A urmat un lung sir

de “experiente”, sub cupola termenului capcana de “societate in tranzitie”, un termen

aproape hipnotic ,care functioneaza si astazi, mai ales ca scuza.

In prezent,cei nascuti in 1989, sunt deja adulti, au 19 ani (juridic vorbind,raspund de

faptele lor),dar socitatea romanesca continua sa fie in “tranzitie”.Societatea a ramas

adolescentina , in schimb, copii anilor “ 89 sunt deja persoane mature.Si-au creat

propriul sistem de valori ,propriul cod moral

(adesea diferit de cel al oamenilor formati in societatea comunista), iar observatiile lui

Alvin Tofler , valabile la inceputul anilor “70 pentru societatea americana si vest

europeana ,devin acum o evidenta si pentru societatea romaneasca: “Deposedati de

eroii adulti si de toate celelalte modele de rol,cu exceptia parintilor lor,copiii din

familiile nucleare,cu structuri rigide, sunt impinsi tot mai mult in bratele singurelor

persoane care par sa-i inteleaga: ceilalti copii.Ei petrec mai mult timp impreuna , devin

mai sensibili la influenta semenilor lor decat pana acum.Mai degraba decat sa

idolatrizeze un unchi , il idolatrizeaza pe Bob Dylan, sau pe oricare altul pe care acest

grup de egali il cosidera un model de viata.Astfel incep sa se formeze nu numai un

ghetou studentesc,dar chiar semighetouri ale preadolescentilor sau adolescentilor,

fiecare cu propriile sale caracteristici tribale ,propriile sale manii, obiceiuri,eroi si

8

secaturi.”(Alvin Tofler,” Socul viitorului”- Editura Politica 1970 – cap.”ghetoul

tinerilor”,pag.276)

In societatea contemporana apar o multitudine de factori ce determina devieri,

aberatii la copii, de multe ori nesesizate decat la adolescenta,ori rabufnind la

tineri.Acesti factori se inscriu intr-un camp de studiu ce implica specialisti din

medicina,psihologie,pedagogie,sociologie,jurisprudenta, etc.

Prin natura factorilor ce se circumscriu comportamentului deviat, prin aceasta

deschidere a campului de studiu, se adauga in prezent complexitatea tabloului etiologic

ca si numeroasele modalitati de tratament.In abordarea complexa a deviantei, a

tulburarilor de comportament, gasim termeni ca:educare,reeducare,

socializare,compensare s.a.m.d.,gasim conlucrand impreuna stiinte precum psihologia,

sociologia, pedagogia, medicina, jurisprudenta.

Cat priveste domeniul cercetarii adolescentei si tinerilor,se admite ca,nici

sociologia,nici etica, nici psihologia ori pedagogia sau o alta disciplina ,nu pot singure

sa surprinda complexitatea problemelor pe care le ridica acest segment al populatiei.

O cercetare monodisciplinara, efectuata in domeniul delincventei juvenile urmareste

in special circumstante medicale, antropologice,sociale, psihologice si

poate avea un caracter aplicativ bazat mai ales pe studiu de caz ,dar se evita perspective

generalizatoare si integratoare din domeniul criminologiei. Delincventa juvenila

necesita, prin complexitatea sa, o abordare holistica, multidisciplinara .

Orice societate exista si functioneaza printr-un ansamblu de norme si

prescriptii ,obiceiuri si practici sociale care asigura ordinea sociala,stabilitatea,

coeziunea interna,continuitatea si stabilitatea societatii.

Normele si valorile grupului de apartenenta devin etalon al comportamentului

individului.Devianta este definita ca lipsa de adeziune la modelul normativ si axiologic

al grupului manifestindu-se printr-n comportament atipic,care incalca prescriptiile

normative si cerintele institutionale.Devianta este totodata si o transgresiune a normelor

in vigoare

9

intr-un sistem social dat care se cere identificata si sanctionata in functie de gravitatea

sa. E.Durkheim afirma ca “Nu poate exista societate in care indivizii sa nu se abata mai

mult sau mai putin de la tipul colectiv”.

In ansamblul formelor de devianta este inclusa si delincventa.Ea implica incalcarea

flagranta a modelelor si schemelor valorice si normative asteptate si dorite , o abatere de

la ceea ce societatea defineste ca fiind moral, decent, licit,corect.

Delincventa juvenila se refera la la actele antisociale,(delictele) comise de

tineri.Originea termenului are la baza latinescul “delinguere juvenis”si desemneaza

ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale ,sanctionate juridic,savarsite de

minori pana la 18 ani.

Delincventa juvenila este actualmente un domeniu de larg interes, intens

cercetat,pentru a incerca deslusirea fenomenului in sine, dar si pentru a se descoperi

cauzele ce conduc minorii sa comita delicte ,in vederea inlaturarii lor si in consecinta ,

in vederea scaderii actelor de delincventa juvenila.

In functie de ipotezele si teoriile etiologice referitoare la delincventa juvenila

exista mai multe orientari.

a) Orientarea juridică

Delincvenţa juvenilă constituie un fenomen complex ,care defineşte ansamblul

conduitelor aflate in conflict cu valorile ocrotite de norma penala.

Din punct de vedere strict juridic acest fenomen caracterizează incalcarea normelor

care reflectă cerinţele oricarei forme de convieţuire umană(limitarea libertaţii

personale,adaptarea adecvată la mediul social,concordanta dintre atitudinile individuale

si cerinţele sociale,respectarea interdicţiilor si prescripţiilor normative, adoptarea

10

acelor criterii de acţiune care fac posibila normalitatea si predictibilitatea

comportamentului,etc.)

Din perspectiva juridica a delincvenţei juvenile apar unele probleme in delimitările

tranşante dintre conduitele delictuale ale tinerilor si particularităţtile comportamentului

infracţional al adulţilor,deoarece ea nu permite identificarea cauzelor ci doar fixarea

unui criteriu unilateral cu ajutorul căruia putem discrimina intre conduita

ilicită,devianta de la norma legala si un comportament normal,socialmente

acceptat.Aceasta este o cauza pentru care noţiunea de delincvenţă juvenila se confundă

cu cea de criminalitate sau infracţionalitate.

Palierul infracţional al unui tânar nu seamana cu cel al adultului,faptele sale

ilegitime sau ilicite datorîdu-se, de fapt, greşelilor facute de parinte, educator dar si unor

motivaţii antisociale ale tânarului faptuitor.Totuşi legislatia aplicabila in cazul

delincvenţilor mentine notiunea de “culpabilitate” in baza aceloraşi criterii care

evaluează comportamentul adultului, desi scopul ei nu este atât de a sancţiona , cât de a

reeduca , a trata si proteja tânărul.

Din perspectiva juridică nu este suficientă stabilirea gradului de vinovaţie a unui

adolescent care a incălcat normele penale, ci apare necesară o evidentiere a gradului sau

de percepere a caracterului antisocial al faptelor savârşite.Stabilirea acestui grad de

maturitate este echivalentâ cu fixarea răspunderii, problemă ce aduce in discuţie

normativitatea penala si semnificaţia ei pentru tânarul delincvent.

Raspunderea penala ne indica o obligatie impusa din afara, individul percepand si

resimtind normele ca reguli obligatorii impuse exterior.Sensul juridic precizeaza

termenul numai din perspectiva incalcarii, nu si a respectarii normei, “raspunderea

intervenind post factum, ca factor ce actioneaza pe terenul raului deja facut”.Insa ea

presupune capacitatea individului “de a intelege caracterul faptelor sale si de a fi stapan

pe ele, de a le voi sau nu”(Codul Penal).

Din perspectiva juridica a delincventei juvenile intereseaza faptul ca in Codul Penal

exista articolele 44-51,care prevad o serie de cazuri si imprejurari care pot exclude

raspunderea penala prin invocarea unor cauze, printre care se numara si

iresponsabilitatea , minoritatea faptuitorului.

11

Iresponsabilitatea si stabilirea starii de iresponsabilitate reprezinta o problema foarte

importanta pentru individualizarea sanctiunii si a vinovatiei, fiind necesar sa se

determine existenta unei boli psihicecare sa genereze acesta stare sau existenta

iresponsabilitatii insesi in momentul savarsirii faptei, deoarece nu intotdeauna sin u

orice simpla constatare a unei boli psihice a unui faptuitor implica iresponsabilitatea sa.

Stabilirea starii de iresponsabilitate se face pe baza unei expertise medico-

psihiatrice de catre un medic psihiatru,intr-un institut specializat , care trebuie sa

conchida fara echivoc daca in momentul comiterii faptei , faptuitorul era sau nu

responsabil .Hotararea privind starea de responsabilitate revine numai instantei de

judecata , concluziile medico-psihiatrice nefiind obligatorii pentru instanta , deoarece

pedeapsa se acorda in raport cu fapta care reprezinta pericol social pentru societate,

savarsita cu vinovatie ,sin u in functie de psihismul infractorilor.

Referitor la sanctionarea minorilor, conform articolului 50 Cod Penal, se considera

ca nu este infractiune fapta savarsita de un minor care in momentul comiterii ei nu

indeplineste conditiile legale pentru a avea raspundere penala, avandu-se in vedere ca

minorii pana la o anumita varsta nu au raspundere penala pentru ca p;rezinta o

insuficienta maturizare psihica, neputand sa-si dea seama de caracterul antisocial si

periculos al faptelor comise sau sa fie receptivi fata de sanctiunile penale.

Desi legiuitorul recunoaste ca minorii care savarsesc fapte antisociale se

caracterizeaza printr-o capacitate psihica insuficient structurata si maturizata, el

considera ca aceasta nu-l impiedica totusi sa-si dea seama de aspectul antisocial al

faptei si urmarile ei , putand avea deci,discernamant. In consecinta , utilizand drept

criterii de clasificare si stabilire a raspunderii penale varsta si

existenta(inexistenta)discernamantului, sunt stabilite trei categorii de minori, prin

articolul 99 – Cod Penal:

a) Minori care nu au implinit varsta de 14 ani si nu raspund penal pentru fapte

antisociale comise, intrucat in favoarea lor exista o prezumtie absoluta a lipsei de

discernamant;

12

b) Minori care au implinit 14 ani , dar nu au depasit 16 ani ,au raspundere penala

numai daca se dovedeste ca au savarsit fapta cu discernamant ; aceasta este insa o

prezumtie relativa, putandu-se dovedi ca in momentul savarsirii faptei nu aveau

discernamantul necesar , neputand aprecia caracterul si consecintele antisociale

periculoase ale faptei;

c) Minorii care au implinit 16 ani si au raspundere penala.

Ca o consecinta fireasca a aspectelor de varsta si discernamant,sanctiunile

adoptate in privinta minorilor ce au comis fapte antisociale prevad:

- internarea in vederea resocializarii intr-o scoala de reeducare (pentru

minorii sub 14 ani, deci care nu au raspundere penala);

- internarea intr-un institut medical educativ de specialitate (pentru minorii

care au comis fapte penale, dar care datorita starii lor fizice sau psihice, au

nevoie de tratament de durata si de un regim special de crestere si educare);

- inrernarea intr-o scoala speciala de munca si reeducare cu regim sever de

semidetentie (pentru minorii cu raspundere penala si care au comis delicte

grave sau repetate) sau incredintarea lor spre reeducare unui colectiv de

munca sau invatatura.

Actualmente se considera ca in absenta unei expertize medicale de specialitate si a

anchetei sociale bine elaborate, nu se poate stabili intotdeauna si in mod cert daca un

anumit minor a actionat in mod constient sau a fost incitat de imprejurarile de moment,

cunoscand si urmarind producerea unor consecinte socialmente periculoase.

Definirea juridica a delincventei juvenile are tendinte reductioniste , care exclude

orice particularitate a conduitei sau a motivatiilor antisociale specifice

pentru adult si pentru adolescent.Din acest motiv, un rol important in evaluarea

stiintifica a fenomenului de delincventa juvenila il joaca analiza etiologiei care “implica

studiul detaliat al caracteristicilor personalitatii in formare a adolescentului, al

motivatiilor , nevoilor si aspiratiilor sale, a raportului cu educatorul,al ansamblului de

elemente care pot explica particularitatile individuale ale tanarului si medierea pe care o

ofera actului de transgresiune a normei , conditiile psihice interne si cele depinzand de

structura mediului sociocultural extern”.

13

b)Orientarea psihologica

Aceasta se caracterizeaza printr-o abordare individuala a comportamentului si

particularitatilor psihice ale minorului delincvent .Ea incearca sa explice delincventa

penala ca rezultat al unor tulburari de comportament si personalitate , datorita

incapacitatii de adaptare la exigentele normative si cuprinde mai multe directii de

abordare:

a)Abordarea psihopedagogica a comportamentului, care evalueaza cauzele

delincventei juvenile din perspectiva erorilor de educatie si socializarii

morale,considerand ca tendinta spre delincventa este rezultatul esecului asimilarii si

interiorizarii normelor de conduita de catre subiectii educatiei.

Esecul socializarii se datoreaza unei educatii gresit orientate ,care ignora

motivatiile personale ale tanarului si aplica un sistem defectuos de sanctiuni.La acestea

se adauga in numeroase cazuri interdictiile severe instituite de parinti asupra unor

actiuni sau preferinte care impiedica dezvoltarea sociabilitatii si a autonomiei

morale.B.Skinner dar si Eysenk sustin ca accentuind sanctiunile nu se face altceva

decat sa se intareasca motivatiile negative ale conduitelor ce incalca norma legala.

Un rol deosebit de important in procesul de socializare al adolescentului il joaca

familia.Situatiile familiale deficitare isi pun amprenta asupra sentimentelor de incredere

si securitate ale tanarului.Referindu-se la destinul familiei intr-o societate aflata pe calea

unei industrializari progresive I.J.Fischer afirma ca , in privinta rolului sau educativ,

familia merge spre dezangajarea parintilor si angajarea activa si efectiva de suplinitori

de functii educative, educatori ai vorbirii, supraveghetori,etc..Familia isi paraseste astfel

una din atributiile sale fundamentale, pe care o incredinteaza treptat unei companii

anonime si unei influente colective, care nu intotdeauna au efectele cele mai bune in

dezvoltarea psihica a minorului.

Totalitatea manifestarilor comportamentale ale adolescentului depinde in cea mai

mare masura de integritatea functionalitatii familiei.Absenta realizarii functiilor

14

principale ale familiei (protectie,afectiune,subzistenta, socializare)determina aparitia

unor conduite antisociale.

b)O alta abordare este cea psihanalitica.Ea atribuie tanarului delincvent o

structura nevrotică manifestata porin conflicte intra- si interpersonale , cauzate de

esecul de rezolvare a conflictului oedipian din cadrul familiei.Relatia mama - copil, una

dintre cele mai afective relatii, poate degenera insa in traumatisme psiho-afective , care

la randul lor se vor reflecta in comportament agresiv antisocial.O.Rank pune in

evidenta relatia dintre echilibrul afectiv al fatului in perioada intrauterina, efectele

traumatizante ale nasterii si structura Eu-lui individual.

Din date existente in literatura de specialitate, coroborate cu cercetarile lui

Paunescu in "Agresivitatea si conditia umana"(Ed.Tehnica, 1994), rezulta ca doar 2 – 5

% din copiii care au primit exces de afectivitate materna sunt inadaptati, in schimb,

aprox. 80% dintre acestia provin din sarcina disfunctionala afectiv-sociala.

Referitor la excesul de autoritate patern, executarea de actiuni coercitive asupra

unei persoane slabe(copilul), contribuie in sens negativ la procesul de formare a

personalitatii individului.

Modelul psihanalitic are la baza existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea,in

conceptia freudiana, este un proces dinamic, care consta intr-un impuls, o incarcatura

energetica, ce impinge organismul spre scop..Din aceasta perspectiva, multi cercetatori

considera ca agresivitatea si implicit delincventa juvenila se intersecteaza cu aceste

fenomene.Agresivitatea este potrivit lui Adler " o aspiratie general umana, un factor

indispensabil vietii". Ea este o pulsiune care urmareste depasirea propriilor sentimente

de inferioritate si exprima dorinta de putere.Daca W.Reich descrie agresivitatea ca pe

un rezultat al frustrarilor sexuale Melanie Klein vorbeste despre existenta primara a

iubirii si a urii aflate in conflict inca de la inceputul vietii.

J.Lacan si E.Erikson , pornind de la conceptia originala a lui Freud au incercat sa

completeze punctul de vedere psihanalitic cu o perspectiva cultural-istorica asupra

genezei personalitatii si a dependentei sale de mediul social si cultural.

Oricare ar fi abordarea avuta orientarea psihologica in domeniul delincventei

juvenile postuleaza ideea principala conform careia delincventa juvenila se datoreaza

15

incapacitatii de adaptare satisfacatoare la mediu a adolescentului, datorita unor tulburari

de natura psihopatologica provocate de un ansamblu de factori de care familia este, in

cea mai mare parte responsabila.

c)Orientarea sociologica

Aceasta vine in completarea orientarii psihologice si pune in dependenta tendinta

spre delincventa nu atat cu mediul familial ,cat mai ales cu cel social si

cultural.Delincventa juvenila mai mult decat o forma de inadaptare la mediu, este o

forma de exprimare a conflictului tanarului cu valorile societatii in ansamblul ei.

Atunci cand tanarul tinde spre moduri de viata si scopuri superioare clasei din care

face parte , iar societatea nu-i ofera mijloacele legitime necesare, apare un conflict ,

delincventa devenind astfel un mijloc ilegitim, ilicit, o forma de protest contra

inegalitatilor de clasa in ceea ce priveste puterea, bogatia, securitatea personala si

prestigiul social.

Orientarea tanarului spre diverse grupuri, asanumitele" bande de la marginea

strazii" sau "bande de cartier', care exercita o influenta negativa asupra sa pot amplifica

acest fenomen,antrenandu-l spre acte si fapte deviante si delincvente cu periculozitate

sporita. Aceste grupuri de referinta pot avea insa si efect benefic, in cadrul lor

realizandu-se o " socializare secundara", pentru ca in cadrul acestor grupuri ei se afirma,

isi concretizeaza dorintele de emancipare fata de autoritatea familiei si a scolii.

Transformarea rapida a societatii(urbanizare, industrializare , dezvoltarea fara

precedent a tehnicii si accesul la mijloacele de informare in masa,migratia, etc..) este

insotita de o serie de schimbari si conflicte sociale care sunt in stransa dependenta cu

delincventa juvenila.

Referitor la dependenta delincventa – urbanizare, in lucrarea sa "Tratat de

sociologie" Raymond Boudon desprindea trei concluzii:

- nu opozitia oras – sat este importanta , ci fenomenul concentrarii

delincventilor in anumite arii;

16

- aceste zone ar putea la fel de bine sa se numeasca arii de devianta, deoarece

aici se regaseste nu numai o criminalitate ridicata ci si sinucideri si

toxicomani ;

- in aceste zone de devianta se sufera manifest de o lipsa de integrare

sociala.

Toate aceste conceptii si orientari formuleaza principalele explicatii ale fenomenului

de delincventa juvenila incercand sa puna in evidenta si sa coreleze cu o serie de factori

si variabile cu caracter individual si social.

Este evident ca simpla analiza a statisticilor penale nu este suficienta , fiind necesara

o intelegere mult mai profunda a cauzelor , a factorilor favorizanti,a modului specific de

producere a delincventei juvenile.

17

CAPITOLUL II

TEORII ASUPRA AGRESIVITATII

ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI

DEVIANT

2.1.TEORII ASUPRA AGRESIVITATII

Constructiile teoretice privind delincventa juvenila sunt impartite in doua mari

categorii:1)teoriile psihologizante si 2) teoriile sociologizante.

Teorii psihologizante

< Teoria societatii criminogene si a personalitatii criminale dezvoltata de J.

Pinatel care sustine ca infractiunea este rezultatul exclusiv al ocaziei sociale. Dat fiind

ca aceste ocazii se inmultesc din ce in ce mai mult , pe masura evolutiei

18

societatii,criminalitatea creste in mod obiectiv si inevitabil, deci, poate fi interpretata ca

o maladie morala a progresului.In descrierea personalitatii criminale accentul cade pe

unele trasaturi de personalitate precum: labilitatea, absenta inhibitiei,agresivitatea si

indiferenta afectiva (absenta inclinatiilor altruiste si simpatetice),imprevizibilul

comportamentului, egocentrismul, orientarea instinctuala in spatiul social, etc.

< Teoria frustrarii sociale formulata de M.B.Clinard, considera ca

manifestarile antisociale apar pe fondul situatiilor de frustrare a anumitor indivizi, din

dorinta de compensare a acestora.Fiecare individ are, in functie de structura sa psihica si

de eforturile de autocontrol pe care le depune, o anumita toleranta la frustrare care il

ajuta sa suporte frustrarea fara a recurge la raspunsuri inadecvate.

Gradul si intensitatea tolerantei ii influenteaza sensibil comportamentul , actionand

fie ca un factor favorizant, fie ca un obstacol in realizarea intereselor sale pe cai

legitime sau ilegitime.Aceasta stare, oarecum normala, nu produce nici un fel de stress

sau de conflict la majoritatea oamenilor, in timp ce la altii poate declansa anxietate,

nevroze si comportamente agresiv-violente.

< Teoria rezistentei la frustrare elaborata de W.Reckless , complementara

teoriei lui Clinard, isi propune sa ofere un model al delincventei care sa inlature din

criminologie notiunea de cauza.El respinge corelatia dintre frustrare si agresivitate si

avanseaza ideea ca societatea si individul dispun de o serie de mecanisme de "rezistenta

la frustrare” care previn incalcarea si abaterile de la normele sociale , asigurand o

descarcare a "incarcaturii emotionale" a indivizilor in directii nondeviante.Exista o

structura sociala externa si o structura psihica interioara care joaca rolul de "tampon"

intre frustrare si agresivitate protejand astfel indivizii contra seductiilor , impulsiunilor,

tentatiilor si presiunilor ce ii imping la devianta.Rezistenta externa are ca sursa mediul

extern imediat(familie,rude,prieteni, la care se adauga scoala cu intregul sau potential

formativ), care ofera individului posibilitatea dobandirii unui status , a cadrului si a

mijloacelor legitime de atingere a scopurilor, a identificarii cu grupul precum:imaginea

favorabila despre sine , constiinta identitatii de sine, gradul ridicat de "toleranta la

frustrare", normele si comportamentele etice puternic interiorizate. Gradul inalt de

19

dezvoltare a Eu-lui si a supraeului este de natura sa garanteze un control adecvat asupra

comportamentului propriu.

< Teoria disonantei cognitive (L. Festinger) afirma ca procesul de socializare in

familie si in cadrul altor grupuri sociale este frecvent insotit de anumite fenomene

dizarmonice , tensionale(disonanta cognitiva si afectiva care intervine ori de cate ori

ramane nerealizata o asteptare are cele mai neplacute consecinte), cauzate de diferente

semnificative in planul judecatii morale, in comunicarea interpersonala sau la nivel de

grup. Depasirea tensiunii sau ameliorarea dizarmoniei se realizeaza prin urmatoarele

mijloace:

- incercarea individului de a-si schimba propriile convingeri si atitudini in

functie de cele ale majoritatii membrilor grupului;

- incercarea de a schimba convingerile si atitudinile si de a impune propriile

convingeri;

- respingerea totala a conduitelor si a comportamentelor conventionale si

adoptarea unor conduite nonconformiste si deviante.

< Teoria binomului societate inchisa – societate deschisa fundamentata

de H. Bergson si dezvoltata de K.R. Popper. Este o teorie moderna a genezei

deviantei care propune o explicatie partial sociologizanta , partial psihologizanta

a actualelor simptome de criza morala care bantuie nu numai societatea

romaneasca , ci intreaga omenire.

In societatea inchisa dominata de credinte si tabuuri imuabile si de

necontestat,orice interventie umana, orice libertate individuala considerate a fi

perturbatoare si demolatoare este oprita in fasa de un colectivism care nu lasa loc

asumarii responsabilitatii personale.In schimb,societatea deschisa respinge autoritatea

absoluta a traditiei.Oamenii se pot raporta critic la tabuuri,putandu-si intemeia deciziile

pe autoritatea propriei inteligente.Evolutia spre acest nou tip de societate are ca suport

ideea ca viata si viitorul nostru depind de alegerile , de hotararile si actiunile

individului. De aceea,intr-o societate deschisa, democratica, sursa fundamentala a

edificarii fiecarui destin in parte o constituie

20

libertatea personala.Esential este modul cum fiecare intelege libertatea si ce face cu

ea.Dupa E.Fromm(1983)atomizarea societatii , fenomenul izolarii indivizilor,

instrainarii crescande, pare a exprima legitati obiective, procese de neeludat.

Existenta individului modern cere tot mai mult efort si un continuu discernamant

, straduinta de a ne autosupraveghea si de a ne asuma responsabilitati , uneori de a lasa

nesatisfacute anumite nevoi emotionale, aceasta permanenta solicitare conducand

inevitabil la amplificarea angoasei.

Teama, nesiguranta, nelinistea, devin dominante ale psihicului individului.

In general, in fata unei astfel de situatii oamenii au tendinta sa evite riscurile

pentru a se simti cat mai in siguranta , fie sa-si rezolve problemele prin conformism.

Astfel, procesul trecerii de la societatea inchisa la cea deschisa in mod obiectiv se

asociaza cu unul de " degradare de "erodare"a personalitatii umane si a moralei in

general. Caracteristicile acestui proces pot fi surprinse intr-o serie de fenomene sociale

care concura la vulnerabilizarea, la golirea omului de continut, adica de spiritul lui.

Intre acesti factori alienatori sunt:

urmarirea obsesiva a a acumularilor materiale, a puterii si prestigiului,

deziderate care se manifesta tot mai pregnant in societatea moderna si care

modifica intr-o masura insemnata ierarhia valorilor in dauna celor moral-

civice , spirituale, culturale , educative .

rutina, un amanunt aparent banal, dar care pe nesimtite inrobeste

oamenii.Avem de-a face cu o stereotipizare a actiunilor umane, structurata tot

mai mult pe nivele de "specializare"Oamenii, din ratiuni de confort fizic,

psihic,prefera aceste "ritualuri" monotone si drept consecinta apare

asanumitul "plictis", pe care indivizii il "trateaza" cu goana dupa

distractii,placeri si senzatii tari ,alchool si chiar droguri, toate aceste creind

conditii pentru o traiectorie devianta care adesea duce la delincventa.

lumea moderna schematizeaza extrem de complexa problematica a

individului , percepandu-l nu ca pe o entitate singulara ci ca pe un ansamblu

de parametri statistici gestionati printr-n complicat sistem birocratic,

depersonalizand individul, lipsindu-l de identitatea si unicitatea sa.Desi pare la

21

fel de banala ca rutina, birocratia atenteaza mult mai grav decat pare la prima

vedere , la libertatea de exprimare a individului.

Lumea contemporana trebuie sa elaboreze un sistem educational astfel construit

incat sa se incurajeze individualismul responsabil, in pralel cu inhibarea si descurajarea

individualismului iresponsabil, implicat in dezvoltarea conduitelor deviante, a

delincventei.

.

Teorii sociologizante

< Teoria subculturilor delincvente,formulata de E.Cohen identifica in corpul

social "subculturile delincvente", definindu-se ca grupuri neprivilegiate , aflate intr-o

situatie sociala periferica, marginala, de izolare , de insatisfactie sociala si individuala ,

care din dorinta anihilarii frustrarilor de status marginal si a anxietatilor implicate de

acestea, au reactii de protest fata de normele si valorile sociatatii si recurg la mijloace

indezirabile, ilicite pentru a-si atinge scopurile.

< Teoria reactiei (etichetarii) sociale propusa de H.Becker, K.Erikson, sustine ca

devianta , in general, si delincventa in special, nu exista in sine, ci doar in masura in

care societatea sau anumite grupuri sociale (conducatoare sau dominante) o eticheteaza

ca atare.

< Teoria dezorganizarii sociale elaborata de R.Shaw si de H.D. Mc.Kay,

sustine ca accentuarea crizelor economice si sociale, fenomenele de urbanizare, exodul

rural etc, produc devianta prin aceea ca scad functiile de socializare si de control ale

comunitatii,fac sa fie abandonate traditiile si regulile morale. K.Cohen defineste

"dezorganizarea sociala" ca fiind esecul obiceiurilor si al institutiilor care in mod

normal controleaza eficient conduitele.

Printre procesele cele mai destructurante sunt: ineficacitatea scolii, amplificarea

coruptiei, nesiguranta slujbelor, spectrul somajului,saturarea cu formalism si

exterioritate al religiei, pierzandu-se esenta sacra spirituala,abandonarea vechilor traditii

22

si obiceiuri care defineau filonul de baza al unei culturi sau comunitati, radacina unei

constructii sociale comune solide.

<Teoria anomiei sociale construita in forma ei clasica de E.Durkheim are la baza

ideea ca fenomenul de devianta este caracteristic oricarei sociatati , avand deci un

caracter universal, in sensul ca nu poate exista societate in care indivizii sa nu se abata

mai mult sau mai putin de la tipul colectiv si ca este inevitabil ca printre aceste abateri

sa nu fie si unele cazuri care prezinta caracter criminal.Prin termenul de anomie

Durkheim intelege o stare de dereglare totala a normelor sociale cauzate de unele

schimbari bruste, de absenta unei definiri precise a valorilor si a scopurilor care

orienteaza comportamentul social cand normele de baza isi suspenda temporar

functionalitatea.

<Teoria oportunitatii diferentiale (R.A.Cloward si L.E.Ohlin) afirma ca

fenomenul numit delincventa este o reactie specifica fata de inegalitatea sociala.In

definitia propusa de catre adeptii acestei orientari, delincventa are un caracter

colectiv,aceasta implicand un subsistem de roluri sociale adoptate in paralel cu o

integrare sociala formala.

<Teoria asocierilor diferentiale formulata de criminologul american

E.A.Sutherland, reprezinta o aplicatie a teoriei " invatarii sociale" la studiul

delincventei, incercand o explicatie istorica sau genetica a comportamentului criminal,

bazata pe cunoasterea intregii experiente de viata a individului.

< Teoria conflictelor codurilor culturale elaborata de T.Sellin, se refera la

faptul ca infractiunea si crima sunt consecinte ale conflictelor culturale existente intre

diferitele categorii si grupuri ale societatii.Orinde in lume diferentierea sociala

determina aparitia unor grupuri sociale fiecare caracterizandu-se prin moduri de viata si

prin sisteme de valori specifice.Coexistenta acestor grupuri face inevitabila producerea

unor "conflicte culturale" uneori greu surmontabile, materializate prin acte delincvente.

23

2.2. ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT

Principalele cauze ale comportamentului deviant sunt in relatie cu

baza ereditara, mediul ambiant, factorii de socializare care favorizeaza aparitia

comportamentului deviant la minori si care se poate prezenta sub urmatoatele aspecte:

a) Neintelegerile intrafamiliale si disocierea caminului. Acestea au o frecventa

maxima:80% din minorii cu probleme comportamentale provin din familii

destramate (studii efectuate de Stanciu ; Costiner) .Aceste situatii pot

declansa la copilul minor tulburari emotionale si tendinte patologice care

ulterior se pot traduce prin devieri comportamentale.

b) Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui

parinte poate crea familiei , pe langa o privatiune economica si puternica

frustrare emotionala care pooate avea efecte foarte puternice asupra

minorului .

c) Absenta unuia dintre parinti poate influenta negativ dezvoltarea

personalitatii copilului prin absenta figurii de identificare necesara

conturarii personalitatii viitoare.Rolul mamei este primordial:

astfel potrivit lui Schneidemann, copilul fara mama isi construieste

la inceput o "reactie de protest",pentru ca apoi sa treaca la o etapa

"disforica" si in fine, prin stadiul de negare a necesitatii de a avea

mama.

d) Divortul devine pentru copil un fapt iremediabil.Disputele premergatoare ,

tensiunile excesive dintre parinti sau un parinte

24

brutal, alcoolic si care provoaca certuri ( cel mai adesea tatal)

duc la o serie de situatii fara echivoc din partea acestora care,

pe langa anxietate si insecuritate pe care o pot insufla copilului ,

ii pot crea unele resentimente sau pot constitui pentru el un model de imitat.

e) Deficientele in atitudinea educativa a tatalui sau a mamei

(agresivitatea, despotismul, pisalogeala etc..) determina la copil

(si ulterior la tanar) reactii de indisciplina , incapacitate de aco-

modare ,iritabilitate, etc.(studii efectuate de Porot;Beker).

f) Relatiile dificile cu mama, care nu pot satisface trebuinta de afectiune a

copilului, il vor situa permanent in cadrul unor

carente afective si de securitate (Berman ;Gutacher).

g) Prelungirea scolarizarii obligatorii face , paradoxal, pentru copiii

cu intelect de limita sa apara o sursa de inadaptare si esec , fapt

ce antreneaza pe copil pe calea delincventei(Stanciu)

h) Precocitatea pubertatii si sexualitatii, care se manifesta in conditiile

actualei etape de explozie tehnica, economica se pot constitui intru-n factor

generator de delincventa juvenila si ridica probleme chiar si unor adolescenti

cu dezvoltare normala (Stefan).

i) Solicitarile mass- media care au o influenta din ce in ce mai mare si

care inlaturand reflectia si meditatia, favorizeaza reactii impulsive sau de

satisfacere imediata a trebuintelor (invazia de reclame).

j) Transformarile demografice, legate de transferul dinamic al

populatiei in cadrul urbanizarii, impun stresuri inevitabile, prin

schimbarea brusca a modului si ritmului de viata si perturba mai

25

ales pe tineri,facandu-i vulnerabili in fata numeroaselor tentatii

din noul univers ce le este strain.

Indiferent care dintre acesti factori au activat, efectul este acelasi

asupra personalitatii minorului:subminarea simtului sigurantei

insecuritatea, fenomene care permit cu mai mare usurinta expunerea

lui la influente nocive, antisociale ale mediului, facilitand comiterea

de delicte.Delictul poate fi explicat in dinamica dezvoltarii

personalitatii printr-o stare de deficienta emotionala care este

compensata prin comportamente delictuale, ca o incercare de

satisfacere a unor trebuinte fiziologice esentiale (Stanciu).

Comiterea delictului inlatura tanarului senzatia de insecuritate in care

traieste, chiar daca pentru o scurta perioada de timp.

k) Factorii geneticii:

- numeroasele cercetari efectuate in ultimii ani au dus la concluzia certa ca

exista o participare ereditara neindoielinica la instalarea unor afectiuni

psihice,mai ales in cazul dificultatilor mentale si

personalitatilor psihopatice care au manifestari agresive deosebit de grave,

cronice, recidivante.

- exista o corelatie intre anormalitatile heterozomiale si tulburarile psihice

in general(studii efectuate de Hammeron; Dragomirescu).

Anomaliile heterozomiale prin exces in ambele sensuri conduc la tulburari

mentale asociate cu tulburari comportamentale(Isvoranu)

- in sindromul XYY s-au intalnit tulburari cu caracter psihopatic variate,

mergand pana la o psihopatie severa;

- in afara unei inapoieri mintale, in sindromul Klinefelter exista si

cazuri de tulburari psihopatice la subiecti cu inteligenta normala.

(Christodorescu).

- frecventa genetica a anomaliilor de sex este mai mare la delincventii

barbati cu cromatina pozitiva.

26

2.3. Manifestari specifice comportamentului deviant

Comportamentul deviant se manifesta prin reactii specifice, individualizate,ale

minorilor la frustrarile pe care le suporta in confruntarea cu solicitarile mediului.Ele au

semnificatia unui deficit de adaptare,a instalarii unei stari conflictuale intre minor si

mediul sau:scoala(profesori, regulamente,

obligativitatea asimilarii unor cunostinte, colegi, etc..),familia, mediul extrafamilial.

Aceste manifestari sunt de fapt,aceleasi la toate varstele scolare, diferind doar

fecventa, motivele si semnificatia lor morala.

1. Conduitele de evaziume sau de demisie

> Manifestari datorate instabilitatii de tip caracterial. Se refera la excesul de

miscare sau de vorbire, de prezenta miscarilor parazite, de reactivitatea excesiva,

de atentia labila, de capacitatea slaba de concentrare;

> Manifestari determinate de dezinteresul si de indiferenta fata de scoala care

isi au originea fie in indiferenta parintilor fata de progresul scolar al minorului fie

in frustrarile suferite de elevi din partea scolii;

> Acte de indisciplina cronica din timpul lectiilor si al activitatiilor

educative, care se datoreaza factorilor temperamentali si dorintei de

a brava in fata colegilor;

> Neglijarea sistematica a obligatiilor scolare, a invataturii, care

consta in acceptarea statutului de mediocru, la limita promovarii

clasei.Este o maniofestare frecventa a comportamentului deviant.

> Manifestarile indiferentei afective.Se evidentiaza lipsa dorintei

de a stabili relatii de afectiune cu colegii si cu educatorii care de regula

tine de structura personalitatii minorului sau provine dintr-o atmosfera

27

familiala precara, lipsita de caldura afectiva;

> Delasarea (lenea) care se poate manifesta sub mai multe forme:

- Lenea cu substrat organic, caz in care lentoarea si apatia sunt

cauzate de cele mai multe ori de un metabolism greoi, de maladii ale

ficatului, ale sistemului nervos, de probleme de circulatie;

> - Lenea caracteriala, care consta intr-o opozitie manifestata fata de

efortul intelectual sau fizic.Acesti minori nu au gustul muncii ca

sursa de satisfactii, nici sentimentul datoriei , lipsindu-le stimulii

sociali, familiali sau scolari.Aceasta forma de delasare este des intalnita la

elevi, devenind o deviere de comportament in masura in care familia

si scoala nu gasesc remediile necesare scoaterii copilului din acesta

stare(uneori relatia recompensa – pedeapsa este defectuoasa).

> Minciuna , o caracteristica comportamentala specifica elevilor cu

o structura labila de personalitate, celor timizi, fricosi, evazivi,

nesiguri pe ei insusi.Este favorizata de severitatea excesiva a

parintilor , profesorilor, adultilor cu care se afla in contact.

> Fuga de la scoala sau de acasa.Daca nu este bazata pe o boala

neuropsica , tendinta de evadare din mediul familial sau scolar,

este expresia unui protest fata de mediu sau fata de situatiile

inacceptabile.

> Vagabondajul. Copilul care fuge de acasa pentru o perioada

mai lunga se expune la multiple riscuri:

- lipsit de ocrotirea parintesca si scolara isi risca integritatea

- aderand la grupuri ocazionale , lipsit fiind de maturitate , de

o judecata morala stabila, aceste grupuri il vor antrena in

actiuni de furt , de talharie, de consum de droguri, alcool,

il vor impinge pe copil spre un mod de viata delincvent;

- vagabondajul atrage dupa sine si absenteismul scolar,ceea

28

ce deschide drumul spre abandonul scolar;

> Abandonul scolar , care survine atunci cand copilul

constientizeaza incompatibilitatea intre modul de viata la care s-a

dedat si cel prescris de regulile scolare si familie sau cand isi da

seama ca intre el si colegii sai exista o diferenta in ceea ce priveste

nivelul achizitiilor comportamentale.Acest al doilea aspect naste in

copil un complex de inferioritate.El isi da seama ca nu se mai

poate compara cu colegii sai pe criterii scolare, de aceea introduce

alte criterii de "reusita" care rezista comparatiei.

2. Conduite de dominare, agresiv – impulsive

Atitudinile sfidatoare se manifesta de obicei prin ironizarea colegilor

sau profesorilor si in afisarea in tot ce fac a unei arogante

specifice.Acestea isi au originea in atitudinile si defectele de

educatie ale parintilor.

Inselarea altor minori sau adulti pentru castig material (specula ,

bisnita)care este tot mai frecvent intalnita astazi in scoli.Este o

conduita devianta deoarece interesul scolii este sa formeze oameni

integri ,cinstiti, responsabili.

Manifestarile egoiste, care au in continut desconsiderarea colegilor

din dorinta permanenta de a obtine un lucru nemeritat si de a parea

mai valorosi decat sunt in realitate.

Actele de talharie.Desi pot fi comise si individual, sunt mai mult

practicate de grupuri organizate de tineri conduse de delincventi

majori.Intrucat talharia intra sub incidenta Codului penal,

participarea unor minori (elevi) este la limita devierilor de conduita

si a infractiunii, ultima fiind sanctionata de lege.

29

3.Vicii

Fumatul si consumul de bauturi alcoolice, care pot fi interpretate

printre altele ca forme de protest si de sfidare a cerintelor

regulamentelor scolare,asociate cu nevoia pe care o resimt

preadolescentii si adolescentii de a iesi in evidenta, de a brava in fata

colegilor si adultilor. Studiile de psihanaliza au scos in evidenta

mecanisme fundamentale ca, de exemplu, frustrarea, care creaza o

stare de tensiune ce declanseaza anumite comportamente, inclusiv

consumul de alcool:

Consumul de droguri a cunoscut o extindere ingrijoratoare in ultima

vreme, patrunzand si pe portile scolilor.Consumul de droguri pune in

mare pericol sanatatea minorilor.Incercand experiente noi sau

bravand , cu timpul ajung la dependenta , iar de aici se ajunge la

efectul devastator pe care-l produc narcoticele la toate

nivelurile(fizic, psihic, social).Studii recente evalueaza ca in

Romania aprox 74% dintre cei care se drogheaza au intre 14 -25 ani.

Practicarea jocurilor de noroc.Poate fi considerata drept o deviere

grava de comportament deoarece il obisnuieste pe elev cu himera

castigului fara efort si il indeparteaza de optiunea pentru exercitare

unei munci utile si oneste;

Violenta in scoli . Conform unui studiu efectuat de Organizatia

Mondiala a Sanatatii in 37 de tari, impreuna cu Asociatia Mondiala

de Psihiatrie, Asociatia Internationala de Psihiatrie a Copilului si

Adolescentului , Romania este nominalizata pe primul loc la

numarul cazurilor de violenta raportata in scoli.Studiul intitulat "

Violenta scolara :epidemiologie, istoric si preventie" releva un

"TOP" al violentei scolare: Romania (50%), Kuweit,Iran, Columbia,

30

Ungaria….etc).Se considera ca aceste situatii sunt in conexiune

strinsa cu indicatorii economici, sociali,dar si cu calitatea sistemului

scolar. Conform acestui studiu aproape 70% din elevii romani se

tem sa nu fie atacati la scoala, ducandu-se cu teama la ore.Cazurile

de evenimente negative la unitatile de invatamant sunt in ultima

vreme deosebit de frecvente, intens mediatizate in presa.Mai putin

mediatizata este imperioasa necesitate de a se interveni cu

profesionalism la nivelul strategiei nationale de educatie.

Furtul comis de minori care dobandeste conotatii diferite in functie de

continutul, motivatia,si circumstantele in care a fost savarsit.

Se disting mai multe tipuri de furt:furtul din necesitate;furtul ca act

de imitatie;furt la comanda sau la indemn;furt avand ca tendinta

autoafirmarea si dobandirea unei anumite "notorietati" in fata

grupului (gastii);furtul ca act de razbunare si, in ultima instanta,

furtul ca mod de a exista , asazisii "hoti de meserie " , multi dintre ei

capatand "inalta calificare" in scoli de reeducare , in penitenciare sau

in urma relatiei cu delincventi recidivisti .

4. Genuri de infractiuni comise de minori

In procesul socializarii, minorul opereaza relational cu atitudini adoptate dupa

modelul oferit de mediul social.Prin repetare, atitudinile sale se consolideaza si se

organizeaza in comportamente ce se pot modifica in functie de motivatie si

interes.Psihologic, manifestarea exterioara a comportamentului apare ca o modalitate de

actiune tipic umana influentata de insusirile temperamentale ale persoanei.Cand mediul

actioneaza organizat, stabil,si asigura satisfacerea trebuintelor minorului , atunci

comportamentul sau este pozitiv, iar atunci cand actiunea mediului este nefavorabila,

comportamentul va fi negativ, deviant.

31

Debutul infractional al minorului este relativ greu de precizat. Acesta capata

semnificatie intr-un anumit context familial,scolar, social, reprezantand o perturbare a

raportului relational al copilului cu persoane sau obiecte, constituind un raspuns la

atitudinea altora.La varsata prescolara incep sa apara manifestari cu adresa relativ

conturata.Ele apar cu precadere in mediul familial si pot lua axpresia unei ostilitati la

adresa unora dintre membrii familiei, ostilitate manifestata in gesturi de neascultare,

deteriorare sau distrugere de obiecte, impolitete, obraznicie, uneori chiar injurii si loviri

etc..La varsta scolara pot sa apara tulburari de comportament , cu semnificatie morala,

care merg de la forma preinfractionala pana la cea infractionala propriu-zisa.Chiar daca

minorii nu comit in toate cazurile acte cu caracter antisocial, comportamentul lor

indezirabil, atitudinile lor in dezacord cu exigentele scolare, lasa deschisa ori gasesc

aceasta posibilitate.

Infractiunile de furt din avutul public si privat intra sub incidenta Codului

Penal.Din pacate , in ultimii ani , acest gen de infractiuni inregistreaza un numar

deosebit de mare.Se remarca o mare diversitate a modurilor de operare, o crestere a

valorii pagubelor , cu mentiunea ca in ultimul timp, furturile in dauna avutului public

au usoara tendinta de scadere , in timp ce exista o crestere a furturilor din patrimoniul

privat( Pitulescu, 1995).Principala explicatie a acestui fenomen este aceea ca bunurile si

valorile din patrimoniul privat suscita mai mult interesul minorilor delincventi (mai

usor accesibile, tentante). Infractiunile de furt comise de minor prezinta anumite

particularitati :

- furturile savarsite de minori se disting in primul rand prin valoarea mai

redusa a bunurilor furate.Ei sustrag obiecte mici si usor vandabile

(radiocasetofoane ,telefoane mobile , calculatoare),avand predilectie (mai

ales in cazul furturilor din magazine), spre dulciuri, tigari, bauturi scumpe.

- minorii manifesta multa fantezie si ingeniozitate in comiterea furturilor, de

multe ori patrunzand prin locuri inaccesibile unui infractor matur.

- in general minorii nu folosesc instrumente sau dispozitive sofisticate

(specifice spargatorilor profesionisti), ci mai degraba improvizeaza ori

folosesc instrumente gasite intamplator.

32

- in foarte putine cazuri sunt violenti; daca sunt descoperiti de cele mai

multe ori folosesc fuga.

- nu manifesta prea multa grija in a-si proteja urmele, de aceea sunt

descoperiti destul de repede.

- delincventii minori se grabesc sa scape rapid de obiectele furate, deseori

fiind intalniti la scurt timp dupa infractiune , incercand sa vanda bunurile

insusite la preturi derizorii.

- furturile sunt comise prin partciparea mai multor minori , conduse adesea

de un infractor recidivist.

Infractiuni indreptate asupra vietii si integritatii persoanelor care , dupa 1990,

cunosc o recrudescenta deosebita(omor,tentative de omor, loviri cauzatoare de moarte).

Cea mai mare parte din aceste infractiuni au fost savarsite in grup, avand ca mobil jaful,

violul,razbunarea si , din ce in ce mai des in ultima vreme, rafuiala intre bande ( clanuri

rivale).

De obicei sunt vizate persoane varstnice, lipsite de aparare, care locuiesc in case

izolate.S-a remarcat o predispozitie spre cosumul de bauturi alcoolice sau chiar droguri,

anterior savarsirii infractiunii.

Talhariile inregistreaza o evolutie constant ascendenta.S-a constatat ca tot mai multe

infractiuni de acest tip sunt savarsite de minori constituiti in grupuri, care noaptea sau

ziua, in diferite medii si locuri, actioneaza cu violenta asupra unor persoane presupuse

sau studiate ca ar poseda bani sau bunuri de valoare.

Uneori talhariile comise de minori se soldeaza cu obtinerea unor sume derizorii sau

bunuri de mica valoare, dar impotriva victimeler se foloseste violenta

extrema.Talhariile sunt comise mai mult in mediul urban si pe strada decat in mediul

rural sau in imobile, uneori participand si infractori majori, acestia din urma fiind "sefii"

sau cei care-i manipuleaza pe cei minori.

Violurile savarsite de minori , in afara faptului ca numarul acestor infractiuni

inregistreaza cresteri alarmante, dobandesc (patrivit lui Pitulescu, 1995) si unele

caracteristici specifice:

- 32% din numarul violurilor s-au comis in imobilele infractorilor;

33

- 68% s-au comis in case parasite, pe camp,in paduri,alte locuri;

- in 58% din cazuri faptuitorii nu au cunoscut anterior victima;

- in 32% din cazuri violurile au fost insotite de perversiuni sexuale;

Furturile (pirateria ) electronice, un gen de infractiune " de ultima generatie", care

este aproape exclusiv savarsita de tineri si minori.Acest gen de infractiune prezinta

anumite particularitati:

- presupune participarea unor minori cu un nivel corespunzator de

inteligenta si experienta in manevrarea suporturilor electronice.

- adesea minorii sunt organizati in grupuri de delincventa specializata in

furtul electronic(piraterie audio si video, accesarea unor conturi prin

spargerea codurilor de acces, clonarea cardurilor,s.a).aceste grupuri fac

schimb de cunostinte, de informatii de “ specialitate” si nu in ultima

instanta de “ ponturi”.

- spre deosebire de alte genuri de infractiuni , la participarea carora intalnim

minori proveniti din medii sarace, copii cu un nivel de educatie scazut, de

aceasta data, avem de-a face de cele mai multe ori cu minori care provin

din familii ce au o situatie economica cel putin multumitoare sau care au

acces la un anturaj ce le permite utilizarea unor echipamente electronice

performante.

- Dincolo de insusirea unor sume, uneori considerabile, la aceasta categorie

speciala de delincventi minori se intalneste si motivatia de a capata o

anumita notorietate printre cei care isi spun , cu emfaza

"Hackeri".Performantele acestei categorii de minori sunt uneori uluitoare.

-

Prostitutia in randul minorilor este, din pacate, o infractiune des intalnita in ultima

perioada.Mediul familial defavorizant, insuficienta implicare a scolii, a institutiilor

responsabile de protectia minorilor, saracia, contactul cu lumea interlopa, sunt doar

cateva dintre cauzele care determina respandirea prostitutiei in randul minorilor.Mass-

media abunda in asemenea nefericite exemple.

34

Infractorii minori care actioneaza in mediul urban au posibilitatea de a receptiona

experienta negativa cu mult mai repede decat cei din mediul rural, datorita multitudinii

locurilor si mediilor favorabile savarsirii de infractiuni. Minorii frecventeaza barurile,

salile de jocuri mecanice, locurile aglomerate,cinematografele,salile de sport,practica

jocurile de noroc, avand astfel posibilitatea sa-si studieze victimele si sa comita furturi

din buzunare, furturi de bagaje, furturi de autoturisme, chiar si talharii.

Cel mai adesea minorii infractori se cunosc intre ei si se asociaza in grupuri, cunosc

gazdele de infractori la care uneori dorm si prin intermediul carora valorifica bunurile

provenite din infractiunile comise.In aceste grupuri actioneaza si minori fugiti din

centrele de primire, casele de copii, scoli ajutatoare, centre de reeducare , copii fugiti de

acasa, etc..Constituirea in grupuri se realizeaza pe baza amicitiei(provin din acelasi

cartier, locuiesc pe aceeasi strada, sunt colegi de scoala, etc..), pe baza de legaturi

infractionale anterioare.Se constituie si in grupuri mixte minori-adulti, conduse de lideri

periculosi cu experienta infractionala.Frecvent, dupa comiterea unei infractiuni,

parasesc localitatea , tranziteaza alte zone unde comit noi infractiuni.Sunt multe cazuri

cand incearca sa treaca granita, cand apeleaza la documente de identitate false.Sunt buni

cunoscatori ai oraselor, localitatilor, fiind la curent cu locurile vulnerabile, care se

constituie pentru ei in "posibile surse de venit".

Ponderea infractiunilor comise de minori in mediul rural este mult mai scazuta decat

in mediul urban.La sate, este mai greu sa treci neobservat, numarul de locuitori este

scazut, oamenii se cunosc intre ei si in plus, exista mult mai putine oportunitati pentru

comiterea de infractiuni.

35

CAPITOLUL III

FACTORI DE RISC IN APARITIA DELINCVENTEI

JUVENILE

3.1.Factori endogeni (neuropsihici)

Factorii implicati in determinarea deviantei comportamentale a minorilor se pot

sistematiza in doua mari categorii :

< factori individuali,interni

< factori externi, sociali

36

Raportul dintre cele doua categorii de factori, ponderea fiecaruia in determinareaa

deviantei comportamentale a minorilor este dificil de precizat.Nu de poate izola strict

rolul unei categorii de factori,acestia nefunctionand izolat, unilateral, ci concertat,

delincventa fiind rezultatul interactiunii dintre aceste doua mari categorii de factori.

Dezacordul dintre factorii indidividuali si cei sociali poate sa apara fie prin crestera

solicitarilor de mediu la un nivel care depaseste posibilitatile minorului,fie cand

posibilitatile minorului sunt peste solicitarile mediului.

Devianta comportamentala rezulta din ‘ intalnirea’ specifica a diferitilor factori

pentru fiecare caz in parte ( Mitrofan & colab. – 1992).

Conform unor studii ( Dragomirescu – 1980) s-a stabilit ca factorii implicati in

aparitia deviantei comportamentale a minorilor au urmatoarea pondere :

31,20% - factori de ordin individual ; 25% - factori de ordin extern, sociali ;

43,8% - factori combinati ; fapt ce subliniaza caracterul de concurare si potentare

reciproca a conditiilor care duc la decompensare pe fondul inadaptarii.

De aceea in etiologia delincventei juvenile s-a conturat un punct de vedere

intermediar, care sustine existenta unei « cauzalitati multiple ».Cunoscandu-se cauzele (

factorii de risc) se poate interveni in directia prevenirii alunecarii spre devianta.In mod

logic , este necesar sa se opereze modificari in ambele planuri , atat a factorilor externi

(familiali sociali,educationali,relationali), cat si a celor interni(terapii

suportive,reorganizare psihica, interventii corective).

Dupa parerea unor autori, in prima categorie de factori, cei individuali

(neuropsihici) intra factori ca : deficiente intelectuale, disfunctii cerebrale, tulburari ale

afectivitatii si tulburari caracteriale.

Deficientele intelectuale

Carentele in dezvoltarea psiho-intelectuala sunt destul de frecvente in randul

delincventilor minori. Capacitatile intelectuale reduse ii impiedica mai ales in

anticiparea consecintelor si implicatiilor actiunilor intreprinse.

Cercetarile efectuate au scos la iveala cateva aspecte cu caracter mai general :

37

- in randul delincventilor procentajul intarziatilor mintal creste pe masura

ridicarii de la delicte usoare la cele grave si foarte grave ;

- pentru recidivisti procentajul debililor mental este mai mare decat pentru

nerecidivisti ;

- procentajul infractorilor cu deficiente intelectuale este aproximativ la fel de

ridicat ca si al celor cu tulburari emotiv-afective.

Delincventul minor prezinta o serie de caracteristici specifice referitoare la

nivelul intelectual. Acesta se refera la carentele existente , cauzate de o gandire inceata,

concreta, cu foarte slabe capacitati anticipative, lipsita de imaginatie si tributara

pulsiunilor interioare si trairilor de moment.

Totusi , asta nu inseamna ca printre delincventii minori nu exista si destui care sa

aiba intelect normal sau chiar peste medie, fapt probat de infractiunile comise de

acestia( spre exemplu hackerii).

Disfunctii cerebrale, relevate prin EEG

In urma studiilor efectuate de-a lungul timpului s-a ajuns la concluzia ca nu se

poate vorbi despre o specificitate a traseelor EEG la delincventii minori, dar este certa

existenta unor anomalii ale traseelor bio-electrice ale unor delincventi - ceea ce

demonstreaza existenta unor patologii cerebrale.

Tulburarile descoperite in urma compararii traseelor bioelectrice cerebrale

vizeaza intarzierile in maturizare si tulburarile de ordin psihologic.

In Romania, cercetari ample au fost efectuate de V. Dragomirescu care in urma

datelor obtinute « Psihologia comportamentului deviant  - 1976 » ,face o serie de

recomandari :

- ca urmare a frecventei relativ mare a anomaliilor EEG la preadolescenti si

adolescenti delincventi , apare necesitatea semnalizarii acestora la

timp,chiar din momentul descoperirii lor, pentru supraveghere si asistenta

medicala adecvata ;

38

- examenul EEG trebuie insotit si de alte investigatii medicale, precum si

examinari psihologice ;

- trebuie examinate antecedentele heredo-colaterale precum si climatul

familial in care traieste subiectul.

Tulburari ale afectivitatii

Dupa opinia majoritatii cercetatorilor delincventii minori se caracterizeaza fie

printr-un nivel insuficient de maturizare afectiva, fie prin diferite stari de dereglare a

afectivitatii ( Preda.V. «  Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala » - 1981).

Insuficienta maturizare afectiva se caracterizeaza prin :

- lipsa unei autonomii afective, ceea ce duce la cresterea ;

sugestibilitatii ;

- insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv si slaba stapanire a

reactivitatii emotionale ;

Toate acestea conduc la lipsa unei capacitati de evaluare adecvata, la lipsa

obiectivitatii fata de sine si fata de altii.

In categoria starilor de dereglare a afectivitatii sunt incluse :

- starile de frustratie afectiva, conflictele afective ;

- labilitate afectiva ;

- absenta emotiilor si inclinatiilor altruiste ,empatice ;

- ambivalenta emotiilor si a inclinatiilor altruiste ;

Aceste stari releva un nivel crescut al egocentrismului si pe fondul unui nivel

scazut al tolerantei la frustrare, duc la formularea si atingerea unor obiective actionale

cu caracter ilegal.Prin urmare , delincventul , se prezinta ca un instabil emotiv-activ,

tradeaza discontinuitate in reactiile lui, salturi nemotivate de la o extrema la alta,

inconstanta in reactii fata de stimuli, inconstanta de origine endogena specifica.

Afectivitatea joaca un rol deosebit de important in viata individului .Orice abatere

de la normal creaza probleme pe linie adaptativa.De aceea instabilitatea emotiva se

39

asociaza de multe ori cu agresivitatea, ducand la scaderea pragului delincvential si la

savarsirea de infractiuni prin acte de violenta.

Tulburari caracteriale

In calitate de nucleu al personalitatii, caracterul se formeaza si se dezvolta in

ontogeneza, fiind de aceea puternic dependent de ansamblul de conditii si imprejurari

in care traieste individul in mod nemijlocit, precum si de ansamblul de factori de ordin

socio-cultural, care influenteaza si modeleaza procesul dezvoltarii ontogenetice.El

cuprinde un proces de insusiri relativ stabile si constante ale individului, care asigura

caracterului o anumita forma specifica, cu puternice accente de unicitate si

irepetabilitate.Trasaturile caracteriale indeplinesc, la nivelul personalitatii , in special

functii de reglare a caracterului, determinand in general un mod constant de

manifestare, chiar daca in anumite situatii caracterul indidividului poate suferi abateri

mai mari sau mai mici de la modul comportamental etalon al indidividului

respectiv.Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ, trasaturile caracteriale

prezentandu-se in cupluri polare(pozitiv-negative).

La delincventul minor, se remarca o imaturitate caracterologica care se

manifesta prin : autocontrol insuficient ; impulsivitate si agresivitate ; subestimarea

greselilor si actelor disociale sau antisociale comise ; indolenta si dispret fata de

munca ; opozitie si respingere a normelor social-juridice si morale ; tendinte

egocentrice, exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinte si tendinte

superficiale. ; absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare de ordin

social si a sentimentelor etico-morale ;dorinta realizarii unei vieti facile, fara efort, fara

munca.

40

3.2 Factori exogeni

3.2.1 Familia - factor determinant in comportamentul deviant juvenil

Modele educationale din familie

Interesul cu care orice societatea priveste problemele educatiei si dezvoltarii

armonioase a tinerei generatii se reflecta cel mai bine in multiplele preocupari pentru

educatia copiilor de la cea mai frageda varsta si in evidentierea rolului pe care il are

familia in raport cu copilul.

In pofida celorlalte medii sociale in care se formeaza si se educa copilul,

familia ramane baza, fundamentul pe care se construieste evolutia viitoare a individului

uman.Relatia parinte- copil detine un rol esential in fixarea celor mai adecvate

deprinderi ale viitorului adult, care il vor face apt sa raspunda cerintelor sociale si sa se

integreze activ si pozitiv in viata societatii de care apartine. Aceasta relatie parinte-copil

nu trebuie desfasurata la intamplare, ea presupunand o serie de obiective ce stau la baza

rolului parintilor si asteptarilor copilului :

- dragoste, concretizata in asigurarea protectiei, securitatii si orientarii copilului,

in formarea unor aptitudini si atitudini pozitive pornind de la propriile sale

calitati.Dragostea parinteasca asigura increderea si siguranta copilului, afectiune si

intelegere, dar nu trebuie exagerat pentru a nu crea dificultati evolutiei psihologice

normale ;

- asigurarea unor raporturi rationale, juste, echilibrate.Parintii sunt primele

fiinte cu care se identifica copiii, primele persoane fata de care isi manifesta

afectivitatea.La varste fragede ei invata prin imitatie,de aceea, in prezenta copiilor,

parintii trebuie sa-si supravegheze atent exprimarea ,comportamentul, sa aiba o

atitudine consecventa pentru a nu-i dezorienta pe cei mici.Comportamentul parintilor

este un model pentru copii, de aceea el poate avea efecte pozitive sau negative asupra

dezvoltarii copilului ;

41

- complementaritatea rolurilor parentale.Rolurile tatalui si ale mamei trebuie

sa fie diferite, dar nu divergente.Ele trebuie sa se completeze reciproc, dar sa nu se

inverseze (mama – animatoare si factor afectiv al caminului, cu autoritate blanda, dar

ferma ; tatal factor instrumental, inzestrat cu autoritate si totodata factor de protectie al

familiei).

In masura in care familia este ea insasi un sistem social, se poate considera ca in

cadrul ei copilul participa deja la fenomene sociale , invatand sa evalueze importanta

ierarhiei autoritatii si raportul intre autoritate si responsabilitate, a recompenselor si

sanctiunilor.Aceste elemente sunt parte componenta a procesului de socializare prin

intermediul caruia copilul isi insuseste primele experiente de viata colectiva, care-l vor

face apt de a se comporta in raport cu standardele sociale.

Parintii exercita in mod direct influente educational-modelatorii in cadrul

familiei .Cercetari psihologice si pedagogice au demonstrat ca, mai ales in primii ani de

viata ( 6-7 ani), se pun bazele unor importante componente de personalitate. De aceea

este imperios necesar ca educatia in familie sa se desfasoare in mod unitar, pe baza

unui ansamblu de principii psiho-pedagocice si a unei metodologii clar conturate.

Din pacate, nu toti parintii sunt bine informati, instruiti in legatura cu strategiile

educationale pe care trebuie sa le adopte.De aceea exista modele educationale din

familie care se soldeaza cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii

unor trasaturi de personalitate .Necunoscand suficient de bine urmarile modalitatilor de

educare utilizate, cu toate bunele intentii , multi parinti esueaza in educarea corecta a

copiilor lor.

Potrivit unor autori ( Mitrofan, Butoi, Zdrenghea - Psihologie Judiciara),climatul

educational familial poate fi analizat dupa mai multi indicatori, dintre care cei mai

importanti sunt urmatorii :

a) modul de raportare interpersonala a parintilor (nivelul de apropiere si

intelegere) ;

b) sistemul de atitudini parentale in raport cu diferite norme si valori sociale ;

c) modul in care este perceput si considerat copilul ;

d) gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor ;

42

e) dinamica aparitiei unor stari conflictuale ;

f) modul de aplicare a recompenselor si sanctiunilor ;

g) gradul de deschidere si sinceritate al copilului in raport cu parintii .

a) Climat familial conflictual

Se intalnesc frecvent familii care se caracterizeaza prin accentuate stari

conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de

timp(pot exista forme relativ simple cum ar fi cearta si pana la forme mai complexe ,

cum ar fi agresivitatea fizica, alungarea de la domiciliu).

Atunci cand intensitatea, forma de manifestare si frecventa conflictelor

intraconjugale si intrafamiliale cresc semnificativ, acestea capata valente

dezorganizatoare in microgrupul familial, devenind simptome ale ‘ sindromului

disfunctional’ familial. Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de

penetrare destructiva la nivelul personalitatii consortilor , dezorganizand reactiile,,

impiedicand realizarea functiilor firesti ale cuplului conjugal si parental.

Copiii care se dezvolta in asemenea familii recepteaza si traiesc intens

evenimentele negative petrecute intre parinti.Este inevitabila coparticiparea lor la la

certurile , conflictele , agresivitatile si violentele manifestate in familie , iar aceste

evenimente au un impact deosebit de negativ asupra personalitatii lor, ducand la

devalorizarea modelului parental.

Pentru asemenea copii, modelul parental devine unul negativ, de aceea este

respins, fapt ce conduce treptat la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a

comportamentului antisocial.Familiile caracterizate printr-un potential conflictogen

ridicat sunt puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral.Ele

43

afecteaza in cea mai mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a

copiilor.

Situatiile produse de climatul conflictual din familie favorizeaza delincventa

juvenila prin : rezultate slabe la invatatura, fuga de acasa, afilierea la grupuri

delincventionale, usurinta spre comiterea delictelor datorita modelului parental,

inclinatie spre agresivitate,violenta, nesupunere,ceea ce conduce la comportament

deviant.

b) Climat familial hiperautoritar

Familiile cu severitate excesiva, rigida a parintilor ,amprenteaza puternic procesul

de formare a personalitatii copilului.Acest gen de climat se intalneste in familiile in

care ambii parinti adopta o atitudine hiperautoritara. Mentinerea copilului intr-un climat

hipersever determina modificari puternice intr-o dimensiune importanta a personalitatii

copilului – dimensiunea atitudinal-relationala.Ca urmare apar fenomene de apatie,

indiferenta fata de relatia cu cei din jur dar si de revolta, protest, agresivitate, pe fondul

unui lung sir de frustrari.

R.Vincent include in categoria profilelor de parinti saveri urmatoarele tipuri :

- tatal dominator , foarte autoritar, cu personalitate puternica, exigent, care

pretinde ascultare si respect atat din partea sotiei cat si a copiilor

- tatal tiran,are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi, fiind in

fond o fire timida , adesea slaba.Atitudinile dominatoare sunt expresia incapacitatii de

a-si impune autoritatea in societate , izbucnind prin compensare in familie.Aceasta

conduita a tatalui devalorizeaza figura paterna, copiii reactionand prin frica si stari de

inhibitie.

- tatal demisionar, cel care datorita personalitatii sale nu se simte capabil sa-si

controleze si sa-si indrume copiii , este vesnic plecat de acasa , este mereu ocupat si

cere sa nu fie deranjat.

In multe cazuri autoritatea parentala severa este bine intentionata (uneori este

modelul educational de care parintii insisi au avut parte la randul lor), dar exista si

44

cazuri cand autoritarismul este asociat cu agresivitatea, inclusiv cu cea fizica, ceea ce

conduce la deformarea personalitatii copilului.

K.Wolf a sesizat ca acesti parinti hiperautoritari opereaza asupra copiilor cu

imagini defavorabile acestora cum ar fi :

- copilul pitic - fiinta neinsemnata ce trebuie mereu certata ;

- copilul marioneta - care trebuie sa corespunda intru totul imaginii si

si exigentelor impuse de parinti ;

-copilul ‘ salbatic’- ce are numai porniri rele care trebuiesc reprimate.

Asa cum arata L.Bergowitz un copil care se simte frustrat de dragostea paterna, se

simte respins de tatal sau si care adesea este chiar maltratat de acesta , va invata modul

de a reactiona agresiv, dar obiectul agresivitatii sale va fi nu numai persoana tatalui , ci

toti detinatorii autoritatii.

Copiii nu au alta alternativa in fata parintilor autoritari decat supunerea

neconditionata in raport cu pretentiile acestora, dar efectele negative ale unui asemenea

tratament, vor amprenta personalitatea lor in viitor.Tensiunea acumulata in timp se va

elimina prin descarcari bruste , prin forme de conduita agresiva, exploziva, fapt ce

favorizeaza trecerea la delincventa.Studiile au relevat ca 72% din delincventii minori

provin din familii in care se practica un sistem disciplinar strict sau haotic.

c) Climatul familial hiperpermisiv

De vreme ce hiperautorismul are la baza o exagerare a exercitarii rolului parental in

directionarea vointei parintilor si limitarii posibilitatilor de exprimare a initiativei si

independentei copilului, hiperpermisivitatea creaza in mod exagerat conditii de ‘

protectie’ impotriva ‘pericolelor’ ce pandesc la tot pasul.

Parintii hiperpermisivi sunt in acelasi timp hiperprotectori.Ei depun eforturi mari de

a-si apara copilul, de a-l menaja, intr-o maniera exagerata. Dar aceasta

permanenta grija protectoare, creaza cu timpul si ‘efecte secundare’ nedorite.

Copiilor care s-au dezvoltat intr-un mediu familial hiperprotectiv le este mai

45

greu sa se dezvolte singuri intr-o comunitate unde nu mai primesc sprijinul parintilor,

nu stiu sa se descurce prin propriile forte.Acesti copii au vointa slaba si una dintre

consecintele imediate ale exercitarii acestui tip de influenta educativa parentala este

faptul ca se produce o detasare intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale

copiilor.Se dezvolta atitudini de ingamfare , de supraevaluare a propriilor posibilitati cu

tendinta de a-si impune vointa in fata celorlalti , de de a-si impune sistemul lor de

convingeri si opinii in mod dominator pesuasiv. In cele mai multe cazuri opiniile lor nu

au acoperire in experienta lor de viata, in ansamblul de capacitati si aptitudini.

Tipul parintilor hiperpermisivi opereaza cu imaginea de copil-idol ; copil-rege, ale

carui dorinte se situeaza intotdeauna pe primul loc.

Copiii care au crescut fara nici un fel de constrangere nu vor putea mai tarziu sa

suporte nici un fel de frustrare, devenind capriciosi si incapatanati.

Copiii crescuti intr-un climat hiperpemisiv, spre marea surpriza a parintilor lor, pot

dezvolta conduite delincvente explicabile mai ales printr-o rezistenta scazuta la

frustrare.

d) Familii dezorganizate

Familia este o formatiune psihosociala foarte complexa, un microunivers ce are

drept functie principala educarea si formarea tinerilor, in vederea integrarii lor optime in

viata si activitatea sociala.Climatul educational familial cuprinde absamblul de stari

psihice, moduri de relationare interpersonala , atitudini , etc..Climatul familial poate fi

pozitiv sau negativ ,intervenind benefic sau obstructionant intre influentele educationale

exercitate de parinti si achizitiile comportamentale realizate la nivelul personalitatii

copiilor. Parintii exercita direct sau indirect asupra copiilor influente educational-

formative , ce constituie un adevarat model social , fiind primul in ordinea influentelor

din partea modeleor sociale existente.

Se considera ca o familie este dezorganizata atunci cand structura sa nu este cea

normala , adica lipsa unui parinte din diverse cauze (locuieste doar sporadic la

domiciliul familiei, deces, divort, s.a.).

46

Desi multa vreme s-a considerat ca acest tip de familie constituie o cauza sigura a

comportamentului deviant al minorilor, convingere sustinuta de datele statistice care

arata ca 80% din delincventii minori provin din familii dezorganizate,cercetarile actuale

releva insa ca nu structura familiei se face vinovata de aparitia conduitelor deviante, ci

marile ei lipsuri, anume, incapacitatea sa psihologica, pedagogica si morala.

Dupa W,J.Goode familiile dezorganizate se pot clasifica astfel :

a) familia incomplet unita sau nelegitima ;

b) familia dezmembrata ca urmare a anularii, separarii, divortului, parasirii ;

c) familia tip ‘camin gol’in cadrul careia nu exista interrelationare si

intercomunicare ;

d) familia in criza ( deces, inchisoare, etc..)

e) existenta in familie a unor situatii ce determina esecurile comportamentului de

rol marital.

Cercetari efectuate asupra delincventei juvenile releva faptul ca atmosfera din

familiile dezorganizate, lipsa controlului, a autoritatii parintesti si a afectiunii acestora

determina comportamente antisociale. Cauza principala a agresivitatii minorilor se

considera a fi modelele comportamentale intalnite in familiile dezorganizate.

Numeroase anchete efectuate asupra copiilor delincventi arata faptul ca un mare numar

dintre acestia provin din familii dezorganizate, ca o consecinta a divortului.

 

3.2.2 Delincventa juvenila si esecul scolar

In cadrul procesului de socializare, alaturi de familie care detine un rol esential ,

personalitatea in formare a copilului suporta, pe parcursul dezvoltarii sale, influente

deosebit de importante si din partea altori factori : scoala, profesorii, colegii, grupul de

prieteni,mass-media, fiecare dintre acesti factori amprentand personaliatea copilului.

Orice societate isi propune pregatirea membrilor sai pentru a fi capabili sa participe

la viata sociala si sa indeplineasca diferite roluri sociale.Scoala ofera suportul de baza

47

pentru desavarsirea personalitatii copilului, reprezentand primul univers social in cadrul

caruia spontaneitatea si impulsurile instinctive ale copilului se transforma intr-un

ansamblu de deprinderi si atitudini morale.

Scoala isi asuma responsabilitatea principala pentru formarea aptitudinilor necesare

pentru exercitarea rolului social de catre viitorul adult si, alaturi de familie,reprezinta

cel mai puternic factor de socializare.Instructia primita in cadrul acestei institutii are o

influenta decisiva in formarea copilului, caci daca bazele se pun in familie constructia

psiho-intelectuala se desavarseste in cadrul institutiilor de invatamant.

Nivelul de adaptare si integrare scolara poate fi analizat pe de o parte din prisma

randamentului scolar, iar pe de alta parte din prisma gradului de satisfactie resimtit de

elev.Integrarea scolara este un proces de lunga durata, iar cand rezultatele acestui

proces sunt pozitive in totalitate, putem vorbi de nivelul maxim de integrare ; cand

rezultatele sunt partiale si inadecvate avem de-a face cu inadaptarea scolara ce conduce

la esec scolar.

In cadrul sistemului de invatamant se vorbeste fecvent de ‘ copiii problema’,

acestia fiind in primul rand o consecinta a incapacitatii de adaptare.

Acestia adopta de regula o conduita devianta in raport cu cerintele vietii scolare,care se

manifesta prin : lipsa de interes, absenteism, insubordonare in raport cu normele si

regulile scolare, conduita agresiva in raport cu colegii si chiar cu profesorii, rezultate

slabe la invatatura, corigenta, repetentie.

S-a constatat o corelatie stransa intre conduita delincventa si nivelul pregatirii

scolare.Delincventii minori au in cele mai multe cazuri un nivel de pregatire foarte

scazut.O alta constatare este inclinatia acestora spre agresivitate nesupunere,

revolta.Multi au legaturi cu grupuri potential delictogene.

Esecul integrarii scolare este unul din factorii negativi cu risc crescut de

delincventa.Comportamentul copiilor inadaptati scolar aste un prim pas de alarma. Se

impune necesitatea unor programe speciale pentru acesti copiii,altfel ei risca sa ingroase

numarul delincventilor.

48

3.2.3. Grupurile delictogene - factori cu risc major de

Delincventa

In sens sociologic notiunea de grup se refera la " un ansamblu de indivizi avand un

grad ridicat de coeziune si stabilitate, in care legaturile ierarhice si substructurile de

cooperare garanteaza finalitatea unor actiuni comune specifice, orientate in sensul

satisfacerii intereselor de grup".

In ceea ce priveste grupurile delictogene, activitatile se realizeaza prin incalcarea

normelor si legilor penale, prezentand o gravitate si o periculozitate deosebita si de

aceea, impunand o reactie energica din partea societatii si , in functie de gravitatea

faptelor savarsite, este necesara sanctiunea penala.

Minorii delincventi se orienteaza in general spre grupuri alcatuite din mebrii

apropiati de varsta si factura lor psihica.

Grupul de prieteni impreuna cu grupul scolar(colegii), constituie cadrul optim de

manifestare a comportamentelor sociale invatate in familie.Grupul este cel care ofera

posibilitatea exprimarii libere si afirmarii tanarului,este structura sociala care-i ofera

sprijin, recunoastere si securitate emotionala.De aceea grupul reprezinta un factor cheie

in procesul socializarii copiilor si adolescentilor.

Dobandirea de catre adolescent a autonomiei si independentei in raport cu familia

si apoi cu scoala, are ca efect stabilirea unor relatii sociale tot mai frecvente, bazate pe

afinitati si simpatii, pe optiuni si deziderate comune.Stabilind o serie de relatii unii cu

altii , copiii si adolescentii incep sa-si descopere propria identitate si sa-si dezvolte

constiinta de sine.Tinerii adera la grupuri cu care ‘au ceva in comun’, avand interese si

trebuinte comune.

Punand in evidenta importanta sociala a grupului in perioada adolescentei, o serie

de studii psihologice si sociologice au insistat asupra faptului ca in majoritatea cazurilor

grupul exercita o socializare secundara (cea primara fiind in familie), cu efecte pozitive

asupra adolescentului, ajutandu-l sa-si dezvolte o serie de trasaturi si caracteristici cum

ar fi :loialitatea,prietenia,responsabilitatea.

49

Insa, pe fondul unor relatii dizarmonice in familie, la care se adauga si neintegrarea

scolara, adolescentii se pot orienta spre grupuri ce le ofera posibilitatea sa-si exprime

frustrarile.Astfel ei se indreapta spre ‘gasca de cartier’, ‘grupul de la coltul strazii’,

grupul delincvent,care va exercita o influenta negativa, fiind sursa potentiala a unor

coduite si comportamente antisociale.La aceasta influenta negativa a grupului, cu

timpul se asociaza consumul de alcool si droguri , acestea din urma avand un efect

devastator pentru inegritatea fizica si psihica a adolescentului.

Retragandu-se intr-o subcultura de la ‘ marginea societatii’acesti tineri fac un ‘pas

mare’ spre delincventa.

Subculturile delincvente reprezinta moduri de ‘supravietuire’ si ‘adaptare’ a

indivizilor defavorizati, in raport cu societatea pe care ei o percep ostila.Ele apar ca o

reactie de protest a unor grupuri fata de normele si valorile societatii, precum si din

dorinta de inlaturare a barierelor sau interdictiilor sociale si de anihilare a frustrarilor si

anxietatilor.

50

CAPITOLUL IV

PROFILAXIA DELINCVENTEI JUVENILE

4.1 Aspecte psihologice si psihosociale

Tinand cont de dimensiunea complexa a delincventei la minori,activitatea

preventiva are drept scop luarea unor masuri de interventie din partea factorilor sociali

si socio-educationali care sa actioneze asupra cauzelor si conditiilor favorizante ce duc

la adoptarea unor conduite deviante in randul minorilor.

De aceea este necesar sa se actioneze asupra minorilor, pe de o parte, si asupra

mediului micro si macrosocial caruia ii apartin,pe de alta parte. Prevenirea si

combaterea delincventei juvenile presupune cercetarea stiintifica a fenomenului,

perfectionarea cadrului legal de sanctionare a comportamentului deviant al minorilor si

elaborarea unui sistem unitar si coerent de prevenire a acestuia.

Delincventii minori prezinta un comportament specific,care este consecinta unei

personalitati dizarmonice, neechilibrate, cu o serie de comportamente afectate

(motivational-afective ; atitudinal-relationale).

Imaturitatea afectiva si sociala, rezistenta scazuta la frustratie, valoarea crescuta a

agresivitatii si ostilitatii sunt elemente ce creioneaza profilul psihic si comportamental

al delincventilor minori.

Aceste caracteristici , sunt determinate si de factorii bio-constitutionali , dar in

mare masura ele se datoreaza climatului socio-educational in care creste si se dezvolta

minorul. In acelasi timp , este o consecinta a conlucrarii dintre caracteristicile

individuale si sistemul educational .

Pentru a obtine rezultate pozitive in procesul educational al minorului este

51

necesara diferentierea mijloacelor si procedeelor de influentare educationala asupra

copiilor si adaptarea lor la cerintele specifice ale acestora. In caz contrar , se poate

ajunge la esecul total al actiunilor educationale si la aparitia conduitei deviante.

In geneza comportamentului deviant isi aduce contributia o multitudine de factori

care se interconditioneaza si se potenteaza reciproc.

O structura de personalitate care prezinta carente este potentata de conditii sociale

necorespunzatoare.Conform studiilor asupra cauzelor delincventei juvenile,

comportamentele antisociale sunt determinate de diversi factori care intalnesc conditii

favorabile.O structura motivational-afectiva si relationala cu grave carente duce la

orientarea tanarului spre aderarea la diverse grupuri sociale unde intalneste indivizi de

aceeasi factura, impreuna cu care poate ajunge la comiterea diverselor

infractiuni.Aceste actiuni sunt menite sa compenseze frustrarile din familie sau din

societate.

In evaluarea diferitelor manifestari delictuale ale tinerilor trebuie tinut cont de

factorii agresivitate, frustrare,instabilitate afectiva si comportamentala, de

egogentrismul specific varstei adolescentei .Acesti factori influenteaza in mare masura

socializarea si integrarea viitoare in societatea adultilor.

Alte cauze implicate adesea in delincventa juvenila sunt decalajul dintre

maturitatea fizica si cea psihica, ostilitatea si chiar agresivitatea fata de generatia

precedenta, reactiile de insecuritate care la ultimele generatii de adolescenti se

manifesta mai pregnant si cu o mai mare frecventa decat la generatiile anterioare de

adolescenti , ca urmare a presiunii psihice pe care o dezvolta societatea contemporana

asupra personalitatii juvenile insuficient maturizate.

Dincolo de existenta acestor factori favorizanti, la adolescentii din ziua de astazi

exista enorme provocari din partea mass-media( (Internet-ul , filmele cu violenta,

produsele porno, jocurile video etc.), care le dezvolta atractia spre aventura, mirajul

‘libertatii’.Lipsa de discernamant a copiilor precum si lipsa de interes a parintilor ori

insuficieta supraveghere din partea acestora, a scolii si institutiilor specializate in

asistenta minorilor, favorizeaza alunecarea acestor tineri spre delincventa.

52

In prevenirea delincventei juvenile trebuie abordata o strategie complexa,

multidisciplinara (psihologica,psihopedagogica, sociologica, juridica).

4.2.Modalitati de prevenire si combatere a delincventei juvenile

Prevenirea eficienta a delincventei juvenile poate fi realizata numai

printr-o interventie educativ-coercitiva a unor institutii specializate, exercitata printr-un

control social strict, iar in cazuri de exceptie, in institutii inchise, special create,

profilate pe un sistem corespunzator de scolarizare, de pregatire profesionala si de

redresala morala, pe o durata care sa poata fi individualizata de instantele judecatoresti

in functie de gravitatea faptei savarsite si de particularitatile individuale ale minorului.

Prevenirea delincventei juvenile reclama necesitatea elaborarii unei strategii noi si

unitare,cu actiuni concertate din partea tuturor institutiilor, organismelor si

organizatiilor care pot contribui la reducerea fenomenului infractional, avandu-se in

vedere :

- infiintarea unor organisme nationale si locale, care sa contribuie la

cunoasterea exacta a situatiilor familiilor cu multi copii, indeosebi a celor

cu probleme materiale si insuficient consolidate moral ;

- cunoasterea familiilor care isi neglijeaza indatoririle fata de copii, ii

abandoneaza, maltrateaza sau ii expun unor riscuri sociale ;

- avandu-se in vedere deficitul de experienta pedagogica existent in prezent

in interiorul unei famili,in special a celor recent constituite,institutiile

specializate vor trebui sa elaboreze impreuna cu alti factori educativi,

actiuni menite sa deprinda parintii in legatura cu indatoririle ce le revin in

domeniul ingrijirii si educarii copiilor, relatiile care trebuie sa caracterizeze

o familie , perioadele critice din viata ingrijirii si educarii copiilor,

metodele care trebuie folosite pentru depasirea momentelor dificile ;

53

- cunoasterea riguroasa, pe fiecare localitate si unitate teritoriala a minorilor

care prezinta tulburari de comportament , tendinte de inadaptabilitate, astfel

incat sa se poata lua masurile care se impun

(educative, medicale, de sustinere psihologica, etc..)

- instituirea unui sistem de pregatire a unor specialisti in probleme de

prevenire si combatere a delincventei juvenile ;

- asigurarea necesarului de institutii special amenajate pentru ocrotirea

minorilor, care din diverse motive nu au nici un fel de camin, traind in

strada ;

- organizarea de catre autoritatile publice locale a unor actiuni de cuprindere

in procesul de invatamant a copiilor care provin din familii de rromi ;

Institutiile de invatamant trebuie sa coopereze intr-o mai mare masura cu

familia,organizatiile comunitare si cu toti factorii implicati in sistemul educational al

societatii.Invatamantul trebuie sa raspunda unitatilor socio-profesionale actuale si de

perspectiva, astfel incat tinerii sa aiba posibilitatea de a se incadra in munca.

In urma cercetarilor implicate in prevenirea delincventei juvenile s-au propus

cateva modele generale, avand drept tinta caracteristicile cognitiv comportamentale :

1) reducerea neincrederii si stimularea motivatiei in vederea unei integrari

sociale adecvate ;

2) stimularea capacitatii empatice, cultivarea relatiei si dezvoltarea intelegerii

pentru situatia victimelor ;

3) furnizarea unor modalitati de actiune fata de evenimente, situatii neasteptate ;

4) consilierea tinerilor victimizati ;

5) educatia sexuala, modificarea distorsiunilor cognitive in privinta

comportamentului sexual inadecvat ;

6) utilizarea unor procedee de conditionare fata de modelele de comportament

alterate ;

7) dezvoltarea abilitatilor sociale si controlul anxietatii ;

8) terapia familiala.

54

Datorita influentei puternice pe care o exercita mass-media asupra personalitatii

in formare a minorului , se impune interzicerea difuzarii unor materiale (filme,

documentare, scene, cazuri)care elogiaza furtul, violenta,imoralitatea, nefirescul si

excentricul in raport cu firescul, ceea ce degradeaza imaginea relatiilor interpersonale,

contamineaza in mod periculos comportamentul minorului.

- Se impune o reconsiderare a conceptiei de organizare atat a centrelor de primire,

cat si a celor de reeducare a minorilor, pentru a oferi conditii corespunzatoare de cazare,

hrana, educatie, supraveghere si formare profesionala, elemente definitorii in

reintegrarea sociala a delincventilor minori.

Este necesar ca unitatile de politie sa-si infiinteze formatiuni distincte

specializate pe probleme de minori,formatiuni incadrate cu specialisti din domeniul

psihologiei, sociologiei, pedagogiei, criminologiei etc, care sa studieze acest fenomen

sub toate aspectele (etiologia, evolutiile si tendintele sale) pentru a intreprinde cele mai

adecvate masuri de prevenire a delincventei juvenile.

- Programa de invatamant preuniversitar trebuie sa cuprinda activitati de educatie

morala, juridica si pregatire antiinfractionala a minorilor

- Directiile pentru munca si ocrotire sociala si autoritatile tutelare sa fie incadrate

cu psihologi si asistenti sociali in mod corespunzator pentru a gasi cele mai optime

solutii in problema minorilor.

55

CAPITOLUL V

METODOLOGIA CERCETARII

5.1 OBIECTIVELE CERCETARII

a) identificarea factorilor de risc comportamental la elevi ;

b) sensibilizarea parintilor asupra riscului de devianta ;

c) constientizarea de catre elevi asupra riscurilor unui comportament deviant ;

d) constientizarea de catre elevi asupra necesitatatii de a-si forma un

comportament social adecvat cerintelor sociale , in concordanta cu dezideratele

personale ;

e) sprijinirea elevilor in crearea imaginii de sine pozitive ;

f) dezvoltarea capacitatii de autoevaluare corecta ;

g) cresterea spiritului responsabil la elevi ;

h) cresterea capacitatii de decizie si a increderii in sine ;

i) cresterea rezistentei la frustrare ;

j) autoanaliza esecurilor si asumarea lor constructiva ;

5.2 IPOTEZA CERCETARII

Cercetarea de fata a pornit de la ipoteza ca in cele mai multe

cazuri devianta comportamentala la minori porneste, in faza initiala , de la abateri greu

sesizabile, tolerate sau neluate in seama de catre adulti (familie,

56

scoala). S-a pornit de la ipoteza ca aceste abateri minore , tratate cu superficialitate ,

lasate sa evolueze in timp si luate drept pozne nevinovate sau

‘ rasfat ‘ risca sa se cristalizeze , sa se structureze la nivelul personalitatii adolescentului

si astfel sa devina scheme comportamentale .

Daca factorii de risc sunt sesizati la timp si adolescentii sunt consiliati,

indrumati corect, emitem ipoteza ca se diminueaza considerabil

evolutia spre delincventa.

5.3. METODE SI INSTRUMENTE DE LUCRU

FOLOSITE IN ACTIVITATEA DE CERCETARE

Metodele de lucru folosite pentru cunoasterea comportamentului elevilor si

pentru a depista existenta actiunii factorilor de risc de devianta :

- studiul de caz - o metoda ce trebuie adaptata la particularitatile subiectului

investigat. Aceasta metoda include interviul,observatia, ancheta ( familie,

scoala), anamneza,in scopul cunoasterii amanuntite atat a trasturilor

individuale ale subiectului cat si a conditiilor de mediu (factorii endogeni si

exogeni) ;

- observatia directa si indirecta - s-a efectuat cu scopul surprinderii

reactivitatii subiectilor (acte, gesturi, limbaj, tinuta, comportamente);

- foiaia matricola – s-a folosit pentru a obtine date despre performantele

scolare ale elevilor ;

- Testul de inteligenta Raven - a permis estimarea coeficientului de

inteligenta al fiecarui elev si distributia stastistica a QI – lui, atat

pe intregul esantion cat si la elevii cu risc de devianta.

- Testul arborelui - o proba proiectiva de personalitate ce surprinde

57

elemente ale afectivitatii,elaborata de K.Koch, dezvoltata de Max Pulver

(a descris simbolul spatial al ‘campului grafic’),Wittgenstein

(a introdus indicele de inaltime care-i poarta numele) si altii.

Aceasta tehnica consta in executarea desenului unui arbore si se bazeaza

pe faptul ca subiectul nu poate evita o proiectie

inconstienta a variatelor aspecte ale personalitatii sale.

In analiza desenului se disting patru zone :

- Zona inferioara - care reprezinta inconstientul,arhetipurile

instinctele ;

- Zona superioara - reprezinta zona constienta, spirituala ;

- Zona stanga - reprezinta relatia cu sine, trecutul,introversia,

fixatiile infantile ;

- Zona dreapta – relatiile cu viitorul,extroversia,

autoritatea,optimismul, sociabilitatea ;

In interpretarea desenului se acorda importanta plasarii desenului

in pagina, dimensiunii desenului, raportului trunchi,coroana,

radacina, prezenta stereotipiilor, ingrosaturile,stersaturile,

forma coroanei,eventuala prezenta a frunzelor, fructelor etc.

Folosind indicele Wittgenstein se pot obtine unele repere

cronologice.

5.4.Lotul de subiecti

S-a stabilit un esantion care a cuprins un numar de 94 de elevi din clasa a VIII

( VIII B, VIII C,VIII D) de la Scoala Generala Mihai Viteazul Alexandria.

Perioada de monitorizare si de aplicare a instrumentelor a fost de 3 luni

( 15 februarie - 15 mai).

A fost ales esantionul de elevi din clasa a VIII deoarece acestia se afla intr-o

perioada importanta din viata lor: terminarea scolii generale si totodata pregatirea

58

pentru admiterea in liceu. Am presupus ca acest esantion poate prezenta anumite

dificultati de adaptare legate de responsabilitatile pe care le presupune trecerea intr-o

noua etapa de viata : cea de licean.

S-au urmarit o serie de masuri de preventie structurate pe trei etape :

- Prevenirea primara, se adreseaza cauzelor generatoare, impiedicand

aparitia devierilor de comportament. In aceasta etapa cunoasterea elevilor

este esentiala, in egala masura, analiza, decelarea, depistarea si indepartarea

factorilor de risc care pot genera devieri de comportament.Prevenirea

primara are in vedere depistarea timpurie a copiilor care provin din familii

cu probleme sociale, economice, educative, medicale sau a copiilor cu

probleme neuropsihice.

- Prevenirea secundara, are in vedere identificarea precoce a situatiilor de

inadaptare si remedierea lor inainte ca acestea sa se structureze in

devieri de comportament ;

- Prevenirea tertiara, cuprinde masurile care trebuie luate pentru ca

manifestarile de inadaptare, odata produse,sa nu recidiveze.In aceasta

etapa este necesara folosirea unor metode diferentiate si

individualizate, asistenta specializata ( consiliere psihologica) ;

5.5 Studiu de caz

Cazul ales pentru studiu , este cel al unui elev considerat ‘problema’.Este un

minor care prezenta un risc crescut de delincventa.Studiul s-a efectuat pe baza

anchetei,observatiei,raspunsului la chestionarul pentru parinti ( cu mentiunea ca la

chestionar a raspuns bunica), aplicarii unui test de inteligenta si a unui test proiectiv,la

care s-au adaugat informatii obtinute de la colegi si vecini.

59

Elevul L.C. – 15 ani

Principala problema a acestui elev este absenteismul si totala lipsa de interes

fata de scoala ( are un numar mare de absente) , cu tot efortul facut de profesori, in

special de diriginte, de colegi si de bunici.

Are rezultate mediocre la invatatura ( doar note de ‘ trecere’ la majoritatea

obiectelor).Atunci cand este prezent la ore, cu greu participa la lectie,este foarte putin

cooperant, are o atitudine aroganta cu profesorii, dar mai ales cu colegii abordeaza o

atitudine de superioritate.

Sub aspectul intelectual testul Raven releva un coeficient de inteligenta bun

(102).Se descurca relativ bine la invatatura doar atunci cand este fortat de imprejurari

( cand stie ca nu are nota, ca urmeaza o lucrare, teza sau se afla in situatie de corigenta).

Din punct de vedere fizic este bine structurat, are o buna sanatate, practica

sportul, este preocupat de aspectul fizic ( merge frecvent la o sala particulara de

Feetness).

L.C. este singur la parinti, traieste intr-un mediu familial cu mari carente de

afectivitate datorita faptului ca ambii parinti lipsesc de acasa lungi perioade de timp .

Mama lucreaza sporadic in Spania, iar tatal, de asemenea lipseste mult de acasa. Copilul

este, in cea mai mare parte a timpului in grija bunicilor si a unei matusi. Din punct de

vedere economic nu are probleme, ba chiar beneficiaza de multi bani pentru varsta lui.

Este mare pasionat de calculatoare,aparatura electronica, de masini ( are un scuter),are

acasa un calculator performant, aparatura electronica scumpa, haine scumpe ‘de firma’

si in general, nu duce lipsa de nimic in plan material.Locuieste intr-un apartament

confortabil,isi petrece vacante la munte, la mare, in strainatate.Bunicii l-au rasfatat , nu

l-au obisnuit sa aiba acasa nici un fel de atributii si obligatii, iar pentru ca lipsesc mult

de acasa, parintii se simt si ei obligati sa-l rasfete.

Copilul petrece un timp foarte indelungat la televizor, la calculator, la sala de

sport,la un club de biliard,sau la plimbare cu scuterul, cu bicicleta.Scoala nu se afla

printre preocuparile lui, desi spera sa intre la un liceu bun, sa faca o facultate, dar mai

ales sa ajunga bogat.Este arogant si necuviincios cu bunicii,

60

minte cu usurinta, inseala, manipuleaza.Pentru ca acasa are la dispozitie aparatura

performanta, de curand a ‘fabricat’ mai multe scutiri medicale pentru el si pentru alti

colegi si prieteni asemeni lui.A luat bani din casa fara sa ceara voie, motivand ca si-a

cumparat obiecte necesare pentru scoala, in realitate i-a folosit pentru pariuri si jocuri.

Este obraznic nu numai cu bunicii ci si cu matusa, nu-i asculta, nu-i respecta, de

asemenea nu-si asculta nici parintii care-l ‘educa’ prin telefon ori prin discutii pe

internet.

Dirigintele a sesizat de nenumarate ori absentele repetate, comportamentul

deviant, rezultatele slabe la invatatura, a luat legatura cu bunicii

si recent cu tatal.

Rezultatul : baiatul s-a ales cu un scuter nou( ca cel vechi nu mai prezenta

siguranta), tatal a acuzat bunicii ca ei sunt de vina, ca n-au avut grija de copil, a facut

scandal la scoala ‘profesorii au ceva cu copilul lui’, a amenintat ca-l muta la alta scoala,

ca se duce la inspectorat etc..

Dar, familia i-a impus copilului sa ia lectii de engleza si spaniola, sa faca

pregatire la matematica si la romana .I s-au promis tot felul de stimulente si premii din

partea parintilor,daca intra la un liceu onorabil.

Continua sa frecventeze un grup de prieteni cu care imparte pasiuni comune :

jocuri, pariuri, biliard, scutere, masini, amatori de falsuri si ‘smecherii’(potrivit

informatiilor obtinute de la colegii lui) ; este la fel de arogant si indisciplinat,dar

stimulat de ceea ce urmeaza sa primeasca si de orgoliu, incearca sa recupereze

golurile.Este modalitatea in care familia , in special parintii, au gasit de cuviinta sa-l

motiveze.

Integrarea scolara este la fel de deficitara , optiunea familiei pentru studiu ‘in

particular’pentru a compensa carentele lui la invatatura ii poate servi la recuperarea

marilor lacune informationale pe care le are , dar este putin probabil ca va reusi sa-i

corecteze devierile comportamentale.

61

Considerente asupra etiologiei devierilor comportamentale :

Indisciplina si aroganta copilului, egoismul si lipsa lui de maturitate sunt in

primul rand o rezultanta a faptului ca parintii lipsesc mult de la domiciliu.Nu i s-a trasat

in familie nici un fel de responsabilitate, nu a fost sanctionat atunci cand a gresit,

parintii simtind probabil culpa faptului ca nu sunt langa el si, ca atare, compensind

eronat absenta lor prin tot felul de recompense nemeritate.

Carentele comportamentale ale copilului se datoreaza in cea mai mare masura unor

factori de ordin exogen : lipsa parintilor si un climat familial hiperpermisiv.

Predictii asupra evolutiei viitoare :

Tinand cont de faptul ca pe termen scurt nu se intrevad modificari in conditiile de

viata din mediul sau familial se impun masuri care vizeaza :

- imbunatatirea rezultatelor scolare (elevul are un coeficient de inteligenta bun,

care-i permite performante mult mai bune) ;

- dezvoltarea personalitatii , insistandu-se pe spiritul de responsabilitate,

autoevaluare corecta, spirit de echipa, altruism,respect, corectitudine ;

- schimbarea anturajului, a grupului de prieteni care exercita asupra sa o

influenta negativa ;

- integrarea scolara a elevului are la baza interventia psihopedagogica a

dirigintelui si a celorlate cadre didactice, dar mai ales a psihologului scolar ;

- se impune o mai buna colaborare cu parintii si sunt necesare eforturi din partea

dirigintelui si a psihologului scolar de a constientiza familia copilului, asupra riscului

crescut de delincventa ( deja a falsificat documente, a luat bani din casa) la care este

expus, in cazul in care ei nu-si schimba atitudinea hiperprotectiva.

Cazul este in prezent monitorizat de psihologul scolar.

62

5.6. EVALUAREA LUCRARII

Actiunile au avut ca scop identificarea comportamentului deviant la

elevii claselor a VIII-a, a factorilor de risc ce pot conduce la delincventa, precum si

elaborarea unor masuri de preventie a comportamentului deviant.

Factorii cel mai pregnant corelati cu devianta sunt :

- climatul familial (afectiv si educativ) ;

- climatul scolar (motivatia fata de studiu, atitudinea, rezultatele 

scolare, climatul relational ) ;

- anturajul (grupul de prieteni, mediul de petrecere a timpului liber) ;

- prezenta simptomelor predeviante ;

Factori mai slab corelati cu devianta sunt :

- situatia economica si conditiile de trai din familie ;

- starea de sanatate ;

- coeficientul de inteligenta ;

Figura 1. Distributia coeficientului de inteligenta la testul Raven

63

Rezultatele testului de inteligenta Raven aplicat subiectilor din esantion au

fost distribuite pe o scala, de la inteligenta superioara la inteligenta

sub medie.

Conform instructiunilor de utilizare a testului, s-au folosit urmatoarele

abrevieri :

IS – inteligenta superioara (IQ peste 120)

IDNM – inteligenta deasupra nivelului mediu (IQ intre 110 si 120)

INMB - inteligenta de nivel mediu, buna (IQ intre 100 si 110)

INMS - inteligenta de nivel mediu, slaba (IQ intre 90 si 99)

ISM - inteligenta sub medie (IQ intre 80 si 99)

La acest test 61,7% dintre subiecti s-au inscris in registrul de inteligenta

superioara si inteligenta deasupra nivelului mediu.Media pe esantion

a IQ este 112,2 .

3 elevi au fost identificati cu risc de devianta pronuntat .

Figura 2. Distributia coeficientului de inteligenta la testul Raven

la elevii cu risc pronuntat de devianta.

64

Nivelul intelectual al elevilor nu asigura adaptarea normala a

a acestora la cerintele scolii si la cerintele sociale . Intelectul slab nu le asigura o

conduita dezirabila.

S-a constatat insa ca pot sa apara dificultati de adaptare si la elevi cu o

dezvoltare intelectuala buna si foarte buna, in cazul in care actiunile educative nu au

fost corect directionate in functie de potentialul intelectual al elevului, de

particularitatile psihoindividuale.Daca nu au fost suficient motivati , daca nu au fost

suficient incurajati, neasiguranduli-se nevoia de succes, securitatea afectiva,

valorificarea maxima a capacitatilor, chiar si elevii cu nivel intelectual bun si foarte bun

pot ajunge la conduite indezirabile, la inadaptare.

Testul arborelui

Datele obtinute in urma aplicarii acestui test evidentiaza la

majoritatea elevilor un bun echilibru,stapanire de sine,capacitati creative,proiecte de

viitor si chiar supraestimare, intr-o proportie peste asteptari

(55.2% au pozitionat desenul in plan central sau au pozitionat desenul in jumatatea

superioara, cu inclinatie usor spre dreapta si au desenat coroane inalte).

Radacina : este total absenta la 48% din subiecti ceea ce indica o teama de

fixare, ezitare, nesiguranta.

Trunchiul : separarea eu-altul ; eu-lume .

- 51% au desenat trunchiul din linii continue ceea ce denota incredere in

sine ,fermitate, perseverenta ;

- 15% au desenat trunchiul din linii intrerupte ceea ce denota

impulsivitate,neliniste,lipsa de rabdare,de incredere, instabilitate afectiva,nervozitate,

inconsecventa motivatiei relationale.Cei mai multi dintre acestia au rezultate mai slabe

la cel putin trei materii (la limita promovabilitatii) ;

- 41% au desenat trunchiul din linii ondulate, ceea ce indica adaptabilitate sociala,

sanatate buna, vitalitate, inventivitate sau capacitate de a ocoli obstacolele. S-a constatat

ca din aceasta categorie de elevi, se desprind subiecti cu rezultatele la invatatura bune

65

si foarte bune, dar tot din aceasta categorie se identifica si subiectii cu un numar de

absente peste medie.

- 3% au folosit pentru desenarea trunchiului linii difuze, intrerupte,mazgalite, ceea

ce sugereaza ezitare, incapacitate de relationare empatica,personalitate insuficient

structurata sau slab exprimata,nevoie de identificare . Subiectii au rezultate slabe si

foarte slabe la invatatura (toti au fost in situatie de corigenta. De asemenea, respectul de

sine , increderea, capacitatea de comunicare, de relationare sunt slabe ( arbori mici,

subdimensionati, pozitionati spre stanga).

Coroana : prezinta o mare varietate ca forma, dimensiuni,pozitionare

expresie grafica generala.Majoritatea au aspiratii inalte ( coroane inalte), sunt

sociabili,sau dornici de relationare (frecvente pozitionari spre dreapta),sunt

optimisti,increzatori.Apare o mare varietate de forme la ramuri,majoritatea indreptate in

sus, sunt mai rar prezente frunzele, cu o singura exceptie, lipsesc fructele.Florile sunt

prezente, dar nu in pom, ci in jurul arborelui (la nivelul solului), la subiectii care au

abordat o reprezentare tip peisaj.

Aceste forme de abordare a desenului indica infantilism, lipsa de maturitate sau

naivitate.La 10% din subiecti coroana este supradimensionata exprimand

grandomanie, supraevaluare,ingamfare, aspiratii care depasesc posibilitatile.Apar insa si

coroane mici, mazgalite, cu linii dezordonate, tremurate sau in forma de balon, ceea ce

denota lipsa de incredere, de stima,lisa de aspiratii,indisciplina, nervozitate,labilitate

psihica,egoism, introversie.57% din subiecti au desenat coroane inalte,cu linii ferme,

indreptate in sus ,cu o forma generala armonioasa sugerand echilibru, o buna

relationare cu mediul social,optimism,incredere. Coroanele subdimensionate, inchise,

cu linii discontinui, tremurate s-au remarcat la elevii cu simptome de devianta si

predevianta, la cei cu rezultate slabe la invatatura si dificultati de adaptare.

66

CONCLUZII

Prin lucrarea de fata ne-am propus evidentierea cauzelor care genereaza

comportamentul deviant la minori, identificarea factorilor de risc in instalarea

deviantelor comportamentale, precum si elaborarea unor masuri de preventie si

consiliere, prin care sa se realizeze corectarea devierilor comportamentale si sa se

obtina imbunatatirea performantelor la elevii cu rezultate slabe, avand in vedere faptul

ca esantionul de studiu cuprinde elevi din clasa a VIII-a, elevi ce se afla in pragul unor

schimbari importante in viata lor : admiterea intr-un liceu . Aspectele care tin de

dezvoltarea personala a individului, in functie de disponibilitatile sale biologice, joaca

un rol important in aparitia delincventei juvenile.Dar, simpla existenta a unor trasaturi

de temperament sau caracter potential delictogen nu genereaza actul antisocial.Baza

motivationala a actului infractional este strans legata de satisfacerea unor necesitati de

securitate, de apreciere, afectivitate si autorealizare.

Din analiza cauzelor ce duc la structurarea devierilor de comportament se

remarca pe langa existenta unor factori endogeni , individuali si actiunea concomitenta

a unor factori microsociali ( familia) si macrosociali (scoala, localitate, apartenenta la

un grup,etc..).

Lucrarea evidentiaza faptul ca in aparitia devierilor de comportament se remarca

existenta unor factori subiectivi (organici, psihoindividuali,psihopedagogici) :

instabilitate emotionala,tulburari de personalitate,interes scazut pentru studiu si valori

spirituale, morale,coroborati cu existenta unui climat familial inadecvat si a unor

influente psihopedagogice neadaptate la specificul individual al al elevilor care

prezinta un comportament deviant.S-a constatat o insuficienta colaborare a familiei cu

scoala la toate cazurile identificate cu risc de delincventa.

Familia este unul dintre factorii cei mai importanti, cu rol deosebit in socializarea

copilului, in structurarea personalitatii acestuia si alaturi de scoala exercita o influenta

determinanta in stabilirea unui comportament dezirabil,in prevenirea unor devieri

comportamentale sau, dimpotriva, in instalarea unor conduite dezadaptative.

67

Metodologia cu caracter predictiv s-a dovedit a avea valoare practica in estimarea

evolutiei comportamentului elevilor pentru ca studiul de fata a avut in vedere : -

cunoasterea mediului in care traieste copilul (cu ajutorul chestionarului completat de

parintii elevilor cu risc de devianta) ;

- evaluarea nivelului de inteligenta prin testul de inteligenta Raven ;

- identificarea unor coponente psihoindividuale care au permis sesizarea unor

predispozitii spre devianta : impulsivitate, agresivitate,tendinta spre minciuna si

duplicitate,impulsivitate, agresivitate - prin testul proiectiv (testul arborelui)

La orele de dirigentie s-a insistat mai mult pe autocunoastere , autoevaluare si

dezvoltare personala, relationare, comunicare si socializare,pe responsabilizare.

Consilierea elevilor cu risc de devianta a urmarit :

> autocunoastere si autoapreciere corecta ;

> dezvoltarea capacitatii de relationare cu altii ;

> elaborarea unor proiecte personale in functie de propriile capacitati ;

> rezolvarea unor sarcini concrete ;

> planificarea activitatii si stabilirea unor scopuri realiste ;

> dezvoltarea capacitatilor intelectual-creative ;

> rezolvarea conflictelor si problemelor relationale cu profesori, parinti, colegi

etc.

> valorificarea optima a abilitatilor si talentelor personale ( un numar important

de elevi aveau talente artistice , abilitati deosebite pentru sport, informatica, domeniu

tehnic s.a.) ;

> rezolvarea unor probleme emotional afective - s-a constat in urma observatiei

si discutiilor personale ca un procent considerabil ( atat fete cat si baieti) erau implicati

68

intr-o relatie ‘sentimentala’ care pentru unii era constructiva, dar pentru multi era un

factor destabilizator ;

Activitatea de consiliere a urmarit sa-i canalizeze pe elevi spre o corecta

evaluare a posibilitatilor (testul arborelui a pus in evidenta la multi elevi o tendinta de

supraevaluare, la altii au fost evidentiate tendinte de subapreciere)

La lectiile de dirigentie elevii au participat la o serie de dezbateri pe teme ce au

vizat o mai buna comunicare cu profesorii, colegii, familia.

Pe viitor aplicarea masurilor de prevenire si consiliere a elevilor este o necesitate nu

numai pentru elevii care prezinta devieri comportamentale si tendinte de delincventa ci

si pentru toti elevii, tinand cont de presiunea din ce in ce mai puternica a unor factori de

ordin social , economic, informational.Personalitatea in formare a copiilor si

adolescentilor este vulnerabila la toti acesti factori care isi pun amprenta asupra intregii

societati.

69

Anexa

PLANIFICAREA ANUALA

- CONSILIERE SI ORIENTARE –

DIRIGENTIE – CLASA a-VIII-a b

1 Autocunoastere si dezvoltarepersonala (ADP) 4 1 5

2 Comunicare si abilitati sociale (CAS) 3 5 8

3 Managementul informatiilor si al invatarii (MII) 3 3 6

4 Planificarea carierei (PC) 4 4 8

5 Calitatea stilului de viata(CSV) 4 2 6

6 Ore la dispozitia dirigintelui (ODD)

- 2 2

TOTAL 18 17 35

Nr.crt

MODULE TEMATICE NR. ORESEM. I

NR. ORESEM. I

TOTAL ORE /AN

70

71

72

PLANIFICARE – SEMESTRUL AL II-LEA - CLASA a VIII-a BS

AP

TA

MÂ

NA

MO

DU

LU

L

TE

MA

TIC

TE

ME

/C

ON

TIN

UT

UR

I

OB

IEC

TIV

E

DE

R

EF

ER

INT

A

OB

SE

RV

AT

II

IOra la dispozitia dirigintelui

Prezentarea structurii orelor de consiliere si orientare pe sem. al ii-lea

IIAutocunoastere si dezvoltare personala

Autoevaluare,aplicarea unui chestionar,interpretarea rezultatelor

1.1.Sa isi autoevalueze punctele tari si pe cele slabe,in raport cu propriile interese privind evolutia personala.

IIIPlanificarea carierei

Profesii si piata muncii

4.1.Sa elaboreze portofoliul personal,pentru conturarea unui traseu educational si profesional

IVComunicare si abilitati sociale

Responsabilitatile si drepturile elevilor

2.1.Sa explice importanta responsabilitatii individuale si sociale in diferite contexte

VManagementul informatiilor si al invatarii

Calendarul si metodologia admiterii in invatamintul liceal si in scoli de arte si meserii

3.1.Sa se documenteze in privinta optiunilor pentru clasa a XI-a, utilizind TIC

73

VIPlanificarea carierei

Analiza avantajelor si dezavantajelor pe care le ofera diverse profesii si meserii

4.1.Sa elaboreze portofoliul personal,pentru conturarea unui traseuprofesional si educational.

VIIComunicare si abilitati sociale

Trasaturi ale unui bun ascultator;forme de manifestare a acestor calitati

2.2.Sa analizeze influenta stereotipurilor si prejudecatilor asupra comunicarii interpersonale.

VIIICalitatea stilului de viata

Stresul si managemmentul sau

5.2.Sa analizeze mecanismele eficiente de adaptarew in situatii de stres sau de criza

IXPlanificarea carierei

Etapele dezvoltarii carierei

4.1.sa elaboreze portofoliul personal ptr. conturarea unui traseu educational si profesional

XComunicare si abilitati sociale

Folosirea stereotipurilor si dezavantajele lor

2.2.Sa analizeze influenta stereotipurilor si a prejudecatilor asupra comunicarii interpersonale

XIManagementul informatiilor si al invatarii

Definitivarea optiunilor pentru admiterea in clasa a ix-a pe baza informatiilor despre ofertele educationale

3.2.Sa analizeze informatiile cu privire la ofertele educationale dupa finalizarea clasei a Vlll-a

XII Calitatea stilului de viata

Noi am ales sa fim nefumatori!

5.1.Sa isi evalueze convingerile,atitudinile si comportamentele

74

definitorii pentru dezvoltarea personala

XIIIPlanificarea carierei

Aptitudini,abilitati,deprinderi necesare diferitelor profesii

4.1. Sa elaboreze portofoliul personal pentru conturarea unui traseu educational si profesional

XIVManagementul informatiilor si al invatarii

Un om informat este un om liber

3.2.sa analizeze informatiile cu privire la ofertele educationale, dupa finalizarea clasei a VIII-a

XVComunicare si abilitati sociale

Comportamentul asertiv, pasiv,agresiv

2.1.Sa explice importanta responsabilitatii individuale si sociale in diferite contexte

XVIComunicare si abilitati sociale

Politetea –haina de sarbatoare

2.1.Sa explice importanta responsabilitatii individuale si sociale,in diferite contexte

.75

Anexe

CHESTIONARUL PENTRU PĂRlNTI ,

Instrucţiuni de complementare: Vă rugăm ca la întrebările cu răspunsuri la

alegere să subliniaţi varianta care vi se potriveşte, iar la întrebările unde trebuie să

completaţi, să scrieţi răspunsul cu cuvinte sau cifre.

1. Condiţii de trai

1.1. Locuinţa este

Încăpătoare Strâmtă

1.2. Copilul are o cameră a sa ?

Da Nu

1.3. Câţi bani de buzunar îi daţi copilului, în medie, într-o săptămână ?

Cca .............................lei

2. Relaţia părinte-copiI 2.1. Câte ore stă acasă copilul, în medie, într-o zi lucrătoare (fără orele de somn)

?

Total ... ore, din care

... ore singur şi ... ore supravegheat

2.2. Care dintre părinţi se ocupă mai mult de educaţia copilului?

Tata Mama

2.3. Care dintre părinţi îl supraveghează mai mult pe copil? Tata Mama

2.4. Îl controlaţi zilnic pe copil dacă şi-a făcut (învăţat) lecţiile pentru a

doua zi?

Da Nu

2.5. Copilul relatează - fară să fie întrebat - tot ce se întâmplă la şcoală

(în , clasă) în fiecare zi ?

76

Da Nu

2.6. Îl întrebaţi zilnic despre notele luate, despre evenimentele mai

însemnate de la şcoală! clasă?

Da Nu

2.7. Sunteţi mulţumit de interesul pentru şcoală şi de rezultatele la

învăţătură ale copilului?

Tata Da Nu

Mama Da Nu

2.8. Sunteţi mulţumiţi de disciplina în şcoală a copilului ?

Tata Da Nu

Mama Da Nu

2.9. Aţi suferit sau suferiţi de o afecţiune nervoasă? Tata Da Nu Mama Da Nu

2.10. Sunteţi adesea bolnav?

Tata Da Nu

Mama Da Nu

2.11. Sunteţi calm? Tata Da Nu

Mama Da Nu

2.12. Treceţi uşor de la starea de veselie la mânie şi invers?

Tata

Mama

Da

Da

Nu Nu

2.13. Vă supăraţi când cineva nu este de acord cu Dv. ?

Tata

Mama

Da

Da

Nu

Nu

2.15. Vă trece repede supărarea?

Tata Da Nu

Mama

Da NuMama Da Nu

2.14. Vă apucă plânsul cu uşurinţă? Tata Da Nu

77

2.17. A veţi impresia că cei mai mulţi oameni vă vorbesc de rău ?

Tata

Da Da

Nu Nu 2.18. Sunteţi excesiv de sever cu copilul? Tata

Da Da

Nu Nu Mama 2.19. Vă descărcaţi adesea supărarea pe alţii? Tata Mama

Da Da

Nu Nu Tata

Da Da

Nu Nu Mama 2.21. Sunteţi religios/credincios?

Tata Da

Nu Nu Mama Da 2.22. Credeţi că sunt necesare şi utile orele de religie de la şcoală?

TataMamaDaDa NuNu 2.23. Obişnuiţi să ieşiţi cu toată familia • la slujbele religioase? Da Nu

• în vizită la rude, prieteni? Da Nu

• la spectacole? Da Nu

• în excursii? Da Nu

2.24. Obişnuiţi să primiţi în familie vizita rudelor, prietenilor cu ocazii deosebite? Deseori Rar

2.16. Vi se întâmplă să nu dormiţi noaptea din cauza unor griji sau necazuri? .

Tata Da

Da

Nu

Nu Mama

Mama

2.20. L-aţi lovit vreodată pe copil?

Deloc 2.25. Faceţi des observaţii copilului?

2.30. Ce 2.30. Ce 2.30. Ce recompense acordaţi copilului?

2.31. Copilul dv. a fugit vreodată de acasă? Da Nu

3. Copilul la el acasă

3.1. Caracterizaţi atitudine a copilului faţă de:

Părinţi: Întotdeauna cuviincios-ascultător Uneori Niciodata

Fraţi-surori: Înţelegător, Mai mult

indiferent

3.2. De care dintre părinţi este mai ataşat copilul?

De tata De mama

3.3. De care dintre părinţi se teme mai mult

copilul?

De tata De mama

3.4. Câte ore, în medie, învaţă copilul?

Într-o zi lucrătoare ........ore

Într-o zi nelucrătoare ........ore

3.5. După opinia dv., şcoala îl supraîncarcă, îi cere prea mult copilului? Da ....................................Nu

3.6 Copilul învaţă suficient timp? Da Nu

Da Nu

2.26. Faceţi "scandal" copilului?

Da Nu

2.27. Vă ce~ţi cu soţia/soţul în prezenţa copilului, pe probleme de

educaţie?

Da Nu

2.28. Vă înţelegeţi cu soţia/soţul în privinţa recompenselor sau pedepse

lor ce urmează să le acordaţi copilului?

Da Nu

2.29. Care sunt sacţiunile pe care le aplicaţi copilului?

3.7.Căte ore ,în medie, petrece copilul intr-o zi in faţa televizorului

Cca.....................ore3.8. A suferit copilul dv. de boli mai grave?

(meningită,encefalită, traumatisme craniene,

epilepsie infantilă, accidente cu urmări mai

grave) Da Nu De ce anume?

4. Prietenii copilului. Copilul pe stradă

4.1. Îi cunoaşteţi pe prietenii copilului dv. (din clasă, şcoală, stradă,

cartier)?

Da Nu Vag

4.2. cât timp, în medie, pe săptămână petrece copilul cu prietenii (cu

"gaşca")?

Cca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. ore

4.3. Ce influenţe credeţi că au prietenii asupra copilului dv.?

Pozitive Negative Unii pozitive -

Alţii negative

4.4. Aveţi cunoştinţă dacă copilul Dv.

• Practică jocuri de noroc, pe bani? Da Nu

• Consumă băuturi alcoolice? Da Nu

• Consumă droguri? Da Nu

• Participă la bătăi? Da Nu

• Participă la furturi, jafuri, tâlhării? Da Nu

• Se ocupă cu sex, pomografie? Da Nu

• Frecventează baruri, discoteci? Da Nu

Numele şi prenumele ............................................................................................. .1.

Anexa

FIŞA PENTRU ELEVII CU RISC PRONUNŢAT DE DEVIANŢĂ

Numele şi Prenumele

Sexul :M/F Familia: intreagă î descompletata(d) Numărul fratilor/surorilor(minori )Starea generala a sănătaţii elevului: FB, B,S, NS· Capul familiei :

muncitor, agricultor, intelectual-inclusiv functionar,

pensionar, şomer, cadru de conducere Situatia la învătătură a elevului: FB, B, S, NS Disci lina şcolară a elevului (caracterizare de ansamblu) : FB, B, S, NS Temperamentul : coleric, flegmatic, melancolic, sangvinic In relaţiile cu colegii de clasă, elevul este: solidar/sociabil (s), retras (r), Egoist (e), cu tendinţe de dominare/agresivitate (d), corect-respectuos (c) In relaţiile cu profesorii elevul este: cuviincios (c), necuviincios cu unii (n) Acte de indisciplină mai frecvente (nedisciplinat la ore, obraznic cu profesorii, cu colegii de clasă, vicii : fumat, băutură, droguri,

pornografie, altele) Cornportarea în familie (apreciere generală ): FB, B, S, NS

Comportarea în spaţiul extraşcolar (apreciere generală): FB, B, S, NS Natura activităţii dominante în timpul liber: culturală, sportivă, practică, religioasă, altele Luat în evidentă de politie (da,nu)

BIBLIOGRAFIA

1. Adler, A.(1991) Cunoaşterea omului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti; 2. Albu E. (2002) Manifestări tipice ale devieri/or de comportament la

elevii preadolescenţi, Ed. Aramis, Bucureşti;

3. Allport, G.W.(1981), Structura şi' dezvoltarea personalităţii, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

4. Banciu, D. Rădulescu, S.M. (1994) Corupţia şi crima organizată în

România, Ed. Continent XXI, Bucureşti;

5. Berge, A. (1972) Copi/ul dificil, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti;

6. Berge, A. (1976) Defectele părinţilor, Ed. Didactică şi Pedagogică

Bucureşti;

7. Bogdan T. (1973), Probleme de psihologie judiciară, Ed. Ştiinţifică

Bucureşti;

8. Bonchiş, E (coord) 2000, Dezvoltarea umană, Ed. Imprimeriei de vest

Oradea;

9. Boncu, S (1998), Devianţă, toleranţă şi conflict normativ, în

,,Psihologia rezolvării conflictului", A. Neculau(coord), Polirom, Iaşi;

10. Clocotici, V.,Stan A. (2000), Statistica aplicată în psihologie,

Polirom, Iaşi;

11. Cosmivici, A., Iacob, L. (1998), Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi;

12.Debesse, M. (1970), Psihologia copilului (de la naştere la

adolescenţă),

Ed. Didactică şi Pedagogică,' Bucureşti;

13. Durkheim, E. (1980), Educaţie şi sociologie, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti;

14. Golu, P. (1977) Sensuri şi valenţe explicative ale conceptului de

amânare la Mihai Ralea În "Revista de psihologie" I1f. 1-2/1977;

15. Holdevici, 1. (1996) Elemente de psihologie, Ed. All, Bucureşti;

16. Horney, K. (1998), Conflictele noastre interioare, Ed. IRI,

Bucureşti;

17.Iluţ, P. (1994), Comportamentul prosocial- comportament antisocial,

În " Psihologie Socialff" 1. Radu (coord.) Ed. EXE SRL, Cluj-Napoca;

18.Illi, Şt, Curs universitar ,,Psihologie judiciară", an universitar

2002/2003, Univ. Ecologică, Bucureşti;

19.Jugău, M., (2002), Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucureşti;

20.Mitrofan, N. (1996), Agresivitatea, în "Psihologie socială. Aspecte

comporane", A. Neculai (coord.), Polirom, Iaşi;

21.Ozunu, D. (1995), Psihopedagogia comportamentului normal şi

deviant, Ed. Genesis, Cluj-Napoca;

22.Răşcanu, R.(1994), Psihologia comportamentului deviant, Ed.

Universităţii, Bucureşti;

23.Rousseau,J.J.(1973), Emile sau despre educaţie, Ed. Didactică si

Pedagogică, Bucureşti;

24.SEN,A.(1978), Educaţie şi terapie. O viziune educaţională asupra

psihoterapiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

25.Tănăsescu, 1. A. Introducere in tehnicile proiective,Bucuresti 2004.

26.Vincent, R. (1972) Cunoaşterea copilului, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti;

27.Zlate,M. (2002) Eul şi personalitatea, Ed. TREI, Bucureşti;

28.Zlate,M. (2006) Fundamentele psihologiei, Ed. Universitara 2006,

Bucureşti.

29.Illi StefanN, Bazele psihodiagnosticului,Ed.

Ecologica ,Bucuresti,2000.

30.Anca Rozorea;Mihaela Sterian,Testul arborelui,Ed. Paideia,

Bucuresti 2000.