Date post: | 12-Jul-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | alexandru-stefan |
View: | 48 times |
Download: | 2 times |
Cuprins Introducere Capitolul I . Caracteristici generale ale orașului Cartagena
1.1 Istoric 1.2 Localizarea geografică
Capitolul II. Caracteristici fizice 2.1 Relief ( și procese geomorfologice semnificative dacă acestea există) 2.2 Clima (factori genetici.temperatura.precipitații. v nturi) 2.3 Hidrografie (domenii hidrologice: areic, endoreic, exoreic) 2.4 vegetație. faună. soluri
Capitolul III. Caracteristici demografice 3.1 Evoluția numerică a populației 3.2 Dinamica naturală (natalitate,mortalitate, bilanț natural) 3.3 Dinamica migratorie (imigranți, emigranți, bilanț migratoriu)
Capitolul IV. Caracteristici economice 4.1 Agricultură și industrie 4.2 Căile de comunicație și transporturile 4.3 Turismul 4.4 Comerțul și relațiile economice internaționale
Concluzii Bibliografie
INTRODUCERE
Lucrarea de față, reprezintă un studiu geografic asupra orașului Cartagena,
regiunea Murcia, Spania, despre situația demografică, economică, socială și potențialul
natural. Analiza a fost realizată pentru intervalul 19902015.
Provincia Murcia, este o regiune în general accidentată, străbătută de ultimele
șiruri ale Cordilierei Betice și de numeroasele sierre subbetice.
Climatul murcian este mediteraneean (temperatura medie anuală oscilează de la 14 °C la
18°C, după altitudine și depărtarea de mare, iar precipitațiile de la 300 la 400 mm, cu 30
zile ploioase pe an).
Regiunea este slab dezvoltată din punct de vedere economic.
Industria este, în general, slab dezvoltată. Ea se concentrează în general în sud, în
zona Cartagenei (singurul centru industrial de importanță națională) și a Mazarrónului.
Aici, în sierrele din jurul celor două orașe se exploatează plumbul și zincul (provincia
Murcia este prima și respectiv a doua producătoare spaniolă). Cartagena are (la
Escombreras, port special amenajat pentru petrol) o mare rafinărie de petrol, orașul fiind
și punctul de pornire al oleoductului care transportă petrolul brut la Puertollano, în
Castilia. Cartagena este și un important centru siderurgic și al construcțiilor de nave (de
veche tradiție).
Economia regiunii este mai mult agrară. Este o zonă de culturi mediteraneene, de
cultivarea legumelor, cultura vițeidevie. La caise, piersici și lămâi, provincia Murcia
ocupă primul loc în Spania, iar la tomate, locul al doilea. Zona murciană este și o
căutată regiune turistică.
Din punct de vedere al populației, concentrarea urbană este destul de slabă (doar
două orașe Cartagena și Murcia trec peste 200.000 locuitori).
Cartagena (216 301 locuitori 2015), este principalul centru industrial al întregii
regiuni, cu mari întreprinderi de prelucrare a minereului extras din regiune, cu un
important șantier de construcții navale (militare), cu o mare rafinărie de petrol și cu
întreprinderi ale industriei chimice (fertilizante). Cartagena este și cel mai important
port al Spaniei pentru petrol și unul dintre cele mai active porturi ale Mediteranei.
Istoria orașului este veche, de peste 3000 ani. Așezare Iberică (Mastia), pe vatra căreia
cartaginezii au ridicat orașul Quarthadasat, cunoscut nouă cu numele roman Carthago
Nova. Decade apoi, în evul mediu, fiind o neînsemnată așezare pescărească.
Dar în secolul XVIII își recapătă importanța prin transformarea lui întrun arsenal
militar și prin construirea șantierului naval. În secolul XIX a fost un puternic nucleu al
mișcării anarhiste și centru de „pronunciamentos” (cel mai cunoscut, în 1873, când sa
proclamat „cantonul federalist al Cartagenei”). Aici, la Cartagena, sa pronunțat pentru
republică, în 1936, majoritatea flotei spaniole. Din vremurile apuse, se mai păstrează
resturile unei fortificații romane, unde sa descoperit un bust al lui Hasdrubal amintind
de Carthago Nova, iar din evul mediu, catedrala Santa Maria la Vieja (construită pe
locul celei mai vechi dintre bazilicile creștine ale Spaniei, din elemente ale
construcțiilor romane și bizantine) și biserica Santa Maria de Gracia, cu sculpturi
realizate de murcianul Salzillo.
Ca și încheiere a introducerii, lucrarea de licență este structurată după cum
urmează: o parte de introducere, 4 mari capitole in care sunt prezentate detaliile cu
privire la orașul Cartagena, iar în partea de final avem Concluziile și Bibliografia.
Capitolul I
Caracteristi generale ale orașului Cartagena
1.1 Istoric
Cei care au dat numele peninsulei, sunt „iberi”, o populație
nordafricană, infiltrată dea lungul țărmurilor Levantului spaniol
pănă la Pirinei, iar de aici, mai departe, până în câmpiile Franței și
chiar până în insulele britanice.
După așezarea iberilor aici în peninsulă (sfârșitul mileniului II î.e.n.)
întreg mileniul I î.e.n. este marcat de evenimente care au contribuit
decisiv la formarea chipului istoric al Spaniei. ig. 1.1 ← F
ig. 1.2 ↓ F
Primii străini cu care
iberii au venit în contact,
au fost îndrăzneții
navigatori fenicieni care,
după ce au explorat
amănunțit țărmurile
Mediteranei, au abordat
și coastele Iberiei, pe
care au numito
Isaphania (coasta
iepurilor).
Pe la mijlocul mileniului I î.e.n. au abordat iberia (sau „Isaphania” în cazul
acesta) cartaginezii. Mult mai ambițioși decât predecesorii lor și având baza chiar în
bazinul vestic al Mediteranei, cartaginezii șiau extins dominația în aproape întreaga
peninsulă, preluând moștenirea feniciană, gonind pe elini (colonii grecești pontice),
distrugând pe cel mai puternic rival, Tartessos (un oraș portuar pe coasta sudică a
peninsulei Iberice, în Andaluzia de astăzi, faimos prin extraordinara bogăție din
comerțul cu metale, centrul unui întins și înfloritor regat) și creând în Baleare, puternica
bază de la Ebussus (Ibiza de azi). Șiau lărgit apoi metodic, teritoriile stăpânite, mai ales
în preajma și în timpul lungului și sângerosului conflict cu Roma cunoscut sub numele
de „războaiele punice” (pentru că „puni” îi numeau romanii pe cartaginezi).
Înfrântă în primul război punic (264241 î.e.n.) Cartagina pierde Sicilia, apoi, în
241238, Sardinia. Pierderea Siciliei grânar al Cartaginei a fost dezastruasă pentru
„puni” care au început extinderea domeniului lor iberic, ca o compensație. După
cucerirea Spaniei meridionale și orientale până la capul Nao, unde au construit
fortăreața cunoscută sub numele dat de elini, Akra Lenke (Alicante de azi), sub
conducerea lui Hamilcar Barcas, cartaginezii siau extins teritoriile până la Ebru, sub
conducerea lui Hasdrubal. Acesta a creat o nouă bază pentru cuceririle cartagineze, pe
care a numito QuartHadasat, cunoscut cu numele roman de Carthago Nova (Cartagena
de azi).
În 219 î.e.n., tânărul Hannibal, fiul lui Hamilcar Barcas a atacat orașul Saguntum
care era aliatul Romei pe care la cucerit, după 8 luni de asediu, dezlănțuind astfel al
IIlea război punic în perioada 218201 î.e.n., în cursul căruia sa evidențiat marele
talent strategic al tânărului general cartaginez. Însă legiunile Romei au început să fie
stăpâne pe situație și în 206 î.e.n. Publis Cornelius Scipio a lichidat, prin acțiuni militare
energice, dominația cartagineză în Spania și la înfrânt, în Africa (202 î.e.n.) pe
Hannibal.
ig.1.3 Cei trei conducători cartaginezi F
Sursă (Fig.13):Francisco de P. Par é s, Historia de España, Editura F.T.D., 1924, pag. 8; 11; 12
Orașul a trăit cele mai bune momente pe perioada dominației romane între
sfârșitul secolului III î.Hr. și începutul celui deal IIlea d.Hr..
Orașul sa bazat pe bogăția minieră, pe totografia unică împrejmuită de dealuri și cu o
mare interioară El Almarjal ce permitea o apărare ușoară și sigură.
La sfîrșitul imperiului roman, intră întro perioadă de declin ce a durat până în
epoca modernă. Această perioadă a fost marcată de trecerea vandalilor și dominația
vizigoților, perioadă ce sa încheiat o dată cu venirea trupelor bizantine în anul 555 și au
transformat orașul în capitala provinciei spaniole, care se întindea în partea de SSE, de
la Malaga până la Cartagena.
În perioada 621734, orașul a fost dominat din nou de vizigoți până la cucerirea
arabilor care au domnit până în 1245. Perioada imediat următoare a fost una de declin,
reveninduse în secolul XVI datorită economiei și politicii, decăzând din nou în secolul
XVII datorită epidemiilor ce au afectat orașul pe perioada întregului secol.
Cartagena șia revenit în secolul XVIII, când a devenit capitala Departamentului
Maritim al Mediteranei în anul 1728. Datorită construcției Arsenalului, castelelor din
aceas perioadă și a bărăcilor furnizate în plan de fortificație al orașului, sa declanșat o
mare activitate de construcții ce au atras în scurt timp, între 10 000 și 50 000 locuitori.
După o nouă perioadă de criză în prima jumătate a secolului XIX, a doua jumătate
a acestui secol a fost un succes datorită mineritului, ce a servit ca un stimul pentru
industrie și comerț. În tot acest timp au fost consruite numeroase edificii publice și
private.
În anii `50, Cartagena a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare a industriei din Valle
de Escombreras, etapă ce a durat până în anii `90. După această perioadă, Cartagena a
început să privească spre trecut, transformândul întrunul dintre principalele atracții
turistice. Așa, orașul a intrat în secolul XXI cu un bogat patrimoniu istoric, artistic și
arhelogic recuperat.
1.2 Poziția geografică a orașului Cartagena
Fig.1.2.1 Localizarea orașului Cartagena la nivelul Peninsulei Iberice
Fig. 1.2.2 Localizarea orașului Cartagena în cadrul regiunii Cartagena
Sursă (Fig.12): www.google.ro/maps
Orașul Cartagena este localizat în sudestul Peninsulei Iberice, în regiunea
Murcia, la intersecția paralelei de 37°36`43” latitudine nordică cu meridianul de
0°58′55” longitudine vestică.
În cadrul regiunii Murcia, Cartagena oraș port mediteranean, se află situat în
partea de sudest, la o distanță ce circa 50km față de orașul Murcia (oraș reședință) și
aproximativ 450km față de Madrid, capitala țării.
Fig.1.2.3 Municipiile regiunii Murcia (Sursa: http://www.carm.es/econet/mapas/mapa_municipios.html)
NV: Fuente Álamo de Murcia
N: TorrePacheco NE: Los Alcázares , San Javier
V: Mazarrón
E: La Unión
SV: Marea Mediterană S: Marea Mediterană SE: Marea Mediterană
Cartagena se învecinează la N cu Torre Pacheco, în NE cu Los Alcázares și San
Javier, în E cu La Unión, în V cu Mazarrón ,în NV cu Murcia si Fuente Álamo de
Murcia și în S, SE, SV cu Marea Mediterană.
Teritoriul administrativ al municipiului are o suprafață de 558,1 Km , iar ₂
populația este de 216 301 locuitori (2015). Aceste dimensiuni îl situează pe locul doi
după orașul Murcia cu 439 998 locuitori (2015).