Letonia

Date geografice

Suprafaţa : 64.600 km2; 1,5 % apă

Populaţia : 2.331.500 locuitori

Capitala : Riga

Litoralul : 600 km

Cea mai mare altitudine : Gaizinkalns (311 m)

Cel mai lung râu : Daugava (Dvina de Vest) , porţiunea letonă de 357 km (în întregime 1.020 km)

Limba: letonă (limbă oficială), rusă;

Religia: protestanţi, catolici, ortodocşi;

Media de viaţă: 65 de ani la bărbaţi şi 76 de ani la femei;

Moneda: lat (1 lat = 100 santim)

Principalele exporturi: lemn şi produse din lemn, maşini şi echipamente, metale, textile, produse alimentare

Letonia este mărginită la nord de Estonia, la est de Rusia şi Belarus, la sud de Lituania şi la vest de Marea Baltică. Peisajul leton este caracterizat de acumulări morenice (sub forma unor dealuri joase) şi depresiuni cu lacuri rezultate în urma topirii gheţii în timpul ultimei glaciaţiuni (care s-a încheiat acum 10.000 de ani). Zonele joase de lângă Riga şi golful Riga sunt înconjurate la vest de Dealurile Kurlandiei, iar la est de Dealurile Livoniei.

De-a lungul ţărmului mării se întinde o fâşie îngustă, acoperită de nămol, cu dune de nisip şi lagune. Între regiunile deluroase se află şesuri întinse şi roditoare, care s-au format în văile râurilor de după glaciaţiune sau pe locul unor lacuri care s-au umplut (cu aluviuni). Reţeaua hidrografică densă şi multitudinea de lacuri cu ape puţin adânci, împreună cu numărul mare de mlaştini, au creat un sistem ecologic complex. În Parcul Naţional Gauja şi în cinci rezervaţii naturale, este în prim plan protejarea acestui sistem.

Clima

Letonia are o climă temperată cu influenţe maritime. Iernile sunt blânde, iar verile sunt răcoroase în zona Mării Baltice, iar în partea de est iernile sunt friguroase şi verile călduroase. Temperaturile medii anuale înregistrate sunt de -5oC în ianuarie, şi 17oC in iulie. Cantitatea medie a precipitaţiilor anuale se încadrează între 560 şi 790 mm. Zapada acoperă solul între două şi patru luni pe an, uneori chiar mai mult, iar lunile iulie şi august sunt cele mai ploioase.

Agricultura

Principalele culturi : cereale, sfeclă de zahăr, cartofi, leguminoase. În domeniul creşterii animalelor domină producţia de lapte şi creşterea vacilor pentru carne, precum şi creşterea porcilor. Este important şi pescuitul (mai ales pescuitul de heringi şi şprot). De asemenea silvicultura este o ramură importantă deoarece 40 % din teritoriul ţării este acoperit de păduri.

PARCUL

GAUJA

Flora şi fauna

Pădurea acoperă 47% din teritoriul ţării. Pădurea este mai densă în partea nordică. Cei mai răspândiţi copaci sunt pinul şi molidul, dar şi

stejarul şi teiul european sunt caracteristici pentru peisajul letonian. În păduri şi nu numai sunt întâlnite multe specii de ciuperci comestibile.

Dintre speciile de animale întâlnite pe teritoriul Letoniei amintim elanul, cerbul, porcul sălbatic, lupul, castorul, precum şi altele. În Letonia sunt întâlnite peste 300 de specii de păsări dintre care barza albă, barza neagră, vulturul auriu, bufniţa, ciocănitoarea, privighetoarea.

Resurse

În Letonia, resursele naturale sunt limitate. Depozitele de turbă sunt cele mai mari, acoperind 10% din suprafaţa totală a ţării. Se mai întâlnesc şi zăcăminte de gips, folosit la fabricarea materialelor de construcţii. Pe teritoriul Letoniei sunt întâlnite şi zăcăminte de chihlimbar.

Transport

În Letonia căile ferate se întindeau pe 2.347 de km în anul 2002, iar şoselele pe 73.202 km dintre care 28.256 de km pavate. Căile navigabile se întind pe 300 km, practicabile pe tot parcursul anului. Cele mai importante porturi ar fi Liepaja, Riga şi Ventspils. În 2002 în Letonia erau 38 de aeroporturi.

Riga (capitala Letoniei)

Riga este situată pe malul Mării Baltice, la gura de vărsare a râului Daugava, la 56°58' N - 24°8' E. Riga este cel mai mare oraş din Ţările Baltice, fiind un centru important cultural, educaţional, politic, financiar şi politic din zonă.

Centrul istoric al oraşului Riga a fost inclus în anul 1997 de cǎtre UNESCO pe lista locurilor din patrimoniul cultural mondial, iar oraşul este remarcat în mod special pentru arhitectura lui în stil Art Nouveau (Jugendstil), putându-se compara din acest punct de vedere numai cu Viena, Praga sau Barcelona.

Riga este amplasată pe locul unei aşezări antice a livonienilor, un trib antic fino-ugric, la confluenţa râurilor Daugava şi Ridzene (în letonă: Rīdzene). Râul Ridzene era cunoscut la începuturi sub numele de Riga, într-un moment dat formând un port natural cunoscut drept Lacul Riga, dispărut în ziua de azi. Se consideră că râul a împrumutat numele său oraşului.

Întemeierea modernǎ a oraşului este pusǎ de istorici pe seama negustorilor germani, mercenarilor şi cruciaţilor care au ajuns pe aceste pământuri în a doua jumǎtate a secolului al XII-lea, atraşi de zonele slab populate, noi pieţe potenţiale şi de posibilitatea de a converti prin misionarism populaţiile locale, pǎgâne, la creştinism. Negustorii germani au înfiinţat un avanpost comercial pentru comerţul cu balţii lângǎ aşezarea livonianǎ de la Riga în 1158. Cǎlugǎrul augustinian Meinhard a construit o mânǎstire aici prin anul 1190.

Riga a fost o poartǎ pentru comerţul cu triburile baltice şi cu Rusia. În 1282, Riga a devenit membrǎ a Ligii Hanseatice. Hansa s-a transformat dintr-o asociaţie a negustorilor într-o uniune liberǎ a oraşelor din Germania de nord şi din Balticǎ. Datoritǎ politicilor protecţioniste care favorizau membrii germani, Liga Hanseaticǎ s-a dovedit un succes economic, dar politicile exclusiviste au generat o competiţie acerbǎ. Ultima Dieta a fost convocatǎ în 1669, într-un

moment în care puterea ei era deja slǎbitǎ şi când apǎruserǎ alianţe care-i limitatserǎ drastic puterea (între Lituania şi Polonia pe de-o parte şi Suedia, Danemarca şi Norvegia pe de altǎ parte). Totuşi, trebuie admis cǎ Hansa i-a dat Rigǎi instrumentele necesare stabilitǎţii economice şi politice, care i-au asigurat o temelie rezistentǎ de-a lungul tuturor tulburǎrilor politice şi a conflictelor care au urmat.

După dispariţia influenţei Hansei, Riga a devenit obiectul intereselor străine militare, politice, religioase şi economice. Locuitorii Rigăi au acceptat Reforma în 1522, punând capăt puterii cardinalilor catolici. Cum Ordinul Cavalerilor Teutoni pierise în 1521, oraşul s-a bucurat de statutul de oraş liber timp de 20 de ani. În 1581, Riga a ajuns sub dominaţia Uniunii Statale Polono-Lituaniene. Încercările de reconvertire a populaţiei zonei la romano catolicism

au eşuat în 1621, când oraşul a fost cucerit de regele Suediei Gustavus Adolphus. Acesta a intervenit în Războiul de trezeci de ani nu numai pentru a obţine câştiguri politice şi economice, dar şi pentru a fi un sprijin protestantismului luteran. Livonia a rămas sub controlul suedezilor până în 1710, în această perioadă Riga bucurându-se de o largă autonomie.

În acel an, în timpul Marelui război nordic, trupele ruseşti

conduse de ţarul Petru cel Mare au cucerit Riga. Dominaţia Suediei în regiunea nordică s-a terminat, Rusia devenind cea mai importantă putere nordică, noul ei statut fiindu-i confirmat prin Tratatul de la Nystad din 1721. Riga a fost anexată Rusiei şi a devenit un important oraş industrial şi port la Marea Baltică al Imperiului Rus, căpătându-şi libertatea doar la sfârşitul primului război mondial. În 1900, Riga era al treilea oraş al Rusiei, după Moscova şi Sankt Peterburg, din punct de vedere al numărului muncitorilor industriali.

În perioada interbelică, Letonia şi-a canalizat interesul către ţările din Europa de Vest. A fost instituită funcţia de Preşedinte al Republicii şi a fost ales un Parlament democratic. Letonia a fost recunoscută ca limbă oficială în Letonia; a fost admisă în Liga Naţiunilor.

Riga era descrisǎ de vizitatorii strǎini ai oraşului ca "Paris al nordului", mai ales datorită frumuseţii arhitecturii sale şi a numeroaselor clădiri publice şi private care fuseseră construite în stilul Art Nouveau.

În 2001, Riga a sǎrbǎtorit 800 de ani de la întemeiere. La 29 martie 2004 Letonia a devenit membrǎ a NATO, iar la 1 mai 2004 Letonia a devenit membrǎ a UE.