JEAN DAVIDSON

MagiculManhattan

ALCRIS

Capitolul 1

New York! Str`zi lungi [i drepte. {iruri nesfâr[itede ma[ini. Lumini \nc` aprinse \n apartamente saubirouri — func]ionari entuzia[ti, luptând pentruprimul loc, se gândi ea. Dac` ar fi deschis fereastra,ar fi sim]it pulsul ora[ului, \n permanen]` treaz, \npermanen]` plin de activitate. De la etajul dou`zeciputea vedea faimoasa cl`dire Empire State [i pu]inmai spre nord, o pat` \ntunecat`: Central Park.

Ellen oft` u[or [i se aplec` s` aprind` veioza,\nainte de a trage draperiile. De undeva de jos seauzi sirena ma[inii poli]iei, destul de sinistr`.

New York: cel mai tulbur`tor ora[ din lume, iarea, Ellen J. Huntsworth, o englezoaic` de nicidou`zeci [i patru de ani, avea prilejul de a lucra aici.Ar trebui s` fie bucuroas`, emo]ionat` de [ansaaceasta. {i chiar fusese, \n clipa \n care ajunsese —

5

dornic` s` \nceap` o via]` nou`, a[teptândner`bd`toare s` cunoasc` realitatea ora[ului privitdin taxi pe drumul de la aeroport.

Dar acum totul trecuse, disp`ruse ca str`lucireaunei bijuterii ieftine. Venise doar de dou`s`pt`mâni, [i deja \i era un dor nebun de cas`. |ilipseau razele blânde de soare ale dimine]ii lon-doneze, spa]iile, prietenii. |i era dor chiar [i defamilia ei, ceea ce nu s-ar fi a[teptat niciodat`.

{i iat-o acum, \ntr-un apartament frumos, mod-ern, foarte bine dotat, f`r` s` aib` unde s` plece, f`r`s` aib` pe cineva cu care s` vorbeasc`. Lui Ellen nu-ipl`cea s` se autocomp`timeasc`, dar trebuia s`recunoasc` [i s` accepte sentimentul acesta.

|ncercase. Din greu. Dar rug`min]ile [i mul]umi-rile pe care le rostea ea cu o voce joas`, p`reau s`-ienerveze [i mai mult pe new-yorkezi. La serviciuparc` nici nu exista, de[i se d`ruise trup [i sufletmuncii. Nu \n]elegea, nu i se mai \ntâmplase. Poatec` nu fusese niciodat` \n centrul aten]iei la petrecerisau la birou, dar avusese \ntotdeauna o mul]ime deprieteni cu care s` se distreze. Colegii ei americanipur [i simplu o ignorau.

Se plimba nelini[tit` prin camer`, atingând u[orcanapeaua de piele, apoi raftul lustruit al bibliotecii.|n timpul nop]ii \i era cel mai greu. Afar` era\ntuneric, iar ea se sim]ea prizonier`. Auzise atâteapove[ti teribile despre str`zile din New York, \ncât \iera team` s` ias` seara.

6

Se privi \n oglinda enorm` de pe perete [i sestrâmb`. Avea un p`r ro[cat m`t`sos, care-i c`dea peumeri, ni[te ochi c`prui calzi... „Brrr“, mârâi ea,exasperat` de imaginea blând`, casnic` din fa]a ei.Ora[ul se afla acolo, \n clipa aceea, la picioarele ei.N-o ajuta cu nimic dac` se ascundea \n apartament,departe de via]a trepidant`. Trebuia s` fac` ceva! N-o\nv`]ase primul ei [ef, cel care o ini]iase de altfel \npia]a bursier`, c` riscul \nsemna totul? „Nu ri[ti, nucâ[tigi“.

|[i lu` repede geaca de piele [i sacul de voiaj depe unde le aruncase când sosise acas`, [i se \ndrept`c`tre u[`. Erau dou` \ncuietori [i-i trebuir` câtevamomente s` ajung` \n coridor. „Parc` a[ fugi dinFort Knox“, \[i spuse.

Recuno[tea c` agen]ia \i g`sise ceva dr`gu], chiardac` mai mic, dar un apartament \n Manhattan nu-l\nchiriai peste noapte. Pl`tea cât de mult \[i per-mitea, dar avea o locuin]` confortabil`, sigur` [ibine decorat`. Exista chiar [i o camerist`. Str`b`tuholul pân` la ascensor [i ap`s` butonul. Ca de obi-cei, liftul era gol [i Ellen se sim]i din nou \n afaralumii.

Parterul era placat cu marmur` [i la intrare se aflao fântân` artezian` \nconjurat` de verdea]`. Tocmaicând voia s` trag` u[ile imense de sticl`, portarul \istrig`:

— Bun` seara, domni[oar` Huntsworth.Se \ntoarse s`-i r`spund`, [i \n clipa aceea u[a o

7

lovi \n plin [i o \mpinse câ]iva pa[i \napoi, dezechili-brând-o. Bomb`nind sup`rat`, v`zu de parteacealalt` a geamului un b`rbat \nalt, brunet, carep`]ise acela[i lucru, \ncercând s` intre [i vorbindpeste um`r cu cineva dintr-o limuzin`.

Se fixar` câteva momente.„Unul dintre noi trebuie s` fac` loc“ se gândi

Ellen, „[i b`nuiesc c` a[teapt` s` fiu eu aceea“.Dar chiar \n secunda urm`toare, b`rbatul \i

deschise u[a, cu un zâmbet nu foarte \ncântat.— |mi pare r`u, spuse el, cred c` nu m` uitam pe

unde merg. Totul e-n regul`?Uimit`, Ellen privi drept \n ochii aceia cenu[ii.— Da, totul e-n regul`. Nici eu nu eram prea

atent`.Continu` s` se uite la el, [i \n cele din urm` fu

r`spl`tit` cu un zâmbet. |[i d`du seama c` se afla \nfa]a unui b`rbat extrem de frumos, \nalt [i atletic,\mbr`cat \ntr-un costum gri impecabil, [i\mpr`[tiind o energie debordant`, diferit` deoboseala evident` a oamenilor de afaceri care se\ntorc acas` de la birou.

— Sper c` nu e[ti [ocat`, nu? Te ui]i la mine deparc` a[ fi stafie.

— Dar... e[ti englez, nu-i a[a? E prima dat` cândcineva \[i cere scuze \n fa]a mea de când am venit laNew York.

— Pe jum`tate... Probabil, jum`tatea englez` [i-acerut scuze. Nu m` pot \mpotrivi obiceiului.

8

Newyorkezii pot fi cam violen]i uneori. Va trebui s`\nve]i s`-]i faci drum printre ei, s` le câ[tigi respec-tul. Se pare c` nu e[ti de prea mult` vreme pe aici.

— Doar de dou` s`pt`mâni.El cl`tin` din cap.— {i ]i-e dor de cas`. O s`-]i treac` — st`tea cu

mâna pe u[`, f`r` a schi]a vreun gest c` voia s` intre.Ai nevoie s` vorbe[ti cu ni[te prieteni, apoi te veisim]i mai bine.

— Din nefericire, deocamdat` nu cunosc penimeni pe aici, r`spunse Ellen, c`utând tonul potri-vit pentru a nu l`sa s` se vad` autocomp`timirea demai devreme. A[a c` am ie[it doar s` m` plimb pu]in.

El se \ncrunt` [i se apropie cu un pas.— Poftim? Afar`?! E[ti sigur` c` e \n]elept? Nu

cred c` ai nevoie de aer proasp`t, oricum e mair`coare \n`untru.

Pierzându-[i curajul, ea se trase \napoi.— Via]a e acolo, afar`, [i abia a[tept s-o tr`iesc.— Da, e acolo, cu p`r]ile pl`cute [i nepl`cute.

Scutur` din cap, [i Ellen observ` câteva [uvi]e de p`ralbe. E o nebunie. De ce nu iei un taxi s` te duc` laun spectacol?

— Nu, mul]umesc. Era hot`rât` s` nu asculte denici o voce a ra]iunii. {tiu ce fac. Nu po]i sim]i cuadev`rat un loc dintr-o ma[in`.

— Ascult`-m`, str`zile nu sunt pentru o tân`r`singur`. Ar trebui s` a[tep]i pân` vei avea pe cinevacare s` te \nso]easc`.

9

U[or iritat`, Ellen \i d`du la o parte mâna de peum`rul ei [i rosti cu asprime.

— Mul]umesc, dar nu sunt chiar atât de tân`r`. {imi-am purtat singur` de grij` mul]i ani.

Se privir` din nou.— Bine, \ns` te rog s` nu te plimbi pe alei

\ntunecate. Po]i s`-mi promi]i asta?Gestul ei [ov`itor nu era chiar r`spunsul pe care-l

a[tepta b`rbatul. Dezaprobând-o clar, el intr` \n celedin urm` \n cl`dire.

Ellen f`cu doar câ]iva pa[i pe trotuar, apoi arunc`o privire \napoi. Necunoscutul schimba câtevacuvinte cu Joe, portarul. Dup` ce-l v`zu disp`rând \nlift, Ellen se \ntoarse.

— Joe, cine e b`rbatul acela? \ntreb` ea.Portarul chicoti:— Te-a prins, nu-i a[a? Are acela[i efect asupra

tuturor femeilor! Este domnul Redman. DonRedman. Locuie[te aici de vreo doi ani.

— Mul]umesc, \i zâmbi Ellen \nainte de a ie[i dinnou.

Don Redman. Cum de st` \n cl`direa asta dedou` s`pt`mâni, [i nu-l v`zuse niciodat`? Cinevaatât de atr`g`tor?... M` rog, nu avea ceea ce senume[te o frumuse]e clasic`, dar felul \n care vor-bea, felul \n care se mi[ca emanau o anumit` for]`de atrac]ie. {i locuia deasupra ei! Dar, frumos saunu, p`rea s` aib` un obicei sup`r`tor: \i pl`cea s`dea sfaturi chiar [i atunci când nu i se cereau. {i

10

acesta era unul dintre lucrurile pe care Ellen le uracel mai mult. Se str`duia enorm pentru a sc`pa deamestecul celorlal]i \n via]a ei, [i ultima dorin]` dinclipa aceasta era ca un str`in s-o ia de la cap`t!Presupunând c` vor mai avea norocul s` dea unulpeste altul...

Fusese o prostie din partea ei s` spun` c` erasingur` \n New York. Chiar dac` e doar pe jum`tatebritanic, s-ar putea s` se simt` obligat s-o protejeze.Ellen bomb`ni printre din]i. Gata cuautocomp`timirea! Cu siguran]` nu avea nevoie nicide compasiunea celorlal]i, ar fi de nesuportat. Dac`ei doi se vor mai \ntâlni vreodat`, o vor face de pepozi]ii absolut egale.

** *

La ora opt fix, Ellen intra la Asocia]ia Geiger, [iv`zu c` nu e prima, ca \ntotdeauna. |i pl`cea s` setrezeasc` devreme, a[a c` se obi[nuise repede curutina firmei. Aceasta era destul de mic` pentru stan-dardele New York-ului, dar se bucura de prestigiu [ide o vechime remarcabil`; ocupa dou` etaje dintr-unzgârie-nori. Sec]iunea judiciar` [i directorii executivise aflau la etajul al treisprezecelea, agen]ii de schimb[i administra]ia la etajul al paisprezecelea. Ellenlucra \mpreun` cu ceilal]i agen]i de schimb \ntr-o\nc`pere imens`, cu un covor moale, bej, cu aer

11

condi]ionat [i plante decorative \n spatele birourilor— \n general, o atmosfer` proasp`t`, pl`cut` [ilini[tit` la aceste ore ale dimine]ii.

Trecu pe lâng` Mark, care citea ziarul [i care clipiscurt \n semn de salut, [i pe lâng` Maggie care-id`du un \nvior`tor „Bun` diminea]a“. Maggie era\ntotdeauna foarte elegant`, \n costumele ei dem`tase gri sau crem [i cu bluzele ce p`reau scoasedin cutie, \n fiecare zi. Purta p`rul scurt [i st`pâneaarta machiajului.

Ellen era sigur` c` Maggie remarcase deja c`-[i\mbr`case prin rota]ie, \n cele dou` s`pt`mâni, celemai bune haine — de fapt, erau demodate sau chiarponosite. Ellen a[tepta cu ner`bdare primul salariupentru a face ni[te cump`r`turi pe Fifth Avenue, cas`-[i \nnoiasc` garderoba.

Ajunse \n... spa]iul ei de munc`; biroul ei, tele-fonul ei, ecranele video. Acestea din urm` eraucele mai importante pentru c` ele \i afi[aupre]urile curente, o puneau \n leg`tur` cu WallStreet, cu Londra [i cu alte centre financiare din\ntreaga lume, \n orice moment al zilei. Ridic`privirea [i v`zu ora la Londra, Mellbourne, HongKong, sau Tokyo. Pe mas` se aflau teancuri deacte, documente, noti]e [i un foarte performantcalculator.

Pentru o clip`, Ellen sim]i din nou un mare avânt \nfa]a tuturor acestor lucruri — reu[ise! |n ciuda obsta-colelor, reu[ise, f`cuse primul pas, se afla pe drumul

12

cel bun, [tia asta! {i mai [tia c` trebuia s` se considerenorocoas` c` face ceea ce dore[te, unde-[i dore[te.

Dou` ore mai târziu, atmosfera se \ncinsese, darnu era nimic neobi[nuit. Maggie, Mark, Clyde [i to]iceilal]i erau implica]i \n cump`r`ri, vânz`ri, d`deausfaturi, iar vocile lor treceau de la tonalit`]i joase laadev`rate strig`te. Telefoanele zbârnâiau, degetelealergau pe tastaturile calculatoarelor. Ellen eramul]umit` c`-l satisf`cuse pe unul dintre cei maiprieteno[i clien]i, o anumit` doamn` Goldberg, caresunase \n fiecare diminea]`, insistând s` afle situa]iape pia]a financiar`. |[i roti capul pentru o scurt`relaxare, apoi aten]ia \i fu atras` de rumoarea dinjur, provocat` de apari]ia domnului Abrams,vicepre[edintele firmei. Acesta se \ndrept` c`tre ea.

— Bun` diminea]a, Huntsworth, rosti el trântindu-ipe birou un teanc de hârtii.

To]i erau numi]i pe numele de familie, obiceicare nu prea-i pl`cea lui Ellen.

Abrams \[i trase un scaun [i se a[ez`, nelini[tind-opu]in. N-o \ntrebase dac`-i permitea s-o \ntrerup`,dar probabil, fiind nou-venit` [i cea mai tân`r`, nucâ[tigase acest drept.

— Am o list` aici, cu cinci oameni, to]i interesa]ide acela[i portofoliu. Vreau s` te ui]i pe ea [i dup`-amiaz` s` vii la mine cu recomand`rile tale. Crezi c`te descurci?

Ellen \[i strânse buzele pentru a nu r`bufni. Ziuaera deja destul de agitat` [i p`rea s` continue la fel.

13

Dac` se angaja [i la alte treburi suplimentare, \[ineglija propriii clien]i, dar nu era momentul s` seexprime astfel \n fa]a domnului Abrams.

|[i ascunse furia [i rosti cât putu de calm:— Da, m` descurc, domnule Abrams. O voi face

imediat ce voi termina programul.El o fix` prin ochelarii cu ram` neagr`.— Am spus c` am nevoie de asta pân` dup`-

amiaz`. Atunci m` va suna clientul. Vei vedea dinacte c` este un client foarte important careinveste[te mult.

— |n]eleg c` lista necesit` o aten]ie deosebit`,continu` Ellen hot`rât` s` nu cedeze. |i voi acordatot timpul meu disear`, [i sper ca acest client s-oaprecieze.

Nu era atât de lini[tit` [i st`pân` pe sine pe câtp`rea. Era furioas` pe vicepre[edinte pentru c` oobliga s` renun]e la munca ei pentru el, dar \nacela[i timp se temea s`-l \nfrunte.

— Frumoas` atitudine, dar totul trebuie rezolvatrepede [i bine, rosti el dur, \nainte de a se ridica.

Ellen r`sufl` u[urat`. Câ[tigase, se p`rea. Dar seputea foarte bine s` se fi ales [i cu un mare du[man.|nainte de a-[i continua munca, surprinse privireaatent` a lui Maggie.

** *

14

Pe la mijlocul zilei, lui Ellen i se f`cu foame. {i-arfi dorit s` fie mai supl`, dar oricum nu era gras` [iavea poft` de mâncare. }inuse regim o dat` sau dedou` ori, dar n-o ajutase prea mult.

|[i lu` sacul [i se ridic`.— Vrei s` mânc`m un sandvi[ \mpreun`? o

\ntreb` Maggie, [i ea gata de plecare.— Bine\n]eles!|n lift, Ellen se \ntreba ce anume o determinase

pe Maggie s`-i fac` invita]ia aceasta neobi[nuit`.Poate c` acum va afla de ce era ignorat` de colegi.

Se a[ezar` la bar [i comandar` sandvi[uri [i salat`.— {tii, ai fost extraordinar` cu domnul Abrams

azi-diminea]`, spuse Maggie, ceea ce o surprinse peEllen. Te-ai descurcat foarte bine.

— Mul]umesc. De[i nu sunt prea convins` c` amf`cut ceea ce trebuia. L-am \nfuriat.

— O s` uite. A[a ne-ncearc` pe to]i. Pe mine m-a\nnebunit o s`pt`mân`, pân` când mi-a atras aten]iaClyde.

— M` simt mai u[urat`. Nu voiam s` fiu dat` afar`atât de repede, pentru cât de mult am luptat...

— {i tu? Maggie reu[ea s` m`nânce [i s` vor-beasc` \n acela[i timp, ambele f`cându-le foarterapid. Toat` lumea m-a considerat nebun` pentru c`am intrat \n domeniul finan]elor, [i am primit omul]ime de avertiz`ri despre cum a[ putea s-o dau\n bar`. „Nu e o treab` pentru femei“, \mi spuneaucei din ora[ul meu.

15

— Exact. De[i la Bursa englez` sunt deja câtevafemei. Cea mai mare rezisten]` am \ntâmpinat-o dinpartea p`rin]ilor mei. Prietenii m` credeau camciudat`, din moment ce voiam s` lucrez finan]e, darmama [i tata... Ellen scutur` din cap.

— Au \ncercat s` te opreasc`? fu interesat`Maggie.

— La \nceput a trebuit s`-mi pl`tesc singur`preg`tirea. Apoi, tata a v`zut c` nu-mi putea schim-ba hot`rârea [i m-a ajutat.

— E[ti o femeie ferm`. Eu m-am str`duit dinr`sputeri s` fiu luat` \n serios. {tii cum se \ntâmpl`,e[ti prezentat` unui b`rbat minunat, [i când \i spuicu ce te ocupi, \ncepe s` râd` ca de o glum` bun`.

— N-am prea avut timp pentru b`rba]i minuna]i,recunoscu Ellen, de[i prin minte \i trecu imaginealui Don Redman. Câ]iva prieteni, dar nimic... Nu [tiucum s`-]i explic...

— Nimeni pentru care s` renun]i bucuroas` lacarier`, complet` Maggie.

— Nu, niciodat`!— B`nuiesc c` deocamdat` vrei s` fii indepen-

dent`... Spune-mi, ce crezi despre „or`[elul“ nostru?Ellen se gândi câteva momente.— La \nceput mi s-a p`rut \nfrico[`tor, admise ea,

dar \ncerc s` m` obi[nuiesc, [i e chiar emo]ionant s`fiu aici.

— Când vei dori s` m`nânci spaghete, s` m`anun]i, cunosc cel mai bun local din ora[. Dar, \n

16

fond, de ce s` nu mergem \n seara asta? Vei aveanevoie de o pauz` dup` ce vei termina lista luiAbrams.

— Mi-ar pl`cea!— |n regul`. Apropo, ai v`zut asta? Maggie

\mpinse farfuria goal` [i scoase din geant` un ziar\mp`turit.

Ellen \l lu` [i citi rândurile subliniate cu cerneal`:— Exist` zvonuri c` Asocia]ia Geiger, solid` [i

independent` pân` acum, nu va putea rezistarechinilor fl`mânzi de pe Wall Street.

— Ce \nseamn` asta, Maggie?— |nseamn` c` cineva vrea s` ne cumpere, [i noi

nu vom putea s` ne \mpotrivim. Acum aflu [i eu.Cine [tie ce se va mai \ntâmpla cu noi?

Ellen se \ncrunt`. A f`cut atâta drum, doar ca s`piard` din cauza unei prelu`ri? Nu se putea a[a ceva!

** *

Câteva zile mai târziu, Ellen se trezi foarteobosit`. Adormise târziu, din cauza unei [edin]e.Acum se \mpletici pân` la baie, d`du drumul la du[[i se l`s` biciuit` de stropii reci. Fugi apoitremurând \n dormitor pentru a se \mbr`ca. |[i pusebluza alb` de bumbac, se machie [i se \ndrept` c`trebuc`t`rie pentru a-[i prepara o cafea. Din p`cate,uitase s` bage laptele \n frigider [i se alterase.

17

Dezam`git`, c`ut` ceva de mâncare, dar nu g`sidecât un ou [i câteva felii de pâine. Stomacul ei oanun]a clar c` nu se s`turase. Nici seara trecut` nureu[ise s` m`nânce decât un singur sandvi[ la bufet.

Cel pu]in era \nc` devreme, [apte [i treizeci deminute. Ellen se hot`r\ s` ia micul dejun \n ora[. |[iaminti de cafeneaua pl`cut` de al`turi, „Arnaldi“, [ise gândi s` fac` o \ncercare.

Travers` holul mare [i-l v`zu pe Joe la locul lui.— V-a]i trezit devreme \n diminea]a asta,

domni[oar` Huntsworth. Din cauza c`ldurii? Auspus c` va fi canicul` ast`zi.

— A[a e. M` duc la „Arnaldi“; crezi c` voi g`si cevabun?

— Da, aprob` el cu entuziasm, fac ni[te cornuriextraordinare [i covrigi.

— Aha!... Bine. Se gândea deja la ele.Ie[ind, constat` c` ora[ul se trezise, traficul

devenise foarte aglomerat, claxoanele urlau. Devizavi se auzea o muzic` dat` la maxim, iar vântul nuadia deloc.

La „Arnaldi“ toate locurile erau ocupate, chiar [iscaunele de la bar [i mesele de lâng` perete. Aparatulde Espresso \mpr`[tia o arom` \mbietoare [i Ellen seva opri s` a[tepte lâng` panoul pe care scria:„A[tepta]i s` fi]i condu[i la locurile libere“, [i s`ignore \n acela[i timp privirile curioase ale b`rba]ilorcare constituiau cea mai mare parte a clientelei.

Una dintre chelneri]e se apropie.

18

— Câ]i sunte]i? \ntreb` ea, de parc` s-ar fi ascuns[i al]ii \n spatele lui Ellen.

— Doar eu.— Pe aici, v` rog.Chelneri]a o conducea la o mas` pentru dou`

persoane, din fundul \nc`perii, [i debaras` cu mi[c`rirapide. Ellen \i mul]umi [i se a[ez`, aruncându-[iochii pe ziarul \n spatele c`ruia se afla „partenerul“ei de mic dejun din diminea]a aceea. „Starea real` anoii Anglii“, citi ea de sub o fotografie cu un loclini[tit, cu arbori deja ruginii. Ellen scoase un oftatu[or [i cercet` meniul. |[i d`du seama c` b`rbatuldin fa]a ei o privise fugar, dar nu reu[i s`-lsurprind`. Cel pu]in nu avea s` fie dezam`git`.

— Spune]i, o \ndemn` chelneri]a \ntorcându-se.— A[ dori specialitatea „Arnaldi“ [i o cafea, v` rog.— Cum vre]i s` fie ou`le?Ellen o fix` nedumerit`.— Hm... pr`jite, v` rog.— Mda, interesant [i amuzant.Chelneri]a \ncepu s` mestece guma cu nervozi-

tate. V-am \ntrebat cum vre]i s` fie ou`le.— Le dore[te simple, rosti b`rbatul [i \mp`turind

ziarul, \l a[ez` pe mas`. {i pune mult` fri[c` \n cafea.Era Don Redman.— O.K., spuse chelneri]a [i zâmbi suav. Vin

imediat!— Cred c` trebuie s`-]i mul]umesc, i se adres` Ellen

lui Don Redman. Este primul meu mic dejun \n ora[.

19

— Sunt convins c` specialitatea „Arnaldi“ \]i vaajunge toat` ziua.

Ellen \l privi o secund` doar. Era [i mai atr`g`torla aceast` a doua \ntâlnire. |[i puse jacheta pespeteaza scaunului [i \[i descheiase c`ma[a la gât,l`sând s` i se vad` pielea bronzat`. St`tea rezemat,relaxat, [i emana aceea[i for]` de atrac]ie ca \n urm`cu câteva zile. Mintea lui Ellen se bloc`, de[i segândise \ntr-una la b`rbatul acesta, din seara aceea.

— Se spune c` va fi canicul` ast`zi, rosti ea \n celedin urm`; [i continu` \n sinea ei: „Dumnezeule, n-a[putea fi mai pu]in britanic` [i s` nu mai port discu]iidespre vreme?“

— |ntr-adev`r? replic` don Redman pe un tonmali]ios, [i se aplec` peste mas`: Domni[oar` EllenJ. Huntsworth, spune-mi, te rog, de la ce vine J?

Ellen ro[i.— Nu vine de la nimic, recunoscu ea. Numele

meu e Ellen [i atât, dar pe mama o cheam`Jennifer... M-am gândit c` ar suna bine...

El râse dezvelindu-[i din]ii albi.— Chiar sun` bine! Oamenii vor fi impresiona]i.

Dar eu am un avantaj asupra ta. Numele meu este...— Don Redman. |ncântat` de cuno[tin]`. Ellen \i

\ntinse mâna, cu o sclipire \n ochi.Don \[i \n`l]` sprâncenele [i cl`tin` u[or din cap.— M` bucur c` te cunosc. Scorul e egal acum. Nu

te voi \ntreba prin ce mijloace necinstite mi-ai aflatnumele!

20

— Nici m`car n-a fost nevoie s`-l mituiesc pe Joe,replic` ea.

— Vrei s` spui c` eu am f`cut-o? A fost mai u[orde atât: am verificat cutiile po[tale. Se pare c` totule-n regul` cu tine, e[ti \n stare s`-]i por]i singur` degrij`, te-ai descurcat [i-n seara aceea iar acum, aig`sit cel mai bun local pentru un mic dejun. Ei, [icum \]i place New York-ul?

— S` fiu aici \nseamn` s`-mi \mplinesc un vis,r`spunse Ellen cu sinceritate. M` bucur de fiecareminut, sau aproape. |n diminea]a asta n-am avut ap`cald`, de exemplu...

— Unul dintre riscuri... Apoi zâmbetul lui Dondisp`ru. }ine minte, mul]i vin aici cu valiza plin` devisuri, [i dac` nu sunt aten]i, ajung s` fie c`lca]i \npicioare, sau cel pu]in, foarte dezam`gi]i.

Ellen scrâ[ni din din]i, dar \[i p`str` zâmbetulpoliticos. De ce o considera atât de lipsit` de expe-rien]`? Doar pentru c` remarcase \n urm` cu câtevazile c` newyorkezii nu sunt tocmai politico[i?

— M` descurc, \l asigur` ea. Nu am de gând s` m`dau b`tut`.

— E-n regul` atunci, dar Don nu p`rea \ncrez`tor.Dac` vreodat` vei avea nevoie de ajutor, po]i veni lamine.

— |]i mul]umesc c` m-ai salvat \n diminea]a asta,dar nu mai vreau s` apelez la cavaleri \n armur`str`lucitoare.

— Crede-m`, nimic nu e mai important decât

21

ni[te ou` f`cute cum trebuie! Tonul lui p`reaindiferent, iar ochii \i sticleau. |nc` nu renun]ase.Nu e[ti chiar vulnerabil`, nu-i a[a?

— Nu m-am considerat niciodat` o persoan`slab`, am [tiut s`-mi port singur` de grij`.

— Vrei s` spui c` de fapt, n-ai nevoie de nimeni,nu?

Don o privea plin de curiozitate [i Ellen nu fucapabil` s`-i sus]in` privirea, a[a c` se concentr`asupra cafelei. Cum ar fi putut s`-i explice unuistr`in de ce era atât de important pentru ea s`-[idovedeasc` nu numai c` poate supravie]ui, dar [i c`poate prospera singur`?

Momentul de tensiune fu spulberat de chelneri]acare-i puse \n fa]` lui Ellen dou` farfurii.

— „Specialitatea“ dumneavoastr`. Apoi disp`ru.Cele trei ou` erau bine pr`jite, iar lâng` ele se

aflau dou` felii mari de [unc`, o por]ie de cartofipr`ji]i, ro[ii, pâine [i separat, dou` cornuri. Ellen lu`cu]itul [i furculi]a [i ezit` câteva momente, ne[tiindde unde s` \nceap`.

— Sper c` a[a \]i plac ou`le, rosti Don. Pentrumine, cel pu]in, sunt un deliciu diminea]a.

— Da, sunt foarte bune, numai c` eu... \[i \n`l]`ochii spre el [i amândoi izbucnir` \n râs. Bine,poate c` nu sunt \n stare s` m`nânc tot, dar voi\ncerca!

— A[a te vreau! Don se l`s` u[or pe spate [icontinu` s-o priveasc`.

22

— Sper c` nu te re]in de la serviciu. Munce[tiundeva, nu-i a[a? \ntreb` Ellen, stânjenit` deinsisten]a ochilor lui.

— Bine\n]eles, dar voi avea timp. |[i consult`ceasul de la mân`. Cred c` voi cere \nc` o cafea. {ichem` chelneri]a. Dar tu? Unde lucrezi?

— Sunt agent de schimb, \n domeniul ac]iunilor ban-care. Lucrez pentru Geigers, e o echip` bun`! replic` eamândr`, ridicându-[i b`rbia; reu[ise s`-l surprind`.

— Nu m` \n]elege gre[it, spuse Don, dar nu e[ticam tân`r` pentru lumea finan]elor?

— Nu v`d care-i leg`tura. Sunt la fel de eficient`ca oricare dintre colegii sau colegele mele. {i nusunt chiar o \ncep`toare — mi-am trecut examenele[i mi-am f`cut ucenicia la Londra.

Ellen spera c` privirea lui exprima respect;oricum, ceva adusese o lic`rire \n ochii b`rbatului.

— Crezi c` e[ti destul de de[teapt` s` [tii \n ce tebagi? Am v`zut multe cazuri de e[ec \nainte de trei-zeci de ani. Trebuie s` tr`ie[ti [i tu, s` m`nânci, s`respiri, [i o singur` gre[eal` \]i poate distruge repu-ta]ia. Apoi, va trebui s-o iei de la cap`t.

— Te rog, nu-mi ]ine predici \n timp ce eu m`lupt cu ou`le astea! Cunosc toate implica]iile, doar]i-am spus ce preg`tire am.

Don \[i sprijini coatele pe mas` [i o fix` cuprivirea, obligând-o s` fie atent`.

— F`r` glum`, ascult`-m`. Ce face o pu[toaic`dr`gu]` ca tine departe de cas`, singur`, f`r`

23

prieteni, \ntr-unul dintre ora[ele cele mai dure[i având una dintre cele mai dure ocupa]ii?

— Ei, tu s` m` ascul]i pe mine! replic` Ellen,sup`rat` c` el o numise pu[toaic`. Mi-am petrecutultimii [ase ani ascultându-i pe cei care-mispuneau ce s` fac [i ce s` nu fac cu via]a mea.N-am ]inut cont de ei atunci, nu voi ]ine cont niciacum. |mi iubesc meseria, e ceea ce mi-am dorit\ntotdeauna. S` [tii c` [i eu doresc [i visez s`tr`iesc, s` respir...

— Poate c` ai dreptate, dar mai sunt [i altelucruri \n via]`, \n afar` de ambi]ie.

— Pentru o femeie, vrei s` spui. Ei bine, eu nu mile doresc. Cel pu]in nu acum. Asta te deranjeaz`, c`sunt femeie [i am intrat \ntr-o lume rezervat`b`rba]ilor?

Don cl`tin` din cap exasperat.— Nu-mi atribui cuvinte pe care nu le-am rostit.

Gânde[te-te \n felul urm`tor: ai avea ce-]i trebuiepentru a reu[i de una singur` acolo unde mul]i aue[uat?

— Bine\n]eles! Altfel de ce m-a[ mai afla aici? {iacum, dac` nu te superi, a[ vrea s`-mi termin miculdejun.

Dar Don nu pusese punct:— Politicoas` [i decent` — adev`rat`

domni[oar` londonez`. S` nu crezi c` accentul t`udr`gu] \i va opri pe b`rba]i când vor \ncerca s`...m` rog, când lucrurile se vor \ncinge. Sfatul meu,

24

domni[oar` Ellen J... [i o apuc` de mân`... Este s`pleci cât` vreme totul merge bine, \nainte s` te arzi.

— De ce s`...Ellen nu putu continua când observ` \ngrijorarea

sincer` din ochii lui. {i mai era [i atingereadegetelor lui pe pielea ei, care-i provocase o accel-erare a pulsului.

De parc` [i el ar fi fost afectat. Don \[i retrase mâna[i-[i b`g` ziarul \n serviet`. Se ridic`, \[i lu` jacheta [io puse pe um`r.

— Gânde[te-te la ce ]i-am spus. {i presupun c` nuvei fi nevoit` s`-l mituie[ti pe Joe pentru a-mi aflanum`rul de telefon, dac` vei avea vreodat` nevoie de...

— Mul]umesc, dar nu va fi necesar, \l opri eacalm`, de[i inima \i zvâcnea cu putere. |nc` o dat`,mul]umesc. O...

— O zi pl`cut`, sfâr[i el \n locul ei, zâmbind ironic.{i ]ie!

25

Capitolul 2

Din fericire, Ellen nu avu prea mult timp la dis-pozi]ie \n urm`toarele zile, pentru a se gândi la\ntâlnirea ei cu Don Redman. Moartea unui impor-tant lider interna]ional cauzase fluctua]ii mari pe pia]amonetar` [i cei de la Asocia]ia Geiger se aflau \ntr-oagita]ie continu`, vânzând [i cump`rând \ntruna.

|n cele din urm`, lucrurile \ncepur` s` se mailini[teasc` [i Ellen avu r`gazul s` respire m`car. Nu\ndr`znea s` cread` c` se descurcase nemaipomenit,dar se bucura c` rezistase cel pu]in.

— Totul pare s` fi revenit cât de cât la normal, \ispuse ea lui Maggie. E o \nviorare incredibil`, nu-i a[a?

— De aceea ne-am ales cariera asta. E o pendularepermanent`: sus-jos. F`r` ea n-am fi rezistat \n nici oalt` meserie.

Ellen d`du aprobator din cap.

26

— Ai dreptate. De ce oamenii credeau pân` acumc` de astfel de senza]ii nu se pot bucura decât b`rba]ii?

Maggie zâmbi. Buzele ei erau frumos conturatecu un ruj ro[u care-i accentua pielea alb`, ochiialba[tri, [i-i punea \n eviden]` p`rul negru.

— Feti]o, dac` a[ fi [tiut r`spunsul la \ntrebareata, lumea s-ar fi schimbat de mult. Poate c` b`rba]iivor s` p`streze toat` distrac]ia doar pentru ei.

— Poate. De[i, conform spuselor unui b`rbat pecare l-am cunoscut, femeile pur [i simplu nu suntcapabile s` fac` o munc` a[a ca asta. Sau cel pu]in,ad`ug` ea, dup` p`rerea lui, eu nu sunt capabil`.

— A, da? Crede c` nu faci fa]`? Adu-l aici \ntr-o zi,s` vad` cât de mult se \n[al`. Pun pariu c` n-arrezista!

— Totu[i, mi-e team` c` da. Oricum, pu]ine[anse s` se \ntâmple a[a ceva, spuse Ellensurprinzându-[i o umbr` de triste]e. Nu ne-amdesp`r]it \n cei mai buni termeni, [i m` \ndoiesc c`voi mai auzi unul dintre sfaturile lui de a m`\ntoarce acas`, \n Anglia.

Maggie clipi, surprins`.— Oh! Vrei s` spui c` e atât de pornit \mpotriva

ta \ncât ]i-a zis s` pleci din New York?Ellen râse scurt.— Nu m-am gândit la asta.— Trebuie s` aib` ceva farmec b`rbatul `sta, altfel

n-ai fi stat atât de mult cu el \ncât s`-i ascul]i insul-tele [i s` le re]ii.

27

— Este foarte, foarte atr`g`tor. {i plin de energie.— Doar cu personalitatea are probleme?— Hm... nu. Numai c` nu \n]elege c`...Ellen t`cu brusc, auzindu-se strigat` de undeva

din spate:— Huntsworth, când termini cu bârfa?Se \ntoarse, deranjat` de faptul c` Abrams o

surprindea discutând cu Maggie despre un b`rbat,dar [eful ei nu p`rea s` fi auzit totul. Ca \ntotdeau-na, gândurile lui nu puteau fi b`nuite.

— Tu e[ti responsabil` de afacerea Jap? \ntreb`Abrams, fluturând o hârtie pe care Ellen orecunoscu.

— Da, aprob` ea privindu-l calm \n ochi. E vreoproblem`?

— Ai folosit formulele gre[it.Sigur nu era vina administra]iei? Era pentru

prima dat` când se ocupase de o asemenea tran-zac]ie complicat` la Geiger, [i-i ceruse ajutorul luiMark, pentru c` Maggie nu se afla prin preajm`.Ellen \[i d`du seama c` poate \n]elesese gre[itinstruc]iunile lui Mark.

R`mase \n picioare [i se for]` s` nu \nceap`deocamdat` cu scuzele sau auto\nvinuirile, pentru anu fi considerat` drept o persoan` slab`, mai ales dec`tre Abrams.

— Dac` afacerea r`mâne valabil` \nc`, spuse ea,m` pute]i \ndruma?

Abrams neg` hot`rât din cap [i Ellen sim]i c` \i

28

fuge p`mântul de sub picioare. Dar cuvintele lui \ireaduser` \ncredere.

— Se ocup` Karen. E-n regul`, trebuie c` ai f`cuttreab` bun`, japonezii au fost impresiona]i.

Dup` ce Abrams disp`ru, Maggie o apuc` peEllen de bra] [i o scutur`.

— Hei, e minunat! Japonezii sunt foartepreten]io[i.

— M` bucur c` n-au renun]at la afacere. {iAbrams p`rea mul]umit. Credeam c` are ceva cumine, dup` discu]ia din zilele trecute, dar v`d c`\ncearc` s` m` ajute.

— Poate c` da, poate c` nu, o temper` Maggie,u[or sceptic`. L-ai rezolvat bine cu lista aceea [i pro-babil c` i-a fost de folos. Pe de alt` parte, n-ar fiputut sc`pa o asemenea afacere, ar fi aflat Geiger.Abrams consider` acum c` sunte]i chit. |[i cobor\privirea pe ni[te hârtii, apoi o \ntreb` pe Ellen:Abrams a fost cel care te-a adus aici?

— {tii c` am lucrat \mpreun` la reprezentan]a„Geiger“ din Londra. Am fost selectat` [i am dat uninterviu acolo. Geiger mi-a semnat cererea. De ce?

Maggie ridic` din umeri.— Eram curioas`. Dar dac` \nsu[i Marele Om te-a

ales, ar fi bine s` te \ntorci la treab`.Când se a[ez` la biroul ei, Ellen v`zu scris pe o

bucat` de hârtie, cu litere de tipar: „FELICIT~RI!MARK“. |l privi zâmbind [i-i f`cu cu mâna un semnprietenesc.

29

** *

Ellen st`tea la masa rotund` din col]ul salonuluibun-la-toate. |n jurul ei se aflau acte, c`r]i, ziarefinanciare, un computer [i multe noti]e. |ncerca s`lucreze, \ncerca s` ]in` pasul cu serviciul ei, [i cupropria via]`, dar c`ldura o \n`bu[ea. Cerul eraalburiu iar temperatura foarte ridicat` deveniseap`s`toare. Aparatul de aer condi]ionat nu mai f`ceafa]`. Ellen tânjea dup` o furtun` care s`\mprosp`teze aerul.

Incapacitatea ei de a se concentra mai avea [i unalt motiv. Deasupra, separa]i de numai câ]iva metri,se afla Don Redman. Bine\n]eles, nu era sigur` c` elera acas` \n clipa aceea, dar oricum, urma s` vin`.Nu se mai \ntâlniser` de s`pt`mâna trecut`. Voia [inu voia s`-l \ntâlneasc`. Ultimul lucru pe care [i-ldorea era s-o comp`timeasc`. O tratase ca pe un cazproblematic, ca pe cineva care trebuia pus la locullui, un „loc“ stabilit de el, evident.

Se trezise de mai multe ori gândindu-se la el. Se\ntreba care dintre p`rin]ii lui era american, de cealesese s` tr`iasc` \n State [i nu \n Anglia, cu ce seocupa — \n fond, ar fi vrut s` [tie cam totul despreel. Dar o \ntrebare i se fixase \n mod deosebit \nminte: Nu era oare \nsurat? Nu purta verighet`, darasta nu \nsemna nimic. {i chiar dac` nu era c`s`torit,

30

avea cu siguran]` o iubit` pe undeva. Ideea asta n-oprea \ncânta, dar nu-[i putea imagina c` un astfel deb`rbat ar fi singur. Ar fi \mpotriva firii!

Ellen oft`. Nu prea vedea ce [anse ar mai exista s`se \ntâlneasc` din nou. |i refuzase ajutorul, \n celmai categoric mod. Majoritatea prietenelor ei arcerta-o pentru o gre[eal` ca asta, dar Ellen [tia c` nuputea s`-l caute cu diverse pretexte.

Oricum, totul \ncepuse s` se schimbe din ziua \ncare ajunsese aici, sim]ea \n sfâr[it c`-[i construise ovia]` nou` \n New York; lucrurile n-ar fi putut mergemai bine la birou [i m`car se apropiase de una din-tre colege. Se \ntâlnea cu Maggie duminic`, iar pen-tru sâmb`t` \[i pl`nuise un fel de tur al ora[ului [i al\mprejurimilor.

Asta \nseamn` c` va avea \n sfâr[it ce s` le scriecelor de acas`. Pân` acum nu \ndr`znise, de team`s` nu lase s` se vad` c`-i era dor. P`rin]ii ei erau taredr`gu]i [i o iubeau mult, dar dac` ar fi sesizat o câtde mic` ezitare la ea, ar fi \ncercat din r`sputeri s-oconving` s` se \ntoarc`, speculându-i teama de e[ec.Ellen [tia c` oricum, p`rin]ii ei \[i f`ceau griji.

|[i va aduna toate puterile. Nu va renun]a! Eraimportant pentru ea s` reziste \ndemnului lui DonRedman [i s` reu[easc`.

** *

31

Sun` telefonul. |n timp ce ridica receptorul, sim]io emo]ie ciudat` \n tot corpul, un fel de ner`bdare.Spera s` fie Don! |n locul acestuia \ns`, auzi o vocenecunoscut`, a unei b`trâne:

— Tu e[ti, Ellen? Nu m` recuno[ti, dar suntm`tu[a Theresa.

— Dar nu e[ti...— Am fost, draga mea, am fost, dar acum sunt

chiar aici, \n New York. Todd are de rezolvat ni[teafaceri [i st`m trei s`pt`mâni.

M`tu[a Theresa emigrase \n State \mpreun` cuso]ul ei, curând dup` nunt`, [i Ellen n-o \ntâlnisedecât de vreo dou` ori, când era mic`.

— Jennifer, mama ta mi-a dat adresa [i m-a rugats` te caut. Probabil c` s-a gândit c` din moment cesuntem \n aceea[i ]ar`, a[ putea s-o fac, de[i nu prea[tiu cu ce te-a[ putea eu ajuta din Florida.

Ellen se \ntrist`. De ce n-o l`sau \n pace? Ar fi luatleg`tura cu m`tu[a Theresa, poate chiar ar fi vizitat-o.E posibil ca rudele ei s` fi venit special la New Yorkca s-o vad`! E posibil ca „afacerile“ s` nu fie decât oacoperire! Vor \ncerca poate s` se amestece.

— E foarte dr`gu] din partea ta, [i m` bucur c` teaud, m`tu[`. Eu sunt bine, chiar sunt bine.

— Bine\n]eles, o femeie tân`r` [i inteligent` catine! Dar noi am vrea mult s` te vedem. N-am avutocazia s` te cunoa[tem mai bine, nu-i a[a? {i ar fiatâtea de povestit...

— Sigur. Ellen se str`duia s` dea o not` entuziast`

32

vocii ei; nu era vina m`tu[ii Theresa c` ea voia s` sedesprind` de familie. Poate ne \ntâlnim...

— Exact. E totul aranjat, spuse m`tu[a plin` deenergie. Noi d`m o petrecere mâine sear`, aici, lahotel. E o petrecere mic`, \ntre prieteni. Po]i veni?

Dup` ce se stabili totul, Ellen puse \ncet recep-torul \n furc` [i \ncerc` s` se bucure. Avea doar zeceani când m`tu[a Theresa, sora mai mare a tat`lui ei,[i unchiul Todd veniser` pentru ultima oar` \nAnglia. |[i amintea pu]ine lucruri despre ei, mai alesc` la vârsta aceea era mai mult pe afar`, la joac` cuprietenii. Probabil c` va fi amuzant s`-i revad`; dac`nu cumva urmau instruc]iunile mamei ei, [i nu\ncercau s`-i controleze via]a...

Seara urm`toare f`cu du[, [i se preg`tea s` ias`.Prin minte \i mai treceau \nc` imaginile surprinse \ntimpul turului prin ora[. Privise uimit` cl`dirile ele-gante, se plimbase cu tr`sura prin Central Park,vizitase muzee de art`, pân` când nu-[i mai sim]isepicioarele. {i [tia c` nu v`zuse decât o mic` partedin ceea ce avea de oferit New York-ul.

Ellen se parfum`, apoi se urc` pe cântar,mul]umit` s` constate c` greutatea \i r`m`seseaceea[i, apoi se \ndrept` c`tre dulap pentru a alegeo ]inut` potrivit` pentru petrecerea unchiului [im`tu[ii sale. Un costum sobru dar elegant, ca aceleape care le purta uneori la serviciu, p`rea s` fiesolu]ia pentru o adunare a unor b`trâni prieteni de-aim`tu[ii sale. Fusta [i jacheta negre, asortate cu o

33

bluz` alb`, \i veneau foarte bine. Se machie discretcu un crem-auriu, [i-[i l`s` p`rul pe spate.

Aerul era foarte uscat afar`. Când ie[i din bloc, \[idori pentru o secund` s` o vad` Don Redman [i s-oadmire.

Unchiul [i m`tu[a ei \nchiriaser` un apartamentla Hotel Interna]ional, destul de aproape. Ar fi pututs` ia un taxi, dar prefera s` mearg` pe jos.

C`ldura o cople[i repede. Cerul avea o nuan]`neclar`, alburie. Ellen se bucur` când sim]i o adiereu[oar`, dar câteva momente mai târziu, v`zu c`\ncep s` apar` nori \ntuneca]i. Un tunet puternic of`cu s` iu]easc` pa[ii. Nic`ieri nu se z`rea vreuntaxi.

Când stropii mari se \nte]ir`, Ellen aproape c` olu` la fug`. Trecur` câteva taxiuri pe lâng` ea, darerau ocupate. Ar fi luat un autobuz, dar nu [tia pecare. Mul]imea din jur c`uta ad`posturi, \ns` Ellencontinua s` mearg`. Nu putea s` mai fie mult pân`la hotel, de[i ceea ce p`ruse o distan]` rezonabil` pehart`, se dovedea a fi destul de lung`. Ellen se gân-dea c` nu va fi decât o ploaie scurt` de var`, dar toc-mai când traversa strada, se dezl`n]ui o adev`rat`furtun`. Pân` s` ajung` la un posibil ad`post, eradeja ud` din cap pân`-n picioare.

|n cinci minute, se afla \n sfâr[it la hotel. Apa \icurgea pe haine [i-[i pierduse catarama de la unpantof. Se privi \ntr-o oglind` pe hol, [i-[i d`duseama cum e s` ar`]i ca o curc` plouat`. |[i ridic`

34

b`rbia, \[i \n`bu[i frustrarea [i urc` la etajul altreilea, oprindu-se pu]in \n fa]a u[ii pentru a-[inetezi cât de cât hainele.

Se preg`tea s` bat` la u[`, când mâna bronzat` aunui b`rbat \i prinse degetele [i-i opri gestul.

— Deci acesta este unul dintre lucrurile pe carenu le-ai prev`zut, domni[oar` Ellen J.?

Cu toat` demnitatea de care mai era \n stare,Ellen \ntâlni privirea amuzat` a lui Don Redman,care se sprijinea de tocul u[ii [i, continuând s-o ]in`de mân`, o cerceta din cap pân`-n picioare. InimaEllenei tres`ri \n fa]a acelei guri senzuale [i a ochilorcenu[ii. Pe jacheta lui nu se aflau decât câ]iva stropi.Ellen se gândi \ntr-o frac]iune de secund` la cât de\ngrozitor ar`ta ea.

— Furtuna asta teribil` m-a luat prin sur-prindere. Nu m-a plouat niciodat`... Ellen se opri,certându-se \n sinea ei c` \ncepe s` vorbeasc` dinnou despre vreme. Observ c` tu n-ai f`cut gre[ealamea.

— Am luat un taxi. Dac` [tiam c` vii aici, am fimers \mpreun`. Tu nu te-ai gândit s` iei unul?

Ellen cl`tin` din cap.— Am \ncercat, dar n-am reu[it s` opresc nici

unul, m`rturisi ea.Don o scutur` cu blânde]e de mân`.— Lec]ia num`rul doi: roag`-l pe Joe. Este unul

din motivele pentru care se afl` acolo.Ellen realiz` deodat` c` bluza ei ud` devenise

35

foarte transparent`. Cu un gest reflex \[i strânsejacheta la piept, iar Don o r`spl`ti cu un zâmbet larg.

— Nu-]i face probleme pentru mine, nu m`[ochez atât de u[or!

Ellen f`cu o grimas`.— Acum \mi dai voie s` bat sau s` sun? A[ putea

s` m` \mboln`vesc de pneumonie dac` mai staumult aici.

— Sigur, r`spunse el eliberând-o din strânsoare [iap`sând butonul soneriei. Nu mi-am dat seama c ̀]i-e frig.

— B`nuiesc c` e[ti foarte mul]umit c` m-ai prinsdin nou pe picior gre[it. Oricum, nu e nevoie s` maia[tep]i, m`tu[a va deschide imediat.

— Nu-i nimic, m` bucur s` a[tept cu tine.— Foarte politicos! S` [tii c` incidentul acesta nu

este nici pe departe o \nfrângere.|nainte ca Don s` r`spund`, se deschise u[a [i

Ellen fu \nv`luit` brusc de \ngrijorarea m`tu[iiTheresa.

— Ah, biata de tine, ce ud` e[ti! Ellen, nu-i a[a?Nu te-ai schimbat prea mult. Apoi, spre uimireanepoatei, \naint` [i rosti pe un ton cald [i afectuos:Bun` seara, Don, sunt fericit` c` te v`d. M`car tu e[tiuscat...

Cei doi se s`rutar` prietene[te pe obraz [i m`tu[aTheresa \l conduse spre o camer` mai retras` deunde se auzeau paharele ciocn.ite de oaspe]ii dejasosi]i. Don \i arunc` lui Ellen o privire amuzat`peste um`r [i se \ndep`rt`.

36

Theresa nu-i oferi nepoatei sale ocazia de a o\ntreba de ce se afla Don acolo, pentru c` o cople[icu tot felul de \ntreb`ri, \n timp ce o conduse \ndormitor.

— Du-te [i [terge-te \n baie, iar eu voi c`uta cevacu care s` te \mbraci, printre lucrurile veri[oareitale, Selena, \n cel`lalt dormitor. Ar trebui s` ]i sepotriveasc` hainele ei, ave]i cam aceea[i m`sur`.

Ellen se privi \n oglind`, \n baie, [i se \ngrozi.Avea nasul ro[u [i i se \ntinsese rimelul. |[i aranj`repede p`rul cu usc`torul [i folosi fardurile m`tu[iipentru a-[i reface machiajul, apoi ie[i din baie\nf`[urat` \ntr-un prosop.

— E[ti frumoas`, semeni cu mama ta pe vremeacând fratele meu o curta. Poftim, o rochie de-aSelenei. Din nefericire ea nu poate fi cu noi \naceast` sear`.

Ellen \mbr`c` rochia argintie care i se potrivi per-fect. Bretelele l`sau \ns` decolteuri prea largi [i \nfa]` [i \n spate, iar Ellen izbucni aproape involuntar:

— Nu pot s` port a[a ceva!— De ce nu? |]i vine foarte bine [i se potrive[te cu

p`rul.Theresa \i \n`bu[i orice obiec]ie [i o conduse \n

mijlocul petrecerii. |nainte de asta \ns`, Ellen nu semai putu ab]ine s` nu-i pun` \ntrebarea chinuitoare:

— De unde-l cuno[ti pe Don Redman?— Don? E agentul de schimb al lui Todd, [i e

foarte inteligent, e aproape cel mai bun. Suntem

37

foarte noroco[i c`-l avem. Todd [i-a lichidat firma deinginerie cu câ]iva ani \n urm`, \]i aminte[ti? {i ne-ammutat \n Florida, din cauza artritei mele, tr`ind dininvesti]ii. Nu câ[tigam prea mult, compania era unamic`, dar Don a f`cut ni[te achizi]ii fantastice pentrunoi.

Ellen \ncerc` s`-[i limpezeasc` gândurile. Nunumai c` Don \i ascunsese faptul c` era [i el agentde schimb, dar erau chiar rivali. Informa]ia aceastaprovoc` un adev`rat haos \n mintea ei.

|n alt` ordine de idei, se a[teptase ca petrecerearudelor ei s` fie o adunare lini[tit`, serioas`, [i poatechiar pu]in plictisitoare. |n schimb, \n apartament seaflau vreo treizeci de oameni de toate vârstele [i \nc`mai veneau. To]i vorbeau [i râdeau, acompania]i deacordurile unei muzici \n surdin`. Ellen \ncepu s` sesimt` mai pu]in timid` \n clipa \n care lu` [i ea partela discu]ii, [i se lini[ti v`zând [i alte rochiiasem`n`toare cu a ei. |i pl`cu \n mod special orochie crem purtat` de o ro[cat`, cu câ]iva ani poatemai mare decât ea. Nu fusese chiar surprins` s-ovad` pe ro[cata aceea prins` \ntr-o conversa]iedestul de intim` cu Don, atât de intim`, \ncât dincând \n când mâinile lor se atingeau, iar capetele lise apropiau.

Ellen \i \ntoarse spatele lui Don [i se concentr`asupra prezent`rilor f`cute de m`tu[a ei. |n curândavea s` se simt` foarte bine, de[i gândul c` \n preaj-ma ei se afla Don, o \nfiora \ntr-un mod ciudat.

38

La scurt` vreme se trezi pentru un momentsingur`. Se apropie de fereastr` [i privi afar`. Ploua\nc` [i pic`turile [iroiau pe geamuri creând parc` untablou impresionist. Undeva, \n dep`rtare, un fulgerbr`zd` cerul.

— Ai o rochie ame]itoare, rosti o voce \n spateleei. E[ti sigur` c` n-ai stat inten]ionat \n ploaie, caapoi s` te schimbi [i s` surprinzi pe toat` lumea,asemeni Cenu[`resei?

Ellen se uit` la imaginea lui Don reflectat` \ngeam. Abia se obi[nuise cu rochia, dar acum ochiilui \i aminteau de decolteurile largi.

— Te \n[eli, spuse ea. Sunt doar dovleacul ferme-cat. A[teapt` s` vezi ce se \ntâmpl` la miezul nop]ii!

— Ce invita]ie! Deci, aceasta este ascunsa [i inde-pendenta domni[oar` Huntsworth. Mai ai [i altesurprize?

— A fost ideea m`tu[ii, nu a mea, replic` Ellen, a[ac` nu-mi pot \nsu[i drepturile asupra noii mele imagini.

— Ah, n-am jucat cinstit... Nu e prea frumos dinpartea mea, nu? Din p`cate, joc \ntotdeaunapentru a câ[tiga, [i nu ascund asta. Este jum`tateamea american`! Tu [tii cum se joac` pentru a\nvinge?

Ellen \l privi. |n seara aceasta, Don p`rea diferit,mai periculos.

— O femeie poate fi o concurent` la fel de bun`ca [i un b`rbat, eu a[a cred. Depinde care e miza,pentru c` uneori nu merit`.

39

— Unde a disp`rut spiritul aventurii? S-a \ntâm-plat ceva care ]i-a schimbat deja p`rerea despreora[ul nostru minunat? Sau e vorba despre serviciu?Po]i fi sincer` cu mine Ellen.

— Dimpotriv`, totul e excelent [i sunt foartefericit`. Iar \n ceea ce prive[te sinceritatea... de ce numi-ai spus c` lucr`m \n acela[i domeniu [i c` e[tiunul dintre cei mai buni, chiar?

— Aha... B`nuiesc c` m`tu[a Theresa ]i-a povestit.E de \n]eles, având \n vedere \mprejur`rile.

— Dar de ce ai p`strat secretul? }i-era team` c`voi \ncerca s` te folosesc?

Uimirea lui era sincer`.— Nu, scumpo! Nu mi-am oferit eu \nsumi

ajutorul? Pur [i simplu nu mi s-a p`rut... relevant!— Nu ]i s-a p`rut relevant? Cât de naiv` trebuie

s`-]i fi p`rut.— Observ c` e[ti sup`rat` pe mine. Nu, nu

naiv`, poate pu]in idealist`, [i nu-i nimic r`u \nasta, doar c` \n lumea noastr` idealismul nu-[i arelocul.

— „Idealist`“... repet` Ellen cu triste]e. E uncuvânt murdar prin p`r]ile astea?

— Hei, nu fi atât de serioas`! Spuneam doar c`idealismul nu se potrive[te oriunde [i oricând.

— S-ar putea s`-]i dovedesc c` te \n[eli. Ce-ai ziceatunci?

— Cred c` te \ntinzi mai mult decât ]i-e plapuma!Ochii lui Don se \ntunecar` [i pentru Ellen fu din

40

ce \n ce mai greu s` se concentreze asupra conver-sa]iei. Dac` n-ar sta atât de aproape de ea \ncât s`-itaie respira]ia...

— Ai acceptat o provocare destul de serioas`.|ncep s` cred c` micu]a domni[oar` \n costumul eiimpecabil nu e decât o capcan`.

|n adâncul sufletului ei, Ellen [tia c` s-ar putea s`nu fie \n fond nimic mai mult decât o „micu]`domni[oar`“, banal` [i lipsit` de curajul necesar...Oricum, chiar dac` va e[ua, nu-[i va repro[a c` nu s-astr`duit din r`sputeri. Dar nu-i putea m`rturisi luiDon nimic din toate astea, pentru c` el ar \ncerca\nc` o dat` s-o avertizeze [i s-o salveze.

— E o provocare \n care vreau s` merg pân` lacap`t. A[a c` p`ze[te-te!

— Oho, m` voi p`zi, m` voi p`zi! murmur` el.— Acum \ncerci s`-mi faci pe plac sau m` induci

\n eroare?— Sunt nevinovat, z`u! Don o \nl`n]ui pe

nesim]ite cu bra]ele [i Ellen f`cu un gest disperat dea se salva, de a se elibera, numai c` era prea târziu,el o tr`sese deja mai aproape. Te rog s` m` \n]elegi,Ellen, pur [i simplu nu vreau s` ]i se \ntâmple nimicr`u... E melodia noastr`, nu fugi...

Era \n bra]ele lui, cu capul sprijinit pe um`rul lui.|i auzi vocea de undeva de foarte aproape.

— Poate c` ar fi trebuit s` spun: V` rog, acorda]i-miacest dans, dar pân` a[ fi apucat s` duc fraza lacap`t, ai fi disp`rut. Vezi, nu joc cinstit.

41

Pentru Ellen era imposibil s` mai dea vreunr`spuns. Imaginea lor se reflecta bizar \n geamul ud...|n spate, dansau alte perechi \ntr-un ritm lent, iarluminile erau difuze...

Ea descoperi repede c`, \ntr-adev`r, Don nu jucaprea cinstit. Mâna lui sigur` [i experimentat` se mi[cade-a lungul [oldurilor ei, f`când-o pe Ellen s` simt` oc`ldur` \n tot trupul. Corpurile lor se potriveau perfect.Pielea ei era frecat` u[or de materialul aspru al costu-mului lui. Ellen fu cople[it` de parfumul lui Don, demirosul p`rului lui. {i poate c` doar \[i imaginase, darfusese aproape sigur` c`-i sim]ise buzele pe um`rul gol...

Nu, Don nu juca deloc corect. Trebuia s`-[i fi datseama ce efect avea asupra ei [i acum specula acestlucru. Problema era c` lui Ellen \i pl`cea! Chiar preamult. Dar nu-[i putea alunga b`nuiala c` Don sefolosea de moment pentru a-i sl`bi rezisten]a.

Când se \ntoarse cu fa]a spre camer`, Ellen o v`zupe m`tu[a Theresa [i \[i reveni din toropeal`. Ce vacrede despre comportamentul nepoatei sale? Dup` ce\ncet` muzica, Ellen se desprinse din bra]ele lui Don.

— Mul]umesc, rosti ea cu fermitate, dar nu vreau s`te acaparez. Apoi se \ndep`rt` zâmbind; dac` ar fi privito clip` \napoi, ar fi fost uimit` de rânjetul lui satisf`cut.

La scurt` vreme petrecerea se sparse, invita]iiplecau la dineuri sau spectacole. Hainele lui Hellenerau \nc` ude, a[a c` nu avea decât s` se \ntoarc` acas`\n rochia argintie.

— |]i chem un taxi, o asigur` Theresa. Selena nu se

42

va sup`ra din cauza rochiei, [i apoi, ne vom revedeacurând, [i atunci va fi [i ea cu noi. O strânse cu c`ldur`de mân`. Le voi putea spune p`rin]ilor t`i cât de bine\]i merge. Sunt convins` c` se vor lini[ti.

— {tiai c` n-au fost de acord s` vin aici?Cu tact, Theresa evita s` ia partea cuiva:— P`rin]ii t`i te iubesc foarte mult; [i apoi ad`ug`:

A, [i Don pleac` acum. Nu spuneai c` locui]i \n acela[ibloc? Pute]i lua taxiul \mpreun`.

Theresa disp r̀u \nainte ca Ellen s ̀apuce s-o opreasc .̀— Bine\n]eles c` poate veni cu mine, a[a voi fi sigur

c` ajunge \n siguran]` acas`, \l auzi pe Don \n spate. Egata de plecare?

Ellen se apropie destul de tulburat`. Voia s` fie cu el,dar nu avea \ncredere \n ea \ns`[i atunci când se afla \ncompania lui. Dar problema se rezolv` de la sine.Ro[cata cu care Don vorbise mai devreme tocmai \l apu-case de bra].

— Sunt gata dac` [i tu e[ti gata, spuse ea vesel`,zâmbind [treng`re[te.

— Aha, vei fi \nso]it de dou` fete frumoase, teinvidiez, glumi unchiul Todd.

— A[ prefera s` mai r`mân pu]in, \i \ntrerupseEllen. Avem atâtea de povestit... Dar mul]umesc,oricum. {i \i zâmbi dulce lui Don, care abia schi]` ungest cu capul.

— Cum vrei, spuse el pe un ton indiferent [i op`r`si pe Ellen destul de r`scolit.

Dar ce-i p`sa ei, \n fond?

43

Capitolul 3

Era foarte cald. Undeva, deasupra zgârie-norilor, era un cer albastru, dar de unde st`teaEllen, p`rea mai degrab` de un galben-pal. Soarelescânteia \n ferestrele cl`dirilor; jos, aerul era\nc`rcat cu fumul autoturismelor [i uscat. Ellentrecu prin u[ile batane de sticl`, \n holul r`coros,[i se \ndrept` direct spre ascensor, pentru aajunge la etajul paisprezece. Se obi[nuise deja,dup` numai câteva s`pt`mâni, cu \ntregul traseuce trebuia parcurs.

— Ellen! Bun`! Ai avut un weekend frumos?Maggie se oprise s` vorbeasc` cu Yolanda,

recep]ionera.— Bun`! Se pare c` aproape te-am \ntrecut

ast`zi.Maggie \i r`spunse cu o strâmb`tur`:

44

— S-a \n]epenit robinetul, l-am deschis cu cheia,a \nceput s` curg` apa, apoi n-am putut s`-l mai\nchid. A trebuit s` chem mecanicul. Dac` n-ar fiimposibil s` g`se[ti o cas` \n Manhattan, \n zilelenoastre, m-a[ muta. La revedere, Yolanda! Dar cepot s` fac?

— Mi-ar pl`cea apartamentul t`u. {i Ellen segândi atunci la podeaua bine lustruit`, la scara deincendiu cu balcona[, la mobila \n stil african. Aremai mult` personalitate decât al meu, e mai mare [icel pu]in po]i deschide ni[te ferestre.

— Te sim]i cam \nchis` la tine, nu? {tiu foartebine cum este.

Mergeau una lâng` alta de-a lungul coridorului,pân` \n sala agen]ilor de schimb.

— Dac` a[ fi avut un prieten care s` locuiasc` \nLong Island, sau oriunde altundeva pe coast`...rosti Maggie cu am`r`ciune.

Ellen zâmbi.— Litoralul! Ce dr`gu]! Dar sâmb`ta mea a fost

plin`. Am f`cut turul ora[ului [i apoi am mers la opetrecere... m`tu[a [i unchiul meu din Florida suntaici. {i ghici, pe cine am \ntâlnit acolo?

— Pe cine? Curiozitatea v`dit` a lui Maggie [isclipirea din ochii ei o \ncurajar` pe Ellen s`continue.

— Pe b`rbatul acela despre care ]i-am povestit, [icare \ncearc` s` m` conving` s` m` \ntorc \n Anglia.E [i el \n domeniul finan]elor.

45

— {i nu ]i-a spus niciodat`? |nseamn` c` are cevacu femeile care lucreaz` pe pia]a ac]iunilor. Saupoate c` se simte nesigur.

— Don Redman!? Nu, nu cred. De fapt eu...Ellen se opri brusc v`zând surprinderea din

ochii lui Maggie. Mark, care tocmai trecea pe lâng`ele [i se \ndrepta c`tre automatul cu b`uturi r`cori-toare, se \ntoarse din drum.

— Redman? Ce s-a \ntâmplat de data asta?— De ce? Ce-i cu el? A]i auzit de Redman? Ellen

se uita când la Maggie, când la Mark.— Bine\n]eles, cine n-a auzit? Când Redman face

o mi[care, toat` lumea \l urmeaz`. {i e mai multdecât inteligen]` aici, parc` ar avea un al [apteleasim], o l`muri Mark.

— {i e foarte cinstit, ad`ug` Maggie. N-a lucratniciodat` pe dou` planuri. {i pe deasupra e putredde bogat.

— Am vrea to]i s` avem norocul lui, se \ntrist`u[or Mark.

— Se spune c` e \nsurat cu computerul [i c`-l ia\n pat cu el. |mi pare r`u, Ellen, dar e un caz f`r`speran]`, spuse Maggie pe un ton comp`timitor.

Mark \i arunc` englezoaicei o privire amuzat`.— Redman? M` tem c` Maggie are dreptate, omul

`sta are semnul dolarului \nfipt \n inim`.— Dar n-am nimic cu el, neg` Ellen. |[i ima-

gineaz` doar c`-mi poate dirija via]a.Mark puse o mân` pe um`rul ei.

46

— M` bucur c` nu ]i-ai pierdut capul dup`Redman, vei fi \n siguran]` astfel. De ce nu \ncercis` vezi ce po]i ob]ine de la el? Unele femei a[a arproceda.

Ellen cl`tin` cu hot`râre din cap.— Nu e stilul meu.Yolanda se auzi din cap`tul coridorului:— Maggie, ai un telefon!— A \nceput! Maggie aproape c` o lu` la fug`

spre biroul ei.— Vrei s` bei ceva? o \ntreb` Mark pe Ellen.— Mi-ar pl`cea o limonad`.

** *

Ellen se a[ez` pe scaun, \[i trase toate noti]ele \nfa]`, porni calculatorul [i se preg`ti pentru o nou`zi de munc`. Avea inima deschis` datorit` prietenieiar`tate de Mark, [i spera c` \n curând [i ceilal]i ovor accepta.

Comentariile despre Don i se \ntip`riser` adânc\n minte. Maggie spusese c` e un om onest, darp`rea s` fie mai mult decât o vedet` a finan]elor, a[acum crezuse ea. Dar nu \ncercase \n nici un fel s`fac` parad` de statutul lui social, de[i \n felul aces-ta ar fi dat o mai mare greutate argumentelor [isfaturilor sale.

Dar s` fie oare obsesia lui pentru bani explica]ia

47

faptului c` i se \mpotrivea atât de vehement luiEllen? O considera prea naiv` [i prea fragil` pentruo munc` important` ca cea pe care o f`ceau ei?

Ellen era hot`rât` c` dac` se vor revedea, va ]inepentru ea noile informa]ii. Când el va fi preg`titpentru dezv`luiri, le va face. Don era un om almisterelor. Dar pentru ea nu mai era un misteremo]ia ce-o sim]ea la atingerea lui, emo]ie ceamenin]a s`-i distrug` controlul. Cel pu]in deocam-dat` inima ei era \n siguran]`, a[a cum le spuseselui Maggie [i lui Mark.

Pia]a era agitat` \n ziua aceea. O mare afacere\ncerca s` \nghit` o alta [i toat` lumea era concen-trat` asupra acestei opera]iuni. Ellen \ns` se ocupade alte vânz`ri [i cump`r`ri, \nregistrând ni[teprofituri destul de bune. Era atât de prins` \nmunc`, \ncât nu a citit imediat nota trimis` deAbrams, dar a f`cut-o totu[i \n timp util: eraanun]at` c` primise un nou client, nu foarte impor-tant, care se afla deja \n drum spre birouri.

Imediat o strig` pe Yolanda [i o \n[tiin]` c`domnul Renkovic se afla la recep]ie.

Era un b`rbat grizonant, tuns foarte scurt, [i oa[tepta ron]`ind cap`tul unei ]ig`ri, pentru c` nu ise permitea s` fumeze. Venise la „Geiger“ de la unalt agent de schimb. Pe Ellen n-o deranja deloc s`discute cu el, dar o sup`rase foarte tare felul \n careAbrams pusese problema: „Cum te ocupi \n generalde clien]ii minori, domnul Renkovic va fi potrivit

48

pentru tine“. Rezulta de aici c` statutul ei \n firm`fusese deja bine definit, de[i Abrams [tia c` sedescurcase [i cu câteva investi]ii mai importante.

Nu l`s` s` se vad` nimic din toate acestea \ntimpul convorbirii cu Renkovic, pe care-l \ntâmpin`cu zâmbetul pe buze [i-i oferi un ceai.

— Vezi tu, spuse el f`r` ocoli[uri, inima mea efoarte sl`bit`. Nu mai pot munci [i nici nu-mi potpermite emo]ii prea mari. Dar am asiguraremedical`. Tu ai?

Ellen aprob` printr-o \nclinare a capului. Fuseseunul dintre primele lucruri pe care o sf`tuiser` s`-lfac` \n momentul când venise \n America.

— S` te asiguri c` e bun`. A mea e achitat`, a[a c`pot investi [i pot tr`i din veniturile astea. Cum ]i separe? Dar ultimul meu broker era nebun, a mizattotul pe Eurobands. Nebun!

Ellen, care fusese impresionat` de Eurobands,zâmbi [i se aplec` \nainte, dornic` s`-i explice avan-tajele afacerii, dar Renkovic nu-i d`du r`gazul nece-sar, continuând pe un ton confiden]ial:

— {tii, nu o fac doar pentru mine, ci [i pentrumama. Are aproape nou`zeci de ani [i eu am grij`de ea, \n]elegi ce vreau s` spun?

— Domnule Renkovic, v` promit c` baniidumneavoastr` vor fi \n mâini sigure. Voi face tot ce-mist` \n putin]`.

— E[ti englezoaic`, nu-i a[a? Sau australianc`?Niciodat` n-am sesizat diferen]a. Dar \mi place asta.

49

Nu sunt chiar atât de fraier pe cât par, citesc ziarele,m` uit la televizor. Am unele sugestii pentru tine,adic` m-a[ fi ocupat singur, dar inima mea sl`bit`...Nu trebuie s` te superi pe mine.

Ellen \[i petrecu mai mult timp decât \[i per-mitea de fapt, convingându-l pe domnul Renkovics` renun]e la investi]iile riscante [i s` accepte unelemai sigure, din care s` ob]in` veniturile regulatenecesare. |n cele din urm` ajunser` la un compro-mis [i Ellen \l v`zu plecând. |ntorcându-se, d`dupeste Mark.

— Hei, pari epuizat` [i [tiu [i de ce.— De ce?— Un singur cuvânt: Renkovic!— L-ai mai v`zut [i \nainte? \ntreb` Ellen

surprins`.— Toat` lumea l-a mai v`zut. |[i schimb` brokerii

ca pe [osete. Are ni[te idei fixe [i insist` s` faci a[acum vrea el, apoi, când pierde banii, \ncepe s` seplâng`. Nu \n]eleg de ce mai are nevoie de unagent!

— Mi-a povestit despre starea s`n`t`]ii lui,despre...

— A, nu despre inima lui sl`bit` din nou! S` nucrezi nici un cuvânt! E s`n`tos tun. Nimeni nu areu[it s-o scoat` la cap`t cu el. Cum a ajuns la tine?

Ellen zâmbi cu sub\n]eles.— Bunul meu prieten, domnul Abrams, s-a

gândit c` sunt tocmai persoana potrivit`.

50

— Abrams... m` surprinde c` l-a l`sat peRenkovic s` intre. Sunt convins c` a mai fost pe aici.

— Având \n vedere ce simte domnul Abrams pen-tru mine, probabil l-a invitat special pe Renkovic! La\nceput am crezut c` mi-am f`cut un du[man din el,apoi totul p`rea s` fie aranjat, pân` acum. M`\ntreb, oare de ce?

— Chiar a[a? Nimeni n-a reu[it s`-l \n]eleag` peAbrams. M` rog... Se pare c` ai nevoie de o pauz`.Te invit s` bem ceva \ntr-o sear`, departe de toatenecazurile astea.

— Mi-ar pl`cea! S`pt`mâna asta voi fi ocupat` cuni[te rude, dar dac` vrei \n weekend...

— Minunat! {tiu un bar care-l umbre[te chiar [ipe „Four Seasons“. Vei fi \ncântat`.

** *

Bine dispus` de invita]ia amical` a lui Mark [isigur` c` avea \n Maggie o prieten` bun`, Ellen uit`treptat de stinghereala din primele zile [i se consi-dera deja foarte norocoas`. Se bucura de asemeneade serile petrecute \n compania rudelor sale, despectacolele de balet [i de teatru pe care le v`zusecu ei, de noile restaurante [i cluburi pe care lefrecventa.

Ellen \[i primi primul salariu la sfâr[itul lunii [ialerg` prin toate magazinele mari, ca [i prin cele

51

mai mici, completându-[i garderoba cu haine pen-tru serviciu [i cu toalete str`lucitoare de sear`. Dup`ce-[i pl`ti chiria, constat` c` disp`ruse [i contul dinbanc`...

Stânjeneala de la \nceput era doar o amintire [iEllen se sim]ea acum o newyorkez` obi[nuit`, care-[iplanifica timpul cu precizie, care se gr`bea de la o\ntâlnire la alta, concentrându-se asupra munciidou`sprezece ore pe zi profitând cât putea de multde serile lungi [i r`coroase. Le telefonase chiar [ip`rin]ilor pentru a-i asigura c` e bine, dar sim]i unnod \n gât când mama ei se declar` foartemul]umit` c` fiica ei e fericit`.

Nu mai exista nici un obstacol de acum, se gândiea \ntr-o vineri seara \n timp ce-[i a[eza actele \nsertare [i \nchidea calculatorul. Apoi \[i lu` servieta.Nici m`car Abrams nu o mai sup`rase s`pt`mânaasta, cu domnul Renkovic totul mergea strun` [iclien]ii ei p`reau satisf`cu]i. Weekendul acesta vaputea s` se distreze de minune, f`r` nici o umbr` de\ngrijorare.

Era ultima sear` \n New York a Theresei [i a luiTodd [i se \ntâlneau cu Ellen [i Selena la ceain`riaruseasc` pentru a bea ceva \nainte de a lua masa la unrestaurant pesc`resc faimos [i de a merge la un clubde jazz. Ellen era ner`bd`toare s` \mbrace ceea ce-[icump`rase cu o zi urm`: un costum verde, de m`tase,cu pantaloni largi, strân[i pe glezne, [i o jachet`lung`, cu buzunare. G`sise [i ni[te pantofi potrivi]i.

52

Sâmb`t` seara se \ntâlnea cu Mark. Cât despreDon Redman... se mai gândea la el, dar, de[i se uitala „Arnaldi“ de câte ori trecea, nu se mai sim]ea atâtde dezam`git` când nu-l vedea, ci doar pu]innec`jit`.

Ie[ind din birou, se opri pentru a arunca oprivire asupra unei noti]e. |n momentul acela,realiz` c` un b`rbat [i o femeie vorbeau \n [oapt`,\n spatele unor plante decorative. |n mod normal n-arfi tras cu urechea, dar \[i auzi numele [i r`mase peloc, surprins`.

— Dar eu tot nu \n]eleg de ce a fost aleas`aceast` Huntsworth. Ce performan]e are? Nici una!spuse b`rbatul.

— Am auzit c` Geiger \nsu[i a aranjat. B`trânul,probabil c` [tie el... replic` femeia f`r` prea mult`convingere.

— Nu are nici un drept s` se afle pe scaunulacela, o [tiu cu to]ii, chiar [i tu, dac` te gânde[tipu]in, continu` b`rbatul cu fermitate.

— Poate c` nu va rezista, m` rog, dac` nu cumvaare experien]`...

B`rbatul izbucni \n râs.— Trei luni? Dou`? Vrei s` pariem?Obrajii lui Ellen se \nro[ir` de indignare. „Voi

supravie]ui mult mai mult decât v` imagina]i voi“,\[i spuse ea \n gând. „{i nu ave]i decât s` \ncerca]is` m` exclude]i, pentru mine nu conteaz`“. Traseaer \n piept, gata s`-i \nfrunte [i s` le cear` o expli-

53

ca]ie pentru felul \n care o bârfeau. {tia foarte binec` lipsa aceasta de \ncredere trebuia s` vin` deundeva. |i deranja oare faptul c` o englezoaic`primise o slujb` \n America? Dar \n Londramunceau mul]i americani! Pentru ea totul p`reailogic acum.

Ezit` \ns` prea mult [i \n spatele ei se trânti ou[`. |l v`zu pe Abrams \ndreptându-se c`tre ea, cuochii scânteind, sfredelind-o. Ultimul lucru pe care[i-l dorea Ellen era ca Abrams s` aud` cearta, n-ar fif`cut decât s`-i dea satisfac]ie. {i apoi, nu-i pl`ceaideea c` tr`sese cu urechea. Va renun]a deocam-dat`. |l salut` pe Abrams cu un gest scurt din cap,apoi porni gr`bit` spre lift, sperând s` nunimereasc` al`turi de [eful ei.

Când liftul cobor\ doar cu ea, Ellen \nchise ochiipentru un moment, tulburat` \nc` de discu]ia demai devreme. Poate Mark va reu[i s-o l`mureasc` \nleg`tur` cu ceea ce se \ntâmpl` \n jurul ei. Maggie \iar`tase simpatie, dar avea totu[i \ndoieli \n ceea ceprivea calit`]ile lui Ellen. {i apoi, Maggie nu venisela Geiger decât cu câteva s`pt`mâni mai devreme caea. Ellen era bucuroas` c` m`car Maggie nu adop-tase atitudinea rece [i indiferent` a celorlal]i.Tocmai avusese dovada deplin` a acestui fapt.

Ca [i cum ar fi vrut s`-[i alunge din minte remar-cile r`ut`cioase din seara aceea, Ellen \[i acord`mult timp pentru a se aranja \nainte de a ie[i \nora[. F`cu un du[ prelungit, \mbr`c` bluza [i pan-

54

talonii de m`tase, apoi \[i piept`n` p`rul cu mi[c`rilente [i-l prinse \ntr-o parte cu o clam`. De[i nureu[ise s` uite tot ce auzise, cel pu]in \ncerc` s`ignore discu]ia aceea. Nu era vinovat` de nimic, [iasupra acestui gând trebuia s` se concentreze.

Ceain`ria ruseasc` nu era deosebit`, privit` dinafar`, dar \n interior d`deai peste o risip` de fe]e demas` albe, imaculate, reflectate \n oglinzile de pepere]i [i peste chelneri \mbr`ca]i \n tradi]ionalelec`m`[i ruse[ti. La aceast` or` a zilei erau doar câ]ivaclien]i.

|n timp ce recep]ionera cerea s`-i afle numele, ovoce cunoscut` se auzi din spatele ei [i un b`rbat \[i\ntinse bra]ul spre Ellen.

— O conduc eu pe domni[oara Huntsworth lamas`, Tania.

Femeia zâmbi dulce.— Mul]umesc, domnule Redman.|ncercând s`-[i potoleasc` b`t`ile inimii, Ellen

spuse:— Deci, aici vii s` m`nânci când e aglomerat la

„Arnaldi“!Don se \ntoarse c`tre ea.— |]i pot spune c` nimic nu se compar` cu

„Specialitatea Arnaldi“. Cred c` nu-i nevoie s` te\ntreb dac` ai mâncat tot.

— Cu siguran]` nu-mi va mai fi foame mult`vreme, glumi Ellen.

|n timp ce vorbea, devenea con[tient` de mâna

55

lui Don pe talia ei. Redman o conducea spre masarudelor ei, \n fundul s`lii lungi, [i Ellen sim]iprivirea lui m`surând-o din cap pân`-n picioare.Zâmbetul lui, ochii aceia str`lucitori... nu, nuputea fi ma[in`ria de calcule, cum \l numeauceilal]i.

Dar \n fond, ce [tia ea despre el? Adev`rat,cuno[tea câteva lucruri, dar Redman nu l`saseniciodat` s` se vad` ce se afla dincolo de o \nf`]i[areatr`g`toare. |n spatele farmecului lui se ascundeaupoate tot felul de secrete — [i totu[i, \n ciuda aces-tora, Ellen avea \ncredere \n el.

— Cum merge treaba la Asocia]ia Geiger? \ntreb`Don.

— Minunat! N-am ruinat pe nimeni.— Cum s` faci a[a ceva? Capabila domni[oar`

Huntsworth... dar nu, am promis c` nu-]i mai ]inpredici despre riscurile la care te expui.

Ellen se opri.— Riscuri? Bine\n]eles c` exist`, dar tu nu faci

acela[i lucru de o sut` de ori pe zi? De ce pentru tinee-n regul`, iar pentru mine nu? M`tu[a Theresa mi-aspus c`-]i place s` \no]i \n Marea Caraibelor, [i eplin` de rechini!

— E o diferen]`, r`spunse Don la fel de calm ca[i ea. Fac asta de ani de zile [i cunosc toate peri-colele. Am \nv`]at s` m` descurc \n orice\mprejur`ri.

— {i eu la fel, dar [tim amândoi c` numai din

56

practic` putem \nv`]a cu adev`rat. {i pân` acum,rechinii de pe Wall Street n-au \nh`]at nimic. {ichiar dac` ar face-o... Ce spuneai despre promisi-unea de a nu-mi mai ]ine predici?

— Ascult`-m`. Dac` te-a[ vedea \n pragulpr`bu[irii, ai fi de acord s` te sus]in? Nu. Câtdespre promisiune, m`tu[a ta are un fel foarteconving`tor, sau mai bine zis, manipuleaz` \ntr-unmod subtil...

— Repet, nu m` aflu \n pragul unei pr`bu[iri, [inu-mi place ideea c` tu crezi c-a[ fi. {i de ce aidiscutat cu m`tu[a mea despre mine f`r` s` fiu defa]` ca s` m` pot ap`ra?

— N-a[ zice c` am „discutat“ despre tine, pur [isimplu a venit vorba \n conversa]ia noastr`...

— Iar tu, b`nuiesc, ai \ncercat s` le explici un-chiului [i m`tu[ii mele c` sunt nepotrivit` pentruslujba asta, pentru New York, [i c` ar trebui s` m`\ntorc \n dr`gu]a Anglie. Cel pu]in am unsus]in`tor.

— To]i te sus]in. {i acum stau acolo \ntrebându-sede ce \i ignor`m [i de ce ne r`]oim unul la altul! Nu]i se pare c` exagerezi, mai ales atunci când nici nucuno[ti bine faptele?

— Nu cunosc bine faptele? Dar tu \nsu]i mi-aispus c` m`tu[a te-a convins s` nu-mi mai ]ii predi-ci. {tie ea ceva.

— |n primul rând, ei mi-au pus \ntreb`ri despretine. |ngrijorarea normal` a familiei. |n al doilea

57

rând, e timpul s` te lini[te[ti [i s` ne al`tur`m lor.Don \i cuprinse cotul cu hot`râre [i o \mpinse

u[or \nainte.Ellen \[i construi un zâmbet larg care s`-i

ascund` furia [i-[i \n`bu[i orice reac]ie când el \i[opti:

— Nu uita: lini[te[te-te. Este ultima lor sear` aici.Vrei s` le-o strici?

Avea dreptate, acesta era ultimul lucru pe care [il-ar fi dorit. Când ei o \ntrebar` de ce se certau ea [iDon, Ellen râse [i spuse cu non[alan]`:

— Doar o mic` ne\n]elegere \n leg`tur` cu pre]ulunor ac]iuni.

Reu[i \n cele din urm` s` se relaxeze [i s` sep`trund` de spiritul serii. Don \i \nso]i la restaurant[i se dovedi a fi foarte abil \n a men]ine buna dis-pozi]ie. |n timp ce to]i râdeau [i sporov`iau, Ellen\ncepu s` se gândeasc`. Chiar exagerase? Fuseseoare atât de tulburat` de ceea ce auzise la birou,\ncât ideea c` oricine altcineva — mai ales o per-soan` \n care avea \ncredere, da, Don — o vorbeape la spate \i p`rea insuportabil`? Ceea ce se \ntâm-plase scotea \n eviden]` exact acele lucruri \n leg`tur`cu care el o avertizase. {i asta complica totul!

|i \nso]i la mas` [i prietenul Selenei, Sammy, iardezinvoltura, naturale]ea [i râsetele lui \nveselir` [imai mult atmosfera. Selena era \ncânt`toare \nrochia argintie de m`tase, pe care o \mprumutase [iEllen \n seara petrecerii, iar statura ei \nalt` se

58

potrivea perfect cu croiala rochiei. Selena era maitân`r` decât Ellen, avea p`rul blond \mpletit \ntr-ocoad`, pe o parte. Rochia [i coafura Theresei eraude asemenea foarte elegante [i originale \n acela[itimp, [i to]i b`rba]ii fur` de acord c` ele erau celemai frumoase femei din New York.

Sup`rarea \i trecuse deja lui Ellen \n momentul \ncare o \nso]i pe Selena la toalet`. Cum intrar`,veri[oara ei izbucni, zâmbindu-i [treng`re[te:

— Ellen, despre ce a fost vorba? Acum po]i s`vorbe[ti, pentru c` eu nu cred absolut deloc c`discuta]i despre pre]ul ac]iunilor.

— Ei... poate c` ai dreptate. Eram pu]insup`rat`, \n]elegi tu, e vineri noaptea, sfâr[it des`pt`mân`... iar când am mai aflat [i c` Don m-abârfit cu m`tu[a, pur [i simplu am luat foc. Dup`toate aparen]ele, el consider` c` eu nu sunt \nstare s`-mi port singur` de grij` [i asta i-a spus [im`tu[ii Theresa.

— Nu [tiam... a, stai pu]in, eram de fa]`. Dar nu s-a\ntâmplat chiar a[a. Mama [i tata \ntrebau cum tedescurci. Ei sunt foarte mândri de tine. Iar Don le-ar`spuns c` b`nuie[te c` nu e[ti prea dornic` s` i teconfesezi, pentru c` ]i-a dat prea multe sfaturi deja.Apoi, mama i-a spus s` lase totul \n seama ta, saucam a[a ceva.

— Aha, \n]eleg, zise Ellen cu voce sc`zut`. Separe c` am interpretat gre[it. Nu-i de mirare c` Donmi-a atras aten]ia s` m` lini[tesc.

59

— Amândoi ave]i nevoie de o reconciliere. {i [tiu exact...Ellen zâmbi strâmb.— Mul]umesc, dar \mi voi cere scuze \n felul meu.|n seara aceea nu avu ocazia. Dup` ce p`r`sir` cu

to]ii restaurantul, Don \[i lu` r`mas-bun. Nu-i \nso]ila barul de noapte. Lui Ellen \i displ`cu ideea c` sedesp`r]ea de Don \n termeni atât de pro[ti [i \[ivedea astfel amenin]at` seara.

|l asigurase cu convingere pe Mark c` era \nc`st`pân` pe inima ei. Sim]ea acum \ns` c` se \n[elase.

** *

— Da, doamn` Goldberg, voi face tot ce-mi st` \nputin]` pentru a v` ajuta. Vre]i s` trimitinforma]iile?

— Da, te rog, dac` e[ti dr`gu]`. Am avut ni[tevise \ngrozitoare cum c` mi-am pierdut to]ibanii.

— Nu trebuie s` v` mai face]i griji. Totul e \nsiguran]`.

Ellen descoperise destul de repede c` tele-foanele aproape zilnice ale doamnei Goldberg sedatorau singur`t`]ii, dar nu o deranja, dimpotriv`,\i pl`ceau convorbirile acestea, dintre aranja-mentele cu clien]ii mai importan]i. Abia \nchisetelefonul când domnul Renkovic o f`cu s` ridicedin nou receptorul.

60

— Trebuie s` procedezi cum \]i spun eu, \ncepuel direct, am studiat mult` vreme, [i am opresim]ire. {tiu unde se pot face bani: metale!

— Metale? Dar, domnule Renkovic...— M-am interesat, [tiu eu ce spun.— Sunt convins`, dar v-a]i gândit bine?Ellen \i \n[ir` câteva date [i procente pe care le

ob]inu cu ajutorul calculatorului.— Hm. A[a o fi, dar eu simt c`... \n]elegi tu...— V` promit c` voi fi cu ochii pe metale. Pentru

moment \ns`, nu cred c` e o idee bun`.— M` rog, am auzit ni[te zvonuri.— La mine \nc` n-au ajuns acele zvonuri, [i avem

aici unele dintre cele mai bune departamente deanaliz` [i cercetare din ora[. Oricum, voi face ni[teinvestiga]ii pentru dumneavoastr`.

— Bine, r`spunse el precaut, las totul \n mâiniletale, dar voi suna curând.

Ellen se sim]i u[urat` reu[ind s`-l conving` peRenkovic s` renun]e la o mi[care riscant`, dar eracon[tient` c` fusese doar prima dat`. {i ce se\ntâmpla dac` el avea dreptate [i ea era cea care se\n[ela? Ar p`rea chiar incapabil`. |i reveni \n minteimaginea lui Don Redman \ntrebând-o: „Ai tot ce-]itrebuie pentru asta?“. „Da“, \i r`spunse ea... Eranevoie acum s` aib` \ncredere \n judecate ei.

Când avu o clip` liber`, se interes` la Maggie:— Ce se \ntâmpl` cu metalele? Ceva nou?Surprins`, Maggie ridic` din umeri.

61

— Nimic. Siguran]` [i monotonie. De ce?— Nu e important. Doar c`...— A, uite-l pe Clyde, s`-l \ntreb`m pe el, e una

din specialit`]ile lui.— Nu, eu... nu mai... \ncepu Ellen, dar Maggie \l

oprise deja pe b`rbatul \nalt.— Metale? d`du el din cap. Nu se \ntâmpl`

absolut nimic. Cine vrea s` [tie?— Ellen. Se \ntreba \n leg`tur` cu zvonurile.Un zâmbet se l`rgi pe fa]a lui Clyde care izbucni \n râs.— Ei, Ellen, ai c`p`tat de undeva ni[te idei tare

ciudate. Cred c` Anglia e pu]in \n urm` \n ceea ceprive[te metalele.

{i Clyde se \ndep`rt` chicotind.— |mi pare r`u, spuse Maggie \n`l]ându-[i

sprâncenele. M` \ntreb de ce insulta asta...Ellen cl`tin` din cap.— Nu [tiu. }i-am mai spus c` am sentimentul c`

nu sunt binevenit` aici, c` unii \[i doresc s` nu fivenit.

— Ascult`, \ncepu Maggie pe un ton hot`rât, e[tibinevenit`, mai ales pentru mine. |n ceea ce-lprive[te pe Clyde, l-ai lovit cu afacerea aceea zileletrecute, nu-i a[a?

— Da, cred c` da. Dar Ellen nu era prea convins`.S` fi fost Clyde cel pe care-l auzise vorbind atunci,\n spatele plantelor? Oricum, va p`stra t`cerea pân`când va fi sigur` c` a recunoscut cu adev`rat voceaaceea de b`rbat.

62

— Hei, voi dou`! Se al`tur` cineva petrecerii?Mark se apropie agale. De ce sunte]i atât deserioase?

— Ellen crede c` se va \ntâmpla ceva cu metalele.Mark fluier` u[or printre din]i:— Am auzit o noutate! Po]i s` faci un raport, dar

m-a[ mira... De unde ai informa]ia?— De la Renkovic, recunoscu Ellen.— Renkovic! Nu ]i-am spus c` omul `sta a \nne-

bunit mai mul]i agen]i decât mesele pe care le-aluat?

— I-am promis c` m` voi interesa pentru el, atâtatot. M-a]i convins c` se \n[al`. Acum, trebuie s`-lconving eu pe Renkovic.

— S-a \n[elat mereu pân` acum, nu se poate s`aib` dreptate de data asta. {tia Abrams ce face când]i l-a pasat ]ie. Deja \]i pierzi timpul cu el.

— Ai dreptate. Mul]umesc, Mark. {i ]ie, Maggie.Mark \[i plimb` u[or mâna \n jurul taliei ei.— Ne vedem mai târziu, frumoaso!Ellen se \ntoarse \n biroul ei hot`rât` s` uite

remarcile nepl`cute ale lui Clyde. Sprijinul lui Mark[i al lui Maggie o ajuta mult. El fusese o companiepl`cut` sâmb`t` seara. O dusese la un bar \mbr`cat\n lemn, cu scaune acoperite cu plu[ ro[u, culumini difuze care creau o atmosfer` intim`. Pepere]i se aflau fotografii ale personalit`]ilor carefrecventaser` acel local. Au vorbit \ntruna despremunca lor, despre studii [i despre diferen]ele din-

63

tre Wall Street [i metropol`. Apoi, au luat \mpreun`un taxi, Ellen fiind prima care a coborât acas`.

— Sunt convins c` vei face treab` bun` \n NewYork, \i spusese Mark, ad`ugând dup` câtevasecunde: Mai ales când ai leg`turi cu oamenistr`lucitori ca Don Redman!

De[i se sim]ise bine \n seara aceea, Ellen eranevoit` s` recunoasc` \n sinea ei c` au fostpu]ine clipele \n care nu se gândise la Don. {tiac` undeva, printre milioanele de indivizi dinora[, se afla un b`rbat deosebit care-i eclipsape to]i.

— Am avut noroc, r`spunse ea zâmbind. S-a\ntâmplat s` locuiasc` \n acela[i bloc cu mine...adic` aici, ar`tase ea când se opri taxiul.

— {i nu a]i luat nici un mic dejun \mpreun`?Ellen sperase c` umbra din ma[in` \i va ascunde

ro[ea]a din obraji.— Ba da, \ntr-o diminea]`, accidental, la „Deli“.— {i nu ]i-a dat nici un pont?— Mi-a dat o mul]ime de sfaturi, dar nu dintre

acelea de care a[ fi vrut s` primesc. Mark, chiar mi-apl`cut seara asta.

Mark se aplecase [i o s`rutase pe obraz, apucând-ocu mâinile pe dup` umeri, dar f`r` s` \ncerce s-o trag`mai aproape. Ellen fusese mul]umit` s` constate c`amândoi doreau doar o rela]ie de prietenie. Mark erao companie pl`cut`, avea o \nf`]i[are atr`g`toare lamodul obi[nuit, dar nu-i d`dea nici un fior, a[a cum

64

se \ntâmpla ori de câte ori Don era \n preajm`...|n timpul dup`-amiezii, Karen, secretara lui

Abrams, veni cu un teanc de plicuri [i \ncepu s` ledistribuie fiec`ruia.

— Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Ellen.— Deschide [i vezi singur`, fu r`spunsul lui Karen.Aflându-se \n partea mai \ndep`rtat` a \nc`perii,

Ellen [i Maggie primir` plicurile printre ultimele.Judecând dup` exclama]iile celorlal]i, p`reau s` fieve[ti bune. |n`untru g`sir` o not` din parteadomnului Geiger \nsu[i:

„Sunt \ncântat s` v` anun] c` Asocia]ia Geiger epe cale s` fuzioneze cu CZR. Vor exista,bine\n]eles, beneficii enorme \n urma acesteiasocieri cu o companie mare [i de succes. Anticip`mschimb`ri-minune \n ceea ce prive[te aranja-mentele locurilor de munc`, dar oricum, ve]i fi]inu]i la curent.“

Deci, s-a \ntâmplat. Articolul din ziar pe care i-lar`tase Maggie se dovedise a fi adev`rat. O fuziune!Dar de ce? Oamenii se adunaser` \n grupuri mici.Ellen li se al`tur` lui Mark [i Maggie care vorbeaucu Darryl [i Shirlee.

— Cum e posibil a[a ceva? \ntreb` Shirleer`sucind foaia \n mân`. Nu avem nevoie de asta, nedescurc`m [i f`r` CZR.

— Dar gânde[te-te la surplusul de capital, [i la ceam putea ob]ine cu el, o contrazise Darryl.

— Poate c ̀ai dreptate, dar „schimb r̀ile-minune“? Putem

65

fi siguri c̀ nu vor exista restructur`ri? se amestec` Maggie.— S-ar putea s` fie a[a cum spune Darryl, s-ar

putea s` apar` o reorganizare, dar pentru a acceptao alt` conducere, sublinie Mark.

— Nu-mi place, \[i men]inu pozi]ia Shirlee. De cea p`strat Geiger secretul fa]` de noi, fa]` de toat`lumea? Nu-mi place cum a procedat. Marea meaproblem` este dac` s` m` r`zgândesc [i s` acceptoferta de serviciu pe care am primit-o acum o lun`.

— Cred c` to]i trebuie s` ne hot`râm dac` s`r`mânem aici [i s` a[tept`m s` vedem ce se \ntâm-pl`, sau dac` ne c`ut`m deja alte slujbe, spuseMaggie.

— Exist` cineva printre noi care nu va fi nevoies`-[i fac` griji, rosti Mark pe nea[teptate.

To]i \[i \ntoarser` privirile c`tre el.— Cine e?— Ei, cine, Ellen! Ea va sta chiar bini[or!— Ce vrei s` spui? \ntreb` Ellen uimit`. Eu sunt

ultima venit` [i cu siguran]` voi pleca prima.— Nu [tiai? CZR este grupul lui Don Rodman, iar

tu ai deja un prieten [i un vecin acolo, pe \nsu[iDon Rodman. Nici dac` ai fi vrut n-ai fi reu[it maibine de atât!

66

Capitolul 4

Ellen lucr` \n ziua aceea [i \n urm`toarea ca unrobot. |ntregul birou era t`cut [i lini[tit, [i b`nui c`mul]i al]ii, la fel ca ea, de[i p`reau calmi [i st`pânipe situa]ie, \ncercau s` se obi[nuiasc` cu [ocul:Geiger fuziona, nu mai era o companie indepen-dent`, iar slujbele lor puteau s` sufere schimb`ri.P`rerile erau \mp`r]ite \n leg`tur` cu ceea ce se\ntâmplase. Unii erau optimi[ti, a[teptând cuner`bdare noile idei, al]ii erau sceptici [i câ]iva segândeau serios la alte posturi.

Ellen se sim]ea frustrat` [i sup`rat`, de[i [tia c`f`r` motiv. Aceasta era munca pentru care venise \nAmerica. |nsu[i Geiger o adusese, sau cel pu]infusese de acord, dorindu-[i persoane tinere \nechip`. {i era mândr` c` se afla \n Asocia]ia Geiger.|[i formase deja rela]ii bune cu clien]ii [i spera s`

67

nu le distrug` prin nimic. |ncerc` s` calculeze pro-fiturile unei asocieri cu un gigant ca CZR, cu toateresursele [i expertizele sale, dar singurul lucru care-irevenea \n minte era faptul c` va fi \nghi]it` deuria[ul acela [i va deveni o roti]` nesemnificativ` aunei ma[ini enorme.

Inevitabil, toate gândurile se \ndreptau \n celedin urm` c`tre Don Redman. {tia c`-i spusesecândva c` lucreaz` pentru Asocia]ia Geiger. Iar elnu suflase o vorb` despre ceea ce avea s` se\ntâmple. Bine\n]eles, a[a [i trebuia. Era obligats` p`streze secretul \n leg`tur` cu fuziunea [i cudetaliile ei. Rememorându-[i \ntâlnirile cu el, nudescoperi nici cel mai mic indiciu desprenegocierile \n care era implicat. Nu e de mirarec` era considerat genial. Nu se putea ghici nimicdin ceea ce se afla dincolo de str`lucirea ochilorlui.

Ellen [tia c` nu avea nici un drept s` pretind` c`Don ar fi trebuit s-o anun]e, mai ales c` fuziuneaaceasta fusese \nv`luit` \n mister destul de multtimp. Sau poate c` avertiz`rile lui cu privire lascena dur` a New York-ului a fost tocmai un astfelde indiciu?

Cel mai r`u lucru era acela c` \ntr-un viitor apropiatDon Redman ar putea lucra al`turi de ea, ar putea-ocontrola ori de câte ori ar dori, ar putea s`-i pun` totfelul de \ntreb`ri. Sau \i va cerceta dosarele [i le va dis-cuta, subliniind ce era bun [i ce era gre[it, \n fa]a

68

\ntregului personal sau chiar a lui Abrams \nsu[i.Gândurile ei se blocau \ntotdeauna \n acest

punct. Era ceva cu care nu voia s` se confrunte, darcare nu-i d`dea pace. Nu vorbise nim`nui despreasta. Din clipa \n care ajunsese la concluzia c` Don\nsemna pentru ea mai mult decât un masculatr`g`tor, suferea de o boal` incurabil`: speran]a.Nu avea nici un rost, nici un fundament [i totu[i eaexista — speran]a c` \ntr-o zi Don o va vedea cuadev`rat, nu ca pe o naiv` romantic` [i patetic`, cica pe o femeie care-i f`cea inima s` bat` mai tare...Nu, era imposibil!

Nu era decât o angajat`, un num`r \ntr-o statis-tic`, o simpl` afacere pentru Don Redman, afacerepe care el urma s-o analizeze dac` este sau nuprofitabil`. Uf! Speran]a murea, [i \n locul eiap`rea sentimentul de nesuportat c` de acum\nainte nu-l va mai putea \ntâlni de pe pozi]ii egale,pentru c`-i va fi [ef.

Atmosfera era tensionat` \n biroul agen]ilor [iEllen sim]ea cum cre[te ostilitatea colegilor fa]` deea. Circula zvonul c` Ellen Huntsworth avea anu-mite rela]ii cu noul superior [i suspiciunea nu\ntârzia s` se arate: [tia ea oare dinainte c` urma s`aib` loc o fuziune? Era cumva un spion al lui DonRedman?

Spre sfâr[itul dup`-amiezii, Karen, secretara luiAbrams, d`du buzna [i-i ceru s` mearg` imediat \nbiroul [efului. Ellen \[i netezi sacoul [i fusta de

69

m`tase crem, \[i piept`n` p`rul, \[i \ndrept` umerii[i luându-[i geanta de piele, o porni spre Abramscu capul sus. Dac` acesta era momentul hot`râtor,nu avea de gând s` se lase cople[it` [i s` plâng`,dându-le astfel satisfac]ie celorlal]i.

Abrams p`rea \nfierbântat [i nu-[i g`sea locul.C`ma[a de var` \i era ud` de transpira]ie. Ar`tafoarte nec`jit. Ellen fusese doar de câteva ori \nbiroul lui [i, de obicei, masa era curat` [i ordo-nat`. Acum, z`ceau acolo \mpr`[tiate tot felul dehârtii [i noti]e. Ellen se distr` \n sinea ei la gândulc` Don fusese cel care-i d`duse dureri de cap luiAbrams.

— Hunsworth, \ncepu acesta cu ochii sticlind \nspatele ochelarilor cu lentile groase, \n]elegi toateimplica]iile presupuse de aceast` preluare acompaniei, nu-i a[a?

Ellen aprob` din cap.— |n regul`, atunci. Unul dintre directorii exe-

cutivi vine s` inspecteze pe aici. Tu vei fi cea care-lva conduce, mâine diminea]` la ora zece.

— Eu?! Dar eu... eu sunt aici de pu]in` vreme,protest` Ellen. Cu siguran]` nu cunosc destule despre...

— Nu trebuie s`-]i reamintesc c` e[ti cea maitân`r` din firm`. Cuno[ti planul birourilor, nu-ia[a? Atunci, f`-o!

Ellen nu se clinti din loc.— {i cât dureaz` exact acest tur \n care eu voi

juca rolul ghidului? O or`, dou`?

70

— Vei fi la dispozi]ia lui, [i folosesc cuvântulacesta foarte serios, a[a c` re]ine-l. Toat` ziua, [imai târziu, dac` el vrea.

— Dar ce fac cu clien]ii mei? Nu pot s` las totulbalt`.

— Va avea Karen grij` de telefonul t`u [i va pre-lua mesajele. E mai important` vizita aceasta.

Obrajii lui Ellen se \nro[ir`. Adev`rat, Karen erafoarte eficient` [i o pl`cea, dar ideea c`-i lua loculpur [i simplu o deranja. Karen era capabil` de cevamai mult decât s` r`spund` la telefon [i s` preiamesajele, [i astfel experien]a [i expertizele lui Ellenerau anulate.

— Nu sunt de acord cu dumneavoastr`, dom-nule Abrams, rosti ea \ncet, \ncercând s` nu-[ipiard` cump`tul. N-ar fi corect din partea mea s`-milas munca la o parte f`r` o prealabil` organizare.De ce nu-i cere]i lui Karen s`-l conduc` pe direc-torul executiv?

Abrams se holb` la ea [i Ellen sim]i un fiorrece pe [ira spin`rii. Era sigur` c` va fi dat` afar`din birou. Dar Abrams r`spunse cu o vocemieroas`:

— E alegerea ta, Huntsworth. Ori faci cum spuneu, ori vei fi prima pe [tii tu ce list`. Nimeni nu-]iva duce dorul, \n]elegi?

Lui Ellen nu-i pl`cea s` dea \napoi, dar luptaaceasta era una pe care nu avea cum s-o câ[tige.Trebuia s` asculte ordinul, altfel va fi concediat`.

71

|nc` nu era preg`tit` pentru a[a ceva. Deocamdat`se va retrage, oricât de nedrept p`rea totul. Reu[is` aprobe cu un gest scurt din cap, apoi se \ndrept`c`tre u[`.

— Atunci, s` fii aici mâine diminea]` la zece.Numele directorului este Redman. Ai \n]eles?

O umilin]` peste alta. Abrams era hot`rât s`-izdruncine \ncrederea \n ea \ns`[i la orice pas, [iacum mai trebuia s` se confrunte [i cu faptul c`Don va fi acela pe care-l va conduce mâine!Redman va afla \n curând câte lipsuri exist` \npreg`tirea ei.

Ellen le zâmbi lui Maggie [i lui Mark pentru a-iasigura c` totul era \n regul` [i nu fusese conce-diat`... \nc`. Lu` o hot`râre important`: dac`Abrams spera s-o sperie prin comportamentul lui,\i va dovedi c` se \n[al`. {i \i va dovedi chiar [i luiDon c` [i-a format o p`rere gre[it` despre ea. Ziuade mâine va fi una foarte grea, din toate punctelede vedere.

Vestea sarcinii primite de Ellen se \mpr`[tierepede, \n timp ce ea se gr`bea s`-[i continuemunca, s`-[i fac` ordine pe birou. Era con[tient` c`pozi]ia ei va deveni [i mai dubioas` pentru aceiadintre colegii ei care, din motive necunoscute \nc`,\i erau ostili. Presupuneau c` \ntâlnirea de a douazi cu Don Redman fusese regizat` tocmai pentru a-[iconsolida pozi]ia fa]` de el. Maggie [i Mark era sin-gurii care o credeau, iar Mark era chiar foarte optimist.

72

— A[ fi vrut s` m` aleag` pe mine. P`rerea luiRedman conteaz` la fel de mult sau chiar mai multdecât a lui Geiger. Dac`-l impresionezi, va fi \nfavoarea ta.

Ellen scutur` din cap.— {i eu a[ fi vrut s` te fi ales pe tine. Pentru

binele amândurora. B`nuiesc c` ar trebuie s`privesc problema din perspectiva carierei mele, darnu pot. Credeam despre mine c` sunt ambi]ioas`,dar v`d c` nu acesta este \ntregul adev`r. {i nu [tiucum va reac]iona Don Redman; va fi o ocazie bun`pentru el de a-mi observa sl`biciunile [i de a seconvinge c` avea dreptate \n ceea ce m` prive[te,sau... nu [tiu...

— Nu-]i face griji, o \ncuraj` Maggie. Te vei des-curca. Dar ai dreptate, Abrams \]i preg`te[te ceva.Va trebui s` fii foarte atent` cu slujba ta. Dac` arexista un mijloc s` te plângi cuiva de ceea ce-]iface...

— Problema e c` n-a f`cut nimic concret deo-camdat`, spuse Mark. Dar orice-ar fi, Ellen, nu ter`zbuna pe Redman, trebuie neap`rat s`-i la[i oimpresie bun`. {i pune o vorb` bun` [i pentru pri-eteni, ad`ug` el cu un zâmbet \n timp ce se\ndep`rta.

Ellen se \ntoarse c`tre Maggie [i amândou`izbucnir` \n râs.

— Mark \]i arat` \ntotdeauna partea frumoas` alucrurilor, zise Ellen.

73

— Uneori e ca un b`ie]el. |]i treze[te parc`instinctele materne cu farmecul lui.

Da, era fermec`tor, se gândi Ellen. Dar Maggienu-l cunoscuse pe devastatorul Don Redman...

** *

Ellen intr` \n biroul lui Abrams la ora zecefix. Don era rezemat de pervaz [i se ridic` \nclipa \n care ap`ruse ea. Purta un costum gri [io c`ma[` asortat`; avea p`rul proasp`t sp`lat iar[uvi]ele c`runte contrastau puternic cu negrulstr`lucitor. Inima lui Ellen amenin]a s`-i sar`din piept când el o strânse de mân` [i o s`lut`zâmbind:

— Ea este Ellen Huntsworth [i va fi asistentadumneavoastr` ast`zi, rosti Abrams protocolar. S`ne mai uit`m o dat` peste itinerar...

|n timp ce Abrams vorbea, Ellen se concentradoar asupra faptului c` Don se afla la câ]iva pa[i deea. |n cele din urm`, scurta introducere se \ncheie[i Ellen \l conduse pe renumitul director c`tre lif-turile speciale ale [efilor pentru a urca la etajulsuperior unde se aflau birourile preg`tite pentrunoua conducere. De[i \n sala agen]ilor zarva nu sepotolise deloc, Ellen [tia c` toate privirile eraua]intite asupra ei [i a lui Don [i, \n mod ciudat, arfi vrut s`-l apere \n vreun fel de ele.

74

— Aici lucrez eu, explic` ea, sperând s`-idistrag` aten]ia [i Don s` nu observe ochii aceiascrut`tori. Dup` cum vede]i, avem ultimele nout`]i\n hardware, iar \nc`perea este proiectat` astfel\ncât s` ofere intimitate, dar [i o comunicareu[oar` \ntre angaja]i.

— V`d, Ellen, mersi, r`spunse Don aruncând oprivire \n jur, dar f`r` prea mare interes, f`când-ope Ellen s` realizeze c` el era deja familiarizat cutoate acestea. Sau ar trebui s`-]i spun Huntsworth?continu` el surprinzându-[i \nso]itoarea. Este obi-ceiul lui Abrams, sau a[a v` adresa]i voi unul altu-ia, pe numele de familie? E de mod` veche, s` [tii.F`cu o pauz`. Eu \]i voi spune Ellen, dac` nu tederanjeaz`.

— A[ lua ap`rarea Asocia]iei \n aproape orice,dar aici ave]i dreptate. „Ellen“ e minunat.

Urcar` \n lift [i u[ile se \nchiser`. Erau singuri.Avea o senza]ie de familiaritate lâng` Don, pe dealt` parte \ns`, ciudat, slujbele lor \i separau.Oricum, Ellen era hot`rât` s`-i spun` ce avea despus, [i cu cât o f`cea mai repede, cu atât maibine.

— Domnule Redman, \ncepu ea, dar fu imediat\ntrerupt`.

— „Don“, te rog. Erai mul]umit` s`-mi spui a[azilele trecute când scoteai fl`c`ri! De ce s` neformaliz`m acum?

Ellen z`ri ironia din ochii lui, dar se st`pâni,

75

rugându-se s` n-o fac` s` se simt` [i mai prostacum, când inten]iona s`-i cear` scuze.

— M` bucur c` ai amintit de asta, voiam s`-]ivorbesc despre ziua aceea, [i despre altceva. Vezi,eu...

— Ei, deja vrei s` discut`m despre dou` lucruri?Va fi \ntr-adev`r o zi plin`!

Ellen \[i strânse buzele, deconcertat` de aerulneserios al lui Don. Pentru ea era ceva serios. Donn-o l`s` s` continue.

— B`nuiesc c` unul dintre lucrurile pe care voiais` mi le spui era acela c` n-ai fost de acord s` m`asi[ti ast`zi. Recunosc imediat lipsa de entuziasmpe chipul unui om. {i dac` \ntr-adev`r nu-]i con-vine situa]ia, o voi l`muri cu Abrams.

Ellen \ns`[i ar fi vrut s` l`mureasc` anumitelucruri cu Abrams, [i nu \n termeni tocmaipl`cu]i, dar imediat \n]elese pe deplin sensulcuvintelor lui Don [i izbucni f`r` s`-[i deaseama:

— Nu! Sim]i privirea arz`toare a b`rbatului; dac`i-ar fi spus lui Abrams s-o lase \n pace, asta ar\nr`ut`]i [i mai mult rela]ia ei cu [eful. Nu, nu enevoie, ad`ug` Ellen cu voce mai sc`zut`. Dar credc` trebuie s` m` ascul]i pu]in.

— |n regul`, dar nu vrei s` intr`m mai \ntâi \nbirou?

Ellen \l conduse \n`untru [i \ncepu s`-i descriefacilit`]ile, dar renun]` dup` ce-l v`zu pe Don

76

neinteresat, aruncând o privire indiferent` lalemnul lustruit de pe pere]i, la canapeaua [ifotoliile din piele, la m`su]ele din sticl` fumurie.

— Ei, `sta e! concluzion` ea.Don d`du din cap.— Consider` c` ]i-ai \ndeplinit sarcina. Acum

spune-mi ce e \n mintea ta, [i promit c` de data astanu te mai \ntrerup. Ce te fr`mânt`? Ai vreoproblem`?

— Mda, problema e c` sunt \n firm` de scurt`vreme. {tii c` am venit la New York doar de câtevas`pt`mâni. M` str`duiesc din r`sputeri s`-]i fiu defolos, dar s-ar putea s` existe \ntreb`ri la care nuvoi fi capabil` s` r`spund.

Don a[tepta cu mâinile \n buzunare, studiind-o\n t`cere [i cu toat` seriozitatea. Dup` o scurt`pauz`, zise:

— Asta-i tot? Asta e m`rturisirea? Apoi continu`:Evident c` [tiu lucrurile astea, [i [tiu c` te veistr`dui. Apreciez faptul c` ]i-ai f`cut timp pentrumine. Ei, [i cel`lalt subiect care era?

— Eu... Eu trebuie s`-mi cer scuze... Pentru ce s-a\ntâmplat la ceain`ria ruseasc`. Evit` s`-i \ntâl-neasc` privirea. Eram \ntr-o dispozi]ie proast` [i m-amdesc`rcat pe tine, acuzându-te c` m-ai vorbit pe laspate. Selena a fost cea care mi-a atras aten]ia... |mipare r`u, \mi pare foarte r`u.

— A[a [i trebuie, aveam \n gând s`-]i pretind euaceste scuze dac` nu mi-ai fi luat-o \nainte. Ochii

77

lui Don clipeau juc`u[i, era clar c` el glumea. Poatec` eram amândoi pu]in cam stresa]i, sau poate afost vina c`ldurii.

Ellen sim]i c` i se ia o piatr` de pe inim`. Sedovedise a fi mai u[or decât se a[teptase [i acumtotul era l`murit \ntre ei. Poate c` Don va renun]ala atitudinea protectoare [i va vedea \n ea femeia...Sun` telefonul [i el r`spunse.

— Era domnul Geiger, m` a[teapt`. S`mergem!

|n ciuda aerului s`u indiferent de la \nceput,Don nu mai pierdea vremea, gr`bindu-se la \ntâl-nirea cu Marele Om. Ellen \l v`zuse pe Geiger doarde la distan]` [i acum, de aproape, nu mai p`reaatât de b`trân. Era un b`rbat \nalt, sub]ire, cu p`rulgrizonat [i purta ochelari. Vocea \i era blând` [icalm`.

— Bun`, Don, intr`. Apoi, când se ivi Ellen i seadres` luând-o prin surprindere. Bun`, Ellen, e[tinoua noastr` englezoaic`, nu-i a[a? |mi pare r`u c`n-am stat de vorb` cu tine pân` acum, dar cu fuzi-unea asta mi-am petrecut orice clip` liber` cu Don.Am devenit prieteni [i deja ne vedem regulat. Iaspune, cum ]i se pare la noi?

— |mi place mult, \l asigur` Ellen.— Foarte bine! Cred c` a]i fost cu to]ii [oca]i

când a]i aflat ultimele [tiri, dar dup` ce l-aicunoscut pe Don, \]i dai [i tu seama c` am f`cutun lucru bun. Eu cel pu]in, sunt fericit, n-a[ fi

78

ales fuzionarea cu o alt` companie \n afar` de CZR.Don d`du din cap.— Suntem onora]i c` ne-am asociat cu un nume

ca Geiger.Cei doi avur` un schimb de priviri care dovedea

c` multe lucruri r`m`seser` nerostite. Apoi Geigercontinu`:

— Avantajele sunt enorme pentru noi, [i amconvingerea c` dup` ce se vor mai lini[ti apele, to]ivor fi \ncânta]i de schimbare, nu-i a[a, Ellen?

Ellen vru s` spun` ceva dar ezit` câtevamomente. Ar fi bine s` dea glas nelini[tii ei [i acelorlal]i?

— Cred c` toat` lumea ar vrea s` [tie „de ce“?„Geiger“ era o companie independent`.

Ellen aproape \[i dori s` nu fi pus \ntrebarea,v`zând umbra de \ngrijorare pe fa]a domnuluiGeiger, dar r`spunsul lui o lini[ti:

— Bun` \ntrebare, Ellen. Ideea e c` vine o vremecând nu mai are sens s` continui de unul singur.M` bucur c` ai deschis subiectul, vom mai discutadespre asta.

Dup` ce p`r`sir` biroul lui Geiger, Don oimplic` pe Ellen \ntr-o serie de activit`]i, tot restulzilei. R`sfoir` dosare [i acte, urm`rir` statistici,dar cea mai mare parte o petrecur` \n \ntâlniri [idiscu]ii cu oamenii din celelalte departamente.Spre surprinderea lui Ellen, Don se bucuraenorm de aceast` ultim` parte [i printre conver-

79

sa]iile serioase despre afaceri, \i pl`cea s` [iflec`reasc` pur [i simplu. Toate acestea nu sepotriveau cu imaginea descris` de Mark [iMaggie.

Fur` nevoi]i \n ziua aceea s` treac` de mai multeori prin sec]ia brokerilor. De fiecare dat` Donalegea o alt` persoan` cu care s` discute [i defiecare dat` Ellen \l prezenta, apoi f`cea un pas\napoi. Se lovise mereu de aceea[i atitudine rece, [iostil` din partea colegilor ei, dar deja n-o mai sur-prindea, abia dac` mai observa, [i cu siguran]` niciDon nu o remarcase.

|n cele din urm` Don \[i permise un r`gaz, [ipropuse s` se \ntoarc` \n biroul lui [i s` bea unceai. Mâncar` doar câteva sandvi[uri, \n fug`.

— Bei ceai, nu-i a[a? \ntreb` el. Numai mama,de[i englezoaic`, nu obi[nuia s` bea. Eu am ajunscu timpul s` iubesc ceaiul!

— Da, da, mul]umesc. Ceaiul mamei e atât deconcentrat \ncât st` linguri]a dreapt`.

— |n regul`. S` trecem atunci \n revist` ziua deast`zi. Ar fi binevenite ni[te impresii din partea ta,pân` e gata ceaiul.

— Cred c` a fost o zi plin`, am f`cut multe...— O.K.Se a[ezar` fiecare \n câte un fotoliu de piele [i

Don se dezbr`c` de sacou, apoi \[i desf`cu cravata,descheindu-[i câ]iva nasturi de la c`ma[`. P`readeodat` mai tân`r [i, dup` cum \l judeca Ellen, mai

80

vulnerabil... de[i observase capacitatea lui extraor-dinar` de a se purta cu oamenii [i abilitatea \n afaceri.

— Ellen, i-ai spus adev`rul lui Harold, adic`domnului Geiger, \n leg`tur` cu faptul c` e[ti feri-cit` aici? Nu e nici o problem`?

|ntrebarea lui Don o lu` pe nepreg`tite, darEllen se preg`ti s`-[i ia o expresie cât mai neutr`.

— Probleme? Nu, n-am nici o problem`.El o cercet` cu aten]ie, apoi continu`:— Uneori e foarte dificil pentru un str`in s` fie

acceptat. Tu nu te-ai confruntat cu o astfel desitua]ie?

Ellen \[i mu[c` buzele, dar \i r`spunse calm:— Nu, nimic de genul acesta.— Puteam s` jur c` nu erau prea \ncânta]i s` te

vad` colegii t`i, sau cel pu]in unii dintre ei.Ellen \ncerc` s` ignore provocarea lui.— Sunt venit` aici de prea pu]in timp, nu-i cunosc

pe to]i. |[i d`du seama c` Don nu era convins.— Bine, \n]eleg c` nu vrei s` vorbe[ti despre asta

acum, dar când vei dori, eu te voi asculta. S` nuui]i, promi]i?

V`zu tulburarea [i \ngrijorarea din ochii lui [i futentat` s` cedeze. Nimic nu i-ar fi pl`cut mai multdecât s` se descarce de toate necazurile, dar nuputea permite altcuiva s` lupte \n locul ei, a[a c`r`spunse cu un gra]ios „mul]umesc“ [i schimb`imediat subiectul.

— De la ce vine „CZR“?

81

— La \nceput s-a numit „Colleys-ManagementFinanciar“, apoi „Colleys [i Zabrowski“, iar cândam intrat eu \n afacere am ad`ugat R-ul.

Aproape involuntar, Ellen rosti:— Iar acum ve]i mai pune [i un G, b`nuiesc. O

adev`rat` cronic` a literelor.Don t`cu pân` le-au fost aduse ceaiul [i platoul

cu pr`jituri, iar dup` ce r`maser` singuri spuse:— Din nou resentimente! Le-am sim]it de

diminea]` chiar, apoi \n biroul lui Harold. Nu edoar faptul c` ai fost obligat` s`-mi stai la dis-pozi]ie, nu-i a[a? Te deranjeaz` \n fond fuziuneadintre CZR [i Geiger.

— Probabil c` da; adic`, „fuziune“ e doar uneufemism pentru „preluare“? „Geigers“ este o aso-cia]ie familial` cu tradi]ie [i respectat`, dar e destulde mic`. De acum va face parte dintr-un conglom-erat uria[ care o va \nghi]i, [i va fi uitat` repede. {ice se va \ntâmpla cu to]i oamenii aceia ale c`rorvie]i vor fi date peste cap, care-[i vor pierde sluj-bele?

— Dar la oamenii care vor avea mari beneficii te-ai gândit? Nimic pe lumea asta nu r`mâne neclintit.Via]a \nseamn` schimbare, noi provoc`ri, altfel ar fial naibii de plictisitoare. M` surprinde atitudinea taconservatoare, conformist`. Credeam c`-]i placeaventura.

— Poate, dar nu trebuie modificat tot ce e vechi,doar de dragul de a modifica.

82

— Bine\n]eles, dar cine a zis c` „Geigers“ va fidat` peste cap? Nu e obligatoriu ca tu [i prieteniit`i s` v` pierde]i slujbele. Ave]i \ncredere \n mine.

— Probabil c` ai dreptate, ced` Ellen, [i Don zâmbi.— Nu e[ti deloc convins`! Dar dac` te-a[ asigura

c` nu se va schimba nimic peste noapte, te-ai sim]imai bine?

— Le voi r`spunde [i eu celor care m` vor \ntre-ba, exact ce mi-ai spus tu, rosti Ellen ab`tut`. Avea\ncredere \n el, de[i \ntre ei p`rea s` existe unobstacol de netrecut.

Don l`s` cea[ca de ceai jos.— Ellen, nu-]i face griji, te vei obi[nui s` m` ai \n

preajm`. Tonul lui devenise foarte blând.— Nu, nu, n-am vrut s` crezi c` nu e[ti

binevenit! r`spunse ea repede. Trebuie s` \n]elegic` nu e nimic... nu e nimic personal. De ce nu\n]elesese oare c` [i Don avea sentimente [i erapoate o persoan` la fel de sensibil`? Ai f`cut oimpresie bun` tuturor celor pe care i-ai \ntâlnitast`zi. Te asigur c` te-au pl`cut cu to]ii.

— E-n ordine atunci, de[i voi fi [i mai fericitcând m` vor respecta \n aceea[i m`sur`.

— Sunt convins` c` a[a va fi. La urma urmei,toat` lumea [tie c` e[ti cel mai bun dintre cei buni\n domeniul t`u. Acum \n]eleg de ce mi-ai spus c`trebuie s` m`nânci [i s` respiri cifre!

Don se ridic` brusc [i \ncepu s` se plimbe agitatprin camer`.

83

— Mda... Am avut norocul de a m` pricepe laastfel de lucruri. Nu [tiu, uneori mi se pare c`...nu [tiu... Se \ntrerupse [i-i zâmbi lui Ellen. Hei, \]idai seama cât e ceasul? |i ar`t` ceasul de peperete. {ase [i jum`tate. Am o \ntâlnire \n searaasta. |mi pare r`u, Ellen, dar sunt nevoit s` tep`r`sesc.

Ellen se sim]i \ntr-un fel ciudat, dezam`git`.Don fusese pe punctul de a-i spune ceva, de a sedezv`lui \n fa]a ei, dar \n ultimul moment ser`zgândise, nepermi]ându-i s` afle care esteadev`ratul Don Redman. P`stra toate acele secretedintr-un instinct de conservare?

Era o senza]ie nepl`cut` s` stea departe de el.|nregistrase cu aten]ie \n ziua aceea orice nuan]` avocii lui, orice mi[care, orice expresie a fe]ei. Dincând \n când, el o atinsese u[or pentru a subliniaanumite idei, sau chiar o cuprinsese de talie \ntimp ce mergeau pe coridoare. Dac` ar fi fost vorbade un alt b`rbat, ar fi deranjat-o, dar cu Don... ceera? Era ceva impersonal, de aceea nu s-a sup`rat,sau era o leg`tur` special` \ntre ei, \n ciuda dife-ren]elor? Nu [tia... Singura certitudine \n clipaaceea era c` deja \i sim]ea lipsa.

** *

84

Sala brokerilor era aproape goal`. |[i privibiroul plin de noti]e [i mesaje. Nu se \ntâmplasenici o nenorocire \n absen]a ei. Descoperi un biletde la Maggie: Mark [i cu mine suntem \n „Cutia cuzaruri“. Vrei s` vii s` ne poveste[ti? Cu drag,Maggie. Ellen zâmbi. Nici nu s-ar fi putut maibine!

„Cutia cu zaruri“ era un bar foarte frecventat decei de la „Geigers“, [i ea fusese acolo de mai multeori. Acoperi[ul verde-\nchis era decorat cu ni[tezaruri uria[e, dar trecuse mult` vreme de cândfirma era asociat` cu jocul propriu-zis. |i z`ri ime-diat pe Mark [i pe Maggie, le f`cu un semn cu mâna[i se \ndrept` c`tre ei.

— M` simt de parc` a[ fi fost strâns` \ntr-omenghin`, \i anun]` ea, a[ezându-[i taiorul albal`turi.

— }i-am luat ceva de b`ut, spuse Maggie [i-i\mpinse un pahar. Un „Manhattan“. Crezi c` tedescurci?

— Orice, numai s` fie rece.— Acum poveste[te-ne, o \ndemn` Mark. Ce ai

f`cut toat` ziua? Sper c` ai fost dr`gu]` cu vecinult`u.

— Erai cam palid`, când te-am v`zut noi. N-a\ncercat s` te prind` pe picior gre[it, nu?

Ellen cl`tin` din cap.— Don a fost minunat, e u[or s` te \n]elegi cu el;

[i-a \nregistrat totul \n computerul din capul lui.

85

P`rea familiarizat cu orice de la „Geigers“. Lu` oalt` \nghi]itur`. Din nefericire, eu nu m-amcomportat la fel de bine.

— A, nu! exclam` Maggie, \n timp ce Markbomb`ni:

— A dat-o-n bar`, [tiam eu!— Ei, nu chiar atât de r`u! I-am spus c` sunt

\ngrijorat` din cauza fuziunii, [i mi-a promis c`deocamdat` nu se va \ntâmpla nimic deosebit. Iardomnul Geiger nu mai dorea s` fie independent,ceva \l preocupa foarte tare.

Cei trei avur` un schimb de priviri.— Oare putem s` ne \ncredem \n el? rosti Mark,

gânditor. Despre Don Redman s-a spus \ntotdeau-na c` nu mai cre[te iarba pe unde a trecut el...

— {i ce e cu domnul Geiger? \ntreb` Maggie. Cecrezi c`-l preocup`?

|nainte ca Ellen s` aib` timp s` r`spund`, seauzi o voce \n spatele ei:

— Da, Ellen, de ce nu ne \mp`rt`[e[ti [i nou`din cuno[tin]ele tale? Pentru un nou-venit, chiar c`n-ai pierdut vremea. |ntrebarea este: el te folose[tepe tine, sau tu pe el?

Era Shirlee [i lâng` ea Barry [i Darryl, iar mai \nspate Clyde.

— Nu \n]eleg ce vrei s` spui, r`spunse Ellenuimit`.

— {tiam noi c` se \ntâmpl` ceva, se amestec`Darryl. Adic` ast`zi un om \[i face meseria, [i mâine dis-

86

pare, iar \n locul lui apare cineva tocmai dinAnglia... Dar nu ne-am dat seama cât de compli-cat este totul!

— {i cum anume l-a convins Redman pe Geigers` te ia pe tine drept spion? \ntreb` [i Barry.

— Hei, l`sa]i-o \n pace pe Ellen! interveni Mark,dar Ellen puse mâna pe bra]ul lui, oprindu-l.Confruntarea aceasta era pe punctul de a izbucni\nc` din ziua sosirii ei, nu mai putea fi evitat`.

— Nu [tiu unde vre]i s` ajunge]i, rosti ea\ncet. Lucram deja la filiala londonez` a firmei,când s-a eliberat postul, dar asta s-a \ntâmplatcu luni \n urm`, \nainte de Cr`ciun, iar mie mis-a spus c` am primit slujba, \n ianuarie. L-am\ntâlnit pe domnul Redman abia dup` ce amajuns aici, [i dintr-o pur` \ntâmplare. Acumspune]i-mi, v` rog, de ce m` acuza]i exact?

— S-ar putea chiar s` nu [tii, b`tu Darryl \nretragere, dup` o pauz`. Putem s`-i verific`m versi-unea, s` vedem dac` se potrive[te.

— Bine\n]eles c` spune adev`rul, deci l`muri]i-nedespre ce e vorba de fapt? \i som` Mark, \n timp ceMaggie aproba din cap.

Shirlee ezit` câteva momente.— Nu [ti]i despre Hy? |ntr-o vineri l-a chemat

Abrams \n biroul lui, [i când a ie[it era palid.Abrams \l \nso]ea, nu l-a l`sat s` vorbeasc` cunimeni. |n zece minute [i-a strâns lucrurile [i aplecat. Nu i-am dat de urm` de atunci. Era prieten

87

bun cu noi, apoi, luni, ai venit tu [i i-ai luat locul.— Iar Abrams! exclam` Maggie. Are ceva cu tine

dinainte s` apari aici, ar fi putut s`-]i dea un altbirou, dar [tia foarte bine cum te vor primiprietenii lui Hy dac`-l vei \nlocui.

Ellen râse pu]in for]at.— Cel pu]in [tiu c` nu-l deranjeaz` fa]a mea!— |mi amintesc de Hy, spuse Maggie. Dar [i

eu abia sosisem, a[a c` nu [tiam ce se \ntâmpl`.Mark aprob`:— Mda, a plecat \ntr-adev`r \n grab`, dar de ce

s` credem c` Ellen are vreo leg`tur`?Darryl o privi pe Shirlee.— Ne era un prieten foarte bun [i ne-am \nfuriat.

Nimeni nu ne-a dat vreun r`spuns. Abrams ne-aasigurat c` era vorba de probleme familiale, dar nucred, ne-ar fi spus chiar el.

— |mi pare r`u, dar pot dovedi c` am fost aleas`cu câteva luni \nainte de a se \ntâmpla toate astea.{i dac` m-a]i fi \ntrebat de la \nceput...

— Ai dreptate, recunoscu Shirlee. Ne ceremscuze.

De[i toat` lumea p`rea mul]umit`, Ellen citidezaprobarea \n ochii lui Clyde, [i fu convins` c` elfusese b`rbatul a c`rui voce o auzise \n seara aceeaponegrind-o.

88

Capitolul 5

— Serve[te-te cu ni[te salat`, spuse Selena.Veri[oara lui Ellen trecu pe la ea \ntr-o sear`,aducându-i o cin` mexican` [i o sticlu]` de tequila,din care Ellen nu lu` decât o \nghi]itur`, dup` carese hot`r\ s` r`mân` fidel` limonadei.

— Mâncarea e tocmai potrivit` pentru onoapte c`lduroas` [i umed` din New York. Ast`ziabia am avut timp s` gust dintr-o salat` verde,spuse Ellen.

— E prea cald, nu-i a[a? {i e iulie! A[teapt` lunaaugust, te vei sim]i ca-n saun`.

— „Minunat“! M` deranjeaz` faptul c` nu potdeschide ferestrele. {tiu c` cele duble p`streaz`aerul condi]ionat, dar mi-ar pl`cea s` privesc cerulnoaptea.

— Geamurile te feresc [i de fumul \ngrozitor

89

al ma[inilor, nu uita! Sesizez cumva dorul decas`? Te-ai r`zgândit \n privin]a New York-ului?

— Nu, r`spunse ferm Ellen. Acum sunt deja onewyorkez`. Sunt capabil` s` fac chiar diferen]a \ntreaccentul t`u de englezoaic`, identic cu al mamei tale,[i cel vestic, al locuitorilor zonei unde te-ai n`scut.Uneori vorbe[ti ca o veritabil` sudist`, [tiai?

Selena replic` exagerând accentul sudist, apoicontinu`:

— Mie nu prea-mi place New York-ul, nu a[a cum\]i place ]ie. America nu renun]` la Manhattan.

— Ai dreptate. Poate voi avea [ansa de a explora[i restul, numai c` deocamdat` nu-mi pot permite s`iau o vacan]`. Gânde[te-te, ai putea sta acum lasoare \n Florida, \n loc s`...

— |n loc s` ai un prieten care e destul de nebun\ncât s`-[i doreasc` New York-ul! oft` Selena,desf`cându-[i p`rul blond strâns sub benti]`. Darp`rin]ii lui sunt cei care insist` s`-[i p`streze slujba.Probabil c` eu sunt cam r`sf`]at`. Mama [i tata nu-mipretind s` muncesc. Oricum, voi ajuta la un bar, [i voieconomisi ceva bani. Vreau s` evad`m pu]in \naintede a merge la colegiu [i de a ne relua cursurile...

— Mai ai doar un an, nu-i a[a? Dup` aceea?Selena d`du din cap.— Nu [tiu. Mi-ar pl`cea s` fiu ca tine: indepen-

dent`, ambi]ioas`. Spune-mi, cum merg lucrurile cunoul t`u [ef? Mi se pare ciudat s`-l ai al`turi pe Don.

Ellen râse.

90

— Nu chiar „al`turi“. Abia dac` ne-am v`zut decâteva ori din ziua aceea \n care i-am ar`tat firmanoastr`. {tiu c` e foarte ocupat cu reorganizarea. {iare o asistent`: o ro[cat` frumoas`. A fost [i ea lapetrecerea p`rin]ilor t`i.

— Te referi la Cathy. Te ajut` cu ceva dac`-]i spunc` are o c`snicie fericit` [i un b`ie]el? Selena \iarunc` o privire juc`u[`. So]ul ei e artist, lucreaz`acas` [i are grij` de copil.

Ellen sperase c` observa]ia ei fusese rostit` pe unton indiferent, dar Selena era o fat` inteligent`.Acum nu-i mai r`mânea decât s` \ncerce s`-[i reparegre[eala.

— Nu cred c`-i bârfe[te cineva, iar ea pare taredr`gu]`.

E[ec! Selena zâmbi triumf`toare:— {tiam eu! Te-ai \ndr`gostit de Don, nu-i a[a?

Necazul este c` nu amestec` via]a privat` cu munca,mai ales pentru a nu da satisfac]ie ziari[tilor. Totu[i,anul trecut, numele lui era legat de cineva.

— Ceva \l preocup`. Era pe punctul de a mi sedest`inui, apoi s-a r`zgândit. Ai dreptate, nudezv`luie absolut nimic... \n afar` de opinii,bine\n]eles!

— E ca [i cum s-ar fi \nsurat cu finan]ele. Drumulc`tre inima lui e mama lui, numai a[a po]i ajunge la el.

— Oooh! Ellen scutur` din cap. Mi-a oferit aju-torul, iar eu l-am refuzat, de[i am probleme la servi-ciu. Dar nu. Trebuie s` rezolv totul singur`, \n]elegi?

91

— Cred c` faci o mare gre[eal`, e[ti prea\nc`p`]ânat`. Ar fi bine s` fii foarte atent`, altfel tevei lega [i mai mult decât el de munc`.Independen]a e minunat`, dar e pl`cut s` [tii c`cineva te iube[te.

Ellen sim]i un cu]it \n inim`. Dac` ar fi b`nuitSelena cât de mult tânjea dup` o clip`...

** *

Atmosfera la „Geigers“ era tensionat`, deja se\ntrez`reau schimb`ri. Unii nu ascundeau faptul c`-[ic`utau alte posturi sau c` discutau ore \ntregidespre aceast` solu]ie.

Aflând vestea fuziunii, alte firme f`ceau oferteuria[e pentru a-i ademeni pe cei mai talenta]i anga-ja]i ai Asocia]iei Geiger, mai ales dintre membriiconducerii. Ellen [i-l imagina pe domnul Geigerstând la birou, r`nit [i dezam`git. Dar la ce se a[tep-tase, \n fond? Mul]i se sim]eau abandona]i de el, nicim`car nu-i anun]ase! Iar acum nu le oferea nici oexplica]ie...

Ellen studie ziarele financiare [i cotidianele,c`utând un r`spuns la problema acestei fuziuni.Dar nici Don nici Geiger nu d`duser` vreun inter-viu, [i astfel jurnali[tii se mul]umeau cu specula]ii.Cei mai rezonabili ajunseser` la concluzia c` \ncondi]iile economice actuale, când ap`reau com-

92

panii din ce \n ce mai mari, Geiger hot`râse c`nu-[i mai putea permite s` r`mân` singur. Un sin-gur articol era \n dezacord, sugerând c` Asocia]iaGeiger nu mai f`cea atât de mul]i bani ca deobicei.

— Ce p`rere ai, Maggie? \ntreb` Ellen \n timpulprânzului, luat \n localul ei favorit. Eu b`nuiesc c`au dreptate, dar nu sunt totu[i de acord c` firma n-arfi rezistat singur`.

— Probabil Geiger nu mai vedea frumuse]ea uneicompanii mici. Interesant e \ns` c` nim`nui nu i-atrecut prin cap c` poate Don Redman a \mpinslucrurile pân` aici.

— Corect. Dar de ce atâta mister? De ce am fostanun]a]i \n ultimul moment?

— Nu [tiu. Maggie f`cu o pauz`, l`sând cu]itul [ifurculi]a pe farfurie. Ellen, to]i ne-am obi[nuit cuideea [i am hot`rât cum vom proceda mai departe.Eu r`mân la locul meu, despre al]ii...

— {i eu.— Bine. Dar se pare c` nu accep]i schimbarea. De

ce?Ellen se foi stânjenit`.— Nu sunt sigur`. Poate c` ai dreptate, are

leg`tur` cu independen]a sau... Ah, mai bineschimb`m subiectul! Am auzit c` Mark te-a invitat [ipe tine duminic`...

— |n regul`, schimb`m subiectul, spuse Maggiepunându-i o mân` pe um`r, dar mai reflecteaz`. {i

93

da, cred c` va fi extraordinar s` punem mâinile laspate [i s` l`s`m un b`rbat s` g`teasc` pentruduminic`! {tii, mi se pare c` via]a mea e cam mono-ton`, o schimbare \n weekend va fi binevenit`.

Ellen se bucura c` Maggie a[tepta cu ner`bdareie[irea lor de duminic`; nu ar`tase vreun interespentru b`rba]i, [i Ellen spera \n secret c` prietena eiva ceda \n cele din urm` farmecului lui Mark.

— S` sper`m c` lucrurile n-o vor lua raznas`pt`mâna aceasta [i nu vom fi nevoite s` ne\ntoarcem la birou \n weekend. |mi iubesc munca,dar \mi doresc mult [i o pauz`.

— Perfect adev`rat!Deodat`, stând pe scaunul ei \nalt, auzind zumze-

tul din jur, sim]ind c`ldura o dat` cu deschidereau[ilor, v`zând taxiurile galbene [i trotuarele \n]esatede oameni, Ellen sim]i o exaltare ciudat`.

Deci compania fuziona, Don Redman nu-i maivorbise de mai mult de o s`pt`mân`, dar ea se afla\nc` aici. Nimic n-o zdruncinase, nici m`car ostili-tatea lui Abrams. Dup` dou` luni avea un sentimentde siguran]`, \ncepea s` se bucure cu adev`rat denoile cuno[tin]e, de noua familie de aici.

Abia acum se sim]ea \mplinit`, sim]ea c` a dep`[ittoate problemele. |i zâmbi lui Maggie [i o scutur` de bra].

— Poate c` \n fond via]a nu e atât de rea...Maggie \i r`spunse la rândul ei, tot cu un zâmbet:— Nu, nu e deloc rea.

94

** *

|n s`pt`mâna urm`toare c`ldura devenise insu-portabil`. Ellen urm`rea pe monitorul ei ni[telucruri ciudate care se petreceau cu pre]ul grâului.Citise despre furtunile devastatoare care amenin]auvestul, [i dac` meteorologii aveau dreptate, culturilede anul acesta se aflau \n pericol. Totu[i, unii con-siderau c` e mai bine s` nu se \ncread` \n prognoze[i voiau s` cumpere ac]iuni \n acest domeniu. Ellen\ncerca s` ia o hot`râre \n leg`tur` cu felul \n care s`ac]ioneze. Era tentat` de calea sigur`, dar dac` se\n[ela? S`-[i urmeze instinctul, sau...

Con[tientiz` o anumit` agita]ie \n sal` [i ridicândprivirea \l v`zu pe Don [i \n]elese. Inima \i zvâcni cuputere [i mintea parc` i se bloc`, dar r`masenemi[cat`. Don se \ndrepta spre ea. Iat`-l \npicioare, al`turi, cu o mân` \n buzunar [i cu cealalt`sprijinindu-se de biroul ei. Pentru Ellen hârtiilepline de cifre devenir` deodat` lipsite de sens.

— Cum merge? o \ntreb` Don.— Bine, \ng`im` ea.— Pre]urile la grâu, nu? Te-ai hot`rât ce faci?— Da. Vând.|n clipa aceea sim]i un vâjâit \n cap. Nu se

gândise deloc s` vând`, dar i se p`ruse potrivit s`-idea impresia c` e decis`, altfel s-ar fi oferit poate s-oajute. Se str`dui s`-i observe fa]a cu coada ochiului,

95

dar Don nu l`s` s` se vad` ceva. P`rea interesat deconvorbirea ei telefonic` [i de cifrele de pe moni-torul computerului.

— Vând doar ac]iunile Corpora]iei Illinois, rostiea, convingându-se c` luase o hot`râre bun`.

— Te aprob! Don \[i \ndrept` umerii, \ncetând s`mai urm`reasc` mersul ac]iunilor, [i Ellen sim]i ou[urare. |mi pare r`u c` nu ]i-am fost prin preajm`\n ultima vreme, dar n-am avut nici o clip` liber`.Acum, c` apele s-au mai lini[tit, vrei s` iei cina cumine \n seara asta?

— |n seara asta? Hm, mi-ar pl`cea dar... Cum s`-lmai acuze pe Don c` pune munca pe primul plancând ea \ns`[i avea [edin]e [i \ntâlniri de afaceri \nseara aceea?

— E[ti o doamn` ocupat`, spuse el citindu-i agen-da de lucru. Las`-m` s` m` \nscriu aici pentrupoimâine sear`, \nainte de a fi prea târziu.

Ellen r`sufl` u[urat` [i nu-[i putu ascundezâmbetul de pl`cere când \l privi, pân` când elcontinu`:

— Nu ]i-am mul]umit a[a cum se cuvenea pentruc` m-ai asistat \n ziua aceea; sper c` masa aceasta \]iva dovedi cât am apreciat gestul t`u.

Din nefericire, telefonul \i \ntrerupse. |n timp ceea r`spundea, Don o atinse u[or pe um`r [i se\ndep`rt`. |l urm`ri, ascultând vocea nazal` adomnului Renkovic:

— Te-ai mai gândit la sugestia mea?

96

— |n leg`tur` cu metalele? Da, domnuleRenkovic, am analizat propunerea, dar n-am g`sitnici o motiva]ie pentru care s` cump`r ac]iuni.

— Cred c` ar trebui s-o faci, am eu un presen-timent.

— Deocamdat` totul stagneaz`. Nimeni nu pareinteresat, [i n-am auzit nici un zvon.

— Mda. B`nuiesc c` ai dreptate. Dar fii cu ochii-npatru pentru mine, te rog.

Ellen promise [i a[ezând receptorul la loc, furecunosc`toare c` domnul Renkovic d`duse dovad`de \n]elegere. Se a[tepta la o adev`rat` disput`,dup` toate câte se spuneau pe seama lui. S` existeoare un sâmbure de adev`r \n cuvintele acestui om?Era o idee nebuneasc`, dar din moment ce f`cuse opromi-siune... Ellen realiz` c` ajunsese s`-i plac` dedomnul Renkovic [i zâmbi.

Se bucura \nc` de invita]ia lui Don, când \n inter-fon auzi vocea lui Abrams:

— Huntsworth, vino \n biroul meu imediat!|[i sim]i inima cât un purice. Nu se mai temea de

el, dar oricum era nelini[tit`. Ce va mai fi de dataasta?

Cum o v`zu intrând \n birou, Abrams \ncepu s`urle, luând-o prin surprindere.

— Huntsworth, ce naiba faci? Vreau o explica]iepentru asta! {i-i flutur` ni[te hârtii prin fa]`.

Ellen se apropie de el.— V` voi da explica]ii dac`-mi ar`ta]i. Vocea nu-i

97

tremura deloc, [i acest lucru \l \nfurie [i mai tare peAbrams, care-i imit` accentul englezesc \n b`taie de joc:

— Da, te rog, explic`-mi! Voi fi foarte fericit s`ascult. |mpinse hârtiile pe birou f`r` s` se uite, astfel\ncât unele dintre ele c`zur` pe podea.

Ellen se aplec` [i le ridic`, bucuroas` c` m`car seafla \n biroul lui, \n spatele u[ilor \nchise, altfel\ntregul etaj al brokerilor l-ar fi auzit ]ipând peAbrams. |n acela[i timp se \ngrozi la gândul c` poatede data aceasta era acuzat` \ntemeiat. Ce ar ziceDon?

— Uit`-te aici. Abrams lu` un act [i i-l \mpinse \nochi. Comisia era pe urmele firmei [i noi amdescoperit num`rul codului din computerul t`u.Afacerea asta a fost f`cut` cu dou` luni \n urm` [i nuapare nici o confirmare, nimic!

Furia [i tulburarea o \nghe]ar` pe Ellen. Lu` hâr-tia [i o studie. Codul era cu siguran]` al ei, dar \nrest nu recuno[tea nimic.

— Trebuie s`-mi verific dosarele, [i apoi voi puteal`muri totul.

— Nu scapi tu a[a u[or! {tiu c` te duci fugu]a laprietenul t`u Redman, s` te protejeze [i s`-]iacopere gre[elile. Eu acum vreau explica]ia. {i\nceteaz` s` mai pari [ocat`. Da, [tiu de rela]ia ta cuRedman. Credeai c` o puteai ascunde?

— Domnul Redman nu e „prietenul meu“!— A, da? Ei bine, eu am auzit altceva [i sunt con-

vins. |ntrebarea este: câte informa]ii s-au scurs din

98

patul t`u? Abrams rânji dispre]uitor. I-ai spus lucrurimajore sau numai bârfe de birou? Nu c` mi-ar p`sa,[i asta poate s-o afle [i el. L-am avertizat pe Geiger c`nu avem nevoie de britanici \n acest birou!

— Cum \ndr`zni]i?! V-am spus adev`rul, de[i nu etreaba dumneavoastr` ce fac \n afara orelor de pro-gram. Dar s` insinua]i c` a[ dezv`lui informa]ii con-fiden]iale... c` a[... Indignarea o \mpiedic` pe Ellens` mai rosteasc` vreun cuvânt; privi foaia de laAbrams [i \n]elese imediat. {i dac` v-a]i uita cuaten]ie, a]i vedea c` actul acesta e datat cu cinci zile\nainte de a veni eu aici, deci afacerea a fost a pre-decesorului meu, nu a mea, de aceea e acela[i cod alcomputerului. A]i fi priceput de la \nceput dac` nuv-a]i fi gr`bit s` da]i vina pe mine.

|l l`s` pe Abrams \nm`rmurit \n mijlocul \nc`perii[i ie[i, str`duindu-se s` se ab]in` s` nu trânteasc`u[a cu toat` furia din clipa aceea.

Câteva ore mai târziu era \nc` revoltat` deatitudinea [efului ei. Se p`rea c` Abrams avea ni[teprejudec`]i de neclintit \n ceea ce o privea, dedinainte chiar de a o fi cunoscut — poate c`-idispl`ceau englezii sau poate c`-i displ`cea felul \ncare o adusese Geiger la firm`. Dar nu avea nici oscuz` pentru modul \n care se purtase cu ea. Ellen [tiac` nu se putea plânge la domnul Geiger sau, de ce nu,la Don. Dar nu voia s` fac` asta, ar fi p`rut ni[te sim-ple pove[ti, iar ea s-ar fi dovedit incapabil` s` lupte.

Tocmai atunci, când nu avea nevoie de a[a ceva,

99

\ncepur` s` se \ntâmple lucruri neobi[nuite pe pia]ametalelor. Hot`râse s` plece acas` mai devreme deora [apte, \ncheindu-[i toate afacerile, [i arunc` oultim` privire, de dragul domnului Renkovic: v`zuc` cifrele urcau \n mod ciudat.

Ellen r`mase cu ochii a]inti]i pe monitor, transfi-gurat`. Pân` la urm` Renkovic avusese dreptate! Se\ntâmpla ceva acolo, [i ea nu prev`zuse nimic. Ce s`fac`? Renkovic va afla cu siguran]`. De fapt, erasurprins` c` n-o sunase deja ca s-o admonesteze c`nu i-a urmat sfatul.

|[i dezbr`c` taiorul, \[i puse geanta deoparte [i seapuc` din nou de treab`. Avea de cercetat pie]eledin Chicago [i San Francisco, [i cu siguran]` nu vaputea pleca prea curând de la birou.

Vorbind singur` \ntruna, Ellen lucr` o or`ne\ntrerupt`. Când termin`, fu sigur` c` domnulRenkovic va fi mul]umit. Observase schimbarea latimp [i investise o bun` parte din banii lui.

** *

Aerul c`ldu] al serii o \nvior`. Recuno[tea c`momentul acela de criz` fusese incitant [i c`-i pl`cusereac]ia ei prompt` [i felul \n care preluase controlul\ntregii situa]ii. Aceasta era, \n fond, slujba ei!

„Don Redman, gândi ea, ce zici acum? Prima meacriz` [i am dep`[it-o! Nu e nevoie s` m` mai sperii

100

\n leg`tur` cu marii rechini, fie ei necunoscu]i, fie \npersoana lui Abrams. Fac fa]`“.

Triumful ei fu de scurt` durat`. |n ziuaurm`toare, sosi vestea unei prelu`ri dramatice,completat` cu un dezastru minier. Pre]urile lametale coborâr` vertiginos. Spaima lui Ellen dinseara precedent` nici nu se compara cu groaza careo cuprinsese privind jocul cifrelor de pe monitor.Se p`c`lise, dar probabil nu era singura, maiavuseser` [i al]ii ghinion. Acum, domnul Renkovicpierdea o mul]ime de bani \n loc s` ob]in` unprofit.

Ellen \nchise ochii \ntr-un moment de disperare.Dac` ar fi dus la cap`t prima ei decizie... Poate c`exagerase din cauza sup`r`rii provocate de Abramscare, slav` Domnului, nu se ar`tase ast`zi. Dar nuera corect s` acuze pe altcineva pentru propriilegre[eli.

Sun` telefonul [i b`nui c` era domnul Renkovic.Spre surprinderea ei, acesta era sp`[it:

— Ai avut mare dreptate, domni[oar`Huntsworth, [i m` bucur c` m-ai \nfruntat.

Ellen fu nevoit` s` dezmint`:— De fapt, am cump`rat ac]iuni, dar nu v-am

investit to]i banii. Ar fi putut fi mai r`u, dar voi facetot ce-mi st` \n putin]` s` v` ajut.

— E-n regul`, r`spunse Renkovic cu triste]e dup`ce ascult` explica]iile lui Ellen. Asear` eram la unmeci de baseball, juca nepotul meu, altfel ]i-a[ fi

101

cerut s` ri[ti totul. E[ti prima persoan` care ia \nserios intui]ia mea, [i uite \n ce am intrat din cauzaacestei intui]ii!

Ellen \[i petrecu \ntreaga diminea]` c`utândsolu]ii. Era convins` c` exista o modalitateinteligent` de a ie[i din \ncurc`tur`. Ar fi pututm`car discuta cu al]i brokeri. |[i d`du imediat seamac` Don era cel care ar fi avut r`spunsul potrivit laproblem`. |[i \ncle[t` pumnii. Nu, nu putea, nu voias` mearg` la el. |l refuzase de la \nceput, nu aveavoie s` cedeze acum.

Era \ns` corect s` pun` sentimentele ei mai pre-sus de binele clien]ilor? Apelând la Don, ar salva to]ibanii domnului Renkovic. Nu trebuia decât decât s`-icear` o \ntrevedere prin Cathy, asistenta lui.Bine\n]eles, nu avea de unde s` [tie dac` o va primiimediat, dar numai un om ca el ar putea-o sf`tui \nmomentul acesta. |ntinse mâna, ezitând.

Nu, trebuia s` existe [i o alt` cale! De ce s`renun]e atât de repede? Dup` ce se va sfâr[i totul,când vor cina \mpreun`, \l va \ntreba, f`r` s`-idezv`luie detaliile, ce ar face el \n locul ei. Va \nv`]aastfel din experien]a lui. {i dac` lucrurile se vor\nr`ut`]i, i se va adresa oricum. S` discute cuAbrams era de neconceput.

Ellen nu-[i ridic` privirea de pe monitor decât decâteva ori, pentru a cere informa]ii altor brokeri dinsal`. Maggie \n]elese c` ceva era \n neregul`, [i-i adu-sese un sandvi[ [i o cafea pentru a nu mai fi nevoit`

102

s` plece la masa de prânz. Mark \ncercase s`-ivorbeasc` dar se d`du b`tut, neprimind dreptr`spuns decât ni[te morm`ituri vagi.

|n cele din urm`, dup` manevre complicate,Ellen crezu c` a g`sit solu]ia. A[teptase f`r` s` intre\n panic`, [i iat` c` pre]urile nu mai sc`deau, stabi-lizându-se. Fusese atât de tensionat`, \ncât capul \ivâjâia [i avea un nod \n stomac. Va avea ocazia s`-iexpun` totul lui Don mâine sear`, ca pe o problem`ipotetic`.

** *

Cin` cu Don. P`rea \nc` un vis. Nu-i venea s`cread` c` se va \ntâmpla cu adev`rat, [i a[tepta chiars`-i aud` vocea la telefon anun]ând-o c` \ntâlnireaera anulat` din cauza unei afaceri. Cu stresul dinultimele zile, pierduse din greutate, [i asta o \ncân-ta, c`ci putea s` \mbrace o anumit` rochie pe carehot`râse s-o cumpere, de[i \i afecta serios bugetulpân` la sfâr[itul lunii.

Va fi oare \n stare s`-[i ascund` sentimentele fa]`de Don, stând la o mas` romantic`, la luminalumân`rilor? Va citi el \n ochii ei devotamentul?Inima lui Ellen continua s` tresalte de ner`bdare [iemo]ie.

Restaurantul unde o duse Don se afla \n zonaParcului Gramercy [i avea un specific italienesc [i omâncare excelent`. Mesele erau din lemn solid,

103

acoperite cu o pânz` ro[ie fin`, [i pe fiecare dintreele se aflau vaze cu flori proaspete. Comandar`ni[te spaghete delicioase, cu scoici, apoi Ellen cerupui la tav`, iar Don o friptur` exotic`; c`zur` deacord \n privin]a desertului: profiterol \n sos deciocolat`.

Era departe de a fi scena romantic` pe care [i-oimaginase Ellen. Localul acesta familial te \ndemnala discu]ii prietene[ti, relaxante. Don n-o \ntreb`nimic despre [ederea ei la New York, iar cândsubiectul acesta ap`ru \n conversa]ie, el \l evit`,eliminând orice aluzie la Asocia]ia Geiger. Ellen sesim]i astfel eliberat` de grij` s`-i m`rturiseasc` luiDon adev`rul despre problemele ei cu Renkovicsau cu Abrams.

Sporov`ir` despre filme, despre muzic`, glu-mir` [i povestir` fiecare despre via]a lui perso-nal`, nu \ns` [i foarte intim`. Ellen se lovi pur [isimplu de un zid ridicat de Don \n jurul anumi-tor detalii. Afl` totu[i c` p`rin]ii lui muriser` cucâ]iva ani \n urm`, c` avea o sor` [i o mul]imede m`tu[i, unchi, veri [i chiar bunici. {i asta futot. |n schimb, Don o ascult` cu foarte mareaten]ie când veni rândul ei s` povesteasc`despre familie [i despre via]a \n Anglia. Se sim]ifrustrat` c` nu reu[ise s` ob]in` mai multeam`nunte despre cum \[i petrecea Don serile, [imai ales cu cine.

Ellen \[i rec`p`t` speran]a când el o invit` s` mai

104

ias` \mpreun` [i i se p`ru c` z`re[te \n ochii luiaceea[i str`lucire ca atunci, la petrecerea m`tu[iisale. Ciudat, se gândi ea, de obicei b`rba]ii sunt ceicare se plâng c` nu \n]eleg femeile, dar ea sedovedea neputincioas` \n fa]a lui Don. Se p`rea c`era atras de ea, [i totu[i...

Don pl`ti consuma]ia [i luar` un taxi la\ntoarcere. Aerul serii, zgomotul ora[ului \nc` treazaproape de miezul nop]ii, \i cople[i. Firmelestr`luceau, trotuarele erau pline de oameni.

Joe \i salut` când intrar` \n cl`dire, iar Ellen nufu sigur`, dar parc` observase un semn f`cut cuochiul [i un zâmbet \n]eleg`tor.

Dup` ce urcar` \n lift, Ellen spuse:— Mul]umesc pentru o sear` minunat`. Nu tre-

buia s` te sim]i dator pentru ziua aceea la „Geigers“,mi-a f`cut pl`cere [i atunci.

— {tiu, [i mie mi-a f`cut pl`cere. Dar m` simt\ntr-un fel responsabil pentru tine.

Zâmbetul lui Ellen disp`ru. Acesta era ultimullucru pe care dorea s`-l aud`. O invitase pur [i sim-plu dintr-un sim] al datoriei? Adic` pentru a osupraveghea, cu alte cuvinte. Dac` ar vrea s`\n]eleag` c` nu de protec]ie avea ea nevoie!

— Te conduc pân` la u[`, spuse el, [i Ellen \[id`du seama c` ajunseser` deja la u[a ei.

— Mul]umesc, r`spunse ea, \ntrebându-se dac`ar trebui s`-i atrag` aten]ia c` se \ntorsese acas`de nenum`rate ori la ore târzii [i \n perfect` sig-

105

uran]`; se hot`r\ \ns` c` nu voia s` stricefarmecul acelei seri \n ultima clip`; apropierealui o tulbura \ngrozitor, [i sc`p` cheile din mân`.

— }i le dau imediat...— Nu, e-n regul`, eu...Se oprir` amândoi brusc, ciocnindu-se unul de

cel`lalt.— Te sim]i bine?Don \[i puse bra]ul \n jurul ei, iar Ellen \l privi

fix. O strânse \n bra]e. |ntre ei se n`scu parc` oflac`r`, ochii lui cenu[ii se \ntunecar` [i buzele lorse \ntâlnir`. O s`rut` pe fa]`, pe gât, [i Ellen se ag`]`de el, jucându-se cu degetele \n p`rul lui. |i auzeainima b`tând cu putere.

Era atât de bine \n bra]ele lui! Nici un alt s`rutnu mai fusese ca acesta [i Ellen voia s` nu se maitermine. Ea, acolo, la pieptul lui — un vis devenitrealitate. Apoi, brusc, Don o \ndep`rt`.

— Ellen, nu e bine! |mi pare r`u, rosti el cu vocesc`zut`.

— |]i pare r`u?! repet` ea mecanic, con[tient` devocea ei nesigur`.

— Da. Cum va ap`rea totul? {eful t`u ia masa cutine \nainte de a-]i cere anumite favoruri? Tepreg`te[ti pentru „marea lovitur`“?

— Nu mi-a trecut niciodat` prin cap a[a ceva!m`rturisi Ellen. {i apoi, cine va afla?

— {tiu eu, [i refuz s` profit de tine. Faptul c` abiaai venit \n ora[, c` nu te-ai dezmeticit \nc`... Se opri

106

[i f`cu un pas \napoi, iar zâmbetul lui fermec`tordar enervant ridic` din nou obstacolul \ntre ei,ascunzându-i adev`ratele sentimente. N-a fost decâtun s`rut de „Noapte bun`“, Ellen, atât.

— Hmm, feti[cana venit` la ora[! Care nu [tie ces` fac` atunci când o s`rut` un b`rbat, nu? A[acrezi? Ei bine, las`-m` s`-]i spun eu ceva... Avântullui Ellen fu oprit de bra]ele lui Don.

— Crede-m`, diminea]` \mi vei fi recunosc`toare.|n seara asta am fost... prieteni apropia]i. Mâine \]ivei da seama c` nu e bine s` ai de-a face cu mine.

— „Mâine voi fi recunosc`toare“... Tu nu-]i pierziniciodat` controlul? Nu renun]i niciodat` la mascata [i nu vorbe[ti niciodat` despre ceea ce se petrecedincolo de ea?

Strânsoarea lui Don deveni mai puternic`.— Masc`? Nu te-a[ putea acuza [i eu de acela[i

lucru? {tiu c` ceilal]i brokeri te exclud din cercullor, [tiu c` trebuie s` fi \ntâmpinat cel pu]in o pro-blem` la serviciu, dar \mi spui vreodat` ceva? Nu.Tu e[ti cea care nu cedeaz` deloc.

— A fost o ne\n]elegere. M-am descurcat [i acumtotul e clarificat. Dar de unde...?

— Ar fi fost evident pentru oricine. E[ti mult preaorgolioas` ca s` ceri ajutorul. Poate c` buzele taleard de dorin]`, dar e[ti prea ocupat` ca s`-]i cl`de[tiun zid de ap`rare \n interior.

Ellen trase adânc aer \n piept.— Am \ncercat s`-]i spun de la \nceput, \]i apre-

107

ciez \ngrijorarea, dar chiar nu e necesar`. Mi-ai vor-bit zilele trecute despre asumarea anumitor riscuri[i aveai dreptate. Sentimentele mele \n leg`tur` cu„Geigers“ sunt patetice. Prefer aventura.

Don zâmbi eliberându-i bra]ul.— |n]eleg ce vrei s` spui, dar ascult`-m`, s` nu-mi

fii mai mult decât prieten`, e ceva ce nu po]i supor-ta. Nu e aventur`, e nebunie, e lovitur` frontal` cupericolul. Noapte bun`, Ellen, \nainte s` maispunem ceva ce am putea regreta.

Don \i atinse u[or p`rul, apoi se \ntoarse [iplec`.

Dup` ce intr` \n apartament, Ellen \[i trecudegetele peste buze, emo]ionat`, apoi se opri. Ce se\ntâmpla? Trebuia s`-i fie ru[ine, aproape c` searuncase asupra lui Don. Dar nici el nu-[i ascunsesepl`cerea acelui s`rut. Acum \ncerca doar s-o sperie;plecase ca [i cum ar fi fost vinovat de un lucru\ngrozitor. Ellen d`du din cap. Orice ar fi fost, nu is-ar fi confesat lui Don Redman.

108

Capitolul 6

Luna iulie trecu foarte repede. |n ciuda faptuluic` era toiul verii [i cei din nord f`ceau plaj` la malulm`rii, sau cel pu]in visau, \[i pl`nuiau vacan]a,bursa de ac]iuni nu d`dea o clip` de r`gaz celorimplica]i. |n emisfera sudic` era iarn`... Cineva,undeva, indiferent de vreme, voia s` cumpere saus` vând`. Poate c` pia]a era mai lini[tit` decât \nprim`var`, dar pentru Ellen deosebirea nu eraevident`.

Uneori, abia când ajungea la metrou diminea]a,realiza c` nu mai doarme, c` s-a trezit pentru o nou`zi de munc`. Se sim]ea amor]it` pân` la oraunsprezece, iar dup`-amiaza se ab]inea cu greu s`nu se r`steasc` la oameni. Toat` lumea suferea de oiritare extrem`. Serile, dac` nu le petrecea cuMaggie, Mark [i Selena, sau dac` nu participa la vreo

109

[edin]`, se afunda \n studiul diferitelor acte [i statis-tici, pân` când cifrele \ncepeau s` alerge ame]itorprin fa]a ochilor ei [i, \n cele din urm`, c`dea \ntr-unsomn adânc, f`r` vise.

„Criza Renkovic“ trecuse [i Ellen salvase o partedin bani. |n sala brokerilor ap`ruser` câteva chipurinoi, \ns` atmosfera p`rea s` se calmeze, mai ales c`nu se f`cuser` \nc` anun]uri \n leg`tur` cu even-tualele modific`ri la „Geigers“.

Prin activitatea aceasta ne\ntrerupt`, dedicându-semuncii pân` la epuizare, Ellen spera s` uite fasci-nantele momente \n care se aflase \n bra]ele lui Don,\n care buzele lor se contopiser`... Era sigur` c` n-armai fi suportat de acum s`rutul unui alt b`rbat.

Don se scuzase, considerase c` f`cuse o gre[eal`,dar ea sim]ise cu certitudine c` deveniser`, pentru oclip`, o singur` persoan`, iar dup` ce o\ndep`rtase... Dar poate c` ea se \n[ela. {i, la urmaurmei, ce mai conta?

Don Redman \i hot`râse de mult locul \n via]a lui;o inclusese \n categoria „de neatins“. Era o feti]`dr`gu]` care trebuia salvat`, [i nu o femeie dornic`s` câ[tige inima lui. Ellen suferea din pricina faptu-lui c` nu era \nalt` [i nu avea picioare lungi, poatec` acest gen \l atr`gea pe Don. Era geloas` pur [isimplu, [tia. Când venea vorba despre Redman \ns`,mintea ei o lua razna.

Ne[tiind cum \[i petrecea el timpul dincolo debirou, gelozia ei cre[tea [i mai mult. Putea fi sigur`

110

c` nu era nimic \ntre Don [i asistenta lui, Cathy?Dac` ar fi avut o certitudine, nu i-ar mai fi fost atâtde greu. Don \ns`, nu-i d`duse nici un indiciu \ntimpul cinei la restaurant... nici nume, nici m`car unaluziv „noi“. Singurele femei pe care le men]ionaseerau membre ale familiei. Ellen procedase la fel,nef`când nici o referire la iubi]ii ei din trecut.

** *

|ntr-o joi dup`-amiaz` accept` bucuroas`invita]ia lui Mark la film.

— Se spune c` e teribil, o asigur` el, dar mie \miplac actorii. Vrei s`-l \ncerci?

Ea aprob`. Oricine ar fi ajutat-o s`-l elimine peDon din gândurile ei, era binevenit. Mai târziu, \nlift, Maggie o \ntreb` cu timiditate:

— Ce faci sâmb`t` seara? Po]i veni cu mine la opetrecere? Mai \ntâi am putea lua masa \mpreun`.Dup` o pauz` ad`ug`: Va fi [i Ross acolo.

Ross era fostul ei logodnic.— Sigur, mi-ar pl`cea. Aveam aranjat altceva, dar

sunt convins` c` pot anula. Te sun mai târziu.Maggie zâmbi.— Dac` te gânde[ti la anulare, \nseamn` c` n-are

nici o leg`tur` cu domnul Redman.Doar ei \i povestise Ellen despre cina aceea, nu

avea rost s` dea ap` la moar` bârfitorilor.

111

— Nu, r`spunse ea \ntristat`. M` invitase Mark laun film, dar nu mi se pare atât de bun.

— Aha. Maggie \[i \ntoarse repede privirea, dar nuatât de repede \ncât Ellen s` n-o surprind`; ce expri-mau ochii ei: dezam`gire?

— Nu e nimic stabilit foarte precis, pur [i simpluera un mod de a ne pierde timpul. Cred c` arprefera s` mearg` la petrecere [i el.

— |n regul`, ar fi dr`gu]. Oricum, \ntreab`-l, va fibinevenit.

Ellen fu preocupat` de reac]ia lui Maggie tot dru-mul pân` acas`. Se \n]elegeau bine \n trei. Spiriteleustur`toare ale lui Maggie contrastau cu naturale]ea[i bun`tatea lui Mark. Totu[i, nu putea [ti dac` unuldintre ei nu ascundea ceva. Poate c` Maggie \l consi-dera pe Mark un intrus \n prietenia ei cu Ellen.

Deci, va fi [i Ross la petrecere. |n]elegea de ce-ivenea atât de greu lui Maggie. Se desp`r]iser` deCr`ciun, dup` doi ani petrecu]i \mpreun`.Hot`râser` amândoi c` nu mai erau potrivi]i unulpentru altul, dar [i a[a, Maggie \[i revenise dup`lungi eforturi. Ellen [tia c` prietena ei \[i ref`ceadeja via]a, dar acum urma s`-l revad` pe Ross pentruprima dat` dup` luni de zile, printre prietenii vechi,[i poate c`-[i aducea o nou` iubit`... Maggie trebuias` mearg`, nu putea ignora acel trecut.

Ellen se \ntreb` de asemenea dac` apropierea pecare o sesizase \n ultimul timp \ntre Maggie [i Mark,era de fapt cauza dezam`girii din ochii colegei sale.

112

Firea deschis` a lui Mark \l f`cea pe acesta s` nu-[idea seama c` invitând-o la film pe Ellen, o r`nea peMaggie. Oft`. Triunghiurile astea amicale nufunc]ionau.

Vorbi cu Mark la telefon. Acesta s`ri \n sus debucurie c` avea [ansa s` mearg` la o petrecere. Apoia[ezând receptorul \n furc`, Ellen tres`ri când \l auzisunând imediat. Ca \ntotdeauna, inima \i tres`lt`, \nsperan]a c` va vorbi Don, dar la cap`tul firului eraSelena. P`rea foarte exaltat` [i d`du drumul unuitorent de cuvinte, \ncheind cu:

— Nu-i a[a c` e minunat? Nu e[ti ner`bd`toare s`sim]i marea la picioarele tale?

— Poftim? Ia-o mai u[or, râse Ellen. Ai zis ceva deo vin`rie? Unde?

— Podgoria Morthei, prostu]o, o insul` lâng`coast`, e extraordinar`! Marea e fantastic` [i avem ladispozi]ie un weekend \ntreg pentru a ne relaxa.Spune-mi c` vii!

— A[ fi \ncântat`, dar nu se va sup`ra Sammy c`m` iei cu tine?

— Bine\n]eles c` nu. Avem nevoie de cineva cares`-i ]in` ocupa]i pe p`rin]ii lui! Au \nchiriat p`mân-tul cu câteva zile \n urm`, \ntr-un impuls demoment, [i deja au plecat acolo. Sunt ni[te oameniminuna]i [i le place s` fie \nconjura]i de lume mult`.{i apoi, abia a[teapt` s` te cunoasc`. Vom pleca ime-diat ce vei termina tu treaba la birou vineri, [i vomlua autobuzul. Spune-mi c` vii!

113

— E mult prea tentant. Ellen se gândi iute. Nuavea nici un motiv pentru care s` nu \ntârzie lunila serviciu. Abrams nu-i va refuza favoarea asta, [icu pu]in noroc va sc`pa vineri pe la ora [ase; câtdespre petrecerea lui Maggie, era o scuz`nemaipomenit` pentru a-i l`sa singuri pe pri-etenii ei, s` petreac` \mpreun`. Dac` e[ti sigur`c` totul e-n regul` cu p`rin]ii lui Sammy, voi fiacolo!

** *

Traficul obliga la o vitez` destul de mic`. Ellen [iSelena st`tea confortabil, bucurându-se de aerulcondi]ionat [i peisajul ce se \ntindea dincolo de[osea. Erau amândou` \mbr`cate \n haine sport.Selena purta o pereche de pantaloni verzi din bum-bac, un tricou alb [i sandale, [i avea p`rul strâns, iarEllen o c`ma[` [i o fust` u[oare, \n culori deschise.Aveau o dispozi]ie extraordinar` de vacan]` [isporov`ir` tot timpul drumului.

— Po]i s` r`mâi pân` luni?— Da, r`spunse Ellen. M` a[teptam la obiec]ii din

partea lui Abrams, dar mi-a semnat cererea f`r` s`comenteze. Probabil [i-a propus s` m` \nlocuiasc`pân` m` \ntorc!

— Sper c` nu! Oricum, e minunat! Eu pot sta câtvreau, lucrez cu jum`tate de norm` la barul acela.

114

Abia a[tept s` ajung pe plaj`, [i s` fiu cu Sammy... Eatât de romantic! |nc` un weekend \n ora[, [i a[ fi murit.

— {i eu la fel.Selena se \ntoarse c`tre Ellen.— Abrams `sta chiar \]i creeaz` probleme? Pân`

acum i-ai rezistat, dar n-ar trebui s` te plângi cuiva?Ellen \[i scutur` capul.— Nu e doar Abrams, e... totul. Am nevoie pur [i

simplu de o pauz`. „Mai ales c` m-am \ndr`gostit deDon Redman“, ad`ug` \n sinea ei.

Era deja \n amurg când ajunser` la destina]ie,ultima parte a drumului f`când-o cu taxiul. Copacir`muro[i \ncadrau casele cu verand` [i cu terenurilargi \n jur. Ici-colo lumina câte un felinar,aruncând umbre \ntunecate. Apropiindu-se delocuin]a mult-visat`, auzeau valurile m`rii [i ]ip`tulunei bufni]e.

Selena fu \ntâmpinat` cu \mbr`]i[`ri calde dec`tre Sammy, care observase taxiul. Lui Ellen \ipl`cea b`rbatul acesta \nalt, cu privirea senin`,\mbr`cat \n pantaloni [i c`ma[` kaki.

— Vino s`-mi cuno[ti p`rin]ii, o invit` el. Sunt \nspate. S` te ajut la bagaje... Le puse f`r` efort apoi peum`r.

Pe verand` se aflau fotolii comode din r`chit`, iarprin copaci atârnau becuri. Sunetul m`rii era acum[i mai puternic.

— Bun`! M` bucur c` a]i reu[it s` ajunge]i! Lee [iHonor, p`rin]ii lui Sammy, o f`cur` pe Ellen s` se simt`

115

imediat ca acas`. Am preg`tit un gr`tar, a[teptându-v`.— Sper c`-]i plac fripturile \n sânge!— Sammy, du-te, te rog, [i verific` to]i c`rbunii.— O.K., mam`. Sunt mort de foame [i cred c` [i

fetele la fel.— Folose[ti fetele drept pretext, nu-i a[a? se auzi

o voce din spatele u[ii.Dup` un moment de t`cere, Selena izbucni

vesel`:— Don, ce faci aici? apoi se arunc` de gâtul lui [i-l

\mbr`]i[` entuziasmat`.Lui Ellen \i p`ru sincer` surprinderea veri[oarei

sale, dar oricum, r`mânea de v`zut.— |l a[teptam [i pe cel`lalt oaspete al nostru,

explic` Lee. Don f`cea un du[, [i cred c` voi v`cunoa[te]i, nu?

— Da, ne cunoa[tem, spuse Ellen.Don avea un aer indiferent. Purta o c`ma[` alb`

[i ni[te blugi uza]i, iar p`rul \i c`dea dezordonat pefa]` \n urma du[ului.

Când \i zâmbi [i o apuc` un moment de mân`,dezam`girea [i frustrarea lui Ellen disp`rur` ca prinfarmec.

— Ce mai faci? o \ntreb`, dar \nainte ca ea s` aib`timp s` r`spund`, Sammy \l trase pe Don deoparte.

— |n sfâr[it! Voi mânca [i eu, vino s` m` aju]i!|n timp ce se preg`tea mâncarea, toat` lumea

d`dea o mân` de ajutor, iar conversa]ia era pl`cut`.Ellen nu se putea concentra decât asupra vocii [i

116

privirii lui Don. Luându-[i farfuriile cu hamburgeri,sosuri [i salate, Lee [i Honor se retraser`, iarSammy [i Selena se a[ezar` pe iarb` lâng` gr`tar.

— Nu vrea s` fie foarte departe de o alt` por]ie,spuse Selena.

Don o prinse pe Ellen de bra].— S` ne a[ez`m pe trepte, suger` el. Aduc ni[te vin.Ellen \[i fix` farfuria, pofta de mâncare dimi-

nuându-i-se considerabil. Don era aici pentru unweekend. Departe de a se evita, vor profita de oriceocazie. Se l`s` \n voia gândurilor. Când Don se\ntoarse cu vinul, \l gust` \n t`cere.

— Te bucuri de lini[tea asta, departe de ora[, nu-ia[a? \ncepu Don. Sau te plictise[te?

— Nu, e minunat aici, e minunat s` nu auzi decâtfo[netul frunzelor [i valurile m`rii... Sper c` nu ]i-amstricat planurile, continu` ea dup` o nou` pauz`,prin faptul c` am venit aici. Nu [tiam c` [i tu...

— Dac` e[ti dispus` s` ui]i de Wall Street [i debursa de ac]iuni, cred c` ne vom \n]elege perfect,pentru c` planurile mele includ doar \notul [i b`ilede soare, [i o relaxare total`. Zâmbi ironic. Saupl`nuie[ti tu ceva mai antrenant?

— Planurile tale sunt minunate. E un paradis aici,nu-i a[a?

— Lee [i Honor au avut dreptate s` nu piard`ocazia de a lua p`mântul `sta. Lee \[i conduce pro-pria companie, una mic`, dar m`car e st`pânultimpului s`u liber.

117

— Sammy te-a invitat? \ntreb` Ellen repede.— Hm... |l cunosc pe Lee de mult` vreme. Am

lucrat \mpreun` la...— Hei! Ellen \[i \ndrept` degetul c`tre el, e[ti pe

punctul de a \nc`lca prima regul`: munca s-o l`s`mdeoparte!

— Ai dreptate, mai spune-i-o [i tu, Ellen, izbucniSammy, luându-[i ni[te vin.

— Lee m-a recomandat rudelor tale, deci Selenei[i lui Sammy trebuie s` le mul]umim pentruleg`tur`... Don \[i a[ez` farfuria al`turi. Ce e acolo,vezi? |i \ndrept` capul \n direc]ia ar`tat`. Cred c`[tiu ce e... O conduse apoi prin iarba \nalt` pân` laad`postul unor copaci [i tufi[uri. Avem nevoie s` fimdeparte de luminile acelea.

|n curând, umbra deas` \i acoperi. Frunzele mur-murau parc` un cântec trist deasupra capetelor lor.Don se opri \n fa]a ei.

— {mecheria e s` nu prive[ti direct \ntunericul, cis` \ncerci s` observi ce se afl` la marginea imaginiitale, dup` ce ]i-ai \ngustat privirea.

— Nu \n]eleg ce... o, ba da, uite! strig` Ellen\ncântat`.

— M-am gândit eu, licurici!Lumini]e fosforescente br`zdau \ntunericul.— Ce frumuse]e! rosti Ellen. N-am mai v`zut a[a

ceva!Involuntar, bra]ul lui Don alunec` pe talia ei.— Obi[nuiam s` m` uit \ntotdeauna la licurici,

118

când eram copil. Am \ncercat s`-i prind, dar dac` faciasta, lumini]ele dispar. Sunt ni[te creaturi efemere.Ce p`cat c` tr`iesc atât de pu]in!

Ellen \i auzea inima b`tând. Fa]a lui era neclar` \nnoapte. Se gândi deodat` c` dac` destinul ei ar fifost efemeritatea, ar alege s`-[i tr`iasc` pu]inele cea-suri sau zile aici, aproape de Don. Ca [i cum i-ar fiauzit gândurile, el o strânse mai tare. Ellen se\ntoarse. Doar respira]ia lor se mai auzea, acoperindmurmurul m`rii. Vraja se destr`m`, când o voce \ichem` dinspre cas`:

— Hei! Don, Ellen! Veni]i la cotlete de porc! Era Lee.Zâmbir` amândoi.— Don, mâncarea e excelent`, dar nu cred c` mai

pot \nghi]i ceva.— Gata, deja renun]i? Voi mânca eu [i por]ia ta, dar

mâine diminea]`, când vom \nota, o s`-]i par` r`u.Sentimentul apropierii dintre ei nu fusese \ns`

distrus nici de \ntreruperea brusc`, nici de glumelelui Don. |n timp ce vorbeau [i râdeau al`turi deceilal]i, Ellen \i sim]ea ochii fixându-se asupra ei \ntr-unmod cu totul special [i inima i se umplu de fericire.Selena \i f`cu un semn [treng`resc cu ochiul [i Elleno privi suspicioas`. Oare [tiuse c` Don va fi aici?

Adormi \n noaptea aceea \ndat` ce-[i a[ez` capulpe pern`. Se trezi a doua zi, mult dup` ora nou`.Soarele p`trunsese deja prin perdele.

|i era imposibil s`-[i mai aminteasc` un alt fel dea tr`i, \n afar` de acesta.

119

Ellen lu` micul dejun cu Selena, pe verand`.Nelipsitele brio[e cu unt [i gem, apoi b`u suc deportocale [i cafea. Câ]iva nori[ori albi se plimbaunestingheri]i pe cerul albastru. Soarele ardea [i \naer se sim]ea briza umed`.

— Toat` lumea e pe plaj`, spuse Selena. I-amrugat s` nu ne a[tepte. Vrei s` \no]i \n diminea]aasta?

— Nici nu m` gândesc la altceva. Ellen lu` obrio[`, fixând-o pe Selena cu o privire acuzatoare.B`nuiesc c` tu nu [tiai c` va fi [i Don aici, nu-i a[a?

— Jur! Dar dac` a[ fi aflat, nu ]i-a[ fi spus.Ellen zâmbi.— Trebuie s` recunosc, a fost o surpriz` pl`cut`.

E ca [i cum ne-am fi cunoscut din nou, f`r` sarcas-mele de la \nceput.

— Mie [i lui Sammy s` ne fi]i recunosc`tori.— {tiu, nu-]i face griji. {i promit s` fiu atent`.Selena \i arunc` o privire serioas`.— A[a s` faci! Don e un tip extraordinar, dar pun

pariu c` a r`nit câteva inimi...Dup` ce terminar` de mâncat, sp`lar` vasele [i

cur`]ar` buc`t`ria, apoi \[i puser` costumele de baie[i plecar` spre plaj`. De[i Ellen purta un costum debaie obi[nuit, pe m`sur` ce \nainta, \ncepea s` sesimt` stânjenit`. Era convins` c` Don avea un corpfrumos [i se intimid` la gândul c` [i el o va privi pe ea.

Atinser` nisipul fin, iar briza le r`v`[i p`rul.Honor [i Lee erau \ntin[i la soare.

120

— I-a]i ratat pe b`ie]i, spuse Lee. S-au luat la \ntre-cere pân` la stânca aceea.

— Da, da, \i v`d, un cap blond [i unul brunet.Cred c` Don e \nainte, a[a c` m` duc [i eu s`-l \ncu-rajez pe Sammy.

|nainte ca Ellen s` scoat` un cuvânt, Selena sedezbr`c` de c`ma[` [i fugi \n \ntâmpinarea valurilor.

Honor zâmbi, dând din cap.— Cât` energie! murmur` ea, iar Lee o aprob`. Ea

[i Sammy fac o pereche extraordinar`. Ellen, vii [i tuaici? Noi am \notat deja.

— Mul]umesc, dar intru \n ap`, se hot`r\ Ellen.Ne vedem mai târziu.

Valurile erau reci, dar \notând, Ellen se \nc`lzi. Sescufund`, apoi reveni la suprafa]`. |i pierdu dinvedere pe veri[oara ei [i pe cei doi b`rba]i, [i o porni\n direc]ia unde b`nuia c` se aflau. Curând \ns`, nuputu s` mai respire. |[i neglijase forma fizic`...|ncerc` un bras. Se nelini[ti dându-[i seama c` ar fitrebuit s` ajung` deja la ceilal]i, \nota de ceva vreme.Nu reu[ise s`-[i \nal]e capul din cauza valuriloruria[e. V`zu totu[i c` se apropiase de stânc` [i sehot`r\ s` ias` la mal.

Dar nu fu a[a de u[or pe cât se a[teptase. Nuputea s` \nainteze. Auzi vocea lui Don:

— Ellen, totul e-n regul`?— E ceva... un fel de curent... r`spunse ea,

aproape ]ipând.— |noat` c`tre mine.

121

— Nu pot... nu te v`d... |ncerc` s` nu par` speriat`.— R`mâi acolo unde e[ti!Acesta era singurul lucru pe care-l mai putea face,

pentru a nu fi izbit` de stânci. R`sufl` u[urat` cândsim]i bra]ele lui Don \nconjurând-o.

— Te trag eu, tu doar las`-te pe spate [i relaxeaz`-te.Ajunser` repede la mal, [i Ellen \[i scutur` apa

din p`r. A[tepta o remarc` ironic` din partea luiDon, pentru c` acesta era un prilej prea bun pentrua fi ratat. |n loc de asta, Don spuse:

— Se pare c` ai dat peste vârtejul de lâng` stânci.— Vina mea, admise Ellen. Nu m-am ocupat de

condi]ia fizic`, credeam c` sunt o \not`toare bun`.Norocul meu c` ai venit tu.

Don \i zâmbi.— Mul]ume[te-i Selenei, ea a v`zut c` n-ai folosit

gelul de plaj` [i am venit eu cu el. Las`-m` s` te ajut.Degetele lui Don \i masar` u[or umerii, pân`

când crema intr` \n piele. Ellen nu se mai concentraacum decât asupra atingerii lui...

** *

Când se \ntoarser` la ceilal]i, Ellen \i furecunosc`toare lui Don c` nu f`cuse caz de faptul c`ea \i acceptase ajutorul pentru c` nu avusese alt`posibilitate.

Petrecur` cu to]ii diminea]a povestind [i

122

glumind. Prânzul fu unul frugal: salat` [i r`cituri.Honor [i Lee anun]ar` c` merg s`-[i fac` siesta, iarSammy [i Selena hot`râr` s` viziteze cel maiapropiat ora[.

Dup` ce r`maser` singuri, Don o \ntreb`:— Cum te sim]i? }i-ai revenit?— Da, mul]umesc, de[i bra]ele \nc` m` dor.— Ce ai vrea s` faci acum? S` [ofezi? Ma[ina mea

e \n garaj.Ellen ezit`.— Mai degrab` mi-ar pl`cea o plimbare. Dac` [i

tu...— {i mie, se entuziasm` Don. Putem urma linia

dunelor pân` la stânci. Se spune c` e o panoram`extraordinar` de acolo.

— E ca un paradis, coment` Ellen pe drum. M`bucur c` Selena m-a convins s` vin.

— E o fat` tare dulce. |i sunt recunosc`tor lui Leec` m-a pus \n leg`tur` cu unchiul t`u. Todd [iTheresa mi-au devenit prieteni apropia]i. Selena e cao a doua sor` pentru mine.

— Cred c` ea [i Sammy se iubesc foarte mult.Don cl`tin` din cap.— Sau a[a \[i imagineaz`. Selena nu are nici

dou`zeci de ani, iar Sammy e doar pu]in mai mare.Cine [tie ce se poate \ntâmpla?

— Nu sunt chiar atât de tineri, \i dezaprob` Ellen.Eu [tiam ce vreau s` fac \n via]` la vârsta lor [i credc` [i tu la fel.

123

— Da, [tiam, \n ceea ce privea cariera, dar nu \nceea ce privea dragostea [i c`s`toria. Cum a[ fi putut[ti? La vârsta aceea nu ai suficient` experien]`, iaroamenii se mai schimb`.

— Oamenii se schimb`, indiferent de vârst`. Nuexist` garan]ii.

— Poate c` nu, dar c`p`tând mai mult` expe-rien]`, faci o alegere mai bun`.

— Nu sunt de acord. Unii se pricep la astfel delucruri, al]ii nu se pricep [i repet` de mii de oriaceea[i gre[eal`.

— E adev`rat. Te asigur c` eu nu intru \n a douacategorie... sau n-am de gând s` intru.

— De ce spui asta?Drept r`spuns, Don se opri cu privirea a]intit`

asupra m`rii [i trase adânc aer \n piept.— Nu [tiu, \ncepu el, mai pu]in sigur pe sine [i

Ellen fu sigur` c`-i va dest`inui o parte dinsuferin]ele lui. Don \ns` se r`zgândi, \[i ascunseemo]iile. Mi se pare c` a[ putea sta pentru tot-deauna \n vacan]`, dar dup` câteva zile devinnelini[tit.

Cuta de pe fruntea lui fu alungat` de un zâmbet.Vântul \i r`v`[i p`rul cârlion]at; \mbr`cat \n blugiiaceia vechi, nu mai recuno[teai \n el b`rbatulsofisticat de pe Wall Street, cu mintea ager`. PentruEllen \ns`, era unul [i acela[i om: omul pe care-liubea.

Don o apuc` pe dup` umeri, ca pe un prieten bun.

124

— Cum se face c` de fiecare dat` sfâr[im prin a nedezaproba unul pe cel`lalt? Cine e catârul, eu sau tu?

— Tu, bine\n]eles, eu sunt absolut rezonabil`,r`spunse Ellen cu ochii sticlind juc`u[i.

— A, nu! La mine se nume[te t`rie de caracter, [ipentru asta ne \ntrecem pân` la pinul acela!

Ellen se sim]ea acum mai aproape ca niciodat` deDon.

** *

Seara preg`tir` un gr`tar, al`turi de salate, sosuri[i punci. Aduser` din buc`t`rie pe verand` o mas`lung` [i se a[ezar` \n jurul ei cu to]ii, pentru a luacina \mpreun`, pentru a conversa. Sammy [i Selenast`teau lipi]i unul de altul, privindu-se cu tandre]e.Stelele str`luceau pe cerul negru [i tot felul deinsecte asaltau becurile.

Ellen tr`ia o senza]ie de pace sufleteasc`. |[idorea ca ziua aceea s` nu aib` sfâr[it. Oricum, n-o vauita niciodat`. Aerul proasp`t [i agita]ia din timpulzilei aproape o adormir`...

Urm`torul lucru pe care-l con[tientiz` fu acela c`cineva \ncerca s-o trezeasc`. Era lini[te \n jur,ceilal]i plecaser`, iar masa era goal`. Numai Don semai afla lâng` ea, aplecat peste fa]a ei [i cu mâna peum`r.

— Treze[te-te! Te-a[ fi dus \n camera ta, dar

125

Honor [i Lee mi-au interzis s` te r`sf`] astfel.|n clipa aceea, luminile din gr`din` fur` stinse [i

cei doi se trezir` \n \ntuneric...— Nu suport ideea c` trebuie s` m` \ntorc \n ora[,

[opti Ellen ca pentru sine.— Nu vrei? Don \ntinse mâna ca pentru a o ajuta

s` se ridice; citea \n ochii lui tandre]ea? St`teau foarteapropia]i \n \ntuneric. Vorbe[ti serios?

R`spunsul ei nu mai avea nici un rost. Bra]ele li se\ncercuir` pe trupul celuilalt. Buzele lui Don \iatingeau u[or fruntea, apoi coborâr` pe nas, peobraji, \n timp ce mâinile lui i se jucau prin p`r. Ellensim]i c` ia foc. |l trase pe Don mai aproape, oferindu-[i buzele dornice. Se s`rutar` la \nceput u[or, apoidin ce \n ce mai pasionat. |n inima ei, \n mintea ei,]ipa un „Te iubesc!“, dar ceva o oprea totu[i s`rosteasc` aceste cuvinte.

Ochii lui Don nu min]eau. Ellen v`zuse \ndoiala \nei [i [tia c` ar fi mai bine s` tac`. Degetul lui \imângâie obrazul.

— Ellen, e[ti atât de \ncânt`toare, \ncât ai tentaorice b`rbat.

Don se eliber` din strânsoarea bra]elor ei.„Nu vreau orice b`rbat“, \[i spuse ea, „te vreau pe

tine, doar pe tine“.Nemaifiind protejat` de c`ldura trupului lui

Don, Ellen \ncepu s` tremure \n r`coareanop]ii.

— Iart`-m`, Ellen, spuse el.

126

Ellen nu voia s` aud` mai mult, dar cel pu]in \[isalva mândria.

— Nu-i nimic, pune-o pe seama soarelui... Apoi,intr` gr`bit` \n cas`.

N-ar fi suportat adev`rul, motivul pentru careDon o respinsese, dar \n sufletul ei [tia c` trebuie s`existe o alt` femeie \n via]a lui Don Redman. El fus-ese tentat de ea, adev`rat, dar avea obliga]ia s`-[ip`streze controlul.

Concluzia aceasta o l`s` prad` celei mai cruntedisper`ri.

127

Capitolul 7

Luni diminea]a. Lungul drum de \ntoarcere laNew York. |ntr-un moment confuz, Ellen acceptaseoferta lui Don. Selena mai r`m`sese câteva zile cuSammy [i p`rin]ii lui, [i Ellen o invidie pentru liber-tatea de care se bucura. Era \nc` devreme. Dondorise s` plece la ora [ase [i jum`tate pentru a evitaaglomera]ia de pe [osele. Conducea foarte repede,dar [i foarte prudent, Jaguarul s`u. Aleseser` \mpre-un` un post radiofonic muzical [i Ellen furecunosc`toare pentru melodiile care umpleaut`cerea dintre ei.

Imaginea Manhattan-ului \n dep`rtare nu obinedispuse. Nu-i venea s` renun]e atât de u[or lavacan]a aceea. Când \[i pusese hainele pentru servi-ciu, le sim]ise incomode, enervante.

... Sâmb`ta fusese minunat`, pân` \n clipa \n

128

care, \n ochii lui Don, citise dorin]a amestecat` cu\ndoiala. A doua zi coborâse cu inima grea [i cucearc`ne la ochi. Din fericire, Lee [i Honor organi-zaser` un meci de baseball. O dat` sau de dou` ori\l surprinsese pe Don urm`rind-o, dar luasehot`rârea de a nu-i ar`ta c` sufer` [i râsese for]at,exagerat chiar, bucurându-se ca un copil r`zbun`torcând chipul lui se \ntuneca. Noaptea de sâmb`t`spre duminic` fusese scurt`. {i Don ar`ta diminea]ala fel de obosit ca [i ea. |n timpul c`l`toriei vorbiser`pu]in [i doar din strict` necesitate. Don fusesepoliticos [i atent ca \ntotdeauna, dar f`r` farmecullui obi[nuit. Totu[i, Ellen v`zuse câteva femei \ntor-când capul dup` el, [i nu se putuse ab]ine s` nu se\ntrebe cum ar`ta norocoasa din via]a lui DonRedman.

Ghinionul ei c` se \ndr`gostise de un astfel deom! Fusese [i el tentat, dar nu cedase [i nici n-o\ncurajase pe ea s` se implice. Probabil c`-i era greus` reziste unei admira]ii atât de f`]i[e din partea uneifemei.

Deodat`, el \ntinse mâna [i rosti calm:— Te deranjeaz` dac` \nchid radioul?— Nu, dar tocmai urmau [tirile financiare, nu te

intereseaz` ce se \ntâmpl`? replic` Ellen.|ncruntat, concentrându-se asupra drumului,

Don r`spunse:— Nu, mul]umesc. Dac` s-a \ntâmplat ceva impor-

tant, vom afla destul de curând.

129

Evident, pauza aceasta fusese suficient de lung`pentru el ca s` se plictiseasc` [i s` aib` din nou chefde munc`, observ` Ellen.

Parc` ma[ina \n spatele cl`dirii impun`toare \ncare se aflau apartamentele lor.

— Ei, am ajuns! Se \ntoarse \n sfâr[it [i o privi.— Da, a[a c`-]i mul]umesc c` m-ai adus cu ma[ina

ta. Ellen era trist` c` apropierea dintre ei fuseseumbrit` de un s`rut.

— S`-]i dau bagajele...Dup` ce scoase gen]ile [i \nchise portbagajul,

Don o lu` de mân`.— Ellen, totul e \n regul`? E[ti sigur` c` nu exist`

nici o problem`?Ellen \l privi surprins`. Chiar nu-[i d`dea seama

ce sim]ea pentru el?... Realiz` c` de fapt, el se refereala „Geigers“.

— Totul e bine, \ng`im` ea [i plec`.

** *

Lucra de mai bine de o or` când veni Maggie.— Atâtea nout`]i, c` nici nu [tiu de unde s` \ncep!

}i-ai petrecut weekendul cu Don Redman [i n-aisuflat o vorb`!

— Ce repede circul` ve[tile pe aici! Cine ]i-a spus?Nu e chiar ceea ce-]i \nchipui tu.

— Barry \[i aranja ni[te documente \n serviet`, \n

130

parcare. Se pare c` te-a v`zut dând mâna cu Redman[i luându-]i bagajele. Barry i-a spus Yolandei,recep]ionera, [i a[a au aflat cu to]ii.

Ellen bomb`ni:— Sigur, Barry... [i bine\n]eles c` a interpretat

totul gre[it.|i explic` lui Maggie cum s-au \ntâmplat lucrurile

de fapt, dar omise povestea s`rutului:— Maggie, sunt sigur` c` are pe cineva, o iubit`...

Nu mi-a trecut prin minte c` am putea fi surprin[i\mpreun` sau c` oamenii ar bârfi pe seama noastr`.

— }ie nu, dar lui Don, da. Nici m`car n-a \ncercats` p`streze secretul. Oricum, cred c` are multe pecap \n clipa asta.

— De ce?— N-ai auzit?! A fost bomba [tirilor de diminea]`:

o fraud` enorm`, sute de mii deturnate din baniiclien]ilor. Micii investitori au cump`rat ac]iuni la ocompanie care nici m`car nu exist`. Cineva a pustotul la cale, dar a fost descoperit \n cele din urm`.

— Incredibil! Ellen scutur` din cap. Dar celeg`tur` are cu Don?

— Tipul lucra aici, la „Geigers“. Va fi o zi cumplit`aici.

Ellen amu]i. Abia acum realiz` c` lumea era foartet`cut` [i preocupat` \n jurul ei. |[i aminti apoi bruscc` foaia pe care i-o fluturase Abrams acuzând-o de...

— Hy, [opti ea [i Maggie o aprob`. Omul de careau sc`pat atât de repede \nainte de venirea mea.

131

Deci, domnul Geiger [tia. Dar de ce a t`cut atâtatimp? {i cum s-a descurcat?

— Habar n-am! Dar nici Abrams nu fusese infor-mat. I s-a spus doar s`-l concedieze pe Hy [i cumanume s-o fac`. S-a agitat toat` diminea]a, n-aiobservat?

Ellen cl`tin` din cap.— Nu. {i vrei s` spui c` toate astea sunt nout`]i

pentru Don?— Nu [tiu. Aparent, domnul Geiger a tras toate

sforile posibile pentru a p`stra t`cerea, fiindc` mai ecineva implicat, cineva pe care nu l-au descoperit\nc`. Un ziarist a reu[it \ns` s` prind` firul pove[tii.{i mai erau la mijloc [i banii pe care trebuia s`-irecupereze firma de la Hy.

— B`nuiesc c` Geiger are asigur`ri pentru a acoperipierderea [i pentru a da banii \napoi oamenilor. Darm` \ntreb cine este complicele. Ai vreo idee?

— Nu. Ar putea fi oricine \n afar` de tine, de minesau de Mark. Hei, dar tu cum de n-ai observat nimicpân` acum, cum de n-ai aflat?

— Don a oprit radioul \n ma[in`. Probabil c` sea[tepta ca vestea s` fie dezv`luit` ast`zi. Maggie, m`tem c` m-am l`sat condus` de sentimentele melepentru Don. {i nu exist` reciprocitate. El se simte,din nu [tiu ce motiv, responsabil pentru mine, dar...m` rog, s` uit`m. Sunt convins` c` are pe cineva.

— Ah, Ellen, \mi pare r`u.Ellen se for]` s` zâmbeasc`.

132

— E-n regul`. Voi trece peste asta. Dar spune-mi,cum a fost la petrecere? L-ai v`zut pe Ross?

— Petrecerea a fost minunat`, ne-am distrat, amdansat. Maggie \[i \ntoarse involuntar privirea c`treMark, [i acesta \i f`cu un semn cu mâna. |n ceea ce-lprive[te pe Ross, a fost ca [i cum a[ fi \ntâlnit unprieten vechi. Nici o problem`!

— O.K.! M` bucur c` lipsa mea...— De fapt, s-ar putea s`-mi fi f`cut un bine,

nevenind la petrecere! Maggie zâmbi cu sub\n]eles.Nu mai era timp pentru discu]ii. Telefoanele

\ncepur` s` sune \nnebunitor, frauda era acumcunoscut` [i oamenii cereau informa]ii despre baniilor sau \[i schimbau brokerii. Domnul Renkovic [idoamna Goldberg \i r`maser` fideli lui Ellen, darmul]i al]ii renun]ar` la serviciile firmei. Zvonurile se\nmul]iser`, ca [i specula]iile... Le spusese sau nuGeiger celor de la CZR despre catastrofa aceasta\nainte de fuziune? Cunoscuse Don Redmanpovestea de la \nceput [i mersese totu[i maideparte?

Pentru Ellen era clar c` Don era la curentdiminea]a, când oprise radioul. Se ascundea de ea?Dar nu avea nici un drept s` se simt` dezam`git`.

** *

133

|n seara aceea, urm`ri [tirile pe toateprogramele,[i nu se dezlipi de televizor nici m`carpentru a mânca |nghi]i la repezeal` o omlet`. Unuldintre posturi \i prezenta pe reporteri alergânddup` Don pe treptele sediului CZR, de unde acestase \ndrepta spre o limuzin`. Ellen sim]i un cu]it \ninim` amintindu-[i de Jaguarul din parcare. Câte \imai ascunsese Don?

|i refuza politicos pe reporteri, dar vocea lui tr`dairitarea. Se opri lâng` portier` [i \n luminablitzurilor, spuse:

— Se va face \n curând un anun]. Pân` atunci nuam nimic de declarat.

Ellen nu mai era atent` la cuvintele lui, ci se con-centra asupra ma[inii \n care se putea z`ri o femeie.Avea \n jur de dou`zeci de ani, dup` p`rerea ei, erabrunet`, [i ochii \i erau plini de str`lucire. Dup` ceurc` [i Don, \i [opti ceva, apoi râser` amândoi [ifemeia \[i puse mâna pe um`rul lui.

Deci, aceasta era iubirea adev`rat` a lui Don, ceac`reia \i r`m`sese fidel. Ellen crezuse c` din momentce b`nuielile ei erau confirmate, \i va fi mai u[or s`-luite. Cât de amarnic se \n[elase!

|ncerc` s`-[i centreze gândurile asupra posibilu-lui complice al lui Hy. Prima ei alegere ar fi Abrams,dar \[i d`du seama c` nu toat` lumea \i \mp`rt`[eap`rerea despre el, [i apoi, mai era [i dorin]a ei de a-lvedea vinovat!

Avu o noapte \ngrozitoare, \n care se trezi de mai

134

multe ori cu gândul la Don, la iubita lui, la Abrams[i la fraud`. Se duse la birou a doua zi teribil deobosit`. Fu bombardat` cu \ntreb`ri, [i se bucur`enorm c` nu [tia chiar nimic, pentru c` altfel ar fifost tentat` s` spun` tot, numai s` scape. Din feri-cire, nimeni nu se mai leg` de povestea weekendu-lui ei cu Don Redman.

Maggie \ncerc` s` dea o alt` semnifica]ie femeiidin limuzin`:

— Poate c` era una din asistentele lui, suger` ea.— Nu. E iubita lui. Am b`nuit de la \nceput. El n-a

vrut decât s` m` protejeze. Zâmbi cu am`r`ciune.To]i cei de aici \[i imagineaz` c` am o rela]ie cu Don,când nimic nu e mai departe de adev`r.

— Dar ceva nu se leag` totu[i. Don [tie ce bârfecircul` [i nu face nimic. Trebuie s` fi ajuns [i la ure-chile prietenei lui.

— Probabil, \n momentul acesta, nu era o priori-tate. Am fost amândoi destul de nebuni s` uit`m cerepede circul` bârfele!

Venise [i rândul lui Ellen s` primeasc` un telefonde la o companie rival`, o companie la fel de mareca CZR. Se sim]i flatat` când Rosaleen, pe care o\ntâlnise la o conferin]`, \i f`cu propunerea:

— Am fost impresionat` de când te-am cunoscut,[i am auzit c` te descurci bine cu clien]ii dificili.Exact ce c`ut`m! Nu vrem s` pierdem nici un client,chiar dac` e mai mic, vrem s` ne ocup`m de to]i la fel.

— Nu [tiu de unde ai aflat toate astea despre

135

mine, dar, deocamdat` nu sunt sigur` c` vreau s`m` specializez pe linia sugerat` de tine, r`spunseEllen uimit` de informa]iile de]inute de Rosaleen.

— Bine\n]eles. Vei avea clien]ii pe care ]i-i dore[ti.Când vei dori o schimbare \n via]a ta, sun`-m`.A[tept cu ner`bdare ve[ti.

De[i nu-i m`rturisise lui Rosaleen, Ellen era ten-tat` s` plece. „Geiger“ nu mai era firma pentru carevenise ea s` lucreze. Totul era dat peste cap. Mul]istr`ini luaser` locul cunoscu]ilor. Iar Abrams st`teamereu cu ochii pe ea, f`r` a da un semn c` ar doris` \nceteze „r`zboiul“ acesta. |n afar` de asta, era\ndr`gostit` de Don Redman. Mutarea la o alt` com-panie i-ar rezolva toate problemele. Cu cât se gân-dea mai mult, cu atât era mai atras` de idee.

Sentimentele de loialitate se luptau cu dorin]a eide evadare, de a o lua de la \nceput... un \nceputdeparte de dezastrul sentimental. I-ar fi pl`cut s`discute cu cineva, dar to]i aveau problemele lor. Defapt, persoana de ale c`rei sfaturi avea mai marenevoie era Don dar, deocamdat`, nu se puteaapropia de el.

Dup`-amiaz`, \ntr-un moment de lini[te, Markveni la ea cu o min` foarte serioas` [i \[i trase unscaun lâng` biroul ei.

— Ellen, vreau s` discut ceva cu tine. Ai o clip` liber`?Alarmat`, Ellen zise:— Sigur, oricând. Despre ce e vorba?Mark ezit`:

136

— Despre Don Redman. {tiu c` ai negat c` ai aveavreo rela]ie cu el, dar nu po]i nega c`, dac` ai vrea,te-ai putea apropia de el, nu-i a[a?

— Dar asta o poate face oricine. Nu e o ma[in`, s`[tii. Comentariile tale erau eronate, nu are semnuldolarului pe inim`. Ellen se surprinse pe sine pen-tru vehemen]a cu care-l ap`ra pe Don.

Mark se aplec` [i-[i cobor\ vocea.— |n acest caz, am o [ans`. Po]i s` vorbe[ti cu el

despre mine? M` simt ]inut pe loc. Nu vreau s` plec,dar cred c` e timpul s` fac o mi[care, \n]elegi?

Ellen \[i \mpreun` mâinile.— Nu [tiu ce vrei s` fac eu.— Inten]ionez s` ajung \n vârf, a[a cum a ajuns

Redman. Dar [tii cum e Abrams, nimeni nu poatetrece de el. |mi place la „Geigers“, vreau s` r`mân,de[i toat` lumea se preg`te[te s` plece.

— Vrei s`-i dau lui Redman un ultimatum, nu? Orite promoveaz`, ori pleci. Dar de ce nu vorbe[ti tu\nsu]i cu Don? {i oricum, nu e momentul s`-i maidai [i alte probleme pe lâng` cele pe care le are deja.

Mark se foi stânjenit pe scaun.— N-a[ spune chiar a[a, dar... A[ vrea s` [tiu ce

mutare s` fac, [i cine m-ar putea ajuta mai bine decâtRedman? |mi doresc s` se \ntâmple totul cât mairepede. {i am venit la tine tocmai pentru c` e operioad` dificil`.

— E[ti foarte impulsiv, Mark.— Da, ai dreptate. Dar \n jocul `sta nu-]i po]i

137

permite s` pierzi timpul, pentru c` vei fi c`lcat \npicioare. Deci, faci asta pentru mine? Zâmbicopil`re[te. Ar \nsemna enorm pentru mine, [iprobabil [i pentru Maggie.

— M` voi gândi serios, Mark.Zâmbetul lui Mark \i p`ru fals lui Ellen [i se

\ntrist`. Aceasta fusese prietenia lor? |[i aminti c`Mark devenise pentru prima dat` interesat de ea \nziua \n care auzise discu]ia despre Don. Cât`ambi]ie! Don avusese dreptate, [i o prevenise de la\nceput. Nu c` Mark ar fi tri[at, probabil mul]i l-araproba c` \ncearc` s` trag` ni[te sfori. Dar lui Ellen\i displ`cea ideea c` Don era considerat vulnerabilprin ea. Instinctul ei era acela de a-l ap`ra cu oricepre].

O privi pe Maggie. Oare ea ar fi de acord s`-ivorbeasc` lui Don despre Mark? Sau ar consideratotul o \n[el`torie? Sentimentele lui Mark pentruMaggie sunt, cu siguran]`, sincere, Maggie nu e ofemeie pe care s-o folose[ti pur [i simplu. Dar poatec` ar fi mai bine totu[i s-o avertizeze pentru a seasigura c` prietena ei nu ar avea de suferit.

Pe de alt` parte, n-ar trebui s` se amestece.Decizia \n leg`tur` cu Mark \i apar]inea lui Maggie \ntotalitate.

Nehot`rârea asta o \nnebunea. Maggie era \npericol de a suferi din nou [i Ellen nu [tia dac` s`ac]ioneze sau nu, [i s` lase totul \n voia sor]ii.

Probabil a[a sim]ise [i Don când o cunoscuse —

138

naiv` [i \ncrez`toare, o micu]` englezoaic`.|ncercase s`-i vorbeasc` [i s-o previn`, iar ea fuseseabsolut nerecunosc`toare.

La urma urmei, cererea lui Mark nu era atât de\ngrozitoare, trebuia pus` pe seama nelini[tii lui.Dar nu, sperase cu siguran]` c` ea \l va \nmuia peRedman. Se \ncrunt`. Dac` Mark ar fi t`cut, poate c`i-ar fi sugerat ea ceva lui Don, spontan, l-ar fi l`udat\n fa]a lui.

{i apoi, de unde [tia c` vor mai exista ocaziipentru discu]ii amicale cu Don?

Nu va mai trece mult pân` când va afla [i elbârfele pe seama lor [i va dori s` [tie de ce nu i-acerut ajutorul. Ellen oft` [i se \ntoarse lacomputerul ei.

|ncerc` s`-i vorbeasc` lui Maggie despre Mark.Erau amândou` la barul Dice [i beau un suc. Afar`,norii se \ngr`m`deau amenin]`tori pe cer.

— Nu-mi vine s` cred ce se \ntâmpl` \ntre noi doi,\ncepu Maggie cu timiditate. Eram \nnebunit` s`-lrev`d pe Ross, dar acum nu mai \n]eleg de ce. Credc` m` obi[nuisem s` m` autocomp`timesc. Lâng`Mark totul e natural, [i mai avem [i munca \ncomun.

— Mark e foarte ambi]ios, dup` p`rerea mea.B`nuiesc c` ]i-a vorbit despre planurile lui de viitor.

— Vrea ce e mai bun \n via]`, [i nu-l po]i con-damna pentru asta, nu-i a[a?

Ellen cl`tin` din cap.

139

— Dar pare u[or superficial. M` \ntreb dac` nuascunde anumite lucruri.

— A, nu, nu Mark! replic` Maggie ferm. Nu egenul de om rece [i calculat, de[i \i place riscul.

— Iart̀ -m ,̀ observ c -̀l aperi cu t̀ rie. Doar c .̀.. s-a\ntâmplat totul foarte repede. Nu vreau s` suferi din nou.

— Mul]umesc, Ellen. Mark nu e a[a... A trecutmult` vreme de când Ross... dar acum [tiu c` am fostsingur` doar pentru c` nu ap`ruse nimeni.

** *

Sunetul insistent al telefonului o trezi pe Ellen.Era m`tu[a Theresa, amuzat` de vocea somnoroas`a nepoatei sale.

— E[ti epuizat`, draga mea, sau mai bine s` nu\ntreb?

— Serviciul `sta! S-au \ntâmplat atâtea aici... |ivorbi despre fraud`. {i cu toat` publicitatea care s-af`cut, \n loc s` ne vedem de treab`, d`m explica]ii\ntruna.

— Bietul Don! Are \n spate o povar` prea mare. Elce spune?

— Nu [tiu, m`tu[`, n-am mai vorbit cu el dinweekend. A fost [i el la p`rin]ii lui Sammy.

— Nu [tiam, dar cred c` v-a]i distrat de minune.De fapt, pentru asta te-am sunat: n-am reu[it s` daude Selena.

140

— Selena a mai r`mas cu Sammy. Inten]iona s`-]itrimit` o ilustrat`. |n]elegi tu, locuri frumoase,Sammy al`turi... A[ fi vrut s` mai pot sta [i eu. Enorocoas` Selena.

Theresa sesiz` tonul trist al lui Ellen.— Pari doborât`, scumpo. Sper s` nu te la[i chi-

nuit` de slujb`, nu?Ellen [tia c`-[i putea deschide inima \n fa]a

m`tu[ii, a[a cum nu o f`cea \n fa]a mamei sale, pen-tru c` aceasta se \ngrijora \ntotdeauna exagerat. DarDon era nu numai brokerul Theresei, ci [i prietenulei, [i nu era corect s` discute despre el.

— Nu, nu... M` gândeam doar s`-mi schimb loculde munc`. Nu din cauza fraudei, ci din cauza... m`rog, cineva \ncearc` s`-mi fac` via]a amar`.

— Dar n-ar trebui s` pleci! Mi se pare incorect.Ce ]i-a f`cut, exact? N-ar fi mai bine s` discu]i cucineva?

Ellen recunoscu c` era un sfat bun. Numai c`, \nfond, adev`ratul motiv nu era Abrams.

— Nu [tiu, e mult mai complicat, atâteaschimb`ri...

— Discut` cu Don, nu fi mândr` [i cere-i ajutorul.Sau vrei s`-l sun eu?

— Nu, nu! Mul]umesc, m`tu[`. Promit c` mai\ntâi voi culege informa]ii despre postul care mi s-aoferit.

— E bine pentru \nceput. Oricum, \]i urez noroc\n orice te hot`r`[ti s` alegi.

141

Ellen \nchise telefonul [i r`mase pe gânduri.Singur` va trebui s` decid` dac` pleac` sau nu, dac`lupt` mai departe sau renun]`.

Telefonul sun` din nou [i ridic` receptorul cu ungest automat. Era Don [i vorbea de la un telefonpublic. Se auzeau voci vesele [i muzic`.

— Ellen, vreau s` discut ceva cu tine. Sunt la„Arnaldi“. Po]i s` vii acum?

Ellen \[i aranja p`rul \n grab` [i cobor\ treptelecu nervozitate, aruncându-i câteva cuvinte lui Joe:

— Bun` seara, Joe. Ce mai faci?— Bine, domni[oar` Huntsworth. Unde v` gr`bi]i

la ora asta târzie?— La „Arnaldi“, r`spunse Ellen zâmbind.— Aha! Tocmai a plecat [i domnul Redman tot

acolo. Nu v` teme]i, secretul dumneavoastr` e \nsiguran]` la mine.

Don \[i b`use cafeaua [i \[i pusese sacoul pesp`tarul scaunului. Era diferit de cum \l v`zuse ultimadat`, nu mai era relaxat, ci dimpotriv`, foarte \ncordat.

— Ce mai faci, Ellen? reu[i el s` spun`, cu unzâmbet. Bei o cafea? Sau poate preferi un ceai?

— Hm... mai bine ni[te \nghe]at`.— Cuno[ti deja toate specialit`]ile de la „Arnaldi“!

O \nghe]at`, \i strig` el chelneri]ei. Nu pari preasup`rat` pe mine.

— Sup`rat`? De ce, ce ai f`cut?— Poate c` zvonurile n-au ajuns la tine, dar la

mine da. N-ai auzit nimic?

142

— Ce zvonuri? Inima Ellenei b`tea cu putere.— Am fost v`zu]i venind \mpreun`, luni de

diminea]`, [i unu plus unu fac doi... Cum de n-aiauzit?

— A, asta era! Da, bârfele circul` repede. Eu amnegat totul. Nu e pentru prima dat` când numelenoastre sunt puse \n leg`tur`.

— Ellen, \mi pare r`u c` e[ti nevoit` s` treci prina[a ceva... |[i trecu o mân` prin p`r. Singurul lucrupe care-l pot face e s` nu spun nimic. Oricecomentariu, chiar [i negarea, vor da ap` la moar`bârfelor, crede-m`. Dac` ai vreo problem`, vino lamine. N-am fost prea atent, a fost vina mea, continu`el dup` o pauz`.

Ellen ridic` din umeri.— N-a fost vina nim`nui, [i nu pe mine m`

afecteaz`... Oricum, tu erai preocupat, iar eu,recunosc, am fost naiv`. Dar noi [tim adev`rul, cemai conteaz`?

— ~sta e un duel verbal [i nici nu m` a[teptam laaltceva din partea ta. Te-am dezam`git, \]i promi-sesem c` voi avea grij` de tine.

— M` descurc, fii lini[tit. Dar nu e mai periculospentru tine?

— Am spatele acoperit. {i eu m` descurc.— Da, dar tu nu trebuie s` te gânde[ti doar la

tine, a[a cum fac eu.Privirea lui Don deveni mai intens`.— S-ar putea s` ai dreptate, nu luasem \n considerare

143

[i acest aspect. Dar consecin]ele vor ap`rea. {i pentru tine.Ellen f`cu o pauz` pentru a-[i savura \nghe]ata,

apoi continu`:— Nu, nu eu... adic` n-o s`...Don profit` de ezitarea ei.— Ceva s-a \ntâmplat, sunt convins. Spune-mi,

Ellen.— Nu neap`rat... Numai c` unii oameni cred c`...

c` mi-a[ putea folosi influen]a asupra ta, pentru ei.— Intrigi! Era ultimul lucru pe care-l doream. Ce vor

s` faci?— S`-i recomand, s` le pun o vorb` bun`. E atât

de greu s`-]i dai seama dac` po]i avea \ncredere \ncineva, sau dac` doar e[ti folosit.

— E[ti r`nit`, se observ`. Ellen, a[ fi f`cut orice cas` nu ]i se \ntâmple asta... Don o lu` de mân`.

— Ai \ncercat, dar se pare c ̀experien]a m ̀\nva]̀ rapid.— Trebuie s` existe o solu]ie. M` bucur c` mi-ai

spus, voi g`si eu ceva.Ellen trase aer \n piept.— Solu]ia este s` plec de la „Geigers“... Ochii lui

Don se aprinser`, dar el nu rosti nici un cuvânt. Mis-a oferit o alt` slujb`, [i \ncerc s` iau o hot`râre.

Don se \ncrunt`.— E[ti atras` de idee [i b`nuiesc c` vei face

s`p`turi adânci. E o hot`râre important`.— {tiu, spuse Ellen. Ar trebui s`-mi par` r`u c`

plec de la firm`, dar s-au \ntâmplat atâtea, \ncât adevenit incomod s` mai r`mân.

144

— Ellen, e decizia ta [i nu vreau s` te influen]ez.Dar nu e nevoie s` pleci din cauza unei bârfe, le voiface s` \nceteze. Spuneai c` nu te afecteaz`, sau m-aimin]it ca s` nu-mi fac griji?

— Nu, ]i-am spus adev`rul. Sunt motive mult maicomplicate.

— Atunci... |mi va p`rea r`u când vei pleca, dar[tiu c` vei alege ce e mai bun pentru tine.

— Mul]umesc.Ellen \mpinse \nghe]ata \ntr-o parte. Nu vorbea cu

prietenul ei Don, ci cu domnul Redman, [eful.Pr`pastia dintre ei se adâncea [i ea nu mai g`seanimic de spus.

145

Capitolul 8

Ellen dormi surprinz`tor de bine \n noaptea aceea,dar se trezi devreme. |n clipa \n care deschise ochii,[tiu c` hot`rârea fusese luat`: va pleca de la Asocia]iaGeiger. Dragostea pentru Don trebuia \n`bu[it` [i astanu se putea decât p`r`sind universul lui.

Nu se a[teptase ca el s-o conving` s` r`mân` saus`-i \mp`rt`[easc` sentimentele. {i totu[i, pentruprima dat` \i ceruse sfatul, [i el nu adoptase nici o ati-tudine, nu \ncercase s-o influen]eze. Un Don cu totuldiferit de cel pe care-l cunoscuse. Ellen alung` repededin minte ideea dureroas` c` lui Don de fapt nu-ip`sa.

O sun` pe Rosaleen [i o anun]` c` accept` slujba.Rosaleen fu \ncântat`.

— O veste fantastic`! Sper c` po]i \ncepe curând.— {i eu sper la fel. |n câteva s`pt`mâni vin la voi.

146

— Bine. S` m` anun]i [i totul va fi preg`tit. |]ipromit c` nu vei regreta alegerea f`cut`.

Ellen privi telefonul dup` ce \nchise. Ce u[orfusese! Drumul pe care pornea acum era la fel deimpresionant ca cel care o adusese din Anglia. Darentuziasmul nu mai era acela[i.

|[i d`du demisia lui Karen, specificând pur [i sim-plu c` a acceptat alt` ofert`. Abrams o chem` imediat\n biroul lui.

— Despre ce e vorba? Ai probleme? E prea multpentru tine? Abrams era nervos ca \ntotdeauna, dartonul lui nu mai era atât de ostil...

— Mi s-a f`cut o ofert` bun` [i am acceptat-o.— Mai mul]i bani, nu? Nu ]i-a spus nimeni de

primele noastre de Cr`ciun [i de recalcularea sala-riilor? Exist` un bonus anual. Nu-mi spune c` Geigernu e generos.

— Nu, nu-i asta. |mi convine salariul aici. Vreaudoar o schimbare.

Ellen era surprins ̀de \ncercarea lui Abrams de a o opri.— O schimbare. Voi, fetele, sunte]i toate la fel:

haine noi, coafuri noi, slujbe noi. Glumeam. Nu,\n]eleg pa[ii grei de la \nceput, ni se \ntâmpl` tuturor.Dar trebuie s` [tii s` deosebe[ti ce e trec`tor de ce estabil, m` \n]elegi?

Ellen cl`tin` din cap. Abrams chiar nu avea nici oidee despre motivul plec`rii ei.

— Pot s` consider c` mi-a]i acceptat demisia? {i potpleca \n dou` s`pt`mâni?

147

— Nu, nu po]i. Abrams devenise agitat. Vreau s`-]iacorzi un timp de gândire. Vino la mine peste os`pt`mân`, da? F`cu o pauz`. Ce a zis domnulRedman de vestea asta a ta?

Acum, Ellen \n]elegea.— Nu m` voi r`zgândi, voi merge mai departe

conform planurilor mele.— Bine, bine. S` nu ui]i: slujba de aici e a ta, pân`

când vei pleca definitiv.— Mul]umesc, nu voi uita.Ellen se \ntoarse confuz` la biroul ei. |l v`zu pe

Abrams, \ntr-o alt` lumin`, u[or tem`tor [i pe punctulde a-[i cere scuze.

— Ellen, ce-i cu tine azi? Pari \ngrijorat̀ . Ce voia Abrams?— Maggie, \mi pare r`u... Mi-am aranjat un alt loc

de munc`. |mi va fi tare dor de tine.— {i mie \mi vei lipsi, dar m` bucur pentru tine.

Sunt convins` c` ai luat o decizie corect`; tu \ns`, nue[ti prea fericit`. Din cauza lui Abrams? Nu-]i pare binec` nu-l vei mai vedea?

— Abrams n-a reac]ionat cum m-a[ fi a[teptat. Credc` [i-a dat seama c` a exagerat. Nu, nu din cauza lui,ci a lui Don. Trebuie s-o iau de la cap`t, de la altcap`t.

— Ellen, \mi pare r`u. Ca s` te \nveselesc, te-a[ invi-ta la mas`, dar sunt deja „ocupat`“.

— Mas`, mas`? Cui \i este deja foame? Nu e \nc` orazece, se amestec` Mark bine dispus.

Maggie \i explic`, \n timp ce Ellen se lupta cu

148

contradic]iile din sufletul ei \n leg`tur` cu Mark.— Trebuie s` s`rb`torim, spuse Mark. Te invit

undeva, eu sunt liber.— Excelent` idee! aprob` Maggie. Mark te va

scoate sigur din starea asta.Ellen nu putea refuza, mai ales c` Maggie era \ncân-

tat`. Ar fi fost prea evident c` \ncearc` s`-l evite pe Mark.Merser` la „Dice“ [i Mark comand` [ampanie.— Ellen, nu le pune la inim`. Pari epuizat`; dar \]i

promit c` ne vei vedea la fel de des ca [i pân` acum. Eo ocazie bun` pentru tine, compania pe care ai ales-oe independent`.

— {tiu, ai dreptate. B`u din [ampanie [i zâmbidestul de neconving`tor.

— De fapt, Ellen, m` bucur c` Maggie n-a putut venicu noi. Ieri ]i-am cerut s`-mi faci o favoare, \]i aminte[ti?

Deci, de aceea o invitase, s`-i cear` informa]iidespre Don!

— Sper c` n-ai f`cut \nc` nimic, continu` Mark. |midoresc s` nu te fi rugat nimic. Cred c` \ncepusem s`tr`iesc \n viitor [i gr`beam lucrurile. O privi cu ochiilui alba[tri, senini. Sunt foarte serios \n leg`tur` cuMaggie. Vreau s` fac totul bine pentru amândoi, darm-am cam pripit.

— E o mare u[urare s` te aud vorbind astfel. {i suntfericit` pentru tine [i Maggie.

— Mul]umesc! |nc ̀ceva: promi]i c ̀nu-i vei spune luiMaggie? M ̀va considera un tic l̀os [i deja m ̀consider eu.

Ellen se \nvior`.

149

— Promit! Mai toarn`-mi, te rog, un pahar de[ampanie. Nu sunt tratat` astfel \n fiecare zi.

** *

A doua zi cei de la „Geigers“ fur` convoca]i la o[edin]`, la ora [ase dup`-amiaz`. Geiger [i Redmantrimiseser` o noti]` cum c` urma s` se fac` un anun]important. Sala de conferin]e se umplu repede.

Harold Geiger intr` primul, non[alant, dar cusiguran]` con[tient de antipatia subalternilor s`i.Oamenii voiau r`spunsuri, r`spunsuri clare, mai ales\n leg`tur` cu frauda.

Apoi, intr` Don. |nalt, bronzat, cu costumul lui per-fect. Ellen \l cercet` de la distan]`, dar sentimentelepentru el o cople[ir` imediat. Don citi anun]ul, apoise ridic` \n picioare [i convers` amical cu cei din sal`.|ntâlnirea aceea dificil` devenise un atu pentruRedman, care-[i cucerise publicul.

— Am admirat mereu „Geigers“. Când Harold avenit la mine [i mi-a spus despre fraud`, am discutat [iam hot`rât c` o fuziune ar fi singura solu]ie. Ave]i\ntreb`ri?

— O \ntrebare, da! strig` cineva. De ce ni s-a spusatât de târziu?

— Trebuia s` continu`m investiga]iile [i acum le-am\ncheiat.

|n sal` se auzir` murmure. Toate capetele se

150

\ntoarser` dintr-o parte \n alta. Cine fusese complicele?— Clyde, o auzi Ellen pe Maggie [optind. Unde e

Clyde? Nici ieri nu l-am v`zut.Clyde. Normal, fusese prietenul cel mai bun al lui Hy.Urmar` alte \ntreb`ri despre viitorul companiei,

despre eventualele modific`ri. Don [i Haroldr`spundeau cu r`bdare. Lui Ellen \i p`rea r`u c`pleac`, dar atâta timp cât sentimentele ei pentruDon Redman nu se schimbau, nu putea decât s` se\ndep`rteze.

** *

|n urm`toarele zile \[i puse totul \n ordine la birou,\[i anun]` clien]ii c` vor fi prelua]i de altcineva [i \[ipreg`ti plecarea.

Vineri seara ajunse acas` târziu, dup` ce colindaseprin toate magazinele. Pachetele ei cu mâncare dinbra]e erau grele, dar Ellen era mul]umit` decump`r`turi. C`ldura lunii august devenise insuporta-bil` [i nu g`sise nici un taxi liber.

Intr` \n hol [i vru s`-l roage pe Joe s-o ajute, darimediat \[i \ntoarse privirea: acesta st`tea de vorb` cuprietena lui Don. Dup` ce \[i luar` r`mas-bun, fru-moasa brunet` se \ndrept` spre u[`. Exact \n clipaaceea pungile lui Ellen cedar` [i pachetele se\mpr`[tiar` peste tot.

— Ce ghinion! rosti prietena lui Don [i se

151

aplec` s-o ajute s` le ridice, \n timp ce Joe \iaduse alt` saco[`. Cred c` nu s-au spart ou`le.

— Nu... mul]umesc, e[ti dr`gu]`, murmur` Ellen,displ`cându-i faptul c` prietena lui Don era atât deatent` cu ea.

— Pentru pu]in, r`spunse fata [i plec`.— Poftim, domni[oar` Huntsworth. Punga asta le

]ine pe toate.— Mul]umesc, Joe. Dup` ce strânser` toate

pachetele, Ellen \l \ntreb`: Cine era fata aceea?Joe o privi surprins.— Cum cine? Annabel. Credeam c` o cunoa[te]i,

mai ales dumneavoastr`. {i portarul \i f`cu cu ochiul.— Bine, mul]umesc. Noapte bun`, Joe.Deci, o chema Annabel...Dup` ce descuie u[a, r`mase \nm`rmurit`: camera

era plin` de buchete enorme de flori. F`r` s`-[i deaseama \ncepu s` plâng`. Ce surpriz` pl`cut`! Dar dinpartea cui? {i de ce?

V`zu pe m`su]` o felicitare. Ziua ei de na[tere!Cum a putut uita de propria ei zi de na[tere? Mâine va\mplini dou`zeci [i patru de ani. Cu siguran]`, p`rin]iiei [i-au amintit [i au organizat surpriza aceasta.Deschise felicitarea cu gândul la familia ei, [i inima i seopri o clip`: „Don“. Atât. Nu... Nu...! A f`cut-o proba-bil \n numele rudelor ei. Da, asta era!

Se auzi soneria. Nu a[tepta pe nimeni.— Cine e?— Don. Pot s` intru?

152

— A, Don... eu... Ellen se privi o clip` \n oglind`.Ar`ta \ngrozitor \n compara]ie cu frumoasa Annabel.Tocmai f`ceam un du[. Mul]umesc pentru flori. O voisuna pe m`tu[a s`-i mul]umesc [i ei.

— Poftim? Theresa?— Da, spuneam c`...— E ridicol! Nu putem petrece toat` noaptea

vorbind prin u[`. Te invit la cin`. Când e[ti liber`... |nseara asta?

— |n seara asta! Da, sunt liber`. „{i tot restul vie]ii“,\[i spuse ea \n sinea ei.

** *

Restaurantul era unul special [i foarte romantic.Exact ce-[i dorea Ellen de mult` vreme. Un restaurantcu specific japonez. Ellen [i Don se a[ezar` pe ni[teperne de m`tase, la mesele joase.

— Au un pe[te excelent, o \ndemn` Don s` aleag`.Dup` câteva minute, Ellen se convinse.— Acum sake-ul. Don \n`l]` ce[cu]a de por]elan.

Ellen, pentru s`n`tatea [i fericirea ta.Ellen gust`, apoi a[ez` ce[cu]a jos. Era acum

sau niciodat`. Don recunoscuse c` ideea cu florilefusese a lui. {tia c` aniversa dou`zeci [i patru deani \n weekendul acesta [i se hot`râse s-o ajute s`s`rb`toreasc`. Era fermec`tor [i-i zdrobea inima.Ellen se cert` c` fusese slab` [i acceptase s`-[i

153

\mpart` cu el ziua de na[tere. Dar de ce o trimis-ese Don pe Annabel acas` \ntr-o sear` de vineri?

— Don, spune-mi. De ce toate astea? {i când vorveni [i ceilal]i invita]i la petrecere?

— Petrecere? Nu mai vine nimeni. Suntem doar noi doi.— Don, \mi evi]i privirea. Uit`-te la mine [i

asigur`-m` c` nu e vreo surpriz` [i nu vor ap`reabrusc rudele mele...

Ochii cenu[ii ai lui Don o fixar`, [i el cl`tin` din cap.— Dar atunci de ce? se mir` Ellen. Florile, restau-

rantul... E minunat, dar de ce o faci?Don se aplec` [i-[i \nf`[ur` \n jurul degetului o

[uvi]` din p`rul ei.— O fac pentru c` a[a vreau. {i pentru c` m`car o

dat` o ascult [i eu pe Annabel.— Annabel? Am v`zut-o \n seara asta, [i p`rea foarte

fericit`.— A[a [i e. Nu are nici un motiv s` nu fie fericit`, nu

mai are... F`cu o pauz`. {i Abrams m-a ajutat s` m`hot`r`sc. Ellen, nu ]i-am spus cât de frumoas` e[ti...

Ellen era dezorientat`. Don \i [optea acumlucrurile dup` care tânjea atât. {i asta din cauza luiAnnabel? {i a lui Abrams?

— Nu-]i pas` ce simte Annabel?— A, lumini]ele din ochii t`i s-au accentuat. Ca

\ntotdeauna când e[ti sup`rat`. Le-am tot v`zut \n ulti-ma vreme. De ce? |n ceea ce-o prive[te pe Annabel,bine\n]eles c`-mi pas`. {i-mi iubesc sora la fel de multde când m` [tiu.

154

— Sora?! Dar am crezut... Degetele lui Don \imângâiau obrazul. Când m-ai s`rutat [i mi-ai spus... [i eu...

Don se mir` sincer.— Am crezut c` [tii. Sunt sigur c` ]i-am vorbit

despre sora mea... Ochii lui se \nc`lzir`. |n]eleg acumde ce ai fugit \n noaptea aceea de pe verand`. Voiams`-]i explic, dar ai refuzat s` r`mâi singur` cu mine.Luni diminea]a eram furios. Mi-am spus c` a[a va fi,cum vrei tu. C`l`toria aceea a fost un co[mar pentrumine. Erai atât de aproape... [i toate pun]ile dintre noifuseser` distruse.

— Iar eu credeam c` e[ti preocupat de munca ta...Ei bine, acum nu mai fug nic`ieri. Amândoi am fost\nc`p`]âna]i, nu-i a[a?

— Annabel e mai mare cu doi ani decât tine. A vruts` urmeze cariera financiar`, ca [i mine. Nu m-amopus, ba chiar am \ncurajat-o, am ajutat-o. Nu am luat\n considerare faptul c` eu fiind angajat \n afacerifoarte mari, Annabel devenea o cale sigur` de a ajungela mine... Dup` o pauz` continu`: Un escroc sepretindea bogat [i puternic. A ame]it-o, a cerut-o \nc`s`torie, [i apoi, \n ultimul moment, mi-a furat oafacere important` [i mul]i bani, apoi a p`r`sit-o peAnnabel... A fost \ngrozitor! Ziarele numai despre astascriau.

— {i tu te-ai sim]it responsabil?— Am \ncercat s-o avertizez. Tic`losul era atr`g`tor,

dar nu prezenta garan]ii. Cu cât m` opuneam maimult, cu atât o \mpingeam \n bra]ele lui... Mi-a fost

155

team` c` se va \ntâmpla [i cu tine acela[i lucru.— Dar Abrams, el ce leg`tur` are cu noi?— Abrams a venit s` m` vad`, sp`[it. |i p`rea r`u c`

a fost cam dur cu tine [i m-a rugat s` te conving s` nupleci.

— |i eram antipatic` de dinainte chiar de a veni laNew York, [i nu [tiu de ce.

— Pentru c` domnul Geiger nu l-a promovat pe fiullui Abrams, ci te-a luat pe tine.

— Aproape c`-mi pare r`u pentru el. Ce va p`]i?— O admonestare sever`. Pe fiul lui \l introduc eu

la CZR. O privi intens. Nu mi-ai spus nimic despre pro-blemele tale de la firm`. Ai dovedit c`-]i po]i purta sin-gur` de grij`, a[a cum spuneai de la \nceput. N-amsuportat \ns` ideea c` vei pleca de la Geiger [i nu tevoi mai vedea. |i prinse mâinile \ntr-ale lui. |ncerc s`-]ispun ce simt eu pentru tine.

Don \i s`rut` degetele pe rând [i lui Ellen \i veneas` plâng` de fericire.

— {tiam foarte bine care erau sentimentele mele pen-tru tine, [opti ea, [i totu[i voiam s` plec departe de tine.

— S` bem \n cinstea prietenilor no[tri care ne-audeschis ochii! Dar tu nu prea m`nânci! Nu-]i place?

— Ba da!... Dar totul pare un vis...— Nu, Ellen, nu e un vis... {tii, Annabel a fost cea

care a \n]eles ce sim]eam. Mi-a spus foarte direct c`sunt un prost [i c` ar fi bine s` m` gr`besc dac` nuvreau s` te pierd pentru totdeauna!

— Cred c`-mi place foarte mult sora ta.

156

— Iart`-m` c` te-am r`nit, Ellen. Am crezut c` facbine ce fac, pentru amândoi.

Don \i cuprinse capul \n mâini [i o s`rut` cutandre]e.

— |mi promi]i c` m` la[i s` te ajut din când \n când?O s`rut` din nou. Vreau s` vând totul [i s` m` mut dinNew York. Nu [tiu dac` [i tu...

— Oh, Don... Sunt nebun` dup` tine de atâtavreme, [i unde am fost mai apropia]i decât la malulm`rii?

— Am fost destina]i unul altuia, murmur` el. Ellen,te iubesc atât de mult! Vreau s` fii so]ia mea!

— Da. Te iubesc, [i vreau s` fiu so]ia ta!— |nc` un mic secret; [tiam c` vei merge cu Selena

\n weekendul acela. N-am rezistat tenta]iei, nu puteamsta departe...

— Don, taci [i s`rut`-m`!— Da, doamn`...

Sfâr[it

157