JANE BLACKMORE

Singur` \mpotriva

tuturorTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

FLAVIA VOINEA

ALCRISM94

giannijollys

Capitolul 1

Avionul intr` într-un gol de aer, dar Maria nu se temea.Avea [aptesprezece ani [i o lun` [i plecase de acas`, convins`c` aceasta era cea mai bun` alegere.

Pentru o clip`, chipul mamei ei îi reveni în memorie. – Maria, libchen...Vocea rug`toare a mamei n-o impresionase pe tân`r`.– E prea târziu, spusese ea. Se aplecase spre mama ei [i o s`rutase pe obraz, a[a cum

f`cea când era mic`. – Pot s` te conduc la aeroport?Maria tr`sese adânc aer în piept, încercând s` reziste

sentimentelor contradictorii pe care i le trezea mama ei. – Nu, spusese ea cu duritate.Dar vocea i se înmuiase când v`zuse lacrimile mamei. – Te rog, nu plânge. {tii c` eu...Dar se oprise. Cum s`-i explice for]a interioar` care o

împingea s` plece, departe de satul copil`riei? Nu putea s-o con-troleze. De fapt, nici nu voia [i era gata s` se lase purtat` de val.

Mama ei f`cuse un pas c`tre ea.

– Nu vrei s`-i spun nimic tat`lui t`u?– Nu am ce s`-i spun, [uierase Maria, cu o voce extrem de

limpede. Doar c` sper s` nu-l mai v`d niciodat`. – E[ti crud`, Maria...– Din cauza lui sunt a[a!– Fii atent`! Ura asta s-ar putea întoarce împotriva ta, într-o

bun` zi...Maria alung` din minte cuvintele mamei. Sentimentele pe

care le avea fa]` de tat`l ei erau foarte clare: îl ura, îldispre]uia. Dar, în acela[i timp, se temea de el.

Cineva o atinse pe mân`. Maria tres`ri [i se întoarse,v`zându-l pentru prima oar` pe cel care st`tea lâng` ea.

– Stewardesa te întreab` dac` dore[ti ceva de b`ut. Ochii lui verzi str`luceau sub sprâncenele ridicate. – Îmi pare r`u, [opti ea. Apoi zâmbi c`tre tân`ra care a[tepta. – O cafea, se poate?– Sigur. Cu fri[c` sau f`r`?– Cu fri[c`, v` rog. Tân`rul îi întinse pachetul de ]ig`ri. F`r` nici un cuvânt,

lu` una [i a[tept` s` i-o aprind`. Se aplec` prea mult spreflac`r` [i, pentru o frac]iune de secund`, sim]i c`ldura pevârful nasului.

– Ai grij`!– E prima ]igar`, spuse ea scurt. Se uit` s` vad` dac` râdea de ea, îns` el o privea foarte

serios. – Mai încearc` o dat`. Numai vârful... Foarte bine!O privi cu aten]ie [i râse când tu[i, dar pe Maria n-o deranj`

râsul lui prietenos.

6 JANE BLACKMORE

– Toate mi se întâmpl` pentru prima oar`, ast`zi – zbor cuavionul pentru prima oar`, plec din ]ar` pentru prima oar`.Iar tu e[ti primul englez cu care vorbesc.

– Dar nu cred c` e prima dat` când vorbe[ti engleza. – O, nu! Am înv`]at în [coal`, de când eram mic`.– Nici acum nu e[ti prea mare.Ea chicoti, amuzat`.– Am spus ceva gre[it?– Nu, zâmbi el. Dar te tachinez pu]in.– M` tachinezi? se încrunt` ea. Asta e de bine?– E ceva tipic englezesc, spuse el. Nu [tiu dac` e de bine. – Asta înseamn` c` râzi de mine?– Da, aprob` el. Dar nu cu r`utate. Ea cl`tin` din cap. – Noi nu facem a[a ceva în Germania. Nu e frumos s`

râdem de cineva. Îl fix` din nou cu privirea.– Mul]umesc, spuse ea, brusc serioas`. Acum o s` [tiu când

sunt...– Tachinat`, o ajut` el.– Engleza mea nu e foarte bun`.– Ba e grozav`!Se l`s` pe spate [i expir` fumul de ]igar`. – Vizitezi pe cineva în Anglia?– M` duc s` am grij` de doi b`ie]i.– Noroco[i tipi!-Tipi?!– B`rba]i.– O, nu, râse ea. Nu sunt b`rba]i. Sunt bebelu[i în vârst`

de cinci luni.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 7

– Doic`? întreb` el. Pentru c` ea aprob`, tân`rul oft` vis`tor:– Mi-ar pl`cea s` am [i eu cinci luni.– M` tachinezi din nou!– Nu.Întoarse capul c`tre ea. – Acum flirtez cu tine. – {i asta e bine?El zâmbi larg. – Da, e foarte bine. – Atunci, m` bucur c` flirtezi cu mine. El î[i apropie capul. – Cum te cheam`, p`pu[`?– Maria. – Maria, repet` el. – {i pe tine? întreb` ea, surprins` de modul în care îi

pronun]ase numele. – Tom. Tom Drake. – M` bucur s` te cunosc. – {i eu, p`pu[`, r`spunse el, întinzându-i mâna. {i eu. Era o mân` destul de mic` pentru un b`rbat, dar

strânsoarea era ferm`. – Unde o s` tragi în Anglia?– S` trag?– Unde o s` locuie[ti. – În Londra. Maria încerc` s`-[i trag` mâna, dar el i-o re]inu. – E o zon` destul de mare.– Nu în]eleg. – O s` în]elegi, p`pu[`, atunci când o s` vin s` te v`d.

8 JANE BLACKMORE

Rapid, ea \[i trase mâna [i-l studie, foarte atent`. Chipulei, cu ochi mari [i tr`s`turi fine, era al unei pu[toaice. Tomse amuzase de aceast` conversa]ie, dar acum sim]ea c` [ipentru el lucrurile p`reau mai serioase decât ar fi vrut s`cread`.

– Nu vrei s` vin? întreb` el, cu o voce aspr`. – E[ti bogat?O privi câteva clipe f`r` s`-i r`spund`, apoi izbucni în râs,

dându-[i capul pe spate. – E amuzant? întreb` Maria. – Amuzant? Extrem de amuzant! r`spunse el, printre

hohote de râs. – P`cat c` nu e[ti bogat, [opti ea, cu o voce cald`. Îmi placi.Râsul lui se curm` brusc.– Dac` vrei s` pui mâna pe un so] bogat, nu-]i pierde

vremea în Anglia, spuse el t`ios. Du-te în America!– Am s` m` duc, zise ea, foarte hot`rât`. Stau un an în

Anglia, apoi plec. – V`d c` [tii ce vrei, replic` el, u[or zeflemitor. – Asta e r`u?El f`cu o pauz` [i oft`. – Nu, cred c` nu. Dar e clar c` eu nu intru în discu]ie. Un

b`rbat î[i dore[te s` fie pl`cut pentru propria persoan`, nupentru contul s`u din banc`.

– Dar am spus c` te plac!– Suficient încât s`-mi permi]i s` te invit în ora[?Ea zâmbi [i cl`tin` din cap. – Ar fi o pierdere de vreme. Stewardesa le aduse cafea [i fursecuri. Dup` ce se dep`rt`,

Tom relu` discu]ia:

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 9

– Vorbe[te-mi despre oamenii la care te duci. Chipul ei se lumin`.– Este casa unui doctor. – {i este bogat?– To]i doctorii din Anglia sunt boga]i! exclam` ea. Râsul lui puternic se auzi din nou. – Ce sigur` e[ti! Dar nu e pentru tine, nu? E c`s`torit!– Sigur c` e c`s`torit! Nu m-a[ duce s` locuiesc în casa unui

b`rbat care nu e însurat. Înainte ca Tom s`-i poat` r`spunde, se auzi vocea

c`pitanului: – Vom ateriza în dou`zeci de minute. Maria se uit` pe geam. Curând, foarte curând, b`rbatul

care st`tea lâng` ea va fi uitat, pentru c` îl va întâlni pe doc-tor. Acesta îi scrisese c` o va a[tepta la aeroport, iar Mariasim]ea c` inima îi b`tea foarte tare, plin` de ner`bdare.

***

Zgomotul unui avion se auzi, foarte puternic, deasupracasei. Acest lucru se întâmpla de zeci de ori pe zi, dar Meg \nc`nu se obi[nuise. În p`tu]urile lor, cei doi bebelu[i dormeaulini[ti]i.

– O s` \ntârzii, strig` Meg.– Ce ai spus?Ea ie[i din camera copiilor [i se îndrept`, cu efort, spre

dormitor. De la na[terea gemenilor, tot ce f`cea Meg pre-supunea un mare efort. Se uit` la so]ul ei, care scriaconcentrat la birou, [i repet` t`ios:

10 JANE BLACKMORE

– O s` întârzii. El nu se mi[c`. – E destul timp. Calmul lui o scoase din s`rite pe Meg. – Lewis!Îl prinse de mân`, f`cându-l s` trag` o dung` groas`,

neagr` pe coala alb`. – Dac` ai fi plecat la timp, n-ai fi f`cut asta! strig` ea. Lewis o privi f`r` s` spun` nimic. Trebuia s` refac`

scrisoarea, iar munca lui din ultima jum`tate de or` era bun`de aruncat la co[. Inten]iona s` o pun` la po[t` în drum spreaeroport, dar ea \i distrusese munca într-o secund`.

– Îmi pare r`u, spuse ea. Îmi pare r`u!Se r`suci pe c`lcâie [i se duse la fereastr`. Lewis o urm` [i

o îmbr`]i[`, ]inând-o cu spatele lipit de el. Sim]i c` tremura [iî[i \ncord` bra]ul.

– Sincer, e destul timp, spuse el blând, s`rutând-o pe p`r. – De ce e[ti mereu atât de calm? se r`sti ea. {tii c` m`

nelini[te[te!– Nu vreau asta, Meg. F`r` s` ]in` cont de r`spunsul lui, Meg \[i continu` [irul

gândurilor:– Fata aceea o s` fie singur`, într-o ]ar` str`in`. Dac` nu-]i

pas` de mine, m`car pentru ea ai putea s` faci un efort. El \i puse palmele pe umeri [i o r`suci u[or. – Meg! Nu-]i face griji. Fata asta vine s` te ajute, nu s` fie o

povar`. Înc` una, pe lâng` mine [i b`ie]i! – Nu e[ti o povar`! Cu obrajii în fl`c`ri, se ghemui la pieptul lui.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 11

– {i oricum, vorbe[te engleza, spuse el, ]inând-o aproape. – Dar e prima ei c`l`torie în afara ]`rii. Gânde[te-te, o fat`

de la ]ar`!– Da, aprob` el. O fat` solid`, viguroas`, lat`-n spate. Pun

pariu c` are picioarele cât butucii de stejar! O nem]oaic`adev`rat`!

Ea f`cu un pas înapoi [i-l privi zâmbind. Pentru o clip`,Lewis o v`zu din nou pe femeia de care se îndr`gostise [i cucare se c`s`torise.

– E[ti atât de bun cu mine, Lewis, spuse ea, mult mailini[tit`.

– Sigur c` da. Dar de ce ai observat abia acum?– V`d c` e[ti împotriva fetei!– N-am nevoie de o frumuse]e scandinav` la mine în cas`!

replic` el. Mi-e team` c` b`ie]ii nu i-ar putea rezista. O umbr` trecu peste chipul ei. – Poate c` nu numai ei sunt în pericol. – Deci crezi c` nu sunt înc` mort? o tachin` el. – E[ti la o vârst` periculoas`. În vocea ei nu era nici o urm` de amuzament. – Singura problem` este c` pe mine nu m` intereseaz`

pericolul, spuse Lewis, cu o voce cald`. Pe mine m`interesezi tu!

– Pe cuvântul meu c` nu în]eleg de ce! Sunt o pacoste,zilele astea!

– O s` treac`.– Mul]umesc! pufni Meg. – {tii ce vreau s` spun. – Mul]umesc, repet` ea, serioas`, pentru c` e[ti atât de

r`bd`tor cu mine.

12 JANE BLACKMORE

– A[a sunt eu, zâmbi el. Nu [tiai? Gata, e timpul s` plec!}inându-se de mijloc, merser` al`turi pân` în hol. Lewis

era cu mâna pe clan]`, când sun` telefonul. – R`spund eu, zise Meg. – Vin într-o or`. Coborâse sc`rile, când Meg \l strig`. – Orice ar fi, nu m` întorc. – E Ruth. Cred c` e vorba de ceva foarte grav.Lewis urc` sc`rile în fug` [i-i lu` receptorul din mân`. Ea

r`mase lâng` el, încercând s` în]eleag` ceva din frânturile decuvinte pe care le auzea.

– June... accident... spital...– Da, Ruth, spuse Lewis, st`pân pe sine. Plec chiar acum.

Nu-]i face griji, ne vedem acolo. Puse receptorul în furc` [i se întoarse c`tre Meg. Înainte

s`-i spun` ceva, ea \l mângâie u[or pe mân`. – M` descurc, spuse ea, pe un ton blând.– Dar Maria ...– Am spus c` m` descurc. Nimeni n-o s` fug` cu o fat`

solid`, cu picioarele cât butucii de stejar! Du-te la spital, iar euam s` telefonez la aeroport.

– O s` vin cât pot de repede.– Sigur, dragul meu.Se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe obraz. – Sun`-m`. {i spune-i lui Emily... {tii tu ce s`-i spui!Închise u[a în urma lui, sleit` de puteri. Un sunet familiar

se auzi din camera copiilor – Adam \ncepuse s` plâng`. Încâteva minute, va începe [i Blake, iar ea trebuia s` preg`teasc`biberoanele. La naiba cu fata asta! De ce a trebuit s` fac`accident tocmai acum?

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 13

– Meg! se cert` ea cu voce tare. De când ai devenit atât deegoist`? Revino-]i!

Lu` cartea de telefon [i începu s` caute num`rulaeroportului. La un moment dat, se opri o clip`, deslu[ind aldoilea sunet din camera b`ie]ilor. Blake! În[f`c` telefonul [iform` gr`bit` num`rul.

Înc` un avion trecu deasupra casei, f`când un zgomotputernic [i, în mintea ei, u[or amenin]`tor. Meg începu s`tremure. Ei îi pl`cea ordinea în tot ceea ce o înconjura – floriledin vaz`, mâncarea de pe mas`, via]a \n general. Singurafiic` a unui vicar, fusese crescut` într-o disciplin` pe careunii ar fi considerat-o monoton`, dar ei îi d`duse siguran]`.Când Lewis venise în zon`, la pescuit, [i se cazase pentrudou` s`pt`mâni la motelul din apropierea casei ei, Meg seîndr`gostise pe loc, profund, f`r` sc`pare. Voia s` se simt`în siguran]`, iar cei patruzeci de ani ai lui, slujba de chirurg[i calmul lui absolut fermec`tor reprezentau combina]iaideal` pentru Meg. Dar devenise so]ia lui f`r` s` [tie nimicdespre via]a pe care o ducea. Era chemat la interven]ii înmiez de noapte, iar telefonul devenise o amenin]are con-stant` pentru c`minul ei. Uneori, Meg îl considera un obiectînsufle]it care tr`ia pe holul casei lor. Pân` [i momentele lorintime erau invadate de prezen]a lui, astfel încât ajunseses`-[i doreasc` [i s` se team`, \n acela[i timp, de apropiereaso]ului ei.

Încercase din r`sputeri s` se adapteze la acest mod devia]`. Dup` un an de zile, aproape reu[ise; dup` carer`m`sese \ns`rcinat`. Se gândea cu bucurie c` va avea o feti]`– dr`g`la[` [i cu bucle blonde. Vestea c` va avea doi b`ie]i

14 JANE BLACKMORE

fusese un adev`rat [oc, dar apoi se sim]ise mândr`. Venirealor stricase echilibrul fragil pe care îl construise cu atâta trud`.Îi era greu s` recunoasc`, chiar [i în gând, c` uneori îi erateam` de ei. În primele trei luni, o asistent` avusese grij` deei, dup` care Meg îl convinsese pe Lewis c` se putea descurcasingur`.

Dar aceast` decizie se dovedise o gre[eal`. Era din ce în cemai stresat`, se certa foarte des cu so]ul ei, ajunsese s` urasc`biberoanele de care nu se mai dezlipea. De parc` toate aces-tea n-ar fi fost de-ajuns, bebelu[ii plângeau foarte mult [i n-ol`sau s` doarm` nici m`car câteva ore pe noapte.

Când Lewis sugerase s` angajeze o doic`, ea acceptase f`r`s` stea pe gânduri. O fat` în cas` i-ar fi putut u[ura povara pecare o sim]ea pe umeri [i i-ar fi ]inut companie în zilele care ise p`reau atât de lungi.

Sunetul telefonului în ureche o trezi la realitate. Megstrângea receptorul în mân`.

– R`spunde, fir-ar s` fie! R`spunde odat`!

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 15

Capitolul 2

Maria î[i ]inu r`suflarea. Sub privirile ei se desf`[uraLondra – milioane de lumini care str`luceau, ca [i cândîntregul ora[ ar fi dansat, s`rb`torind venirea ei.

– Minunat, [opti ea. Aproape c`-mi vine s` plâng. Tom se aplec` spre ea [i-i privi profilul fragil. – Da, [tiu ce vrei s` spui. Ea se \ntoarse, cu ochii str`lucind. Buzele ei pline erau atât

de atr`g`toare, încât el se ab]inu cu greu s` nu le s`rute.Privirea lor spunea atât de multe, încât amândoi sim]ir`instinctiv c` se cunosc de mult` vreme. Era ca [i când nimicdin trecut nu mai conta, iar viitorul li se a[ternea în fa]`, înlumini sclipitoare. {i totu[i, amândoi se ferir` de aceast` starede complet` intimitate – Maria pentru propria protec]ie, iarTom, nesigur [i tem`tor.

Amândoi respirar` u[ura]i când auzir` vocea stewardesei:– Lega]i-v` centurile de siguran]`. Ne preg`tim de

aterizare.

Dup` aterizare, merser` \mpreun` prin hol, apoi Tom îi ar`t`pe unde trebuia s` treac` cet`]enii str`ini care intrau în ]ar`.

– Eu o iau pe aici, ar`t` el spre dreapta. Ne întâlnimdincolo.

O urm`ri cu privirea [i [tiu c` n-o putea l`sa s` plece dinvia]a lui la fel de u[or cum intrase. Din nefericire, formalit`]ilelui durar` mai mult decât crezuse el [i insist` s` fie primit\naintea altor c`l`tori, de team` s` n-o piard`.

– A[tepta]i, domnule. Imediat va fi rândul dumneavoastr`. În]elese c` nu putea face nimic [i t`cu, certându-se în gând

pentru c` nu-i ceruse adresa în avion. Dar când ie[i din aero-port, sim]i c`, pentru o clip`, inima i se opre[te. Pe trotuar,privind ma[inile care veneau [i plecau, st`tea o tân`r` micu]`,complet neajutorat`.

– Maria!Ea se întoarse repede, zâmbind larg când îl v`zu.– Tom!Veni c`tre el. – Nu te-a a[teptat doctorul?– Nu-l v`d nic`ieri, cl`tin` ea din cap. – Bine!– Nu e bine deloc! Ce-o s` fac acum?Se uit` în jurul ei, speriat`.– A spus c` o s` fie aici. Chiar aici, la intrare! Oare unde

poate fi? Nu cred c` am în]eles gre[it. Amestec` în grab` cuvinte engleze[ti [i germane, iar Tom îi

r`spunse în limba ei. – {tii german`? f`cu ea ochii mari.– {i francez`, [i italian`, zâmbi el. Nu-]i face griji, p`pu[`.

Am o baghet` magic` [i o s`-]i fac rost imediat de o calea[c`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 17

– Te rog, implor` ea. Nu m` mai tachina. – Bine, Maria. O s` te duc eu acas`, nu-]i face griji. Vino cu

mine. Se îndrept` spre un b`rbat în uniform` pe care-l v`zuse

deja în parcare. Maria ezit` o clip`, apoi îl urm`, strângând cuputere mânerul valizei. Tom încerc` s-o ajute, dar ea refuz`.

– N-o s` fug cu valiza.– M` descurc singur`, insist` ea. – Perfect! S` nu te schimbi niciodat`!– Nu în]eleg ce spui, se încrunt` ea. Am impresia c` nu e[ti

un b`rbat serios. – Pentru c` nu-mi dai ocazia s`-]i ar`t, se scuz` el. Salut,

Rupert!B`rbatul lâng` care se oprir` o privi admirativ pe Maria. – Bun` seara, domnule. A]i c`l`torit bine? Tom se încrunt`, uimit de propria-i reac]ie. Ar fi vrut

s-o duc` departe pe Maria, s-o ascund` de privirile altorb`rba]i.

– Da.– Se vede!Întinse mâna c`tre Maria. – M` bucur s` v` cunosc, domni[oar`...– Muller, r`spunse Maria, abia atingându-i mâna. Deci acesta era numele ei. Maria Muller! Ce frumos suna!– Domni[oara Muller nu a fost a[teptat` de nimeni, a[a c`

o s-o conduc eu la destina]ie. Un zâmbet ironic ap`ru pe buzele lui Rupert. Se înclin`

u[or în direc]ia ei, apoi deschise portiera unui Rollsstr`lucitor.

18 JANE BLACKMORE

– Pofti]i, Excelen]`, spuse el pe un ton impersonal. Tom sim]i tres`rirea puternic` a Mariei. F`r` s` spun`

nimic, privi încruntat` minun`]ia pe patru ro]i din fa]a ei.– Maria...Se r`suci c`tre el, iar ochii ei aruncau fl`c`ri. – }i-ai b`tut joc de mine! r`bufni ea. Mi-ai spus c` nu e[ti

bogat! Cum ai putut s` faci a[a ceva?– Ascult`-m`...Ea nu-l l`s` s` vorbeasc`.– Nu! Tu s` m` ascul]i! Nu poate s`-mi plac` un om care

minte!Neputincios [i furios în egal` m`sur`, Tom se întoarse

c`tre Rupert. – Spune-i!El cl`tin` din cap [i închise portiera. – Prea târziu. A plecat!Tom se r`suci pe c`lcâie [i v`zu c` era la câ]iva metri de el,

lâng` un taxi din care coborau câ]iva americani g`l`gio[i.Alerg` spre ea, îns` Maria intr` \n ma[in` [i trânti portiera.

– Te rog! Pot s`-]i explic!– Pleac`!Vocea ei nu se auzea foarte bine, dar expresia chipului era

elocvent`.– D`-i drumul, [ofer!El n-o mai putu opri, dar [tia c`-[i va aminti tot restul vie]ii

p`rul negru, lung, care-i \ncadra chipul, nasul mic, drept [ibuzele strânse.

– Ce-a p`]it tipa?Cuvintele lui Rupert îl aduser` cu picioarele pe p`mânt.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 19

– Idiotule!– Adic`, nu e o simpl` tip`? întreb` el, mirat. Maxilarul lui Tom se încord`. Nu mai era nimic de spus [i

[tia c` vina nu-i apar]ine în totalitate fratelui s`u. – Vreau ceva de b`ut. – Parc` sunt într-un film, râse Rupert. Dar îl v`zu pe Tom [i \n]elese c` lucrurile erau foarte

serioase. – {i totu[i, ce-i cu fata asta? De obicei, vederea unui Rolls

nu sperie o fat`!– Pe ea a speriat-o, spuse el sever. Pe când se îndreptau înapoi spre ma[in`, o voce puternic`

se auzi în difuzoare:– Domni[oara Maria Muller este chemat`...Tom se opri, brusc. – ... la Biroul de Informa]ii. Avem un mesaj pentru

domni[oara Maria Muller! Tom se întoarse c`tre b`rbatul de lâng` el.– E[ti iertat, b`iete! zise el, b`tându-l pe um`r. Hai s` lu`m

mesajul.

20 JANE BLACKMORE

Capitolul 3

– Ei, cum e fata?Meg se ghemui lâng` so]ul ei, lipindu-se de pieptul lui gol,

încercând s` \ntârzie cu câteva clipe momentul când trebuia s`se ridice din pat.

– Nu te ridica! murmur` ea. A[a se întâmpla în fiecare diminea]` – Lewis se trezea com-

plet, foarte rapid, în timp ce ea lenevea, trezindu-se cu greudin lumea viselor, bucuroas` de fiecare clip` în care copiiinu-i solicitau aten]ia.

– Sunt curios, explic` el, trecându-i mâna prin p`r. Meg o rev`zu din nou, cu ochii min]ii, pe Maria: cizme

negre, lungi, care subliniau picioarele sub]iri, hain` de ploaielung`, o e[arf` ro[ie la gât, ochi mari, de culoarea m`rii. P`reaun copil extrem de emo]ionat, iar Meg o primise cu bra]eledeschise.

– Ei, ai de gând s`-mi spui? îi ceru Lewis, strângând-o u[orde um`r.

Meg chicoti.

– E exact a[a cum ai descris-o tu. – {i ce-i a[a de amuzant?– A[teapt` s-o vezi [i ai s` în]elegi, r`spunse ea, s`rutându-l

pe gât. {tiu c` so]ul meu este un geniu, dar n-am crezutniciodat` c` este clarv`z`tor.

– Cred c` m` min]i! se încrunt` el, suspicios. – Ce frumos vorbe[ti!– Tu m` inspiri!Lewis vru s`-[i trag` mâna [i s` se ridice din pat, dar ea îl

îmbr`]i[` brusc, sim]ind nevoia s` fie al`turi de el. – Dragul meu... m` iube[ti?– Bineîn]eles. – Nu „bineîn]eles"! Nu vreau s` fie un obicei!– Dar e cel mai frumos obicei pe care-l am, se opuse el. Ea se ridic` pe jum`tate, sprijinindu-se într-un cot, [i-l fix`

cu privirea. – Nu vreau s` te plictise[ti vreodat` de mine!– Meg...– Vorbesc foarte serios! ridic` ea tonul. Se aplec` [i-l s`rut` iute pe obraji, pe frunte, pe buze. – {tiu c` am fost \ngrozitoare în ultimele luni, dar... nu m`

pot st`pâni. Lewis îi prinse chipul între palme.– E nevoie de timp ca s`-]i revii dup` na[tere.– Dar dureaz` o ve[nicie!– Unele femei au nevoie de mai mult timp decât altele. – Te iubesc atât de mult, Lewis! Dac` te-a[ pierde, n-a[ mai

putea tr`i. – N-ai s` m` pierzi, r`spunse el. Cuvintele lui se pierdur` în s`rutarea ei.

22 JANE BLACKMORE

giannijolys

– Doar dac` n-o s` m` sufoci cu s`rut`rile tale!– Uneori a[ vrea s` împart cu tine [i aerul pe care-l respiri!

D`ruie[ti atât de mult oamenilor din jurul t`u...– {tii c` meseria este via]a mea. Meg trase aer în piept. – A[a trebuie s` fie, continu` el. Oamenii î[i pun via]a în

mâinile mele, dar tu...F`cu o pauz`, privind-o adânc în ochi. – Tu [i b`ie]ii sunte]i motivul pentru care pot s` merg mai

departe. Ochii ei se umplur` de lacrimi. – Lewis! Te iubesc atât de mult! Mâinile tale, ochii t`i

sinceri, chipul pe care-l cunosc atât de bine...– Dac` o s` continui cu complimentele, n-o s` m` mai pot

st`pâni [i-am s` fac dragoste cu tine. – {i de ce trebuie s` te st`pâne[ti?– E timpul pentru micul dejun, [opti el, coborând din pat.

I-am spus lui June c` am s-o consult ast`zi, devreme. Meg îl privi intrând în baia de lâng` dormitorul lor.

Trecuser` câteva luni de când f`cuser` dragoste, pentruprima oar` de la na[terea gemenilor. De atunci, ea invocasediferite motive [i reu[ise s` evite orice contact fizic. În totacest timp, Lewis fusese r`bd`tor, grijuliu, foarte atent fa]`de ea.

Atunci, de ce alese tocmai acest moment? {tia c` el trebuias` ajung` devreme la spital [i c` va fi nevoit s-o refuze. Poatec` asta voia! S`-l pun` [i pe el în aceea[i postur`, pentru casentimentul ei de vinov`]ie s` n-o mai apese. Cum putea s`fac` a[a ceva când îl iubea?

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 23

– June o s` se fac` bine?– Da, are numai câteva vân`t`i [i o luxa]ie la bra], îi

r`spunse el din baie. A avut noroc. Idiotul care n-a oprit latrecerea de pietoni era încep`tor [i [i-a pierdut capul.

Lewis \[i l`s` pijamaua s` cad` pe podea [i intr` în cad`. Eaîi privi trupul suplu, zvelt, care, în ciuda celor patruzeci [ipatru de ani, nu avea nici o urm` de gr`sime. Se ridic` din pat[i \[i privi, în fa]a oglinzii corpul deformat de na[tere. Oare însinea ei îl ura pentru c` o l`sase îns`rcinat`? Dar [i ea î[idorise un copil! Î[i puse un halat [i intr` în baie ca s` se spelepe fa]`.

– Cred c-o s` vin s-o v`d pe June \n cursul dimine]ii, spuseMeg. Pentru c` a venit Maria, o s` am mai mult timp liber.

– Bine, r`spunse el f`r` s`-i pese c` \mpro[ca ap` înjurul lui.

– Lewis! Covorul!– Lini[te[te-te! O s` se usuce.– B`rba]ii `[tia!– B`rba]ii? se \ncrunt` el. Credeam c` pentru tine nu exist`

decât un singur b`rbat. – Exist` trei, râse ea.– Dar cel care st` acum lâng` tine o s` moar` de foame

dac` nu-i pr`je[ti ni[te ou` [i ni[te [unc`. – O s` fie gata înainte s` fii tu îmbr`cat.– Punem pariu?Înainte s` ias` din baie, Meg se apropie de cad` [i, cu o

mi[care brusc`, îi ap`s` capul sub ap`. Apoi fugi c`tre u[`.– Stai!– Nu pot, am de preg`tit micul dejun. {i abia a[tept s-o vezi

pe doic`!

24 JANE BLACKMORE

Meg se opri în camera copiilor. Cei doi dormeau lini[ti]i –Adam \ncovrigat, Blake pe spate. Era prima noapte, înultimele s`pt`mâni, în care bebelu[ii nu se trezeau deloc, ca [icând prezen]a Mariei era benefic`.

Coborî sc`rile pân` la camera acesteia, aflat` la demisol. – Maria! b`tu ea la u[`. Preg`tesc micul dejun. Vino în zece

minute. – Vre]i s` v` ajut, doamn` Cardew?– Ast`zi nu, m` descurc singur`. {i nu e nevoie s` te

schimbi. Avem destul timp dup` ce pleac` domnul Cardew.– Cum spune]i dumneavoastr`, doamn`. Când ajunse în buc`t`rie, deschise geamul, l`sând s` intre

aerul curat [i razele soarelui, rare în luna noiembrie. Cânteculei umplu casa [i-l f`cu pe Lewis s` zâmbeasc`. Ce bine era s-o[tie fericit` pe so]ia lui!

În camera ei, Maria mai z`bovi în pat câteva minute,gândindu-se la Tom. Oricât ar fi încercat, nu putea s`-[iexplice purtarea ei [i [tia c` se purtase proste[te. Singuraexplica]ie ar fi aceea c` nimeni, niciodat`, n-o mai privise pre-cum Tom [i asta o tulburase peste m`sur`. Ar fi putut s`-l aib`,dar \l pierduse! Ea fusese cea care plecase! {i numai pentru c`el o p`c`lise!

Acum, când putea s` judece mai clar lucrurile, [tia c` omeritase. Îi spusese, \n avion, c` nu voia s` fie judecat dup`m`rimea contului din banc`, dar ea sus]inuse c` este înc`utarea unui b`rbat bogat. „Un b`rbat vrea s` fie pl`cutpentru el însu[i!" îi r`sun` în urechi vocea lui. Putea s`-[ipromit` sie[i c` nu avea s` repete aceea[i gre[eal`, dar astan-o f`cea s` se simt` mai bine. Nu-l va mai întâlni pe Tomniciodat`!

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 25

– Maria ! auzi ea vocea doamnei Cardew. Micul dejun este gata!– Vin!Se piept`n` \n grab`, ner`bd`toare s`-l cunoasc` pe

doctor. În seara precedent`, o ascultase pe doamna Cardew [ise culcase devreme, dar auzise când se întorsese doctorulacas`. Acum, îns`, avea s`-l vad` pentru prima dat`!

Intr` în buc`t`rie descul]` [i se opri în cadrul u[ii. Megst`tea cu spatele la u[`, dar v`zu privirea uimit` a so]ului s`u[i pricepu c` venise Maria. O sclipire ciudat` a ochilor lui of`cur` s` se întoarc`.

Tân`ra era îmbr`cat` într-o pijama scurt` care, de[i nu eratransparent`, nu l`sa prea mult loc imagina]iei.

Lewis travers` înc`perea cu mâna întins` [i un zâmbet pebuze.

– Bun` diminea]a, domni[oar` Muller. Simpla atingere, strict formal`, a celor doi o f`cu pe Meg s`

tremure de gelozie. – Du-te [i pune ceva pe tine! îi ceru ea pe un ton t`ios.Maria f`cu ochii mari, surprins` de tonul folosit de Meg.– Dar a]i spus s` nu m` schimb. – Asta nu înseamn` s` vii la mas` indecent`!Maria î[i plec` privirea.– Dar sunt acoperit`, \ncerc` ea s` se justifice. – O s`-]i fie frig, interveni Lewis. Du-te [i îmbrac`-te.– Da, doctore. Ascult`toare, Maria se îndrept` spre sc`ri.– {i, Maria...– Da?– În Anglia, doctorilor chirurgi li se spune „domnule". – Ciudat. Sunte]i doctor, dar nu pot s` v` spun a[a. De ce?

26 JANE BLACKMORE

– Habar n-am, îi zâmbi el. – Nu v` sup`ra]i c` am întrebat?– Sigur c` nu. Întreab`-m` tot ce vrei s` [tii, oricând. Vreau

s` fii fericit` la noi. – Sunt sigur` c` voi fi fericit`.Apoi ad`ug`, privind spre Meg:– V` rog s` m` ierta]i dac` am s` gre[esc. Meg nu f`cu nici o mi[care. Cu privirea a]intit` în

farfurie, [tia c` tot calmul dimine]ii disp`ruse. Inima îi b`teacu putere [i nu putea uita modul cum so]ul ei o privise petân`ra fat`.

– O s` te iert`m, r`spunse Lewis \n locul ei. Acum, du-te.– Da, domnule Cardew.În camer` se l`s` o t`cere ap`s`toare.– Meg!– Nu m` atinge, se feri ea.El se duse c`tre locul lui [i se a[ez` la mas`. Lu` o

înghi]itur` de cafea, foarte calm, lucru care o enerv` [i maitare pe Meg.

– Cine se crede? {i ce crede c` e casa asta? Vine aici ca o...– Meg!Numai vocea lui dur` o împiedic` s` spun` cuvântul care-i

st`tea pe buze. – Controleaz`-te! Chiar tu i-ai spus...– Te-am v`zut! îl acuz` ea, f`r` s`-i permit` s` termine ce

voia s` spun`. Cât` admira]ie \n ochii t`i!– Meg!– Dac` îmi mai spui o dat` pe nume, am s` ]ip! El se ridic` [i împinse scaunul cu atâta putere, încât se

r`sturn`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 27

– Ai fi putut s` m` avertizezi, îi spuse el, încercând s`-[ip`streze cump`tul.

Ridic` scaunul [i-l a[ez` la locul lui, apoi se întoarse c`treMeg.

– E un [oc destul de mare s` m` a[tept la o ]`ranc` [i s` m`trezesc cu... a[a ceva la micul dejun.

– De unde s` [tiu c` o s` reac]ionezi ca un animal?!Rosti cuvintele f`r` s`-[i dea seama [i v`zu îngrozit` r`ceala

din ochii lui. – Pleac` la spital! strig` ea. {tiu eu de ce te duci a[a

devreme! N-are leg`tur` cu June, ci cu asistenta aia ro[cat`! El o privi în t`cere. Ea îi sus]inu privirea, cu ochii în lacrimi.

Ar fi vrut s`-i strige s-o ia în bra]e, s`-i spun` c` avea nevoie deîmbr`]i[area, de dragostea [i, mai ales, de ajutorul lui.

Dar Lewis trecu pe lâng` ea f`r` s-o ating`.– Am s`-i spun lui June c` o s` treci pe la ea dup`-amiaz`,

rosti el cu o voce de ghea]`. Dup` plecarea lui, Meg r`mase cu ochii la scaunul gol,

sim]ind c` se pr`bu[e[te într-un co[mar în care nimic nu maiputea fi controlat.

– Domnul Cardew a plecat?Vocea Mariei o f`cu pe Meg s` se întoarc`. Tân`ra se schim-

base, dar Meg nu vedea decât picioarele zvelte, talia îngust` [isânii care i se p`reau extrem de trufa[i.

– Da, a plecat.Instinctiv, [tia c` o va urî pe cea care se mutase \n casa ei.

Iar principalul motiv al urii ei era teama, imposibil de explicat[i de dep`[it.

28 JANE BLACKMORE

Capitolul 4

– Cafeaua e gata!Strig`tul lui Rupert venea din buc`t`ria apartamentului pe

care cei doi fra]i îl împ`r]eau, dar Tom î[i trase p`tura pestecap. Oare ea era înc` în pat, cu p`rul negru, lung r`sfirat pepern`?

Cineva trase p`tura de pe el cu brutalitate. – Ai dormit destul! spuse Rupert, hot`rât.– S-o crezi tu!Rupert cl`tin` din cap.– Te-a ]inut treaz toat` noaptea? Norocosule!– Taci din gur`!Tom se ridic` din pat. Îi trecuse sup`rarea, dar avea senti-

mentul c` pierduse ceva foarte important. Se uit` în oglind` [ise strâmb`, nemul]umit de ceea ce vedea.

– Unde e cafeaua?– La locul ob[nuit.Se târî pân` în buc`t`rie [i se l`s` s` cad` pe un scaun.

– Vrei cereale? îl întreb` Rupert.În loc de r`spuns, Tom lu` o ]igar` din pachetul de pe

mas` [i-[i turn` o cafea mare, amar`. Rupert î[i puse cerealeîntr-o farfurie, apoi ad`ug` lapte [i zah`r.

– Nu ajut`, spuse el, nea[teptat de în]eleg`tor. A disp`rut.Trebuie s` accep]i!

– Trebuie s-o g`sesc! se înc`p`]ân` Tom.– Cum?Tom avea în minte scurta discu]ie pe care o avusese, seara

trecut`, cu func]ionara de la biroul „Informa]ii".– Sunte]i prieten cu domni[oara Muller? întrebase ea, cu o

voce impersonal`. – De asta sunt aici. St` la doctorul...F`cuse o pauz`, sperând ca domni[oara s`-i ofere

r`spunsul. Se aplecase c`tre ea [i-i zâmbise plin de farmec. – O s` fiu sincer cu dumneavostr`.– Bine.– Am întâlnit-o în avion. {i-a uitat m`nu[ile [i vreau s` i le

înapoiez.Femeia îl privise neîncrez`toare. – Sunt la mine în serviet`, dar am nevoie de adres`. – Îmi pare r`u, domnule, dar nu pot face asta.– Nu pute]i sau nu vre]i? ceruse el explica]ii. – Adev`rul este c` nu pot. Mesajul pentru doamni[oara

Muller este s` ia un taxi pân` la Putney. – Putney! exclamase el, fericit.– Dac` asta v` ajut`...– Enorm! Mul]umesc foarte mult! O s` v` pomenesc în

rug`ciunile mele!Imaginea femeii se estomp`.

30 JANE BLACKMORE

– Putney, spuse el cu glas tare. – Nu cred c` sunt mai mult de o sut` de doctori în Putney,

constat` Rupert.Tom se ridic` \n picioare.– Asta e!– Asta e?– Tot ce am de f`cut este s` vorbesc cu fiecare în parte.Se îndrept` c`tre baie [i-i spuse în treac`t fratelui s`u:– Ast`zi n-o s` folose[ti ma[ina. Era o afirma]ie, nu o întrebare, dar Rupert nu ced`.– Ba da, i-am promis Paulei c-o duc la p`rin]ii ei.– N-o duci, r`spunse Tom. Cel pu]in, nu cu ma[ina. Pute]i

s` v` duce]i cu trenul. – Paulei nu-i plac trenurile. – Ast`zi trebuie s`-i plac`. Chipul lui ap`ru în cadrul u[ii, cu spum` de b`rbierit pe

jum`tate de fa]`.– E o urgen]`. Dac` n-o g`sesc azi, trebuie s` a[tept pân`

m` întorc din Coventry. – Dac` o pierd pe Paula de dragul acestei fete...Tom izbucni în râs.– N-o s-o pierzi! Ce fat` ar putea rezista farmecului t`u? Pe

când eu...– Nu fi atât de modest, zâmbi fratele s`u. Bine, po]i s` iei

ma[ina ast`zi, dar mi-o la[i tot restul s`pt`mânii. – S-a f`cut.Tom se gr`bi s`-[i termine toaleta. Trenul pleca la ora

patru, ceea ce însemna c` avea cinci ore [i jum`tate s-og`seasc`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 31

***

– }ine-l pe Adam cât îi fac eu baie lui Blake. Maria lu` bebelu[ul din p`tu]. El deschise ochii [i o privi,

apoi d`du impresia c` o s` înceap` s` plâng`. Îl sprijini deum`rul ei, îl b`tu u[or pe um`r [i se îndrept` spre fereastr`.

– Gata, liebchen. Uite – o pas`re! În câteva minute o s` fierândul t`u s` faci baie.

– V`d c` [tii s` vorbe[ti cu bebelu[ii, remarc` Meg, cu unamestec de ciud` [i admira]ie.

– O, da! Am trei fra]i, mult mai mici decât mine. Minciuna ap`ruse foarte repede, ca un mod de protec]ie

împotriva animozit`]ii pe care o afi[a Meg. Adev`rul era c` nu[tia nimic despre copii, dar era sigur` c` va putea s` înve]e.Era hot`rât` s` r`mân` în Anglia [i s` nu-i ofere st`pânei salenici un motiv s-o concedieze.

– De ce e diferen]a de vârst` atât de mare?– Tat`l meu a fost prizonier de r`zboi în Rusia [i a aflat de

existen]a mea abia când a venit acas`. Maria încerc` s` zâmbeasc`.– A fost un [oc destul de mare. – Vrei s` spui c` nu este tat`l t`u?Ea izbucni în râs. – Nu! Sigur c` e tat`l meu! Numai c` mama a aflat c` este

îns`rcinat` dup` ce el a plecat pe front. A lipsit de acas` [aseani.

– În]eleg.Meg se aplec` peste c`di]` [i începu s` spele trupul mic,

moale al bebelu[ului. Privirea Mariei, a]intit` asupra ei, otulbura, dar mândria o împiedica s` spun` ceva.

32 JANE BLACKMORE

– Dezbrac`-l pe Adam, îi ceru ea când termin`. Fetele înGermania sunt imorale?

– Imorale? repet` Maria.– Au rela]ii cu b`rba]i înainte de c`s`torie?– O, da. V`zu privirea t`ioas` a lui Meg, dar Maria era mai degrab`

amuzat` decât speriat`. – Crede]i c` e un lucru r`u?– Sigur c` da. Tu nu? Ea ridic` din umeri [i continu` s` se joace cu bebelu[ul

care acum era gol [i d`dea fericit din picioare. – E puternic tân`rul Adam! zise ea, încercând s` amâne

momentul când trebuia s`-l cufunde în ap`. – Po]i s`-l speli, \i ceru Meg, preg`tind biberoanele. Nu

mi-ai r`spuns la întrebare. – Nu. Maria r`sufl` u[urat` când v`zu c` Adam se sim]ea foarte

bine în ap`.– De ce s` fie r`u s` iube[ti un b`rbat?– S` iube[ti!Spuse de Meg, cuvintele exprimau ceva extrem de urât [i ru[inos.– Numai animalele se comport` a[a!– De ce sunte]i a[a furioas`? întreb` Maria, surprins`. Eu

credeam c` iubirea te poate face fericit` sau, dac` lucrurile numerg bine, trist`. Dar în nici un caz furioas`! Colegele mele de[coal` au început s` aib` prieteni de la vârste foarte fragede,iar prietena mea cea mai bun` a n`scut când avea [aisprezeceani. Acum locuie[te cu bebelu[ul [i cu bunica ei, în timp ceso]ul ei cheltuie to]i banii cu o motociclet` [i e mai mereuplecat de acas`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 33

– {i-a înv`]at lec]ia! spuse Meg cu severitate. – {i eu am înv`]at-o, râse u[or Maria, ridicând copilul din

cad`. – Cu tine e o alt` poveste!Tonul dur o f`cu pe Maria s` ridice ochii, dar Meg nu-i

sus]inu privirea. Tân`ra o studie f`r` s` spun` nici un cuvântpe femeia palid`, durdulie, cu tr`s`turi obi[nuite, care-[istrângea puternic buzele sub]iri. Sim]ind privirea, Meg \n`l]`capul, mândr`.

– Te avertizez c` \n casa mea nu accept un astfel decomportament.

Maria clipi des.– Nu m` place]i, [opti ea. De ce? Ce v-am f`cut?Meg ridic` din umeri.– Nu conteaz` dac` te plac sau nu. Pur [i simplu, nu vreau

s` am parte de vreo încurc`tur` în perioada cât vei sta aici. – Încurc`tur`?– Da, cu b`rba]ii. – Cred c` trage]i concluzii pripite, spuse Maria cu

r`ceal`. – Chiar tu ai spus-o!Termin` de preg`tit biberoanele [i-l lu` pe Blake. – Îmbrac`-l mai repede pe Adam, spuse ea tare, încercând

s`-[i ascund` nelini[tea. Vreau ca, pân`-n prânz, s` faci curatîn salon [i \n sufragerie.

– Dar, doamn` Cardew...Maria se opri brusc. Meg lu` bebelu[ul [i travers` camera,

iar privirile lor se întâlnir`.

34 JANE BLACKMORE

– Da?– Eu sunt aici ca s` v` ajut cu copiii, nu la cur`]enia

casei. – E[ti aici ca s` m` aju]i pe mine, spuse Meg foarte clar,

punctând fiecare cuvânt. Dac` nu-]i place, po]i s` pleci înorice minut!

F`cu o pauz` [i-o m`sur` cu privirea.– Eu n-am s` te opresc.Deci, a[a st`teau lucrurile! î[i spuse Maria. Se îndrept`

brusc în scaun, iar copilul alunec` din poala ei.– Fii atent`! strig` Meg. Maria prinse copilul, dar nu-[i lu` privirea nici o clip` de la

Meg. Pân` la urm`, aceasta fu cea care întoarse capul.– Foarte bine, doamn` Cardew. Am s` fac a[a cum spune]i. – Bun. Era o victorie care n-o bucura. – În aceast` diminea]`, am s` ies în ora[, continu` Meg.

Dup` ce le dai b`ie]ilor s` m`nânce de prânz, \i pui în c`rucior[i e[ti liber` toat` dup`-amiaza. Vom avea cotlete la cin`. {tiis` g`te[ti?

– Da.– Cina trebuie s` fie gata la ora [apte fix, pentru c` avem

invita]i care vor sosi la ora opt. Dup` ce ne serve[ti cafeaua,po]i s` te retragi în camera ta. Cred c` o s` fii obosit` pân`atunci. O s` te chem când va trebui s` le d`m copiilor ultimamas`.

Maria nu r`spunse. – M-ai auzit?– V-am auzit, doamn` Cardew. {i v-am în]eles perfect. O s`

vedem care dintre noi va câ[tiga.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 35

– S` câ[tige?Vocea ei era la fel de t`ioas` ca o lam` de cu]it. Din nou, privirile celor dou` femei se întâlnir`. Maria era

alb` ca hârtia, dar nu se citea team` ori sl`biciune pe chipulei. Meg se înfior` în fa]a atitudinii atât de hot`râte, sim]ind c`f`cuse o gre[eal`. Într-o clip`, o transformase pe doica celordoi copii într-un inamic.

– Lui Adam \i place s` m`nânce din biberon, încerc` ea s`schimbe subiectul. Sper s` reu[im s`-l dezv`]`m pân` când seface b`rbat în toat` firea.

Din nou, Maria nu r`spunse. În timp ce-i d`dea copiluluis` m`nânce, \[i spuse c` nimeni n-o va înfrânge. Nici aceast`femeie, nici Tom Drake, nici un alt b`rbat!

Împotriva voin]ei ei, gândul la el îi f`cu inima s` bat` mairepede. Fusese bun cu ea, amabil, amuzant. Î[i d`du seama cemult i-ar fi pl`cut s` aud` în jurul ei vocile calde ale priete-nilor ei germani, în locul durit`]ii cu care o întâmpinasedoamna Cardew. {i ce mult i-ar fi pl`cut s`-l aud` pe Tom, cuvocea lui cald`, groas`!

Dar Tom nu-i era al`turi [i ea era unica vinovat` pentruasta! Era singurul prieten în aceast` ]ar` str`in` [i ea îlîndep`rtase!

Oare trebuia s` fac` fa]` unui [ir nesfâr[it de femei precumdoamna Cardew? Femei care s-o priveasc` pline de ur`, cuochi reci [i care s` profite de singur`tatea ei? Oare evadarea ei,atât de mult dorit`, se va dovedi doar un alt fel de sclavie?

Ca s` alunge gândurile negre, începu s`-i cânte lui Adamun cântec de leag`n. B`iatul o privi mirat, apoi zâmbi ca [icând ar fi în]eles limba german` folosit` de Maria. Ridic`pumnul [i o prinse de p`r.

36 JANE BLACKMORE

– Nu, nu, râse ea.Brusc, atitudinea ei se schimb`. Bebelu[ii erau foarte

dr`gu]i, iar ei nu-i era fric` de munc`, pentru c` mama ei oînv`]ase s` fie rapid` [i eficient`. Iar atunci când va aveaprobleme, se va duce la domnul Cardew. El p`rea un omcumsecade [i era sigur` c` o va în]elege.

***

La amiaz`, se l`s` cea]a peste ora[, iar temperatura coborîdestul de mult. Iar starea de spirit a lui Tom era în deplin`concordan]` cu vremea. Fusese la unsprezece case unde aflasec` locuiesc doctori. De unsprezece ori b`tuse la u[`, puseseîntrebarea cu sufletul la gur` [i i se r`spunsese rece:

– Nu, aici nu locuie[te nici o domni[oar` Muller. Î[i privi ceasul [i v`zu c` nu mai avea timp decât pentru o

singur` încercare. Dac` nici aici n-o va g`si, când se vaîntoarce î[i va face un plan am`nun]it.

Merse pe aleea care ducea c`tre o cas` de c`r`mid`, cutrandafiri înc` înflori]i pe teras`. Ridic` privirea c`tre ferestre[i sim]i, inexplicabil, c` aici va primi r`spunsul dorit.

Sun` la sonerie [i a[tept` câteva minute, dar \n zadar. Maiîncerc` o dat`.

– Da? auzi el o voce de la o fereastr`.F`cu un pas înapoi [i v`zu o femeie tân`r`, durdulie,

care-l privea suspicioas`. – Îmi cer scuze c` v` deranjez, începu el, zâmbind.– N-ai v`zut afi[ul?– Afi[ul? repet` el, zâmbind în continuare. – Nu cump`r`m nimic.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 37

– Aha! în]elese Tom. Dar eu nu vând nimic. Adev`rul era c` voia s` se vând` pe sine! – Am impresia c` v-am deranjat [i-mi cer scuze. Suspiciunea femeii se evapor` în fa]a zâmbetului

fermec`tor pe care-l afi[a Tom. – Atunci, ce dori]i? Spune-]i mai repede, e destul de rece. – V` re]in numai o clip`. Caut o tân`r`. – A]i pierdut-o prin cea]`?– Nu. {ti]i, am întâlnit-o ieri, în avion.Oare era doar o impresie sau doamna de la fereastr` se

încruntase?– Se nume[te Maria Muller. De aceast` dat`, era sigur c` femeia [tia despre cine era

vorba.– Tân`ra aceasta... nu v-a dat nici o adres`?El cl`tin` din cap.– Mi-a spus doar c` merge la un doctor din Putney. – {i cum a]i ajuns aici?– M-am hot`rât s` merg la to]i doctorii care locuiesc în

zon`.– Sunte]i foarte perseverent.– Este aici? insist` el, ner`bd`tor. Femeia ezit` o clip`.– Nu. Aici nu locuie[te nimeni cu numele acesta.– Dar am crezut c`...– Îmi pare r`u, spuse ea rece.Fereastra se \nchise cu un zgomot metalic. Tom se sim]i

cuprins de furie – [tia c` aceea era casa, dar nu putea facenimic. Oare de ce \l min]ise femeia? Oare de ce îl privea încontinuare, ascuns` pe jum`tate de draperie? Oare Maria era

38 JANE BLACKMORE

prizonier`? Alung` iute acest gând. Îi spusese c` venise s`lucreze ca doic`, iar aceasta era casa unui doctor respectabil.Nu exista nici un motiv pentru ca femeia de la fereastr` s`-lmint`. {i totu[i...

Intr` în ma[in`, [tiind c` mai avea pu]in timp la dispozi]ieca s` se întoarc` la Campden Hill Road, s` lase ma[ina, s` iavaliza [i s` g`seasc` un taxi care s`-l duc` la gar`.

Acceler`, f`r` s` ]in` cont de limita de vitez`, [i coborîdealul, dar opri la prima intersec]ie, din pricina culorii ro[ii asemaforului. Î[i aprinse o ]igar` [i, când ridic` din nouprivirea, o v`zu. Clipi de mai multe ori, ca [i când ar fi vrut s`se asigure c` nu e o iluzie. Era pe totuarul opus [i se gr`beas` traverseze. Mergea repede, la fel ca atunci când sedep`rtase de ma[ina lui.

– Maria !

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 39

Capitolul 5

Din cauza traficului intens, Maria nu auzi strig`tul lui.Porni repede [i trecu de intersec]ie, c`utând disperat un locde parcare. În sfâr[it! Trase brusc de volan [i-i f`cu semn cumâna [oferului din spate, care se v`zu nevoit s` frâneze vio-lent ca s`-l evite. S`ri din ma[in`, f`r` s` ]in` cont c` ma[inanu era parcat` regulamentar [i o lu` la fug` înapoi, c`tre locul\n care o v`zuse pe Maria.

Dar nu se vedea nic`ieri! O strig`, se uit` \n autobuzul caretocmai plecase din sta]ie, dar nimic! Tom avea de ales –pierdea trenul sau o pierdea din nou pe Maria. R`spunsul nuputea s` fie decât unul singur.

Se întoarse la ma[in`, îns` când vru s` deschid` portiera,un poli]ist ap`ru lâng` el.

– Un moment, domnule.Tom ridic` privirea.– Da?– Este ma[ina dumneavoastr`?– Nu, o fur!Poli]istul se încrunt`.

– V` rog s`-mi prezenta]i actele. Tom c`ut` în portofel, încercând s`-[i p`streze

cump`tul.– Ce am f`cut, domnule ofi]er?– A]i blocat circula]ia.– Îmi pare r`u, spuse el, privind ma[ina r`mas` pe

jum`tate în strad`.– Da, domnule, zise poli]istul impasibil. Lu` carnetul, îl deschise [i începu s` scrie ceva în carnetul

s`u. – Dac` ave]i de gând s`-mi da]i amend`, v` rog s` v`

gr`bi]i. – Bine, domnule.Imperturbabil, ofi]erul termin` de scris, apoi se duse în

fa]a ma[inii ca s` verifice num`rul, se întoarse [i-i d`ducarnetul.

– Pot s` plec?O u[oar` înclinare a capului ]inu loc de r`spuns. – {i v-a[ sugera s` v` gr`bi]i încet [i s` nu uita]i de viteza

regulamentar`. – Da, bine, d`du Tom din mân`. Intr` în ma[in` [i o porni. Înainte s` plece, deschise

geamul:– Domnule poli]ist...– Da, domnule?– Trebuie s-o ajung pe logodnica mea. Ne-am certat [i tre-

buie s-o g`sesc. Pute]i s` opri]i câteva secunde traficul, ca s`pot întoarce ma[ina?

Poli]istul ezit` o clip`, apoi zâmbi larg.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 41

– Suntem gata s` v` ajut`m pentru orice urgen]`!– Mare urgen]`! râse Tom. Poli]istul se duse în mijlocul str`zii [i-i f`cu loc lui Tom,

care întoarse ma[ina dintr-o mi[care. – Mul]umesc, strig` el. Ne vedem la tribunal, pentru

amend`!– Da, domnule. V`zu în fa]a lui mai multe autobuze [i, uitând sfatul primit

de la poli]ist, ap`s` la maximum pedala de accelera]ie.

***

Maria privi pe fereastr`. Plimbarea f`cut` o umpluse deenergie, iar cea]a o încântase. Când ajunse pe deal, coborî dinautobuz, pentru c` nu voia s` ajung` atât de repede înapoiacas`. Merse pu]in pe jos, uimit` de lumina în care erauînv`luite casele. Se decise s` traverseze când lumina verde asemaforului pentru pietoni începu s` pâlpâie, a[a c` se gr`bi,speriat` de traficul intens.

Îi pl`cea zona în care st`tea, copacii b`trâni, cu ramurimari. Ce mult i-ar fi pl`cut ca Tom s` fie lâng` ea, ]inând-o demân`! Maria oft` prelung, sim]ind c` amintirea lui Tomrupsese vraja. Acum, \n jurul ei nu mai era o lumin` special`,ci numai cea]a rece, neprietenoas`.

Ajunse la hele[teu, punctul ei de reper, [i hot`rî s` seîntoarc`, f`când din nou un slalom periculos printrema[ini.

{i dac`, totu[i, Tom ar ap`rea? Poate c`, dac` s-ar concen-tra [i [i-ar dori acest lucru suficient de tare, ar putea s` trans-forme iluzia care-i bântuia gândurile în b`rbatul la care visa.

42 JANE BLACKMORE

B`rbatul care ie[ea din ma[in`, la câ]iva metri în fa]a ei, arputea fi Tom! Ce u[or ar fi dac` fiecare om [i-ar puteatransforma visele în realitate!

B`rbatul r`mase pe trotuar. Maria, brusc speriat`, se uit` înjurul ei, dar v`zu c` nu mai era nimeni în preajm`. Incapabil`s` se mi[te, v`zu c` el se apropia [i se preg`ti s` strige, îns` nureu[i s` scoat` nici un sunet. Strânse puternic geanta la piept,hot`rât` s`-l loveasc` dac` va încerca ceva.

– Maria !Î[i auzi numele, dar era convins` c` era o gre[eal`. Sau

poate o metod` de a o face s`-[i coboare garda. Dar nu vareu[i! Când sim]i c` mâinile lui i se oprir` pe umeri, Maria lovirapid, cu putere. Dar mâna lui îi prinse încheietura [i în]elesec` d`duse gre[.

– Maria ! Sunt eu, Tom!Ea nu mai îndr`zni s` respire [i-[i ridic` privirea. Nu se

putea!– Tom? [opti ea.– Sau ce-a r`mas din mine. – Tom!De data asta, rosti numele lui tare, cu bucuria care-i

umplea inima.– Te sim]i bine? o întreb` el, privind-o cu aten]ie. – Da. M-am... m-am gândit la tine. – Din cauza asta ai vrut s` dai în mine?– Nu, nu atunci. Mai înainte! Acum am crezut c` vrei s`-mi

furi geanta.– Asta e clar ca lumina zilei, râse el.– Tom...Maria îl mângâie u[or pe obraz.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 43

– Chiar tu e[ti, nu-i a[a? Nu e doar imagina]ia mea!– Nu, spuse el, prinzându-i mâna [i lipind-o de pieptul

lui. Atingerea lui o tulbur`. Î[i eliber` mâna [i f`cu un pas

\napoi.– Ce cau]i aici?– Te c`utam.– De unde [tiai unde s` m` cau]i?– E o poveste lung`. Hai s` intr`m în ma[in` [i-]i povestesc.Ea ezit`.– Cred c` ar fi mai bine s` intru în cas`.El \i înconjur` umerii cu bra]ul [i o conduse c`tre

ma[in`.– O s`-mi pierd slujba, încerc` ea s` se opun`.– {i eu, râse el. La naiba cu slujbele! Trebuie s` vorbesc cu

tine!Ochii ei se oprir` asupra micu]ei ma[ini ro[ii.– Asta e ma[ina ta?– Jum`tate din ea.– Jum`tate?Se uit` la el [i zâmbi.– Aha! M` tachinezi din nou. – Nu, r`spunse el, serios. Urc`, Maria. Dar ea înc` ezit`.– Te rog!– Doar un minut!– {aizeci de secunde, promise el. Maria îl privi ocolind ma[ina [i urcând lâng` ea.– D`-mi mâna.Întinse mâna [i-i prinse degetele sub]iri.

44 JANE BLACKMORE

– Uit`-te la mine.Maria \n`l]` capul. Chipurile lor erau apropiate, iar Tom o

privea cercet`tor, ca [i când ar fi încercat s`-i citeasc`gândurile cele mai ascunse.

– Nu te-am min]it, spuse el încet, foarte serios. A[ vrea s-ofi f`cut! Mi-ar pl`cea s`-]i pot spune c` am bani, ac]iuni [i uniaht în Torbay Harbour. Nu am decât jum`tate din aceast`ma[in`. Cealalt` jum`tate îi apar]ine fratelui meu Rupert, pecare l-ai cunoscut asear` la aeroport.

– Dar Rolls-ul...El cl`tin` din cap.– Nu e al meu. Rupert e actor. Uneori î[i joac` rolul chiar

prea bine! Are un rol într-o produc]ie local` de televiziune.– Vrei s` spui c` totul a fost un simplu rol?El aprob` cu o mi[care a capului.– {i ma[ina? A cui e?– Habar n-am.Ea îl privi fix câteva clipe, apoi începu s` râd` în hohote. – N-ai Rolls?– N-am Rolls!– N-ai iaht?– N-am iaht!– N-ai bani?– Noiembrie.Ea se opri brusc. – E o poezie despre „n-am una, n-am alta, s-a sfâr[it

noiembrie".– Da?– Da. Se l`s` o lini[te ap`s`toare, iar el se apropie pu]in de ea.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 45

– Continu`, [opti ea.– Asta înseamn` c` nu vrei s`-]i pierzi vremea cu mine?– Nu [tiu, r`spunse ea, sincer`. Te... te plac, dar mi-e team`

s` nu te plac prea mult. O umbr` trecu peste chipul ei. – Nu vreau s` te r`nesc, spuse ea repede. – Las`-m` pe mine s` m` ocup de asta. Degetele lui îi cuprinser` b`rbia, f`cându-i trupul s`

tresalte.– Ei bine? – Ei bine?– Ce facem acum? întreb` el. Chipul ei se lumin`, \n ciuda lacrimilor care-i f`ceau ochii

s` str`luceasc`. – Te rog, murmur` ea. – Ce m` rogi?– S`rut`-m`. Nu mai exista nimic în afara celor doi, închi[i \n mica lor

lume secret`, \nv`lui]i în cea]`. În clipa când buzele lor seapropiar`, o ma[in` opri în spatele automobilului în care seaflau. Farurile acesteia umplur` mica lor ma[in` [i o f`cu peMaria s` se dep`rteze brusc de Tom.

46 JANE BLACKMORE

Capitolul 6

Lewis Cardew era un b`rbat cumsecade, a c`rui for]` st`teaîn blânde]ea [i amabilitatea lui. O v`zu pe Maria în ma[ina dinfa]a lui [i se gr`bi s` ias` din ma[in`.

Dar ea reu[i s` ias` \naintea lui. Obrajii ei erau ro[ii cafocul, iar p`rul era u[or umezit din pricina ce]ii.

– Doctorul Cardew?Lewis î[i mut` privirea de la Maria la tân`rul care ap`ruse

lâng` ea – sl`bu], cu tr`s`turi regulate [i ochi mari, sinceri. Osenza]ie ciudat` puse st`pânire pe el, dar încerc` s`-i reziste.Era perfect normal ca doi tineri s` fie atât de apropia]i cum îiv`zuse el cu câteva secunde mai devreme!

– Nu e doctor, îl corect` ea. Domnul Cardew este chirurg.În cursul dimine]ii, Lewis nu observase ce voce pl`cut`

avea Maria.– El este Tom, f`cu ea prezent`rile. Tom Drake, un prieten

al meu.– Nu [tiam c` ai prieteni atât de apropia]i în Anglia, spuse

Lewis.

– Ba da! Ne cunoa[tem foarte bine, spuse ea, f`cându-iconspirativ cu ochiul.

– În cazul acesta, hai s` intr`m în cas`. N-are rost s` st`m\n cea]a asta.

– Nu vreau s` deranjez, spuse repede Tom. – Nu deranjezi, domnule Drake. Le f`cu semn c`tre poart`, iar Maria o lu` \nainte. Domnul

Cardew avea un efect lini[titor asupra ei, f`când-o s` se simt`bine [i s` nu-i fie team`. Dar ea era lini[tit` [i fericit`. {i pu]insup`rat`, pentru c` buzele ei înc` nu primiser` s`rutul lui.Dar mai era timp! Pentru moment, era bucuroas` c` domnulCardew îl invitase pe Tom în cas`.

– Meg! E[ti aici? întreb` el.Vocea ei se auzi din baia aflat` la etaj.– Ai întârziat!– {tiu. Îmi pare r`u, draga mea.– Ar fi trebuit s` telefonezi. Mi-am f`cut grji, cu cea]a asta...– Am spus c`-mi pare r`u.Era iritat, dar încerc` s` se controleze. – Gr`be[te-te s` cobori, draga mea. Avem un musafir.– Un musafir?– Un prieten al Mariei. – Deci s-a întors! se r`sti ea. Spune-i s` \nceap` s` cure]e cartofii.– Imediat, Meg.Fata asta nu e servitoare, î[i spuse Lewis. Oare Meg nu

în]elegea asta?– Vrei ceva de b`ut? o întreb` el pe Meg.– Ca de obicei.– Eu am nevoie s` beau ceva, zâmbi Lewis c`tre cei doi

tineri care st`teau \n mijlocul camerei. Lua]i loc, sim]i]i-v` caacas`. Tu ce vrei, Maria?

48 JANE BLACKMORE

– Poate ar trebui s` m` duc în buc`t`rie, ezit` ea. – E destul timp, spuse doctorul, consultându-[i ceasul. E

abia [apte f`r` dou`zeci. – Doamna Cardew a spus c` ve]i lua masa la ora [apte,

pentru c` la opt vor sosi musafiri. – Lini[te[te-te, Maria, îi zâmbi el. Nu suntem sclavii ceasului!În ciuda tonului calm, Maria în]elese c` era foarte tensio-

nat. Oare care era problema dintre doctor [i so]ia lui? Aveautot ce-[i puteau dori: pozi]ie social`, bani, doi copii. Cum seputea s` nu fie ferici]i?

– Gin? Whisky? Dubonnet? întreb` Lewis.– Nu [tiu, r`spunse ea, sincer`. Poate nimic, ca s` fiu în

stare s` preg`tesc masa.Amândoi b`rba]ii zâmbir` la gluma ei, iar Maria sim]i c`,

indiferent câte greut`]i i-ar face doamna Cardew, doctorul vafi prietenul ei.

– Deci Dubonnet, hot`rî el. Ca s` nu vezi dublu! {idumneavoastr`, domnule Drake?

– Whisky, v` rog. Cu ghea]`. Lewis turn` b`uturile. Meg intr` în camer`, dar cei trei o

observar` abia atunci când auzir` exclama]ia ei:– Tu!Se \ntoarser` brusc c`tre ea. Meg purta o rochie de un ro[u

aprins, complet nepotrivit cu tenul ei palid, cu un decolteuprea adânc. Chiar nu [tia c`, la tenul [i constitu]ia ei, sepotriveau culori calde [i croieli mai largi?

– V` cunoa[te]i? \ntreb` Lewis, îndreptându-se din nouc`tre bar.

Privirea Mariei se mut`, nel`murit`, de la Tom la femeiacare tocmai intrase.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 49

– V` cunoa[te]i, Tom?El se apropie de Maria, ca [i când ar fi vrut s-o protejeze. – Nu chiar. Lewis îi aduse so]iei sale paharul de gin, apoi o conduse

c`tre un fotoliu a[ezat \n fa]a [emineului.– Care e misterul? întreb` el. Pentru c` nici unul nu r`spundea, Lewis îi ceru socoteal`

lui Tom.– Ei bine, domnule Drake?O urm` de zâmbet ap`ru pe buzele lui. – Cred c` ar fi mai bine s` v` spun` doamna Cardew. – Meg?Ea privi fl`c`rile, f`r` nici un cuvânt. Brusc, Maria înge-

nunche în fa]a doamnei Cardew, f`cându-l pe Lewis s`-[ispun` în gând c` tân`ra aceasta nu va fi niciodat` atât desperiat` de via]` ca so]ia lui.

– Doamn` Cardew, spuse Maria cu o voce blând`. De undeîl cunoa[te]i pe Tom?

Ro[ie la fa]` din pricina focului [i a ru[inii pe care o sim]ea,Meg [tia c` trebuie s` r`spund`.

– A venit...Î[i drese vocea [i-[i ridic` privirea c`tre ochii str`lucitori

care se aflau la mic` distan]` de ea.– A venit s` te caute.– Pe mine?Meg aprob`.– I-am spus c` nu stai aici. Maria f`cu ochii mari [i întreb`, mai mult uimit` decât

sup`rat`:

50 JANE BLACKMORE

– De ce? De ce l-a]i min]it?– Nu [tiu, [opti ea.– Nu [ti]i! Trebuie s` [ti]i!Cu mi[c`ri încete, Meg cl`tin` din cap.– Nu [tiu, repet` ea, neajutorat`. A ap`rut aici... eu eram

a[a de obosit`, iar Blake plângea...Î[i acoperi fa]a cu mâinile. – E prea mult pentru mine. Într-o clip`, Lewis fu lâng` ea. Se a[ez` pe bra]ul fotoliului

[i o îmbr`]i[`, tr`gând-o mai aproape.– Maria!– Da, domnule Cardew.– Cred c` ar fi bine s` te ocupi de cartofii `ia. – Sigur c` da. Hai cu mine, Tom.– Domnule Drake, r`mâne]i s` lua]i cina cu noi? întreb` Lewis.– Nu cred c`...– V` rog!Tom ezit`. Era prea târziu ca s` mai plece la Coventry.

Trenul plecase de mult, iar cea]a era prea groas` ca s` plececu ma[ina.

– Mul]umesc, domnule Cardew. Mi-ar face pl`cere.– Bun.Maria închise u[a cu grij`, apoi î[i lipi urechea de u[`,

încercând s` aud` conversa]ia lor. El o privi cu aten]ie, vrânds`-i citeasc` gândurile. Oare curiozitatea o îndemna s` fac`asta? Sau furia? Ori poate mila pentru acea femeie care, înmod clar, nu se sim]ea bine?

Tom a[tept` câteva clipe, dar î[i pierdu r`bdarea. La naibacu doctorul acesta amabil [i cu so]ia lui dezechilibrat`! O voiape Maria numai pentru el!

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 51

Se apropie [i o lu` de mân`, strângând-o pu]in mai tarecând ea încerc` s` se elibereze. Când v`zu privirea ei,tem`toare [i atr`g`toare în acela[i timp, [tiu c` o iubea. Daraceast` brusc` dezv`luire îl sperie. Oare va putea s-o ]in`lâng` el pe aceast` fat` pe cale de a deveni femeie? Îi deose-beau atât de multe lucruri... El, de plid`, nu fusese niciodat`deranjat de lipsa banilor. La dou`zeci [i cinci de ani, avea oslujb` bun` la o firm` destul de important`, câ[tigadou`sprezece mii de lire pe an, ceea ce însemna c` aveaviitorul asigurat. Dar nimic senza]ional!

Îi eliber` mâna [i se dep`rt`. În clipa urm`toare, Maria selipi de el.

– Tom!– Da.– Ce s-a întâmplat?– Nimic.– M-ai privit într-un fel foarte ciudat. – Tu e[ti o fat` ciudat`, r`spunse el, ferindu-[i privirea. Apoi se îndrept` spre înc`perea în care b`nuia c` se afl`

buc`t`ria.– Hai, te a[teapt` cartofii. – Stai jos, îi ceru ea. M` ocup eu.– Atunci, eu am s` fac altceva. Ce avem la mas`? – Cotlete la gr`tar [i legume. {tii s` g`te[ti, Tom?– Sigur c` da. – {i s` schimbi o siguran]`?– Sunt expert la treburile casnice!– O s` faci fericit` o fat`, într-o bun` zi.– O s` te chem la nunt`!– Tom...

52 JANE BLACKMORE

Îl privi adânc, mu[cându-[i u[or buza de jos. El [tia c` voias` primeasc` s`rutul îndelung amânat, dar nu era nici locul,nici momentul potrivit. Îi puse palmele pe umeri, o r`suci [i\mpinse u[or c`tre chiuvet`.

– La treab`!Ea îl privi cu buzele întredeschise [i râse u[or.– Cotletele sunt în frigider. Poveste[te-mi despre tine...

***

În acea noapte, Maria dormi un somn profund, f`r` vise.Nu auzi când cineva coborî sc`rile, b`tu u[or la u[` [i apoiintr` în camer`.

Lewis se apropie de pat [i o privi dormind, cu o mân`ascuns` sub pern` [i p`rul r`sfirat pe fa]`. Se aplec` [i-[i d`dup`rul de pe frunte, iar Maria gemu u[or.

Lewis [tia c` era destul de tân`r` ca s`-i fie fiic`. Dar, de[ise sim]ea vinovat, trebuia s` admit` c` sentimentul pe care-lavea în preajma ei nu era deloc patern. A[a cum [tia c` Megsim]ise acest lucru chiar înainte ca el s`-[i dea seama.

Fir-ar s` fie! Nu se a[tepta la o fat` atât de dr`gu]`, vesel`[i ispititoare, ci la una care s` aduc` lini[te [i calm în c`minullor atât de tensionat! Mai bine ar fi cerut o fotografie, î[i spuseel, înciudat.

{i totu[i, era bucuros c` Maria ar`ta a[a. Era o încântares-o prive[ti! Dar nimic mai mult, î[i promise el în gând. Î[iiubea so]ia [i copiii!

F`cu un pas înapoi, c`tre centrul camerei.– Maria!Ea tres`ri brusc [i se ridic` repede, foarte surprins`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 53

– Domnule Cardew! S-a întâmplat ceva?Cu obrajii în fl`c`ri, se acoperi cu cearceaful, dar nu-[i

coborî privirea. – Nu, r`spunse el, cu o voce pu]in r`gu[it`. Doamna

Cardew este obosit` [i i-am spus s` mai stea în pat. Ceainicule deja pe foc. Pân` te îmbraci tu, eu am s` preg`tesc ou`le.

– O, nu! Am s` m` ocup eu, imediat, spuse Maria,coborând din pat. Sunt gata într-un minut.

Lewis ie[i din camer` [i fluier` u[or. Oare Maria [tia ceefect avea asupra lui? Era inocent` sau provocatoare? Într-oclip` ro[ea [i se acoperea, speriat`, în clipa urm`toare st`teaîn fa]a lui într-o c`ma[` de noapte foarte scurt`. Alung`imaginea din mintea lui, [tiind c` nu era corect s` comparechipul proasp`t [i tân`r al Mariei cu figura obosit` [i ochiiumfla]i ai so]iei lui, care plânsese toat` noaptea.

Maria intr` în buc`t`rie când ceainicul începu s` fluiere. – Torn eu ceaiul în c`ni, spuse ea. A]i f`cut ou`? Le pun eu

în farfurie. Sta]i jos. El se a[ez` la mas` [i o privi în timp ce se mi[ca repede prin

buc`t`rie, admirând felul în care blugii se mulau pe picioareleei suple. Dar î[i feri privirea repede, înainte ca ea s` observe.

– Poftim! Dori]i lapte [i zah`r?– Doar lapte. – Doamna Cardew nu se simte bine?– Este obosit`, r`spunse el repede. – Cred c` e o mare bucurie s` ai doi copii, dar e [i foarte

obositor. – A[a este. – Am s`-i duc un ceai. Un sunet o aten]ion` c` feliile de pâine se pr`jiser`, iar ea

le scoase din aparat.

54 JANE BLACKMORE

– Nu trebuie s`-[i fac` griji. Mama m-a înv`]at s` muncescrepede [i eficient. Dup` ce m` ocup de copii, o s` fac curat încas`.

El o privi mirat.– Dar nu trebuie s` te ocupi de cur`]enia casei, Maria.– {tiu, zâmbi ea. Dar nu m` deranjeaz`. Î[i unse pâinea pr`jit` cu unt [i mu[c` din ea.– Nu v` face griji, domnule Cardew. Sunte]i a[a de bun cu

mine! O s` am grij` de familia dumneavoastr`!– Mul]umesc, Maria, spuse el cu c`ldur`. Dar chiar nu e

nevoie s` faci curat în cas`, pentru c` în fiecare diminea]` vineo femeie care face acest lucru.

– O femeie? se încrunt` ea.– Da, doamna Maloney. O irlandez` foarte vorb`rea]`, care

bomb`ne tot timpul, râse el. Nu e niciodat` mul]umit` de cefacem noi, dar munce[te bine. De ce te ui]i a[a? S-a întâmplatceva?

– Nu, nu e nimic. – Maria...Se aplec` u[or peste mas`.– Te rog s`-mi spui dac` te nemul]ume[te ceva. – M` întrebam...Ridic` privirea c`tre el.– Dac` a[a stau lucrurile, m` întrebam de ce a fost nevoie

s` fac curat ieri?Furios, Lewis se ridic` de la mas`. Meg n-ar trebui s` fac`

a[a ceva!– N-o s` se mai întâmple, spuse el sever. Treaba ta este s`

te ocupi de gemeni. Nimic altceva!

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 55

– V-a]i sup`rat pe mine!– Nu, r`spunse el [i ie[i din buc`t`rie.Era sup`rat pe Meg, dar [tia c` trebuie s`-[i p`streze

calmul. Îi va spune s` n-o trateze pe Maria ca pe o sclav`, darnu trebuia s`-i dea acesteia impresia c` o va ap`ra ori de câteori avea diferende cu so]ia lui.

Se duse în salon, ridic` receptorul [i form` un num`r de telefon.– Tu e[ti, Harold? întreb` el când r`spunse o voce de b`rbat.– Lewis?– Da. – Eram sigur c` o s` suni, râse b`rbatul. I-am spus lui Ruth

c` vrei s`-]i acord revan[a dup` ultima partid` de golf. – Vreau, dar nu pentru asta te-am sunat. E vorba de Meg.– Meg? Ce s-a întâmplat?– Plânge \ntr-una. Pur [i simplu nu se mai poate controla. – O s` vin s-o v`d înainte s` merg la spital. – Mul]umesc. F`cu o scurt` pauz`, apoi ad`ug`:– Poate ar fi bine s` plece câteva zile. – Da, ar putea fi o solu]ie. – Acum ar putea s` fac` asta, pentru c` avem o doic`.De la cel`lalt cap`t al firului se auzi un râs gros.– {i pe tine cine te p`ze[te? – Nu fi m`gar, Harold! Am trecut de vârsta aceea!– Mare p`cat!– Nu te mai prosti! Chiar îmi fac griji din pricina lui Meg. – Îmi pare r`u. Ruth îmi spune mereu c` m` gândesc la un

singur lucru [i cred c` are dreptate. A v`zut-o ieri pe fatavoastr` [i mi-a descris-o. Pare delicioas`!

Vocea lui deveni serioas`.

56 JANE BLACKMORE

– O s` discut cu Meg. Dac` e necesar, poate s` plece laReigate. E un loc grozav [i va fi bine îngrijit`.

– Mul]umesc, Harold. – Pentru pu]in. Crezi c` miercuri putem programa partida

aceea de golf?– Eu muncesc! {tii, unii dintre noi mai fac [i acest lucru. – Bine, bine. Atunci, duminic`?– R`mâne stabilit. – Stai pu]in! Ruth vrea s` te întrebe ceva.Dup` câteva clipe, se auzi din nou vocea prietenului

s`u.– Ruth vrea s` [tie dac` o poate lua acas` pe June. – Ar fi mai bine s` mai a[tept`m dou`zeci [i patru de ore.

Doar ca s` fim siguri, da?– Am s`-i spun. Lewis privi pe geam c`tre soarele palid care se ridica pe

cer. Trebuia s` admit` c` r`sufla u[urat la gândul c` nu va maisuporta accesele de furie ale lui Meg. {i poate c`-i surâdea [iideea c` va fi singur cu Maria. Era ceva r`u în faptul c`-[i doreas` aib` parte de câteva zile lini[tite?

Urc` în dormitor [i o v`zu pe Meg în pat, cu o tav` lâng` ea– ceai, pâine pr`jit` [i o vaz` mic` în care erau câtevacrizanteme galbene.

– Ce dr`gu] din partea Mariei s`-]i aduc` flori, spuse el. – Da, se r`sti ea, {tie toate trucurile meseriei!– Meg!Ea î[i ridic` privirea.– Ce se întâmpl` cu mine, Lewis? De ce nu pot s` m`

controlez? De ce m` simt... a[a cum m` simt?

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 57

– Harold vine s` te vad`, zise el. O s` te ajute. – Te rog, stai lâng` mine, îi ceru ea.– Trebuie s` plec. – Doar o clip`! Lewis se a[ez`, iar ea \i lu` mâna, cu ochii în lacrimi. – Meg...– Nu lua în seam` lacrimile. Te iubesc, Lewis!– {i eu te iubesc. – S` nu \ncetezi niciodat`. – De ce a[ face-o? E[ti so]ia mea [i mama copiilor mei.– {i o mare pacoste, explod` ea. El o b`tu u[or pe mân` [i se ridic`.– A[a e. Dar [i eu î]i dau uneori b`t`i de cap, nu? Astea sunt

riscurile c`s`toriei. Acum stai lini[tit` [i odihne[te-te. {iascult`-l pe Harold, bine? Te vreau înapoi, Meg. Nu [tiu cine estr`ina asta plâng`cioas`.

– {i eu vreau acela[i lucru.Dup` plecarea lui, Meg r`mase câteva clipe privind în gol,

în timp ce lacrimile îi curgeau în continuare pe obraji. – Lewis, [opti ea. Ce se întâmpl` cu mine? Ce se întâmpl`

cu noi?

58 JANE BLACKMORE

Capitolul 7

Maria o ajut` pe Meg s`-[i fac` bagajele, iar acum a[tepta cadoamna Cardew s`-[i ia r`mas bun de la gemeni.

În cursul dimine]ii, Harold venise la ea, iar Meg îl duseseîn camera copiilor. Pentru c` ace[tia nu erau acolo, f`cuse ocriz` de isterie, f`r` s` asculte nici o secund` explica]iileMariei. Harold o prinsese de mân`, iar Meg sim]ise c` cinevao trage înapoi de pe marginea pr`pastiei în care era pe cale s`cad`. Acela fusese momentul în care se hot`râse s` plece.

– Nu v` face]i griji, doamn` Cardew, o auzi ea pe Maria. Os` am grij` de bebelu[i ca [i când ar fi ai mei.

{i de so]ul meu? \ntreb` în gând Meg. – Sunt sigur`, spuse ea cu voce tare. Ai num`rul de telefon

unde m` po]i g`si. – L-am notat în agend`.– Sun`-m` în fiecare diminea]` [i sear`.– Cu siguran]`. – {i ori de câte ori ai nevoie de mine. Oricând, Maria!

Pentru prima dat`, aceasta \n]elese chinurile prin caretrecea femeia din fa]a ei. Întinse mâna [i atinse pumniiîncle[ta]i ai doamnei Cardew.

– Nu!Fusese numai o [oapt`, dar Maria se retrase. Cele dou`

femei se priveau f`r` nici un cuvânt, fiecare temându-se decealalt`.

– Vii, Meg?Vocea lui Harold le trezi la realitate. – Da, imediat, r`spunse Meg.Apoi se adres` Mariei, cu r`ceal`:– M` întorc într-o s`pt`mân`. F`r` s` priveasc` \napoi, coborî sc`rile [i urc` \n ma[in`.

Harold închise portiera [i împreun` privir` cum ma[ina sedep`rta.

– Dac` ai nevoie de ceva, s` [tii c` so]ia mea este acas`, îispuse el. Noi locuim la dou` case distan]`, pe aceea[i parte astr`zii.

– Mul]umesc, domnule doctor Thorpe, r`spunse Maria. Os` m` descurc.

El plec`, iar Maria trase adânc în piept aerul rece, dar curatal dimine]ii.

O s`pt`mân`! {apte zile de libertate! Maria nu [tia c` opersoan` nu-[i g`se[te libertatea mutându-se dintr-o ]ar` înalta. Libertatea se afl` în fiecare om, într-o poezie, în copaculverde din fa]a unei case, în cântecul unei p`s`ri sau \ntr-unbanal pahar cu ap` rece. Nu [tia c` [i dragostea poate fi oînchisoare, dac` nu \nseamn` mai mult decât nevoia de a fial`turi, fizic, de cealalt` persoan`. Dar [tia, din razele soareluicare-i înc`lzeau obrajii, c` \i era dor de un b`rbat pe nume Tom.

60 JANE BLACKMORE

– Am plecat, domni[oar`. Ea se întoarse brusc c`tre doamna Maloney.– N-am avut timp s` termin camera domnului Cardew,

spuse ea. Ce dezordine! N-am timp s` le fac pe toate!– În]eleg, zâmbi Maria. O s` m` ocup eu de camera

aceea. – Nu în]eleg ce s-a întâmplat cu familia asta! Casa lor era

atât de ordonat`, iar acum arat` ca dup` furtun`! Ei bine, amplecat. Ne vedem mâine diminea]`.

Maria intr` în cas` [i închise u[a. Mai erau multe zile pân`când Tom se va întoarce. Vineri, \i spusese el. Pe la [apte. Oarecine va sta cu gemenii când ea va ie[i în ora[? Ridic` din umeri[i intr` în buc`t`rie, convins` c` zilele vor trece repede dac`î[i va face de lucru.

***

Dar n-a fost a[a. Zilele treceau greu, în ciuda faptului c`avea mult de lucru cu biberoanele, scutecele [i adormitulbebelu[ilor. Serile se uita la televizor, dar se plictiseafoarte repede. Iar domnul Cardew st`tea foarte pu]in peacas`.

În prima sear` preg`tise o cin` special`, cu o specialitatedin ]ara ei, pentru care fusese adesea l`udat`, dar îi telefonaseca s-o anun]e c` avea s` ia masa \n ora[, cu câ]iva prieteni. {iîn urm`toarele trei zile cinase în ora[, dar îi spusese acestlucru la micul dejun. Maria se gândise c` doctorul o f`ceainten]ionat, dar nu g`sea nici o explica]ie plauzibil`. De ce s`evite s` r`mân` singur cu ea?

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 61

Vineri diminea]`, \n timp ce punea pe mas` ou`le [i [uncapr`jit`, îl întreb`:

– A[ vrea s` [tiu dac` ve]i fi disear` acas`, domnule Cardew.El o privi cu aten]ie.– Te-ai plictisit foarte tare în ultimele zile, nu?– Da, recunoscu ea.Lewis se gândi câteva clipe.– Am s-o rog pe June s` vin` în seara asta [i o s` te duc la

film. }i-ar pl`cea?– Da.– Atunci, r`mâne stabilit.– Numai c` nu pot merge în seara asta.– Tom Drake?Ea aprob` cu o mi[care a capului [i-i mai turn` o cea[c` de ceai.– Vine în Londra numai la sfâr[it de s`pt`mân`.Lewis se sim]i dezam`git [i, în acela[i timp, u[urat. St`tuse

foarte pu]in acas` în ultimele zile, pentru c` voise s` evite oproblem` pe care nu se sim]ea în stare s-o înfrunte. Dar cândinfirmiera de la spital îi spusese c` Meg nu era preg`tit` s`vin` acas` [i trebuia s` mai stea cel pu]in o s`pt`mân`, el [tiuc` lucrurile nu mai puteau continua a[a. Nu putea s` stea tottimpul în ora[! {i nici nu era cinstit fa]` de Maria s-o lasesingur` atâta timp.

– S`pt`mâna viitoare va fi altfel, îi spuse el, zâmbind. Nu-]ipot oferi ceea ce-]i ofer` tân`rul Drake, dar...

Se opri brusc, [tiind c` nu se cuvenea s` spun` a[a ceva.Rela]ia lor trebuia s` r`mân` strict profesional`!

– {tii s` joci c`r]i?Zâmbetul ei era str`lucitor.

62 JANE BLACKMORE

– M` pricep foarte bine la jocuri de interior. El îi arunc` o privire. Chiar era atât de inocent` pe cât

p`rea?– Ce [tii s` joci? întreb` el, [tiind c` intra pe un teren periculos. – Tot ce v` trece prin cap.– Maria...Vocea lui tremura. B`rba]ii trecu]i de patruzeci de ani sunt

foarte caraghio[i, î[i spuse el în gând. – Da, domnule Cardew.– Duminic` m` duc s-o v`d pe so]ia mea, dar am s` vorbesc

cu June s` vin` sâmb`t` [i s` stea cu gemenii, pentru ca tu s`ai toat` ziua liber`.

– V` mul]umesc, spuse ea, foarte bucuroas`. Sunte]i foarteîn]eleg`tor. {i cred c` [i dumneavoastr` sunte]i plictisit.

– Casa pare goal` f`r` Meg, spuse el, min]ind cusenin`tate.

– Sigur c` da, v` în]eleg perfect. Dar v` promit c`s`pt`mâna viitoare o s` fac tot ce pot ca s` v` sim]i]i bine înserile când ve]i fi acas`.

Lewis lu` cuvintele ei ca pe o încercare de a flirta [i sim]ic` inima îi bate mai repede. De mult` vreme nu mai sim]iseceva atât de tulbur`tor [i emo]ionant! Se uit` fix în ochii ei,dar Maria î[i feri privirea.

– Deci r`mâne stabilit. O s` fii liber` în aceast` sear` [imâine. Iar dac` vrei ca Tom s` vin` aici duminic`, n-am nimicîmpotriv`.

– Mul]umesc, domnule Cardew.

***

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 63

La [apte f`r` un sfert, Maria se plimba agitat` prin cas`. – Poate a p`]it ceva!– Dar înc` nu e ora [apte, spuse domnul Cardew. Maria se încrunt`, nemul]umit` de tonul folosit. I se p`rea

ei, sau domnul Cardew zâmbea?– Poate a avut un accident.– Pu]in probabil.– Orice se poate întâmpla când e cea]`.– Dar nu e cea]`, Maria!Ea \ncerc` s` zâmbeasc`.– Crede]i c` m` port proste[te, nu?– Sunt sigur c` va veni înainte s`-]i termini b`utura. Soneria telefonului îi f`cu pe amândoi s` tresar`. – R`spund eu.Lewis travers` camera [i ridic` receptorul.– Alo? Da, e aici.Îi întinse receptorul. – E pentru tine.– Pentru mine? [opti ea.– E bine, o asigur` Lewis. Hai, a[teapt`!Alerg` spre el [i-i smulse receptorul din mân`.– Tom, tu e[ti? Unde e[ti? Ce s-a întâmplat?– S-a stricat ma[ina.– S-a stricat?– Da, am probleme la carburator [i sunt la un service din

Luton. Au spus c-o repar`, dar nu [tiu cât o s` dureze. – O, Tom! se plânse ea. {i eu care te a[teptam, gata s`

ie[im în ora[!

64 JANE BLACKMORE

– Cu ce e[ti îmbr`cat`?– Nu-]i spun! Vreau s` vezi, pentru c` e cea mai bun`

rochie a mea.– S` te îmbraci cu ea mâine.– Nu ne mai vedem în seara asta?– Mâine, la prima or`, promise el.Un sunet \i avertiz` c` cele trei minute se apropiau de

sfâr[it.– Maria ... Sun`-l pe Rupert! – Nu închide!– Trebuie, nu mai am m`runt. Ai grij` de tine, Maria!– {i tu. Tom...Dar el nu-i mai r`spunse.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 65

Capitolul 8

– Nu vine? întreb` Lewis.– Nu. I s-a stricat ma[ina. El veni lâng` ea, îi lu` receptorul din mân` [i-l puse în

furc`. – Se mai întâmpl`, \i zâmbi el. În cazul `sta, nu mai

amân`m jocul de c`r]i. – Da, spuse Maria, absent`.– Nu fi sup`rat`! Noaptea o s` treac` repede. Ea se str`dui s` zâmbeasc`.– M` duc s`-mi scot rochia. – Nu, r`mâi cu ea. E foarte frumoas`.Maria î[i ridic` privirea c`tre el. – V` place de mine? întreb` ea, învârtindu-se în loc ca s-o

poat` vedea mai bine. Lewis o studie atent. Maria voia s` [tie dac` îi pl`cea rochia

sau persoana ei? Oare voise s` pun` acea întrebare sau fuseseo gre[eal` din pricin` c` nu st`pânea foarte bine limba

englez`? Rochia era simpl`, alb`, cu o curea aurie care-isublinia talia sub]ire. Era perfect con[tient de prezen]a ei, iaraerul inocent avea asupra lui acela[i efect ca o cup` de[ampanie.

– Ei bine? insist` Maria.– Da, \mi place. Ea râse u[or. – Maria...F`cu un pas spre ea [i se opri.– Da?Privirea ei era provocatoare, iar buzele u[or dep`rtate.

Lewis ar fi vrut s-o p`lmuiasc` [i s-o s`rute în acela[i timp. – Avem destul` mâncare pentru amândoi?– Mie nu mi-e foame. Vreau s` mai beau ceva. El ezit` o clip`, apoi ridic` din umeri [i se îndrept` c`tre bar. – Era s` uit, spuse brusc Maria. Trebuie s`-i telefonez lui

Rupert. – Dar câ]i prieteni ai? o întreb` el f`r` s` se întoarc`.– Nu e prietenul meu. Rupert e fratele lui Tom. – Fere[te-te de fra]i, o sf`tui el. În timp ce ea forma num`rul, Lewis îi aduse paharul.– În cinstea dumneavoastr`, domnule Cardew. Cel mai

bun st`pân!Înainte s`-i poat` spune s` nu i se mai adreseze atât de for-

mal, Maria se întoarse cu spatele [i începu s` vorbeasc` înreceptor. Lewis se duse înapoi la bar [i-[i turn` un pahar dewhisky. Gândul c` va petrece o sear` singur cu ea, rochiasimpl`, privirea provocatoare d`râmaser` zidul pe care el îlridicase în ultimele zile. Dar acum, slav` Domnului!, î[irevenise!

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 67

Dintr-o înghi]itur`, goli paharul, apoi porni aparatul deradio. Auzi când Maria închise telefonul.

– Domnule Cardew...– Da. – V` sup`ra]i dac` o s` ies, totu[i, în ora[?– Sigur c` nu, încerc` el s`-[i st`pâneasc` tremurul vocii.

Cu Rupert?– Are un rol nou într-o produc]ie de televiziune [i m-a

invitat la o petrecere. Se apropie de el, cu un zâmbet fermec`tor pe buze.– Du-te, copil`, spuse el. – Putem s` juc`m c`r]i s`pt`mâna viitoare. – Sigur c` da. – Nu sunte]i sup`rat pe mine?Maria sim]ea c` el f`cea eforturi s` r`mân` calm [i-i pl`cea

acest lucru. Nu se gândea nici la Meg, nici la Tom, ci numai lab`rbatul matur, puternic de lâng` ea. Tat`l ei o b`tuse toat`copil`ria ei, dar sim]ea c` b`rbatul acesta nu va da niciodat` înea. Cu el... era în siguran]`.

R`mase nemi[cat`, sus]inându-i privirea. Oare o va s`ruta?Dar ea voia s` fie s`rutat` de un b`rbat cu mult mai în vârst`,în casa c`ruia lucra?

Lewis fu cel care se dep`rt`. – Sigur c` nu m` sup`r, Maria. Du-te [i distreaz`-te cu

tinerii t`i prieteni. Ea f`cu ochii mari, brusc speriat`. Ce se întâmplase?

Gre[ise cu ceva? Dar î[i d`du singur` r`spunsul – îl provocasedeliberat, iar acum el va decide s-o dea afar`.

– Nu m` trimite]i în Germania!Alerg` [i îngenunche lâng` el, privindu-l rug`tor.

68 JANE BLACKMORE

– Maria...– Nu pot s` m` duc înapoi. Tata m` ur`[te! Iar mama nu

m-a \n]eles niciodat`, nu are timp decât pentru el! O s` fiucuminte, o s` am grij` de dumneavoastr` [i de copii. V` promit!Numai s` nu m` trimite]i înapoi. V` rog, domnule Cardew!

Femeia provocatoare disp`ruse, l`sând în locul ei un copilsperiat, care [tia c` f`cuse o prostie [i urma s` fie pedepsit.Lewis în]elese prin ce trecea [i cât de singur` era în casa lui.

– Nu te trimit înapoi, Maria, promise el. Am... avem nevoiede tine. În casa mea e[ti în siguran]`.

Ea îi lu` mâna [i i-o acoperi de s`rut`ri.– Sunte]i atât de bun cu mine, [opti ea.El î[i trase mâna.– Nu trebuie s` faci asta!– Dar vreau s` v` mul]umesc. – N-am f`cut nimic ca s` merit recuno[tin]a ta. Ea î[i ridic` privirea [i oft`.– A[ vrea s` [tiu cum s` m` port!Lewis râse u[or [i se îndep`rt`.– Când o s` ajungi la vârsta mea, o s`-]i dai seama c` n-o s`

[tii niciodat` cum s` te por]i! Dar o s` ai mai mult` experien]`de via]`! Când ajunge Rupert aici?

– Cam în zece minute. – M` duc s` preg`tesc ceva de mâncare.– Nu, v` rog! L`sa]i-m` pe mine. Ie[i repede din camer`, iar Lewis î[i d`du seama c` fruntea îi

era acoperit` de stropi de transpira]ie. Scoase o batist` [i î[i [tersefruntea. Oare era bucuros sau trist pentru c` r`mânea singur. Nu[tia s` r`spund`, dar se sim]i dintr-o dat` b`trân [i obosit.

Se a[ez` în fotoliu, ascultând radioul, a[teptând cina, cutoate c` nu-i mai era foame.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 69

***

Totul se învârtea în jurul ei. Propria voce suna nea[teptat deîndep`rtat`, ca [i când altcineva ar fi vorbit în locul ei. B`useprea mult, pentru c` Rupert îi tot umpluse paharul cu un vinalb, dulce, foarte pl`cut. Voia s` uite de tot ce se întâmplase cudomnul Cardew [i de faptul c` Tom nu era lâng` ea.

La petrecerea care se ]inea într-un restaurant zgomotos nuerau decât patru persoane: ea, Rupert, o tân`r` înalt` [isub]ire, cu alur` de model, pe nume Paula [i un tân`r foartevesel care se numea Peregrine.

– De ce poart` chelnerii fuste scurte [i sandale? întreb` ea,poate prea tare.

Ochii imen[i ai Paulei se fixar` asupra ei. – În Germania nu se pred` istorie?Maria se încrunt`, f`r` s` în]eleag` de ce tân`ra i se adresa

pe un asemenea ton. Poate pentru c` Rupert st`tea lâng` ea?Dar nu-i ceruse acest lucru [i nu-l putuse refuza atunci cândspusese c` trebuia s` protejeze interesele fratelui s`u.

– Ba da, se pred`, r`spunse ea scurt. – Acesta este Salonul Roman, interveni repede Rupert. Ca

s` se respecte istoria, b`rba]ii î[i expun picioarele. }i se paratr`g`tori?

– Nu, r`spunse ea. Nu sunt foarte frumo[i. Ar trebui s` fiuatras` de ei?

– Paula e atras`. Nu-i a[a, draga mea?– Îi prefer oricând în locul t`u, dragul meu!– Nu fi obraznic`!Paula b`tu din genele incredibil de lungi [i se adres` din

nou Mariei:

70 JANE BLACKMORE

– Spune-mi, \nv`]a]i [i despre Hitler? Vi se explic`am`nun]it procedeele lui de gazare?

Maria ro[i violent.– Nu, se r`sti ea. Dar sunt sigur` c-o s`-mi explici tu!– Eu? replic` ea, cu o voce t`r`g`nat`. De ce s`-mi bat eu

capul cu ignoran]a ta?Se întoarse c`tre b`rbatul de lâng` ea. – Hai s` dans`m. Compania asta m` plictise[te. Maria vru s` se ridice [i ea, dar Rupert îi puse mâna pe

picior [i o opri. – N-o lua în seam`, murmur` Rupert, umplându-i din nou

paharul. – Îmi vine s`-i scot ochi `ia, oricât de frumo[i ar fi, pufni

Maria. – Cred c` ai fi în stare! râse el amuzat.– Pe cuvântul meu!– De fapt, nu are nimic cu tine.– Atunci, de ce se poart` a[a de urât cu mine?– Pentru c` îi e fric` s` m` atace direct pe mine. – Îi e fric`? îl întreb` Maria, pe un ton u[or zeflemitor. De tine?– Pot s` fiu \nsp`imânt`tor, atunci când vreau. În ciuda ironiei lui, Maria în]elese c` nu glumea. Se

întoarse spre el [i sim]i, \n acea clip`, mâna lui mi[cându-se pecoapsa ei. F`r` nici un cuvânt, i-o \ndep`rt`.

– }ine-]i mâinile acas`!Rupert \i zâmbi fermec`tor.– Pentru o clip`, am uitat de Tom. Maria îl cercet` cu aten]ie. Rupert sem`na foarte mult cu

fratele s`u – [i totu[i era diferit. Cu Tom se sim]ea \n sigu-ran]`, pentru c` era precum Dubonnet-ul: onest, pl`cut la

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 71

privit, satisf`c`tor pentru minte [i suflet. În schimb, Rupertera ca vinul pe care i-l oferise domnul Cardew în cursul serii[i o tulburase profund.

– A[ fi vrut s` fiu eu \n avionul care te-a adus aici, îi spuseel, cu o voce [optit`, dulce ca mierea.

– Dar a fost Tom! r`spunse ea, încercând s` fie sever`.– P`cat!Cl`tin` din cap [i se l`s` pe sp`tarul scaunului.– O s` fiu foarte bogat! }i-ar fi mai bine cu mine...În fa]a privirii st`ruitoare [i a tonului fermec`tor, Maria se

sim]i pu]in tulburat`. – Ai o p`rere foarte bun` despre tine.– {i asta e ceva r`u?– Nu, zâmbi ea. Era arogant, plin de sine [i, totu[i, seduc`tor.– Dar Tom este cel care îmi place.– Toat` lumea îl place pe Tom, pentru c` este un tip cum-

secade. {i de[tept, recunosc. Dar eu sunt cel norocos. E maibine s` fii norocos decât de[tept. Stai pe lâng` mine, Maria,[i-am s`-]i ar`t cât de palpitant` poate fi via]a!

– M` tachinezi!– Nu, Maria. N-am fost nicicând atât de serios. – M` placi?– Foarte mult!– {i... Cum se spune? M` dore[ti?– Din prima clip` în care te-am v`zut. Se aplec` u[or spre ea. Asem`narea celor doi b`rba]i o

tulbur` pe Maria. Pentru o clip`, Maria î[i imagin` c` Tom eracel care o privea cu atâta c`ldur` [i... dorin]`.

– Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine? întreb` ea, vis`toare. El f`cu ochii mari.

72 JANE BLACKMORE

– În]eleg, spuse ea, înainte ca el s` r`spund`.Ironia ei era evident`. – Nu, nu în]elegi, încerc` Rupert s` se explice. Poate o s`

m` c`s`toresc, într-o bun` zi. Dar pân` atunci... nu exist` niciun motiv care s` ne împiedice s` ne distr`m.

– {i Tom?– El ]i-a vorbit de c`s`torie?Ea se înfior` [i se \ntoarse, pentru ca el s` nu-i vad` ochii

plini de lacrimi.– Cred c` am b`ut prea mult, spuse ea. Iar asta e o discu]ie

prosteasc`. – Hai s` mergem, \i [opti el la ureche.– Unde?– Acas` la mine. – De ce? întreb` Maria, cu r`ceal`.– Vreau s` vorbesc cu tine.– S`... vorbe[ti?– Nimic mai mult, î]i promit. Vorbim [i bem o cafea, dup`

care te duc acas`.– A[ vrea o cafea, spuse ea. {i pu]in` lini[te. Dar nu ai

ma[in`!– O s` lu`m un taxi. Ea accept`. Era abia miezul nop]ii [i nu voia s` se întoarc`

în camera ei, în singur`tatea ei. Atâta vreme cât era cu Rupert,putea s`-[i imagineze c` Tom era lâng` ea. Avea nevoie de asta!

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 73

Capitolul 9

Repara]ia ma[inii dur` mai mult decât crezuse Tom, iarorele trecuser` foarte greu. Abia la unsprezece [i jum`tatemecanicul îl anun]`:

– Cred c` asta a fost tot.Recuno[tin]a lui Tom lu` forma unui bac[i[ consistent.– Eu a[ lua-o pe autostrada 5, îl sf`tui mecanicul în timp ce

Tom urc` la volan. Am auzit c` cea]a e din ce mai groas`. – Mul]umesc, dar prefer drumul mai scurt. B`rbatul cl`tin` din cap.– E foarte periculos!Tom râse u[or.– Nu-]i face griji. O s-o iau c`tre autostrad` la primul semn

c` drumul nu e sigur. – Drum bun, amice!– Mul]umesc.Tom porni ma[ina, gândindu-se c` drumul pân` acas` avea s`

dureze o or`. Maximum dou`, dac` cea]a era într-adev`r deas`.Iar apoi, dup` câteva ore de somn, avea s-o întâlneasc` pe Maria.

Conduse cu aten]ie, p`strând o distan]` constant` fa]` dema[ina din fa]`. La un moment dat, luminile ro[ii ale ma[iniidisp`rur`. Mirat c` cineva putea conduce cu vitez` pe o vremeatât de rea, Tom încetini. Brusc, auzi un zgomot puternic [i un]ip`t, dar reu[i s` evite în ultima clip` coliziunea. În fa]a lui seciocniser` dou` ma[ini, iar Tom opri s` vad` dac` existaur`ni]i care aveau nevoie de ajutor.

***

Maria ezit` în fa]a u[ii.– Poate ar trebui s` m` duc acas`.– Dup` ce bei o cafea, insist` Rupert, deschizând u[a.Pentru c` podeaua se mi[ca amenin]`tor, Maria î[i spuse c`

era mai bine s` se a[eze. În plus, ardea de curiozitate s` vad`casa în care locuia Tom.

– Dup` ce beau o cafea, repet` ea, docil`.– A[a te vreau!Îl urm` printr-un hol îngust, apoi intrar` într-o camer`

luminat` doar de razele lunii.– N-a]i pl`tit curentul electric? chicoti ea.– Suntem doi b`rba]i care am jurat s` ne ]inem deoparte

de astfel de activit`]i burgheze.– Nu în]eleg ce spui, râse Maria. Înaint` cu pa[i nesiguri, iar Rupert o conduse [i o împinse

u[or pe o canapea joas`.– S` vedem dac` în]elegi asta... Muzic` lent`, lumin`

difuz`, noi doi...Ea încerc` s` se ridice, \ns` efortul era mult prea mare, iar

podeaua se cl`tina mult prea tare.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 75

– Nu aud nici o muzic`!– Asta se rezolv` foarte u[or. Ce ai vrea s` ascul]i?– Nu conteaz`.– The Beatles? întreb` el, în fa]a casetofonului.– Cine sunt `[tia?Rupert izbucni în râs.– Chiar c` e[ti de pe alt` lume, Maria! Beatles este o

institu]ie na]ional`!Muzica trupei invad` înc`perea, iar ea închise ochii,

\ncântat` de ceea ce auzea. Pe nea[teptate, sim]i buzele lui peste ale ei, dure [i reci. În

prima clip` r`mase nemi[cat`, dar imediat îi puse mâinile peumeri [i-l împinse cu toat` puterea ei. Rupert c`zu pe podea[i r`mase acolo, râzând. Ar fi [tiut cum s` procedeze dac` ar fiîncercat din nou sau dac` ar fi strigat la ea, dar râsul lui odezarm`. Izbucni [i ea într-un râs care-i aduse lacrimi pe obraji.

– Maria!Întoarse capul c`tre Rupert, care st`tea pe podea, cu

bra]ele în jurul genunchilor. – Da?– E[ti grozav`!– Grozav`?!– Minunat`! Excep]ional`! Te avertizez – chiar dac` Tom

te-a întâlnit primul, n-am s` cedez f`r` lupt`!Ea cl`tin` din cap.– Ca întotdeauna, nu în]eleg ce spui. – Atunci o s` vorbesc mai limpede. E[ti foarte dr`gu]`, iar

mie îmi plac fetele frumoase. Ai o personalitate puternic`, iarmie îmi plac fetele care cedeaz` greu. Pe scurt, te doresc!

Ea f`cea eforturi s`-[i ]in` ochii deschi[i.

76 JANE BLACKMORE

– Am... am b`ut prea mult vin.El întinse o mân` [i-o b`tu u[or pe obraz.– Nu-]i face griji. {tiu c` ai b`ut prea mult [i n-am s` profit

de asta. Vreau ca fetele cu care sunt s` fie perfect con[tientede faptele lor!

Se ridic` chiar în clipa în care casetofonul se opri.– Vrei cafea? Vrei s` mai ascul]i Beatles?– Da, mai vreau. {i vreau [i cafea.Se aplec` deasupra ei, dar n-o s`rut`.– M` placi, Maria?– Te plac, abia reu[i ea s` articuleze. {i-l plac [i pe Tom.

Totul e foarte confuz!– D`-mi o [ans` [i am s` te l`muresc! Ea se ghemui pe canapea, punând capul pe pernele moi. – Mi se învârte capul.– Stai lini[tit`. Am s` vin repede. Pleoapele erau prea grele, a[a c` închise ochii,

murmurând:– Tom? Vino mai repede... Am nevoie de tine!Când Rupert se întoarse, Maria era deja adormit`. Rochia ei

alb` str`lucea pe catifeaua canapelei, iar p`rul negru îi încadrachipul micu]. El o privi câteva clipe, apoi se duse în cameralui, \[i puse pijamaua [i se vârî în pat.

Era foarte potrivit`! î[i spuse el. Era exact ceea ce-i trebuia.Îndr`zneala [i pofta ei de via]` îi d`deau un aer susceptibil [ivulnerabil în acela[i timp. Nici dac` ar fi antrenat-o chiar el,n-ar fi putut ob]ine o tân`r` care s` corespund` atât de binecerin]elor lui.

Se întinse pe spate, aprinzându-[i o ]igar`, [i rev`zu înminte planul lor. De fapt, fusese ideea Paulei, dar avea s`-ielibereze pe amândoi.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 77

Cât despre Tom... Pentru o clip`, îl încerc` sentimentulvinov`]iei, dar îl alung` rapid. Tom era mai în vârst` decât el[i putea s`-[i poarte singur de grij`. În lupta acerb` numit`atât de nepotrivit „civiliza]ie" nu prea era loc de dragostefr`]easc`. Îl iubea pe fratele s`u, dar mai mult se iubea pe sine!

Iar Maria sem`na foarte mult cu el. {i ea [tia exact ce voia[i nu va l`sa pe nimeni s`-i stea în cale. Trebuia s` aib` grij`ca admira]ia fa]` de ea s` nu evolueze, punând în pericolplanul lor.

În minte îi veni chipul Paulei. Ea era femeia pe care [i-odorea, jum`tatea lui perfect`. Dac` toate lucrurile mergeaubine – [i nu aveau de ce s` nu mearg` – el [i Paula vor fiîmpreun`, în str`in`tate, în câteva s`pt`mâni.

***

Maria dormea lini[tit`, neatins` de gândurile celor treib`rba]i. Nu avea cum s` [tie c` era piesa central` din planullui Rupert, c` tinere]ea ei îl atr`gea ca un magnet pe LewisCardew, aflat la o vârst` critic`, [i nici c` Tom pleca de la loculaccidentului cu gândul la ea.

Un autoturism intrase practic sub un camion, iar Tom aju-tase la scoaterea r`ni]ilor din ma[in`, apoi c`utase un telefon[i chemase ambulan]a [i poli]ia.

Ajunse acas` la ora dou` a dimine]ii. De[i obosit, nu seputea gândi decât la momentul în care avea s-o vad` din noupe Maria, fata care îi umpluse mintea [i sufletul.

78 JANE BLACKMORE

Capitolul 10

– Tom! În sfâr[it, ai venit!– Paula? f`cu el ochii mari. Ce naiba cau]i aici?– Te a[teptam.– Pe mine?– {tiam c` vei veni în noaptea asta. – Dar de ce m` a[tep]i pe mine? întreb` Tom, stânjenit.

Unde e Rupert? – Acolo, ar`t` ea spre apartament. Cu Maria.Inima lui începu s` bat` mai repede. În minte îi venir` o

mul]ime de întreb`ri, dar t`cu [i vârî cheia în broasc`.– S` nu faci zgomot, îi [opti Paula.El îi arunc` o privire t`ioas` [i deschise u[a. Holul era

întunecat, dar nu se auzea nimic. Deschise u[a camerei [i priviîn întuneric. Lini[tea îl f`cu s` cread` c` nu avea motive despaim`. Lumina inund` înc`perea, iar ochii lui se fixar` asupracanapelei. Maria! Dormea pe canapea, ghemuit` ca un copil.Ce f`cea acolo? Unde era Rupert?

Din pricina luminii, Maria deschise ochii. Îl v`zu pe Tom [ichipul i se lumin`, fericit`. Oricât ar fi încercat, el nu reu[i s`vad` o urm` de vinov`]iei pe fa]a ei.

– Tom! s`ri ea în picioare.Înainte ca el s` poat` r`spunde, interveni Paula:– Unde e Rupert?Privirea ei se mut` de la unul la altul. – De ce m` întrebi pe mine? Eu am dormit!– Ai dormit! repet` pe un ton zeflemitor Paula.Maria se întoarse c`tre Tom. – Tom... Ce ]i-a spus persoana asta?El o privi cu aten]ie. Cea mai mare dorin]` a lui era s-o ia

în bra]e, dar cuvintele Paulei \l împiedicau s` fac` asta. – Unde e? repet` el întrebarea Paulei.Maria în`l]` b`rbia, mândr`.– Nu [tiu. – Nu [tii! pufni Paula. Ai fost singur` cu el mai bine de

dou` ore. Casa asta nu e un palat!– Am adormit, spuse Maria cu o voce pierdut`. Apoi se întoarse c`tre Tom.– Am ie[it la un restaurant, to]i patru, apoi eu am venit cu

Rupert aici, s` bem o cafea.– O cafea? interveni Paula, privind în jurul ei.Maria îi urm`ri privirea [i în]elese c` tân`ra c`uta cea[ca.– Cred c` am adormit înainte ca el s-o fac`, încerc` s`

explice. Eram foarte obosit`.– {i beat`! Nu m` mir c` nu-]i aminte[ti ce s-a

întâmplat. – Ba îmi amintesc, o înfrunt` ea. Nu s-a întâmplat nimic.

Nimic din ceea ce sugerezi tu!

80 JANE BLACKMORE

Din nou, Paula râse scurt, batjocoritor. Maria trecu de ea [ise opri în fa]a lui Tom.

– Tom...El o privi cu aten]ie, gândindu-se c` Maria nu-l putea privi

în ochi cu atâta sinceritate dac` se [tia vinovat` de ceea ce oacuza Paula. Dar oare o cuno[tea pe tân`ra aceasta? Nu [tiadespre ea decât c` o iubea...

– Te duc acas`, spuse el cu r`ceal`.– Nu înainte s`-l vezi pe Rupert, strig` ea. Dac` nu m` crezi

pe mine, poate o s`-l crezi pe el. Trebuie s` fie în camera lui.Se r`suci iute pe c`lcâie, dar î[i d`du seama c` nu [tia în ce

direc]ie trebuia s-o ia.– Care e camera lui?– Care e camera lui? repet` Paula, în b`taie de joc.– Nu [tiu, spuse ea, cu t`rie. Îns` sunt sigur` c` tu [tii!Cele dou` tinere se privir` câteva clipe – Maria, mândr` [i

sfid`toare, Paula încercând s`-[i p`streze calmul. – M` duc eu dup` el, interveni Tom.– Nu [tiu ce joc faci, spuse Maria dup` ce r`maser`

singure. – Joc? se r`sti Paula. Tu e[ti cea care...Dar Maria n-o l`s` s` continue. – Nu po]i s` m` p`c`le[ti. {tiu foarte bine, a[a cum [tii [i

tu, c` între Rupert [i mine nu s-a întâmplat nimic.Se apropie de Paula [i î[i fix` privirea în ochii ei mari,

negri. – {tiai c` sunt aici, nu? De unde [tiai? Noi nu ]i-am spus!– V-am v`zut, recunoscu ea.În vocea ei se citea gelozia.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 81

– Am v`zut cum v-a]i purtat la restaurant. Dac` ai de gânds` strici rela]ia mea cu Rupert, s` nu te mire c` o s`-]i facprobleme cu Tom.

Se îndep`rt` când Tom reveni în înc`pere.– Rupert vine imediat. Tom î[i aprinse o ]igar`, iar Paula r`mase în picioare,

lâng` fereastr`. Dându-[i seama c` este descul]`, Maria î[ilu` pantofii pe care-i l`sase lâng` canapea [i se înc`l]`.Rupert intr`, îmbr`cat cu un halat de cas` de un ro[uaprins.

– Bun`, Paula, salut` el, complet relaxat. Frumos dinpartea ta s` treci pe aici!

C`sc` prelung, semnificativ.– Chiar dac` e cam târziu...Apoi se întoarse c`tre Maria.– Când am venit s`-]i aduc cafeaua, am v`zut c` adormise[i,

a[a c` m-am dus [i eu la culcare. Maria c`ut` privirea lui Tom. – Acum m` duci acas`? – O, nu! strig` Paula, înaintând în mijlocul camerei. Nu

scapi a[a u[or!– Ajunge, Paula, interveni Tom. – Dac` ]ie nu ]i se pare un lucru important, mie mi se pare!– Faci cum vrei, spuse el. Hai s` mergem, Maria. Ea travers` camera [i se opri în cadrul u[ii. – Noapte bun`, Rupert. Mul]umesc c` m-ai invitat la

petrecere. Îmi pare r`u c` prezen]a mea aici a sup`rat-o pePaula.

El îi zâmbi.

82 JANE BLACKMORE

– A fost o petrecere reu[it`. Maria se uit` spre Paula, dar privirea dur` a tinerei o f`cu

s` se întoarc` rapid [i s` ias` din camer`. Tom o urm` [icoborâr` împreun` sc`rile. Când ajunser` în strad`, Mariatrase aer adânc în piept.

– Acum e mai bine. Pot s` respir!El intr` în ma[in`, apoi deschise din interior portiera ei.

Porni motorul [i ie[i pe [osea f`r` s-o priveasc`.– Am vrut s` fiu al`turi pe tine.– Cu Rupert? întreb` el, f`r` s` se uite la ea. – Nu pot s`-]i explic. Dac` nu în]elegi...– Nu în]eleg. – Acolo era casa ta, spuse ea încet, cu o voce cald`. Tu

erai departe [i am crezut c`, dac` o s` v`d undelocuie[ti...

Vocea i se frânse. Se uit` c`tre el [i v`zu, pentru primadat`, cearc`nele adânci [i-[i d`du seama cât de obosit era. Arfi vrut s`-l mângâie [i s`-l s`rute, dar nu îndr`znea s` seapropie de el.

– Tom...– Nu spune nimic, Maria.– Trebuie! Trebuie s` te fac s` în]elegi!El nu r`spunse. – Te rog, Tom! M`car las`-m` s`-]i spun c`-mi pare r`u.– Pentru ce? Zâmbetul lui amar o \nfurie.– Pentru efortul pe care-l faci ca s` m` duci acas`, pufni ea.Îns` regret` imediat aceast` ie[ire.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 83

– Nu e nici o problem`. T`cerea cre[tea între ei ca un zid de netrecut. Îi venea s`

plâng`, dar încerc` din toate puterile s` se st`pâneasc`. De ces` plâng` pentru b`rbatul acesta?

El opri în fa]a casei, f`r` s` opreasc` motorul. – O s` ne mai vedem? întreb` Maria, pe jum`tate sup`rat`,

pe jum`tate speriat` de un eventual r`spuns negativ. – Nu [tiu.– Ei bine, eu [tiu, strig` ea. Dac`... Tom o întrerupse. – Gata, Maria. Ajunge! Sunt foarte obosit. O s`-]i telefonez

mâine diminea]`. În]elegând c` nu mai era nimic de spus, Maria coborî din

ma[in`. Nici nu închise bine u[a, c` Tom demar` în tromb`.Cu pa[i mici, se îndrept` spre cas`. Sim]ea c` pierduse cevadrag [i foarte important. Voia, cu adev`rat, s`-l cunoasc` peTom [i nu [tia cum s` procedeze când tr`irile, sentimentele oinvadau.

Când deschise u[a de la intrare, v`zu c` în salon lumina eraînc` aprins`. Nu, se rug` ea în gând. Nu mai vreau o alt`discu]ie în noaptea asta!

– Unde naiba ai fost? se n`pusti Lewis asupra ei. – Nu m-am gândit c` o s` v` face]i griji din pricina mea. – Nu? {tii c` e ora trei?– A[a de târziu?– Maria...Se opri, dându-[i seama c` nu avea nici un drept s` se

poarte a[a cu ea. – Sunt responsabil pentru tine atâta vreme cât e[ti în

serviciul meu.

84 JANE BLACKMORE

– N-o s` se mai întâmple. Lewis se încrunt`. Maria plecase de acas` vesel` [i plin` de

entuziasm, dar se întorsese sup`rat`.– Cred c` e[ti obosit`, spuse el. Eu, unul, sunt! Hai, la

culcare!Ea î[i ridic` privirea spre el, c`utând în]elegere.– N-am f`cut nimic. M` crede]i?Lewis î[i c`ut` cuvintele. – Ce faci atunci când nu e[ti în casa asta e treaba ta. Dar,

data viitoare, vreau s` te întorci pân` la miezul nop]ii. Maria î[i mu[c` buza. Paula, Tom, acum [i domnul Cardew

– nici unul n-o asculta! Paula o privise cu gelozie, Tom cu dis-perare, iar acum domnul Cardew se uita la ea cu resemnare.To]i erau împotriva ei! To]i, cu excep]ia lui Rupert. {i, pentruc` n-o credeau, data viitoare se va purta exact a[a cum sea[teptau ei s` se poarte!

– Poate a]i vrea s` plec, spuse ea, cu am`r`ciune.– S` pleci?– Se pare c` nu m` port a[a cum v-a]i fi dorit. – Maria...F`cu un pas c`tre ea [i întinse mâna, dar [i-o retrase în

ultima clip`. – Nu fi prostu]`! Am nevoie de tine. Cu to]ii avem, se

corect` el repede. – Dar nu crede]i c` v` spun adev`rul. Nimeni nu m`

crede! – Prin urmare, asta e, zâmbi el în cele din urm`. O ceart`!

Ascult` sfatul unui b`rbat care-]i poate fi tat`: du-te la culcare.Mâine diminea]` o s` te sim]i mult mai bine.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 85

– Da?– A[a e întotdeauna. O s` vezi. El o s` vin` aici, o s` ie[i]i

în ora[... Totul o s` fie uitat. – Chiar crede]i asta? – Nu po]i s` calci numai pe petale de trandafiri.– Trandafiri în noiembrie? întreb` Maria, nedumerit`.– E un vech proverb englezesc, explic` el. Nu po]i s`

iube[ti f`r` s` te [i cer]i.– Nu?– Nu, spuse el hot`rât. Închise lumina în salon [i se \ndrept` spre sc`ri. – Hai, la culcare. B`ie]ii or s` te trezeasc` foarte devreme.– Noapte bun`, domnule Cardew.– Noapte bun`, Maria. Ce u[or e s` dai sfaturi, î[i spuse el în timp ce urca sc`rile.

{i ce greu era s` le urmezi! Se întinse în pat, gândindu-se laMeg. Trebuia s` aib` r`bdare cu ea. Dar trebuia s-o conving`s` vin` acas` cât mai repede, pentru binele tuturor.

În camera ei de la mezanin, Maria st`tea de asemeneaîntins` în pat, încercând în zadar s` adoarm`. Era mult preatulburat` ca s`-[i g`seasc` lini[tea.

86 JANE BLACKMORE

Capitolul 11

A doua zi diminea]`, Tom nu telefon`. Maria î[i f`cu de lucru prin buc`t`rie, preg`tind micul

dejun. Domnul Cardew încerc` s-o provoace la vorb`, dar eab`u o cafea [i plec` în camera copiilor cât putu de repede.Hr`nitul [i schimbatul bebelu[ilor o ]inu ocupat`, dargândurile ei colindau.

La nou` f`r` zece minute, în camera copiilor intr` o tân`r`.– Bun`, Maria. Eu sunt June. Înalt` [i rotofeie, aducea cu ea un aer de normalitate de

care Maria avea mare nevoie. – Hei, ce face b`iatul meu? Îl lu` în bra]e pe Blake.– M` ocup eu de el. Lewis mi-a spus c` e[ti liber` ast`zi. – Nu m` gr`besc, domni[oar` Thorpe, spuse Maria printre

din]i. – Domni[oar` Thorpe?Râsul ei s`n`tos umplu camera.

– Spune-mi June!Maria o privi în timp ce-i d`dea de mâncare lui Adam,

uimit` de exuberan]a tinerei. Oare ea avusese vreodat` atâtapoft` de via]`? În momentul de fa]`, acest lucru i se p`reaimposibil.

Începu s` strâng` lucrurile împr`[tiate prin înc`pere. – N-ai de gând s` te schimbi, Maria?Se uit` la blugii [i la tricoul ei.– S-ar putea s` nu mai ies în ora[. – Te-a l`sat balt`?– Nu [tiu, r`spunse ea sincer`.– B`rba]ii `[tia! explod` June. To]i sunt la fel! Ni[te bestii

egoiste, dar avem atâta nevoie de ei... S` nu pui la inim`! Uitece fac ei – ori te las` balt`, ori te pricopse[ti cu o mogâldea]`ca asta!

Ridic` bebelu[ul, b`tându-l u[or pe spate. – Da, râse c`tre el. Cu unul ca tine!– Nu-]i plac b`rba]ii? întreb` Maria, amuzat`. – Ba da, dar la plural! Adic` îmi plac foarte mul]i b`rba]i [i

nici unul în particular. O s` tr`iesc din plin [i o s` mor latreizeci de ani! {i n-o s` accept ca vreun b`rbat s` m` trans-forme într-o bon` pentru nu [tiu câ]i copii! {i nici s` m`trimit` la balamuc, ca pe biata Meg!

– La balamuc? repet` Maria, ridicând sprâncenele.– Da, la spitalul de nebuni, explic` June, râzând de

expresia uimit` a tinerei fete. Are o perioad` de... r`t`cire.Picioarele Mariei începur` s` tremure [i se prinse de

marginea p`tu]ului ca s` nu cad`.

88 JANE BLACKMORE

– Vorbe[ti serios?– Foarte serios.– Dac` e a[a, sunt sigur` c` n-are nici o leg`tur` cu domnul

doctor. El este atât de bun, de amabil, de în]eleg`tor!June se încrunt`.– S` nu-mi spui c` a încercat vechea figur`!– Ce figur`?– {tii bine...June î[i ingro[` vocea, încercând s`-l imite pe doctor:– So]ia mea nu m` în]elege!Maria cl`tin` din cap.– Nu mi-a vorbit de so]ia lui niciodat`.– Nu-i timpul trecut, zise June cu ironie.– Nu-]i place domnul Cardew.– Îl ador! Ca toat` lumea, de altfel. Dar ascult`-mi sfatul:

nu te l`sa p`c`lit` de farmecul lui. La urma urmei, Lewis eb`rbat, iar tu e[ti o tân`r` foarte atr`g`toare.

Momentul de seriozitate fu dep`[it repede.– Nu m-a[ m`rita cu Lewis nici pentru to]i banii din lume!

râse June.U[a se deschise pe nea[teptate.– Mi-am auzit numele?June era impasibil`.– Vorbe[ti de lup!Lewis se întoarse c`tre Maria. – Ce ]i-a spus?– Nimic, r`spunse ea f`r` s`-l priveasc`.– Nimic, repet` June. Discutam [i noi...– N-o lua în seam`, o sf`tui Lewis. Cred c` nu [i-a revenit

complet dup` accidentul de ma[in`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 89

Cei doi se ironizau ca doi prieteni vechi, iar Maria aveaimpresia c` locul ei nu este acolo. Î[i aminti momentul cândse apropiase de el [i-l provocase s-o s`rute [i se sim]ea extremde ru[inat`.

– M` duc s`-l pun pe Adam în c`rucior.Cu bebelu[ul în bra]e, ie[i din camer`. Totul era atât de

încurcat, dificil, complicat! Sunetul soneriei \ntrerupse gân-durile ei sumbre. Din doi pa[i, fu la u[` [i o deschise, cu inimab`tându-i nebune[te. Venise!

– Bun`, Maria.Inima lui i se strânse când o v`zu în cadrul u[ii, cu un

bebelu[ în bra]e. – Ai venit!– Sigur c` da.– Dar telefonul... ai spus c`...El o întrerupse.– Iei [i copilul la plimbare?– Nu!Se \ntoarse [i-l puse repede \n c`ruciorul aflat pe hol.– Intr`.– Te a[tept în ma[in`.– M` schimb [i vin imediat.O privi alergând c`tre camera ei. Avea în minte imaginea ei

când îi deschisese u[a [i era convins c` n-ar fi putut s` aib` oprivire atât de luminoas` dac` b`nuiala Paulei ar fi fostadev`rat`. {i totu[i, nu-[i putea scoate din minte faptul c`fusese singur` cu fratele lui, în casa lor.

– Intra]i, domnule Drake. Tom tres`ri, luat prin surprindere de cuvintele lui Lewis.

90 JANE BLACKMORE

– Nu, mul]umesc. O a[tept pe Maria, dar mi-a spus c ̀vine repede. Lewis ezit` câteva clipe.– A[ vrea s` vorbim pu]in despre ea.Se \ntoarse [i intr` în salon, iar Tom se v`zu nevoit s`-l

urmeze. – Ei bine? întreb` el, stând în cadrul u[ii.Lewis se sprijini de c`min.– I-am spus Mariei c` nu accept s` se întoarc` la ore atât de

târzii. Tom îl studie cu aten]ie. În afara polite]ei des`vâr[ite, era

ceva ce îl deranja. – Sunt într-o pozi]ie dificil`, continu` Lewis. So]ia mea este

plecat`, iar eu sunt \ngrijorat din pricina Mariei.– Îngrijorat? întreb` Tom, fixându-l cu privirea. – Vreau s` spun, responsabil pentru ea. – În]eleg, morm`i el. – Sunt sigur c` ave]i impresia c` m` amestec \n treburile

altora, dar vreau ca Maria s` se întoarc` acas` la o or`rezonabil`.

Înainte ca Tom s` r`spund`, Maria veni în fug` pe hol.Purta cizme \nalte, negre [i un pardesiu verde. Ochii \i eraustr`lucitori, dar cearc`nele îi dezv`luiau lui Tom c` avusese onoapte alb`.

– N-am întârziat mult, nu-i a[a? întreb` ea, cu respira]iaîntret`iat`.

Se uit` la cei doi b`rba]i care se priveau t`cu]i.– S-a întâmplat ceva?– Nu, nimic, r`spunse Tom. O lu` de bra], iar Maria se lipi de el.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 91

– Am s` ]in minte, domnule Cardew, spuse Tom. Lewis sim]i o strângere de inim` când îi v`zu împreun`.

Erau atât de tineri, atât de potrivi]i!– Distrac]ie pl`cut`! – O s` v` descurca]i f`r` mine? \ntreb` Maria.– O s` încerc`m, îi zâmbi el.Tom o trase u[or c`tre ie[ire [i coborî sc`rile repede, dup`

pasul impus de ea. – Ast`zi mai e[ti sup`rat pe mine?– N-am fost niciodat` sup`rat pe tine. Ea izbucni în râs. – Atunci, n-a[ vrea s` te v`d când ai s` fii cu adev`rat

sup`rat. Unde mergem? Dar nu-l l`s` s` r`spund`.– Nu conteaz`! Vreau doar s` fim împreun`! Era o zi rece, în ciuda soarelui care se reflecta în oglinda

lacului.– Uite! strig` ea, cu obrajii ro[ii, ar`tând c`tre o pas`re

alb`. Cum se spune în englez`?– Leb`d`.– Leb`d`... E foarte frumoas`.– A[a e, aprob` Tom, privind-o pe Maria.Se întoarse c`tre el [i, pentru o clip`, lacul [i copacii

disp`rur`. Nu mai existau decât ei doi – singuri, dar împre-un`. Erau atât de aproape, încât cuvintele nu-[i avea rostul.

Vraja fu rupt` de o minge aruncat` de un copil. Se lovi depicioarele Mariei [i ea \ncerc` s-o prind`, dar nu reu[i. Serostogoli c`tre lac [i, în ciuda încerc`rilor lui Tom, alunec`în ap`.

92 JANE BLACKMORE

– Mingea mea! strig` un b`ie]el. – }i-am spus s` nu te joci atât de aproape de ap`, îl cert`

tat`l s`u. Asta e, s-a dus! N-are rost s` mai plângi!Îl lu` de mân` [i se îndep`rtar`, iar Maria urm`ri cu

privirea mingea portocalie.– Eu am pierdut odat` o b`rcu]`. {tiu cum se simte

b`ie]elul. – Maria, spuse el brusc, te iubesc. Ea încremeni. P`rea c` nimic nu se mai mi[c` \n jurul ei –

nici leb`da, nici mingea, nici vântul. Î[i ridic` privirea c`tre el[i citi aceea[i m`rturisire în ochii lui. Oare putea s`-i r`spund`la fel?

– Maria ... Ai auzit ce-am spus?Ea trase aer în piept.– Da, am auzit.– {i?Chipul ei se înnegur` o clip`.– Asear` nu sim]eai asta, încerc` ea s` evite r`spunsul.

Tom, î]i dau cuvântul meu c` nu s-a întâmplat nimic. Dar eu...a[a sunt eu. {tiu c` te-a[ r`ni [i nu vreau asta.

– Nu vreau s` vorbim despre asta.– Dar trebuie s` vorbim!El îi c`ut` privirea.– Nu te învinov`]esc pe tine. – Nu cred c` sunt preg`tit` pentru o astfel de dragoste,

spuse ea \ncet.– D`-mi o [ans`, Maria. N-o s` te gr`besc. Încerc` s`-i zâmbeasc`.– M` placi, nu-i a[a?– Cred... c` te iubesc.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 93

– Crezi?– Cum pot s` fiu sigur`?– Dar eu sunt sigur. Se privir` în t`cere câteva clipe. – Când ]i-am m`rturisit dragostea mea, n-ai r`spuns. Iar

când ai spus ceva, ai vorbit despre Rupert!– Pentru c` [tiu c` te gânde[ti la el.– Tu te gânde[ti la el!– O, Tom! Vezi cum stau lucrurile?– Da, încep s` \n]eleg, spuse el cu am`r`ciune. Cred c` ]i

se pare o prostie s` fiu atât de gelos, s` te iubesc atât de mult...Am stat împreun` doar câteva ore.

– Tom...Se dep`rt` de ea cu pa[i mari. Maria r`mase uitându-se

dup` el. Nu [tia dac` ce sim]ea ea era dragoste, dar absen]a luio f`cea s` se simt` extrem de singur`.

– Tom!Alerg` dup` el, dar Tom nu se opri [i nici m`car nu-[i

întoarse privirea. Încerc` s` ]in` pasul, dar distan]a dintre eise m`rea.

– Tom! Nu mai pot! abia reu[i s` strige. El se opri la câ]iva metri în fa]a ei. Maria respira cu greu-

tate, iar ochii îi str`luceau. Se apropie [i o prinse cu putere deumeri.

– Maria !– Da?– Nu-l l`sa pe Rupert s` intervin` între noi.– Dar nu este. Jur!Strânsoarea lui era puternic`, dar Maria nu lu` în seam`

durerea.

94 JANE BLACKMORE

– E a[a cum ]i-am spus, explic` ea. Am vrut s` fiu lâng`tine, aproape de tine. Dar e ca [i cum tu... ca [i când cineva neîmpiedic` s` fim împreun`.

– {i eu simt acela[i lucru, spuse el. Faptul c` te-am g`sitacolo... [i insinu`rile Paulei... Îl cunosc pe Rupert!

– Poate, [opti ea, o s` m` crezi, dac` o s` m` s`ru]i acum. Privirea lui cercet` cu aten]ie fiecare tr`s`tur` a chipului ei.– Nu vrei?– Vreau, r`spunse el.Maria se ridic` pe vârfuri [i-i înconjur` gâtul cu bra]ele. Se

lipi de el [i îl s`rut` u[or, abia sim]it. Tom o prinse în bra]e [io ]inu lâng` el.

– Maria, gemu el. E[ti sigur`?Ea îl s`rut` din nou, cu mai mult` îndr`zneal`, iar Tom îi

r`spunse, pe deplin con[tient de c`ldura trupului ei. – Acum crezi c` sunt sigur`?– Sper, spuse el, r`gu[it. Pentru c` dac` nu e a[a...– Du-m` acas` la tine, îi ceru Maria, depunând s`rut`ri

u[oare pe obrajii lui. Am s`-]i ar`t!El îi s`rut` palmele.– Rupert s-ar putea s` fie acas`.– În cazul `sta, o s`-l trimitem în ora[.El o strânse în bra]e, îngropându-[i fa]a în p`rul ei m`t`sos.– S` mergem.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 95

Capitolul 12

Cump`rar` pui, maz`re congelat`, fructe [i înghe]at`.Simplul fapt c` erau împreun` \i bucura pe amândoi,f`cându-i s` râd` de lucruri m`runte [i s` nu vad` pe nimeniîn jurul lor.

Înainte s` intre în apartament, Maria îl v`zu pe Tom\nclinând pl`cu]a de metal pe care scria „Tom [i RupertDrake". Gestul i se p`ru familiar, de[i n-ar fi putut explicamotivul.

– De ce ai f`cut asta?– E un semnal pentru Rupert. O conven]ie ca s` în]elegem

c` cel care este în cas` nu vrea s` fie deranjat. – A f`cut [i el acela[i lucru asear`? \ntreb` ea, nesigur`.– Da.– Tom... Acum în]eleg de ce erai a[a îngrijorat. Îl mângâie pe bra]. – Nu [tiam c` a f`cut asta.– Hai s` uit`m de Rupert [i de tot ce s-a întâmplat asear`. – Mi-ar pl`cea, oft` ea.

– Atunci, s` nu mai vorbim niciodat` despre asta. – Un singur lucru mai vreau. Spune-mi c` m` crezi!– Te cred, r`spunse el, foarte serios. Apoi schimb` subiectul:– Cine o s` fie buc`tarul?– Hai s` g`tim împreun`. Deschise u[a [i-i ar`t` unde era situat` buc`t`ria. – Vrei s` bei ceva?– Cred c` mi-ar prinde bine. Privirea lui o tulbur` [i se duse în salon.– Poveste[te-mi despre tine, îi ceru ea.Dintr-odat`, era nelini[tit`, tulburat` [i nu-[i g`sea locul. – Ce vrei s` [tii?– Totul!Cum de putea s` aib` o voce atât de calm`, când trupul ei

sim]ea atât de multe?– Cum erai când ai fost mic?– Îngrozitor!– Nu pot s` cred. Se apropie de fereastra unde st`tea ea [i-i oferi un pahar de

bere rece.– Ba da, a[a am fost, zâmbi el. Munceam mult, aveam o

mul]ime de vise.– {i asta e îngrozitor?– Sunt obi[nuit s` muncesc, Maria. Eu n-am primit

niciodat` nimic a[a, din cer!– Unde lucrezi acum?– La departamentul „Export" al unei firme de automobile. – E[ti un tip de[tept, spuse ea, ridicând privirea spre el.

Probabil câ[tigi o mul]ime de bani. El cl`tin` din cap, zâmbind în]eleg`tor.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 97

– Nu m` ridic la preten]iile tale.– N-am vrut s` spun asta, spuse ea repede.– Nu?Ea î[i coborî privirea [i se plimb` prin camer`. Oare chiar

a[a era? Îl iubea suficient de mult pentru ca venitul lui s` nuconteze? Pusese acea întrebare doar pentru c` voia s` [tie câtmai multe despre el?

– V`d toate lucrurile astea, f`cu ea un gest larg cu mâna.{tiu c` nu sunt ieftine.

– Toate astea sunt ale lui Rupert, spuse el, \ncordat.Maria se întoarse c`tre el, cu degetul ar`t`tor la buze.– Am stabilit c` n-o s` vorbim despre fratele t`u.– Se pare c` tot revenim la el, râse Tom u[or. Are un mare

succes la femei. De la [aptesprezece la [aptezeci de ani!Bunica noastr` i-a l`sat mo[tenire toat` mobila [i cinci mii delire.

– Foarte urât din partea ei!Tom ridic` din umeri.– Mie mi-a spus c` este un tip norocos, zise Maria.– Nu la fel de norocos ca mine, spuse el. O lu` de mân` [i o conduse c`tre canapea. El se a[ez`, dar

Maria r`mase în picioare, brusc speriat`.– Mai bine m` duc s` preg`tesc ceva de mâncare.– Mai târziu.Ea ced` [i se a[ez` pe marginea canapelei.– Vino lâng` mine.Maria îl privi. Bra]ul lui se sprijinea pe sp`tarul canapelei,

privirea calm` era a]intit` asupra ei, iar pe buze îi ap`ruse unzâmbet. Teama ei disp`ru. Se apropie de el, dar paharul seînclin` prea mult în mâna ei [i câteva pic`turi de bere c`zur`pe fust`.

98 JANE BLACKMORE

– Neîndemânatico!– Nu-i nimic.– D`-mi voie s` te [terg eu.Cu o batist`, [terse u[or locul de pe fusta ei. Atingerea lui

o înfiora, iar Tom sim]i acest lucru. F`r` nici un cuvânt, îi lu`paharul din mân` [i-l puse pe mas`, lâng` al lui.

Se aplec` spre ea, iar pentru Maria nu mai existau decâtbuzele lui, bra]ele lui, ochii lui. Se l`s` pe spate, pe pernelemoi ale canapelei, [i-l ]inu aproape de ea, bucurându-se detrupul lui puternic. Mângâierile lui p`reau vr`jite, f`când-os`-i r`spund` a[a cum nu [tiuse c` era în stare. Se topea subatingerea lui, iar vocea lui groas`, profund`, care-i [opteanumele o umplea de dorin]`. Se arcui, f`r` team` [i ru[ine,lipindu-se de el.

– Tom!Brusc, el se dep`rt`. Maria deschise ochii, f`r` s` în]eleag`

ce se întâmplase.– Ce e?– E[ti minunat`!– De ce te-ai oprit?Mâna lui îi dezmierd` o [uvi]` de p`r.– Pentru c` te iubesc.– {i eu te iubesc! strig` ea. Dar asta nu înseamn` c` nu mai

vreau s` te s`rut. El se ridic` [i-i oferi paharul.– Poftim. O b`utur` rece î]i va prinde bine.Maria î[i strânse picioarele sub ea [i accept` paharul. – Unde am gre[it?– N-ai gre[it cu nimic, îi zâmbi el. Ai fost minunat`.– Nu ]i-a pl`cut s` m` s`ru]i?– Maria... Nu [tii ce efect ai asupra mea?

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 99

– Atunci... Dac` tu vrei... {i vreau [i eu...Privirea lui o f`cu s` se opreasc`. Nu gre[ise cu nimic, dar

vraja se rupsese. – D`-mi mâna, Maria. Sim]i atingerea cald` a degetelor lui.– Mi-ai spus c` sunt primul b`rbat din via]a ta.– A[a e.– Înseamn` c` am o responsabilitate fa]` de tine.– Nu [i dac` spun c` te iubesc.– M` iube[ti?– Da! Da!– Suficient ca s` ui]i de banii pe care-i vrei?Ea râse u[or.– S`pt`mâna trecut` eram foarte tân`r`!– {i acum?– Acum [tiu c` te iubesc [i dac` ai fi îngrijitor. El t`cu pre] de câteva clipe, jucându-se cu degetele ei. – {tiu c` s-ar putea s` m` consideri de mod` veche, dar nu

vreau s` fac dragoste cu tine acum, cu prima ocazie. Simt c`între noi poate fi mai mult decât o simpl` aventur`.

Inima ei se opri o frac]iune de secund`. Crezuse c`-l iube[tecând o dusese pe culmi ale pl`cerii ne[tiute pân` atunci, darcuvintele lui îi ar`tau c` rela]ia lor era mult mai complex`.

– Nimeni nu mi-a vorbit a[a, [opti ea.– }i-am spus c` sunt un tip îngrozitor de serios. – Îmi place. M` faci s` m` simt cu adev`rat dorit`. Ridic ̀mâna [i-l mângâie pe obraz, f̀ r̀ s -̀[i poat̀ st̀ pâni lacrimile. – Nu plânge. Scump` Maria, nu plânge!– Nu m` pot st`pâni! Sunt atât de fericit`! N-am crezut

niciodat` c` pot s` fiu atât de fericit`! Tom se aplec` spre ea [i o s`rut`, [tergându-i, cu buzele

lui, lacrimile de pe obraz.

100 JANE BLACKMORE

– Nici eu.Zâmbetul lui era plin de dragoste. – Hai s` mergem în buc`t`rie. Ne a[teapt` puiul!– Mi-e foame, spuse ea brusc.– {i mie.Urmar` câteva ore pline de veselie. Era ca [i cum discu]ia

despre Rupert, valul de pasiune [i decizia comun` de a a[teptafuseser` etape necesare pentru ca rela]ia lor s` fie mai strâns`[i mai deschis`.

– E[ti foarte frumos, îi spuse ea la un moment dat.– Iar tu e[ti plin` de gr`sime. Lu` un [ervet [i o [terse pe obraz. – Nu mai pot! se plânse ea. A fost cea mai bun` mas` pe

care am mâncat-o vreodat`!– Normal, dac` ai mâncat trei sferturi din pui!– Mincinosule! Tu ai mâncat mai mult de jum`tate.

Oricum, puiul `sta ne une[te!– Ce idee nebuneasc`!– Da, dragule, sunt nebun`. Nebun` de fericire!Pe nea[teptate, se aplec` spre el [i-l s`rut` pe gât.– De mult voiam s` fac asta!– Nebuno! râse el. Adu înghe]ata.– Nu mai pot! Mâna lui se a[ez` pe abdomenul ei. – Da, ar fi mai bine, o tachin` el. Cred c` te-ai cam îngr`[at.– Nu-i adev`rat!– Vrei cafea?– A[ vrea s` dorm, pentru c` azi noapte n-am închis un ochi.– Nici eu.Tom se duse pe canapea [i-[i deschise bra]ele, invitând-o.

Ea se desc`l]` gr`bit` [i alerg` în bra]ele lui. Îi desf`cu cravata[i apoi deschise c`ma[a, punându-[i palma pe pieptul lui cald.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 101

– Sunt atât de fericit`! {tiu c` am mai spus, dar a[ vrea s-orepet la nesfâr[it.

– Spune-o de câte ori vrei, zâmbi el, s`rutând-o pecre[tetul capului.

– O s` fie întotdeauna ca acum?– Nu vorbi. – O s` fie? El oft`.– Nu exist` decât prezentul, Maria. – Dar prezentul se transform` în viitor.– Femeile! bomb`ni el. Nu [tiu niciodat` când s` tac`!– Nu vreau s` dorm! Vreau s` vorbim despre noi. Bra]ul lui se încord` în jurul ei [i-i puse un deget pe buze.

Maria îl mu[c`, în joac`, [i ced`.– Bine, dormim. Dar, mai întâi, s`rut`-m`!– Dac` trebuie...– Trebuie!El o s`rut` blând, cu tandre]e.– Acum e[ti mul]umit`?– Pentru moment.– Atunci, taci!– A[ t`cea, dac` nu m-ai mai întreba tu nimic!Amândoi c`zur` în bra]ele somnului cu zâmbetul pe buze.

102 JANE BLACKMORE

Capitolul 13

Maria alerga din ce în ce mai tare, urm`rit` de ceva. Nuîndr`znea s` se uite înapoi, dar îi sim]ea prezen]aamenin]`toare. Trebuia s` ajung` la Tom, dar cineva o împie-dica. Nu vedea cine, dar era sigur` c` este Rupert. Îl striga dintoate puterile pe Tom, dar el n-o auzea.

– Maria!Îi r`spunsese!– Treze[te-te! Lini[te[te-te, draga mea. Sunt aici!Maria deschise ochii, l`sând în urma ei teroarea neagr`

care o cuprinsese. Camera era întunecat` [i, în primele clipe,nu [tia unde se afl`.

– Întotdeauna strigi a[a?– Nu [tiu, r`spunse ea, sincer`. N-am mai dormit niciodat`

al`turi de un b`rbat. Cât e ceasul?– Stai pe mâna mea.Ea se r`suci, iar Tom î[i trase mâna.

– {apte [i jum`tate, spuse el, uitându-se la ceas. Pentru ofat` atât de micu]`, e[ti cam grea!

– D`-mi voie, se oferi ea.Se a[ez` \n genunchi [i-i mas` mâna.– E mai bine?– Mult mai bine. – Ce mult a[ vrea s` fac o baie!– Dar po]i s` faci, r`spunse el.– Da?– Du-te. Eu o s` strâng [i o s` sp`l vasele.– Ar trebui s` te ajut [i eu.– Ar trebui, dar te data asta te scutesc, zâmbi el. M` duc s`

dau drumul la ap`.– Pot s`-mi las rochia în camera ta? – Sigur. O s`-]i dau un halat. Camera lui era lipit` de baie. Lu` un halat albastru din

dulap, i-l d`du, o s`rut` pe frunte [i ie[i din înc`pere. R`mas`singur`, Maria se uit` prin camer`. Mobila era masiv`, în stilvechi, iar pe noptier` era un teanc de c`r]i – c`r]i poli]iste cuJames Bond, reviste auto [i o Biblie. Curioas`, o deschise [iv`zu c` era o dedica]ie: „Pentru fiul meu. Cu dragoste, mama".Data, 7 ianuarie 1954, o f`cu s` în]eleag` c` Tom o primise lavârsta de zece ani.

– Hei! strig` el din buc`t`rie. Se umple cada!– M` duc!Î[i scoase rochia [i ciorapii, apoi \[i puse halatul de m`tase.

Încântat` la gândul c` purta un lucru pe care-l purtase [i el, seduse în baie. Se dezbr`c` de lenjerie [i intr` în cad`. Îi pl`ceaatât de mult s` fie aproape de el! Iar faptul c` f`cea baie înapartamentul lui, c` dormise în patul lui f`cea ca rela]ia lor s`fie extrem de intim`.

104 JANE BLACKMORE

Ie[i din baie chiar în clipa în care cineva descuia u[a de laintrare. U[a se deschise larg [i intrar` Paula [i Rupert.

Se l`s` o t`cere ap`s`toare.– Cred c` am nimerit într-un moment nepotrivit, spuse în

cele din urm` Paula, privind-o pe Maria din cap pân` înpicioare.

Tom ie[i din buc`t`rie cu un [ervet în mân`.– Ne-am gândit c` o s` fi]i aici, ad`ug` Rupert.– Nu te-ai uitat pe u[`? întreb` Tom, negru la fa]`. – Ba da, am v`zut semnul. Dar eu [i Paula voiam s` ne

cerem scuze pentru noaptea trecut`. Le zâmbi amândurora.– Vrem s` fim prieteni. Am rezervat o mas` la „Golden

Slipper" [i speram s` veni]i cu noi. Se întoarse c`tre tân`ra de lâng` el.– Hai, Paula. Spune ce ai de spus.Ea înaint` c`tre Maria. Înalt`, foarte elegant`, era exact

opusul micu]ei Maria, pierdut` într-un halat prea mare. – Ce zici, Maria? Vii cu noi?Ea o privi cu aten]ie. Chipul tinerei, extrem de frumos,

p`rea s` nu ascund` nimic, dar Maria nu se sim]ea înlargul ei.

Se întoarse spre Tom.– Cum vrei tu, spuse ea încet.– Du-te [i îmbrac`-te. Rupert f`cu un pas înainte [i vru s-o prind` de mân`, dar

Maria se feri. – Convinge-l, Maria. E înc`p`]ânat ca un catâr, dar tu po]i

s`-l faci s` se r`zgândeasc`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 105

Rupert p`rea nervos, tensionat. Oare ce voiau de la ei? Îlprivi cu aten]ie, dar nu reu[i s` vad` nimic care s` justificeinstinctul ei – c` Rupert [i Paula reprezentau o amenin]arepentru ea [i Tom.

– Eu o s` fac ceea ce vrea Tom, spuse ea, îndreptându-sespre dormitor.

Închise u[a [i se \mbr`c` repede. Nu era nici un pericol, î[ispuse ea, atâta vreme cât Tom o iubea [i era lâng` ea. Iar ceidoi veniser` doar ca s`-[i cear` scuze! La urma urmei, e fratelelui [i trebuia s` încerce s` se \n]eleag` cu el [i cu prietena lui.Dac` avea s` se m`rite cu Tom... Ideea aceasta îi aduse unzâmbet pe buze [i-i d`du curaj.

Intr` \n salon [i o v`zu pe Paula stând pe canapea, foartesigur` pe sine, cu un pahar de whisky în mân`. Rupert st`teape un scaun, într-o pozi]ie foarte lejer`. Amândoi îi zâmbir`când o v`zur`, dar privirile lor o f`cur` pe Maria s` se duc`spre Tom [i s`-l ia de mân`, c`utând protec]ia lui.

***

Ma[ina se opri în fa]a casei domnului Cardew chiar în clipacând, în dep`rtare, un orologiu b`tea miezul nop]ii.

– Ai ajuns acas` la timp, Cenu[`reaso! râse Tom.– Vrei s` intri?El cl`tin` din cap.– Nu vreau s` plec, se plânse ea.– Poate c`, într-o bun` zi, n-ai s` pleci. – Ce bine ar fi fost dac` ziua de azi ar fi durat o ve[nicie.– Dar a trecut, Maria. E deja mâine...

106 JANE BLACKMORE

– A trecut, repet` ea, trist`. N-o s-o mai reg`sim niciodat`.– Dar avem ziua de azi, nu?– Vii devreme?– La micul dejun.– Nu chiar a[a devreme. O s` fiu ocupat` cu bebelu[ii.– {tii ceva?– Ce?– Mi-am dat seama c` te iubesc când te-am v`zut cu copilul

în bra]e, azi diminea]`. – O s` avem [ase, râse ea. Trei fete pentru tine [i trei b`ie]i

pentru mine!– O s` avem doi, spuse el, hot`rât.Ea îl privi cu aten]ie.– Nu vrei mul]i copii?– Maria!O s`rut` pe vârful nasului, apoi îi zâmbi. – E[ti atât de ner`bd`toare, de dornic` de via]`!– Dornic` de tine, îl corect` ea.Se ghemui la pieptul lui, iar el o strânse în bra]e câteva

clipe, apoi o eliber`.– Trebuie s` pleci. – Da, oft` ea. Trebuie. Se aplec` [i-i deschise portiera, iar ea ie[i din ma[in`, de[i

cea mai mare dorin]` era s` r`mân` lâng` el.– Pe curând, draga mea.– Pe curând. Maria privi ma[ina care se dep`rta pân` când disp`ru din

raza ei vizual`, apoi intr` în curte. Avea impresia c` l-a pierdut[i încerc` s` se conving` c` mai erau doar câteva ore pân`când îl va vedea din nou.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 107

Pentru c` nu voia s` discute cu domnul Cardew, încerc` s`intre în cas` prin intrarea de serviciu, care comunica direct cucamera ei. Dar u[a era închis`.

– Maria!Nu auzise când se deschisese u[a principal` [i ridic`

privirea, vinovat`, c`tre domnul Cardew. – Da, domnule Cardew, oft` ea, resemnat`. – Ce faci acolo?– N-am vrut s` v` deranjez. Urc` sc`rile sub privirea lui st`ruitoare.– În cas` nu se intr` decât pe u[a principal`, spuse el cu

severitate. E[ti singur`?– Bineîn]eles c` sunt singur`, se înfurie ea. Crede]i c` am

de gând s` aduc un b`rbat în camera mea?Pe chipul lui ap`ru un zâmbet.– Lini[te[te-te, Maria! Nu mi-e u[or s` m` descurc cu o

tân`r` atr`g`toare, în lipsa so]iei mele.– Credeam c` dumneavostr` v` descurca]i în orice situa]ie. Trecu pe lâng` el, foarte hot`rât`.– Maria...Ea se opri.– Da, domnule Cardew.– M` tem c` sunt nevoit s` te rog s` renun]i la întâlnirea ta

de mâine. – Nu! strig` ea. Nu se poate!Lewis sim]i un ghimpe de invidie în inim`. Imaginea ei în

bra]ele tân`rului prieten îi st`ruia în minte [i-i era u[or s`-[iimagineze buzele ei, acum strânse de furie, frem`tând dedorin]`.

108 JANE BLACKMORE

– Îmi pare r`u, spuse el. So]ia mea mi-a telefonat în searaasta [i mi-a spus c` vrea s` vad` copiii. Doctorul este de p`rerec` asta o va ajuta.

Ridic` din umeri, neputincios.– Nu m` descurc singur cu ei.– Nu, sigur c` nu, accept` ea. {tiam c` a[a va fi!– O s`-l po]i vedea seara, dup` ce ne întoarcem.Ea cl`tin` din cap. – Trebuie s` plece înapoi la Coventry.– Îmi pare sincer r`u, repet` Lewis. Se uit` la el [i v`zu c` era îngrijorat, iar zâmbetul disp`ruse

complet.– Nu v` face]i griji, spuse ea, cu c`ldur`. M` voi întâlni cu

Tom week-end-ul viitor.– Mul]umesc, Maria. Nu [tiu ce m-a[ fi f`cut f`r` tine. Ea râse u[or.– Nu trebuie s` v` gândi]i la asta. Lewis o privi în t`cere, întrebându-se ce se întâmplase între

cei doi tineri în timpul zilei. Maria p`rea mai lini[tit`, maistr`lucitoare.

De data asta, Maria v`zu privirea lui [i în]elese exact cegândea. În prima clip`, fu deranjat`, dar apoi îi p`ru r`upentru el. Era un b`rbat b`trân, a c`rui so]ie era internat` înspital. Dac` sentimentele pentru ea erau mai mult decât pri-etene[ti, Lewis merita s` fie comp`timit. În plus, trebuia s`recunoasc` faptul c` era flatat` de reac]iile lui.

V`zu c` avea în mân` un nasture care-i c`zuse de lahain`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 109

– Da]i-mi haina, spuse ea, încercând s` alunge tensiunea.O s` v` cos nasturele.

F`r` nici un cuvânt, el l`s` nasturele s` cad` în mâna eiîntins`, apoi \[i dezbr`c` haina [i i-o d`du.

– Noapte bun`, domnule Cardew. Haina o s` fie gatamâine diminea]`.

Se îndrept` spre sc`ri, dar vocea lui o opri.– Maria...– Da.– Po]i s` preg`te[ti copiii ca s` plec`m la ora unsprezece?– Cum spune]i dumneavostr`. Plec` în camera ei, l`sându-l pe Lewis singur cu gândurile

lui. Atâta tinere]e! Poate nu s-ar fi sim]it a[a dac` ar fi cunos-cut-o pe Meg când era adolescent`. Dar o cunoscuse pe Megcând aceasta trecuse de dou`zeci [i cinci de ani. Sec`s`toriser` dup` o perioad` în care fuseser` prieteni foartebuni [i crezuse c` asta era suficient. Pân` ap`ruse Maria.

110 JANE BLACKMORE

Capitolul 14

– A]i întârziat! se r`sti Meg.Maria intr` prima, în bra]e cu Adam, apoi Lewis cu Blake.

Meg uitase cum ar`ta doica b`ie]ilor ei. De fapt, nu uitase, darnu voise s` se mai gândeasc` la asta. Acum, îns`, în fa]a ei,sim]ea c` nu se putea controla [i c` teama îi revenise.

– Ai spus c` veni]i la dou`sprezece [i jum`tate. E deja unuf`r` un sfert!

– Îmi pare r`u, Meg. Lewis se apropie de ea, zâmbind ca de obicei.– Traficul e îngrozitor, spuse el, aplecându-se s-o s`rute. {i

vremea la fel. În camera ta e foarte pl`cut.– M-am s`turat de paturi!Accept` s`rutul lui pe obraz, dar nu vru s`-l ia pe Blake din

bra]ele lui.– D`-mi-l pe Adam, Maria.– Da, doamn` Cardew. Ce bine ar`ta! Obrajii erau îmbujora]i din pricina frigului,

ochii limpezi, p`rul str`lucitor. Inima lui Meg începu s` bat`

mai tare. Lu` copilul din bra]ele ei. Adam era al ei! Îl purtaseîn interiorul ei timp de nou` luni [i nimeni nu i-l poate lua.Niciodat`!

Maria se duse lâng` Lewis.– Da]i-mi-l mie pe Blake. Meg v`zu privirea pe care o schimbar` cei doi [i se sim]i

exclus`. Mai mult, avu impresia c` cei doi se în]eleseser` s`-ifac` pe plac [i s` n-o ia în serios. Acum regreta c` nu seîmbr`case, pentru c` se sim]ea în dezavantaj în pat.

– Adam este foarte palid, spuse ea, acuzator.– Se simte foarte bine, doamn` Cardew, îi zâmbi Maria.

Întotdeauna a fost pu]in mai palid decât Blake.– Amândoi sunt ni[te îngera[i, interveni Lewis. Sunt atât de

cumin]i, încât nici n-ai zice c` în casa aceea locuiesc doi bebelu[i! Meg îl fix` cu privirea. Era pe punctul de a face o scen` [i

[tia c` asta o va lini[ti. Va putea s` dea drumul lacrimilor careo sufocau, iar Lewis î[i va îndrepta întreaga aten]ie asupra ei.

– Tipic pentru tine! spuse ea, nemul]umit`. Numai tu e[tiîn stare s`-mi spui, de cum m` vezi, c` b`ie]ii mei sunt maiferici]i când are grij` de ei o str`in`.

– Draga mea, încerc` el s`-[i p`streze calmul. Ai prefera s`auzi c` n-au fost îngriji]i cum trebuie?

Ea îi arunc` o privire ucig`toare tinerei care se duseselâng` fereastr`.

– Sunt sigur` c` Maria a avut grij` de voi to]i!– Mi-am dat toat` silin]a, spuse ea, politicoas`. Nervii lui Meg cedar`.– Sunt sigur`! pufni ea. A fost foarte frumos pentru tine,

nu? S` ai grij` de casa mea. De copiii mei. De... so]ul meu. Cu obrajii în fl`c`ri, Maria se uit` la Lewis [i se sperie când

v`zu cât de tensionat era.

112 JANE BLACKMORE

– Cred c` ar fi mai bine s` a[tept afar`.– R`mâi unde e[ti, Maria, spuse el, cu o voce de ghea]`. O

s` l`murim lucrurile chiar acum. Dar Meg nu era preg`tit` pentru o discu]ie. Strângea

copilul în bra]e, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji. – Ie[i afar`, Maria, strig` ea. Vreau s` vorbesc cu so]ul meu. Maria ezit`. Dragostea pentru Tom o f`cuse s` în]eleag`

chinul prin care trecea aceast` femeie [i ar fi vrut s` vorbeasc`.Dar nu [tia ce s`-i spun`!

În bra]ele mamei lui, Adam începu s` plâng`. Meg îl ridic`[i încerc` s`-l lini[teasc`, dar ea îns`[i era mult prea agitat`.

– Pot s`-l iau eu, doamn` Cardew? întreb` ea, cu blânde]e. – S` nu te atingi de el!Dar Lewis interveni [i lu` copilul, apoi i-l d`du Mariei. Meg

r`mase nemi[cat` câteva clipe, apoi \[i îngrop` fa]a \n pern` [iîncepu s` plâng` în hohote.

– Du-te [i cheam` o asistent`, îi ceru el Mariei. Din cadrul u[ii, îl privi pe Lewis, vorbindu-i încet so]iei lui,

încercând s-o lini[teasc`. Asta însemna c`s`toria? P`rin]ii ei secertau mereu, aruncându-[i cuvinte grele. Prietena ei cea maibun` era mereu singur`, pentru c` so]ul ei nu era niciodat`acas`. C`s`toria era o în[el`torie, o capcan`? Oare ea [i Tomvor ajunge la fel?

***

În dup`-amiaza urm`toare primi dou` duzini de trandafirigalbeni. Într-un mic plic, se afla un bilet cu urm`torul mesaj:Ei îi vor ]ine companie pân` vineri. S` fii gata la ora [apte. Teiubesc, Tom.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 113

Pentru prima dat` de la cumplita criz` a doamnei Cardew,Maria respir` u[urat`. Lu` trandafirii în bra]e [i inspir` cunesa] parfumul lor. Era ca [i când Tom o s`ruta, îi spunea c`are nevoie de ea, îi alunga toate nelini[tile. Tom îir`spunsese!

Puse florile într-o vaz`, apoi o duse în salon [i se a[ez`s`-i scrie o scrisoare. Sub un impuls de moment, mai lu` ofoaie de hârtie [i-i scrise lui Meg Cardew, povestindu-ilucrurile m`runte, de zi cu zi, pe care credea c` o mam` vreas` le [tie despre copiii s`i. Puse cele dou` scrisori în plicuri,apoi alerg` pân` la cutia po[tal` din col]ul str`zii. F`cusetotul foarte repede [i nu-[i luase pardesiul [i nici m`car oumbrel` care s-o apere de ploaia m`runt`. La întoarcere, oma[in` opri lâng` ea.

– Maria!Se întoarse repede [i tres`ri când v`zu culoarea ro[ie a

ma[inii. Dar nu Tom era cel care o privea.– Rupert!El deschise portiera.– Urc`, te duc acas`.Maria cl`tin` din cap.– Îmi place ploaia. Pic`turile de ploaie str`luceau pe p`rul ei negru. Purta

blugi mula]i [i un pulov`r ro[u [i p`rea atât de fericit`, încâtsim]urile lui Rupert se trezir` brusc la realitate.

– Ce vrei, Rupert?– Pe tine.Ea îl examin` la rându-i [i observ`, pentru prima dat`, cât

de alba[tri erau ochii lui.

114 JANE BLACKMORE

– Nu mai sta în ploaie, insist` el. Nu pot s` vorbesc cu tinedac` stai acolo!

Maria ced` [i intr` în ma[in`.– Ce anume vrei?– Tom m-a rugat s` am grij` de tine. – Tom? întreb` ea, neîncrez`toare.– S` am grij` s` nu intri în vreo încurc`tur`.– În ce încurc`tur` pot s` intru cu doi copiii de câteva luni?– Dar mai e [i tat`l lor, nu?– Domnul Cardew? Tonul ei era zeflemitor.– E b`trân!– Nici un b`rbat nu e prea b`trân. Sau prea tân`r! Ar`]i foarte

bine, Maria. O s`-mi plac` sarcina pe care mi-a dat-o fratele meu. Mâna lui, aflat` pe sp`tarul scaunului ei, îi dezmierd` gâtul. – Rupert! Fii cuminte!– De ce?– A[a!– ~sta nu e un motiv.– Dac` nu te por]i frumos, am s` cobor din ma[in`.– Dar ce-am f`cut?P`rea complet nevinovat, dar degetele lui transmiteau un

mesaj complet diferit. – Ce mai face Paula?– Chiar te intereseaz`?– Nu, râse ea. Oricât ar fi încercat, era imposibil s` fie sup`rat` pe el!– Dac` am scos-o pe Paula din discu]ie, ce-ai zice s` m`

invi]i la o cea[c` de ceai?– De ce nu? Doar am doi supraveghetori grozavi.– Ai nevoie de supraveghetori?

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 115

– Da, pentru c` nu am încredere în tine. El f`cu ochii mari, jucând rolul unui b`rbat complet jignit.– Nu ai încredere în mine? Eu sunt cel mai cinstit b`rbat!– E[ti...Dar nu spuse ce avea de gând.– Ce sunt?– E[ti tu însu]i. Hai s` mergem acas`, cred c` b`ie]ilor le e

foame.Maria descoperi cu uimire c` Rupert [tia s` se poarte cu

bebelu[ii. Ba mai mult, era o companie foarte pl`cut` [i, dup`pu]in` vreme, ea se relax`.

– Nu-mi vine s` cred c`-mi era team` de tine, îi spuse ea laun moment dat.

– Team`? De mine?Ochii lui aveau o sclipire ciudat`, dar Maria nu-[i d`du

seama dac` era tulburat sau triumf`tor. – O prostie, nu-i a[a?Se a[ez` pe podea, în fa]a focului care ardea în c`min,

al`turi de copii.– Explic`-mi, îi ceru Rupert. De ce ai crezut asta?– Când eram împreun`, \n Salonul Roman, am avut

impresia c` tu...Ea f`cu o pauz`, c`utând cuvintele potrivite care s` explice

senza]ia de pericol pe care o avusese. – Continu`, o invit` el, fixând-o cu privirea.– Ce e, Rupert?Uitase de b`ie]i, con[tient` numai de ochii lui alba[tri,

p`trunz`tori. – Vreau ceva de la tine, spuse el, cu o voce groas`. Maria ar fi vrut s` s` mi[te, s` se îndep`rteze, dar privirea

lui o ]intuia pe loc.

116 JANE BLACKMORE

– Ce anume? [opti ea.– S` vii la o petrecere.Îl privi nemi[cat` câteva clipe, subjugat` de privirea lui

hipnotic`, apoi î[i d`du capul de spate [i izbucni în râs.– Erai atât de serios! zise ea, printre hohote de râs. Am

crezut c` vrei s` m` rogi s` comit o crim`! Sau s` fac dragostecu tine!

Rupert se a[ez` pe podea, lâng` ea. – {i ce-ai fi r`spuns?– La ce întrebare?– La amândou`.– Nu, la amândou`.– E[ti sigur`?Râsul ei se stinse. Mâna lui se plimb` pe bra]ul ei, pe piep-

tul ei, f`când-o s` tresar`. Î[i d`du seama c` b`rbatul acesta arputea fi al ei.

– P`cat c` e[ti fratele lui Tom...– {i dac` n-a[ fi fost?– E[ti foarte atr`g`tor.– A[a m` consideri?– Da. Îns` Tom este cel pe care-l iubesc.El o privi f`r` s` spun` nimic, apoi se ridic`.– Nu e[ti sup`rat` c` am încercat?– Ar trebui s` fiu. Mai vrei s` vin la petrecere?– Sigur c` da.– O s` fii cuminte?– N-o s` fie u[or. – Mi-ar pl`cea s` vin, dar dac` tu...El o opri:– N-o s` fac nimic din ceea ce n-o s` vrei tu. – Atunci o s` vin, zâmbi ea. Spune-mi mai multe.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 117

– Este ziua de na[tere a Paulei [i va avea loc joi.– Ea vrea s` vin?– Chiar ea mi-a spus s` te invit.Maria se gândi câteva clipe. P`rea o invita]ie obi[nuit`,

venit` din partea unor persoane care voiau s`-i fie prieteni.Atunci de ce avea impresia c` Rupert a[tepta cu mult interesr`spunsul ei?

– Tom n-o s` fie aici, spuse ea încet.– {i n-o s` mai ie[i nic`ieri f`r` el?Maria ridic` privirea.– Poate c` el n-ar vrea s` vin cu tine. – Nu ]i-am spus? El m-a rugat s` am grij` de tine.– Chiar te-a rugat? Vorbe[ti serios?– Î]i dau cuvântul meu de onoare!Ce se putea întâmpla la o petrecere? Oricum, îngrijitul

copiilor era o sarcin` foarte plictisitoare. – Ei bine?– Am s` vin!El se ridic` repede [i se duse c`tre fereastr`. Oare voia

s`-[i ascund` chipul? se întreb` ea.– Perfect! Acum trebuie s` plec.Când se întoarse, Maria nu putu citi nimic pe chipul lui.

Era prea tensionat`, î[i spuse ea, iar o petrecere îi va prindebine. Tot ce se întâmplase în ultimele zile o tulburase – scenaf`cut` de doamna Cardew, confirmarea c` domnul Cardewera atras de ea, momentele de intimitate pe care le împ`r]isecu Tom.

Dar, mult timp dup` plecarea lui Rupert, Maria nu-[i putuscoate din minte faptul c`, de[i o invitase la ziua de na[tere aPaulei, urm`rea cu totul altceva.

118 JANE BLACKMORE

Capitolul 15

Lewis Cardew intr` in buc`t`rie în timp ce cur`]a cartofi. – Bun`, Maria.Ea î[i ridic` privirea [i v`zu c`, în ciuda zâmbetului, era

extrem de serios. – P`re]i obosit.– Chiar sunt. – V` torn o cea[c` de cafea?– Mul]umesc, dar am nevoie de ceva mai tare. Ea l`s` cartoful [i cu]itul pe mas`. – Atunci, v` aduc un whisky. El o urm` în salon.– Ce bine ar fi fost dac` n-a[ fi invitat familia Thorpe la

mas`! se plânse el, a[ezându-se \ntr-un scaun lâng` c`min.– Vre]i s` le telefonez [i s` le spun c` a intervenit ceva?– Dac` a[ putea...– De ce nu?Pentru c` nu îndr`znesc s` r`mân singur cu tine, spuse el

în gând. Pentru c` e[ti atât de tân`r`, de dulce, de atr`g`toare!

– Pentru c` le-am promis. – În cazul `sta, m` duc s` termin de preg`tit masa. Se gr`bi spre u[`, cu pa[i mici [i u[ori, abia atingând

p`mântul.– Tom ]i-a trimis florile? ar`t` el spre vaza cu trandafiri

galbeni.În vocea lui se sim]ea invidia. – Nu sunt minuna]i? întreb` Maria, zâmbind fericit`.Oare el fusese vreodat` atât de tân`r? se întreb` Lewis. Dar

[tia c` r`spunsul era negativ. El nu avusese timp s` se plimbe,s` admire florile [i anotimpurile.

– E[ti fericit`, Maria?– Da, spuse ea, sincer`. Apoi ad`ug`:– Am fost invitat` la o petrecere, joi sear`. Pot s` m` duc?– Sigur c` da.– Mul]umesc, domnule Cardew.El se sim]i singur, exclus din lumea ei, ca [i când i se

interzicea dreptul la fericire. – A[ vrea s`-]i d`ruiesc o rochie nou`, spuse el pe nea[teptate.Ea ro[i violent.– Nu, domnule Cardew. Nu se poate!– De ce?Se ridic` [i se duse în fa]a c`minului.– Nu te oblig` în nici un fel. – Nu m` oblig`?– Vreau s` spun, o s` fie un cadou de Cr`ciun primit cu

câteva s`pt`mâni mai devreme. Un fel de mul]umire pentrucât ai muncit în ultima perioad`.

Ea ezit` [i evit` s`-l priveasc`.

120 JANE BLACKMORE

– Te rog, Maria. Vreau s` fac ceva pentru tine.– În cazul `sta... V` mul]umesc din suflet. – Haina mea e gata? – Da, am uitat, spuse ea repede, îndreptându-se spre u[`.

V-o aduc imediat. E la mine în camer`.– O iau eu! Tu ocup`-te de mâncare, pentru c` invita]ii vor

veni în jum`tate de or`.– Nu se poate!Ie[i în fug` din camer`, iar Lewis coborî în camera ei. Nu

mai fusese acolo din diminea]a în care Meg avusese criza.Oare ce s-ar întâmpla dac` ar coborî la ea într-o noapte? Cumar reac]iona? S-ar sup`ra? Sau ar râde de el?

Totul era în perfect` ordine în camera ei. Haina lui era întins`pe pat, în locul în care el nu avea s` ajung` vreodat`. Ie[i repededin înc`pere [i trânti u[a în urma lui, ca [i când ar fi vrut s` ridiceun zid între el [i dorin]ele pe care nu avea voie s` le aib`.

Seara nu se dovedi un succes. Mâncarea era foarte gus-toas`, dar Lewis nu avea chef de discu]ie. La un moment dat,surprinse privirea pe care o schimbar` Ruth [i Harold [i setemu c` secretul lui fusese dezv`luit. Respir` u[urat cândceasul b`tu ora zece, iar cei trei invita]i se ridicar` s` plece.

– Meg vine acas`? întreb` Harold în hol.– Habar n-am! ridic` el tonul, f`r` nici o explica]ie. – Sper c` n-o s` mai dureze mult, spuse Ruth. Oare ar fi

bine s` m` duc s-o v`d? Lewis se lini[ti, dându-[i seama c` Ruth era doar o prieten`

îngrijorat` de starea lui Meg. – V` mul]umesc, dar acum are nevoie s` fie singur`.– În]eleg. Mul]umim pentru invita]ie, a fost o sear` foarte

pl`cut`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 121

Dup` plecarea lor, Lewis se duse în buc`t`rie, la Maria.– Cred c` prietenii dumneavoastr` nu prea m` plac. Se tem de tine, r`spunse el în gând. Se tem pentru Meg!

Uit`-te în oglind` [i vei în]elege care e motivul!– A fost o sear` îngrozitoare pentru tine. Îmi pare r`u.– {tiu c` nu v` e u[or, domnule Cardew, spuse ea,

în]eleg`toare. O s` fie bine, ve]i vedea. Sunt sigur` c` doamnaCardew v` iube[te, pe dumneavoastr` [i pe copii. Va venicurând acas` [i totul va reintra în normal.

El o privi cu aten]ie, impresionat de c`ldura ei. Oare eraatât de inocent`, de naiv`?

– Du-te la culcare, Maria!Privirea ei se înnegur`. – Am gre[it cu ceva?– Nu, nu! }i-am spus, e vorba de mine. – Dac` nu mai pot face nimic pentru dumneavoastr`...Se opri, cu aerul unui copil c`ruia i s-a promis o

recompens`, dar n-o primea.– Mul]umesc, Maria, spuse el, încet. Nu mai po]i face nimic

pentru mine. – Atunci, noapte bun`.– Noapte bun`, Maria. Chiar [i dup` ce se dep`rtase de el, îi sim]ea privirea

a]intit` asupra ei. Nu mai era în largul ei în preajma lui LewisCardew; avea impresia c` este murdar` [i face ceva interzis.Nimeni nu dorea mai mult decât ea ca doamna Cardew s` seîntoarc` acas`!

Mai erau patru zile pân` la \ntoarcerea lui Tom. Mar]isear`, domnul Cardew joca pocher împreun` cu al]i trei pri-eteni, iar în seara de joi era invitat` la petrecerea Paulei. Darmiercuri sear` va fi singur` cu el!

122 JANE BLACKMOREgiannijolys

În timp ce se preg`ti de culcare, î[i d`du seama c` uitase s`ia în camera ei florile trimise de Tom. Nu îndr`znea s` maicoboare, de team` s` nu-l întâlneasc` pe domnul Cardew, [iî[i spuse c` va face acest lucru mai târziu, dup` ce el vaadormi. Pentru c` u[a camerei ei nu se încuia, lu` un scaun[i-l propti în u[`. {tia c` exagereaz`, dar era mai lini[tit`.

În plus, se hot`rî s` plece din serviciul familiei Cardewdac` st`pâna casei nu se va întoarce curând. Avea s` discute cuTom, vineri, [i era convins` c` el o va ajuta.

Încet-încet, se lini[ti [i o cuprinse somnul. Se trezi câtevaore mai târziu, când ceasul indica dou` f`r` zece minute.Îndep`rt` scaunul din u[` [i urc` f`r` zgomot sc`rile. Lu` flo-rile din salon, apoi parcurse drumul înapoi în camera sa înaceea[i lini[te.

***

Tom îi telefon` mar]i sear`, când ea era plecat` cu JuneThorpe la film. Când domnul Cardew îi spuse c` o c`utase,Maria avu impresia c`, din nou, soarta le era potrivnic`.

Miercuri diminea]`, domnul Cardew îi d`du un plic.– Po]i s` la[i copiii cu doamna Maloney, îi spuse el. – Da? Nu v` sup`ra]i?– Vreau s` te v`d într-o rochie nou`.Vocea lui era calm`, perfect st`pânit`, dar Maria se înfior`.– Nu [tiu unde s` m` duc.– E un magazin pe strada principal` din Wimbledon, o

sf`tui el.Dar nu îndr`zni s`-i spun` c` acela era magazinul

frecventat de so]ia sa.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 123

Dup` plecarea lui, Maria deschise plicul [i r`mase f`r`cuvinte când g`si patru bancnote de cinci lire. Nu avuseseniciodat` atâ]ia bani! Înc` o dat`, î[i spuse c` patronul ei eraun b`rbat generos, r`bd`tor [i amabil. Atunci, cum puteadoamna Cardew s` fie nefericit` al`turi de el?

Termin` treburile zilnice [i plec` în ora[. V`zu rochia înprimul magazin care-i ie[i în cale [i [tiu c` era perfect`. I sep`ru foarte scump`, dar ad`ug` zece lire la banii primi]i de ladomnul Cardew [i o cump`r`, încântat` c` o va purtasâmb`t`, când va ie[i cu Tom.

La ie[irea din magazin, se întâlni cu June.– Maria!– Bun`, June.– Ce faci pe aici?– Mi-am cump`rat o rochie. Cea mai frumoas` [i mai

scump` rochie! Un cadou de la un [ef minunat!– Din partea lui Lewis? se încrunt` ea.– Poate c` n-ar fi trebuit s`-]i spun, î[i d`du ea seama.

Mi-a f`cut acest cadou pentru tot ce am f`cut pentru el.– Sunt sigur`!– {i pentru copii, ad`ug` ea.June ridic` din umeri.– Bineîn]eles!– Voiam s` beau o cafea. Nu vrei s` vii cu mine?– Ba da.Intrar` într-o cafenea [i se a[ezar` la o mas` de la fereastr`.– Vrei s` mergem disear` la un film?– Nu [tiu, r`spunse Maria. Poate domnul Cardew vrea s`

stau acas`, pentru c` mâine m` duc la o petrecere.

124 JANE BLACKMORE

– M` ocup eu de el, o asigur` June. În plus, o s` fii mai însiguran]` cu mine. Vin s` te iau la ora [apte.

– Dar la ora aceea îi servesc cina!June avea [i acum o rezolvare. – Las-o în cuptor [i [i-o înc`lze[te singur.

***

– June m-a invitat din nou la film, îi spuse Maria domnuluiCardew.

El ridic` privirea din ziarul pe care-l citea.– Bine. M` bucur c` v` în]elege]i bine. – Nu v` deranjeaz` c` r`mâne]i singur?– Nu, spuse el, sever. Apoi ad`ug`, mai calm:– }i-ai cump`rat rochia?– Da, b`tu ea din palme. A fost atât de frumos din partea

dumneavoastr`.– Atunci, f` [i tu ceva pentru mine.– Ce anume?– Du-te [i îmbrac`-te cu ea.– Acum?– Chiar acum! Vreau s` v`d pe ce am dat banii, zâmbi el. – Da! O s` vede]i c` a meritat!El î[i turn` un pahar de whisky [i-l b`u cu înghi]ituri mici,

în a[teptarea ei. Maria intr` f`r` nici un zgomot în camer` [i se opri în fa]a

lui, a[teptându-i reac]ia. Lewis se temuse c` f`cuse o alegeregre[it` [i va fi nevoit s` se prefac` încântat. Dar se în[elase!Rochia era extrem de simpl` [i elegant`. Era neagr`, mulat` petalia [i coapsele ei înguste, iar decolteul îi dezv`luia gâtul alb.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 125

– Nu v` place? întreb` ea, ner`bd`toare.– E minunat`. Vino mai aproape, întoarce-te. F`r` s` priveasc` în jos, Maria c`lc` pe o juc`rie de cauciuc

a copiilor [i-[i pierdu echilibrul. Lewis se gr`bi spre ea [i oprinse, ]inând-o lâng` el câteva clipe. {tia c` ar fi trebuit s`-idea drumul, dar se sim]ea incapabil s` se mi[te. Privirea einu-i cerea s-o elibereze, dup` cum nu aproba apropierea lor.

Sunetul soneriei îi f`cu pe amândoi s` tresar`.– June! [opti ea.– Îi deschid eu. Tu du-te [i schimb`-te. El a[tept` ca Maria s` coboare sc`rile înainte s` deschid` u[a.– Bun`, Lewis.– Ai venit s-o iei pe Maria, nu?– Da, ie[im din nou împreun`. Lewis se lini[ti v`zând c` June îl prive[te deschis, f`r` nici

o urm` de suspiciune. Dar, la \ntoarcerea în salon, v`zu c`draperiile nu erau trase. La naiba! Cu siguran]` c` v`zuseîmbr`]i[area lor [i nu avea nici un rost s` încerce s`-i explice.

– Vrei ceva de b`ut?– Un sherry, mul]umesc. Tata te întreab` dac` vrei s` vin`

s`-]i ]in` de urât. – Am s`-l sun.Nu avea nevoie de compania nim`nui. Voia s` fie singur, ca

s`-[i l`mureasc` toate emo]iile care-l cople[eau.

126 JANE BLACKMORE

Capitolul 16

Rupert îi spusese c` va veni dup` ea la ora opt [i jum`tate.Era abia [apte [i jum`tate când Maria \[i termin` treburile,f`cu un du[ [i decise s` reciteasc` scrisoarea pe care o primisede la Tom.

„Scumpa mea, mi-a p`rut r`u c` n-am putut s` te audasear`, dar m-am bucurat când am auzit c` ai ie[it în ora[.S`pt`mâna e prea lung`!"

Auzi o ma[in` oprind la poart`, dar î[i spuse c` era preadevreme ca s` fie Rupert [i reveni la scrisoare.

„Ce lucru curios! Când sunt cu tine, ora îmi pare un minut,iar acum fiecare minut mi se pare o or`".

Cineva venea pe alee. Poate un prieten al domnuluiCardew...

„Când vei citi aceste rânduri, jum`tate din s`pt`mân` va fitrecut deja. Ce mult a[ vrea s` am o baghet` magic` [i s` facca timpul s` zboare [i s` fiu lâng` tine din nou. Dar nu am...Îns` nu va trece mult [i vei fi din nou în bra]ele mele".

– Lewis!Maria s`ri în picioare. Oare auzise bine?– Lewis! Unde e[ti?Doamna Cardew! De ce se întorsese? De ce venise acas`

a[a, f`r` s` anun]e? Se repezi spre sc`ri [i le urc` pener`suflate, dar nu ie[i \n hol. {tia c` domnul Cardew era \ncamera copiilor [i-l v`zu coborând în fug` de la etaj.

– Meg! Ce faci aici?– Exact asta vreau s` te întreb eu pe tine!Maria se lipi de perete, \ntr-un loc din care nu putea fi

v`zut`. Pentru c` era deja îmbr`cat`, se gândi c` putea s` ias`pe u[a de serviciu, ca s` nu dea ochii cu cei doi care aveau odiscu]ie nepl`cut`. Probabil c` se duseser` în salon, pentru c`auzea vocea strident` a doamnei Cardew, dar nu distingeacuvintele ei.

Dar când \[i auzi numele, curiozitatea învinse. În picioarelegoale, urc` ultimele trepte [i ascult`:

– Nu ]ipa, Meg.– Ba ]ip, dac` a[a vreau. – O s` te aud`!– {i de ce s` nu m-aud`? Cine e fata asta pe care vrei s-o

protejezi cu orice pre]? Ce rela]ie ai cu ea?Maria î[i sim]i obrajii în fl`c`ri, dar nu f`cu nici o mi[care. – {tii c` Maria nu înseamn` nimic pentru mine. Ea este

aici...Doamna Cardew interveni:– Nimic?! Îi cumperi haine! O îmbr`]i[ezi! Asta înseamn`

nimic?În salon, Lewis nu r`spunse. Pe sc`ri, Maria î[i ]inu

respira]ia.

128 JANE BLACKMORE

– Nu negi, nu-i a[a?– June ]i-a spus?Vocea lui era tensionat`.– Nu.– Dar cine?– Ruth.– Ce prieten` bun`, remarc` el cu sarcasm.– Da, e prietena mea. S-a gândit mult înainte s`-mi spun`

ce i-a spus June.– Dar pl`cerea de a bârfi era mult prea mare.– Bârf`?Maria sim]i veninul din glasul celeilalte femei.– June te-a v`zut. Era]i aici, în camera asta! Fata purta

rochia pe care i-ai cump`rat-o tu! O ]ineai în bra]e!– Dac` ]i-a[ spune c` a fost un accident...– Accident! pufni ea.– Ascult`, Meg!Ridic` [i el vocea, ca [i când nu se mai putea controla.– E[ti chiar atât de geloas`, încât...– Sigur c` sunt geloas`! M-ai f`cut s` par o proast`!– Deci despre asta e vorba, nu? Mândria r`nit`!– Da, m-ai r`nit. Se pr`bu[i pe un scaun, cu ochii în lacrimi.– O, Lewis... De ce te-ai însurat cu mine?El oft` prelung, obosit dintr-o dat`. Adev`rul era c` se

c`s`torise pentru c` trecuse de patruzeci de ani [i [tia c`venise timpul s` fac` acest pas. Nu dorise s` caute o so]ie, iarea fusese la îndemân`.

Îngenunche lâng` ea.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 129

– Meg... Te rog, Meg, ascult`-m`. Dup` câteva clipe, ea ridic` privirea.– De ce, Lewis?– Pentru c` aveam nevoie de tine.– {i dragostea?– N-are nici o leg`tur` cu ce am sim]it pentru fata asta.– Deci e adev`rat!– A fost. Pentru o clip`...– {i acum?– Acum te-ai întors, Meg. {i am nevoie de tine. Mai mult ca

niciodat`! Po]i s` în]elegi asta?– Nu [tiu, cl`tin` ea din cap.Lacrimile îi curgeau pe obraji [i nu voia s` le opreasc`. – A fost ceva... E atât de tân`r`! N-am mai sim]it niciodat`

a[a ceva, dar acum [tiu c` a fost doar atrac]ie fizic`. N-a fostdragoste.

Se aplec` [i o s`rut` pe obraji, pe ochii umezi. – Tu e[ti so]ia mea, mama copiilor mei, spuse el,

luând-o în bra]e. Dac` nu m` po]i în]elege... po]i m`car s`m` ier]i?

Ea î[i trecu bra]ele pe dup` gâtul lui.– Pe tine pot s` te iert, dar pe ea nu. Niciodat`!Maria se întoarse \napoi în camera ei, tremurând. Se a[ez`

pe pat [i r`mase cu ochii la florile ei galbene. Nu mai voia s`mearg` la nici o petrecere, pentru c` n-ar fi putut suportaluminile puternice, veselia zgomotoas` a invita]ilor. Nu voiadecât s` stea în camera ei, unde se sim]ea în siguran]`, pân`la venirea lui Tom.

Dar auzi o ma[in` oprind în fa]a por]ii. Rupert! Se înc`l]`în grab`, î[i lu` pardesiul [i po[eta [i ie[i în grab` din

130 JANE BLACKMORE

dormitor. Se îndrept` spre u[a de serviciu, dar îi era foartegreu s-o deschid`, pentru c` nimeni n-o mai folosise de multtimp. În cele din urm`, reu[i!

– Rupert!Din fericire, reu[ise s` ias` din cas` înainte ca el s` sune la

sonerie. Rupert se uit` \n jur, neîn]elegând cine îl striga.– Eu sunt!O v`zu [i veni spre ea.– Ce cau]i aici?– Doamna Cardew s-a întors acas`, [opti ea. Acum are o

discu]ie foare dur` cu so]ul ei [i nu vreau s`-i deranj`m.El zâmbi, privind-o cu aten]ie.– Sunt sigur c` se ceart` din pricina ta.– De ce spui asta?– {tii cum ar`]i în seara asta? E[ti pur [i simplu minunat`!

Iar rochia...– E nou`!– E grozav`!– M` bucur c`-]i place, râse ea. – Cred c` ar fi bine s`-]i pui pardesiul. Tom o s` m`

omoare dac` te g`se[te bolnav`.O ajut` s` se îmbrace.– Nu crezi c` ar trebui s` le spui c` pleci?Ea ezit`, apoi se îndrept` hot`rât` spre poart`.– Nu le pas` de mine acum. Hai s` mergem!

***

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 131

Casa Paulei era foarte mare. Salonul spa]ios era plinde oameni, flori [i muzic`. Paula, într-o rochie verde [icu p`rul strâns, o întâmpin` pe Maria cu nea[teptat`c`ldur` [i o prezent` tat`lui ei, un b`rbat înalt, foartedistins.

Maria f`cu ochii mari când v`zu diamantul imens pe care-lpurta Paula prins de rochie.

– Ce bro[` minunat`!Degetele Paulei atinser` bijuteria. – Este o mo[tenire de familie la care tata ]ine foarte mult.

În mod excep]ional, mi-a permis s` o port ast`zi. – O dat` \mpline[ti optsprezece ani, zâmbi acesta. – Dar e a mea!– Dac` ar fi dup` tine, ai ]ine-o în caseta de bijuterii, al`turi

de prostiile pe care le-ai cump`rat de la magazinul din col],râse el.

– Mai bine decât la banc`!Paula se întoarse c`tre Maria.– Nu crezi c` o asemenea frumuse]e nu trebuie s` stea

închis` într-un seif?Maria râse u[or, plimbându-[i privirea de la tat` la

fiic`. – Orice a[ spune, n-ar fi bine. – O tân`r` plin` de tact!– Chiar dac` o pierd, e asigurat`, spuse Paula. – Pentru dou`zeci de mii de lire, complet` tat`l ei.– Mi-e mi-ar fi fric` s-o port, spuse Maria.Paula ridic` din umeri.

132 JANE BLACKMORE

– Nu e nici o problem`. Hai s` mergem, Maria. Peregrineabia a[tept` s` te revad`.

***

Petrecerea era grozav`, iar Maria se sim]ea foarte bine.Dansase f`r` întrerupere, schimbând partener dup`partener.

Aproape de miezul nop]ii, Rupert veni [i o lu` de lâng`grupul cu care st`tea, f`r` s` ]in` seama de protestele ei.

– Unde mergem? întreb` ea, când ajunser` în hol. O ]inea de bra] [i nu p`rea c` are de gând s`-i dea drumul.– S` ne distr`m pu]in.– Dar m` distram foarte bine acolo unde eram!Intrar` pe un hol lung, iar muzica abia se mai auzea. – Rupert!De aceast` dat`, se opri. – Stai lini[tit`, Maria. Dormitoarele nu sunt în aceast` parte

a cl`dirii. Ea îl privi cu aten]ie. Privirea era p`trunz`toare, dar

zâmbetul p`rea sincer. – Unde mergem? repet` ea. – O s` vezi.Ezit` câteva clipe, apoi ced`. Rupert îi înconjur` talia cu

bra]ul, ]inând-o aproape de el. Holul pe care merseser` duceala buc`t`rie. Rupert deschise u[a [i intr`, f`r` s`-i dea drumulMariei.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 133

– Domni[oara Davis vrea s` servi]i tortul imediat dup`focul de artificii.

– Am în]eles, domnule, r`spunse unul dintre chelneri. Maria avu impresia c` b`rbatul îl prive[te ciudat pe Rupert,

dar nu coment`. Ie[ir` din buc`t`rie, dar v`zu c` el n-o luasepe drumul pe care veniser`.

– Acum unde mai mergem? chicoti ea, pu]in nelini[tit`.– O s` vezi. El deschise înc` o u[` [i intrar` într-o zon` întunecoas`.

Aprinse lumina [i Maria \n]elese c` ajunseser` în garaj. Brusc,fu cuprins` de panic` [i vru s` ias`, dar el o prinse de mân`.

– Vreau s` m` întorc, Rupert. – A[a vom face, imediat. O prinse de încheietur` [i se uit` la ceasul ei. – Mai avem un minut. Vocea îi tremur` u[or. Se uit` c`tre ea [i râse, dar Maria

pricepu c` era un râs nervos. – Ce ai de gând s` faci? întreb` ea în [oapt`.– O s` le fac o supriz`. Nu [tii c` artificiile se v`d mai bine

în întuneric?Mâna lui se fix` pe o manet` de metal.– Acum!Trase cu putere, iar lumina se stinse. Maria încremeni. În

întuneric, auzi respira]ia lui agitat`, de parc` ar fi alergat.– Draga mea Maria... Ce crezi c` fac invita]ii?– Nu [tiu. Aprinde lumina!– Mai a[tept`m pu]in. Las`-i s` vad` artificiile. P`cat c` nu

le vedem [i noi! La mul]i ani, Paula!

134 JANE BLACKMORE

Maria se smuci din strânsoarea lui [i se duse c`tre perete.G`si pe pip`ite maneta [i trase de ea. Lumina reveni. Seîntoarse c`tre el, furioas`, dar zâmbetul lui o dezarm`.

– E în ordine, draga mea. S-a terminat. Hai s` neîntoarcem!

Ea se înfior`. Starea ciudat` de încordare trecuse, iarRupert era din nou cel pe care îl [tia ea – amuzant,fermec`tor, relaxat.

– Cred c` m-ai folosit pentru ceva, spuse ea încet.– Pentru ce, draga mea?Ea cl`tin` din cap.– Nu [tiu. – Am crezut c` ai vrea s` iei parte la mica fars` pe care am

pus-o la cale împreun` cu Paula. În plus, i-am promis lui Tomc` o s` am grij` de tine.

O atinse u[or pe obraz.– Nu mai fi încruntat`! Zâmbe[te! A[a... E mai bine. Hai s`

ne întoarcem.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 135

Capitolul 17

Tat`l Paulei veni c`tre ei. În spatele lui, Maria îi v`zu pe to]iaduna]i în fa]a ferestrei înalte, râzând veseli.

– Ce fars` afurisit`! pufni el când ajunse lâng` Rupert. Maria v`zu cât era de furios, dar Rupert nu p`rea îngrijorat. – Noi am crezut c` va fi amuzant, domnule.– Noi?– Maria [i cu mine, spuse el, degajat.Maria f`cu ochii mari [i vru s` intervin` ceva, dar el o

strânse tare de mân`. Înainte ca vreunul dintre ei s` mai spun`ceva, intrar` chelnerii cu tortul pe care erau aprinse dou`lumân`ri ce formau num`rul 18. Orchestra începu s` cânte„Mul]i ani tr`iasc`" [i toat` lumea se adun` în centrul salonu-lui, în jurul Paulei.

Maria se uit` la Paula, înalt` [i supl`, care le zâmbea celordin jur. Ce frumoas` era! Ochii lor se întâlnir` [i Maria auzidin nou vocea interioar` care-i spunea s` aib` grij`. Seîntoarse c`tre Rupert [i-l v`zu privind-o pe Paula, cu unzâmbet ciudat pe buze.

– O s` taie tortul, spuse Maria. De ce ai spus c` amparticipat la farsa aceea?

– Pentru ca a[a a fost, micu]o. Îi puse mâinile pe talie [i o ridic` pe un scaun.– A[a! S` vezi mai bine. Î]i ]in eu po[eta. I-o lu` din mân`. – Vezi bine? Sprijin`-te de perete. – Da, e foarte bine.– Ce face Paula?– A luat cu]itul [i a început s` taie tortul. Cu coada ochiului, îl v`zu aplecându-se c`tre un ghiveci

mare cu azalee. – Ce faci acolo?– Am d`râmat ceva pe aici când te-am ridicat. A terminat de

t`iat?Maria \[i îndrept` din nou aten]ia c`tre Paula. Se vedea

c`-i pl`cea s` fie în centrul aten]iei. Maria se încrunt` brusc.– Rupert!El veni [i-o prinse de mân`.– Ai grij` s` nu cazi!Se uit` la el, îngrozit`.– Rupert... Paula nu mai are bro[a.– Cum adic`?– V`d foarte bine de aici. N-o mai are. S`ri de pe scaun.– Urc`-te s` vezi!Dar amândoi auzir` vocea domnului Davis:– Paula! Bro[a ta!Cei care st`teau în jurul Paulei se împr`[tiar` în grab`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 137

– Adineauri o aveam! spuse ea, cu o voce pierit`. Poate a c`zut. – Farsa aia nenorocit` cu luminile! strig` tat`l ei. {tiam eu

c-o s` se întâmple ceva!– Tat`, lini[te[te-te! Cred c` e pe aici!– Cine era lâng` tine când s-a stins lumina?Privirea lui acuzatoare se plimb` asupra tuturor

invita]ilor.– Tat`, te rog. Invita]ii se vor sim]i prost...– S` vezi cum o s` se simt` cel care a furat-o! Cine era lâng`

tine?– Nu face atâta caz! N-am stat lâng` cineva anume. Cred c`

mi-a c`zut pe undeva.Se adres` invita]ilor:– Haide]i s` c`ut`m împreun` bro[a!Tensiunea se risipi [i toat` lumea scotoci salonul –

canapelele, scaunele, mesele. Maria se uit` la Rupert, care nuse mi[case din loc, cu acela[i zâmbet în col]ul gurii.

– Nu te duci [i tu?– Ba da, spuse el. Poftim po[eta ta.C`utar` împreun` pe sub scaune, pe mese. În mintea ei

încol]i o idee.– Rupert...– Da, Maria.– Tu [tii ce s-a întâmplat cu bro[a Paulei?Pentru o clip` el o privi foarte serios, apoi î[i d`du capul

pe spate [i izbucni în râs. – Cum a[ putea?!– Nu [tiu.– Noi doi eram în garaj, nu-i a[a?Ea aprob` în t`cere.

138 JANE BLACKMORE

– Paula o avea când am plecat. Iar de când ne-am întors num-am apropiat de ea. {tii asta, nu? Am fost cu tine în tot acesttimp!

Privirea lui se fix` asupra ei.– Tu e[ti alibiul meu, dr`gu]`. Iar eu sunt alibiul t`u. Noi

n-o s` avem probleme când va veni poli]ia. – Poli]ia!– Sigur c` da, a disp`rut un obiect foarte valoros. Dar noi

suntem în afara oric`rei suspiciuni. Nimeni nu ne poateinclude pe lista suspec]ilor pentru simplu motiv c` nu eram înaceast` camer` atunci când bro[a... a disp`rut.

– Vreau s` plec de aici, [opti ea. Rupert o lu` de mân`.– {i vei pleca. Du-te [i ia-]i haina. Eu te a[tept în hol. Domnul Davis o v`zu când ie[ea din înc`perea unde

fuseser` puse hainele invita]ilor.– Ce crezi c` faci, domni[oar`?– Maria nu se simte bine, interveni Rupert. Am s-o conduc acas`. – În nici un caz, tinere! Poli]ia va fi aici în câteva minute.

De aici nu pleac` nimeni pân` nu se g`se[te bro[a!Maria îl privi în ochi, foarte curajoas`.– Dac` m` crede]i capabil` de un asemenea gest, pute]i s`

m` controla]i!Îi întinse pardesiul.– Uita]i-v` în buzunare. Pofti]i [i geanta!Întinse [i geanta, dar Paula ap`ru brusc lâng` ei [i puse

mâna pe bra]ul Mariei. – Pleci, Maria? întreb` ea cu o voce de ghea]`.– A[ vrea, pentru c` nu m` simt bine. Accept` minciuna folosit` de Rupert.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 139

– Îmi pare r`u. Sigur, în cazul acesta trebuie s` pleci. Ia oaspirin` [i culc`-te.

– Paula! pufni domnul Davis. Domni[oara nu pleac`nic`ieri.

– Z`u, tat`... Maria nici m`car nu era în camer` când adisp`rut bro[a. {tiu c` o aveam înainte s` se sting` luminile [ide atunci Maria n-a mai venit lâng` mine. Nu fi urâcios [i las`fata s` plece acas`! Recunoa[te c` am dreptate!

– Mda...Îns` ad`ug` imediat:– Dar Rupert r`mâne!Paula ridic` din umeri [i, pentru prima oar`, îl privi. Maria

avu din nou impresia c` cei doi comunicau f`r` cuvinte. – Ce spui, Rupert? întreb` ea.– Am s` fac cum dori]i, domnule, spuse el c`tre tat`l

Paulei. Pot s` ies s`-i opresc Mariei un taxi?– Nu! se r`sti domnul Davis. O conduce Jenkins.– Tat`! Chiar n-ai încredere în Rupert?– N-am încredere în nimeni.Se întoarse c`tre Maria:– Du-te, feti]o! Pân` nu m` r`zgândesc.– Scuz`-l pe tat`l meu, Maria. De obicei nu se poart` a[a.

Jenkins te va conduce. Hai, tat`!Cei doi se întoarser` în salon.– Îmi pare r`u c` nu te pot înso]i, îi zâmbi Rupert Mariei. – Nu e nici o problem`. Scoase o bancnot` de o lir` din portofel [i i-o d`du.– Pentru taxi...– N-am nevoie de banii t`i. – Te rog, insist` el. M`car atât pot face. Maria îl privi cu aten]ie.

140 JANE BLACKMORE

– De ce l-ai min]it pe domnul Davis? Eu n-am avut nimicde-a face cu farsa aceea.

Rupert râse.– Domnul Davis nu m` place. Dac` i-a[ fi spus c` eu [i

Paula...L`s` fraza neterminat`.– Eu cred c` tu [i Paula...Oare ce credea? C` Rupert furase bro[a? Dar fusese lâng`

ea tot timpul! Dar instinctul ei n-o în[ela!– Ce anume? vru el s` [tie.– Nimic. Noapte bun`, Rupert.– Noapte bun`, dr`gu]o! Am s`-]i telefonez mâine

diminea]` s`-]i spun ce s-a întâmplat. – A sosit taxiul, domni[oar`, anun]` Jenkins.Coborî sc`rile în grab`, respirând aerul curat al nop]ii.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 141

Capitolul 18

Pe drumul spre cas`, nu-[i putu scoate din minte ideea c`Paula [i Rupert se folosiser` de ea. Din clipa în care o luase cuel la buc`t`rie avusese impresia c` totul fusese aranjat. Dar nureu[ea s` g`seasc` motivul pentru care fusese tratat` ca opies` de [ah.

Alung` aceste gânduri [i-[i spuse c` mai erau doar câtevaore pân` când Tom va fi lâng` ea. Urmau trei zile în care îl vavedea, îl va sim]i lâng` ea.

– Am ajuns, domni[oar`.Îi d`du [oferului bancnota de o lir`.– P`streaz` restul. V`zu lumina aprins` \n dormitorul principal [i se întreb`

dac` o a[teptau. Uitase de situa]ia de acas`, dar acum totul îireveni în minte. Ca s` evite discu]ia cu ei, intr` în cas` pe u[ade serviciu, la fel cum plecase.

Puse po[eta pe un scaun [i, f`r` s` aprind` lumina, sedezbr`c`, aruncând hainele prin camer`. Î[i puse pijamaua [ise întinse în pat. Ce gre[eal` f`cuse când venise aici! C`l`toria

aceasta nu-i oferise libertatea [i fericirea pe care le c`utase.Acum în]elegea c` nimeni nu putea s` fug` de propria per-soan` [i de consecin]ele propriilor fapte. Doar Tom... Dardac` [i el se dovedea o iluzie?

Închise ochii, încercând s` doarm`. Dar somnul o ocolea.La un moment dat avu impresia c` cineva se furi[eaz` pringr`din`. O p`rere? Dar auzi o b`taie u[oar` în geam [i-[i d`duseama c` nu se în[ela. Cineva îi [optea numele! Se ridic` dinpat [i v`zu chipul din fereastr` în lumina felinarului dinstrad`.

Tom! Ie[i în fug` din camer` [i deschise u[a.– Tom! Se arunc` în bra]ele lui, fericit`, repetându-i la nesfâr[it

numele. – E în ordine, draga mea. Sunt aici!Îi atinse chipul, neîncrez`toare.– Tu e[ti? Chiar tu e[ti?– Da.– Cum? Nu în]eleg! De ce ai venit? Tom, am atâta nevoie de

tine...Din pricina frigului, începu s` tremure. – Intr`, zâmbi el. Cred c` ai înghe]at.– Nu mi-e frig, se opuse ea. Faptul c` te v`d, aici, aproape

de mine...O lu` în bra]e, iar Maria î[i ascunse fa]a la pieptul lui. Nu-i

venea s` cread` c` r`spunsese chem`rilor ei [i venise atât derepede! Acum nu mai conta decât faptul c` era în bra]ele lui.

– M` duc s` închid u[a, \i spuse Tom dup` ce o l`s` încamera ei. {i ar fi bine s` pui ceva pe tine.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 143

– Nu m` p`r`si, îl rug` ea.– M` întorc într-o clip`.R`mas` singur`, Maria se întreb` dac` visase. Chiar fusese

în camera ei? Sau dorin]a de a fi lâng` el era atât de mare, \ncâto f`cea s` aib` vedenii?

Dar Tom reveni în camer`, iar dorin]a din ochii lui erafoarte clar`.

– Maria, îmbrac`-te! O s` r`ce[ti.Ea se apropie [i-l mângâie pe obraz.– E[ti chiar tu?O lu` în bra]e [i o s`rut` cu pasiune.– E[ti mul]umit`?– Nu! Mai vreau...Hot`rât, el f`cu un pas \napoi. – Pune ceva pe tine, Maria, spuse el cu o voce grav`. Maria î[i coborî privirea [i realiz` c` nu avea pe ea decât o

pijama scurt`. Se ru[in`, dar în acela[i timp îi pl`cea privirealui admirativ`.

– Î]i plac? [opti ea.– Poftim?– Î]i place s` m` prive[ti?– Maria!Se încrunt`, dar nu-[i putu ascunde zâmbetul.– Î]i place? insist` ea.– Da, da, pacoste ce e[ti! Îmbrac`-te!Î[i trase iute pe ea un pulov`r, apoi î[i puse [i blugii.– E mai bine?– Mult mai bine. Îl trase de mân` [i se a[ezar` amândoi pe marginea patului,

vorbind în [oapt`.

144 JANE BLACKMORE

– Cum de ai venit în seara asta?– Pe cuvânt c` nu [tiu! Pur [i simplu, am sim]it c` trebuia

s` vin. – {i [efii t`i? N-o s` se întâmple nimic?– Am rugat un coleg s` spun` c` nu m` simt bine [i am

venit cu ultimul tren. – {i ai venit direct aici?– Nu. Când am ajuns acas`, am sunat aici, iar domnul

Cardew mi-a spus c` e[ti la petrecerea Paulei.– {i te-ai dus acolo? întreb` ea, tensionat`.– Da. Ce nebunie am g`sit! râse el.– Au g`sit bro[a? – Pân` am plecat eu, nu. Poli]ia perchezi]iona pe toat`

lumea. Tu cum ai reu[it s` pleci?Maria începu s` se plimbe nelini[tit` prin camer`. El o

prinse de talie [i o trase aproape.– Ce e, draga mea?– Nu [tiu, spuse ea sincer`. Dar Rupert s-a purtat... ciudat.Îi povesti totul – scena din garaj, faptul c` o considera ali-

biul lui, minciuna pe care o spusese ca s` poat` pleca. – Deci crezi c` a fot premeditat? \ntreb` el, nevenindu-i s`

cread`. – Sunt sigur`!– Dar de ce?Ea îl privi, neputincioas`.– Nu [tiu. Tom ezit` câteva clipe, apoi î[i sprijini capul de pieptul ei. – Nu te mai gândi la asta. E problema lor!Ea trase adânc aer în piept. Avea atât de multe s`-i spun`!

Rochia, venirea doamnei Cardew... Dac` nu avea s` în]eleag`?

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 145

Oare o s` fie sup`rat pe ea? O s` fie gelos? Crezuse c` prezen]alui va rezolva totul, dar nu era a[a. Îl iubea din toat` inima, darasta nu f`cea ca temerile ei s` dispar`.

Tom îi c`ut` privirea.– Ce e, Maria?– Nimic.– Nimic?– Te iubesc atât de mult! Mai mult decât am crezut c` sunt

capabil`. – {i asta te îngrijoreaz`?– Tom...Tres`ri când auzi c` o ma[in` opre[te pe strad`. – Maria...– Taci! Ascult`!– E doar o ma[in`.– Aici? Atât de târziu?Auzi o portier` trântindu-se, apoi înc` una. Se eliber` din

îmbr`]i[area lui [i se duse la fereastr`.– E poli]ia, spuse ea cu respira]ia întret`iat`.Tom veni lâng` ea.– Ce naiba fac aici?Cei doi poli]i[ti str`b`tur` aleea c`tre intrarea principal`,

iar cineva le deschise u[a înainte ca ei s` sune la sonerie.– Tom, mi-e fric`. – Sigur n-are leg`tur` cu noi, încerc` el s-o îmb`rb`teze. Se dep`rt` de el.– Stai aici, îi spuse ea.– Ba vin cu tine. – Nu, Tom. Te rog! Nu vreau ca so]ii Cardew s` cread` c`... Ridic` u[or din umeri.

146 JANE BLACKMORE

– M` duc s` v`d despre ce e vorba. Te rog, dragul meu.– Nu-mi place deloc, protest` el.– A[a e cel mai bine.– M` chemi dac` ai nevoie de mine?Ea îi zâmbi.– Faptul c` e[ti aici e secretul nostru. Nu prive[te pe

nimeni!În clipa în care ie[i din camer`, Tom [tiu c` ar fi trebuit s`

mearg` cu ea. Oricare ar fi fost motivul pentru care poli]iavenea la acea or`, trebuia s` fie al`turi de ea, s-o sus]in`.

Se plimba prin camer` cu pa[i mari [i, pentru c` eraîntuneric, se împiedic` de scaun. Po[eta ei c`zu [i totcon]inutul se împr`[tie pe podea. Ar fi vrut s` lase totul acolo,dar un obiect str`lucitor îi atrase aten]ia. El f`cu ochii mari,incapabil s` se mi[te. {ocul era mult prea mare!

Din po[eta Mariei c`zuse bro[a Paulei.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 147

Capitolul 19

Maria urc` în fug` sc`rile, dar r`mase în întuneric,ascultând vocile din salon.

– L-a]i v`zut pe b`rbatul acesta, doamn`?– V-am spus c` da!Vocea doamnei Cardew era strident`, dar triumf`toare. – N-ar fi trebuit s` chemi poli]ia, spuse domnul Cardew.

Cred c` este o gre[eal`, domnilor ofi]eri.– O gre[eal`! L-am v`zut foarte bine! Mai întâi am auzit pa[i

în curte, pentru c` nu dormeam. M-am ridicat [i m-am uitat laceas. Era ora unu.

– Dumneavoastr` a]i auzit ceva? îl întreb` poli]istul peLewis.

– Nu. Camera în care dormeam eu nu are fereastra peaccea[i parte.

Maria tres`ri când auzi c` dormiser` în camere separate. – L-am v`zut, insist` Meg. S-a strecurat pân` la camera fetei

`leia [i i-a b`tut în geam.

– Ce fat`, doamn`?– Doica pe care o avem de câteva s`pt`mâni. Ne-a adus

numai necazuri! N-ar fi trebuit s-o primim în casa noastr`!– Meg, taci din gur`!– Ba n-am s` tac! Ne-a creat numai probleme. Dar v` spun,

domnule poli]ist. A intrat în camera ei [i n-a mai ie[it!Maria sim]i veninul din vocea acelei femei. Insinu`rile ace-

lea murd`reau cea mai frumoas` parte din via]a ei!– Nu în]eleg ce vre]i de la noi, doamn`, spuse unul dintre

poli]i[ti. Nu cred c` e cazul s` intervenim într-o problem`personal`... foarte delicat`.

– Delicat`! strig` ea. Eu v` cer s`-i perchezi]iona]i camera,pentru c` sunt sigur` c` o s` g`si]i multe din bunurile noastrevaloroase ascunse acolo.

Se întoarse brusc, ar`tându-le poli]i[tilor în ce direc]ie eracamera cu pricina, [i o v`zu pe Maria. Pentru o clip`, nimeninu se mi[c`, apoi Meg strig`:

– Vede]i? Ce v-am spus? Ascult` la u[` [i n-are curajul s`discute fa]` în fa]` cu dumneavoastr`! Vrei s`-l previi, nu? S`-ispui s` fug`!

Domnul Cardew veni c`tre ea.– E adev`rat, Maria? întreb` el cu o voce blând`. E un

b`rbat în camera ta?– Nu, domnule Cardew, spuse ea tare. Nu e nimeni!Spera c` vorbise suficient de tare pentru ca Tom s-o aud`. – Minte! url` Meg. Crede]i c` ar recunoa[te?– E foarte u[or s` afl`m adev`rul, zise unul dintre poli]i[ti. Eu

o s` merg cu dumneavoastr` în camera tinerei, iar colegul meuva r`mâne la intrare, ca s` fim siguri c` nu iese nimeni de aici.

O clip`, Maria vru s`-i opreasc`, dar se r`zgândi.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 149

– De ce îmi face]i a[a ceva, doamn`? o \ntreb` ea pe Meg. – Tu îmi pui o asemenea întrebare?!Ura femeii era zugr`vit` pe chip.– Da]i-ne voie s` trecem, domni[oar`, îi ceru poli]istul. – N-are nici un rost, interveni domnul Cardew. Dar poli]istul îl ignor`. – L`murim lucrurile, dup` care plec`m, domnule. Maria le f`cu loc. Poli]istul trecu pe lâng` ea, urmat de

domnul Cardew, care nu îndr`znea s-o priveasc`, [i de so]ialui, care avea un aer victorios.

Gândurile ei se îndreptar` c`tre Tom. Se va consideratr`dat? Ar fi trebuit s` nu cedeze [i s`-l apere de aceast` pozi]ieimposibil`! V`zu, cu ochii min]ii, momentul în care Tom aveas` fie descoperit de Meg Cardew [i î[i d`du seama c` nu puteasuporta.

Ie[i în curte pe intrarea de serviciu [i apoi în curte,alergând f`r` s` se uite în urma ei. Se împiedic` [i c`zu îngenunchi, dar se ridic` rapid, cu ochii în lacrimi.

Nu [tia unde alerga, dar nu voia decât s` fie cât mai departede casa care îi adusese atâta durere.

***

– Asta e camera ei! strig` Meg. Cea din dreapta! Tom tres`ri. Puse bro[a în buzunarul hainei, apoi r`mase

nemi[cat în mijlocul camerei. U[a se deschise, lovindu-se deperete.

– Sunt aici, domnule ofi]er. Poli]istul aprinse lumina.

150 JANE BLACKMORE

– Vede]i? strig` Meg. Acum m` crede]i? Tom o privi insistent, f`r` s` spun` nimic. Meg î[i feri

privirea. Nu [tia exact ce sperase s` g`seasc` în camera ei, daradev`rul era c` nu se a[teptase s`-l vad` pe Tom. Tulburat`,se îndrept` spre patul pe care a[ternuturile erau r`v`[ite [isim]i, din nou, sentimentul geloziei. Oare Lewis coborâsevreodat` la Maria?

Tom se întoarse c`tre b`rbatul care intr` în camer`.– Domnule Cardew, vreau s`-mi cer scuze pentru c` am

intrat în casa dumneavoastr` în acest mod. {tiu ce p`rereave]i, dar...

– Ai dreptate, interveni Meg.Sim]ea c` situa]ia îi sc`pa de sub control [i nu voia s`

admit` c` s-ar fi putut s` nu aib` dreptate.– Ce fel de cas` crezi c` e aceasta?– {i eu îmi pun întrebarea asta, zise el cu o voce de ghea]`. Poli]istul f`cu un pas c`tre el.– A]i putea s` ne explica]i ce c`uta]i aici, domnule? {i cum

a]i intrat?– Asta vreau s` fac, cu condi]ia ca doamna Cardew s` tac`.– S` tac? Asta-i bun`!Începu s` râd` isteric, dar Lewis se duse lâng` ea [i o lu`

de mân`. – Stai jos, \i ceru el cu o voce autoritar`.Ea d`du din mân`.– Vorbesc serios! Stai jos [i ascult`-l sau ie[i din camer`.Brusc, Meg p`ru o femeie b`trân` [i obosit`.– Lewis, [opti ea. A[ vrea s` m` duc în camera mea. El o lu` de talie.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 151

– V` sugerez s` urca]i în salon, le spuse el celor doi b`rba]i.Am s` vin [i eu imediat.

Tom o privi pe Meg mergând cu greutate, ajutat` de so]ulei, [i nu sim]ea nici un strop de mil` sau compasiune. Doar ofurie profund`!

– Nebun`! murmur` poli]istul. S`raca femeie!Ie[ir` în hol [i-l v`zur` pe Lewis stând în fa]a u[ii deschise

care d`dea în curte.– Maria a plecat! [opti el.– E numai vina dumneavoastr`! strig` Tom. Dac` Maria

p`]e[te ceva...Meg ridic` privirea c`tre el. Auzea cuvintele lui, vedea cât

era de furios [i în]elegea c` se întâmplase ceva grav, dar nusim]ea nimic.

– Vreau s` merg în camera mea, îi spuse ea lui Lewis. Tom ie[i în gr`din`. În spatele lui, îi auzi pe cei doi poli]i[ti

vorbind:– Thompson!– Da.– Ai v`zut-o pe fat`?– Pe fat`?– A disp`rut!– Nu, n-am v`zut nimic. Tom alerg` prin curte, strigând-o f`r` încetare.– Acolo e o poart`! observ` unul dintre poli]i[ti.Ie[ir` to]i trei în strad`, dar nu [tiau în ce direc]ie s`

mearg`.– N-are nici un ban, [opti Tom. – N-o s` ajung` departe f`r` ma[in`. O s-o c`ut`m noi, cu

ma[ina noastr`.

152 JANE BLACKMORE

– {i eu sunt cu ma[ina!– Atunci, ne putem desp`r]i. Noi mergem c`tre Common,

iar dumneavoastr` pute]i s` merge]i în direc]ia opus`. {ti]icumva unde s-ar putea duce domni[oara?

Tom intr` înapoi în cas`, îndurerat. O iubea atât de mult!– Nu, spuse el, scurt. Nu [tiu. Lewis le ie[i în întâmpinare. Era palid [i p`rea foarte

îngrijorat de fuga Mariei. – A]i g`sit-o?– Nu, domnule. Ne-am hot`rât s` plec`m cu ma[inile. – Vin [i eu, spuse Lewis. M` îmbrac în câteva clipe.– Mai bine r`mâne]i aici, domnule. Dac` domni[oara se

întoarce...– Ce i-ai f`cut? întreb` Tom. Ce i-ai f`cut?!Cei doi b`rba]i se privir` în ochi f`r` s` spun` nimic.

Fiecare v`zu în ochii celuilalt sentimentele pe care le aveapentru Maria. Privirea hot`rât` a lui Tom îl f`cu pe Lewis s`\n]eleag` c` tân`rul o iubea cu adev`rat, a[a cum Maria meritadin toat` inima. El, în schimb, era doar atras de tinere]ea ei.

– O vom g`si, îi asigurar` poli]i[tii înainte s` plece. Tom ie[i dup` ei, intr` în ma[ina lui [i uit` complet de

b`rbatul în vârst` care r`m`sese \n cadrul u[ii. Trebuia s` ajung` la Maria! Iar dragostea lor îl va ajuta s`

g`seasc` drumul cel bun!

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 153

Capitolul 20

Tom str`b`tu str`zile pân` când primele raze ale soareluiap`rur` deasupra ora[ului. Obosit [i fl`mând, se hot`rî s` seduc` acas` ca s` m`nânce, s` fac` un du[, dup` care se vaîntoarce. Se îndrept` spre cas` cu vitez` foarte mic`, sperândla fiecare col] de strad` c` o va vedea.

C`ut` cheile casei în buzunarul hainei [i g`si bro[a Paulei.Uitase complet de ea! Descuie u[a [i avu surpriza s`-l vad` peRupert în salon, a[teptându-l.

– Unde naiba ai fost? întreb` Rupert.Ceva din vocea lui îi atrase aten]ia lui Tom. Fratele lui era

extrem de tensionat [i tulburat, chiar dac` încerca s` sest`pâneasc`.

– Maria e aici?– Maria?!Uimirea lui era o dovad` clar` c` nu [tia nimic de Maria.

Tom \naint` în salon [i o v`zu pe Paula pe canapea. În aceast`noapte de co[mar, fratele lui f`cuse dragoste cu iubita sa!

– Scoate-o de aici! strig` el, furios. Paula îl privi uimit`.– Tom, dragule... Ce s-a întâmplat? Ar`]i îngrozitor! Maria

a p`]it ceva?Se opri în fa]a lor, mutându-[i privirea de la unul la altul.

Încerc` s` se lini[teasc`, dar nu putu s` alunge impresia c` ceidoi aveau un secret!

– Ce s` p`]easc`? – Tu ai întrebat dac` este aici!– Poli]ia a g`sit bro[a?– Nu, oft` Paula. – Ai v`zut-o pe Maria? \ntreb` Rupert.– Da.– Deci a ajuns cu bine acas`.– Da. – Atunci, ce atâta agita]ie?– Asta vreau [i eu s` [tiu! Ce pune]i voi doi la cale?– Noi? Rupert f`cu ochii mari, mirat c` ar putea fi b`nuit de ceva

necurat. – Da, voi! se r`sti Tom. Dac` v` intereseaz`, s` [ti]i c` [i

Maria a fost c`utat` de poli]ie. A[a cum se a[teptase, cei doi tres`rir` când auzir` vestea.

Paula se ridic` brusc în picioare, iar Rupert veni repedelâng` ea.

– De ce ne-ar interesa?– Spune-mi tu! \i ceru Tom. – Tom, dragule, nu crezi c` e[ti cam dramatic?El îi arunc` o privire t`ioas`.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 155

– Maria a disp`rut.– A disp`rut? strig` Paula.– Adic` a fugit de acas`?– Exact!Se apropie de ei.– A fost foarte urât ce-a]i f`cut. E atât de vulnerabil`! De ce

a]i folosit-o drept paravan?– S` fiu al naibii dac` [tiu...– Nu mai spune nimic! strig` Tom.– N-am vrut s` aib` necazuri, [opti ea.– Paula, taci!Privirea ei era extrem de limpede. – N-are nici un rost, Rupert. Apoi i se adres` lui Tom:– Ai g`sit bro[a?El o scoase din buzunart [i i-o d`du.– Zestrea mea!– Explic`-mi! – E foarte simplu, dragule. Tata nu vrea, sub nici o form`,

s`-l accepte pe Rupert. Trebuia s` facem ceva! – {i a]i folosit-o pe Maria.– Nu trebuia s` fie implicat`, interveni Rupert. Paula [i-a

scos singur` bro[a [i a ascuns-o într-un ghiveci cu azalee. Nu[tiam ce s` facem cu ea, pentru c` eram siguri c` domnulDavis avea s` cear` ca eu s` fiu perchezi]ionat. A[a c` ne-amgândit s-o punem în geanta Mariei [i s` facem în a[a fel încâtea s` plece înainte de venirea poli]iei. Ea nici nu trebuia s`[tie! Cu banii pe care i-am fi luat pe bro[`, ne-am fi c`s`torit.

– N-am vrut s`-i facem un r`u Mariei, spuse [i Paula. Tom oft` adânc, mul]umit c` m`car aceast` problem`

fusese l`murit`.

156 JANE BLACKMORE

– Ea nu [tie nimic.– Atunci... poli]ia?– A fost chemat` de doamna Cardew. M` duc s` fac un du[,

dup` care m` \ntorc la casa familiei Cardew. Am c`utat-o toat`noaptea!

– S`raca de ea, spuse Paula. Îmi pare r`u, Tom. Sincer!Putem s` te ajut`m cu ceva?

El încerc` s` zâmbeasc`.– F` un ceai.– Sigur c` da. O s`-]i preg`tesc [i ceva de mâncare. – Ce ave]i de gând s` face]i? întreb` Tom. – Vreau s`-i spunem adev`rul tat`lui meu. Farsele astea nu

sunt o solu]ie bun`!– Poate c` domnul Davis va \n]elege de ce am procedat a[a.– Poate...

***

Tom se întoarse la casa familiei Cardew la fel de îngrijorat.Unde ar putea fi Maria? Nu avea bani, nu avea acte... Undeputea s` se ascund` atâta timp?

Sun` la u[` [i-i r`spunse Lewis.– Intr`, Tom.Era atât de întunecat la fa]`, încât nu era nevoie s` întrebe

dac` Maria se întorsese.– Domnule Cardew...– Da.– I-am telefonat m`tu[ii mele, care st` în Maidstone. Când

se va \ntoarce Maria... vreau s-o duc acolo.

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 157

El î[i preg`tise un întreg discurs [i era gata s` r`spund`tuturor întreb`rilor lui, dar Lewis aprob` cu o mi[care acapului.

Se auzi plânsetul unui copil.– Trebuie s-o ajut pe Meg. Tom r`mase singur câteva clipe, apoi se duse în gr`din`.

Parcurse traseul pe care se credea c` plecase Maria [i ie[i înstrad`. Nimeni! Se \ntoarse dezam`git [i v`zu în fundulgr`dinii o barac`. Oare... Se îndrept` spre ea [i deschise u[acare abia se ]inea în balamale. Într-un col], v`zu exactimaginea care \l obsedase toat` noaptea: ochii ei mari care-lpriveau cu team`.

– Maria!Ea f`cu un pas, apoi se opri.– Nu-]i fie team`. Dar cum putea s`-i cear` acest lucru? Paula, Rupert,

Cardew [i so]ia lui – to]i profitaser` de ea f`r` nici unscrupul. Era de în]eles c` nici acum, de[i era speria]`,înghe]at` [i înfometat`, nu avea încredere în el.

– S-a terminat, Maria! spuse el, cu c`ldur`. Întinse mâna c`tre ea.– Nimeni n-o s`-]i mai fac` r`u. Niciodat`!Dar ea nu îndr`znea s` se apropie.– Maria... Te iubesc. Te iubesc!Ea î[i adun` curajul [i se veni c`tre el. Îl lu` de mân`,

privindu-l tot timpul în ochi, apoi se ghemui la pieptul lui.– Tom!– Gata, totul e în regul`. Acum e[ti în siguran]`.

***

158 JANE BLACKMORE

Lewis [i Meg Cardew st`teau unul lâng` altul, în hol. Lewiso privea cu triste]e pe Maria, care era gata s` plece din casalor. {i Meg era tulburat`. O ura pe aceast` fat`, dar ea îidezv`luise o latur` a propriei persoane pe care n-o cunoscusepân` atunci. Poate c`, dup` plecarea ei, va reu[i s` aib` dinnou o c`s`torie fericit` al`turi de so]ul s`u.

Tom lu` valiza.– S` mergem.– La revedere, Maria, spuse Meg.Apoi se întoarse [i urc` în grab` sc`rile. – Vin imediat, spuse ea, zâmbindu-i lui Tom. El se duse la ma[in` [i a[tept` lini[tit câteva minute. N-o întreb` ce discutase cu Lewis Cardew. Nu mai conta, pentru c` acum [tia c` el era b`rbatul din

inima Mariei!

Sfâr[it

SINGUR~ |MPOTRIVA TUTUROR 159

giannijollys