NOTIUNI GENERALE DE

LEGISLATIEDr. Dan Serban DVM

NORMA JURIDICĂ

• Norma juridică reprezintă o regulă de conduită generală şi impersonală, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare obligatorie este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

• Scopul normei juridice este de a asigura convieţuirea socială, prin orientarea comportamentului uman, în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale, portivit idealurilor şi valorilor care guvernează respectiva societate.

Structura normei juridice;

• Structura tehnico-legislativa care se refera la:-modalitatea concreta de elaborare a actului normative;-sistematizarea actului normative pe articole, alienate,

subalineate;-gruparea lor(articole,alienate,nealineate) pe sectiuni,

capitole, titluri pana la elaborarea codurilor care reprezinta de regula sediul principal al materiei pt o anumita ramura de drept(cod civil, cod penal, codul muncii)

• Structura logica interna - este elemental care diferentiaza norma juridica de normele sociale.

Elementele structurii interne a normei juridice

• -ipoteza - acea parte a normei juridice care arata imprejurarile in care se aplica dispozitia acesteia

• -dispozitia - acea parte a normei juridice care arata conduita pe care trebuie sa o aiba persoana in imprejurarea avuta in vedere de norma

• -sanctiunea - acea parte a normei juridice care arata consecintele nerespectarii dispozitiei, precum si masurile care se pot eventual aplica de catre organelle de stat

NORMA JURIDICĂ (caracteristici)

• sunt prescriptive – stabilesc anumite obiective şi impun o anumită conduită, careconstă într-o acţiune sau inacţiune umană, destinată îndeplinirii obiectivului stabilit;

• au o expresie valorică – optează în numele unor interese, aspiraţii, idealuri pentru o anumită variantă comportamentală, instituind un model care reflectă exigenţele societăţii la un anumit moment istoric;

• au caracter volitiv – exprimă şi oficializează voinţa socială într-un anumit stat;

NORMA JURIDICĂ (caracteristici)

• implică un raport intersubiectiv – exprimă trăsătura generală a dreptului de a avea semnificaţie pentru viaţa socială, relaţiile dintre oameni, acţiunile externe ale persoanelor;

• are un caracter general şi impersonal – se referă la elemente comune tuturor situaţiilor dintr-o anumită categorie şi se aplică unui număr de cazuri şi persoane;

• sunt tipice – se referă la ceea ce este caracteristic unei anumite situaţii, fără a preciza diferenţele individuale;

• sunt obligatorii.

NORMA JURIDICĂ

• Norma juridică se distinge de actul juridic individual sau concret. Spre deosebire de norma juridică, actul juridic concret se referă la conduita într-o situaţie dată, a unei persoane fizice sau juridice identificată şi nominalizată (un exemplu elocvent de act juridic este hotărârea judecătorească dată pentru soluţionarea unei cauze).

• Actele juridice individuale sau concrete sunt date în baza şi pentru executarea actelor normative.

• Actele juridice constituie modalităţi de aplicare a actelor normative.

ACTE JURIDICE NORMATIVE

• Conceptul de act juridic normativ defineşte toate formele sub care apar normele juridice edictate de organele statului.

• Fiecare stat îşi stabileşte denumirea actelor juridice normative şi competenţa organelor care le emit.

clasificarea actelor normative

• legi şi

• acte normative subordonate legii.

Legea – este un act normativ cu valoare juridică superioară, adoptat de Parlament, organul suprem al puterii de stat.

DEFINITII ( DEX )

• LEGE - Normă cu caracter obligatoriu, stabilită şi apărată de puterea de stat.

• ORDIN - Dispozitie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai;. .

• HOTĂRẤRE, - Act adoptat de organele de conducere ale unor organizaţii, partide etc. în urma unor dezbateri şi a aprobării date de majoritatea membrilor prezenţi.

• REGULAMENT -Totalitatea instrucţiunilor, normelor şi regulilor care stabilesc şi asigură ordinea şi bunul mers al unei organizaţii, al unei instituţii, al unei întreprinderi etc.

clasificarea actelor normative

• 1. Dupa forta juridica a actului normativ

-legi constitutionale (fundamentale)

-legi organice (adoptate, în baza importanţei lor, printr-o procedură mai pretenţioasă, care necesită obţinerea unei majorităţi calificate în Parlament).

-decrete prezidentiale

-acte normative ale puterii executive (hotarari de guvern, ordonante de guvern, ordonante de urgenta de guvern, ordine ministeriale)

-legi ordinare de mai mica importanta

clasificarea actelor normativeÎn categoria de legi intră:

• Constituţia – lege fundamentală a unui stat si are ca obiect;- reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat;- sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat;- drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

Constituţia are poziţia principală (primară) în ierarhia legilor şi a celorlalte acte juridice normative, deoarece dispune de forţă juridică superioară faţă de toate acestea.

Conţinutul actelor juridice normative trebuie să fie conform cu prevedrile Constituţiei.

• Codul – ca lege în care reglementările îmbracă o anumită formă de sistematizare.

clasificarea actelor normative• 2. Dupa caracterul conduitei pe care o prevad

-norme imperative (caracter obligatoriu si nu prevede abaterile la prevederile din dispozita normei) se impart in:

- norme onerative care prevad expres obligatia de a savarsi o actiune

- norme prohibitive - care interzic savarsirea unei anumite actiuni

-norma supletiva /dispozitiva da posibilitatea subiectului de drept vizat (persoana fizica sau juridica) sa opteze pentru una din alternativele posibile

clasificarea actelor normative

• 3. Dupa gradul de precizie sau de terminare

-norme juridice cu structura completa

-norme juridice cu structura de trimitere (lipseste sanctiunea)

-norme juridice cu structura in alba ( cand lipseste ipoteza) - apare un act normativ interior care vine in locul ipotezei care lipseste acestei norme

clasificarea actelor normative

• 4. Dupa sfera de aplicare

-generale

-speciale

-de exceptie

• Acte normative cu putere de lege sunt şi actele guvernului, date în temeiul unor situaţii special prevăzute în Constituţie şi având un caracter provizoriu.

• Tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale, ratificate de Parlament au tot poziţia de legi.

Actele juridice normative subordonate legii • Hotărârile de Guvern;

• Ordonanţele Guvernului;

• Ordinele miniştrilor;

• Hotărârile cu caracter normativ, ale organelor administraţiei locale.

Actele guvernului CONSTITUŢIE, Titlul III, Cap III, Guvernul, Art 107

• Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.

• Hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor.

• Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. Ordonanţele sunt supuse aprobării ulterioare prin lege

Delegarea legislativă • Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a

Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

• Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.

• Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pînă la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.

• În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament

• Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului

Componentele şi structura actelor juridice normative

Modelul de act normativ nu este general, ci el se adaptează în funcţie de:

• caracterul actului normativ;

• întinderea actului normativ;

• obiectul pe care îl reglementează.

Elementele constitutive ale legii

• titlul actului normativ – constituie elementul de identificare al acestuia. - să fie conscis - să exprime clar obiectul respectivei reglementări;

• preambulul – constă într-o introducere succintă, care prezintă considerentele de natură socială, economică, politică, juridică avute în vedere la elaborarea actului normativ. Preambulul nu este obligatoriu, fiind întocmit de regulă în cazul anumitor acte normative importante. Preambulul nu conţine norme juridice;

• formula introductivă – partea actului normativ care invocă temeiul legal,constituţional, în baza căruia este dată reglementarea;

• dispoziţiile sau principiile generale – stabilesc dispoziţiile sau principiile general valabile pentru actul normativ în totalitatea sa;

• dispoziţiile de fond – concretizate în articole. În funcţie de problematica şi întinderea actului normativ, dispoziţiile de fond pot fi grupate pe subdiviziuni (titluri, capitole, secţiuni, paragrafe);

• dipoziţiile finale şi tranzitorii:- dispoziţiile finale propriu-zise – stabilesc data intrării

în vigoare a actului normativ, atunci când se doreşte o menţiune expresă în acest sens;

- dispoziţiile tranzitorii – sunt necesare în cazurile care implică tranziţia de la unact normativ vechi la unul nou.

CONDITIILE ÎNDEPLINITE DE ACTELE NORMATIVE:

• Să nu conţină dispoziţii contrare legii• Să nu dea reglementări primare• Să nu se refere la domenii care pot fi reglementate numai

prin lege• Să fie date în limitele competentelor materiale şi

teritoriale ale organului de la care emană• Să respecte ierarhia forţei juridice a actelor normative în

stat• Să fie date în forma şi procedura prevăzută pentru fiecare

dintre ele

• Un act normativ poate fi modificat numai printr-un alt act normativ de aceeaşi valoare şi cu aceeaşi forţă juridică (o lege nu poate fi modificată decât tot printr-o lege).

• În principiu, un act normativ de valoare superioară poate să modifice un act normativ de valoare inferioară.

RAPORTUL JURIDIC

• Raportul juridic constă într-o relaţie socială reglementată de norma juridică.

• Stabilirea raportului juridic este determinată de:

• existenţa normei juridice;

• subiectele de drept şi

• faptele juridice.

RAPORTUL JURIDIC

• Raportul juridic este:• un raport social – se stabileşte de fiecare dată între oameni;• un raport de voinţă – manifestat prin voinţa statală exprimată prin norme juridice şi voinţa subiecţilor participanţi la raportul juridic;• un raport istoric – caracteristicile raporului juridic sunt influenţate de istoria societăţii şi de faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică (variate de la o etapă istorică la alta şi de la o ţară la alta).

RAPORTUL JURIDIC

• Subiectele raportului juridic sunt:

• indivizii – pesoane fizice

• subiectele colective de drept – diferite organizaţii.

RAPORTUL JURIDIC

• Conţinutul raportului juridic este format din:• drepturile si• obligaţiile subiecţilor între care se desfăşoară o relaţie socială. Drepturile şi obligaţiile sunt prevezute de norma juridică.

• În cadrul raportului juridic se disting:• dreptul obiectiv – anasamblul de norme.• dreptul subiectiv – posibilitate oferită de norma juridică titularului dreptului (persoană fizică sau colectivă) de a pretinde subiectului pasiv să facă sau să nu facă ceva, realizarea acestei posibilităţi fiind garantată de forţa de cosntrângere statală, la care poate recurge titularul dreptului, dacă acest lucru se impune.

Obiectul raportului juridic

• Obiectul raportului juridic este constituit din conduita umană rezultată ca urmare a exercitării drepturilor şi a îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de norma juridică, de către subiecţii raportului juridic.

Faptele juridice

• Faptele juridice constau în acele manifestări umane şi împrejurări, care potrivit normelor juridice au drept urmare modificarea unor raporturi sau situaţii juridice existente.