Introducere Scopul unei asemenea analize este de a pune in evidenta posibilitatile pe care le are firma pentru a-si asigura principalele materii prime care se consuma in mod curent in cadrul activitatii de baza si care conditioneaza realizarea programelor de fabricatie si implicit de satisfacere a cererii clientilor. Evident, fiecare agent economic, pe parcursul activitatii sale a stabilit anumite legaturi. Dar, pot sa apara diversi factori care sa intrerupa asemenea relatii si in consecinta sa apara greutati in aprovizionare. In asemenea situatii, organismele de specialitate ale firmei trebuie sa dispuna de o solutie de rezerva, care in orice moment sa poata fi aplicata. Aprovizionarea se raporteaza la un camp larg de actiune. In an 222b12c samblul sau se armonizeaza conditia si structura locului de munca, cu ansamblul problematic, tehnico-economic si organizatoric al firmei, pe traseul relatiilor cu furnizorii sau sub furnizorii si productia. In acest fel, calitatea si responsabilitatea actului savarsit, din toate punctele de vedere reprezinta conceptul fundamental al managementului aprovizionarii, context in care contribuie la dezvoltarea strategiilor de valorificare maxima a resurselor materiale, pe baza tehnicilor si metodelor avansate de realizare a produselor. Intr-o economie in care toti producatorii sunt interesati sa satisfaca cererea, cel putin din punct de vedere teoretic, nu ar trebui sa existe probleme in ceea ce priveste asigurarea resurselor materiale necesare. Practic, intervin o serie de factori conjuncturali, cum ar fi lipsa disponibilitatilor banesti, pentru onorarea obligatiilor fata de furnizor, care dau un anumit grad de complexitate procesului general de gestionare a resurselor materiale. Daca se solicita un imprumut pentru aprovizionare, banca va analiza optiunea de pret, marimea stocurilor si viteza de rotatie, eficienta folosirii resurselor materiale, care constituie garantia restituirii creditului. In tara noastra in prezent, tranzitia la economia de piata se identifica cu infaptuirea reformei economice, prin care economia romaneasca, puternic centralizata si distorsionata sub raport tehnico-stiintific si economic, va evolua catre o structura liberalizata, cu mecanisme de piata bine definite si corelate cu
Transcript
IntroducereScopul unei asemenea analize este de a pune in evidenta posibilitatile pe care le are
firma pentru a-si asigura principalele materii prime care se consuma in mod curent in cadrul activitatii de baza si care conditioneaza realizarea programelor de fabricatie si implicit de satisfacere a cererii clientilor. Evident, fiecare agent economic, pe parcursul activitatii sale a stabilit anumite legaturi. Dar, pot sa apara diversi factori care sa intrerupa asemenea relatii si in consecinta sa apara greutati in aprovizionare. In asemenea situatii, organismele de specialitate ale firmei trebuie sa dispuna de o solutie de rezerva, care in orice moment sa poata fi aplicata.
Aprovizionarea se raporteaza la un camp larg de actiune. In an 222b12c samblul sau se armonizeaza conditia si structura locului de munca, cu ansamblul problematic, tehnico-economic si organizatoric al firmei, pe traseul relatiilor cu furnizorii sau sub furnizorii si productia. In acest fel, calitatea si responsabilitatea actului savarsit, din toate punctele de vedere reprezinta conceptul fundamental al managementului aprovizionarii, context in care contribuie la dezvoltarea strategiilor de valorificare maxima a resurselor materiale, pe baza tehnicilor si metodelor avansate de realizare a produselor.
Intr-o economie in care toti producatorii sunt interesati sa satisfaca cererea, cel putin din punct de vedere teoretic, nu ar trebui sa existe probleme in ceea ce priveste asigurarea resurselor materiale necesare. Practic, intervin o serie de factori conjuncturali, cum ar fi lipsa disponibilitatilor banesti, pentru onorarea obligatiilor fata de furnizor, care dau un anumit grad de complexitate procesului general de gestionare a resurselor materiale. Daca se solicita un imprumut pentru aprovizionare, banca va analiza optiunea de pret, marimea stocurilor si viteza de rotatie, eficienta folosirii resurselor materiale, care constituie garantia restituirii creditului. In tara noastra in prezent, tranzitia la economia de piata se identifica cu infaptuirea reformei economice, prin care economia romaneasca, puternic centralizata si distorsionata sub raport tehnico-stiintific si economic, va evolua catre o structura liberalizata, cu mecanisme de piata bine definite si corelate cu functiile economice ale statului de drept democratic, spre rentabilitatea tuturor activitatilor prin valorificarea eficienta a posibilitatilor economice pe baza favorabilitatilor pietei si prin implementarea tehnologiilor avansate, folosite in mod curent pe plan mondial.
Aprovizionarea, indiferent de marimea agentului economic, ramane un proces complicat si permanent, deschis oricaror posibilitati concrete de reconsiderare in sensul imbunatatirii continutului si functionalitatii, astfel incat rolul si scopul acestuia sa fie dirijat cu efort minim spre randamentul maxim. Desfasurarea productiei in mod continuu si la o scara din ce in ce mai mare impune rolul si scopul acestuia si cu necesitate asigurarea intreprinderii cu elementele materiale, respectiv asigurarea unei aprovizionarii, cantitatile si cu ritmul cerut de consumul productiv de materii prime si materiale.
In concluzie, calitatea, competitivitatea, ritmul, competenta, profesionalismul, performantele la nivelul cerintelor pot fi atinse numai in conditiile unei aprovizionari complete si complexe.
1.1. Activitatea de aprovizionare – parte componenta a activitatii unitatilor economice
Pentru desfasurarea normala si continuitatea procesului de productie este, obligatoriu ca acesta sa fie asigurat nu numai cu forta de munca, ci si cu mijloacele de productie necesare. Fara asigurarea procesului de munca eu mijloacele de productie, bineinteles in conditiile existentei fortei de munca respective, nici vorba nu poate fi de desfasurarea vreunei activitati producatoare
de bunuri materiale destinate satisfacerii necesitatilor materiale si culturale mereu crescande ale societatii.
Aprovizionarea[1] tehnico-materiala, in forma sa cea mai generala, reprezinta deci procesul de asigurare a productiei materiale cu mijloacele de productie necesare.
Intregul proces de aprovizionare tehnico-materiala reprezinta inlantuirea logica si fireasca a unor numeroase operatiuni succesive care determina, in fiecare etapa si pentru fiecare obiectiv, dimensiunile cantitative si calitative, judicios fundamente si complet corelate privind asigurarea cu resurse materiale necesare pentru indeplinirea sarcinilor de plan. Elaborarea planului de aprovizionare tehnico-materiala si derularea acestuia sunt rezultatul unei intregi activitati deosebit de laborioase si complexe, care se desfasoara pe o perioada mare de timp, practic pe tot parcursul unui an de zile, in cadrul careia se asigura interconectarea si actiunea coordonata a unui foarte mare numar de parametrii economici care sunt indicatori de baza in procesul de dezvoltare economico-sociale.
Activitatea de asigurare a intreprinderilor si respectiv a economiei nationale este apreciata ca o activitate de aprovizionare 'tehnico-materiala' pentru ca in cadrul acestei activitati procesul de productie se asigura nu numai cu obiecte de munca, ci si cu mijloacele de munca.
Privind din punctul de vedere al economiei nationale, aprovizionarea tehnico-materiala, ca proces economic, exprima unitatea dialectica dintre activitatea de aprovizionare si cea de desfacere a mijloacelor de productie. Aprovizionarea si desfacerea sunt cele doua laturi ale unuia si aceluiasi proces economic.
Asadar, aprovizionarea tehnico-materiala nu este un scop in sine, ea este menita sa asigure largirea si perfectionarea necontenita a productiei, pe baza tehnicii celei mai noi in vederea satisfaceri cat mai depline a nevoilor mereu crescande ale societatii.
Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale unui profit cat mai mare.
In literatura de specialitate, ca si in practica economica, sunt utilizati frecvent termeni ca: achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au insa o semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita. Astfel, 'achizitionarea' reprezinta o actiune de angajament financiar 'de cumparare' a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzactie efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile economice, devenind relativ uniforme). In raport cuachizitionarea, 'aprovizionarea' are un continut mai larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a activitatii de aprovizionare, este precedata, de exemplu, de actiunile de identificare a nevoilor, de stabilire a dimensiunii acestora si a momentelor de satisfacere (care declanseaza emiterea cererii sau a comenzii), fiind urmata apoi de negocierea conditiilor de furnizare, de aducere efectiva a resurselor materiale etc. 'Asigurarea materiala si cu echipamente tehnice' se apreciaza in general ca termen similar notiunii de 'aprovizionare'; in practica economica de specialitate asigurarea are o sfera de cuprindere mai extinsa, aceasta incluzand atat aprovizionarea, cat si actiunea de completare a bazei materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii (interne) ale intreprinderii (ne referim la resursele care se consuma intr-o anumita proportie sau integral in aceeasi intreprindere in care se si produc: SDV, anumite forme de energie, diferite piese, subansamble, materiale noi si refolosibile). In sfarsit 'alimentarea' reprezinta o actiune de finalizare a procesului de aprovizionare (sau de asigurare) prin trecerea in consum a resurselor materiale aduse - sosite de la furnizori sau fabricate chiar in intreprinderea consumatoare. Alimentarea se desfasoara, deci, in interiorul unitatii economice prin trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare - consum in concordanta cu programele elaborate in prealabil. Alimentarea se incadreaza in sistemul logistic intern al unitatii, care cuprinde fluxul de resurse, sistemul de transport intern si cel informational decizional.
Terminologia folosita in literatura economica de specialitate din unele tari anglofone sau din Franta pentru definirea conceptului de aprovizionare materiala se rezuma, in general, la notiunile: 'cumparare' si 'aprovizionare' (achat si approvisionnement in literatura franceza, purchasing si procurement in cea anglofona). Uneori se apeleaza si termenul de 'logistica', iar in contextul sistemelor integrate de productie de tip JAT la cel de 'gestiunea fluxurilor materiale'. Interpretarea continutului acestor termeni este, in multe cazuri, diferita de la autor la autor, cu mentiunea ca vest-europenii si nord-americanii acorda mai mica atentie continutului semantic al termenilor, accentul fiind asezat pe evidentierea 'imaginii' pe care doresc sa o transmita. De exemplu, H.Lewis si W.England definesc termenul de 'cumparare' ca un act comercial care cuprinde identificarea nevoilor, alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii de tranzactionare si urmarire a comenzilor pana la livrarea acestora'.Printr-o definitie de acest gen se extinde artificial sfera de cuprindere a termenului de cumparare in raport cu continutul real al actului in sine.
In acelasi sens, S.Heinritz exprima termenul 'a cumpara' prin obiectivele pe termen scurt care trebuie sa le indeplineasca activitatea de asigurare materiala in raport cu consumul, astfel: 'se defineste functia de cumparare prin activitatea de procurare a materialelor de calitatea si in cantitatea dorita, la momentul dorit, la un pret bun si de la o sursa buna. Prin aceasta definitie se asigura de asemenea o sfera mai extinsa actiunii de cumparare .
In sfarsit, sunt si autori care definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul de 'logistica'. Printr-o asemenea viziune se integreaza aprovizionarea materiala in activitatea de ansamblu a intreprinderii, sfera de cuprindere a logisticii fiind mai extinsa.
In ceea ce priveste 'gestiunea fluxurilor materiale', aceasta se incadreaza in termenul general de asigurare materiala care defineste aria completa de cuprindere a intregului proces de formare si gestiune a bazei materiale si de echipamente tehnice al intreprinderii.
Managementul aprovizionarii reprezinta un concept unitar complex, caruia ii este propriu o structura extinsa de activitati componente, care au in vedere, caelemente de ansamblu, problemele de conducere-coordonare, previziune-programare-contractare, de organizare, antrenare, derulare efectiva, de urmarire-control, analiza si evaluare.
Managementul aprovizionarii - componenta a functiunii comerciale a intreprinderii asigura echilibrul intre necesitatile si disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat de o unitate economica. Principalul 'obiectiv' al activitatii de aprovizionare se concretizeaza in asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resurse materiale si tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un cost minim.
1.2. Continutul economic al materiilor si materialelor si clasificarea lor
In vederea realizarii activitatii economice, a obiectivelor propuse, unitatile din industrie, constructii si transporturi trebuie sa isi asigure, in fiecare perioada de gestiune, baza materiala si de echipamente tehnice a carei structura este, de regula, extrem de extinsa. Din aceasta cauza, prelucrarea manuala a datelor pentru elaborarea programelor de aprovizionare, evidenta exigenta a miscarii materialelor, a stocurilor etc., este greoaie, necesita un volum de munca mare si nu asigura operativitate la un grad de reactie care sa permita actiune in “timp util” pentru luarea deciziilor si masurilor care se impun, dupa caz.
Pentru indeplinirea sarcinilor de plan, intreprinderile consuma o mare varietate de materiale, obtinand, in functie de specificul fabricatiei, o gama diversa de produse finite.
Nomenclatorul[2] de materiale a intreprinderii cuprinde totalitatea resurselor materiale de care are nevoie intreprinderea pentru indeplinirea sarcinilor de plan, clasificate dupa diferite criterii, codificate conform unui sistem de codificare, caracterizate din punct de vedere tehnic, respectiv pretul planificat de aprovizionare.
Nomenclatorul de produse finite a intreprinderii cuprinde totalitatea produselor finite fabricate, clasificate si codificate, caracteristicile tehnice si preturile de desfacere a acestora.
Legaturile multiple si complexe care apar intre domenii de activitate, ramuri, subramuri, unitati economice datorate schimbului de activitati, fac ca produsele finite ale unei intreprinderi sa constituie materii prime, materie pentru alte intreprinderi. Aceleasi produse pot fi prezente in nomenclatorul de produse finite ale unei intreprinderi producatoare, respectiv nomenclatorul de materii prime si materiale etc. a altei intreprinderi consumatoare.
Nomenclatorul de materiale este utilizat in conducerea, planificarea si organizarea eficienta a activitatii de aprovizionare tehnico-materiala a intreprinderii.
Importanta nomenclatorului de materii prime, materiale in activitatea de aprovizionare tehnico-materiala a intreprinderilor consta in :
- serveste la planificarea necesitatilor de resurse materiale pentru fiecare sortiment concret;- serveste la elaborarea specificatiilor de materiale in urma repartitiilor primite de la coordonatorul de
balanta;- se utilizeaza la fundamentarea stiintifica a normelor de consum a materialelor si a posibilitatilor de
reducere continua a acestora;- nomenclatorul de materiale se foloseste la fundamentarea normelor de stoc pe sortimente concrete de
materiale, respectiv la urmarirea miscarii stocurilor de productie;- nomenclatorul de materiale prezinta importanta in organizarea activitatii de pastrare, depozitare,
optimizarea depozitarii materialelor, respectiv a alimentarii sectiilor, atelierelor etc.;- pe baza nomenclatorului de materiale este organizata evidenta primara la depozite, respectiv evidenta
analitica a resurselor materiale din intreprindere;- nomenclatorul de materiale serveste la intocmirea bilantului de materiale ;- nomenclatorul de materiale este utilizat de coordonatorul de balanta pentru elaborarea balantelor materiale
si a repartitiilor de materiale.Nomenclatorul de materiale este document specific compartimentului aprovizionare tehnico-materiale al
intreprinderii, dar se utilizeaza si de alte compartimente: plan-dezvoltare, financiar, contabilitate, sectii de productie etc.
Din punct de vedere al continutului sau, nomenclatorul de materiale cuprinde elementele:- centralizatorul tuturor materialelor clasificate conform unor criterii proprii ale intreprinderii,. codul stabilit in
baza unui sistem de codificare, caracterizarea din punct de vedere tehnic a acestora;- preturile planificate de aprovizionare aferente fiecarei sorto-tipodimnensiuni.In vederea elaborarii nomenclatorului de materiale a intreprinderii, compartimentul de aprovizionare
foloseste o serie de informatii, si documente din diverse compartimente ca:- productia fizica planificata;- proiectarea constructiva a produselor (desene, fise tehnologice);- necesitatile sectiilor, atelierelor privind materialele pentru indeplinirea planului de productie pe feluri si
sortimente;- normele de consum specifice ale produselor aprobate;- normele de stocuri; - STAS-urile, normele interne, privind proprietatile tehnice ale produselor; - cataloage de tarife de transport;- cataloage de tarife aferente lucrarilor de incarcare-descarcare;- cataloage de preturi ale producatorului.Nomenclatorul de materiale si nomenclatorul de produse finite sunt documente de baza ale intreprinderii,
utilizate in activitatea de aprovizionare si desfacere, ele difera de la o unitate la alta, in functie de marimea si specificul activitati intreprinderii, tehnologiile folosite, complexitatea si nivelul tehnic ale produselor etc. .
Necesitatile practice impun clasificarea si codificarea materiilor prime, materialelor, produselor finite din cadrul intreprinderii, cu scopul identificarii exacte a acestora, a mecanizarii evidentei si gestiunii, evitarii unor erori in aprovizionare etc.
Clasificarea materialelor, materiilor prime, produselor finite consta in gruparea acestora conform unor criterii de clasificare adoptate in grupe, subgrupe, feluri, tipuri, sorturi, dimensiuni etc.
Din punct de vedere al aprovizionarii tehnico-materiale, criteriile de clasificare pot fi: criteriul unitatii tehnologice privind fabricatiaConform acestui criteriu produsele care se produc in diferite ramuri ale productiei materiale se grupeaza in
subdiviziuni diferite. Se disting grupe ca :- grupa produselor chimice;- grupa produselor textile;- grupa materialelor feroase;- grupa materialelor lemnoase etc. criteriul destinatiei in consum.
Acest criteriu grupeaza materialele in grupe distincte, pornindu-se de la destinatia acestora in sfera productiei materiale. Ex. grupa materialelor de constructii (cuprinde toate materialele destinate lucrarilor de constructii-montaj);
- grupa combustibililor (cuprinde toti combustibilii si lubrifiantii, indiferent de starea fizica). criteriul proprietati1or fizico-chimice.Proprietatile fizico-chimice, determina constituirea de grupe omogene si influenteaza sistemul de
aprovizionare si depozitare a materialelor. Conform acestui criteriu, pornindu-se de la structura fizico-chimica, grupa produselor textile se subdivide in subgrupele:
- produse textile bumbac si tip bumbac;- produse textile lana si tip lina s.a. criteriul privind evidenta in conturile contabile, comenzi, gestiuni.In practica unitatilor din tara noastra, conform acestui principiu, materialele se clasifica in:- materii prime si materiale de baza ;- materiale auxiliare;- combustibili ;- semifabricate ;- piese de schimb;- obiecte de inventar de mica valoare si scurta durata ;- uniforme si materiale de protectie.Clasificarea este valabila pentru toate intreprinderile indiferent de ramura.Acelasi material poate fi pentru o intreprindere materia prima de baza iar pentru alta material auxiliar.Fiecare material trecut in nomenclator trebuie sa aiba un anumit cod.Pentru stabilirea codurilor materialelor se pot folosi diferite metode de simbolizare si anume:1.Simbolizarea cu ajutorul numerelor:a)insiruirea naturala a numerelor;b)sistemul zecimal;c)sistemul centezimal;d)sistemul de serie.2.Simbolizarea cu ajutorul literelor:a)literele alfabetului de la a la z;b)prin grupe de litere.3.Sistemul de simbolizare mixt (prin combinare de numere si litere).4.Diferite alte semne distinctive, cum sunt: culorile, figurile sugestive, figurile geometrice etc.Cel mai frecvent folosit dintre aceste sisteme este sistemul de simbolizare cu ajutorul numerelor.a) in cazul simbolizarii potrivit insiruirii naturale a numerelor, se acorda fiecarei denumiri din nomenclatura
un numar de ordine de la 1 la n. Cum numerele se succed unul dupa altul, este posibil ca acelasi fel de material, de dimensiuni diferite. Inscris in nomenclator, la anumite intervale, sa apara sub diferite numere. Deci acest sistem este lipsit de posibilitatea gruparii aceluiasi fel de material in acelasi loc al nomenclatorului. De aceea, se recomanda ca acest sistem sa fie folosit in intreprinderile mici, cu o nomenclatura redusa a materialelor.
b) daca se utilizeaza sistemul zecimal, intreaga nomenclatura a materialelor se imparte in 10 grupe, iar grupele in 10 subgrupe s.a.
Unii autori au prezentat acest sistem sub forma unor cercuri concentrice.Clasificarea generala este destinata sa satisfaca in principal necesitatile de inregistrare, prelucrare si analiza
a informatiilor la nivelul macroeconomic. Ca o continuare a acesteia, clasificarea detaliata serveste pentru satisfacerea necesitatilor conducerii operative a unitatilor si intreprinderilor economice, deci la nivel microeconomic.
Clasificarea generala[3] cuprinde 4 trepte (6 cifre), iar cea detaliata 6 trepte (6 cifre). Codul unitar al unui material oarecare poate fi format din 12 cifre, plus cifra de control, total 13 cifre pentru codul unui produs.
Prima treapta a acestei clasificari reprezinta grupa principala de produse specifica ramurii industriale respective.
Treapta a II-a reprezinta denumirea generica a claselor mari de produse aferente.Treapta a III-a reprezinta tipul constructiv general.Treapta a IV-a reprezinta tipul constructiv de detaliu.Pentru treptele urmatoare clasificarea este facuta dupa criterii care permit descrierea cat mai detaliata a
fiecarui utilaj in sistem constructiv, capacitatea, modul de lucru, sisteme de actionare, caracteristici dimensionale, combustibil utilizat, sistem de incalzire, complexitate, viteza de lucru etc.
Verificarea corectitudinii inscrierii codurilor pe diversele documente sau pe purtatorii de informatii se realizeaza in mod curent cu ajutorul cifrei de control, care se elaboreaza dupa o metoda adecvata acestui scop, si care se ataseaza codurilor pentru care a fost calculata.
Pentru codurile clasificarii generale, cifrele de control sunt calculate si sunt cuprinse in clasificare.Pentru clasificarea detaliata, cifrele de control vor fi calculate de catre utilizatorii clasificarii odata cu
alcatuirea codurilor si vor atasate acestora.1.3. Folosirea materiilor si materialelor in procesul de productieIn analiza folosirii materiilor prime si materialelor de baza si auxiliare se urmareste randamentul la
prelucrare, stabilit ca raport intre cantitatea da materia1e ce se regaseste in noul produs si consumul total:rp = qi x m Cmunde:qi reprezinta volumul fizic al productiei pe sortimente de produse in fabricarea carora se foloseste un anumit
material de baza sau auxiliar;m – cantitatea neta de material ce se regaseste in produsul finit;Cm - consumul total de materiale din sortimentul analizat.Cresterea randamentului[4] la prelucrare atesta o folosire mai buna a materiilor si materialelor. Pentru
realizarea acestui deziderat, se impune aprovizionarea cu materiale de tipodimensiuni cat mai apropiate de cele ale produselor finite, in vederea reducerii la maxim a pierderilor prin croire, debitare sau prelucrare, precum si alegerea tehnologiilor performante de prelucrare.
Aprovizionarea cu materii si materiale de baza si auxiliare se va urmarii si pe baza curbei ABC, unde pe axa OX pot fi redati furnizorii, iar pe axa OY ponderea pe care acestia o detin in volumul total al aprovizionarilor.
Y Aprovizionari % 100 A B C
furnizori X Curba ABC in aprovizionarea cu materii si materiale Curba A pune in evidenta ca in aprovizionarea cu un sortiment de materiale agentul economic apeleaza la
un numar mic de furnizori , din care 2-3 detin peste 80% din totalul aprovizionat. O astfel de situatie prezinta avantajul ca solicita un consum mic de factori pentru urmarirea aprovizionarii, dar in caz de faliment dat de acestia, unitatea economica ramane descoperita, activitatea deficitara a furnizorilor repercutandu-se si in cea a beneficiarilor.
Curba C atesta ca in aprovizionarea cu un anumit material agentul economic apeleaza la un numar mare de furnizori, fiecare din acestia detinand o pondere relativ redusa in totalul aprovizionat. In acest caz este nevoie de un consum mare de factori pentru urmarirea aprovizionarii, dar in caz de faliment inregistrat de anumiti furnizori, activitatea nu va fi dereglata deoarece printr-o usoara suplimentare a cantitatilor la ceilalti furnizori deficitul poate fi prevenit.
Curba B demonstreaza ca in aprovizionare se apeleaza la un numar mediu de furnizori, fiecare din ei detinand aproximativ aceiasi pondere in totalul aprovizionat. Nu solicita un volum mare de factori pentru urmarirea procesului de aprovizionare, dar falimentul unii furnizor va deregla mai putin activitatea fata de situatia din curba A, dar mai puternic decat in C.
1.4. Indicatorii folositi in aprecierea aprovizionarii cu materii si materialeDesfasurarea activitatii agentilor economici depinde de posibilitatile lor de aprovizionare cu
principalele materii de baza. Legaturile dintre agentul economic si piata de aprovizionare fac parte din cadrul legaturilor de intrare in sistem. Pe parcursul desfasurarii activitatii, fiecare unitate economica stabileste anumite relatii de legatura cu diversi parteneri ce devin furnizori de baza, dar deficientele din activitatea lor se pot repercuta si in cea a agentilor ce prelucreaza sau valorifica materialele cu care se aprovizioneaza.
Pentru prevenirea aspectelor negative din aprovizionarea cu materii, materiale, combustibil, piese de schimb etc. organismele agentului economic ce se ocupa cu aprovizionarea trebuie sa dispuna de solutii de rezerva ce pot fi aplicate in orice moment in care apar astfel de dereglari.
In analiza piete1or de aprovizionare se urmareste structura pe cele doua piete, internii si externii, iar in cadrul fiecarei piete se va stabili si structura pe furnizori.
Aceste aspecte vor fi analizate pentru fiecare sortiment de materii si materiale.In cadrul pietei de aprovizionare se va urmari pe de o parte necesarul de aprovizionat, iar pe de alta parte
oferta de resurse.Necesarul de aprovizionat este functie de consumul. total in perioada analizata (Cm ) si de
nivelul stocurilor de la inceput de perioada (Si) sau de la sfarsitul perioadei analizate (Sf).Consumul total de materii prime si materiale poate fi determinat pe baza urmatoarelor relatii: 1. Cm = Z x cz 2. Cm = qi x ci 3. Cm = Q/1000 x cs/1000In care:Z reprezinta durata in zile a perioadei analizate;Cz - consumul zilnic din sortimentul de materiale analizat;qi - volumul productiei pe sortimente, in obtinerea carora se foloseste sortimentul de materii prime sau
materiale ce se analizeaza;cs - consumul specific pe unitatea de produs;Q - productia fabricata ;Cs/1000 - consumul la 1000 um productie fabricata.Rezulta ca schimbarile structurale in activitatea agentilor economici, cerute de piata, conduc la modificarea
consumului total de materii si materiale pe sortimente.In alegerea furnizorilor de materii si materiale, pentru cei traditionali trebuie avuta in vedere seriozitatea lor
in respectarea clauzelor contractuale privind termenul de livrare, marimea partizilor (loturilor) livrate, conditiile de livrare, respectarea tipodimensiunilor si a calitatii. Pentru furnizorii potentiali se va lua in considerare si distanta de aprovizionat care isi apune amprenta pe volumul costurilor de aprovizionare. Daca prin punerea in balanta a necesarului de aprovizionat cu oferta pietei se ajunge la concluzia ca piata nu ofera intreaga cantitate de care are nevoie agentul economic, atunci trebuie gasite materialele ce se vor folosi ca inlocuitori si se vor cauta furnizorii necesari.
In alegerea furnizorilor trebuie avute in vedere si capacitatea acestora de a+si adapta productia la cerintele agentilor economici, atat la sortimentele materiale cat si la tipodimensiune.
Aprovizionarea cu materiale presupune un program(plan de aprovizionare) care sa prevada asigurarea cu materiale de asa natura incat sa nu apara greutati in derularea activitatii agentilor economici.
Punctul de plecare trebuie sa-l constituie urmarirea acoperirii cu contracte ferme a necesarului de aprovizionat, precum si claritatea in formularea cauzelor contractuale, pentru ca, atunci cand furnizorul nu a livrat materialele contractate, sa se poata stabili consecintele economice generate de acest fapt, pierderile putand fi recuperate de la furnizori daca este stipulat acest aspect in contract.
Cantitatile ce vor fi aprovizionate se stabilesc pe baza relatiei:Qa = Cm – Si + Sf + Prin care:Cm reprezinta consumul in perioada analizata;Si – stocul existent la inceputul perioadei;Sf – scopul programat pentru finele perioadei;Pr – pierderile prin pastrare ce se iau in calcul pentru acele sortimente care, prin pastrare, inregistreaza
pierderi inevitabile.Pentru aprecierea aprovizionarii cu materiale se vor calcula mai multi indicatori[5], printre care amintim: intervalul dintre doua aprovizionari consecutive , stabilit ca diferenta de timp intre doua momente
succesive de aprovizionare. Acest interval se va pune in balanta cu cel programat(tpi), dar si cu cel impus de activitatea agentului economic(czn):tni = qmi
cznunde qmi reprezinta cantitatea de materiale existenta in stoc dupa ce s-a realizat aprovizionarea la un moment dat.In conditiile in care ti – tpi tni poate concluziona ca activitatea agentului economic se deruleaza conform
programului, iar aprovizionarea nu a creat greutati si nici nu va crea in perioada imediat urmatoare celei analizate.Daca ti tn, se poate afirma ca procesul de aprovizionare creeaza greutati in desfasurarea ritmica a
activitatii si influenteaza negativ volumul si calitatea produselor sau serviciilor cu tot cortegiul de consecinte negative asupra rezultatelor economico - financiare.
Intervalul mediu dintre doua aprovizionari (t) :t = ni x ti
ni
in care:ni reprezinta numarul de aprovizionari cu un anumit interval de timp de aprovizionare;ti - timpul dintre diverse aprovizionari.Intervalul mediu dintre doua aprovizionari, pus in balanta cu timpul dintre diverse aprovizionari, permite
aprecieri cu privire la ritmicitatea in aprovizionare. Cu cat diferenta dintre nivelul celor doi indicatori se mareste, cu atat se accentueaza neritmicitatea in aprovizionare, care conduce la cresterea costurilor cu stocarea si pastrarea materialelor.
marimea medie a unui lot de aprovizionare (qm) calculata pe baza relatiei: qm = ni x qmi
niDiferentele intre nivelul efectiv si cel programat al partizilor medii (cantitatea medie adusa la o aprovizionare)
se pot datora livrarii unor cantitati diferite de cele prevazute in graficul de livrare intocmit impreuna cu furnizorul, fie la cererea agentului economic, fie din initiativa furnizorului. Daca acest lucru se realizeaza la cererea beneficiarului, atunci se urmareste o mai buna corelare a aprovizionarii cu nevoile de productie impuse de piata. In caz contrar atrage dupa sine fie strangulari in activitatea agentului economic, fie crearea de stocuri peste necesar.
Urmarirea stocurilor este dictata de faptul ca, prin natura lor reprezinta o imobilizare de capital, de valori. Printre functiile pe care le indeplinesc in procesul de gestionare a resurselor de productie si obliga managerii sa adopte decizii care sa dimensioneze stocurile in functie de specificul fiecarei unitati si sa le adapteze la cerintele pietei.
Analiza stocurilor de materii si materiale urmareste mai multe aspecte ca:- corelatia dintre evolutia stocuri lor si cifra de afaceri; - nivelul stocurilor;- situatia stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare etc.In general, intre cifra de afaceri si consumul de materii prime si materiale exista o legatura directa deci, si
intre cifra de afaceri si stocuri. Diminuarea stocurilor se poate realiza in conditiile cresterii volumului de activitate, numai prin acelerarea rotatiei, prin masuri de scurtare a ciclului de productie.
Pentru o apreciere corecta a corelatiei dintre nivelul stocurilor si cifra de afaceri se va urmari evolutia stocurilor si la firmele concurente(daca exista informatiile necesare).
Deoarece structura de productie isi pune amprenta pe nivelul stocurilor, este bine sa se cuantifice influenta acestui factor pentru a face o apreciere corecta a evolutiei stocurilor. Cresterea ponderii produselor cu un ciclu mai lung de fabricatie sau a celor ce implica un consum sporit de materii si materiale va determina o crestere mai accentuata a stocurilor comparativ cu cifra de afaceri. Acest lucru este dictat de nevoile pietei si nu trebuie apreciat ca negativ. Pentru a contracara acest efect, managerii vor lua masuri de scurtare a ciclului de fabricatie si de reducere a consumurilor specifice prin perfectionarea tehnologiilor de productie si prin imbunatatirea organizari muncii.
Nivelul stocurilor existent intr-o unitate trebuie pus in balanta cu nivelul stocurilor ce trebuie sa asigure continuitatea proceselor de productie. Se poate vorbi de stocuri curente sau normate stabilite in functie de timpul pana la reaprovizionare, exprimat in zile:
Sen = qi x csi x Zin care:qi reprezinta volumul productiei ce se va obtine zilnic din sortimentul 'i';csi. consumul pe unitatea de produs 'i';Z - intervalul de timp, in zile, intre doua aprovizionari.Daca inainte de darea in consumul productiv, un anumit material este supus prelucrarii, atunci trebuie luat in
calcul si stocul de prelucrare, stabilit tot pe baza unor normative.Cand stocurile existente sunt inferioare celor normate, apar greutati in desfasurarea proceselor de productie,
nu se respecta ritmicitatea programata. Stocurile peste cele normate genereaza imobilizari de capital.O problema ce trebuie analizata, este existenta stocurilor cu miscare lenta sau a celor fara miscare. Ele apar
de obicei datorita schimbarilor intervenite in structura de productie sau in modificarea tehnologiilor de fabricatie .Dupa gradul de imobilizare a materiilor si materialelor, stocurile se pot grupa in urmatoarele categorii: stocuri
normale, stocuri cu miscare lenta si stocuri fara miscare. Incadrarea intr-una din categorii se face pe baza duratei de imobilizare a stocului exprimata in zile si stabilita pe baza relatiei:
Di = Sc x 365 Es
in care: Sc reprezinta stocul mediu anual; Es - iesirile de materiale din magazia unitatii.
Marimea duratei de imobilizare este diferita in functie de natura materiilor si materialelor. Drept baza de comparatie se va lua durata medie de imobilizare pentru perioadele anterioare.
Existenta stocurilor cu miscare lenta sau a celor fara miscare obliga la masuri care sa le elimine in perioadele imediat urmatoare. Acest lucru se poate realiza prin folosirea lor ca inlocuitori la fabricarea produselor
cerute pe piata, iar daca nu este este posibil acest lucru, se vor disponibiliza si vinde catre agentii economici care au nevoie de ele.
Unul din_indicatorii ce evidentiaza efectele actiunilor de diminuare a stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare este „ponderea detinuta de aceste stocuri in total stocuri de materii prime si materiale”. Reducerea ponderii atesta ca s-au luat masuri de diminuare a lor si deci de reducere a capitalului imobilizat prin intermediul stocuri lor fara miscare sau cu miscare lenta.
1.5. Implicatiile activitatii de aprovizionare asupra principalilor indicatori economiciFolosirea sau utilizarea materiilor prime[6] si materialelor de baza si auxiliare, isi pune Aamprenta, in mod direct pe
cantitatea de produse si semifabricate destinate pietei.Trebuie facuta diferenta intre indicatorii prin intermediul carora se fac aprecieri cu privire la eficienta folosirii
activelor circulante si reflectarea utilizarii activelor circulante in indicatorii de eficienta economico-financiari.Pentru a evidentia acest din urma aspect se va pomi de la relatia de legatura dintre volumul productie si
consumul de materii prime si materiale de baza si auxiliare:Q = Cm sau Q - Si + Qa – Sf - Pr cs csin care:Q reprezinta volumul productiei obtinute, exprimata in unitati natura le in cazul productiei omogene, sau in mii lei
pentru productia neomogena la fabrica rea careia se utilizeaza un anumit material;Cm - consumul total de materii prime si materiale;Si - stocul de materiale de la inceputul perioadei;Qa - cantitatea de materiale care a fost aprovizionata;Sf - stocul final de materii prime si materiale;Cs - consumul specific pe unitatea de produs sau la 1000 u.m..Modificarea volumului (sau dupa caz a valorii productiei) fabricate pe seama stocurilor, a
cantitatilor aprovizionate si a consumului specific se calculeaza pe baza relatiilor:1. Influenta cantitatilor aprovizionate:Qa = Qa1 – Qa0 Q cs02. Influenta stocurilor de la inceputul perioadei:Si = Si1 – Si0 Q cs0 3. Influenta structurilor finale: Sf = Sf1 – Sf0 Q cs04. Influenta pierderilor prim pastrare: Pr = Pr0 – Pr1 cand se programeaza pierderi: Q cs0
Pr = - Pr pentru materiale ce au pierderi programate. Q cs0 5. Influenta consumului specific: cs = Q(cs 0 – cs1) sau cs = Cm1 - Cm 1 Q cs0 Q cs1 cs0
Prin intermediul productiei fabricate, cantitatile aprovizionate, stocurile si consumul specific isi pun amprenta asupra cifrei de afaceri, productivitatii muncii, eficientei utilizarii mijloacelor fixe, profitului brut si net etc.
Eficienta economica a activelor circulante si in primul rand a materiilor prime, combustibilului etc., se apreciaza prin intermediul mai multor indicatori, acestia fiind in functie si de natura materialelor utilizate.
Dintre indicatorii ce caracterizeaza eficienta consumului de materii prime, materiale, combustibil etc. amintim:
consumul de materiale la 1000 lei productie (fabricata, valoare adaugata, cifra de afaceri etc.):m/1000 = ____Cm___ x 1000 q x p in care:
m/1000 reprezinta consumul de materiale la 1000 lei productie;Cm - consumul total dintr-o anumita grupa sau dintr-un sortiment de materii si materiale;Q - productia fizica pe sortimente, in obtinerea careia s-a utilizat materiile prime si materialele analizate;p - pretul de valorificare la produsele obtinute. valoarea productiei la 1000 lei consumuri de materii, materiale, combustibil etc.:Q/1000 = q x p x 1000 Cm x pain care „pa” reprezinta pretul de aprovizionare (de facturare plus cota parte din cheltuielile de transport) pe unitatea de
materii prime
consumul de carburanti pe caracteristica de functionare a produsului, indicator specific pentru anumite produse. Astfel, la fabricile de anvelope, consumul de cauciuc natural la 1000 km rulati de o anvelopa pune in evidenta eficienta cu care este folosit cauciucul natural in diferite tehnologii de fabricare a anvelopelor.
consumul de carburanti la 1000 lei productie sau 1000 lei venituri in cazul unitatilor prestatoare de servicii (cb/1000):cb/1000 = Cb x 1000 Q
in care:Cb reprezinta consumul de combustibil; Q - valoarea productiei. profitul brut din activitatea de exploatare la 1000 lei valoare a materiilor si materialelor, combustibilului etc .:
pb/1000 = ____Pb___ x 1000 Cm x paConsumurile marginale de active circulante materiale pot fi inregistrate in scopul sporirii
productiei, in scopul imbunatatirii produselor sau realizarii ambelor.In aprecierea eficientei consumurilor marginale de materii prime si materiale trebuie sa se
tina seama de efectele generate de aceste consumuri dar si de specificul activitatii pentru fiecare agent economic.
In aprecierea eficientei consumului marginal de resurse materiale pot fi utilizati mai multi indicatori:
Sporul de productie pe unitatea de productie atrasa in circuitul economic:qs = d - m in care: d – randamentul pe unitatea de productie la un anumit consum de resurse matriale; m – randamentul pe unitatea de productie in varianta in care nu sunt antrenate consumuri marginale. qd – sporul de productie pe unitatea de consum de materii si materiale.qd = qs d d – consumul suplimentar de materii si materiale.
Sporul marginal stabilit ca diferenta intre sporurile pe unitatea de productie cu cantitati succesive de materiale consumate:Qm = qsd – qs(d-1) qsd – doze successive privind consumul de materiale.
venituri suplimentare pe unitatea de productie atrse in circuitul economic:Vs = qs x p x m(p – p*) in care: qs – sporul pe unitatea de productie; m – productia obtinuta pe unitatea de productie fara a antrena consumuri marginale sau suplimentare; p* - pretul de valorificare a produsului obtinut fara alocarea de resurse marginale. O privire atenta asupra acestui indicator scoate in evidenta faptul ca valoarea sporului de productie este egala cu veniturile suplimentare daca prin alocarea de resurse marginale nu este afectata calitatea, veniturile suplimentare fiind superioare valoric sporului cand pe langa cresterea productiei pe unitatea de productie se inregistreaza si o imbunatatire a calitatii.
costurile marginale pe unitatea de productie care reprezinta costurile cu procurarea, depozitarea si darea in consum a cantitatilor suplimentare de resurse materiale la care se adauga costurile cu depozitarea transportului si valorificarea sporului de productie;
profitul brut marginal dat de diferenta intre valoarea sporului si costurile marginale. Acest indicator pune in evidenta limita economica in alocarea suplimentara a unor resurse materiale. Aceasta limita apare in momentul in care profitul brut marginal este egal cu 0.CAPITOLUL 2Analiza activitatii de aprovizionare cu materii prime si materialeLA S.C.COMPONENTE AUTO S.A.2.1. Prezentarea generala a ’’S.C.COMPONENTE AUTO S.A.’’ Topoloveni In ansamblul economiei judetului Arges, industriei constructiilor de masini detine un loc important prin gradul inalt de prelucrare a materiilor prime si prin ponderea ridicata in productia totala. In cadrul ramurii constructoare de masini, S.C. Componente Auto S.A. Topoloveni se remarca ca fiind singurul producator de piese prin montaj din gama respectiva, oferind o gama variata de repere destinate echiparii autoturismelor, autocamioanelor si tractoarelor. Evolutia S.C. Componente Auto S.A. Topoloveni La 15 martie 1979, se inaugureaza la Topoloveni Intreprinderea de supape si Bolturi , subordonata Centralei Industriale de Autoturisme Pitesti – Colibasi. Situarea numai 20 km de Pitesti, precum si existenta unei forte de munca, destul de bine calificate in apropiere, au fost avantaje care au concurat la alegerea amplasarii fabricii aici. Infiintarea intreprinderii se datoreaza necesitatii mari de componente auto pentru industria de automobile din Romania. Cateva luni mai tarziu la 1 octombrie 1979, Intreprinderea de Supape si Bolturi Topoloveni preia sectia Prelucrari Mecanice – Lacatusarie – Turnatorie din subordinea Fabricii de Piese Auto si Produse Metalice Pitesti. Pe parcursul anilor, s-au creat rand pe rand capacitati de productie destinate fabricarii de componente auto, ajungandu-se la un grad mare de integrare destinat fabricatiei de autoturisme Dacia. La sfarsitul anului 1989 Intreprinderea de Supape si Bolturi Topoloveni se intindea pe o suprafata de 59 000 m2 avand un total de 1823 de salariati. De la infiintare si pana in prezent, intreprinderea s-a confruntata cu diferite incercari care, prin vointa si abnegatia personalului au fost depasite. Chiar in conditiile dure ale actualei economii de piata, societatea are o linie sigura, bazata pe strategii care sa o mentina in topul celor mai buni producatori de componente auto din tara noastra. Aplicare Legii nr. 15/1990 a fost concretizata in cadrul societatii prin emiterea H.G. nr. 1224/1990, prin care se prevedea infiintarea S.C. Componente Auto S.A. Topoloveni prin preluarea activitatii Intreprinderii de Supape si Bolturi Topoloveni. S.C. Componente Auto S.A. Topoloveni este persoana juridica romana, avand forma de proprietate: societate pe actiuni, iar sediul societatii este in Romania, localitatea Topoloveni, strada Maximilian Popovici 57-60.
Capitalul social a fost la infiintare de 572 400 mii lei. Reevaluarea capitalului initial s-a efectuat in anul 1992 conform H.G. nr. 945/1992 si H.G. nr. 26/1992.
La sfarsitul anului 1997, capitalul social era de 23 373 250 mii lei, din care 43, 72 % reveneau angajatilor si conducerii, 27,06 % actionarilor prin programul de privatizare in masa, 24,28% pentru SIF Oltenia si 4,94% altor actionari.
In prezent, capitalul social al societatii este de 23 574 800 mii lei. Structura actionariatului la sfarsitul anului 2006 este prezentata in figura 2.1.
Figura 2.1.
In functie de numarul total de actiuni detinute de fiecare actionar, se realizeaza urmatoarea structura prezentata in tabelul 2.1. Numarul de actiuni detinute de fiecare actionar Tabelul 2.1.
Denumire actionari Valoare nominala Numar total de actiuniAsociatia RO-CAT 25 000 373.972SIF Oltenia 25 000 234.218Alti actionari 25 000 334.802Total 942.992
Scopul activitatii societatii il constituie producerea si comercializarea de componente auto, promovarea si punerea in aplicare a initiativelor de interes national in domeniul fabricatiei de componente auto, domenii conexe si realizarea de beneficii. Obiectul de activitate este reprezentat de :
proiectarea, producere si comercializarea supapelor, bolturilor pentru autoturisme Dacia, Aro, Cielo, autocamioane, tractoare, agregate, rotulelor si bieletelor pentru autoturismele Dacia, Dacia Nova, Skoda, Logan;
efectuare de studii tehnice, comerciale, economice, financiare si de sistem legate de fabricare si comercializarea produselor mentionate;
servicii apres-vente a tuturor produselor fabricate;
efectuarea de operatiuni de comert exterior;
executarea operatiilor de cont valutar, putand participa si conveni la operatiuni de credit cu firme straine, atat in domeniul sau de activitate, cat si in alte domenii ce desfasoara alte activitati cu caracter social in favoarea salariatilor;
proiectarea, fabricarea, comercializarea supapelor de motor si alte componente auto;
inchirierea de autobuze, tractoare, autocamioane din parcul propriu;
efectuarea de activitati specifice legate de publicitatea si reclama produselor proprii precum si participarea la targuri si expozitii interne si internationale;
importul, cumpararea si vanzarea de materiale, piese detasabile, scule si accesorii, masini – utilaje si instalatii pentru intretinerea si repararea mijloacelor de productie;
crearea de sucursale, filiale al caror obiect de activitate se leaga de profilul societatii;
participarea cu aport de capital in natura si numerar la constituirea de societati comerciale de componente auto si tractor din profilul de activitate al societatii;
toate operatiunile industriale, comerciale, financiare, mobiliare si imobiliare care sunt legate direct sau indirect de obiectul de activitate.
In prezent, in cadrul societatii isi desfasoara activitatea 1 517 angajati.Structura personalului este prezentata in figura 2.2. Figura 2.2
S.C. Componente Auto S.A. este singurul producator din Romania pentru supape de motor (admisie si evacuare) si bolturi piston pentru autoturisme Dacia, Logan, Aro Cielo, camioane, tractoare si alte tipuri de motoare cu ardere interna pe benzina si Diesel.
Un alt segment important de productie pentru S.C. Componente Auto S.A. este reprezentat de rotulele de suspensie, bieletele de directie si bieletele de conexiune, leviere de cutie de viteza si frane de mana, suporturi sector dintat, cutii de comanda precum si o diversitate de componente din tabla stantata.
2.2 Analiza aprovzionarii pe principalele sortimente de materii prime si materiale Tabel nr. 1 Situatia aprovizionarii cu otel in 2005
D – diferenta dintre cantitatea aprovizionata efectiv in cadrul unei perioade si cantitatea medie aprovizionataT – timpul dintre doua aprovizionariDin tabelul nr.1 observam ca in anul 2005, cantitatea aprovizionata cu otel a fost mai insemnata in lunile februarie, aprilie, iulie si decembrie, iar in celelalte luni cantitatea aprovizionata a scazut datorita faptului ca exista in stoc o cantitate suficienta de otel necesara desfasurarii activitatii intreprinderii in bune conditii, cantitatea existenta in stoc fiind ramasa din lunile in care unitatea s-a aprovizionat cu o cantitate mai mare decat necesara. Timpul intre doua aprovizionari a fost mai insemnat in perioada aprilie-iulie, fiind de 100 de zile. Tabel nr. 2 Situatia aprovizionarii cu otel in 2006
Din tabelul nr.2 se observa ca in anul 2006 cantitatea de otel aprovizionata a fost mai insemnata in lunile martie, iulie, august si decembrie datorita cresterii numarului de comenzi cu otel , in ceea ce priveste timpul intre doua aprovizionari a fost mai insemnat in luna noiembrie. Tabel nr. 3 Situatia aprovizionarii cu otel in 2007
Data intrarii Cantitatea aprovizionata - kg D T
05.02 180500 49071.43 3619.04 110.000 -21428.57 7328.05 230.000 98571.43 3925.07 80.300 -51128.57 5807.08 100.700 -30728.57 1309.11 78.500 -52928.57 9322.12 140.000 8571.43 43Total 920.000 - - Din tabelul nr. 3 se observa ca in anul 2007 , cantitatea aprovizionata cu otel a fost mai insemnata in lunile februarie, aprilie, mai, august si decembrie, iar in timpul intre doua aprovizionari a fost mai insemnat in lunile aprilie si noiembrie. Cantitatea medie aprovizionata si intervalul mediu intre doua aprovizionari pentru cei trei ani se calculeaza astfel: Tabelul nr. 4 Lotul mediu si intervalul mediu de timp
Din tabelul nr. 5 se observa ce crestere a cantitatii aprovizionate in anul 2006 fata de 2005 cu 82930 kg, adica o crestere procentuala de 10.7 %. Acelasi lucru intamplandu-se si in anul 2007 fata de anul 2006, cresterea fiind de 62300, adica 7.26%. Tabelul nr. 6 Situatia aprovizionarii cu suruburi in 2005
Din tabelul nr. 6 reiese ca in anul 2005 cantitatea aprovizionata cu suruburi a fost mai insemnata in lunile februarie si iulie, iar in celelalte luni cantitatea aprovizionata a scazut datorita faptului ca exista in stoc o cantitate suficienta de suruburi pentru desfasurarea activitatilor societatii in conditii optime. In ceea ce priveste timpul intre doua aprovizionari, acesta a fost mai insemnat in lunile mai si octombrie. Numarul de aprovizionari in anul 2005 a fost de 5 aprovizionari. Tabelul nr. 7 Situatia aprovizionarii cu suruburi in 2006
Din tabelul nr. 7 reiese ca in anul 2006 cantitatea aprovizionata cu turuburi a fost mai insemnata in lunile martie, august si decembrie, iar in celelalte luni cantitatea aprovizionata s-a redus considerabil. Timpul intre doua aprovizionari a fost mai insemnat in lunile iunie si noiembrie. Numarul de aprovizionari a crescut in anul 2006 fata de 2005 de la 5 la 6 aprovizionari pe an. Tabelul nr. 8 Situatia aprovizionarii cu suruburi in 2007
Din tabelul nr. 8 reiese ca in anul 2007 cantitatea aprovizionata a fost mai insemnata in lunile aprilie, iulie, noiembrie si decembrie, iar timpul intre doua aprovizionari a fost mai insemnat in lunile iulie si septembrie. In ceea ce priveste numarul de aprovizionari, acesta a ramas constant, adica 6 aprovizionari pe an. In tabelul cu numarul 9 se prezinta cantitatea medie aprovizionata ™ pe cei 3 ani. Tabelul nr.9 Lotul mediu si intervalul mediu de timp
anul Gm Tm
2005 1000 702006 1068.33 602007 1195 59
In anul 2005, cantitatea aprovizionata efectiv depaseste cu 500 si respectiv 100 kg suruburi cantitatea medie aprovizionata, iar in urmatoarele luni cantitatea care s-a aprovizionat este sub cantitatea medie rezultand o aprovizionare neuniforma a unitatii de suruburi. In anul 2006 cantitatea aprovizionata efectiv depaseste cantitatea medie aprovizionata cu 331.67 si respectiv 651.57 kg suruburi, iar in anul 2007 depaseste cu 595.185 si 75 kg suruburi, in celelalte luni cantitatea aprovizionata fiind sub cantitatea medie. In tabelul nr. 10 se prezinta modificarea absoluta si procentuala a cantitatii aprovizionate. Tabelul nr.10 Modificarea absoluta si procentuala a cantitatii aprovizionate
anul + 2006/2005 -
+ 2007/2006 -
+ 2006/2005 + 2007/2006 - -
2005 - - - -2006 1410 - 28.2 -2007 - 760 - 11.86
Din tabelul nr.10 se observa o crestere a cantitatii aprovizionate in anul 2006 fata de 2005 cu 1410 kg, adica o crestere procentuala de 28.2, aceasta datorandu-se cresterii numarului de comenzi. Acelasi lucru se intampla si in anul 2007 fata de 2006, cresterea fiind de 760 kg, adica 11.86 %. Tabelul nr.11 Situatia aprovizionarii cu piatra abraziva in anul 2005
Total 8710 - - Din tabelul 11 se observa , ca in anul 2005 cantitatea aprovizionata cu piatra abraziva a fost mai insemnata in lunile ianuarie si august, aceasta datorandu-se cantitatilor mai reduse , aprovizionate in celelalte luni ale anului. Timpul intre doua aprovizionari a fost mai mare in luna august. Numarul de aprovizionari in anul 2005 a fost de 4 aprovizionari. Tabelul nr.12 Situatia aprovizionarii cu piatra abraziva in anul 2006
Din tabelul nr.12 se observa ca in anul 2006 cantitatea aprovizionata cu piatra abraziva a fost mai insemnata in lunile februarie si aprilie. Intervalul cel mai mare intre doua aprovizionari s-a inregistrat in luna august. Numarul de aprovizionari a crescut in 2006 la 5 aprovizionari fata de cele 4 aprovizionari din anul 2005. Tabelul nr.13 Situatia aprovizionarii cu piatra abraziva in anul 2007
Din tabelul nr.13 se observa reducerea cantitatilor aprovizionate pe masura ce se apropie sfarsitul anului, acesta datorandu-se faptului ca unitatea s-a aprovizionat cu o cantitate mai mare de piatra abraziva in primele luni ale anului. Timpul intre doua aprovizionari a fost mai insemnat in luna aprilie. Numarul de aprovizionari a crescut la 6 aprovizionari in 2007 fata de 2006. In tabelul nr.14 se prezinta cantitatea medie aprovizionata si intervalul mediu intre aprovizionari pe cei 3 ani. Tabelul nr.14 Lotul mediu si intervalul mediu de timpanul gm tm
2005 2177.5 782006 1686 70
2007 1651.67 56 Din analiza evolutiei aprovizionarii si a cantitatii medii aprovizionate in 2007 rezulta ca, in cadrul primelor 3 aprovizionari cantitatea aprovizionata depaseste cu 1328.33 kg, 348.33 kg si 138.33 kg piatra abraziva cantitatea medie aprovizionata, iar in urmatoarele 3 aprovizionari cantitatea care s-a aprovizionat este sub cantitatea medie. Intervalul mediu intre aprovizionari a scazut in 2006 fata de 2005 cu 8 zile, iar in 2007 fata de 2006 se inregistreaza tot o scadere a intervalului mediu intre aprovizionari cu 14 zile. In tabelul nr.15 se prezinta modificarea absoluta si procentuala a cantitatii aprovizionate pe cei 3 ani. Tabelul nr.15 Modificarea absoluta si procentuala a cantitatii aprovizionate
Din tabelul nr.15 se observa o scadere a cantitatii aprovizionate de piatra abraziva in anul 2006 fata de 2005 cu 280 kg, adica 3.2 %, iar in anul 2007 fata de 2006 se observa o crestere a cantitatii aprovizionate cu 1480, adica 17.56 % datorita cresterii comenzilor. 2.3. Analiza ritmicitatii in activitatea de aprovizionare si influenta sa asupra eficientei economice. Activitatea agentilor economici trebuie urmarita nu numai pe intregul interval de timp analizat, ci si pe interval de timp analizat, ci si pe intervale mai scurte sau pe diviziuni de timp, deoarece rezultatele pozitive dintr-un anumit interval de timp pot contracara pe cele nefavorabile manifestate in alte intervale de timp, permitand pe ansamblu sa se supuna ca agentul economic si-a onorat angajamentele asumate. Pentru urmarirea ritmicitatii in activitatea agentilor economici se pot utiliza mai multe metode:
1) calcularea ponderii productiei pe intervale de timp si compararea ponderii programate cu cea efectiva
2) stabilirea indicelui modificarii productive pe fiecare diviziune sau interval de timp3) determinarea unor indicatori sintetici cum ar fi:
a) coeficientul de ritmicitateb) coeficientul de neritmicitatec) coeficientul sau gradul de sezonalitated) abaterea medie practicatae) coeficientul de valiatie
Primele doua metode permit aprecieri generale cu privire la respectarea sau nerespectarea ritmicitatii programate
A. Analiza ritmicitatii in activitatea de aprovizionare cu otel Tabelul nr.16 Situatia aprovizionarii cu otel 2007/2006Data intrarii
Cantiatea aprovizionata 2006 - kg - 2007
g 2006(%)
g (2007)(%)
Il q * (kg)
q **(kg)
01.02.-28.02
- 180.500 - 19.61 - - -
01.03-31.03
170.000 - 19.82 - - - -
01.04-30.04
- 110.000 - 11.96 - - -
01.05-31.05
90.000 230.000 10.49 25 255.55 230.00026.82
230.000
01.07-31.07
130.000 80.300 15.16 8.73 61.77 80.3169.36
80.3008.73
01.08-30.08
268.000 100.700 31.25 10.95 37.57 10074011.75
10070010.95
01.11-30.11
80.700 78.500 9.41 8.53 97.27 784768.53
784768.53
01.12-31.12
119.000 140.000 13.87 15.22 117.64 14002416.31
140.00015.22
Total 857.700 920.000 100 100 - 629.556 629.476
g 2006 – ponderea efectiva pentru fiecare interval de timp in 2006g 2007 – ponderea efectiva pentru fiecare interval de timp in 2007Il – indicele cantitatii aprovizionate (2007 fata de 2006)q* - cantitatea aprovizionata recalculataq** - cantitatea in contul ritmicitatii in 2006 pe fiecare interval q* = g2006 x Il 100 q** = min (g2006,q*) Comparand ponderea cantitatii aprovizionate efectiv in 2006 cu ponderea cantitatii aprovizionate efectiv in 2007, se observa ca in cadrul niciunei perioade de timp aceste ponderi nu prezinta aceleasi valori, rezultand caracterul neuniform al activitatii de aprovizionare cu otel. a) Coeficientul de ritmicitate se calculeaza cu ajutorul datelor din tabelul nr. 16 dupa formula: Kr = q** = 629476 = 0.68 g2006 920.000
b) coeficientul de neritmicitate Kn = 1 – Kr = 1 – 0.68 = 0.32
c) coeficientul de sezonalitate (k) se calculeaza ca raport intre cantitatea aprovizionata in perioada cu activitate maxima (qlv) si cantitatea aprovizionata pe intreaga perioada analizata (q1). k = qlv = 0.31 l1 Pentru a calcula gradul de sezonalitate (gs), raportul de mai sus se inmulteste cu 100
- gradul de sezonalitate pentru anul 2006 Gs 2006 = qlv x 100 = 268.000 x 100 = 31.25% Q1 857.700
- gradul de sezonalitate pentru anul 2007 Gs 2007 = 230.000 x 100 = 25 920.000
c) abaterea medie patratica- pentru anul 2006
Tabelul nr. 17 Situatia aprovizionarii in 2006Data intrarii Cantitatea
- coeficientul de variatie pentru anul 2007 Cv = 52150 = 0.4 131428.57B. Analiza ritmicitatii in activitatea de aprovizionare cu suruburi
Tabelul nr. 19 Situatia ritmicitatii in activitatea de aprovizionare cu suruburi 2007/2006
Data intrarii
Cantitatea aprovizionata2006 - kg - 2007
g 2006(%)
g 2007(%)
Iqq*
q**
01.01-31.01
700 - 10.92 - --
-
01.02-28.02
- 890 - 12.40 --
-
01.03.-31.03
1400 - 21.84 - --
-
01.04.-30.04
- 1080 - 15.06 --
-
01.06.-30.06
860 - 13.42 - --
-
01.07.-31.07
- 1790 - 24.97 --
-
01.08.-30.08
1720 - 26.83 - --
-
01.09.-31.09
- 760 - 10.98 --
-
01.11.-31.11
730 1380 11.39 19.25 189.04 138019.25
138019.25
01.12.-31.12
1000 1270 15.6 17.71 127 127017.71
127017.71
Total 6410 7170 100 100 - 2650 2650
Comparand ponderea cantitatii aprovizionate efectiv in anul 2006 cu ponderea cantitatii aprovizionate efectiv in 2007, se observa ca in cadrul unei perioade de timp, aceste ponderi nu prezinta aceleasi valori, rezultand caracterul neuniform al activitatii de aprovizionare cu suruburi.
a) coeficientul de ritmicitate se calculeaza cu ajutorul datelor din tabelul nr. 19 astfel:Kr = q** = 2650 = 0.37 g2007 7170
b) coeficientul de neritmicitateKn = 1 – Kr = 1 – 0.37 = 0.63
c) gradul de sezonalitate- pentru anul 2006
Gs = 1720 x 100 = 26.83 % 6410
- pentru anul 2007 Gs = 1790 x 100 = 24.97 % 7170d) abaterea medie patratica
- pentru anul 2006 Tabelul nr. 20
Situatia aprovizionarii cu suruburi in 2006Data intrarii Cantitatea
- coeficientul de variatie pentru anul 2007 Cv = 338.96 = 0.28 1195
C. Analiza ritmicitatii in activitatea de aprovizionare cu piatra abraziva Tabelul nr. 22 Situatia aprovizionarii cu piatra abraziva 2007/2006
Data intrarii
Cantitatea aprovizionata2006 - kg - 2007
g 2006(%)
g 2007(%)
Iqq*
q**
01.02-28.02
2020 - 23.96 - --
-
01.04-30.04
3650 2980 43.3 30.08 81.642979.86
2980
01.06.-30.06
- 2000 - 20.18 --
-
01.08-30.08
1220 1790 14.47 18.06 146.721790
1790
01.09-31.09
- 1200 - 12.1 --
-
01.10.-30.10
870 1080 10.32 10.9 124.14 1080.212.81
1080.210.9
01.12.-31.12
670 860 7.95 8.68 128.36 860.210.2
8608.68
Total 8430 9910 100 100 - 6710.26 6710
Comparand ponderea cantitatilor aprovizionate efectiv in 2006 cu ponderea cantitatilor aprovizionate efectiv in 2007 se observa ca in cadrul nici unei perioade de timp aceste ponderi nu prezinta aceleasi valori, rezultand caracterul neuniform al activitatii de aprovizionare cu piatra abraziva.
a) coeficientul de ritmicitate se calculeaza cu ajutorul datelor din tabelul nr. 22. Kr = 6710 = 0.67
9910 b) coeficientul de neritmicitate Kn = 1 – 0.2 = 0.8c) gradul de sezonalitate
- pentru anul 2006 Gs = 3650 x 100 = 43.3 % 8430
- pentru anul 2007 Gs = 2980 x 100 = 30.08 % 9910
d) abaterea medie patratica- pentru anul 2006
Tabelul nr. 23 Situatia aprovizionarii cu piatra abraziva in 2006
Data intrarii Cantitatea aprovizionata – kg - D D2
2.4. Efectele economice ale modificarii ritmicitatii se pot grupa in doua categorii: 1. efecte directe exercitate asupra pretului mediu de verificare si prin intermediul sau asupra unor indicatori economico-financiari. Aceste efecte pot fi cuantificate in cazul in care preturile de valorificare sunt sezoniere. 2. efecte indirecte care apar ca urmare a actiunii exercitate de neritmicitate asupra calitatii produselor, uzurii mai accentuate a mijloacelor fixe, neincasarii la timp a contravalorii produselor comercializate, utilizarii incomplete a capacitatii de productie. Influenta ritmicitatii asupra eficientei economice, se calculeaza astfel: pm = √pm - pmo Vpm – pretul mediu recalculat Pma – pretul mediu in perioada de baza Vp = q1 x po 100 q1 - structura productiei pe intervale de timp in anul curent po – pretul in perioada de baza pe intervale de timp Principalii indicatori economico-financiari ce se modifica sub actiunea ritmicitatii sunt:
Influenta este aceeasi deoarece C.A. actioneaza in acelasi sens si cu aceeasi marime masa profitului.
c) rata rentabilitatii capitalului consumat R = q1(√ pm - pmo) x 100 q1 x c1
e) rata profitului R = q1(√ pm - pmo) x 100 Ct1 Ct1 – costuri totale ale unitatii in perioada curenta C1 – costurile in perioada curenta pe unitatea de aprovizionare Tabel nr. 25 Situatia aprovizionarii cu otel 2007/2006
- pretul mediu in perioada de baza pentru cantitatea de otelPmo = 170.000 + 106.000 + 234.000 + 81.000 + 98.000 + 76.000 + 132.000 = 128.143 lei kg
7- modificarea pretului mediu pe seama ritmicitatii rit
pm = 148.899 - 128.143 = 20756- modificarea cifrei de afaceri pe seama ritmicitatii
rit Qaf = 932.000(148.899 – 128.143) = 19.344.592.000 Din calculele anterioare se observa ca pretul mediu a crescut cu 20.756 lei kg, iar C.A. a crescut cu 19.344.592.000 lei situatie apreciata ca pozitiva, deoarece afecteaza rezultatele economice ale unitatii in sens pozitiv. Tabelul nr.26 Situatia aprovizionarii cu suruburi 2007/2006
- pretul mediu in perioada de baza pentru cantitatea de piatra abraziva Pmo = 56.000 + 48.000 + 46.000 + 45.000 + 46.200 + 45.300 = 47.750 lei kg
6- modificarea pretului mediu rit
pm = 49.263 – 47.750 = 1.513 lei- modificare cifrei de afaceri rit Qaf = 9910 x 1513 = 14.993.830
CAPITOLUL IIIPosibilitati de inbunatatire a aprovizionarii cu materii prime si materialesi de crestere a eficientei folosirii Asigurarea unor conditii mai bune pentru desfasurarea procesului de productie a construit in permanenta mobilul gasirii unei noi solutii sau elaborarii unui sistem nou in domeniul aprovizionarii cu resurse materiale. Prin continutul lor, acestea trebuie sa ofere consumatorului o serie de avantaje, astfel incat, din punct de vedere al raspunderii acuzate de sistemul asigurarii resurselor, pierderile in sistemul productiv sa devina nesemnificative. O etapa deosebit de importanta a procesului planificarii de aprovizionare este desfasurarea auditului intern si extern. Pe baza sa este realizata apoi analiza de tip SWOT. Principalele aspecte urmarite in cadrul auditului extern sunt urmatoarele:
Piata in cadrul careia, auditul extern se va concentra pe examinarea particularitatilor pietei cum ar fi : caracteristicile de ansamblu ale pietei, cererea pietei, oferta acesteia, preturile si conditiile de piata etc.
Concurenta se refera la: principalii concurenti, aparitia unor noi concurenti, profitabilitatea ramurii.
Concluziile auditului intern sunt prezentate sub forma punctelor forte si slabiciunilor intreprinderii.
Ca puncte forte pot fi mentionate: experienta intreprinderii in aprovizionarea materiilor prime si materialelor necesare desfasurarii activitatii in bune conditii si in fabricarea sau/si distribuirea produselor sale, tehnologia avansata utilizata de intreprindere, notorietatea marcii, pozitia de lider pe piata tinta etc.
In functie de particularitatile intreprinderii, printre slabiciuni se inscriu: dificultatile financiare ale firmei, imaginea nefavorabila a produselor de pe piata; raportul calitate/pret nesatisfacator, lipsa unei politici de marketing clare si eficiente, costurile de productie mari; fluctuatiile de personal.
Sinteza auditului extern va permite indicarea ocaziilor favorabile si a pericolelor mediului extern. Astfel, ca oportunitati sunt considerate: absenta unor concurenti directi in cazul lansarii pe piata a unui produs inovativ, ritmul rapid de dezvoltare a pietei, existenta unui potential nevalorificat pe anumite piete externe, incheierea unor acorduri de protejare reciproca a investitiilor.
In privinta factorilor negativi ai mediului extern, intreprinderea se poate confrunta cu urmatoarele amenintari: aparitia unor concurenti redutabili; procesul inflationist din economie, cresterea cotelor de piata ale concurentilor directi etc.
Efectuarea unei analize de tip SWOT este punctul de plecare pentru formularea unor obiective adecvate situatiei intreprinderii si relatiilor sale cu mediul extern.
In vederea imbunatatirii activitatii de aprovizionare cu resurse materiale se au in vedere urmatoarele.
Auditarea furnizorilor inainte de intocmirea contractelor economice. Acestea se refera la evaluarea aptitudinii de calitate a furnizorului vizat, analiza organizarii strategiei la evaluarea aptitudinii de calitate a furnizorului, realizarea de expertize a calitatii produsului pe fluxul de fabricatie, precum si de livrare, examinarea calificarii personalului furnizorului pe structuri profesionale, categorii de pregatire, varsta, conceptia tehnica, tehnico-economica si organizatorica a produselor de fabricatie sau industrializarea produselor;
Evitarea stocurilor pre mari care pot constitui un real dezavantaj, deoarece capitalul imobilizat, determina cresterea costurilor de fabricatie care are efect si asupra calitatii si fiabilitatii produselor. Pot apare dezechilibre intre ritmul consumului si nivelul stocurilor, se pierde controlul acestora. In acest fel apar stocuri fara miscare sau miscare lenta care au consecinte asupra activitatii firmei;
Introducerea ]n cadrul contractelor economice a unor clauze in care sa se prevada in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale, plata unor compensatii;
Imbunatatirea sistemului de expediere a materiilor prime si materialelor de la depozitul central catre celelalte depozite pentru a nu aparea stagnari ale activitatii de productie din lipsa materiilor prime;
Alegerea unor furnizori cat mai apropiati de unitate pentru a elimina cheltuielile de transport care nu sunt necesare ;
Alegerea unor sisteme moderne de aprovizionare in detrimentul sistemelor de aprovizionare traditionale.
Sistemele de aprovizionare sunt intr-o continua perfectionare, dintre sistemele moderne de aprovizionare amintim:
- aprovizionarea in conditiile asumarii riscurilor;- aprovizionarea participativa;- aprovizionare in sistem mixt;- aprovizionare in retea de parteneriat;- aprovizionarea – centru de asigurare medicala.Aprovizionarea in conditiile asumarii riscurilor se apreciaza ca sistem modern de
management in aprovizionare capabil sa elibereze, atat furnizorului, cat si cumparatorului stresul surprinzator. Acestea se realizeaza prin intermedierea in sistem al celui de-al treilea partener, o firma agent de asigurare care, pe baza unor intelegeri, preia riscurile la producator pe urma relatiilor acestuia cu furnizorul, care-si asuma obligatia platii catre intermediar a primelor de asigurare in conditiile convenite.
Aprovizionarea participativa presupune in cadrul unui mecanism specific intre parteneri, privind participarea prin diverse firme la realizarea unui obiectiv comun, la infaptuirea unui anume interes, in cadrul unor conditii si evident avantaje pentru care alta modalitate de realizare nu exista si nu poate fi inregistrata prin sistem de management in asigurarea materiala.
Aprovizionarea participativa se caracterizeaza prin posibilitatea implicarii partenerilor furnizori direct in mecanismul pietei, pentru atingerea scopului in conditiile convenite de cumparatori.
Aprovizionarea in sistem mixt se fundamenteaza pe combinatia de forme si modalitatile astfel aranjate in cadrul unui sistem complex pentru a raspunde, in conditii de eficienta, cerintelor productiei.
Aprovizionarea – centru de asigurare materiala preia in totalitate raspunderea pentru bunul mers al productiei la dispozitia caruia lucreaza, implicandu-se efectiv pe plata furnizorilor. Recuperarea, reducerea in circuitul economic si valorificarea resurselor materiale rezultate din procesul de productie si din consum este o problema de mare actualitate.
Principalele cai de actiune pentru realizarea unei eficiente economice cat mai inalte in utilizarea resurselor sunt:
- aprovizionarea cu materii prime si materiale de calitate superioara, deoarece o calitate mai buna a materiilor prime duce la o calitate mai buna a produsului finit;
- folosirea cu o eficienta cat mai inalta a resurselor materiale o constituie procesul accentuat de modernizare a structurii productiei, a tehnologiei folosite in realizarea productiei;
- introducerea inlocuitorilor, a substiuentilor pentru reducerea continua a resurselor materiilor prime si materialelor.
Introducerea si extinderea proceselor de fabricatie moderne, aplicarea unor tehnologii care asigura un consum cat mai redus de materiale, utilizarea completa a materiilor prime si materialelor intrate in productie.
CONCLUZIICea mai mare parte dintre managerii firmelor romanesti, considera ca infiintarea unui
compartiment de marketing, angajarea de personal specializat, competent, precum si efectuarea periodica a unei analize de marketing privind firma este o cheltuiala in plus si mult timp pierdut. Poate aceasta este cauza care duce la o activitate nerentabila, costisitoare si chiar daunatoare intregii activitatii economice. Organizarea, implementarea si controlul activitatii de marketing in cadrul firmei, pot asigura obtinerea unor rezultate maxime, cu costuri minime.
Cred ca este necesar, ca orice firma, sa-si desfasoare activitatea pe baza unui plan, sa-si stabileasca obiectivele si strategiile ce vor fi aplicate si sa efectueze periodic o analiza de situatie
a activitatii, care ii va permite sa stabileasca care este situatia reala a firmei si ce trebuie facut pentru a-si atinge scopurile propuse.
Concluzia la care am ajuns, este ca includerea, este ca includerea in organigrama societatii a unui compartiment de marketing specializat, ar permite atingerea performantelor dorite in termenele stabilite si cu eforturi minime.
Este esential ca marketingul sa nu fie considerat autonom in intreprindere, ci in cadrul unui proces de afaceri integrat. Multe firme nu se gandesc la o examinare a politicii lor de marketing decat atunci cand lucrurile merg rau, adica destul de tarziu.
Consider ca, societatea nu si-a pus problema auditului marketingului, pentru ca abia acum devin receptive la optica de marketing, la ceea ce inseamna planificarea, organizarea, strategii, tehnici, control, etc.
In Romania, avem nevoie de manageri cu perspective largi, in prezent si in viitor, care trebuie sa reflecteze profund asupra pozitiei actuale a firmei, asupra directiei spre care aceasta se indreapta si asupra motivelor pentru care se indreapta acolo. Cred ca auditul de marketing poate facilita mult aceasta reflectare.
Cred ca este necesar a se avea in vedere relatiile concurentiale, datorita faptului ca pe piata nationala exista un aflux de produse straine, si de asemenea, calitatea produselor oferite sub marca romaneasca.
Multe persoane din conducerea firmei vad marketingul doar ca un mijloc de vanzare si promovare si sustine ca punctul de plecare al activitatii firmei nu este consumatorul, ci produsele deja existente care trebuie vandute.
Concluzia este, ca daca managerii ar reusi sa vada in marketing o sansa spre prosperitatea firmei, primul pas spre adoptarea de catre firma a unei optici de marketing, ar fi deja facut.
Singura propunere, pe care imi permit sa o adresez firmei, este aceea de a incerca sa inteleaga si rolul marketingului in activitatea desfasurata si nu de a vedea in el un obstacol generator de cheltuieli suplimentare, ci faptul ca p activitate riguros planificata si controlata va aduce un succes garantat.Bibliografie
Nicolae Fulgeanu – Economia, organizarea si planificarea aprovizionarii tehnico-materiale si desfacerii, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti 1983;
D.Margulescu – Analiza economico-financiara a intreprinderii, Tribuna economica, 1994;
Pana Ioan – Analiza economico-financiara a intreprinderii, Ed. Universitatii din Pitesti, 2003;
Spataru L – Analiza economico-financiara. Instrument al managementului intreprinderii. Ed. Economica, Bucuresti, 2004;
