Argument

Elaborata din perspectiva noilor abordari didactice, lucrarea isi propune mai putin un demers descriptiv al

predarii interactive, cat unul experimental, centrat pe experienta si achizitiile acumulate pe parcursul anilor de

experienta la catedra.

Am realizat o prezentare a strategiilor interactive de predare-invatare-evaluare dintr-o perspectiva bazata

pe actiune si gandire critica, realizand doua decupaje ale metodologiei interactive:

■ unul neutru din punctul de vedere al unui domeniu de studiu (aplicabil in orice disciplina in functie

de intentiile cadrului didactic si de nevoile elevului);

■ altul orientat de specificul unei discipline/ arii curriculare, stiut fiind ca didactica traditionala se imparte

in zilele noastre in „didactici speciale“, specifice domeniului.

In discursul didactic actual, termenul de „strategii de predare-invatare“ este tot mai frecvent folosit, el

tinzand sa substituie referintele mai vechi din inventarul metodologic. Strategia, ca termen preluat din limbajul

militar, este in mod fundamental legata de luarea deciziilor. Ori, acesta este si motivul pentru care discursul

didactic pune azi un asemenea accent pe strategie.

Pana mai ieri, profesorul nu era pus in fata unui registru de optiuni. Un plan fix de invatamant, o programa

analitica, un manual unic, un examen testand cantitatea de informatie reprodusa de elev lasau putin spatiu

decizional cadrului didactic.

Societatea contemporana impune scolii asumarea unui rol performativ. De aici obligatia pentru

contextualizare, pentru adecvare si pentru flexibilitate. Optiunea pentru paradigma centrata pe elev (pe

performantele acestuia) a determinat si optiunea pentru o vasta libertate metodologica a profesorului. In conditiile

unui curriculum modern (plan cadru, curriculum disciplinar flexibil, manuale alternative, evaluare de proces bazata

pe calitatea competentelor achizitionate de elev), profesorul este obligat sa ia decizii.

Implementarea curriculumului romanesc actual nu poate avea loc in absenta adoptarii unui demers

strategic de catre profesor. Iar acesta nu trebuie asumat doar de dragul aplicarii unui document reglator.

Societatea cunoasterii sau societatea bazata pe invatare pe care expertii o intrevad la orizont, dar si inaintand cu

pasi repezi spre obiectivare, este una in care absolventul trebuie sa iasa permanent din tipare sau rutini

metodologice pentru a se adapta mereu schimbarii inerente. Or, in aceste conditii, este clar ca formarea lui nu

mai poate fi facuta prin simpla reproducere a unui discurs magistral, la adapost de libertatea si responsabilitatea

asumarii deciziilor complexe de catre cadrul didactic.

CUPRINS

1. Argument

2. Importanta invatarii active

3. Metode interactive de predare si evaluare

1. De ce este atat de importanta invatarea activa?

Cercetari efectuate in ultimii ani arata ca pasivitatea din clasa (inteleasa ca rezultat al predarii traditionale,

in care profesorul tine o prelegere, eventual face o demonstratie, iar elevii il urmaresc) nu produce invatare decat

in foarte mica masura. Iata cateva rezultate ale acestor studii:

-Elevii sunt atenti numai 40% din timpul afectat prelegerii. (Pollio, 1984)

-Elevii retin 70% din continuturile prezentate in primele 10minute si numai 20% din cele prezentate in

ultimele 10 minute ale prelegerii. (McKeachie, 1986)

- Elevii care au urmat un curs introductiv de psihologie bazat pe prelegere au demonstrat ca stiu numai cu

8% mai mult decat elevii din clasa de control care NU au facut cursul deloc. (Rickard et al., 1988)

- Un studiu mai recent vizand implicatiile predarii centrate pe discursul magistral (Johnson, Johnson,

Smith, 1991) releva ca: atentia elevilor descreste cu fiecare minut care trece pe parcursul prelegerii.

Prelegerea se potriveste numai celor care invata eficient prin canal auditiv. Ea promoveaza invatarea de

nivel inferior a informatiilor factuale, pornind de la premiza ca toti elevii au nevoie de aceleasi informatii in acelasi

ritm.Elevilor nu le place sa fie supusi unei prelegeri. In speta, este insuficient pentru invatare daca, in timpul orei,

elevii asculta (explicatiile profesorului) si, eventual, vad (o demonstratie facuta de profesor). Cauza acestui

fenomen tine de insusi functionarea creierului.Creierul nu functioneaza ca un video sau un casetofon. Creierul nu

este un simplu receptor de informatie

Profesorul/invatatorul trebuie

sa se preocupe de crearea de situatii

de invatare pentru elevii sai si nu

doar de prezentarea unor informatii.

Invatarea devine eficienta doar

atunci cand il punem pe elev sa

actioneze.

„Un copil nu este un vas pe

care sa-l umpli, ci o faclie pe care s-

o aprinzi astfel incat, mai tarziu sa

lumineze cu o lumina proprie.” (

Plutarh )

In acest context, metodele

folosite sunt mijloacele prin care sunt

configurate activitatile de invatare

ale elevilor. De aceea este necesar

un inventar metodologic interiorizat (adica bine invatat, mobil, care poate fi aplicat si transferat in situatii noi)

pentru ca activitatile elevilor nu pot fi anticipate interactiv, si, cu atat mai putin declansate pe parcursul orelor.

2.Despre metode

Metodele constituie elementul esential al strategiei didactice, ele reprezentand latura executorie. In acest

context, ele pot fi considerate ca instrumentul de realizare intr-o cat mai mare masura a obiectivelor prestabilite

ale activitatii de invatare.

Optiunea pentru o metoda sau alta este in stransa relatie cu personalitatea profesorului/ invatatorului si

gradul de pregatire, predispozitie si stilurile de invatare ale grupului cu care lucreaza.

Din aceasta perspectiva, metodele pentru o invatare activa se pot clasifica:

1.Metode care favorizeaza intelegerea conceptelor si

ideilor, valorifica experienta proprie a elevilor,

dezvolta competente de comunicare si relationare,

de deliberare pe plan mental si vizeaza formarea

unei atitudini active

- discutia;

- dezbaterea;

- reteaua de discutii;

- jocul de rol;

etc.

2.Metode care stimuleaza gandirea si creativitatea, ii

determina pe elevi sa caute si sa dezvolte solutii

pentru diferite probleme, sa faca reflectii critice si

judecati de valoare, sa compare si sa analizeze

situatii date

- studiul de caz;

- rezolvarea de

probleme;

- jocul didactic;

- exercitiul; etc.

3. Metode prin care elevii sunt invatati sa lucreze

productiv cu altii si sa-si dezvolte abilitati de

colaborare si ajutor reciproc

- mozaicul;

- cafeneaua;

- proiectul in grupuri

mici; etc.

3.INVENTAR METODOLOGIC INTERACTIV

Prelegerea - o perspectiva moderna

Brainstorming-ul

Stiu / vreau sa stiu /am invatat

Jurnalul cu dubla intrare

Sinelg

Eseul de cinci minute

Ciorchinele

Copacul ideilor

Turul galeriei

Bulgarele de zapada

Mozaicul

Discutia

Linia valorica

Reteaua de discutii

Organizatorul grafic

Diagrama Venn

Metoda 6-3-5

Metoda „ Philips 6-6 ”

Reuniunea - panel

Jocul de rol

Simularea

Modelarea

Cubul

Problematizarea

Studiul de caz

Proiectul

Portofoliul

3.1.Prelegerea - o perspectiva moderna

Intr-o abordare traditionala prelegerea este, fara indoiala, cea mai frecventa alegere. Este tipica imaginea

profesorului la catedra sau la tabla care vorbeste elevilor asezati in banci si asculta sau scriu dupa dictare. Ea

poate fi introdusa intr-un demers modern, centrat pe achizitiile elevului. Din aceasta perspectiva , cadrul didactic

trebuie sa se preocupe de:

- stimularea interesului elevilor prin:

intrarea in prelegere prin intermediul unei poante, povesti, imagini captivante si in deplina relatie

cu ceea ce urmeaza sa fie predat prin intermediul prelegerii;

prezentarea unei probleme/ a unui caz pe care se focalizeaza prelegerea;

lansarea unei intrebari incitante ( astfel incat elevii sa fie atenti la prelegere pentru a afla

raspunsul);

-aprofundarea intelegerii elevilor prin:

folosirea de exemple si analogii pe parcursul prezentarii;

dublarea verbalului cu alte coduri-imagini, grafice, alte materiale ilustrative;

folosirea limbajului corporal;

- implicarea elevilor pe parcursul prelegerii prin intreruperea acesteia:

pentru a incita elevii sa gaseasca exemple, analogii, experiente personale;

pentru a da raspunsuri la diferite intrebari;

pentru a efectua o sarcina scurta care clarifica diverse pozitii enuntate;

- evitarea unui punct final:

incheierea prelegerii prin intermediul unei probleme/aplicatii care urmeaza sa fie rezolvata de

elevi;

solicitarea elevilor pentru a rezuma cele prezentate sau pentru a concluziona.

3.2. Brainstormingul (sau asaltul de idei)

Etimologic,cuvantul brainstorming provine din limba engleza si inseamna „furtuna in creier”, aflux de idei,

asalt de idei.

Principiul dupa care se ghideaza este cantitatea genereaza calitatea. Conform acestui principiu, pentru a

ajunge la idei viabile si inedite este necesara o productivitate creativa cat mai mare.

Pentru derularea optima a acestei metode se pot parcurge urmatoarele etape:

Alegerea temei si a sarcinii de lucru pentru grupuri de minim 10 persoane;

Solicitarea intr-un mod cat mai rapid,in fraze scurte si concrete, fara cenzura, a tuturor ideilor -

chiar traznite, neobisnuite, fanteziste, asa cum vin ele in minte legate de rezolvarea de situatii - problema

conturate. Se pot face asociatii in legatura cu afirmatiile celorlalti, se pot prelua, completa sau transforma ideile

din grup. Nu se vor admite referirile critice sub nici un motiv. Nimeni nu are voie sa faca observatii negative.

Inregistrarea in scris a tuturor ideilor pe tabla sau pe flipchart;

Anuntarea unei pauze pentru asezarea ideilor (de la 15 minute pana la o zi);

Reluarea ideilor emise si gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte-cheie, imagini care

reprezinta posibile criterii;

Analiza critica, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior se poate realiza

printr-o dezbatere la nivelul clasei sau a unor grupuri mai mici;

Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de solutii fezabile pentru problema pusa in

discutie;

Afisarea ideilor rezultate in forme cat mai variate si originale: cuvinte, propozitii, colaje,imagini,

desene, cantece, joc de rol.

O asemenea metoda presupune o serie de avantaje:

-participarea activa a tuturor participantilor;

-dezvoltarea capacitatii de a trai anumite situatii, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea solutiei

optime;

-exprimarea personalitatii;

-exersarea creativitatii si a unor atitudini deschise la nivelul grupului;

dezvoltarea relatiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecaruia;

-realizarea unei ambiante pline de prospetime si emulatie.

3.2.1. Metoda „6-3-5”

Este o metoda care ofera elevilor posibilitatea sa se exprime in mod liber, ea fiind tot un brainstorming .

Etape:

se formeaza grupuri de cate sase membri, fiecare primind cate o foaie impartita in trei coloane.

profesorul enunta problema;

fiecare din cei sase membri ai grupului noteaza trei idei pentru rezolvarea problemei, cate una in

fiecare rubrica;

fiecare participant transmite colegului din dreapta foaia si o primeste pe cea a colegului din stanga, cele

trei idei emise de acesta fiind reluate si imbunatatite, completate, modificate sau prelucrate din prisma propriului

punct de vedere. Urmeaza o noua deplasare a foilor de hartie, apoi alta si alta pana cand foile trec pe la toti

ceilalti cinci membri ai grupului.

liderul strange foile;

profesorul impreuna cu elevii realizeaza o evaluare a ideilor obtinute;

3.2.2 Reuniunea-panel

Este o alta forma de brainstorming.

Etape:

pentru studiul unei probleme se organizeaza un grup restrans de elevi competenti, reprezentativi,

ceilalti elevi asculta in tacere si intervin prin mesaje scrise adresate primilor;

elevii care constituie esantionul-panel (5-6) la numar se asaza in jurul unei mese sub conducerea

profesorului;

elevii care formeaza auditoriul primesc biletele de hartie pe care vor scrie mesaje si care vor fi

inmanate esantionului-panel de catre un elev desemnat de la inceput;

elevii experti discuta, schimba opinii si idei cu privire la tema propusa, iar auditoriul tacut transmite

mesaje care pot fi: intrebari, impresii, sugestii, manifestarea dezacordului, aducerea unor informatii suplimentare.

Se face o sinteza a celor discutate.

3.2.3 Ciorchinele

Este o varianta de brainstorming neliniar care stimuleaza gasirea conexiunilor intre idei. Poate fi utilizat atat

in evocare (faza de reactualizare a cunostintelor, de captare a atentiei si de trezire a interesului) obtinandu-se o

buna inventariere si organizare grafica a cunostintelor elevilor, cat si in etapa de reflexie (recapitulare,

sistematizare a cunostintelor) evidentiindu-se conexiunile dintre idei.

Etape:

se scrie un cuvant/tema (care urmeaza a fi cercetat/a) in mijlocul tablei sau al unei foi de hartie;

se noteaza toate ideile, sintagmele sau cunostintele care le vin in minte elevilor, in legatura cu tema

respectiva in jurul cuvantului din centru, tragandu-se linii intre acesta si cuvantul initial;

in timp ce le vin in minte idei noi si le noteaza prin cuvintele respective, elevii vor trage linii intre toate

ideile care par a fi conectate;

activitatea se opreste cand se epuizeaza toate ideile sau cand s-a atins limita de timp acordata.

Etapele pot fi precedate de brainstorming in grupuri mici sau in perechi. In acest fel se imbogatesc si se

sintetizeaza cunostintele. Rezultatele grupurilor se comunica profesorului care le noteaza la tabla intr-un ciorchine

fara a le comenta sau judeca.

In etapa finala a lectiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizandu-se anumite concepte supraordonate gasite de

elevi sau de profesor.

Exemplu concret:

3.2.4. Copacul ideilor

Este o metoda grafica, asemanatoare ciorchinelui, diferit fiind modul de

dispunere a ideilor sub forma unui copac cu ramificatii.

Etape:

se scrie cuvantul-cheie intr-un dreptunghi la baza paginii, in partea

centrala;

se noteaza ideile, facand conexiuni intre ele, asemanandu-se cu

ramurile unui copac.

Este util in special pentru evidentierea unor aspecte pozitive/ negative.

Exemplu concret:

Cultivarea Defrisari

plantelor Degradarea calitatii

apei si terenurilor

Desteleniri Poluarea

Disparitia

plantelor

Constructii

Disparitia

Irigatii animalelor

3.2.5. Graffiti

Aceasta metoda este o alta forma de brainstorming.

Etape:

Un grup primeste un subiect, iar celalalt grup alt subiect.

Fiecare grup noteaza ideile referitoare la subiectul primit.

Apoi se schimba subiectele intre grupuri si fiecare grup completeaza cunostintele.

Foile revin la grupurile initiale.

Se analizeaza si sintetizeaza ideile in grup.

Foile sunt afisate si prezentate de un reprezentant al grupului.

Se poate realiza si cu ajutorul desenelor.

Exemple:

a) ,,Anotimpurile’’ – Cunoasterea mediului

grupa I:

ghiocelul

FLORI DE PRIMAVARA

vioreaua brandusa

lacrimioara laleaua

narcisa toporasul

zambila

grupa a II-a:

mere

FRUCTE DE

TOAMNA

pere prune

gutui alune

struguri nuci

mure

grupa a III-a:

zapada

saniuta schiul

sarbatorile darurile

vacanta bataia cu bulgari

colindatul

grupa a IV-a:

mare

UNDE MERGEM

VARA ?

munte strand

vacanta concediu

bunici statiune

padure

3.3. Stiu / vreau sa stiu / am invatat

Cu grupuri mici sau cu intreaga clasa se trece in revista ceea ce elevii stiu deja despre o anumita tema si

apoi se formuleaza intrebari la care se asteapta gasirea raspunsurilor in lectie.

Etapele metodei:

Profesorul/invatatorul cere elevilor sa formeze perechi si sa faca o lista cu tot ce stiu despre

tema ce urmeaza a fi abordata. In acest timp construieste pe tabla sau flipchart un tabel cu urmatoarele coloane:

Stiu/ vreau sa stiu/ am invatat.

STIU

Ce credem ca stim?

VREAU SǍ STIU

Ce vrem sa stim?

AM INVǍTAT

Ce am invatat?

Cere perechilor sa spuna ce au scris si noteaza in coloana din stanga informatiile cu care tot

grupul este de acord;

Solicita elevilor o lista de intrebari care vor evidentia nevoile de invatare ale acestora in

legatura cu tema abordata;

Cere elevilor sa citeasca textul;

Dupa lectura textului revine asupra intrebarilor formulate in prima coloana, constata la care s-au

gasit raspunsurile in text si le trece in coloana AM INVǍTAT;

Pune elevii sa compare ceea ce cunosteau deja despre tema abordata, tipul si continutul

intrebarilor pe care le-au formulat si ceea ce au invatat prin lecturarea textelor;

Se intoarce la intrebarile care au ramas fara raspuns si sugereaza elevilor unde ar putea sa

gaseasca informatii. Intrebarile fara raspuns pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigatii personale;

Cere elevilor sa organizeze informatia cuprinsa in coloana a treia in diferite categorii.

Exemplu: La obiectul educatie civica, unitatea de invatare „Persoana” , elevii vor completa urmatorul tabel :

STIU

Ce credem ca stim?

VREAU SǍ STIU

Ce vrem sa stim?

AM INVǍTAT

Ce am invatat?

-ca sunt elev in clasa a III-a; -Cum sunt eu?

-Cum ma vad ceilalti?

-colegii mei considera ca

sunt:

.

- cred ca am urmatoarele

calitati:

3.4. Jurnalul cu dubla intrare

Este o metoda prin care cititorii stabilesc o stransa legatura intre text si propria lor curiozitate si experienta.

Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie sa imparta o pagina in doua, tragand pe mijloc o linie

verticala. In partea stanga li se va cere sa noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat in mod

deosebit:

-pentru ca le-a amintit de o experienta personala;

-pentru ca i-a surprins;

-pentru ca nu sunt de acord cu autorul;

-pentru ca o considera relevanta pentru stilul sau tehnica autorului.

In partea dreapta li se va cere sa comenteze acel pasaj.

-De ce l-au notat?

-La ce i-a facut sa se gandeasca?

-Ce intrebare au in legatura cu acel fragment?

-Ce i-a facut sa-l noteze?

-De ce i-a intrigat?

Un astfel de jurnal cu dubla intrare poate fi astfel:

Exemplu schematic:

NOTITE COMENTARII

Dupa ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi utilizat in faza de reflectie, daca profesorul revine

la text, cerandu-le elevilor sa spuna ce comentarii au facut in legatura cu diverse pasaje. Si profesorul ar trebui sa

fi facut comentarii pentru a atrage atentia asupra unor parti din text pe care tine neaparat sa le discute cu elevii.

3.5. „SINELG”

„Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii si gandirii” este o modalitate de codificare a

textului care permite celui care invata sa citeasca si sa inteleaga in mod activ si pragmatic un anumit continut.

Ca metoda, este tipica pentru etapa de realizare a sensului (invatare, comprehensiune). Cunostintele anterioare

ale elevilor evidentiate prin activitati specifice de evocare se folosesc ca baza de plecare pentru lectura/

ascultarea textului.

SINELG presupune urmatoarele etape:

In timpul lecturii elevii marcheaza in text (sau noteaza pe hartie in timpul prelegerii):

- cunostinte confirmate de text √ ;

- cunostinte infirmate/contrazise de text – ;

- cunostinte noi, intalnite in text + ;

- cunostinte incerte, confuze, care merita sa fie cercetate ? .

Dupa lectura informatiile se trec intr-un tabel:

√ – + ?

Informatiile obtinute individual se discuta in perechi/grupuri, apoi se comunica de catre perechi/grupuri

profesorului care le centralizeaza intr-un tabel similar la tabla.

Cunostintele pot ramane ca tema de cercetare pentru lectiile urmatoare.

3.6. Turul galeriei

Aceasta metoda presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.

Etape:

elevii lucreaza in grupuri si reprezinta munca lor pe foaie de format mare sub forma unui afis.

Produsul poate fi: o diagrama, o schema,o reprezentare simbolica (printr-un desen sau caricatura), etapele

esentiale surprinse in propozitii scurte;

produsele sunt prezentate pe scurt intregii clase, elevii explicand semnificatia si raspunzand la

eventuale intrebari;

afisele sunt expuse pe pereti. Langa fiecare afis se va lipi o foaie goala pe care sa se poata scrie

cu markere sau creioane colorate;

pofesorul va solicita grupurilor de elevi sa se opreasca in fata fiecarui afis, sa-l discute si sa

noteze pe foaia anexata comentariile, sugestiile si intrebarile lor;

in final, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc ce a fost

notat de colegii lor pe foile anexate;

se poate continua cu un raspuns al grupului la comentariile si intrebarile din anexe.

3.7.Cubul

Metoda este folosita in cazul in care se doreste explorarea unui subiect, a unei situatii din mai multe

perspective. Permite elevilor o abordare complexa si integratoare.

Etape:

realizarea unui cub pe ale carui fete se scriu cuvintele: descrie, compara, analizeaza, asociaza,

aplica, argumenteaza;

anuntarea temei/subiectului pus in discutie;

impartirea grupului in sase subgrupuri, fiecare urmand sa examineze tema din perspectiva cerintei

de pe una din fetele cubului, astfel:

- Descrie: culorile, formele, marimile etc.

- Compara: Ce este asemanator? Ce este diferit?

- Analizeaza: Din ce este facut? Din ce se compune? etc.

- Asociaza: La ce te indeamna sa te gandesti?

- Aplica: Ce poti face cu el? Cum poate fi folosit?

- Argumenteaza pro sau contra si enumera o serie de motive care vin in sprijinul afirmatiei tale.

Redactarea finala si impartasirea ei celorlalte grupe; afisarea pe tabla.

3.8. Bulgarele de zapada

Metoda presupune reducerea numarului de elemente, aspecte, fatete ale unei probleme/situatii pentru

focalizarea asupra celor esentiale.

Se recomanda urmatoarele etape:

impartirea grupul in echipe de cate 7-8 persoane;

enuntarea temei;

fiecare membru noteaza pe un post-it ideea sa si o pune pe centrul mesei;

fiecare membru citeste toate ideile si le ierarhizeaza (1-7 sau 1-8);

se retin primele doua idei;

se reuneste tot grupul cu cele doua idei de la fiecare si se repeta algoritmul, astfel se vor retine doar

ideile/aspectele pe care tot grupul le considera relevante.

3.9. Mozaicul

Este o metoda de invatare prin colaborare care are la baza impartirea grupului mare de elevi

/cursanti in mai multe grupe de lucru, coordonate de profesor/indrumator.

Etape:

se imparte colectivul de elevi in grupe eterogene de cate patru elevi, numarand in fiecare grup de la

unu la patru, astfel :

1 2 3 4

subiectul ce urmeaza a fi abordat se imparte in prealabil in patru parti, de intindere si grad de dificultate

similare. Fiecare din cei patru membri ai grupului va avea de studiat cate o parte din cele patru;

se prezinta succint subiectul tratat;

se formeaza grupuri de experti (din elevii cu acelasi numar), obtinandu-se astfel grupuri de experti:

1 1 1 1 1

- elevii din grupul de experti nr.1 vor studia prima parte;

2 2 2 2 2

- elevii din grupul de experti nr.2 vor studia a doua parte;

3 3 3 3 3

- elevii din grupul de experti nr.3 vor studia a treia parte;

4 4 4 4 4

- elevii din grupul de experti nr.4 vor studia a patra parte;

elevii invata prin cooperare partea ce le revine din lectie; ei citesc, discuta, incearca sa inteleaga mai

bine, hotarasc modul in care sa predea ce au inteles in grupul initial;

elevii experti se intorc in grupurile initiale si prezinta fiecare partea pe care a studiat-o, astfel fiind

studiat intregul subiect. Daca exista neclaritati, se adreseaza intrebari expertului sau chiar intregului grup de

experti in acea parte de lectie;

se trece in revista subiectul abordat in unitatea lui logica, prin prezentare orala cu toti participantii;

pentru feedback-ul activitatii se poate aplica un test sau se pot adresa intrebari.

Este foarte important ca profesorul sa monitorizeze predarea pentru ca achizitiile sa fie transmise corect.De

asemenea el trebuie sa stimuleze cooperarea, sa asigure implicarea si participarea tuturor membrilor.

Avantaje:

-stimularea increderii in sine a elevilor;

-dezvoltarea abilitatilor de comunicare argumentativa si de relationare in cadrul grupului;

-dezvoltarea gandirii logice, critice si independente;

-dezvoltarea raspunderii individuale si de grup;

-optimizarea invatarii prin predarea achizitiilor altcuiva.

Observatie:

Grupele de lucru pot fi alcatuite si din cinci, sase membri, sau chiar mai multi, dar atunci subiectul ce urmeaza a fi

abordat se imparte intr-un numar de parti egal cu numarul membrilor fiecarui grup.

3.10. Discutia

Consta intr-un schimb organizat de informatii si de idei, de impresii si de pareri, de critici si de propuneri in

jurul unei teme sau chestiuni determinate in scopul examinarii si clarificarii in comun a unor notiuni si idei, al

consolidarii si sistematizarii datelor si conceptelor, al explorarii unor analogii, similitudini si diferente, al solutionarii

unor probleme care comporta alternative.

Discutia cu clasa este fundamentala pentru invatarea interactiva. Din perspectiva unui participant, discutia

presupune avansarea unor idei si receptarea unei multitudini de idei, unele in acord, altele in dezacord cu

parerile proprii, dar tocmai aceasta varietate este aceea care provoaca gandirea la actiune.

Avantaje:

-crearea unei atmosfere de destindere;

-facilitarea intercomunicarii si a acceptarii punctelor de vedere diferite;

-constientizarea situatiilor in aparenta simple;

-optimizarea relatiilor profesor-elevi;

-realizarea unui climat democratic la nivelul clasei;

-exersarea abilitatilor de ascultare activa si de respectare a regulilor de grup.

Etape:

stabilirea regulilor discutiei si reamintirea acestor reguli pe parcursul discutiei;

- Asculta persoana care vorbeste!

- Vorbeste cand iti vine randul!

- Ridica mana daca doresti sa spui ceva!

- Nu intrerupe pe cel care vorbeste!

- Critica ideea si nu persoana care o exprima!

- Nu rade de ce spune colegul tau!

- Incurajeaza-ti colegii sa participe la discutii!

dispunerea elevilor in cerc sau semicerc;

prezentarea subiectului discutiei cu claritate si intr-un mod care sa

incurajeze exprimarea ideilor;

moderarea discutiei, facilitand exprimarea punctelor de vedere.

Intr-o discutie, rolul profesorului este de facilitare a fluxului coerent de idei al elevilor ceea ce presupune

incurajarea lor pentru a se exprima adecvat si la obiect.

Actiuni care faciliteaza discutia:

-parafrazarea;

-verificarea intelegerii;

-complimentarea unui punct de vedere interesant sau pertinent;

-sugerarea unei noi perspective sau a unui contraexemplu pentru a contracara - fara a critica insa;

-energizarea discutiei;

-medierea divergentelor prin reformularea punctelor de vedere opuse din perspectiva tolerantei;

-evidentierea relatiilor dintre interventiile diferitilor elevi;

-rezumarea ideilor principale.

Sugestii:

Trebuiesc formulate intrebari la care pot fi date mai multe raspunsuri; evitand raspunsurile cu „da” sau

„nu”.

„De ce credeti asta?” „De ce credeti ca…?” (pentru aprofundarea problemei);

„Ce s-a intamplat?” (pentru clarificarea perspectivei asupra problemei puse in discutie);

„De ce s-a intamplat aceasta?” (pentru cautarea motivelor);

„Se putea intampla si altfel?” „Cum?” (pentru sublinierea unei alternative);

„Ce ai fi facut tu intr-o astfel de situatie?”

„Ce crezi ca a simtit persoana respectiva?” ( pentru a-si exprima capacitatea de empatie);

„A fost corect?” „De ce ?” (pentru a stimula dezvoltarea morala a elevilor).

Se vor evita comportamente de genul:

- acapararea discutiei de catre profesor;

- criticarea unor puncte de vedere sau a unui elev;

- interventia dupa fiecare elev;

- impunerea unui punct de vedere.

3.11. Reteaua de discutii

Se recomanda utilizarea metodei la disciplinele umaniste, cu conditia ca tema sa permita abordari

contradictorii.

Etape:

stabilirea temei puse in discutie;

profesorul adreseaza o intrebare prin care se solicita un raspuns pozitiv sau negativ insotit de

argumente;

identificarea argumentelor de catre elevi;

individual se completeaza o lista cu argumente care sustin raspunsul pozitiv, apoi una cu cele care

sustin un raspuns negativ;

in perechi se construiesc doua liste cu argumente pro si contra;

fiecare pereche va lucra cu alta pereche, aducand argumente pe ambele liste;

reflectarea asupra argumentelor si stabilirea argumentelor pro sau contra;

Reteaua de discutii poate fi o etapa pregatitoare pentru o dezbatere.

3.12. Dezbaterea

Metoda dezbaterii presupune abordarea unei motiuni (o propozitie care reprezinta tema dezbaterii) din

doua perspective opuse. De aceea, in toate tipurile de dezbateri exista doua echipe:

-echipa afirmatoare care trebuie sa sustina motiunea;

-echipa negatoare care combate motiunea.

Tipul de abordare pro-conta le dezvolta participantilor abilitatea de a analiza probleme controversate din

multiple perspective, ii stimuleaza sa emita judecati asupra unui fapt pe baza unor criterii obiective, sa apere o

pozitie folosind argumente sustinute de dovezi si nu de opinii.

Tehnicile dezbaterii dezvolta:

-gandirea critica;

-toleranta fata de opiniile diferite sau adverse;

-stilul de prezentare a unei argumentatii in fata unei audiente;

-capacitatea de persuasiune;

-abilitatile de lucru in echipa.

Etape:

se prezinta motiunea de catre profesor;

se imparte clasa in doua echipe: afirmatoare si negatoare;

profesorul stabileste impreuna cu elevii motivele pro si contra;

fiecare echipa construieste sistemele de argumente una in cazul afirmator, cealalta, in cazul negator.

are loc dezbaterea prin schimbul de idei si argumente intre cele doua echipe;

in etapa finala are loc analiza dezbaterii si feed-back-ul profesorului.

3.13. Linia valorica

Este un exercitiu de exprimare a opiniilor si de investigare independenta. Este o tehnica prin care fiecare

elev isi exprima o opinie fata de o problema si situeaza aceasta opinie in cadrul grupului.

Etape:

Profesorul pune o intrebare la care raspunsurile pot fi gradate (da, nu, si da si nu);

Elevii se gandesc la raspuns singuri si pot sa-l noteze pe o hartie;

Elevii se aliniaza apoi, alegandu-si o pozitie care reflecta punctul lor de vedere. In interiorul propriului

grup isi pregatesc cu colegii argumente punctuale care le sustin propria pozitie;

Fiecare grup pregateste o lista de argumente in sprijinul punctului lor de vedere; Fiecare grup isi

exprima punctul de vedere printr-un purtator de cuvant.

Aceasta strategie este menita sa-i ajute pe elevi sa-si pregateasca si sa-si prezinte argumentele, precum

si sa-si asculte cu atentie colegii.

Exemplu:

Se va prezena elevilor o situatie de tipul: un copil hipoacuzic, simtindu-se marginalizat de colegi, a devenit

irascibil, chiar vioent; nimeni nu se poate intelege cu el.(Se poate prezenta orice alta situatie, poate exista chiar in

clasa lor un caz asemanator.)

Invatatorul adreseaza elevilor intrebarea:”Ati accepta sa fiti coleg cu un astfel de elev?

Pana cand elevii mediteaza asupra raspunsului, invatatorul afiseaza pe un perete raspunsul ”DA”, iar pe

alt perete raspunsul „NU”. Elevii vor fi invitati sa ocupe o pozitie pe linia dintre cei doi pereti in functie

de atitudinea lor fata de aceasta situatie si sa prezinte cel mai important argument pentru locul pe care l-au ales.

Se expun pe rand un argument pentru „DA” si unul pentru „NU”, iar cei care ocupa o pozitie intermediara vor

argumenta de ce nu pot fi foarte hotarati. Pe masura ce elevii isi prezinta argumentele, colegi lor pot sa-

si schimbe locul , daca motivele expuse de colegi i-au convins, mentionand care a fost argumentul decisiv.

Dupa ocuparea locurilor in banci, invatatorul va realiza o dezbatere despre atitudinea pe care trebuie sa o

avem fata de persoanele cu nevoi speciale. Cu aceasta ocazie se vor introduce notiunile de: „intelegere,

ajutorare, ocrotire, acceptare” si se va discuta cu elevii sensul fiecareia.

Un exemplu concludent pentru eficienta aplicarii acestei metode este urmatorul: am citit elevilor lectura

„Puiul” de Ioan Alexandru Bratescu Voinesti, am analizat textul pentru a fi bine inteles, apoi am explicat elevilor ca

vom incerca, printr-un proces literar, sa stabilim cat de vinovat este puiul cel mare pentru ceea ce i s-a intamplat.

Desi mottoul „Sandi, sa asculti pe mamica” il culpabiliza in mod categoric, inducand cititorului ideea ca

puiul cel mare este intruchiparea copilului care nu si-a ascultat parintii si toate suferintele pe care le va indura se

datoreaza numai neascultarii sale, totusi destui elevi s-au abtinut sa-l condamne, probabil dintr-un sentiment de

compasiune, sau considerand ca prin suferintele indurate si-a rascumparat vina de a nu-si fi ascultat mama. Cand

si-au ocupat locurile, erau multi indecisi, unii elevi il considerau nevinovat, si doar cativa il acuzau. Cand si-

au prezentat argumentele, o fetita a insistat sa sustina ca puiul nu numai ca este nevinovat, ba mai mult, gestul

sau nu a fost neascultare ci sacrificiu pentru a-si salva fratii mai mici, si dorinta de a-si ajuta mama aflata in

primejdie. Argumentul a prins imediat si multi elevi indecisi au migrat spre locul celor care il considerau pe pui

nevinovat. Ba mai mult, o parte dintre cei care il acuzasera au privit dintr-o data cu alti ochi gestul puiului si au

trecut in „tabara” celor indecisi. Fetitele au continuat sa gaseasca circumstante atenuante puiului, sustinand ca

el s-a simtit dator sa faca acest sacrificiu fiindca era cel mai mare dintre frati si nu aveau nici tata care sa-i apere.

Dintr-o data cei mai multi elevi au trecut in grupul celor care il considerau nevinovat, cu toate protestele

„acuzatorilor” care calificau gestul lor ca „lasitate”.

La finalul activitatii, puiul era considerat de majoritatea elevilor un erou care si-a salvat mama si fratii cu

pretul vietii sale, desi la inceput consideram ca va fi greu sa gasim un singur argument in apararea sa.

3.14. Metoda „Phillips 6-6”

Etape:

clasa se imparte in grupe eterogene de cate sase elevi, care urmeaza sa discute o tema data;

profesorul expune subiectul, explica scopul si modul de desfasurare a activitatii;

fiecare grup desemneaza un coordonator si un purtator de cuvant;

cei sase membri ai grupului discuta timp de sase minute, facand

schimb de idei cu privire la tema propusa;

fiecare grup intocmeste un raport pe baza ideilor expuse si apoi

purtatorul de cuvant il prezinta in fata tuturor;

animatorul sau purtatorii de cuvant realizeaza o sinteza a rapoartelor, stabilind solutia finala, conform

opiniei majoritare.

3.15. Organizatorul grafic

Este o metoda care faciliteaza esentializarea unui continut informativ care urmeaza sa fie exprimat sau

scris, prin schematizarea, sistematizarea si vizualizarea ideilor.

OG se poate utiliza pentru prezentarea structurata a informatiei in cinci moduri:

1. OG pentru monitorizarea structurilor de tip comparativ (este pentru asemanari si deosebiri)

Exemplu schematic:

Exemplu concret:

2. OG pentru structuri de tip descriere (este folosit

pentruno

tarea/

descrier

ea

caracteristicilor, proprietatilor, utilizarilor, componentelor etc.)

Exe

mplu

sche

matic

3. OG pentru structuri de

tip secvential

In acest caz elevii sunt

solicitati sa listeze conceptele,

evenimentele,

itemii, lucrurile etc. ,in ordine cronologica, numerica, deci etapizat, secvential.

Exemplu

In cel de-al doilea razboi mondial, Germania nazista a atacat si a cucerit, in ordine

cron

ologi

ca:

Polonia 1.Renania

Cehia 2.Austria

Austria 3.Cehia

Renania sau 4. Polonia

4. OG pentru structuri de tip cauza-efect

Prin aceasta metoda se face legatura intre cauza si efectul rezultat al unei

actiuni, al unui fenomen etc.

Exemplu

schematic:

Exemplu

concret:

5. OG pentru structuri de tip problema – solutie

In aceasta situatie elevilor li se cere sa detecteze problema/situatia-problema si apoi sa o rezolve, sa

gaseasca solutia.

Exemplu schematic:

Exemplu concret:

3.16. Diagrama Venn

Este o metoda grafica realizata cu ajutorul a doua elipse partial suprapuse.

In partea comuna se trec asemanarile, iar in partile ramase se trec deosebirile.

Exemplu schematic: Exemplu concret:

triunghiul

echilateral triunghiul isoscel

3.17. Modelarea

Este o metoda foarte eficienta si de mare utilitate folosita pentru formarea deprinderilor de autoinstruire si

cercetare. Desi este distincta, totusi modelarea este o forma a descoperirii bazata pe analogie intre model si

sistemul nou de

cunoscut.

Exemple concrete:

1. Poate fi realizat sistemul nostru solar cu ajutorul a zece bilute confectionate din lut si plastilina, dar sa aiba

culori diferite. Acestea se fixeaza pe un suport de poliester.

2. Cu ajutorul unei portocale strapunsa de o andrea se poate imita Pamantul.

3. Se pot realiza corpuri geometrice cu ajutorul plastilinei si a unor bete de chibrit.(cub, cuboid, piramida,

prisma).

3.18. Masa rotunda

Elevii abordeaza o tema ale carei parti componente au fost aprofundate de membrii grupului si prezentate

rand pe rand.

Etape:

Profesorul anunta tema ce va fi abordata.

Se imparte cate o foaie de hartie fiecarui grup.

Fiecare membru al grupului noteaza cate o idee, pe rand, pana se epuizeaza toate. De preferinta,

fiecare membru al grupului va folosi o culoare diferita.

Este important ca elevii sa primeasca din partea profesorului un feed-back la ideile pe care le-au scris.

3.19. Metoda cadranelor

Activitatea se poate desfasura frontal, individual sau pe grupe. Este o modalitate de rezumare si sintetizare a

unui continut informational solicitand participarea si implicarea elevilor in intelegerea acestuia. Subiectul poate fi

abordat din patru perspective.

Etape:

Se traseaza pe tabla doua axe perpendiculare astfel incat sa apara patru cadrane.

In fiecare cadran se vor nota continuturi informationale avand in vedere patru perspective.

Se face sinteza continuturilor in final.

Exemplu schematic:

Exemplu concret

:

In

fiecare

cadran se va scrie cate

un anotimp, dupa cum

urmeaza:

Se cere elevilor sa completeze in fiecare cadran tot ce stiu despre durata zilelor si a noptilor, temperatura,

precipitatii, vanturi, comportamentul animalelor, dezvoltarea plantelor etc.

Activitatea se poate desfasura frontal, individual sau pe grupe.

3.20. Cvintetul

Termenul semnifica o poezie cu cinci versuri.

Etape:

Se porneste de la un subiect propus spre discutare, care sa se reflecte intr-un singur cuvant-cheie scris

pe primul rand.

Pe al doilea rand se scriu doua adjective care sa determine cuvantul-cheie.

Pe al treilea rand se scriu trei verbe la gerunziu.

Pe al patrulea rand se scriu patru cuvinte care exprima sentimente fata de subiect.

Pe ultimul rand, un singur cuvant– sinteza, care sa contina intreaga semnificatie a mesajelor transmise

prin celelalte versuri.

Exemplu concret:

In cadrul lectiilor despre anotimpuri se pot crea cvintetele:

NATURA SOARE

frumoasa,parfumata, prietenos, luminos,

renascand, inmugurind, infrunzind, arzand, luminand, incalzind,

bucurie, veselie, speranta,alinare, veselie, dragoste, armonie, reverie;

PRIMAVARA VARA

3.21. Scaunul intervievatului

Aceasta metoda se poate folosi in cadrul reactualizarii, in locul traditionalei conversatii sau la sfarsitul

lectiei, pentru realizarea feed-back-ului.

Etape:

In mod practic, se numeste un elev care se asaza pe un scaun in fata clasei si joaca rolul

intervievatului. Colegii sai ii adreseaza intrebari, jucand rolul unor mici „reporteri”.

Exemplu concret:

Pentru realizarea feed-back-ului in cadrul lectiei „Soarele si viata”, „reporterii” pot pune intrebari de

genul:

„ Ce este Soarele ?”

„ Prin ce face Soarele viata posibila pe pamant?

„ Cum se formeaza anotimpurile ?”

„ De ce iarna este frig ?”

„Care sunt planetele care se rotesc in jurul Soarelui? etc.

3.22. Problematizarea

Este una din cele mai utile metode, prin potentialul ei euristic si activizator. Aceasta metoda consta in

crearea unor dificultati practice sau teoretice, a caror rezolvare sa fie rezultatul activitatii proprii de cercetare

efectuate.

Se face o distinctie clara intre conceptul „problema” si conceptul „situatie-problema”. Primul vizeaza

problema si rezolvarea acesteia din punctul de vedere al aplicarii, verificarii unor reguli invatate, al unor algoritmi

ce pot fi utilizati in rezolvare. O situatie-problema desemneaza o situatie contradictorie, conflictuala, ce rezulta din

trairea simultana a doua realitati:

- experienta anterioara, cognitiv-emotionala ;

- elementul de noutate, necunoscutul cu care se confrunta subiectul. Acest conflict incita la cautare si

descoperire, la intuirea unor situatii noi, a unor relatii aparent inexistente intre ceea ce este cunoscut si ceea ce

este nou pentru subiect. O intrebare devine situatie-problema atunci cand declanseaza curiozitatea, tendinta de

cautare, de depasire a obstacolelor. In problematizare, cea mai importanta este crearea situatiilor problematice si

mai putin punerea unor intrebari.

Etape posibile in abordarea unei situatii-problema:

Se defineste punctul de plecare si se stabileste scopul urmarit.

Se pune problema prin cunoasterea profunda a situatiei de plecare si se selecteaza informatia.

Se organizeaza informatia.

Se transforma informatia pe calea rationamentului, inductiei si deductiei, a intuitiei si analogiei, inclusiv

a utilizarii si a altor procedee paralogice in vederea identificarii solutiilor posibile;

Se ia decizia – optiunea pentru solutia optima.

Se verifica solutia aleasa si rezultatele.

Utilizarea acestei metode presupune o antrenare plenara a personalitatii elevilor, a componentelor

intelectuale, afective si volitive.

Exemplu

l.Unui copil din clasele I-IV i se prezinta doua vase de forma diferita .

care contin un lichid colorat: un vas subtire si inalt, celalalt este larg. Numai invatatorul stie ca in cele doua vase

se afla aceeasi cantitate de lichid.

Se vor pune intrebarile:

- „In care vas se afla mai mult lichid ?”

- „Ar putea fi oare aceeasi cantitate in cele doua vase ?”

Elevii vor ajunge la concluzia ca cele doua vase contin aceeasi cantitate de lichid.

2.S-a propus urmatoarea situatie problema: “Romania are potential turistic, dar strainii nu o

viziteaza in numar mare. De ce?”

Clasa s-a impartit in grupe de cate sase elevi lasandu-se ca timp de lucru sase minute.

Conducatorul fiecarei grupe a prezentat solutiile la care s-a ajuns. S-au discutat apoi punctele de vedere a

grupelor pentru a ajunge la idei comune.

Invatatorul stabileste solutia optima si argumenteaza respingerea celorlalte variante

3.23. Studiul de caz

Este o metoda care se bazeaza pe cercetare si stimuleaza gandirea critica prin analiza, intelegerea,

diagnosticarea si rezolvarea unui caz. Pentru a intari ideea de participare activa si efectiva la solutionarea unei

probleme, se recomanda ca situatiile folosite sa fie unele reale.

Alegerea cazului se face in functie de anumite criterii – nu orice situatie este un caz, trebuie sa intruneasca

urmatoarele caracteristici:

- sa fie autentica;

- sa propuna o interventie urgenta, sa fie o situatie-problema care suscita interesul;

- sa fie legata de preocuparile grupului, pentru ca participantii la rezolvarea cazului sa detina informatiile

necesare si sa gaseasca solutii de rezolvare;

- sa fie complet prezentata – sa contina toate datele necesare pentru a fi solutionata.

Etapele unui studiu de caz:

Se alege cazul.

Elevii cerceteaza materialul. Pentru a-i ajuta, profesorul formuleaza intrebari de genul: „Ce s-a

intamplat in situatia cercetata?”

„Care sunt partile implicate?”

„Ce elemente sunt importante?”

„Lipseste ceva semnificativ din prezentarea faptelor?”

„De ce au actionat cei implicati in acel mod?”

La prima vedere a cazului, elevii vor avea pareri diferite si controversate, deoarece nu vor lua in considerare

toate elementele cazului.

Se revine la caz , se stabilesc din nou toate datele problemei, conceptualizare, ierarhizare si

sistematizare. Elevii vor face referiri la caz apeland la reglementari legale, standarde, prevederi etc.

In faza de conceptualizare, discutiile pot fi orientate in urmatoarele directii:

-„priveste in urma” asupra conditiilor si contextului in care s-a petrecut cazul;

-„priveste dedesubt” asupra principiilor operationale care pot fi generalizate;

-„priveste in jur” asupra tuturor situatiilor similare;

-„priveste inainte” asupra necesitatii modificarii atitudinilor noastre personale daca vrem sa rezolvam astfel de

cazuri intr-un mod eficient.

In final se trag concluzii cu valabilitate si in alte situatii de viata.

Exemple concrete de situatii reale, autentice care pot constitui studiu de caz:

inegalitati sociale care incalca principiile dreptatii;

mobilitatea sociala in cadrul unei comunitati rurale determinata de o conjunctura economica negativa;

neconcordanta dintre drepturile omului si mentalitatile, obiceiurile,conceptiile specifice unei comunitati

umane.

Exemplu de studiu de caz:

Problema: Elevul C.S. prezinta deficiente de adaptare si integrare scolara si sociala

Obiective:

descoperirea cauzelor (provine dintr-o familie numeroasa, are un anturaj de prieteni cu

probleme de comportament,nimeni din familie nu s-a interesat vreodata de situatia lui scolara)

eliminarea cauzelor (atitudinea autoritara a cadrului didactic, program de recuperare, control

medical, eventual tratament)

propunerea da directii de interventie

ETAPE

1. Familiarizarea cu cazul si formularea clara a problemei

2. Procurarea informatiilor, documentarea prin diverse metode de cunoastere cum ar fi:

– analiza conditiei;

– observarea comportamentului in colectiv, dar si in familie;

– informatii despre capacitatea de efort intelectual si atentie;

– informatii despre stilul de munca;

– analiza randamentului scolar, volum de cunostinte, priceperi, deprinderi, interese, grad de

socializare; se vor folosi ca indicatori calificativele pe discipline;

– anamneza (studiul mediului si a situatiei din familie, starea medicala / de sanatate, studiul

cronologic al vietii copilului);

– dialogul (cu elevi, cu parinti, cu prieteni);

– tehnici proiective (testele psihologice).

3. Sistematizarea informatiei

4. Concluziile: Elevul prezinta dificultati de adaptare si integrare reflectate si de rezultatele scolare

nesatisfacatoare: nu termina temele din clasa, are un comportament zgomotos, deranjant nu se poate concentra

pe parcursul unei ore, temele sunt facute de altcineva.

5. Proiect educativ de interventie

-Recompense mai dese

-Valorizarea potentialului intelectual de care dispune

-Solicitarea elevului la diferite activitati practice si de gospodarie

-Pedepse morale nu fizice

3.24. Jocul de rol

Metoda jocului de rol se bazeaza pe ideea ca se poate invata nu numai din experienta directa, ci si din cea

simulata.

Simularea prin joc de rol duce la cresterea gradului de adaptabilitate si la ameliorarea relatiilor dintre

persoane, dezvoltand in acelasi timp gandirea critica, capacitatea de exprimare si pe cea empatica. De exemplu,

in cadrul unui joc de rol despre un furt, jucand rolul victimei, elevul poate intelege ce simte o persoana atunci

cand este victima unui delict.

Exista mai multe variante, dintre care mentionam:

- Jocul cu rol prescris, dat prin scenariu – participatii primesc cazul si descrierea rolurilor si le

interpreteaza ca atare;

- Jocul cu rol improvizat, creat de cel care interpreteaza – se porneste de la o situatie data si fiecare

participant trebuie sa-si dezvolte rolul.

Etapele metodei:

Stabiliti obiectivele pe care le urmariti, tema/problema pe care jocul de rol trebuie sa le ilustreze si

personajele de interpretat.

Pregatiti fisele cu descrierile de rol.

Decideti impreuna cu elevii cati dintre ei vor juca roluri, cati vor fi observatori, daca se interpreteaza

simultan, in grupuri mici sau cu toata clasa.

Stabiliti modul in care se va desfasura jocul de rol:

- ca o povestire (cu narator si personaje);

- ca o sceneta;

- ca un proces care respecta in mare masura procedura oficiala.

„Incalziti” grupul in vederea acceptarii jocului de rol.

Acordati elevilor cateva minute pentru a analiza situatia si pentru a-si pregati rolurile/reprezentatia.

Elevii interpreteaza jocul de rol.

In timpul interpretarii, uneori este util sa intrerupeti interpretarea intr-un anumit punct pentru a le cere

elevilor sa reflecteze la ceea ce se intampla.

In final, este important ca elevii sa reflecteze la activitatea desfasurata ca la o experienta de invatare.

Evaluati activitatea impreuna cu „actorii” si „spectatorii”.

In cazul in care jocul de rol nu este reusit, discutati cu elevii in ce mod poate fi imbunatatit.

3.25. Investigatia

Este o metoda de evaluare alternativa, utila in situatia in care se doreste atat urmarirea procesului si

realizarea produsului, cat atitudinea elevului implicat in aceste activitati.

Etape:

Profesorul enunta sarcina de lucru.

Sub indrumarea profesorului, elevii identifica modalitatile prin care pot obtine datele/informatiile

necesare.

Elevii strang datele/informatiile.

Profesorul ii indruma pe elevi in procesul de strangere a datelor/informatiilor.

Elevii scriu un raport privind rezultatele investigatiei.

Continuati listele:

puncte forte puncte slabe

- stimuleaza creativitatea si initiativa;

- dezvolta capacitatea de argumentare

si gandire logica;

- ………………………………

………………………………

- consuma mult timp;

- presupune o evaluare holistica,

asadar mai putin obiectiva;

- ……………………………..

……………………………..

3.26. Proiectul

Este o activitate mai ampla, ce permite o apreciere complexa si nuantata a invatarii, ajutand la

identificarea unor calitati individuale ale elevilor. Este o forma de evaluare puternic motivanta pentru elevi.

Metoda este recomandata pentru evaluarea unor capacitati de nivel superior precum aplicarea, analiza,

sinteza si evaluarea (emiterea unei judecati privind valoarea unui material si/sau a unei metode).

Etape:

Se enunta sarcina de lucru.

Se impart responsabilitatile in cadrul grupului.

Se colecteaza datele/materialele.

Are loc prelucrarea si organizarea datelor/materialelor.

Se realizeaza produsul.

Se prezinta proiectul de catre elevi.

Criterii de evaluare

- pentru produsul final - - pentru proces -

-validitate; -raportare la tema proiectului;

-elaborare si structurare; -documentare;

-calitatea materialului utilizat; -creativitate;

-creativitate. -calitatea rezultatelor.

3.27. Portofoliul

Este util pentru invatare si nu pentru simpla colectare a datelor. El nu trebuie sa capete doar caracterul de

„vitrina” frumos aranjata, ci sa permita strangerea unor informatii despre activitatea elevului intr-o anumita

perioada de timp (semestru, an scolar) si, in functie de acestea, sa ofere o imagine a dezvoltarii unor deprinderi,

capacitati in functie de obiectivele de invatare propuse. De aceea este bine sa fie centrat pe o tema anume

(portofoliul tematic).

Portofoliul poate contine :

- lucrari scrise curente;

- teste criteriale;

- compuneri libere;

- fise;

- proiecte;

- raspunsuri la chestionare/interviuri; elaborarea de chestionare/ interviuri;

- creatii literare proprii;

- prezentarea unor fise de autori sau de opere literare citite;

- postere, colaje, machete, desene, caricaturi, etc.

- jurnal personal;

- contributii la reviste scolare ; etc.

Portofoliul se compune in mod normal din materiale obligatorii si optionale, selectate de elev si/sau de

profesor si care fac referire la diverse obiective si strategii cognitive. Asa cum afirma profesorul Ioan Cerghit,

portofoliul cuprinde “o selectie dintre cele mai bune lucrari sau realizari personale ale elevului, cele care il

reprezinta si care pun in evidenta progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor,

contributiilor personale. Alcatuirea portofoliului este o ocazie unica pentru elev de a se autoevalua, de a-si

descoperi valoarea competentelor si eventualele greseli. In alti termeni, portofoliul este un instrument care imbina

invatarea cu evaluarea continua, progresiva si multilaterala a procesului de activitate si a produsului final.

Acesta sporeste motivatia invatarii.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)

Tipuri de portofolii

• Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selectie a celor mai importante lucrari);

• Portofoliu de progres sau de lucru (contine toate elementele desfasurate pe parcursul activitatii);

• Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)

Evaluarea portofoliului incepe de obicei prin explicarea de catre profesor, la inceputul perioadei, a

obiectivelor invatarii in perioada pentru care se va primi nota. Profesorul si elevii cad de acord asupra produselor

pe care trebuie sa le contina portofoliul si care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor invatarii (multi profesori le

reamintesc aproape zilnic elevilor sa puna in portofoliu esantioane care sa le aminteasca mai tarziu de munca

depusa). Atunci cand elevul isi prezinta portofoliul, profesorul realizeaza de obicei un interviu cu acesta, trecand

in revista lucrarile anexate, analizand atitudinea lui fata de munca depusa, laudandu-l pentru lucrurile bune, si

ajutandu-l sa se concentreze asupraaspectelor care trebuie imbunatatite.

Portofoliul reprezinta un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate sa

includa si alte elemente catre care se indreapta interesul elevului si pe care doreste sa

le aprofundeze. Aceasta metoda alternativa de evaluare ofera fiecarui elev posibilitatea

de a lucra in ritm propriu, stimuland implicarea activa in sarcinile de lucru si dezvoltand

capacitatea de autoevaluare.

Este o mapa deschisa in care tot timpul se mai poate adauga ceva, iar nota nu

trebuie sa fie o presiune.

3.28.Eseul de cinci minute

Eseul este o modalitate eficienta de a incheia ora, pentru a-i ajuta pe elevi sa-si adune ideile legate de tema

lectiei si pentru a-i da profesorului o idee mai clara despre ceea ce s-a intamplat, in plan intelectual, in acea ora.

Acest eseu le cere elevilor doua lucruri:

-sa scrie un lucru pe care l-au invatat din lectia respectiva;

-sa formuleze o intrebare pe care o mai au in legatura cu aceasta.

Profesorul strange eseurile de indata ce elevii le-au terminat de scris si le foloseste pentru a-si planifica la

aceeasi clasa lectia urmatoare.

3.29. Autoevaluarea

Aceasta metoda de evaluare are efect numai daca este folosita in mod constant. Este important ca elevul sa

nu o perceapa ca pe o imixtiune in intimitatea sa, ci ca pe o metoda utila de autocunoastere.

Etape:

Se prezinta sarcinile de lucru, obiectivele curriculare pe care trebuie sa le atinga elevii;

Se incurajeaza evaluarea in cadrul grupului.

Se completeaza un chestionar la terminarea unei sarcini de lucru importante. Chestionarul poate fi pus

in portofoliul elevului.

Datele obtinute se compara cu propriile noastre informatii despre el.

Periodic pot fi prezentate parintilor.

In continuare sunt prezentate cateva din noile metode si tehnici interactive de

grup, menite sa contibuie la diversificarea metodologiei didactice existente, inscriindu-se

in domeniul cautarilor si preocuparilor creative de sporire a eficientei muncii educatorului

cu discipolii sai.

4.Metode de predare-invatare interactiva in grup

4.1.Metoda predarii/invatarii reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar, 1986)

REZUMAND, INTREBAND, CLARIFICAND, PREZICAND

Este o strategie de invatare a tehnicilor de studiere a unui text pe teme sociale, stiintifice sau un text

narativ (povesti, nuvele, legende) care se poate desfasura pe grupe sau cu toata clasa. Prin aceasta metoda se

dezvolta dialogul elev – elev, elevii interpretand rolul profesorului. Este centrata pe patru strategii:

-rezumarea ( se face un rezumat al textului);

-punerea de intrebari ( referitoare informatiile citite);

-clarificarea datelor (presupune discutarea termenilor necunoscuti);

-prezicerea (prognosticarea) (se refera la ceea ce cred elevii ca se va intampla in continuare, bazandu-

se pe ceea ce au citit).

Etape:

-descrierea metodei si a modului de lucru;

-organizarea pe grupe;

-distribuirea rolurilor elevilor;

-lucrul pe text;

-realizarea invatarii reciproce;

-aprecieri, completari, comentarii;

Se pot utiliza doua variante:

Varianta nr. 1:

Intreaga clasa studiaza acelasi text . Elevii sunt impartiti in patru grupuri corespunzatoare celor patru

roluri, membrii unui grup cooperand in realizarea aceluiasi rol.

De exemplu,

grupul nr. 1- realizeaza rezumatul textului si membrii lui sunt numiti rezumatori (R);

grupul nr. 2 - intocmeste o lista de intrebari care vor fi adresate in final tuturor colegilor si membrii

lui sunt numiti intrebatori (I);

grupul nr. 3 - clarifica termenii noi si membrii lui sunt numiti clarificatori(C) ;

grupul nr. 4 - dezvolta predictii si membrii lui sunt numiti prezicatori(P)

In final, fiecare grup isi exercita rolul asumat.

Daca sunt clase mai numeroase, pot fi constituite grupe cu numar de elevi mai mare decat patru si doi

elevi pot indeplini acelasi rol.

grupul nr. 1 grupul nr. 2 grupul nr. 3 grupul nr. 4

Varianta nr. 2:

Se imparte textul in parti logice si colectivul de elevi in grupe a cate patru membri; care au fiecare cate

un rol: rezumator, intrebator, clarificator, prezicator.

Se distribuie partile textului fiecarui grup in parte si echipele lucreaza pe text, fiecare membru

concentrandu-se asupra rolului primit.

In final, fiecare grup prezinta fragmentul studiat celorlalte grupuri, membrii lui

exercitandu-si pe rand, rolurile. Astfel, la final, intregul text este studiat.

grupul nr. 1 grupul nr. 2 grupul nr. 3 grupul nr. 4 grupul nr.5

4.2. Cafeneaua

Este o metoda asemanatoare cu mozaicul, dar difera mai ales din punct de vedere al scopului pentru

care este conceputa. Daca mozaicul are ca scop de baza divizarea sarcinilor si predarea reciproca, cafeneaua

pastreaza divizarea sarcinilor dar urmareste realizarea unor produse printr-un schimb reciproc de idei sau de

informatii. Metoda este eficienta atunci cand dorim ca fiecare grupa sa realizeze un produs care sa integreze si

ideile sau sugestiile colegilor lor.

Etape:

Elevii clasei se impart in trei-patru grupe avand numar egal de membri(minim patru pentru fiecare

grupa). Fiecare grupa primeste anumite sarcini de realizat. Sarcinile pot fi toate aceleasi sau pot fi diferite.

Grupele pot primi fise de lucru care sa contina sarcinile de lucru.

In prima etapa fiecare grupa realizeaza sarcinile primite de la profesor sau din fisa de lucru, acestea

putandu-se concretiza intr-un afis care contine ideile principale.

Fiecare grupa deleaga cate un reprezentant care se asaza la mesele celorlalte grupe, numit vizitator,

astfel:

-grupa I trimite cate un reprezentant la grupele a II-a, a III-a si a IV-a;

-grupa a II-a trimite cate un reprezentant la grupele I, a III-a si a IV-a;

-grupa a III-a trimite cate un reprezentant la grupele I, a II-a si a IV-a;

-grupa a IV-a trimite cate un reprezentant la grupele I, a II-a si a III-a;

Membrii ramasi, numiti gazde, adica cei care nu s-au deplasat pe la celelalte grupuri, prezinta vizitatorilor

produsele pe care le-au realizat pana in momentul respectiv .

Vizitatorii retin aspectele cele mai importante si pun intrebari lamuritoare, dar nu prezinta ce au relizat in

grupurile lor. Revin apoi in grupurile initiale si folosesc informatiile primite de la grupurile vizitate pentru a

perfectiona si dezvolta materialul.

In final, fiecare grupa isi poate prezenta produsul sau acestea pot fi afisate utilizandu-se metoda turul

galeriei.

4.3. TAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda invatarii pe grupe mici

Este o metoda care se poate folosi atat pentru copii, cat si pentru adulti urmarind aprofundarea si

consolidarea anumitor concepte sau deprinderi prin activitati in grupuri mici. Presupune mai multe faze: de

predare, de studiu in echipa, de evaluare individuala, de recunoastere a meritelor si rezultatelor echipei.

Etape:

Profesorul prezinta un subiect/ o tema.

Se studiaza tema in grupe eterogene de cate patru-cinci elevi citind materialele puse la dispozitie,

discutand si apoi ascutandu-se unii pe altii pana cand toti retin informatiile.

Elevii sunt evaluati individual.

Dupa prima saptamana se calculeaza punctajul pentru echipa. Scorul echipei se calculeaza dupa

progresul fiecarui elev prin raportare la performantele anterioare. Se calculeaza scoruri medii pentru fiecare

elev. De remarcat faptul ca si elevii “slabi” isi aduc contributia la castigarea de puncte pentru echipa, daca

inregistreaza progres

.

4.4.GT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor (competitiilor) intre echipe

Metoda turnirurilor intre echipe presupune invatarea prin cooperare si folosirea informatiilor dobandite intr-

o competitie intre echipe. Ceea ce se invata in grup, prin cooperare, este aplicat apoi, individual, intr-un joc

competitiv.

Etape:

Se formeaza echipe eterogene, care invata sau recapituleaza ceea ce s-a invatat.

Apoi, membrii se muta in echipe omogene care se intrec intr-un joc bazat pe cele invatate. Jocul consta,

de fapt in a raspunde la intrebari. Pentru fiecare raspuns corect, fiecare membru castiga un punct.

Dupa turnir, fiecare elev se intoarce in echipa initiala, numita echipa-casa, cu un anumit scor.

Echipa insumeaza aceste scoruri ,isi calculeaza punctajul, apoi se stabilesc echipele castigatoare;

Metoda ofera elevilor ocazia de a-si exersa deprinderile de invatare prin colaborare si da posibilitatea

formarii si exersarii unor deprinderi sociale.

4.5. Metoda schimbarii perechii (Share-Pair Circles)

Este o metoda de lucru in perechi, usor de aplicat la orice varsta si adaptabila oricarei discipline de

invatamant. Dezvolta inteligentele logico-matematica, interpersonala si intrapersonala. Stimuleaza participarea

tuturor elevilor la activitate si se bazeaza pe cooperarea in echipa, pe ajutorul reciproc, intelegere si toleranta . Se

lucreaza in perechi.

Etape

Se imparte clasa in doua grupe egale ca numar.

Se formeaza doua cercuri concentrice. Elevii se asaza perechi, unul in fata celuilalt. Profesorul pune o

intrebare sau da o sarcina de lucru in perechi.

Fiecare pereche discuta si apoi comunica ideile.

Cercul din exterior se roteste in sensul acelor de ceasornic, realizandu-se astfel schimbarea partenerilor in

pereche. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei. Fiecare isi aduce contributia la rezolvarea

sarcinii.

La final, clasa se regrupeaza si se analizeaza ideile emise, profesorul putand alcatui impreuna cu elevii o

schema a concluziilor obtinute.

Fig..

Reprezentarea modului de

asezare a elevilor in doua cercuri concentrice.

Teme de studiu:

-Se pot da elevilor intrebari cu raspunsuri eliptice care

se vor completa pe rand de catre fiecare pereche, iar in final se

vor analiza toate raspunsurile si se vor face corectari si completari.

-Perechile pot rezolva cate o problema de pe o fisa data pana la epuizarea sarcinii, iar in final se vor citi

rezolvarile. Se poate da urmatoarea comanda (dupa ce elevii si-au ocupat locurile in cercurile concentrice): “Toti

elevii rezolva punctul nr. 1 din fisa, timp de 5 minute.” Are loc apoi schimbarea perechilor si se da urmatoarea

comanda: “Toate perechile se concentreaza la punctul nr. 2 din fisa.” Si asa mai departe, pana cand se temina

fisa de lucru. Se reface colectivul si se analizeaza pe rand raspunsurile date.

Avantajele metodei:

− este o metoda interactiva de grup, care stimuleaza participarea tuturor elevilor la activitate;

− elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii colectivului;

− stimuleaza cooperarea in echipa, ajutorul reciproc, intelegerea si toleranta fata de opinia celuilalt;

− este o metoda usor de aplicat la orice varsta si adaptabila oricarui domeniu si obiect de invatamant;

− dezvolta inteligenta logica-matematica (capacitatea de a analiza logic problemele, de a realiza operatii

matematice si a investiga stiintific sarcinile, de a face deductii), inteligenta interpersonala ce creeaza oportunitati

in munca colectiva.

4.6. Ganditi – lucrati in perechi, comunicati

Este o modalitate simpla si rapida de invatare prin colaborare pe grupe.

La o intrebare pregatita anticipat de invatator elevii pot gasi mai multe raspunsuri posibile. Dupa ce dau

raspunsuri individual, elevii isi citesc raspunsurile in perechi si incearca sa elaboreze un raspuns comun corect.

Rezumarea intr-un timp scurt a raspunsurilor, obliga elevii sa sintetizeze esenta informatiilor primite si apoi sa le

prezinte clar si concentrat.

Etape:

Profesorul/invatatorul lanseaza o intrebare pregatita anticipat.

Elevii gasesc raspunsuri posibile individual.

In perechi elevii elaboreaza un raspuns comun.

Prezentarea raspunsurilor elaborate in perechi.

4.7. Mai multe capete la un loc

Strategia urmareste invatarea prin cooperare in grupuri de trei – patru elevi. Fiecare membru al grupului

are alt numar (1,2,3,4). Dupa enuntarea unei intrebari problema, fiecare membru va nota raspunsul sau, iar apoi,

dupa dezbateri vor formula raspunsul grupului, care va fi comunicat clasei de catre unul dintre numere, anume

solicitat. Metoda asigura implicarea in activitate a tuturor elevilor.

Etape:

Se formeaza grupuri de trei-patru elevi si fiecare membru primeste un numar.

Profesorul enunta intrebarea problema.

Fiecare membru va nota raspunsul sau.

Fiecare grup formuleaza raspunsul dupa dezbateri.

Comunicarea raspunsurilor de catre numarul solicitat.

4.8. Termenii cheie

Metoda presupune ca invatatorul sa identifice si sa scrie pe tabla patru, cinci cuvinte cheie din textul ce

urmeaza a fi studiat, cu ajutorul carora individual si apoi in perechi, sa alcatuiasca un text. Dupa un timp limitat,

cateva din perechile de copii vor citi textul scris.

Citind textele elevilor si apoi textul original propus pentru studiu se poate realiza o comparatie care duce

de multe ori la fixarea cunostintelor corecte.

Etape:

Invatatorul identifica si scrie pe tabla patru, cinci cuvinte cheie din textul ce urmeaza a fi studiat.

Individual si apoi in perechi, alcatuiesc un text cu cuvintele date.

Cateva perechi de copii vor citi textul scris.

Ex : Sa scrie un text scurt folosind cuvintele urmatoare :

- unire -domnitor

- moldoveni - Romania

- munteni - stat modern

4.9. Metoda piramidei

Metoda are la baza impletirea activitatii individuale cu cea desfasurata in cadrul grupurilor

prin cooperare. Consta in incorporarea activitatii fiecarui membru al colectivului intr-un demers colectiv mai

amplu, menit sa duca la solutionarea unei sarcini sau a unei probleme date.

Fazele de desfasurare a metodei piramidei:

faza introductiva: profesorul expune datele problemei in cauza;

faza muncii individuale: elevii lucreaza pe cont propriu la solutionarea problemei timp de cinci minute. In

aceasta etapa se noteaza intrebarile legate de subiectul tratat;

faza lucrului in perechi: elevii formeaza grupe de doi elevi pentru a discuta rezultatele individuale la

care a ajuns fiecare. Se solicita raspunsuri la intrebarile individuale din partea colegilor si, in acelasi timp, se

noteaza daca apar altele noi;

faza reunirii in grupuri mai mari. De obicei se alcatuiesc doua grupe aproximativ egale ca numar de

participanti, formate din grupele mai mici existente anterior si se discuta despre solutiile la care s-a ajuns.

Totodata se raspunde la intrebarile ramase nesolutionate;

faza raportarii solutiilor in colectiv. Intreaga clasa, reunita, analizeaza si concluzioneaza asupra ideilor

emise. Acestea pot fi trecute pe tabla pentru a putea fi vizualizate de catre toti participantii si pentru a putea fi

comparate. Se lamuresc si raspunsurile la intrebarile nerezolvate pana in aceasta faza, cu ajutorul profesorului;

faza decizionala. Se alege solutia finala si se stabilesc concluziile.

Ca si celelalte metode care se bazeaza pe lucrul in perechi si in colectiv, metoda

piramidei are avantajele stimularii invatarii prin cooperare, al sporirii increderii in fortele

proprii prin testarea ideilor emise individual, mai intai in grupuri mici si apoi in colectiv.

Dezvolta capacitatea de a emite solutii inedite la problemele si sarcinile aparute, precum

si dezvoltarea spiritului de echipa si intrajutorare.

Exemplu: Clasa a IV-a Geografie “Sa salvam padurea!”

Se citeste textul “Sa salvam padurea!”;

Individual, timp de doua minute, elevii noteaza intrebari de tipul: Ce se intampla cu plantele daca dispar

padurile? Dar cu animalele? De ce verile sunt foarte calduroase, iar iernile foarte friguroase? Care sunt urmarile

taierii necontrolate a padurilor? etc. Lucreaza apoi in perechi pentru a raspunde la intrebari, apoi se grupeaza

preferential in grupe aproximativ egale ca numar, discuta raspunsurile gasite, cauta raspunsuri la intrebarile

ramase nesolutionate in perechi. Sunt analizate raspunsurile, se trag concluzii .Se formuleaza concluzia ca

taierea abuziva a padurilor are ca efecte: disparitia unor plante, disparitia unor animale, alunecari de teren, secete

indelungate, formarea de torente distrugatoare, cresterea cantitatii de dioxid de carbon in atmosfera cu tot

cortegiul de efecte nefaste asupra sanatatii fiintelor de pe planeta.

4.10. Caligrama

Cuvintele sau propozitiile sunt aranjate in asa fel incat sa reprezinte forma obiectului care constituie tema

propusa spre studiu.

Este o metoda folosita atat in lectiile de predare-invatare cat si in lectiile de fixare si sistematizare a

cunostintelor; Ea poate fi abordata individual sau in grup.

Avantaje:

Stimuleaza spiritul de experimentare in plan mintal.

Cultiva rationamentul prin analogie.

Descopera anumite proprietati, informatii si relatii despre obiectele, fenomenele, procesele din

natura, societate.

4.11. Invatarea

dramatizata

Metoda

dramatizarii

stimuleaza

invatarea

prin

actiuni

care

valorifica

tehnicile

artei

teatrale,

adaptabil

e la particularitatile de varsta ale elevilor si la forma de exprimare a unor continuturi prevazute in programele

scolare. Poate angaja procedee didactice inspirate din tehnologia dezbaterii, demonstratiei, modelarii,

problematizarii. Astfel, activitatea de

predare-invatare-evaluare poate fi organizata sub forma unor procese literare, procese juridice, expuneri cu

oponent, tehnici de psihodrama, actiuni de simulare a etapelor de creatie in diferite domenii ale cunoasterii

stiintifice, artistice, economice etc. (S. Cristea).

4.12. Invatarea prin descoperire

Este o metoda euristica, de fapt este invatare prin redescoperire, deoarece elevul descopera, prin

activitate independenta sau semiindependenta, adevaruri deja cunoscute.

In functie de tipul de rationamentul utilizat in (re)descoperire, deosebim:

-(re)descoperire pe cale inductiva;

-(re)descoperire pe cale deductiva;

-(re)descoperire prin analogie.

Prin utilizarea acestei metode, profesorul stabileste care sunt notiunile, faptele de limba oferite elevului si

care sunt cele pe care le va descoperi singur sau cu o dirijare moderata.

5. Metode de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare

5.1.Harta cognitiva sau harta conceptuala (Cognitive map, Conceptual map)

Hartile conceptuale (“conceptual maps”) sau hartile cognitive (“cognitive maps”)

pot fi definite drept oglinzi ale modului de gandire, simtire si intelegere ale celui/celor

care le elaboreaza. Reprezinta un mod diagramatic de expresie, constituindu-se ca un

important instrument pentru predare, invatare, cercetare si evaluare la toate nivelurile si

la toate disciplinele.conceptuale Creeaza legaturi intre concepte in procesul invatarii. Modul de realizare a hartii

conceptuale poate sa fie unul strict-dirijat sau lasat la alegerea elevului. Astfel profesorul poate sa impuna ce

concepte sa fie folosite, care sunt trimiterile (legaturile) sau cum relationeaza acestea intre ele; sarcina elevului

poate fi una fie de completare a spatiilor eliptice din structura hartii (fie nodurile, fie trimiterile). In extrema opusa

strictei dirijari, elevul poate fi lasat sa-si aleaga singur atat conceptele cat si sa stabileasca singur relatiile dintre

acestea. Cererile cognitive in cazul unei libere alegeri sunt mai mari fata de cazul strictei dirijari.

Harta conceptuala poate fi definita drept acel grafic care include concepte (centrale – localizate in centrul

hartii sau secundare – localizate catre marginea hartii), ierarhizari pentru a determina locul acestora, conexiuni

stabilite intre concepte (prin care se comunica felul in care este inteleasa relatia intre concepte) si interpretari ce

releva relatiile dintre diferite parti ale hartii

Figura 2.: O harta

conceptuala a ceea ce

reprezinta o harta

conceptuala

In construirea

unei harti conceptuale

se disting sapte etape:

Etapa 1: Se

scriu conceptele cheie

(10-15): harta

conceptuala, grafic,

noduri, concepte,

trimiteri, cuvinte de

legatura. Se transcrie

fiecare concept/idee si

fiecare exemplu pe o

foaie de hartie.

Etapa 2: Se aranjeaza mai intai conceptele pe o foaie mare (un poster) astfel: conceptele generale

(abstracte) se situeaza in susul foii, iar celelalte mai jos.

Etapa 3: Se vor aranja conceptele astfel incat sa decurga unul din celalalt.

Etapa 4: Se traseaza linii de la conceptele de sus catre cele de jos cu care relationeaza si pentru

conceptele de pe aceleasi nivele. Aranjamentul poate fi modificat continuu.

Etapa 5: Urmatoarea etapa este cea mai importanta si poate cea mai grea: pe liniile de interconectare

se scriu un cuvant sau mai multe care sa explice relatia dintre conceptele conexate. Se pot in continuare rearanja

bucatile de hartie, astfel incat relatiile dintre concepte/idei sa fie usor de vizualizat.

Etapa 6: Se trec si exemplele sub conceptele de care apartin si se conecteaza de acestea printr-un

cuvant de genul: exemplu.

Etapa 7: Se copiaza rezultatul obtinut, realizand harta conceptuala pe o foaie de hartie. In locul

bucatilor de hartie se reprezinta cate un cerc in jurul conceptului. Pentru exemple se alege o forma geometrica

diferita de cea a conceptelor sau niciuna.

Crearea unei harti conceptuale solicita efort mental sustinut din partea subiectului

in realizarea legaturilor intre concepte. Cadrele didactice care utilizeaza hartile conceptuale pentru a-si organiza

si a-si planifica instruirea, promoveaza invatarea activa si constienta deoarece ambii parteneri, atat profesorul cat

si elevul pot intelege mai bine organizarea conceptuala a unui domeniu si propria lor cunoastere.

Tipuri de harti conceptuale :

Hartile conceptuale se disting prin forma diferita de reprezentare a informatiilor:

1. Harti conceptuale sub forma “panzei de paianjen” - numita si metoda Panzei de paianjen ( Spider map –

Webs)

In centru se afla un concept central, o tema unificatoare de la care pleaca legaturile sub forma de raze

catre celelalte concepte secundare

a)

b)

c)

Figura Tipuri de harti conceptuale sub forma “panzei

de paianjen”

2.Harta conceptuala ierarhica (harta conceptuala sub

forma de copac)

Prezinta informatiile in ordinea descrescatoare a importantei. Cea mai importanta se afla in varf. In functie

de gradul de generalitate, de modul cum decurg unul din celalalt si de alti factori, sunt aranjate celelalte concepte.

a)

b)

Figura a) si b) Tipuri de harti conceptuale ierarhice

3. Harta conceptuala lineara Informatiile sunt prezentate intr-un format linear:

Figura Tipuri de harti conceptuale

lineare

Avantajele utilizarii hartilor conceptuale

Folosirea hartilor conceptuale in invatarea

conceptelor, duce la usurarea reprezentarii procesului de

invatare si in

evaluarea sistemelor

de cunostinte, la

organizarea

cunostintelor deja

existente in mintea

elevului si in

pregatirea noilor asimilari.

Hartile conceptuale pot fi folosite pentru organizarea planificarii sau proiectarii unei activitati, a cercetarilor

desfasurate in grup sau individual.Creand harti conceptuale se deschid pespective catre un proces de invatare

activ si constient . Aceasta metoda permite vizualizarea relatiilor dintre cunostintele elevului si nu numai, iar

schematizarea se realizeaza in folosul sintetizarii. Evaluarea performantelor este usurata de aceasta tehnica

pentru ca ea releva modul cum gandesc participantii si cum folosesc ceea ce au invatat.

Aplicatiile hartilor conceptuale

Harta conceptuala poate fi folosita pentru:

-stimularea generarii de idei, asemenea brainstormingului;

-proiectarea unei structuri complexe;

-comunicarea ideilor complexe;

-explicarea modului de integrare a noilor cunostinte in sistemul celor vechi;

-crearea de solutii alternative la probleme date;

-explicarea managementului cunoasterii;

-analizarea si evaluarea rezultatele;

-ilustrarea modului de perceptie, reprezentare si gandire a unei realitati, a unor fapte, lucruri etc;

-reprezentarea retelelor intre concepte si diagnosticarea lacunelor;

-desfasurarea activitatii de grup;

Avantajele elaborarii hartilor conceptuale in grup

-concentreaza grupul asupra sarcinii;

-incurajeaza coeziunea grupului si spiritul de echipa;

-rezultatele apar relativ repede;

-faciliteaza reprezentarea grafica vizuala a produsului.

Procesul elaborarii hartilor conceptuale in grup cuprinde sase etape:

1. Pregatirea: stabilirea temei de lucru si selectarea partenerilor.

2.Generarea ideilor, a afirmatiilor,definirea conceptelor.

3.Structurarea afirmatiilor: selectarea si clasificarea ideilor.

4.Reprezentarea grafica:elaborarea hartii conceptuale.

5.Interpretarea, evaluarea: verificarea listei de concepte; analiza relevantei conceptelor pentru scopurile

propuse; analiza legaturilor intre concepte;

6.Utilizarea hartii conceptuale: pentru planificarea, proiectarea activitatii, a proiectelor de dezvoltare

si evaluare;

Folosite in planificarea activitatii, hartile conceptuale ajuta la conceptualizarea scopurilor si a obiectivelor

de indeplinit, a nevoilor materiale si umane, a resurselor si capacitatilor necesare si a altor variabile implicate in

buna desfasurare a activitatii.

Folosite in evaluare, ajuta la realizarea unor programe de ameliorare, recuperare sau de dezvoltare.

5.2. Fishbone maps (scheletul de peste)

Este o metoda atractiva datorita modului de reprezentare si are ca scop studierea unei teme, notiuni din

doua perspective. Este o metoda de grup care faciliteaza cooperarea.

Etape:

Profesorul imparte clasa in grupe de elevi.

Fiercare grupa primeste cate o notiune pe care trebuie sa o studieze din doua perspective si un

desen cu un schelet de peste, pe care vor fi notate ideile.

Se prezinta produsele de grup si se aduc completari.

Exemplu:

Fiecare echipa va lucra folosind metoda “Osul de peste” pentru a gasi sinonime si antonime pentru

cuvintele:conflict, cearta.

Figura Reprezentarea metodei “Osul

de peste” printr-un desen

Grupa I va nota sinonime si

antonime pentru cuvantul “conflict ”pe

osul de peste, iar grupa a II-a pentru

cuvantul “cearta”. Se vor analiza

plansele cu sinonimele si antonimele gasite.

5.3. Diagrama cauzelor si a efectului

Diagrama cauzelor si a efectului ofera posibilitatea punerii in evidenta a izvoarelor unei probleme, unui

eveniment sau unui rezultat si este folosita de grup ca un proces creativ de generare si organizare a cauzelor

principale si secundare ale unui efect.

Etape:

Se imparte clasa in echipe de lucru;

Se stabileste problema de discutat care este rezultatul unei intamplari sau unui eveniment deosebit –

efectul. Fiecare grup are de analizat cate un efect.

Are loc dezbaterea in fiecare grup pentru a descoperi cauzele care au condus la efectul

discutat. Inregistrarea cauzelor se face pe hartie sau pe tabla.

Construirea diagramei cauzelor si a efectului: pe axa principala se trece efectul, pe ramurile axei se trec

cauzele principale ale efectului (corespund intrebarilor: Cand?, Unde?, Cine?, De ce?, Ce?, Cum?); cauzele

secundare sau minore ce decurg din cele majore se trec pe cate o ramura mica ce se deduce din cea a cauzei

majore;

Etapa examinarii listei de cauze generate de fiecare grup;

Stabilirea concluziilor si a importantei cauzelor majore;

Diagrama cauzelor si a efectului este un instrument folositor atunci cand scopul activitatii este sa se

ajunga la radacina elementelor care au determinat aparitia unui fapt.

Figura Diagrama cauzelor si a efectului

Diagramele mai pot fi folosite pentru a exersa capacitatea de a raspunde la intrebari legate de anumite

probleme aflate in discutie.

Diagrama cauzelor si efectului este asemanatoare cu tehnicile HERRINGBONE –

MAPS sau FISHBONE – MAPS (scheletul de peste). Acestea pot fi proiectate pentru a

arata interactiunile cauzale ale unui eveniment complex sau ale unui fenomen.

Un avantaj al construirii diagramatice a relatiei dintre efectul dat si cauzele care l-au

determinat este activizarea tuturor participantilor antrenati in acest joc in care se imbina

cooperarea din interiorul grupului cu competitia dintre echipe. Diagrama cauzelor si a

efectului este un instrument folositor atunci cand scopul activitatii grupului este sa se

ajunga la radacina elementelor care au determinat aparitia unui fapt.

5.4. Tehnica florii de nufar (Lotus Blossom Technique)

Tehnica florii de lotus presupune realizarea de conexiuni intre idei, concepte, pornind de la o tema

centrala; problema sau tema centrala determina cele opt idei secundare care se construiesc in jurul celei

principale, asemeni petalelor florii de lotus. Cele opt idei secundare sunt trecute in jurul temei centrale, urmand ca

apoi ele sa devina la randul lor teme principale, pentru alte opt flori de lotus. Pentru fiecare din aceste noi teme se

vor construi cate alte opt idei secundare. Astfel, pornind de la o tema centrala, sunt generate noi teme de studiu

pentru care trebuie dezvoltate conexiuni si noi concepte;

Tehnica florii de lotus stimuleaza si dezvolta capacitati ale inteligentelor lingvistice, interpersonale,

intrapersonale, sociale.

Fig. : Reprezentarea directiei de organizare

a Tehnicii Lotus:

Etapele tehnicii florii de nufar:

Construirea diagramei, conform

figurii prezentate;

Scrierea temei centrale in centrul

diagramei;

Participantii se gandesc la ideile

sau aplicatiile legate de tema centrala.

Acestea se trec in cele opt “petale” (cercuri)

ce inconjoara tema centrala.

Etapa construirii de noi conexiuni

pentru cele 8 noi teme centrale si

consemnarea lor in diagrama. Se completeaza in acest mod cat mai multe flori de nufar.

Etapa evaluarii ideilor. Se analizeaza diagramele si se apreciaza rezultatele din punct de vedere

calitativ si cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursa de noi aplicatii si teme de studiu in lectiile viitoare.

Exemplu: Tema centrala: Inteligente multiple

Cele opt idei secundare sunt cele opt tipuri de inteligente, identificate de Howard Gardner:

1. Inteligenta verbal-lingvistica sau inteligenta cuvintelor (IVL);

2. Inteligenta logico-matematica sau inteligenta numerelor si a ratiunii(ILM) ;

3. Inteligenta vizual-spatiala sau inteligenta imaginilor, desenului si a picturii (IVS);

4. Inteligenta muzical-ritmica sau inteligenta tonului, ritmului si a timbrului (IMR);

5. Inteligenta corporal-kinestezica sau inteligenta intregului corp (ICK);

6. Inteligenta interpersonala sau inteligenta interactiunilor sociale (IIS);

7. Inteligenta intrapersonala sau inteligenta autocunoasterii (IA);

8.Inteligenta naturalista sau inteligenta tiparelor (IN).

Tehnica Lotus poate fi desfasurata

cu succes in grup, fiind adaptabila unor

largi categorii de varsta si de domenii.

5.5. Tehnica 3-2-1

Tehnica 3-2-1 este folosita pentru a

aprecia rezultatele unei secvente didactice

sau a unei activitati. Denumirea provine din

faptul ca elevii scriu: trei termeni (concepte)

din ceea ce au invatat, doua idei despre

care ar dori sa invete mai mult in continuare

si o capacitate, o pricepere sau o abilitate

pe care considera ei ca au dodandit-o in

urma activitatilor de predare-invatare.

Avantajele acestei tehnici constau in

faptul ca elevii devin constienti de urmarile

demersului instructiv-educativ si responsabili de rezultatele obtinute, iar implicarea lor creste direct proportional

cu intelegerea importantei si a necesitatii insusirii unui continut sau a dobandirii unei priceperi inca din faza initiala

a predarii.

Tehnica 3-2-1 poate fi considerata drept o buna modalitatea de autoevaluare cu efecte formative in planul

invatarii realizate in clasa. Este o cale de a afla rapid si eficient care au fost efectele proceselor de predare si

invatare, avand valoare constatativa si de feed-back. Pe baza conexiunii inverse externe, profesorul poate regla

procesele de predare viitoare, imbunatatindu-le si poate elabora programe compensatorii daca rezultatele sunt

sub asteptari ori programe in concordanta cu nevoile si asteptarile elevilor.

Scop principal este cel de ameliorare si nu de sanctionare si asigurarea unui invatamant cu un profund

caracter formativ-aplicativ.

Tehnica poate fi privita ca un instrument al evaluarii continue, formative si formatoare, ale carei functii principale

sunt de constatare si de sprijinire continua a elevilor.

5.6.Metoda R.A.I.

Metoda R. A. I. are la baza stimularea si dezvoltarea capacitatilor elevilor de a comunica (prin intrebari si

raspunsuri) ceea ce tocmai au invatat. Denumirea provine de

la initialele cuvintelor Raspunde – Arunca –Interogheaza si se desfasoara astfel:

La sfarsitul unei lectii sau a unei secvente de lectie, profesorul, impreuna cu elevii sai, investigheaza

rezultatele obtinute in urma predarii-invatarii, printr-un joc de aruncare a unei mingii mici si usoare de la un elev la

altul.

Cel care arunca mingea trebuie sa puna o intrebare din lectia predata celui care o prinde.

Cel care prinde mingea raspunde la intrebare si apoi arunca mai departe altui coleg, punand o noua

intrebare. Evident interogatorul trebuie sa cunoasca si raspunsul intrebarii adresate.

Elevul care nu cunoaste raspunsul iese din joc, iar raspunsul va veni din partea celui care a pus

intrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca inca o data mingea, si, deci, de a mai pune o intrebare. In cazul in

care, cel care interogheaza este descoperit ca nu cunoaste raspunsul la propria intrebare, este scos din joc, in

favoarea celui caruia i-a adresat intrebarea. Eliminarea celor care nu au raspuns corect sau a celor care nu au

dat nici un raspuns, conduce treptat la ramanerea in grup a celor mai bine pregatiti.

Pot fi sugerate urmatoarele intrebari:

-Ce stii despre?

-Care sunt ideile principale ale lectiei?

-Despre ce ai invatat in lectia?

-Ce ti s-a parut mai dificil din?

-Cum poti aplica cunostintele invatate?

-Ce ti s-a parut mai interesant?

Aceasta metoda alternativa de evaluare poate fi folosita atat cu scolarii mici cat si

cu licenii sau studentii, solicitand in funtie de varsta, intrebari cat mai divers formulate si

raspunsuri complete. Intrebarile pot sa devina pe parcursul desfasurarii metodei, din ce

in ce mai grele. Metoda RA.I. este adaptabila oricarui tip de continut, putand fi folosita la

orice disciplina.

Elevii sunt incantati de acesta metoda–joc de constatare reciproca a rezultatelor

obtinute, modalitate care se constituie in acelati timp si ca o strategie de invatare ce

imbina cooperarea cu competitia. Este o metoda de a realiza un feed-back rapid, intr-un

mod placut, energizant si mai putin stresant decat metodele clasice de evaluare, care se

desfasoara in scopuri constatativ-ameliorative si nu in vederea sanctionarii prin nota sau

calificativ. Permite reactualizarea si fixarea cunostintelor dintr-un domeniu, pe o tema

data. Exerseaza abilitatile de comunicare interpersonala, capacitatile de a formula

intrebari si de a gasi cel mai potrivit raspuns.

Antrenati in acest joc cu mingea, chiar si cei mai timizi elevi se simt incurajati,

comunica cu usurinta si participa cu placere la o activitate care are in vedere atat invatarea cat si evaluarea.

Metoda R.A.I. poate fi organizata cu toata clasa sau pe grupe mici, fiecare

detinand cate o minge. Membrii grupurilor se autoelimina treptat, ramanand cel mai bun

din grup. Acesta intra apoi in finala castigatorilor de la celelalte grupe, jocul se desfasoara pana la ramanerea in

cursa a celui mai bine pregatit. Profesorul supravegheaza desfasurarea jocului si in final lamureste

problemele la care nu s-au gasit solutii.

Metoda R.A.I. poate fi folosita si pentru verificarea cunostintelor pe care elevii si le-au dobandit

independent prin studiul bibliografiei recomandate. Accentul se pune pe

ceea ce s-a invatat si pe ceea ce se invata in continuare prin intermediul crearii de intrebari si de raspunsuri.

Εxemplu

“Rapsodii de primavara” – Clasa a IV-a

Dupa predarea acestei poezii, elevii si-au adresat intrebari de tipul:

- Cu cine este asemanata primavara in poezie?

- Care sunt semnele primaverii?

- Ce sentimente transmite autorul prin aceasta poezie?

- Poti explica cuvantul “tulpan”?

- Ce lasa primavara pe dealuri mucezite?

- Ce alte poezii scrise de George Toparceanu cunoasteti?

5.7.Turul galeriei

Aceasta metoda presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de

elevi.

Etape:

Elevii lucreaza in grupuri si reprezinta munca lor pe foaie de format mare sub forma unui afis.

Produsul poate fi: o diagrama,o schema,o reprezentare simbolica (printr-un desen sau caricatura)etapele

esentiale surprinse in propozitii scurte; etc.

Produsele sunt prezentate pe scurt intregii clase, elevii explicand semnificatia si raspunzand la

eventuale intrebari.

Afisele sunt expuse pe pereti. Langa fiecare afis se va lipi o foaie goala pe care sa se poata scrie

cu markere sau creioane colorate.

Profesorul va solicita grupurilor de elevi sa se opreasca in fata fiecarui afis , sa-l discute si sa

noteze pe foaia anexata comentariile, sugestiile si intrebarile lor.

In final, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc ce a fost

notat de colegii lor pe foile anexate. Se poate continua cu un raspuns al grupului la comentariile si intrebarile din

anexe.

Se explica elevilor modul de desfasurare. Constituiti in grupuri de cate patru, elevii vor descrie unele

trasaturi morale.

GRUPA I

Respectul presupune:…………………………

Minciuna este.

Scrie cat mai multe cuvinte care sugereaza minciuna:

GRUPA II

Sinceritatea presupune: .

Scrie cat mai multe cuvinte care sugereaza lipsa de respect:

GRUPA III

Bunatatea presupune.

Scrie cat mai multe cuvinte care sugereaza curajul:

Produsele sunt expuse pe peretii clasei.

Grupurile se rotesc prin clasa, examineaza si discuta pe marginea lucrarilor,fac comentarii pe lucrarile

expuse.

5.8.Piramida povestirii

Este o strategie foarte atractiva pentru copii si valoroasa deoarece, prin ea, elevii sintetizeaza si ideile

principale ale textului.

Daca se doreste scrierea unei piramide la istorie, se va alcatui dupa urmatoarele cerinte:

- un cuvant pentru regiunea unde se desfasoara evenimentul istoric;

- doua cuvinte pentru conducatorul tarii ;

- trei cuvinte pentru insusirile lui;

- patru cuvinte pentru faptele lui ;

- cinci cuvinte pentru analiza ;

Ex :

- Muntenia (Valahia)

- Mihai Viteazul

- Patriot, iubit, curajos

- A luptat, a biruit, a unit, a murit

- Respectat, admirat, pretuit, pomenit, iubit

Cu aceste cuvinte se obtine piramida, iar continuand decrescator pana la un cuvant se obtine si

“diamantul”. La clasele primare se pot folosi si culorile, iar desfasurarea momentului se poate face si sub forma

de joc.

Diamantul :

Se imparte colectivul de elevi in doua echipe si vor completa spatiile libere, conform regulilor jocului, analizand

cuvintele « sentiment si « emotie ».

Starbursting (Explozia stelara)

Explozia stelara este o metoda noua de dezvoltare a creativitatii, similara brainstormingului. Incepe din

centrul conceptului si se imprastie in afara, cu intrebari, asemeni exploziei stelare. Se scrie ideea sau problema

pe o foaie de hartie si se insira cat mai multe intrebari care au legatura cu ea. Un bun punct de plecare

il constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Cand?. Lista de intrebari initiale poate genera altele,

neasteptate, care cer si o mai mare concentrare. Scopul metodei este de a obtine mai multe intrebari si astfel cat

mai multe conexiuni intre concepte.

Este o modalitate de stimulare a creativitatii individuale si de grup. Organizata in grup, metoda faciliteaza

participarea intregului colectiv, stimuleaza crearea de intrebari la intrebari, asa cum brainstorming-ul dezvolta

constructia de idei pe idei.

Etape:

propunerea unei probleme;

colectivul se poate organiza in grupuri preferentiale;

grupurile lucreaza pentru a elabora o lista cu cat mai multe intrebari si cat mai diverse;

comunicarea rezultatelor muncii de grup;

evidentierea celor mai interesante intrebari si aprecierea muncii in echipa;

facultativ se poate proceda si la elaborarea de raspunsuri la unele dintre intrebari.

Figura Starbursting (Explozia stelara)- in centru problema si

in colturi intrebari

Metoda starbursting este usor de aplicat oricarei

varste si unei palete largi de domenii. Nu este costisitoare si

nici nu necesita explicatii amanuntite. Participantii se

prind repede in joc, acesta fiind pe de o parte o modalitate de

relaxare si, pe de alta parte, o sursa de noi descoperiri.

5.11.Cubul

Metoda este folosita in cazul in care se doreste explorarea unui subiect, a unei situatii din mai multe

perspective. Permite elevilor o abordare complexa si integratoare.

Etape:

Realizarea unui cub pe ale carui fete se scriu cuvintele:descrie, compara, analizeaza, asociaza, aplica,

argumenteaza

FiguraCubul cu cele sase cerinte, cate una pe fiecare fata

Anuntarea temei/subiectului pus in discutie.

Impartirea grupului in sase subgrupuri, fiecare urmand

sa examineze tema din perspectiva cerintei de pe una din fetele

cubului,astfel:

Descrie: culorile, formele, marimile etc.

Compara: Ce este asemanator? Ce este

diferit?

Analizeaza: Din ce este facut? Din ce se compune? etc.

Asociaza: La ce te indeamna sa te gandesti?

Aplica: Ce poti face cu el? Cum poate fi folosit?

Argumenteaza: pro sau contra si enumera o serie de motive care vin in sprijinul afirmatiei

tale.

Redactarea finala si impartasirea ei celorlalte grupe;afisarea pe tabla.

Exemplu:

OBIECTUL: Educatie Civica

TEMA: „ Cunoaste-te”

SUBIECTUL: „Micul neinteles”

1. Analizeaza

Descrie comportamentul lui Andrei din timpul zilelor de scoala.

2.Compara

Gaseste cuvinte cu sens opus: singuratic, rabdator, inteles, a aparea, rusine, a cumpara, a pleca,

multe.

3. Asociaza

Gaseste insusiri pentru urmatoarele cuvinte:

lacrimi, obraji, copii, replici, coltisor, priviri

4. Analizeaza

a) Ce simte Andrei cand nu este bagat in seama?

b) Ce a inteles din aceasta intamplare?

5. Aplica

Imagineaza-ti ca esti Andrei. Ce vei face in continuare?

6. Argumenteaza

De ce lectia se cheama „Micul neinteles”?

Jocul de rol

De exemplu, in cadrul unui joc de rol despre un furt, jucand rolul victimei, elevul poate intelege ce simte o

persoana atunci cand este victima unui delict.

Exista mai multe variante, dintre care mentionam:

- Jocul cu rol prescris, dat prin scenariu – participatii primesc cazul si descrierea rolurilor si le

interpreteaza ca atare;

- Jocul cu rol improvizat, creat de cel care interpreteaza – se porneste de la o situatie data si fiecare

participant trebuie sa-si dezvolte rolul.

Etapele metodei:

Stabiliti obiectivele pe care le urmariti, tema/problema pe care jocul

de rol trebuie sa le ilustreze si personajele de interpretat.

Pregatiti fisele cu descrierile de rol.

Decideti impreuna cu elevii cati dintre ei vor juca roluri, cati vor fi

observatori, daca se interpreteaza simultan, in grupuri mici sau cu toata clasa.

Stabiliti modul in care se va desfasura jocul de rol:

- ca o povestire (cu narator si personaje);

- ca o sceneta;

- ca un proces care respecta in mare masura procedura oficiala.

„Incalziti” grupul in vederea acceptarii jocului de rol.

Acordati elevilor cateva minute pentru a analiza situatia si pentru a-si

pregati rolurile/reprezentatia.

Elevii interpreteaza jocul de rol.

In timpul interpretarii, uneori este util sa intrerupeti interpretarea

intr-un anumit punct pentru a le cere elevilor sa reflecteze la ceea ce se intampla.

In final, este important ca elevii sa reflecteze la activitatea desfasurata

ca la o experienta de invatare. Evaluati activitatea impreuna cu „actorii” si „spectatorii”.

In cazul in care jocul de rol nu este reusit, discutati cu elevii in ce mod

poate fi imbunatatit.

Jurnalistii povestesc9

Este o metoda care contribuie la dezvoltarea exprimarii orale, la implicarea intregii clase de elevi in

activitate, la exersarea memoriei.

Desfasurarea jocului:

Elevii sunt impartiti in jurnalisti si spectatori.

Conducatorul de joc povesteste o intamplare.

Toti jurnaliçtii repovestesc intamplarea, iar elevii-spectatori noteaza eventualele greseli sau omisiuni.

Dupa povestirea ultimului jurnalist, elevii-spectatori incearca sa reconstituie, impreuna, istoria initiala. (8

dupa Alina Pamfil– Didactica limbii çi literaturii romane (pentru invatamantul in limbile minoritatilor nationale),

gimnaziu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p.170)

Istorie din prelungiri10

Este o metoda care contribuie la dezvoltarea exprimarii orale, la implicarea intregii clase de elevi in

activitate, la exersarea memoriei.

Desfasurarea jocului:

Elevii pot fi impartiti in jucatori si observatori sau, daca sunt putini elevi, toti sunt jucatori.

Jucatorii sunt asezati in cerc, observatorii stau in afara cercului.

Conducatorul de joc transmite textul de pornire primului jucator.

Fiecare jucator reia textul si adauga cate o fraza.

Jocul continua pana se inchide cercul.

Dupa povestirea ultimului jucator, elevii-observatori reiau povestirea, gasesc o incheiere, daca nu a fost

terminata sau pot comenta felul in care s-a creat povestirea prin colaborarea fiecarui jucator.

Jurnalistul cameleon11

Este o metoda care contribuie la dezvoltarea exprimarii orale in registre emotionale diferite, la implicarea

elevilor in activitate, la dezvoltarea imaginatiei.

Desfasurarea jocului:

Elevii sunt impartiti in jurnalisti si spectatori.

Profesorul ii cere unui jurnalist sa citeasca (in clasele mai mici) sau sa relateze (in clasele mai mari) o

intamplare.

Jurnalistul trebuie sa realizeze prezentarea in moduri diferite: pe un ton neutru, pe un ton glumet, pe un

ton ironic etc.

Spectatorii pot sa isi creeze propria interpretare sau pot creiona alte situatii.

11 ibidem, p.169

Ghidul de studiu

Este o metoda care incurajeaza nu numai lucrul in echipa, dar si initiativa, oferind posibilitatea de a

selecta informatiile dintr-un text dat. Ea ghideaza lectura elevilor cu ajutorul unor intrebari si contribuie la formarea

parerii personale despre o tema data.

Etapele activitatii:

■ profesorul formuleaza cateva intrebari care servesc drept ghid de studiu in abordarea textului,

■ intrebarile oferite elevilor de catre profesor sunt astfel formulate incat raspunsul la ele sa nu fie oferit „de-a gata“

de text, ci sa fie descoperit sau construit de catre elev prin studierea atenta a textului si prin activitati de gandire /

reflectie individuala si in grup;

■ intrebarile pot constitui puncte de plecare pentru discutii sau pentru realizarea unor raspunsuri scrise,

comentarii etc.

12 PanÆuru, Stan – Instruirea in spiritul strategiei dezvoltarii gandirii critice, Editura Psihomedia, Sibiu, 2003,

p.104

Jurnalul dublu

Este o metoda prin care cititorii stabilesc o stransa legatura intre text si propria lor curiozitate si experienta.

Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie sa imparta o pagina in doua, tragand pe mijloc o linie

verticala. In partea stanga li se va cere sa noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat in mod

deosebit pentru ca: le-a amintit de o experienta personala, i-a surprins, nu sunt de acord cu autorul sau pentru ca

o considera relevanta pentru stilul sau tehnica autorului.

In partea dreapta li se va cere sa comenteze acel pasaj:

De ce l-au notat?

La ce i-a facut sa se gandeasca?

Ce intrebare au in legatura cu acel fragment?

Ce i-a facut sa-l noteze?

De ce i-a intrigat?

Un astfel de jurnal cu dubla intrare poate fi astfel:

Exemplu schematic:

NOTITE COMENTARII

Exemplu:

1. Priviti imaginea domnitorului Mircea cel

Batran: Realizati descrierea fizica.

1.

2. Explicati intelesul urmatorului text:

„ – Ce cauti, straine, in tara noastra?

Aur? Bogatii? Prazi? N-ai sa le cuceresti,

deoarece ai sa musti pamantul.”

2.

Dupa ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi utilizat in faza de reflectie, daca profesorul revine

la text, cerandu-le elevilor sa spuna ce comentarii au facut in legatura cu diverse pasaje.

Reteaua personajului

Este o metoda prin care putem realiza caracterizarea unui personaj. Se poate realiza individual sau in

grup.

Etapele activitatii:

■ Elevii citesc textul, apoi noteaza intr-un cerc numele personajului.

■ Scriu in cercurile-satelit cuvinte care caracterizeaza acest personaj (in clasele mai mici, invatatorul/ profesorul

poate trece in cercurile-satelit insusirile personajului, in clasele mai mari, le oferim elevilor un singur exemplu).

■ Noteaza in jurul cercurilor actiuni, atitudini, extrase din text, care evidentiaza insusirile alese, completand

reteaua;

■ Reteaua personajului este prezentata in fata clasei si discutata. Se pot alcatui postere, expuse apoi in clasa.

Metoda horoscopului

Pentru identificarea elevilor la care predomina un stil global de invatare putem folosi ca activitate la clasa „Metoda

horoscopului”. Aceasta metoda este utilizata, in general, in caracterizarea personajelor. Activitatea se desfasoara

in grup si presupune parcurgerea urmatorilor pasi:

a. Studierea in mod individual a unui text sau povestire care are mai multe personaje.

b. Alegerea unui personaj asupra caruia se va concentra discutia pentru a-l caracteriza cat mai bine.

c. Citirea trasaturilor fiecarui semn zodiacal, oferite elevilor separat pe o foaie.

d. Luarea unei decizii privind incadrarea personajului ales intr-un semn zodiacal.

e. Justificarea alegerii facute, prin gasirea a trei sinonime pentru fiecare trasatura a zodiei careia apartine

personajul ales, identificarea in textul povestirii a unui citat relevant care sustine incadrarea personajului in zodia

respectiva, explicarea, cu cuvinte proprii a felului in care citatul ales ilustreaza descriptorul din zodia respectiva.

f. Acordul grupului asupra unu simbol grafic pentru a reprezenta personajul cu trasaturile lui dominante.

g. Desenarea simbolului pe un poster alaturi de care sunt notati descriptorii semnului caruia ii apartine

personajul.

Elevii care au un stil de invatare auditiv, invata vorbind si ascultand, verbalizeaza actiunea pentru a depasi

dificultatile. Utilizand tehnica KWL („Stiu/ vreau sa stiu/ am invatat”), elevii constientizeaza verbalizand ceea ce

stiu sau cred ca stiu referitor la un subiect, o problema si totodata, a ceea ce nu stiu sau nu sunt siguri ca stiu dar

ar dori sa invete.

a. Se cere elevilor sa inventarieze, prin discutii in perechi sau in grup, ideile pe care considera ca le detin

cu privire la subiectul investigatiei care va urma Aceste idei sunt notate in rubrica „Stiu”.

b. Ideile despre care au indoieli sau despre care ar dori sa stie mai mult sunt grupate in rubrica „Vrea sa

stiu”.

c. Studierea unui text, realizarea unei investigatii sau dobandirea unor cunostinte referitoare la subiectul

selectat de profesor.

d. In faza de realizare a sensului/intelegerii, elevii inventariaza ideile asimilate pe care le noteaza in

rubrica „Am invatat”.

In fiecare rubrica apar ideile corespunzatoare, evidentiindu-se situatia de plecare, aspectele si intrebarile la care

au dorit sa gaseasca raspunsuri si ceea ce au dobandit in urma procesulu de invatare.

Elevii timizi sau cu posibilitati de exprimare mai reduse participa cu succes la actul invatarii, sporindu-le

increderea in fortele proprii, performantele lor, contribuind la dezvoltarea intelectuala, la socializarea lor.

Metoda Palariilor ganditoare (Thinking hats – Edward de Bono);

Este o tehnica interactiva, care stimuleaza creativitatea participantilor.. Sunt sase palarii ganditoare avand

culori: alb, rosu, galben, verde, albastru si negru. Fiecare membru isi alege o palarie si interpreteaza roluri in

functie de palaria aleasa. Rolurile pot fi inversate, participantii sunt liberi sa spuna ce gandesc, dar sa fie in

acord cu rolul pe care il joaca. Culoarea palariei este cea care defineste rolul.

Aceasta metoda corespunde diferitelor tipuri de gandire.

Palaria albastra – este liderul, managerul, conduce jocul. Este palaria responsabila cu controlul demersurilor

desfasurate.

Palaria alba – este povestitorul, cel ce reda pe scurt continutul textului.

Palaria rosie – este psihologul care isi exprima sentimentele fata de personajele intalnite.

Palaria neagra – este criticul, este palaria avertisment, concentrata in special pe aprecierea negativa a

lucrurilor.

Palaria verde – este ganditorul, care ofera solutii alternative.

Palaria galbena – este creatorul, simbolul gandirii pozitive si constructive, creeaza finalul.

Avantajele metodei sunt: dezvoltarea gandirii critice,angajarea intensa a tuturor fortelor psihice de

cunoastere, manifestarea empatiei fata de anumite personaje.

Exemplu:

“Negutatorul florentin” de Petre Ispirescu – Clasa a IV-a, Limba si literatura romana

Palaria alba – povesteste pe scurt textul lecturii;

Palaria albastra – caracterizeaza marele voievod Vlad Tepes ca fiind impunator, iute ca focul, in timp ce

negustorul era fricos, suspicios, grijuliu pentru averea si viata sa;

Palaria rosie – arata ca domnitorul isi iubea poporul pe care-l conducea si purta de grija tuturor celor aflati in tara

sa, inclusiv a negutatorului florentin.

Palaria neagra – critica atitudinea negutatorului neavand incredere in oamenii si legile tarii. El trebuia sa se

informeze despre tara condusa de Vlad Tepes. Domnitorul trebuia sa-si infraneze mania explicandu-i cu calm

negutatorului situatia creata.

Palaria verde – spune ca negutatorul ar fi putut sa-si adaposteasca averea la un han sau si-ar fi putut plati

oamenii care sa-i apere avutul fara sa-l deranjeze pe domnitor.

Palaria galbena – gaseste alt final textului.

Caruselul (Enciclopedia metodelor Asociatia pentru Consultanta si Training-act.org.ro)

Este o metoda interactiva de grup. Consta in impartirea grupului in subgrupe de discutii. Fiecare

subgrupalege un reprezentant care realizeaza rapoarte.

Etape:

Se formeaza grupe asezate pe doua randuri, fata in fata.

Fiecare grup trebuie sa indeplineasca o sarcina legata de grupul in fata caruia se afla. Ulterior se

pot schimba rolurile sau sarcinile pot fi indeplinite de ambele grupe simultan.

Dupa aceea, fiecare grup se deplaseaza spre stanga (sau spre dreapta) cu conditia sa pastreze

aceeasi directie, ajungand in fata altui grup si indeplinind aceeasi sarcina, in acelasi mod ca inainte. Grupul care

ajunge la capatul randului se va muta la inceputul celuilalt rand.

Grupurile isi pot schimba pozitia de mai multe ori, pana cand cercul se inchide si primele doua

grupuri se intalnesc din nou.

Masa rotunda;

Elevii abordeaza o tema ale carei parti componente au fost aprofundate de membrii grupului si prezentate

rand pe rand.

Etape:

Profesorul anunta tema ce va fi abordata.

Se imparte cate o foaie de hartie fiecarui grup.

Fiecare membru al grupului noteaza cate o idee, pe rand, pana se

epuizeaza toate. De preferinta, fiecare membru al grupului va folosi o culoare diferita.

Este important ca elevii sa primeasca din partea profesorului un feed-back la ideile pe care le-au scris.

Interviul in trei trepte

Elevii se organizeaza in triade, pentru a fi pe rand, intervievator, intervievat, observator.

Exemplu:

Interviul poate contine intrebari de genul:

o Trebuie sa scrii o carte. Despre ce ar fi vorba in ea?

o Daca ai fi nevoit sa te identifici cu o carte, care ar fi aceea si de ce?

o Cum crezi ca ar arata lumea fara carti?

.

Controversa creativa;

Este o metoda in care profesorul pregateste pentru discutie una sau mai multe afirmatii care pot da

nastere cel putin la doua puncte de vedere diferite si le supune discutiei grupului.

Fishbowl (tehnica acvariului);

Permite furnizarea unui context in care participantii pot sa exerseze observatia care contribuie la

dezvoltarea spiritului critic si a intelegerii diferentelor de opinie.

Etape:

impartirea participantilor in doua grupuri care vor fi asezate ca doua cercuri concentrice;

precizarea sarcinii sau temei discutiei;

grupul interior este activat, discutand deschis sau lucrand;

grupul din exterior asculta si observa ceea ce se discuta in cercul interior si interactiunile care au

loc intre membrii sai;

grupul exterior prezinta grupului interior observatiile in legatura cu ceea ce s-a petrecut in timpul

exercitiului;

analiza comportamentului participantilor care au fost observati;

rezumarea si oferirea feed-back-ului participantilor.

Tehnica focus grup;

Metoda focus-grup(INFORMARE SI SENSIBILIZARE IN PROBLEMATICA HIV/SIDA

MANUAL pentru uz didactic- editia a III-a –Fundatia „Romanian Children’s Appeal” Romania Editura

PsihoCover)

Aceasta metoda reprezinta o discutie focalizata pe o anume tematica delimitata, in scopul obtinerii unor

date aprofundate, dar mai ales al modificarii ideilor, atitudinilor si opiniilor exprimate de catre participanti (Cerghit,

pag.165).

Utilizarea discutiei prezinta numeroase avantaje dintre care mentionam:

1. crearea unei atmosfere de deschidere;

2. facilitarea intercomunicarii si a acceptarii punctelor de vedere diferite;

3. constientizarea complexitatii situatiilor in aparenta simple;

4. optimizarea relatiilor profesor – elevi si statornicirea unui climat democratic la nivelul clasei;

5. prin discutii se exerseaza abilitatile de ascultare activa si de respectare a regulilor de dialog.

Etape:

Stabilirea regulilor de discutie;

Aranjarea elevilor in cerc sau semicerc ;

Prezentarea subiectului discutiei cu claritate si intr-un mod care sa incurajeze exprimarea ideilor.

Modelarea discutiei, avand grija sa fie orientatecu subtilitate raspunsurile elevilor, facilitand

exprimarea punctelor de vedere diferite si lansand intrebari care sa provoace continuarea discutiei. Nu este

permisa monopolizarea discutiei de catre anumiti elevi si sunt incurajati elevii timizi sa participe la discutii..

Avantaje: ofera manifestarea unor puncte de vedere diferite; asigura un climat interactiv, mareste

capacitatea de comunicare; favorizeaza aparitia unor raporturi noi de cunoastere si de stima

reciproca; obisnuieste participantii sa accepte puncte de vedere diferite, creste toleranta si dezvolta capacitatea

de sustinere a propriului punct de vedere; ofera sansa de a reflecta asupra propriilor idei, valori, atitudini si

reconsiderarea lor in contextul contactului cu diferentele interindividuale.

Patru colturi (Four corners);

Este recomandata atunci cand exista mai mult de doua pozitii in legatura cu problema discutata;

Se lanseaza problema, iar in functie de raspunsurile A, B, C sau D, elevii sunt trecuti in cele patru colturi

ale clasei, corespunzatoare fiecarui raspuns. Elevii discuta intre ei in interiorul propriului colt/grup. In final se

incearca convertirea altor grupuri care sa renunte la pozitia initiala si sa accepte pozitia propusa, prin discutii

argumentate;

Etape:

prezentarea temei si a unor informatii generale;

formarea unei pareri personale;

Exemplu

TEMA:”Sinceritatea si minciuna”

Elevii sunt solicitati sa-si aminteasca ceea ce stiu sau cred ca stiu despre MINCIUNA/

SINCERITE, dupa ce asculta un fragment din cunoscuta opera a lui Carlo Collodi, PINOCCHIO,apoi povestesc

textul. Sunt determinati sa ia pozitie in legatura cu tema pusa in discutie-Minciunile lui Pinocchio,prin pareri pro si

contra, fiecare spunandu-si opinia,acultand la randu-i parerea celuilalt,dandu-i-se voie sa participe liber la discutii,

sa intervina, sa apere,sa acuze,sa argumenteze.

Metoda Frisco;

Are la baza interpretarea din partea participantilor a unui rol specific, care sa acopere o anumita

dimensiune a personalitatii, abordand o problema din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui sa

joace, fiecare, pe rand, rolul conservatorului, exuberantului, pesimistului si optimistului;

Scopul metodei este de a identifica problemele complexe si dificile si de a le rezolva pe cai simple si

eficiente.

Metoda are la baza brainstorming-ul regizat si solicita din partea elevilor capacitati empatice, spirit critic,

punand accentul pe stimularea gandirii,a imaginatiei si a creativitatii.

Etape:

Etapa punerii problemei spre analiza;

Etapa organizarii colectivului si stabilirea rolurilor;

Etapa dezbaterii colective, cand fiecare interpreteaza rolul ales si-si sustine punctul de vedere in

acord cu acesta;

Etapa sistematizarii ideilor emise si a concluziilor asupra solutiilor gasite.

Sinectica (Metoda Gordon);

Este numita si metoda analogiilor sau metoda asociatiilor de idei si are in vedere stimularea creativitatii

participantilor pentru formularea de idei si ipoteze, folosind rationamentul prin analogie;

Scopul sinecticii este de a elibera participantii de orice constrangeri si de a le ingadui sa-si exprime liber

opiniile in legatura cu o problema pe care trebuie s-o abordeze dintr-o perspectiva noua.

Metoda incita la dezvoltarea de idei inedite si originale si la asociatii de idei,mizand pe remarcabila

capacitate a mintii umane de a face legaturiintre elemente aparent irelevante.

Etape:

Enuntarea problemei de catre profesor/elev;

Familiarizarea elevilor cu elementele cunoscute ale problemei;

Detasarea temporara a elevilor de elementele cunoscute ale problemei;

Cautarea deliberata a irelevantei aparente, fapt care poate genera conexiuni surprinzatoare,

neobisnuite;

Potrivirea fortata a materialului irelevant descoperit cu problema discutata;

Inventarierea cailor posibile de relationare dintre ideile aparent irelevante si elementele date ale

problemei, prin producerea de idei noi.

Ca exercitiu prin excelenta de grup, sinectica urmareste:

sa elibereze gandirea de sabloane, educand flexibiliatea si lateralitatea acesteia;

sa induca stari psihologice cum ar fi: implicarea, detasarea, empatia, jocul cu ideile, folosirea

irelevantei;

sa dea frau liber exprimarii impulsurilor imaginative;

sa stimuleze vederile nonconformiste si necon-ventionale; sa intareasca increderea in fortele

proprii, incurajand participantii sa-si asume riscul de a gandi altfel;

Buzz-groups (Enciclopedia metodelor Asociatia pentru Consultanta si Training-act.org.ro)

Este o metoda interactiva de grup. Un grup este impartit in mai multe grupuri de discutii, urmate de

rapoarte din partea cate unui reprezentant ales de catre fiecare grup si de rezumat.

Etape:

Se inmaneaza participantilor o prezentare a unui concept pe care acestia urmeaza sa il discute .

Elevii discuta doua-patru minute pentru discutii.

Fiecare subgrup isi va prezenta concluziile stabilite in urma discutiilor intregului grup.

� Metoda Delphi;

Eeste o metoda care combina creativitatea individuala cu cea a grupurilor si a fost conceputa pentru

obtinerea de prognoze, directionari sau solutii pentru probleme importante.

Metoda Delphi, in varianta pedagogica, se aplica in evaluarea initiala pentru testarea copiilor in legatura cu un

subiect propus sau pentru definitivarea programei unui curs de optional. Scopul principal este acela de a primi

informatii despre subiectul propus si de a realiza proiectarea didactica in concordanta cu ele. Principiul

fundamental al metodei este feed-back-ul de opinie, consultarea periodica a copiilor. Astfel, prin ultima faza a

derularii metodei Delphi, se poate constata in ce masura activitatea desfasurata a raspuns asteptarilor. Pe baza

noilor propuneri actul didactic se poate imbunatati.

Am aplicat aceasta metoda atat pe termen lung, cat si pe termen scurt.

Metoda Delphi este o metoda care combina creativitatea individuala cu cea a grupurilor si a fost conceputa pentru

obtinerea de prognoze, directionari sau solutii pentru probleme importante.

In esenta, aplicarea metodei Delphi presupune:

fixarea temei;

intocmirea unui chestionar;

completarea individuala a chestionarului (pentru a nu se influenta reciproc)

analiza necritica a raspunsurilor;

proiectarea actului didactic in functie de raspunsurile primite;

completarea aceluiasi chestionar dupa o perioada de timp (comparandu-se cu primul chestionar)

Metoda Delphi, in varianta pedagogica, se aplica in evaluarea initiala pentru testarea copiilor in legatura cu un

subiect propus sau pentru definitivarea programei unui curs de optional. Scopul principal este acela de a primi

informatii despre subiectul propus si de a realiza proiectarea didactica in concordanta cu ele. Principiul

fundamental al metodei este feed-back-ul de opinie, consultarea periodica a copiilor. Astfel, prin ultima faza a

derularii metodei Delphi, se poate constata in ce masura activitatea desfasurata a raspuns asteptarilor. Pe baza

noilor propuneri actul didactic se poate imbunatati.

Utilizarea metodei Delphi faciliteaza copiilor constientizarea propriului progres, valorifica originalitatea,

stimulandu-i sa exploreze noul, fara teama de a esua.

.

Metoda predictiei

Dupa citirea primului fragment se pot adresa urmatoarele intrebari:

Ce cuvinte nu intelegeti? Ce am aflat? Ce se povesteste depre personaje? Ce necaz aveau? De ce credeti ca se

intampla asta? Ce sentimente aveti pentru aceasta familie? Cum credeti ca vor rezolva aceasta problema? Ce

credeti ca se va intampla in continuare? Sfatuiti-va cu partenerul de lucru si spuneti ce credeti?

Se audiaza doua-trei predictii, apoi se trece la urmatorul fragment.

Investigatia

Este o metoda de evaluare alternativa, utila in situatia in care se doreste atat urmarirea procesului si

realizarea produsului, cat atitudinea elevului implicat in aceste activitati.

Investigatia poate fi individuala sau de grup, ea incepe, se desfasoara si se incheie in clasa. Elevul

primeste o sarcina prin instructiuni precise, ce consemneaza fiecare moment al cercetarii, el trebuie sa inteleaga

si sa rezolve sarcina, oferind dovada utilizarii unei palete largi de cunostinte si capacitati: cooperare, flexibilitate,

creativitate, initiativa.

Metoda este utila in cadrul orelor de receptare a textelor literare, lirice si epice, obisnuindu-i pe elevi cu

primii pasi ai analizei textului liric sau epic.

Etape:

Profesorul enunta sarcina de lucru.

Sub indrumarea profesorului, elevii identifica modalitatile prin care pot obtine datele/informatiile

necesare.

Elevii strang datele/informatiile.

Profesorul ii indruma pe elevi in procesul de strangere a datelor/informatiilor.

Elevii scriu un raport privind rezultatele investigatiei.

Prin aplicarea investigatiei, elevul de clasa a V-a poate aborda analiza unui text epic, de exemplu, basmul:

- Citeste textul urmator.

- Noteaza formula de inceput si de incheiere a basmului.

- Stabileste ideile principale ale basmului.

- Prezinta personajele basmului, evidentiind cate o trasatura relevanta.

- Gaseste o alta modalitate de comunicare, in afara cuvantului, prin care sa ilustrezi o

idee principala a basmului.

- Povesteste basmul, folosindu-te de gesturile, mimica si intonatia corespunzatoare.

:

;

6.Valentele formative ale metodelor alternative de invatare si evaluare

Este recunoscut faptul ca aceste metode de evaluare constituie o alternativa la formulele traditionale a

caror prezenta domina. Alternativele oferite constituie optiuni metodologice si instrumentale care imbogatesc

practica evaluativa evitand rutina si monotonia. Valentele formative le recomanda sustinut in acest sens. Este

cazul, in special, al portofoliului, al proiectului, al hartilor conceptuale, al investigatiei care, in afara faptului ca

reprezinta importante instrumente de evaluare, constituie in primul rand sarcini de lucru a caror rezolvare

stimuleaza invatarea de tip euristic. Valentele formative care sustin aceste metode alternative ca practici de

succes atat pentru evaluare cat si pentru realizarea obiectivului central al invatamantului si anume invatarea, sunt

urmatoarele:

1.stimuleaza implicarea activa in sarcina a elevilor, acestia fiind mai constienti de responsabilitatea ce si-

o asuma;

2. asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor, exersarea priceperilor si capacitatilor in variate

contexte si situatii;

3. asigura o mai buna clarificare conceptuala si o integrare usoara a cunostintelor asimilate in sistemul

notional, devenind astfel operationale;

4.unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, ofera o perspectiva de ansamblu asupra activitatii elevului pe o

perioada mai lunga de timp, depasind neajunsurile altor metode traditionale de evaluare cu caracter de sondaj in

materie si intre elevi;

5. asigura un demers interactiv al actelor de predare-invatare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare

a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificand si stimuland potentialul creativ si originalitatea acestuia;

6.exerseaza capacitatile de analiza si de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimuland

initiativa tuturor elevilor implicati in sarcina;

7. descurajeaza practicile de speculare sau de invatare doar pentru nota;

8. reduce factorul stres in masura in care profesorul este un consilier, iar evaluarea are ca scop in primul

rand imbunatatirea activitatii si stimularea elevului si nu sanctionarea cu orice pret, activitatile de evaluare

cuprinzand materiale elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp.

Metodele si procedeele impreuna cu tipul de interactiune sunt elemente strategice care se

individualizeaza la nivelul fiecarui cadru didactic ce le aplica. Selectia si aplicarea lor depinde de o intreaga gama

de factori: caracteristicile colectivului de elevi, obiectivele urmarite, timpul pe care il are la dispozitie, experienta

cadrului didactic etc. Se recomanda utilizarea unui registru instructional cat mai diversificat pentru fiecare unitate

tematica aleasa.

Instruirea diferentiata invita la un nou mod de a gandi predarea-invatarea-evaluarea ca raspuns la

diferentele pe care le au elevii in profilul de invatare, stiut fiind ca fiecare elev este un unicat si trebuie

tratat ca atare.

.

EDUCATIE PENTRU DEMOCRATIE SI DREPTURILE OMULUI

Ghidul profesorului, coordonator Corina Leca, SINEDO 1998

PEDAGOGIE. ALTERNATIVE METODOLOGICE INTERACTIVE, Crenguta-Lacrimioara Oprea, Universitateadin

Bucuresti

ANTON ILICA, DORIN HERLO,VIOREL BINCHICIU, CORINA UZUM, ANA CURETEAN

(coordonatori)

O PEDAGOGIE PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR

Conspecte psihopedagogice pentru examenul de definitivare si gradul didactic II

INVATATORI / INSTITUTORI

EDITURA UNIVERSITATII „AUREL VLAICU”

ARAD 2005