INSTITUTII

5/9/2018 INSTITUTII - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/institutii 1/138

IORDAN GHEORGHE BARBULESCU

SISTEMUL INSTITUTIONAL

2005



V.1. Institutii comune

V.1.1. Institutiile Comunitatilor Europene

V.1.2. Institutiile Uniunii Europene

V.2. Parlamentul European

V.2.1. Parlamentul European, parte a sistemuluiinstituţional al Comunităţilor Europene

V.2.2. Structură şi organizare

V.2.3. Competenţe

V.2.4. Apărătorul Poporului

V.3. Consiliul

V.3.1. Consiliul, parte a sistemuluiinstituţional al Comunităţilor EuropeneV.3.2. Instituţie comunitară şi ConferinţăinternaţionalăV.3.3. UnicitateaV.3.4. PreşedinţiaV.3.5. Comitetul Reprezentanţilor

PermanenţiV.3.6. Secretariatul General

V.3.7. Problema fundamentalăV.3.8. Procesul decizionalV.3.9. CompetenţeV.3.10. Consiliul European



V.4. Comisia

V.4.1. Comisia Europeană, parte a sistemuluiinstituţional al Comunităţilor EuropeneV.4.2. CompoziţiaV.4.3. StructuraV.4.4. CompetenţeV.4.5. Procesul decizional

V.5. Curtea de Justiţie

V.5.1. Curtea de Justiţie, parte a sistemuluiinstituţional al Comunităţilor EuropeneV.5.2. Natura juridicăV.5.3. CompoziţiaV.5.4. Proceduri

V.6. Alte instituţii

V.6.1. Curtea de ConturiV.6.2. Banca Centrală Europeană

V.7. Organisme auxiliare

V.7.1. Consideraţii generaleV.7.2. Comitetul Economic si SocialV.7.3. Comitetul Regiunilor V.7.4. Comitetul CECO/CECA

V.7.5. Agenţiile



V.1. INSTITUTIILE COMUNE

V.1.1. INSTITUTIILE COMUNITATILOR EUROPENE

Aşa cum arătam, obiectivele ComunităţilorEuropene trebuie atinse prin intermediul unorentităţi, numite instituţii comunitare. Chiar dacăexistă şi alte organe menite a dezvolta funcţii înacest sens, chiar dacă statele membre au şi ele

obligaţii de acest fel, instituţiile comunitare suntcele care au răspunderea directă.

Aceste instituţii sunt:

- Parlamentul European;- Comisia Europeană;- Consiliul;- Curtea de Justiţie;

- Curtea de Conturi.

Codificarea acestei “ordini instituţionale” o găsim în art. 4 TCE, art. 3 TCEEA şi art. 7 TCECA.

Mai trebuie reamintit că vorbim de “instituţiicomune” având “competenţe diferite”, în funcţiede Tratatul (CECO/CECA, CEE, CEEA) în limitelecărora acţionează.

O particularitate a instituţiilor comunitare esteaceea că membrii lor sunt aleşi sau numiţi decătre statele membre sau corpul electoral alacestora, dar niciodată de către membrii altei



instituţii comunitare, ceea ce le garanteazăindependenţa reciprocă şi asigură menţinereaechilibrului de puteri1.V.1.2. INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Aşa cum instituţiile comunitare sunt comunecelor trei Comunităţi Europene, aceleaşi instituţiisunt comune şi UE, în sensul că aceasta nu areun cadru instituţional distinct de cel comunitar. Trebuie însă precizat că, atunci când aceste

instituţii acţionează în cadrul TUE, vor adoptamăsurile – “Poziţiile” şi “Acţiunile Comune” –prevăzute în TUE, dar nu vor adopta actele tipiceale acestor instituţii înţelese ca şi instituţiicomunitare (Regulamente, Directive etc).Identitatea dintre cadrul instituţional al UE şi celcomunitar apare consacrată în art. C.1. al TUEunde se semnalează că, “Uniunea va avea uncadru instituţional unic care va garanta coeziunea

şi continuitatea acţiunii sale în scopul atingeriiobiectivelor acesteia, respectând şi dezvoltândacquis-ul comunitar”.

Faptul că fiecare instituţie va acţiona, după caz, în funcţie de Tratate, este recunoscut în art. Eal TUE unde se arată că ,,PE, Consiliul,Comisia, Curtea de Justiţie îşi vor exercitacompetenţele în condiţiile şi scopurile prevăzute

în dispoziţiile Tratatelor Constitutive aleComunităţilor Europene şi ale Tratatelor ce le-au

1 singura excepţie o constituie Curtea de Conturi ai căreimembri sunt numiţi de către Consiliu, cu consultareaprealabilă a PE



modificat cât şi în Tratatul Uniunii Europene”. Încazul Consiliului - instituţia care şi adoptă cu ceamai mare frecventă deciziile rezultate dinexercitarea competenţelor prevăzute în TUE -acesta şi-a modificat denumirea î n “Consiliu alUniunii”. Nici Comisia, nici Curtea de Justiţie nuau trecut la denumirea de “Comisie” sau “Curte aUniunii”, rămânând la cele anterioare.

V.2. PARLAMENTUL EUROPEAN

V.2.1. PARLAMENTUL EUROPEAN, PARTE A SISTEMULUI

INSTITUTIONAL AL COMUNITATILOR EUROPENE

În cele trei Tratate constitutive se menţioneazăexistenţa celor trei Adunări Parlamentare,compoziţia şi funcţionarea acestora (art. 20-25 TCECA, art 137-144 TCE şi art.107-114 TCEEA).

“Convenţia referitoare la unele instituţii comuneale Comunităţilor Europene” (Roma, 25 martie1957) a stabilit ca, în loc de trei AdunăriParlamentare, să avem una, comună celor treiComunităţi Europene.

Cum bine ştim, încă se vorbeşte despre“insuficienţa competenţelor PE” sau despre“deficit democratic”. Evident că aceastăproblemă se punea, cu atât mai mult, la început,când, prin Tratate, se stabilea ca obiectiv al



Adunării Parlamentare doar acela de “a ficonsultată de către instituţiile cu competenţănormativă”2. Cu toate limitele sale, prin crearea Adunării(Parlamentare) se intuia voinţa redactorilor Tratatelor de a crea “embrionul” a ceea ce puteadeveni, în timp, o instituţie asemănătoareparlamentelor naţionale. În fapt, AdunareaParlamentară comună celor trei organizaţiiregionale internaţionale (Comunităţile Europene),era un for de dezbatere în care se întâlneau

parlamentari aleşi de către electoratele naţionaleşi nu de către corpul electoral al statelor membre în alteritatea de corp electoral al Comuntăţilor3.

Este adevărat că, în redactarea Tratatelorconstitutive se prevăzuse posibilitatea caAdunarea să fie aleasă direct de către electoriidin statele membre, ceea ce făcea ca, dintr-un început, Comunităţile Europene să nu fie o simplă

organizaţie internaţională. Se anunţa, astfel,intenţia de a se “merge mai departe” de o simplăorganizaţie internaţională prin stabilirea unorobiective, structuri şi competenţe diferite4.

Cu timpul, Adunarea Europeană şi-a adăugatcompetenţe, chiar dacă insuficiente pentru a

2 MOLINA DEL POZO, C.F., Manual de Derecho de la Comunidad

Europea, Trivium, Madrid, 19873 VERGES, J., “L'Assemblée”, în MEGRET, J., Le Droit de laCommunauté Economique Européenne, Bruxelles, 19794 art. 138 TCE, art. 108.3. TCEEA şi art. 20 TCECA



reprezenta eficace “popoarele comunitare”.Creşterea competenţelor normative şi bugetarepoate fi apreciată ca exprimând progresivitateaintegrării europene, cadrul competenţial al PEputând fi înţeles ca un autentic “barometru” alprocesului de integrare pe ansamblul său.

“Adunarea”, cum se numea iniţial, s-a autodenumit“Adunare Parlamentară Europeană”5, iar apoi“Parlament European”, prin Actul Unic European6. În ceea

ce priveşte formularea din TUE, s-a generalizatutilizarea formulei de Parlament European,singurul loc în care se mai folosea noţiunea de“Adunare” fiind art. 243 al TCE.

V.2.2. STRUCTURA SI ORGANIZARE

PE, cu sediul în Strasbourg7, era format, până laextinderea din 2004, din 626 membri după cumurmează: Germania, 99; Franţa, Italia şi Marea

Britanie, câte 87 fiecare; Spania, 64; Olanda, 31;Belgia, Grecia şi Portugalia, câte 25 fiecare;Suedia, 228; Austria, 21; Irlanda, 15; Danemarca

5 Rezoluţia din 20 martie 19586 Rezoluţia din 20 martie 1962 şi art. 4 AUE care modifică Tratatele Constitutive, chiar dacă în TCE continuă să seutilizeze cele două denumiri de “Adunare” şi, respectiv,“Parlament” (art. 137, respectiv art. 149)7 dar, având Secretariatul la Luxembourg, iar Comisiiledesfăşurându-şi activitatea la Bruxelles8 în cazul Suediei, Finlandei şi Austriei, la începuteurodeputaţii au fost desemnaţi de către parlamentelenaţionale, după aderarea din 1995 fiind aleşi prin vot direct



şi Finlanda, câte 16 fiecare; Luxembourg, 69.

Prin noua redactare a art. 137 TCE (art. 189, TUEAmsterdam) numărul maxim al membrilor PE se stabileala 700, iar prin Tratatul de la Nisa la 732. Astfel,conform Nisa distribuţia locurilor în PE era:Germania, 99; Franţa, Marea Britanie şi Italia, 72;Spania şi Polonia, 50; România, 33; Olanda, 25;Grecia, Belgia, Portugalia, 22; Cehia, Ungaria, 20;Suedia, 18; Bulgaria, Austria, 17; Slovacia, Danemarca,

Finlanda, 13; Irlanda, Lituania, 12; Letonia, 8; Slovenia, 7;Estonia, 6; Cipru, 6; Luxemburg, 6; Malta, 5.

Acest num r a fost modificat din nou prin decizieă a Consiliului European la sfârşitul anului 2002când se ştia ca România şi Bulgaria nu vor aderaîn anul 2004. De ce a fost nevoie de o nouă modificare? In principal datorit nemul umiriloră ţ pe care le-a provocat repartizarea de la Nisa încă

din momentul realiz rii sale. Plecând de laă diferendumul dintre Belgia şi Olanda, treptatmai toate statele membre, noi şi vechi, au doritsuplimentarea locurilor dinn ParlamentulEuropean. Astfel s-a ajuns la un PE cu 732 dedeputa i pentru legislatura 2004-2009 (din 736ţ maximul stabilit) repartizate astfel:

9

iniţial, în art. 21 TCECA se prevedea că Adunarea va avea78 de membri din care 18 corespundeau fiecărui stat mare(Germania, Franţa, Italia), câte 10 Olandei şi Belgiei iarLuxembourg-ului 4. Numărul acestora a crescut pe măsuraextinderii, numărul de 626 fiind stabilit prin DeciziaConsiliului Uniunii din 1 ianuarie 1995, DOCE, L/1.01.1995



Germania, 99; Franţa, Italia, Marea Britanie, 78;Spania, Polonia, 54; Olanda, 27; Belgia, Cehia,Grecia, Ungaria, Portugalia, 24; Suedia 19;Austria 18; Danemarca, Slovacia, Finlanda, 14;Lituania, Irlanda, 13; Letonia, 9; Slovenia, 7;Estonia, Cipru, Luxemburg, 6; Malta, 5.

Cu aceaşi ocazie, România a primit 35 de locuri,iar Bulgaria 18 şi a fost adoptată decizia potrivit

căreia în legislatura 2004-2005 se poate depăşipragul de 736 de locuri dacă România şi Bulgariaacced formal în UE10.

Încă din anul 1976 se decidea ca membrii PE săfie aleşi de către corpul electoral al fiecărui statprin sufragiu universal, încetând astfeldesemnarea acestora de către parlamentelenaţionale11. Dacă în Tratate se vorbeşte despre

norme electorale unice (art. 138 TCE), în realitatealegerile directe se fac conform legilor electoraledin fiecare ţară, nici măcar principiulproporţionalităii nefiind respectat, deoarecenumărul locurilor din PE nu este în raport directcu populaţia12.Organizarea PE este reglementată prin Regulament

10 ulterior s-a decis creşterea din nou a limitei maxime aPE la 750 prin Tratatul Constitu ionalţ

11JOCE/DOCE, L 278/8.X.1976

12 de unde şi permanenta controversă dintre statele “supra-reprezentate” – cele mici - şi cele “infra-reprezentate”, celemari



Intern13 şi se bazează pe existenţa unuiPreşedinte ales dintre candidaţii diferitelorgrupuri politice sau grupuri de 10 deputaţineînscrişi în grupurile politice. Dacă nici uncandidat nu are majoritate absolută în primeletrei tururi, în cel de-al patrulea rămân primii doiclasaţi, iar alegerea se face prin majoritatesimplă. Preşedintele răspunde de activităţile PE înfaţa altor instituţii comunitare, de relaţiainternaţională a PE cât şi de transparenţa

Rezoluţiilor PE. In practica ultimelor legislaturi,funcţia de Preşedinte a fost “împărţită egal” decătre primele două grupuri politice rezultate dinalegeri - Partidul Popular şi cel Socialist – astfel încât fiecare dintre acestea să exercitePreşedinţia 2,5 ani indiferent de rezultatul alegerilor.

De organizarea administrativă şi financiarărăspunde organul de conducere colectivă al PE

format din Preşedinte, vicepreşedinţi, chestorulşi, eventual, preşedinţii grupurilor politice.

Membrii PE se reunesc pe Grupuri Politice şi nu în funcţiede naţionalitate, formulă logică dacă avem învedere că s-a dorit să se dea PE o autenticădimensiune comunitară. Aşa s-ar explica şi faptulcă numărul de deputaţi necesar formării unuiGrup Politic este mai redus atunci când estecompus din reprezentanţii mai multor state şi maimare dacă este vorba despre reprezentanţii

13 DOCE, L 49/19.II.1997



unuia singur.

PE poate avea Comisii parlamentare specializate(agricultură, politică, buget, transporturi etc) careelaborează Propuneri de Rezoluţii ce apoi sevotează în Plen. Comisiile trebuie să cuprindămembrii Grupurilor politice în proporţia existentă în Plen, iar conducerea lor este asigurată de doivicepreşedinţi şi preşedintele PE.

Membrii PE au aceleaşi drepturi ca şi cei ai unuiparlament naţional: imunitate, salariu, fond decheltuieli pentru activitatea desfăşurată,inviolabilitate pentru opiniile exprimate înactivitatea parlamentară etc.

Compoziţia PE:

– Grupul Partidului Socialist European;

– Grupul Partidului Popular European; – Grupul Liberal, Democratic şi Reformist; – Grupul Verzilor; – Grupul Europa Democraţiilor; – Grupul Stângii Unite Europene; – Grupul Uniunea pentru Europa naţiunilor; – Grupul Mixt; – Altele.

În privinţa Comisiilor, acestea sunt:

- Comisia de Afaceri Externe şi de Securitate;- Comisia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală;- Comisia de Buget;



- Comisia Economică şi Monetară;- Comisia de Industrie, Comerţ Exterior, Energie;- Comisia Juridică şi Piaţa Internă;- Comisia de Afaceri Sociale şi Muncă;- Comisia de Politică Regională, Transporturi,

Turism;- Comisia de Mediu, Sănătate şi Consumatori;- Comisia de Tineret, Cultură, Educaţie, Mass-

media şi Sport;- Comisia de Dezvoltare şi Cooperare;

- Comisia de Libertăţi Publice şi Afaceri Interne;- Comisia de Control Bugetar;- Comisia Afaceri Constituţionale;- Comisia de Regulament, Verificare a Puterilor

şi Imunităţi;- Comisia Drepturilor Femeii;- Comisia de Petiţii;- Comisia de Pescuit.

V.2.3. COMPETENTE

Competenţele PE nu sunt identice cu cele aleunui parlament naţional, în primul rând pentru căputerea legislativă a Comunităţii (adicăcompetenţa de a adopta norme de caractergeneral) este, în principal, a Consiliului sau aComisiei. PE, aşa cum apărea iniţial în TratateleConstitutive, nu avea alte competenţe decât

controlul asupra gestiunii Comisiei şi pe aceea dea emite Avize neangajante înainte de adoptarea -de către Consiliu la propunerea Comisiei -diferitelor norme prevăzute la art. 14 şi 15 TCECA, 189 TCE şi 161 TCEEA sau înainte de a fi



semnate Acorduri internaţionale. Pe măsură ce s-a intensificat procesul de integrare europeană,competenţele PE au crescut, fiind încă departe decele tipice unui parlament, dar la fel de departe şide lipsa practică de competenţe de la început.Astăzi, PE joacă un rol important în procesul deelaborare a normelor comunitare cât şi în cel deadoptare a bugetului comunitar, fără a avea, însă, competenţe directe în privinţa accederii denoi membri. PE are, însă, competenţe în privinţa

resurselor pe care Comunităţile Europene le punla dispoziţia integrării.

Competenţe normative

Competenţele normative ale PE sunt încă redusefaţă de cele ale unui Parlament naţional dar, înacelaşi timp, în evidentă creştere.

Iniţial, participarea PE la procesul de adoptare anormelor comunitare se limita la Avizareapropunerilor făcute Consiliului de către Comisie,avize ce erau însă neangajante. În practică, rolulPE s-a văzut întărit pe măsură ce Curtea de Justiţie a început să sancţioneze Consiliul pentrunesolicitarea Avizelor acestuia14 sau atunci când,după emiterea Avizului PE, respectivul actnormativ era modificat pe fond fără a i se solicitaPE un alt Aviz. De altfel, deja de-a lungul anilor'70 devenise o practică ca orice propunere a

14 Sentinţa din 29 octombrie 1980, 41/69, RTJ 1980 şiSentinţa din 15 iulie 1970, 41/69, RTJ 1970



Comisiei să fie însoţită de solicitarea Avizului PE,la 4 martie 1975 semnându-se “DeclaraţiaComună a Parlamentului, Consiliului şi Comisieireferitoare la procedura de concertare între celetrei instituţii în cazul adoptării de acte normativecu consecinţe financiare importante”. În aceastălogică, la 16 decembrie 1981, Comisia a elaboratun proiect de Declaraţie Comună care, dacă s-arfi pus în practică, ar fi presupus extrapolareaDeclaraţiei din 1975 asupra tuturor deciziilor de

caracter general. În realitate, acest fapt nu s-aprodus, datorită opoziţiei Danemarcei (ConsiliulEuro pean de la Stuttgardt, 199315).

Actul Unic European a prilejuit regularizarea unorsectoare comunitare realizându-se, cu acestprilej, adevărata concertare a Comisiei,Consiliului şi PE în vederea adoptării de actenormative. Aceasta a făcut ca rolul PE să crească

chiar dacă continua să fie Consiliul cel care avea“ultimul cuvânt”. În art. 7, 49, 54, 100A, 100B,118A, 130E şi 130Q TCE, aşa cum au fost acestearedactate o dată cu intrarea în vigoare a AUE, seprevedea adoptarea, de către Consiliu, a actelornormative cu caracter general “în cooperare cuPE”, ceea ce însemna recunoaşterea roluluiacestuia în adoptarea unor astfel de actenormative. Chiar dacă era vorba doar desprecompetenţe legate de aceste articole, putem

15CONSILIUL EUROPEAN, Concluziile Consiliului

European, Stuttgardt, 1993, www.ue.eu.int/summ

http://www.ue.eu.int/summ

http://www.ue.eu.int/summ



vorbi despre un progres. Acesta era confirmat şiprin faptul că respectivele acte normative serefereau la piaţa internă afectând deci “nucleulintegrării”.

În cazul în care un act normativ trebuia adoptatde către Consiliu în cooperare cu PE, Consiliul16 -prin majoritate calificată şi având Aviz favorabil alPE - trebuia să stabilească - plecând de lapropunerea Comisiei şi Avizul PE - Poziţia

Comună. Această Poziţie Comună exprimată deConsiliu17 era trimisă PE însoţită de Rapoarte aleConsiliului18 şi ale Comisiei19. Dacă timp de treiluni PE nu avea nici o reacţie sau îşi exprimaacordul, atunci Consiliul aproba definitivrespectivul act normativ conform PoziţieiComune. Actul respectiv era aprobat de cătreConsiliu prin majoritate calificată deoarece aveala bază o propunere a Comisiei şi acordul PE.

În timpul celor trei luni, PE putea emiteamendamente la Poziţia Comună sau putea să orespingă. Dacă Poziţia Comună era respinsă decătre PE, Consiliul putea, totuşi, adoptarespectivul act normativ însă avea nevoie de

16 art. 149 TCE, în redactarea AUE17 în esenţă vorbim despre un proiect de act normativ cu careConsiliul şi Comisia se puseseră de acord18 care explicau Poziţia Comună19 care expuneau raţiunea adoptării acesteia



unanimitate. Dacă Poziţia Comună era doaramendată, Comisia – în termen de trei luni –trebuia să revizuiască propunerea trimisăConsiliului, ţinând cont de amendamentele PE. Odată epuizat acest termen, Comisia trebuia sătrimită, din nou, Consiliului propunereamodificată. De aici înainte, Consiliul putea:

- să aprobe, prin majoritate calificată,propunerea reexaminată a Comisiei;

- să aprobe, prin unanimitate, amendamentelePE neacceptate de către Comisie.

Dacă treceau trei luni fără a se pronunţa Consiliulasupra propunerii modificate a Comisiei, aceastase considera respinsă.

După cum se poate vedea, deşi PE continua să nuadopte acte normative de caracter general, faptul

că existau sectoare în care Consiliul le adopta împreună cu PE făcea ca importanţa acestuia săcrească.

În noua redactare a TCE realizată de către TUE,procedura de adoptare a actelor normative decătre PE în cooperare cu Consiliul este descrisă înart. 189C20. Cu aceeaşi ocazie se consolideazăcompetenţele PE art. 189 TCE precizând că PE şiConsiliu pot adopta, nu doar “în cooperare”, ci şi“împreună” toate categoriile de acte normative lacare făcea referire respectivul articol (între care,

20 art. 149, fiind eliminat



găsim Reglementările şi Directivele), conformunei proceduri complexe, regularizate prin art.189B al TCE.

Adoptarea în “comun” de acte normative de cătrePE şi Consiliu se face plecând de la o propunere aComisiei pe care Consiliul - prin majoritatecalificată şi cu Avizul PE – o adoptă ca “PoziţieComună”. Comisia emite “opinii” asupra sa, iarPE poate aproba, explicit sau implicit, respectiva

Poziţie Comună21

. Există, desigur, posibilitatea ca- prin majoritate absolută - PE să comuniceConsiliului că nu este de acord cu Poziţia Comunăşi să propună amendamente.

Dacă PE exprimă intenţia de a respinge PoziţiaComună, Consiliul – prin “Comitetul de Conciliere”– poate încerca să evite respingerea acesteiaexplicând PE motivele sale. Dacă explicaţiile

conving, PE poate să renunţe la respingereaPoziţiei Comune şi să-şi prezinte doaramendamentele.

În termen de trei luni de la primireaamendamentelor, Consiliul, prin majoritatecalificată, le aprobă şi adoptă actul în cauză. Încazul în care vis-à-vis de amendamentele PE, Comisia aelaborat un Aviz negativ, atunci Consiliul le poate adopta doar

prin unanimitate.

În cazul în care Consiliul nu reuneşte majoritatea

21 dacă timp de trei luni nu s-a pronunţat asupra ei



calificată sau, după caz, unanimitatea seapelează la “Comitetul de Conciliere, Consiliu –PE” pentru a căuta formula comună care săpermită aprobarea respectivului act. Comisiaasistă la aceste reuniuni. Dacă în termen de şasesăptămâni se ajunge la un text de compromis şidacă acesta se aprobă în alte şase săptămâni decătre Consiliu (prin majoritate calificată) şi PE(prin majoritate absolută), atunci respectivul textse consideră adoptat. Dacă una dintre aceste

instituţii îl respinge, sau nu se votează respectivultext în cele şase săpătmâni stabilite, acesta esterespins.

Acest proces complex de adoptare a unor actenormative demonstrea, între altele, dorinţa PE dea juca un rol principal, chiar dacă încă nufuncţiona ca un parlament în adevăratul sens alcuvântului.

O dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de laAmsterdam, respectiva procedură de adoptare încomun – PE/Consiliu - a diferitelor acte normatives-a modificat prin art. 251 (cel care redacta într-onouă formă vechiul art. 189B al TCE)22. Dar, faptulcă se adoptau norme în comun nu înseamna căse renunţa la cooperare şi nici că aceste douăproceduri se extindeau mai departe deComunitatea Europeană. Singura prevedere careapare la Amsterdam în acest sens este că, începând cu 1996, se pot extinde temele asupra

22 vom reveni ulterior



cărora se pot adopta decizii în comun de cătreConsiliu şi PE (art. N2 TUE).

Competenţe bugetare

Cum am văzut, adoptarea în comun de actenormative de către Consiliu şi PE a făcut săcrească puterea PE în procesul legislativ, sectorul în care aceasta s-a întărit substanţial, începândcu anii '70, fiind însă cel bugetar. Astfel, Tratatul

de la Luxembourg, 21 aprilie 197023

, a modificatsubstanţial - între altele, prin sistemul resurselorcomunitare proprii24 - dispoziţiile financiare ale Tratatelor Constitutive stabilind autonomia PE înaprobarea şi executarea propriului buget. Larândul său, Tratatul de la Bruxelles, 22 iulie197525, a permis PE - conform noii redactări a art.203 TCE26 - să respingă Proiectul de bugetelaborat de către Consiliu. Astfel, prin Tratatul din

1975, Proiectul de buget - elaborat de cătreConsiliu pe baza Anteproiectului Comisiei - setrimitea PE care trebuia să-l aprobe. Dacă nu îlaproba, PE trebuia să facă pro puneri de modificare a“Cheltuielilor Obligatorii” (numite în continuare CO)27 sau

23 JOCE/DOCE, L. 94/28.IV.197024 Decizia Consiliului, 94/728/CE, CEEA din 31.X.1994, JOCE/DOCE, L239/12.XI.1994

25JOCE/DOCE, L 359/31.XII.1977

26 procedura bugetară prevzută în art. 203 TCE era aplicabilăelaborării bugetului comun pentru cele trei Comunităţi27



chiar a celor “Neobligatorii”28 (numite, în continuareCNO). La rândul său, Consiliul trebuia să aprobemodificările CO29 sau să le respingă (prinmajoritate calificată). Dacă se depăşeaucheltuielile globale, aprobarea de către Consiliuse realiza tot prin majoritate calificată. În cazulCNO, dacă Consiliul nu era de acord cumodificările PE, trebuia - prin majoritate calificată- să le respingă. Dacă nu o făcea, se considerauaprobate.

În cazul respingerii de către Consiliu amodificărilor făcute de către PE, proiectul se întoarcea la acesta fără ca PE poată face “marelucru” în cazul CO30 având, însă, ultimul cuvânt în

acelea ce erau impuse de îndeplinirea dreptului comunitar primar sauderivat28 de la intrarea în vigoare a art. 203, 177 şi 78 ale TCEE,

TCEEA şi TCECA în versiunea dată de Tratatul 1970,cheltuielile Comunităţilor Europene sunt considerate caobligatorii (CO) şi neobligatorii (CNO). CNO sunt limitate înceea ce priveşte posibilitatea creşterii lor, PE jucând un rolimportant în această operaţiune. În această categorie intrăcreditele pentru acţiuni structurale, cercetarea,dezvoltarea, cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare,acţiuni comunitare. În cazul celor obligatorii, avem FEOGA-GARANTIA, restituirile şi ajutoarele statelor membre cât şiobligaţiile financiare ale Comunităţii legate de acordurileexterne29 dacă această modificare nu înseamna şi o creştere acheltuielilor globale30 poate, prin majoritate de 3/5 să respingă amendamenteleConsiliului, însă, în practică este dificilă obţinereamajorităţii absolute



cazul CNO. Exista însă, prin art. 203.8 TCE al Tratatului din 1975, şi posibilitatea ca, pentrumotive întemeiate, PE să poată respinge, prinvotul a doar 2/3 din parlamentari, Proiectul debuget în vederea unei noi prezentări a acestuia.În acest caz, până la prezentarea noului buget,Comunităţile Europene “funcţionau” cu a 12-aparte din bugetul anului precedent al fiecăruicapitol31.

Cum se poate vedea, competenţele PE erau dince în ce mai mari ceea ce a făcut ca şicontroversele dintre acesta şi Consiliu să fie pemăsură. Astfel, Parlamentul European, deja alesprin sufragiu universal şi având, deci, o altălegitimitate, a respins bugetele din anii 198032 şi1985. Probleme au apărut şi la aprobarea celordin 1982, 1984 şi 1986. Cel din 1986 a fost chiaranulat de către Curtea de Justiţie (Sentinţa din 3

iulie 1986/34/86)33. Principala cauză a conflictuluiavea la bază “lipsa de claritate în delimitarea COde CNO”, adică în delimitarea cheltuielilor asupra

31 PALAO TABOADA, C., Derecho financiero y tributario, Colex, Madrid,198732 conform lui SCHARANS, G., “ceea ce nu numai că aconfirmat noua identitate politică a PE, dar a constituit un

aviz fără echivoc asupra faptului că, se dorea ridicarearangului acestuia la cel al Consiliului cel puţin în privinţabugetului, “La Comunidad y sus instituciones”, în Treinta años de

Derecho comunitario, Luxembourg, OPCE, 198433 RTJ 1986



cărora PE nu avea nici un cuvânt de spus de celeasupra cărora PE avea putere de decizie.34 S-a încercat (fără a se reuşi) clarificarea distincţieisus-amintite prin Declaraţia Comună a Consiliului,Comisiei şi PE din 30 iunie 1982. Pe de altă parte,Comisia fiind cea care stabileşte anual limitelemaxime de creştere a CNO (maxim 20% dintotal)35 PE are o marjă de manevră limitată ceeace face ca PE să reacţioneze şi chiar să“şicaneze” Comisia atunci când aceasta trebuie

să prezinte, în faţa sa, execuţia bugetară.

Dacă PE are competenţe din ce în ce mai mari înprivinţa bugetului, acestea sunt încă departe decele ale parlamentelor naţionale, PE nefiindabilitat şi cu aprobarea normelor cereglementează resursele comunitare36. Altfelspus, PE controlează modul de efectuare acheltuielilor comunitare, dar nu are nici o

competenţă asupra resurselor care le fac posibile.

Competenţe politice

Alături de competenţele legislative şi bugetare,

34 distincţia dintre CO şi CNO vine din dreptul german,conform lui PALAO TABOADA, op. cit.35 Directiva Consiliului 89/130/CEE, JOCE/DOCE, L49/21.II.1989 şi Decizia Comisiei 94/168/CE, Euratom, JOCE/DOCE,L 77/19.III.199436 Consiliul este cel care aprobă resursele proprii aleComunităţilor Europene



apar cele de control politic al activităţii altorinstituţii, în special Comisia. Întărireacomponenţei politice a PE s-a realizat progresiv,saltul fiind dat de legitimizarea pe care i-a adus-oalegerea directă a Europarlamentarilor.

Controlul politic al PE asupra Comisiei se exercităprin Raportul anual al acesteia, în baza art. 143 TCE, 113 TCEEA şi 24 TCECA.

În urma dezbaterilor, PE poate vota o moţiune decenzură împotriva Comisiei care, dacă esteaprobată cu 2/3 din voturi, poate duce lademiterea sa. Această măsură, mai multteoretică, nu ar avea un impact catastrofalasupra Comunităţilor dat fiind faptul că nu estevorba despre demiterea unui executiv înadevăratul sens al cuvântului37. În plus, dacăComisia este demisă sau demisionează nu este

PE cel ce numeşte noua Comisie, această atribuieavând-o guvernele statelor membre.

Această confruntare “a priori” dintre PE şiComisie este, în opinia noastră, hilară deoarecePE ar trebui să fie mai aproape de Comisie - cainstituţii ce reprezintă “interesele comune” - ,“inamicul” lor comun putând fi considerat, maidegrabă, Consiliul - reprezentantul intereselornaţionale -. Altfel spus, moţiunţile de cenzură alePE nu duc la căderea unui executiv în adevăratul

37 acesta fiind, mai degrabă, Consiliul care, însă, nu poate fidemis de către PE



sens al cuvântului - Comisia fiind un “executivderivat”, “tehnic” - ceea ce a şi făcut ca să întâlnim rar moţiuni de cenzură aşa cum aparacestea descrise în art. 144 TCE, 114 TCEEA şi 24 TCECA38.

Alte forme de acţiune politică a PE asupraConsiliului şi Comisiei sunt cele ale interpelărilor,orale sau scrise. Chiar dacă PE poate adoptaRezoluţii legate de acestea, efectele practice ale

lor sunt insignifiante.De asemenea, chiar dacă formal doar Comisiaprezintă Rapoarte scrise asupra activităţii sale înfaţa PE, în practică şi Consiliul o face pe caleorală ceea ce, de asemenea, a întărit rolul decontrol politic al PE.

PE, apărătorul dreptului comunitar

Al patrulea tip de competenţe ale PE vine dincapacitatea sa de a controla dacă Consiliu şiComisia îşi desfăşoară activitatea pe bazaprevederilor dreptului comunitar sau a “unorcriterii sau judecăţi politice”. PE are chiarcompetenţă în elaborarea unui “Recurs pentru

38în anul 2004 la formarea Comisiei actuale, PE a “inventat”

o nou form de lupt parlamentar amenintând-o cu veto-ă ă ă ăul s u dac se men ine candidatura lui Butriglione cel careă ă ţ f cuse nişte afirma ii nefericite asupra rolului femeii înă ţ societate, un rol mai degrab specific secolului XV decâtă Europei secolului XXI



inactivitate, omisiune sau lipsă” – art. 175 TCE,148 TCEEA39 – dacă Consiliul sau Comisia se facvinovate de lipsă de activitate normativă, înţelegând – conform dreptului primar şi derivat -că aceasta este obligaţia lor. Altfel spus, PE poatesă se adreseze Curţii dacă Comisia şi Consiliul nuadoptă un act normativ (directivă, regulament)pe care acesta îl consideră important40.

Controlul asupra Consiliului şi a Comisiei se poate

face de către PE şi în baza unui “Recurs înAnulare”41. Altfel spus, în anumite condiţii, PEpoate face recurs împotriva unui Regulament alConsiliului dacă a fost violată ordinea juridicăcomunitară. Prin redactarea art. 173 TCE de către TUE, PE poate depune Recurs în Anulare pentruorice act normativ al Consiliului care a fostadoptat fără participarea sa, ori de câte ori existăo asemenea prevedere. Dat fiind faptul că,

progresiv, creşte numărul deciziilor ce au nevoiede avizul PE42, creşte şi puterea acestuia însupravegherea aplicării dreptului comunitar.

Competenţele PE în apărarea dreptului comunitar

39 art. 35 TCECA stabileşte că statele membre şi Consiliulau legitimitatea unui astfel de recurs40 de altfel, Curtea a confirmat această capacitate a PE prin

Sentinţa sa 13/83, din 22 mai 198541 conform art. 173 al TCE, 146 TCEEA42 toate cele luate cu majoritate calificată în Consiliu aunevoie de avizul PE



se realizează şi prin dreptul de investigare al PE43. Acestdrept se exercită prin “Comisiile de Anchetă”, acăror activitate este reglementată prin DeciziaPE, Consiliului şi a Comisiei din 6 martie 199544 şial căror obiectiv este obţinerea de informaţii înlegătură cu aplicarea dreptului comunitar decătre statele membre sau instituţiile comunitare.

Competenţe internaţionale

În fine, cel de-al cincilea domeniu alcompetenţelor PE este cel al Relaţiilorinternaţionale, adică relaţiile externe aleComunităţilor Europene45. Conform art. 113 TCE,acordurile având caracter comercial nu reclamăaprobarea PE, însă acordurile cu terţe ţări sau cuorganizaţiile internaţionale, conform art. 228 TCE,trebuie să aibă un Aviz din partea PE (mai puţincele care fac obiectul art. 113). Acest Aviz al PE

vizează, mai ales, acele cooperări care implicăbugetul comunitar sau modificarea unui actnormativ, conform art. 189B.

V.2.4. APARATORUL POPORULUI

Figura Apărătorului Poporului apare în art. 20D

43 recunoscut în art. 20B TCECA, 138C TCE şi 107B TCEEA44JOCE/DOCE, L 78/6.IV.1995

45 EMBID IRUJO, A., “El Parlamento Europeo”, în Tratado de Derecho

Comunitario Europeo. Estudio sistematico desde el Derechoespańol, Civitas, Madrid, 1986



TCECA, 138E TCE şi 107D TCEEA introduse întextele Tratatelor prin TUE. Statutul ApărătoruluiPoporului apare ca rezultat al Deciziei94/262/CECA, CE şi CEEA din 9 martie 199446.

Aşa cum se întâmplă cu Apărătorul Poporuluinaţional, cel de la nivel comunitar primeştereclamaţiile cetăţenilor Uniunii – persoane fizicesau juridice – rezidente în statele acesteia cureferire la proasta administrare a unei instituţii

sau organ comunitar, exceptând Curtea de Justiţie sau cea de Primă Instanţă. Cum se poateobserva, Apărătorul Poporului nu are competenţe în privinţa proastei aplicări a dreptului comunitarde către statele membre.

Plângerea trebuie făcută la cel mult doi ani decând reclamantul şi-a dat seama de respectivairegularitate. Dacă se constată iregularitatea,

Apărătorul Poporului informează respectivainstituţie şi, în termen de trei luni, aceastatrebuie să se justifice. Având propria expertiză şirăspunsul respectivei instituţii, ApărătorulPoporului face un Raport, către instituţiareclamată şi PE în care prezintă situaţiareclamatului. Apărătorul Poporului trebuie săprezinte PE un Raport annual al activităţii sale.

V.3. CONSILIUL

V.3.1. CONSILIUL, PARTE A SISTEMULUI INSTITUTIONAL AL

46JOCE/DOCE, L 113/4.V.1995



COMUNITATILOR EUROPENE

Consiliul este una din cele cinci instituţiicomunitare47 care, conform TCE48 şi TCEEA,garantează atingerea obiectivelor finale aleacestora. Având în vedere importanţa sa însistemul instituţional, membrii Consiliului nu suntnumiţi de o altă instituţie comunitară, ci deguvernele statelor membre.

Normele sale de bază se regăsesc - expresie aimportanţei sale - în Dreptul primar: art. 26-30 TCECA, 145-154 TCE şi 115-123 TCEEA(compoziţie, competenţe, proceduri etc)49.Începem studiul nostru arătând că Tratatul deFuziune (8 aprilie 1965, Bruxelles) ce a instituitConsiliile şi Comisiile unice ale ComunităţilorEuropene a anulat, prin art. 7, unele articole careregularizau, în Tratatele Constitutive,

47 în art. 7, 4 şi 3 a TCECA, TCE şi TCEEA, aşa cum au fostacestea redactate în TUE, se stabileşte că realizareafuncţiilor Comunităţilor se face prin cele cinci instituţii, PE,Consiliu, Comisie, Curte de Justiţie şi Curte de Conturi, înloc de patru cum apăreau în vechile redacătri ale Tratatelorconstitutive (lipsea Curtea de Conturi)48cum am mai spus, o dată cu intrarea în vigoare a TUEComunitatea Economică Europeană se numeşteComunitatea Europeană, iar prescurtarea sa nu mai este

CEE ci CE49 o dată cu intrarea în vigoare a TUE au fost anulatearticolele referitoare la Tratatul de Fuziune care anulaseră,la rândul lor, articolele referitoare la Consiliu din redactareaoriginală a Tratatelor Constitutive



funcţionarea Consiliului. Succesivele extinderi aleUE au adus alte modificări ale normelorregularizatoare ale Consiliului, în esenţă acesteareferindu-se la ponderarea voturilor statelormembre sau la forma de rotare a Preşedinţieiacestuia. Actul Unic European a operat şi el unelemodificări legate, în principal, de competenţeleacestuia în adoptarea acordurilor de cooperare cuPE50. În fine, TUE a adus o nouă redactare, dar şiincluderea unor noi articole astfel încât

regularizarea Consiliului apare în art. 27, 27A, 29şi 30 TCECA, 146, 147, 151 şi 154 TCE şi 116,117, 121 şi 123 TCEEA, la care se adaugăarticolele citate la început, adică 26-30 TCECA,145-154 TCE şi 115-123 TCEEA.

Deşi Consiliul este o instituţie comună celor treiComunităţi, competenţele acestuia diferă de la oComunitate la alta. Altfel spus, Consiliul are

competenţe ce derivă din prevederile TCECA -atunci când acţionează în cadrul acestuia -, daraltele - derivate din TCE şi TCEEA - cândacţionează în cadrul lor.

Precizăm, încă o dată, că această situaţie vacontinua atâta vreme cât cele trei organizaţii(Comunităţi Europene) nu vor fuziona51.

50 adoptarea de acorduri în cooperare cu PE art. 189.B. TCE51 Art. G1 TUE precizează: art. 1 al TCEE se modifică arătândcă, o dată cu intrarea în vigoare a TUE, ComunitateaEconomică Europeană se va numi Comunitatea Europeană,



Stabilirea unui Consiliu unic prin Tratatul de Fuziunedin 1965 nu a adus în practică schimbărispectaculoase deoarece, încă de la prima sesiunea Consiliului CEE şi CEEA din 25 ianuarie 1958,Consiliile CEE şi CEEA au avut un SecretariatComun, acelaşi cu cel existent pentru CECO/CECA.

Vorbind despre instituţiile Uniunii, Consiliulcomun al celor trei Comunităţi - adică ConsiliulComunităţilor Europene - coincide cu Consiliul

Uniunii, ceea ce nu îl opreşte ca, atunci cândacţionează în cadrul UE, să nu o mai facă conformdreptului comunitar, ci conform dreptului uniunii.

Consiliul a decis să se numească “ConsiliulUniunii”, denumire ce i se dă mai ales atuncicând acţionează în cadrul competenţial al UE,adică PESC şi JAI, adică atunci şi acolo undeComunităţile Europene nu au competenţe52.

V.3.2. INSTITUTIE COMUNITARA SI CONFERINTA

INTERNATIONALA

Consiliul este format din reprezentanţii statelormembre aşa cum precizează art. 2 al Tratatuluide Fuziune din 1965 care substituie art. 27, 146şi 116 TCECA, TCEE şi TCEEA. De asemenea,

ceea ce nu înseamnă însă că, de la acel moment, noua

entitate a înglobat şi unificat vechile Comunităţi Europene(aşa cum ar părea la prima vedere), ci doar că şi-amodificat denumirea52 Decizia Consiliului 93/591 din 8.XI.1993, JOCE/DOCE, L281/16.XI.1993



conform Tratatului Uniunii, art. H7, G41 şi E15,Consiliul este compus din câte un reprezentant alfiecărui stat membru.Din aceste formulări se deduce dubla natură aConsiliului:

– pe de o parte, instituie comunitară în măsura în care este regularizat prin dreptul comunitarcare îi şi recunoaşte atribuţii şi competenţeproprii a căror exercitare este reglementată de

norme comunitare; – pe de alta, instituţie de reprezentare aguvernelor statelor membre.

Consiliul ar trebui să fie o instituţie comunitară lafel ca şi Comisia sau PE, dar faptul că estecompus din reprezentanţii guvernelor face caacesta să se transforme într-un for de apărare aintereselor naţionale. În acest sens, Consiliul nu

se diferenţiază mult de o organizaţieinternaţională clasică.

În realitate însă, Consiliul are o “voinţă proprie”,distinctă de cea a membrilor săi53, ceea îi permiterealizarea obiectivelor proprii acestea putând,punctual şi pe termen scurt, să nu coincidă cucele ale unuia sau mai multor state membre54.

53 care se traduce prin acte normative proprii, supuse unui procedeu particular 54 MEGRET, J., Les Conseils des Communautés européennes, AFDI, 1961;DELWOST, J.L., Le Conseil de la Communauté Economique Européenne,Université de Bruxelles, 1979



Faptul că unele decizii ale Consiliului nu seadoptă prin unanimitate, faptul că “valoarea”votului membrilor săi nu este aceeaşi, căacordurile din Consiliu nu trebuie ratificate decătre parlamentele naţionale, că unele decizii aleConsiliului generează drepturi şi obligaţii directepentru statele membre55 fac ca acesta (Consiliul)să fie “ceva mai mult” decât o organizaţieinternaţională clasică deşi adesea este prezentat

ca un simplu for al reprezentanţilor guvernelorstatelor membre.

În unele cazuri punctuale şi cel puţin pe termenscurt, reprezentanţii unor state membre se potsimţi afectaţi de anumite decizii, ceea ce leconfirmă dubla alteritate: de ,,membrii aiConsiliului" şi de ,,reprezentanţi ai guvernelorstatelor membre".

Această contradicţie îşi găseşte rezolvarea prinapartenenţa voluntară a statelor membre laComunităţile Europene, statele “afectate” uneoripe termen scurt fiind convinse că, pe termenlung, vor beneficia de această apartenenţă şi că,deşi pe termen scurt sau în probleme punctualepot fi în contradicţie cu deciziile Consiliului, vorbeneficia, pe termen lung, de respectivele politici.Aceasta face ca atunci când se reunesc înConsiliu, membrii executivelor naţionale să nu

55 fără a fi obligatorie regăsirea lor în dreptul naţional



poată acţiona ca reprezentanţi ai statelormembre, ci “ca membri ai Consiliului”.

Procesul decizional al Consiliului se supunenormelor prevăzute în dreptul primar şi derivatcare, între altele, stabilesc că membri guvernelorstatelor membre pot adopta acorduri “doar camembri ai Consiliului” şi “nu ca membri aiguvernelor”, aceasta demonstrând statutulConsiliului de a fi mai mult decât o conferinţă

interguvernamentală.V.3.3. UNICITATEA

Consiliul, cum am văzut, este format din câte unmembru al fiecărui guvern al statelor membre.Acesta nu este mereu acelaşi, ci cel care esteconsiderat cel mai competent într-o chestiunesau alta. În practică, compoziţia Consiliului diferă

în funcţie de tema discutată, încât poate existaimpresia că există tot atâtea Consilii, câte temeavem56.

Faptul că, cea mai importantă instituţiecomunitară variază în compoziţie, poate afectaunicitatea sa - ceea ce ar fi grav - având învedere că majoritatea competenţelor normativela nivel comunitar sunt deţinute de Consiliu, iar o

asemenea situaţie ar putea genera lipsa deuniformitate a acestora. Pentru a se evita unasemenea pericol, există, în afara Consiliilor

56 Consiliu de agricultură, de finanţe, de transporturi, decultură etc



sectoriale, un “Consiliul al miniştrilor de externe”(Consiliul Afaceri Generale/CAG) care se reuneştelunar şi care analizează, în afara problemelorspecifice, tot ceea ce s-a discutat în alte Consilii.

Mai mult decât atât, începând cu Consiliile din 5-6noiembrie 1975, după fiecare reuniune a unuiConsiliu (altul decât cel al miniştrilor de externe)Secretariatul Consiliului transmite MinisterelorAfacerilor Externe din statele membre un

material conţinând opiniile fiecărui ministruparticipant la Consiliu în aşa fel încât la următorulConsiliu al miniştrilor de externe aceştia să poatăacţiona în cunoştinţă de cauză.

Altfel spus, figura ministrului de externe apare caesenţială în asigurarea unicităţii Consiliului şiaceasta nu numai datorită activităţii decoordonare pe care o desfăşoară aceştia între

sesiuni, ci şi datorită faptului că miniştri deexterne asistă, uneori, alături de miniştri deresort la sesiunile altor Consilii decât CAG, caz încare ministrul de resort este reprezentantulguvernului în respectivele Consilii. Aceastăpractică a început din anul 1975 şi s-a menţinutmăcar în cazul Consiliilor ce tratează temelebugetare, la acestea asistând regulat şi miniştride externe alături de cei ai finanţelor.

În concluzie, faptul că miniştri de externe asistădirect sau indirect la toate sesiunile de Consiliipermite acestora să garanteze omogenitatea,



permanenţa şi coerenţa deciziilor în pofidadiversităţii de teme aflate în discuţie.

La nivelul doctrinei s-a încercat identificareacondiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească unmembru al guvernului pentru a fi membru alConsiliului, având în vedere că art. 2 al Tratatuluide Fuziune57 vorbeşte doar despre compoziţiaConsiliului în sensul că acesta va fi format dincâte un membru al guvernelor statelor membre.

Întrebările la care ar trebui să răspundem, sunt:

- trebuie acesta să fie neapărat ministrul deresort?;

- poate acesta să angajeze, prin votul său dinConsiliu, guvernul naţional pe care îlreprezintă şi, deci, statul membru din careface parte?

Răspunsul îl vom găsi într-o formă indirectă,clarificând – mai întâi – dacă membrul guvernuluicare face parte din Consiliu acţionează în virtuteanormelor comunitare sau naţionale. Altfel spus,“sensul tare” îl deţine calitatea de membru alunui guvern din statele membre sau calitatea demembru al Consiliului?

Conform art. 2 al Tratatului de Fuziune,respectivul membru al guvernului trebuie să facă

57 care a înlocuit art. 27, 146 şi 116 ale TCECA, TCE şi TCEEA



parte din executivul respectivei ţări şi angajeazăstatul pe care-l reprezintă prin votul său. Până lasemnarea TUE, orice membru al guvernului puteasă facă parte din Consiliu (chiar dacă nu eraministru) angajând, prin votul său, executivul pecare îl reprezenta. Prin TUE, art. 27 TCECA,146 TCE şi 116 TCEEA, se modifică aceastăinterpretare stabilindu-se că:

- fac parte din Consiliu miniştri sau alţi

demnitari cu rang de miniştri;- votul acestora angajează respectivul guvern.

Această prevedere face ca, uneori, să fie dificilăparticiparea miniştrilor la Consilii dat fiindnumărul, deja, foarte mare al acestora, ceea ceobligă statele membre să desemneze un altmembru al guvernului cu rang de ministru.

V.3.4. PRESEDINTIA Conform art. 2 al Tr atatului de Fuziune, PreşediniaConsiliului este rotatorie şi semestrială,modificându-se, astfel, cele stabilite anteriorreferitor la preşedinţia CECO/CECA care eratrimestrială, conform art. 27 TCECA.

Articolele 27, 146 şi 116 ale TCECA, TCE şi

TCEEA, aşa cum apar redactate în TUE, stabileaucă Preşedinţia Consiliului se efectuează înurmătoarea ordine: Belgia, Danemarca,Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia,Luxembourg, Olanda, Portugalia şi Marea



Britanie, pentru prima perioadă de şase ani.Pentru următoarea perioadă de şase ani, sestabilea următoarea ordine: Danemarca, Belgia,Grecia, Germania, Franţa, Spania, Italia, Irlanda,Olanda, Luxembourg, Marea Britanie, Portugalia58.

Preşedinţia Consiliului se preia la 1 ianuarie şi,respectiv, 1 iulie chiar dacă există posibilitateacontinuării exercitării acesteia59 peste limiteleprevăzute. O asemenea eventualitate, ridică,

însă, probleme vis-à-vis de legalitatea deciziilor şia actelor normative emise de către o Preşedinţiecare, “formal, nu mai există”60.

Rotarea Preşedinţiei Consiliului nu înseamnă cătoate sesiunile se desfăşoară în ţara care exercităPreşedinţia deoarece art. 2 al Tratatului deFuziune stabilea că sesiunile din aprilie, iunie şi

58 această rotaţie a fost alterată de integrarea Austriei,Suediei şi Finlandei, Austria interpunându-se între MareaBritanie şi Germania (al doilea semestru 1998), Finlanda între Germania şi Portugalia (al doilea semestru 1999), iarSuedia între Franţa şi Belgia (primul semestru 2001);desigur, este din nou alterată de aderarea celor 10 noi statemembre la 2004; la ora actuală, Preşedinţia este a MariiBritanii59 în scopul epuizării problematicii aflate pe Ordinea de zi aanterioarei Preşedinţii60 au existat două astfel de situaţii cu ocazia Consiliilor dindecembrie 1961 şi ianuarie 1962 ca şi în cele dindecembrie 1977 şi ianuarie 1978, dar s-a vorbit despreacest subiect şi în cazul Tratatului de la Nisa când s-a mailucrat la redactarea sa finală şi după terminareaPreşedinţiei franceze a Consiliului



octombrie se desfăşoară la Luxembourg, celelalteavând loc la Bruxelles, cu excepţia situaţiei încare se decide altfel61. Problema sediuluiConsiliului a fost reglementată, în aceeaşitermeni, prin art. 1.3 al Regulamentului Interior alConsiliului, aprobat de către acesta prin Decizia93/662/CE62.

Preşedinţia Consiliului are competenţa convocăriireuniunilor ordinare şi extraordinare ale acestuia,

urmare a unei iniţiative proprii sau la cerereaComisiei sau a unui stat membru. Preşedinţiastabileşte, de asemenea, Ordinea de zi aConsiliilor, pe care o face cunoscută Comisiei şicelorlalţi membri ai Consiliului cu cel puţin zecezile înainte. Preşedinţia elaborează – cu 7 luni înainte - Calendarul semestrial al Consiliilor.

Există şi practica “troicii comunitare”, formate din

cei trei preşedinţi ai Consiliului (anterior, prezentşi viitor), conform paragrafului 3 al art. 5 TUE, încare se arată că: “Preşedinţia Consiliului îşiasumă reprezentarea Uniunii şi că, în aceastăactivitate - dacă este necesar - va fi secundată decătre statul membru care a exercitat Preşedinţia

61 Dublin 1975, Lisabona 1992, de ex.

62JOCE/DOCE, L 304/10.XII.1993. Regulamentul Intern alConsiliului a fost modificat (art. 7.4.) prin Decizia Consiliului95/24/CE, CEEA şi CECA din 6.II.1995, DOCE, L31/10.II.1995 adoptată odată cu aderarea Austriei,Finlandei şi Suediei



în semestrul anterior şi de către cel ce o vaexercita în semestrul următor”.

Preşedintelui Consiliului63 îi revine sarcina stabiliriicontactelor oficiale cu Preşedintele Comisiei, alţimembri ai acesteia cât şi cu ceilalţi membri aiConsiliului, în scopul impulsionării acţiuniicomunitare.

V.3.5. COMITETUL REPREZENTANTILOR PERMANENTI

Chiar dacă formal Consiliul nu se reuneşte şi nicinu se dizolvă în funcţie de Sesiuni, în practicărespectivii miniştri nu rămân reuniţi în Consiliu,fiecare desfăşurându-i activitatea în ţara sa.Această lipsă de permanenţă a Consiliului - faţăde permanenţa Comisiei - putea provocaprobleme de integrare, ceea ce a obligat să segăsească o soluţie, numită COREPER (Comitetul

Reprezentanţilor Permanenţi).De la început a fost evidentă necesitatea unuiorgan auxiliar permanent însărcinat cu:

- pregătirea sesiunilor Consiliului;- asigurarea activităţii sale între Sesiuni;- asigurarea permanenţei “de facto” a acestei

instituţii, care, altfel, s-ar fi redus la întâlniri

periodice interguvernamentale.

63prim-ministru al statului ce exercit Preşedin iaă ţ Consiliului



Putem afirma chiar că, dacă nu ar fi existatCOREPER ar fi trebuit însărcinată Comisia sauadministraţiile naţionale cu munca de pregătire asesiunilor şi de aplicare a acordurilor Consiliilor.

Crearea unui organ format din reprezentanţiipermanenţi ai statelor membre a fost stabilităprin art. 151 şi 121 ale TCE şi TCEEA în timp ce TCECA stabilea un organ auxiliar al ConsiliuluiCECO/CECA numit “Comisia de Coordonare”

(COCOR). Tratatul de Fuziune, în ar t. 4, se referăla COREPER ca la “organul însărcinat cupregătirea sesiunilor Consiliului şi realizareaactivităţilor pe care acesta i le atribuie”.

COREPER este comun celor trei ComunităţiEuropene. Articolele 30, 151 şi 121 TCECA, TCE şi TCEEA, stabilesc că: “un comitet compus dinreprezentanţii permanenţi ai statelor membre va

avea responsabilitatea pregătirii sesiunilorConsiliului şi cea a urmăririi îndeplinirii acorduriloracestuia”.

COREPER este format din funcţionari sautehnicieni ai statelor membre în fruntea cărora segăseşte Reprezentantul Permanent al acestora înfaţa Comunităţilor Europene64.

La fel ca şi în cazul Consiliului, membrii COREPER

64 şeful misiunii de pe lângă Comunităţile Europene, altfelspus, Ambasadorul ţării respective în faţa ComunităţilorEuropene; adjunctul acestuia va participa la COREPER II şitrebuie sa aibe tot grad diplomatic de Ambasador



au o dublă alteritate:

- pe de o parte, sunt numiţi şi plătiţi de cătrestatele membre;

- pe de alta, fac parte dintr-un organ comunitarauxiliar având funcţii proprii reglementate prindreptul comunitar.

Numărul membrilor COREPER diferă de la un statla altul, singurele constante reprezentându-le

prezenţa, din partea fiecărui stat, a unuiReprezentant Permanent şi a unui ReprezentantPermanent Adjunct.

În practică, de la începutul anilor '70 s-au creatComitete sau Grupe de Lucru specifice pentrudiferitele sectoare abordate, conduse deReprezentanţii Permanenţi (COREPER I) sauReprezentanţii Permanenţi Adjuncţi (COREPER II).

Între aceste două Subcomitete nu s-a stabilit orelaţie de ierarhie, ci de competenţe. Această“diviziune a muncii” şi “coborâre spre bază”, auca obiectiv o cât mai bună pregătire a Consiliilorşi o bună cooperare a acestora cu Comisia,participantă activă la COREPER I şi II. CooperareaConsiliu – Comisie în COREPER este normativizatăprin art. 15 al Tratatului de Fuziune unde se aratăcă, “cele două, Consiliul şi Comisia, se vorconsulta reciproc şi-şi vor determina, prin acord,modalităţile de colaborare”. Articolele 162, 131ale TCE şi TCEEA, aşa cum apar acestearedactate în TUE, reiterează ideea acestei



cooperări în aceiaşi termeni.

Având în vedere că, în general, Consiliul sepronunţă asupra propunerilor Comisiei – fie căeste vorba despre propuneri de Regulament sauDirective – implicarea acestia în activitateaCOREPER devine, astfel, “primul nivel de contact”al Comisiei cu statele membre, momentul în carecele două părţi îşi dau seama dacă o propuneresau alta ar putea (sau nu) fi aprobată în Consiliu.

Preşedintele COREPER este ReprezentantulPermanent în faţa Comunităţilor Europene alstatului care exercită Preşedinţia Consiliului.Acesta elaborează Ordinea de Zi a SesiunilorConsiliului în funcţie de rezultatul activităţiiCOREPER. Astfel, subiectele asupra cărora existăun acord în COREPER devin punctele “A” dinOrdinea de Zi, acestea nemaifiind dezbătute, ci

doar votate. Cele asupra cărora nu s-a ajuns laacorduri prealabile în COREPER se dezbat şivotează în Consiliu ca puncte “B” pe Ordinea de Zi.

COREPER are, deci, un rol important atât înprivinţa comunicării cât şi a colaborării dintreConsiliu şi Comisie, cât şi în eficientizareaactivităţii Consiliului.

Dacă o propunere discutată în COREPER nuajunge să fie votată în Consiliu – sau este votată,dar respinsă – respectiva chestiune se reîntoarce în COREPER urmând a fi retrimisă Consiliului după



ce a fost din nou studiată şi reanalizată conformindicaţiilor acestuia. În concluzie, putem spunecă, COREPER apare drept garantul continuităţii şipermanenţei Consiliului.

V.3.6. SECRETARIATUL GENERAL

Art. 30.3, 151.3, 121.3 ale TCECA, TCE şi TCEEA,aşa cum sunt acestea redactate în TUE, stabilescexistenţa unui Secretariat General al Consiliului,

condus de un Secretar General fără a se face, însă, referiri la competenţele acestora.

Secretarul General se numeşte de către Consiliuprin unanimitate. Acelaşi Consiliu trebuie săstabilească, prin norme interne, organizareaSecretariatului General şi să emită RegulamentulInterior.

Faptul că, pentru prima oară, se vorbeşte îndreptul primar despre Secretariatul General şidespre Secretarul General al Consiliului, faptul căacesta este numit prin unanimitate de cătreConsiliu şi faptul că se stabileşte dreptulConsiliului de a redacta şi aproba propriulRegulament Interior, pot însemna că asistăm la otentativă a statelor membre de a întări65 rolulSecretariatului General şi al Secretarului General

ale Consiliului în dauna COREPER.

V.3.7. PROBLEMA FUNDAMENTALA

65 prin ,,absorbţia" unor funcţii ale COREPER



Indiferent de sensul dezbaterilor referitoare laConsiliu, problema sa fundamentală rămânelegată de doctrina referitoare la distribuţiavoturilor, mai precis ponderarea acestora înfuncţie de populaţie, dar şi în funcţie de altecriterii.

Dezbaterea asupra acestei teme se centrează în jurul adouă idei:

- ponderarea sau nu a voturilor în funcţie deponderea populaţiei statelor membre;- dacă nu se aplică această regulă, ce se va

întâmpla cu ţările “infra-reprezentate” (ţărilemari) în faţa “pericolului” ca numărul ţărilor“supra-reprezentate” (ţările mici), să crească,o dată cu extinderea UE spre Est-ul Europei?66

V.3.8. PROCESUL DECIZIONAL

Sesiunile Consiliului şi Ordinea de Zi

Procesul decizional al Consiliului este sensibil mai complicatdecât al celorlalte instituţii comunitare, situaţieexplicabilă dacă avem în vedere complexitatea

66 chiar dacă nu dorim să abordăm acum şi aici acestsubiect pasionant şi complex, amintim doar că ţările mari

ar dori scăderea numărului de voturi a celorlalte (sauplafonarea acestora), în timp ce numărul lor de voturi arcreşte; evident, ţările mici doresc menţinerea situaţieiactuale. Motivul invocat de ţările mari este acela alincompatibilităţii dintre distribuţia actuală de voturi şiponderea reală a statelor membre



acestei instituţii şi dubla sa alteritate.67

Complexitatea excesivă a procesului decizional încazul Consiliului este determinată şi de calitateasa de principal organ decizional al Comunităţilor.Având în vedere toate acestea, apare paradoxalfaptul că, deşi era prevăzută elaborarea şiaprobarea Regulamentului Consiliului încă din Tratatul de Fuziune, aceasta nu s-a produs până în anul 197968.

Adoptarea oricărui acord în Consiliu reclamădiscutarea prealabilă a acestuia, la aceastădiscuţie fiind obligatorie participarea unuireprezentant al Comisiei şi al fiecărui statmembru (altul decât cel ce reprezintă respectivulstat în Consiliu)69. Aceştia din urmă asistă fără aavea drept de vot. Chestiunile ce se dezbattrebuie să figureze pe Ordinea de Zi, elaborată şicomunicată de către Preşedinţie împreună cu

Secretariatul General ale Consiliului. În practică,este obligatorie introducerea pe Ordinea de Zi aoricărui subiect solicitat de către Comisie saustate membre cu condiţia ca Preşedinţia să fi fostanunţată cu 12 zile înainte, iar respectiveledocumente să ajungă la Comisie şi statelemembre cu 10 zile înainte de respectivul Consiliu.Există şi posibilitatea de a introduce alte subiecte

67 de instituţie comunitară şi de for de discuţii şi acorduripolitice între reprezentanţii guvernelor68JOCE/DOCE, L 268/25.X.1979

69 art. 3 al Regulamentului Intern al Consiliului



pe Ordinea de Zi care, astfel, nu este definitivăpână la începerea fiecărui Consiliu.

Cum spuneam înainte, pe Ordinea de zi figurează“probleme A” şi “probleme B”.

Primele sunt cele în care s-a ajuns la un acord prealabil înCOREPER, acestea votându-se fără a mai fi discutate încă o dată. Este adevărat că un stat membrupoate să-şi schimbe opinia între timp şi să voteze

altfel decât a făcut-o în COREPER, situaţie în carevotul formal din Consiliu este cel care contează,COREPER-UL neavând capacitate legislativă. Înacest context, “punctele B”70 sunt cele cu care seocupă, de fapt, Consiliile.

La Sesiunile Consiliilor, miniştri pot fi însoţiţi de încă un membru din staff-ul lor71. RegulamentulInterior prevede dreptul de delegare al votului doar altui

membru al Consiliului72 nu şi persoanei care,eventual, însoţeşte ministru. Trebuie precizat că,pentru a se evita eventuala concentrare avoturilor în mâna unui singur membru, nici unmembru al Consiliului nu poate deţine mai multde o delegare de vot,

70cele la care nu s-a ajuns la acorduri în COREPER sau care nu au fostdiscutate în acesta, dar figurează pe Ordinea de Zi71 fără ca acesta să poată vota în locul membrului “de drept”al Consiliului72 art. 5.2. al Regulamentului Interior, având la baza art. 28,150 şi 120 ale TCECA, TCE şi TCEEA



Regimul Acordurilor Consiliului

Conform art. 148 TCE şi 118 TCEEA, cu excepţiaunor dispoziţii contrare acordurile Consiliului seiau prin majoritatea simplă a membrilor care îlcompun, în restul cazurilor existând posibilitateamajorităţii calificate şi a unanimităţii.

Iniţial la votul prin majoritate calificată,

ponderarea se făcea după următoarea formulă:Germania, Italia, Marea Britanie, Franţa

10Spania 8Belgia, Grecia, Olanda, Portugalia 5Austria, Suedia 4Danemarca, Irlanda, Finlanda 3Luxembourg 2

Din cele 87 de voturi, pentru adoptarea uneidecizii prin majoritate calificată erau necesare 62,iar în cazul în care propunerea nu venea dinpartea Comisiei exista o condiţie suplimentarăaceea ca cele 62 de voturi să provină de la celpuţin 10 state membre. Minoritatea de blocaj era,deci, de 26 de voturi, iar în cazul unei propunerice nu venea de la Comisie, aceasta poate fi

blocată dacă votau împotrivă şase stateindiferent de numărul voturilor. Majoritateasimplă era de 44 de voturi73. În cazul unanimităţii,

73 Decizia Consiliului din 29 martie 1994, JOCE/DOCE, C



abţinerea membrilor prezenţi sau reprezentanţinu împiedica luarea deciziei.

Respectiva ponderare a voturilor (contestată totmai mult de statele mari) s-a făcut din dorinţa dea se acorda şanse egale tuturor statelor membreşi s-a realizat pe baza ponderii (alterării)demografice şi economice a fiecărui statmembru. Aşa s-a ajuns la situaţia ca Germania –cu 80 de milioane de locuitori – să aibe 10 voturi

în Consiliu, în timp ce Luxembourg – cu 400.000de locuitori – să deţină 2 voturi. La vremearespectivă, prin decizia luată, s-a dorit să se evite“minorizarea statelor mici” ajungându-se, însă, lasituaţia actuală în care, în opinia statelor mari, se“minorizează majoritatea”74.

Prin Tratatul de la Nisa a fost astfel modificatăponderarea:

Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie29

Spania, Polonia 27România 14Olanda 13Grecia, Cehia, Belgia, Ungaria, Portugalia 12Suedia, Bulgaria, Austria 10Slovacia, Danemarca, Finlanda, Lituania, Irlanda 7

105/13.III.1994 modificată prin Decizia Consiliului 95/C1/01 din 1

ianuarie 1995, JOCE/DOCE C 1/1.I.1995 o dată cu integrareaSuediei, Austriei şi Finlandei74 aluzie la faptul că, marea majoritate a actualilor membriai UE sunt state mici şi mijlocii



Letonia, Slovenia, Estonia, Cipru, Luxemburg 4Malta 3

Total voturi, 345. Majoritatea calificată se obţinecu 232 de voturi, dacă propunerea vine de laComisie, în alte cazuri fiind necesar ca cele 232de voturi să exprime opinia a 2/3 din numărulstatelor membre. In plus, un stat membru poatecere să se verifice dacă cele 232 de voturireprezintă 62% din populaţia UE75. Minoritatea de

blocaj s-a stabilit la 114 voturi.

În ceea ce priveşte “temele” ce trebuiescaprobate prin unanimitate, acestea sunt explicate înTratate, între ele numrându-se, spre exemplu, fiscalitatea,conform art 99 TCE76.

După criza “fotoliului gol”77 şi “Compromisul de laLuxemburg” din 1966, s-a stabilit ca, nici Comisia

să nu trimită spre aprobare Consiliului acte normativece “pot afecta interesele vitale ale statelor membre”, niciConsiliul să nu aprobe asemenea propuneri prinmajoritate calificată, chiar dacă Tratatul arpermite aceasta.

75 ca o m sur suplimentar de protejare a intereseloră ă ă statelor mari

76 temele cele mai controversate erau cele fiscale,coeziune, sociale, azil, imigraţie, politică comercialăcomună77 Franţa a părăsit Consiliul mai multe luni, fără a părăsi şiComunităţile Europene



Problema definirii “interesului vital” a fost mereuşi rămâne discutabilă, ceea ce a făcut ca tot maimulte voci să se ridice împotriva acestei reguli ce– în plus - există mai mult “de fapt” decât “dedrept". Menţinerea acestei reguli în practicacomunitară permite arbitrariul, deoarece oricestat poate solicita trecerea oricărui act comunitarde la regimul de “majoritate calificată” la cel de“unanimitate” prin simpla invocare a “interesuluivital”. Este adevărat că, art. 148.3 TCE78

stabileşte: “abţinerea nu împiedică adoptareaunui act prin unanimitate”. In plus, prin“abţinere” un stat membru îşi poate “manifestadisconfortul” faţă de o decizie fără a împiedicaluarea respectivei decizii. La fel de adevărat este însă şi că există posibilitatea ca respectivul statsă voteze împotrivă, ceea ce schimbă dateleproblemei.

AUE şi TUE au complicat79 sistemul de adoptare alactelor comunitare prin creşterea puterilorlegislative ale PE care, împreună cu Consiliul,aprobă toate deciziile votate prin majoritatecalificată80. Această formulă poate fi interpretată

78 dar nu şi art. 118 TCEEA79 când spunem “complicat” nu o facem la modul peiorativ,această lucrare dovedind, sper, că autorul crede în

democratizarea UE şi a Comunităţilor Europene, oricodecizia PE reprezintă un pas important tocmai în aceastădirecţie80 art. 149 TCE şi ulterior art. 189B TCE, aşa cum aparredactate în TUE



şi prin prisma dorinţei de a se evita unanimitateaConsiliului “în chestiuni importante sau vitale”,aceasta rămânând valabilă doar pentru cazurileexpres prevăzute în Tratate.

Problema “majoritate calificată” versus

“unanimitate”, reclamă o rezolvare imediată cuatât mai mult acum când UE s-a extins din nou,UEM se află în cea de-a treia fază, iar UniuneaPolitică se găseşte în “plină ascensiune”. In acestcontext, menţinerea posibilităţii votului prin

unanimitate, în afara cazurilor stabilite expres de Tratate, apare anacronică.

Cazul în care un stat nu asistă la reuniunileConsiliului, dar nici nu deleagă votul său81,complică situaţia adoptării deciziilor prinunanimitate deoarece Tratatele nureglementează o asemenea situaţie82, ceea ce face carespectivele decizii să nu poată fi, practic, adoptate.

În cazul în care un stat nu asistă la reuniunileConsiliului şi nici nu deleagă votul său altui stat,deciziile ce trebuie adoptate prin majoritatecalificată se găsesc într-o situaţie şi maicomplicată, soluţiile date fiind diferite:

- de la cei care consideră imposibilă adoptareaunor asemenea decizii, considerând

81 cum a fost cel al Franţei, între iunie 1965 şi ianuarie196682 art. 148.3 TCE nu se referă la această speţă



respectivul Consiliul constituit “ilegal”83;- până la cei care consideră că se pot adopta

decizii, dacă se reunesc voturile necesarepentru votul prin majoritate calificată84.

Acest ultim punct de vedere, ar însemna însă cădeciziile adoptate de Consiliu sunt valabile şipentru statul absent, acesta neputând să facărecurs în faţa Curţii de Justiţie, deoarece, laoriginea situaţiei create, s-a aflat neîndeplinirea,

de către respectivul stat, a obligaţiilor saleprevăzute în Tratate.

Votul condiţionat

Atunci când art. 2 al Tratatului de Fuziune afirma:“Consiliul este format din reprezentanţi aiexecutivelor statelor membre” o făcea pentru aobliga statele membre să stabilească persoane

care pot angaja, prin votul exprimat, respectivulguvern şi stat. Noua redactare a art. 27, 146 şi116 ale TCECA, TCE şi TCEEA, realizată o dată cuadoptarea TUE, întăreau această idee. Poate însăexista şi situaţia în care, intr oducându-se peOrdinea de Zi un punct care nu a fost discutat, înprealabil, de către guvernele naţionale, unmembru al Consiliului să voteze “condiţionat” de

83 SANCHEZ MORON, M., “El Consejo de Ministros” în Tratado de

Derecho Comunitario Europeo. Estudio sistematico desde el Derecho Espaol, Civitas, Madrid, 198684 DELWOST, J.L., op. cit.



aprobarea ulterioară a guvernului său. Oasemenea practică există, dar ea nu estesusţinută formal nici de Tratate, nici deRegulamentul Interior al Consiliului. De altfel,menţinerea ei se justifică doar prin faptul că nuse presupune un răspuns diferit din partearespectivului guvern faţă de cel exprimat deja dereprezentantul acestuia în Consiliu.

Ceea ce nu se poate admite însă, este

condiţionarea votului unui membru al Consiliuluide ratificarea respectivei decizii de cătreParlamentul naţional, o asemenea situaţienegând supranaţionalitatea Comunităţilor. Spunaceasta deoarece dacă acordurile adoptate decătre reprezentanţii guvernelor în Consiliu artrebui ratificate de către parlamentele naţionale,ne-am afla în faţa unei organizaţii internaţionaleclasice şi nu în faţa Comunităţilor.

Există şi practica “votului orientativ” care estemai mult decât un “Tour de Table”, dar mai puţindecât votul formal, constituind o modalitate de“orientare” a Comisiei faţă de eventuala atitudinea Consiliului de la momentul votului formal. Deaceea se consideră că, pe baza votului orientativ,COREPER poate stabili ce introduce pe Ordinea deZi la punctul A şi, respectiv, B.

Ordinea votării, indiferent că este vorba despremajoritate simplă, calificată sau unanimitate, estecea dată de denumirea fiecărui stat membru în



limba sa, începând cu cel aflat imediat dupăPreşedinţie şi terminând cu cel aflat laPreşedinţie.

Particularităţile Consiliului CECO/CECA

În cazul CECO/CECA, unde Consiliul are puteri maireduse, art. 28 TCECA stabileşte că:

- în cazul în care Consiliul trebuie să emită un

Aviz Înaltei Autorităţi, se înţelege cărespectivul Aviz este aprobat de către el dacăexistă majoritate absolută;

- în cazul în care Consiliul trebuie să adopte unAviz sau Decizie prin unanimitate, estenecesar votul favorabil al tuturor membrilorConsiliului, abţinerea membrilor prezenţi saureprezentaţi împiedicând adoptarearespectivelor acte. Există însă şi cazuri,

prevăzute în art. 28 TCECA, când abţinerea nu împiedică unanimitatea85;

- dacă decizia se ia prin majoritate calificată,ponderarea se face exact ca în cazul TCE şi TCEEA;

- în cazul în care Consiliul trebuie să adopte odecizie care nu reclamă nici majoritatecalificată, nici unanimitate, aceasta se ia prinmajoritate simplă.

V.3.9. COMPETENTE

85 acestea fiind cele prevăzute la art. 21, 32, 32bis, 78.6,78.8 ale TCECA şi în art. 16, 20.3, 28.5 ale Protocoluluiasupra Statului Curţii de Justiţie



Competenţe derivate din apartenenţa sa lasistemul instituţional comunitar

Competenţele Consiliului sunt determinate derolul acestuia în sistemul instituţional comunitar.

În acest moment, din cele cinci instituţiicomunitare Consiliul deţine cele mai importantecompetenţe (mai puţin, în cazul CECO/CECA).

Această afirmaţie pare o confirmare a slăbiciuniişi imaturităţii procesului de integrare dacă avem în vedere că, cele mai mari competenţe le areConsiliul şi nu Comisia sau Parlamentul European,singurele despre care putem afirma, fără teamade a greşi, că sunt tipic comunitare şi în afarainfluenţelor naţionale86. Deşi Consiliul continuă săreprezinte “centrul de gravitaţie” al sistemuluiinstituţional, o dată cu creşterea puterii PE şi a

Comisiei, puterea (aproape absolută) a Consiliuluise diminuează progresiv, ceea ce nu îl împiedicăpe Delwost să spună că, în raport cu scopurile lorfinale declarate, Comunităţile Europene şiUniunea Europeană continuă să fie doar “cevamai mult decât o organizaţie internaţionalăclasică, iar dreptul comunitar ceva mai multdecât dr eptul internaţional clasic”87. Art. 145 al TCE stabileşte că, pentru a garantaatingerea finalităţilor stabilite prin Tratat,

86 cel puţin din punct de vedere doctrinar87 DELWOST, J.L., “Le Conseil” în Le Droit de la Communauté Economique Européenne, Université de Bruxelles, 1979



Consiliul:

- coordonează politicile economice generale alestatelor membre;

- dispune de putere de decizie.

Potrivit art. 115 TCEEA, “Consiliul va exercitacompetenţele sale şi îi va exercita puterile, încondiţiile respectivului Tratat”.

În esenţă, Consiliul coordonează activitateastatelor membre şi a Comunităţii. Puterile sale decoordonare şi decizie sunt însă limitate, la primavedere, la politicile economice ale statelormembre fără să existe şi referiri explicite lacapacitatea sa de a coordona celelalte instituţiicomunitare sau alte politici88. În orice caz,Consiliul îşi poate utiliza puterea de coordonare şidecizie în toate situaţiile prevăzute de Tratate.

În TCEEA situaţia este asemănătoare, cudeosebirea că, în art. 115 TCEEA, nu se aratăexpres că ar fi de competenţa Consiliuluiatingerea obiectivelor semnalate prin Tratat şinici că exercitarea funcţiilor de coordonaretrebuie făcută în raport cu dispoziţiile Tratatului,chiar dacă, atât una cât şi cealaltă, se deduc din

88 a se avea, desigur, în vedere că art. J11 al TUE stabileştecă dispoziţiile prevăzute la art. 146, 147 şi 150-153 se voraplica politicii externe şi de securitate comună, iar art. J8 TUE pare a rezerva Consiliului funcţii executive şi nu decoordonare a politicii externe şi de securitate comună alecăror princi pii se stabilesc de către Consiliul European



art. 2 şi 3 ale TCEEA.

Conform puterii de decizie a Consiliului,recunoscută în TCE şi TCEEA, acesta poateadopta:

- acte normative generale (precum Regulamentele);- acte normative adresate statelor membre

(Directive şi Decizii).

Art. 189 şi 161 ale TCE şi TCEEA recunosccompetenţa Consiliului în acest sens.

La rândul ei, funcţia de coordonare a Consiliuluise traduce prin competenţa acestuia în adoptareade acte normative neangajante – Recomandări, îngeneral – a căror destinatari sunt statelemembre.

În legătură cu distincţia dintre funcţia decoordonare şi cea de decizie, nu trebuie făcutăgreşeala de a o identifica pe prima cu dreptul dea emite Directive, iar pe a doua cu dreptul de aemite Regulamente şi Decizii. Astfel, potrivit art.71.1 TCE, Consiliul poate emite Directive care,chiar dacă nu au efect direct precumRegulamentele sau Deciziile, conform Tratatelor,pot fi angajante. Altfel spus, demarcaţia dintre

sectoarele asupra cărora Consiliul îşi exercităputerea de decizie şi cea de coordonare nu sepoate face în funcţie de sectoarele în care se emitRegulamente sau Directive, deoarece toate cele



trei tipuri de acte normative pot fi angajante.Deosebirea se poate face, mai degrabă, în altsens:

- în sectoarele în care Consiliul are putere decoordonare trebuie să adopte acte normativeneangajante, în timp ce în sectoarele în careare putere de decizie trebuie să adopte actenormative angajante.

Conform art. 145 TCE, politica economică astatelor face parte din prima categorie, ceea ce îl îndrituieşte să adopte Recomandări în legătură cuaceasta, manifestându-şi, astfel, puterea sa decoordonare. Excepţional, conform art. 2-3 şi 103 TCE, Consiliul poate formula, la propunereaComisiei, Directive adresate statelor membre, iarart. 104.C.11 TCE stabileşte posibilitateaConsiliului de a stabili amenzi acelor state care

au deficit public major şi care nu au ţinut cont deRecomandările ce le-au fost făcute de cătreConsiliu. Altfel spus, în mod excepţional, Consiliulpoate adopta, chiar în sectorul politiciloreconomice, acte normative angajante, ceea cedemonstrează adevărul afirmaţiilor anterioare şiparadoxul acestora.

În cazul CECO/CECA, puterile Consiliului suntlimitate. În acest caz, Comisia este cea însărcinată cu realizarea obiectivelor TCECA89.

89 şi nu Consiliul, cum am văzut în cazul realizăriiobiectivelor CEE şi CEEA



Competenţe normative

Consiliul are largi competenţe normative, atât înceea ce priveşte actele normative de caractergeneral90 (Regulamentele), cât şi în privinţa celoravând un destinatar precis (statele membre) saureferindu-se la o situaţie precisă ce obligă lamodificarea dreptului intern (Directiva). Aceastăputere legislativă a Consiliului nu este absolută

deoarece, chiar dacă este el cel care emite91

respectivele acte normative, o face larecomandarea Comisiei, aceasta având, deci,iniţiativa legislativă92. Dacă Consiliul doreşteadoptarea unui act normativ altfel decât a fostpropus de către Comisie, o poate face doar prinunanimitate, ceea ce nu este uşor. Se poatespune chiar că aceasta prevedere funcţioneazăca o modalitate de a “controla” Consiliul şi de a-i

“refuza puterea absolută”. Dacă însă Consiliuladoptă un act normativ împreună cu PE – art.189BTCE – “subordonarea” sa faţă de propunerileComisiei nu mai este atât de evidentă, Consiliul şiPE, prin intermediul Comitetului de Conciliere PE– Consiliu, putând să reelaboreze propunerea

90 care regularizează, de o formă abstractă, situaţii în care se

găsesc sau se pot găsi o pluralitate de subiecţi91 prin majoritate simplă, absolută sau unanimitate92 cu excepţia situaţiilor, puţine la număr, când Consiliuladoptă un Regulament sau o Directivă, din proprie iniţiativăşi nu la propunerea Comisiei



Comisiei. Într-o asemenea situaţie ar fi necesarăpentru aprobare doar majoritatea calificată aConsiliului şi majoritatea absolută a PE. Putemspune că în acest caz, nu mai funcţionează regulagenerală conform căreia Consiliul legislează înbaza propunerilor Comisiei. Cu limitele expuse, se poate afirma că Consiliuldeţine puterea normativă comunitară.

Competenţe bugetare

Competenţele bugetare ale Consiliuluiconvertesc, practic, această instituţie înautoritatea bugetară a Comunităţilor Europene.Aşa cum am văzut, conform art. 203 TCE,Consiliul este instituţia ce are ultimul cuvânt înprivinţa CO93, ceea ce înseamnă aproximativ 80%din total. Aceste ample atribuţii ale Consiliului în

elaborarea şi aprobarea bugetului comunitar are însă limitele sale94 printre acestea enumerându-se dreptulPE de a respinge proiectul de buget al Consiliului obligându-l, astfel, să elaboreze altul.

În cazul TCEEA, competenţele bugetare aleConsiliului sunt aceleaşi ca în cazul TCE, aşa cumse arată în art. 177 TCEEA.

93 cum spuneam, acele cheltuieli care se fac în scopulaplicării prevederilor dreptului comunitar 94 prevăzute în art. 203.8 TCE



Competenţe executive

Consiliul are competenţe executive în raport cunormele pe care le adoptă şi cu cele care sereferă la dreptul primar. Altfel spus, arecapacitatea de a adopta acte administrativeconcrete prin care să se aplice o normă. În modnormal, executarea normelor comunitarecorespunde statelor membre sau Comisiei,acestea dispunând, f aţă de Consiliu, de aparate

birocratice care, în plus, au şi un caracterpermanent. Potrivit art. 145 TCE, Consiliul “vaatribui Comisiei competenţele de executare anormelor pe care le elaborează, Consiliul putândsă-şi rezerve, în cazuri specifice, exercitareadirectă a unor competenţe executive”. Înpractică, dacă nu există o prevedere expresă deatribuire a executării normelor, aceastăcompetenţă este implicit a Comisiei. Cazurile mai

des întâlnite de competenţe executive în cazulConsiliului le găsim î n legătură cu politica detransporturi, ajutoare publice etc, conform art.75.1 C şi 93.2. TCE.

Competenţe internaţionale

Este de competenţa Consiliului semnarea deacorduri cu terţe state, grupări de state sauorganizaţii internaţionale. Aceste decizii se iau,după caz, prin majoritate calificată sauunanimitate. În unele situaţii, Avizul prealabil alPE este consultativ, în altele este obligatoriu.



Nici în această situaţie nu putem vorbi despre ocompetenţă absolută a Consiliului deoarece,conform art. 113 şi 228 TCE, un asemenea acordtrebuie să aibă în prealabil RecomandareaComisiei referitor la deschiderea negocierilor curespectivul stat, grupări de state sau organizaţieinternaţională. O dată autorizată negocierea decătre Consiliu, aceasta se r ealizează, în bazamandatului Consiliului, de către Comisie

împreună cu Comitetele Speciale ale Consiliului(desemnate să asiste Comisia la respectivelenegocieri)95.

Dacă este vorba despre acorduri cu ţări, grupuride ţări sau organizaţii internaţionale în altesectoare decât cele prevăzute în art. 113 TCE,este obligatorie participarea PE la respectiveleactivităţi.

Art. 228 TCE stabileşte că, o dată încheiat unacord, acesta se aprobă – prin majoritatecalificată - de către Consiliu, cu Avizul prealabil alPE. Avizul PE este necesar chiar şi în cazul în carenormele comunitare ce ar trebui adoptate pentrurealizarea respectivului acord internaţional facparte din categoria celor ce reclamă aprobareacomună Consiliu – PE, aşa cum se arată în art.189B şi 189C ale TCE. Termenul în care PEtrebuie să emită Avizul său este stabilit de către

95 fiind vorba despre acorduri de politică comercială,Consiliul se pronunţă asupra propunerii Comisiei prinmajoritate calificată



Consiliu, iar în cazul în care PE nu emiterespectivul Aviz, Consiliul poate aproba Acordulprin majoritate calificată sau, respectiv,unanimitate.În cazul CEEA, competenţele Consiliului în domeniulrelaţiilor internaţionale sunt importante. Art. 206 TCEEA semnalează că, CEEA poate stabiliacorduri cu state terţe, grupuri de state sauorganizaţii internaţionale, Consiliul fiind cel careare competenţă în acest sens. Acor durile se

adoptă prin unanimitate şi cu consultareaprealabilă a Adunării. În acest caz, negocierile leiniţiază Consiliul - din proprie iniţiativă - fără niciun amestec iniţial sau ulterior al Comisiei. Dacărespectiva negociere atrage modificări de Tratat,atunci trebuie parcursă metodologia stabilită înart. 204 TUE, fost art. 236 TCEE.

În afara acordurilor semnalate la art. 206 TCEEA,

se pot încheia şi altele, în baza art. 203, în acestcaz fiind, însă, obligatorii iniţiativa Comisiei,avizul anterior al PE şi aprobarea Consiliului prinunanimitate.

Competenţe în sectorul apărării dreptuluicomunitar

Chiar dacă este Comisia cea care apără, înprincipal, dreptul comunitar în faţa altor instituţii,state membre sau persoane particulare, Consiliulare şi el asemenea competenţe. Instrumenteleacestuia în urmărirea şi pedepsirea infracţiunilor



faţă de dreptul comunitar se găsesc descrise înart. 173 şi 174 TCE şi art. 146 şi 147 TCEEA(încălcarea actelor normative emise de cătreComisie). Consiliul poate acţiona şi în bazadispoziţiilor art. 175 şi 176 TCE şi, respectiv, 148şi 149 TCEEA, caz în care ceea ce sancţioneazăConsiliul este pasivitatea Comisiei sau a PE faţăde obligaţia acestora de a adopta actecomunitare96.Competenţe în impulsionarea acţiunii şi a

dreptului comunitar

Consiliul are competenţe de iniţiativă sauimpulsionare a acţiunii comunitare. În majoritateacazurilor, iniţiativa actelor comunitare aparţineComisiei, instituţia însărcinată cu impulsionareaacţiunii comunitare în general.

Este însă evident că, la rândul său, Consiliul97

poate, lua iniţiative politice ce derivă dinacordurile politice la care ajung statele membre, în scopul aprofundării integrării europene. Estevorba deci despre iniţiative ce derivă din acorduripolitice şi nu din competenţele Consiliului ca şiinstituţie comunitară.

Consiliul poate face, de asemenea, presiuni

96 în mod similar, art. 33 şi 35 TCECA prevăd posibilitatearecursului Consiliului, care se poate pronunţa împotrivaÎnaltei Autorităţi şi a Comisiei97 în principal, în formula sa de Consiliu European decât ceade Consiliu de Miniştri



asupra Comisiei pentru a prezenta iniţiativelegislative destinate îndeplinirii obiectivelor Tratatelor Constitutive. Chiar dacă de o formăindirectă, putem afirma că şi Consiliul poateimpulsiona, în acest fel, îmbogăţirea şiperfecţionarea dreptului comunitar. În acest sens,Consiliul poate cere Comisiei să elaboreze studiicare să propună soluţii în vederea realizăriiobiectivelor Tratatelor şi să supună aprobării salepropunerile de acte normative rezultate98. În cazul

în care Comisia nu ar realiza respectivul studiu, Consiliul poate interveni99.

Conform art. 175 TCE, aşa cum apare acestaredactat în TUE, Consiliul poate depune recurs şi împotriva PE, pe acelaşi motiv de inactivitatelegislativă.

Competenţele Consiliului, conform TCECA

În cazul CECO/CECA, competenţele Consiliuluisunt mult mai limitate decât în cazul TCE şi TCEEA. În primul rând, prevederile art. 145 TCEnu au corespondent în TCECA deoarece, în acestcaz, realizarea obiectivelor Tratatului nu este decompetenţa Consiliului. Art. 8 TCECA semnaleazăcă Înalta Autoritate (Comisia CECO/CECA) estecea care urmăreşte realizarea acestora.

Dacă, în cazul TCE şi TCEEA, Consiliul apare ca

98 conform art. 152 TCE sau 122 TCEEA99 conform art. 175-176 TCE sau art. 148-149 TCEEA



fiind cea mai importantă instituţie, în cazul TCECAaceasta este Comisia (Înalta Autoritate), lucruuşor de observat şi din ordinea pe care TCECA(Titlul II) o stabileşte pentru instituţiile sale:Comisia şi apoi Consiliul100.

În cazul CECO/CECA, Consiliul apare mai degrabă înalteritatea sa de “Conferinţă internaţională”, de“organ internaţional”, în timp ce rolul său ca“instituţie comunitară” este mai redus101. Astfel,

conform art. 26 TCECA Consiliul va exercitacompetenţele sale în forma indicată de Tratat înspecial în scopul “armonizării acţiunii ÎnalteiAutorităţi cu cea a guvernelor, responsabilepentru politica economică generală din statelelor”.

În acest scop, Consiliul şi Înalta Autoritate fac“schimb de informaţii” şi “se consultă reciproc”.

Consiliului nu i se recunoaşte, deci, capacitateade a lua decizii sau de a adopta acte normativeangajante. Ceea ce i se recunoaşte Consiliului în TCECA este capacitatea de a coordona politicilestatelor membre: între statele membre, pe de oparte şi, pe de alta, între statele membre şi ÎnaltaAutoritate.

Art. 28 TCECA recunoaşte Consiliului capacitateade a emite Avize în legătură cu actele pe care le

100 spr e deosebire de cea din TCE şi TCEEA unde întâlnimConsiliu şi, doar apoi, Comisia101 în comparaţie cu situaţia din CEE şi CEEA



adoptă Comisia, Consiliul jucând deci un rolauxiliar102.

Consiliul CECA nu poate adopta Decizii de genul celorprevăzute la art. 189 şi 161 TCE şi TCEEA,“Deciziile” prevăzute la art. 14 TCECA referindu-se la relaţiile Consiliului cu alte instituţiicomunitare sau la organizarea internă a acestuia.

Putem spune deci că, în aceste condiţii, Consiliul

nu are competenţe executive în cazul CECO/CECAavând, însă, recunoscute puteri de impulsionare aacţiunii comunitare (la fel ca în TCE şi TCEEA).Chiar dacă nu este Consiliul cel care facepropuneri de acte normative (pe care să leadopte, apoi, Înalta Autoritate), acesta poatepropune realizarea unor studii care să permită îndeplinirea obiectivelor Tratatului. Art. 26.2 TCECA spune, în acest sens, cam aceleaşi lucruri

ca şi art. 152 TCE şi 122 TCEEA: “Consiliul poatecere Înaltei Autorităţi să facă studiile necesareîndeplinirii obiectivului Tratatului”.

V.3.10. CONSILIUL EUROPEAN

Cum am văzut, Consiliul Comunităţilor Europene(numit şi Consiliul de Miniştri din cauza faptuluică, normal, la el participă miniştri) este:

- o instituţie comunitară având competenţe proprii, exercitate în conformitate cu normele dreptului

102 de genul celui jucat de către PE în cazul TCE şi TCEEA



comunitar primar sau derivat;- un loc de întâlnire, for de discuţii şi acorduri a

reprezentanţilor executivelor comunitare.

Doctrina prevede că ne aflăm în faţa unui Consiliual Comunităţilor Europene ori de câte ori se întrunesc următoarele condiţii:

- reprezentanţii guvernelor statelor membre aufost convocaţi, în calitatea lor de “membrii ai

Consiliului”, de către Preşedintele acestuia şi în baza unei Ordini de zi;- la respectiva reuniune asistă Comisia, în afara

cazului în care, în mod expres, se stabileştealtceva;

- la reuniune se discută probleme decompetenţă comunitară, adică, în acest caz,probleme aflate în competenţa Consiliului;

- reuniunea urmează procedurile comunitare

prevăzute în dreptul primar şi derivat şi înRegulamentul Interior al Consiliului.

Orice reuniune a membrilor guvernelor statelormembre care nu respectă aceste condiţii esteorice altceva decât Consiliu, este deci o reuniuneinterguvernamentală, dar nu o sesiune aConsiliului. Acordurile acestor din urmă reuniuniobligă, la rândul lor, statele membre, dar nu vorconstitui acte de drept comunitar.

Într-o asemenea situaţie se găseşte ConsiliulEuropean care nu poate fi identificat conceptual



cu Consiliul, înţeles ca instituţie comunitară.

Consiliul European (reamintim) este un Consiliu lacare asistă şefii de stat sau guvern împreună cuminiştri lor de externe. În această logică, ConsiliulEuropean ar putea fi considerat un Consiliu ca şicelelalte, deoarece şefii de stat şi guvern pot ficonsideraţi membri ai guvernelor103.

Concret, încă din 1974, şefii de stat sau guvern

obişnuiesc să se reunească semestrial în ţaracare exercită Preşedinţia Consiliului (la finalulacesteia). Până în 1986, o dată cu adoptareaAUE, aceste reuniuni nu apăreau, însă, în dreptulprimar. În art. 2 al AUE se fac, pentru prima dată,referiri la Consiliul European, este adevărat, doarpentru a se stabili “componenţa acestuia”: şefiide stat sau guvern, preşedintele ComisieiComunităţilor Europene şi miniştri de externe cât

şi un alt membru al Comisiei. Mai era semnalat căacest Consiliu European se reunea cel puţin dedouă ori pe an. TUE, în art. D.1, precizează căobiectivul Consiliului European este acela de “aimpulsiona dezvoltarea Uniunii şi definireaorientărilor de politică generală ale acesteia”. În TUE se face distincţie între “ConsiliulComunităţilor Europene”, “Consiliul Uniunii”, pede o parte, şi, pe de alta, “Consiliul European”.

103 chiar şi în cazul francez în care, datorită competenţelorPreşedintelui Republicii, acesta asistă - împreună cu primulministru - ca şi “membru al guvernului având competenţăpe domeniul relaţiilor externe”



Marea dilemă vine din următoarea întrebare:

- este Consiliul European instituţia descrisă şiregularizată la art. 26-30 TCECA, 145-154 TCEşi 115-123 TCEEA?

La o primă vedere, Consiliul European este tot“un Consiliu”, atâta vreme cât adoptă acorduri decompetenţa Consiliului. Acordurile astfel adoptatede către Consiliul European sunt ale Consiliului şi

fac parte din dreptul comunitar, cu toateconsecinţele ce derivă din aceasta104. Este însă clar că la acest nivel, se adoptă, deasemenea, decizii politice imposibile dacă nereferim la dreptul comunitar. Este chiar normalca, în asemenea reuniuni, să nu se adopte aceleacte de drept comunitar ce se pot adopta înConsiliile curente, Consiliul European fiind utilizat,

mai degrabă, pentru a avansa, la nivel politic, înprocesul de integrare, prin acorduri car e ar fiimposibile în sesiuni ordinare ale Consiliuluidatorită lipsei de competenţe ale acestuia. Dar, înacest caz acordurile Consiliului European nu maisunt acorduri ale Consiliului – adică nu fac partedin dreptul derivat – chiar dacă se vor numi“Decizii”. Aceste “decizii” nu sunt aceleaşi cu celecare fac parte din dreptul derivat şi suntreglementate prin art. 14, 189 şi 161 ale TCECA, TCE şi TCEEA105. În cazul Deciziilor adoptate de

104 aplicare directă, jurisdicţie a Curţii de Justiţie etc105 altfel spus cele ce se adoptă de către PE împreună cu



către Consiliul European, ori nu le considerămdrept comunitar, ori acceptăm ideea modificăriidreptului primar prin modificarea Tratatelor.Consiliul European are, deci, menirea de a facilitaintegrarea europeană făcând-o însă, cel puţin într-o anumită măsură, la “margineacomunitarului”. Înregistrăm o dezbatere serioasăasupra acestui subiect cu atât mai mult cu câtexistă părerea că activităţile sale s-ar puteadesfăşura strict în sânul Comunităţilor, prin

apelarea la art. 95, 235 şi 203 ale TCECA, TCE şi TCEEA la care s-ar adăuga art. N al TUE (acesteaprevăzând posibilitatea revizuirii Tratatelor, prinDecizie a Consiliului, la propunerea Comisiei şi cuAvizul prealabil al PE)106.

V.4. COMISIA

V.4.1. COMISIA, PARTE A SISTEMULUI INSTITUTIONAL AL

COMUNITATILOR EUROPENE Comisia Comunităţilor Europene este o altăinstituie comunitară a cărei organizare seregăseşte în dreptul primar. Comisia este formatădin persoane desemnate, de comun acord, decătre guvernele statelor membre, aceastatrebuind să beneficieze, o dată cu adoptarea TUE,şi de încrederea PE.

Consiliul, Consiliul sau Comisia106 o prezentare largă a Consiliului European se găseşte lacapitolul VI dat fiind faptul că, deşi formalizat prin AUE,adevărata sa structurare s-a produs cu ocazia TUE



Comisia, împr eună cu Consiliul, PE, Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi, este una dintreinstituţiile pe care Tratatele Constitutive le faceresponsabile cu “îndeplinirea obiectivelorcomunitare”. Prin competenţe, compoziţie şi modde activitate, Comisia exprimă cel mai binediferenţa dintre Comunităţile Europene şi oorganizaţie internaţională clasică.

Comisia, la fel ca în cazul celorlalte instituţii de

bază, este comună celor trei Comunităţi, Tratatulde Fuziune din 1965 transformând cele treiComisii într-o Comisie unică: Înalta Autoritate(CECO/CECA), Comisia CEE şi Comisia CEEA. Încazul Comisiei, fuziunea a fost ceva mai dificilădecât în cazul Consiliului, dat fiind faptul că celetrei Comisii aveau infrastructuri administrativediferite şi independente107.

Regularizarea celor trei Comisii, apare în art. 8-19, 155-163 şi 124-135 TCECA, TCEE şi TCEEA.

Tratatul de Fuziune nu realizează schimbări pefond ale Comisiei, ceea ce nu putem spune şi încazul Tratatului Uniunii Europene care modificănumărul Vicepreşedinţilor, mandatul Comisarilor,rolul PE în alegerea şi numirea Comisarilor.

Spuneam că, în mod special este Comisia ceacare exprimă, diferenţa dintre Comunităţile

107 spre deosebire de Consilii, a căror secretariate au fostcomune încă înainte de fuzionarea acestora



Europene şi organizaţiile internaţionale clasicepentru că - dacă în dreptul internaţional găsim şiorganizaţii având “Conferinţe ale statelormembre”108 - în nici o organizaţie internaţionalăclasică nu există o instituţie asemănătoareComisiei.

Comisia Europeană nu este nici un “Secretariat”,nici o “Comisie Permanentă a Consiliului”, ci oinstituţie supranaţională, având competenţe

proprii şi distincte de cele ale Consiliului.Comisia nu pregăteşte sesiunile Consiliului, nueste organ executiv al acestuia şi nici nu-lreprezintă când acesta nu este reunit,respectivele atribuţii fiind ale SecretariatuluiGeneral al Consiliului şi ale COREPER-ului.

Comisia are capacitatea de a adopta acte

normative ce generează drepturi şi obligaţiidirecte pentru cetăţenii şi statele membre.

Comisia are următoarele funcţii:

- normative, prin propunerile normative de dezvoltare a politicilor comunitare;

- de control, veghiind asupra aplicării corecte adreptului comunitar;

- de gestiune a politicilor comunitare;- de reprezentare a UE în organizaţiile

108 adică, Consiliile în dimensiunea lor de “organizaţiiinternaţionale”



internaţionale.

V.4.2. COMPOZITIA

Membri Comisiei şi numirea lor

Comisia, aşa cum semnala art. 9, 157 şi 126 ale TCECA, TCE şi TCEEA, era compusă din 20 demembri. Iniţial, numărul membrilor Comisiei erade nouă, apoi a trecut la 13 (o dată cu integrareaMarii Britanii, Irlandei şi Danemarcei), la 14 (odată cu integrarea Greciei) şi la 17 (o dată cuintegrarea Spaniei şi Portugaliei).

La ora actuală, Comisia este compusă din 25 demembri, câte unul din fiecare stat mambru.

Art. 12 al Tratatului de Fuziune stabilea că,membrii Comisiei se numesc de comun acord de

către guvernele statelor membre. Adevărul estecă, alegerea Comisarilor la recomandareaguvernelor naţionale face să persiste unele dubiifaţă de absoluta lor independenţă ceea ce a şideterminat existenţa - atât la momentul 1965(timid), dar mai ales la cel din 1992 (Tratatul de laMaastricht) - unor discuţii legate de necesitateaunui rol crescând al PE, în desemnareaComisiei109.

109 în “Raportul Furlers” asupra competenţelor PE se cereaca această instituţie să desemneze preşedintele Comisieidintr-o listă propusă de guvernele statelor membre (Document

PE/31/63-64). În “Raportul Faure” asupra fuziuniiexecutivelor, se enunţa acelaşi principiu al alegerii



Noua redactare a art. 10, 158 şi 127 ale TCECA, TCE şi TCEEA, - realizată cu ocazia aprobării TUE -fără să schimbe mult metodologia alegeriiComisiei a făcut, totuşi, posibilă creşterea roluluiPE şi chiar a Preşedintelui Comisiei în alegereamembrilor acesteia. Astfel, guvernele statelormembre desemnează, de comun acord,Preşedintele Comisiei după consultarea prealabilăa PE. În continuare, consultându-se Preşedintele

desemnat, guvernele desemnează membriiComisiei110. Comisia astfel desemnată, se supuneaprobării PE şi, o dată obţinută aprobareacolectivă a acesteia de către PE, numireaComisiei va fi formalizată de către guvernelestatelor membre.

Art. 2.40 şi 2.41 ale TUE de la Amsterdam, adicănoua redactare a art. 158 şi 163 TCE111,

prevedeau creşterea rolului PE în alegereaPreşedintelui Comisiei şi a acestuia în alegereaComisarilor. Art. 158 TCE112 prevedea cădesemnarea Preşedintelui Comisiei de cătreguvernele statelor membre va trebui aprobată şi

preşedintelui Comisiei de către PE sau chiar a tuturormembrilor Comisiei (Document PE/84/60-61). În “Raportul Kirk”asupra competenţelor PE se propunea alegerea membrilorComisiei de către guvernele statelor membre dintr-o listă

propusă de PE (Document PE/37.065/21.III.1974)110 înainte, guvernele desemnau direct membri Comisiei111 sau ale art. 214 şi 219 ale Tratatului Consolidat112 în redactarea TUE de la Amsterdam



de către PE, ceea ce introducea elemente noi faţăde situaţia anterioară când se cerea doarconsultarea prealabilă a acestuia. Noua redactarea art. 163.1 TCE, includea şi ideea potrivit căreiaComisia Europeană îşi va exercita funcţiile pebaza orientărilor politice ale Preşedinteluiacesteia.

Acest sistem, care lasă în mâna guvernelordesemnarea Comisarilor, a dorit însă să confere

un rol şi PE în desemnarea acestora, dar şiPreşedintelui Comisiei. Probabil că într-o instituţiesupranaţională ideală, PE ar trebui să aleagăComisia şi Preşedintele ei, decizia formală finalănecorespunzând, în acest caz, Consiliului. Înrealitate, desemnarea Comisarilor şi aPreşedintelui se face de către reprezentanţiistatelor membre, în această calitate şi nu înaceea de “membri ai Consiliului”. Conform

doctrinei, această situaţie are drept scopasigurarea deplinei independenţe a Comisiei faţăde Consiliu, distincţia fiind, de altfel, greu defăcut. Ne referim, desigur, la acel percept potrivitcăruia nici o instituţie comunitară nu poatedesemna membri altei instituţii comunitare, însă, în cazul Consiliului, este dificilă operarea, înpractică, a distincţiei dintre alterităţile membrilor acestuia113.

Conform celor stabilite în art. 9, 157, 126 TCECA,

113 de “membri ai Consiliului” şi “reprezentanţi aiguvernelor statelor membre”



TCE şi TCEEA, membri Comisiei trebuie să fiecetăţeni ai unei ţări comunitare, exigenţăpăstrată şi în Tratatul de Fuziune (art. 10.1).

Aşa cum se stabileşte în Tratate, fiecare statmembru are dreptul să propună, pentru a faceparte din Comisie, cel puţin o personalitate114. Larigoare, având în vedere că, Comisia nureprezintă interesele statelor, nu ar trebui săexiste nici o relaţie între Comisari şi ţările lor de

origine. De altfel, nici nu a existat iniţial, fiind Tratatul de Fuziune (din 1965) când s-a adăugataceastă condiţie. Practic, prin respectiva“repartizare a Comisarilor pe ţări” s-a ajuns la oformule specifice mai degrabă Consiliuluideoarece acesta îşi “repartizează puterea” înfuncţie de greutatea demografică a statelormembre. În cazul Comisiei, distribuţia pe ţări nuare sens, deoarece vorbim despre o instituţie

tipic supranaţională115.

În practică nu se constată amestecul saupresiunea guvernelor statelor membre asupra

114 existau cinci state care puteau propune doi: Franţa,Italia, Germania, Marea Britanie şi Spania115 dezbatarea actuală referitoare la acest subiect s-a găsitmult timp într-un punct mort, la Nisa amânându-serezolvarea acestei chestiuni până când UE ar fi ajuns la 27

de membri. Un lucru este sigur, dacă se continua peaceastă linie, Comisia se transforma într-un “micparlament” în car e fiecare ţară îşi trimitea reprezentanţi,ceea ce ducea la infirmarea vocaţiei supranaţionale aComisiei şi la abandonarea scopului pentru care a fostcreată



propriilor Comisari, ceea ce nu elimină întru-totulposibilitatea existenţei unei anumite“sensibilităţi” a acestora faţă de problemelespecifice ţărilor lor de origine.

În ţările caraterizate prin bipartitism politic ceaveau dreptul la doi Comisari, se obişnuiatrimiterea la Comisie a câte unui reprezentant alfiecăruia din cele două partide.

Conform Tratatelor, alături de calitatea de a ficetăţean al unui stat membru, singura exigenţăsuplimentară pentru a fi membru al Comisiei esteaceea a competenţei profesionale. În realitate,statele membre trimit şi oameni cu experienţă înadministraţie, buni manageri (foşti miniştri), nunumai specialişti într-un domeniu sau altul.Din toate acestea se deduce despre Comisari căsunt independenţi, această independenţă de

“drept” (şi, de “fapt”?) manifestându-se prin:

- interzicerea solicitării sau acceptării deinstrucţiuni de la guverne sau organismecomunitare;

- interzicerea exercitării altor activităţi,remunerate sau nu, în timpul mandatului deComisar.

Durata mandatului

Mandatul de Comisar avea, iniţial, o durată deşase ani, Tratatul de Fuziune din 1965, art.10.1,



reducând această perioadă la patru ani. Nouaredactare, dat de TUE art. 10, 158 şi 127 ale TCECA, TCE şi TCEEA, a modificat, din nou,mandatul Comisarilor stabilindu-l la cinci ani. Mandatul

poate fi reînnoit116, iar în cazul în care un Comisareste înlocuit în timpul mandatului, cel care îlsubstituie o face doar pentru perioada rămasă dinmandat.

Un Comisar îşi poate pierde mandatul în două

situaţii:- demisia colectivă a Comisiei, cauzată de o

moţiune de cenzură aprobată de către PE;- demisia personală.

Art. 12A, 160 şi 129 TCECA, TCE şi TCEEAsemnalează că, membri Comisiei care au comisgreşeli grave sau au încetat să reunească toate

condiţiile cerute pentru a fi Comisari pot fi îndepărtaţi de către Curtea de Justiţie la cerereaComisiei sau a Consiliului.Ceea ce nu se prevede în Tratate, estesuspendarea provizorie a unui Comisar până laclarificarea veridicităţii acuzaţiei referitoare lapresupusa abatere, aşa cum era prevăzut învechiul art. 160 TCE.

Cum una dintre condiţii pentru a fi Comisar esteaceea de a avea naţionalitatea unuia dintre

116 în actuala Comisie avem Comisari care au aparţinut şiComisiei Prodi



statele membre, întrebarea este:

- ce se întâmplă în cazul în care un Comisar îşipierde naţionalitatea statului care l-a propus,dar dobândeşte naţionalitatea unui alt statmembru?

Conform doctrinei, poate rămâne Comisardeoarece se îndeplineşte condiţia de a provenidintr-un stat membru. Conform practicii, nu poate

rămâne Comisar deoarece statele membre îşirepartizează posturile de Comisari117.

Neclară este şi definirea “greşelii grave”118, niciunul din art. 12A, 160 sau 129 ale TCECA, TCE, TCEEA neclarificând acest concept, la fel cum nuo făcuse nici art. 12 al Tratatului de Fuziune.Putem deduce, indirect, ca fiind “greşeală” gravătot ceea nu este prevăzut ca obligaţie a

membrilor Comisiei aşa cum apar acesteadefinite la art. 9, 157 şi 126 TCECA, TCE şi TCEEA.

Poate exista însă şi cazul în care un Comisardoreşte să părăsească voluntar Comisia, cazreglementat la art.159, 12 şi 128 TCE, TCECA şi TCEEA, situaţie în care Comisarul trebuie să-şidesfăşoare activitatea până la substituirea sa.

117 DRAETTA, U., La Commissione delle Comunità Europee, Milan,1974; AMPHOUX, J., “La Commission”, în MEGRET, J., Le droit de laCommunauté Economique Européenne, Université de Bruxelles, 1979118 cea care poate determina încetarea apartenenţei unuiComisar la Comisia Europeană



Consiliul poate, însă, decide şi funcţionarea pemai departe a Comisiei cu mai puţini Comisari,neobligându-l pe cel care doreşte să plece sărămână în funcţie până la găsirea înlocuitorului.

Preşedintele şi Vicepreşedinţii Comisiei

TUE a introdus schimbări în legătură cuPreşedintele şi Vicepreşedinţii Comisiei.

Tratatul de Fuziune stabilea existenţa a 6Vicepreşedinţi, aleşi de comun acord de cătrestatele membre pentru doi ani şi a unuiPreşedinte. Art. 11, 161 şi 130 TCECA, TCE şi TCEEA stabilesc unu sau doi Vicepreşedinţi, fără ase preciza perioada mandatului119. Vicepreşedinţiise aleg de către Comisie dintre membri acesteia,nefiind desemnaţi de către guvernele statelormembre, aşa cum stabilea Tratatul de Fuziune.

Având în vedere că, Preşedintelui i-a fost întăritprestigiul prin numirea sa prealabilă faţă derestului Comisiei, dar şi prin atribuţii, estepreferabil ca Vicepreşedinţii să fie numiţi de cătreacesta, cu acordul celorlalţi membri ai Comisiei.

Am spus că figura Preşedintelui apare întărităprin numirea sa anterior numirii restului Comisiei,dar şi prin diversificarea atribuţiilor. La acestea seadaugă şi faptul că, ceilalţi membri ai Comisieisunt numiţi de către guvernele statelor membre,

119 aceasta deducându-se ca fiind de la momentul alegerii caVicepreşedinte până la încetarea calităţii de Comisar



după consultarea prealabilă a PreşedinteluiComisiei. Prin această prevedere se doreşterealizarea unor Comisii omogene, Comisii în carePreşedintele să aibă încredere în membriColegiului său de Comisari.

În fine, figura Preşedintelui a fost întărită şi prinreducerea numărului de Vicepreşedinţi, la rigoareaceştia putând chiar să nu existe120. Dacă înainte,din cele şase Vicepreşedinţii patru reveneau

statelor mari, iar restul reveneau, prin rotaţie,statelor mici şi mijlocii121, acum statele membrenu mai pot impune nimic în acest sens,Preşedintele fiind cel care, împreună cu ceilalţimembri ai Comisiei, aleg eventualii Vicepreşedinţi(atât ca număr, cât şi ca persoane).

V.4.3. STRUCTURA

Comisia îi desfăşoară activitatea prin DirecţiiGenerale şi Servicii Auxiliare, Direcţii şi Divizii,conform art. 17 al Regulamentului Interior122.

120 Tratatele vorbesc despre un număr maxim – doi – fără aspune nimic despre obligativitatea existenţei acestora121 ceea ce însemna că statele membre îşi impuneauVicepreşedinţii122 primul Regulament Intern a fost publicat în JOCE/DOCE, n.147/11.VII.1967 în timp ce actualul a fost aprobat prinDecizia Comisiei 93/492/CECA, CE, CEEA şi publicat în JOCE/DOCE, L 230/11.IX.1993 fiind modificat prin DeciziaComisiei 95/148/CECA, CE, CEEA din 8 martie 1995,publicat în JOCE/DOCE, L 97/29.IV.1995. Comisia are mai



Comisia formează o administraţie unică, sistemulcomplex de direcţii generale, direcţii, servicii şidivizii nefiind decât un mod de repartizare acompetenţelor şi de delimitare a funcţiilor înscopul evitării suprapunerii acestora sau aapariţiei unor conflicte de competenţe. De aceea,Comisia are personalitate juridică unitară.

Comisia funcţionează ca un “Colegiu deComisari”, faptul că direcţiile generale sau

serviciile sunt atribuite, spre coordonare,diferiţilor Comisari nealterând acest principiufundamental al funcţionării sale.

Tradiţional, Direcţiile Generale ale Comisiei şicelelalte organe ale acesteia au fost:

Direcţii Generale

Politici:

AgriculturaConcurenţaEconomie şi finanţeEducaţie şi culturăMuncă şi afaceri socialeSocietăţi, energie şi transporturiFiscalitate şi Uniune vamală

Cercetare Justiţie şi Afaceri interneMediu

mult de 14.000 funcţionari la Bruxelles şi Luxembourg ca şi în Delegaţiile/Reprezentanţele pe care le are în statelemembre şi asociate



Piaţa internăPescuitPolitică regionalăSănătate şi protecţia consumatorilorSocietatea informaţională

Relaţii externe:

ExtindereComerţ

DezvoltareRelaţii externe

Alte organisme

Secretariatul General al ComisieiBugetServiciul JuridicPresă

Serviciul Comun de Interpreţi şi ConferinţeOficiul Statistic (EUROSTAT)Serviciul de TraducătoriOficiul de Publicaţii Oficiale ale CEControl financiar

V.4.4. COMPETENTE

Comisia şi obiectivele Tratatelor Constitutive

La fel ca în cazul Consiliului, Tratatul de Fuziune atransformat cele trei Comisii (Înalta Autoritate(CECO/CECA, Comisia CEE şi Comisia CEEA) într-oComisie Unică (cea a Comunităţilor Europene).



Aşa cum am mai arătat, cele trei ComunităţiEuropene nu au fost unificate cu aceeaşi ocazie,chiar dacă această posibilitate – neîmplinită, niciacum – era prevăzut în art. 32 al Tratatului deFuziune. De aici se deduce că, la fel ca în cazulConsiliului, competenţele Comisiei nu suntaceleaşi atunci când acţionează în cadrul diferit alfiecăruia din cele trei Tratate. Concret,competenţele Comisiei sunt similare în cazul CEEşi CEEA, fiind însă mult mai ample şi diferite, în

cazul CECO/CECA.

Competenţele generale ale ComisieiComunităţilor Euro pene, apar reglementate prin art. 155TCE.

În respectivul articol se precizează: “Comisiaveghează la aplicarea corectă a Tratatelor şi adreptului comunitar, participă la elaborarea

actelor normative ale Consiliului, adoptăRecomandări şi Avize”. La rândul său, art. 189recunoaşte competenţa Comisiei în adoptarea deRegulamente şi Directive, în luarea de Decizii câtşi în formularea de Recomandări şi emiterea deAvize.

Altfel spus, Comisia are competenţe atât înprivinţa actelor normative angajante(Regulamente, Directive şi Decizii), cât şineangajante (Recomandări şi Avize).

Art. 155 pare a indica în ceea ce priveşte



competenţele Comisiei faptul că acestea sereferă la “garantarea funcţionării şi dezvoltăriipieţei comune”, adică doar a unuia dintre celetrei instrumente ale CE (celelalte două fiind UEMşi realizarea de politici şi acţiuni comune)123. Aşacum am văzut, art. 145 TCE stabilea ca misiunegenerică a Consiliului, garantarea realizăriiobiectivelor Tratatului, iar art. 155 stabilea caobiectiv al Comisiei, garantarea şi dezvoltareapieţei interne. Altfel spus, Comisia apare ca

având doar un rol instrumental - chiar dacă demare importanţă - deoarece piaţa internă estedoar o parte a CE124.

Această referire la competenţele explicite şidirecte ale Comisiei asupra a tot ce înseamnă“dezvoltarea şi garantarea pieţei interne”, lasă săse înţeleagă că nu ar avea competenţe în altesectoare, cum ar fi UEM sau politici şi acţiuni

comune, ceea ce este fals pentru că, însuşi TCE,atribuie Comisiei com petenţe în aceste ultimedouă sectoare. Astfel, art. 6 TCE se referă lafaptul că statele membre vor coordona politicile

123 ulterior, art. 2 semnalează drept mijloace de atingere aobiectivelor CEE doar două: stabilirea unei pieţe comune şiapropierea progresivă a politicilor economice ale statelormembre. Art. G2 TUE a modificat redactarea art. 2semnalând din nou trei mijloace de atingere a obiectivelor

CE: stabilirea pieţei comune, UEM şi politici şi acţiunicomune în sectoarele la care face referire art. 3 (politicicomerciale, transport, concurenţă, agricultură etc)124 este adevărat, cea mai importantă în înţelegerea sa caprincipal instrument al Comunităţilor Europene



lor economice în strictă colaborare cu “instituţiilecomunitare”, nu numai Consiliul, ceea ce înseamnă, implicit, competenţe şi pentru Comisie.La rândul său, art. 103 semnalează că statelemembre trebuie să se consulte cu Comisia căreia îi revine – în cazul politicilor - sarcina elaborăriipropunerilor de acte normative ce urmează a fiadoptate de către Consiliu. În fine, art. 109.1recunoaşte Comisiei competenţe în formularea deRecomandări Consiliului, în vederea stabilirii de

acorduri referitoare la sistemul de schimb al ECUfaţă de monede necomunitare.

Dacă în ceea ce priveşte UEM şi a acţiunile sipoliticile comune competenţele Comisiei nu suntnumeroase şi, în plus, mai degrabă implicite, încazul Pieţei Comune acestea sunt explicite şi multmai numeroase. Comisia poate, în aceste cazuri,emite Recomandări, Decizii şi Directive, aşa cum

rezultă din art. 13, 22 şi 26 TCE.

În cazul TCEEA, Comisia are recunoscutecompetenţe importante, dar avestea sunt din nou“instrumentale”. Art. 124 atribuie însă Comisieicompetenţe materiale125 cât şi formale126. În plus,art. 161 recunoaşte capacitatea Comisiei de aemite acte normative angajante precum

125 să vegheze la aplicarea corectă a dreptului comunitar, săparticipe la elaborarea de acte normative ale Consiliului şiAdunării126 să formuleze Recomandări şi să emită Avize



Regulamente, Directive şi Decizii. La fel ca încazul CEE, şi aici competenţele au o conotaţiesectorială referindu-se la “garantarea dezvoltăriienergiei nucleare a Comunităţii” şi nu laobiectivul general al CEEA care era ridicareanivelului de trai în statele membre şi dezvoltareaschimburilor reciproce cu celelalte state (art. 1 TCEEA). Comisia apare, deci, ca un “instrument” în vederea realizării unuia dintre obiectiveleCEEA, dar nu a CEEA în ansamblul ei.

În ceea ce priveşte CECO/CECA, Comisia are maimulte competenţe. Dacă în TCE şi TCEEA Comisiaveghea pentru dezvoltarea şi funcţionareamijloacelor şi a instrumentelor 127 necesare îndepliniriiobiectivelor generale ale respectivelor Tratate, în cazulCECO/CECA (conform art. 8) Înalta Autoritate este însărcinată să asigure îndeplinirea obiectivelorgenerale fixate de către Tratat. Art. 14 şi 15

stabilesc că este Comisia cea care adoptă actelenormative angajante, Consiliului CECO/CECAnerevenindu-i competenţe importante în acestsens.

Competenţele Comisiei în apărarea dreptuluicomunitar

Comisia trebuie să vegheze asupra corecteiaplicări a dreptului comunitar, ea fiind (dacă nusingura) cea mai reprezentativă instituţie

127piaţa comună în cazul CEE şi energia nucleară în cazulCEEA



comunitară abilitată cu urmărirea infracţiunilorcomise, în acest sens, de către instituţii, statemembre sau particulari. Comisia a fost, din acestmotiv, numită “apărătoarea Tratatelor”. Aceastămisiune a Comisiei este regăsită în art. 155 şi 124 TCE şi TCEEA. În TCECA nu există un articolsimilar care să recunoască explicit aceastăcompetenţă a Comisiei, chiar dacă de-a lungul TCECA, apare recunoaşterea capacităţii Comisieide a apăra dreptul comunitar.

Art. 169 şi 141 TCE şi TCEEA recunosccapacitatea Comisiei de a sesiza Curtea de Justiţie în cazul neîndeplinirii dreptului comunitar.În cazul TCECA, art. 88 recunoaşte doar dreptulComisiei de a constata neîndeplinirea dreptuluicomunitar128.

Art. 173 TCE şi 146 TCEEA permit Comisiei să

sesiseze violarea dreptului comunitar şi săpropună chiar anularea actelor Consiliului în douăcazuri:

- când acesta nu avea competenţa de a emiterespectivul act;

- când respectivul act nu era conform cu normelecomunitare.

Art. 175 şi 148 TCE şi TCEEA permit Comisiei să

128 neîndeplinirea dreptului comunitar de către un statmembru se traduce, de obicei, prin neadaptarea legislaţieinaţionale la directivele comunitare sau prin neaplicareanormelor interne rezultate din adaptare



sesizeze Curtea de Justiţie asupra inactivităţii şicomportamentului pasiv al Consiliului, adicăasupra faptului că acesta nu adoptă actelenormative necesare atingerii obiectivelor Tratatelor, activitate obligatorie pentru Consiliu,conform dreptului comunitar.

În cazul CECO/CECA, Comisia nu arecompetenţele descrise la art. 173 şi 175 TCE şi146 şi 148 TCEEA, lucru explicabil deoarece

Comisia nu prea ar avea ce sancţiona dată fiindlipsa cvasi-totală a competenţelor Consiliului înCECO/CECA.

În cazul în care un stat membru denunţă în faţaCurţii de Justiţie un alt stat membru pentruneîndeplinirea obligaţiilor comunitare, acestatrebuie, în prealabil, să informeze Comisia.Comisia poate însă să sesizeze ea însăşi Curtea,

dacă consideră acest lucru oportun.

Comisia poate denunţa neîndeplinirea obligaţiilorrezultate din dreptul comunitar şi în numele“particularilor” - care nu se pot adresa directCurţii de Justiţie -, dacă aceştia o sesizează, atâtpentru cazul în care cei reclamaţi sunt statemembre, cât şi pentru cel în care sunt instituţiicomunitare.

Comisia se infor mează permanent asupra moduluide îndeplinire a dreptului comunitar în statelemembre, iar acestea sunt obligate să o informeze



ori de câte ori modifică legislaţia internă învederea aplicării normelor comunitare.

Competenţele Comisiei în impulsionarea dreptului

comunitar

Comisia are iniţiativă în procesul de adoptare aactelor normative care formează dreptulcomunitar. Comisia face, în mod normal,propunerile de modificare sau elaborare de acte

normative, Consiliul sau Consiliul împreună cuPE129 aprobându-le. În cazul CECO7CECA, Comisiaare competenţe proprii în adoptarea actelornormative.

Dreptul comunitar, în dificilul său echilibru dintredimensiunea internaţională clasică şi ceasupranaţională, a stabilit următoarea “regulă de joc”:

- Comisia elaborează actul normativ;- Consiliul sau Consiliul împreună cu PE se

pronunţă asupra acestuia;- în afara excepţiilor prevăzute explicit, Consiliul

sau PE nu pot adopta acte normative dacăaceastea nu au la bază o propunere aComisiei.

129 aşa cum arătam, art. 149 TCEE (redactat cu ocazia AUE)vorbea de cooperarea Consiliu/PE în adoptarea actelornormative, iar art. 189 TCE (redactat cu ocazia TUE)vorbeşte de aprobarea în comun a unor norme de cătreConsiliu şi PE



Altfel spus, Comisia este cea care pune în mişcare întreg procesul de adoptare a normelorcomunitare, cu excepţia cazurilor în care Consiliulşi PE pot, aşa cum am văzut, emite actenormative fără ca acestea să aibă la bazăpropuneri ale Comisiei.

Mai mult decât atât, Comisia130 poate acţiona asupraConsiliului sau PE, dacă acestea blocheazăiniţiativele sale legislative şi nu adoptă actele

normative care li se propun.Art. 152 TCE, 122 TCEEA şi 35/37 TCECA permit, însă, şi altor instituţii să sesizeze Curtea (în cazulCE şi CEEA) sau să acţioneze direct (în cazulCECO/CECA), dacă este Comisia cea caremanifestă inactivitate şi nu face propunerinormative, aşa cum prevăd Tratatele.

Competenţele Comisiei în sfera legislativă

Comisia are competenţe în sectorul legislativ,adică în adoptarea actelor normative de caractergeneral, altfel spus, poate emite Regulamente şiDirective.

Participarea Comisiei la puterea legislativăcomunitară se realizează pe trei căi:

- Comisia are competenţă în elaborareapropunerilor de acte normative, care apoi sunt

130 art. 175 şi 148 TCE şi TCEEA



aprobate de către Consiliu sau Consiliu împreună cu PE131;

- Comisia poate adopta Regulamente132 sau Directive.Destinatarii Regulamentelor sale suntpluralităţi nedeterminate şi nedeterminabilede subiecţi, iar destinatarii Directivelor suntstatele membre. În cazul CECO/CECA, art. 14 TCECA recunoaşte Comisiei competenţa de aadopta acte de caracter general, adică DeciziiGenerale şi Recomandări Generale.133 Comisia

poate adopta şi Directive, conform art. 13 TCE, în scopul îndeplinirii competenţelor materialepe care i le recunoaşte Tratatul134;

- participarea Comisiei la puterea legislativăcomunitară se realizează şi prin adoptareaRegulamentelor de aplicare, adică aregulamentelor ce dezvoltă şi concretizeazăRegulamentele de bază ale Consiliului care, larândul lor, dezvoltă şi concretizează dreptul

primar. Este vorba despre competenţaprevăzută la art. 145 TCE prin care Consiliulpoate atribui Comisiei executarea actelornormative pe care acesta le adoptă.

131 conform art. 189B TCE, în forma în care a fost redactat în TUE132 conform art. 189 TCE şi 161 TCEEA133 reamintim că aceasta reprezintă în cazul CECO/CECA ceea

ce reprezintă, în cazul CEE şi CEEA, Regulamentele şiRecomandările134 în afara capacităţii acesteia, deja amintite, de a emiteRegulamente şi Directive, conform art. 189 şi 161 TCE şi TCEEA



Regulamentele de aplicare pot fi elaborate directde Consiliu sau pot fi elaborate de Comisie.

Competenţele executive ale Comisiei

Comisia are competenţe şi în ceea ce priveşteputerea executivă comunitară, adică în adoptareaactelor administrative concrete prin care seaplică dreptul primar şi secundar.

În mod normal, aplicarea dreptului comunitarcorespunde administraţiilor statelor membre. Înanume cazuri, instituţiile comunitare pot fi celecare elaborează normele administrative concretede aplicare ale dreptului primar sau derivat, fie căeste vorba despre state, fie că este vorba desprerestul instituţiilor comunitare. În aproape toatesituaţiile când o instituţie comunitară estechemată să facă acest lucru, această instituţie

este Comisia. În aceste cazuri, Comisia emiteDecizii pentru CEE şi CEEA (art. 189 TCE şi 161 TCEEA) sau Decizii Particulare (art. 14 TCECA)pentru CECO/CECA. Comisia aer competenţă înemiterea unor astfel de acte normative dacăexistă referiri explicite în acest sens sau în cazul în care Consiliul, conform art. 145 TCE, deleagăaceastă competenţă Comisiei135.

În practică, aplicarea administrativă a actelor

135 art. 155 semnalează între competenele Comisieiexecutarea normelor Consiliului. În mod special,competentele Comisiei cresc în cazul Politicii AgricoleComune



normative comunitare corespunde, dacă nuadministraţiilor statelor membre, Comisiei. Existămotive practice care recomandă o asemeneasoluţie (în afara celor doctrinare, deja expuse):existenţa, la nivelul Comisiei, a unui aparatadministrativ mult superior Consiliului şicaracterul permanent al acestuia136.

Comisia are, deci, competenţe executive datorităcaracterului permanent şi a resurselor materiale

şi umane proprii.

Competenţele bugetare ale Comisiei

Comisia nu are doar competenţe formale - adică,capacitatea de a adopta acte normative,propuneri de acte normative etc -, ci şi materiale- de exemplu, financiare - pentru a căror îndeplinire face propuneri de acte normative sau

execută – prin decizii administrative concrete –pe cele aprobate de alte instituţii.

Comisia este competentă, conform art. 78, 203 şi177 TCECA, TCE şi TCEEA, să prezinte – spreaprobare – Consiliului Ante-proiectul de buget.Data limită până la care Comisia trebuie să facăaceasta este 1 septembrie, ceea ce înseamnă căfiecare instituţie trebuie să elaboreze şi să predeaComisiei, înainte de 1 iulie, situaţia cheltuielilorprevăzute a se efectua în anul următor. Odată

136 după cum ştim, Consiliul – deşi permanent – se reuneştedoar în sesiuni, iar COREPER-ul – deşi permanent – seocupă, în principal, cu pregătirea sesiunilor Consiliului



aprobat bugetul de către Consiliu şi PE, Comisia,conform art. 78, 205 şi 179 TCECA, TCE şi TCEEA,este responsabilă pentru execuţia acestuia.

În plus, conform art. 203.9 TCE şi art. 177.9 TCEEA, Comisia stabileşte rata maximă decreştere a CNO, adică creşterea maximă acheltuielilor care nu sunt impuse de aplicarea şidezvoltarea dreptului comunitar. Aceastăcreştere maximă se calculează de către Comisie

în funcţie de evoluţia PIB-ului comunitar de-alungul anului anterior. Creşterea avută în vederese comunică, de către Comisie, instituţiilorcomunitare înainte de 1 mai pentru ca acestea săo aibă în vedere la calcularea cheltuielilor pentruurmătorul an.

În fine, conform art. 78.5, 205 şi 179bis TCECA, TCE şi TCEEA, Comisia trebuie să prezinte

Consiliului şi PE “Darea de Seamă asupraexerciţiului financiar încheiat” cât şi o “Balanţăfinanciară” cuprinzând activul şi pasivulComunităţilor Europene.

Competenţele internaţionale ale Comisiei

Comisia are competenţe formale în ceea cepriveşte relaţiile internaţionale. Adică, aceastaface propuneri care, ulterior, pot deveni actenormative. În plus, Comisia are rolul dereprezentare a Comunităţilor Europene în faţastatelor membre, a statelor terţe şi a



organizaţiilor internaţionale.

Conform art. 211 TCE şi 185 TCEEA, Comisiareprezintă Comunităţile Europene în fiecare statmembru. Art. 229 TCE recunoaşte Comisieicompetenţe în stabilirea relaţiilor ComunităţilorEuropene cu ONU, organismele acesteia şiOMC/GATT cât şi cu toate organizaţiileinternaţionale. În fine, art. 199 TCEEA recunoaşteComisiei aceleaşi competenţe, iar art. 93 TCECA

prevede aceleaşi competenţe, limitându-le, însă,la ONU şi OECE (OECD, acum).

În afara acestei competenţe de reprezentareexternă, Comisia – conform art. 228 TCE –recomandă Consiliului realizarea de acorduri custate terţe sau organizaţii internaţionale. Odatăaprobată de către Consiliu începerea negocierilor,Comisia este cea care le duce la capăt137. La

încheierea negocierilor, Comisia face propunerea de Acord pecare Consiliul îl aprobă prin majoritate calificată sauunanimitate şi cu Avizul prealabil al PE. Chiar încazul în care Comisia nu semnează Acordurileinternaţionale ale Comunităţilor Europene, rolul eieste important deoarece:

- semnatarul (Consiliul) se pronunţă asupra uneipropuneri de Acord făcute de către Comisie;

- negocierile care duc la Acord sunt gestionate de Comisie.

V.4.5. Procesul decizional al Comisiei

137 în baza mandatului Consiliului şi în consultare cuComitetele Speciale ale Consiliului, formate în acest scop



Autoorganizare şi Colegialitate

În dreptul primar aproape că nu există referiri laforma de adoptare a acordurilor Comisiei.Puţinele referiri care există se întâlnesc la art.162, 163 TCE, 131-132 TCEEA şi 13-16 TCECAunde se semnalează că este Comisia cea care îşistabileşte Regulamentul Interior şi că acordurileinterne vor fi adoptate prin majoritate. Referirea

la adoptarea prin majoritate a acordurilor faceparte, la rigoare, din principiile generale, adicăauto-organizarea şi colegialitatea Comisiei.

Înalta Autoritate şi Comisiile CEE şi CEEA şi-auadoptat propriile Regulamente pe baza acestorarticole, iar prin Tratatul de FuziuneRegulamentul CEE s-a transformat, cu micimodificări, în cel al Comisiei138.

Prin “Regulamentul Comisiei” nu înţelegem“Regulamentul” aşa cum este definit în art. 189 şi161 TCE şi TCEEA139, ci un act intern caregarantează eficacitatea şi coerenţa activităţiiComisiei. Acesta se referă la forma de repartizarea activităţii între diferitele organisme ale Comisieişi la forma de adoptare a acordurilor de către

138 JOCE/DOCE, n. 147/11.VII.1967 modificat prin Decizia Comisiei93/492/CECA, CE, CEEA, JOCE/DOCE, n. L 230/11.IX.1993, modificat prin Decizia Comisiei 95/148/CECA, CE, CEEA, JOCE/DOCE, n. L97/29.IV.1995139 un act general ai cărui destinatari sunt o pluralitate de persoane



aceasta.

Acordurile se adoptă în formă “colegială”, adicăde către toţi membri Comisiei, indiferent desprece sector este vorba. Având în vedere că avem25 de Comisari, un acord poate fi adoptat înComisie cu 13 voturi favorabile.

“Colegialitate” înseamnă că voturile Comisarilorsunt egale ca valoare. Altfel spus, fiind vorba

despre o instituţie tipică suprastatală, nu existăponderarea voturilor în funcţie de statele din careprovin Comisarii. Mai mult decât atât, chiar votulPreşedintelui valorează la fel ca al oricărui altComisar. Singura excepţie este cea potrivit căreiaComisarul însărcinat cu bugetul poate exprimaveto-ul său dacă este vorba despre un acord caredetermină creşterea cheltuielilor. În acest caz, sepoate cere reanalizarea acordului şi înscrierea sa

pe ordinea de zi a altei reuniuni. Dacă în noua saformulă acordul menţine aceeaşi variantă,Comisarul însărcinat cu bugetul nu mai poaterepeta veto-ul său. Acordurile Comisiei sevotează în Sesiuni săptămânale. Preşedinteleeste cel care convoacă Comisia în Sesiunisăptămânale sau extraordinare. Preşedinteleelaborează şi proiectul Ordinii de zi, pe care îltransmite Comisarilor împreună cu întreagadocumentaţie, cu trei zile înaintea oricăreiSesiuni. Ordinea de zi poate fi însă modificată cuacordul Comisarilor.



Cvorum-ul pentru adoptarea acordurilor Comisiei este – laora actuală - de 13 Comisari.

La Sesiuni participă Comisarii, Secretarul Generalşi Secretarul General Adjunct ai Comisiei, dar potfi invitaţi şi tehnicieni ai Comisiei. Comisariiabsenţi pot fi substituiţi de către alţi funcţionari,fără ca aceştia să aibă, însă, drept de vot.

În mod normal, există practica “înţelegerilor

prealabile între Comisari” ceea ce evită voturilecontradictorii. Delegarea votului nu se poate facenici către un alt membru al Comisiei (cazulConsiliului), nici către altcineva. În plus, unComisar prezent este obligat să voteze. O datăadoptat un Acord, acesta este asumat inclusiv decei care, eventual, au votat negativ, ceea ce, înpractică, se întâmplă rar din motivele arătate maisus.

Procedura scrisă

Cr eşterea volumului de muncă al Comisiei a făcutposibilă generalizarea adoptării de acorduri prin“procedura scrisă”. În acest caz, un Comisarelaborează o propunere de acord pe care, împreună cu documentaţia corespunzătoare şiprin intermediul Secretariatului General, o trimitecelorlalţi Comisari. Aceştia au la dispoziţie cincizile spre a o studia după care propunamendamente, o resping sau cer introducerea sape ordinea de zi a unei sesiuni ordinare. Dacă



trec cele cinci zile fără observaţii, amendamenteetc., respectivul Acord se consideră adoptat tacit.

Delegarea atribuţiilor

Dacă adoptarea de acorduri prin procedura scrisănu ridică probleme, generalizarea delegăriiatribuţiilor în favoarea unui Comisar care săpoată decide în numele Comisiei, este plină decontradicţii.

Raţiunea invocată este aceeaşi ca în cazulprecedent: diversificarea activităţii Comisiei. Esteadevărat că problema delegării deciziei apareprevăzută izolat în unele regulamente, eareferindu-se însă doar la probleme punctuale140. Lafel de adevărat este că, noua redactare a art. 27a Regulamentului Interior al Comisiei, adoptatprin Decizia din 23 iulie 1975141, a permis

legalizarea procedurii sus-amintite. Conformacestuia, Comisia poate să delege adoptarea deacorduri în numele său şi sub controlul săuexclusiv, doar în probleme legate de gestiune şiadministrare. Este vorba nu atât de o delegare a“semnăturii”, cât de o delegare a “atribuţiilor”,Comisarul ce semnează respectivul acord făcând-o în numele Comisiei. În plus, cum spuneam, nueste vorba despre acorduri politice, ci doar deacorduri de gestiune şi administrare.

140 art. 18 din Regulamentul Financiar, JOCE/DOCE, n. L 116/1973141JOCE/DOCE, n. L 199/1975



În cazul CECO/CECA, posibilitatea delegăriiadoptării de acorduri a existat de la început, atâtla nivelul unui Comisar cât şi, chiar, a unuifuncţionar142.

Acordurile Comisiei

Prin acordurile Comisiei nu trebuie înţelese doarcele prevăzute la art. 14, 189 şi 161 TCECA, TCEşi TCEEA143, ci şi orice alt act angajant precum

Rapoarte, Comunicări, Recomandări, Răspunsurila propunerile formulate în scris. Toate acesteatrebuie aprobate prin majoritate, constituindobiectul dezbaterilor şi a votului.

V.5. CURTEA DE JUSTITIE144

142 există chiar opinia că acordurile care nu au constituit

obiect de dezbatere în Comisie nu sunt acorduri aleComisiei, TORRELLI, M., “Les «habilitations» de la Commission desCommunautés européennes”, Revue du Marché Commun, 1969143 adică Decizii Generale sau Particulare CECO/CECA,Recomandări CE sau CEEA şi Decizii CE sau CEEA144 asupra acestui subiect există o amplă bibliografie, din carecităm doar o mică parte: VAN REEPINGHEN, Ch., La procedure

devant la Cour de Justice des Communautés européennes, Bruxelles, 1961;BARAU, A., Contentieux communautaire, Bruxelles, 1977; CAHIER, P.,“Les articles 169 et 171 du Traité instituant la Communauté Economique

Européenne à travers la practique de la Comission et la Jurisprudence de laCour”, în Cahiers de Droit Européen, 1974; DIEZ-HOCHLEITNER, J.,“La respuesta del TUE al incumplimiento de las sentencias del Tribunal deJusticia por los Estados miembros”, Revista de Instituciones Europeas, vol.20, n.3, 1993; CHEVALIER, R.M., Grands Annets de la Cour de Justice,Dalloz, Paris, 1983; SANCHEZ LEGIDO, A., “La legitimación en el



V.5.1. CURTEA DE JUSTITIE, PARTE A SISTEMULUI

INSTITUTIONAL AL COMUNITATILOR EUROPENE

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (TJCE)este instituţia comunitară pe care TratateleConstitutive au însărcinat-o să vegheze asupracorectei interpretări şi aplicări a dreptuluicomunitar. Acest lucru apare codificat la art. 164 TCE: “Curtea de Justiţie va garanta respectarea

contencioso ante el TJCE: Recursos de anulación e inactividad y excepciónde ilegalidad”, Noticias CEE, n. 83/1991; MARTINEZ MURILLO, J.J.,“Legitimación activa de los particulares en el recurso de anulación de unreglamento antidumping”, Gaceta Juridica de la CEE , B-66/1991; SILVALA PUERTA, R., “La Legitimación activa del PE en el recurso deanulación”, Revista de Instituciones Europeas, vol. 18, n. 1, 1991;PESCATORE, P., “Reconnaissance et controle judiciare des actes duParlement européen”, RTDE , 1978; ALBERT, S., “La Cour de Justice desCommunautés”, în Le Droit des affaires dans les pays de la CEE , Jupiter,Paris, 1986; SOLDATOS, P., “L'introuvable recours en carence devant laCour de Justice des Communautés Européennes”, CDE , 1969; WOLF, K.,

“Le recours en carence dans le droit des Communautés Européennes”, RMC , 1966; REUTER, E., “Le recours en carence de l'article 175 du Traitéde la CEE dans la jurisprudence de la Cour de Justice des CommunautésEuropéennes”, CDE , 1972; PLENDER, R., Introducción al DerechoComunitario Europeo, Civitas, Madrid, 1985; PELECHA ZOZAYA, F.,“Los recursos ante el Tribunal de Justicia de las Comunidades Europeas”,Cuadernos de Formación, Madrid, 1990; LINAN NOGUERAS, D., “The judicial application of community law în Spain”, Common Market Law Review, vol. 30, n. 6, 1993; RUIZ-JARABO, D., “La organización judicialde las Comunidades Europeas”, Gaceta Juridica de la CEE , n. 86/1990;MERTENS DE WILMARS, Annulation et appreciation de validité dans le

Traité CEE: convergence ou divergence?, Baden-Baden, 1982; BEBR, G.,“Examen en validité au Titre de l'article 177 du Traité CEE et cohesion juridique de la Communité”, CDE , 1975; TRAVERSA, E., “Les voies derecours ouvertes aux opérateurs économiques: le renvoi préjudiciel au titrede l'article 177 du traité CEE”, Revue du Marché Unique Européen, n.2,1992



Dreptului în interpretarea şi aplicarea TCE”. Art.136 al TCEEA spune, practic, acelaşi lucru. În fine,art. 31 TCECA face mai multe precizări, arătând:“Curtea de Justiţie va garanta respectareadreptului în interpretarea şi aplicarea TratatuluiCECO/CECA şi a regulamentelor acestuia”.

Chiar dacă absenţa din TCE şi TCEEA a oricăreireferiri explicite la competenţa Curţii de Justiţieasupra dreptului derivat poate părea intenţionată

– dat fiind faptul că TCECA, unde aceasta apare,este anterior TCE şi TCEEA – în practică seconsideră implicită această competenţă, eanefiind pusă la îndoială145. “Lectura” care se faceart. 131 TCECA este că s-a dorit nu numaiinterpretarea şi aplicarea de către Curtea de Justiţie a TCECA şi a oricăror norme ce l-armodifica, dar s-a dorit şi interpretarea şi aplicareaoricărui act normativ adoptat de către instituiile

comunitare în vederea îndeplinirii şi dezvoltăriirespectivului Tratat.

Faptul că, în principiu, Curtea de Justiţiegarantează respectarea dreptului primar şiderivat nu înseamnă doar garantarea interpretăriişi aplicării acestuia de către instituţiilecomunitare şi statele membre, ci şi că, uneori,Curtea de Justiţie asigură corecta interpretare şiaplicare a dreptului intern al statelor membre sau

145 BOULOUIS, V.J., Droit institutionel des Communautés européennes ,Monchestrien, Paris, 1984; PHILIP, C., La Cour de Justice desCommunautés européennes, PUF, Paris, 1983



chiar a celui internaţional.

În cazul celui internaţional, se poate observa căart. 228.6 şi art. 234 TCE se referă la rolul Curţii în observarea respectării, de către statelemembre şi instituţiile comunitare, a obligaţiilor cele revin din acordurile internaţionale la care suntpărţi, pe de o parte, iar, pe de alta, la rolul Curţii în garantarea compatibilităţii dintre normelecomunitare şi eventualele convenţii

internaţionale încheiate de un stat membru înainte de a adera la UE.

În ceea ce priveşte dreptul intern al statelormembre, Curtea de Justiţie garantează căinstituţiile comunitare urmăresc, în anumitesituaţii, normele de drept intern. Probleme potapărea atunci când, datorită diversităţiilegislaţiilor naţionale, se produc aplicări diferite

ale dreptului comunitar, Curtea tre buind săvegheze ca acest lucru să nu se întâmple.

Curtea de Justiţie, la fel ca celelalte instituţii debază, este comună celor trei Comunităţi, conformConvenţiei din 25 martie 1957 care stabilea că vaexista o Curte unică pentru CEE şi CEEA şi că, înplus, aceasta se va unifica cu cea a CECO/CECA.Competenţele Curţii sunt, desigur, diferite înfuncţie de Tratatul în cadrul căruia acţionează. Lafel ca în cazul celorlalte instituţii, nici măcar Tratatul de Fuziune din 8 aprilie 1965 nu aschimbat această situaţie, neunificarea



Comunităţilor nepermiţând unificareacompetenţelor, chiar dacă au fost unificateinstituţiile.

Art. 31, 164 şi 136 TCECA, TCE şi TCEEA atribuieCurţii funcţia de garant al respectării Tratatelor înaplicarea şi interpretarea dreptului primar şiderivat. Aceasta nu înseamnă că doar Curteaveghează ca instituţiile comunitare şi statelemembre să acţioneze în acord cu ceea ce spune

dreptul comunitar (şi în unele cazuri, celinternaţional şi chiar intern). Si în cazul în careCurtea de Justiţie ar fi fost singura ce vegheaaplicarea corectă şi uniformă a dreptuluicomunitar, tot nu ar fi avut competenţă exclusivă în privinţa supravegherii aplicării acestuia146. Trebuie însă precizat că, în cazul în care esteComisia cea care depistează o violare a dreptuluicomunitar, tot Curtea este cea care are

competenţă în a declara formal dacă este sau nuvorba despre respectiva abatere.

În ceea ce priveşte competenţele Curţii în cadrulUniunii Europene, acestea se limitează lagarantarea respectării dreptului în interpretareaşi aplicarea acelor articole prin care se modificăarticolele din Tratatele Constitutive aleCECO/CECA, CE şi CEEA ca şi în interpretarea şiaplicarea Convenţiilor la care se referă art. K.3,

146 Comisia, cum am văzut, este şi ea competentă însupravegherea abaterilor de la aplicarea dreptuluicomunitar



paragraful 2, litera c147 şi art. L-S148.

V.5.2. NATURA JURIDICA

Acest Tribunal este puţin asemănător modeluluioferit de dreptul naţional sau internaţional.

Astfel:

- în primul rând, trebuie spus că, tradiţional,

Curtea de Justiţie a utilizat jurisdicţia de unicăinstanţă, situaţie care se menţine, în general,chiar dacă, în ziua de astăzi, există şi Curteade Primă Instanţă149 aceasta deoarece Curteade Justiţie nu acţionează ca o a doua instanţăa acesteia ci este, mai degrabă, vorba despreo repartizare a sectoarelor decât de oierarhizare;

- Jurisdicţia Curţii este obligatorie şi exclusivă150,

spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul Tribunalelor internaţionale;

147 Convenţii între statele membre ce regularizează temelela care se referă art. K.1 precum politica de imigrare, azil,lupta împotriva traficului ilicit de droguri, fraudeiinternaţionale etc.148 revizuirea Tratatelor Constitutive ale ComunităţilorEuropene, admiterea de noi membri etc.149 creată prin Decizia Consiliului din 24 octombrie 1998, JOCE/DOCE, L. 319/24.XI.1998150 în legătură cu o temă aflată în competenţa Curţii de Justiţie, asupra acesteia nu se pot pronunţa nici Tribunalelenaţionale, nici cele internaţionale



- spre deosebire de Tribunalele Internaţionale,Curtea de Justiţie este obligată să se pronunţe în legătură cu acele chestiuni care sunt decompetenţa sa, fără a se putea prevala deeventualele lacune din dreptul comunitar. Într-un asemenea caz, Curtea trebuie să seraporteze la principiile generale de drept;

- dacă în cazul Tribunalelor Internaţionalesubiectul de drept este statul, în cazul Curţiide Justiţie pot exista şi alţi subiecţi de drept;

- Deciziile Curţii de Justiţie sunt executorii înteritoriul statelor membre, conform art. 44 şi92 TCECA, 187 şi 192 TCE şi 159, 164 TCEEA;

- Jurisdicţia Curţii este una specială, avândcompetenţe doar asupra temelor regularizatede dreptul comunitar. Existenţa unor Tratatediferite şi a unor Comunităţi diferite, avândobiective diferite, face ca şi jurisdicţia Curţii săfie specifică, cea de caracter “mai general”

fiind a CEE151.

Revenind la întrebarea iniţială referitoare la tipul de Tribunal (naţional sau internaţional) de careCurtea de Justiţie ar fi mai apropiată din punct devedere al caracteristicilor, există două puncte devedere:

- cei care o situează în rândurile TribunalelorInternaţionale, considerând ComunităţileEuropene organizaţii internaţionale clasice şi

151 dat fiind faptul că domeniul pe care îl regularizeazăpoate fi, cu greu, interpretat ca fiind ,,sectorial"



dreptul comunitar drept internaţional152;- cei care aseamănă Curtea cu un Tribunal

naţional sau cu o Curte constituţională153.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor:

- are 25 Judecători, dintre care se alege unPreşedinte;

- există, de asemena, Avocaţi Generali.

Curtea funcţionează în Plen şi are 5 Complete de Judecată de 3 sau 5 Judecători.

Tribunalul de Primă Instanţă:

- are 25 Judecători, dintre care se alege unPreşedinte;

- funcţionează în Plen şi are 5 Complete de Judecată de 3 sau 5 Judecători.

V.5.3. COMPOZITIA

152 acestora li se poate obiecta, însă, faptul că: deciziile Curţii suntobligatorii şi executorii, jurisdicţia sa acoperă şi alţi subiecţide drept decât statele, aproape niciodată statele membrenu se denunţă între ele în faţa Curţii, ci în faţa Comisiei( faptul că, apoi, aceasta recurge la Curte pentru a vedeadacă a fost violată sau nu dreptul comunitar nu va analizatacum); li se mai poate obiecta şi că instituţia Curţii nu are

caracter de instanţă superioară (în raport cu Tribunalul dePrimă Instanţă153 lor li se poate obiecta faptul că aceasta, Curtea, nu sepronunţă numai asupra constituţionalităţii normelor dedrept comunitar, dar şi oferă judecătorului naţionalinterpretarea corectă ce trebuie dată acestuia



Dreptul primar, vorbind despre componenţa Curţiide Justiţie, se referă la Judecători, AvocaţiGenerali şi Secretariatul Curţii. În practică, atuncicând se vorbeşte despre compoziţia Curţii,referirile se fac doar la Judecători, asistaţi decătre Avocaţi Generali.

Cum spuneam, art. 165 TCE, 32 TCECA şi 137 TCEEA stabileau la 15 numărul judecătorilor154.

Aceleaşi articole ale Tratatelor vorbeau despreposibilitatea Consiliul ca, prin unanimitate şi lapropunerea Curţii, să poată decide modificareanumărului de Judecători, schimbând – evident –conţinutul paragrafelor 2 şi 3 ale art. 32 TCECA,165 TCE şi 137 TCEEA cât şi ale paragrafelor 2 aleart. 32.3, 167 şi 139 TCECA, TCE şi TCEEA.

Acesta este unul dintre puţinele cazuri în care

Consiliul are posibilitatea de a interveni de unulsingur în modificarea dreptului primar. Pentru acontrola această posibilitate s-a prevăzut ca, lapropunerea Curţii, Consiliul să poată adopta oasemenea decizie. Este în orice caz, aşa cum ammai spus, vorba despre o anomalie deoarece,conform Tratatelor, Comisia este cea care facepropuneri de modificare a acestora.

154 număr ce a crescut, de altfel, progresiv, de la 7 la 9(prin aderarea Danemarcei, Marii Britanii şi Irlandei), apoi la11 (prin aderarea Greciei), ulterior 13 (prin aderareaSpaniei şi Portugaliei) şi, în fine, 15 (prin aderareaFinlandei, Austriei şi Suediei), iar acum este de 25 prinaderarea de la 1 mai 2004



Judecătorii nu sunt numiţi de către Consiliu, ci decătre statele membre care se pun de acordasupra acestora. Aşa cum s-a arătat şi în cazulComisiei, dată fiind independenţa instituţiilorcomunitare, membrii Curţii nu ar putea fi numiţide către Consiliu (o altă instituţie), motiv pentrucare sunt numiţi de către reprezentanţiiguvernelor statelor membre.

Judecătorii, ca şi Comisarii, nu numai că nureprezintă nici un stat membru (cu atât mai puţin,cel din care provin), dar trebuie să se bucure dedeplină independenţă. Independenţa lor mergechiar mai departe de cea a Comisarilor, dacăavem în vedere că nu există referiri în tratatelegate de ţările lor de origine, existând chiarposibilitatea, doctrinar, ca ei să provin din terţeţări155. În practică, există însă câte un judecător

din fiecare ţară membră.

La început, majoritatea cazurilor judecate de cătreCurte se tratau în Plen156, existând şi posibilitateaorganizării unor Complete (instanţe) de trei saucinci Judecători157. Noua redactare făcută de TUE

155 WAELBROEK, M., “Le Cour de Justice” în MEGRET, J., Le Droit de la Communauté économique européenne, Université de Bruxelles, 1983

156 art. 165 TCE, 32 TCECA şi 137 TCEEA157 pentru diferite cauze altele decât cele ale statelor sauinstituţiilor comunitare sau altele decât cele prevăzute înart. 41, 177 şi 150 TCECA, TCE şi TCEEA



art. 165 TCE, 32 TCECA şi 137 TCEEA, stabileştedefinitiv că, în afara temelor deja semnalate, nuexistă obligativitatea examinării altora în plenulCurţii. De altfel, fără o simplificare a activităţiiCurţii având în vedere multiplicarea activităţiisale, am asista la o paralizare a acesteia. Tocmaide aceea, în practică Plenul se reuneşte doarpentru acele aspecte asupra cărora nu se potpronunţa instanţele de 3 sau 5. Compoziţiainstanţelor este publicată în DOCE/JOCE, iar

Preşedintele Curţii este cel care repartizeazăcauzele.

Curtea este asistată de Avocaţi Generali, alecăror funcţii sunt stabilite la art. 32bis, 166 şi 138 TCECA, TCE şi TCEEA158.

Numărul acestora a fost iniţial de 2, crescând pemăsura aderării de noi state. La fel ca în cazul

Judecătorilor, Consiliul poate decide, lapropunerea Curţii, mărirea numărului AvocaţilorGenerali, prin unanimitate şi cu obligaţia de aface modificările necesare la art. 32.3, 167 şi 139 TCECA, TCE şi TCEEA. Figura Avocatului Generalnu are corespondent în dreptul naţional, eaapărând din dorinţa de a exista un jurist (ne-membru al Curţii şi, deci, fără vot) care săprezinte “Concluzia independentă asuprarespectivei speţe”. De semnalat că disciplina

158 Decizia Consiliului Uniunii Europene 95/1/CE, CEEA şi CECA, JOCE/DOCE, L 1/1.I.1995



Curţii interzice Judecătorilor ce nu sunt de acordcu Sentinţa adoptată să exprime publiceventualele discrepanţe faţă de aceasta.Concluziile Avocatului General se publică împreună cu Sentinţa159.

Dintre Avocaţii Generali, în fiecare an se alegeunul ca Prim Avocat General, sarcina lui fiindaceea de a distribui Avocaţilor Generali temeleasupra cărora se vor pronunţa.

Avocaţii Generali nu reprezintă state membre,putând avea orice naţionalitate. În practică,posturile se repartizează, însă, între statelemembre.

Nu există condiţii speciale pentru a fi Judecătorsau Avocat General al Curţii de Justiţie, art. 32.3,167 şi 139 TCECA, TCE şi TCEEA stabilind doar

criteriile profesionale. În practică, mulţi dintreaceştia provin din zona politicului, fiind foştiminiştri sau parlamentari160.

Judecătorii şi Avocaţii Generali trebuie să fieindependenţi şi faţă de instituţiile comunitare şi

159 GORI, P., “L'Avvocato generale della Corte di Giustizia delle CommunitàEuropee”, în Studii di Diritto Europeo în onore di Riccardo Monaco,

Milan, 1977; GARCIA DE ENTERRIA, E şi GONZALEZCAMPOS, J., Tratado de Derecho Comunitario europeo, Civitas, Madrid,1986160 RASMUSSEN, H., “El Tribunal de Justicia” în Treinta ańos deDerecho Comunitario, Comisión de las Comunidades Europeas,Bruselas, 1984



faţă de statele membre. În plus, atâta vremecând sunt în aceste funcţii nu pot exercita nici oaltă funcţie publică sau desfăşura activităţiprivate. În plus, li se asigură inamovibilitate. Pot fieliberaţi din respectivele funcţii de către Curte,prin unanimitate. Beneficiază de imunitate pentrudeciziile luate în timpul mandatului, imunitate cepoate fi retrasă doar prin majoritatea absolută aCurţii161.

Judecătorii şi Avocaţii Generali sunt numiţi peşase ani, la fiecare trei ani realizându-se oreînnoire. Şi unii şi ceilalţi pot fi realeşi.Preşedintele se alege prin majoritate absolută,dintre Judecători, mandatul fiind de trei ani.

Figura Secretarului General apare în dreptulprimar alături de cea a Judecătorului şi AvocatuluiGeneral, în art. 32.4, 168 şi 140 a TCECA, TCE şi

TCEEA care stabilesc că acesta va fi numit decătre Curte care îi va şi stabili Statutul. Alegerease face prin majoritate absolută sau, respectiv,simplă162. Secretarul General este numit pe şaseani, putând fi revocat pentru neîndeplinireafuncţiilor sale. Singurele criterii de alegere, suntcele profesionale. Acesta beneficiază deinamovibilitate, similar celei a Judecătorilor şi

161 ALBERT, S., “La Cour de Justice des Communatés”, în Le Droit desaffaires dans les pays de la CEE, Jupiter, Paris, 1986162 dacă nimeni nu obţine pe cea absolută, la fel ca în cazulPreşedintelui Curţii



Avocaţilor Generali cât şi de privilegiile şiimunităţile funcţionarilor comunitari; are atribuţiiadministrative, dar şi de supraveghere a îndeplinirii exigenţelor formale.

V.5.4. PROCEDURI

Normele procedurale ale Curţii de Justiţie seregăsesc în Statutul acesteia, Regulamentul şiInstrucţiunile Secretarului Curţii. Chiar în cazul încare Curtea este unică pentru cele treiComunităţi, Statutul Curţii nu este acelaşi163, deşifoarte asemănător. În schimb, Regulamentul estecomun, ceea ce se explică prin unicitatea Curţii(ca instituţie) chiar şi în cazul în carecompetenţele sale diferă în funcţie de Tratatul lacare se raportează. Acest Regulament se aprobăde către Consiliu, prin unanimitate şi lapropunerea Curţii.

Primul Regulament a fost aprobat de cătreConsiliu la 3 martie 1959. Diferitelemodificări au fost efectuate la 4 decembrie 1974164,iunie 1991165 şi aprilie 1997166.

Dacă cele trei Statute fac parte din dreptul primar

163 conform art. 45, 188 şi 160 TCECA, TCE şi TCEEA164JOCE/DOCE, L. 350/28.XII.1974

165JOCE/DOCE, L. 176/4.VII.1991

166JOCE/DOCE, L. 103/19.IV.1997



(ca anexe ale Tratatelor), Regulamentul, aprobatde către Consiliu, prin unanimitate, este dreptderivat.

V.6. ALTE INSTITUTII

V.6.1. CURTEA DE CONTURI

Curtea de Conturi, organ auxiliar sau parte asistemului instituţional european?

Curtea de Conturi a fost, până la intrarea învigoare a TUE, un organ auxiliar al ComunităţilorEuropene creat prin “Tratatul de modificare aunor dispoziţii financiare a Tratatelor ce instituieComunităţile Europene şi a Tratatului care ainstituit un Consiliu unic şi o Comisie unică aComunităţilor Europene”, semnat la Bruxelles la22 iulie 1975. Misiunea ei era aceea de a exercita

controlul extern asupra tuturor veniturilor şicheltuielilor Comunităţilor Europene ca şi asupraoricărui organism creat de către ComunităţileEuropene cu excepţia celor excluse, eventual, dela un asemenea control.

Curtea de Conturi substituia astfel “Comisarul de Conturi”existent în CECO/CECA, art. 50 TCECA, care controlacorectitudinea operaţiunilor financiare şi

gestiunea contabilă a activităţilor operative, darşi “Comisia de Control” la care se referea art. 206şi 180 TCE şi TCEEA, a cărei misiune era aceea dea controla veniturile şi cheltuielile acestor douăComunităţi cât şi cheltuielile administrative ale



CECA167.

Până la intrarea în vigoare a TUE, Curtea deConturi era un organ auxiliar ce nu apărea înniciunul din articolele ce descriau instituţiile ceurmau a realiza obiectivele principale aleComunităţilor, adică art. 7 TCECA, art. 4 TCE, şiart. 3 TCEEA168. Caracterul său de organ auxiliarapărea şi prin aceea că membri săi nu eraudesemnaţi de către reprezentanţii guvernelor

statelor membre, ci de către Consiliu înţeles cainstituţie comunitară, ceea ce demonstra că, unasemenea tip de alegere, nu se considera aafecta echilibrul instituţional169.

Art. H1, G6, I1 ale TUE au adus o nouă redactarea art. 7, 4 şi 3 ale TCECA, TCE şi TCEEA în sensulincluderii Curţii de Conturi între instituţiilecomunitare competente în realizarea funcţiilor

fiecărei Comunităţi Europene. Acelaşi TUE, dupăce considera Curtea de Conturi ca o instituţieimportantă, stabilea că membri acesteia vorcontinua să fie numiţi de către Consiliu, art. 45B,188B, 160B ale TCECA, TCE şi TCEEA, la fel cum

167 ORSONI, G., La Cour des Comptes des Communautés Européennes,Economica, Paris, 1983; MANGAS-MARTIN, A., “Los organosauxiliares”, în GARCIA DE ENTERRIA, E., GONZALES CAMPOS,J.D., Tratado de Derecho comunitario europeo, Civitas, Madrid, 1986

168 SACCHETTINI, A., “Dispositions financiéres”, în MEGRET, J., Le Droit de la Communauté Economique Européene, Université de Bruxelles,1982169 potrivit căruia, reamintim, membri unei instituţiifundamentale nu pot fi aleşi de către membri altei instituţiifundamentale



era înainte prevăzut în art. 78E, 206 şi 180 ale TCECA, TCE şi TCEEA.

Lipsa unei depline independenţe formale a Curţiide Conturi de celelalte instituţii comunitare nu sereflectă însă şi în practică, putându-se afirma că,aceasta acţionează ca o instituţie independentă.

Compoziţia Curţii de Conturi

Curtea de Conturi este formată din 25 membri,numărul acestora crescând pe măsura extinderiiComunităţilor Europene.

Membri Curţii de Conturi sunt numiţi de cătreConsiliu, prin unanimitate după consultareaprealabil a PE. Numirea se face pe şase ani, cuposibilitatea de a se prelungi cu încă un mandat.Condiţiile sunt exact aceleaşi ca pentru Curtea de

Justiţie atât în ceea ce priveşte CV-ul profesionalcât şi în ceea ce priveşte interzicereadesfăşurării, în paralel, a altor activităţi publicesau private.

Independenţa membrilor Curţii de Conturi estegarantată prin interzicerea solicitării sau primiriide instrucţiuni de la guvernele statelor membresau de la organismele comunitare. Faptul că nu

sunt numiţi de către guvernele statelor membre, înseamnă şi că sunt independenţi faţă de statelemembre, dar şi faptul că posturile Curţii deConturi nu ar trebui “distribuite” între statele



membre. În realitate, avem câte un membr u alCurţii de Conturi provenit din fiecare statmembru, Consiliul mulţumindu-se cu ratificareapropunerilor venite de la acestea.

Independenţa faţă de celelalte instituţiicomunitare este – teoretic – discutabilă, dată fiindfaptul că membri Curţii de Conturi sunt numiţi deuna dintre acestea (Consiliu), după consultareaalteia (PE). În practică, nu există însă probe de

imixtiune în activitatea Curţii de Conturi avreuneia dintre instituţiile comunitare.

În fine, independenţa membrilor Curţii de Conturiapare şi prin aceea că nu pot fi eliberaţi saususpendaţi de către Consiliu, cel care i-a numit, cidoar de către Curtea de Justiţie.Art. 45B, 188B şi 160B ale TCECA, TCE şi TCEEAprevăd că, prin majoritate calificată, Consiliul

stabileşte condiţiile în care-şi desfăşoarăactivitatea Curtea de Conturi cât şi imunităţile şiprivilegiile membrilor acesteia.

Mandatul de şase ani poate fi reînnoit. În caz dedemitere sau deces, mandatul succesorului estevalabil până la completarea mandatului iniţial. Încaz de demisie, membrul Curţii de Conturi care asolicitat demisia trebuie să-şi continue activitateapână la înlocuirea sa.

Demiterea unui membru al Curţii de Conturi sepoate face doar de către Curtea de Justiţie şi



pentru cauze bine determinate. Intre acestea,situaţiile în care acesta încetează să reuneascăcondiţiile care l-au recomandat sau nu-şi îndeplineşte atribuţiile.

Competenţele Curţii de Conturi

Curtea de Conturi, conform art. 45A, 188A şi160A ale TCECA, TCE şi TCEEA, are în competenţade a controla conturile Comunităţilor Europene.

Conform art. 45C, 188C şi 160C ale TCECA, TCE şi TCEEA, Curtea de Conturi va examina conturilede venituri şi cheltuieli ale fiecărei Comunităţi câtşi ale organismelor create în vederea realizăriiveniturilor şi cheltuielilor comunitare. ControlulCurţii nu se realizează doar asupra bugetuluicomunitar, ci şi asupra subvenţiilor comunitareprimite de diferite organisme (Fondul Europeande Dezvoltare, de exemplu) create de către

Comunităţi.

Controlul se referă la aspecte contabile aleexecuţiei bugetului comunitar. Curtea de Conturiexaminează legalitatea efectuării veniturilor şicheltuielilor şi garantează buna gestionare abugetului comunitar170.

Este desigur vorba despre un control “aposteriori” a realizării veniturilor şi cheltuielilor.

170 PALMIERI, G.M., La Corte dei Conti delle Communità europee,CEDAM, Padova, 1983; LEBRUN, J., “Dispositions financiéres de laCEE”, în Le Droit des affaires dans les pays de la CEE , Jupiter, Paris,1983



Faptul de a fi “a posteriori” nu înseamnăneapărat “după încheierea exerciţiului financiar”,controlul Curţii putându-se efectua şi de-a lungulacestuia. Activităţile Curţii se fac, de regulă, pebaza documentelor contabile, ceea ce nu excludedeplasarea membrilor la sediile instituţiilorcomunitare sau în statele membre. In acest ultimcaz, în cooperare cu autoritatea naţională decontrol competentă fără ca membri Curţii să fie însoţiţi şi de membri ai Comisiei171.

Rezultatele activităţii Curţii de Conturi se regăsesc într-un Raport anual care se prezintă înainte de30 noiembrie următor încheierii fiecărui exerciţiufinanciar. Pentru aceasta, până la 1 iunie următor încheierii exerciţiului financiar, Comisia trebuie săelabor eze un Raport asupra gestiunii financiare şio balanţă pe baza datelor pe care, până la 1aprilie, le-a primit de la celelalte instituţii

comunitare. Acest Raport se transmite Consiliului,PE şi Curţii de Conturi. Raportul final al Curţii sepredă tuturor instituţiilor comunitare. Curtea are şi competenţe consultative, conformart. 45C, 188C şi 169C TCECA, TCE şi TCEEA, carearată:

- Curtea poate prezenta Rapoarte şi emite Avizela cererea oricărei instituţii Comunitare;

- Curtea poate asista PE şi Consiliul în

171 SACCHETTINI, M., “Un nouvel organe des Communautés européennes:La Cour des Comtes”, Revue du Marché Commun, n. 209, 1977



activitatea de control a execuţiei bugetare. Inacest sens, să ne reamintim că, potrivit art.78H, 209 şi 183 ale TCECA, TCE şi TCEEA,Consiliul: era obligat să ceară Avizul Curţii înainte de a adopta Regulamentele Financiare,fixa modalităţile şi procedurile de punere ladispoziţia Comisiei a veniturilor bugetareprevăzute în regimul resurselor proprii,definea măsurile de aplicare, determinanormele de organizare ale controlului

principalilor ordonatori de credite şi plăţi.

Noua redactare a art. 45C, 188C şi 160C a TCECA, TCEşi TCEEA care s-a făcut prin art. 3.7, 2.43 şi 4.7ale Tratatului de la Amsterdam, potenţa puterileCurţii, la aceasta contribuind şi noua redactare aart. 33, 173 şi 146 ale TCECA, TCE şi TCEEA.

Organizare, reguli şi proceduri ale Curţii de

Conturi

Membrii Curţii de Conturi, o dată aleşi de cătreConsiliu, îşi desemnează Preşedintele, pentru operioadă de trei ani. Acesta poate fi reales.Dreptul primar nu cuprinde referiri la normele şiprocedurile de funcţionare ale Curţii de Conturi.Acestea se regăsesc în Regulamentul Interior alCurţii. În acest Regulament se vorbeşte desprealegerea Preşedintelui, competenţele acestuia,repartizarea activităţilor între membri Curţii etc.

Preşedintele se alege prin majoritate de 2/3 la



prima votare, majoritate absolută la a doua şisimplă la a treia. Curtea este un organ colegial,ceea ce înseamnă că deciziile luate sunt asumatede către toţi membri. În plus, Curtea îşi “roteşte”membri pe diferite domenii, iar fiecare membrupoate solicita informaţii, de la ceilalţi, asupratemelor repartizate.

V.6.2. BANCA CENTRALA EUROPEANA

TCE consideră Banca Centrală Europeană (BCE) oinstituţie care, fără să poată fi caracterizată dreptcomunitară, se aseamănă cu cele comunitare.Acest paradox se susţine pe absenţa ei din art.4TCE (unde sunt enumerate instituţiilecomunitare), dar pe prezenţa sa în art. 4A, în carese spune că se va crea un Sistem European deBănci Centrale (SEBC) şi o Bancă CentralăEuropeană (BCE), însărcinată cu implementarea

acordurilor SEBC172

.

Membrii BCE nu sunt numiţi de către Consiliu, cide către guvernele statelor membre. Aşa cum searată în art. 109A TCE, Comitetul Executiv al BCEeste format din Preşedinte, Vicepreşedinte şi alţipatru membri. Comitetul Executiv al BCE trebuie

172 conform celor prevăzute în art. 105TCE, SEBC are

competenţe în probleme de politică monetară. SEBC nu arepersonalitate juridică fiind condus de către organeledirective ale BCE (Comitetul Executiv şi ConsiliulGuvernatorilor). La rândul său, BCE – care are personalitate juridică - face parte din SEBC alături de toate băncilenaţionale ale statelor membre



să fie format din profesionişti prestigioşi, prinacordul guvernelor statelor membre exprimat lanivelul şefilor de stat sau guvern şi în baza uneiRecomandări a Consiliului şi cu consultareaprealabilă a PE şi a Consiliului GuvernatorilorBăncilor Centrale.

BCE are personalitate juridică, aşa cum sesemnalează în art. 106.2 TCE, ceea ce nu se întâmplă, conform art. 106.2 şi 106.3TCE, şi cu

SEBC.În ceea ce priveşte competenţele, BCEcoordonează SEBC (din care, însă, face parte),conform art. 106.3 TCE.

Obiectivele SEBC sunt:

- menţinerea stabilităţii preţurilor;

- sprijinirea politicilor economice generale aleComunităţii, în scopul realizării obiectivelorcomunitare semnalate la art. 2 TCE.

Toate acestea se pot realiza prin:

- definirea şi executarea politicii monetare aComunităţii;

- realizarea de operaţiuni bancare cu devize;- gestionarea rezervelor oficiale de devize ale statelor

membre;- promovarea unei bune funcţionări a sistemului

de plăţi (art. 10.5 TCE).



BCE autorizează exclusiv emiterea de monedă înComunitate, monedă care se poate emite directde către BCE sau de către băncile centrale (art.105 ATCE).

Caracterul “comunitar” al BCE se deduce şi dinfaptul că aceasta poate emite acte de caractergeneral şi angajant precum Regulamentele173.Astfel, art. 108A TCE, enunţând actele ce pot fiemise de BCE, se remarcă prin similitudinea

redactării cu art. 189 TCE, care vorbeşte despreactele normative ce pot fi adoptate deComunitate spre a-şi atinge obiectivele. Mai multdecât atât, în art. 190 şi 192 TCE, vorbindu-sedespre “motivarea actelor comunitare şipublicarea lor”, se enumeră şi actele emise deBCE, între cele care trebuie să răspundă acestorexigenţe.

BCE este responsabilă de stabilitatea monedeiunice europene EURO. Ea stabileşte politicamonetară a UE în funcţie de situatia “zonei Euro”.BCE dispune “instrumente monetare” preluate dela Institutul Monetar European şi ia deciziireferitoare la politica monetară, instrumenteleacestei politici, fixarea ratei de schimb euro-celelalte valute internaţionale, etc. Practic, BCEare atribuţiile unei Bănci Centrale.

V.7. ORGANISME AUXILIARE

173 altele decât cele de care am discutat, dar având celedouă caracteristici înainte enunţate



V.7.1.CONSIDERATII GENERALE

Alături de instituţiile comunitare enunţate şi BCE-ul, Tratatele Constitutive vorbesc despre treiorgane auxiliare:

- Comitetul Economic şi Social (la care se referă TCE şi TCEEA);

- Comitetul Regiunilor (la care se referă TCE);

- Comitetul Consultativ CECO/CECA (la care sereferă TCECA).

Aceste trei organe au în comun:

- numirea membrilor lor de către Consiliu şi nude către guvernele statelor membre;

- caracterul consultativ.

Astfel:

- Comitetul Consultativ CECO/CECA asistăComisia;

- Comitetul Economic şi Social şi ComitetulRegiunilor asistă Comisia şi Consiliul.

De altfel, ele şi apar menţionate în Tratate laaceleaşi articole unde apar instituţiile pe care le

asistă, adică art. 4.2 TCE, 3.2 TCEEA şi 18/19 TCECA.

Organele auxiliare nu au:



- personalitate juridică;- buget propriu;- independenţă.

Funcţia lor se limitează la emiterea de Rapoarte,Avize sau Observaţii la cererea instituţiilorcomunitare sau din proprie iniţiativă.

Ele se deosebesc şi de alte organisme existente în dreptul primar sau derivat – precum Fondurile

(FEOGA, FSE şi FED174

) – care, de asemenea, nu aupersonalitate juridică şi a căror activitate selimitează la gestionarea fondurilor atribuite lor.

Aceste organe nu se pot grupa nici împreună cuBanca Centrală de Investiţii (art. 129 şi 130 TCE,4.B, 198D şi 198E TUE) care are ca finalitatedezvoltarea echilibrată a regiunilor statelormembre prin împrumuturi, dar nici cu Institutul

Monetar European (art. 117 şi 123 TCE) care areca misiune întărirea cooperării între băncilecentrale naţionale şi coordonarea politicilormonetare a statelor membre.

V.7.2. COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL

CES şi instituţiile comunitare

174 Fondul European de Organizare şi Garanţii Agricole(FEOGA) a fost creat prin Regulamentul 25/62 din 20 aprilie 1962;Fondul Social European (FSE), apare în capitolul II, Titlul VIII al TCE,art. 123-125; Fondul European de Dezvoltare (FED) apare prin Regulamentul 62/65 CEE din 25 martie 1965



Art. 193-198 TCE şi 165-170 TCEEA vorbescdespre existenţa unui organ comunitarconsultativ numit “Comitetul Economic şi Social”(CES). În baza art. 5 a Convenţiei referitoare launele instituţii comune ale ComunităţilorEuropene, semnat la Roma la 25 martie 1957,Comitetul, prevăzut la art. 193-198 TCE, esteacelaşi cu cel prevăzut la art. 165-170 TCEEAceea ce nu înseamnă că nu există o variaţie acompetenţelor sale în funcţie de Tratatele în

cadrul cărora acţionează.

CES este format din persoane aparţinânddiferitelor sectoare profesionale: industriaşi,agricultori, transportatori, muncitori, comercianţi,artizani etc. CES s-a dorit o replică a ComitetelorEconomico-Sociale existente în statele membre(cu excepţia Germaniei) în care, fundamental, se pun deacord patronii cu sindicatele.

CES are atribuţii exclusiv consultative, din douămotive principale:

- teama Germaniei, că acest Comitet s-ar fiputut transforma într-un instrument de lobbyal grupurilor de presiune în intenţia acestorade a influenţa Consiliul şi Comisia;

- teama PE, că respectivul Comitet ar putea“goli de conţinut” unele dintre propriileactivităţi.

CES nu este o instituţie comunitară, în sensul că



nu apare între instituţiile prevăzute ca atare decătre Tratatele Constitutive, iar membri săi nusunt numiţi de către reprezentanţii statelormembre.

Compoziţia şi structura CES

Art. 194 şi 166 ale TCE şi TCEEA stabilesc cămembri CES sunt aleşi, în unanimitate, de cătreConsiliu subliniindu-se, astfel, că CES nu are

caracter instituţional. În practică, statele membre îşi menţin influenţa în numirea membrilor CESdeoarece Consiliul votează o listă de propunerivenită de la statele membre. Tehnic vorbind,această listă trebuie să conţină un număr dublude propuneri, faţă de numărul atribuit fiecăruistat membru. De regulă, Consiliul aprobă prima jumătate a acestor liste, adică acea parte pe carestatele membre o doresc.

În acest moment, numărul membrilor CES este de 350.Membri CES sunt aleşi pentru 4 ani, Comisia încercând să introducă o modificare prin care săse stabilească ce se întâmplă în cazul în carestatele membre nu propun noi membri CES lasfârşitul celor patru ani de mandat. Nouaredactare a art. 194 şi 166 TCE şi TCEEA, făcutăcu ocazia adoptării TUE, nu cuprinde nimic înacest sens, fapt aspru criticat de către Comisie.

Dacă Tratatele nu vorbesc despre încetareamandatului membrilor CES, art. 48 şi 55 ale



Regulamentului Interior al CES175 stabilesc cauzeleacesteia ca putând fi: expirarea celor patru ani demandat, demisia, moartea, demiterea, forţamajoră, pierderea naţionalităţii în baza căreia s-afăcut numirea, absenţa repetată de la sesiunileplenare, condamnarea pentru o cauză penalăetc.176 Dat fiind faptul că este Consiliul cel cenumeşte membri CES, tot el este cel care îi poateschimba.

Consiliul a considerat că, este incompatibilăcalitatea de membru CES cu cea de membru alinstituţiilor comunitare sau a guvernelor statelormembre, deşi o asemenea prevedere nu apare înTratate.

Dacă un membru este înlocuit, cel care îlsubstituie o va face până la expirarea termenuluipentru care fusese ales predecesorul (la fel ca în

cazul Comisiei).

Faptul că art. 193 şi 165 ale TCE şi TCEEAvorbesc explicit despre compunerea CES dinreprezentanţi ai sectoarelor vieţii economice şisociale, nu înseamnă şi că membri CES reprezintărespectivele sectoare, ci doar că provin din

175 primul Regulament Intern al CES a fost publicat în JOCE/DOCE, L.

228/19.VIII.1974, actualul fiind adoptat de către CES la 2.VII.1994 şipublicat în JOCE/DOCE. L. 257/5.X.1995176 LOUIS, J.V., “Le Comité economique et social”, în MEGRET, J., Le

Droit de la Communauté Economique Européenne, Université deBruxelles, 1979



acestea. Membri CES trebuie să fie independenţi,neputând să primească instrucţiuni de la guverne,organisme profesionale, antreprenoriale sausindicate, indiferent de nivelul acestora.Apartenenţa lor la diferitele sectoare ale vieţiieconomico-sociale trebuie înţeleasă doar însensul că era necesară alegerea unor oameni cuo anume cunoaştere a acestor sectoare şi nu însensul că membri CES reprezintă acestesectoare.

În practică, această independenţă nufuncţionează în mod absolut, un membru al CEScare nu mai face parte din sindicatul sauorganizaţia impresarială care a recomandatnumirea sa, obişnuind să-şi dea demisia177.

La rigoare se poate spune că membri CES trebuiesă îndeplinească obligatoriu doar două condiţii:

- să fie cetăţeni ai unei ţări membre;- să provină dintr-o categorie socio-economică a

Comuni-tăţilor.

CES este organizat pe diferite secţiuni: patroni,salariaţi şi alţii (mici agricultori, liberiprofesionişti).

Celelalte criterii după care statele membrepropun listele de candidaţi la CES, în afara celor

177 LAVAL, C., Le Droit des affaires dans les pays de la CEE, Jupiter,Paris, 1984



două generale deja prezentate, rămân lalatitudinea fiecărui stat membru.

Competenţele CES

CES trebuie consultat, în prealabil, de cătreComisie şi Consiliu în toate cazurile prevăzute în TCE şi TCEEA, precum cele descrise la art. 43, 79,100 TCE sau 9, 31, 40 TCEEA. În aceste cazuri,Avizul CES nu este angajant ci consultativ,

concluziile sale putând fi ignorate de cătreConsiliu sau Comisie neputându-se, însă, ignoraobligativitatea acestora de a solicita Avizul CES.

Din 1974, CES emite Rapoarte şi Avize şi dinproprie iniţiativă, în legătură cu probleme socio-economice la care se referă Tratatele Constitutive(art. 20.4 din Regulamentul Interior). Sesiunileplenare ale CES, în care se aprobă asemenea

Rapoarte sau Avize, se convoacă de cătrepreşedintele CES din proprie iniţiativă şi nu lacererea Comisiei sau Consiliului, aşa cum se întâmplă când sunt convocate pentru aprobareaunor acte solicitate de către acestea.

CES trebuie să prezinte actele solicitate de cătreConsiliu sau Comisie, în termen de 10 zile. Dacănu au fost prezentate în termenul prevăzut,Consiliul sau Comisia pot adopta respectivul actfără avizul CES. TUE a modificat acest termen dela 10 la 45 de zile, prin noua redactare a art. 198şi 170 TCE şi TCEEA.



Organizarea internă a CES

Art. 196 şi 168 TCE şi TCEEA vorbesc despre“autonomia administrativă” a CES, acestadesemnându-şi Preşedintele şi membri conduceriicolective şi stabilindu-şi Regulamentul Interior.Convocarea se face de către Preşedinte CES şi nude către Consiliu sau Comisie, chiar atunci cândare la bază o solicitare a acestora. Mandatul

Preşedintelui şi a celorlalţi membri ai conduceriicolective este de doi ani. Art. 196 şi 168 ale TCEşi TCEEA, în noua redactare dată de TUE,demonstrează că Preşedintele poate convoca dinproprie iniţiativă membri CES şi nu numai lasolicitarea Consiliului sau a Comisiei.

Membri CES îşi desfăşoară activitatea în maimulte secţiuni: agricultură, transporturi, energie

atomică, probleme economice şi financiare,dezvoltare regională, afaceri externe etc. Fiecaremembru CES aparţine cel puţin uneia dintreaceste secţiuni şi nu poate face parte din maimult de trei, fiecare secţiune având între 30 şi 60de membri.

Secţiunile CES nu pot fi consultate direct de cătreConsiliu sau Comisie, acestea trebuind să seadreseze CES.

Se pot crea Subcomitete, care au aceeaşi compoziţieca Secţiunile fără a avea şi caracterul permanent



al acestora. Constituirea acestora se aprobă învederea analizării unor chestiuni punctuale,dizolvându-se odată cu elaborarea Avizelor sauRapoartelor solicitate.

Plenul CES este singurul care poate aprobahotărârile CES cât şi pe cele din Secţiuni sauSubcomitete, reuniunile sale având loc de 10 oripe an. Acordurile sunt valabile dacă se obţinemajoritatea voturilor emise, cu menţiunea că este

obligatorie prezenţa a jumătate plus unu din membriiCES.

V.7.3. COMITETUL REGIUNILOR

Art. G4 TUE a adăugat la TCE articolele 198A,198B şi 198C, în care apare Comitetul Regiunilor(CR), regularizând succint compoziţia şicompetenţele acestuia178.

Compoziţia, numărul de membri şi distribuţiaacestora între statele membre, forma de numirea membrilor CR, termenul pentru emitereaRapoartelor sau Avizelor, sunt exact aceleaşiprevăzute la art. 193-198 TCE pentru CES. Existăstabilite situaţiile în care Consiliul sau Comisiatrebuie să consulte atât CES cât şi CR, acesteafiind cele descrise în art. 130D.

Regulamentul Intern al CR a fost aprobat de către

178 CR apare la art. G4, 130B, 130D, 130E, 198A, 198B,198C, Protocolul 16 TUE Maastricht şi art. 263-265 TCE, TUEAmsterdam



Consiliu UE, la 25 mai 1994 şi a fost publicat în JOCE/DOCE, L. 132/27.V.1994.

Membri CR, chiar dacă provin din anumiteregiuni, nu le reprezintă pe acestea, ci interesulgeneral al UE, fiind, deci, independenţi. Aşa cummembri guvernelor centrale nu pot face parte dinCES, cei ai guvernelor regionale nu pot face partedin CR.

V.7.4. COMITETUL CECO/CECA

Acest organ consultativ similar CES, apare în art. 18 şi19 TCECA.

Avea între 62 şi 96 de membri, numiţi de cătreConsiliu şi propuşi de către organizaţiileantreprenoriale şi sindicale, ceea ce asiguraindependenţa acestora faţă de statele membre179.

La fel ca în cazul CES, lista propusă conţine dublulnumărului atribuit fiecărui stat, fiind apoidesemnaţi, de către Consiliu, jumătate dintreaceştia. Membri Comitetului CECO/CECA eraudesemnaţi pe doi ani alegându-se, dintre ei, unPreşedinte şi o conducere colectivă.

Art. 19 TCECA arată că “Înalta Autoritate este ceacare consultă Comitetul CECO/CECA”. Acelaşi

articol prevede şi posibilitatea Comitetului

179 MANGAS MARTIN, A., “Los organos auxiliares”, în Tratado de Derecho comunitario europeo (GARCIA DE ENTERRIA, GONZALESCAMPOS şi MUÑOZ MACHADO), Civitas, Madrid, 1986



CECO/CECA de a emite Rapoarte sau Observaţiidin proprie iniţiativă. Termenul minim pentruelaborarea Rapoartelor, când se fac la cerereaÎnaltei Autorităţi, este de zece zile.

Comitetul CECO/CECA îşi elabora RegulamentulInterior, acesta nefiind aprobat de către Consiliu.Regulamentul Interior stabilea existenţaComisiilor specializate. Rapoartele elaborate deaceste Comisii se aprobau în plenul Comitetului

CECO/CECA.V.7.5. AGENTIILE

Agenţiile comunitare sunt:

- EUROPOL, sau Poliţia Europeană avândcompetenţe în lupta împotriva drogurilor şi acrimei organizate; are sediul la Haga180;

- OFICIUL DE MĂRCI, cu sediul în Alicante(Spania);- AGENŢIA EUROPEANĂ PENTRU MEDIU, cu

sediul la Copenhaga şi având competenţe înstrângerea datelor necesare elaborăriinormelor europene specifice;

- AGENŢIA EUROPEANĂ PENTRU EVALUAREAMEDICAMENTELOR, cu sediul la Londra,evaluează şi analizează medicamentele care

se comercializează în UE;

180 Oficiul European de Poliţie a fost creat prin HotrâreaConsiliului, la 26 iulie 1995, publicat în JOCE/DOCE, C.316/22.XI. 1995



- OFICIUL DE INSPECŢIE VETERINARĂ ŞIFITOSANITARĂ, avându-şi sediul la Dublin,urmăreşte aplicarea uniformă a normelorfitosanitare şi veterinare comunitare însectorul alimentar şi agroalimentar;

- AGENŢIA PENTRU SĂNĂTATE ŞI SECURITATE AMUNCII, cu sediul la Bilbao (Spania), se ocupăde îmbunătăţirea condiţiilor igienico-sanitarela locul de muncă;

- OBSERVATORUL EUROPEAN AL DROGURILOR,

stabilit la Lisabona, reuneşte informaţiilenecesare în lupta împotriva drogurilor;- FUNDAŢIA EUROPEANĂ PENTRU FORMARE ÎN

EUROPA DE EST, cu sediul la Torino, se ocupăde formarea specialiştilor în problematicaEuropei de Est;

- CEDEFOP, cu sediul la Berlin/Salonic,promovează formarea profesională şicontinuă.

Date post:	08-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	stanciu-cosmina
View:	156 times
Download:	0 times

INSTITUTII

Documents