CUPRINS

INTRODUCERE 1

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA TURISTICĂ A REGIUNII OLTENIA

3

1.1. Resursele naturale și antropice ale zonei 3

1.2. Formele de turism specifice zonei 4

1.3. Evoluția indicatorilor turistici ai Regiunii Oltenia 7

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ 11

2.1. Ospitalitatea la nivelul Regiunii Oltenia 11

2.2. Componentele industriei ospitalităţii la nivelul Regiunii Oltenia

12

2.2.1. Cazarea turistică 12

2.2.2. Alimentaţia publică 16

2.2.3. Agrementul turistic 19

CONCLUZII 30

BIBLIOGRAFIE 32

1

INTRODUCERE

Ospitalitatea este tot atât de veche ca şi omenirea, ea a apărut probabil, odată cu

rădăcinile sociale ale coexistenţei comunităţilor umane.

Sensul originar al ospitalităţii exprimă un act de comportament social de „a primi, a

găzdui, a ospăta” un călător aflat în dificultate şi manifestările de ospitalitate se regăsesc în

varii forme în cultura milenară a tuturor popoarelor.

Intensificarea călătoriilor şi dezvoltarea circulaţiei turistice, la dimensiunile atinse în

prezent, asociate cu creşterea vertiginoasă a solicitărilor cotidiene pentru repaos şi hrană, au

transformat ospitalitatea tradiţională în ospitalitate comercială de anvergură, adăugând la

satisfacerea pe baze economice a nevoilor primare de găzduire şi de ospătare (de alimentaţie)

şi alte oferte de servicii pentru recreere, destindere, amuzament.

În ansamblul ei, sfera de cuprindere a industriei ospitalităţii nu se limitează numai la

ospitalitatea prestatorilor de servicii.

Cuvântului „ospitalitate” trezeşte în fiecare din noi gânduri şi sentimente diferite, în

funcţie de poziţia pe care o ocupăm faţă de această sferă de activităţi, de rolul pe care ni-l

asumăm, de receptor sau de furnizor de asemenea servicii.

Serviciile de cazare şi alimentaţie au un rol distinct, esenţial şi primordial în ansamblul

prestaţiei turistice, fiind prin natura şi conţinutul lor, serviciile de bază ale consumului

turiştilor la locul de petrecere a vacanţei.

Ţinând cont de amploarea acestor activităţi, de volumul investiţiilor atrase, de

dimensiunea forţei de muncă implicate, în mod uzual folosim conceptual de industria

ospitalităţii.

În primul capitol v-oi prezenta regiunea Olteniei, resursele naturale și antropice ale

acesteia și tipurile de turism întâlnite aici. Deasemenea v-oi realiza o analiză a indicatorilor

turistici ai regiunii, cum a evoluat această latură în ultimii trei ani, , 2009, 2010, 2011 și

câteva date actualizate din anul curent, 2012.

Cuprinsă în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, regiunea istorică Oltenia este

regiunea primului uscat continental, geologic al regiunilor carpatice, în care Neamul

Românesc şi-a păstrat şi etnicitatea, şi graiul cel mai curat, şi în fine, ea este şi regiunea în

care specificul românesc, în port, credinţă şi cultură, apare în cea mai curată şi caracteristică

formă, caracteristica sa dominantă fiind întâlnirea, Muntelui cu Dunărea, cele două axe care

au condiţionat, din vremi depărtate, istoria elementului autohton din Carpaţi.

Regiunea Oltenia este situată în partea de sud-vest a României, acoperind 29.212 km2,

adică 12,25% din suprafața României.

Ca și asezare limitele naturale sunt fluviul Dunărea la Sud, râul Olt la Est, Munții

Carpați la Nord și Vest, iar vecini sunt Bulgaria la Sud, Regiunea Sud Muntenia la Est,

Regiunea Centru la Nord, Regiunea Vest și Serbia la Vest.

Localizarea regiunii Oltenia este favorabilă în special pentru economie și pentru

turism: Carpații și Dunărea formează, în nordul și respectiv în sudul regiunii, granițele

naturale ale Olteniei.

Oltenia este o regiune frumoasă și bogată, un colț românesc de natură cu numeroase

atracții turistice, cuprinzând diverse tipuri de turism, foarte bine dezvoltate.

În situația turismului montan putem vorbi despre munții Carpați ce încadreaza

regiunea Oltenia în partea de nord și nord-vest, unde sunt traversați de fluviul Dunărea.

În Oltenia există 3 zone bogate în ape minerale: în Mehedinți (Bala, Schela Cladovei,

Gura Văii), în Gorj (Săcelu), în Vâlcea (Govora, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata).

Toate aceste localități se află în zona Carpaților de Sud, în apropierea unor zone turistice

interesante.

2

Zonele rurale, în cadrul turismului rural oferă o veritabilă ospitalitate bazată pe mediul

nepoluat, vinuri și gastronomie de bună calitate, și pe bine cunoscutele tradiții folclorice ale

Olteniei.

Regiunea însumează peste 60 mânăstiri și schituri ortodoxe, din toate perioadele

istorice ale regiunii, începând cu secolul 14, unele din acestea prezentând fresce exterioare de

o valoare deosebită și constituind veritabile locuri de pelerinaj care atrag un număr important

de turiști.

În cel de-al doilea voi încerca să vă conving cât de bogată este zona noastră, și anume

Oltenia în ospitalitate, mai concret printr-o descriere a zonei și prezentarea produselor și

serviciilor ce ni le oferă.

Cazarea turistică alături de serviciile de alimentaţie sunt elementele componente ale

industriei hoteliere, industrie care are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor

desfăşurate în unităţile de cazare, generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului.

Legătura de sânge, istoria comună și apropierea geografică ce au făcut ca românii din

Muntenia și Oltenia să formeze vreme de secole un singur regat, au determinat asemănările

existente între obiceiurile culinare ale locuitorilor acestor două mari regiuni. Cu toate că

există similitudini evidente între cele două bucătării, în Oltenia s-au păstrat și multe obiceiuri,

produse si chiar tehnologii specifice acestei regiuni, cum este spre exemplu tehnica pregătirii

bucatelor "la test" în oale de pământ sau pregătirea saramurii de pui, care aici este o supă cu

carne de pui prăjită la grătar.

Preparate specifice bucătăriei oltenești sunt ciulama de pui cu mămăliguță, roșiile

umplute cu carne sau numai cu orez, tochitură oltenească, mălai la test, jumări de porc,

mâncare de praz, cârnaciori oltenești, gutui cu piept de pui, mititei, sarmale, purcel la tava,

pomana porcului, saramură de pește. Masa este precedată de un pahar de țuică (udde, prune,

corcodușe etc.) iar bucățele sunt însoțite de vinuri specifice.

Vinurile produse în regiunea Oltenia se bucură, prin calitatea lor, de o bună reputație.

Aici turiștii au posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, a urmări

îmbutelierea vinului și, desigur, a degusta produsul finit.

Provincia din sudul Carpaţilor Meridionali, Oltenia, deţine o suprafaţă viticolă de

aproape 55000 hectare. Viile sunt aici situate mai ales în zona colinară, pe ultimele ramificaţii

ale munţilor, spre câmpie, unde s-au constituit mari şi importante podgorii, dar se întâlnesc şi

pe nisipurile din sudul Olteniei, precum şi în câteva areale din apropierea Dunării.

Potențialul turistic al Olteniei este bogat, relieful și resursele naturale constituind

premise favorabile practicării diferitelor forme de turism: balneoclimateric, rural, „aventura

montană” (alpinism, speologie).

Desi județul Valcea ocupă locul 3 pe țară din punctul de vedere al capacității de cazare

funcționale și locul 2 pe țară din punctul de vedere al numărului de înnoptări, iar județele din

nordul Olteniei dispun de un mediu natural încă neatins format din munți, dealuri și zone

rurale – sectorul turistic înregistrează o discrepanță între potențialul său și nivelul de

exploatare.

Regiunea se află pe locul 2 în România, dupa Moldova, din punctul de vedere al

numărului de mănăstiri și lacașe de cult, într-un cuvânt iubesc Regiunea Oltenia.

3

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA TURISTICĂ A REGIUNII OLTENIA

1.1. Resursele naturale și antropice ale zonei

Regiunea Oltenia este situată în partea de sud-vest a României, acoperind 29.212 km2,

adică 12,25% din suprafața României.

Din punct de vedere administrativ, regiunea Oltenia include 5 județe (Dolj, Gorj,

Mehedinți, Olt, Vâlcea), cu localitățile structurate conform Tabelului 1.1.:

Tabel 1.1. Date cu privire la orașele Regiunii Oltenia

Județe Suprafața (ha) Număr

orașe Municipii

Număr

comune

Număr

sate

Dolj 741.401 4 3 104 378

Gorj 560.174 7 2 61 411

Mehedinți 493.289 3 2 61 344

Olt 549.828 6 2 104 377

Vâlcea 576.477 9 2 78 560

Total Oltenia 2.921.169 29 11 408 2070

Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Ca și asezare limitele naturale sunt fluviul Dunărea la Sud, râul Olt la Est, Munții

Carpați la Nord și Vest, iar vecini sunt Bulgaria la Sud, Regiunea Sud Muntenia la Est,

Regiunea Centru la Nord, Regiunea Vest și Serbia la Vest.

Localizarea regiunii Oltenia este favorabilă în special pentru economie și pentru

turism: Carpații și Dunărea formează, în nordul și respectiv în sudul regiunii, granițele

naturale ale Olteniei. Dunărea reprezintă o resursă regională importantă și urmărește granița

cu Bulgaria și cu Serbia pe o distanță de 417 km.

Relieful regiunii Sud Vest Oltenia are o distribuţie relativ echilibrată, cuprinzând

munţi, câmpii, dealuri şi podişuri.

În zona de nord a Olteniei, relieful este muntos şi deluros (Carpaţii şi zona sub-

carpatică), predominând pădurile şi păşunile alpine. Zona de câmpie este una din cele mai

fertile din Europa Centrală.

Solul regiunii Oltenia este bogat în cărbune, materiale de construcții (marmură, granit

și alte roci ornamentale), minerale feroase și neferoase.

Principale subsectoare industriale preponderente în regiune sunt: industria extractivă,

industria prelucrătoare și industria de energie electrică și termică, gaze și apă.

Regiunea Oltenia prezintă o bună specializare în industria alimentară (Dolj), textilă

(Dolj și Vâlcea), metalurgică (Olt), fabricarea celulozei, hârtiei și cartonului (Mehedinți),

fabricarea substanțelor și produselor chimice (Mehedinți și Vâlcea), automobilistică (Dolj),

construcții navale (Mehedinți).

Sectorul energetic din regiunea Oltenia reprezintă o infrastructura strategică de bază a

economiei regionale și naționale, fundamentală pentru dezvoltarea acesteia.

Avand în vedere rolul capital deținut de regiunea Oltenia în acest sector, creșterea

competitivității sectorului energetic trebuie să reprezinte un obiectiv important al economiei

regionale. Este cel mai mare producător de energie din România cu resurse energetice

refolosite.

Rețeaua hidrologică, alături de configurația reliefului, confera regiunii rolul energetic

principal în România, prin exploatarea potențialului apelor curgătoare care traversează

regiunea: fluviul Dunărea, râurile Jiu și Olt.

4

Pe teritoriul Olteniei se află complexele hidroenergetice Porțile de Fier (printre cele

mai mari din Europa) – județul Mehedinți și Lotru-Olt – în județul Vâlcea (printre cele mai

mari din România).

Mai mult, aproape de zonele miniere Motru – Valea Jiului, funcționează doua din cele

mai mari centrale termoelectrice din România: Rovinari și Turceni.

Regiunea dispune de importante resurse minerale în principal cărbune și petrol (

județul Gorj), precum și de izvoare minerale cu proprietăți deosebite (județul Vâlcea).

Zonele muntoase și subcarpații Olteniei dispun de resurse forestiere, precum și de

facilități de exploatare și transport competitive.

Regiunea are o suprafaţă agricolă totală de peste 1,8 milioane hectare, reprezentând

12,3% din terenul agricol din România şi, de asemenea, beneficiază de importante resurse

hidroenergetice (Dunărea, Oltul, Jiul) şi termoelectrice (bazinul carbonifer Jiu-Motru),

Oltenia fiind cel mai important producător de energie – aproximativ 75% din totalul pe ţară,

așa cum am mai menționat.

Agricultura reprezintă o resursă importantă pentru Regiunea Oltenia, cu peste 1 mil ha

utilizate pentru cultura cerealelor (în special porumb şi grâu), a plantelor oleaginoase (mai

ales floarea-soarelui), legume (soia, mazăre, fasole, roşii, varză, ceapă) şi fructe (mere, pepeni

verzi, pepeni galbeni, struguri), cartofi, sfeclă de zahăr, producţia vinului de bună calitate.

Există o perspectivă asupra agriculturii ecologice datorită utilizării reduse, în ultima

decadă, a fertilizatorilor chimici şi mai ales de cererea tot mai mare pentru astfel de produse.

Fauna este determinată de prezenţa multor specii termofile: broasca ţestoasă de uscat,

vipera cu corn, scorpionul carpatic, rădaşca, guşterul vărgat. Fauna forestieră este bogată şi

variată în specii: mistreţ, caprior, urs, jder, râs, vulpe, veveriţă, pisică sălbatică, ciocănitoare. În zona alpină se întâlnesc păsări și animale rare: vulturul pleșuv brun, cinteza alpină,

capra neagră, alaturi de vipera comună și sopârla de munte. Fondul cinegetic este bogat

reprezentat de specii cum ar fi: cerbul, râsul, căprioara, jderul, ursul, pisica sălbatică,

mistrețul, ierunca, cocoșul de munte s.a., iar fauna piscicolă este reprezentată de scobar,

păstrăv și boistean. Suprafaţa acoperită cu păduri în regiunea Oltenia reprezintă 12,4% din totalul

suprafeţelor împădurite în România (6334 mii ha). În ultimii 30 de ani, proporţia suprafeţelor

împădurite din județul Dolj s-a redus aproape la jumătate.

Specialiştii apreciază că în mai puţin de 50 de ani situaţia poate deveni dramatică,

implicând pierderi însemnate în agricultura şi zootehnia judeţului.

Peste 100.000 de hectare de teren din sudul Doljului, în trecut cultivabile, au devenit

aride din cauza defrişărilor masive de pădure..

Prezenţa unor soluri nisipoase care nu reţin apa imprimă părţii sudice a Doljului

caracterul de zona semiaridă, cu accente de aridizare (adâncirea nivelului freatic) şi chiar de

deşertificare, arată specialiştii. Din acest motiv zona a fost supranumită „Sahara Olteniei”.

Regiunea Oltenia dispune de o rețea de căi ferate de 990 km, reprezentând 9% din

totalul național. Liniile electrificate au o lungime de 505 km, reprezentând 51% în lungimea

căilor ferate ce străbat regiunea (față de 35,9% cât este media națională) iar liniile ferate duble

reprezintă 241 km (24,35% din totalul regiunii, comparativ cu 26,8% media națională).

Cu toate acestea, densitatea căilor ferate în regiune este cea mai mică din țară – 34

km/1000 km.

Regiunea are o infrastructură de transport relativ bine dezvoltată, teritoriul regiunii

fiind traversat de trei drumuri europene: E70, E79 si E81 și două din cele trei axe prioritare

ale Rețelei de transport Trans-European –TEN-T (formate din coridoarele Pan-europene) care

intersectează România, și anume:

axa prioritară de transport 7 (format din coridorul IV - Berlin/ Nurenberg-

Praga-Budapesta–Constanța–Istanbul–Salonic);

axa prioritară de transport 18 – Dunărea (format din coridorul VII).

5

Regiunea Sud-Vest dispune de o rețea rutieră de 10.480 km (13,2% din totalul

național), din care 2043 km sunt drumuri naționale (13% din total drumuri naționale) și 8.437

km drumuri județene și comunale (12,82% din totalul național). În regiunea Sud Vest Oltenia există un singur aeroport situat în Craiova.

1.2. Formele de turism specifice zonei

Oltenia este o regiune frumoasă și bogată, un colț românesc de natură cu numeroase

atracții turistice, cuprinzând diverse tipuri de turism, foarte bine dezvoltate.

În situația turismului montan putem vorbi despre munții Carpați ce încadreaza

regiunea Oltenia în partea de nord și nord-vest, unde sunt traversați de fluviul Dunărea.

Cele mai frumoase zone montane din Oltenia sunt localizate în județele Gorj, Vâlcea

și Mehedinți.

Zona montana Gorj cuprinde trei lanțuri muntoase principale:

Lanțul Munților Parângu cu cel mai înalt vârf din Oltenia- Parângu Mare (2519

m.); acest lant totalizează 14 vârfuri cu înălțimi peste 2000 metri și o minunată salbă

de lacuri glaciare;

Munții Godeanu cu cel mai înalt vârf - Vârful Gugu (2291 m.);

Lanțul Munților Vâlcan cu cel mai înalt vârf Oslea (1946 m.).

În judetul Gorj exista mai mult de 25 rute turistice alpine pedestre, inclusiv două rute

europene de lung parcurs pedestru (E3 și E7), trei zone pe care se practică alpinismul și

escalada (Cheile Sohodolului - Runcu, Cheile Galbenului - Baia de Fier și Cheile Oltetului -

Polovragi), cinci zone speologice ce reprezintă cel mai mare potențial speologic din România

având peste 2.000 de peșteri, o stațiune de schi (Rânca) precum și zone pentru vânătoare și

pescuit, toate reprezentând atracții pentru un mare număr de turiști în fiecare an.

În judetul Vâlcea munții ating altitudini de peste 2400 m. Principalele lanțuri

muntoase sunt Munții Căpățânii, Munții Lotrului, Munții Făgăraș.

Se remarcă stațiunile balneo-climaterice de pe Valea Oltului – Călimănești, Căciulata,

Băile Olanești, Voineasa - pe râul Lotru și zona Buila –Vânturarița, ce vor fi prezentate mia

îndetaliat în partea a doua a lucrării.

Valea Lotru este una dintre cele mai puțin poluate zone din țară (declarată ca zona cu

poluare de nivel 0). Parcul național Cozia - cu o suprafață de 17000 ha este unul dintre cele

mai frumoase din țară.

În Mehedinți principalele lanțuri muntoase sunt Munții Cerna și Munții Mehedinți,

atingând altitudini de peste 1500 m. Această zona cuprinde parcul national Domogled -Valea

Cerna ce se întinde pe o suprafata de 60.000 hectare, între județele Mehedinți, Gorj și Caraș

Severin și parcul natural Portile de Fier, cu o suprafață totală de 115.000 hectare, în județele

Mehedinți și Caraș Severin.

Turismul pentru vânatoare și pescuit reprezintă o posibilitate de valorificare a

resurselor regiunii. Vânătoarea se poate practica în pădurile Olteniei cu aprobare din partea

Direcției Silvice din județul respectiv, în perioadele permise prin lege și în pădurile ce nu fac

parte din zonele protejate prin lege.

O atracție turistică deosebită o reprezintă lumea peșterilor subterane, unele deschise

turismului, iar altele având statut de rezervații naturale.

Peștera Topolnița, din județul Mehedinți, având o lungime de 10.700 metri și galerii

întinse pe patru etaje, este una dintre cele mai faimoase peșteri din Oltenia. Peștera Izverna,

localizată de asemenea în județul Mehedinți, este una dintre cele mai renumite peșteri din

Europa pentru practicarea speologiei subacvatice și a fost filmată de Jacques Yves Cousteau

în secțiunea 'Explorări ale secolului XX' din filmul Muzeului Smithsonian din Washington.

6

Peștera Muierilor din Baia de Fier - Gorj , datorită frumuseții sale a fost prima peșteră

electrificată din România și împreuna cu peștera Polovragi, sunt singurele peșteri amenajate și

introduse în marele circuit turistic.

Peștera Liliecilor este renumită pentru numărul mare de specii și exemplare de lilieci

și chiar daca unele dintre ele au dispărut în ultimii ani , încă mai deține peste 30 de specii.

Dacă ne raportăm la turismul balnear, putem spune că România deține o treime din

rezervele de ape minerale din Europa.

În Oltenia există 3 zone bogate în ape minerale: în Mehedinți (Bala, Schela Cladovei,

Gura Văii), în Gorj (Săcelu), în Vâlcea (Govora, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata).

Toate aceste localități se află în zona Carpaților de Sud, în apropierea unor zone turistice

interesante.

Dunărea reprezintă frontiera naturală a regiunii cu Serbia și Bulgaria, pe o lungime de

peste 600 km. Pentru toate cele trei județe de la Dunăre, Olt, Dolj și Mehedinți, vecinătatea

acestui fluviu poate constitui un potențial turistic, prea puțin exploatat în prezent.

Fluviul Dunărea și râul Olt reprezintă o sursă importantă de pescuit, iar întreaga

regiune este considerată un adevărat paradis pentru vânatoare.

În județul Dolj se găsește cel de al doilea mare lac natural din România, lacul Bistreț,

cu o suprafata de 1867 hectare. Pescuitul se poate practica în perioadele reglementate prin

lege, atât pe râurile regiunii, cât și în lacurile naturale (Bistreț, Zaton) și în cele artificiale,

situate pe cursurile Dunării, Oltului, Lotrului.

Zonele rurale, în cadrul turismului rural oferă o veritabilă ospitalitate bazată pe

mediul nepoluat, vinuri și gastronomie de bună calitate, și pe bine cunoscutele tradiții

folclorice ale Olteniei.

Oltenia cuprinde peste 201.000 hectare de zone protejate. Cele mai importante

parcuri naționale sunt Domogled - Valea Cerna (60.000 hectare în județele Mehedinți și

Gorj), parcul natural Cozia situat în județul Vâlcea, cu o suprafață de 17.000 hectare, și parcul

natural Porțile de Fier în județul Mehedinți (115.000 hectare).

În regiune se găsesc păduri de salcâm la Vînju Mare, păduri de tei la Biltoanele și

Strehaia, lacurile temporare Zatonul Mare și Zatonul Mic, pădurile de liliac de la Ponoare, un

spectacol impresionant de flori, pe o suprafata de peste 20 hectare.

Un monument natural unic în Europa este Podul lui Dumnezeu de la Ponoare, regiune

carstică aflată la sud de Baia de Aramă în județul Mehedinti, pod natural format deasupra

unei imense grote, "Podul" măsoară 61 metri lungime și 13 metri înălțime.

Oltenia este deasemenea un ținut al mânăstirilor, bisericilor și schiturilor, fiind a doua

regiune după Moldova ca număr și importanță a acestor așezăminte religioase, turismul

istoric, religios și cultural fiind foarte dezvoltat. O parte din mânăstirile cele mai frumoase

ale zonei le voi prezenta în partea a doua a lucrării.

Regiunea însumează peste 60 mânăstiri și schituri ortodoxe, din toate perioadele

istorice ale regiunii, începând cu secolul 14, unele din acestea prezentând fresce exterioare de

o valoare deosebită și constituind veritabile locuri de pelerinaj care atrag un număr important

de turiști.

Bisericile de lemn reprezintă o alta interesantă moștenire din timpurile medievale.

Mânăstirile de pe Valea Oltului: Cozia, Stănișoara, Bistrița, Frăsinei, Hurezi,

Surpatele, Govora, Turnu, Cheia, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Arnota - în județul Vâlcea,

Tismana, Lainici, Polovragi, Strâmba și Crasna - în Gorj, situate în zone pitorești, constituie

adevărate izvoare de spiritualitate și de renaștere sufletească.

În orasul Târgu Jiu există Muzeul în aer liber cuprinzând sculpturile lui Constantin

Brâncuși, dedicat eroilor români din Primul Război Mondial.

Complexul deschis cuprinde 'Poarta Sărutului', 'Aleea Scaunelor', 'Masa Tăcerii',

'Coloana Infinitului'.

Alte sapte sculpturi autentice ale lui Constantin Brâncuși se găsesc expuse la

Muzeul de Artă Modernă din Craiova.

7

1.3. Evoluția indicatorilor turistici ai Regiunii Oltenia

Tabel 1.2. Indicatori turistici ai Regiunii Oltenia înregistrați la nivelul anului 2009

Județul

Capacitatea de cazare

Sosiri (mii) Înnoptări

(mii)

Indici de

utilizare netă

a capacității în funcțiune

(%)

Existența (locuri)

În funcțiune(mii locuri-zile)

Dolj 1400 510,6 33,5 71,7 14,0

Gorj 1967 574,3 59,1 116,0 20,0

Mehedinţi 1537 508,5 54,1 141,0 27,7

Olt 568 192,5 13,9 26,3 13,7

Vâlcea 10877 2446,6 205,5 1086,6 44,4

Total Regiunea

Oltenia 16349 4232,5 366,1 1441,6 34,1

Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.3. Indicatori turistici ai Regiunii Oltenia înregistrați la nivelul anului 2010

Județul

Capacitatea de cazare

Sosiri (mii) Înnoptări

(mii)

Indici de

utilizare netă

a capacității în funcțiune

(%)

Existența (locuri)

În funcțiune(mii locuri-zile)

Dolj 1646 592,2 28,7 65,7 11,1

Gorj 1980 575,5 59,3 117,1 20,6

Mehedinţi 1524 508,3 54,9 135,9 26,7

Olt 547 193,3 14,2 22,4 11,6

Vâlcea 10913 2456,6 206,4 1091,5 45,3

Total Regiunea

Oltenia 16410 4227,9 337,5 1290,6 30,5

Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Figura 1.1. Capacitatea de cazare 2009 Figura1.2. Capacitatea de cazare 2010

Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS

La nivel regional, putem sesiza că, capacitatea de cazare existentă înregistrează

creșteri la nivelul anului 2010, comparativ cu anul 2009, de la 16349 locuri la 16410 locuri, și

1400 1967

1537

568

10877

Capacitatea de cazare existentă 2009

(locuri)

Dolj Gorj Mehedinţi

Olt Vâlcea

16461980

1524

54710913

Capacitatea de cazare existentă 2010

(locuri)

Dolj Gorj Mehedinţi

Olt Vâlcea

8

cea în funcțiune înregistrează o scădere de la 4232,5 mii-locuri pe zile la 4227,9 mii-locuri pe

zile. Județetel Vâlcea, Gorj și Dolj înregistrează creșteri la nivelul acestui indicator,

comparativ cu județele Olt și Mehedinți unde se înregistrează o ușoară scădere la nivelul

anului 2010.

Din punct de vedere al preferințelor spațiilor de cazare alese, în Regiunea Oltenia,

63% dintre clienți au preferat hotelurile, în timp ce spații de cazare de tipul vilelor turistice,

pensiuni turistice sau pensiunile agroturistice sunt preferate în proporții cuprinse între 5% si

8%, la nivelul anului 2010.

Figura 1.3. Sosirile în Regiunea Oltenia

Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS

Figura 1.4. Înnoptările în Regiunea Oltenia

Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS

Nivelul sosirilor înregistrează scăderi la nivel regional, de 22,6 mii, de la un an la

altul, deasemenea și la nivelul județului Dolj se înregistrează diminuări, restul județelor

înregistrând creșteri la nivelul anului 2010, iar nivelul înnoptărilor la nivel regional

înregistrează tot o scădere considerabilă, diminuare prezentă în trei dintre județele analizate,

Dolj, Mehedinți și Olt ( Vezi Figura 1.3 și Figura 1.4.).

Înnoptările din regiunea Sud-vest Oltenia sunt repartizate pe județe conform capacității

de cazare și a punctelor de interes turistic.

Din punct de vedere al spațiilor preferate pentru cazare în 2009, cea mai mare pondere

este reprezentată de înnoptările în hoteluri, 1.152.039 înnoptări reprezentând 80% dintre

înnoptările regiunii.

Sosiri 2009

Sosiri 20100,0

100,0

200,0

300,0

DoljGorj

MehedinţiOlt

Vâlcea

33,5 59,154,1

13,9

205,528,7 59,3 54,9

14,2

206,4

Sosiri 2009 Sosiri 2010

Înnoptări (mii) 2009

Înnoptări (mii) 20100,0

500,0

1000,0

1500,0

DoljGorj

Mehedinţi OltVâlcea

Total Oltenia

71,7 116,0 141,026,3

1086,6

1441,6

65,7 117,1 135,9

22,4

1091,5

1290,6

Înnoptări (mii) 2009 Înnoptări (mii) 2010

8

Tabel 1.4. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în Regiunea

Oltenia, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri

de primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri 11963 11188 14075 18473 43180 29690 32534 39260 30059 27554 25102 19505

Moteluri 1715 1837 2394 1620 1498 2323 2849 3850 2202 1718 1969 1809

Vile turistice 410 347 177 675 2136 1228 2714 3361 1584 1225 803 548

Cabane turistice 256 247 48 140 210 114 296 533 526 227 144 358

Pensiuni turistice 1604 1640 1492 1368 1814 2030 3057 5967 3113 2671 2390 2182

Pensiuni

agroturistice 510 431 493 651 1276 1825 2822 3272 2387 1690 1569 1312

Total Oltenia 18115 16944 20169 24239 51566 40791 49927 60434 42393 37190 33741 27835 Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.5. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică, în

regiunea oltenia, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire turistică

ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri 26557 28211 42469 68983 113347 128681 158498 165555 130102 135696 124159 69033

Moteluri 2825 3127 4011 2820 3100 4113 4765 6156 3394 3336 1731 3332

Vile turistice 751 581 364 1621 5029 5980 11145 13149 8080 8835 5358 2514

Cabane turistice 576 371 54 150 270 162 534 943 820 319 187 783

Pensiuni turistice 3143 3482 3226 2897 4061 4617 6361 8387 6129 6546 4694 4725

Pensiuni

agroturistice 1755 1368 1423 1387 2461 3863 5746 7783 4934 3693 2843 2611

Total Oltenia 39032 41011 54441 80810 131295 154932 204279 218735 158084 162006 144554 87504 Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

9

Figura 1.5. Sosirile Regiunea Oltenia 2011

Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS

Figura 1.6. Înnoptările Regiunea Oltenia 2011

Sursa: Figură realizat pe baza datelor INS

La nivelul Regiunii Oltenia, capacitatea de cazare turistică în funcţiune a

structurilor de primire turistică în anul 2011 a fost de 4702991 locuri-zile.

Dintre judeţele componente ale regiunii, cea mai mare pondere a capacităţii de cazare

turistică în funcţiune o deţine judeţul Vâlcea cu 55,8 % (2626463 locuri-zile), urmat de

judeţul Dolj cu 15,2% (714577 locuri-zile), judeţul Gorj cu 13,8% (648227 locuri-zile),

judeţul Mehedinţi cu 10,5% (494507 locuri-zile) şi judeţul Olt cu 4,7% (219217 locuri-zile). 1

În anul 2011, în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică existente

în Regiunea Oltenia, s-au înregistrat un număr de 423344 sosiri ale turiştilor, rezultate

obținut prin însumarea datelor de la nivelul tuturor lunilor.

Pe tipuri de structuri de primire turistică, din numărul total al sosirilor, 71,5% au fost

în hoteluri(302690), 6,5% în pensiuni turistice (27517), 6,1% în moteluri( 25823), 4,3% în

vile şi cabane turistice, 4,3% în pensiuni agroturistice.

Judeţul cu cele mai multe sosiri ale turiştilor în structurile de cazare este judeţul

Vâlcea, cu 223947 sosiri (52,9% din nivelul regional), fiind urmat de Gorj cu 62972 sosiri

1 Calcule realizate pe baza Anexei 1, de la sfârșitul lucrării

0

10000

20000

30000

40000

50000

Hoteluri Moteluri Vile turistice Cabane turistice Pensiuni turistice Pensiuni agroturistice

0

50000

100000

150000

200000

Hoteluri Moteluri Vile turistice Cabane turistice Pensiuni turistice Pensiuni agroturistice

10

(14,9% din nivelul regional), Dolj cu 58097 sosiri (13,7% din nivelul regional), Mehedinţi cu

54628 sosiri (12,9% din nivelul regional) şi Olt cu 23700 sosiri (5,6% din nivelul).

În anul 2011, la nivelul regiunii s-au înregistrat 1476683 (obținut prin însumarea

datelor realizate la nivelul celor 12 luni) înnoptări ale turiştilor în structurile de primire

turistică cu funcţiuni de cazare turistică, acestea fiind în proporţie de 80,7% în hoteluri, 4,7%

în vile şi cabane turistice, 3,9% în pensiuni turistice, 2,9% în moteluri, 2,7% în pensiuni

agroturistice, restul până la valoarea de 100% în alte forme de primire.

La nivelul judeţelor din Regiunea Oltenia, în anul 2011, cele mai multe înnoptări ale

turiştilor sosiţi în structurile de primire turistică au fost în judeţul Vâlcea (70,7%), celelalte

judeţe având ponderi cuprinse între 9,3% din nivelul regional în judeţul Mehedinţi şi 3,3% în

judeţul Olt.

În urma analizei realizate putem sesiza că sosirilor din anul 2011, comparativ cu anul

2010, înregistrează creşteri la nivel regional (+26,3%) şi al judeţelor Dolj (+102,2%), Olt

(+67,3%), Vâlcea (+22,4%), Gorj (+15,8%) şi scăderi la nivelul judeţului Mehedinţi (-0,6%).

În ceea ce priveşte evoluţia înnoptărilor din anul 2011, la nivelul Regiunii Oltenia,

acestea au crescut cu 14,9% faţă de anul 2010 (+12,2% la nivel naţional). Dintre judeţele

componente, Oltul înregistrează creşterea cea mai importantă (+120,3%), în timp ce, în

judeţul Mehedinţi, numărul înnoptărilor a înregistrat o creştere mai puţin semnificativă

(+0,5%).

În anul 2011, indicele de utilizare netă a locurilor de cazare turistică din Regiunea

Oltenia a fost de 31,4%.

În profil teritorial, judeţul care a avut un indice de utilizare netă a locurilor de cazare

superior celui regional a fost Vâlcea (39,7%), iar valori inferioare s-au înregistrat în judeţele

Mehedinţi(27,6%), Olt (22,6%), Gorj (20,3%) şi Dolj (16,2%).

În luna ianuarie a anului curent în structurile de primire turistică cu funcţiuni de

cazare turistică existente în regiune, s-a înregistrat un număr de 20968 sosiri ale turiştilor,

reprezentând 5,2% din nivelul naţional.

Pe tipuri de structuri de primire turistică, din numărul total al sosirilor, 69,1% au fost

în hoteluri, 10,0% în pensiuni turistice, 6,4% în moteluri, 4,2% în pensiuni agroturistice, 3,3%

în vile şi cabane turistice, iar alte structuri de primire turistică deţineau împreună 7,0% din

totalul sosirilor.

Judeţul cu cele mai multe sosiri ale turiştilor în structurile de cazare este Vâlcea, cu

7786 sosiri (37,1% din nivelul regional şi 1,8% din nivelul naţional), acesta fiind urmat de

Dolj, cu 5066 sosiri (24,2% din nivelul regional şi 1,2% din nivelul naţional), Gorj, cu 4040

sosiri (19,3% din nivelul regional şi 0,9% din nivelul naţional), Mehedinţi, cu 2314 sosiri

(11,0% din nivelul regional şi 0,5% din nivelul naţional) şi Olt, cu 1762 sosiri (8,4% din

nivelul regional şi 0,4% din nivelul naţional).

În luna ianuarie 2012, la nivelul regiunii, s-au înregistrat 52871 înnoptări ale

turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică (6,5% din nivelul

naţional), acestea fiind în proporţie de 76,4% în hoteluri, 7,4% în pensiuni turistice, 4,7% în

moteluri, 3,3% în vile şi cabane turistice, 3,0% în pensiuni agroturistice, iar alte structuri de

primire turistică au deţinut 5,2% din totalul înnoptărilor.

La nivelul judeţelor componente ale Regiunii Oltenia, în luna ianuarie 2012, cele mai

multe înnoptări făcute de turiştii sosiţi au fost în judeţul Vâlcea (48,2%), acesta fiind urmat de

Gorj (18,0%), Dolj (17,4%), Olt (10,1%) şi Mehedinţi (6,3%).

11

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ 2.1. Ospitalitatea la nivelul Regiunii Oltenia

Indiferent de cultura la care apelăm pentru a desluşi sensul cuvântului „ospitalitate”

această noţiune trezeşte în fiecare din noi gânduri şi sentimente diferite, în funcţie de poziţia

pe care o ocupăm faţă de această sferă de activităţi, de rolul pe care ni-l asumăm, de receptor

sau de furnizor de asemenea servicii.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte ospitalitatea ca fiind „primirea,

găzduirea bună oferită cuiva”.

În „Le Petit Larousse” găsim definită ospitalitatea ca reprezentând „acţiunea de

primire şi găzduire în spaţii proprii, cu bunăvoinţă şi cordialitate, a unor persoane”, iar

„Oxford Dictionary of Current English” califică ospitalitatea ca fiind „primirea şi găzduirea

clienţilor, vizitatorilor şi străinilor, cu cordialitate şi bună reputaţie”.

Receptorii ospitalităţii percep această sferă de servicii sub forma primirilor prietenoase

însoţite de mâncare şi băutură bună şi de o atmosferă familială. Pe de altă parte, cei care oferă

aceste servicii au uneori impresia că, în ciuda eforturilor lor, clienţii pot fi uneori mofturoşi şi

nerecunoscători.

Indiferent de poziţia pe care o ocupă, de receptori sau furnizori de ospitalitate, este cert

că această sferă de activităţi a influenţat vieţile tuturor oamenilor, dezvoltându-se de-a lungul

timpului de la o activitate domestică la una comercială.

Industria ospitalităţii, pentru majoritatea oamenilor, este formată numai din hoteluri şi

restaurante. Pornind însă de la sensul original al noţiunii de ospitalitate, industria ospitalităţii

poate fi definită, în sens larg, ca o serie de activităţi comerciale care asigură cazarea şi/sau

servicii de alimentaţie persoanelor care sunt departe de casă, indiferent dacă pentru perioade

mai lungi sau mai scurte de timp.2 Altfel spus, din industria ospitalităţii fac parte nu numai

mari hoteluri şi restaurante, ci şi o gamă largă de activităţi comerciale cum ar fi: casele de

oaspeţi, snack-barurile şi unităţile fast-food.

Esenţa ospitalităţii o reprezintă asigurarea alimentaţiei, agrementului şi găzduirii

pentru aceia care sunt departe de casă.

Ospitalitatea profesională poate fi definită, aşadar, ca fiind „procesul de asigurare a

confortului şi securităţii psihologice şi fiziologice a clientului, în timpul de consumare a

produselor solicitate, în incinta unităţii prestatoare.”3

Din punct de vedere al poziţionării sale în sfera activităţilor economice, industria

ospitalităţii face parte dintr-un grup mai larg de activităţi economice, numit turism. Turismul

se referă la un grup de industrii ce asigură serviciile esenţiale necesare publicului călător.

Printre aceste servicii pot fi enumerate:

transport (închirieri de maşini, agenţii de voiaj etc.);

magazine specializate (magazine de cadouri, magazine de suveniruri, magazine

ce vând produse cu caracter local etc.);

alimentaţie (restaurante, baruri, unităţi fast-food etc.);

cazare (hoteluri, case de oaspeţi, găzduirea conferinţelor şi expoziţiilor etc.);

activităţi de timp liber (evenimente sportive şi festivaluri).

Având un impact major asupra dezvoltării economice, turismul este privit ca o

prioritate de către guvernele celor mai multe ţări. Parte componentă a turismului, industria

ospitalităţii se dezvoltă rapid, îndeosebi în acele zone unde turismul s-a dezvoltat recent.

Creşterea rapidă a acestei industrii poate fi atribuită următorilor factori4:

2 Sue Baker, Pam Bradley, Jeremy Huyton – Principiile operaţiunilor de la recepţia hotelului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 2 3 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismului, Ed. Expert, Bucureşti, 2001, pag. 342 4 Sue Baker, Pam Bradley, Jeremy Huyton, op.cit., pag. 7

12

extinderea internaţionalizării afacerilor, fapt ce a condus la sporirea călătoriilor

şi la creşterea spectaculoasă a călătoriilor de afaceri;

creşterea prosperităţii economice, care înseamnă venituri suplimentare şi, în

consecinţă, posibilitatea de a cheltui mai mult pe călătorii;

îmbunătăţirea serviciilor de transport, îndeosebi în ceea ce priveşte călătoria cu

avionul.

Industria hotelieră, mai mult decât oricare alta, este orientată puternic către oameni.

Ceea ce creează acea impresie durabilă clienţilor este eficacitatea, eficienţa şi ospitalitatea

oamenilor care, prin atitudinea şi amabilitatea lor, îi determină subconsţient să revină.

Analizând sfera activităţilor cuprinse în industria ospitalităţii se poate observa că nu

toate afacerile din această industrie sunt orientate spre profit.

Există o serie de afaceri care urmăresc cu preponderenţă obţinerea unui profit

(restaurantele şi hotelurile comerciale), însă în acelaşi timp sunt promovate şi afaceri non-

profit în scopul promovării beneficiilor şi bunăstării pentru membrii lor (cluburi private,

catering industrial pentru birouri şi fabrici, cazarea şi asigurarea alimentaţiei în spitale,

universităţi şi alte instituţii).

2.2. Componentele industriei ospitalităţii la nivelul Regiunii Oltenia

2.2.1. Cazarea turistică

Cazarea turistică alături de serviciile de alimentaţie sunt elementele componente ale

industriei hoteliere, industrie care are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor

desfăşurate în unităţile de cazare, generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului.

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortului pentru

adăpostirea şi odihna călătorului.

Ca rezultat al industriei hoteliere, serviciul de cazare se prezintă ca o activitate

complexă, decurgând din exploatarea capacităţilor de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de

prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţile de cazare. În general, prin capacităţi

de cazare se înţeleg acele „dotări de bază materială care asigură înnoptarea şi odihna turiştilor

pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, diferenţiate în funcţie de gradul

de confort oferit pe perioada din an (sezonalitatea) în care sunt solicitate.”5 Capacităţile de

cazare cuprind totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri

turistice etc.) care, în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv, oferă turiştilor condiţii

optime de adăpostire (înnoptare).

Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt dependente de existenţa unei baze

tehnico-materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri

turistice etc.) adecvate, cu dotări corespunzătoare, care să ofere turisţilor condiţii optime şi să

îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. Totodată, serviciul de cazare este influenţat de dotarea

cu personal a capacităţilor de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, modul de

organizare a muncii în unităţile hoteliere6.

Industria hotelieră, considerată în cele mai multe ţări ca o activitate distinctă a

economiei, are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare

în legătură cu primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul industriei hoteliere a evoluat

paralel cu dezvoltarea capacităţilor de cazare şi implicarea lor în activitatea turistică,

îmbogăţindu-se cu noi funcţii şi forme de prestaţii.

5 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, op.cit., pag 320 6 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 75

13

La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de cazare şi

suport material al industriei hoteliere, a fost legată de efectuarea unor deplasări în alte scopuri

decât cele turistice, cele mai multe dintre dotările de această natură fiind amplasate de-a

lungul drumurilor sau în centrele urbane, dotările erau mai modeste, iar funcţiile relativ

simple. Pe măsura intensificării circulaţiei turistice, a consacrării turismului şi transformării

lui într-un fenomen de masă, a crescut numărul unităţilor destinate găzduirii oaspeţilor

temporari, fiind preferate pentru amplasare zonele din afara oraşelor, zone turistice. Industria

hotelieră începe astfel să se cristalizeze ca sector particular de activitate, îşi defineşte cu

precizie funcţiile, se perfecţionează continuu, adaptându-se exigenţelor mereu sporite ale

turisţilor.7

Având o legătură de la parte la întreg, industria hotelieră şi activitatea turistică au

dezvoltat de-a lungul timpului relaţii complexe, de intercondiţionare reciprocă. Astfel, dacă

dezvoltarea industriei hoteliere este strict legată de circulaţia turistică, şi dezvoltarea

turismului este condiţionată de existenţa unor spaţii de cazare, de nivelul de echipare, de

calitatea si varietatea prestaţiilor oferite.

Oricât de atractiv ar fi un obiectiv turistic, în absenţa unor amenajări destinate odihnei

şi agrementului, prezenţa turiştilor în zona respectivă rămâne la stadiul de deziderat. Industria

hotelieră, responsabilă pentru realizarea acestor condiţii prin crearea de noi capacităţi de

cazare şi modernizarea celor existente, apare, astfel, ca principală promotoare a dezvoltării

turismului, a stimulării circulaţiei turistice şi, în special, a sporirii duratei sejurului.

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă, de asemenea, măsura

satisfacerii nevoii pentru turism a populaţiei.

Sporirea veniturilor băneşti, urbanizarea, creşterea timpul liber etc. au provocat

mutaţii în comportamentul consumatorilor, în sensul intensificării cererii turistice a acestora, a

manifestării unor exigenţe mai mari în privinţa calităţii serviciilor.

Servicii hoteliere insuficiente în raport cu nevoile populaţiei sau calitativ

necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei şi recreerii oamenilor, vor

determina schimbări în destinaţia veniturilor şi disponibilităţile de timp şi, indirect, scăderi în

circulaţia turistică.8

Alături de serviciile de transport, alimentaţie şi agrement, serviciul de cazare hotelieră

reprezintă, una dintre prestaţiile de bază solicitate de turist pe durata călătoriei sale. În

condiţiile diversificării şi integrării obiectivelor de cazare, serviciul hotelier nu se mai

limitează la cazarea propriu-zisă, ci este completat de o serie de prestaţii suplimentare fiind, în

fapt, rezultatul unei varietăţi de activităţi.

Varietatea lor este dependentă de condiţiile pe care le oferă baza tehnico-materială sub

aspectul tipului de construcţie, categorie de confort, gradul de dotare etc.

Printre principalele activităţi ce dau conţinut serviciului hotelier, conceput în ideea

satisfacerii complexe a cererii turiştilor şi călătorilor, se numără:9

cazarea propriu-zisă şi serviciile complementare ei – presupune existenţa unor

spaţii adecvate şi a dotărilor necesare asigurării odihnei şi igienei turistului; primirea şi

distribuirea corespondenţei/mesajelor, păstrarea obiectelor de valoare, spălatul şi călcatul

lenjeriei, curăţirea hainelor şi a încălţămintei, manipularea bagajelor, asigurarea parcării

autoturismelor etc. sunt servicii pe care unităţile de cazare le pot oferi suplimentar cazării;

alimentaţia şi serviciile specifice asociate ei – nefiind obligatoriu prezentă în

toate unităţile, acolo unde funcţionează trebuie să nu afecteze odihna turisţilor şi desfăşurarea

celorlalte activităţi; ca servicii complementare pot fi menţionate: rezervările, room-service-ul,

organizarea unor mese festive;

7 Rodica Minciu, Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000, pag. 263 8 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, op.cit., pag. 77 9 Rodica Minciu, op.cit., pag. 266

14

activităţi cultural artistice şi de agrement – prezente în special în unităţile

destinate turismului de sejur mediu şi lung, de odihnă şi a celor de categorie superioară,

implică existenţa unor dotări adecvate petrecerii timpului liber şi divertismentului: terenuri de

sport, piscine, saune, săli de gimnastică, jocuri mecanice etc., toate însoţite de personal

specializat pentru asistarea turiştilor;

serviciile de informare şi intermediere – au ca scop satisfacerea cât mai deplină

a cerinţelor turiştilor, unităţile de cazare mijlocind între turiştii proprii şi prestatorii de servicii

specializate: repararea sau întreţinerea unor obiecte aflate în dotarea turiştilor, diverse

comisione, rezervări de locuri în mijloacele de transport etc.;

activităţi comerciale – de vânzare a unor produse necesare turistului pe durata

sejurului: ilustrate şi efecte poştale, ziare, reviste, cărţi, cosmetice etc.;

activităţi cu caracter special – oferite la cererea individuală a turiştilor.

Unii autori10

prezintă aceste servicii din prisma funcţiilor pe care le îndeplinesc,

respectiv:

funcţia de odihnă şi igienă - are menirea să ofere un adăpost confortabil

clienţilor, constituind de fapt raţiunea pentru care au fost create structurile respective de

primire;

funcţia de alimentaţie;

funcţii complementare – constituie o completare firescă a funcţiilor de cazare şi

alimentaţie şi includ prestaţiile destinate petrecerii agreabile a timpului pasagerului pe timpul

sejurului său într-un complex hotelier;

funcţii productive;

funcţii comerciale;

funcţii intermediare.

Între aceste servicii sau funcţii, se stabilesc relaţii de interdependenţă, iar în funcţie de

specificul fiecărei unităţi hoteliere unele pot apărea într-o proporţie mai mare, altele pot

apărea foarte puţin sau deloc, dar în acelaşi timp nu este exclus să apară şi servicii

suplimentare celor menţionate.

Pensiunile din Oltenia sunt variate, frumoase și pline de farmec dintre acestea

amintim:

Pensiunea Steaua Dunării, Eselnița (Mehedinți) este prima pensiune construită în

zona Parcului Natural Porțile de Fier care și-a deschis porțile pentru turiștii români și străini.

Cazare: cameră - 44 locuri;

Servicii: restaurant, grătar în curte, vânzare produse locale, internet, spațiu de

joacă pentru copii, terasă sau foișor.

Pensiunea Alpin, Rânca (Gorj) tronează într-un mirific peisaj muntos, emanând, atât

prin arhitectură și design, frumusețe și rafinament, dar și prin siguranța și ambianța relaxantă.

Cazare: cameră - 24 locuri;

Servicii: restaurant, grătar în curte, vânzare produse locale, internet, terasă sau

foișor.

Pensiunea Areta, Turcinești (Gorj) amplasată la 8 km de Târgu Jiu, Pensiunea Areta

dispune de 4 camere duble complet echipate. Vă așteptăm să petreceți un concediu de vis la

Cazare: cameră, toată cladirea - 8 locuri;

Servicii: grătar în curte, vânzare produse locale, animale acceptate, terasă sau

foișor.

Cabana Selena, Rânca (Gorj) este situată la 30 m de partia de sky, locația noastră este

destinația perfectă pentru vacanță sau pentru weekend

Cazare: cameră - 20 locuri;

Servicii: gratar în curte, terasă sau foișor.

10 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, op.cit., pag. 324

15

Pensiunea Trei Brazi, Olănești (Vâlcea) vă asigură un cadru liniștit, lângă pădure, și

totodată apropierea de centrul de tratament.

Cazare: cameră, apartament - 36 locuri;

Servicii: restaurant, grătar în curte, animale acceptate, internet, spațiu de joacă

pentru copii, spațiu campare/rulotă.

Pensiunea Wanted, Orșova (Mehedinți) este înconjurată de o priveliște extraordinară

ce dă impresia de "la munte și la mare" în același timp, este locul ideal pentru petrecerea

concediului.

Cazare: cameră, toată clădirea - 20 locuri;

Servicii: restaurant, grătar în curte, animale acceptate, internet, spațiu de joacă

pentru copii, terasă sau foișor.

Casa Vînătorilor, Olănești (Vâlcea). Departe de zgomotul orașului, singurul lucru pe

care-l veți auzi la noi este susurul râului pe marginea căreia este amplasată pensiunea.

Cazare: cameră, apartament - 20 locuri;

Servicii: restaurant, grătar în curte, cai, internet, fermă didactică, terasă sau

foișor.

Pensiunea Acapulco, Orșova (Mehedinți). Aer curat de munte, susur de râu, păstrăvi,

creasta munților Mehedinți și o liniște aparte. Toate acestea le regăsești la Pensiunea

Acapulco

Cazare: cameră - 10 locuri;

Servicii: piscină, restaurant, grătar în curte, vânzare produse locale, terasă sau

foișor.

Hotelul Onix este amplasat în inima stațiunii, la baza pârtiei de ski. Acesta dispune de

39 camere de cazare, printre care un apartament cu șemineu.

Masa poate fi servită în restaurantul clasic sau crama tradițională, unde se pot pregăti

pui, miel, iepure la proțap la vederea clientului, în șemineul rustic cu foc deschis. Pentru o

băutură fină, clienții sunt așteptați în bar sau pe terasa hotelului.

De asemenea, pentru întâlniri de afaceri, evenimente sau team building-uri, punem la

dispoziție sala de conferințe cu dotările necesare desfășurării activității, după care, la cerere se

poate organiza un foc de tabară cu vin fiert.

Pentru amatorii de senzații tari, organizăm excursii pe munte cu mașinile unității,

excursii în care vom vizita lacuri, cascade, vom explora muntele în toată splendoarea lui, iar

prânzul va fi un picnic tradițional, organizat la una din stânele întâlnite pe traseu.

Casa La Heleșteu Ocnele Mari. La numai doi pași de Salina și 1,5 km de piscinele cu

apă sărată, vă punem la dispoziție într-o vilă nou construită: 2 camere matrimoniale cu ieșire

la balcon, 1 cvatruplă cu ieșire la terasă, 2 băi, bucătărie complet mobilată și utilată.

În curte: foișor cu bucătărie, grătar, hamace, șezlonguri, spațiu de joacă, parcare.

Pentru cei care iubesc natura punem la dispoziție, căsute din lemn (2x2locuri), zona de

campare LA HELESTEU unde puteți pescui și plimba în voie.

Pensiunea Cristian – Perișor. În această casă te simți confortabil, deși ești la țară și

poți servi din bunătățile bucătăriei oltenești, preparate ecologice obținute din grădina proprie,

țuica de casă și vinuri specifice zonei.

Pensiunea “La izvoare”. Gândită deopotrivă pentru turiștii autohtoni cât și cei

occidentali, pensiunea este amplasată pe locul unde au fost vestitele izvoare Beharca.

Acestea sunt acum captate lângă pensiune. Finisajele alese și decorațiunile exterioare

fac din Pensiunea "La Izvoare" un loc în care se regăsește și se respectă stilul rustic românesc

autentic, alegerea perfectă pentru cei care caută o atmosferă relaxantă și liniștea dominată de

peisajul pitoresc și aerul curat.

Hotel Europeca, în Craiova situat la numai 1 minut distanţă de centrul aglomerat al

Craiovei, vă aşteaptă cu camere mari, elegante şi confortabile pentru ca dumneavoastră să vă

relaxaţi şi să aveţi un sejur excelent.

16

Hotelul Europeca este situat, ideal, în apropierea celor mai importante obiective

turistice, comerciale şi administrative, dar ferit de zgomotul intersecţiilor aglomerate.

Cabana Diana Cârna este o locație nouă, finalizată în luna decembrie 2007 fiind

situată la distanță foarte apropiată (aproximativ 10-15 km) de fondurile de vânătoare

principale din zona – Panaghia, Cârna, Sadova, Perișor, Rast, Giurgițe, etc. unde se poate

vâna. Se vânează: iepuri, viezuri, mistreț, căprior, cerb lopătar, gâște, rațe, fazani, potârnichi,

prepelițe, sitari, becaține, ciocârlii, lisite, sturzi.

Hotel Helin Craiova a fost dat în folosință în urma cu 5 ani și are una dintre cele mai

futuriste arhitecturi din oraș. Este situat la numai 4 km de centru orașului, pe artera principală

Calea București care leagă orașul de Timișoara și București.

Restaurantul hotelului este unul cu specific internațional și are 220 locuri. Sala de

conferințe are o capacitate de până la 150 locuri.

Clienți se pot conecta la internet fie folosind cablu fie la rețeaua de wireless. Acesta

este gratuit la fel ca și parcarea.

Hotel Turist din Beharca. Unitatea este amplasată pe DE 70 (Craiova-Timișoara) în

localitatea Beharca la 15 km de Craiova într-un cadru natural deosebit.

Unitatea dispune de un hotel cu 20 de camere dotate cu baie sau duș și tv, precum și

14 căsuțe tip Bungalow.

2.2.2. Alimentaţia publică

Alimentaţia publică reprezintă una dintre laturile importante ale servirii turistice,

încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deşi ca activitate economică, alimentaţia

publică nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoia consumatorului – turist, ea se

asociază tot mai frecvent activităţilor de turism, iar dinamica ei este din ce în ce mai mult

influenţată de evoluţia circulaţiei turistice.

Privită prin prisma calităţii sale de componentă a produsului turistic, respectiv a

serviciilor de bază, alimentaţia publică determină calitatea prestaţiei turistice în ansamblul ei,

influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicaţii asupra

dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.

Considerată, din punct de vedere economic şi social, drept un stadiu avansat de

pregătire a hranei pentru populaţie, alimentaţia publică, este influenţată, în evoluţia sa, de

nivelul de dezvoltare economică, de condiţiile de viaţă şi muncă ale oamenilor, de structura

demografică, profilul ocupaţional şi mentalitatea locuitorilor. De asemenea, o contribuţie

importantă la dinamica sa revine fenomenului turistic, respectiv amplorii, ritmurilor şi

orientării acestuia.11

Din punct de vedere al conţinutului, alimentaţia reuneşte într-un tot unitar următoarele

activităţi de profil12

:

activităţi de depozitare şi păstrare – cu organizare şi desfăşurare proprie,

adaptată tipologiei unităţilor şi condiţiilor materiale ale acestora, activităţi care necesită dotări

specifice: camere frigorifice, magazii etc.;

activităţi de producţie – care asigură realizarea preparatelor culinare şi de

cofetărie prin transformarea unor materii prime de origine vegetală şi animală, în spaţii

special amenajate: bucătăria centrală, secţiile de preparate şi semipreparate, carmangerie,

laborator de patiserie-cofetărie etc.;

activităţi pentru servirea consumatorilor – în saloanele propriu-zise ale

restaurantelor şi în alte spaţii cu destinaţie comercială; în această sferă de activităţi intră, pe de

11 Rodica Minciu, op cit., pag. 266 12 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, op.cit., pag. 335

17

o parte, activităţi comerciale prin care se asigură vânzarea, desfacerea către consumatori a

preparatelor obţinute în compartimentele de producţie şi a altor produse, preparate sau

nepreparate, activităţi similare activităţilor de vânzare a mărfurilor cu amănuntul, iar pe de

altă parte, activităţi de prestări de servicii care au ca obiectiv crearea condiţiilor şi facilităţilor

pentru consumul imediat şi pe loc al preparatelor culinare, de cofetărie sau a băuturilor.

Parte integrantă a prestaţiei turistice, alimentaţia manifestă, în acest context, o serie de

particularităţi care trebuie avute în vedere în proiectarea şi organizarea activităţii13

:

să fie prezentă în toate momentele importante ale consumului turistic - staţii

de îmbarcare, mijloacele de transport, la locurile de destinaţie şi sejur, în punctele de

agrement. Numai astfel, serviciul de alimentaţie publică va răspunde sarcinii de a asigura

ansamblul condiţiilor pentru ca turistul, aflat temporar în afara reşedinţei permanente, să-şi

poată procura hrana necesară, cu atât mai mult cu cât alimentaţia este principala cale de

satisfacere a nevoilor fiziologice de hrană ale turiştilor, indiferent de locul de petrecere al

vacanţei, forma de turism sau modalitatea de angajare a prestaţiei;

să asigure o diversitate structurală a produselor şi serviciilor - impunându-se

existenţa unei tipologii largi a unităţilor (din punct de vedere al categoriei de confort,

profilului, mărimii, formei de servire), şi adaptarea activităţii (varietate sortimentală, program,

structura serviciilor etc.) faţă de locul şi momentul în care sunt oferite prestaţiile. Tot pentru

îndeplinirea acestei cerinţe, de diversitate şi adaptabilitate, este necesară şi corelarea

serviciilor de alimentaţie cu particularul formei de turism (cu importanţă deosebită în cazul

turismului balneo-medical), atât din punct de vedere al varietăţii sortimentale oferite, cât şi al

orarului de funcţionare. Totodată, serviciile de alimentaţie trebuie să răspundă în egală

măsură cerinţelor turiştilor autohtoni şi străini;

să reprezinte un element de selecţie a destinaţiilor de vacanţă sau chiar

motivaţia principală a călătoriei – Legătura dintre serviciile de alimentaţie publică şi oferta

turistică este profundă, de intercondiţionare reciprocă, de dezvoltare sincronă. Ea dobândeşte

noi valenţe în condiţiile în care gastronomia devine un element de selecţie a destinaţiilor

turistice, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate sau

comparabile.

În ultimii ani, s-a impus din ce în ce mai evident un nou produs turistic, având drept

principală motivaţie gastronomia, lansându-se astfel o nouă formă de vacanţă, „vacanţa

gastronomică” (pescărească, vânătorească etc.). Diversitatea şi originalitatea gastronomică se

constituie, prin urmare, ca element de atracţie principală sau complementară, fapt ce explică şi

justifică atenţia acordată acestui domeniu de servire turistică.

Analizând sectorul alimentaţiei publice în ansamblul lui, adică din punctul de vedere

al satisfacerii atât a nevoilor populaţiei rezidente cât şi ale turiştilor, se poate observa cursul

ascendent pe care l-a înregistrat acest sector al serviciilor.

Această evoluţie ascendentă, rezultat al acţiunii unui complex de factori (creşterea

gradului de urbanizare, modificări în structura obiceiurilor de consum, accentuarea mobilităţii

populaţiei, tendinţa de sporire a timpului liber, intensificarea călătoriilor turistice), atestă rolul

tot mai important pe care alimentaţia publică îl îndeplineşte în viaţa economică şi socială,

multiplicarea funcţiilor sale.

“Ţesuturile” de lut (oale de pământ) folosite în regiunea Olteniei, datează încă de pe

vremea romanilor, despre care se spune ca îşi pregăteau în acest fel plăcinţele cu diverse

umpluturi cu carne, peşte, brânză şi legume. Plăcinta este, deci, tot o moştenire romană,

numele ei derivând din “ placenta “, care înseamnă “pungă umplută”.

Deoarece erau extreme de fragile şi se spărgeau uşor, gospodinele îşi stabileau o zi în

care făceau ţesturi pentru tot anul. În această zi, denumită simbolic ‚ Ziua tastelor ’ sau‚

,Ropotinul tastelor’, femeile petrec şi se ospătează din belşug cu mâncare şi băutură şi

stropesc testul cu vin. În această zi, ele cred că au dreptul să se poarte brutal cu bărbaţii.

13 Rodica Minciu, op cit., pag. 273

18

Trăsătura caracteristică a bucătăriei din această zona este condimentarea excesivă, în

care predomină ardeiul iute. Datorită acestui fapt, un comentator al bucătăriei româneşti

afirma că încercarea mâncărurilor olteneşti este un act de curaj.

Modul de preparare este simplu, adesea rezumându-se numai la fierbere.

Mâncarea este servită în străchini smălţuite alături de ulcioare pline cu rachiu. În

bucătăria oltenească se prepară foarte multe ciorbe de pui, legume, praz, loboda sau ştevie, se

foloseşte adesea carnea de porc sau peşte şi ceva mai rar carnea de vită şi vânatul.

Sunt apreciate ciorbele acrite cu zeamă de varză sau suc de roşii, iar verdeţurile

folosite cu predilecţie sunt pătrunjelul, leuşteanul, ştevia, prazul, loboda, ştirul, frunzele de

podbal şi păpădia. Ciorba de burtă este preferată aici cu hrean şi oţet, fără usturoi.

Foarte apreciată în această zonă este carnea de oaie, care se prepară cu un anumit

dichis, redat cu măiestrie în folclorul local : Mielul gras, încet cu lene, se învârte pe frigare si

găluştele cu clocot în ulcele se sfădesc . Deliciul preparatelor din carne este însă oaia la

groapă , un procedeu de frigere a cărnii întâlnit numai în Oltenia, care se asortează foarte bine

cu vinurile din regiunea Drăgăşani.

Mâncăruri frecvent preparate mai sunt : ciorbele de praz, de ştevie, ciorba de pasăre cu

legume, roşiile umplute cu orez, tochitura oltenească, prazul umplut, ciulamaua de pui,

saramura de peşte şi, nu în ultimul rând, cârnăciorii olteneşti.

Ca desert, se prepară diverse dulceţuri şi şerbeturi de fructe de nuci verzi, de aguridă,

de caise, vişine, gutui, cireşe, piersici, prune, mere, corcoduşe, struguri şi altele.

Legătura de sânge, istoria comună și apropierea geografică ce au făcut ca românii din

Muntenia și Oltenia să formeze vreme de secole un singur regat, au determinat asemănările

existente între obiceiurile culinare ale locuitorilor acestor două mari regiuni. Cu toate că

există similitudini evidente între cele două bucătării, în Oltenia s-au păstrat și multe obiceiuri,

produse si chiar tehnologii specifice acestei regiuni, cum este spre exemplu tehnica pregătirii

bucatelor "la test" în oale de pământ sau pregătirea saramurii de pui, care aici este o supă cu

carne de pui prăjită la grătar.

Preparate specifice bucătăriei oltenești sunt ciulama de pui cu mămăliguță, roșiile

umplute cu carne sau numai cu orez, tochitură oltenească, mălai la test, jumări de porc,

mâncare de praz, cârnaciori oltenești, gutui cu piept de pui, mititei, sarmale, purcel la tava,

pomana porcului, saramură de pește. Masa este precedată de un pahar de țuică (udde, prune,

corcodușe etc.) iar bucățele sunt însoțite de vinuri specifice.

Ca specialități gastronomice din zonă, vă recomand preparatele specifice bucătăriei

oltenești, de la ciorba de praz, supa cu galuște de branză, prazul cu măsline, la gutuile cu piept

de pui, limba rasol cu legume si hrean, și, nu în ultimul rând, delicioasa tochitură oltenească.

Podgoriile constituie, de asemenea, un important obiectiv turistic din sectorul rural.

Vinurile produse în regiunea Oltenia se bucură, prin calitatea lor, de o bună reputație.

Aici turiștii au posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, a urmări

îmbutelierea vinului și, desigur, a degusta produsul finit.

Provincia din sudul Carpaţilor Meridionali, Oltenia, deţine o suprafaţă viticolă de

aproape 55000 hectare. Viile sunt aici situate mai ales în zona colinară, pe ultimele ramificaţii

ale munţilor, spre câmpie, unde s-au constituit mari şi importante podgorii, dar se întâlnesc şi

pe nisipurile din sudul Olteniei, precum şi în câteva areale din apropierea Dunării.

În regiunea Olteniei, unde solul este foarte nisipos, se pot vizita podgoriile: Sadova,

Dăbuleni, Bechet, unde se pot degusta: Pinot Noir, Roşioara (un vin seren şi reconfortant,

unul din vinurile cele mai răspândite din Dolj); Segarcea, la 30 km sud de Craiova: excelent

Cabernet Sauvignon şi Riesling Italian; Bradesti: Merlot; Brabova, la 25 km vest de Craiova,

către o altă podgorie, aceea de la Vânju Mare; Pleniţa, la sud de drumul între Brabova şi

Vânju Mare: Burgund Mare. Vinuri roşii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot,

Sangiovese. Vinuri albe: Riesling Italian, Sauvignon, Tamâioasa Românească (vița de vie

românească), Fetească Albă (Fetească Regală – răsad de viţă de vie românească), Muscat

Ottonel.

19

Podgoria Dealurile Craiovei, în regiunea Olteniei, este situată pe dealurile mai joase,

cu aspect colinar, din partea sud-vestică a Podisului getic, respectiv pe Colinele Amaradiei şi

Colinele Brabovei. Centrele viticole ale podgoriei: Banu Mărăcine, Brădeşti (Merlot),

Brabova (Burgund Mare).

Podgoria este amplasată în Câmpia Olteniei, respectiv pe terasele dunărene din partea

de VSV a Câmpiei Băileştilor. Este traversată de paralela 44° latitudine nordică şi de

meridianul de 23° longitudine estică. Administrativ podgoria Calafat se găseşte în judeţul

Dolj. Centrele viticole ale podgoriei: Poiana Mare, Cetate.

Podgoria Segarcea este situată în sudul României, în împrejurimile oraşului Craiova.

Deşi nu se întinde pe o suprafaţă foarte însemnată, solul şi microclimatul propriu permit

podgoriei să producă vinuri roşii de înaltă clasă, cum ar fi: Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare,

Cabernet Sauvignon, dar şi câteva vinuri albe. Segarcea este cunoscută, de asemenea, pentru

producţia de struguri de masă, dintre care varietăţile de Chasselas galben şi roşu, Muscat

Hamburg şi Muscat de Adda sunt foarte apreciate.

2.2.3. Agrementul turistic

În societatea contemporană, conceptelor de odihnă, recreere şi distracţie, li se asociază

noi valenţe o dată cu atribuirea unui caracter activ acestor procese. Astfel, se pune un accent

din ce în ce mai mare pe crearea şi dezvoltarea unor activităţi (servicii) care să contribuie la

satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turisţilor, într-un cadru care să permită deconectarea

din cotidian şi, totodată, petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber.

Din punct de vedere conceptual, agrementul turistic reprezintă „ansamblul mijloacelor,

echipamentelor, evenimentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni sau zone turistice,

capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere,

să dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire favorabile”.14

Agrementul turistic apare, aşadar, ca fiind un element fundamental pentru dezvoltarea

nevoilor turiştilor, format dintr-o varietate de activităţi de agrement şi acţionând pe multiple

planuri, aspecte care îi conferă caracterul de componentă de bază a prestaţiei turistice.

Printre principalele obiective ale agrementului se numără: destinderea şi reconfortarea

fizică a turiştilor, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor acestora, satisfacţia psihică prin

activităţi cultural-distractive şi instructiv-educative, amuzamentul, comunicarea şi sporirea

volumului de cunoştinţe etc.

Organizaţia Mondială a Turismului acordă o atenţie deosebită civilizaţiei timpului

liber, apreciind că, în perspectiva anilor viitori, timpul liber nu va mai fi considerat doar un

timp rezidual în raport cu timpul de muncă, ci tinde tot mai mult să se transforme într-o nouă

calitate, în sensul lărgirii orizontului de cunoaştere şi de odihnă activă pentru reconfortare.

Se apreciază, astfel, că strategia de dezvoltare a agrementului ar trebui să ţină cont de

profilul, structura şi specificul staţiunilor; motivaţiile, aspiraţiile şi aşteptările turiştilor şi să

asigure o implicare efectivă a turistului în desfăşurarea programelor de divertisment, nu numai

ca spectator, ci şi ca participant activ.

Din punct de vedere a cererii turistice asistăm la două grupe distincte de solicitări

pentru formule de vacanţă15

: cererea „clasică”, din partea turiştilor care optează pentru

vacanţe tradiţionale (consumatori care au devenit turişti în perioadele trecute şi care rămân

fideli formulelor de vacanţă cu care s-au obişnuit sau categorii de clientelă care din cauza

lipsei de experienţă turistică se lasă influenţate de anturajul lor şi manifestă o cerere conformă

14 Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Ţigu, Dicţionar poliglot explicativ de termini utilizaţi în turism, Ed. All, Bucureşti, 1998, pag.6 15 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, op.cit., pag. 348

20

cu aspiraţiile acestora), şi forme noi de cerere pentru variantele de vacanţe active, inedite, cu

elemente de surpriză, care, în contrast cu vacanţele tradiţionale, devin cunoscute sub

denumirea de „vacanţe autentice” (accesate în principal de categorii de clientelă dispuse să îşi

reconsidere conceptul de petrecere a timpului liber, în special tineri).

Creşterea rolului agrementului în satisfacerea nevoilor turiştilor nu ne mai permite să

considerăm aceste servicii ca fiind prestaţii marginale, solicitate ocazional, ci ele au devenit

motivaţii decizionale pentru acceptarea ofertelor de „vacanţe active”, transformându-se chiar

în motivaţie turistică propriu-zisă şi generând noi tipuri de vacanţe: schi, alpinism, echitaţie,

tenis, vânătoare şi pescuit, turism cultural etc.

Privit în calitate de componentă de bază a serviciului turistic, agrementul îndeplineşte

şi o serie de funcţii, diferenţiate în raport cu nevoile turiştilor sau ale organizatorilor de

vacanţe.16

Astfel, în concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează, în primul rând,

satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere şi mişcare prin stimularea activităţilor

sportive şi punerea la dispoziţie a unor dotări specifice: terenuri de sport, trasee pentru

drumeţie sau alpinism, pârtii de schi, bazine de înnot etc. În al doilea rând, prin serviciile de

agrement se urmăreşte reconfortarea psihică a turistului, prin activităţi cultural-distractive şi

instructiv-educative, care au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament şi

comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului.

Din punctul de vedere al organizatorilor de turism, agrementul apare, în special, ca un

factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor, de creştere a atractivităţii acestora. În

acelaşi timp reprezintă şi un mijloc de individualizare a produselor şi de personalizare a

destinaţiilor, cu efecte stimulative asupra circulaţiei turistice.

Nu în ultimul rând trebuie menţionat aportul pe care agrementul îl poate aduce la

prelungirea sezonului turistic, mai exact la atenuarea sezonalităţii activităţii, dotările specifice

serviciilor de agrement reducând sensibil dependenţa ofertei de cadrul natural. Altfel spus,

agrementul menţine produsul turistic pe o coordonată optimă, armonizează relaţiile dintre

cererea şi oferta turistică, satisfăcând o multitudine de motivaţii turistice.

Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează pe formele de turism

cunoscute, clasificate în funcţie de destinaţiile de călătorie sau forma de turism: de litoral,

montan – de iarnă şi de vară, balnear, în oraşe (pe trasee turistice), de week-end.

Una dintre cele mai complexe modalităţi de clasificare a prestaţiilor de agrement are

însă în vedere conţinutul17

acestora, respectiv:

animaţia de pură deconectare – de ruptură în raport cu activităţile cotidiene

(băi de soare şi mare, plimbări, drumeţii, vizitarea unor obiective, întâlniri cu rudele şi

prietenii etc.);

animaţia recreativă – reprezentată, în principal, de parcurile de loisir: generale

(cu instalaţii de distracţie şi/sau populate cu personaje din basme sau benzi desenate),

tematice (nautice, planetariu, zoologie), rezervaţii şi cazinouri;

animaţia comercială – reprezentată de efectuarea unor cumpărături uzuale sau

specifice (cadouri, amintiri, articole de artizanat);

animaţia orientată spre realizarea unei depline forme (condiţii) fizice –

reprezentată de tipologia largă a curelor – de la cea balneară, ca produs medical, la cele de

slăbire, înfrumuseţare, fitness – şi de practicarea unor diverse sporturi ca modalitate de

întreţinere a sănătăţii;

animaţia culturală – are ca obiectiv cunoaşterea, formare şi educarea turistului,

cu accente pe latura morală a personalităţii sale, fiind reprezentată de activităţi cum sunt:

vizite la muzee şi case memoriale, participarea la evenimente culturale, burse de studii,

sejururi de învăţare a unor limbi străine etc.;

16 Rodica Minciu, op cit., pag. 280 17 Rodica Minciu, op cit., pag. 281

21

animaţia spectacol – reprezentată de vizite în natură pentru a admira

diversitatea peisagistică, bogăţia florei şi faunei, evenimente teatrale, cinematografice,

muzicale, competiţii sportive etc.;

animaţia gastronomică – exprimată prin prezenţa la expoziţii sau concursuri de

artă culinară şi circuite cu temă specifică (cunoaşterea bucătăriei tradiţionale a unor zone,

degustări de vinuri);

animaţia profesională – se adresează de regulă unui public specializat: târguri

şi expoziţii, congrese, circuite având un conţinut industrial, agricol etc.

Principalele tendinţe18

ce se înregistrează la scară mondială în ceea ce priveşte oferta

pentru servicii de agrement le reprezintă dezvoltarea continuă, cantitativă şi calitativă, şi

diversificarea formelor şi mijloacelor de agrement puse la dispoziţia turiştilor pentru a se

asigura petrecerea cât mai agreabilă a timpului liber.

Potențialul turistic al Olteniei este bogat, relieful și resursele naturale constituind

premise favorabile practicării diferitelor forme de turism: balneoclimateric, rural, „aventura

montană” (alpinism, speologie).

Regiunea se află pe locul 2 în România, dupa Moldova, din punctul de vedere al

numărului de mănăstiri și lacașe de cult.

Desi județul Valcea ocupă locul 3 pe țară din punctul de vedere al capacității de cazare

funcționale și locul 2 pe țară din punctul de vedere al numărului de înnoptări, iar județele din

nordul Olteniei dispun de un mediu natural încă neatins format din munți, dealuri și zone

rurale – sectorul turistic înregistrează o discrepanță între potențialul său și nivelul de

exploatare.

În județul Vâlcea tendințele descrescătoare sunt atenuate de așa numitul "turism

social", care reprezintă fluxul de turiști care vizitează regiunea mulțumita subvențiilor sociale

de la bugetul de stat. De fapt, cazarea în stațiunile balneo-climaterice este subvenționată

pentru persoane care suferă de anumite boli și pentru bătrâni. Acest segment de turism este

prin definiție caracterizat prin cheltuieli reduse.

Din „lada de zestre turistică” a Olteniei, se pot scoate elemente cu caracter geografic,

istoric, religios/cultural-artistic, etnografic şi folcloric care, în ciuda presiunilor şi a trecerii

timpului, şi-au păstrat identitatea şi/sau unicitatea.

În Anexa 2 de la sfârșitul lucrării sunt prezentate rezervaţiile şi monumente ale

naturii din regiunea Oltenia.19

Regiunea Oltenia ne oferă o varietate de stațiuni pentru toate gusturile și buzunarele.

Stațiunea Rânca este o statiune relativ noua, în curs de dezvoltare. Este aflată pe raza

orașului Novaci și a comunei Baia de Fier, județul Gorj și este situată la 1.600 m altitudine, la

poalele Vârfului Păpușa în Munții Novaciului din Masivul Parâng, pe șoseaua Transalpina,

cel mai înalt drum de la noi din țară (DN67C).

La Rânca se găsesc trei pârtii de ski dotate cu teleski, două pentru începători și una

pentru avansați, însă doar una este dotată și cu instalație de nocturnă. Începând cu anul

2011 Rânca este dotată cu o instalație de telescaun amplasată la baza Vârfului Păpușa, care va

deservi alte trei pârtii. Ofertele de cazare sunt numeroase în stațiune atât la pensiuni cât și la

hoteluri.

La Rânca se poate practica: ski, ATV, snowmobil, parapantă, expediții 4×4, în acest

sens existând numeroase centre de închiriere a echipamentului sportiv. La capitolul magazine

și restaurante sau fast food-uri, stațiunea nu stă prea bine, oferta fiind una limitată.

Stațiunea Rânca este o destinație turistică pentru iubitorii de aventură, a pasionaților

de ski și snowboard, a drumețiilor montane dar și pentru cei care vor să se bucure de liniște.

Este situată pe versantul sudic al Munților Parâng la o altitudine de circa 1.600 m, pe

18 Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, op.cit., pag. 360 19 Vezi Anexa 2 de la sfârșitul lucrării

22

muntele Corneșu Mare, la 18 kilometri de orașul Novaci și 63 kilometri depărtare de Târgu

Jiu.

Stațiunea Rânca are un potențial de iarnă excelent, fiind una din cele mai renumite

stațiuni de ski din Carpați.

Stațiunea deține un domeniu schiabil imens ce pleacă de la altitudinea de 1600 metri și

urcă până la 2100 metri. Stratul de zăpadă în stațiune este întotdeauna satisfăcător iarna, fiind

întreținut de precipitațiile dese sub formă de ninsoare, sezonul de ski durând între 4-5 luni pe

an. Pe lângă sporturile de iarnă, se pot face drumeții montane, se poate practica ski de tură,

plimbări cu atv-ul, parapantă, off road, moto, cicloturism, canyoning, rafting, pescuit sportiv

și vânătoare, water walking ball și summer tubing.

Prin mijlocul Stațiunii Rânca trece faimoasa șosea Transalpina, ce rivalizează direct cu

Transfăgărășanul ca frumusețe și spectaculozitate.

Tot pe Transalpina între Novaci și Rânca pe o porțiune de serpentine, se desfășoară în

fiecare an, în luna septembrie, Campionatul Național de Viteză în Coastă, etapa Rânca.

Stațiunea Băile Govora este o stațiune balneoclimaterică, este situat în depresiunea

subcarpatică Govora, în nord-estul Olteniei, la 21 km de Rîmnicul Vâlcea, pe o derivație a

șoselei către Horezu și Târgu-Jiu, la o altitudine de 360-380 m.

Govora este una din cele mai bogate stațiuni în ape iodurate și bromurate din Europa,

iodul și bromul fiind de origine organică. Climatul este continental moderat cu influențe

mediteraneene, sedativ cu predominanța aeroionilor negativi și încărcătură minimă cu

polenuri alergogene, umiditatea fiind relativ constantă.

Pe meleagurile vâlcene și în împrejurimile stațiunii Băile Govora se află peste 300 de

monumente istorice și de artă, de la tezaure neolitice, la vestigii dacice și romane și necropole

paleocrestine, păstrate în muzee din Rm. Vâlcea și Govora, la Cosata – Ocnița, în siturile de la

Slătioara, Bivolaru, Costești, ori în Complexul muzeal Măldărești.

Stațiunea Băile Govora este recomandată pentru tratarea afecțiunilor respiratorii:

bronșita cronică, traheobronșite, emfizen pulmonar, astmul bronșic alergic, infecțios,

infecțioalergice, afecțiuni O.R.L: rinosinuzite cronice: catarale, alergice, hipertrofice,

ozenoase; sinuzite operate, rinofaringite cronice hipertrofice, laringite; afecțiuni ale aparatului

locomotor: reumatism degenerativ, reumatism secundar infectios, disfuncții postraumatice,

afecțiuni asociate: gastroduaodenite cronice, dispepsii gastro-intestinale, hepato – biliare care

necesită cure de colereză, afecțiuni ale aparatului renal, metabolice, nevroze astenice.

Din Băile Govora se mai pot face excursii pentru vizitarea stațiunilor Ocnele

Mari și Ocnița.

Ajungând în municipiul Rm.Vâlcea se pot vizita: Muzeul județean, Casa memorială

Anton Pann, Dealul Capela cu monumentul Eroilor, Complexul muzeistic memorial

Gheorghe Magheru, Parcul Zăvoi amenajat din ordinul domnitorului Barbu Știrbei, Muzeul

arhitecturii populare vâlcene de la Bujoreni. Se poate ajunge în cunoscutele stațiuni

balneare Călimănești – Căciulata din Parcul Național Cozia și apoi spre valea Lotrului,

la Cascada Lotrișor, spre stațiunea Voineasa.

Orașul Horezu, se află așezat în partea centrală a judetului Vâlcea, România. Este

aproximativ așezat la mijlocul distanței dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu.

Localitatea Horezu se află în centrul depresiunii Horezu și este marginită la nord

de Munții Căpățânii cu vf. Ursu de 2124 m, la sud de Măgura Slătioarei cu 767m și dealurile

Negruleștilor, Costeștilor și Tomsanilor, pe râurile Luncăvăț, Râmești și Romani.

Orașul Horezu, zonă de cultură și civilizație, se înscrie ca unul dintre punctele turistice

importante din țara noastră.

Orașul Horezu este cunoscut ca centru etnografic și ca un vechi centru de ceramică

populară. Din punct de vedere al ocupațiilor tradiționale, Horezu este cunoscut ca zona de

practicare a pomiculturii, creșterea animalelor, olăritului, exploatarea și prelucrarea lemnului.

Olăritul continuă să reprezinte emblema locului.

23

De asemenea trebuie remarcată poziția privilegiată din nordul Olteniei unde există cea

mai mare concentrare de mănăstiri din țară, majoritatea aflându-se în apropierea Horezului.

Aceste valori culturale aflate într-o zonă cu floră și faună bogată, cu peisaje deosebite, atrag

turiștii pe acest țărâm binecuvântat cu un mare potențial turistic unde vă așteptăm și pe

dumneavoastră să le descoperiți.

Complexul muzeal Măldărești este situat la 3 km de Horezu și reunește cultele

Greceanu, Duca precum și Casa memorială I.Gh. Duca care combină elementele arhitecturii

românești cu elemente țărănești din zonă și particularități de fortificații. Monumentul datează

din secolul al XVI –lea. În prezent funcționează ca muzeu istoric și etnografic. În interior se

găsesc obiecte de artă medievală, ornamente populare, sobe bătrânești cu olane, mobilier

tradițional, cusături, țesături și port popular specific.

Viața locuitorilor din Horezu este animată de o serie de evenimente ce promovează

tradițiile și produsele specifice zonei. Dintre cele mai cunoscute târguri și festivaluri populare

se numără și Târgul anual de olărit “Cocoșul de Hurez” destinat tuturor olarilor, fiind cel mai

mare de acest gen din România.

Mănăstirea Hurez se află situată la 3 km de centrul orașului. Zidită între anii 1690-

1693 de către Constantin Brâncoveanu, este cea mai mare fundație a acestui domnitor, iar

astăzi reprezintă una din cele mai splendide și armonioase monumente religioase din

România, fiind înscrisă în patrimoniul U.N.E.S.C.O.

În vecinătatea Horezului, în comuna Costești se găsesc Cheile Bistriței, săpate de râul

omonim în calcarele jurasice ale masivului Buila-Vânturărița. Cheile au o lungime de circa

1.5 km, atingând în sectorul cel mai îngust o lațime de 5 m (pe o lungime de 250 m) și

înălțimi de 200 m. Cheile sunt deosebit de spectaculoase, remarcându-se prin frumusețea

reliefului endocarstic și exocarstic, bogăția florei și faunei, vestigii istorice și numeroase

trasee de escaladă, putându-se practica și alte sporturi montane.

În Stațiunea Ocnele Mari sunt 2 bazine dintre care unul este natural creat prin

eroziunea unei caverne de sare pe când celălant este un bazin turnat din azbo-ciment, iar la 2

km de Ocnele Mari se mai află o mini stațiune care este afiliată tot Ocnelor, Ocnița, unde au

la fel 2 bazine cu apă sărată doar că acelea sunt tot turnate de om.

De curând în Ocnele Mari s-a deschis un parc turistic în salina Ocnele Mari. Aici toți

cei ce doresc să vină și să viziteze salina sunt bine veniți.

Ocnele Mari este unul din cele mai vechi orașe ale Olteniei, situat la 12 km de

Rîmnicu Vâlcea.

Ștrandurile cu apă sărată de la Ocnița și Ocnele Mari și nămolul sapropelic de la

Ocnița sunt și astazi un adevarat miracol atât pentru sănătatea adulților, cât și a copiilor și a

vârstnicilor. În ciuda regretabilei lipse de investiții, ele sunt asaltate în fiecare vară de

nenumărați turiști, care revin an de an pentru a se bucura de efectele benefice ale băilor de

saramură.

Un aspect pozitiv, care demonstrează totodata intențiile edililor de a recuceri faima de

altădată a stațiunii, îl reprezintă deschiderea în toamna anului 2009 a centrului turistic

din Salina Ocnele Mari.

Acesta cuprinde spații de agrement atât pentru adulți, cât și pentru copii, de la mese de

ping-pong, mini teren de baschet și fotbal, un mic cinema, bar, multiple spații de joacă pentru

copiii de toate vârstele și nu în ultimul rând, cea mai mare biserică subterană din România.

Salina este un obiectiv căutat nu doar pentru valoarea sa turistică, ci și pentru virtuțile sale

curative mulți oameni vin aici, adesea cu copii, pentru cure destinate tratării diverselor

afecțiuni respiratorii.

Ocnele Mari poate reprezenta alegerea ideală pentru cei ce își doresc un concediu

odihnitor, departe de agitația orașelor, într-un loc în care timpul se scurge domol, oamenii

sunt simpli și nu prea înstăriți, dar omenoși și primitori, iar natura te imbie să te apropii, cu

liniște și multă lumină.

24

Stațiunea Săcelu se află la o altitudine de 340m, în zona Subcarpaților Meridionali, la

32 km de Târgu Jiu și 18 km de Târgu Cărbunești. Stațiunea balneară este cunoscută încă din

timpul romanilor, dovadă fiind inscripția zeilor medicinei Aesculap și Hygia de marcus

Tiberius Marcianus. În Săcelu se poate ajunge cel mai ușor cu mașina pe șoseaua europeană

E70 (Craiova – Târgu Jiu – Petroșani – Deva) până în Târgu Jiu de unde se intră pe drumul

județean spre localitățile Crașna și Săcelu.

În prezent pe raza localității se cunosc mai multe puncte de interes arheologic,

majoritatea specifice epocii romane: “Turita”, “La Hotar”, “Jidovii”, “Grui”, “La Buha”.

Comuna Săcelu este alcătuită din 5 sate. Este situată la poalele Dealului Săcelu, la

340m altitudine și este inclus în rândul stațiunilor balneoclimaterice, cu funcționare

permanentă, care posedă un climat de deal, sedativ, cu temperaturi medii anuale de cca. 9

grade Celsius și precipitații ce însumează cca. 900 mm/anual.

Localitatea este bogată în izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate,

bromurate, sodice, hipotone și hipertone (cunoscute din anul 1840). Acestea sunt indicate în

tratarea afecțiunilor reumatismale, a celor posttraumatice, neurologice, ș.a.

Principalii factori curativi sunt apele minerale (iodurate, bromurate, sodice, clorurate,

sulfuroase) utilizate atât în cure interne cât și externe precum și nămolul terapeutic din lac.

Aceștia se utilizează în tratarea unor afecțiuni reumatismale, ginecologice și asociate, precum

și afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic.

Există și un izvor de apă minerală (denumit Căciulata), care tratează afecțiuni ale

stomacului, pancreasului, colonului, etc. În anul 1840, un “boier de neam” pe nume

Dumitrache Săceleanu construiește la Săcelu un mic stabiliment. Peste numai șase ani,

doctorul Grosu declară acest stabiliment, prin Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român,

“Stațiune balneară”. Stabilimentul avea construcții improvizate din lemn, apa se fierbea în

cazane din fontă, pentru îmbăiere folosindu-se căzi din lemn.

De la bugetul de stat au fost alocate fonduri importante pentru dezvoltarea și

modernizarea stațiunii. Stațiunea dispune de o modernă bază de tratament (capacitatea 380 de

locuri), având instalații pentru băi în cadă cu apă minerală, împachetări cu nămol, împachetări

cu parafină, electroterapie, băi galvanice, duș subapvat, duș scoțian, aerosoli, masaj, săli de

gimnastica medicală. La acestea se adaugă instalațiile pentru ungeri cu nămol, băi în aer liber

în cele patru bazine cu apă minerală rece și ștrandul pentru aerohelioterapie.

Stațiunea Vidra, una din cele mai frumoase stațiuni montane din România, este situată

la 25 km de Voineasa, în inima Munților Lotrului, la o înălțime de 1370 m, cu aer deosebit de

ozonat. Stațiunea beneficiază de o pârtie de schi cu o complexitate medie și de un telescaun.

La Vidra, zăpada se menține în jur de șase luni pe an.

Stațiunea Vidra are o suprafață de 24 ha, având în imediata vecinătate lacul de

acumulare Vidra, cel care colectează toate apele din munții apropiați, punând în funcțiune cea

mai mare hidrocentrală de pe rîurile interioare: Uzina Electrică Lotru Ciunget, cu o putere

instalată de 510 MW.

De la Vidra, pornind spre nord-vest pe șoseaua de contur a lacului de acumulare cu

același nume, se ajunge după 4 km la barajul Vidra. Acesta este singura construcție

hidrografică de acest gen formată din anrocamente și nu din beton.

Stațiunea dispune de circa 1000 locuri de cazare, dar nefiind terminate lucrările de

investiții, o bună parte din spațiile de cazare nu sunt funcționale. Totuși, în perioadele de

sezon pot beneficia 400-500 turiști de spațiile de cazare și masă ale stațiunii. Acest obiectiv

turistic, ca de altfel și Stațiunea Voineasa, sunt sub administrarea Confederației Sindicatelor

din România. Filiala Olănești a modernizat 4 vile din Stațiunea Vidra, ridicând calitatea

serviciilor de cazare la 3-5 stele, iar Stațiunea Voineasa a rămas clasificată la 1-2 stele pentru

hoteluri și 3 stele pentru vile.

Caracteristicile principale ale acestei stațiuni sunt: zona montană, recomandată atât în

sezonul rece cât și în cel cald, cu un peisaj și resurse naturale deosebite, propice practicării

sporturilor de iarnă (datorită abundenței ninsorilor), altitudine 1400-1450m, cu aer puternic

25

ozonat, bogat în ioni negativi și esențe volatile de brad, grad de poluare zero în anotimpul de

iarnă, pachetul de atracții sportive poate fi întregit cu alunecarea pe schiuri în toate zonele

turistice enumerate mai sus și cu precădere în Stațiunea Vidra, unde funcționează un telescaun

și a fost amenajată și o pârtie de schi care are peste 1300m, încă neomologată.

Pentru copii funcționeaza tot în Vidra un baby schi. Atracții deosebite: pescuit de

păstrăvi în Rîul Lotru și în lacul Vidra, vânătoare în împrejurimi. În perspectivă, prin

amenajări specifice ale luciului de apă a Lacului Vidra, există posibilitatea practicării schiului

nautic și a altor sporturi pe apă.

Stațiunea Călimănești. Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri

ale rîului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, fiind la 20 km nord de reședința județului,

municipiul Rîmnicu Vâlcea și la 80 km sud de municipiul Sibiu.

Localitatea sub denumirea de Călimănești este atestată documentar prima dată la 20

mai 1388 de către Mircea cel Bătrân

Călimăneștiul, a fost vizitat dealungul existenței sale de oameni deosebiți ai culturii

române.

Călimănești nu a mai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș,

ci a trecut direct la stadiul de stațiune. Frumusețea locurilor este aceea care-i determină pe

marii potentați ai începutului de secol XX să-și construiască splendide vile în stil elvețian, un

sanatoriu și cazinouri (clădirea actualei biblioteci și unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea

vacanțelor într-un peisaj încântător a Văii Oltului, plină de verdeață și de aerul curat al

munților.

După 1900 la Călimănești se construiește “Hotel Central”, dotat cu o bază de

tratament, la inceput băi, iar apoi cu diferite proceduri balneare. Tot odată pacienții fac și cure

interne cu ape minerale de la izvoarele care se află atât la Călimănești-Centru, cât și la

Căciulata.

La Păușa se află una din cele mai mari tabere școlare și studențești, locul unde

generații de elevi și studenți au petrecut clipe de neuitat ale vacanțelor școlare. De aici au

pornit în drumeții spre mănăstirile Turnu, Stânișoara, Cozia, ori Cornețu, Masa lui Traian (azi

sub apele amenajerii hidroelectrice a Oltului) și muntele Cozia, magnificul urs de piatră culcat

pe spate. Tot neuitate au rămas și serile dansante organizate pe terasele diferitelor vile.

Industria de bază a orașului este cea a turismului balnear.

Stațiunea Căciulata, situată pe Valea Oltului, a fost stațiunea preferată de Napoleon

III pentru izvorul său de apă minerală.

Cu ape termominerale de adâncime (2.500 m), ape termominerale sulfuroase şi o

bioclimă protectoare, stațiunea se recomandă drept locul ideal pentru tratarea afecțiunilor

digestive, urinare, de rinichi şi a disfuncțiilor ginecologice, neurologice şi endocrine.

Împreună cu stațiunea Căciulata, aceasta alcătuiește stațiunea Călimănești - Căciulata, stațiune

deschisă în tot cursul anului. Căciulata se bucură de o climă continental temperată, fără

schimbări bruste de temperatură, caracteristic depresiunilor subcarpatice.

Media anuală este de 9.8 grC, temperatura medie a lunii iulie fiind de 20 grC, iar a

lunii ianuarie de -1,5 grC. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 750 – 800 mm.

Stațiunea este indicată în tratamentul unor afecțiuni ale aparatului digestiv, renale și ale căilor

urinare, hepatobiliare, reumatism degenerativ, inflamatoriu și subarticular, metabolice și de

nutriție (inclusiv obezitatea), neurologice și ginecologice, ORL dermatologice, endocrine,

profesionale.

Atracții turistice: Biserica din Ostrov, ctitorita de Neagoe Basarab și construită în anii

1518-1522, sihastria de la Turnu, unde se găsește o biserică datând din 1676, Mănăstirea

Cozia aflată la 5 km distanță de oraș. Datând din anii 1387-1388, Mănăstirea Cozia este

ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, care este îngropat aici. Aici se pot vedea picturi

murale datând din 1391. Muzeul Mănăstirii Cozia adăpostește o valoroasă colecție de icoane.

În prezent, stațiunea Călimănești dispune de instalații pentru băi calde în cadă sau

bazin cu apă minerală, electrohidroterapie și kinetoterapie, aerosoli și inhalații, bazine

26

descoperite cu apă termală sulfuroasă (în stațiunea Căciulata), izvoare de apă minerală pentru

cură internă, săli de gimnastică medicală, saună, bazine de înot situate pe malul râului Olt etc.

Căciulata găzduiește un sanatoriu de copii profilat pe tratamentul urmărilor hepatitei. Tot aici

se află și singurul sanatoriu din țară pentru cei bolnavi de silicoză. În Stațiunea Călimănești se

află o clinică aparținând Institutului de Balneofizioterapie și Recuperare Medicală din

București, precum și o secție a Catedrei de specialitate din cadrul Universității de Medicină și

Farmacie București.

La 80 de km de municipiul Rîmnicu Vâlcea, în Țara Loviștei, pe valea și la poalele

Munților Lotrului (Carpații Meridionali) se află amplasată stațiunea Voineasa, la o altitudine

de 650 m.

Voineasa este deschisă turiștilor pe toată perioada anului, fiind una dintre cele mai

renumite și mai importante stațiuni de odihnă și tratament din România.

Stațiunea Voineasa este atestată documentar pentru prima dată în anul 1520, într-un

hrișov elaborat în timpul domniei lui Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești și a lui

Ioan Zapolia, voievod al Transilvaniei, care hotărau granița între Țara Românească și

Transilvania.

Climatul specific zonei este unul intramontan, ce se caracterizează prin ierni friguroase

cu o temperatură medie în luna ianuarie de -7C și veri răcoroase cu o temperatura a luni iulie

de 14C.

Stațiunea Voineasa este renumită pentru peisajul de o frumusețe rară, fiind înconjurată

de păduri de conifere, dar și pentru gradul zero de poluare. Climatul tonic-excitant cu aerul

pur și curat, puternic ionizat, lipsit de praf și de alergeni, cu o concentrație mare de aerosoli

ionizați și ozonizați și radiații ultraviolete, reprezintă principalul factor terapeutic. Stațiunea

este recomandată atât pentru odihnă, liniște, relaxare, cât și pentru tratarea unor afecțiuni,

precum nevroza astenică, stările de convalescență, surmenajul fizic și intelectual, afecțiunile

căilor respiratorii și ale aparatului locomotor, rahitismul și tulburările în creștere ale copiilor,

astmul bronsic și multe altele. Baza de tratament a stațiunii este dotată cu aparatura modernă

pentru procedurile ce se fac aici.

Turiștii care doresc să facă mișcare pot porni din Voineasa în drumeții înspre Munții

Lotrului, Munții Căpățânii și rezervația forestieră Latorița. Plimbările prin această zonă sunt o

adevarată cură cu aer curat benefică sănătății.

Pentru turiștii care doresc să viziteze și împrejurimile stațiunii Voineasa, este

important de știut că întreaga zonă este bogată în obiective de atracție turistică printre cele

mai diverse. Se pot vizita peșteri, mănăstiri și lacuri, adevărate monumente de natură de o

mare valoare națională. Unitățile de cazare dispun de toate facilitățile necesare conforului

oricărui turist, hotelurile, pensiunile și vilele asigurând vizitatorilor servicii de calitate.

Pentru divertisment, stațiunea dispune de terenuri de baschet, tenis și handbal, săli de

teatru și cinema. Din Voineasa, pornesc diverse trasee turistice către Cataractele Lotrului,

pădurea rezervaţiei naturale Latorița, hidrocentrala de la Cunget și lacul de acumulare Vidra

(râul Lotru).

Pe râurile din zonă se poate practica pescuitul păstrăvului. Motivele pentru care merită

să vii la Voineasa sunt numeroase, dar peisajul și atmosfera de aici sunt punctele forte care,

odată ce ai vizitat această zonă te face să îți dorești să revii cel puțin odată pe an. Spre

deosebire de stațiunile montane mai cunoscute și vizitate din România, la Voineasa vei găsi

întotdeauna spațiul și liniștea de care ai atât de mare nevoie în concediul tău. Nu este deloc o

localitate aglomerată sau agitată, iar riscul să fii deranjat fonic de sunetul ATV-urilor este

foarte redus.

Stațiunea Băile Olănești este una dintre puținele localități din țara care întrunește în

chip armonios doi factori naturali de cură: factorul climatic și topoclimatic local, și factorul

hidromineral constituit din apele minerale.

Stațiunea Băile Olănești ocupă primul loc printre stațiunile balneoclimaterice din

România în ceea ce privește numărul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca și

27

varietatea compoziției și a concentrației apelor minerale. În stațiune se găsesc peste 35 surse

hidrominerale, atât ca izvoare naturale, cât și ca rezultat al unor lucrări de foraje și miniere

(puțuri și galerii). Un număr de 15 izvoare minerale sunt captate pentru cură internă.

Două izvoare minerale și patru sonde cu apă minerală sunt folosite pentru cura externă

(balneație).

Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate pe Valea Olănești (izvoare

minerale nr: 1, 2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30) pe Valea Tisei (izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11,

12, 13, 14, 15, 16, 17, 18).

Odată terminată captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigațiilor fizice și

chimice de către dr. Krizon din Praga, chimiștii Meta și Schwartz de la Institutul Geologic, dr.

V. Bianu, dr. C. Mihăilescu, dr. L. Alexiu, dr. P. Petrescu. În urma analizelor, în 1926

izvoarele minerale din Olănești după concentrație au fost clasificate în 3 grupe:

ape hipotone (izvoarele minerale nr: 24, 12, 11,14, 10, 6);

ape izotone (izvoare minerale nr: 5, 7, 30);

ape foarte ușor hipertone (izvoare minerale nr: 19, 3, 20).

Deasemena întâlnim în Oltenia foarte multe mănăstiri așa cum am mai specificat și în

prima parte a lucrării.

Mănăstirea Cozia situată la 3 km de stațiunea balneo-climaterică Călimănești

Căciulata, pe malul drept al Oltului și la cca. 20 km nord de Rm.Vâlcea, ansamblul

mănăstiresc de la Cozia, cu hramul ”Sfânta Treime”, la început a fost cunoscut sub numele de

”Mănăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de ”Cozia”, după muntele din vecinătate.

Biserica mare cu hramul ”Sfânta Treime”, armonios proporționată, cu ornamentație

bogată, a fost construită de meșteri din Moravia, după modelul bisericii sârbesti din Crușevăț,

din piatra albă tare, între 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân.

Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia și perfecțiunea realizării

artistice. A fost sfințită la 18 mai 1388. Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele

de deasupra lor și pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân.

Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a făcut și

fântâna care îi poartă numele, după cum se vede într-un fragment de inscripție; între anii

1706-1707 i-a fost adăugat pridvorul, s-a refăcut pictura din incintă și s-au adăugat

cerdacurile, chiliile și s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul din fața bisericii).

Toate acestea s-au făcut de către paharnicul Șerban Cantacuzino.

Pictura originară se păstrează în naos, unde pe peretele de vest sunt pictați Mircea și

fiul său Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Șerban Cantacuzino.

Catapeteasma originară din lemn, a ars și a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind

zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos

și pronaos au fost dăruite mănăstirii de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Clădirile au fost

refăcute de domnitorii Bibescu și Știrbei între anii 1850-1856; tot atunci s-au construit și două

pavilioane din care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reședința domnească de vară.

În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea și al monarhiei Teofanei, mama

lui Mihai Viteazul, calugăriță după moartea fiului ei, decedată în 1605. Piatra funerară a

domnitorului este o copie a celei originale și datează din 1938.

Mănăstirea are două paraclise, unul cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (1583),

iar celalat, ”Duminica Tuturor Sfintilor” (1710).

Paraclisul din zid, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, aşezat în colţul de sud-

est al mănăstirii, datează din anul 1583.

Paraclisul, zis brâncovenesc, aşezat în colţul de nord-est, este din cărămidă, având

două case boltite şi un foişor. Datează din anii 1710-1711.

În corpul de clădiri de pe latură estică a fost amenajat un muzeu în care sunt expuse

monede, tipărituri vechi, obiecte şi podoabe de cult, printre care se pot menţiona: epitaful din

1396, o Evanghelie din 1644 tipărită de mitropolitul Varlaam, Psaltirea în versuri a lui

Dosoftei 1673, un anteriu al preotului Radu Şapca, pe care Cuza l-a numit aici crator-civil.

28

Mănăstirea Cozia rămâne cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului Mircea cel

Bătrân, dar are şi o mare însemnătate în ceea ce priveşte cercetarea studiului de cultură şi artă

a poporului nostru în secolul al XIV-lea, fiind o bogată sursă de documentare pentru

arhitectură, sculpturile în piatră şi lemn, că şi în pictură.

Mănăstirea Frasinei Situată în comună Muereasca, la 25 km de Rm. Vâlcea,

Mănăstirea Frasinei are de fapt două biserici.

Biserică Mănăstirii Frasinei, zisă şi Biserică Mare, având hramul ”Adormirea Maicii

Domnului”, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic

de la Cernica, episcopul Ramnicului, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o şi

sfinţeşte. Pictură, făcută în ulei de pictorul ardelean Misu Pop, în stilul lui Tattarascu, a fost

spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Această biserică este monument istoric.

Biserică schitului vechi, cu hramul ”Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”, a fost

construită din lemn decalugarii bulgări Ilarion şi Ştefan, în anul 1710 şi reconstruită din zid în

anii 1762-1763 de Carstea Iovipali şi Damian Iovipali, fraţi hagii din Râmnic, împreună cu

Nicolita Iovipali, fiul lui Carstea, având binecuvântarea episcopului de Râmnic, Filaret.

În jurul acestui schit au existat chilii care însă nu s-au păstrat. Din anul 1787, din

timpul războiului ruso-turc, schitul este pustiit şi rămâne părăsit până în anul 1848, când este

refăcut de călugărul cernican Acache, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmaşul primilor

ctitori.

Acresta închide pridvorul bisericii cu cărămidă, transformându-l în pronaos, îl

zugrăveşte şi reface încăperile chiliilor. Biserică veche păstrează pictură din anul 1763,

executată de Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tindă din anul 1848.

Este singură mânăstire din ţara care nu a fost secularizată, păstrându-şi tot terenul

agricol până în zilele noastre.

Mănăstirea Hurezi Printre mănăstirile monumente istorice, care împodobesc pământul

românesc, Mănăstirea Hurezi este considerată, împreună cu schiturile sale, că fiind cel mai

reprezentativ complex de arhitectură, definitoriu pentru „stilul brancovenesc”.

Este aşezată în partea de nord a judeţului Vâlcea, pe drumul naţional DN 67

Rm.Vâlcea-Târgu Jiu, la poalele munţilor Căpăţânii, străjuită de codrii, într-un loc plin de

farmec şi singurătate, a cărui linişte o tulbură doar cântecul huhurezilor, acele păsări de

noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri şi al mănăstirii.

Mănăstirea Hurezi are două incinte. În cea dintâi, exterioară, delimitată de ziduri

puternice de cărămidă, se află prima poartă de incintă şi o clădire cu etaj în dreaptă. A două

incintă are formă dreptunghiulara, închisă pe trei laţuri cu clădiri, având parter şi etaj. Latură

de răsărit se încheie cu un zid înalt, că la multe mânăstiri cu incintă.

La mijlocul acestei incinte se află biserică mare, impunător monument, lung de 32 de

metri şi înalt de 14 metri. Ea este o interpretare mai simplificată a bisericii episcopale de la

Curtea de Argeş. Are plan treflat şi împărţire clasică, altar, naos, pronaos şi pridvor.

O mulţime de sfinţi din care nu lipsesc Sfinţii Împăraţi Constantin şi mamă sa Elena,

hramul mănăstirii, scene religioase din Vechiul şi Noul Testament, sinoade ecumenice,

despărţite prin ornamentaţii florale, desenate în culori vii, acoperă pereţii interiori ai bisericii

şi pronaosului. Lucrarea în frescă este operă zugravilor Constantin, Ioan, Andrei, Stan,

Neagoe şi Ioachim.

Pe lângă iconografia religioasă, întâlnim şi compoziţii cu caracter laic, cum e istoria

ilustrată a vieţii împăratului Constantin cel Mare, cu o anumită semnificaţie pentru vremea

aceea, biruinţa Crucii asupra semilunii.

De subliniat este amplul tablou votiv din pronaos, veritabilă galerie de portrete de

mare valoare artistică, înfăţişând pe Constantin Brâncoveanu cu familia să, în care se distinge

chipul doamnei Măria, de asemenea pe înaintaşii săi direcţi şi rudele din neamul Basarabilor

şi Cantacuzinilor. Biserică mănăstirii avea menirea să devină necropolă familiei

Brancoveanului şi neamului.

29

Deasupra intrării se înaltă turnul clopotniţei, care adăposteşte patru clopote mari, între

300 şi 1000 kg, cu sunete armonioase, trei purtând în inscripţie numele voievodului.

În dreaptă şi stânga clopotniţei, pe cele trei laţuri sunt chiliile rânduite pe două nivele,

suprapuse, în faţă cărora se găseşte câte o galerie cu arcade în semicerc, susţinută de stâlpi de

piatră.

Paraclisul, situat la mijlocul laturii de apus a incintei drept în faţă bisericii, ridicat la

1697, e unul din cele mai gingaşe monumente din această epocă. Planul lui constă dintr-un

naos pătrat, dominat de turlă octogonală admirabil proporţionată, cu opt ferestre, acum

singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular.

Pictură e în frescă, lucrarea zugravilor Predă şi Marin, meşteri din aceeaşi şcoală

brincoveneasca, păstrată în condiţii optime. Din temă iconografica nu lipsesc Sfinţii Împăraţi

Constantin şi mamă să Elena şi bogată familie a Brancoveanului. Tâmplă din lemn e fîn

sculptată şi decorata cu aur şi culori, aproape tot aşa de vii, cum a fost iniţial.

Frumuseţii arhitecturii şi picturii se adaugă dovezile unui puternic centru de cultură,

care a adăpostit un scriptoriu celebru, producător de iscusite traduceri, superbe manuscrise şi

o bogată bibliotecă umanistă, unică în Europa de sud-est la începutul secolului al XVIII-lea.

Mănăstirea Polovragi Este o mânăstire de calugăriţe, purtând hramul Adormirea

Maicii Domnului.

Complexul monahal se află în comună Polovragi, judeţul Gorj, într-un cadru pitoresc,

la poalele muntelui Piatră Polovragilor, în vecinătatea cheilor Oltetului, într-o livadă cu pomi

fructiferi şi castani comestibili, amintind de clima blândă a mânăstirilor Tismana şi Bistriţa.

A fost întemeiată la sfârşitul secolului al XV-lea (probabil 1505), după unii, de către

domnitorul Moise Vodă (1529-1530).

Recentele cercetări istorice stabilesc vechimea mănăstirii Polovragi în jurul anului

1505, ctitorita fiind de Radul şi Patru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis

la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr.

Timp de un secol şi jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre această

mânăstire. În anul 1645, satul Polovragi devine proprietatea logofătului Danciul Piriianul, fiul

lui Hamza. El a rezidit pe platoul Polovragilor un locaş de cult pe temeliile celui existent deja,

pentru odihnă şi reculegere sufletească iar în caz de pericol pentru refugiu şi adăpost.

Picturile murale în stil prebrancovenesc, asemănătoare cu cele de la Hurezi datează

din anul 1703, realizarea lor fiind lăsată în grijă arhimandritului Ioan de la Horezu şi a

meşterilor zugrăvi Constantinos, Andrei, Gheorghe, Hrănite.

Pictură interioară, păstrată intactă, are o mare valoare artistică. Coloritul, pe fond

albastru, are nuanţe armonioase şi sobre.

Biserică mănăstirii Polovragi este construită în stil bizantin, având formă trilobata,

realizată într-o simetrie proporţionată. De remarcat este catapeteasmă executată din lemn de

tei, o adevărată capodoperă a vechii sculpturi româneşti, având o bogată ornamentaţie cu

împletituri florale.

În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului găsim icoană "Acoperământul

Maicii Domnului", executată în anul 1713 de zugravul Constantin.

Biserica mănăstirii Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de

apărare. În ea se pătrunde printr-o poartă masivă deasupra căreia se înaltă clopotniţa. Că toate

marile mânăstiri ortodoxe şi Polovragiul are în preajmă ei o biserică pentru satisfacerea

dorinţelor sufleteşti numită biserică bolniţă, construită în anul 1732.

Astăzi mănăstirea adăposteşte peste 3000 de volume în limbile română, slavonă şi

greaca. Printre ele se află cărţi rare, manuscrise de muzică psaltică.

Mănăstirea Tismana aflată la 40 kilometri de Târgu Jiu, mănăstirea este una de maici,

cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a cărei denumire provine de la arborele de tisă care

odinioară creştea din abundenţă pe aceste locuri.

30

CONCLUZII

Regiunea de dezvoltare Oltenia este situată în partea de sud-vest a României,

acoperind 29.212 km2, adică 12,25% din suprafața României.

Din punct de vedere administrativ, regiunea Oltenia include 5 județe (Dolj, Gorj,

Mehedinți, Olt, Vâlcea), cu localitățile structurate

Relieful regiunii Sud Vest Oltenia are o distribuţie relativ echilibrată, cuprinzând

munţi, câmpii, dealuri şi podişuri.

În zona de nord a Olteniei, relieful este muntos şi deluros (Carpaţii şi zona sub-

carpatică), predominând pădurile şi păşunile alpine. Zona de câmpie este una din cele mai

fertile din Europa Centrală.

Regiunea are o suprafaţă agricolă totală (de foarte bună calitate) de peste 1,8 milioane

hectare, reprezentând 12,3% din terenul agricol din România şi, de asemenea, beneficiază de

importante resurse hidroenergetice (Dunărea, Oltul, Jiul) şi termoelectrice (bazinul carbonifer

Jiu-Motru), Oltenia fiind cel mai important producător de energie – aproximativ 75% din

totalul pe ţară.

Agricultura reprezintă o resursă importantă pentru Regiunea Oltenia, cu peste 1 mil ha

utilizate pentru cultura cerealelor (în special porumb şi grâu), a plantelor oleaginoase (mai

ales floarea-soarelui), legume (soia, mazăre, fasole, roşii, varză, ceapă) şi fructe (mere, pepeni

verzi, pepeni galbeni, struguri), cartofi, sfeclă de zahăr, producţia vinului de bună calitate.

Cazarea turistică alături de serviciile de alimentaţie sunt elementele componente ale

industriei hoteliere, industrie care are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor

desfăşurate în unităţile de cazare, generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului.

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortului pentru

adăpostirea şi odihna călătorului.

Ca rezultat al industriei hoteliere, serviciul de cazare se prezintă ca o activitate

complexă, decurgând din exploatarea capacităţilor de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de

prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţile de cazare.

Capacităţile de cazare cuprind totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri,

hanuri, cabane, popasuri turistice etc.) care, în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv,

oferă turiştilor condiţii optime de adăpostire (înnoptare).

Alimentaţia publică reprezintă una dintre laturile importante ale servirii turistice,

încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deşi ca activitate economică, alimentaţia

publică nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoia consumatorului – turist, ea se

asociază tot mai frecvent activităţilor de turism, iar dinamica ei este din ce în ce mai mult

influenţată de evoluţia circulaţiei turistice.

Privită prin prisma calităţii sale de componentă a produsului turistic, respectiv a

serviciilor de bază, alimentaţia publică determină calitatea prestaţiei turistice în ansamblul ei,

influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicaţii asupra

dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.

Trăsătura caracteristică a bucătăriei din această zona este condimentarea excesivă, în

care predomină ardeiul iute. Datorită acestui fapt, un comentator al bucătăriei româneşti

afirma că încercarea mâncărurilor olteneşti este un act de curaj.

Mâncăruri frecvent preparate mai sunt : ciorbele de praz, de ştevie, ciorba de pasăre cu

legume, roşiile umplute cu orez, tochitura oltenească, prazul umplut, ciulamaua de pui,

saramura de peşte şi, nu în ultimul rând, cârnăciorii olteneşti.

Ca desert, se prepară diverse dulceţuri şi şerbeturi de fructe de nuci verzi, de

aguridă,de caise, vişine, gutui, cireşe, piersici, prune, mere, corcoduşe, struguri şi altele

31

Ca specialități gastronomice din zonă, vă recomand preparatele specifice bucătăriei

oltenești, de la ciorba de praz, supa cu galuște de branză, prazul cu măsline, la gutuile cu piept

de pui, limba rasol cu legume si hrean, și, nu în ultimul rând, delicioasa tochitură oltenească.

Agrementul turistic apare, aşadar, ca fiind un element fundamental pentru dezvoltarea

nevoilor turiştilor, format dintr-o varietate de activităţi de agrement şi acţionând pe multiple

planuri, aspecte care îi conferă caracterul de componentă de bază a prestaţiei turistice.

Printre principalele obiective ale agrementului se numără: destinderea şi reconfortarea

fizică a turiştilor, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor acestora, satisfacţia psihică prin

activităţi cultural-distractive şi instructiv-educative, amuzamentul, comunicarea şi sporirea

volumului de cunoştinţe etc.

Creşterea rolului agrementului în satisfacerea nevoilor turiştilor nu ne mai permite să

considerăm aceste servicii ca fiind prestaţii marginale, solicitate ocazional, ci ele au devenit

motivaţii decizionale pentru acceptarea ofertelor de „vacanţe active”, transformându-se chiar

în motivaţie turistică propriu-zisă şi generând noi tipuri de vacanţe: schi, alpinism, echitaţie,

tenis, vânătoare şi pescuit, turism cultural etc.

Datorită poziționării sale, reliefului variat, pitorescului locurilor, monumentelor

istorice si tradițiilor culturale, Regiunea Oltenia dispune de condiții prielnice pentru

dezvoltarea turismului. Deasemenea datorită monumentelor vechi şi a tradiţiilor culturale, potenţialul turistic

al Olteniei este foarte diversificat, fiind concentrat în 3 zone: Clisura Dunării – Porţile de Fier,

Subcarpaţii Gorjului şi Vâlcii, cu însemnate monumente naturale (peşteri, chei, canioane,

rezervaţii) şi arhitectonice (mânăstirile Vodiţa, Cozia, Turnu, Arnota, Lainici, Dintr-un Lemn,

Cornetu, Govora, Tismana, Horezu, Polovragi), izvoare termale şi terapeutice (Olăneşti,

Călimăneşti, Căciulata), saline terapeutice (Băile Govora, Ocnele Mari), cât şi Valea Oltului

la nord de Râmnicu Vâlcea.

O şansă deosebită pentru dezvoltarea turismului montan oferă Valea Lotrului, unde

staţiunea Voineasa ar putea oferi condiţii foarte bune pentru sporturi de iarnă, vânătoare,

pescuit, alpinism şi drumeţie, şi staţiunea Rânca pentru schi. De asemenea, spaţiul rural oferă

o ospitalitate veritabilă bazată pe un mediu nepoluat, calitatea vinului, gastronomia şi vestitele

tradiţii folclorice ale Olteniei.

La nivelul Regiunii Oltenia, capacitatea de cazare turistică în funcţiune a

structurilor de primire turistică în anul 2011 a fost de 4702991 locuri-zile.

În anul 2011, în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică existente

în Regiunea Oltenia, s-au înregistrat un număr de 423344 sosiri ale turiştilor, rezultate

obținut prin însumarea datelor de la nivelul tuturor lunilor.

În anul 2011, la nivelul regiunii s-au înregistrat 1476683 (obținut prin însumarea

datelor realizate la nivelul celor 12 luni) înnoptări ale turiştilor în structurile de primire

turistică cu funcţiuni de cazare turistică, acestea fiind în proporţie de 80,7% în hoteluri, 4,7%

în vile şi cabane turistice, 3,9% în pensiuni turistice, 2,9% în moteluri, 2,7% în pensiuni

agroturistice, restul până la valoarea de 100% în alte forme de primire.

În anul 2011, indicele de utilizare netă a locurilor de cazare turistică din Regiunea

Oltenia a fost de 31,4%.

În luna ianuarie a anului curent în structurile de primire turistică cu funcţiuni de

cazare turistică existente în regiune, s-a înregistrat un număr de 20968 sosiri ale turiştilor,

reprezentând 5,2% din nivelul naţional și 52871 înnoptări ale turiştilor în structurile de

primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Deşi din cercetarea efectuată a reieşit, pentru Oltenia, că forma de turism

preponderentă este turismul de recreere şi odihnă, se impune dezvoltarea şi a altor activităţi

sportive (drumeţii, ciclism, alpinism, rafting, înot etc.), culturale (spectacole, festivaluri,

târguri, expoziţii etc.) sau mai mult, a unor forme de turism specifice fiecărui segment de

piaţă (turism sportiv, de aventură, ştiinţific etc.) organizate în staţiunile balneare, concomitent

cu o mai bună prezentare a efectelor curative ale apelor lor minerale.

32

Bibliografie

1. Albert, M., Capitalism contra capitalism, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994

2. Anghelache, C., Starea economică la început de mileniu, Ed. Economică, Bucureşti,

2002

3. Baker, S., Bradley, Pam., Huyton, J., Principiile operaţiunilor de la recepţia hotelului,

Ed. All Beck, Bucureşti, 2002

4. Bran, F., Marin, D., Simon, T., Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed.

Economică, Bucureşti, 1998

5. Dobrotă, N., ABC-ul economiei de piaţă moderne, Ed. Viaţa Românescă, Bucureşti,

1991

6. Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Ţigu, Dicţionar poliglot explicativ de

termini utilizaţi în turism, Ed. All, Bucureşti, 1998

7. Harris, N.D., Service Operations Management, Cassell, London, 1989

8. Hristache, D., Teorii ale economiilor în tranziţie, Ed. ASE, Bucureşti, 1999

9. Minciu, R., Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000

10. Pasecinik, L., Economia României în procesul ajustării pentru integrarea în UE

11. Popa, I., Andreff, W., Neguţ, S., Tranziţie şi reformă, Ed. Economică, Bucureşti

12. Rusu Mihaela Loredana, Promovarea si vanzarea serviciilor hoteliere Editura

Tribuna Economica nr. 26, pag 57-59, 2007

13. Snak, O., Baron, P., Neacşu, N., Economia turismului, Ed. Expert, Bucureşti, 2001

14. Sobaru, Alecsandru, Turismul în România – letargie şi speranţe, Sesiune de

comunicări, Facultatea de Ştiinţe Economice, Iaşi, 1996

15. Stănciulescu, G., Lupu, N., Ţigu, G, Dicţionar poliglot explicativ de termini utilizaţi în

turism, Ed. All, Bucureşti, 1998

16. Tracey, J.B., Hinkin, T.R., Transformational leaders in the hospitality industry,

Cornell Hotel and Restaurant Administration Quarterly, 1994

17. *** - Council Resolution of 21 May 2002 on the future of European tourism, Official

Journal of the European Communities, C 135/01

18. *** - Poziţia Guvernului României privind viitorul Uniunii Europene, Guvernul

României, Proiect nr. 1, 2002

33

19. *** - România în cifre, Breviarul Statistic al României, ediţia 1992

20. *** - Studies on Tourism, Structure, performance and competitiveness of European

Tourism and its enterprises, The European Commission, Bruxelles, 2002

21. *** - www.insse.ro

22. *** - www.dolj.insse.ro

23. *** - www.gorj.insse.ro

24. *** - www.mehedinti.insse.ro

25. *** - www.olt.insse.ro

26. *** - www.valcea.insse.ro

27. *** - www.mdrt.ro

28. *** - www.turismland.ro

29. *** - www.manastire.go.ro

30. *** - www.manastiri-din-gorj.go.ro

31. *** - ANEXE

34

ANEXA 1

Tabel 1.6. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul

Dolj, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri

de primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 3580 1470 1413 1903 3909 4627 4319 4734 5188 5234 4035

Moteluri - 321 325 297 69 312 292 560 456 361 343 495

Vile turistice - 73 155 143 135 141 172 115 108 117 157 118

Cabane turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Pensiuni turistice - 442 182 169 160 217 343 373 383 492 411 345

Pensiuni

agroturistice - 463 23 24 26 352 879 956 883 655 898 552

Total Dolj - 5088 2515 2334 2438 5579 6605 6715 6904 7153 7395 5841

Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.7. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică, în

județul Dolj, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de

primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 6778 3693 3792 4289 7613 8610 9327 9052 9545 9502 8844

Moteluri - 754 646 649 164 598 534 1215 823 711 628 1114

Vile turistice - 226 340 329 295 238 400 356 297 304 348 263

Cabane turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Pensiuni turistice - 870 390 329 295 238 400 356 297 304 348 263

Pensiuni agroturistice

- 594 58 63 66 467 1109 1282 1083 836 1125 866

Total Dolj - 9642 5893 5720 5565 10359 11971 14077 12506 12952 13314 12468

Sursa: Tabel realizat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

34

Tabel 1.8. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Dolj la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri

de primire turistică

ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Total Dolj - 15,9 11,1 11,3 11,3 16 18 20,8 19,1 19,1 20,8 18,8 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.9. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul

Gorj, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 2098 2323 2808 3423 3300 3948 4192 4511 3784 3618 2607

Moteluri - 656 751 383 562 664 774 561 591 526 713 397

Vile turistice - 3 3 20 20 10 10 34 24 24 24 20

Cabane turistice - 247 48 58 122 60 192 310 420 200 112 300

Pensiuni turistice - 388 296 238 314 417 616 1241 978 633 446 646

Pensiuni agroturistice - 225 239 317 548 741 547 722 435 444 359 233

Total Gorj - 3968 3886 3976 5250 5362 6398 7292 7523 5952 5421 4349

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.10. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică, în

județul Gorj, la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 3955 4915 5514 6760 6437 11087 10838 9001 8653 8884 6661

Moteluri - 691 785 403 612 712 1076 589 666 590 929 547

Vile turistice - 6 3 40 20 10 10 34 168 168 48 40

Cabane turistice - 371 54 68 182 60 346 425 588 292 155 688

Pensiuni turistice - 830 1057 434 744 910 1136 2416 1633 1114 740 1552

Pensiuni agroturistice - 729 915 705 1105 1623 1608 2005 749 1214 791 541

Total Gorj - 7342 8027 7434 9985 10035 15730 16884 13606 12753 11809 10299

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

35

Tabel 1.11. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Gorj la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Total Gorj - 16,5 18,5 15,7 19,1 19,2 25,9 26,3 22 21,1 21,7 17,9

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.12. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul

Olt la nivelul anului 2011

Tipuri de structuri de primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 1110 1197 1249 1417 3869 1839 1779 2184 2039 2239 2175

Moteluri - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Vile turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Cabane turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Pensiuni turistice - 98 67 60 58 152 122 139 163 158 136 82

Pensiuni agroturistice - 0 0 0 0 22 16 32 29 6 5 3

Total Olt - 1208 1264 1309 1475 4061 1997 1965 2396 2215 2395 2275

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.13. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică, în

județul Olt, la nivelul anului 2011

Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 3591 1923 1720 2262 4670 4230 4466 4321 5152 6349 6809

Moteluri - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Vile turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Cabane turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Pensiuni turistice - 27 157 150 136 303 301 251 320 323 264 174

Pensiuni agroturistice - 0 0 0 0 208 126 440 295 18 9 3

Total Olt - 3618 2080 1870 2398 5181 4657 5157 4936 5493 6622 6986

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistic

36

Tabel 1.14. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Olt la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Total Olt

17,5 14 13 16,3 25,9 22,7 25 24,5 26,2 31,4 31,2 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.15. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul

Mehedinți la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de

primire turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 1424 2941 2480 2755 2900 3355 3749 3406 2941 2247 1195

Moteluri - 0 0 0 0 234 0 0 0 0 0 0

Vile turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Cabane turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Pensiuni turistice - 399 501 395 490 510 708 647 544 646 648 417

Pensiuni agroturistice - 57 217 285 475 473 599 620 559 297 215 156

Total Mehedinti - 2458 4543 3881 4534 5338 6013 6448 5494 4911 4220 3126

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.16. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică, în

județul Mehedinți la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 2079 9581 5765 7759 8589 11307 11101 8432 8995 7513 2832

Moteluri - 0 0 0 0 343 0 0 0 0 0 0

Vile turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Cabane turistice - 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Pensiuni turistice - 548 927 967 881 829 1077 924 754 801 924 571

Pensiuni agroturistice - 93 436 582 938 968 1182 1403 1146 595 291 308

Total Mehedinti - 3733 12754 8768 11288 12884 16987 15930 12230 12323 11107 7289 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

37

Tabel 1.17. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Mehedinți la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Total Mehedinti - 11,2 32,2 26,9 21,5 27,5 36,9 34,9 29 29,2 28,1 17,3 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.18. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul

Vâlcea la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 4935 6144 10523 33682 15712 18765 25221 15224 13602 11764 9493

Moteluri - 842 1318 940 867 1113 1783 2729 1155 831 913 917

Vile turistice - 186 19 512 1981 1077 2532 3212 1452 1084 622 410

Cabane turistice - - - 82 88 54 104 223 106 27 32 58

Pensiuni turistice - 456 446 506 792 734 1268 1587 1045 942 749 692

Pensiuni agroturistice - 25 14 25 227 237 781 942 481 288 92 368

Total Valcea - 6498 7961 12739 37869 20451 28914 38014 20076 16959 14310 12244

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

Tabel 1.19. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică, în

județul Vâlcea la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Hoteluri - 13872 22357 52192 92277 101372 123264 129823 99296 103351 91911 42887

Moteluri - 1780 2580 1768 2324 2457 3155 4352 1905 2035 2174 1671

Vile turistice - 239 21 1252 4714 5732 10735 12759 7615 8363 4962 2211

Cabane turistice - - - 82 88 102 188 518 232 27 32 95

Pensiuni turistice - 951 695 986 1926 2109 3170 4015 2761 3328 1756 1781

Pensiuni agroturistice - 41 14 37 452 597 1721 2654 1661 1030 627 893

Total Valcea 17936 25687 57018 102059 116419 154874 166642 114746 118449 101657 50417 Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

38

Tabel 1.20. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în cadrul județului Vâlcea la nivelul anului 2011 Tipuri de structuri de primire

turistică

ianuari

e

februari

e

marti

e

aprili

e mai iunie iulie

augus

t septembrie octombrie noiembrie decembrie

Total Valcea - 13,6 17,1 30,9 47,7 45,9 52,2 53,9 46 50,1 46,4 21,9

Sursa: Tabel prelucrat pe baza datelor Institutului Național de Statistică

ANEXA 2

Tabelul 2.21. Rezervaţii şi monumente ale naturii din regiunea Oltenia desemnate prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de

amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a

Nr. crt. Denumirea Localizarea Suprafaţa (ha)

Judeţul Dolj

2.384. Poiana Bujorului din pădurea Pleniţa Comuna Pleniţa 50,00

2.385. Valea Rea - Radovan Oraşul Şegarcea şi comuna Radovan 20,00

2.386. Dunele Dăbuleni (“La Cetate”) Comuna Dăbuleni 8,00

2.387. Pajiştea halofilă Gighera Comuna Gighera 4,00

2.388. Pajiştea Cetate (din Lunca Dunării) Comuna Cetate 6,00

2.389. Pajiştea Gogoşu-Ştefănel Comuna Gogoşu 10,00

2.390. Locul fosilifer Bucovăţ Comuna Bucovăţ 4,00

2.391. Locul fosilifer Drănic Comuna Drănic 6,00

2.392. Ciuperceni-Desa Comuna Ciupercenii Noi 200,00

2.393. Lacul Adunaţii de Geormana Comuna Bratovoeşti 102,00

2.394. Complexul lacustru Preajba-Făcăi Municipiul Craiova, localitatea Făcăişi comuna Malu Mare,

satul Preajba

28,00

2.395. Balta Cilieni-Băileşti Oraşul Băileşti 47,00

2.396. Lacul Ionele Comuna Desa 3,20

2.397. Balta Neagră Comuna Desa 1,20

2.398. Balta Lată Comuna Ciupercenii Noi 28,00

39

2.399. Râurile Desnăţui şi Terpeziţa amonte de

Fântânele

Comuna Teslui, satul Fântânele 80,00 km

2.400. Râul Bălăşan amonte de Băileşti Comuna Teslui, satul Fântânele 36,00 km

2.401. Lacul Caraula Comuna Caraula 28,00

Judeţul Gorj

2.422. Piatra Cloşanilor (inclusiv peşterile Cloşani şi

Cioaca cu Brebenei) PN-B

Comuna Padeş, satul Cloşani (1.730,00)

2.423. Ciucevele Cernei PN-B Comuna Padeş, satul Cerna-Sat (1.166,00)

2.424. Peştera Muierii Comuna Baia de Fier 19,00

2.425. Peştera Martel PN-B Comuna Padeş (2,00)

2.426. Cheile Corcoaiei PN-B Comuna Padeş, satul Cerna-Sat (34,00)

2.427. Sfinxul Lainicilor Oraşul Bumbeşti-Jiu 1,00

2.428. Piatra Buha Comuna Săcelu 1,00

2.429. Piatra Andreaua Comuna Tismana, satul Sohodol 1,00

2.430. Piatra Biserica Dracilor Comuna Săcelu, satul Blahniţa de Sus 1,00

2.431. Izvoarele Izvernei Comuna Tismana 500,00

2.432. Izbucul Jaleşului Comuna Runcu 20,00

2.433. Peştera Gura Plaiului Comuna Tismana 10,00

2.434. Peştera Lazului Comuna Padeş 2,00

2.435. Peştera Iedului Comuna Baia de Fier 1,00

2.436. Cotul cu Aluni Comuna Tismana 25,00

2.437. Rezervaţia botanică Cioclovina Comuna Tismana 12,00

2.438. Pădurea Tismana-Pocruia Comuna Tismana 51,60

2.439. Pădurea Gorganu Comuna Padeş, satul Motru Sec 21,30

2.440. Pădurea Polovragi Comuna Polovragi 10,00

2.441. Formaţiunile eocene de la Săcelu Comuna Săcelu 1,00

2.442. Cheile Sohodolului Comuna Runcu 350,00

2.443. Muntele Oslea Comunele Padeş şi Tismana 280,00

2.444. Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi Comuna Polovragi 150,00

40

2.445. Cornetul Pocruiei Comuna Tismana 70,00

2.446. Piatra Boroştenilor Comuna Pestişani 28,00

2.447. Locul fosilifer Groşera Comuna Aninoasa 1,00

2.448. Locul fosilifer Gârbovu Comuna Turceni 1,00

2.449. Locul fosilifer Buzeşti Comuna Crasna 1,00

2.450. Locul fosilifer Săuleşti Comuna Săuleşti 1,00

2.451. Locul fosilifer Valea Desului Comuna Vladimir 1,00

2.452. Valea Sodomului Comuna Săcelu 1,00

2.453. Valea Ibanului Comuna Scoarţa, satul Bobu 1,00

2.454. Pădurea Barcului Oraşul Novaci 25,00

2.455. Stâncile Rafaila Oraşul Bumbeşti-Jiu 1,00

2.456. Izvoarele minerale Săcelu Comuna Săcelu 1,00

2.457. Dealul Gornăcelu Comuna Schela, satul Gornăcel 1,00

Judeţul Mehedinţi

2.595. Peştera Epuran Comuna Cireşu, satul Jupâneşti 1,00

2.596. Izvorul şi stâncăriile de la Câmana Comuna Podeni 25,00

2.597. Gura Văii-Vârciorova PN-D Municipiul Drobeta-Turnu Severin, localitatea Gura Văii (305,00)

2.598. Valea Oglănicului Comuna Brezniţa-Ocol 150,00

2.599. Lunca Vânjului Oraşul Vânju Mare 14,00

2.600. Pădurea de liliac Ponoarele Comuna Ponoarele 20,00

2.601. Tufărişurile mediteraneene de la Isverna Comuna Isverna 10,00

2.602. Vârful lui Stan PN-B Comuna Isverna (120,00)

2.603. Valea Ţesna PN-B Comuna Balta (160,00)

2.604. Pădurea Borovăţ Comuna Bălvăneşti 30,00

2.605. Pădurea Bunget Comuna Burila Mare 18,20

2.606. Pădurea Drăghiceanu Comuna Obârşia-Cloşani 60,00

2.607. Dealul Duhovnei Comuna Iloviţa 50,00

2.608. Dealul Vărănic Comuna Brezniţa-Ocol 350,00

2.609. Cazanele Mari şi Cazanele Mici PN-D Comuna Dubova (215,00)

41

2.610. Locul fosilifer Şviniţa PN-D Comuna Şviniţa (95,00)

2.611. Locul fosilifer Bahna PN-D Comuna Iloviţa (10,00)

2.612. Pădurea Stârmina Comuna Hinova 100,30

2.613. Complexul carstic de la Ponoarele Comuna Ponoarele 100,00

2.614. Pereţii calcaroşi de la Izvoarele Coşuştei Comuna Balta 60,00

2.615. Cheile Coşuştei Comuna Balta 50,00

2.616. Cornetul Babelor şi Cerboanei Comuna Balta 40,00

2.617. Cornetul Piatra Încălecată Comuna Isverna 12,00

2.618. Cheile Topolniţei şi Peştera Topolniţei Comuna Cireşu 60,00

2.619. Cornetul Bălţii Comuna Balta 30,00

2.620. Cornetul Văii şi Valea Mănăstirii Oraşul Baia de Aramă 40,00

2.621. Locul fosilifer Malovăţ Comuna Malovăţ 6,00

2.622. Cracul Găioara PN-D Municipiul Drobeta-Turnu Severin, localitatea Gura Văii (5,00)

2.623. Tufărişurile mediteraneene Cornetul Obârşia-

Cloşani

Comuna Obârşia-Cloşani 60,00

2.624. Cracul Crucii PN-D Municipiul Drobeta-Turnu Severin, localitatea Gura Văii (2,00)

2.625. Faţa Virului PN-D Municipiul Drobeta-Turnu Severin, localitatea Vârciorova (6,00)

2.626. Locul fosilifer Pietrele Roşii Comuna Husnicioara 1,00

Judeţul Olt

2.664. Pădurea Seaca Optăşani Comuna Spineni, satul Optăşani 135,00

2.665. Pădurea Braniştea Catârilor Comunele Obârşia şi Ştefan cel Mare 301,30

2.666. Pădurea Călugărească Comuna Radomireşti, satul Crăciunel 40,00

2.667. Casa Pădurii din Pădurea Potelu Comuna Ianca 1,50

2.668. Rezervaţia de bujori a Academiei Comuna Stoicăneşti 54,90

2.669. Rezervaţia de arborete de gârniţă Comuna Poboru 121,00

Judeţul Vâlcea

42

2.781. Piramidele din Valea Stăncioiului Municipiul Râmnicu Vâlcea, comuna Goranu 12,00

2.782. Piramidele de la Slătioara Comunele Slătioara şi Stroeşti 10,50

2.783. Peştera Caprelor Oraşul Băile Olăneşti 0,50

2.784. Avenul Piciorul Boului Comuna Câineni 0,10

2.785. Peştera Liliecilor Comuna Costeşti 1,00

2.786. Peştera Munteanu - Murgoci Oraşul Olăneşti 1,00

2.787. Peştera Pagodelor Oraşul Olăneşti 0,30

2.788. Peştera Rac Oraşul Olăneşti 0,20

2.789. Peştera Valea Bistriţa Oraşul Olăneşti 0,25

2.790. Peştera cu Lac Oraşul Olăneşti 0,10

2.791. Peştera cu Perle Oraşul Olăneşti 0,50

2.792. Peştera Arnăuţilor Oraşul Olăneşti 0,40

2.793. Peştera Clopot Oraşul Olăneşti 0,10

2.794. Jnepenişul Stricatul Comuna Voineasa 15,00

2.795. Mlaştina Mosoroasa Oraşul Olăneşti 0,25

2.796. Pădurea Tisa Mare Comuna Lungeşti 50,00

2.797. Pădurea Silea Comuna Lungeşti, satul Fumureni 25,00

2.798. Pădurea Călineşti - Brezoi Oraşul Brezoi 200,00

2.799. Căldarea Gâlcescu Comuna Voineasa 200,00

2.800. Rezervaţia Miru-Bora Comuna Voineasa 25,00

2.801. Rezervaţia Ocnele Mari Oraşul Ocnele Mari 15,00

2.802. Rezervaţia Rădiţa - Mânzu Oraşul Olăneşti 10,00

2.803. Iezerul Latoriţa Comuna Malaia 10,00

2.804. Muntele Stogu Oraşul Olăneşti 10,00

2.805. Pădurea Latoriţa Comuna Malaia 7,10

2.806. Rezervaţia Sterpu-Dealul Negru Comuna Voineasa 5,00

2.807. Rezervaţia Cristeşti Comuna Voineasa 3,00

2.808. Pădurea Valea Cheii Oraşul Olăneşti 1,50