2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

MIRCEA HORIA SIMIONESCU

ÎN ZORII zilei de 18 mai 2011 s-a stins din viaþã, în Bucureºti,MIRCEA HORIA SIMIONESCU, unul dintre cei mai mari prozatori

ai literaturii române dintotdeauna. S-a nãscut pe 23 ianuarie, laTîrgoviºte. Alãturi de Radu Petrescu ºi Costache Olãreanu, a fãcutparte din aºa-numita „ªcoalã de la Tîrgoviºte“, care a deschis dru-mul postmodernismului românesc. Impunãtoarea operã a luiMircea Horia Simionescu, compusã din numeroase romane, nuve-le, povestiri, confesiuni ºi eseuri, s-a construit în jurul tetralogieiIngeniosul bine temperat, una dintre marile capodopere ale litera-turii noastre: Dicþionar onomastic (1969), Bibliografia generalã(1970), Breviarul (1980), Toxicologia sau Dincolo de bine ºi din-coace de rãu (1983). Cu alte volume-sateliþi: Jumãtate plus unu: Altdicþionar onomastic (1976), Paltonul de varã (1996) º.a. Prozãscurtã: Dupã 1900, pe la amiazã (1974), Banchetul (1982), Povestirigalante (1994). Ultima sa carte antumã este masiva culegere depoeme Versete de unicã folosinþã (2010).

�

FÃNUª NEAGU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profundã tristeþe încetarea din viaþã marþi,

24 mai 2011, a marelui prozator FÃNUª NEAGU, membru alAcademiei Române. În perioada decembrie 1993-1996 a fostdirector al Teatrului Naþional din Bucureºti. În noiembrie 1993a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în2001 a devenit membru titular.

În anul 1954, Fãnuº Neagu a debutat cu povestirea Duºman culumea, în revista Tînãrul scriitor. În anul 1960 are loc debutuleditorial, cu volumul de povestiri Ningea în Bãrãgan, volumretipãrit în 1964 sub titlul Cantonul pãrãsit. A mai publicatnumeroase romane, între care de un mare ecou s-au bucuratÎngerul a strigat ºi Frumoºii nebuni ai marilor oraºe, precum ºiculegeri de povestiri. În anul 1985 i s-au jucat piesele Echipa dezgomote la Teatrul Majestic ºi Olelie la Teatrul Naþional dinBucureºti, iar în anul 1993, la Teatrul Naþional din Bucureºti ºila Teatrul Naþional din Timiºoara, piesa Casa de la Miezul Nopþiisau Paiaþa soseºte la timp.

Fãnuº Neagu a fost un reputat cronicar sportiv, cronicile sale,adunate ºi în volume, avînd un deosebit succes în perioada în carea susþinut rubrici de sport. Alte volume de largã notorietate ale luiFãnuº Neagu au fost Cãrþile cu prieteni, în care a adunat portreteleunor confraþi.

Prin dispariþia lui Fãnuº Neagu, literatura românã ºi viaþanoastrã literarã suferã o dureroasã ºi ireparabilã pierdere.

�

GHEORGHE ENE

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profundã tristeþe încetarea prematurã din

viaþã a prozatorului GHEORGHE ENE. S-a nãscut la 16 octombrie1950, în satul Cãldãreºti, comuna Pogoanele, judeþul Buzãu. Dupãstudii liceale fãcute la Buzãu, a absolvit Facultatea de Filologie aUniversitãþii Bucureºti în anul 1973. A fost membru al CenacluluiJunimea. Începând cu 2001, a editat în satul natal revista Dincoacede pod. A debutat ca prozator în antologia Desant ’83, fiind unuldintre reprezentanþii marcanþi ai generaþiei ’80 în prozã. A debu-tat însã cu versuri în revista Luceafãrul ºi figureazã în antologiileTineri poeþi (1969) ºi Semnul cã nu cunoaºtem eclipsa (1978). Apublicat volumul de prozã O spovedanie a textului (Editura Paralela45, 1999) ºi mai multe volume de versuri, ultimul fiind Texte dedincoace, în 2007. Prin dispariþia lui Gheorghe Ene, literatura noa-strã suferã o dureroasã pierdere.

�

HORIA GÂRBEA

In memoriam

ªedinþã comemorativã a SLR

TIMP ÎNDELUNGAT, Societatea de Limba Românã din Voivodina –Republica Serbia (SLR), înfiinþatã la 3 martie 1962, a fost unica forþã

instituþionalizatã din aceastã parte a lumii care a concentrat, pe mãsuraposibilitãþilor, viaþa ºtiinþificã ºi culturalã a românilor din Voivodina.

Pe lângã regretatul prof. univ. dr. Radu Flora, care a fost fondatorulSLR, incontestabil, printre pilonii acestei prestigioase asociaþii cultural-ºtiinþifice s-au gãsit ºi învãþãtorul Pantelimon Panta Cebzan, prof. univ.Emil Filip ºi ziaristul Petru Cârdu, poet, traducãtor ºi editor, care recentau plecat în eternitate.

În semn de respect faþã de distinsele personalitãþi, miercuri, 11 mai2011, la Institutul pentru Culturã al Voivodinei din Novi Sad, Societateade Limba Românã din Voivodina-Filiala Novi Sad a organizat o ºedinþãcomemorativã la care a fost adus omagiu celor trei oameni de culturã,entuziaºti promotori culturali care au lãsat amprente puternice în viaþacultural-ºtiinþificã a românilor din Voivodina.

În urma unui minut de reculegere, Lucian Marina, preºedintele SLRa vorbit mai întâi despre Pantelimon Panta Cebzan, care, deºi a avut 92de ani, a fost vital ºi activ pânã nu a plecat printre cei drepþi. A fost unuldintre membrii fondatori ºi preºedinte al SLR (1972-1980), preºedinte alActivului Învãþãtorilor (1972-1980), casier ºi membru al Comitetului deconducere, respectiv al Preºedinþiei SLR. A fost ºi coordonator alBibliotecii Româneºti ,,Andrei ªaguna“ (în înfiinþare la Casa Butoarcãdin Vârºeþ, cu binecuvântarea PSS Daniil, episcop de Dacia Felix).

Despre prof. univ. Emil Filip, mulþi ani secretar, iar apoi ºi preºedinteal Societãþii de Limba Românã din Voivodina, respectiv preºedinte alComitetului de conducere al SLR (1974-1976) ºi preºedinte al PreºedinþieiSLR (1980-1981), a vorbit cu cuvinte alese preºedintele SLR, care a reliefatcontribuþia regretatului profesor universitar, traducãtor ºi eseist în cadrulSLR, unde a desfãºurat o bogatã activitate în domeniul limbii ºi literaturii.A fost unul dintre principalii organizatori ºi participant activ la sesiunileºtiinþifice organizate de SLR în perioada 1968-1979 ºi la simpozioaneleiugoslavo(sârbo)-române, organizate de Societatea de Limba Românã înperioada 1970-1980.

Prof. Ileana Dorina Bulic a subliniat în mod deosebit contribuþia laelaborarea publicaþiei Analele Societãþii de Limba Românã, a celor cincivolume de Contribuþii la istoria culturalã a românilor din Voivodina, arenumitelor Acte ale simpozioanelor iugoslavo(sârbo)-române, precum ºi aaltor publicaþii editate de aceastã asociaþie, care se ocupã în principal depãstrarea ºi cultivarea limbii române.

Partea finalã a ºedinþei comemorative a fost dedicatã evocãrii opereiºi contribuþiei aduse de Petru Cârdu, renumit ziarist ºi publicist, poet,traducãtor, critic literar ºi editor, membru activ în special al Filialei dinVârºeþ a SLR ºi în cadrul Cenaclului Literar ,,Radu Flora“, participant dela prima ºi pânã la ultima ediþie a Taberei de Creaþie a Scriitorilor Românidin Voivodina, supranumitã Colonia Literarã ºi organizatã în modtradiþional de SLR (într-o perioadã ºi de revista Lumina). Despre operarenumitului creator, care a fost ºi coordonator al Consiliului artistic alTeatrului Profesionist Român din Voivodina, a vorbit prof. univ. dr. OfeliaMeza, care a citit ºi un eseu. Preºedintele SLR a spus cã numele lui PetruCârdu este imortalizat atât graþie numeroaselor cãrþi traduse ºi publicatela Editura Comunei Literare din Vârºeþ – KOV, în colecþiile ,,Atlasulvânturilor“, ,,Insomnia“..., cât ºi datoritã Premiului European pentruPoezie pe care l-a instituit ºi decernat unui numãr de 17 creatori de marcãde pe diferite continente, oraºul de la poalele Dealurilor Vârºeþului fiindînscris pe harta reuniunilor culturale mondiale.

Cu acest prilej, la reuniunea la care, pe lângã români, au participatºi sârbi, croaþi, ruteni, a vorbit ºi renumitul expert în esperanto BorišaMiličević, care a ºi citit unele poezii în limba sârbã ale ,,ambasadoruluiliteraturii române în Serbia“ ºi unele poeme ale lui traduse în esperanto.

Plânºi de rude ºi prieteni, au plecat în eternitate încã trei membri aiSLR, personalitãþi remarcabile, care vor rãmâne mereu în amintireanoastrã.

�

LUCIAN MARINA

AFOST UN fantast ºi un entuziast, caredin supunere faþã de Dumnezeu a

socotit cã boala pe care a fãcut-o i-a fostdatã ca ºansã: de evoluþie spiritualã. La felca în cazul lui Petru Cârdu, prietenia cu carem-a onorat în ultimii cinci, poate ºase ania fost creaþia lui ºi iniþiativa lui. ªi-a fost, ospun cu mîna pe inimã, un foarte bun prie-ten. Unul care nu uita sã îmi trimitã o co-lindã rarã de Crãciun sau o urare la fel derarã de Anul Nou, cîntate de el însuºi ºiculese din Maramureºul lui natal. Era dejabolnav cînd ne-am împrietenit ºi asta ne-adat amîndurora o mare libertate lãuntricã,îndreptãþindu-ne pe amîndoi sã vorbimunul cu altul într-o logicã mai largã decîtaceea strictã a raþiunii. Am fost prieteni deinternet, ca sã zic aºa, adicã ne scriam me-saje. Iar de vãzut ne-am vãzut numai decîteva ori, o datã din întîmplare, pe tren,cînd s-a nimerit sã cãlãtorim împreunã, devreo douã ori la Uniune, la Bucureºti, orila Piteºti, la colocviul generaþiei optze-ciste… Ascultîndu-l la Piteºti, am ºtiut cãpunctul lui tare nu sunt nici conceptele,nici teoriile, ci simþirea. Emoþia învãlmãºitãîn care trãia ºi pe care ºi-o ordona, cel puþinîn ultimele lui volume, prin precepte mora-le ºi printr-un premeditat suiº spiritual. Înultimii ani, pe mãsurã ce trupul îi era maidureros ºi mai fragil, sufletul lui se nutreadin elanul cãtre cele înalte. Bolnav de can-cer ºi mulþumindu-i lui Dumnezeu cã i-adat posibilitatea sã se înalþe întru cele spi-rituale, Zubaºcu ºi-a transformat suferinþaîn iniþiere. Aºa s-au nãscut poemele lui zgu-duitoare din Moarte de om: O poveste de via-þã. A avut puterea ºi ambiþia sã facã dincancer o carte. ªi ca pe Iov, deodatã cuboala l-a lovit ºi talentul cel mare de-a vorbidespre ea la înãlþimea ei. Aºa cã a devenitzguduitor.

M-am mirat – ºi am fost umilitã pentrusensibilitatea denaturatã a juriilor literare –cã volumul lui, foarte bine primit de criticã,nu a luat totuºi niciun premiu. Nu amnicio explicaþie pentru asta. La fel, am fostscandalizatã cînd am aflat cã, deºi îºi anun-þase un volum la o editurã bucureºteanãimportantã, cînd s-a dus, prin noiembrieanul trecut, la editurã cu manuscrisul, i s-a comunicat calm cã nu i s-a þinut loc înplanul editorial. M-am întrebat cum e cuputinþã aºa ceva, ca un om pe moarte sã fierefuzat cu atîta seninãtate.

Acum Ion Zubaºcu a murit. Nu spuncã a murit din cauzã cã n-a primit premiulpe care l-ar fi meritat sau pentru cã n-a fostpublicat la editura la care spera, ca o încu-nunare literarã înainte de moarte, sã ajun-

gã. Nu. Ion Zubaºcu, prietenul meu drag,care a fost în ultimii ani aproape de mineca un frate, a murit de cancer. Spun însã cãa murit jignit. Îndurerat. ªi asta este grav.Cã nu s-a mai luptat cu moartea, pentru cãi-a fost scîrbã de felul cum îl trateazã con-fraþii. Dacã nici moartea, care lucreazã lavedere într-un om ºi pe care el o prelucrea-zã transformînd-o în operã de artã poeti-cã, nu ne miºcã – atunci ce ne miºcã ºi cene poate face mai umani ºi mai buni?, mãîntreb.

Am vorbit cu el nu demult. Era ros dedureri ºi nu mai avea decît un firicel de

voce – cu care îºi rostea dorinþa ca moarteacare-i lucra trupul sã nu-i înfrîngã ºispiritul. Avea încã proiecte. M-am rugatpentru el sã nu mai aibã dureri ºi sã maiaibã multã viaþã.

Fie-i þãrîna uºoarã!�

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 3

ION ZUBAªCU, fie-i þãrîna uºoarã!

• Ion Zubaºcu

Marta Petreu

In memoriam

L -AM CUNOSCUT pe Ion Pop în toamnaanului 1976, când Domnia Sa revenea

la Cluj dupã un stagiu de trei ani de lecto-rat la Paris, iar eu începeam anul al doileade facultate, la Filologie. Avusesem timp,un an încheiat (ºi suficiente ocazii), sã-icunosc sau cel puþin sã-i identific din vede-re pe toþi dascãlii facultãþii noastre, de la ceimai tineri asistenþi pânã la bãtrânii profe-sori consultanþi, dar ºi pe cei mai mulþi din-tre universitarii care predau discipline uma-niste la „Babeº-Bolyai“. Aceºtia din urmãtreceau zilnic pe sub fereastra odãii redac-þionale de la „Józsa Béla“, mergând sauvenind de la universitate, iar unii dintrecolegii mai mari, care-i ºtiau pe toþi, le sem-nalau tranzitul ºi le declamau numele, even-tual ºi titlurile academice – cu respect, cuumor benign sau cu sarcasm, dupã caz. De-sigur, când nu erau prezenþi în redacþiedomnii Papahagi ºi Vartic.

Ajunsesem în redacþia Echinox încã dinprimele sãptãmâni de facultate, în octom-brie-noiembrie 1975, împreunã cu colegiide an, cãlãuziþi într-acolo de cei din aniimai mari, întrucât revista se fãcea cu multãmuncã de corecturã ºi era nevoie de întãriri,dupã plecarea din Cluj a ultimei promoþiide absolvenþi. ªtiind, din liceu, sã scriu bi-niºor la maºinã, am început sã învãþ dinmers ceea ce trebuia ºi am devenit repedeutil, fiindcã destui colaboratori, chiar ºidintre tinerii universitari, nu aveau unde-ºidactilografia manuscrisele ºi le aduceau caatare în redacþie. Maºinile de scris intraserãsub un fel de interdicþie tacitã a regimului,apoi sub reglementãri exprese, dispãrândpractic din comerþ ºi devenind obiectulunei înregistrãri ºi supravegheri stricte dinpartea miliþiei, indiferent dacã aparþineauinstituþiilor sau persoanelor particulare.

Astfel, lucrând alãturi de colegii maimari, sub oblãduirea lui Marian Papahagiºi Ion Vartic, în decursul unui an, toþi noiiucenici învãþaserãm nu numai sã ne cunoaº-tem profesorii, dar ºi sã facem corecturã, sãscriem la maºinã, sã asigurãm serviciul re-dacþional în tipografie, sã ajutãm la difuza-rea revistei ºi, la rândul nostru, sã scriemrecenzii sfioase ºi alte modeste articole.

În toamna lui 1976, în redacþie a ajunsvestea cã Ion Pop va sosi în curând la Cluj.Noi, ultimii veniþi, nu-l vãzuserãm nicio-datã, iar eu nu ºtiam aproape nimic despreDomnia Sa, în afara celor aflate din colecþiarevistei, din cãrþile sale publicate pânã laacea datã ºi din tradiþia oralã redacþionalã.Iar ceea ce auzisem de la colegii mai marimã îngrijora ºi mã speria, cam în felul încare se temeau pe vremuri copiii de ºcoalã

primarã de întâlnirea cu noua învãþãtoare,despre care au aflat cã e cât se poate de pri-ceputã ºi harnicã la clasã, dar tot atât deseverã ºi hotãrâtã cu pedepsele. Amplificaþiaceastã teamã cu câteva ordine de mãrime:întâlnirea cu Domnia Sa fusese precedatã,în acea toamnã, de un vârf de undã al pres-tigiului sãu, care a trecut prin odaia redac-þiei ºi prin grupul de tineri prezent acoloasemeni unui front de raze X, nevãzut darcapabil sã expunã vederii ceea ce puþini amfi dorit sã arãtãm sau sã mãrturisim cuiva.„Vine Ion Pop, iar eu n-am citit încã Mi-mesis. Vine Ion Pop, iar eu n-am citit Wel-lek ºi Warren. Teoria literaturii... Istoria cri-ticii literare moderne... Lukács... CarlosBousoño... Henri Focillon... EugenioD’Ors... Marcel Brion... n-am citit nici mã-car Contre Sainte-Beuve. Vine Ion Pop, iareu n-am citit Gilbert Durand, Gaston Ba-chelard, Paul Hazard... Fernand Braudel...Huizinga... Literatura europeanã ºi EvulMediu latin... Gilbert ºi Kuhn... Istoria es-teticii... Platon... Aristotel... N-am terminatHugo Friedrich, dar am scris deja vreodouã-trei recenzii despre cãrþi de poezie...Vine Ion Pop, iar eu nu ºtiu mai nimicdespre Tel Quel. Scriu poezii, dar sunt unincult, un ciumete, o sfeclã. Un mucos, unpui de þãran în blugi. Ba umblu ºi dupãfete, pierd vremea pe la cãminul ºase. VineIon Pop...“ Fãrã sã exagerez cu nimic, potspune cã eu, unul, am primit vestea ca peun cutremur de gradul opt.

Ni se dãdea de înþeles, foarte insidios ºialuziv, mai ales nou-veniþilor, cã omul esteextrem de exigent cu pregãtirea intelectualãºi cu scrisul revuistic ºi beletristic al stu-denþilor. Cã nu publicã un rând în revistãpânã nu citeºte, sagace, cu creionul în mânãºi de faþã cu semnatarul, orice recenzie,orice articol cât de mic, orice poezioarã. Cãe tobã de carte, ºi sã te punã pãcatele sãapari în faþa lui cu erori de informaþie, cufraze trase de pãr sau cu lacune de lecturãpe subiect, cu texte penibile, cã te faci detoatã ruºinea, te compromiþi definitiv. Numai ai ce cãuta la revistã. Te poþi duce laCazane Mici sau la Carbochim, bãiete. Sãfii neserios în orice fel, lipsit de punctuali-tate, de cuvânt, de promptitudine în preda-rea materialelor, în îndeplinirea obligaþiilorredacþionale etc. Sã ai note mici sau proble-me cu absenþele la facultate. Sã vii cu vreofatã la redacþie... De altminteri, colegele defacultate ºi fetele din anturajul nostru, cuexcepþia celor douã-trei care fãceau partedin redacþie, se sfiau nu numai de îndrumã-torii noºtri, dar ºi de colegii mai mari, ºievitau sã intre cu noi, chiar ºi înainte derevenirea dlui Ion Pop. În principiu, înodaia redacþiei, ºi aºa strâmtã, înþesatã deteancuri de reviste ºi cãrþi, cu mesele încãr-cate de ºpalturi ºi pagini de corecturã, plinãde fum de þigarã, intra doar cine avea delucru acolo.

Marian Papahagi ºi Ion Vartic, apropiaþide vârsta noastrã, se purtau cu noi – din-colo de exigenþele redacþionale – la modulamical-colegial, glumind, ironizând, apos-

trofând pe unul sau pe altul pentru vre-un text mai slãbuþ, dar ºi trimiþându-neprompt la bibliotecã, recomandându-necãrþi, discutând cu noi despre ele, îndem-nându-ne sã scriem. Nu de puþine ori neîmprumutau bani, la nevoie. Eram de do-uã-trei sãptãmâni în redacþie când, într-o zi,i-am auzit pe doi dintre colegii mai marisalutându-l pe dl Vartic cu „servus, Doru“.Am încremenit, cu o expresie de stupefacþiepe chip. M-am întors repede cu spatele, sãnu mi se observe reacþia, cãci n-o puteamascunde altfel. Cum îndrãznesc ãºtia sã-lsalute pe profesor cu „servus“?! Cine secred ei? Cum pot fi atât de prost crescuþi?Iar el, de ce acceptã ºi nu-i pune la punct?!Am rãmas câteva zile cu aceastã indignareºi nedumerire, pânã când l-am auzit chiarpe dl Vartic salutându-i primul pe respec-tivii cu „servus“! A trecut vreme pânã cândam început sã înþeleg, puþin câte puþin, ati-tudinea Domniei Sale, iar de atunci, pentrufoarte mulþi ani, l-am îndrãgit mai mult de-cât pe toþi ceilalþi.

Apoi, într-o zi, a intrat în odaia redacþieiIon Pop. Zvelt, bronzat, ceva mai înalt de-cât aproape toþi ceilalþi, plin de vigoare ºidrept ca un catarg, îmbrãcat ca un univer-sitar din Quartier Latin, dar, mai ales, de odistincþie absolut unicã. Nu mai vãzusem,în tot Clujul, pe nimeni ca el. Copilul deþãran din mine a vãzut ºi a înþeles, în câtevaclipe, ce înseamnã ºi ce trebuie sã fie undomn, un intelectual adevãrat, un profesorde universitate. Am avut o vreme sentimen-tul cã omul acesta nu putea fi din Cluj, nicidin România, dar poate nici din Paris oride altundeva din Occcident, ci, nu ºtiucum, parcã dintr-o altã lume, mai bine în-tocmitã de Dumnezeu, mai frumoasã, maiautenticã, mai dreaptã ºi mai bunã, mai ge-neroasã ºi mai iubitoare cu locuitorii ei.Nici urmã de orgoliu pe chipul lui. Niciurmã de morgã, de afectare, de grimasã in-telectualã, de închipuire de sine, nici urmãde ego. Nicio privire de sus asupra celorlalþi.Un amestec indicibil de sobrietate, blânde-þe, înþelepciune, severitate, receptivitate,seriozitate ºi bunã dispoziþie pe chip. Oenergie ºi o vitalitate stãpânite ºi controlatefãrã rest, cu maximã uºurinþã, cu practicãîndelung exersatã. Naturaleþea, graþia, rafi-namentul, eleganþa spontanã a gesturilor ºia þinutei, absoluta civilitate, chipul, vocea,discursul, amabilitatea, politeþea, umorul,modul conversaþiei – toate personalizau unbãrbat de 35 de ani, în puterea vârstei, darca niciun altul, ºi arãtând ca de 27-28. Îivãzusem, pânã la acea datã, pe toþi mariiuniversitari clujeni ºi pe câþiva de la Bucu-reºti sau din alte centre. Pe câþiva dintrescriitorii ºi criticii reputaþi ai Clujului ºi aiþãrii. Peste un an-doi, aveam sã-i vãd pe ºimai mulþi, pe aproape toþi: pot depunemãrturie ºi pot demonstra cu argumente cãniciunul nu era, ca prezenþã umanã, pe mã-sura acestuia. Parcã venise printre noi, nuºtiu de unde, principele Ardealului, numaicã acesta nu era un principe al blazoanelorºi genealogiilor, ci un principe al spiritului,

4 • APOSTROF

La aniversarãIon Urcan

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 5

un principe al cãrþii, un principe al Lite-relor.

Întocmai dupã cuvintele cronicarului:„Întru aceasta vreme, în þara noastrã, nuiaste om ca acela“. Au încercat deci ºi alþii,chiar cu sute de ani în urmã, sentimen-te asemãnãtoare. În lumea noastrã, nicimãcar întâlnirea cu unicatul nu e, ca fe-nomen în sine, nouã sub soare. Dar, pen-tru cel ce o trãieºte, e unicã ºi decisivã. Aºaa ºi fost, pentru mine unul, dar ºtiu cã ºipentru ceilalþi tineri ai Echinox-ului, pentrufiecare în parte ºi pentru toþi laolaltã. Ne-am simþit dintr-odatã sporiþi, încu-rajaþi, îmbãrbãtaþi în speranþele, în nã-zuinþele, în proiectele noastre, în dorinþade a ne instrui, de a ne cultiva, de a scriecât mai bine. Am înþeles cã revista care neprimise era o ºcoalã redutabilã, cel puþin lafel de importantã ºi mult mai exigentãdecât ºcoala propriu-zisã de filologie pecare o urmam. Ne-am dat în curând seamacã aceºti trei oameni fac împreunã o echipãdiamantinã, de negãsit în altã parte, alcãrei domeniu de competenþã ºi perfor-manþã însemna mai mult decât simplaadiþionare a celor trei personalitãþi – ori-cum, fiecare excepþionalã în felul ei. Amdevenit, cu toþii, mândri de revista noastrãºi de mentorii noºtri. De colegii mai mariºi de cei din promoþia noastrã. De numeledin colegiul redacþional, care se înmulþeaude la an la an. De misivele care se primeauîn redacþie, din când în când, de la maripersonalitãþi culturale din þarã, ºi careafirmau, nici mai mult, nici mai puþin, cãEchinox e cea mai bunã revistã de culturãdin România. Privind o clipã înapoi, se ve-de limpede cã Echinox-ul acelor ani nu afost ceea ce se cheamã îndeobºte un curentliterar, ci o ºcoalã de culturã ºi civilizaþieintelectualã, de educaþie literarã ºi uma-nistã în sensul cel mai bun al termenilor.

Gruparea revistei numãrã, în prezent,peste douã sute de oameni. Domnii IonPop, Marian Papahagi, Ion Vartic – apoi,cei care au dus mai departe revista – nu leputeau conferi acestor oameni talent literar,nici nu-i puteau învãþa cum sã facã sã aibãtalent. Talentul îl dã Dumnezeu, ºi îl dãdestul de rar: foarte bine face. Destinul per-sonal ºi-l construieºte fiecare, dupã norocul,puterile ºi priceperea sa. Dacã, dintre aceºtidouã sute de oameni, doar doi-trei au de-venit mari scriitori ai generaþiei lor, iar alþivreo zece-cincisprezece au dobândit o te-meinicã notorietate literarã, e absolut deajuns, ºi nici nu se putea mai mult. Aceastae, dintotdeauna, matematic vorbind, func-þia cuanticã de undã a fenomenului literar.Raportul natural dintre virtualitate ºi îm-plinire. Ar trebui sã fiu mai nuanþat ºi maiclar: aici, ca pe gãmãlia de ac a Sf. Toma,pot încãpea o infinitate de îngeri. Nu existãnumerus clausus. Dacã deja au aterizat pegãmãlie n mari scriitori, imediat mai au locsã aterizeze alþi nn, apoi alþi nn ºi aºa maideparte. Problema nu e concurenþa pentruteritoriu cu ceilalþi, ci lupta cu tine însuþi,efortul personal de a deveni înger. Iar acestefort e din cale afarã de greu, din cale afarãde mare, ºi nu e la îndemâna oricui sã în-cerce sã-l facã. Foarte puþini pot deveniîngeri. Aici stã concurenþa ºi acesta e înþe-lesul ei. Literatura adevãratã nu e o junglã.E o lume a spiritului ºi va rãmâne aºa, înciuda exploziilor mediatice ºi a profesorilorde marketing.

Ceilalþi douã sute? Oameni instruiþi,cultivaþi, oameni ai cãrþii ºi ai scrisului,oameni de cea mai bunã calitate umanã ºiintelectualã, împrãºtiaþi în toatã þara, oa-meni angajaþi într-un efort de creaþie cul-turalã serios ºi onest, fiecare la locul lui,formând sau influenþând alþi oameni. Trecîn acest fel prin viaþã et quasi cursores vitaelampada tradunt. Alcãtuiesc background-ul,fondul (a cãrui lipsã o deplângea pe vre-muri Maiorescu!), contextul necesar în carepot sã aparã marii scriitori. E mult? E pu-þin? E sau nu e de viitor? Mai are vreunrost? Numai bunul Dumnezeu ºtie: vommuri ºi vom vedea.

Asta a fãcut pentru noi domnul IonPop, care, iatã, va împlini la 1 iulie ºaptedecenii de viaþã. Noi înºine, ucenicii lui deacum treizeci ºi ceva de ani, nu mai suntemtineri. Dar Domnia Sa ne are în faþa ochi-lor pe toþi, de la mic la mare ºi de la bãtrânla tânãr, pânã în ziua de azi. Ne-a îndrumatla începuturi, ne-a vegheat drumul de-alungul anilor, ne-a ajutat sã finalizãm ori sãne tipãrim cãrþile, a scris ºi scrie despre ele,dãruindu-se pentru noi unei munci de oviaþã. Greºesc? Exagerez? Sunt encomiastic,solemn ºi aniversar? Îmi celebrez pãrinþiispirituali? Nu cred – deºi ar merita-o dinplinul plinului plinurilor! Dar lucrurileacestea trebuie spuse.

În anii de dupã absolvire (1979), înmod firesc, l-am întâlnit mai rar ºi am co-municat mai rar cu Domnia Sa. Încã nuexistau atâtea telefoane. Eu trebuia sã mergcâþiva kilometri pânã la un telefon cu ma-nivelã. M-am mutat la oraº în 1983 ºi ime-diat am fãcut cerere de telefon, iar ca ur-mare a acelei cereri, firma de profil mi-ainstalat un telefon în casã abia în 1997. Darºi aºa, ori de câte ori scriam ceva sau în-cercam sã public, ori de câte ori aveam defãcut o alegere de ordin moral, de câte orivorbeam în faþa clasei de elevi, în faþa prie-tenilor sau a vreunei adunãri literare, mãgândeam la Domnia Sa ºi mã întrebamdacã nu l-aº dezamãgi. N-aº fi vrut, pentru

nimic în lume, sã fac sau sã spun vreunlucru despre care aº fi putut bãnui cã l-arnemulþumi ori l-ar întrista. Chiar dacã îlvedeam foarte rar, mi-era de ajuns sã ºtiucã acest om existã ºi cã e aºa cum l-am ºtiutîntotdeauna. Asta a însemnat, pentru mine,în acei ani, domnul Ion Pop, ºi asta înseam-nã pânã azi.

Târziu, în 1999, la îndemnul dlui pro-fesor Vasile Fanache, m-am înscris la doc-torat. Când am terminat ºi susþinut teza, în2002, domnul Ion Pop a fãcut parte dincomisia de doctorat, primind spre lecturãºi evaluare un exemplar al lucrãrii. Nu micãmi-a fost mirarea, rãsfoind pe urmã exem-plarul restituit de Domnia Sa, sã gãsesc, învreo trei-patru locuri, semne discrete, cucreion subþire, care corectau erori ce-miscãpaserã din obosealã, din grabã, din ne-glijenþã sau din lenea de a consulta o lu-crare normativã care-mi stãtuse sub mânã.Ei, da! Acesta a fost, este ºi va rãmânedomnul Ion Pop. Sã citeºti, la 61 de ani(bolnav, cãci, din pãcate, aºa era în acea pe-rioadã), cu creionul în mânã, teza de doc-torat a fostului tãu student – acum, ºi el,om de 47 de ani – ºi sã-i corectezi greºelile!Dacã asta nu e vocaþie de îndrumãtor ºi în-vãþãtor de oameni, dusã pânã la abnegaþieºi sacrificiu de sine, nu mai e nimic! Câþidintre intelectualii noºtri, dintre universi-tarii noºtri, dintre criticii noºtri literari(dintre redactorii de edituri sau reviste!)mai fac astãzi aºa ceva?

Cu câþiva ani în urmã, vorbind într-osearã cu Domnia Sa la telefon despre actua-litatea literarã, m-a îndemnat cine nu trebuiesã încerc a-i spune, fãrã niciun motiv ºi fãrãnicio trebuinþã, din raþiuni pur cancaniere,despre o tânãrã prozatoare pe care o ºtiu decopilã, câteva lucruri nu foarte indiscrete –desigur, total irelevante pentru opera ei –,dar care mi s-au pãrut semnificative pentrupersoana ei empiricã. Nici n-am apucat sãdeschid gura pãcãtoasã pe fondul chestiu-nii, cã domnul Ion Pop mi-a tãiat vorbascurt, mi-a mototolit ºi mi-a azvârlit câtcolo, la gunoi, fãrã niciun menajament, alo-cuþia nerostitã, întocmai ca unei commèrebârfitoare, ºi a schimbat, autoritar, subiec-tul. Am tãcut mâlc, ruºinat, am înghiþit însec ºi am învãþat, la categoria 50 +, ºiaceastã lecþie despre decenþã de la DomniaSa. Apoi, m-am întrebat, cu ºi mai multãruºine: oare cât va mai trebui sã mã înveþeomul acesta, iar eu tot neînvãþat sã rãmân?!

L-am vãzut, ultima datã, la mijlocul lu-nii octombrie 2010, într-o amiazã blândãºi frumoasã de toamnã, cu lumina filtratãde frunzarele încã dese, galben-verzui, aleunor pomi înalþi ºi încãrcaþi de rod. A tre-cut de atunci jumãtate de an, dar parcã l-aºfi vãzut astãzi. Pentru mine – ºi, îndrãznescsã presupun, pentru mulþi alþii –, Nordulacestei lumi, oricât de postmoderne ºi deglobalizate, stã deasupra unei case de pestrada Rákóczi (devenitã General EremiaGrigorescu) din Cluj.

�

• Ion Pop

6 • APOSTROF

Rãdãcinile

B ÃTRÎNEÞEA, BOALA, ra-tarea – acestea sînt te-

mele romanului lui OvidiuNimigean, roman intitulatRãdãcina de bucsau – titlumai mult pretenþios decîtsugestiv, chiar dacã – tri-miºi de autor – mergem sãcitim Cartea lui Iov, verse-tul cu pricina. (Oricît dedificile ar fi încercãrile prin care trece per-sonajul narator, sîntem totuºi prea depar-te de nefericirile marelui model...) „Teme-le“ enumerate mai sus, altfel spus „materia“romanului, au destulã gravitate chiar ºinumai prin simplã enunþare: deci autorulþinteºte sus, unde e cel mai greu, ºi ajungeacolo în destule scene – patetism strîns stã-pînit, observaþie rece, indubitabilã vocaþieromanescã. Urmeazã deci cam 500 de pa-gini pentru relatarea unei acþiuni minime:Liviu, intelectual în curs de ratare (ºiºomer, din cîte se înþelege), vine la sat pen-tru a-ºi îngriji bãtrîna mamã, bolnavã ºi sin-gurã, o duce, în stare criticã, la spital în-tr-un oraº (Nãsãudul natal al autorului –cred), unde asistã la spitalizarea, îngrijirea,diagnosticarea suferinþei bãtrînei; apoi seîntoarce cu ea, în sat, unde continuã sã oîngrijeascã cu un devotament nedezminþit;timpul începe sã se rarefieze ºi trece de laconsemnarea zilelor la luni, apoi la ano-timpuri, banalitatea repetitivã mai preci-zeazã doar orele... intrãm într-o eternitate.Anecdotica, faptul mãrunt, notaþia zilnicã– adicã tot ce ar þine de realismul minuþiei– întinse pe un timp al repetiþiei (o delibe-ratã insistenþã), te conduc cãtre final la unsens mai înalt estetic ºi ideatic: Liviu vinesã-ºi îngrijeascã mama pentru un timp –cum se presupune –, dar rãmîne acolo pînãla un sfîrºit inevitabil al bãtrînei, însã abiaschiþat ca vagã perspectivã, în ultimile pa-gini ale romanului. Cãci am intrat într-unalt „regim“: Liviu rãmîne „prizonier“...

voluntar, aºa cum locotenentul Drogorãmîne în fortul Bastioni pentru a aºteptainvazia ipoteticã a tãtarilor din deºert – înromanul lui Dino Buzzati – sau HansCastorp la „muntele vrãjit“ al lui ThomasMann. O captivitate aproape simbolicã, o„adaptare“ marcînd o rupturã fundamen-talã de viaþã – un mod de a-i cãuta ºi gãsio altã semnificaþie? o readaptare la ele-mentarul existenþei, de care ne-am îndepãr-tat? o linã intrare în înþelepciune? acesteaar fi sensurile adînci ce vin încet, cãtre final.Ceea ce aºtepþi, trecînd prin zecile de pa-gini în care sînt descrise crizele de tuse ºide neputinþã ale bietei bãtrîne, meniul zil-nic, schimbarea pantalonilor murdari defecale, fazele tratamentului sau notarea„stãrilor“ fiului devotat, ceea ce aºtepþi,de fapt, este des sugeratul sfîrºit obºtescal bãtrînei mame, de cîteva ori amînat chiarîn pragul definitivului. Un sfîrºit dupã carebãnuieºti cã ar trebui sã înceapã altceva, altversant al romanului... aºteptare frustratã.Aceastã descriere a bolii ºi suferinþei mameiºi a „asistãrii“ ei de cãtre fiu începe sã teintrige ºi sã te întrebi unde va ajunge;naraþia are, cum spuneam, o altã finalitatedecît cea a realismului, nu o datã, în com-plicitate bine adaptatã cu naturalismul (stã-rile fiziologice, amãnunte diagnosticale).„Despãrþirea“ de lume ºi aºezarea în rurala lui Liviu (natura redescoperitã prin cul-tivare ingenuã) sunt pregãtite ºi de cîteva„lacune“ care intrigã: cu ce se ocupã, defapt, personajul-narator, din ce trãieºte, caree, la urma urmei, vocaþia sa, de ce nu-l mai„cheamã“ oraºul, cum de nu mediteazã laviaþa ºi preocuparea sa intelectualã (presu-pusã) etc., adicã o seamã de determinãricare ar fi fost necesare stabilirii unei iden-titãþi rezonabile ºi... legitime. Nu prea vin– nu e o „lacunã“, ci o intenþie. Boala ma-mei coincide ºi cu o crizã matrimonialãdefinitivã – o cãsnicie ratatã de mizeria ºipromiscuitatea vieþii din anii ultimi aicomunismului, altã felie de „realism“, lipsade bani, o evidentã inadaptabilitate struc-turalã personajului ºi la lumea de dinain-te, dar ºi la cea de dupã ’89, dezamãgire,greaþã ºi amãrãciune; dar drama despãrþirii– banalã, toate despãrþirile conjugale ajungla o banalitate apãsãtoare, umilitoare – euitatã încet-încet – suferinþa iniþialã se to-peºte în cotidianul vieþii de „sanitar“. Zelda(?), soþia ce-l pãrãseºte, pare destul de stu-pidã în „normalitatea“ ei. Personajul-nara-tor, Liviu, în afara celor observate mai sus,este cam depresiv, ipohondru („junghiul“),nevrotic cu manii gimnastice ºi „repausdigestiv“, mistic cu intermitenþe, masochist– tot cu intermitenþe; mai degrabã timid,el înainteazã în... îndepãrtarea sa din lume,care e un fel de a rãspunde teribilei lumi deazi, un rãspuns posibil, nu numai de înþe-les, dar ºi plauzibil. Desigur, simbolic, cumspuneam; autorul nu uitã sã ne trimitã la

aluzii livreºti (Georgicele, de pildã). Cel maipuþin interesante ºi urmînd un drum lite-rar steril sînt aparteurile unui dialog inte-rior – o afirmaþie sau observaþie fiind ime-diat urmatã de contraziceri sau de scurtedetalieri; procedeu obositor, la care auto-rul mai renunþã cu cît ne apropiem de final.Precizia, insistenþa pe amãnunt, o calitateimportantã a romanului, face un fel de epi-citate care ne duce mereu cu gîndul la ofoarte marcatã atingere de autobiografic.Reminiscenþele din „viaþa“ sa intelectualãºi presupusa culturã sînt „fineþuri“ ºi post-modernisme – citate în mai multe limbi,mici complicitãþi cu cititorii cultivaþi –Meister Eckhart, Michaux, Char et comp.Gãsim nu puþine preþiozitãþi, mai cu seamãla începutul romanului (p. 81: „Îi resimtindiferenþa – era jucatã! – ca pe un raclajce-þi zgîndãre polipii maligni, fãcîndu-i sãsîngereze“). Ele apar mai ales cînd nara-torul se vrea autoironic. E mai degrabãprolix. De la un moment dat, naraþia alu-necã în jurnal, odatã cu ieºirea din timp ºireducerea la o cronologie a repetitivului. Înciuda acestor observaþii – destul de multe–, Liviu e viabil, se construieºte literar cuo inteligenþã auctorialã indubitabilã.

Despre mama suferindã nu aflãm preamulte lucruri – nici cum aratã, dincolo despãlatul mizeriei trupeºti –, nici cam care afost viaþa ei. Reþinem însã teribila dramãa bãtrîneþii neputincioase – memorabil des-fãºuratã, ºi epic, ºi psihologic. Nici mila nue declamatã – cu toate astea nici de insen-sibilitate rece nu poate fi vorba. Urîþeniabãtrîneþii, egoismul bolii, frustrãrile de lasfîrºitul vieþii – poate cã nu atît personajule memorabil, cît descrierea „vîrstei“ lui.Neputinþa bãtrîneþii are în roman paginimemorabile. Personajul are ºi ceva vulgarîn felul de a vorbi, ticul verbal „dragã“, înorice adresare, displace. O. Nimigean e deadmirat pentru cã, în acest context, nu cadenici în melodramã, nici în scabros. Carteadezvoltã un „simþ“ al naturalului întru totulremarcabil.

Dar Rãdãcina de bucsau nu înseamnãdeloc o pledoarie pentru ruralizare ºi pen-tru o viaþã bio. (De aceasta din urmã în-cepe sã mã doarã capul, atît a devenit deagresivã...). E o îndelungatã scrutare a unuiimpas grav, însoþit de panicã, în prima par-te, de o nedumerire împãcatã ce se insta-leazã spre final. Înþelepciune? Abandon?

La umbra celor douã personaje devora-toare apar totuºi ºi cîteva episodice, bineconturate: preotul ªincai ºi generosul, pi-torescul Artemie, critic nemilos ºi just alRomâniei contemporane: în care spitalul edestul de curat ºi doctoriþele nu sînt lacomede bani. Cînd se hotãrãºte sã dea atenþiemediului social ºi peisajului urban, OvidiuNimigean o face cu o dezinvolturã care arfi o foarte bunã premisã pentru viitoarelesale romane, în care ar ieºi de sub tiraniaunui prea evident autobiografism ºi a ob-sesiei de a spune „totul“. Culoarea vorbiriidialectale a multor personaje, desigurepisodice, scrisã fonetic, e amuzantã, darfãrã viitor, ca sã zic aºa.

La aproape 50 de ani, viaþa unui ro-mancier abia începe...

�

Gelu Ionescu

Cãrþi primite la redacþie

• Joseph Ratzinger – Benedict al XVI-lea, Scrieri alese, traducere deDelia Marga, introducere ºipostfaþã de Andrei Marga,Cluj-Napoca: BibliotecaApostrof, EFES, 2011.

• Andrei Marga: profe-sor, rector, personalitatepublicã (album), volumeditat de Mihai-VladGuþã, Cluj-Napoca:Editura Fundaþiei pentruStudii Europene, 2011.

P RINTRE SCRIITORII români care au re-uºit sã se afirme în lumea literarã oc-

cidentalã ºi în limba francezã, cazul luiIlarie Voronca este cu totul aparte, datoritãunei duble orientãri. El ocupã un loc emi-nent în constelaþia miºcãrii de avangardã,fiind în acelaºi timp unul dintre autorii an-gajaþi în „poezia umanitaristã“, îmbrãþiºândcondiþia celor umili, a tuturor celor excluºi,oferind prin scrierile sale un mesaj de spe-ranþã pentru fericirea tuturor. Un poet almodernitãþii, dar ºi un poet al iubirii.

I. De la Brãila la Paris trecândprin Bucureºti. Viaþa unuipoet, curmatã la 43 de ani

I LARIE VORONCA, pe numele sãu adevã-rat Eduard Marcus, s-a nãscut la 31 de-

cembrie 1903 la Brãila, portul unde locuiao importantã comunitate evreiascã. Ulti-mul fiu al unei familii înstãrite, cu patrucopii (tatãl sãu era directorul unei fabricide cherestea), el a fost crescut încã de miccopil îndepãrtat de practica religioasã aiudaismului. Aceastã atitudine nu era spe-cificã familiei lui Eduard Marcus. Nume-roºi pãrinþi evrei aparþinând categoriilorînstãrite au avut ca obiectiv primordial sãofere copiilor lor o educaþie româneascã,garanþie de reuºitã într-o societate care,pânã la sfârºitul Marelui Rãzboi, nu-i recu-noºtea pe evrei drept cetãþeni români, înpofida faptului cã erau supuºi serviciuluimilitar (fãrã a avea însã dreptul de a deve-ni ofiþeri), emanciparea politicã fiindu-leacordatã abia în 1919.1 Dupã ºcoala pri-marã terminatã la Brãila ºi liceul pedagogicla Bucureºti, îºi continuã studiile la uni-versitatea din capitalã. Licenþiat al Facultãþiide Drept în 1924, n-a profesat avocatura,deºi era înscris ca membru în baroul dinIlfov începând din 10 februarie 1925, lu-crând dupã aceastã datã la diferite birouride asigurãri ºi instituþii bancare. Pe data de2 mai 1927, se cãsãtoreºte cu Colomba Spirt,sora lui Ernest Spirt (devenit Mihail Cos-ma ºi apoi Claude Sernet). Ca ºi alþi scrii-tori ºi artiºti evrei, prieteni ai sãi, printrecare Tristan Tzara, Benjamin Fondane sauJacques Hérold, Voronca decide sã pãrã-seascã þara natalã, dupã câteva cãlãtoriiefectuate la Paris, unde a rãmas câtva timp.Dupã stabilirea sa definitivã în Franþa, îm-preunã cu soþia sa Colomba, în anul 1933,el a fost confruntat cu dura realitate a vieþiiimigranþilor, descrisã ulterior în volumul

Permis de séjour (Permis de ºedere) (1935).Trebuie menþionat cã la Paris a ocupatfuncþii umile (printre altele, la compania deasigurãri L’Abeille ºi la Société financièred’Orient), ca ºi la Bucureºti. Diferitele ser-vicii nu-l interesau decât în mãsura în careîl eliberau de grijile materiale ºi îi permi-teau sã se consacre în totalitate operei saleliterare: poet de limbã românã, el devi-ne dupã instalarea în Franþa poet ºi scriitorde limbã francezã. Cinci ani mai târziu, la16 iunie 1938, Ilarie Voronca ºi soþia saColomba obþin cetãþenia francezã. Odatãcu începutul celui de-al Doilea RãzboiMondial, el devine ofiþer în rezervã, fiind

demobilizat în 1940, dupã înfrângereaFranþei. Începe atunci pentru el o viaþãclandestinã, refugiindu-se mai întâi la Mar-silia (unde s-au stabilit temporar numeroºiartiºti ºi scriitori evrei), apoi în împre-jurimile localitãþii Rodez. Angajamentul luiIlarie Voronca în timpul ocupaþiei nazistea Franþei s-a concretizat prin participareasa la Rezistenþa francezã, fãcând parte din-tr-un „maquis“ în þinutul Aveyron. Datori-tã mãrturiei doctorului Saul Axelrud ºi scri-sorilor pe care Voronca le-a trimis acestuia,cunoaºtem acum câteva noi aspecte dinperioada teribilã a anilor de rãzboi, dar care

D O S A R

ILARIE VORONCA – poet almodernitãþii ºi al iubirii

Carol Iancu

• Ilarie Voronca, portret de Victor Brauner

�

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 7D O S A R

8 • APOSTROF

a fost, în ciuda pericolelor, fructuoasã pen-tru el, din punct de vedere al creaþiei lite-rare. La mijlocul lunii octombrie 1944, seîntoarce la Paris, care între timp fusese eli-berat de ocupaþia nazistã. Începând din1945, devine responsabilul emisiunilorromâneºti la Radiodifuziunea francezã dincadrul Ministerului Informaþiei. Un an maitârziu, dupã ce a terminat manuscrisul unuiMic manual de fericire perfectã (Le petitmanuel du parfait bonheur), atunci cândtotul îl chema la o viaþã nouã, s-a sinucis,la 4 aprilie 1946. Poetul a fost înhumat lacimitirul din Pantin, iar cea care s-a ocupatde toate formalitãþile legate de înmormân-tare ºi de punerea unui monument funerara fost Colomba Voronca, deºi cuplul numai locuia împreunã... Tot Colomba Vo-ronca a fost aceea care a susþinut PremiulIlarie Voronca, decernat anual, cu ocaziaZilelor de Poezie din Rodez, unui manu-scris de poezie inedit, premiu instituit în1952 de Asociaþia Scriitorilor din Rouer-gue. Colomba Voronca a fost aceea care i-aîncredinþat lui Saºa Panã spre traduceremanuscrisul acelui Petit manuel du parfaitbonheur, care a apãrut la Bucureºti în 19732,ºi tot ea a încurajat publicarea altor texteinedite. În Franþa, interesul pentru operapoetului a continuat ºi dupã dispariþiaColombei; printre alte publicaþii, meritã sãremarcãm importantul numãrul special alrevistei Plein Chant, realizat în 2004, deJean Pierre Begot.3

II. Poet al avangardeiromâneºti, teoretician

al modernismului

1. De la postsimbolism la avangardã

P RODUCÞIA LIRICÃ a lui Ilarie Voroncaîn limba românã este abundentã: zece

volume de poezii, în care autorul a dat totceea ce a avut mai bun miºcãrii de avan-gardã, fiind, prin implicaþiile sale onirice,un „surréaliste avant la lettre“. Aceste scri-eri au rãmas un timp îndelungat ºi în mareparte necunoscute publicului francez (cuexcepþia câtorva traduceri).

Totuºi începuturile sale sunt legate demiºcarea postsimbolistã de la Cenaclul Sbu-rãtorul, patronat de E. Lovinescu, publi-când, în Sburãtorul literar din 20 octombrie1922, o primã poezie, intitulatã Tristeþi detoamnã. Ea este reluatã în 1923 în prima saculegere de poeme, cu titlul Restriºti, cu ilus-traþii ale pictorului Victor Brauner. Dacã înTristeþi versurile sale sunt marcate de omelancolie plinã de disperare („Îmi port cape-un copil bolnav tristeþea / prin parcu-ncare frunzele, asemeni clopotelor plâng...E-aceeaºi amintire ºi-aceeaºi deznãdejdeveche...“), în Preumblãri cuvintele poetuluisunt „strigãte sugrumate“, iar în Amurguri,„casele ghemuite se cautã ºi-ºi rãspund sila-bisând prin întuneric lumini ºterse“.4 Ac-centele puse pe neliniºtea poetului faþã demonotonia existenþelor mediocre în oraºeledin provincie ne amintesc ciclul Priveliºti allui B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Oserie de poeme din volumul Restriºti au fostpublicate mai înainte în periodicele Flacãra,Nãzuinþa, Contimporanul, numele sãu fiindapoi prezent în numeroase ziare ºi reviste:Adam, Adevãrul, Adevãrul literar ºi artistic,Azi, Cuvântul liber, Flacãra, Omul liber,

Rampa, Viaþa româneascã etc. Foarte devre-me el are revelaþia dadaismului, dar contri-buþiile sale cele mai înnoitoare le-a rezervatpublicaþiilor de avangardã: Contimporanul,apãrutã în 1922 ºi animatã de Ion Vinea ºiMarcel Iancu (revenit de la Zürich, unde serefugiase, ca ºi Tristan Tzara, fãcându-secunoscut prin participarea la primele patrunumere ale revistei Dada), Punct (1924-1925), Unu, ºi revistelor 75 HP ºi Integral(1925-1928), pe care le-a creat ºi (sau)condus. Trebuie sã ne mirãm dacã majori-tatea colaboratorilor acestor periodice aufost evrei? Iatã ce se putea citi pe primapaginã a revistei Integral:

Revistã de sintezã modernã. Organ al miº-cãrii moderne din þarã ºi strãinãtate. Redac-þia Bucureºti: M. H. Maxy, Calea Victoriei79, et. 1. Redacþia Paris: B. Fondane, IlarieVoronca, Rue Monge 19. Redacþia Italia:M. Cosma, Piazza d’Italia 2, Pavia. Colabo-ratori permanenþi: F. Brunea, Victor Brau-ner, Ion Cãlugaru, M. Cosma, Irina Codrea-nu, B. Florian, B. Fondane, M. H. Maxy,Corneliu Mihãilescu, ªtefan Roll, IlarieVoronca, Tristan Tzara, A. L. Zisu.

Ilarie Voronca a propus un nou limbaj poe-tic, apropiat de pictura modernã practicatãde prietenii sãi, toþi evrei, ca ºi el: MarcelIancu, Victor Brauner, Jacques Hérold, M.H. Maxy. El este la originea (ºi a fost ani-matorul) unui curent poetic apropiat dedada, dar care ºi-a pãstrat originalitatea:remarcabile sunt pledoariile sale privindpictopoezia, definitã ca o „suprapunere desuprafeþe geometrice“, diferenþiate „dupãculori ºi reliefuri unde cuvintele înscrisesusþin prin ritmul lor sensul compoziþieiplastice“.5

În singurul numãr al revistei 75 HP, pic-topoezia inventatã de Ilarie Voronca ºiVictor Brauner, aºa cum apare la pagina 9,„nu e picturã“, „nu e poezie“, „pictopoeziae pictopoezie“. În pagina 4 a aceluiaºi nu-mãr de revistã, poetul semneazã un textfãrã punctuaþie, fãrã un sens raþional, careprovoacã sentimente de nedumerire ºi careîncepe astfel:

REGIM LACTAT MANIVELA ÎN TIMPANBULEVARD CITEªTE ORIENT EXPRES

ANTRACIT AUTOBUZ EMBRION

MIRAJ CLORHIDRIC IMPOSIBIL REALIZAT CUOCHI MÃRUNÞI

CA ZAHÃR PISAT INCEST CORTEGIUABSTRACT AGENÞIE DE SCHIMB

TRANSATLANTIC VEªTILE SECIOCNESC CA LA BILIARD AVIOANE

Prin aceasta revistã, Voronca se afirmã caprincipalul animator al avangardei artisticeromâneºti. Pentru el, „pictopoezia“ trebuiasã se nascã din credinþa absolutã în „con-structivism“, iar procedeele pentru a o rea-liza erau „Invenþia“ ºi „Imaginaþia“. În1926, el mãrturisea bunului sãu prietenSaºa Panã: „Eu, dintre toate NAÞIUNILE,aleg imagi-NAÞIUNEA“.6 „A alege «dintretoate NAÞIUNILE... imagi-NAÞIUNEA» devi-ne, dupã profesorul Ion Pop, o opþiunefundamentalã în sensul eliberãrii fiinþei deopresiunile «realului» într-un spaþiu mereunesigur, care e locul genezic al poeziei, spa-þiu de aºteptare tensionatã a inepuizabile-lor întâlniri «revelatoare».“7 Îndepãrtân-du-se de dadaism, de care a fost o vremeinfluenþat, Voronca devine teoreticianulintegralismului, datoritã unei sinteze întrecubism, futurism ºi constructivism, sintezãprezentatã în revista Punct (nr. 6-7, ianua-rie 1925).

Platforma sa constructivistã ºi integra-listã se regãseºte în culegerea Invitaþie la bal(1931), unde el reuneºte poeziile anilor1924-1926. Dupã criticul literar Ov. S.Crohmãlniceanu, ar fi vorba „mai degrabãde producþii dadaisto-simultaneiste“, cu opredilecþie netã pentru termeni luaþi dinvocabularul industrial: „clorat de calcar“,„iodoform“, „acid“ etc.8

2. Colomba, un poem al iubirii

A CEST GUST pentru imagini insolite,amestecul de termeni din regnurile

vegetal ºi animal se regãsesc în imnul dedragoste Colomba, dupã modelul CântãriiCântãrilor, poem structurat în cinci cân-turi, cu douã portrete de Robert Delaunay,publicat la Paris în 1927. Femeia iubitã,Colomba, devenitã soþia poetului, este soralui Mihail Cosma (viitorul scriitor francezClaude Sernet), colaborator al revistelor deavangardã, cel care l-a introdus pe Voroncaîn Cenaclul Sburãtorul. Trebuie menþionatcã extrase din Colomba au apãrut în mai

D O S A R

�

• Carte de membru al baroului Ilfov, 1925

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 9

multe reviste, printre care Integral. Fiinþaiubitã se confundã cu natura:

obrazul tãu desface lungi câmpuri de secarãîn ora ce se-alungã cu haite de luminiplimbi degetul prin coaste ca albii de secarão treaptã-n amintire te-ntârzie-n ruini

ºi-azi pasul meu te scrie cu vinele în cridãcoapsele – ce corabii – în aerul robustsurâsul îþi umbreºte o buzã ca firidãºi liniºtea în ierburi þi-ajunge pânã-n bust

trup cu-arãturi cu-ntoarceri cu umãru-n fântânã

ºi tâmpla încuitã cântec topit în ospupila ce se-nchide pe gleznã ca o manãsufletul tãu în palme izvor feruginos9

Poetul regãseºte iubita, „în umãr ºi-n râs caîntr-o glastrã“, cu „mâinile amare ºi buze-le-n lucernã“, glasul ei „sporeºte ca o jim-blã“, iar trupul ei „cuprinde ca trestii“. Înexergã, Voronca a pus un citat în francezãde Benjamin Fondane: „L’axe du mondepasse par tes hanches“ (Axa lumii trece prinºoldurile tale).

Prin obsesiile sale, se descoperã o dra-goste seninã care este predominantã, darcare este prezentatã mai târziu într-un modrealist, ca în poemul L’âme nous éclaire (Suf-letul ne lumineazã), din volumul La joie estpour l’homme (Bucuria e pentru om), publi-cat în 1936:

Je te retrouve auprès de moi, silencieuse, bienveillante,

Epouse. Tes mains blanches prolongent mes mains,

J’entends battre une joie tranquille dans tes veines

Ton visage s’unit doucement avec le mien. Et l’âme se sent en sécurité.

[Te regãsesc lângã mine tãcutã, binevoitoareSoþie. Mâinile tale albe prelungesc mâinile

mele,Aud cum bate o bucurie calmã în vinele taleChipul tãu se-mpreunã pe-ncetul cu-al meu.

ªi sufletul se simte în siguranþã.]10

3. Descoperirea metropolei moderne,singurãtatea poetului

Î N 1928, Voronca publicã la Paris Ulise, cuun portret de Marc Chagall, volum în

care autorul subliniazã singurãtatea poetu-lui în faþa civilizaþiei maºiniste a uimito-rului secol XX:

Îþi închin un imn þie veac al mediocritãþiiNu mai vânãm ursul prin munþii AmericiiBraþele noastre nu mai sângerã pãduri sãlbaticeNe operãm visele ca intestineSinguri ne închidem în mucegaiul birourilor.11

Profund marcat de descoperirea Parisului,el descrie Oraºul-Luminã prin imagini ca-leidoscopice: „turnul Eiffel îºi întinde gâ-tul“, „sângele ascensoarelor circulã în marilehoteluri“, „mansardele se sãrutã cu obrajiiîndrãgostiþilor“, „femeia din faþa ta este uncontinent“. Ulise este poetul cãlãtor caredescoperã în marea metropolã „veacul asi-gurãrilor ºi al reclamei luminoase“, în care„scrîºnesc din dinþi marile cotidiene“, darºi aspecte ale sãrãciei. Iatã de ce nu trebuiesã ne mirãm cã el dedicã un întreg imn car-tofului: „cartof icoana umilinþii a rãbdãrii/ Tu te mulþumeºti cu puþin ºi ne dai tot“:

Cartof ca mâinile plugarului asprecu rãcoare de tunel de dupã-amiazãtu eºti al gliei glas spretine ochiul îngerilor fãrã haraci te vegheazã.12

Voronca, sub aspectul unui modern Ulise,se perindã prin pieþele Parisului, unde seopreºte „la vânzãtoarea de legume“, unde„îºi surâd ca ºopârlele fasolele verzi“, unde„constelaþia mazãrei naufragiazã vorbele“.Ulise este un fel de „poem total“, de facturã„cubistã“ sau „simultaneistã“, aºa cum binea remarcat Ion Pop în importantul sãu eseuconsacrat poetului.13

Extraordinara dragoste a lui Voroncapentru naturã reiese ºi din volumul publi-cat în 1929, cu ilustraþii de ConstantinBrâncuºi: Plante ºi animale. Poetul se decla-rã „frate“ cu cei care se regãsesc în naturaîn care peºtii sunt „instrumente de muzicã“,unde „bursucii se leagãnã în adiere ca ar-buºtii“, iar „trandafirii opresc vântul înagrafa rochiilor“, în timp ce „pitpalacii îm-pletesc un ºal din lumina sunetului“.

Tot în acest an, Voronca publicã Brãþaranopþilor, care se deschide cu urmãtoareleversuri ce conþin figuri de stil insolite:

Nopþile trec din mânã în mânã ca îmbrãcãmintea bogatului

Desfac cearceafuri peste oasele gheþarilorªoldul colinelor primeºte lebãda umbreiSãlciile întind locului o oglindã...14

Acest volum a beneficiat de o importantãrecenzie fãcutã de G. Cãlinescu în Viaþaliterarã, reluatã mai târziu în Istoria litera-turii române de la origini pânã în prezent, încare celebrul critic literar pune accent pe

„modernitatea“ ºi originalitatea atât a crea-torului unui nou tip de „versificaþie“, cât ºia teoreticianului unor noi concepþii privindpoezia:

Dl. Ilarie Voronca scrie un fel de poeziepentru care declararea ºcoalei literare ar fio uºurinþã fãcutã cititorului. E futurism,dadaism sau suprarealism? Sunt toate ºi niciuna. Lipsa copulaþiei obicinuite între cuvin-te, a ortografiei ºi arhitectura babilonicã apaginei aparþin futurismului. Împerechiereaîntâmplãtoare a imaginilor (metoda scoa-terii din pãlãrie) este dadaismul. Iar preten-þia de ocultism mai semnificativ decât re-alitatea prin extragerea esenþei lucruriloraparþine suprarealismului... Poezia d-luiIlarie Voronca este aºadar, un impresionismordonat în punctul iniþial, dar sfãrâmat cuvoinþa prin procedee tipografice ºi metafo-rism exagerat pânã la deplinã, uneori, anu-lare a oricãrui sens ºi a oricãrei emoþii. ªi înciuda pozelor ºtrengãreºti ºi a fervenþei revo-luþionare, poetul Brãþãrii nopþilor e un tem-perament retoric, tentat de frazele somp-tuoase ºi definitive.15

În toate celelalte volume româneºti, asistãmla o veritabilã explozie de imagini de o ex-cepþionalã bogãþie (nu e de mirare cã E.Lovinescu l-a caracterizat pe Voronca „mi-liardarul de imagini“): Zodiac (1930), In-vitaþie la Bal (1931), Incantaþii (1931),Petre Schlemihl (1932), Patmos ºi alte ºase

D O S A R

�

• Victor Brauner ºi Ilarie Voronca, 1924

10 • APOSTROF D O S A R

poeme (1933). Sã reþinem câteva imagini:„O azimã sporeºte în luncã ºi în târlã / Ape-le umflã sânii câmpiilor mãnoase“ (Zodiac);„Imn cristalizat în azbest început de psalm/ Cerul echilibrist peste lacul în metal“(Invitaþie la Bal); „Vei spune: seara îºi faceloc prin pãsãrile albe / Ca un colier la gâtuloceanului trecute“; „Obrazul tãu alãturi de-al meu ca douã glastre / Din care respi-raþia e floare luminatã“ (Incantaþii). Acestultim volum a fost publicat în 1931 la edi-tura oficialã Cultura Naþionalã, gest carea provocat ruptura cu colegii de la revistaUnu. Tot atunci Voronca încerca sã fie pri-mit în Societatea Scriitorilor Români, de-numitã „societatea senililor români“ (SSR)de Gheorghe Dinu-Roll, într-un pamflet încare denunþa atitudinea „burghezã“ a poe-tului care a preferat sã-ºi publice „ultimultezaur al cântecului“, „pentru 40 de lei la oediturã ghiftuitã ºi mercenarã“.16 Voronca

rãmâne însã ataºat tuturor celor care suferã,care sunt ostracizaþi, marginalizaþi, respinºi,cum reiese din Petre Schlemihl, publicat unan mai tãrziu. Trebuie sã acordãm o atenþiedeosebitã acestui volum, în care gãsim oidentificare a poetului cu Ahasverus, el con-siderându-se un „paria social“, un „om fãrãumbrã“, o fiinþã blestematã a rãtãci în vecipentru a capta durerile lumii:

Poet eºti, ºi de-aceea, pururi AhasverusFãrã umbrã ºi cauþi cheile ºipotuluiIubirea sunã-n tine ornic deºteptãtor,Ai cântat ºi umbra s-a speriat ºi a fugit ca

o pasãre.17

Cu aceastã publicaþie se poate constata ºi ocotiturã spre tematica umanitaristã, pro-clamatã în poemul Pe deasupra dosarelor:

Nu, n-am fost eu alãturi de voi, oameni, în câmpuri

Când hohoteaþi lângã grânele decapitate,

Nu, n-am fost eu alãturi de voi când aruncaþi în furnale lacome

Lopeþi pline cu zilele ºi nopþile fraþilor voºtri în locul bulgãrilor de cãrbune.18

Cu certitudine, în aceastã carte, care poartãtitlul straniu de Petre Schlemihl, Voronca avoit sã insiste asupra unei duble solitudini,aceea a poetului ºi aceea a emigrantului,respins ºi persecutat:

M-aþi alungat din ogrãzile ude de ploile târâteªi în decembrie de lângã sobele voastre în

care focul troznea ca un harbuzM-aþi alungat de pe uliþele pline de vuiet, M-aþi lovit cu bice în pieþele publice ca pe

un cal bãtrân.19

Poetul se simte legat de „atîþia alþii“ carecunosc aceeaºi condiþie; el îºi exprimã sen-timentele de solidaritatea cu mulþimea însuferinþã:

ªi ºtiu: cu toatã singurãtatea, la un þipãt de-al meu,

Vor veni lângã mine atîþia alþii care au fost primiþi cu pietre,

ªi versurile acestea sunt bucãþile de argilãDin care voi clãdi un cuib pentru tristeþea

noastrã comunã.20

Poetul a „stat cu vânzãtorul ambulant înceainãriile aburite“, unde „a plâns ºi a cân-tat odatã cu parcurile devastate“. Voroncanu prezintã doar condiþia emigrantului îngeneral, el se apleacã, implicit, ca ºi B. Fun-doianu (care s-a exprimat explicit), asupracondiþiei emigrantului evreu (fãrã ca acestcuvânt sã aparã aici), singurãtatea sa estecea a poporului din care face parte:

Vãd convoiuri de oameni mergând spre altã aºezare

ªi inima mea legatã de ei, ca un câine sub cãruþã.

III. Poet ºi scriitor francez

D UPÃ SOSIREA sa la Paris, el a editat în francezã volumele: Ulise, cu titlul

Ulysse dans la cité, cu o prefaþã de GeorgesRibemont-Dessaignes ºi un desen de MarcChagall (la Editura Sagittaire, 1933), PetreSchlemihl, cu titlul Poèmes parmi les hommes,ºi Patmos (1935). Începând cu acest ultiman, începe seria operelor în limba francezã,în care se observã aceeaºi grijã pentru cali-tatea scrierii inovatoare, bazatã pe o con-stantã cãutare a metaforelor „moderne“,pentru a capta omul în „contingenþa sa te-restrã ºi în posibilitãþile sale imaginare“.Totuºi, suntem în prezenþa unei evoluþii:de-acum înainte, în domeniul creaþiei poe-tice avem în faþa noastrã un Ilarie Voronca„angajat“.

Între 1935 ºi 1946, anul morþii volun-tare, el a editat volumele: Permis de séjour(1935), La Poésie commune (1936), La joieest pour l’homme (1936), Pater Noster(1937), Amitié des choses (1937), Oisiveté(1938), L’apprenti fantôme (1938), Le mar-chand des Quatre saisons (1938), Beauté dece monde (1939), Les Témoins (1942), Con-tre Solitude (1946).

De asemenea, ºi câteva cãrþi de prozãpoeticã de o excepþionalã frumuseþe: LordDuveen ou l’Invisible à la portée de tous (LordDuveen ºi nevãzutul la îndemâna tuturor)(1941), La Confession d’une âme fausse(Mãrturisirea unui suflet fals) (1942), LaClé des réalités (Cheia realitãþilor) (1944),

�

• Ilarie Voronca, portret de Marc Chagall, 1928.

L’Interview (1944), Henrika (1945), Sou-venirs de la planète Terre (Amintiri de pe pla-neta Pãmânt) (1945). Lectura acestoropere importante ne face sã descoperimpoetul bucuriei de a trãi ºi al fericirii, darîntotdeauna cu aceastã contradicþie, aceastãranã de luciditate care explicã de ce IlarieVoronca a fost, dupã expresia lui ColombaVoronca, „de aici ºi din altã parte“ („d’iciet d’ailleurs“), aºa cum a insistat într-unadintre numeroasele convorbiri pe care le-am avut cu ea.

Pe de o parte, poetul este în primul rândancorat în realitate, cântãreþul prieteniei ºial încrederii în oameni, puternic exprimatîn volumul La Poésie commune (Poezia detoate zilele) (1936):

C’est quelque chose de lumineux, de doux, que je veux vous annoncer,

A vous tous, hommes d’aujourd’hui et de demain…

Ceva luminos, ºi blând, vreau sã vã vestesc, Vouã tuturor, oamenilor de azi ºi de mâine,De-aceea am mai luat odatã instrumentele

poetului,Cãci revine poetului menirea sã rosteascã

dreptatea de mâine.

Vine un timp nou. Iatã ceea ceDoar câþiva au presimþit. S-ar fi zis un valCare ar apãrea departe deasupra oceanului.

O corabieÎncãrcatã cu tot ceea ce le lipsea oamenilor:

pâine, ºi o mare bunãtate, o mare iubire.

Aceastã bucurie a inimii de a bate nu pentru ea,

Ci pentru corp ºi spirit în întregime. Aceastã bucurie

A poetului de a scrie nu pentru el, ci pentru o mulþime generoasã,

Aceastã bucurie a omului de a-ºi regãsi semenii.21

Pe de altã parte, poetul este neînþeles, nea-preciat la justa sa valoare, rãnit de egoismul„oamenilor inflexibili“:

Près de vos armes, hommes inflexiblesPrès de vos aigles presssés à déchirer les

poumonsDes porteurs de flammes, voici mon ombre

entre les montagnes inclinéesAttentivement vers la ville prise dans les

menottes du pain.22

[Lângã armele voastre, oameni inflexibiliLângã vulturii gata sã sfâºie plãmâniiPurtãtorilor de flãcãri, iatã umbra mea între

munþii înclinaþiCu atenþie, spre oraºul prins în cãtuºele de

pâine.]

Una dintre trãsãturile principale care ca-racterizeazã poezia lui Voronca este tonulcãlduros, fervoarea ºi credinþa în valoareadragostei pentru celãlalt, pentru generaþiileviitoare:

C’est vers vous, hommes de l’avenirQue va ma pensée.Et je veux que vous vous exclamiez« Il était des nôtres », quand vous lirez mes

poèmes.

Des terrasses claires. Un travail joyeuxFait pour le bien de tous. Et un amour

immenseComme un fleuve qui mène vers la mer

toutes les rivièresPour réunir les hommes et les peuples sous

un même soleil.23

[Spre voi, oameni ai viitoruluiSe îndreaptã gândul meu.ªi doresc ca voi sã exclamaþi, când veþi citi

poemele mele:„El era dintre ai noºtri“.

Terase luminoase. O muncã voioasãFãcutã pentru binele tuturor. ªi o dragoste

imensãCa un fluviu care duce spre mare toate râurileCa sã reuneascã oamenii ºi popoarele sub

acelaºi soare.]

„Angajamentul“ poetic al lui Voronca setraduce printr-o mulþime de versuri consa-crate condiþiei celor umili, cum de exempluîn Pater Noster (1937), unde el subliniazãsoarta dificilã a femeii care-ºi câºtigã cugreu existenþa, a servitoarei, a vânzãtoareisau a spãlãtoresei. De asemenea, în L’ap-prenti fantôme (Ucenicul-fantomã), în carecopii sãrmani „au mâini de bãtrâni / nespã-late, strânse pe o bucatã de pâine“, sau înBeauté de ce monde (Frumuseþea acestei lumi)(1939), în care poetul se identificã cu toþiaceea care nu au cunoscut „bogãþiile acesteilumi“:

Am locuit în cartierul sãrac al oraºului.Camera ultimului dintre servitori era mai

luxoasãDecât a noastrã. N-am ºtiut nimic despre

bufetele somptuoaseUnde splendorile pãmântului strãlucesc în

vitrine.24

Cu toate acestea, poetul proclamã încre-derea în „frumuseþea acestei lumi“, care nupoate fi întunecatã („Rien n’obscurcira labeauté de ce monde“):

Nimic nu va întuneca frumuseþea acestei lumi

Plânsetele pot inunda toatã viziunea. Suferinþa

Poate sã-ºi înfigã ghearele în gâtlejul meu. Regretul

Amãrãciunea pot sã ridice ziduri de cenuºã,Laºitatea, ura pot sã-ºi întindã noaptea lor,Nimic nu va întuneca frumuseþea acestei

lumi.25

Din aceste exemple reiese aspectul „realist“al poeziei sale în limba francezã. Militantulavangardei româneºti a devenit un militantal „umanitarismului“? Oare Voronca s-aîndepãrtat complet de lumea imaginarã,„suprarealistã“, care îi era atât de dragã laînceputurile sale poetice? Rãspunsul estenegativ ºi un studiu atent al scrierilor saleîn prozã demonstreazã cã el nu a abando-nat acest „filon“. Excepþionala sa prozãLord Duveen ou l’Invisible à la portée de tous,publicat în timpul rãzboiului datoritã cu-rajului ºi devotamentului prietenului sãuDenis Bouloc, este o povestire fantasticãunde noi regãsim scriitorul de avangardã cu cea mai mare putere de invenþie. Eroulacestei nuvele angoasante trãieºte dramadublãrii personalitãþii sale. Nu este aici ca-

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 11D O S A R

�

• Ilarie Voronca, portret de Robert Delaunay

zul destinului lui Voronca însuºi? Autorulnu se substituie Lordului Duveen, ajun-gând sã vadã propriul sãu nume pe placamenþionând o arterã din Marsilia (bulevar-dul Ilarie Voronca, ºi nu Lord Duveen)?Umorul lui Voronca se exprimã prin intru-ziunea insolentã ºi insolitã, într-o înlãnþui-re de semnificaþii perfect logice. Dacã pen-tru anumiþi scriitori umorul este o manierãde a machia propriul lor inconfort, pentruVoronca el reprezintã distanþa necesarã faþãde eveniment. Acest umor „voroncean“ esteprezent de asemenea în Confession d’uneâme fausse, în care ne este prezentatã aven-tura unui om care îºi înlocuieºte sufletul sãucu al altuia... Iarãºi o dedublare, iarãºi ocãutare pentru a capta pe acel alter ego.Nuvela L’Interview se înscrie în acelaºidemers, un dialog a cãrui origine probabilãa fost întâlnirea dintre Voronca, poetul, ºiBrâncuºi, sculptorul, într-o altã lume, nein-ventatã încã:

Soarele cãzuse în marea care a luat foc ca ovastã pãdure roºie. Oraºul se cufunda încetîn umbrele nopþii. ªi ca peisajul, eu mã lã-sam antrenat de dulcele tenebre... Rãmâneaîn jurul meu oraºul maritim ºi prezenþa mor-þilor a cãror viitoare primire o simþeam dejaºi care dintr-odatã m-a fãcut sã înþeleg ºi sãiubesc.

Îl regãsim aici pe Voronca în toatã eleganþaºi tandreþea sa. Acest dezrãdãcinat al pei-sajulului danubian, marcat de legendelepopulare româneºti, acest descendent al„trubadurilor“ hasidici cu accente profeti-ce (deºi opera sa cuprinde doar implicitmãrturia iudaitãþii autorului ei, sã reamin-tim aici Petre Schlemihl ajuns „Jidovul rãtã-citor“), a fost, aºa cum l-a definit prietenulsãu Saºa Panã, un „maharajah al imaginii“,un „risipitor de iubire“.26

�

Note1. Vezi Carol Iancu, Evreii din România

(1866-1919): De la excludere la emancipa-re, ediþia a 3-a, revizuitã ºi adãugitã de au-tor, cu o „Bibliografie cronologicã a ches-tiunii evreieºti (1861-1919) completatãpânã în anul 2008“, cuvânt-înainte de dr.Aurel Vainer, prefaþã de prof. dr. AndreiMarga, Bucureºti: Hasefer, 2009, 502 p.

2. Ilarie Voronca, Petit manuel du parfaitbonheur. Mic manual de fericire perfectã, înromâneºte de Saºa Panã, Bucureºti: Car-tea Româneascã, 1973, 249 p.

3. Plein Chant, nr. 77, Bossac, 2004, 160 p.:„Ilarie Voronca. Trajet de 75 HP à ContreSolitude. Essai de Jean Pierre Begot, enri-chi de textes choisis et de témoignages“.Menþionãm, de asemenea, recenta carte alui Christophe Dauphin, Ilarie Voronca, lepoète intégral, essai suivi d’un large choix detextes et de poèmes, Rafael de Surtis/Editinter, 2011.

4. Ilarie Voronca, Poeme alese, antologie, tra-duceri ºi prefaþã de Saºa Panã, vol. 1, Bu-cureºti: Minerva, 1972, p. 5, 8 ºi 11.

5. Privind „pictopoezia“, vezi preþiosul studiusemnat de Marina Vanci: „… 44°5 de lati-tude nord et 26° de longitude est…“, OpusInternational, nr. 19-20, octombrie 1970,p. 105-109.

6. Formulã menþionatã ºi în „Ora zece dimi-neaþa“, Unu, nr. 6, 1928.

7. Ion Pop, A scrie ºi a fi: Ilarie Voronca ºi me-tamorfozele poeziei, Bucureºti: Cartea Româ-neascã, 2007, p. 82.

8. Vezi Ovid S. Crohmãlniceanu, Evreii înmiºcarea de avagardã româneascã, text îngri-jit, adnotat ºi prefaþat de Geo ªerban, Bu-cureºti: Hasefer, 2001, p. 97. În Revistacultului mozaic, Crohmãlniceanu a publicatun articol consacrat lui Voronca la 15 sep-tembrie 1988 ºi un text de sintezã, „Evreiiîn miºcarea de avangardã româneascã“, la1 iulie 1990.

9. Ilarie Voronca, Poeme alese, 1, p. 27-28.10. Ibid., p. 320-321.11. Ibid., p. 35.12. Ibid., p. 43.13. Ion Pop, p. 125 ºi 127. 14. Voronca, Poeme alese, 1, p. 83.15. Viaþa literarã, IV, 1929, nr. 114. 16. Vezi Ovidiu Morar, Scriitori evrei din Ro-

mânia, Bucureºti: Ideea Europeanã, 2006,p. 187.

17. Voronca, Poeme alese, 1, p. 165.18. Ibid., p. 149.19. Ibid., p. 153.20. Ibid., p. 160.21. Ibid., p. 257.22. Voronca, Poèmes choisis, Paris: Seghers,

1967, p. 13.23. Ibid., p. 27 (La Poésie commune, 1936).24. Voronca, Poeme alese, 1, p. 193.25. Voronca, Poèmes choisis, p. 50.26. Voronca, Mic manual de fericire perfectã, p.

7.

12 • APOSTROF

• Colomba Voronca, portret atribuit lui Victor Brauner

�

D O S A R

Prolog

C ORESPONDENÞA PE care Ilarie Voroncaa purtat-o cu prietenul sãu, doctorul

Saul (Paul) Axelrud, aduce informaþii pre-þioase privind situaþia poetului între anii1943 ºi 1946, iar ultima sa scrisoare, din26 martie 1946, dezvãluie cauza directã asinuciderii sale.

Scrisorile lui Voronca mi-au fost trans-mise de doctorul Saul Axelrud, în primã-vara anului 1978, cu ocazia vizitei pe carei-am fãcut-o în casa sa din Béziers, oraº un-de a practicat medicina în ultimii ani, înain-te de a ieºi la pensie. Pregãteam atunci unstudiu relativ la condiþia evreilor din Franþaîn anii rãzboiului, iar doctorul Axelrud aputut sã-mi relateze propria sa mãrturie pri-vind acest subiect.1 Oferindu-mi scrisorilepoetului, el mi-a dat în acelaºi timp con-simþãmântul pentru a le publica, ultimascrisoare neputând sã aparã, dat fiind con-þinutul ei, în timpul vieþii lui Colomba Voronca (1904-1994).

Am decis în primãvara acestui an, la 65de ani dupã moartea poetului ºi la 17 anidupã dispariþia soþiei sale, sã public totali-tatea celor 12 scrisori pe care Ilarie Voroncale-a trimis lui Saul Axelrud.2

Am hotãrât sã le public în revista Apos-trof, nu numai datoritã calitãþii acestei revis-te literare, ci ºi, mai ales, datoritã admiraþieipe care o port personalitãþii ºi operei ºtiinþi-fice ºi literare a Martei Petreu.

Cine este doctorul Axelrud?Nãscut la 2 ianuarie 1912 în Basarabia,

la Cetatea Albã, Saul Axelrud a venit la

Montpellier la vârsta de 17 ani, pentru astudia la Facultatea de Medicinã. Dupã cea obþinut echivalarea bacalaureatului prindecizia rectoralã din 29 noiembrie 1929,a fost autorizat, prin decizia ministerialãdin 30 decembrie 1930, sã postuleze pen-tru titlul de „Docteur d’Etat“. Dupã o ºco-

laritate strãlucitã (a trecut, timp de cinciani, toate examenele cu succes în sesiuneadin iunie), el obþine titlul de doctor la 27iunie 1936, cu o tezã intitulatã Contributionaux initiations à la pratique médicale (Con-tribuþie la iniþierile în practica medicalã), cumenþiunea „foarte onorabil“. Cãsãtorit cuSuzanne Renault, el este tatãl unei fetiþe,Claude, nãscutã dupã obþinerea naturalizã-rii franceze în 1938. Mobilizat în armatafrancezã în 1939, el este numit medic auxi-liar la 1 aprilie 1940 ºi, dupã înfrângereaarmatelor franceze, este demobilizat la 10august 1940. Printr-un decret din 15 mai1942, guvernul de la Vichy îi retrage ce-tãþenia francezã: el devine „apatrid“ ºi, fiindîmpiedicat sã practice medicina, se trans-formã, din cauza legislaþiei antisemite, în„muncitor agricol“! Începe atunci pentru elo viaþã clandestinã, reuºind sã se ascundã înmajoritatea timpului în satul Corneilhan, îndepartamentul Hérault, cu sprijinul ºi soli-daritatea locuitorilor pe care a putut sã-iserveascã... în calitate de medic, ºi nu ca„muncitor agricol“. Dupã eliberare, a con-tinuat sã exercite medicina în mod legal, înaceastã localitate, între 1946 ºi 1951, apoiîn oraºul Béziers, unde l-am cunoscut cu unan ºi jumãtate înainte de decesul sãu, inter-venit la 26 decembrie 1979. El a donat cor-pul sãu Facultãþii de Medicinã din Mont-pellier (decizie anunþatã la 25 octombrie1969).

Pãstrez amintirea unui om deosebit degeneros, care m-a onorat cu prietenia sa,descriindu-mi strânsa sa legãturã cu IlarieVoronca, pe care l-a cunoscut în localitateaMoyrazès, unde amândoi, evrei hãrþuiþi, aufost primiþi, în vara anului 1943, de un ad-mirabil cuplu de învãþãtori.

Care este conþinutul scrisorilor lui Voronca?Un numãr de ºapte, dintr-un total de

douãsprezece scrisori pe care le reprodu-cem, dateazã din perioada celui de-al Doi-lea Rãzboi Mondial; toate au fost redac-tate în comuna Moyrazès, unde poetul agãsit refugiu în vara anului 1943, datoritãlui Jean ºi Elise Mazeng. Doctorul Saul(Paul) Axelrud, stabilit din 15 iulie 1941 încomuna Corneilhan, din departamentulHérault, s-a refugiat ºi el câtva timp încomuna Moyrazès, beneficiind de ospita-litatea aceloraºi persoane în casa cãrora afãcut cunoºtinþã cu Ilarie Voronca. Acestlucru ne este prezentat în prima scrisoare(nr. 1), din 11 august 1943, în care poe-tul îºi exprimã recunoºtinþa faþã de soþiiMazeng, care i-au oferit toate condiþiilepentru a putea continua munca sa de scrii-tor (a terminat douã povestiri pentru copii)

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 13

ILARIE VORONCA,12 scrisori inedite cãtre

SAUL AXELRUD

• Carol Iancu, în redacþia revistei Apostrof, aprilie2006. Foto: L. J.

�

Carol Iancu

• Carte de vizitã a doctorului Saul (Paul) Axelrud (Béziers, mai 1971) trimisã lui Carol Iancu: „Aºtept sâmbãtã19 sau dacã este posibil duminicã 20 toatã familia Iancu. Aº dori sã cunosc ora sosirii voastre ºi mijlocul detransport. Tren? Ruta? Cu toatã prietenia mea“.

D O S A R

ºi de traducãtor (a lucrat pentru o Antologiea poeziei române). Subliniind generozitateagazdelor, Voronca face cunoscut doctoru-lui Axelrud sentimentele sale de deznãdej-de; el vede „încã ani lungi de rãzboi ºi desuferinþe“ (scrisorile nr. 2 ºi nr. 3). El ceresfaturi privind pleurezia de care suferã (scri-soarea nr. 4) ºi îl invitã pe noul ºi inimosulsãu prieten sã revinã la Moyrazès, unde vorputea discuta despre „Poezie, Filosofie,ªtiinþe, Medicinã“ (scrisoarea nr. 5, din 14decembrie 1943). În aceastã ultimã misivã,în care cu mult umor, prezentând povesteaunei gâºte, autorul subliniazã lipsurile ºigreutãþile de aprovizionare, aflãm de ase-menea cã el a publicat o lungã povestireîn revista Pyrénées. Bucuria eliberãrii esteredatã prin fraza „iatã-ne reînviaþi!“ ºi prinfaptul cã poetul nu mai trebuie sã noteze cadestinatar numele de familie al soþiei(Renault), ci, din nou, al „camaraduluiAxelrud“ (scrisoarea nr. 6, din 19 octom-brie 1944). Revenit la Paris în noiembrie1944, poetul, care duce acum o viaþãextrem de „agitatã“, îl roagã pe corespon-dentul sãu din sudul Franþei sã vinã repedesã-l viziteze (scrisoarea nr. 8). El ar dorichiar sã pãrãseascã metropola ºi sã se sta-bileascã într-un loc liniºtit (la Corneilhansau Moyrazès), dar pentru aceasta aºteaptã„femeia visurilor“ sale (scrisoarea nr. 9).Numele acesteia – Rovena – apare la 17noiembrie 1945: el o iubeºte „cu aceeaºifervoare“ ºi suferã sã fie îndepãrtat de ea(scrisoarea nr. 10).

Doctorul Axelrud mi-a relatat cã IlarieVoronca a cunoscut-o pe aceastã femeie,pentru care a nutrit o pasiune devorantã, laBucureºti, cu ocazia unui voiaj efectuat în

1939. Separat de ea în toþi anii rãzboiu-lui, dar separat ºi de Colomba, el nu a revã-zut-o pe Rovena decât în ianuarie 1946.

Ultima scrisoare, din 26 martie 1946(nr. 12), ne aratã cã visurile poetului s-auspulberat rapid; ea ne aduce la cunoºtinþãteribila dramã pe care a trãit-o ºi care a pro-vocat moartea sa voluntarã. Dând urmarepasiunii sale ºi încrezãtor în sentimentelede dragoste declarate de Rovena, „plus belleque jamais“ („mai frumoasã ca niciodatã“),Voronca, primit „în triumf“ la Bucureºti,a fãcut demersurile necesare pentru a-i faci-lita obþinerea unui paºaport ºi a revenit cuea în Franþa, dupã o cãlãtorie de nouãspre-zece zile cu vaporul, care a ajuns la Marsiliape data de 23 februarie 1946. Deja pevapor el a „simþit cã pasiunea Rovenei numai era cea din 1939“, dupã cum declarã elîn sfâºietoarea sa confesiune fãcutã bunuluisãu prieten. Dându-ºi seama cã a fost în-ºelat, cã adevãrata ambiþie a acestei femei afost dorinþa de a pãrãsi România, exploa-tând naivitatea ºi credulitatea sa, poetuldeznãdãjduit s-a sinucis în seara zilei de 4aprilie, la zece zile dupã redactarea confe-siunii. Doctorul Axelrud mi-a mãrturisit cãa luat cunoºtinþã cu întârziere de aceastãscrisoare ºi cã nu a reuºit sã-l contacteze pepoet în zilele urmãtoare. El a regretat cuatât mai mult cu cât îl ºtia fragil, bolnav,singur, turmentat ºi culpabilizând despãrþi-rea de Colomba. De fapt Ilarie, în pofidarecentei pasiuni, a rãmas profund ataºat deColomba, cãreia îi consacrã, în 1942, unvibrant poem intitulat Sans Mémoire (Fã-rã memorie), apãrut postum, în 1965.3 Deasemenea, în L’Interview4, publicat la Mar-silia în 1944, înainte de terminarea rãzbo-iului, acest lung poem în prozã, care a fost

oferit doctorului Axelrud (vezi scrisoareanr. 8, din 7 iulie 1945), figura Colombeieste evocatã cu multã fervoare.

Nu pot încheia fãrã sã subliniez cã ad-mirabila Colomba a iertat poetului pasiu-nea care i-a curmat ºi viaþa: ea s-a ocupatani de zile de menþinerea memoriei luiIlarie, încurajând publicaþii ºi studii privindopera acestuia. Am cunoscut-o pe Colom-ba, aceastã distinsã intelectualã, doctor înºtiinþe, chimistã de elitã, o femeie de marenobleþe sufleteascã, în micul ei apartamentparizian din strada La Goutte d’Or, în anul1975. Am purtat cu ea o bogatã corespon-denþã, care aºteaptã ºi ea sã fie publicatã.

�

Note1. Studiul a apãrut cu titlul „Les Juifs à Mont-

pellier pendant la Deuxième Guerre mondia-le“, in Carol Iancu, Les Juifs à Montpellier etdans le Languedoc: Du Moyen Age à nos jours,Montpellier: Université Paul Valéry, 1988, p.337-408.

2. Douã dintre aceste scrisori (din 24 septem-brie ºi 1 noiembrie 1943) au apãrut în ori-ginalul francez acum 30 de ani. Vezi CarolIancu, Ilarie Voronca (1903-1946): une voixsolitaire, Dialogue, Montpellier: UniversitéPaul Valéry, 1981, p. 11-28.

3. Ilarie Voronca. Documents et choix de po-èmes, Le Pont de L’Epée, nr. 27-28, 1965, p. 60.

4. Traducerea româneascã a Interviului a fostrealizatã de Barbu Brezianu ºi Irina Fortunes-cu. Ea a fost publicatã într-un volum careinclude ºi Unsprezece povestiri (Onze récits) tra-duse de Ion Pop. Vezi Ilarie Voronca, Inter-viul [ºi] 11 povestiri, prefaþã de Ion Pop, cu-vînt-înainte de Barbu Brezianu, Bucureºti:Cartea Româneascã, 1989, 189 p.

14 • APOSTROF

�

• Dr. Saul Axelrud, Béziers, 1978

D O S A R

[1. Lettre du 11 août 1943]

Mon très cher Ami,Si j’avais jamais douté de l’existence de Dieu, la présence de

nos amis incomparables Jean et Elise Mazeng en serait une preu-ve suffisante.

Comment vous raconter toutes les bontés de ces gens ? Vousles connaissez vous aussi (et entre autres miracles n’ont-ils pasfait aussi de réunir nos vies ?) Madame Mazeng a pour devise :être constamment à la peine et se dévouer pour les autres. Inutilede vous dire qu’elle m’empêche de faire la chambre, d’apporterde l’eau ou du bois, et qu’elle me soigne comme si j’étais son frèrele plus aimé. Quelle admirable chrétienne ! Ne devrais-je pasm’estimer élu des dieux pour avoir rencontrer de pareils êtres ?

A vous, je ne vous ai pas encore remercié de toutes les déli-catesses que vous avez eues pour moi. Votre lettre est vraimentcharmante et elle m’a fait un extrême plaisir. Je suis confus detout le bien que vous me dites et que je ne mérite pas. J’ai étéenchanté d’apprendre que j’avais un lecteur en la personne dulibraire de Béziers. Vous me parlez d’autre part de Morhange (jesuppose Pierre Morhange) qui est un excellent poète, auteur d’unlivre émouvant « La Vie est unique » (N.R.F.) et que j’ai perdude vue depuis 1939. J’apprends donc par vous qu’il est à Béziers.Dites-lui que je l’aime. Ma pleurite est revenue avec le mauvaistemps. J’ai très mal et en outre j’ai la sensation caractéristiqued’une balle qui se gonfle et se dégonfle à l’endroit malade.Demain je pars avec Mazeng pour 4-5 jours au Monastère. Je mesoignerai à mon retour (mais peut-être resterai-je plus longtempsau Monastère). J’ai écrit deux contes pour Suzette mais commej’ai beaucoup de travail pour l’Anthologie de la Poésie Roumaine(qui doit paraître chez Grasset, je crois), je n’ai pas eu le tempsde les mettre au point. Je n’ai pas oublié nos longues conversa-tions et je garde de vous un souvenir remarquable : une âme etun esprit de haute valeur. J’espère que je vous reverrai bientôt etque je pourrai encore m’instruire en vous écoutant.

Dites, je vous prie, à votre charmante femme que je seraisheureux de lui être présenté un jour, embrassez votre fillette, etcroyez-moi votre reconnaissant et affectueux, Voronca.

[2. Lettre du 24 septembre 1943]

Très Cher Ami, Enfin me voici devant cette grande feuille blanche qui va lire

dans ma pensée et qui sera le pigeon voyageur vous portant lesalut de mon âme. Je vous ai souvent remplacé auprès de moi(dans le sens que je me suis fait les reproches que vous étiez endroit de m’adresser). Voici quelques-unes des raisons de mon longsilence : un certain – assez grave – désarroi intérieur, un désespoirsans remède – car au contraire de l’opinion courante, je vois enco-re de longues années de guerre et de souffrances devant nous. J’aitrouvé auprès de nos deux merveilleux amis la plus grande bontéet la plus généreuse assistance : mes vêtements sont de nouveauen ordre. Je suis mieux que chez mes propres parents et pourtantje ne cesse de me tourmenter en pensant que j’abuse de leur hos-pitalité. Aujourd’hui même j’avais décidé de retourner chezMadame Trébosc – mais Jean et Elise Mazeng s’y sont opposés.J’avoue que je suis très heureux de continuer à occuper la bellegrande chambre que vous connaissez. Mais encore une fois, je suisdans des circonstances anormales et je ne peux pas montrer à nosamis combien je leur suis reconnaissant. Sur le séjour à BonneCombe, j’aimerais mieux vous entretenir de vive voix lorsque nousnous rencontrerons car j’espère que vous reviendrez ici.

Dans la maison de nos amis, j’ai repris mon travail d’écrivainet je viens de finir mon roman pour enfants et quelques poèmes.Puisque vous êtes ami avec le libraire de Béziers, je me permetsde vous prier de lui remettre le bulletin ci-joint (défense pourvous de souscrire – vous aurez votre exemplaire d’ami). Mais lelibraire pourrait peut-être commander quelques exemplaires dece livre de contes actuellement sous presse.

J’aimerais vous parler un peu du village de Moyrazès qui n’é-chappe pas à la loi terrible de tous les villages : la médisance ytient ses assises en bonne et due forme, elle emprunte les habitsdes juges, elle fait s’écrouler tous les murs de la discrétion. Cer-taines personnes qui, au premier abord, ont l’air d’avoir un espritlarge, s’avèrent, dès le deuxième examen, incompréhensifs, sots,

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 15

�

[1. Scrisoare din 11 august 1943]

Dragul meu Prieten,Dacã m-am îndoit vreodatã de existenþa lui Dumnezeu, pre-

zenþa prietenilor noºtri incomparabili Jean ºi Elise Mazeng ar fio dovadã suficientã.

Cum aº putea exprima întreaga bunãtate a acestor oameni? Îicunoaºteþi ºi dvs. (printre alte miracole, nu l-au fãcut ºi pe acelade a ne lega vieþile?). Doamna Mazeng are ca devizã: a muncimereu ºi a se devota altora. E inutil sã vã spun cã nu mã lasãsã-mi deretic prin camerã, sã aduc apã sau lemne, ºi cã are grijãde mine ca ºi cum aº fi fratele ei cel mai iubit. Ce creºtinã ad-mirabilã! Nu ar trebui oare sã mã consider alesul lui Dumnezeupentru a fi întâlnit astfel de persoane?

Nu v-am mulþumit încã pentru toatã delicateþea dumneavoas-trã faþã de mine. Scrisoarea dumneavoastrã este într-adevãrîncântãtoare ºi mi-a fãcut extrem de multã plãcere. Sunt jenat detot binele pe care mi-l faceþi ºi pe care nu-l merit. Am fost încân-tat sã aflu cã aveam un cititor în persoana librarului din Béziers.Îmi vorbiþi pe de altã parte de Morhange (Pierre Morhange, pre-supun), care este un excelent poet, autorul unei cãrþi tulburãtoare,Viaþa este unicã (N.R.F.), ºi pe care l-am pierdut din vedere din1939. Aflu deci prin dumneavoastrã cã se aflã la Béziers. Spu-neþi-i cã-l iubesc. Pleurezia mea a revenit cu vremea rea. Mã doarefoarte tare ºi, în plus, am senzaþia caracteristicã unei mingi carese umflã ºi se dezumflã în locul bolnav. Mâine plec cu Mazengpentru 4-5 zile la Mãnãstire. Mã voi îngriji la întoarcere (dar s-ar putea sã rãmân mai mult timp la Mãnãstire). Am scris douãpovestiri pentru Suzette, dar cum am mult de lucru pentruAntologia Poeziei Române (care trebuie sã aparã, cred, la Grasset)nu am avut timpul sã le pun la punct. Nu am uitat lungile noas-tre convorbiri ºi vã pãstrez o amintire remarcabilã: un suflet ºiun spirit de înaltã valoare. Sper sã vã revãd în curând ºi sã potsã mã instruiesc ascultându-vã.

Spuneþi-i, vã rog, încântãtoarei dumneavoastre soþii cã aº fifericit sã-i fiu într-o zi prezentat, sãrutaþi-o pe fetiþã din parteamea, ºi rãmân al dumneavoastrã recunoscãtor ºi afectuos,Voronca.

[2. Scrisoare din 24 septembrie 1943]

Dragul meu Prieten,În sfârºit, iatã-mã în faþa acestei mari foi albe care îmi va

citi gândul ºi care va fi porumbelul voiajor ce vã va aduce salutulsufletului meu. V-am înlocuit adesea în sinea mea (în sensul cãmi-am fãcut reproºurile pe care eraþi îndreptãþit sã mi le adre-saþi). Iatã unele dintre motivele lungii mele tãceri: un anume –destul de grav – haos lãuntric, o disperare fãrã leac – deoarece,contrar opiniei curente, vãd încã ani lungi de rãzboi ºi de sufe-rinþe în faþa noastrã. Am gãsit la cei doi minunaþi prieteni ainoºtri cea mai mare bunãtate ºi cel mai generos sprijin: îmbrãcã-mintea mea este din nou în ordine. Mã simt mai bine decât lapropriii mei pãrinþi, dar mã gândesc mereu cã abuzez de ospi-talitatea lor. Chiar astãzi hotãrâsem sã revin la Doamna Trébosc– dar Jean ºi Elise Mazeng s-au opus. Mãrturisesc cã sunt foar-te fericit sã ocup în continuare marea ºi frumoasa camerã pe careo ºtiþi. Dar încã o datã, mã aflu într-o situaþie anormalã ºi nu potsã arãt prietenilor noºtri cât le sunt de recunoscãtor. Despre seju-rul la Bonne Combe, aº prefera sã vã vorbesc personal, atuncicând ne vom reîntâlni, deoarece sper cã veþi reveni aici.

În casa prietenilor noºtri, am reluat munca de scriitor ºi toc-mai am terminat un roman pentru copii ºi câteva poeme. Datfiind cã sunteþi prieten cu librarul din Béziers, îmi permit sã vãrog sã-i remiteþi buletinul anexat (dumneavoastrã nu puteþi sub-scrie – veþi primi un exemplar de prieten). Dar poate cã libra-rul ar putea comanda câteva exemplare din aceastã carte de poves-tiri, în curs de apariþie.

Mi-ar plãcea sã vã vorbesc puþin despre satul Moyrazès, carenu se sustrage teribilei legi a tuturor satelor: bârfa este bineînrãdãcinatã, se îmbracã în haine de judecãtori, face sã seprãbuºeascã toate zidurile discreþiei. Unele persoane care, la primavedere, par a avea un spirit deschis se dovedesc, la a doua cer-cetare, neînþelegãtoare, proaste ºi oarbe. ªi mai ales intolerante(indignându-se în acelaºi timp contra intoleranþei altora – ei nuºi-o vãd pe-a lor). Mângâierea sufletului meu este sã ascult vocea

D O S A R

et aveugles. Et surtout intolérants (tout en s’indignant contre l’in-tolérance des autres – ils ne voient pas la leur propre). Le recon-fort de mon âme est d’écouter la voix de l’angélique Elise Mazeng(dont la patience est sans limites) et de jouer aux échecs avec lesensible et artiste Jean Mazeng. Votre nom est prononcé tous lesjours dans cette maison du bon Dieu.

Je vous embrasse, Voronca.

[3. Carte postale du 1er novembre 1943]

[Cachet de la poste : Moyrazès – Aveyron, 1-11-43] Destinataire :Monsieur Madame Renault, Instituteur, Corneilhan (Hérault)

Mon très cher Ami,Pardonnez, je vous prie, mon impardonnable silence. Vous

êtes pour moi un remords constant : comblé de votre amitié etde vos attentions, je n’ai même pas daigné avoir exprimé mareconnaissance. Mais je vous aime beaucoup – seul le désarroi demon âme (car la guerre se prolonge sans espoir) m’empêche devous écrire. J’ai écrit des poèmes assez tristes ces derniers temps.Un jour je me permettrai de vous en dédier un (ce sera peut-êtreun somnifère d’une qualité plus médiocre que celui que vous avezeu la bonté de m’envoyer). Quand viendrez-vous à Moyrazès ?Les Mazeng sont délicieux et je soupe souvent chez eux le soir.Venez avec Madame Renault qui est sans doute charmante et àqui je pense aussi avec une respectueuse affection car elle est lafemme d’un ami aussi généreux que vous.

Pour le médecin : ma pleurite me fait toujours mal (à la res-piration et aux exercices brusques) ; néanmoins j’ai décidé de neplus en tenir compte et je fais un peu de culture physique lematin. Ai-je tort ? Venez, je vous prie, je serais très heureux devous serrer dans mes bras fraternels. Votre, Voronca.

[4. Lettre du 7 novembre 1943]

Dimanche, le 7 Novembre 1943Mon très cher Ami,Dans ce premier Dimanche d’hiver (suivant le calendrier, l’hi-

ver ne commence que le 21 Décembre, mais à Moyrazès il a déjàcommencé), je m’imagine soudain que vous êtes là assis en face demoi et que nous sommes en train de feuilletter des souvenirs com-muns – soit de ceux récents de Moyrazès soit de ceux que nousavons vécus séparément dans notre lointaine contrée et quidevaient coïncider un jour dans un village perdu (et retrouvé) deFrance. Je ne suis pas le seul à vouloir bavarder avec vous. Jeanet Elise nos amis merveilleux me chargent de vous parler aussi enleur nom. Ne condamnez pas je vous prie leur silence : leur vie estdans un tourbillon plus vif que celui du plus actif des parisiens.Un député, un ministre n’aurait pas son temps plus encombré quecelui de Jean Mazeng. Voici un peu son programme : lever : 7heures. 7h1/4 à 7h3/4 leçon culture physique sous la directionde votre serviteur (je reviendrai plus bas sur ce point). 8h-9haudience accordée aux ressortissants de la Commune de Moyrazès.9h à 12h classe. 12h-13h Mairie. 13h-14h déjeuner. 14h-17h clas-se. 17h-19h Mairie. 19h dîner. 20-22 heures championnats d’é-checs. Quant à Mme Mazeng elle a en plus : les travaux de la cui-sine, les raccommodages, etc. Quant à moi, loin d’être aussi prisque nos chers amis, mon temps est partagé entre les regrets dupassé, les soucis du présent (ma pleurite me fait toujours mal), lesinquiétudes de l’avenir. Je travaille néanmoins à quelques essaislittéraires. Au moins une fois par jour votre nom est prononcé avecaffection. Je reviens sur la question de la culture physique : mal-gré les douleurs pleurales qui sont restées très vives, j’ai décidéde ne plus en tenir compte et de faire au moins quinze minutes deculture physique par jour. Jean M. est devenu un excellent élèvesur le point de dépasser de beaucoup la science de son maître. Mais(et voici la consultation inévitable) : puis-je continuer ces séancesde culture physique ? Je ne risque pas d’aggraver ma pleurite ?...Je vous en veux un peu mon très cher ami : je vous en veux dene pas être revenu à Moyrazès car j’avais vraiment une grande joieà vous revoir. Je vous embrasse, Voronca.

Mes hommages à Madame Renault et des baisers de tous.

16 • APOSTROF

�

angelicei Elisei Mazeng (a cãrei rãbdare este fãrã margini) ºi sãjoc ºah cu sensibilul ºi artistul Jean Mazeng. Numele dumnea-voastrã este pronunþat în fiecare zi în aceastã casã a bunuluiDumnezeu.

Vã îmbrãþiºez, Voronca.

[3. Carte poºtalã din 1 noiembrie 1943]

[ªtampila poºtei: Moyrazès – Aveyron, 1-11-43] Destinatar:Domnul, Doamna Renault, Institutor, Corneilhan (Hérault)

Dragul meu Prieten,Scuzaþi-mi, vã rog, impardonabila tãcere. Sunteþi pentru mine

o constantã mustrare de cuget: copleºit de prietenia ºi atenþiiledumneavoastrã, nici mãcar nu am gãsit de cuviinþã sã vã exprimrecunoºtinþa mea. Dar vã iubesc mult – doar haosul din sufletulmeu (cãci rãzboiul se prelungeºte fãrã speranþã) mã împiedicã sãvã scriu. În ultimul timp am compus poeme îndeajuns de triste.Îmi voi permite într-o zi sã vã dedic unul (s-ar putea sã fie unsomnifer de o calitate mai mediocrã decât acela pe care aþi avutbunãtatea sã mi-l trimiteþi). Când veniþi la Moyrazès? SoþiiMazeng sunt adorabili ºi cinez deseori la ei. Veniþi cu DoamnaRenault, care este fãrã îndoialã încântãtoare ºi la care mã gân-desc cu o respectuoasã afecþiune, cãci este soþia unui prieten atâtde generos ca dumneavoastrã.

Pentru medic: pleurezia mea continuã sã doarã (când respirsau fac exerciþii bruºte); am decis totuºi sã nu mai þin cont deea ºi fac puþinã gimnasticã dimineaþa. Greºesc oare? Veniþi, vãrog, aº fi foarte bucuros sã vã îmbrãþiºez frãþeºte. Al dumnea-voastrã, Voronca.

[4. Scrisoare din 7 noiembrie 1943]

Duminicã, 7 noiembrie 1943 Dragul meu Prieten,În aceastã primã Duminicã de iarnã (dupã calendar, iarna

nu începe decât în 21 decembrie, dar la Moyrazès ea a începutdeja), îmi imaginez deodatã cã sunteþi aici, aºezat în faþa mea,ºi cã depãnãm amintiri comune – fie cele recente de la Moyrazès,fie cele pe care le-am trãit separat în acest þinut îndepãrtat ºi caretrebuiau sã coincidã într-o zi, într-un sat pierdut (ºi regãsit) dinFranþa. Nu sunt singurul care doreºte sã flecãreascã cu dumnea-voastrã. Jean ºi Elise Mazeng, prietenii noºtri minunaþi, m-auînsãrcinat sã vã vorbesc ºi în numele lor. Nu-i condamnaþi, vã rog,pentru tãcerea lor: viaþa lor e un vârtej mai viu decât al celui maiactiv parizian. Un deputat, un ministru nu este mai ocupat caJean Mazeng. Iatã ceva din programul sãu: ora 7: deºteptarea.De la 7 1/4 la 7 3/4 lecþia de gimnasticã sub conducerea servi-torului dumneavoastrã (voi reveni mai jos asupra acestui punct).De la 8 la 9 audienþe acordate locuitorilor comunei Moyrazès.De la 9 la 12 ºcoalã. De la 12 la 13 masa de prânz. De la 14 la17 ºcoalã. De la 17 la 19 primãrie. La ora 19 cina. Între 20 ºi 22campionat de ºah. În ceea ce o priveºte pe Doamna Mazeng, eaare în plus: munca la bucãtãrie, cârpirea lenjeriei etc. Cât despremine, departe de a fi atât de ocupat ca dragii noºtri prieteni, îmiîmpart timpul între regretele trecutului, grijile prezentului (ple-urezia continuã sã mã supere) ºi îngrijorãrile legate de viitor.Lucrez totuºi la câteva eseuri literare. Cel puþin o datã pe zinumele dumneavoastrã este pronunþat cu afecþiune. Revin la pro-blema gimnasticii: în pofida durerilor pleurale, la fel de puterni-ce, am decis sã nu mai þin cont de ele ºi sã fac cel puþin cinci-sprezece minute de gimnasticã pe zi. Jean M. a devenit unexcelent elev, fiind pe punctul de a depãºi cu mult ºtiinþa maies-trului sãu. Dar (ºi iatã consultaþia inevitabilã): pot oare continuaaceste ºedinþe de gimnasticã? Nu risc sã-mi agravez pleurezia?...Sunt puþin supãrat pe dumneavoastrã, dragã prietene: sunt supã-rat cã nu v-aþi întors la Moyrazès, cãci aº fi fost foarte bucurossã vã revãd. Vã îmbrãþiºez, Voronca.

Omagiile mele Doamnei Renault ºi sãrutãri din partea tuturor.

D O S A R

[5. Lettre du 14 décembre 1943]

Le 14-12-1943Mon très cher Ami,J’ai été ravi de votre si amicale lettre. Si je ne vous ai pas répon-

du plus tôt, c’est d’abord parce que j’ai eu de nombreux tracasavec ma santé – la douleur pleurale persiste, j’ai eu de plus en plusmal à une oreille, à la gorge – et ensuite parce que je voulais vousrenseigner en même temps au sujet de l’oie. Cette dernière a néces-sité des recherches prolongées. Il y a eu un moment où les char-mants Mazeng désespéraient de vous en trouver une. Les facteursen ont été alertés. Nous avons fait des visites protocolaires chezquelques unes de nos connaissances. Il y a eu des conciliabules etdes conférences presque diplomatiques. Et, enfin, à force de per-suasion et d’habilité dialectique nous avons remporté le grandsuccès désiré : nous avons l’oie, nous la tenons. Elle est encorevivante (pour peu de jours car elle doit être tuée à la Noël si ellesera assez grasse ou au nouvel an si elle ne le sera pas encoreassez). Quant au prix, le propriétaire de l’oie n’a pas voulu l’in-diquer encore. Il sera tel qu’il sera au jour de la livraison. Mais ilfaut s’attendre à un chiffre élevé. Je ne crois pas que l’on puissemarchander. Nous devons nous incliner devant la décision de lafermière qui est en la matière – comme c’est d’ailleurs la mode –et juge et partie, et agent d’exécution. Je suis chargé par nos amisde les excuser de leur long silence. Ils sont en effet débordés detravail. J’en suis lésé autant que vous parce que je suis privé demes parties d’echecs. Comme j’aimerais vous revoir pour quelquesjours à mes côtés. Parler avec vous de tant de choses qui me sontchères. Poésie, Philosophie, Sciences, Médecine ! Enfin si vous nevous êtes pas dérangé pour l’oie, je ne pense pas que vous ferezun jour le voyage pour moi qui vaut beaucoup moins qu’une oie.Je vous envoie une revue Pyrénées avec un long récit de votre ser-viteur. Mais je vous prierai de me retourner la revue car il ne mereste plus que cet unique exemplaire. Quant à mon état d’âme :toujours pessimiste ! Avenir sombre !

Ecrivez-moi je vous prie de temps en temps et croyez-moi fra-ternellement, Voronca.

P.S. Le prix que vous aurez indiqué sur votre lettre sera cer-tainement dépassé de 50 fr ou de 100 fr. Quant à remplacer l’oiepar tout autre animal il ne faut pas y penser. C’est introuvable.L’oie vous sera expédiée plumée dans un cageot. Je vous enverraiune autre fois la revue Pyrénées. Je ne la trouve pas maintenant.

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 17

[5. Scrisoare din 14 decembrie 1943]

14-12-1943Dragul meu Prieten,Am fost încântat de scrisoarea dumneavastrã atât de ami-

calã. Dacã nu v-am rãspuns mai repede a fost din cauzã cã ammulte necazuri cu sãnãtatea – durerea pleuralã persistã, am avutîn plus dureri la o ureche ºi la gât – ºi apoi, doream sã vã infor-mez despre subiectul privind gâsca. Aceasta a necesitat cercetãriîndelungate. A fost un moment în care fermecãtorii Mazeng eraudisperaþi cã nu pot sã vã gãseascã una. Factorii au fost alertaþi.Am fãcut vizite protocolare la câteva dintre cunoºtinþele noastre.Au avut loc consfãtuiri ºi conferinþe aproape diplomatice. ªi, însfârºit, dând dovadã de multã putere de convingere ºi de abili-tate dialecticã, am obþinut marele succes dorit: avem gâsca, oþinem. E încã vie (pentru puþine zile, cãci va trebui tãiatã deCrãciun, dacã va fi suficient de grasã, sau de Anul Nou, dacãnu va fi îndeajuns). În ceea ce priveºte preþul, proprietarul gâºtiinu a vrut încã sã-l indice. Va fi cel din ziua livrãrii. Dar trebuie sãne aºteptãm la o sumã ridicatã. Nu cred cã ne vom putea tocmi.Trebuie sã acceptãm decizia fermierei, care în aceasta privinþã –cum este de altfel moda – este ºi judecãtor, ºi agent executor.Prietenii noºtri m-au însãrcinat sã-i scuz pentru lunga lor tãce-re. Sunt într-adevãr copleºiþi de muncã. Sunt ºi eu afectat, cadumneavoastrã, deoarece sunt privat de partidele de ºah. Câtaº dori sã vã revãd pentru câteva zile lângã mine. Sã vorbesc cudumneavoastrã despre atâtea lucruri care îmi sunt dragi. Poezie,Filosofie, ªtiinþe, Medicinã! În fine, dacã nu v-aþi deranjat pen-tru gâscã, nu cred cã veþi face într-o zi cãlãtoria pentru mine,care valorez mult mai puþin decât o gâscã. Vã trimit revistaPyrénées, cu o lungã povestire a servitorului dumneavoastrã. Darv-aº ruga sã mi-o returnaþi, deoarece nu mi-a rãmas decât acestultim exemplar. Cât priveºte moralul meu: mereu pesimist!Viitor sumbru!

Scrieþi-mi, vã rog, din timp în timp; cu prietenie frãþeascã,Voronca.

P.S. Preþul pe care l-aþi indicat în scrisoarea dumuneavoastrãva fi în mod sigur depãºit cu 50 fr. sau 100 fr. Cât priveºte în-locuirea gâºtii cu un alt animal, nici sã nu ne gândim. E de negã-sit. Gâsca va fi expediatã jumulitã într-un coº. Vã voi trimite altã-datã revista Pyrénées. Nu o gãsesc acum.

• Voronca vãzut de Jules Perahim • Voronca vãzut de M. H. Maxy

�

D O S A R

18 • APOSTROF

[6. Carte poºtalã din 19 octombrie 1944]

[ªtampila poºtalã parþial ºtearsã: Aveyron, ? 44]Expeditor: Voronca, Moyrazès. Destinatar: Doctor Axelrud,Corneilhan (Hérault)

Ce bucurie, dragã Prietene, sã vã pot scrie nu la Renault, cila fermecãtorul camarad Axelrud: iatã-ne reînviaþi! Dar cât vãînºelaþi atunci când puneþi la îndoialã afecþiunea pe care v-opurtãm, devotaþii Mazeng ºi eu însumi. Motivele tãcerii mele?Atâta timp cât au fost nemþii aici, eram la marginea nebuniei ºiveþi fi ghicit motivele angoasei mele. De la Eliberare, sunt înfebra proiectelor de plecare. Dacã Dumnezeu vrea, sper sã vãscriu în curând din Paris. ªi mã rog sã vã reîntâlnesc cât decurând ºi sã fac cunoºtinþã cu mica ºi minunata dumneavoastrãfamilie. Cuplul Mazeng a fãcut pentru mine ºi pentru cauzaeliberãrii nobile sacrificii. Vã îmbrãþiºez.

[7. Scrisoare nedatatã]

[Noiembrie 1944?]

Dragã Prietene,Am mustrãri de conºtiinþã cã nu v-am scris o scrisoare adevã-

ratã. Dar iatã, sunt excesiv de ocupat cu traduceri, poeme, pleu-rezie, angoase, insomnii, griji de tot felul. În aºteptarea scrisoriipe care v-o datorez, vã spun numai cã vã iubesc ºi vã îmbrãþiºez. Al dumneavoastrã Voronca.

[8. Scrisoare din 7 iulie 1945]

7 iulie 1945 (Telefonul meu: Elysée 13-82)

Adorabilul meu Prieten,Scrisorile tale sunt pentru mine un adevãrat ajutor moral. ªi

chiar aveam nevoie de ele zilele acestea (tot aºa cum am nevoie sãte vãd de urgenþã pe motive de pleurezie ºi alte boli). ªtii ce viaþãagitatã duc (îmi este imposibil sã gãsesc zece minute de liniºte pen-tru a-þi scrie o scrisoare lungã, pe care o meriþi). Te iubesc mult ºisunt extrem de fericit cã Interviul1 þi-a plãcut. Îþi repet: am nevoiede tine, deoarece îmi lipsesc prietenii. Vino repede la Paris (îþi voida atunci un al doilea exemplar al romanului meu).

Îþi mulþumesc, adorabilul meu prieten ºi frate, te îmbrãþiºez,Voronca.

[6. Carte postale du 19 octobre 1944]

[Cachet de la poste effacé : Aveyron, ? 44]Expéditeur : Voronca, Moyrazès. Destinataire : Docteur Axelrud,Corneilhan (Hérault)

Quelle joie, mon très cher Ami, de pouvoir vous écrire non pasà Renault mais au délicieux camarade Axelrud : nous voici resuscités !Mais comme vous vous trompez lorsque vous doutez de l’affectionque nous vous portons, les dévoués Mazeng et moi-même. Les rai-sons de mon silence ? Tant qu’il y a eu des boches, j’étais au bord dela folie et vous aurez déviné les raisons de mon angoisse. Depuis laLibération, je suis dans la fièvre des projets de départ. Si Dieu veut,j’espère vous écrire bientôt de Paris. Et je fais des vœux pour vousretrouver un jour prochain et de faire la connaissance de votre char-mante petite famille. Les Mazeng ont fait pour moi et pour la causede la libération de nobles sacrifices. Je vous embrasse.

[7. Lettre non datée]

[Novembre 1944 ?]

Mon très cher Ami,J’ai des remords de ne pas vous avoir écrit une vraie lettre. Mais

voilà, je suis excessivement pris par des traductions, des poèmes, lapleurite, des angoisses, des insomnies, des soucis de toutes sortes.Dans l’attente de la lettre que je vous dois, je vous dis seulementque je vous aime et vous embrasse. Votre Voronca.

[8. Lettre du 7 juillet 1945]

Le 7 Juillet 1945 (Mon téléphone : Elysée 13-82)Mon très adorable Ami,Tes lettres sont pour moi un vrai réconfort moral. Et j’en avais

besoin ces jours-ci (comme j’ai encore besoin de te voir d’urgen-ce pour raison de pleurite et autres maladies). Tu sais la vie agitéeque je mène (il m’est impossible de trouver les dix minutes de tran-quillité pour t’écrire la longue lettre que tu mérites). Je t’aime beau-coup et je suis infiniment heureux que L’Interview t’ait plu. Je terepète : j’ai besoin de toi parce que je manque d’amis. Viens vite àParis (je te donnerai alors un 2e exemplaire de mon roman).

Merci, mon très adorable ami et frère, je t’embrasse, Voronca.

�

• Adeverinþã semnatã de Jean Mazeng, institu-tor ºi secretar de primãrie, prin care se atestãcã Ilarie Voronca, în timpul ºederii de doi aniîn localitatea Moyrazès, a luat parte activã lainstalarea grupului de rezistenþã („maquis“)Daniel în aceastã localitate. De asemenea, s-a angajat ca voluntar în grupul de rezistenþã.Duguesclin, care a eliberat localitatea Rodez ºi þinutul Aveyron de ocupaþia nazistã. Veziscrisorile nr. 1-6, în care Voronca îºi exprimãrecunoºtinþa faþã de Jean ºi Elise Mazeng.

1. L’Interview, titlul cãrþii lui Voronca apãrute la Editura Jean Vignaud,în 1944, cu un portret de Halicka. (N. tr.)

D O S A R

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 19

[9. Scrisoare din 29 octombrie 1945]

Republica FrancezãParis, 29-10-1945Ministerul InformaþieiRadiodifuziunea Francezã

Dragul meu Prieten, Un mic cuvânt în grabã pentru a mã scuza de a nu-þi fi

rãspuns încã. ªtii ce viaþã teribil de agitatã duc – ºi nu am niciunmoment de reflecþie sau visare. ªtii cã eºti unul dintre oameniicare m-au marcat cel mai mult în aceastã viaþã ºi de care rãmânprofund ataºat. Mã gândesc din ce în ce mai mult sã caut un locliniºtit cum ar fi Corneilhan (poate Moyrazès) pentru a putealucra acolo la cãrþi. Aici nu scriu aproape deloc. Dar pentru astao aºtept pe femeia visurilor mele (vai! nicio speranþã pentru mo-ment). Am regretat adesea strugurii ºi soarele prieteniei tale dela Corneilhan (poate voi realiza acest proiect în anul viitor). Teîmbrãþiºez foarte afectuos, al tãu Ilarie.

[10. Scrisoare din 17 noiembrie 1945]

Minunatul meu Prieten,Îþi datorez deci câteva dintre cele mai mari bucurii ale mele.

Scrisoarea ta ºi cea care o însoþea mi-au încãlzit sufletul. E adevã-rat cã am un temperament afectuos ºi sunt înclinat sã-mi declardragostea primului chip uman întâlnit pe aceastã planetã (nu-iaºa cã toþi cãutãm un chip uman?). Fãrã îndoialã cã ai simþittotuºi cã afecþiunea pe care þi-o port este de o calitate excepþio-nalã. Pânã-ntr-atât încât mã întreb chiar dacã nu ar fi bine sãrenunþ la viaþa mea parizianã ºi sã vin sã locuiesc lângã tine pen-tru restul zilelor mele. Cum aº fi vrut sã o fac în ceea ce priveºteMoyrazès. Ar trebui poate sã-mi asigur un venit de 3 pânã la4000 de franci pe lunã – datoritã cãrþilor mele – ºi sã închiriezo micã locuinþã vecinã cu a ta. Nu glumesc. Toate acestea pen-tru a-þi arãta cã mã gândesc la Corneilhan ºi cã proiectul unuisejur la tine este mereu viu în mine. Poate cã în 1946...

Sufãr de îndepãrtarea de Rovena, pe care o iubesc cu aceeaºifervoare...

Dar ce mare poet este acest Leibovitz. Cine este el? Îi scriufermecãtorului tãu prieten, a cãrui scrisoare m-a încântat.

Te îmbrãþiºez frãþeºte, al tãu Edi. Emisiunile au loc începând din 18 nov. De la ora 19 la 19,15’

pe 25 m, 31 m ºi 463 m.

[9. Lettre du 29 octobre 1945]

République Françaiseà Paris, le 29-10-1945Ministère de l’InformationRadiodiffusion Française

Mon Ami très cher,Ce petit mot en hâte pour m’excuser de ne t’avoir pas enco-

re répondu. Tu sais la vie terrible d’agitation que je mène – etje n’ai pas un moment pour la réflexion ou la rêverie. Tu saisaussi que tu es l’un des hommes qui m’ont le plus touché danscette vie et auxquels je suis profondément attaché. Je pense deplus en plus à chercher un endroit paisible comme Corneilhan(peut-être Moyrazès) pour pouvoir y travailler à des livres. Ici jen’écris presque pas. Mais pour cela j’attends la femme de monrêve (hélas ! pas d’espoir pour l’instant). J’ai souvent regrettéle raisin et le soleil de ton amitié à Corneilhan (peut-être réali-serai-je ce projet l’année prochaine). Je t’embrasse très affec-tueusement, ton Ilarie.

[10. Lettre du 17 novembre 1945]

Mon merveilleux Ami, Je te devrai donc quelques unes de mes plus grandes joies. Ta

lettre et celle qui l’accompagnait ont versé une douce chaleur surmon âme. Il est vrai que j’ai le tempérament affectueux et je suisenclin à déclarer au premier visage humain rencontré sur cetteplanète (n’est-ce pas un visage humain que nous cherchonstous ?) mon amour. Tu as dû sentir néanmoins que l’affectionque je ressens pour toi est d’une qualité exceptionnelle. Au pointque je me demande même si je ne ferai pas bien de liquider mavie parisienne et de venir vivre à tes côtés le restant de mes jours.Comme j’aurais voulu le faire au sujet de Moyrazès. Je devraispeut-être m’assurer un revenu de 3 à 4000 frs. par mois – grâceà mes livres – et louer un petit logement dans le voisinage dutien. Je ne plaisante pas. Tout ceci pour te montrer que je penseà Corneilhan et que le projet d’un séjour chez toi est toujoursvivant en moi. Peut-être en 1946…

Je souffre de l’éloignement de Rovena que j’aime avec lamême ferveur…

Mais quel grand poète que ce Leibovitz. Qui est-il ? J’écris àton charmant ami dont la lettre m’a ravi.

Je t’embrasse fraternellement, ton Edi.Nos émissions ont lieu à partir du 18 nov. De 19h à 19h15’

sur 25 m, 31 m et 463 m.

• Ultima fotografie a lui Ilarie Voronca, 1946 • Ilarie Voronca vãzut de Jean-Claude Janet. Exemplar deautor, cu o dedicaþie pentru Carol Iancu

�

D O S A R

[11. Scrisoare nedatatã]

[Decembrie 1945?]

Voronca, 98 bis Cours de VincennesAm luat o camerã încãlzitã pentru care plãtesc 120 fr. pe ziDragul meu, Numai un cuvânt pentru a-þi spune cã sunt disperat: am fãcut

o nouã pleurezie (vechea), ca urmare a unei gripe pe care amneglijat-o. N-am întrerupt lucrul. Sunt singur ºi descurajat.Scrisoarea ta e încântãtoare. Te îmbrãþiºez, al tãu Edi.

[12. Scrisoare nedatatã]

[Precizare verbalã a doctorului Axelrud: expediatã din Paris la 26martie 1946 ºi ajunsã la poºta din Corneilhan la 29 martie 1946]

Dragul meu Prieten ºi Frate,Nu ºtiu cum sã încep. Nu ºtiu nici mãcar dacã voi avea pute-

rea sã duc pânã la capãt confesiunea asta. În douã cuvinte: trã-iesc cea mai gravã dramã a vieþii mele ºi nu ºtiu încã dacã voiscãpa cu viaþã. Am întreprins cãlãtoria la Bucureºti. Am plecat în8 ianuarie ºi am ajuns acolo în data de 16 a aceleiaºi luni. Primitîn triumf, nu am rãmas acolo decât 17 zile, perioadã necesarãprocurãrii documentelor divinei (vai! diabolicei) Rovena. Amluat vaporul în 4 februarie ºi am ajuns la Marsilia în 23 februarie.Deja pe vapor am simþit cã pasiunea Rovenei nu mai era cea din1939. La vreo zece zile dupã ce ne-am instalat la Paris, mi-a fãcuturmãtoarea mãrturisire: a cunoscut mai mulþi bãrbaþi în timpulcelor 6 ani cât am stat despãrþiþi. Dar de un an, trãia practic cu unbãrbat pe care continuã sã-l adore. Un violonist („frumos, inte-ligent, fermecãtor“, merita sã o auzi vorbind despre asta). ªi atun-ci scrisorile ºi telegramele tale care mã asigurau de dragostea ta,i-am spus eu (Oh, scrisorile, mi-a rãspuns ea, ce importanþã auaceste scrisori!) De ce nu mi-ai spus nimic la Bucureºti? De ce m-ai urmat? – Am crezut cã te iubeam încã ºi cã-l voi uita pe George.Ei bine nu! Pe el îl iubesc.

Am vrut sã mã omor. Cu gaz. Rovena m-a surprins. Cu fie-care zi mã detestã mai mult. O iau cu forþa o datã sau de douãori pe zi. Se aratã dezgustatã. Niciun cuvânt drãguþ. Nicio deli-cateþe. Mai frumoasã ca niciodatã. ªi îmi tot repetã: „nu mã poþiforþa sã te iubesc“. Ce sã fac, dragã Prietene? Soþii Mazeng mãsfãtuiesc sã mã rog. Iar eu vreau s-o þin lângã mine. Sunt nebundupã ea. Dacã ai fi la Paris!

�

20 • APOSTROF

[11. Lettre non datée]

[Décembre 1945 ?]

Voronca, 98 bis Cours de VincennesJ’ai pris une chambre chauffée que je paie 120 fr. par jourMon très cherUn mot seulement pour te dire que je suis désespéré : j’ai fait

une nouvelle pleurite (l’ancienne) après une grippe que je n’aipas soignée. Je n’ai pas interrompu mon travail. Je suis seul etdécouragé. Ta lettre est délicieuse. Je te serre en mes bras, tonEdi.

[12. Lettre non datée]

[Précision orale du Dr Axelrud : partie de Paris le 26 mars 1946et arrivé à Corneilhan, le 29 mars 1946]

Mon très cher Ami et Frère,Je ne sais pas par où commencer. Je ne sais même pas si j’au-

rai la force de mener cette confession jusqu’au bout. En deuxmots : je vis le plus grave drame de ma vie et j’ignore encore sij’en sortirai vivant. J’ai réalisé mon voyage à Bucarest. Parti le8 Janvier j’y suis arrivé le 16 du même mois. Reçu en triompheje n’y suis resté que 17 jours, le temps de faire les papiers de ladivine (hélas ! diabolique) Rovena. Nous avons pris le bateau le4 Février et sommes arrivés à Marseille le 23 Février. Déjà surle bateau j’ai senti que la passion de Rovena n’était plus cellede 1939. Une dizaine de jours après notre installation à Paris ellem’a fait l’aveu suivant : elle a connu plusieurs hommes pen-dant ces 6 années de séparation. Mais depuis un an elle vivaitpratiquement avec un homme qu’elle continue à adorer. Un vio-loniste (« beau, intelligent, charmant », il fallait l’entendre direcela). Et tes lettres et tes télégrammes m’assurant de ton amourlui ai-je dit (Oh, les lettres, m’a-t-elle répondu, quelle impor-tance ont ces lettres !) Pourquoi ne m’as-tu rien dit à Bucarest ?Pourquoi m’as-tu suivi ? – Je croyais que je t’aimais encore etque j’oublierai George. Eh bien non ! C’est lui que j’aime.

J’ai voulu me tuer. Le gaz. Rovena m’a surpris. Chaque jourelle me déteste davantage. Je la prends de force une ou deux foispar jour. Elle m’exprime son dégoût. Pas un mot gentil. Pas unedélicatesse. Plus belle que jamais. Et elle me répète : « tu ne peuxpas me forcer de t’aimer ». Que faire mon très cher Ami. LesMazeng me conseillent la prière. Et moi je veux la garder. Je suisfou d’elle. Si tu étais à Paris !

�

�

• Fragment din lista persoanelor care au participat la sãrbãtorirea lui Voronca la restaurantul Imperial, 2 februarie 1946. Printre semnatari, pe coloana a doua, prima semnãturã: „Rovena Voronca“ (pe numele ei real Rovena Vãleanu, violonistã din Bucureºti).

Document reprodus dupã Saºa Panã.

D O S A R

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 21

• Ultima scrisoare a lui Voronca, p. 1

D O S A R

22 • APOSTROF

• Ultima scrisoare a lui Voronca, p. 2

D O S A R

Voronca, fratele meu

Voronca, fratele meu, prea repede-ai plecatªi ai uitat sã-mi spui la revedereAi plecat ducând cu tine secretul, descoperirea taFormula Absolutului, sãrutul de la Brãila ºi ParisCireºii-n floare, cânturile de VineriAleph, beth ºi ghimel ale paradisului veºnicDin copilãria ghetoului

Voronca, fratele meu, prea devreme-ai plecatªi nu þi-am cunoscut chipul de alchimistFrãmântarea din minte, gândurile intimisteDemersul revoluþiei tale pacifisteªi setea ta de dreptate

Voronca, fratele meu, în eprubetele taleAi amestecat focul sacru cu simfoniile de floriªi le-ai dictat mineralelor cuvinte de aurÎn care viaþa ta întreagã s-a topit la cãldura Unei iubiri temãtoare

Voronca, fratele meu, capul tãu imortalizat în noriDe cãtre Marc Chagall, corpul tãu de oþel, de Turn Eiffel,Dac-ai ºti cât aº fi vrut sã-þi vorbescDespre izvor, despre cânturile idiº, despre elanurile refulateªi angoasele unei lumi de mult uitateÎn Occident

Voronca, fratele meu, prea repede-ai plecatªi ai uitat sã-mi spui la revedereAi plecat ducând cu tine secretul, descoperirea taFormula Absolutului, sãrutul de la Brãila ºi ParisCireºii-n floare, cânturile de VineriAleph, beth ºi ghimel ale paradisului veºnicDin copilãria ghetoului

Voronca ºi frumuseþea lumii

Într-o zi de primãvarãÎnsoritã, plinã de speranþãDupã ce ai spus ºi strigat atâta fericireÎntreaga fericire pe care ai dorit-o întregii omeniriAcestei omeniri abandonate, marginalizate, batjocoriteDupã ce-ai cumpãrat un buchet de floriªi ai hãlãduit pe strãzile Parisului Surâzându-le negustorilor de legume ºi fructeDupã ce ai scris o scrisoare, ultima ta scrisoareAdresatã unui prieten de departe pe care atât l-ai iubitªi care îºi aminteºte încã de primii tãi paºi de dezrãdãcinatDupã ce ai privit în oglinda scurtei tale vieþiÎn care cireºii din Brãila înmiresmau serile de Vineri În timp ce þãranii tineri dansau pe sunetele viorilorDupã ce ai pus deoparte eprubetele alchimiei talePronunþând cu vocea ta rãsunãtoare ultimul tãu poemÞi-ai închis încet fereastra gândurilorªi-ai adormit pentru vecieDupã o ultimã ºi scurtã luptã a cãilor tale respiratoriiInundate de mirosul distrugãtor al gazuluiOchii tãi mari se închideauCâºtigaseºi bãtãlia din urmãMoartea voluntarã!Într-o zi de primãvarãLa treizeci ºi cinci de ani dupã acest gest nedrept, vântul hoinarSe îndoaie într-un balet plin de incantaþiiPorumbul, orzul ºi grâul din Moldova renascGrãunþele þi-au urmat exilulO luminã nouã i-a copleºit pe tineriªi au regãsit drumul spre universul tãuSpre ºantierul tãu unde vor planta pentru totdeaunaPomul PrietenieiPrietenia lucrurilor ºi Prietenia fiinþelor.Cãci tu, Ilarie, aveai dreptate:Nimic nu va întuneca frumuseþea acestei lumi!

�

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 23

Poeme de CAROL IANCU

D O S A R

• Voronca vãzut de R. V. Gindertael

La realizarea acestui Dosar au colaborat: ION POP, ION VARTIC ºi LIANA LÃPÃDATU.

Revista Apostrof le mulþumeºte!

24 • APOSTROF

COMPOZIÞIONAL, ROMANUL lui NormanManea Întoarcerea huliganului cuprinde

patru pãrþi: Preliminarii, Prima întoarcere(Trecutul ca ficþiune), Divanul vienez, A douaîntoarcere (Posteritatea). Existã o simetrie lanivelul decupajului în patru pãrþi: prima ºiultima parte evocã lumea contemporanã,americanã ºi româneascã, pãrþile a doua ºia treia sunt o reîntoarcere în trecutul scrii-torului, recuperat ca ficþiune.

Douã spaþii opuse ca mentalitate ºi ideo-logie, cel românesc, marcat de comunism,ºi cel american, tipic capitalist, spaþiul liber-tãþii pentru orice emigrant, deºi aparent ire-conciliabile, se întâlnesc într-un punct: ilu-zia utopiei, fie ea comunistã sau capitalistã.Lumea Cealaltã, Lumea de Apoi, cea de dupãmoartea metaforicã a scriitorului prin dez-rãdãcinare ºi renaºtere în libertatea exilului,se construieºte descriptiv la începutul roma-nului, prin asocieri involuntare ivite bruscdin memoria afectivã a exilatului, prizonieral identitãþii sale româneºti ºi al unor trau-me ce revin obsesiv în discurs. Spaþiul noual exilului, spaþiul american, recognoscibilprin cliºee promovate de filmul american,noul Paradis, este identificabil la nivel lexi-cal prin trei cuvinte generatoare de imaginireprezentative, fiecare asociatã unei men-talitãþi tipice spaþiului de origine, asocieredeclanºatã de reminiscenþe ale unei memo-rii anterioare exilului, de obsesia spaþiuluiromânesc: clãdiri imense, supradimensiona-te, ca expresie a grandomaniei, ce reînvie înmemoria exilatului imaginea blocurilor de tipstalinist; firme cu reclame luminoase, pro-pulsând conglomeratul comercial multiet-nic american, ce trãdeazã pretutindeni, în-tr-un spaþiu strãin, nostalgia originilor,mitul identitãþii pierdute, recompusã însurogatele produselor comerciale oferitegeneros de Noul Babilon al lumii moderne;chipurile umane aparþinând unor rase dife-rite, un conglomerat uman multirasial, mul-tietnic, multilingv, cu o etichetã comunã,emigrantul, dezrãdãcinat, suspendat întredouã identitãþi, veºnicul exilat.

Spaþiul american este surprins prin pris-ma unui personaj a cãrui identitate se con-fundã ulterior cu cea a naratorului homo-diegetic, autorul însuºi, ceea ce accentueazãcaracterul autobiografic al romanului. Au-torul vorbeºte despre sine la persoana atreia, ca despre un personaj de roman, pen-tru ca, imperceptibil, sã se transforme înpersonaj-narator-martor ce se confeseazã lapersoana întâi, alternând mereu focaliza-rea externã cu cea internã, naraþiunea purãcu discursul autoreferenþial.

Spaþiul este perceput prin ochii perso-najului ce observã metropola newyorkezã dela etajul zece al unei clãdiri, mai exact forfo-ta ºi traficul cotidian infernal, taxiurile gal-

bene blocate la intersecþia strãzilor Broad-way ºi Amsterdam Avenue. Din stradã, con-templã blocul de patruzeci ºi douã de etajeîn care locuia, reflectând la prezent ºi trecut,realizând distanþa temporalã de nouã aniinterpusã între lumea veche pe care o pãrã-sise ºi lumea nouã, Paradisul iluzoriu, încare îºi consuma prezentul. Propoziþia deve-nitã slogan de rezistenþã în Lumea Nouã,spaþiul edenic, spre care aspirã orice emi-grant, îi revine în minte, însã fãrã convin-gerea de altãdatã: „In paradise one is betteroff than where else“1 (În paradis e mai bi-ne ca oriunde). Timpul operase impercep-tibil o modificare în modul de a percepelocul. Contemplând clãdirea uriaºã, imper-sonalã, fãrã vreo particularitate arhitectu-ralã, o asociere involuntarã se formuleazã înmintea observatorului, o imagine ivitã bruscdin memoria exilului, dintr-un alt spaþiu ºiun alt timp, blocurile staliniste din comu-nism:

Nici un accent stilistic, simpla geometrie aasamblãrii: un adãpost, atât, suprapunere decutii locative. Bloc stalinist... mormãie. Nu,blocurile staliniste nu atingeau asemeneaînãlþime. Stalinist, totuºi, repetã, sfidând de-corul posteritãþii [...] clãdirile tot mai înalte,faþã de care pânã ºi blocul de 42 de etaje încare locuia pãrea o biatã performanþã stali-nistã... da, cuvântul revenea, fãrã rost.2

În timp ce avanseazã pe Amsterdam Ave-nue, spre un loc de întâlnire, localul BarneyGreengrass, din cartierul Upper West Side,observatorul, atent la rumoarea ºi decorulstrãzii, înregistreazã ca o peliculã de filmimaginea strãzii. Metropola îi apare ca unBabilon al lumii noi ºi vechi, în care, înmod paradoxal, spaþiul devine un loc închis,în ciuda Edenului aparent, ceea ce inducecititorului ideea de univers carceral într-unparadis comercial ce livreazã din belºugmarfã, de parcã cornul abundenþei s-ar fi re-vãrsat în acest colþ de lume. Un conglome-rat de rase, limbi, tipuri ºi destine umane,prizoniere ale unui Paradis artificial, în careidentitãþile originare nu se dizolvã într-o sin-gurã ºi nouã identitate americanã, ci per-sistã cu încãpãþânare într-o nostalgicã ten-dinþã de recuperare identitarã vizibilã lanivel lingvistic în denumirea firmelor co-merciale (ROMA FRAME ART, CHINESE DRYCLEANING), în varietatea limbilor, unele cuaccent exotic, dar ºi a culorilor rasiale ºi aetniilor identificabile pe chipurile comer-cianþilor (indieni, pakistanezi, haitieni, ja-ponezi, coreeni, mexicani), o Americã aemigranþilor neasimilaþi, ºi în produsele co-mercializate, fructe, legume, flori, obiecte ºiproduse gastronomice din þãri îndepãrtate,dar ºi în diversitatea de tipologii provenitede pe toate continentele lumii, care coexis-

tã în metropolã, într-o acerbã voinþã de su-pravieþuire, legate prin experienþa comunãa dezrãdãcinãrii ºi îndepãrtãrii de origine:

Nimic nu lipseºte în Paradis: mâncare ºi îm-brãcãminte ºi ziare, saltele, umbrele, com-putere, pantofi, mobilã, vinuri, bijuterii,flori, ochelari, discuri, lãmpi, lumânãri, lacã-te, lanþuri, cîini, pãsãri exotice ºi peºti tropi-cali. ªi negustori, saltimbanci, poliþiºti, coa-feze, lustragii, contabili, târfe, cerºetori, toatechipurile ºi limbile ºi vârstele ºi înãlþimile,ºi greutãþile populau dimineaþa neverosimilã,în care supravieþuitorul celebreazã nouã anide viaþã nouã.3

În acest spaþiu vital, mirajul libertãþii nusuplineºte golul înstrãinãrii. Dupã impactulcu noutatea unui spaþiu necunoscut, exis-tenþa cotidianã, ritmul vertiginos de viaþãblocheazã psihicul exilatului în anonimatulîn care se pierde, în indiferenþa care îl încon-joarã. Paradisul capitalist nu poate masca,sub strãlucirea reclamelor luminoase ºi aabundenþei materiale, discriminãrile rasiale,depresiile, impasibilitatea, derapajul uneilumi axate doar pe împlinirea nevoilor vi-tale ale individului. Imaginea Paradisuluiamerican, privit cu o lucidã ironie de autor,e imaginea unei societãþi de consum, elibe-ratã de tabuuri, a tuturor posibilitãþilor ma-teriale, din care nu lipseºte nimic pentruatingerea fericirii, o lume în care depresiaînsãºi este o simplã carenþã chimicã, dupãcum o indicã sloganul de pe zidurile clãdi-rilor. Cu alte cuvinte, totul are cauze expli-cabile, orice boalã este tratabilã, ºtiinþa estela îndemna oricui în era tehnologiei sofisti-cate ce anuleazã distanþele ºi permite oricuiaccesul la cunoaºtere:

În Lumea de Apoi, distanþele ºi interdicþiilefuseserã abolite, fructele cunoaºterii sînt acce-sibile pe ecrane de buzunar, pomul vieþii fãrãmoarte îºi oferã roadele la toate farmaciile,viaþa ruleazã vertiginos, conteazã doar clipa,prezentul cât o clipã. Sunã, iarãºi, sirenainfernului!... nu de foc era vorba, de dataasta. Bolidul alb lãsase în urmã, în aer, uncerc de sânge ºi o cruce roºie ºi inscripþiaroºie: AMBULANÞÃ.4

Pe cât de vast este spaþiul destinat comerþu-lui, pe atât de mic este spaþiul natural asfi-xiat de gigantismul clãdirilor, un parc redusla un petic de iarbã împrejmuit de gardurimetalice, în mijlocul cãruia zace uitã memo-ria unui timp al artei întruchipat de statuialui Giuseppe Verdi, loc de popas pentru„ciorile Paradisului“. Frapeazã discrepanþaîntre cei doi termeni, statuie ºi ciori, ca ºicum spaþiul oraºului s-ar transforma într-unspaþiu al morþii, senzaþie amplificatã desunetul strident al maºinilor de pompieri ºide urletul sirenei ambulanþei care despicã

Sã ne cunoaºtem scriitorii

New York ºi obsesia ghetoului la

Sonia Elvireanu

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 25

spaþiul iluzoriului paradis, transformându-lîn infern, „focurile iadului persistã, iatã, ºiîn Paradis“5, dar mai ales de închiderea ori-zontului însuºi:

Ridicã privirea spre cerul care îngãduia mi-nunea. Vãzduh obturat, paralelipipedele debeton nu îngãduiau decât o fantã de cer. Fa-þada din dreapta bloca privirea. Perete lung,lung, cafeniu, flancat de burlanul albastru, de gunoi. În stânga, zidul galben. Pe fondullucios al vopselei aurii, irizarea albastrã amesajului: DEPRESSION IS A FLAW IN CHEMES-TRY NOT IN CHARACTER.6

Descrierea spaþiului din Lumea Nouã seîntinde pe trei pagini. Privirea naratoruluise plimbã dintr-un punct fix, de sus în jos(plongée), spre forfota strãzii, apoi de josîn sus spre cerul abia întrezãrit (contre-plon-gée), ca o fantã printre pereþii uriaºelor clã-diri percepute de observator ca niºte „cutiilocative“ asemãnãtoare celor din spaþiulnatal marcat de coºmarul comunist, însãmultiplicate ºi redimensionate, pentru a stri-vi parcã prin înãlþimea lor. Apoi punctul deobservaþie nu mai este fix, observatorul e înmiºcare. Privirea sa înregistreazã în detaliuobiecte ºi chipuri umane, un amalgam demãrfuri etalate de comercianþi, realizeazãportrete dintr-o singurã tuºã, asemeneapictorului sedus de culoare. Naratorul sur-prinde peisajul stradal prin ochii emigran-tului marcat de memoria obsesivã a unui altspaþiu, al cãrui prizonier continuã sã fie.El pare sã proiecteze în noul spaþiu adoptivimaginea lumii sale interioare, spaimele sale,obsesia ghetoului ce i-a marcat copilãria lacinci ani, când a fost deportat într-un lagãrde muncã forþatã din Transnistria împreunãcu familia, ceea ce explicã probabil senzaþiade claustrare.

Senzaþia de spaþiu închis, de prizonierat,ca obsesie a spaþiului carceral comunist, dar

ºi a lagãrului sovietic din timpul deportãrii,într-un conglomerat de obiecte ºi naþii din-tre cele mai diverse, se reveleazã la o simplãanalizã a câmpurilor lexicale stradã, om, cer,obiecte. De altfel, patru cuvinte trãdeazãreminiscenþe ale unui imaginar colectiv dinperioda comunistã: stalinist, plebea munci-toare, lacãte, lanþuri, care fac aluzie la o altãrealitate, anterioarã exilului. Paradoxal, spa-þiul edenic nu este unul al fericirii, ci o sim-plã iluzie, cãci ideea de infern este strecu-ratã în opulenþa noii lumii prin sintagmele„sirena infernului“ ºi „flãcãrile iadului“, caremodificã radical percepþia edenului sub lupaironicã a privirii observatorului. Însuºicerul, ca o fantã îngustã printre clãdirileuriaºe, se preface într-un deºert, cãci zgârie-norii par sã se reflecte în norii asociaþimetaforic cu niºte termite uriaºe.

Spaþiul newyorkez este desemnat printermeni generici cu valoare simbolicã:Paradis, Lumea Cealaltã, Lumea de Apoi. Laun prim nivel, am putea identifica o opo-ziþie între primul termen ºi al doilea, al trei-lea, care au însã acelaºi referent, NewYorkul, spaþiul american, ca spaþiu adoptivîn care personajul narator supravieþuieºtetimp de nouã ani dupã moarte. Nu e vorbade o moarte realã, biologicã, ci de o moar-te metaforicã prin dezrãdãcinare ºi de olume de dupã moarte, de o renaºtere înlibertate, în lumea nouã în care pãtrunde.Cei trei termeni care desemneazã aceeaºirealitate se referã primul, deci Paradisul,la o abundenþã materialã – o reprezentarea paradisului specificã imaginaþiei popula-re; Lumea Cealaltã, Lumea de Apoi, estelumea de dupã plecarea din þara de origi-ne, cealaltã lume, necunoscutã, care i sereveleazã exilatului, ca un paradis al bunu-rilor materiale, absente în lumea pe care apãrãsit-o, sub ploaia culorilor strãlucitoareale reclamelor luminoase, un paradis al

luminii faþã de tenebrele nopþii ºi griul clã-dirilor din România comunistã.

Ne întrebãm dacã ironia cu care scrii-torul demonteazã edenul american, imagi-nea ºocantã ºi paradoxalã a metropolei caspaþiu carceral, se datoreazã obsesiilor tre-cutului din care nu poate evada, incapa-citãþii de adaptare la civilizaþia occidentalã,sau este percepþia lucidã a unei conºtiinþecare realizeazã cã omul este un exilat etern,indiferent de sistem, de spaþiu ºi timp. Vi-ziunea lui Norman Manea asupra spaþiuluiadoptiv probeazã o stare de fapt: obsesiaghetoului, generatã de experienþa traumati-zantã a unui triplu exil, marcheazã conºtiin-þa deja scindatã a scriitorului de dubla saapartenenþã la identitatea iudaicã ºi la cearomâneascã, astfel încât noua sa identitateamericanã, ca antidot împotriva traumei, eineficientã. Romanul e o formã de terapiepsihanaliticã prin care autorul încearcã sã seelibereze de obsesiile trecutului, fãrã a vin-deca însã trauma.

�

Note1. Norman Manea, Întoarcerea huliganului, edi-

þia a 2-a, postfaþã de Matei Cãlinescu, Iaºi:Polirom, 2006, p. 9.

2. Ibidem, p. 9-10.3. Ibidem, p. 11.4. Ibidem.5. Ibidem, p. 10.6. Ibidem.

• În 21 aprilie 2008, Norman Manea a devenit doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“. În fotografie, Norman Manea ºi Andrei Marga. Foto: L. J.

26 • APOSTROF

NU CREDEAM cã voi mai avea vreodatãocazia de a vedea jucatã vreo piesã ada-

movianã pe scenele pariziene. Uitat, mar-ginalizat de lumea spectacolului teatral,Adamov e din pãcate menþinut în viaþãdoar de acea criticã universitarã asezonatãcu puþin formol specific nostalgiei comu-niste a celor care au participat la marilemiºcãri protestatare ºi reformatoare din mai’68. „Ceux qui ont fait mai ’68“, dupã for-mula împãmântenitã de pe acum.

Adamov, Les Retrouvailles, Regãsirea, epiesa scrisã înainte de 1955 (data primeisale publicãri în volum la Gallimard), alea-sã de Gabriel Garran, un ultim mohicanal anilor ’60, ca sã nu spun veteran, poateîntr-o disperatã încercare de reabilitare saupur ºi simplu de reîntâlnire a lui Adamovcu publicul, în speranþa unei reevaluãri,cred eu, bine-venite. ªi totuºi, nu unul din-tre cele mai bune texte adamoviene. Îl citi-sem acum zece ani, iar de data aceasta, în-tr-o zi de 6 aprilie, 2011, dupã o splendidãdupã-masã petrecutã la Cartoucherie încompania lui Jean-Jacques Lemêtre, bine-cunoscutul maestru al muzicii de teatru ºipereche artisticã a lui Ariane Mnouchkinela Teatrul Soarelui (Théâtre du Soleil), amreluat mica piesã adamovianã. Orizonul deaºteptare îmi era deja bine conturat, deºimã confruntam cu un text pe care mi-laminteam doar fragmentar, sub forma uneiimpresii mai degrabã neutre, un pian, o ga-rã, un personaj masculin neputincios (camai toate personajele masculine adamovie-ne), dependent de figura femininã, maternãºi vampirizatoare prin excelenþã.

Am reluat piesa cu un mic salt emoþio-nal în timp, fracþiune de secundã care mãtrimitea din nou la camera normalianã, chi-lia parizianã în care citisem pentru primaoarã, din doascã în doascã, volumele teatru-lui complet adamovian publicate la Gal-limard. Lecturã însoþitã de un strop de an-goasã, emoþie prea puþin definitã careîncerca sã anticipeze descoperirile critice cese voiau revelatoare pentru opera dezrãdã-cinatului Adamov, pe care urma sã le aducãla luminã studenta de atunci, prinsã în

febra lucrãrii de licenþã. Ei bine, aceeaºiemoþie stranie mã cuprindea acum, în faþarelecturii unei piese, în aºteptarea repre-zentaþiei. Cum avea Gabriel Garran sã punãîn scenã cuvintele suferinde, imaginile lite-rale pe care le vroia Adamov? Îmi era fricãde o punere în scenã platã, fadã, falsã, à lafrançaise. ªi cum de ce þi-e fricã nu scapi...dar sã nu anticipãm, fiindcã înainte de in-trarea propriu-zisã în sala de spectacol dela Théâtre de la Tempête, s-a întâmplat ce-va, neaºteptat ºi straniu, oracular poate,deºi nu avea nici cea mai micã legãturã cureprezentaþia din acea searã. ªi totuºi...

Mai aveam trei ore pânã la începereaspectacolului, iar personajele adamovienereveneau încet pe scena imaginarã cu pri-mele replici, cu fluieratul trenului, ticãitulceasului de perete din cafeneaua pustie,când privirea mi-a alunecat de pe carte pecâteva pete miºcãtoare ce se apropiau înritm alert de locul unde mã aflam. O frac-þiune de secundã pentru a-mi da seama cãun grup întreg de scaune cu rotile alunecaprintre alte câteva personaje cu mers împle-ticit sau sacadat, în direcþia Teatrului Soa-relui. Nimic ieºit din comun, mi-am spus,cunoscând prea bine puternica implicaresocialã a trupei lui Ariane Mnouchkine,veºnicã militantã pentru drepturile omu-lui ºi mamã adoptivã a tuturor suferinzi-lor fãrã adãpost. Mi-am continuat, aºadar,lectura. Soarele bãtea puternic pe zidurileteatrului unde inscripþia ce invitase sute despectatori la ultimul lor spectacol trona glo-rios ºi nostalgic în singurãtatea obloane-lor trase: Les Naufragés du fol Espoir. Nau-fragiaþi ai speranþei nebune. Scaunele curotile au ajuns în dreptul teatrului, trecândpe lângã grupul de mãsuþe ºi bãnci undeeram aºezatã, la umbra crudã a frunzuliþe-lor de castan. Tineri, adolescenþi cu handi-cap, învârtind singuri roþile mari ce le ser-veau drept picioare sau lãsându-se împinºide supraveghetorii-infirmieri, pãreau debu-solaþi, pierduþi în spaþiu, autentici naufra-giaþi ai marilor speranþe. Cu toatã ruºineaconºtientizatã a posteriori, nu mi-am pututînfrânge un tãcut „Doamne fereºte!“, rup-turã, graniþã, marcã atotputernicã a limiteidintre literaturã ºi viaþã. Obloanele gri-al-bãstrui ale Teatrului Soarelui li s-au dechis,iar pentru câteva minute, întregul ºir s-atopit în întunericul fostei hale a fabricii decartuºe.

Mi-am reluat lectura. Edgar, tânãr stu-dent la drept, nu reuºeºte sã plece acasã, înorãºelul natal, unde îl aºteaptã braþele lo-godnicei ºi ale mamei. Tocmai pentru cãacest duet are patru braþe, care înlãnþuie catentaculele drãgãstoase ale unei caracatiþebinevoitoare. Însã acolo, în cafeneaua gãrii,ceea ce-l împiedicã sã plece sunt alte patru

braþe, la fel de iubitoare, ale femeilor dinoglinda inconºtientã: Louise ºi Cea mai fe-ricitã dintre femei. Apar motivele, iar vali-za rãmâne pe loc. Seducþie, fricã ºi multãneputinþã. Edgar se mutã în micul aparta-ment al Celei mai fericite dintre femei, ur-mând sã se logodeascã cu Louise.

Alunecare a timpului ºi a situaþiilor pe epi-soade, ºi, mai mult decât în celelalte pieseale sale, un joc al dublului, deja implicit dintitlu, parcurge ansamblul textului, fie cã estevorba de faþa ascunsã a Mamei sau de por-tretul în oglindã al unor impresionante tine-re îndrãgostite. Pentru mine, Edgar, refugiusau nu, este un vãr de-al lui Oblomov, îºidoarme viaþa în loc sã o trãiascã, iar când setrezeºte, nu e sigur cã nu mai viseazã.

Cuvintele lui Gabriel Garran stau pe masade lemn pe care mã sprijin, neºtiind cã fraþiilui Edgar tocmai ies de pe porþile TeatruluiSoarelui. Fraþi întru handicap. Mã intrigã.De unde vin, ce s-a întâmplat cu ei, ce cau-tã acei tineri înalþi, puternici ºi zâmbitoriîntr-un scaun cu rotile? S-au oprit, stau ºipovestesc la soare. Cei care pot. Mai re-trasã, o tânãrã femeie de origine africanã,brãzdatã de urme cumplite de arsuri pe totcorpul, îºi trãieºte trauma în singurãtate.Alþi doi-trei adolescenþi, printre care o fatãsupraponderalã, deplasându-se normal,doar cu mici dificultãþi, aºteaptã suprave-ghetorul. „Când începe piesa?“ îmi dau sea-ma cã nu au venit doar ca sã viziteze car-casa Teatrului Soarelui (decorurile, scenafiind complet dezmembrate ºi ambalatepentru plecarea în turneu la Nantes, iarapoi la Atena). Vor vedea un spectacol dincadrul unui minifestival organizat de tine-rele speranþe, cãrora Mnouchkine le va lãsamoºtenire al sãu legendar teatru. Speranþetotuºi nu foarte promiþãtoare, îmi spuneaJean-Jacques Lemêtre, dupã ce soarele ma-rii trupe va apune.

O ieºire culturalã deci, ºi o masã la iarbãverde, cãci foarte curând mesele din jurulmeu au fost ocupate, iar eu m-am retras,mai lateral, pentru a nu deranja coeziuneagrupului. Încercarea mea de nu remarcaceea ce se întâmpla la câþiva paºi de mine afost zadarnicã. Trecerea de la textul ada-movian la crunta realitate cãreia îi fãceaufaþã la modul cel mai senin colegii mei desub castani se fãcea rapid, pe negândite,scurtcircuitãri stranii, ce mã faceau sã nu-mi gãsesc locul, jucând totuºi rolul spectatorului degajat, fãrã prejudecãþi, ceurma sã meargã ºi el, boem, la teatru. Ce-ar fi gândit Adamov în locul meu? ªi-ar fi regãsit personajul Mutilatului dinMarea ºi mica Manevrã? Sau ar fi scris onouã piesã plecând de la lupta împotrivaneputinþei pe care aceºti tineri plin de viaþã

Regãsirea RegãsiriiLes Retrouvailles de

ARTHUR ADAMOVªtefana Pop-Curºeu

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 27

o duceau cu fiecare înghiþiturã, cu fiecarelinguriþã adusã chinuit spre buzele zâmbinda speranþã? Le fol Espoir în fundal..., câtcinism e în viaþã ºi în fericitele coincidenþe!

Într-o zi, Adamov a fost martor unuiincident, aparent fãrã importanþã, dar de-spre care ºi-a spus imediat, aºa cum a recu-noscut-o mai târziu, povestind întâmplarea:„Asta este teatrul, asta este ceea ce vreausã fac“. „Un orb cerºea; douã tinere fete autrecut pe lângã el fãrã sã-l vadã, îmbrân-cindu-l din greºealã ºi cântând: «Am închisochii, era minunat...» mi-a venit atunciideea sã arãt pe scenã, la modul cel mai gro-solan ºi mai vizibil cu putinþã, singurãta-tea omeneascã, absenþa comunicãrii...“

Mitul întâmplãrilor revelatoare poate fideci adevãrat; m-au invitat sã mãnânc cu ei,aveau cutiuþe cu salatã de roºii ºi cartofiîn plus, cutiuþe cu bucãþi de pepene galbenîn plus, sticle de apã în plus. Am refuzatpoliticos, au insistat, am ezitat, au insistat,ar fi fost oare „politically correct“ sã nu ac-cept? Din nou, remuºcãri pentru cã mi-amputut pune o astfel de întrebare. Niciungust, mâncare de cantinã, nicio plãcere,pentru câþiva tineri care nu-ºi simþeau pi-cioarele, care abia îºi puteau miºca braþe-le, dar care aveau posibilitatea sã închidãochii de groazã ºi sã-ºi spunã... „era minu-nat“. Nu ºtiu care le era trecutul. Puteamghici accidente, dar câte nu fac din fiinþaumanã un invalid sub perpetuã medicaþie?Nu ºtiam ce spectacol aveau sã vadã, spe-ram numai sã le încheie seara într-un modplãcut. Ajungând din nou la vorbele luiAdamov, i-am lãsat pânã la urmã „singurisã hotãrascã ce îi ajutã sã trãiascã“.

Handicapul lor era fizic, cel al lui Edgar,ontologic. Am intrat deci în mica salã deteatru cufundatã în semiîntuneric. Scena,dominatã de o galerie lungã, sub nivelulplafonului se împãrþea de la bun început îndouã spaþii: real ºi oniric. De acolo, de sus,niºte ochi mari aproape ieºiþi din orbite,fragment fotografic al feþei lui Arthur Ada-mov semãnând halucinant cu cei ai lui Sal-vador Dalí, au privit scena pe tot parcursuljocului, fãrã a aduce însã o semnificaþieprofundã în plus piesei în sine. Trimitere lacochetãriile suprarealiste ale lui Adamov?Implicarea nevroticã a autorului în viaþapersonajelor sale? Atenþionare a publiculuide a-ºi menþine treazã acuitatea privirii?Avea prea puþinã importanþã. Spectacolulse putea lipsi de acea figurã auctorialã expli-citã din penumbrã, precum ºi de interme-diile explicit onirice introduse de GabrielGarran, peste textul adamovian propriu-zis,suficient de închegat ca sã se susþinã singur.Dacã personajul Edgar era citit într-o cheieoniricã, ceea ce textul permite într-o oare-care mãsurã, aceastã interpretare trebuialãsatã în voia actorului principal ºi pusã învaloare la nivelul ritmului ºi al succesiuniiacþiunilor scenice, ºi nu prin adaosuri detexte, fragmente muzicale ºi „apariþiile“unei a treia figuri feminine, dansatoare,jongleusã, fantasmã seducãtoare. În loc sãfluidizeze textul ºi sã-l facã mai inteligibil– rezultat la care se aºtepta probabil regi-zorul –, toate aceste elemente au rupt vâr-tejul voit monoton în care erau prinse per-sonajele, creând acel sentiment de falsitate,de dezacordare, din ce în ce mai des întâl-nit pe scenele teatrelor europene.

Scenograful Jean Haas a ºtiut totuºi sãvalorifice interesant anumite elemente dedecor ºi recuzitã, respectând în acelaºi timpcu destulã stricteþe indicaþiile scenice ca-

re abundã în piesa lui Adamov. Mã refer la scaunul gol suspendat într-un colþ al ca-fenelei, firmã, element de decor, dar ºi sim-bol al imposibilei aºezãri a personajului, laspaþiul creat pe verticalã din umeraºe ºi hainesuspendate, ca într-un mare dulap-vestiar cecuprinde înseºi personajele, sau la perdeaua-jaluzea ce creeazã în partea centralã a sce-nei un ingenios spaþiu de trecere ce permi-te jocul cu umbra ºi lumina, cu închisul ºideschisul, cu exteriorul ºi interiorul.

Textul adamovian a þinut bine pasul,chiar dacã prestaþia actorilor nu a fost în-totdeauna egalã: Cea mai fericitã dintrefemei, care a început stângaci, dar a termi-nat bine, Edgar, care a reuºit sã-ºi creezeo imagine puternicã de la bun început, darnu sã o ºi pãstreze cu acelaºi tonus pânãla sfârºit, ºi Louise, care a fost – din pãca-te – prea puþin credibilã. Un text, dur, tã-ios, cu un limbaj puþin învechit pe alocuri,însã extrem de concret, de unde ºi mareadificultate ºi provocare, atât pentru regizor,cât ºi pentru actori, de a introduce senti-mentul existenþei personajelor între douãlumi, între fizic ºi psihic, între somn ºi tre-zie, fãrã a tãia cu foarfeca în carnea vie apiesei.

Apoi, pianul, acel pian psihanalizabilcare la Adamov dominã din umbrã între-gul conflict interior neexprimat, pianul im-punãtor, extrem de masculin, producãtor almuzicii nesuferite de Edgar, povara trecu-tului, a greºelii faþã de Lina, logodnica luipianistã ºi infirmierã a mamei ce-l aºteaptãscriindu-i scrisori fãrã ºir precum gameleunui exerciþiu de solfegiu, pianul fetei pro-prietarului cafenelei, care o atrage pe Lou-ise, întãrâtându-l pe Edgar împotriva tre-cutului sãu ºi a unui viitor bãtut în cuie,acel pian care va intra în apartamentul Celeimai fericite femei unde locuieºte Edgar,ca un oaspete nepoftit, s-a transformat, dinpãcate, într-un pian mic alb, de jucãrie, învizunea lui Garran. Este adevãrat cã Edgarsuferã o cumplitã regresie de-a lungul pie-sei, cu atât mai dureroasã cu cât personajuleste convins cã acþiunile sale sunt o dovadãde maturitate ºi de independenþã, deºi toatepun în luminã tocmai lipsa de repere, ne-putinþa, neasumarea ºi fuga din faþa oricã-rei responsabilitãþi, limitarea ºi dependenþatânãrului faþã de figura maternã. Recãderea

concretã în copilãrie are însã loc doar înfinal. Pianul striveºte conºtiinþa incapabilãde introspecþie autenticã, imaginaþia inca-pabilã sã-ºi ia zborul, le fel cum trenul lestriveºte pe cele douã logodnice, iar Mamastriveºte bãrbatul, recuperându-ºi copilulsupus.

Finalul piesei adamoviene este cum nuse poate mai puternic ºi mai explicit. Dupãmoartea Louisei, redus la un statut de câineal Celei mai fericite dintre femei în trenulcoºmaresc ce-l duce înspre casã, Edgar seregãseºte în faþa unei mame pline de ener-gie, deºi o lãsase bolnãvicioasã ºi slãbitã.Moartea Linei, logodnica infirmierã, nunumai cã o însãnãtoºeºte, ci o face ºi sã-ºirecupereze fiul în totalitate. Rãmas fãrã cu-vinte, în faþa râsetului Mamei, Edgar se varãsturna în cãruciorul de copil adus deaceasta ºi va fi dat afarã din scenã cu o sim-plã loviturã de picior. Faptul cã Mama estehandicapul ontologic major al fiului reie-se evident ºi din punerea în scenã a luiGabriel Garran, însã finalul spectacoluluide la Théâtre de la Tempête nu a reuºit sãcapteze ºi sã canalizeze în aºa fel energiilepersonajelor încât sã facã sã explodeze efec-tiv tensiunea acumulatã, în acea cruntãimagine a decãderii ireversibile pusã în evi-denþã de piesa scrisã.

Se putea deci ºi mai bine. Am ieºit în-trebându-mã când voi întâlni oare regizo-rul care va ºti sã exploateze toate potenþia-litãþile unui text adamovian, uitându-sepuþin ºi în jurul lui, la cei asupra cãroraAdamov ºi-a oprit ºi ºi-ar opri privirea. LaCartoucherie nu mai era aproape nimeni,pustiul suburbiei pariziene sau pustiul cul-turii. ªi totuºi câteva teatre reuºesc, acolo,sã adune oameni care mai cred în lumi al-ternative, care mai cred cã ochii se pot des-chide cãtre altceva, cã arta ajutã pur ºi sim-plu la deschiderea ochilor, aºa cum ºi-odorea ºi Adamov. Regãsirea lumii care sãmerite cuvintele: „e minunat!“ Nu a fost osearã pierdutã, dimpotrivã; tind sã cred cãsunt câteva piese mari care pot fi încãredescoperite. Iar regizorii noºtri ar aveadoar de câºtigat. În cazul acesta, rãmâneînsã confruntarea cu munca traducãtoru-lui... ºi cred cã într-acolo mã voi îndreptaeu acum.

�

• Arthur Adamov

28 • APOSTROF

Nu pot sã mã plîng

Nu pot sã mã plîng de foame,Hrana mea din ceruri vine,Dar mi-e teamã pentru zeulCe se va hrãni cu mine.

Sînt prea neagrã, sînt prea tristã,Jertfa mea poate sã-i parãªi mai slabã decît este,ªi mai rea, ºi mai amarã.

Sîngele-ar putea sã-l verseÎntr-un cîmp frumos cu maci,Carnea ar putea rãmîneSã se-mpartã la sãraci.

Spune-mi tu, tatã

E toamnã, e senin,Prin fereastra mea se vede pãdureaCu frunzele roºiiCare nu peste mult au sã cadãªi eu mã uit la eleCum atîrnãCa limbile unui poporDe spînzuraþi.Spune-mi tu, tatã,Ce e cu poporul acestaªi de ce stã el în fereastra meaªi scoate limba la mine.

Pasãrea tãiatã

M-au ascuns bãtrînii, dupã obicei,Sã nu uit de frica pãsãrii tãiate,ªi ascult prin uºa încuiatãCum se tãvãleºte ºi se zbate.

Strîmb zãvorul ºubrezit de vreme,Ca sã uit ce-am auzit, sã scap,De aceastã zbatere în careTrupul mai aleargã dupã cap.

ªi tresar cînd ochii, împietrind de groazã,I se-ntorc pe dos ca sã albeascãªi pãrînd cã-s boabe de porumbAlte pãsãri vin sã-i ciuguleascã.

Iau c-o mînã capul, cu cealaltã restul,ªi le schimb cînd mi se pare greu,Pînã nu sînt moarte, sã mai stea legateCel puþin aºa, prin trupul meu.

Însã capul moare mai devreme,Ca ºi cum n-a fost tãiatã bine,ªi sã nu se zbatã trupul singurStau sã treacã moartea-n el prin mine.

Non posso lamentarmi

Non posso lamentarmi per la fame,Il mio cibo dai cieli viene,Ma temo per il dioChe si ciberà di me.

Sono troppo nera, sono troppo triste, Il mio sacrificio gli potrà sembrareAnche più scarso di quanto non sia,Anche peggiore, e più amaro.

Il sangue potrebbe versarloIn un bel campo di papaveri,La carne potrebbe avanzarePer distribuirla ai poveri.

Dimmi tu, padre

È autunno, è sereno,Attraverso la mia finestra si vede il boscoCon le foglie rosseChe tra non molto dovranno cadereE io le guardoPenzolareCome le lingue di un popoloDi impiccati.Dimmi tu, padre,Cos’ha questo popolo E perché si ferma alla mia finestraE mi fa la linguaccia.

L’uccello tagliato

Mi hanno nascosto i vecchi, come al solito,Per non scordare la paura dell’uccello tagliato,E ascolto attraverso la porta chiusa Come si rotola e si agita.

Piego il chiavistello usurato dal tempo,Per dimenticare ciò che ho udito, per sfuggire,A questa agitazione in cuiIl corpo rincorre ancora la testa.

E trasalisco quando gli occhi, impietriti dal terrore,Gli si rovesciano e sbiancanoE sembrando due chicchi di maisGli altri uccelli vengono a beccarli.

Prendo con una mano la testa, con l’altra il resto,E li scambio quando non ce la faccio,Finché non sono morti, perché stiano ancora legatiAlmeno così, attraverso il mio corpo.

Però la testa muore prima,Come se non fosse stato tagliato bene, E affinché il corpo non si agiti da soloResto per far passare la morte in lui attraverso di me.

�

Traducere în italianã de DANILO DE SALAZAR

Poeme de ILEANA MÃLÃNCIOIU

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Festivalul Internaþional

SOCIETATEA CULTURALÃ „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca a organi-zat în zilele de 12-14 mai a.c. cea de-a 21-a ediþie a Festivalului

Internaþional „Lucian Blaga“ – 50 de ani de posteritate blagianã(aniversare UNESCO). Ediþia din acest an a fost una româno-maghiarã. A fost prezentã doamna Dorli Blaga (preºedinta de onoa-re a Societãþii). Au fost invitaþi ai Festivalului Szentmártoni János(preºedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria), Balázs F. Attila (carea adus cu sine volumul Lucian Blaga, Poezii/Versek, versiunea ma-ghiarã aparþinându-i), Katalin Ladik, Zalán Tibor, Laura Iancu. Eiau luat parte la recitalul de poezie de la Muzeul de Artã (Sala To-nitza), alãturi de poeþi din þarã (printre invitaþi: Ioan Moldovan,Dan Mircea Cipariu, Valentin Marica, George Vulturescu, Gheor-ghe Pârja, Olimpiu Nuºfeleanu, Martha Izsák, Minerva Chira) ºidin Cluj (moderator: Ion Cristofor). Volumul bilingv a fost lan-sat la sediul Filialei Cluj a USR, dimpreunã cu Meridian Blaga 11 ºiminiantologia Versuri pentru templul sãu. Constantin Cubleºan ºi-alansat volumul de studii despre teatrul lui Blaga. Au mai fost lan-sate volume îngrijite de Eugeniu Nistor ºi Nicolae Mareº. Confe-rinþele din prima zi au fost susþinute de Mircea Flonta, Szentmár-toni János, Mircea Popa, Ovidiu Pecican ºi Karácsonyi Zsolt. Aavut loc (în holul BCU) ºi vernisajul expoziþiei de fotografie ªtefanSocaciu, Oamenii Clujului. Tot în holul bibliotecii a putut fi vizio-natã o expoziþie documentarã privind activitatea de diplomat alui Lucian Blaga, dar ºi episoade din urmãrirea sa de cãtreSecuritate.

Premiile festivalului (subvenþionate, ca în fiecare an, de Primãriaºi Consiliul Local Cluj-Napoca) au fost urmãtoarele:

• Marele premiu pentru contribuþii la rãspândirea operei blagieneîn lume: Balázs F. Attila;

• Marele premiu „Lucian Blaga“ pentru poezie (ex-aequo): Szent-mártoni János (preºedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria)ºi Dan Mircea Cipariu;

• Premiul pentru exegezã blagianã: Constantin Cubleºan;• Premiul pentru participare excepþionalã la festival: Ioan

Moldovan, Katalin Ladik, Zalán Tibor ºi George Vulturescu.

De asemenea, au fost premiaþi câºtigãtorii (elevi ºi studenþi) aiconcursului Recitindu-l pe Lucian Blaga (concurs lansat cu sprijinulBãncii Transilvania).

Alte detalii privind Societatea Lucian Blaga ºi festivalul, pewww.societateablaga.ro.

�

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 29

JURIUL DE nominalizãri al USR, alcãtuit din Dan Cristea (preºe-dinte), Horia Gârbea, Antonio Patraº, Ovidiu Pecican, Vasile

Spiridon ºi Slavomir Gvozdenovici (pentru literatura în limbaminoritãþilor), a selectat, în aprilie a.c., urmãtoarele volume:

PoezieANA BLANDIANA, Patria mea A4, Ed. HumanitasMIRCEA CÃRTÃRESCU, Nimic, Ed. HumanitasCAIUS DOBRESCU, Euromorphotikon, roman în versuri, Ed. Tracus Arte ION MUREªAN, cartea Alcool, Ed. CharmidesROBERT ªERBAN, Moartea parafinã, Ed. Cartea Româneascã

ProzãGABRIELA ADAMEªTEANU, Provizorat, Ed. PoliromRADU ALDULESCU, Ana Maria ºi îngerii, Ed. CarteaRomâneascãNICHITA DANILOV, Ambasadorul invizibil, Ed. PoliromRADU MAREª, Cînd ne vom întoarce, Ed. LimesCONSTANTIN STAN, Gde Buharest, Ed. Charmides

DramaturgieMIRCEA M. IONESCU, Dresorul lui Casanova, Ed. PlayRADU MACRINICI, Jack lunetistul, Ed. Unitext RADU ÞUCULESCU, Dragul meu Micºa, Ed. Eikon

Literaturã pentru copii ºi tineretJuriul de nominalizãri recomandã un singur titlu care poate fi luat în discuþie spre premiere, dintre cele patru volumedepuse:SÎNZIANA POPESCU, Drumul Anei prin Valea Plângerii,Mediamorphosis

Criticã ºi istorie literarã, eseuMIHAI DINU, Un alt Bolintineanu – gînduri despre naturapoeziei, Ed. Spandugino SORIN LAVRIC, 10 eseuri, Ed. HumanitasIRINA PETRAª, Literatura românã contemporanã: Prelungiri, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþãION POP, Între avangardã ºi ariergardã, Ed. VineaCORNEL UNGUREANU, ªantier 2: În cãutarea lui Mircea Eliade,Ed. Cartea Româneascã

Traduceri din literatura universalã ºi Premiul Fundaþiei „AndreiBantaº“

GABRIELA ºi CONSTANTIN ABÃLUÞÃ: HENRI MICHAUX, Voyageen Grande Garabagne/Cãlãtorie în Marea Garabanie, Ed.Paralela 45MIOARA CARAGEA: JOSÉ SARAMAGO, Cãlãtoria elefantului, Ed. PoliromDOMNICA DRUMEA ºi PETRU ILIEªU: ALLEN GINSBERG, Howl ºi alte poeme, Ed. PoliromªTEFANIA MINCU: UMBERTO ECO, Cimitirul din Praga, Ed. PoliromRAREª MOLDOVAN: THOMAS PYNCHON, Curcubeul gravitaþiei,Ed. PoliromGEORGE VOLCEANOV ºi VIOLETA POPA: WILLIAMSHAKESPEARE – Opere, vol. I: Sonete, Furtuna, Ed. Paralela 45

Premii speciale (publicisticã, memorii, jurnale etc.)ILEANA MÃLÃNCIOIU, Exerciþii de supravieþuire, Ed. PoliromANDREI OIªTEANU, Narcotice în cultura românã: Istorie, religieºi literaturã, Ed. Polirom CASSIAN MARIA SPIRIDON, Farmecul discret al drepteicumpãniri, Ed. Eikon ION VIANU, Amor intellectualis, Ed. Polirom MATEI VIªNIEC, Cronica ideilor tulburãtoare, Ed. Polirom

DebutRALUCA DUNÃ, Eu, Autorul, Ed. Tracus Arte ANCA HAÞIEGAN, Cãrþile omului dublu, Ed. Limes ADRIAN BUZDUGAN, Capela excomunicaþilor, Ed. Humanitas SORIN DESPOT, apasãi, Ed. Cartea RomâneascãLIGIA TUDURACHI, Cuvintele care ucid, Ed. Limes

Premiul Naþional de LiteraturãGABRIEL DIMISIANUFÃNUª NEAGU

Comisia de literaturã în limbile minoritãþilor a înaintat propu-nerile sale juriului de decernare pentru volume în aceste limbiapãrute în anul 2010:

LIUBINCA PERINAÞ STANCOV, Exerciþii pentru un soare postum,poezii, limba sârbãCEDOMIR MNILENOVICI, Sonete, poezii, limba sârbãDRAGA MIRIANICI, Rãdãcini ºi stele, poezii, limba sârbã.

�

Nominalizãri pentru premiile USR pe anul 2010

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

ªedinþã comemorativã a SLR Lucian Marina 2Festivalul Internaþional „Lucian Blaga“ 29Nominalizãri pentru premiile USR pe anul 2010 29

• IN MEMORIAM

Mircea Horia Simionescu 2Fãnuº Neagu 2Gheorghe Ene Horia Gârbea 2Ion Zubaºcu, fie-i þãrîna uºoarã! Marta Petreu 3

• PUNCTE DE REPER

La aniversarã Ion Urcan 4

• CU OCHIUL LIBER

Rãdãcinile Gelu Ionescu 6

• DOSAR: ILARIE VORONCA

Ilarie Voronca – poet al modernitãþii ºi al iubirii Carol Iancu 7Ilarie Voronca, 12 scrisori inedite cãtre Saul Axelrud Carol Iancu 13

• POEME

Voronca, fratele meu; Voronca ºi frumuseþea lumii Carol Iancu 23

• SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII

New York ºi obsesia ghetoului la Norman Manea Sonia Elvireanu 24

• ESEU

Regãsirea Regãsirii: Les Retrouvailles de Arthur Adamov ªtefana Pop-Curºeu 26

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Poeme Ileana Mãlãncioiu 28(traducere în italianã de Danilo De Salazar)

Anul XXII, nr. 6 (253), 2011 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat