2 • APOSTROF

EUGEN B. MARIAN

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profundã tristeþe decesul prozatorului

ºi traducãtorului EUGEN B. MARIAN, unul dintre decanii de vîr-stã ai Uniunii.

Eugen B. Marian s-a nãscut la 21 iunie 1921, la Bucureºti. Aurmat cursuri la Liceul „Matei Basarab“ ºi la Facultatea de Drept,absolvitã în 1947. A lucrat ca ziarist la Timpul ºi Rampa, apoica redactor la secþia de scenarii a Studioului Cinematografic „Al.Sahia“ ºi la secþia de limbã spaniolã a Redacþiei emisiunilor pen-tru strãinãtate a Radiodifuziunii Române (1954-1989).

Debuteazã în Tribuna poporului (1944). Dupã câteva tradu-ceri realizate în colaborare cu Paul B. Marian, publicã singur tra-ducerea romanului Serenada de James Cain (1945). Colaboreazãcu povestiri, schiþe umoristice, recenzii, interviuri, traduceri etc.la Contemporanul, Flacãra, La Roumanie d’aujourd’hui, TribunaRomâniei, Cinema, Luceafãrul, România literarã, Licurici ºi Urzica.

A scris scenarii radiofonice, cãrþi pentru copii, piese de tea-tru. A avut o intensã activitate de traducãtor. A tradus, adaptînduneori ºi pentru teatrul radiofonic, opere de García Lorca, BueroVallejo, Ben Jonson, Marivaux, Bernard Shaw, Dickens, ConanDoyle, Lewis Caroll, Albert Camus, John Steinbeck, Mark Twainetc.

Prin dispariþia lui Eugen B. Marian, literatura românã suferão considerabilã ºi dureroasã pierdere.

�

SIMION DIMA

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu tristeþe încetarea din viaþã, în urma unei

grele suferinþe, a prozatorului, editorului, istoricului literarSIMION DIMA (n. 14 noiembrie 1930, Sântana). Absolvent alFacultãþii de Filologie din cadrul Universitãþii Bucureºti, a fostredactor al revistei Contemporanul (1953-1955), dupã care s-atransferat la Timiºoara, unde a activat ca publicist ºi editor. Cadirector al Editurii Facla (1972–1979), a editat numeroase volu-me de literaturã, lingvisticã, medicinã etc. A publicat volumede prozã: Urmele duc la Nera, nuvele ºi povestiri; Mielul negru,roman; Amintiri de astã-varã (povestiri pentru copii); Puntea înso-ritã sau Steaua polarã (eseuri); Ecoul munþilor, povestiri ºi nuve-le; a scris piesa de teatru pentru copii Ticã ºi Micã în excursie (încolaborare cu Valentina Dima), jucatã pe scena Teatrului dePãpuºi din Timiºoara. A îngrijit ediþii din operele unor scriitoribãnãþeni clasici: Victor Vlad Delamarina, Ãl mai tare om dîn lume,versuri, prozã memorialisticã, scrisori, ediþie îngrijitã ºi prefaþatãde Simion Dima; Camil Petrescu, Trei primãveri (creaþii camil-petresciene din perioada bãnãþeanã a scriitorului); Victor VladDelamarina, Ãl mai tare om dîn lume, poem ilustrat de Done Stan.

Prin dispariþia lui Simion Dima, literatura ºi lumea literarãromâneascã suferã o dureroasã pierdere.

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Premiul naþional de poezie „MIHAI EMINESCU“ pe anul 2011

PE 15 ianuarie 2012 a avut loc la Botoºani, pe scena Teatrului„Mihai Eminescu“, gala de decernare a Premiului naþional de

poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia, ediþia a XXI-a. Juriul deacordare a premiului, format din Nicolae Manolescu, Mircea Martin,Ion Pop, Cornel Ungureanu ºi Mircea A. Diaconu, avînd în vede-re urmãtoarele nominalizãri: Nicolae Prelipceanu, Vasile Vlad,Ovidiu Genaru, Ion Mircea ºi Doina Uricariu, a decis ca pentru anul2011 laureatul sã fie poetul Ion Mircea, cãruia i s-a decernat ºi titlulde cetãþean de onoare al municipiului Botoºani. Totodatã, s-a decer-nat ºi Premiul naþional de poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Prima,ajuns la ediþia a XIV-a. Juriul, format din Al. Cistelecan, Mircea A.Diaconu, Daniel Cristea Enache, Andrei Terian ºi Vasile Spiridon,nominalizînd pe Andrei Dosa, Crista Bilciu, Matei Hutopila, VladTãuºance ºi Georghe Nechita, a decis acordarea premiului ex aequopoeþilor Andrei Dosa, pentru cartea Când va veni ceea ce este desãvârºit(Ed. Tracus Arte), ºi Cristei Bilciu, pentru cartea Poema desnuda (Ed.Cartea Româneascã). Gala s-a încheiat cu un concert extraordinarsusþinut de pianistul Mircea Tiberian ºi de interpreta Nadia Trohin.

�

In memoriam

Comunicat

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Editura Cartea Ro-mâneascã lanseazã o nouã ediþie a concursului de volume în

manuscris (prozã, poezie, teatru, criticã literarã ºi eseu) pentru ti-neri scriitori sub 35 de ani.

Manuscrisele, purtînd în loc de semnãturã un motto ºi, în-tr-un plic închis, avînd înscris pe el acelaºi motto, cu datele deidentificare ale autorilor, vor fi trimise pe adresa UniuniiScriitorilor din România: Calea Victoriei, nr. 115, Bucureºti, cumenþiunea „Pentru concursul de volume în manuscris“.

Autorii care vor aduce personal manuscrisele le vor preda laSecretariatul USR.

Data-limitã de expediere a volumelor este 1 aprilie, data poºtei.Data anunþãrii rezultatelor este 1 mai, anul curent.Manuscrisele selecþionate de un juriu al USR vor apãrea la

Editura Cartea Româneascã în cursul anului 2012.�

Evenimente în pregãtire la Filiala Cluj a USR

JOI, 23 februarie, ora 12, la sediul Filialei Cluj a USR– masã rotundãSextil Puºcariu ºi miracolul interbelic clujean. La evenimentul orga-

nizat în colaborare cu Institutul de Istorie Literarã ºi Lingvisticã„Sextil Puºcariu“ participã: Eugen Beltechi, Mircea Borcilã, ElenaComºulea, Nicolae Mocanu, Petru Poantã, Mircea Popa.

JOI, 1 martie, ora 13, la sediul Fi-lialei – Reuniunea de primãvarã a

doamnelor: Impresii de cãlãtoare cuHanna Bota, Doina Cetea, MarianaGorczyca, Gabriela Lungu ºi RodicaMarian. Întâlnirea debuteazã cu ver-nisajul expoziþiei Flavia Teoc, „Amfo-re“, la Galeriile Scriptorium ale Fi-lialei. Reuniunea este deschisãscriitorilor de ambe sexe. Imaginileproiectate, grafica, dar ºi gustãrile– rafinate!

Nu rataþi!�

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 3

SCURTA SCRISOARE pe care i-o adreseazãAndrei ªerban lui Ibsen, publicatã în ca-

ietul-program, este de fapt o succintã, darfoarte frumos gânditã confesiune, o paginãpoate din caietul-program – inexistent? – alregizorului, în care, în mod firesc, artistulcreator îºi pune tot felul de întrebãri, lui ºiimaginarului autor, îºi exprimã îndoielile,nedumeririle, temerile, surprizele, neliniºtile,satisfacþiile unor descoperiri care au scãpatpoate altor cititori, critici, creatori...

Nu e câtuºi de puþin intimidat de cele-britatea autorului. În fond, ca regizor, An-drei ªerban e nu mai puþin celebru... aºacã eu una, privitoare din salã, voi adãuga,cine ºtie, prin aceste însemnãri, propriilemele nedumeriri ºi neliniºti, întrebãri ºiobservaþii.

În finalul scrisorii, Andrei ªerban trimi-te un mesaj cãtre noi, pornind de la titluluneia dintre piesele lui Ibsen, Când noi,morþi, vom învia..., dar cum în traducerea luiapare verbul „ne vom trezi“, îndemnul e sãne trezim... Sã ne trezim fiecare, cum putem,indivizi ºi þarã, naþie ºi lume, dintr-un somn,o indiferenþã ºi-o lene ce ne pot duce la pier-zanie...

Nu mai cred de mult cã un spectacol deteatru mai poate trezi omenirea, dar cred cutãrie cã el ne poate mobiliza, ne poate arãtao cale mãcar, sã nu ne rãtãcim de tot într-olume tot mai sãlbãticitã ºi mai plinã dehãþiºuri...

Ibsen nu e un rãsfãþat al scenelor româ-neºti de azi. La sfârºitul sec. XIX ºi începu-tul secolului XX, la scurtã vreme dupã apa-riþia pieselor, în Norvegia ºi apoi în þãrile încare teatrul era la mare cinste, ca Franþa,Germania, Rusia etc., românii le-au tradus,le-au comentat ºi le-au pus, spre onoarea lor,în scenã. Nume mari pentru noi – C. I. Not-tara, Iancu Brezeanu, Maria Filotti, AgathaBârsescu, Aglae Pruteanu, Grigore Mano-lescu, Paul Gusty, Petre Sturdza, Camil Pe-trescu, Ioan Massof, Liviu Rebreanu, AuraBuzescu, E. Lovinescu, Pamfil ªeicaru,Alice Voinescu, Mihail Sorbul, G. Ciprian,Titu Maiorescu, Mircea ªtefãnescu, G. M.Zamfirescu, Petru Comarnescu, V. I. Popa,Ion Marin Sadoveanu, Marietta Sadova,Lucia Sturdza Bulandra, B. Fundoianu,Romald Bulfinsky, Paul Zarifopol, IonManolescu, Marioara Voiculescu, AgepsinaMacri, ªtefan Braborescu, Sicã Alexandres-cu ºi, mai încoace, Petre Sava Bãleanu,Valentin Silvestru, Victor Rebengiuc, Leo-poldina Bãlãnuþã, Ion Vartic, Valeria Seciu,Gina Patrichi, Ion Marinescu, Aureliu Ma-nea, Ion Cojar, Anca Ovanez º.a. – au tra-dus, au montat, au jucat ºi au comentat pie-sele ºi spectacolele Ibsen.

În anii din urmã însã, Ibsen n-a prea fostjucat, aºa încât mari ne-au fost ºi mirarea, ºi bucuria sã aflãm cã, venind de peste...

oceane ºi þãri, Andrei ªerban pune în scenãla Cluj, la Teatrul lui Tompa – aºa i se spu-ne, numele devenind renume... –, HeddaGabler.

O provocare excepþionalã, mi-am zis,atât pentru el, ca regizor, cât ºi pentru ac-tori ºi pentru public. Dar oare, m-am între-bat, oare publicul mai are ceva de vãzut ºide înþeles din piesele lui Ibsen? N-or fi elecam depãºite, cam neinteresante pentru ti-nerii de azi, dedaþi la internet, la iPoduri, cu

cãºtile radioului ºi telefonului mobil la ure-che, cu televizoarele lor cu tot? Aveam ºi eu,nu-i aºa, dreptul la propriile mele întrebãriºi îndoieli... ªi a venit seara premierei...

O premierã rãmâne o premierã... Intrãmîn sala Studio, ni se dau iarãºi cipicii albaºtribine cunoscuþi, cãlcãm sfioºi peste morma-nul de frunze galbene-ruginii ºi ne trezimîntr-un salon, de data asta predominant ver-de. Grijuliu, cum n-am vãzut încã regizor

HEDDA GABLER,între nebunie ºi moarte

Eveniment

�

• Andrei ªerban ºi Kézdi Imola la repetiþii. Foto: Daniela Dima

Elisabeta Pop

4 • APOSTROF

pe la noi, Andrei ªerban ne ia de mânã, peRoxana Croitoru ºi pe mine, ºi ne condu-ce cãtre douã locuri, bãnuiesc bunicele, du-pã ce fãcuse acelaºi lucru cu Cornel Þãranu,cu Marta Petreu ºi Ion Vartic. Între noi fievorba, în persoana lui Ion Vartic onora undoctor în Ibsen, aºa cã... dar noi?! În fine,flatate oarecum cã ne-a bãgat în seamã, aº-teptãm emoþionate începerea spectacolului.

Un spectacol care mi-a plãcut enorm,„plãcut“ fiind cel mai impropriu cuvânt pen-tru a exprima exact sentimentul cu care ampãrãsit, dupã douã ore ºi jumãtate, sala Stu-dioului. Dar asta nu ºtiam când bãtea gon-gul care anunþa începutul reprezentaþiei...

De fapt nici nu ºtiu dacã a bãtut vreungong.

Am vãzut doar cã, uºor încurcaþi, vorbavine, vãzând cã oaspeþii sunt deja în salonullor, Berte, slujnica, ºi Jörgen Tesman se strã-duiau sã punã la punct ultimele detalii...

Privesc atent decorul ºi recunosc, în celemai ascunse detalii, rafinamentul Carmen-citei Brojboiu – soba veche, pianina demo-datã, canapeaua, covorul, fotoliile, toate pur-tând parcã amprenta strãdaniei cuiva, caaceste mobile sã fie pe placul Heddei... bu-chetele de flori, pereþii transparenþi prin careavea sã priveascã, pândind, speriatã ºi curioa-sã, slujnica, cortina grea de catifea bordo,oglinda imensã din care ne priveºte, mândru,cu o privire severã, un chip aspru, militã-ros, însuºi generalul Gabler. Ca un zeu, el vaurmãri, va conduce, va dirija, sfredelindu-lecu privirea, hipnotizându-le, toate perso-najele dramei. Un portret dinspre care, la unmoment dat, va veni ºi un glas tunãtor... deparcã continua sã vorbeascã de dincolo demormânt... asemenea Comandorului...

Îmi trece prin cap gândul cã, uite, acestelegant, chiar dacã uºor desuet, salon a fostconceput de Ibsen ºi transpus în imaginecredibilã de regizor, poate în ideea unei ca-mere de torturã dostoievskiene, un loc încare nimeni nu poate, nu va fi fericit, în careva intra curând moartea...

Dupã o noapte obositoare, dupã o lungãºi cam... lungitã cãlãtorie de nuntã, Tesmanintrã valvârtej în salon, o sãrutã frãþeºte peBerte (Csutak Réka), slujnica, fata cu careprobabil crescuse în casa mãtuºilor lui, el,copilul orfan, crescut, iubit peste mãsurã,cocoloºit de cele douã fete bãtrâne, surori-le tatãlui sãu.

Mãtuºa Juliane soseºte sã le ureze bunvenit, emoþionatã sã-i revadã pe tinerii în-surãþei.

ªi ea, ºi noi, dar cred cã ºi Tesman, camagitat, aºteptãm intrarea în salon – în sce-nã!!! – a Heddei. Bogdán Zsolt joacã bine,cum ne ºi aºteptãm, de altfel, nerãbdarea dea vedea reacþia Heddei... la micul univers,creat cu multe sacrificii, ca ea sã se simtãbine. Aproape pânã la sfârºit, el are aerulunui om vinovat, al unui om care a avutnorocul nesperat sã-l ia de bãrbat o fatã caHedda, dar pe care o poate pierde oricând.

Kézdi Imola intrã, maiestuoasã, impor-tantã, autoritarã, nu tocmai în apele ei. Cuaerul ei dispreþuitor, autoritar, care n-o vapãrãsi nicio clipã, observã o pãlãrie pe fotoliuºi se supãrã îndatã pe slujnica neglijentã, careºi-a lãsat „vechitura“ la vedere. Mãtuºa e pro-fund jignitã, pãlãria e a ei ºi e nou-nouþã, spe-cial cumpãratã pentru aceastã primã vizitã.

Tesman e încurcat, Hedda pare ºi ea lafel de încurcatã, dar de fapt savureazã gafa,fiindcã începem sã înþelegem cã între celedouã femei nu va fi niciodatã pace. Posesivã,

ca o cloºcã care-ºi apãrã puiul, mãtuºa – unpersonaj de-o autenticitate remarcabilã,creat de Varga Csilla, o mãtuºã grãsuþã,veselã, care pare blândeþea ºi timiditatea în-truchipate, dar vom vedea curând cã nu esteaºa – îºi vârã nasul în toate, vrea sã ºtie câtmai multe din viaþa intimã a cuplului, ba seºi aºazã autoritarã între cei doi, momentcomic în sine, foarte fin subliniat de regi-zor. În cea de-a doua apariþie – o idee trãs-nitã, dar bine-venitã –, a Dianei, femeia demoravuri îndoielnice pe care o vizita dincând în când Lövborg, actriþa e o apariþiecât se poate de pitoreascã – o þinutã lejerãºi o purtare pe mãsurã, un gen de vulgari-tate agresivã, un punct de sprijin cert pen-tru cele ce vom afla în scenele urmãtoare...Un gest mãrunt încãrcat de semnificaþii.Aveam sã mai descopãr încã, pe parcursulspectacolului, multe, multe detalii cu mareîncãrcãturã simbolicã.

Aºa începe spectacolul... Nu voi conti-nua sã îl povestesc, dar voi nota, în conti-nuare, scenele care m-au impresionat ºi careau evidenþiat, cred, talentul remarcabil al tu-turor celor care au fãcut ca acest spectacol sãfie unul de zile mari... O lecturã, paradoxal,cât se poate de fidelã lui Ibsen, dar, în acelaºitimp, de o modernitate ºi o originalitate pegustul spectatorilor de sec. XXI. Fãrã pic deostentaþie, de fãcãturã. Andrei ªerban n-asimþit nevoia sã aducã pe scenã, cum spu-neam, niciunul dintre aceste aparate ºi in-strumente de ultimã modã, nu l-a adus peTesman cu geanta-diplomat, nici nu l-a pussã scrie la calculator, nici sã vorbeascã la treitelefoane, plus unul mobil, nici sã asculteºtirile la televizor sau sã citeascã stresat sms-urile primite, nici sã asculte muzicã cu cãºtilela urechi... Nu. Tesman îºi iubeºte soþia cuteama continuã cã nu o meritã ºi cã o poatepierde; îºi carã cãrþile studenþeºte, legate cuo cureluºã, lipeºte timbrul pe scrisoare sco-þându-l de pe limbã, ascultã muzicã aºa cumse asculta atunci... Andrei ªerban nu s-atemut cã ar fi demodat, înþelegând cã impor-tante cu adevãrat nu sunt aceste mijloaceexterioare, ci problemele dintotdeauna ºi depretutindeni ale oamenilor – iubire, gelozie,invidie, egoism, indiferenþã, vicii de tot felulcare macinã ºi distrug, fricã, dorinþã deemancipare, sete de putere, spaimã de rata-re ºi eºec, luptã pentru un loc mai bun în socie-tate, profitori de toate felurile, suspiciuni,nedreptãþi, ticãloºii, recunoºtinþã, infidelita-te, adulter, rãzbunãri, bani, boli, moarte, vio-lenþã, rãzboaie etc. Asemenea probleme aufost ºi vor fi mereu „de actualitate“, ele aupreocupat ºi continuã sã preocupe omenireaprobabil pânã la sfârºitul ei, care nãdãjduimsã nu fie, cum se zvoneºte, prea curând.

Tesman a rãmas parcã la vârsta copilã-riei, infantil, cam necopt, de unde ºi gestu-rile lui caraghioase, mersul sãltat ca de co-costârc sau de cangur. κi umflã caraghiosobrazul, înfulecã bomboane, ba îl îmbie ºipe... general în glumã, bea din ceºcuþa decafea a mãtuºii... se bucurã de papucii delânã împletiþi de mãtuºa, îi strînge la pieptca pe-o comoarã... Bogdán Zsolt ºi-a construit – îndrumat atent de regizor – per-sonajul din infinite gesturi mãrunte. Elpozeazã încã, nu este viitorul savant. Me-diocritatea lui e evidentã. Va avea, ca ºi pro-fesorul Serebreakov – din Unchiul Vania –,tot ce þine de formã, nimic de conþinutulunei personalitãþi autentice.

Prin contrast cu el, Ejlert Lövborg esteGeniul, savantul autentic, scriitorul sau ar-tistul de valoare, dar care, ca ºi doctorul

Astrov, va fi împiedicat de propriile viciisã se realizeze pe deplin. Din asemeneaoameni inteligenþi ºi valoroºi, care promitmult, dar nu înfãptuiesc mai nimic, se nascrataþii... Rataþii de geniu... Hedda, care pu-ne atâta preþ pe faptã, ºtie foarte bine acestlucru ºi va face ce socoteºte de cuviinþã...dar despre asta mai încolo.

Tesman nu vrea sã ascundã manuscri-sul lui Lövborg, vrea sã-l înapoieze, dar eprimul care se bucurã când aflã cã Hedda l-a pus pe foc, intuind, cu viclenie, cã pringestul ei împuºcã doi iepuri – rãmâne fãrãrival la post ºi, vai, are dovada limpede cãHedda îl iubeºte cu adevãrat, altfel de ce-ar fi fãcut acest gest?

Poate ºi ca sã-ºi ispãºeascã pãcatul, poateºi pentru cã e fericit sã scotoceascã în fiºele,în ideile, în mintea unui om cu adevãrat ta-lentat, Tesman se bucurã cã se va apuca sãrescrie cartea amicului mort. O ia, sau maibine zis ea, Thea, îl ia pe el, de care odatã afost îndrãgostitã, într-un tandem ce vrea sã-l reediteze, mai bine zis sã-l maimuþã-reascã pe celãlalt, adicã ea cu Lövborg.

Se vor muta poate în casa mãtuºii, eale va servi, plinã de importanþã, ceaiul de laora cinci, ei vor purta papucei de lânã ºi vorîncerca zile ºi nopþi sã descifreze ideile genialeale lui Lövborg. Thea nu va afla niciodatãnumele femeii pe care a iubit-o cu pasiuneLövborg, crezând cã ea a fost muza lui, iar„târfa“ Diana doar „femeia cu pistolul“. Sevor îmbãta cu iluzii. Tesman va crede cã scrieo operã importantã ºi cine ºtie dacã nu vaîncerca, pânã la urmã, s-o convingã pe Theasã semneze cartea cu numele lor...

Jalnic cuplu, mediocru, hilar, iar carteacare va ieºi din mâinile lor, din mintea lorsãracã va fi, probabil, un eºec. Unul multmai mare ca moartea celuilalt cuplu, Hed-da-Lövborg, uniþi printr-o moarte frumoa-sã, dupã gustul superrafinatei Hedda.

Bogdán Zsolt se schimbã, iatã, chipul luidevine altul, serios, sobru, de parcã se sileºtesã împrumute ceva din fiinþa lui Lövborg.Hedda însãºi îi devine indiferentã, o „pasea-zã“ fãrã jenã lui Brack...

Szðcs Ervin, cu silueta lui elegantã, înaltºi slab, cu chipul marcat de alcoolul ºi nop-þile pierdute, este un Lövborg foarte aproa-pe de ceea ce îþi imaginezi citind drama luiIbsen. El vine oarecum victorios, a luptat cuviciul ºi a învins, doar cã joacã cu ochii triºtiîntâlnirea cu femeia adoratã, Hedda, unicalui iubire. Ascunde cam fãrã pricepere sen-timentele rãvãºitoare, se preface cã îi estedevotat Theei Elvsted, care l-a ajutat sã rede-vinã un om stimabil ºi sã scrie douã cãrþiimportante – una tocmai ieºitã de sub tipar,a doua în manuscris. Primeºte, aºadar, cuprefãcutã amiciþie dovezile de dragoste aleacesteia, dar se dã curând de gol, în scenacând se apucã de bãut ºi o bruscheazã...

Actorul trece incredibil de la o stare laalta... Când Hedda îi dã pistolul, sugerân-du-i sinuciderea, chipul lui devine livid, nupentru cã ºtie ce-l aºteaptã, ci pentru cã,odatã cu el ºi cu pierderea manuscrisului,ºtie cã va muri ºi ea, ºi acest gând îl tulburã.El nu se va sinucide la el acasã, ci în budoa-rul cocotei Diana, numai ºi numai sã nu ca-dã nicio bãnuialã asupra Heddei. Iar cândLövborg strigã, într-un moment de maximãtensiune, cã singurul lucru pe care a vrut sã-ldemonstreze e cã e mai bun ca Tesman, salaamuþeºte. Asta mi-a amintit de fraza luiFundoianu, care, în cronica la Strigoii, scria:„Manolescu suferã ºi moare extraordinar.Agonia lui singurã e un spectacol“.

�

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 5

Distribuirea în rolul Thea – DoamnaElvsted – a douã actriþe mi se pare un lucrufoarte bun, mai ales cã amândouã, György-jakab Enikø ºi Pethø Anikó, sunt talenta-te. Eu am vãzut-o pe prima. A prins cu ma-re exactitate caracterul acestei tinere femei:o fiinþã cam ºtearsã, nefiind în stare sã-ºipunã în valoare calitãþile fizice (doar de pã-rul ei bogat îºi aminteºte Hedda), încearcãºi reuºeºte sã devinã un fel de dãdacã, dedamã de companie, de suporter al lui Löv-borg, iluzionându-se cã e ºi muza lui. Ce-idrept, îl salveazã într-un fel, el nu mai beaºi scrie, ajutat de ea, ca secretarã. Lövborgspune însã despre ea cã e prostuþã, dar eae numai mediocrã ºi devotatã... Actriþa aconstruit un personaj complex, cãruia i-aîmprumutat datele ei fizice, generoase, reu-ºind sã deruteze spectatorul, arãtând când ofaþã, când alta, cu totul alta, a acesteia.

În rolul judecãtorului Brack, HatháziAndrás se aflã din nou pe culmile gloriei.Incredibil ce reuºeºte el sã facã din acest per-sonaj! Oricine reciteºte piesa îºi va da seamacã cei doi, regizorul ºi actorul, au lucrat, aubibilit îndelung, cum se zice, plastic, dar nutocmai academic, acest rol, l-au ºlefuit pânãl-au aurit... Nu poate niciun actor, dacã nuare talent cu carul – ºi el are, l-am vãzutrecent ºi în filmul Morgen, admirabil! –, sãinventeze atâtea ºi atâtea gesturi ºi atitudinicâte a gãsit el. Spilcuit, jovial, elegant, binesituat material, holteiul vesel, cavalerulcurtenitor, petrecãreþ, mereu în cãutare deaventuri (dansul lui de pãun ce se umflã înpene, privirile cu multe subînþelesuri, insi-nuarea concretã între Tesman ºi Hedda,apoi, moment de mare haz, între Tesman ºiThea, o, da, e bine ºi aºa... triunghiul clasicse reface...). Brack vine în casa Tesmanaproape sigur cã Hedda va fi urmãtoarea luipradã. O pradã pe care a pregãtit-o cu maregrijã, recunoaºte singur cã i-a dus dorul, aºacã, de bunã seamã, acesta a fost ºi motivulpentru care s-a zbãtut sã punã la punct, îndetaliu, în absenþa lui Tesman, vila multvisatã. Cine ºtie, ea ar putea deveni cuibu-ºorul lor de nebunii... Discuþia lui cu Heddae ambiguã, dar pentru ea e limpede cã dinpovestea cu trenul ºi cu cei doi care urcãîn el, lãsând un loc ºi pentru al treilea, eatrebuie sã tragã o singurã concluzie – cã odoreºte cu patimã ºi sperã sã devinã aman-ta lui. Semn cã el îl dispreþuia pe Tesmanatât ca intelect, cât ºi ca mascul, ca bãrbat,socotind cã-i va fi foarte uºor s-o cucereas-cã pe Hedda, sã i-o „sufle“ de sub nasul lui,veºnic vârât în cãrþi.

Avansurile lui sunt din ce în ce mai insis-tente, Hedda cocheteazã, dar refuzã sã ac-cepte cã viaþa ei se va desfãºura dupã planu-rile lui libidinoase. Iar atunci când el încearcãs-o ºantajeze, spunându-i cã ºtie cum a ajunspistolul ei la Lövborg, Hedda înþelege cãtotul s-a terminat. Orice, dar libertatea ei nui-o poate lua nimeni, cu niciun preþ.

Hedda, frumoasã, senzualã, femininã,rece doar în aparenþã, în fond clocotind depasiune neconsumatã într-o cãsnicie nepo-trivitã, cu un partener ridicol, un copil ma-re, plin de prejudecãþi hrãnite ºi întreþinu-te de douã fete bãtrâne, mãtuºile lui, îºivede destinul cu ochi rãi, sau poate nu rãi,dar oricum, cu o luciditate care o sperie. Eaºtie cã a greºit enorm cãsãtorindu-se cuTesman, pãrãsindu-l pe Lövborg, lãsân-du-l pradã alcoolului ºi femeilor uºoare, egeloasã pe Thea, care, aºa ºtearsã ºi pros-tuþã, a reuºit sã-l aducã pe calea cea bunã peLövborg, salvându-l, ba chiar reuºind ºi sãfacã din el un important scriitor.

Ce înjositoare, ce umilitoare înfrângere!ªi câte idealuri, câte vise frânte...

Kézdi Imola are ºi eleganþa, ºi rafina-mentul personajului. Din orgoliu – ce ideebunã! –, Hedda nu-ºi aratã niciodatã pãrul,mereu are un turban pe cap. Comparaþia cupodoaba capilarã bogatã a rivalei Thea arumili-o... Imola însã nu e o fiinþã rece, dim-potrivã, dar a lucrat în aºa fel la personaj,încât i-a imprimat o rãcealã pe care, ghicim,i-a impus-o educaþia cazonã a pãrintelui ei...dar ºi puþinã perversitate, de ce sã nu recu-noaºtem... Nu-ºi exteriorizeazã sentimente-le, doar zâmbetul acela ironic din colþul bu-zelor divulgã ceva din personalitatea atât deaparte a Heddei.

Ea a înþeles foarte bine de ce i s-au im-pus vorbe mai puþine ºi priviri de tot felulmai multe. La ea lucreazã gândul, subcon-ºtientul... acel subconºtient despre care We-dekind spunea cã e închis cu ºapte lacãte...„În subconºtient încercãm sã aflãm cevadespre viaþa noastrã, sã gãsim niºte rãspun-suri... Nu le aflãm, rãmânem în schimb cubucuria de a trãi în acel mister.“ Sunt cuvin-tele lui Robert Brustein, un om atât deapropiat de Andrei ªerban...

Exigentã, pretenþioasã, ea nu poate ac-cepta un destin greºit, un eºec de care, înparte, se simte vinovatã. Dacã viaþa ei n-aputut fi frumoasã, bogatã, plinã de iubire ºigenerozitate, dacã nu poate fi soþia unui omrespectabil, pe care nu doar sã-l iubeascã, ciºi sã-l stãpâneascã cu totul, alege moartea.Cel puþin în moarte va face pereche cu Löv-borg, iubitul ei Lövborg... E limpede cã nueste ea femeia care acceptã sã trãiascã înplicticosul orãºel de provincie, cu bârfele, cuvizitele mãtuºii, cu un amant ca Brack, curestricþii ºi renunþãri de tot felul, cu mono-tone dupã-amieze în companii nedorite, cuaºa-ziºi prieteni, în fond niºte ipocriþi stândla pândã sã prindã în undiþa lor noi moti-ve de bârfã... cu minciuni ce vor acoperiadulterul ºi infidelitatea. Poate e ºi o uºoarãexaltare în aceste meditaþii sumbre ale am-biþioasei Hedda, dar sunt ele de condam-nat? Nu este ea produsul, poate straniu, aleducaþiei într-un anume mediu, educaþie cucare, sã recunoaºtem, s-a rãzboit destul ºiscriitorul ºi cetãþeanul Ibsen? O moarte fru-moasã e oricând de preferat – e concluziafireascã pentru felul cum gândeºte ea. Moar-tea este, la urma urmelor, cu adevãrat o fap-tã, nu-i aºa? („Fapta, spune Alice Voinescu,nu imaginaþia, e locul unde se dovedescadevãrate ºi minciuna ºi binele ºi rãul. Ea esuperioarã gândului, e adeziune...“) Ce binei se potriveºte Heddei bine-cunoscutul slo-gan al românilor de la revoluþie: „Vom muriºi vom fi liberi“...

Hedda nu iese brusc din joc, se pare cãa „copt“ acest gând încã din lungile lunipetrecute în Austria alãturi de suficientul,plicticosul ei soþ...

Dar nu vi se pare interesant cã moarteaei nu trezeºte mila, compãtimirea (senti-mente odioase Heddei), ci un fel de salva-re, de uºurare, de binefãcãtoare uºurare? Tesimþi cumva solidar cu cineva care refuzã sãse înregimenteze în ceata celor mediocri,etern mulþumiþi de ei, sãnãtoºi, fericiþi, îm-pãcaþi cu lumea ºi cu ei înºiºi.

În jocul actorilor clujeni simþi de fieca-re datã – ºi acum chiar mai mult – o con-centrare imensã, o tensiune care nu slãbeºtenicio clipã, ºi asta pentru cã regizorul îi soli-citã la maximum. Ei ºtiu, asemenea luiCherry Jones, actriþa cu care a lucrat mulþiani Andrei ªerban, cã dacã te laºi condus deel, te va purta într-o cãlãtorie fantasticã.

În cartea pe care i-a dedicat-o, Ed Mentaspune undeva cã ªerban are abilitatea de avizualiza textele pe înþelesul publicului depretutindeni, chiar dacã acesta nu înþelegelimba în care e rostit textul. De aceea – ºi,sigur, nu numai de aceea – este el un regi-zor universal.

Spectacolul lui Andrei ªerban are culoa-re, are sigur o muzicã interioarã, pentru cineare urechi s-o audã, e viu, dinamic, conþineo imensã cantitate de energie pozitivã care teîncarcã ºi pe tine, spectator, aºa cã pleci acasãplin de optimism, chiar dacã în final disparcei doi, perechea frumoasã, care în toatebasmele iese învingãtoare ºi totul se terminãcu happy... Aici e un alt fel de tragedie, odramã ca un fel de eseu despre... Þi se explicãinteligent, cu imagini pline de poezie (ima-ginea, acest nou viciu, cum îl numea AndréBreton), de o plasticitate finã, conþinutã,cum e când..., cum e dacã... Voia bunã dinfinal vine ºi din jocul admirabil al trupei –comparate, pe drept, cu FC Barcelona! –, dinfelul cum a construit el, Magicianul, rela-þiile dintre personaje, din ºtiinþa cu care apunctat o muzicã strãlucit complementarã,din luminile pline de poezie, din întreagaambianþã creatã cu rafinament de una dintrecele mai talentate scenografe, CarmencitaBrojboiu, din bucuria sincerã cu care joacãtoþi, arãtându-ne doar latura frumoasã alucrului, nu ºi pe cea care înseamnã obosealã,trudã, nopþi nedormite, griji, renunþãri...

Pânã ºi ieºirea la aplauze se face într-unmod original: prima datã vin personajele,aºa, moarte, însângerate, cum sunt ele lafinal, apoi vin actorii, dansând, veseli, feri-ciþi. Ce lecþie admirabilã de teatru!!! Câtãbucurie!!!

�

• Hatházi András, Bogdán Zsolt, Györgyjakab Enikø, Kézdi Imola. Foto: Daniela Dima

6 • APOSTROF

„Chipuri de adâncime“

SIMONA-GRAZIA DIMA(Blândeþea scorpionului:

Cronici literare, Bucureºti:Ed. Ideea Europeanã, 2011)practicã o criticã pe care celmai potrivit am putea-onumi „iniþiaticã“, dacã þi-nem cont de faptul cã au-toarea este ºi o foarte bunãpoetã, ceea ce face ca mo-mentele sale critice sã devinã teste de auto-reflexivitate esenþializantã. Se spune, înde-obºte, cã intarsiile discrete ale unui text saurecurenþele sale evanescente trãdeazã obsesia.În cazul Simonei-Grazia Dima, aceasta esteo prozã, Desenul din covor, a lui HenryJames, „în care – aºa cum ni se spune lapagina 223 – misterul unui pattern a pututfi descifrat de mai mulþi (un numãr limi-tat, totuºi), dar numai dacã erau cãsãtoriþi:mister ce poate sugera implicarea fiinþei, unalt nume pentru iniþiere. Numai cei cãsãto-riþi cu poezia pot vibra la afirmaþiile aparentneºtiinþifice ale poeþilor, despre ceea ce facei. Ca sã fii în centru, trebuie sã fii cãsãtorit.Ceilalþi nu au dreptul de a judeca“.

„Cãsãtoritã“ cu poezia autoarea noastrãse dovedeºte a fi pânã ºi-n categoriile salecele mai subtile, ceea ce o determinã sãsesizeze mutaþiile din interior ale textelorpe care le citeºte, sensuri pe care alþii lepierd sau chiar cuvinte care altora li se para fi demonetizate. Cine mai scrie, azi, la noi– într-o epocã a criticii de tranzacþionare– despre „nimb“, despre „incantaþie“ saudespre sensuri ale inefabilului, în interiorulcãrora poezia continuã sã fie un sacerdoþiu,apropiat de mit sau de religie? Marele daral Simonei-Grazia Dima acesta este: de acoborî spre ingenuitate când scrie desprepoeþi (cu predilecþie) ºi despre critici sauprozatori (mai rar), pentru a-i credita cuceea ce au ei cel mai bun, ºi anume: „auten-ticitatea“ experienþei proprii, filigranul final vocaþiei. Am putea chiar spune, fãrã tea-ma de a greºi, cã autoarea crescutã la Timi-ºoara este criticul ideal pe care ºi-l doreºtecineva: un om de dialog esenþializat, gene-ros, pentru care fiecare carte este o expe-rienþã existenþialã unicã, ale cãrei sensuri secer aduse la suprafaþã, relevate. Critica Simonei-Grazia Dima nu are sarcasme,lovituri pieziºe, glisaje sibilinice; dimpo-trivã, instruitã cu precãdere la ºcoala solidãa modernismului hermeneutic – ceea ce nuînseamnã câtuºi de puþin o inapetenþã pen-tru histrionismele voluntar destrãmate alepostmodernismului –, ea cautã mereu un„Centru“, fie cã acesta existã în cartea pecare tocmai o analizeazã sau în trezirea spi-ritualã pe care i-o genereazã întâlnirea cuun text.

Poþi urmãri, aºadar, douã dimensiunispirituale complementare în Blândeþea scor-

pionului: aceea a cãrþii care „se trezeºte“prin alteritatea pe care i-o propune criti-cul ºi aceea a criticului care intrã în efer-vescenþã sub influenþa textului „strãin“ careîl provoacã. Sã nu rãmâneþi cu convingereacã distincþiile îndeajuns de sibilinice pe carele-am operat ar sugera o criticã de identifi-care. Dimpotrivã, dacã termenul ne-ar fiîngãduit, ea ar fi una de „alterizare“, fiindcãceea ce o intereseazã ca finalitate intelec-tualã pe Simona-Grazia Dima este înþele-gerea actului de lecturã ca proiecþie într-un„altul“, în necunoscutul pe care-l propunautorul studiat ºi textul sãu. Literatura –spune ea într-un Argument care þine loc deo profesiune de credinþã – este o „descãr-care energeticã“ înspre „exterior“, nu însprelãuntricitate, la marginea extremã a exte-riorului aflându-se transcendenþa, motivpentru care cãutarea articulaþiilor metafi-zice ale unui text, a planurilor sale de con-tact cu sacralitatea revine ca o constantã înscrisul critic al Simonei-Grazia Dima, esen-þializându-l la fel de mult ca ºi obsesia –discretã ºi ea, nu ostentativã – pentru spi-ritualitatea indianã, pomenitã oportun încâteva dintre textele volumului.

„Pânã ºi atunci când literatura neagãsacrul – scrie autoarea în Argumentul dejaamintit –, ea vorbeºte din interiorul aces-teia“, ca epifanie profanã a unei „Tradiþii“(termen ezoteric, folosit cu parcimonie, darca bun indiciu al unor cãutãri). „Þine deprovincialismul (nu putem sã-l numim alt-fel!) unei bune pãrþi a criticii noastre lite-rare – scrie ea la p. 15 – obstinatul refuz dea studia tradiþiile spirituale, precum ºi elu-darea intuiþiilor metafizice ale creatorilor,care sunt, astfel, plasate [...] în zone vagi,de graniþã, marginale [...] Ignorarea per-spectivei spirituale nu poate avea ca rezultatdecât stagnarea într-o viziune condamnatãa rãmâne una secularã, limitatã, localistã.“Din nou, sã nu persistãm în impresia cãmarile scheme mentale universalizante – degenul: sacru vs. profan –, sau „calitateacontactului cu ontologicul“, pentru care deasemenea autoarea militeazã, vor fi apoicãutate la tot pasul în cãrþile cercetate, hi-perbolizându-le la infinit, supralicitându-lesensurile. Dimpotrivã, autoarea insistã lucidºi foarte bine circumstanþiat terminologicpe specific, pe resorturi mitice personale,ireductibile, aºa cum ea însãºi, în poezia sa,construieºte „mitologia interioarã a «fiinþe-lor mici»“, cu precãdere între limitele flexi-bile ale relativului, ºi nu între cele, inflexi-bile, ale Absolutului. Asistãm în acest fel,atât în poezia, cât ºi în critica Simonei-Grazia Dima, la o „îmblânzire“ tandrã a te-melor mari ºi a spaimelor acute, ceea ce ex-plicã, în ultimã instanþã, ºi paradoxul „scor-pionilor blânzi“ din titlu, ca un reflex alconvingerii – expuse tot în Argument –potrivit cãreia transcendentul poate fi abor-dat cel mai bine prin ludic, nu prin crispa-re abisalã sau seriozitate. Triada enunþatãacolo este „scriptic – estetic – ludic“, cuesteticul funcþionând pe post de filtru ludic

al „sensurilor“. Cu alte cuvinte: scriitorii cuadevãrat „liberi“ (termen-obsesie, derivatdin convingerea cã menirea principalã a li-teraturii este aceea de a te „elibera“) suntnu cei blocaþi în propria lor seriozitate, ciaceia care se pot juca cu ei înºiºi, concepân-du-ºi chiar ºi textele ca „joc metafizic“.

Dacã generozitatea comprehensivã este,pentru Simona-Grazia Dima, criteriu cul-tural de selecþie, ea scriind atât despre au-tori consacraþi (Henriette Yvonne Stahl,Angela Marinescu, Adrian Popescu, Ni-colae Balotã, Liviu Ioan Stoiciu, DumitruChioaru, Mircea Petean, Grete Tartler,Iolanda Malamen, Horia Gârbea, GeorgeVulturescu, Ion Cristofor etc., etc.), cât ºidespre unii mai puþin frecventaþi de cãtrecritici (Mariana Filimon, Ion Chichere,Constantin Severin, Mariana Criº etc.),esenþialismul lor decomplexat este ceea ceîi uneºte. Astfel, la Constanþa Buzea, autoa-rea sesizeazã o „cãutare spiritualã“ intarsiatãprintre gesturi ºi personaje; la Angela Ma-rinescu („luptãtor arhaic, solitar“), existenþaunor „spasme de o precizie metafizicã“; laAdrian Popescu, poet al religiozitãþii tan-dre, o „comunicare euharisticã prin priete-nie“. La Dorin Tudoran, „sursa spiritualã“drapatã e aventura profanã a concretului;la Ioan Es. Pop, tonalitatea de „rugãciune“a multor poezii, ca ºi „eboºele anxiogene“la Liviu Ioan Stoiciu, cu o sintagmã pe carecritica o poate, în mod fericit, reþine. Maideparte – nu întotdeauna în „nota speci-ficã“ a etichetelor pe care le pun, uneoriprea pripit, exegeþii –, Simona-Grazia Di-ma contestã absolutizarea livrescului deextracþie echinoxistã în care a fost fixatDumitru Chioaru, remarcã, satisfãcutã, his-trionismele spectaculare ale lui NicolaeTzone, specializat în „scenarii iniþiaticemimate“, detecteazã candoarea avortatã amultor poeme scrise de Mircea Petean, re-dobânditã însã în Poemele Anei, citeºte „chi-purile de adâncime“ din poemele lui LucianAlexiu ºi identificã, foarte subtil, o atracþiea neantului la Horia Gârbea, înruditã indi-rect cu propensiunea cãtre „vid“ a lui PaulValéry, în lectura foarte avizatã a lui MariusGhica.

Peste toate aceste subtilitãþi de om avi-zat se aºterne candoarea proprie a Simonei-Grazia Dima, derivatã dintr-un anacronismsublim: acela de a crede cã literatura – soramai cenuºie a Spiritului – va mântui lumea.„Oare rolul artei – se întreabã ea la pag.184 – nu este tocmai acela de a lãrgi, con-stant, fruntariile percepþiei, de a se impuneca o realitate mai adevãratã decât viaþa? [...]Nu cumva revitalizarea periodicã a societã-þii omeneºti se petrece tocmai fiindcã uniiîndrãzneþi fac public indicibilul?“ Frumosspus, deºi necredibil. Însã, Simona-GraziaDima are ºi aici dreptate, în felul ei pro-priu, de om pentru care colegul „de breas-lã“ e în primul rând un prieten: pentru uncritic generos, cea mai frumoasã dintre ilu-zii este tocmai scriitorul despre care se în-tâmplã sã scrie.

�

ªtefan Borbély

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 7

ANGELA ROMAN POPESCU

sau despre firea firelor

NU VOI spune de câte decenii lucreazãºi nici câte expoziþii a avut în þarã ºi

strãinãtate. Nu voi enumera premiile carei-au recompensat arta. Toate acestea pot fi aflate uºor printr-un simplu click pe Google.

Aleg sã transcriu impresii de la per-sonala gãzduitã de Muzeul de Artã Clujtoamna trecutã ºi sã încerc sã le rotunjescîntr-o schiþã de portret al artistei la matu-ritate.

Expoziþia poate fi cititã ºi ca demon-straþie în mic a drumului pe care l-a parcurstapiseria de la începuturile ei somptuoasepânã azi. Câteva lucrãri þesute la rãzboi (în„haute-lisse“) amintesc, în registru de ca-merã, rostul tapiseriei tradiþionale de maridimensiuni (menitã sã acopere, sã încãl-zeascã ºi sã înfrumuseþeze imenºi pereþi reciºi mobile domneºti, reproducea în texturaei migãloasã scene mitologice cu doamneºi licorni ori grãdini paradiziace), dar ºi ma-niera de lucru, cãci se poate descifra cu uºu-rinþã desenul/pictura care le-a precedat, de-pãºind rolul de simplã schiþã de lucru, iarmaterialele sunt de o varietate, aº zice,suculentã: fir de lânã, mãtase, bumbac, aþã,sfoarã de in ori de cânepã, ici-colo un stropde argint(iu) ori aur(iu). Li se adaugã frag-mente de stofã ºi satin decupate pedant,broderie delicatã ºi cusãturã de contur, în-fãºurãri. Arta fibrelor îºi îngãduie, acum,toate libertãþile începutului de mileniu. Ce-le mai multe lucrãri, înrãmate ºi protejatesub sticlã, îºi restrâng suprafaþa pânã la di-mensiunea unui tablou numai bun pentrulocuinþele omului mediu, dar ºi pe mãsu-ra omul micºorat al timpurilor noastre,însoþindu-i strâns angoasele ºi nevoia defrumos. Tapiseria modernã, chiar ºi cândrespectã ideea de covor atârnat pe perete,îºi asumã gesticulaþii ºi perspective care oapropie de picturã. O picturã a improvi-zaþiei ºi a jocului, consunând vremii de azi

cu ieºiri din tipar ºi tipic ºi pliatã pe cere-rea de piaþã mai uºor decât pictura. Colajul– tehnica cea mai rãspânditã – þine pasul cularga democraþie a instrumentarelor con-temporane ºi tenteazã originalitatea pe su-prafeþe care par sã fi cunoscut toate lim-bajele imaginabile. Îndrãzneþ, el nu se dãbãtut, improvizeazã, imagineazã, uimeºte.Maestru al relaþionãrilor surprinzãtoare,arta sa e una a sugestiei ºi a visului dez-lãnþuit. El cere, totodatã, disciplinã ºi mi-galã. Diversitatea de forme, culori ºi teh-nici e provocatoare, vie, incitantã. Are aluraunui larg, neobosit experiment cãruia voci-le firelor colorate îi rãspund în canon.

Angela Roman Popescu se aºazã în mij-locul lucrãrilor sale ca o îmblânzitoare deforme, volute, cu o generozitate cuceritoa-re. Ea þese, brodeazã, coleazã cu dezinvol-turã, dar ºi cu o imediat identificabilã disci-plinã a formelor. În personala de la Muzeulde Artã am identificat câteva atribute pestetot reperabile.

Mai întâi, bucuria. E o trecere grav-ju-cãuºã de la o lucrare la alta, o alãturareîndrãzneaþã, tinereascã de compoziþii în pe-te de culori puternice, cu impact fovist asu-pra privitorului (fine aluzii la Braque, Kan-dinski), ºi delicate broderii sidefii, alcãtuirisuave, cu aer retro ºi atmosferã patinatã.Variaþiunile pe aceeaºi temã debordeazã depofta de a încerca schimbãri de luminã, jo-curi de nuanþe, veritabile improvizaþii me-lodice curgând una din cealaltã, în seriideschise. Colinele îºi schimbã umbrele ºistrãlucirea de la ipostazã la alta într-o suc-cesiune nu doar de ore ºi anotimpuri, ci ºide stãri ºi emoþii. Sunt desfãºurãri epice,spun o poveste despre trecere ºi durare. In-diferent din ce materiale sunt alcãtuite, elenu se sfiesc sã repete, sã trimitã la prece-denta ca la o tradiþie deja conturatã ºi sãle prevadã pe urmãtoarele cu speranþa unuiposibil viitor prelung. Le poþi imagina ju-mãtatea ascunsã în pãmânt, închipuindstranii elipsoide, ca-ntr-un poem al AneiBlandiana. Coline, stoguri, acoperiºuri decasã veche ori ferchezuite cãciuli de sãrbã-toare impun privitorului o cadenþã de dansºi îi stârnesc mirãri vecine cu poezia. Sprin-

þarele figuri dãnþuitoare, amintind oarecumde Dansul esenþializat al lui Matisse ori deiile lui stilizate, închipuie un soi de horecopilãroase, dar conþin, în miºcarea braþe-lor înãlþate spre cer, o umbrã de ameninþa-re, o prevestire, un avertisment.

Apoi, înãlþarea. Toate lucrãrile sale, fieele coline, peisaje imaginare, clopote, orgiori grãdini, au o miºcare ascendentã, suntaspiraþii, visãri, zboruri, elanuri. ªi cele maigrave dintre ele sugereazã o privire aþintitãspre tãrii. E mai mult decât religiozitate aiciºi un sentiment mai puternic decât pioºe-nia. E, aº zice, o încredere încãpãþânatã înfaþa bunã a omului ºi amintirea stãruitoarea vremii când omul ºtia sã zboare. AdrianPopescu îi este martor.

Sã mai adaug forþa hipnoticã. Þesãtoareaîºi construieºte întreaga expoziþie ca pe oreþea cu subînþelesuri magice ºi cu ceva dinmisterul anticei Arachne. Spre deosebire destrãbuna ei miticã, Angela Roman Popescusfideazã norme ºi constrângeri, dar ºtie sãle ºi împace, aºa încât povestea are un finalfericit. Privitorul prins în mreje îºi va sporiumanitatea, n-o va pierde.

În fine, ceva ce se poate numi vrajã (titlul expoziþiei era Firul vrãjit), dar ºimanualitate îndrãgostitã, de prestidigitator.Am putut citi „printre fire“ fascinaþia unuipictor care descoperã autonomia liniei ºi apetei de culoare. Artista profitã de tot ceeace materialele sale ºtiu sã facã aproape sin-gure. Le respectã forma ºi miºcarea pre-existentã, dar le ºi manipuleazã, supu-nându-le proiectului sãu. E o gesticulaþieapropiatã, oarecum, de variantele cu distor-siuni, ajustãri, lichefieri ºi alte efecte pe carele oferã un bun program de calculator. Firulde lânã ori mãtase, fragmentele de þesãturãdecupate dupã un pedant motiv geometric,tuburile înfãºate strâns în fire colorate orisidefii, închipuind orgi ori tulnice, toateacestea au deja o biografie. Artista mode-leazã cu încântare vizibilã încãpãtoarea con-creteþe a liniei deja existente, volutele libe-re ºi rebele ale firelor, volumele cu umbreconþinute. Ea nu mai are de desenat linii,umbre, perspective, ci le propune o nouãformã ºi un nou destin. E un hazard con-trolat al întreþeserilor, un fel de supunereelaboratã la ceea ce firul imagineazã singur.Manualitatea e agerã ºi îndrãgostitã. Apro-pierea de o astfel de lucrare se face în treitimpi: privitorul recepteazã structura ceanouã, îngemãnarea de lumi colorate pe carea izbutit-o mãiestria artistei. Se apropieapoi ºi distinge viaþa independentã a fire-lor, dantelelor, þesãturilor ºi face iarãºi unpas înapoi cu o înþelegere nouã a întregu-lui. E un amestec expresiv de autentic ºisimulacru, de creaþie ºi improvizaþie, desingurãtate ºi asociere.

ªi sã mai spun ceva – expoziþia Angeleim-a trimis cu gândul la grãdinile suspenda-te ale lui Ion Alin Gheorghiu, prin îmbi-narea de pricepere analiticã ºi forþã sinte-ticã din colajele sale. Dar ºi prin puritateacopilãroasã a jocului cu fire colorate: „Oarete poþi întoarce la început, / în acele zileminunate ale copilãriei, / unde totul eramirare ºi invenþie?“ se întreba pictorul.

�

Cronica plasticã

Irina Petraº

• Angela Roman Popescu, Buchetul de mireasã al bunicii

8 • APOSTROF

ªTIU CÃ sunã ºocant, dar nu se poate ne-ga cã Stalin a avut o weltanschauung ºi

a fost, în felul sãu, un intelectual. Unul au-todidact, homicid, liberticid ºi fanatic, darun intelectual. Nu fusese ºi Engels în fondun autodidact? Tot astfel, nu putem igno-ra afinitãþile dintre bolºevism ºi tradiþia ra-dicalismului politic ºi filosofic, occidentalºi rus. Marxismul a fost apoteoza relativis-mului etic, a suspendat distincþiile tradiþio-nale dintre bine ºi rãu, a definit binele închip instrumental, utilitar ºi pragmatic,drept tot ceea ce serveºte cauza mesiani-cului proletariat, clasa presupus mântui-toare. În câteva notaþii mult timp secrete,Stalin ºi-a definit tabla de valori, a identi-ficat ceea ce el privea drept viciu (ori, dacãvreþi, pãcat) ºi ceea ce-i apãrea drept virtute.

În romanul lui Arthur Koestler, Întu-neric la amiazã (Darkness at Noon), perso-najul principal, vechiul bolºevic NikolaiRubaºov, afirma cã „Numãrul 1“ (adicãStalin) þinea drept carte de cãpãtâi Prin-cipele lui Machiavelli. Este vorba de un ma-chiavelism sui-generis, nu de recunoaºtereaºi cultivarea dimensiunii umaniste a opereiflorentinului. Biograful lui Lenin, Stalinºi Troþki, Robert Service (Fellow al Acade-miei Britanice ºi al Colegiului St Antony’sde la Oxford), a avut acces la bibliotecapersonalã a lui Stalin ºi a putut consultavolumul lui Lenin, Materialism ºi empirio-criticism, ediþia din 1939, cu adnotãrile „ge-nialului colaborator ºi continuator“. La acelceas istoric (il faisait minuit dans le siècle,scria Victor Serge), secretarul general numai avea niciun rival notabil, Marea Teroa-re îºi atinsese scopurile genocidare, pesteun an dispãrea, ucis la Coyoacán, în Mexic,de agentul NKVD Ramón Mercader, ultimulsãu concurent rãmas în viaþã, Nemesisulimpardonabil, Lev Troþki. În 1939, apãreaCursul scurt de istorie al PC (b) al URSS, codi-ficarea definitivã a cosmologiei, ecleziolo-giei ºi demonologiei staliniste.

Pe pagina albã finalã a cãrþii lui Lenin(celebrare a unui materialism filosofic pecât de naiv, pe atât de agresiv), fãrã vreolegãturã cu polemica dintre fondatorul bol-ºevismului ºi Mach ori Avenarius, Stalinscria: „NB! Dacã o persoanã este: 1. puter-nicã (spiritual), 2) activã, 3) inteligentã (oricapabilã), atunci este o persoanã bunã indi-ferent de orice alte «vicii»“. Dupã care ur-meazã enumerarea a ceea ce „corifeul ºtiin-þei“ considera drept vicii: „1) slãbiciunea,2) lenevia, 3) stupiditatea“. Acestea sunt

singurele lucruri, scria Stalin, care pot ficonsiderate vicii. Deci nu trufia, nu orgo-liul, nu avariþia, nu fãþãrnicia, nu ipocrizia,nu cruzimea, nu miºelia, nu cupiditatea, nurapacitatea, nu egoismul, nu invidia, nugelozia turbatã, nu pãcatele carnale. Sã nemirãm cã puþin îi pãsa lui Stalin de orgiilesexuale ale lui Nikolai Ejov ori de violuri-le comise de Beria, acel serial rapist? Estefrapant cã în aceste rânduri câtuºi de puþinmenite sã ajungã vreodatã publice, Stalinrecurge la limbajul etic tradiþional, vorbeºtede virtuþi ºi de vicii. Dar nu este nicidecumvorba de o recuperare, fie ºi ca mãrturisi-re intimã, a tradiþiei creºtine pe care o stu-diase cândva la Seminarul Teologic dinTbilisi, ci dimpotrivã.

Robert Service are dreptate:

The content of the commentary is deeplyunChristian; it is reminscent more of Nic-colò Machiavelli and Friedrich Nietzschethan of the Bible. For Stalin the criterion ofgoodness was not morality but effectiveness.[…] Furthermore, the fact that the charac-teristics despised by Stalin were weakness,idleness and stupidity is revealing. Stalin thekiller slept easily at night. (Robert Service,Stalin: A Biography, Harvard UniversityPress, 2004, p. 342)

Aºa ºi-l imagina pe Stalin ºi deþinutul Ru-baºov, fost comisar al poporului, fost eroual Revoluþiei, „demascat“ drept trãdãtor, înromanul lui Koestler.

Este simptomatic cã aceste reflecþii des-pre ceea ce s-ar putea numi antietica perso-nalã a lui Iosif Djugaºvili au fost aºternutepe ultima paginã a unei cãrþi de Lenin. FãrãLenin, Djugaºvili n-ar fi devenit Stalin. Nuºtim dacã Stalin l-a citit pe Nietzsche, darºtim cã Lenin þinea în propria bibliotecãAlso sprach Zarathustra cu însemnãrile sale(Bernice Glatzer Rosenthal a scris o cartesuperbã pe tema relaþiei intelectuale din-tre bolºevici ºi Nietzsche). Gorki, Bogda-nov ºi Lunacearski au încercat sã-l împacepe Marx cu Nietzsche. Service observa, ºinu este primul, cã Stalin a avut propria co-pie din Principele, cu note personale pemargini, dar volumul a dispãrut din arhi-ve. Cine l-o fi sustras? Unde o fi acum?Poate cã în biblioteca secretã a vreunui oli-garh. Sunt autori care susþin cã ºi Hitleravea copia sa din Principele, o carte la careþinea în chip special. Antonio Gramsci, re-ferindu-se la partidul de avangardã de tipleninist, îl numea, admirativ, „Principele

modern“. Marxismul devenea astfel o so-ciologie a voinþei ºi virtuþii revoluþionareîncarnate în figura izbãvitoare a Partidului,depozitar predestinat al adevãrului absolut.Cum scrie Tereza-Brînduºa Palade:

Ideologia relativismului moral nu s-ar fiputut însã impune în cultura modernã înabsenþa unor momente inaugurale ºi „pro-fetice“: ambiguitãþile eticii lui Machiavelli,drama hegelianã a istoriei în care valorile nusunt decât niºte expresii ale diferitelor epociºi distrugerea marxistã a conºtiinþei indivi-duale.

Curajul era, aºadar, valoarea care înnobi-leazã acþiunea umanã, indiferent de finali-tatea ei. Scrie Service:

His insistence on the importance of coura-ge could have derived from Machiavelli’ssupreme demand on the ruler: namely thathe should have vertù. This is a word barelytranslatable into either Russian or English;but it is identified with manliness, endea-vour, courage, and excellence. Stalin, if thisis correct, saw himself as the embodimentof Machiavelian vertù. (p. 343)

Un despot paranoic ºi sociopat care se pro-iecteazã în eroii care au schimbat soartalumii se confunda pe sine cu creatorii deimperii ºi de religii pânã chiar ajunge unul.Absolutizarea scopului final ºi sanctificareamijloacelor nu au început însã cu Stalin.Machiavelismul revoluþionar, spre a reluaconceptul lui E. A. Rees, se înrudeºte cuviziunile deopotrivã cinice ºi exaltate despre„metapoliticã“, despre romantizarea, revrã-jirea lumii prin mit, comuniune, abnegaþieºi sacrificiu. În ce mã priveºte, nu cred cãîntâlnim în cazul lui Stalin vertù în sensulreal pe care îl avea în vedere Machiavelli.Nu cred cã Bertrand Russell avea dreptatecând numea Principele a handbook for gang-sters. Dar nu este mai puþin adevãrat cãgangsterii ideologici ºtiu cum sã rãsuceascãºi sã desfigureze un text filosofic astfel încâtceea ce a fost conceput drept glorificare a vir-tuþii civice sã devinã justificarea nonvirtuþiicinice.

�

Fragmente din prelegerea de încheiere,honors seminar despre „Revoluþiile din

1989“, curs pe care l-am þinut laUniversitatea Maryland în semestrul de

toamnã în 2011.

Virtuþi ºi vicii: STALIN, MACHIAVELLI

ºi relativismul moralVladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 9

Poem tibetan

Ca douã lacãte ne plimbãm în zoriprin Grãdina Botanicã inventatã de gerpe fereastra de unde am privit un mortFreamãtul umbrei înainte de-a porniîi rãscoleºte parfumulMi-s de ajuns o adiere, o mireasmã...

*Sîngele proaspãt cu ochii ce m-au privitdormind cu sabiasînt lotuºii crescuþi pe cele ºapte treptecoborîte de Buddha imediatdupã naºterea din subsuoara mamei

*Acelea care fac semne de nedescifratca mine cînd m-ai închis în vasul de sticlãsînt ierburi rînduite în trupuriDalai Lama ºi Panchen Lamadupã fuga organelor din eipunîndu-se în stupe ºi troiþe de cuarþcalm ca ºi cumîntoarsã dintr-o altã încercareaº însãmînþa întunericul cu lunã salvatã din vîrtej

*Iatã muºtarul, grîulºi cereala bali din care þîºnea alcoolulîn satul acela tibetan amintindde arborii dezrãdãcinaþi prãbuºiþi peste minede insulele scufundatede roata olaruluiºi: niciunul nu e tu

*Aici – tulpini în desperecheri pardosindîmpreunã cu lucruri ce-ºi uitã numelepodul din sîrmã rãsucitãpeste rîul defãimat de musonifãrã diamantele risipite de tine„Niciun pas sã nu ieºi din curte“ – mã avertiza mama vãzînd pãrul înflorit de zefirDoar unul ºi pe podul-fantomãpentru a mã întoarce din vis cu procesiuniTreceau pe lîngãzidul, ºtreangul, butucul, glonþul însufleþitetibetanul cu un cufãr în spateºi copiii ducînd greul din salonul de reanimareîn turle pentru clopotele florilor

*Vezi iarba asprã ca un plîns secetosa tãrîmului regãsit de valulce nu a lovit nicio rãdãcinã de cetatedin care iakul alege untuldus ofrandã în Carul-Mare la temple, statui?„Dansul iakului“ e pierderea fiinþeiori tînguirea nesosirii tale cu balonul de oxigen?

*Recunosc parcul Norbulinkasupranumit Grãdina Pietrei Preþioaseunde rãnile-s sãruturi din îmbrãþiºãri de vestalã,unde þãrmul cu reflux mã pierdusecu tot albuºul þesut în jurul meuîn frivolitatea norilor, în constelaþii neindiferente

*Pe ruinele Centrului de Medicinã Tibetanãplante vizitate de viespeacare-a zãdãrnicit planul furtuniifoºnind ca în sfîºieri cãmãºile crisalideicînd eºti iubitul, cînd eºti duºmanul

*Privim neputincioºi – soarele nãruie totulparcã nici n-a fostScutur palma de ceva nevãzutstelei din cerul gurii îi spun sã nu pleceLacrimi, fioriºi vina cã noi sîntem invadatori

Petra (Iordania)

Paradisul din ochii viþeluºuluirenunþînd atît de greu la placenta ce-l strîngeaîl descopeream plimbîndu-mi palma pe botul umed(de culoarea pietrei oraºului uitat 1000 de ani)întins timid spre gura mea

*Ai apãrut, îi murmuram puiului pe cele 750 de trepteanihilînd nasturi minusculidin jurul capului ferecat în membranãnu cu zestrea lãsatã de pisicãci cu gingãºia furiºãrii în aºternuturi rîvnindformele din Defileul Siq în care îmi visez iubiþiipentru a fi scrisã în cuneiformã, în sanscritã

*Destin de albinã – întîia brînduºã, primul ghiocelFreamãt ca ºi cînd aº ºterge în stîncãgãuri norocoase, falus, elefanþi, caravane, beduiniLîngã Fîntîna leului – despicãri cu aripi nelumiteîn Triclinium – dezlipiri cu trompaPe Locul Sacrificiului – desprinderi cu degete aiurite

*Între Mormintele nabateene ascunde-te, viþeluºuleLa Teatru retrage-te, puiuleÎn Mãnãstirea Al Deir închide-te, floareDin voaluri, marame, eºarfe încinse – splendori create de rupturimugete, triluri, miresmeºi-o sfîntã risipã de soma, ambrozie, licoare

Scrisori

Doar atîta luminã mai rãmãsese, numind zarea aceluiaºi apus,Cîtã sã descifrez „Scrisoarea“ lui Turner (Tate Gallery). Au promis,

au ºi adusDicþionar sãrac, risipeam – ca-ntr-un sfîrºit din plãcere –

mãrgãritareRecitire – rãstigniri din întîia oarã, cu fiecare

Uneori, rîvnind chinul, ancoram pe þãrm de liane –Deschideri amînate, copleºirea presupunerilor, dorinþe de-a

nimeri în capcaneParfum ºi licoare voiam poetul în „Gama dragostei“ de Watteau

(National Gallery), el sã iasã învingãtorCelãlalt spãrgea oglinzi în ape apoi cerºea la fiecare nor

Valul se juca de-a ascunselea – le-nchideam desfãcîndu-le din nouCu sfiala cînd ai desprinde membrana care þine captiv fãtul, puiul

în ouNoapte, soare-n odaie, vulcani visau sentinþe ce se amînãCu cîte guri ºi cîþi ochi se-apleca strigãtul peste mine: neºtiutã

fîntînã?�

Poeme de

10 • APOSTROF

F IGURA CENTRALÃ a unor romane despreexil este copilul, martorul autentic al

unor traume individuale ºi colective gene-rate de ideologii nefaste, fascismul, comu-nismul, care au denaturat cursul istoric alEuropei în timpul rãzboiului ºi în epocapostbelicã. Istoria pãtrunde în ficþiune, du-pã cum autorul însuºi se constituie în per-sonaj central al naraþiunii, reconstruindu-ºificþional propriul destin. Copilul reprezintãunitatea identitarã nedislocatã de experienþaexilului, la care adultul se întoarce refãcândîn sens invers drumul spre origini. Copilulaparþine trecutului spre care se întoarceadultul, dintr-o nevoie de regãsire a rãdã-cinilor, a eului primar nealterat de raþiunesau conºtiinþã, a unitãþii sale identitare di-nainte de exil:

Eroul în cãutarea rãdãcinilor pierdute între-prinde în sens invers drumul care l-a condusdeparte de ai sãi. Pentru a întãri o identita-te care se fãrâmiþeazã, el cautã sã se situezeîntr-o descendenþã, într-o istorie familialã.În aceastã lucrare a memoriei ficþionale, co-pilul ocupã un loc central. El reprezintã eulde dinainte de exil, acela a cãrui integritatenu a fost încã compromisã. Specificul poves-tirii este de a reda vocea acestui copil dispã-rut pentru a accede din nou la sentimentuliniþial de certitudine ºi de unitate.1

Copilul martor-actor al istoriei apare în ro-manul lui Gabriel Pleºea Dosarul cu bârfe ºi

la Norman Manea în Întoarcerea huliganu-lui. Ca personaj de ficþiune, îl reprezintã peautorul însuºi la vârsta copilãriei, experienþasa prin care pãtrunde brusc, prea timpu-riu în lumea dramaticã a adultului. Percep-þia copilului, care trãieºte ºocul evenimen-telor fãrã a înþelege, e dublatã de percepþiaretrospectivã a adultului care reflecteazãasupra evenimentului de atunci. Astfel seexplicã distanþa temporalã între douã lumidiferite, între trecut ºi prezent, vocile nara-tive multiple în romanele despre exil.

Vocea narativã a copilului e justificatã laNorman Manea de traumele succesive trãi-te la vârsta copilãriei, holocaustul ºi comu-nismul, ca forme de iniþiere. La GabrielPleºea, jocul, nu trauma, e formã iniþiaticã.Holocaustul, primul exil la Norman Ma-nea, îi reveleazã copilului de cinci ani apar-tenenþa iudaicã ca pe o culpã neînþeleasã.La Gabriel Pleºea, copilul e martor invo-luntar al unor episoade stranii din comu-nism, crime, cauzate de deviaþii ideologice,pe care nu le înþelege, realizând ulterior, caadult, pericolul prin care a trecut. La ambiiscriitori, rememorãrile se asociazã cu per-manente meditaþii asupra evenimentelordin trecut, din totalitarismul pe care l-autrãit, în etape diferite, ceea ce explicã plu-ralitatea vocilor narative.

La Norman Manea, copilul trãieºte suc-cesiv douã traume, douã forme de iniþiere:holocaustul, prin deportarea în lagãr a evre-ilor din Basarabia în 1941, ºi instaurareadictaturii proletariatului în România post-belicã, a comunismului impus de sovieticiîn estul Europei. Prima traumã, colectivã,ororile din lagãr, foamea ºi violenþa, vamarca definitiv destinul copilului reîntorsîn România în 1945, la finele rãzboiului.La 9 ani, copilul a trãit violent maturizareanefireascã, forþatã de tragedia holocaustu-lui. Conºtientizeazã timpuriu stigmatul de-finitiv al unei apartenenþe necunoscute, cuorigini biblice, apartenenþa iudaicã, pe caree obligat sã ºi-o asume. Rana provocatã detragedia holocaustului nu se va vindecaniciodatã. Psihanaliza freudianã ºi cea jun-gianã, ca tentative de posibilã terapie psi-hicã, eºueazã, pentru cã nu existã nicio ra-þiune care sã motiveze comportamentulbarbar aplicat unui copil inocent în virtu-tea unei idei abstracte, superioritatea aria-nã. Trauma suferitã de copil nu va puteafi vindecatã, pentru cã ulterior alte trau-me se succed, adâncind înstrãinarea copi-lului, apoi a adolescentului, a adultului,care trãieºte neîncetat marginalizarea, în-strãinarea în propria sa þarã. E tipul de alte-ritate remarcat de Denise Jodelet, în „Formeset figures de l’altérité“, în interiorul aceleiaºicomunitãþi, datoritã diferenþei etnice ºi reli-gioase.2 Identitatea iudaicã e alteritatea ra-dicalã, care determinã marginalizarea, per-cepþia negativã a evreului, indiferent delocul naºterii, fatalitatea istoricã a exter-

minãrii din lagãrele naziste. Nu poþi uita,nu te poþi vindeca, când rana e mereu re-deschisã de exiluri succesive, ghetoul fas-cist, apoi ghetoul comunist în care e aruncattatãl naratorului-personaj, victimã inocentãa abuzurilor regimului ºi ale turnãtorilormincinoºi, conduºi de instinctul de par-venire.

Copilul ficþional al lui Norman Manea,autorul însuºi, e marcat de infamia lagã-rului, perceput ca o pedeapsã pentru o cul-pã pe care nu o înþelege, originea iudaicã,transmisã genealogic de familie. O desco-perã prin deportare ca pe un blestem cãruianu i se poate sustrage, deºi nimic nu-l leagãde iudaism, nici limbã, nici religie, nici încopilãrie, nici în adolescenþã, nici ca adult:„Înaintea Iniþierii, nu ºtiam nimic despretoate acestea, fericit într-o lume fericitã,solarã. Abia la cinci ani devenisem eu în-sumi un pericol public, produs impur alunei placente impure. Atunci, în octombrie1941, începuse iniþierea“.3 E obligat însãsã-ºi asume iudaismul ºi sã suporte conse-cinþele întreaga viaþã, în ciuda încercãrii dedistanþare de o moºtenire copleºitoare, decare niciun evreu nu poate face abstracþie.Primul exil, deportarea în Transnistria în1941, e rememorat de adult printr-o suc-cesiune de imagini stocate în mintea copi-lului, ce se succed vertiginos, aºa cum s-au întipãrit pe retina celui arucat brusc îninfern, în plin rãzboi mondial. Adultul carerememoreazã, reîntors la începuturile isto-riei sale tragice, evocã oroarea prin prismacopilului împins, în convoiul deportaþilor,spre necunoscut. Sobrietate extremã, oroa-re de victimizare în secvenþa aruncãrii înghetoul fascist: „Tunetul din octombrie1941. Tunetul ºi fulgerul despicaserã, din-tr-odatã, podeaua scenei. Expulzarea, con-voiul exilaþilor, trenul, pustiul beznei. De-barcarea nocturnã, împuºcãturile, ispitele,jaful, baionetele morþii, râul, podul, frigul,foamea, frica, cadavrele: noaptea lungã aIniþierii“.4 Fiecare cuvânt e o imagine con-densatã a ºocului iniþierii timpurii în infer-nul ghetoului, esenþa experienþei traumati-zante pe care naratorul-personaj o reiaulterior prin prisma mamei, apoi a tatã-lui, cu aceeaºi sobrietate reþinutã în dezvã-luirea umilinþei ºi degradãrii din lagãr.

La fel de sobrã ºi densã e evocarea expa-trierii în 1945, prin aceeaºi privire dilatatãa copilului revenit ca supravieþuitor. Doarscenariile unor experienþe iniþiatice perver-se se înscriseserã pentru totdeauna în ima-ginarul copilului, care pierduse edenul co-pilãriei, maturizat de traumã pânã la a numai resimþi fericirea adultului repatriat, re-întors în lume. Lumea, chiar propriii pã-rinþi coborând din camionul ce îi debarcape pãmântul patriei erau priviþi cu ochistrãini, cu sufletul împietrit, în care bucu-ria murise odatã cu iniþierea din iadul ghe-toului. Niciun scâncet, niciun sunet nu în-

Trauma ca formãde iniþiere

Sonia Elvireanu

• Angela Roman Popescu, Monahalã: Colaj de broderie

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 11

soþea revenirea, doar privirea înstrãinatã aspectatorului neutru uitat în bucuria comu-nã a regãsirii printre rudele ce nu au cunos-cut oroarea, înregistrând cu aceeaºi gravi-tate evenimentul halucinant al repatrierii:

Capacul din scânduri din spatele camionu-lui s-a dat în lãturi. Dinspre strada Beldicea-nu venea, alergând spre noi, figuraþia pieseicare celebra întoarcerea. O melodramã dulceºi delicatã, ca placenta nou-nãscuþilor, des-chidea burduful curcubeu al acordeonului încinstea victorioºilor care eram. I-am vãzutplângând, sãrutându-se, regãsindu-se. Rã-mãsesem pe podiumul camionului, muºcân-du-mi unghiile. Scena devenise strada, ºieram un spectator nãuc. Într-un târziu ºi-auadus aminte de întârziatul, rãmas în trecut.Înainte sã cobor, din nou, în lume, am apucatsã-mi mai muºc o datã unghiile. Cãpãtasemacest obicei urât, îmi muºcam unghiile.5

La nouã ani, în 1945, dupã întoarcerea dinlagãr, copilul redescoperã treptat lumeanormalã a copilãriei, universul fascinant alcãrþilor de poveºti. Cartea devine refugiulîn faþa anomaliilor viitoare, salvarea despaimele identitare ale familiei obsedate dediferenþã, pasiunea, calea spre interioritate,refugiul permanent al adultului în faþa vi-cleanului joc al puterii. Limba cãrþilor e sal-varea de o identitate culpabilã vinovatã,ieºirea din ghetou printr-o identitate cãreiaîi aparþinea, singura identitate în care locuiaconfortabil, insula lingvisticã-refugiu încare se va retrage copil ºi adult în exilurilenebãnuite care vor urma, dictatura comu-nistã, ca exil interior, ºi exilul exterior ame-rican, în 1986:

În iulie 1945, mã întorsesem în Paradis, re-descoperind miracolele unei banalitãþi feri-cite. [...] Edenul se numea Fãlticeni, locul deunde plecase autobuzul cu 13 ani în urmã.[...] Singur în univers, ascultam o voce careera ºi nu era a mea. Partenerã mi-era carteade poveºti populare româneºti cu coperþilegroase, verzi, primitã, câteva zile în urmã,ca dar aniversar, de 19 iulie. Atunci înce-puse, probabil, pentru mine, boala ºi tera-pia cuvintelor. Nevoia de altceva o simþisemdeja, urgentã, sãlbaticã, acaparatoare, la pa-tru ani, când evadasem spre nicãieri. Deschi-zând brusc dialogul cu prieteni invizibili,literatura avea sã mã salveze de sluþirea pecare o impunea Autoritatea.6

Dupã experienþa primului exil în lagãr,umilit profund de descoperirea motivaþieideportãrii, originea iudaicã moºtenitã, co-pilul se distanþeazã treptat de familie din-tr-o nevoie fireascã de a trãi ca ºi ceilalþi, dea aparþine lumii din care a fost exclus fãrãnicio vinã: „Mã nãscusem cetãþean român,din pãrinþi ºi bunici cetãþeni români“.7 At-mosfera, evenimentele ce se succed depor-tãrii, schimbãrile social-politice, conºtiinþaunui alt fel de apartenenþã colectivã, reali-zabilã prin integrarea în organizaþii ce pro-movau valorile încã din clasele primare,febra unei lumi noi încã confuze ce se creadupã rãzboi îl ataºeazã temporar pe copilde ceilalþi, cu care doreºte sã fraternizeze înmarea construcþie socialistã difuzatã pe toa-te treptele vieþii sociale. Aderã la orga-nizaþia de pionieri, fascinat de exerciþiulputerii:

Trecuserã patru ani de când fuseserãm goniþiîn pustiu, nici o lunã nu mai avea sã treacãpânã la încheierea oficialã a rãzboiului. Coº-marul trãgea cortina. În acea amiazã de pri-

mãvarã reapãruse Viitorul ca o gogoaºã sub-þire, coloratã, la care eram chemat sã sufludin rãsputeri, sã umflu golul cu lacrimi ºisalivã ºi gemete, sã mã salvez din trecut.8

În Întoarcerea huliganului, Norman Maneaevocã entuziasmul copilului de 13 ani dea aparþine unei elite comuniste, fascina-þia exercitatã de sloganuri ideologice ºi deputerea care impunea supunere absolutãmembrilor organizaþiilor de pionieri. Adul-tul, care dubleazã percepþia copilului, reme-moreazã ºi reflecteazã ironic la timpuliniþierii în utopia comunistã, persiflândlucid crezul naiv, manevrele abile de mani-pulare ale regimului, scenariul spectacolu-lui roºu, ritualul exorcizant al puterii ceînlocuise ritualul religios interzis de comu-niºti, într-o naraþiune de tip homodiegetic,în care personajul-narator se identificãficþional cu autorul: „Afiºele mari ºi roºiiale spectacolului roºu rãmâneau, însã, ire-zistibile. [...] «Cadrele – fondul de aur alPartidului», avertiza lozinca roºie din sedi-ile roºii, cu portrete înrãmate în roºu ºimesele acoperite cu pânzã roºie. Misionaridin uzine, de pe ogoare, din instituþii ºiºcoli deveniserã «revoluþionari de profesie»,legaþi prin secretul operaþiilor“.9 Putereaînsãºi se substituia religiei, inoculatã înmentalitatea oamenilor ca religie unicã.

Însã iniþierea copilului traumatizat deexperienþa holocaustului în ideologia co-munistã nu dureazã mult, fiindcã vãlul careascunde injustiþiile ºi ororile se destramã ºilasã sã se întrevadã pericolul fanatismuluiameninþãtor, care conduce la excluderi in-juste, la acte criminale. Adolescentul desco-perã, în timpul unei ºedinþe de excluderea unui coleg din organizaþie, culpabilitateaºi mascarada din spatele spectacolului ºi

se detaºeazã definitiv de ideologic. La 16ani, descoperã deopotrivã fascinaþia ºi oroa-rea faþã de putere. Experienþa personalã eevocatã cu autoironie ºi asumatã la matu-ritate, la fel ca deziluzia ºi dezicerea de apa-renta utopie revoluþionarã comunistã. Li-teratura ºi scrisul rãmân singurul refugiu,enclava permanentã, în societatea socialistãîn care demagogia, minciuna instituþiona-lizatã prin discursuri ideologice înlocuiserãimperceptibil crezul în utopie: „Sistemulfãcea totul pentru a ne elibera de lanþurilesperanþei, dar rãmãseserãm imperfecþi, vul-nerabili la speranþã. [...] În societatea Min-ciunii Instituþionalizate eul rezista doar înenclavele care protejau, fie ºi imperfect, in-timitatea“.10

�

Note1. Silvie Bernier, Les héritiers d’Ulysse: Essais,

Québec: Lanctôt Editions, 2002, p. 15-16.2. Denise Jodelet, Formes et figures de l’alté-

rité, in L’Autre: Regards psychosociaux, San-chez- Mazas, Margarita, Licata, Laurent,Grenoble: Les Presses de l’Université deGrenoble, 2005, p. 26.

3. Norman Manea, Întoarcerea huliganului,ediþia a doua, postfaþã de Matei Cãlinescu,Bucureºti: Polirom, 2006, p. 131.

4. Ibidem, p. 68.5. Ibidem, p. 69.6. Ibidem, p. 131.7. Ibidem.8. Ibidem, p. 88.9. Ibidem, p. 142-143.

10. Ibidem, p. 131.

• Norman Manea. Foto: M. P.

12 • APOSTROF

GOTICUL – CA ºi ba-rocul, care-l actuali-

zeazã în forme diferite –reprezintã un fenomenartistic recurent, o con-stantã psihostilisticã, cese exprimã peste tot ºiîn toate timpurile, nudoar între fruntariileNordului germanic, un-de un teoretician precum Wilhelm Worrin-ger îi stabileºte spaþiul de origine1, ºi nudoar în secolele al XIII-lea ºi al XIV-lea, cândmanifestãrile sale sunt deplin mature. Exis-tã un „gotic tainic“, susþine Worringer2, ca-re este viu în diferite contexte de gândire ºicreaþie ºi care apare ca un „gotic travestit“chiar în curentele mai noi. Îl simþim atât îngustul pentru exotic ºi fabulos al romantis-mului ori în predilecþia acestuia de a crea„peisaje“ arhitecturale, cât ºi în transcen-denþa sentimentalã sau în isteria sacrã aexpresionismului. Tendinþa fireascã a arteigotice a fost aceea de a-ºi lãrgi câmpul deexpresie, trecând dinspre arhitecturã ºi pic-turã înspre opera literarã. În imaginarulpoetic românesc, elemente specifice stilu-lui gotic se relevã începând cu poezia heral-dicã medievalã (la Varlaam, Dosoftei, RaduGreceanu º.a.), apoi, mai pregnant, la Emi-nescu ºi la Lucian Blaga. O modalitate ori-ginalã de afirmare a goticului în vremeanoastrã – un gotic trecut prin suflul fier-binte al expresionismului – ne este oferitãde Nichita Danilov, în recentul sãu volumde versuri, Imagini de pe strada Kanta(Bucureºti: Tracus Arte, 2011, 112 p.).

Ceea ce se remarcã de la început în ex-plorarea universului poetic al cãrþii de faþãe faptul cã acesta nu are un centru privile-giat, ci, asemenea artei gotice, prezintã opluralitate de puncte sau imagini în conti-nuã miºcare: „Chipurile tãcute ale trecã-torilor / (un’, doi, trei º.a.m.d.) / urcate ºicoborâte / unul câte unul ºi apoi / douã câ-te douã / ºi, în fine, toate laolaltã / cu aju-torul unor scripeþi / pe terasa blocului ºiînapoi pe trotuar“ (Chipuri). Fiecare puncteste redat iterativ înlãuntrul acestei miºcãri

inepuizabile. Nu conteazã imaginea izolatã,nici mãcar ansamblul imaginilor, ci miºca-rea reprodusã prin ele: „unicul scop al aces-tei miºcãri perpetue / fiind miºcarea însãºi,/ miºcarea în sine / care dã naºtere la nemiº-care“ (ibidem). Poetul surprinde, astfel, di-namica formelor mobile de existenþã, maiexact, procesul prin care fiecare obiect, fie-care fiinþã vie, fiecare gând rostit se multi-plicã la nesfârºit, într-o sintaxã anamorfo-tic-halucinatorie: „Vedeam feþele cum selãrgesc / sau se subþiazã, luând forma unorciocuri ºi râturi, / apoi alte forme, din ce înce mai mici, / mai abstracte, mai greu deperceput: / vedeam cercuri, triunghiuri, he-xagoane, silabe ºi sfere / conþinând alte cer-curi, triunghiuri, / hexagoane, silabe ºi sfereînscrise în ele, / iar în interiorul acestora,/ mereu alte figuri ºi alte sfere ºi tot aºa maideparte“ (Stâlpi de înaltã tensiune). Poeziae o reflectare a lumii care, printr-o meca-nicã a formelor mãrginite ºi imperfecte,se ridicã spre infinit, precum uriaºele coloa-ne ale unei catedrale ºi, ridicându-se, antre-neazã în miºcarea-i verticalizantã întregspaþiul: „Îmi aprind o þigarã / ºi mã sprijincu coatele de parapet, / contemplând mul-þimea / cãþãratã pe verticalã... // ... E ca ºicum aº contempla / un turn sau scarã mo-bilã / terminatã cu niºte catalige / pe careun singur om / aflat la înãlþimea norilor /le-ar mânui cu uºurinþã... // Dar pe scarã secaþãrã / nu un singur om, / ci o mulþimeîntreagã... / O mulþime adunatã / într-unsingur om, / înghesuitã pe o singurã stradã,/ ridicatã pe verticalã“ (Mulþimea vidã). Ti-tlul ultimului poem citat descoperã cea maiadecvatã reprezentare ce ar putea fi atri-buitã infinitului în acest caz: vidul, zeroul,cercul – care este deopotrivã un simbol con-sacrat al finitului, al creaþiei repetabile.

Sensul repetabilului ºi al infinitului,redat în arhitectura goticã prin accentuareaascensionalã, e produs în ornamentica aces-tui stil prin dominanta sinusoidalã ºi prinrãtãcirea liniei în sine însãºi. Fantezia luiNichita Danilov peregrineazã ºi ea de-alungul unui traseu sinuos: „cotisem dinPodul de Fier / pe strada Eternitãþii, apoipe Kanta, / o stradã mobilã, / strãjuitã decoroane ºi sicrie, / ce pãrea sã mã urmãreas-cã-ndeaproape“ (Nunta de câini); „Stradaera atât de înclinatã ºi atât de întortocheatã/ ºi se legãna într-o parte ºi alta, încât doarbeat / o puteai strãbate de la un capãt laaltul. / Înaintam cãlãuzindu-mã dupã câteun felinar aprins, / ce se ondula în faþa mea,într-un ciudat tangaj“ (Drumul spre casã).Întocmai ornamentaþiei cu chenare împle-tite a goticului, acest spaþiu poetic este mai

mult decât enigmatic, este labirintic. Par-curgerea lui provoacã o stare de delir exta-tic, derivând din acea „cãutare pãtimaºã deameþire“, tipicã omului gotic, din acea „râv-nã spasmodicã de a se topi într-un extazsuprasensibil, într-un patetic a cãrui esenþãpropriu-zisã este lipsa de mãsurã“, de carevorbea W. Worringer3: „În mahmurealaaceasta a mea, / casele, strada, copacii ºicerul / se balansau învârtindu-se odatã cumine... / Mã simþeam nu ºtiu cum / maiaproape de mine ºi de Dumnezeu. // Amcontinuat sã mã agit, / sã mã învârt în cerc,/ sã scheaun, sã urlu, / [...] / (strada Kantapotopitã de flori ºi coroane / se învârteaodatã cu mine!)“ (Nunta de câini).

Conºtiinþa poeticã se activizeazã, prinurmare, într-o dublã direcþie: una indicatãde vectorul liniar, reprezentând proiecþiaascendentã a intelectului, alta datã de vec-torul sinusoidal, semnificând periplul ºer-puitor, dar tenace, al imaginaþiei. Din însu-marea acestor douã axe ale spiritului rezultãteritoriul propriu poetului.

Acþiunea îndoitã a intelectului raþionalºi a imaginaþiei iraþionale, a „scolasticii“supraconºtiente ºi a „misticii“ subconºtien-te, a reflecþiei abstracte ºi a percepþiei sen-zoriale intrã în sfera de manifestare a oricã-rei arte spirituale, afirmã W. Worringer4:

Exemplul veºnic al acestei coexistenþe estegoticul: scolastica constructoare [sic!] a cate-dralelor lui, minuni de calcul, fantastice ºimetafizice ca orice matematicã supremã ºialãturi mistica avântatã, arzãtoare a picturiipe sticlã, care se topeºte în focul culorilorsau o pietà de lemn strãlucind tragic ca ostafie din amurgul catedralelor. Acolo trans-cendenþa logicã, supralogicã, aici transcen-denþa sentimentelor dezlegate de orice logi-cã, unite în acelaºi plan al spiritualitãþiiarzãtoare a expresiei.

Poezia lui Nichita Danilov îºi are, la rândulei, scolastica ºi mistica sa, îºi are transcen-denþa sa raþionalã („Gândeºte-te: ai fostgândit / ºi plãmãdit în gând de cineva /mult mai presus de tine“ – Gânduri), pre-cum ºi exaltarea ei senzorialã („În închi-puirea mea, am cunoscut / toate bucurii-le, toate patimile cãrnii“ – Deºert). Eatrimite la scolastica Evului Mediu, prin mo-mentele sale de reflexie asupra posibilitã-þilor cunoaºterii intelectuale, Kant, gândi-torul interesat direct de tradiþia scolasticãîn elaborarea propriului sistem filosofic,fiind, de altfel, o prezenþã recursivã în pagi-nile cãrþii (Imagini de pe strada Kanta,Stâlpi de înaltã tensiune, Piatra de rubin).Vizatã aici este, în mod particular, cunoaº-

Imaginarul goticdin poezia lui

NICHITA DANILOVCezar Boghici

terea de sine a sufletului, problemã largdezbãtutã în mediul teologic apusean de lasfârºitul secolului al XIII-lea.

Liniile principale ale poeticii cunoaºteriiautoreflexive, propuse de Nichita Danilovîn textul intitulat Stâlpi de înaltã tensiune,pot fi lesne decelate dupã consultarea con-cepþiei gnoseologice a unui filosof francis-can cu mare autoritate în epocã, Mathaeusde Aquasparta (c. 1240-1302). Iatã caresunt acestea, în lumina teoriei lui Mathaeusdespre cunoaºtere: fiind unit cu trupul, su-fletul nu se poate percepe pe sine, de aceeatrebuie sã pãrãseascã senzaþiile corporale,orientându-ºi facultãþile raþionale spre sine5

(„Voi încerca sã dezleg singur / nodurile cucare sufletul mi-a fost / legat de acest trup,/ prin intermediul raþiunii...“); cunoaºtereaefectivã de sine se obþine prin intermediulunor „specii“ sau „similitudini“ ale sufletu-lui („efigiile gãsite în întuneric“), acesteafiind forme pe care intelectul însuºi le pro-duce ºi care reprezintã sufletul în sens abso-lut6; pentru a ajunge la cunoaºterea desã-vârºitã, intelectul are nevoie de iradiereaunei lumini superioare, care sã inunde spi-ritul ºi sã-i facã vizibile formele7 („Stãpâne,scoate / vidul din mine ºi umple-mi su-fletul din nou de luminã...“). În textul luiNichita Danilov, sacra iluminare e înlocuitãînsã cu un joc burlesc, parodic, prin care sereveleazã nu formele perfecte ºi inofensiveale intelectului, ci formele denaturate ºiprovocatoare ale imaginaþiei („«Cui pe cuise scoate», au repetat, / apoi au fãcut o co-roanã de sârmã ºi mi-au pus-o pe frunte, /au prins-o de cabluri ºi m-au conectat labaterii... / ªi am vãzut atunci din nou viduladunându-se în jurul meu / ºi luând formaunei haite de câini luminoase...“). Or, ima-ginaþia se dovedeºte a fi ºi mai legatã detrup decât raþiunea, dupã cum o dovedeºtepsihologia asceticã.8

„Imaginarul nu este altceva decât o ma-nierã de a construi corpuri“, noteazã RenéHeyer9, iar poetul, ca ºi misticul, n-are, înacest sens, decât o singurã dorinþã – sã in-stituie ca realitãþi autonome aceste corpuri:„Eu mi-am înfãºurat trupul / în bucãþi decarne culese din tomberon, / ºi m-am dusla vãrsãtoarea oraºului, / dar nici câinii, nicicorbii / nu s-au atins de ea, nu fiindcã era

putredã, / ci pentru cã, rãscolind prin gu-noaie, îºi potoleau foamea...“ (Imagini depe strada Kanta). Sugestia pe care poezia luiNichita Danilov o primeºte, de data aceas-ta, din partea misticii este aceea cã Ab-solutul nu trebuie cãutat numaidecât înabstracþiile nesenzoriale, ci în oglinda vie atrupului omenesc, ca receptacul al sacra-litãþii10: „Câinii au amuºinat aerul / cãutândlocul sfinþilor din icoane / [...] / sfinþii însãnu se zãreau nicãieri / [...] / ºi atunci câiniiau început sã scheaune / [...] / dupã care s-au repezit urlând pe strãzi / nãvãleau înhaitã / în fiecare casã / [...] / pe toþi i-ausfâºiat / le-au mâncat carnea / ºi le-au târâtpe maidan viscerele / în care era ascuns su-fletul / au rãscolit cu labele / ºi-au înmuiatbotul / dar n-au gãsit nicio urmã de sfânt“(Cãutare). Astfel cã viziunile poetului devinniºte viziuni ale trupului. Aºa se explicã ºiînflãcãrata lor senzorialitate (Manechine,Umbrã, Trup, Dureri). Câinii de pe stradaKanta, un melc alãturi de un pãianjen deapã, feþe umane cãpãtând conturul unorciocuri ºi râturi, urechi de om transformân-du-se în urechi de câine, pãsãri ºi lighioanenãpãdind trupul unui tânãr monah, cochi-lii de scoici ºi cãluþi de mare în scorburaunui copac scufundat, trupuri ºi frunze în-grãmãdite în tomberoane, pãianjeni de aur,copaci cu unghiile vopsite, toate aceste ele-mente – ce desemneazã, pe de altã parte,corpul evanescent al lumii – alcãtuiesc, încartea lui Nichita Danilov, o realitate fan-tasmaticã, creatã parcã dupã modelul ima-gisticii gotice medievale, unde, spune JurgisBaltrušaitis11, „toate domeniile naturii sesupun artificiilor“, unde „toate artificiilesunt integrate în naturã“ ºi unde se resim-te influenþa vechiului Ev Mediu teratomorf,„cu abstracþiile ºi conformitãþile sale defor-matoare, cu arta metamorfozei ºi a ames-tecurilor de fiinþe ºi de forme, cu poeticaficþiunii“.

Asemenea universului gotic, lirica luiNichita Danilov reconstituie, aºadar, ima-ginea vieþii ºi a artei, într-un intim acord alunei naturi de-naturate ºi al unui spirit pecale a se gândi pe sine în formele lui abso-lute. Mãrturie stau ºi urmãtoarele versuriextrase dintr-o artã poeticã a volumului:„Dacã mi-aº descleºta degetele / s-ar auzi

un fâlfâit de aripi / ºi lumea s-ar umple delucruri / vãzute ºi nevãzute...“ (Daniel: Pleoape închise).

�

Note1. Vezi Wilhelm Worringer, Geneza ºi

natura goticului, in Abstracþie ºi intro-patie ºi alte studii de teoria artei, trad. deB. Stãnescu, Bucureºti: Ed. Univers,1970, p. 133-248. Paternitatea goticu-lui a fost mereu disputatã. S-a vorbit,astfel, despre un gotic german, ca ºidespre un gotic englez sau un goticfrancez. Pentru aceasta, vezi MonicaMãrgineanu-Cârstoiu, Romantismul înarhitecturã, Bucureºti: Ed. Meridiane,1990, p. 95-127 – cap. „Secvenþe alenoului gotic (Renaºterea goticã)“.

2. Wilhelm Worringer, op. cit., p. 248.3. Ibidem, p. 177.4. Wilhelm Worringer, „Gânduri critice

despre arta nouã“, in vol. cit., p. 276.5. Vezi Mathaeus de Aquasparta, Quaes-

tiones decem de cognitione, Q. V, in Între-bãri despre cunoaºtere, trad. de A.Irimescu, Iaºi: Polirom, 2010, p. 135.

6. Vezi ibidem, p. 173-175 (vezi ºi Q. I,p. 43).

7. Vezi ibidem, p. 139 ºi 151.8. Vezi Sf. Grigorie Palama, Cuvânt pen-

tru cei ce se liniºtesc cu evlavie, III, 59, inFilocalia, vol. 7, trad. de D. Stãniloae,Bucureºti: Humanitas, 1999, p. 343.

9. René Heyer, La Mémoire de Dieu: Essaisur l’imaginaire religieux, Paris: Cari-script, 1994, p. 201.

10. Vezi Sf. Macarie Egipteanul, apud Sf.Grigorie Palama, Cuvânt pentru cei ce seliniºtesc cu evlavie, II, 25, in vol. cit., p.261.

11. Jurgis Baltrušaitis, Metamorfozele goti-cului, trad. de P. Teodorescu, Bucureºti:Ed. Meridiane, 1978, p. 191.

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 13

m-au pus pe un cântarºi m-au tãiat cu paloºulîn douã bucãþijumãtate alb jumãtate negrudin sângele curs printre feliiîºi adãpa Iordanul apelepietrele îmi strigautreci în Canaanþara din spatele negurii

când am sositnoaptea nu mai purta veºminte de doliuîºi arunca podoabele în faþa porþilor cetãþiise desfãtau ochii pietrelor

mã îndemnau sã aºteptal treilea strigãt de luptã

se vor prãbuºi zidurile Ierihonuluirãtãceau umbrele dupã stârvuri

sãgeþile otrãvite nu mã vor atingela ceasul ispitei pe scãrile fierbinþiumbra îºi va opri curgerease va retrage trei paºi aºteptând ca ziua sã îºi deschidã porþilemã vor pãrãsi mai întâi gândurile întunecateurmând prin nisipuri calea jidovului rãtãcitor

apoi voi zdrobi în teasc gândurile de pacelimpezind cuvinte ºi trecând mai departecum am trecut Marea Roºieºi apele mari ne-au deschis drumcu mâinile suflecate

�

teascul de dincolo de þara fãgãduitãIOAN BARB

14 • APOSTROF

Gust, stil, capriciu

Î N PRINCIPIU, istoriile li-terare sunt chemate sã

facã bilanþurile evoluþiilordin spaþiul literaturilor.Modernitatea ºi contem-poraneitatea au acreditatistoriile literaturilor naþio-nale, dar nimic nu împie-dicã pe nimeni sã aplice ºialte încadrãri decât aceas-ta. Apar astfel istorii lite-rare ale romanicilor (sau literaturilor roma-nice), cum a scris la noi Nicolae Iorga, istoriiale literaturii „vechi“ (termen neclar ce separãvremea cãrþii manuscrise ºi a incunabulelorde tipãriturile moderne), istorii literare ela-borate pe criterii generaþioniste (precum ceaa lui Radu G. Þeposu despre propria lui ge-neraþie, cea optzecistã) etc. Interesant este ºifelul cum, pornind de la un dicþionar de per-sonaje literare româneºti, o echipã de douã-zeci ºi opt de autori, condusã de profesorulFlorin ªindrilaru, a amplificat ºi redirecþionatproiectul cãtre ceea ce astãzi se numeºte Oistorie a prozei ºi dramaturgiei româneºti: Per-spectiva personajului literar (2011).

Încremenitã, parcã, pentru o clipã, istorialiterarã pare cã ºi-a dat, în ultimul deceniu,mãsura printr-o diversitate de demersuri îm-bogãþitoare de perspective ºi abordãri înnoi-toare. De-ar fi sã pomenesc, în acest sens, nu-mai sintezele de dimensiuni epice ale lui Alex.ªtefãnescu ºi Nicolae Manolescu ori versiunealui Cornel Ungureanu, toate trei realizãrimeritorii, denotând o reflecþie reînnoitã asu-pra subiectului, ºi tot s-ar înþelege cã în aceºtiani se produce un reviriment ºi o asanare adomeniului istorico-literar. Lucrul este firesc,trecerea în revistã a ansamblului de contri-buþii istorico-literare din ultimii douãzeci deani evidenþiazã dezvoltarea unei istoriografiihipnotizate pentru destui ani de modelul cãli-nescian, eliberarea – parþialã – de sub aceastãhipnozã ºi reluarea în calcul a modelelor alter-native; o ebuliþie caracteristicã oricãrei ieºiridin letargia produsã de factori conjugaþi pre-cum fascinaþia faþã de o performanþã ieºitãdin comun, cenzura ideologicã ºi inhibiþiaprodusã de alþi factori (precum confuzia întrecalitatea scãzutã a unor produse culturaledintr-un gen anume ºi înseºi cadrele genericecare definesc genul respectiv).

De altfel, la noi, istoria literarã a variat ºia pendulat mereu între abordarea anticãreas-cã ºi cea hedonicã, propunând, la extreme, oriinventarii de opere ºi de autori – mai puþinde idei, curente ºi ideologii literare –, oriantologii demne de loisir, unde literatura eraînþeleasã, simplificator, ca întruchipare a unorestetici particulare (de obicei, cele implicatedoar de opþiunile personale – neexpuse onestºi rãspicat, de la început –, în virtutea unui

impresionism critic discutabil, ºi el, în mãsu-ra în care este vorba despre unul dezmãrgi-nit, nerestricþionat de vreo altã regulã decâtactivarea empatiei proprii de un text sau dealtul). În oricare dintre cele douã cazuri, inte-resul principial faþã de asemenea retrospecti-ve se pãstreazã, fie ºi la cote moderate, dareste clar pentru oricine cã regula criteriuluiunic, în variantã simplificatoare (matemati-cienii vorbesc despre „reducerea la un numi-tor comun“ a unei diversitãþi oarecare), esteinferioarã unui set de reguli care exprimã oînþelegere mai complexã a creativitãþii ºi crea-þiei literare.

Romancier, expert în stilisticã ºi ambasa-dor, Mihai Zamfir este unul dintre universi-tarii bucureºteni ajuns la maturitate biologicãºi scriitoriceascã. De aceea, Scurtã istorie: Pa-norama alternativã a literaturii române (vol. I,Iaºi: Ed. Polirom, 2011, 444 p.) trebuie so-cotitã ca rezultat al unei meditaþii legate demisiunea dascãlului în universitate, prilej dereluare a reflecþiei la temã, an dupã an; ca re-zultat al unei pasiuni consumate hedonic îninteriorul literaturii, în tripla ipostazã de citi-tor, scriitor de beletristicã ºi critic; ca urma-re a unei specializãri în domeniul stilisticiiliterare. Cu toate acestea, decizia autorului dea scrie o istorie stilistic decupatã a literaturiiromâne îmi apare ca surprinzãtoare. Întâi detoate pentru cã stilul este prezent aici într-oaccepþie reducþionistã – la Blaga, de pildã,se ºtie: stilul era marca unei civilizaþii, a unorculturi definibile dincolo ºi dincoace de cri-teriul naþionalului, al curentelor artistico-lite-rare sau al frazãrii – ºi rãmâne definit destulde vag, în raport cu romantismul (prima ex-presie a celui dintâi secol de dezvoltare litera-rã organicã româneascã, dupã M. Zamfir!).Buimãcitor se înfãþiºeazã ºi criteriul exportu-lui cultural: „Cultura românã nu a influenþatsemnificativ alte culturi cu care a intrat încontact“ (p. 13). Observaþia nu se verificã, dealtfel, pe teren, de-ar fi sã se ia în considera-re ºi numai exportul tematic (Bram Stoker nul-a inventat pe Dracula, eroul literar ºtiut vinedinspre redacþia germanã a povestirilor despreÞepeº inspirate – prin intermediere maghia-rã – dintr-un prototip românesc din Þara Bâr-sei; Ivan Peresvetov îºi scrie cartea desprePetru Rareº ca principe pilduitor, la Moscova,inspirat de ceea ce a cunoscut în Moldova,ºi nu în alte pãrþi de pe alte meridiane; cro-nica Moldovei a fost inclusã în LetopiseþulVoskresenski, ºi nu invers; figura lui MihaiViteazul a fãcut vogã în Occident, ºi nu alt-cineva; etc.). Problema este însã alta: trebuia,era o condiþie sine qua non a importanþei ºirespectabilitãþii literaturii române exportul devalori, idei ºi autori? Multor adepþi ai glo-balizãrii ºi economiei de piaþã li se va fi pã-rând cã da. Ei bine, valoarea unei literaturi severificã în capacitatea de a rãspunde nevoilorde acasã. Când a dorit sã producã valori deexport, literatura românã le-a produs, dupãcum aratã cazul lui Cioran ºi al lui E. Ionescu,deveniþi, de la o vreme, autori de limbã fran-cezã; nu integral ºi iremediabil, însã, doaratât, ci rãmânând, prin multe fire desluºitesau desluºibile, ºi români.

De vreme ce Mihai Zamfir dorea sã scrieo istorie literarã a romantismului, a acestuiaºi a junimismului ori – cum se dovedeºte –a întregului secol al XIX-lea literar românesc,nimic nu l-ar fi împiedicat sã o facã, prezen-tându-ºi cartea sub un nume adecvat. Dorinþade a continua incursiunea printr-un nou vo-lum (unul sau mai multe) dedicat(e) veacu-lui urmãtor nu îl obliga însã la promisiuneaacoperirii întregului areal literar românesc. Ladrept vorbind, procedând aºa cum o face, Mihai Zamfir absolutizeazã unul dintre înþe-lesurile particulare ale cuvântului stil, îl echi-valeazã cu noþiunea de esteticã validã ºi, pro-

cedând reducþionist, preia din sec. al XIX-leadoar ceea ce propriul gust (dar ºi canonuldeja stabilit, în majoritatea cazurilor) îi impu-ne. Structura cuprinsului cãrþii sugereazã, înplus, cã Junimea ºi junimiºtii fac parte dincurentul romantic (unde, de altfel, sunt pitiþi,în contradicþie cu logica cea mai elementarã,ºi postromanticii!). Ca urmare, dupã întâiaparte – Romanticii – urmeazã cea secundã acãrþii, intitulatã, mult mai evaziv, fãrã referi-re la vreo dominantã stilisticã sau la un curentliterar, „Sfârºitul secolului“. În aceste condiþii,poate cã volumul s-ar fi putut intitula mai cutemei Stiluri, opere ºi autori care-mi plac dinliteratura sec. al XIX-lea.

Observaþiile mele s-ar putea opri aici, darpentru cã nici Alex. ªtefãnescu – prin natu-ra efortului sãu direcþionat spre contempora-neitate –, nici Eugen Negrici (care totuºi arisipit multe ore ºi energii în compania vechiiliteraturi), nici Cornel Ungureanu, nici Ni-colae Manolescu (deºi Domnia Sa a gãsit maimulte resurse de atenþie decât ceilalþi faþã de„anticamerele“ literare româneºti) nu au soco-tit literatura dinainte de paºoptiºti mai multdecât un depozit de proiecte eºuate, rateurisonore sau anonime ºi banale, de zdrenþe ºihaine ieºite din mode ºi populate de molii,tendinþa aceasta ar merita sã fie „psihanali-zatã“. Ea vãdeºte, cred, o gravã neînþelegere,cãci circuitul cultural-literar al cãrþii manu-scrise ºi al incunabulelor – destinat puþinilorcititori care puteau exersa ºi lectura cu vocetare, pentru o majoritate iliteratã a publicu-lui acelor vremuri –, unde produsul beletris-tic era anonim ºi unde, în consecinþã, toateurmãrile autorlâcului asumat nu se manifes-tau încã (decât, cel mult, în forma mãºtilorbaroce codate, precum la Cantemir, pseudo-nimiei lui Lionachi Dianeu), asculta de altelegi decât ceea ce a urmat. Nu doar cãlines-cianismul ce îmbinã judecata de gust ºi pe ceaimpresionistã este inadecvat, ci ºi lovinescia-nismul care, pornind de la relevanþa socio-logic-culturalã ºi istoricã a faptului literar, sta-bileºte condiþiile de validitate ale experienþeiliterare în funcþie de adecvarea unor modeleoccidentale, strãine, din afarã. Literatura ro-mânã „veche“ – adicã premodernã, pentru ceice iau în seamã produsele româneºti numaidacã ele au fost scrise, fie ºi cu caractere chi-rilice, numai în limba vorbitã a acestor locuri(dar ºi medievalã, în cazul când exprimarea înlingua sacra ar fi, cum se cuvine, validatã peseama aceluiaºi patrimoniu literar românesc)– a rãspuns unor nevoi proprii societãþii carele comanda, accepta ºi consuma, fie cã gustulînceputului de secol al XXI-lea le respinge,fie cã le valideazã ca „stilistic“ valabile ori„expresiv“ acceptabile. Nu este de înþeles, deaici, cã acea literaturã, astãzi ignoratã de omajoritate consistentã de cititori – nu doarpentru cã dificultatea accesului la ea o faceimpopularã, ci ºi fiindcã modelele Cãlinescu– Lovinescu o condamnã la inadecvare pre-zumtivã –, trebuie sã rãmânã „ieroglificã“,refulatã, secretã, „uitatã“. Îndemnul tacit, darconsistent, al criticilor actuali de a o socotiinconsistentã, neinteresantã estetic ºi stilistic,nefrecventabilã îºi are, la rândul sãu, o pon-dere majorã în configurarea noilor promoþiiliterare, de cercetãtori istorico-literari ºi decritici, ca parþial ignorante, suficiente ºi com-plexate în acelaºi timp (de revizitat cartea des-pre complexele literaturii noastre a lui MirceaMartin), ba chiar cu o conºtiinþã de gene-raþie… spontanee.

Altminteri, volumul lui Mihai Zamfir es-te fermecãtor, ba chiar ºarmant sub raport stilistic, pe alocuri. Problema este dacã asta îl face important, indispensabil sau bun; probabil cã în scara de valori a autorului sãu,da.

�

Ovidiu Pecican

D O S A R

U NIVERSITATEA NU mai era în universi-tate. Urcam treptele scãrii de onoare a

clãdirii sale centrale într-o liniºte de cavou.Picior de studenþi ori de dascãli. Universitasmagistrorum et scholariorum din Clujul meunatal îºi dãduse duhul. Nu de tot, cumaveam sã-mi dau seama de îndatã ce amintrat în decanatul Facultãþii de Litere ºiFilosofie. Dar un alt duh pusese stãpânirepe înalta ºcoalã. Se agita în acel bocal o mi-crofaunã de energumeni ce parazitaserãorganismul universitar, zoriþi de marii tar-tori ai „regimului“ ºi din umbrã de comi-sarii ziºi „consilieri sovietici“, dar mai multîncã incitaþi de propria lor febrilitate demo-nicã. Nu ºtiam dacã mai era acolo în aceldecanat un decanat, dacã facultatea meamai exista, conform noilor orânduiri. Ceeace gãseam în biroul acela era harababuracomunismului „revoluþionar“. O fojgãialãexcitatã de oportuniºti, asemenea acelorgermeni patogeni ce-ºi manifestã virulenþaîntr-un organism cu imunitate scãzutã, dacãnu chiar total eliminatã. Universitatea eraun asemenea corp, pe care alde Petrovici,Daicovici ºi alþi cinovnici înroºiþi de curândcu bidineaua îl scopiserã ºi-l lipsiserã deapãrare.

Voiam sã ºtiu dacã mai am un rost încetatea aceasta cu meterezele la pãmânt,cotropitã de barbari, dacã mai are rost sãfrecventez aceastã alma mater, pe carenoaptea valpurgicã a comunismului o pre-schimbase într-o respingãtoare maºterã. Numi-au trebuit multe minute ca sã-mi dauseama cã locul meu nu mai era acolo. Aflam cã, pe lângã forþele proaspete pro-puse sã înlocuiascã vechile cadre putredeeliminate din Universitate, mai fuseserãaduºi acolo „activiºti“ ai partidului solici-taþi sã dea o mânã de ajutor „ideologicã“tovarãºilor lor intelectuali. Vocile unora ºialtora erau ale unor primitivi cu ifose. Ae-rele pe care ºi le dãdeau erau ale unor alfa-betizaþi în pripã. Pânã ºi aerul respirat înacea încãpere îmi repugna. El era altuldecât acela dinainte, atmosferã de civilizaþieadministrativã, discret prãfuitã, neutrã pânãla dispariþia oricãrui miros preauman.Acum duhnea a trupuri înfierbântate de„lupta cea mare“ a parvenirii, a umoriîncinse de zorul parvenirii. Printre mutrelepatibulare, necunoscute mie, strãine nunumai de universitate, ci de orice ºcoalã, ie-ºite nu din vreun oficiu cultural, ci de prinobscure orificii ale scursorilor societãþii,cum erau cei mai mulþi dintre cei ce seîmbulzeau acum sã apuce posturi sau pre-bende academice, se aflau ºi vreo douã-treicunoºtinþe ale mele. Îl recunoºteam, astfel,pe Ion Lungu, un coleg al lui Negoiþescu,care frecventase într-o vreme Cercul de laSibiu. Tocmai se întorsese de la Leningrad,unde avusese o bursã timp de doi ani.Acum venea sã-ºi ia postul la care râvnea,pe care credea cã-l meritã pe temeiul „stu-

diilor sale filosofice“ din Uniunea Sovie-ticã. De altminteri, era cel mai puþin nocivdintre ariviºtii ºi agitatorii ce se agitau înacea încãpere. κi datora promovarea, înain-te de toate, originii sale „sãnãtoase“. Uza,desigur, de atuul biografic al recentelor stu-dii în „Uniune“, dar fãrã sã abuzeze deacesta ori de alte atuuri partinice. Ceea cenu se putea ºti atunci ºi acolo, dar ceea ceaº fi putut sã prevãd dacã mi-aº fi dat silinþasã iscodesc viitorul acestui ex-cerchist eracã, timpul trecând, lipsa sa de elan politic,poate chiar ºi o cumsecãdenie funciarã îlvor scoate din circuitul universitar. Înschimb, deºi lipsit de spor, va recolta totuºiunele roade în ogorul literelor. Dar, de ceeace eram încã atunci convins era cã, prudentpânã la laºitate, nu se va mai apropia nicio-datã de vreun cerchist pestiferat.

Mai colorat decât ternul Lungu, dar in-comparabil mai dãunãtor era cel pe care-lcãutam, proaspãt numitul profesor PavelApostol. Îndepãrtat de la Institutul de Psi-hologie, mi se spusese sã iau legãtura cuaceastã nouã somitate a Facultãþii, însãrci-nat sã reorganizeze studiul filosofiei, pe te-meiul noilor dispoziþii ale legii reformeiînvãþãmântului superior. Prins într-o dis-cuþie „foarte importantã“ cu doi „tovarãºi“de la fabrica de încãlþãminte Herbák János,Pavel Apostol mã rugã, politicos de altfel,sã-l aºtept. Profit de rãgaz ca sã privesc înjur. N-am mai fost în acest birou de la cere-monia depunerii jurãmântului, cu ocazianumirii mele ca preparator. Câþi ani suntde atunci? Doar trei, dar parcã au trecuttrei secole. Eram numai eu cu Daicovici,

D O S A R

Nufãrul din mocirlã

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 15

�

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

Nicolae Balotã

16 • APOSTROF D O S A R

decanul de-atunci, promovat acum, pentrumeritele sale politice, subsecretar de stat înMinisterul Asigurãrilor Sociale ºi Muncii.În ziua aceea, se învârtea ca un leu furiosprin cuºcã, în cãutarea formularului de ju-rãmânt. În sfârºit, secretara i-a adus hârtiacãutatã, de pe care mi-a citit frazã de frazã,chiar cuvânt cu cuvânt, formula, punându-mã pe mine sã o repet ºcolãreºte dupã el.La sfârºit, o felicitare, o strângere rapidã demânã ºi, drept comentariu – întrucât jurã-mântul se depunea încã în conformitate culegile monarhiei –, o declaraþie odioasã deins amoral ºi de istoric parazit al istoriei:„Dar, sã ºtii, domnule Balotã, cã eu am ju-rat credinþã la cinci regi ºi pe toþi i-am trã-dat“. Însãºi aceastã mãrturisire a lui erafãcutã cu o arogantã semeþie, de parcã trã-darea celor în faþa cãrora depusese un jurã-mânt ar fi fost acte de bravurã ale sale. Eadevãrat cã insul, care schimbase acum cã-maºa verde pe una roºie, ar mai fi lepãdat-ola repezealã ºi pe aceasta, continuând sãschimbe vioi la culori în viaþã, dacã le-armai fi apucat. Moartea îl va surprinde însãpurtând pecetea roºie. Pe acest arheologamoral, Dante l-ar fi trecut pe lista celordin bolgia cea mai infernalã a infernului,trimiþându-l în versuri cu rime pietroase adinferos, printre trãdãtori, alãturi de Iuda. Înziua aceea, tânãrul intransigent care pãrã-sea cabinetul decanului corupt s-a mulþu-mit sã-l trimitã pe acesta scurt ºi concis, prelimba sa strãmoºeascã, acolo de unde acelas-ar mai fi putut renaºte, dar din fericire aºaceva nu era cu putinþã, cãci tânãrul nu cre-dea în reîncarnare.

Încheind partinicul conciliabul cu „to-varãºii de la Herbák“, Apostolul se întoar-se alert spre mine. Era jovial, îºi freca mâi-nile ca dupã o convorbire fructuoasã ºi-mispunea admirativ: „Delegaþii muncitorilorde la fabrica de încãlþãminte vin sã ne atra-gã atenþia noastrã, a universitarilor, asu-pra unui mare adevãr pe care Marx l-a su-bliniat în manuscrisul tezelor Ad Feuerbach,ºi anume cã adevãrul obiectiv nu este doaro chestiune teoreticã, ci e una practicã.Omul trebuie sã probeze adevãrul în prac-ticã, adicã în realitate. Nu e voie sã ne izo-lãm de practicã. – Au un serios nivel inte-lectual, dacã au amintit teza lui Marx. – Ei,n-au pomenit Tezele despre Feuerbach, asta eo remarcã a mea, avertismentul lor conþi-nea însã în fond aceastã idee. Dar ce vântvã aduce, domnule Balotã? – Nu ºtiu dacãvorbele rectorului Petrovici sunt vorbe învânt, dar el mi-a spus sã vã caut pentru alãmuri situaþia mea în cadrul facultãþii. –Dupã câte ºtiu, dumneavoastrã sunteþi în-cadrat la Institutul de Psihologie. Ce spunetovarãºul Roºca? – Acelaºi lucru: sã vã caut.– Hm, nu ºtiu ce sã vã spun. Trebuie sãvorbesc cu dânºii. Dar spune-mi, te rog,domnule Balotã, de ce ai fost închis? – Pen-tru deþinerea unor cãrþi gãsite la mine. – Cefel de cãrþi?“. Îi enumãr titlurile, iar el: „Ei,nu mai spune! Pentru asta? Pãi ºi eu amcãrþile astea în biblioteca mea!“ Am dat dinumeri. Nu avea niciun rost sã mai continui.„Am sã vã þin la curent“ – mai catadicseasã-mi spunã noul gropar marxist al filoso-fiei. În clipa în care mã despãrþeam de el,apãrea în biroul acesta al imposturii uni-versitare Alexandru Roºca. Surâzãtor, jo-vial, Apostolul îºi întâmpina acolitul cuamândouã braþele larg deschise, ca pe unoaspe drag. Celãlalt nu rãspundea exube-

ranþei, ci printre buzele sale inexistente lãsasã-i scape un soi de sec salut tovãrãºesc.Obiºnuit, probabil, cu constipaþia partinicãa psihologului, proaspãtul magistru ºi apos-tol al marxismului militant îl provoca: „Cefacem cu domnul Balotã? Mai rãmâne laPsihologie?“ Întorcându-mã din uºã îl ve-deam pe Roºca fãcând o mutrã atât de acrudesgustatã, încât Apostolul Pavel schimbãiute vorba. N-aveam decât sã-mi vãd detreabã. Ieºeam nespus de uºurat din încã-perea aceea. Înþelegeam cã rostul meu înuniversitatea tinereþii mele se încheiase –cel puþin pentru o vreme – ºi eram bucurossã scap din mediul acela fetid. E adevãratcã socoteam pe atunci – ºi, fãrã îndoialã,greºeam – cã alungarea mea din universi-tate e un accident trecãtor, o îndepãrtare derosturile mele fireºti ce va dura puþin, cãtoate vor reintra în fãgaºul lor firesc ºi încurând aveam sã mã întorc în acea casã amagisteriului doct ºi a libertãþilor spiritu-lui, cum consideram eu, pe vremea aceea,înalta ºcoalã. În proiecþiile mele asupra vii-torului (de altfel nu numai ale mele, ci alemultor contemporani de o seamã cu minedin þãrile intrate în orbita comunismului),regimul instalat cu otuzbirul de sovietici nuera decât un scurt ºi sinistru interludiu isto-ric. S-ar putea spune azi, ºaizeci ºi mai binede ani mai târziu, privind în urmã cu unamar surâs ironic, cã nu ne înºelam decâtîn mãsura în care consideram acea „scurti-me“ raportând-o la viaþa noastrã. Dacã pa-truzeci de ani sunt într-adevãr o scurtãperioadã în istoria omenirii, ei acapareazãîn schimb cel puþin jumãtate dacã nu multmai mult din viaþa unui om.

Nu fãceam ºi nici nu aveam cum sã facasemenea speculaþii ascultând ecoul paºilormei singuratici pe coridoarele pustii aleuniversitãþii, în care încetam sã mã simtacasã. Nici bibliotecile seminariilor pe undemã opream nu abundau în vizitatori. Uºaseminarului de francezã era de-a dreptulzãvorâtã. Nici urmã de Jacquier. Îmi pro-puneam sã-l caut acasã la el, cãci oricumera o relicvã a unor timpuri luminoase. Laenglezã, fidelã postului ei de asistentã, pecare nu-l pierduse încã, Mary Bogdan ve-ghea asupra rafturilor ce începuserã sã segoleascã. Teancuri de cãrþi erau adunate ºiclãdite pe duºumea, aºteptând sã fie trans-portate, nu se ºtia încã spre ce destinaþie.Unii vorbeau de trimiterea lor în UniuneaSovieticã, ca urmare a unui ucaz al „con-silierului sovietic“ de pe lângã rectoratulUniversitãþii. Dupã alþii, cãrþile de la toateseminarele limbilor din þãrile „imperialiste“urmau sã fie depozitate într-un fel de ma-gazie de materiale subversive, deci interzi-se, ºi scoase astfel din circulaþie. Pentru anu-i otrãvi, desigur, pe studenþii noii uni-versitãþi. Sarcasticã dar resemnatã, Marymãrturisea cã se supune ucazului, însã fãrãsã punã zel în aplicarea sa. Nu se grãbea cuîndeplinirea ordinului, destul de vag, deevacuare pentru cã nu voia, cum îmi spu-nea ea, sã se prea „speteascã“ ºi se mulþu-mea sã scoatã doar vreo douãzeci-treizecide volume din câte un raft pe zi. Se gândeaºi ea, probabil, cã lungind cât se putea demult operaþia, nu va apuca sã goleascã toa-te rafturile pânã la intervenþia salvatoare aamericanilor, ce nu vor putea sã întârzieprea mult. Fata aceasta, lipsitã de orice ro-tunjime femininã, smeadã, de o misteroa-sã paloare maladivã, ce îmi evoca, ori decâte ori o întâlneam, versul lui Macedonski:

„Palidã umbrã, reflex bizar“, nu se strãduiacâtuºi de puþin sã fie amabilã. Civilizatã,dar colþuroasã, se purta cred cu toþi bãrbaþii(ºi cu mine, unul dintre ei) ca una ce se so-coteºte condamnatã la un inevitabil destinde fatã bãtrânã. Iar condamnarea aceastane-o imputa, fireºte, nouã, bãrbaþilor. Seºoptea împrejurul ei despre un fel de logod-nic zburãtor ce s-ar fi pierdut undeva de-parte prin Americi. Când, dupã numeroºiani ºi nenumãrate peripeþii ale existenþeimele, aveam sã o reîntâlnesc, regãseam ace-eaºi faþã palidã, mai ridatã, dar de astã datãvag ºi cu indulgenþã zâmbitoare, chipulunei fiinþe împãcate cu soarta ei. Ne ierta-se pe noi bãrbaþii.

Dupã ce mi-am luat de la seminarul pã-zit de Palida câteva cãrþi ale lui Faulkner,D. H. Lawrence ºi Saint Francis of Assisial lui Chesterton, ce se mai aflau din feri-cire prin rafturi, am trecut în seminarul deitalianã, unde, spre încântarea mea, mã în-tâmpina Eta. Dacã s-ar putea imagina oscarã gradatã a feminitãþii, undeva la limi-ta sa inferioarã aº fi putut aºeza palidaMary, iar departe de ea, la limita superioarã,sumbru frumoasa Eta. Îmi scapã fãrã sãvreau acest epitet ºi-l las aºa cum mi-a scã-pat deoarece femeia aceasta care iradia lu-mina îmi apare învãluitã în tenebre. În aniiaceia chiar, în care o giovinezza, primaveradi belezza, zburda în jurul ei, de parcã seafla în crângul Primãverii lui Botticelli cuZefir suflând spre ea, deºteptându-i femi-nitatea ºi tulburând-o erotic, ochii unuia cevede dincolo de suprafeþele luminoase ar fiputut zãri fondul întunecat din care se des-prindea farmecul acestei fãpturi. Contem-plam la Uffizi, sãptãmânile trecute, în pri-mãvara florentinã, tabloul lui Botticelli, ºipentru întâia oarã (dupã câte întâlniri cumirifica scenã!) mã frapa întunecimea neli-niºtitoare a crângului de portocali în faþacãruia Primavera îºi desfãºurã graþiile atâtde feminine. Cred azi cã o sumbrã aurã oînconjura ºi pe macedoneanca noastrã gra-þioasã încã din anii aceia în care nu o cu-noºteam. Am perceput însã aceastã aurã deîndatã ce am întâlnit-o. E adevãrat cã, la în-ceput ºi o vreme încã, printr-o eroare a in-terpretãrii propriilor mele percepþii, cre-deam cã tenebrosul care o înconjura,precum chenarul negru al unui ferpar demoarte, ar emana din pãrul ei ca pana cor-bului, din luciul ochilor de agatã neagrã,din cearcãnele ce apãreau uneori în pieleadelicatã, prea strãvezie, de sub ochi. Abiacu timpul, cunoscând-o mai bine, mi-amdat seama cã tenebrosul izvora de undevamai din adâncuri. Sau, poate, era o marcãce-i pecetluise destinul? Aflam cã îºi pier-duse foarte timpuriu mama, cã maladiaaceleia de cord, ca o moºtenire fatalã, leameninþa pe ea ca ºi pe sora ei. Chiar dacãsuntem chemaþi cu toþii sã murim, moar-tea pune de la început o pecete pe unii aleºiai ei. Eta era una dintre aceºtia.

Deasupra tulpinilor drepte, dese, ale po-milor din crângul Primãverii lui Botticelli,prin frunziºul lor sumbru ºi stufos, auriulstins al portocalelor lumineazã consolator.De asemenea, în covorul de iarbã întune-cat, pe care dãnþuie Graþiile, licãresc mul-ticolor cele vreo cinci sute de specii de floricâte au fost numãrate de cunoscãtori. Totastfel, aura tenebroasã din jurul Etei se lu-mina prin ceea ce înflorea dintr-însa. Ca înfiecare întâlnire a noastrã, ºi în ziua aceeacând, destul de morocãnos, scârbit de între-

�

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 17D O S A R

vederea cu noii stãpâni ai universitãþii, des-chideam uºa seminarului de italianã, mãînsenina de îndatã surâsul ei magic. O pri-veam ºi-i ascultam glasul sub vraja mângâ-ietoare a frumuseþii. În urâtul ce pusese stã-pânire pe cele din jurul nostru, emanapentru mine o subtilã consolare din aceas-tã schöne Seele întrupatã într-o femeie plinãde farmec. Eram sensibil la una ca ºi la alta,la vraja trupului ca ºi la încântãrile sufletu-lui ei, cu toate cã am avut de când mã ºtiureticenþe în faþa culorii negre a pãrului saua ochilor unei femei. Se susþine uneori –greºit, cred – cã noi bãrbaþii am fi atraºi cuprecãdere de un model feminin apropiat deacela întruchipat de mamele noastre. Pãrulºi ochii negri ai Mamei mele (pe care i-ammoºtenit, de altfel) nu m-au atras niciodatãla vreo femeie. De aceea, seducþia pe caregraþia Etei o exercita asupra mea era preapuþin alimentatã erotic.

Cu atât mai limpede era bucuria mea dea o întâlni, sporitã de exuberanþa ei la apa-riþia mea. Exulta cu voioºie, deºi era în-duioºatã la lacrimi; nu aflase cã ieºisem dinpuºcãrie ºi nu se aºtepta sã mã vadã. Întimp ce ne împãrtãºeam bucuria ºi amãrã-ciunile, mã strãbãtea gândul cã ceea ce neatrãgea, ne lega unul de altul, mai mult de-cât în trecut, erau rãnile noastre. Amândoieram deopotrivã rãniþi. Iar rãnile noastre nuse închiseserã încã. ªi unul, ºi altul aflasemdespre pierderea suferitã de celãlalt, dar nuºtiam ºi nici nu puteam ºti cât de adânc îlafectase aceasta. Ea a fost prima care, tato-nând, a adus vorba despre Claude, pe carenu o cunoºtea, deºi ne vãzuse nu o datã îm-preunã. Îmi spunea cã aflase despre pleca-rea familiei Chappuis de la unchiul ei, Pe-ricle Capidan, bãtrânul pictor cu pãrul albinstalat într-un jilþ, în frumoasele amur-guri de varã, pe terasa casei sale peste drumde pavilionul elveþienilor ºi prieten cu ei.Ne vãzuse de atâtea ori sãrutându-ne laumbra unui platan. Frumoºii ochi (deºinegri) ai Etei, cu cãutãtura lor de migdalãniþel oblicã, ce reflectau în acelaºi timp dul-ceaþa blândã a unei inimi simþitoare, darºi vioiciunea treazã, la pândã, a inteligenþeifeminine, mã iscodeau, în timp ce eu evi-tam sã dau un rãspuns clar. Pudoare, orgo-liu, zãvorâre a intimitãþii mele, toate aces-tea mã fãceau sã-mi ascund suferinþele. Îmidisplace sã-mi dezvãlui o ranã, mai alesatunci când continuã – oricât de ascuns –sã sângereze. Eta era cu atât mai deschisã,mai dornicã sã împãrtãºeascã disperarea darºi speranþele ei cu cineva în care avea încre-dere ºi de la care aºtepta o compãtimire, oalinare. Ceea ce ºtia despre legãtura mea cuClaude ºi mai ales despre ruptura dintre noio îndemna sã-mi vorbeascã deschis despreUmberto. Poate cã tocmai paralelismul trãi-rilor noastre nefericite, faptul cã italianul caºi elveþianca se pierdeau pentru noi într-olume ce ne era interzisã, sã ne fi legat atunciprintr-un fel de complicitatate în mâhni-re. Se uita la mine ºi vedea ca în oglindã (înciuda mãºtii indiferente pe care o arboram)propria ei suferinþã. Femeile sunt mai per-spicace decât noi bãrbaþii în depistareaminciunilor afective ale altuia. Nu era ne-voie sã-i spun ceva. Cum avea sã-mi mãr-turiseascã, mult mai târziu, când vechilenoastre rãni se închiseserã de mult ºi amin-tirea fostelor cicatrice ne va face sã zâmbimcu o dulce-acriºoarã melancolie, vãzându-mã atunci, în iarna mâhnirilor noastre, s-aînspãimântat la gândul cã va veni, poate,

ziua în care va putea vorbi despre Umbertocu acea detaºare – falsã desigur – cu careo aminteam eu pe Claude. „Înþelegeamprea bine cã te ascunzi de mine. ªi, poate,ºi de tine. Or, asta sporea ºi mai mult teamadin mine. Eu nu-mi puteam înãbuºi suspi-nele; cred cã observaseºi ºi tu.“ Binenþeles.Îmi dãdeam seama cã Eta, incomparabilmai greu decât mine, trecea prin marea în-cercare a vieþii ei.

Fãcusem cunoºtinþã cu ea în momen-tul de zenit al iubirii ei cu Umberto Cian-ciolo. Când, cu vreo ºase ani în urmã, laSibiu, intrasem la facultate, am aflat cãfostul nostru profesor de muzicã de la„Gheorghe Lazãr“, animatorul neobosital unor ansambluri corale, culegãtorul defolclor muzical macedonean, are o fiicã stu-dentã la italianã, cu vreo doi ani mai maredecât mine. Încã înainte de a o întâlni ºi dea face cunoºtinþã cu ea, auzeam o seamã debârfe pe socoteala acestei tinere. Dacã fru-museþea ei se bucura de o preþuire unani-mã, nu tot astfel moralitatea ei. Spiriteleacrimonioase ale unor universitari mai vârs-tnici o condamnau pe studenta aceasta de-oarece „sucise capul“ profesorului ei de ita-lianã, îl fãcuse pe acesta sã-ºi repudiezenevasta, sã se lepede de copiii sãi, pentru ao lua pe ea. Studenþii, în schimb, îl huleau

pe dascãlul italian care a sedus-o pe cole-ga lor. Unii dintre aceºti scandalizaþi, cese învârtiserã în jurul preafrumoasei, eraujigniþi cã „macaronarul le-a suflat-o“. Ur-mele vizible, încã proaspete, ale acestor in-dignãri studenþeºti erau afiºate în graffiti-uri obscene ºi vindicative pe pereþii secþieipentru bãrbaþi a imundei latrine universi-tare. Ochii iscoditori ai unor pizmaºi sur-prinseserã perechea adulterinã, profesorulºi studenta, înlãnþuiþi în patul moale alfrunzelor de toamnã sub arinii din Dum-bravã. Guri spurcate umpluserã târgul cupoveºti nãscocite de închipuiri lubrice. De-parte de a-i condamna pe cei doi amanþi,încã înainte de a-i fi vãzut la faþã, spurcã-ciunile acestea mi-i înfãþiºau, dimpotrivã,într-o luminã favorabilã. Simþirea cavale-reascã a tânãrului care eram mã îndemnasã-i apãr chiar fãrã sã-i cunosc. Mi-i închi-puiam înlãnþuiþi printr-o dragoste fatalã,precum Paolo ºi Francesca din Cântul alcincelea al Infernului. ªi-apoi, i-am cunos-cut. Nu mã înºelasem. Erau într-adevãrlegaþi printr-o pasiune ce se vãdea în toateprivirile, gesturile, cuvintele lor. Eta ira-dia fericirea iubirii împãrtãºite. Deºi maimic de stat decât ea, cu o figurã ce aducea

�

• Angela Roman Popescu, Peisaj imaginar

18 • APOSTROF D O S A R

niþel cu o batracianã, departe de a fi unAdonis, Umberto Cianciolo avea într-însulceva seducãtor. Îndeosebi verbul lui, alunui om de duh, chiar ºi atunci când stâl-cea, amuzându-se de sine, româneasca pecare o deprinsese la repezealã, verbul unuiitalian hrãnit prin Lectura Dantis era savu-ros. Îl ascultam uneori perorând la Institu-tul Italian, pe care-l frecventam în acel priman al universitãþilor mele. ªi unde l-am cu-noscut, împreunã cu cea care îi devenisesoþie, sau, poate, mai bine zis, unde m-aurecunoscut ei, ca pe unul de-ai lor. Neþi-nând seama de deosebirea dintre profesorºi student, mã fãceau, în serile de prelun-gite ºi voioase conciliabule din mica lor lo-cuinþã, sã mã simt în largul meu, sã înot învoie în luminosul, fragilul acvariu al cultu-rii noastre atât de europene, în timp ce seînmulþeau alarmele aeriene, în bãtrânul,sleitul nostru continent, cãdeau covoare debombe incendiare peste oraºele germane ºiîn Valea Prahovei, Aliaþii debarcau în Nor-mandia ºi ocupau Roma, iar Armata Roºieajungea la Nistru. Instalat în sedia dantesca,pe care remarcaserã ºi ei cã o îndrãgisem,unica mobilã pe care italianul o adusese cusine de la el de acasã, uitam toate mizerii-le, isteriile ºi ameninþãrile obsedante aleistoriei ºi mã dedam cu voluptate convor-birilor cu cei doi, din care lipseau lamen-taþiile epocii, în schimb abundau râsetele.O voioºie paradiziacã a spiritului îmi colo-reazã în amintire acele seri de altãdatã.

Râdeam, dar râsul acela, tot mai ades,nu era râsul nostru. El acoperea o tristeþede fond pe care încercam sã o þinem ascun-sã, sã o uitãm. ªi reuºeam, deºi tristeþea, ea,nu ne uita. Nu era încã acel râsu-plânsu,specia dominantã a ilaritãþii ce aveam sã opracticãm sub comunism, spre care ne în-dreptam pe nesimþite, în acele ultime zileale Pompeiului nostru peste care ploua dejacenuºa erupþiilor. Uneori, în plinã voioºie,ni se strângeau brusc inimile. Aºa s-a în-tâmplat într-o searã când pomenindu-l peCaranica, tatãl Etei, bunul meu profesor demuzicã, mi-am amintit o celebrã canzonet-ta din secolul al XVIII-lea, Tre giorni son cheNina… Spunea cã e de Pergolesi, cum sesusþinea pe atunci. Ne-o cântase, la ora demuzicã, ºi-mi plãcuse atât de mult încât oreþinusem. Începusem sã le-o fredonez, cutoate fioriturile barocului, fãcându-i sã râdãºi, în curând, stârniþi, sã mi se alãtureamândoi, cãci Umberto ºi-o amintea pemama lui cântând-o, iar Eta pe tatãl ei. Râ-deam tustrei cântând, ºi totuºi parcã ne gâ-tuia un plâns înãbuºit. Sã fi fost evocareaacelor umbre dragi asociate cu o melodiede mult uitatã, care ne fãcea sã râdem culacrimi, ori poate subiectul pateticei can-zonette, lamentaþie pasionalã a unui tânãrce se plânge cã Ninetta lui, întinsã de treizile în pat, nu se mai trezeºte, iar el invocãîn van instrumentele muzicale cele mai stri-dente pentru a o trezi: „Piferi, timbali, cem-bali, svegliate mia Ninetta!“. Amintirea celorce ne cântaserã melodia ºi melodia însãºi nuerau, oare, doar revelatoarele unei cu totulalte dureri ce mijea, abia întrezãritã, aceeaa despãrþirilor ce ne pândeau, ca niºtemorþi întrezãrite într-un viitor tot maiapropiat, învãluit în nori ameninþãtori?

Nu râdeam cu sincerã poftã decât atuncicând Cianciolo, fãcând pe bufonul, ne rela-ta pãþaniile începuturilor vieþii sale în þararomâneascã. Naivitãþile unui occidental

rãtãcit în bazarul bucureºtean erau hazlii,chiar dacã niþel aranjate de el spre amuza-mentul nostru. Micile aventuri galante pefond de ignorare a limbii române erau toa-te comice. Aºa era o întâmplare ce porneade la un colþ de stradã. Proaspãt picat încapitala de pe Dâmboviþa, italianul se lãsa-se convins de italieniºtii din jurul sãu cãîntre limba sa ºi a bãºtinaºilor nu era o preamare deosebire, cã aceºtia îl înþelegeau cape vãrul lor ce supsese împreunã cu ei laþâþa aceleiaºi lupoaice. Destins ºi hilar, strã-bãtea într-o zi de varã toridã, cvasiromanã,o stradã centralã a acelei capitale prea puþinromane, în tovãrãºia profesorului Alexan-dru Marcu, unul dintre confraþii sãi italie-niºti. Coborâserã de pe trotoar la un colþ ºise angajau pe carosabilul gol, când, „vaj!“– exclama el povestind, apãru o maºinã de-capotabilã fãcând în goanã curba la colþ,condusã de o tânãrã cu fular de mãtase învânt ºi cu alta alãturi purtând un beret demarinar cu pompon roºu. Surprins de „au-toul“ gata sã-i calce, dar prompt ºi curte-nitor, Cianciolo le strigã: „Attenzione allecurve!“. La care, stopând brusc, cea de lavolan cu fularul ei de mãtase pepit se întor-cea spre el ºi-i azvârlea iritatã la culme: „Meconfundaþi, domnule!“ Râdeam tustrei dequiproquoul lingvistic. Mã amuza chiar ºiacel „Me“ iremediabil chiar ºi mai târziu,când italianul va deprinde multe din arca-nele limbii verilor sãi de la Dunãre. E ade-vãrat cã istoria automobilistelor de la curbace ar fi putut sã le fie fatalã celor doi ita-lienizanþi avea ºi un epilog pe care Ciancio-lo îl tãcuse cât timp eram în trei, din res-pectuoasã dragoste pentru iubita lui Eta,dar ºi din niþicã teamã de macedoneanca luiaprigã în iubire. Epilogul, nu lipsit nici elde un haz oarecum boccaccian, mi l-a des-tãinuit cu discreþie, altã datã, între patruochi bãrbãteºti.

O nostimã eroare de limbã a profeso-rului de italianã ne înveselise mai demult,încã în anul acela de bunã amintire al cena-clurilor Cercului Literar, ultimul an petre-cut în refugiul sibian. Într-o reuniune desearã din cabinetul lui Jacquier, cu delecta-bilul ºi inconfundabilul sãu miros de cartefranþuzeascã, ghemuindu-ne puþin, fãceamcu toþii cerc în jurul lui Blaga. Poziþia sacentralã era mai marcatã în seara aceea,pentru cã urmau sã se prezinte chiar pro-ducþii ale sale. Nu el o fãcea, ci cei doi soþi,Eta ºi Umberto. Cãsãtoriþi nu prea demult,se bucurau în ochii noºtri de privilegiileunui fabulos amor împãrtãºit. În afara aces-tei fericiri, nu le acordam demnitãþi alteledecât ale noastre. Îi socoteam mai apropiaþide noi decât de Blaga. Nu era, oare, Etacolega noastrã? Întruchipase de curând pescena teatrului din Sibiu graþioasa coanãZoiþicã din O Scrisoare pierdutã, spectaco-lul pe care regretam nespus cã-l pierdusem,cãci se jucase chiar în zilele în care eu, maitânãr decât ei, îmi dãdeam bacalaureatul.Iar pe Umberto îl socoteam tot drept unuldintre ai noºtri, chiar dacã era profesor ºimai apropiat ca vârstã de magistrul Blagadecât de noi. Cei doi traduseserã mai multepoezii ale acestuia ºi urmau sã citeascã ver-siunea lor italianã. Cred azi cã Eta fusesetãlmãcitoarea acelor versuri, secundatã debãrbatul ei, dar pe atunci ignoram cu totultalentul ei. ªi cred cã nu eram singurul.Oricum, în seara aceea, Eta era cea care,întrucâtva intimidatã, citea poeziile. Deºicred cã eram singurul dintre cei prezenþi în

mãsurã sã apreciez valoarea versurilor înitaliana pe care o deprinsesem destul de bi-ne ºi în care citisem o seamã de opere,eram încã prea novice în Cerc, un tânãrprea timid pentru a lua de îndatã cuvântul,înaintea lui Nego, a lui Radu, care, obiº-nuiþi cu ritualul cenaclurilor, elogiau de zortraducerile. Blaga tãcea. Deºi nu-l cunoº-team decât de câteva luni, mã obiºnuisemdeja sã-l aud tãcând, dar în împrejurareaaceasta tãcerea lui îmi era întrucâtva peni-bilã. Gãseam în ea, dacã nu altceva, un felde gol al inimii ºi minþii, o lipsã de uma-nitate sau mãcar de civilitate, faþã de efor-tul celor doi, ce se strãduiserã sã luminezeºi sã transpunã într-un alt registru lingvis-tic versurile sale ºi aºteptau acum mãcar ovorbã de apreciere a efortului lor. Îmboldittocmai de tãcerea aceasta ce se prelungea,mi-am înfrânt reticenþele ºi mi-am exprimatpãrerea, evident favorabilã, despre calitateatãlmãcirii, dând câteva exemple de fericitãtranspunere a unor versuri. Blaga mã ascul-ta ºi când am terminat mãrturisea placid cãlipsindu-i o mai bunã cunoaºtere a limbiiitaliene nu sesizase valoarea poeticã a tãl-mãcirii, „pusã în luminã de tânãrul nostrucoleg“. Dar, adãuga el, „cred cã nu mã înºelremarcând totuºi într-un vers o eroare detãlmãcire“. Iar tãcere, lungã pauzã de sus-pans, Blaga nu se decidea decât cu greu sãpronunþe unele fraze, de parcã le-ar fi ru-megat îndelung înainte de a le eructa.Apoi, adresându-se cuplului de italieniºti,îi surprinse pe aceºtia cu o întrebare: „Cecredeþi cã înseamnã cuvântul lemurii, pecare-l folosesc de douã ori în poezia Viziunegeologicã?“ Soþii traducãtori rãspunserã în-tr-un glas cã, într-adevãr, ºi-au bãtut capulcu tãlmãcirea acestui cuvânt ºi cã, dupãmulte îndoieli, l-au tradus prin limone. „Nuînseamnã asta, pe româneºte, lãmâie?“ – în-treba Blaga cu un mic surâs viclean încolþul ochilor ºi al gurii. „Ba da“ – rãspun-serã cei doi, încurcaþi ca niºte ºcolari prinºide profesor cu lecþia neînvãþatã. Blaga, peun ton magistral: „Lemuriile nu sunt lã-mâi, ci un soi de maimuþe“. Nemiloºi, cer-chiºtii izbucnirã în râs în jurul Etei, careroºise ºi surâdea cu frumosul ei surâs, stân-jenit, în timp ce Umberto al ei (care deci-sese alegerea nefericitã a acelui limone) þineaisonul tuturor râzând în hohote. Doar Taozâmbea enigmatic.

Întors acasã ºi recitind versurile cu pri-cina: „ªi stam, printre liane, sub ecvatorulcãldurii, / pândit de ºerpi, de flori ºi de le-murii“, îmi aminteam cã lemuriile nu suntdoar maimuþele lemuriene, ci ºi unele spec-tre ale mitologiei romane asimilate suflete-lor damnate ale oamenilor morþi de moar-te violentã. Blaga nu se gândise la acestefantome atunci când scrisese: „iubit deºerpi, de flori ºi de lemurii“, dar avea sã le întâlneascã peste ani, traducându-l peGoethe. Sunt acoliþi ai lui Mefistofel careîi sapã groapa lui Faust, în timp ce el se ilu-zioneazã pentru ultima oarã ºi exultã cre-zând cã acei proletari fantomatici trebã-luiesc de zor la „spornicul canal“ ce va fericiomenirea. Doar Mefistofel observã sarcas-tic, pentru sine, sotto voce: „E vorba, dacãsensul nu îmi scapã, / nu de-un canal, cidespre-o groapã“. Lemurii întind trupulneînsufleþit pe pãmânt ºi îl lasã apoi îngroapa ultimelor iluzii faustice. Pe înce-tul, intrând tot mai adânc în tunelul comu-nismului, aveam sã gãsesc premonitoriescena aceasta finalã din Faust. Canalele sta-

�

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 19D O S A R

liniene, fericitoare ale omenirii, imitate ser-vil de slugile bucureºtene ale tiranului de laKremlin, în „drumul fãrã pulbere“ al Ca-nalului Dunãrea-Marea Neagrã, toate aceleiluzii ideologice plãtite cu sângele atâtornevinovaþi erau în cruda lor realitate gro-pile comune ale unei omeniri abuzate.

Nu ºtiu dacã cei doi înamoraþi, Eta ºiUmberto, îºi dãdeau seama cã zilele ferici-rii lor comune le erau numãrate. Din unelecuvinte ale amândorura, dar mai ales dinconfesiunile mai târzii ale Etei fãcute mieîn anii înnegurãrii ei, dupã despãrþirea deUmberto, aflam cã avuseserã unele semnede rãu augur încã înainte de deznodãmân-tul fatal. Aceste premoniþii le veneau însãdin istoria tulbure a timpului lor ºi li se pã-rea cã ele nu pot afecta nici iubirea, niciproaspãta lor fericire conjugalã. Le alun-gaserã din conºtiinþã, ca pe niºte vise proas-te zadarnic premonitorii. Obnubilaþi depreocupãrile, de aspiraþiile, de pasiunilenoastre, nu luãm seama la vântoasele isto-riei. Nici noi, Claude ºi cu mine, în lunileparadiziace, deci inconºtiente, ale amoru-lui nostru, nu ne temusem de acestea, chiardacã bântuiau deja pe meleagurile noastreºi, mai ales, anunþau furtuni terifiante în-tr-un viitor tot mai apropiat. Ceea ce, înanii aceia ai tinereþii mele, aveam sã înþe-leg, mai bine zis sã trãiesc pe propria meapiele, era cã nu suntem imuni în faþa isto-riei; oricât ni s-ar pãrea cã nu ne implicã,aceasta intervine brutal ºi rareori benefic încea mai tainic ascunsã intimitate a noastrã,în aceea pe care ne-o închipuim binezãvorâtã, pãzitã de orice intruziune.

Cianciolo ar fi putut sã prevadã primej-diile viitoare ce pândeau dupã o cotiturã aistoriei dragostea sa atât de graþios rãsplã-titã de Eta. În bune relaþii cu Renato BovaScoppa, ministrul plenipotenþiar al Italieila Bucureºti, din timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial, aflase de la acesta unelededesubturi ale politicii puterilor belige-rante, referitoare la România. ªtia, cu pro-be ce nu erau la îndemâna tuturor, cã situ-aþia þãrii noastre într-o zonã de graveturbulenþe, pe linia de confruntare mortalãîntre douã imperii agresive, nu promiteanimic bun cetãþenilor ei ca ºi rezidenþilorstrãini. Umberto vorbea întotdeauna des-pre acel Bova Scoppa ca despre un prie-ten ºi nu mã îndoiesc cã diplomatul îl apre-cia pe universitarul acesta isteþ, de vremece îi destãinuia unele secrete politice, îm-pãrtãºindu-i chiar, ca unui intim al sãu,vederile sale deloc compatibile cu funcþiasa ca reprezentant diplomatic al Italiei fas-ciste. Concepuse un proiect ambiþios pen-tru alcãtuirea unei „axe latine“, alcãtuitã dinþãrile de origine romanicã, ce urma sã seopunã supremaþiei germane în Europa. Antinazismul sãu avea sã se dea pe faþã atunci când – în ciuda faptului cã era mi-nistrul plenipotenþiar al Italiei mussolinie-ne, cã se afla într-o þarã aliatã a MareluiReich, cã se ºtia urmãrit îndeaproape deKillinger, colegul sãu, ministrul plenipo-tenþiar al Germaniei hitleriene – a trecut pefaþã de partea mareºalului Badoglio, dupãcãderea lui Mussolini (în iulie 1943). Ba,mai mult decât atât, atunci când „Ducele“este eliberat de un comando S.S. ºi repus înfruntea unei mort-nãscute „Republici socia-le italiene“, Renato Bova Scoppa se declarãministru al Regelui Italiei ºi refuzã sã ascul-te apelurile „Ducelui“. Cã o asemenea ati-tudine francã putea sã-l coste viaþa, a afla-

t-o ºi Cianciolo (care împãrtãºea pãrerea ºiatitudinea prietenului sãu ministru). Cândne-a vorbit despre ameninþãrile baronuluivon Killinger, împotriva acestuia ºi a cola-boratorilor sãi, nu exagera câtuºi de puþin.Am aflat acum, ºaizeci ºi mai bine de animai târziu, dintr-o notã a lui Mihai Anto-nescu – consemnând o convorbire a sa cuKarl Clodius, diplomatul german însãrci-nat cu negocierile economice germano-ro-mâne – cã vicepreºedintele Consiliului deMiniºtri ºi ministrul de externe român îiatrãgea atenþia, în termeni diplomatici, mi-nistrului german asupra ameninþãrilor co-legului sãu, sinistrul ministru plenipotenþiarManfred von Killinger, proferate la adresalui Bova Scoppa: „… plecând de la afirma-rea dlui Killinger cu omorârea dlui BovaScoppa, pe care am considerat-o ca glumã,am atras atenþia cã Europa se va prãbuºidacã vor continua violenþe peste violenþe,în loc sã se facã totul pentru a ajunge lasoluþiuni de înþelegere“. Adevãrul e – îmispunea pe vremuri Cianciolo ºi documen-tele de arhivã ne-o dovedesc azi – cã înal-tele autoritãþi române, tot mai convinsecã Germania e pe cale sã piardã rãzboiul, searãtau reticente în ruptura bunelor relaþiicu diplomatul italian. Departe de a-l expul-za, îl ocroteau în mod discret. Când Mus-solini a trimis un nou însãrcinat de afacerila Bucureºti, membrii Legaþiei italiene, înfrunte cu Bova Scoppa, nu i-au îngãduit sãintre în localul legaþiei. S-a ajuns chiar la osituaþie grotescã, de operã bufã italianã,atunci când noul reprezentant diplomatic,un oarecare domn Trandafilo, fost cores-pondent al unei agenþii de presã, un „fan-faron, adus de Killinger“ – cum noteazãministrul Elveþiei, René de Weck, în Jur-nalul sãu, la 25 noiembrie 1943, a sãrit zi-dul ce separa grãdina Legaþiei germane deaceea a Legaþiei italiene, încercând sã punãmâna pe localul acesteia. Bova Scoppa ºi-a apãrat însã cu îndârjire sediul, ajungân-du-se între cei doi la o încãierare ce s-a sol-dat cu spargerea oglinzilor de Murano alelegaþiei, dar ºi cu alungarea intrusului.

Dacã un fluture ce zboarã în zig-zag laNew York poate sã declanºeze un taifun laPeking, inversul e, oare, tot atât de valabil?Da, crimele ºi bufoneriile istoriei, oricât decolosale, oricât de îndepãrtate de noi, potpãtrunde, prin lanþul determinãrilor, în ceamai strict zãvorâtã intimitate a noastrã. ªisã o perturbe durabil, dacã nu chiar defi-nitiv. Prãpastia cãscatã între Estul ºi VestulEuropei în anii de dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial ºi, mai îngust, tribulaþii-le unui diplomat italian din acea perioadãau destrãmat brutal destinul comun al cu-plului Eta-Umberto. Prietenia cu BovaScoppa îi înlesnise lui Cianciolo despãrþi-rea de prima lui soþie ºi recãsãtorirea cuEta. Dar aceeaºi prietenie nu-i va fi de ni-ciun folos, odatã ce, sovieticii ocupând Ro-mânia, Bova Scoppa a fost nevoit sã plece,Italia fiind reprezentatã un timp la Bucu-reºti prin însãrcinaþi cu afaceri (Pietro Ger-bore, apoi Manlio Castronuovo), iar, dupã1947, prin ministrul plenipotenþiar MicheleScammacca del Murgo e di Agnone. În no-ua situaþie creatã dupã rãzboi, aceºti diplo-maþi, ce nu mai erau legaþi prin legãturi deprietenie cu profesorul nostru italian, vorda curs liber invalidãrii de cãtre justiþia ita-lianã a divorþului pronunþat de justiþia ro-mânã. Iar magistraþii români n-aveau decâtsã anuleze sentinþa mai veche de divorþ

pronunþatã – în alte împrejurãri – de eiînºiºi. Anularea divorþului dintre Ciancioloºi prima lui soþie atrãgea automat dupã sineanularea cãsãtoriei dintre Umberto ºi Eta,altfel italianul ar fi fost bigam. Asemeneaunui cuplu mitic, fulgeraþi de aceastã deci-zie cãzutã asupra lor dintr-un cer nu toc-mai senin, cei doi ar fi continuat totuºi sãtrãiascã împreunã, chiar în afara legãturilorlegiuite ale matrimoniului, dar fulgerele nucad singulare într-o furtunã a istoriei caaceea pe care o traversam. În curând, ca unalt trãznet, se abãtea asupra lor hotãrâreapolitrucilor din Bucureºti de a desface con-tractele tuturor profesorilor occidentali dinuniversitãþile þãrii ºi expulzarea acestor„duºmani ai regimului“. Trecuserã doarcâþiva ani de când cei doi sfidau confor-mismele ºi gurile rele îmbrãþiºându-se febrillângã Sibiu, lângã Sibiu, prin lunci, ºi, iatã-iacum despãrþiþi, pe Umberto silit sã pãrã-seascã România ºi pe Eta veghind în biblio-teca italianã tot mai goalã ºi apoi urcândcernitã calea Feleacului. Cred cã, îndeosebiea, invidia pedeapsa ce-i înlãnþuia pe ceidoi, Paolo ºi Francesca, purtaþi într-un vâr-tej etern acolo în Infernul lui Dante. Nuºtia cã despãrþirea ei de Umberto avea to-tuºi o asemãnare, una singurã, cu destinulinfernal al celor doi: era pentru totdeauna.

Desigur, în acea primã întâlnire a noas-trã, dupã ieºirea mea din temniþã, ea maispera, ºi încã cu ce ardoare, cã se vor reve-dea curând. Speranþa este, cu adevãrat, omare putere, un fel de eºec al eºecului. Darnumai ca virtute teologalã, orientatã spremântuire, puterea ei este beneficã, altfel,rãtãcind printre imanenþe, puterea ei e am-biguã. Cu cât nãdãjduia mai fierbinte sã-lrevadã în curând pe Umberto al ei, cu atâtmai mult avea nevoie de droguri pentru ali-narea deznãdejdii. Încrezãtoare într-un feri-cit deznodãmânt apropiat, aºtepta totuºiconfirmãri, încurajãri, proptele pentru ºu-bredele alcãtuieli ale speranþelor sale. Eramcum nu se poate mai potrivit pentru con-solidarea acestor încropeli. Retorica meaera dintre cele mai convingãtoate, dispu-neam de ultime ºtiri de la B.B.C., toate câtse poate de promiþãtoare, cãci le tãceam pecele dezastruoase. Vãzând-o înseninân-du-se, încurajat de roºeaþa ce îi nãpãdeaobrajii ca lumina zorilor, îi pictam ºi eu încuvinte cât mai frumoase viitorul în roz.Eram prea lucid pentru ca sã nu-mi dauseama de ºubrezenia minciunilor melepioase, dar nu mã puteam opri sã nu-i dauacestei fãpturi delicioase, care mã consolacu frumuseþea ei, singurul dar pe care îndespuierea mea i-l puteam oferi: acela alînvãluirii ei într-un halo de luminã. Sepoate cã, femeie inteligentã, sã-ºi fi pãstratºi ea suficientã luciditate, pentru ca sã nuse lase cu totul ameþitã de cuvintele meleoricât de frumoase. Dar cred cã atunci, înziua aceea neagrã de amãrãciune pentruamândoi, ca ºi în atâtea zile tot mai întu-necate mai apoi, dacã ºi unul, ºi altul cãu-tam prezenþa celuilalt ºi ne bucuram cândne întâlneam, era pentru cã aveam ºi unul,ºi altul nevoie de acel dar fragil, dar cât deconsolator, al frumuseþii.

�

Fragment din Abisul luminat– Cartea a doua

20 • APOSTROF

Fascinaþia „ºoroafelor“, a rotiþelor dinþate

ÎN CARTIERUL Josefin exista la anul 1857o casã cu un restaurant care se numeau

„La Leul de Aur“. Informaþia din fiºa 3917(Fondul Deleanu) mai are o menþiune refe-ritoare la prãvãlia „La Cocoºul Roºu“, des-pre care nu ºtiu cu siguranþã dacã se afla înaceeaºi clãdire. Aici, poate în prãvãlie, poatecã la vreo masã din restaurant sau, pur ºisimplu, în sufrageria casei, negustorul Lit-veny „dã informaþii despre vânzarea unuiceas cu muzicã în stare bunã, cu 8 cilindri“.

Merge elevul de liceu care eram înamiazã la cafe-barul din centrul oraºului.Acolo îl aºteaptã colegii de clasã în jurul ile-gal al unor pãhãrele de votcã cu suc Cilcola.Trece elevul de liceu dintr-a unºpea pe lân-gã atelierul de ceasornicãrie al fraþilor Wen-czel, doi grãsani simpatici, plini de umor,vânãtori înscriºi cu acte la Asociaþia Jude-þeanã de Vânãtoare ºi Pescuit Sportiv, res-pectuoºi cu legea ºi cu obligaþiile care le re-veneau ca vânãtori AJVPS, spre deosebire dealþi concetãþeni care practicau cu fervoarebraconajul pe Valea ªoimoºului, în pãduri-le munþilor Zarandului, mai apoi aceiaºibântuiau ºi dincolo, pe Banat, pe malul ce-lãlalt al râului pe dealurile Podiºului Lipo-vei, acoperite, prin grija partidului ºi auto-ritãþilor locale din comunele Neudorf ºiZãbrani, de hectare de livezi cu piersici ºimeri. Suntem în oraºul Lipova, viaþa ne-aadus aici încã din copilãrie. Din naºtere, pecând tocmai izbucnea revoluþia maghiarã.A crescut elevul de liceu care am fost în fas-cinaþia „ºoroafelor“, a rotiþelor dinþate, apendulei din vecini cu strãlucirea alamei,a cifrelor, a calului din nichel cabrat voini-ceºte în douã picioare pe farfuria pendulei,maºinãrii din fier la care se holba cu plãce-rea cu care fãcea acelaºi lucru bãieþelul dinfeeria lui Ingmar Bergman, filmul haluci-naþiei lucrurilor strãlucitoare din sticlã, ala-mã, din strãluciri de nichel pe nume Fannyoch Alexander. Este o tradiþie a lucrurilormeºteºugite din mâna priceputã a tradiþieinemþeºti, cu vagi înfiorãri de lume nordicãasemenea filmului aceluia feeric. Fie ierta-tul Valeriu Leu, marele istoric al Banatului,îmi spunea pe undeva printr-un restaurantdin Herculane cã privirea îngrijoratã arun-catã ceasului este semnul intrãrii în cadrelenemiloase ale civilizaþiei capitaliste. Soacramea din satul Parþa, aflat la nici cincispre-zece kilometri de Timiºoara, îmi spune ace-laºi lucru. „În toate satele pe unde mergi“,îmi zice, „fie la Jebel, la Peciu Nou sauGottlob, toate bisericile nemþeºti au ceas peturn.“ Asta îmi spune ºi se întâlneºte în ob-

servaþia ei ruralã cu neuitatul meu amic ValiLeu.

Nu e de mirare, aºadar, cã „în privinþaceasornicarilor din Timiºoara, într-un actal magistraturii germane din anul 1735,este amintit numele maistrului Klein, carepentru supravegherea ºi îngrijirea ceasuluinou al oraºului era onorat cu o sumã anu-alã de 30 de florini. Lista amintitã, a is-toricului Petri, conþine referiri la ceasor-nicarii: Paul Bocher 1739-1780; JosefHelmond ?-1732; Johann Peterle ?-1749;Johann Rendler ?-1773; Johann Silber-mann ?-1760; dintre care unii purtau titlulde ceasornicari ai oraºului («Stadturhma-cher»). Orologiul domului a fost executatîn anul 1764 de meºterul Joseph MartinKidl din Timiºoara. Ceasornicarii amintiþi,ca ºi aurarii, locuiau fãrã excepþie în Cetate.Pe lângã aurari, ceasornicari ºi fierari, docu-mentele vremii vorbesc ºi despre confecþio-nerii de instrumente (InstrumentorumMathematicarum, confectorum), dintrecare în listele de deces gãsim pe HeinrichHoff, nãscut în anul 1791 la Frankfurt peMain ºi decedat în timpul epidemici de ciu-mã din anul 1831, precum ºi pe KarlSchindler, decedat în anul 1726. Dupãnumele lui Schindler era menþionat faptulcã el, pe lângã fabricarea instrumentelor, seocupa ºi cu confecþionarea maºinilor hidra-ulice“ (Lajos Kakucs, Bresle..., p. 153).

Drumurile din preajmã

ÎN FIªA 3650 din cutiile de pantofi ale is-toriei mele, la anul 1856, „Consiliul mu-

nicipal informeazã cã este gata sã sprijineconstr. de mori cu aburi de cãtre întreprin-zãtori calificaþi. Întreprinzãtorul este obli-gat sã ridice aceastã moarã pe un terenpropr. orãºeneascã“. Acelaºi Consiliu þinesã lumineze investitorii în legãturã cu avan-tajele pe care le au ridicând moara cu pri-cina. O sã vedeþi cã printre sus-pomenite-le avantaje, drumurile – sau „cãile decomunicaþie“, cum li se spunea corect lavremea respectivã – au un rol de mare im-portanþã (a se vedea nesocotirea aceloraºi„cãi de comunicaþie“ pentru mai-marii dinvremurile de azi, n.n.!). Iatã textul cu pri-cina: „Ts. este centrul unei regiuni deose-bit de bogate în cereale; este centrul aces-tui comerþ nu numai pentru BD (Belgrad?),ci ºi ptr. Ardeal ºi Principate; cãi de comu-nicaþie: Canalul Bega, ºosele bine îngrijite,iar pânã într-un an – calea feratã care va fiprelungitã spre Dunãre ºi spre Ardeal. Co-merþul cu fãinã cu Ardealul ºi VoevodatulSerbiei se dezvoltã continuu.

În Tmsw. Hg. 1856; 236“. Drumurile le gãsim ºi în poveºtile me-

dievale ale locului: „Septembrie 11 [...] «... un ienicer, prinzând o cãtanã, pe numeTopal, care de ani de zile þinea drumuriledin preajma Timiºoarei ºi teroriza satele dinacele pãrþi, l-ar fi ascuns ºi apoi s-ar fi înþe-les cu acela sã-l elibereze în schimbul uneisume de bani destul de mari. Kilavuz Piriaga, beºliaga din cetatea Timiºoarei, fiindînºtiinþat despre aceasta, a prezentat situaþiapadiºahului ºi a cerut omorârea acestui hai-duc. Topal, fiind gãsit la locul unde era as-cuns, a fost adus în faþa padiºahului ºi capullui a fost tãiat chiar de ienicerul care-l as-cunsese»“ (Ioan Haþegan, Cronologia Ba-natului, II/2, p. 283).

Tot în lumea veche, pe la anul 1695,sultanul ºi cronicarul care consemneazã fap-tele fac vorbire „despre o luptã cu Veteranilângã satul Boldur [pe lângã Lugoj, n.n.]povestitã de Mahmud Paºa“. Generalul Ve-terani este afurisit ºi crai al Ardealului, con-form ziselor lui Mahmud-Paºa, transcriseîn letopiseþ. Sfârºitul ghiaurului se dato-reazã aceloraºi drumuri, de data asta im-practicabile. Faptele sunt memorabile:„Septembrie 24 [1695] Moartea generalu-lui Veterani este cunoscutã datoritã uneiiscoade a lui Constantin Brâncoveanu, re-povestitã de cronicarul otoman astfel «Du-pã lupta de la Lugoj, craiul Veterani, pecând fugea, din pricina drumurilor foartemlãºtinoase, trãsura în care urcase s-a îm-potmolit; atunci de teamã cã va cãdea pri-zonier ºi fiind rãnit, ºi-a schimbat haineleîn haraba ºi apoi a încãlecat pe calul sãu ºia lãsat trãsura pe drum. Dar dupã ce a mersun timp, din pricina rãnilor pe care le cãpã-tase, a cãzut pe marginea drumului, iar ceicare erau pe lângã dânsul au fugit, pãrã-sindu-l. În acest timp, un viteaz de la hota-re, gãsindu-l, s-a repezit asupra lui, deºiVeterani de la locul unde zãcea culcat încer-ca sã se apere cu pumnalul sãu; grãniceruldupã ce îi retezã, la iuþealã, cu o loviturã desabie degetele mâinii stângi cu care þineapumnalul, neºtiind cine este, i-a tãiat capul.Unul dintre slujitorii lui Veterani, care ur-mãrise toate acestea, fugi la Sebeº, undepovesti cu de-amãnuntul pãzitorilor care seaflau în cetatea aceasta toate cele ce veni-serã pe capul lui. (Idem, p. 451452)»“ (ibi-dem, p. 288).

*Prin aceleaºi locuri, la aproape douã seco-le, totul aratã altfel: o lume a meseriaºilorcojocari lugojeni care seamãnã cu aceea amãcelarilor de la Lipova cãrora le-a dat via-þã Ioan Slavici. Aºadar, pe drumurile Lugo-jului, în acelaºi veac, personajul lui IoanPopovici-Bãnãþeanul, cu numele obºtesc

Scene din lumea conteseiERDODYOLORUSE

Daniel Vighi

Prozã

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 21

Sandu, se pierde, vorba nuvelei, în lume:„Pãºind încet pe drumul larg ºi plin de praf,omul se apropia de oraº. În spate îºi duceacalabalâcul; niºte haine vechi, câteva schim-buri ºi o pereche de ghete, iar în sân, învã-lite într-o nãframã, «cartea de botez, carteade lucru ºi cartea de cãtãnie», întreaga luiavere. Trei ani de zile slujise pe împãratulºi, negãsind loc în oraºul unde fusese, c-unbãþ în mânã ºi cu câþiva creiþari în buzunar,porni în lume ºi cãlca, aºezat ca omul în-vãþat cu drumurile“ (Ioan Popovici-Bãnã-þeanul, În lume, p. 27).

Drumul, parte a vieþii noastre

ÎNTOTDEAUNA VECINÃTÃÞILE infrastuctu-rilor rutiere sunt valoroase. Astãzi cu aºa

ceva se fac averi. Pe ºoseaua Moraviþa-Ti-miºoara, dinspre localitatea ªag, la nici zecekilometri de oraº, s-au ridicat depozite,fabrici, magazine de tip supermarket. Ime-diat dupã revoluþie, cei care au primit pã-

mânt la marginea ºoselei au fost ori vechiiproprietari – babe ºi moºi care nu preaºtiau pe ce lume trãiesc, cãrora li s-a pãstratîncã viu reflexul proprietãþii –, ori liota deînvârtiþi proveniþi majoritatea din fosteleprimãrii, de pe la partid ºi de la bãieþii cuochi albaºtri. Toþi aceºtia s-au priceput sãpunã mâna, sã se învârteascã pe la prieteniiavocaþi, pe la prietenii notari, pe la foºtii ºiactualii primari. S-au împroprietãrit cu sârgºi hãrnicie, pe urmã au vândut terenul „dela ºosea“ întreprinzãtorilor veniþi în numãrtot mai mare – ºi în Timiºoara aceºtia s-au ivit devreme.

Oferte de acest fel se petreceau tot peaci, pe drumul dintre ªag ºi Timiºoara, înurmã cu 155 de ani pe când „Fabrica demaºini agricole Theophil Weisse“ cãuta„spre arendare un teren de 1500-2000 iu-gãre situat pe lângã una din cãile ferate saulângã Canalul Bega“ (fiºa 3721). Vecinã-tãþile au uneori iz de tablou idilic, din acelape care îl puteam vedea atârnat deasupracuptorului babei nemþoaice a colegului deliceu Hanþi Breier cu un tirolez cu puºca cuþeava lungã aflat nu departe de un drum pe

care treceau, printre arborii unei pãduri fal-nice, o cale feratã ºi o locomotivã cu aburiprintre nãmeþi ºi gerul ilustrat de albastruloþelos al unui amurg de poveste. Aºa ºi încutare anunþ publicitar din acelaºi an, acumun veac ºi jumãtate, când, adicã, lângã „Ca-nalul de plutãrit se vinde casa cu nr. 1157liber, loc minunat cu grãdinã de legume ºivie. În Tmsw. Hg. 1856; 207“ (fiºa 3584).

Ehe, drumurile, dragi cititori, cu pati-mile ºi speculaþiile lor financiare! Drumu-rile cu poveºtile lor nespuse. Cu tragediiprecum aceea a lui Karl din romanul Ca-trafuse al lui Richard Wagner. E varã, apoitoamnã, apoi iarnã, acolo, în scena aceea:„Karl a lucrat toatã vara la transport. Întoamna lui 1946 a fost organizat un noutransport de bolnavi. Dar, dupã examina-re, Karl s-a aflat din nou printre cei apþi demuncã. Despre transportul acesta se spu-nea cã urma sã se-ndrepte spre Germaniade Est, cã românii le-ar fi retras deportaþi-lor cetãþenia. O altã iarnã stãtea sã vinã.Drumuri trebuiau curãþate, cãi ferate de zã-padã. Barãcile nu mai erau ocupate cu atîþia

�

• Angela Roman Popescu, Grãdina merelor de aur

22 • APOSTROF

oameni, pentru cã mulþi au trebuit decla-raþi inapþi, deoarece nu mai puteau sã mun-ceascã. Rîndurile au fost împrospãtate cunou-veniþi, care în majoritatea cazurilorvorbeau între ei în polonã“.

Drumurile au uneori – de multe ori, defapt – un aer de lucru ºtiut dintotdeauna ºi-þi pot stârni un amestec de amintire blea-gã. De plictisealã stãtutã. La fel, în Rusiagulagului – drumul surprins într-o clipitãde ochiul lipsit de interes al deportatului:„Ca sã ne pregãteascã pentru munca ce neaºtepta ºi sã ne facã protecþia muncii, ruºiine-au dus în incinta fabricii. Explicaþiile aufost fãcute-n rusã ºi însoþite cu diapozitive.Noi n-am înþeles nimic.

Într-o duminicã, am fost duºi la cine-matograf. În drum, am vãzut un om beatcum umbla clãtinîndu-se dintr-o parte încealaltã a strãzii, i-am dat un cot celui delîngã mine, zicîndu-i: aici lucrurile nu staunici ele altfel decît la noi, în România“(Wagner, Catrafuse, 131).

Drumul, parte a vieþii noastre: uliþa, uli-cioara, fundãtura, ºoseaua! Cu lume, fãrãlume, la vreme de iarnã. La vreme de varã.Drumuri printre holde în amiazã. Drumuricu oamenii rãsãriþi de nu se ºtie unde, mer-gând anapoda, pãºind în dorul lelii.

În minunata nuvela Seatlezul din prea-frumoasa carte uitatã a lui Viorel Marineasaintitulatã Unelte, arme, instrumente e „zu-grãvit“ drumul cel de la margine de oraº, încartierul lãturalnic care îmi pare a fi Frate-lia, pe strada Islaz, colþ cu Victor Hugo:„Mijlocul drumului seamãnã cu o pârloagãnãpãditã de gãini, gâºte, curci, capre, oi,fotbaliºti. De-abia zãreºti casele de vizavidin pricina distanþei, a vegetaþiei ºi a vier-muielii. Aici trebuie sã fie niºte depozite alearmatei ºi dacã te laºi furat de drum santi-nela din foiºor îþi strigã sã treci pe parteacealaltã“ (p. 100).

Sape, cuþite ºi cuie necesare

FIERUL ªI tot ceea ce îl însoþeºte este mi-raculos: de la nicovalã, la ciocanele de

fierãrie speciale sau forja cu burduf ºi cutalpa din lemn care o pune în miºcare, maiapoi butoiaºul cu apã în care se sting, cusfârâitul bine ºtiut, bucãþile roºii de fier.Prelucrarea acestuia e aproape astãzi deimaginea þiganului care lucreazã la burlane,precum Mihai din ªag, care se pricepe ºi lacazane de fiert þuicã din cupru. În anul1734, guvernatorul Hamilton scrie într-unraport cãtre Viena cã „fierarii þigani obiº-nuiesc sã umble din sat în sat ca sã confec-þioneze sape, cuþite ºi cuie necesare gos-podãriilor þãrãneºti“ (Kakucs, Breslele, p.20). Fierarii apar în scriptele bãnãþene înanii stãpânirii otomane: „Între anii 1660-1666, cãlugãrii mitropoliei ortodoxe dinIpek (Peci), în vederea strângerii miloste-niilor, au vizitat de douã ori satele din jurulTimiºoarei. În lista milosteniilor strânse,dupã numele unor locuitori din Timiºoaraca Marinko, Zivko ºi ªtefan, de la Variaº;Negovan ºi Radu din Satchinez; Oºtea ºiAchim, din Folea; Vasil ºi Jovan era men-þionat faptul cã respectivii erau «covaci»,adicã – fierari. Pe aceleaºi liste, la Parþa afost menþionat numele dulgherului Valea,la Denta a cãldãrarului Doba, iar la Timi-

ºoara, fãrã precizarea ocupaþiei, a meºteri-lor Iva, Stoica, Isak ºi Solomon“ (I. D. Su-ciu ºi Radu Constantinescu, Documente pri-vitoare la istoria Mitropoliei Banatului, vol.1, Timiºoara, 1980, p. 116-124).

În aceleaºi vremuri, pe la sfârºitul seco-lului, pe când se umplea lumea de miros depraf de puºcã, de sânge, de tropotit de tru-pe, de cai, într-un cuvânt la vreme de rãz-boi, cutare general comandant al rascieni-lor din imperiu „probãluieºte“, cum zicelocalnicul, priceperile meºteºugãreºte cucele militare ºi pare mulþumit: „Inspectãastfel, pipãi ºi examinã câteva sute de oa-meni, îi trecurã prin mâini mii de curele,catarame ºi pistoale, trimiþând la nevoieostaºii la fierari, armurieri, pe alþii la ºelari,reþinându-i lângã el pe cei pe care voia sã-irãsplãteascã. Era mulþumit, deoarece gãsi-se mai mult de o sutã care ºtiau sã pronunþecorect «Maria Tereza» ºi sã adauge «Vivat».În afarã de asta, remarcase mulþi care ºtiausã execute corect salutul militar din mers“(Miloš Crnjanski, Migraþiile, p. 27).

Aceiaºi fierari îi regãsim peste un veacºi jumãtate printre meseriile tiparului sigi-lar „al breslei comune cu participarea lãcã-tuºilor, ceasornicarilor, fierarilor de pinteniºi a armurierilor din Timiºoara“ (Kakucs,p. 151). Denumirea, ciudatã astãzi, a fie-rarilor de pinteni o regãsim în multe docu-mente de breaslã. Într-una dintre ele avemun contract prin care stareþul minorit Syl-vanus Berger asigurã asistenþa medicalãmembrilor breslei comune în anul 1830.

Contractul breslei timiºorene cu mino-ritul Berger poartã însemnele sigiliului pecare „se aflã un ornament din puncte urmatde inscripþia în limba germanã dispusã pedouã rânduri: «SIGIL: DER IN DER KÖ: F:TEMESVAR VEREINIGTEN SCHLOSSER UHR *SHTOR UND BÜCHSENMACHER*. 1815». Încâmpul central din interiorul textului se vãdo pereche de lei care þin în labele anterioa-re un scut heraldic împãrþit în patru câm-puri. În cele patru câmpuri sunt aºezateînsemnele lãcãtuºilor, ceasornicarilor, fiera-rilor de pinteni ºi armurierilor. Scutul esteacoperit de o coroanã heraldicã“ (ibidem).

Caut în fiºierele din cutie ºi gãsesc fierã-ria prezentã într-o licitaþie cãreia doamnaDeleanu îi zice „minuendo“. Mãrturisesccã, nepricepând ce vrea sã spunã, intru înDEX online, care mã retrimite la varianta„minuend“: descãzut. Îl verific ºi pe acesta.Gãsesc urmãtoarea explicaþie limpezitoare:„DESCÃZÚT, descãzuturi, s. n. Primul ter-men al unei scãderi, numãrul din care sescade alt numãr. – De + scãzut“.

Revin cu primul termen din fiºa 3632ºi îl caut pe Google. Rezultatul pentru cu-vântul minuendo mi se aratã în spaniolã:„Termino al que se resta otro en una ope-racion de resta. Por ejemplo, en 10 – 4 =6, 10 es el minuendo, 4 es el sustraendo y6 es la diferencia“ (www.mathematicsdic-tionary.com).

Reproduc textul fiºei din cutie în între-gime. Iatã-l: „3632 (Licitaþie minuendoptr. lucrãri meºteºugãreºti: zidãrie, dulghe-rie, fierãrie, tâmplãrie, lãcãtuºerie, sticlãrie,zugrãvit, tinichigerie, olãnãrie, dogãrie, pa-vat, caretãrie ºi legãtorie de cãrþi de execu-tat în cadrul Timiº. ptr. adm. acestui oraº,timp de 3 ani) În Tmsw. Hg. 1856; 224“.

Primporionul IOSIF ROOS

CAUT FIERARUL ºi fierãria prin scrierilelui Livius Ciocârlie, pe la Viorel Mari-

neasa: nimic! Scormonesc pe la MéliuszJózsef: la fel. Ceva rezultate am în romanulistoric al lui Crnjanski. Nici în romanulMara nu apar fierarul ºi fierãria. Nu este,sau eu cel puþin nu l-am gãsit. O sã cautºi la Sorin Titel, deocamdatã nu am fãcut-o.Scormonesc ºi prin textele pe care le-ampublicat pe website-ul propriu (între timpdecedat, urmarea unui atac informatic nã-prasnic) ºi dau de un fragment interesant,chiar dacã istoric aparþine altei lumi: „pro-letcultismul pândea în gang, între mãturafemeii de serviciu, steagurile de 1 Mai,cutare lozincã cu trãiascã ºi înfloreascã pe opânzã roºie îngãlbenitã de aceleaºi valuri alevremii care, o ºtim cu toþii, peste tot ºi fãrãistov, curg. Aºadar pumni noduroºi ºi niºteobraze asemenea, cu barba nerasã, niºteciocane, douã la numãr, o roatã dinþatã, onicovalã de la covãcie (fierãrie, adicã), niºtesnopi de paie de grâu aplecate specific cubobul plin, în background o batozã: baso-reliefuri pe care le puteþi vedea, dragi citi-tori interesaþi de problematica analizatã,prin gara de la Arad, sus, pe cupolã, plinede praf ºi acoperite de gãinaþul turturele-lor“ (www.danielvighi.ro).

Înainte de a fi folosit prin fierãrii, înain-te de a ajunge pe nicovalã ºi de acolo prinîmprejurimile de zi cu zi, fierul trebuieextras din pãmânt. Lucrul acesta se întâm-plã demult. Despre cum stau lucrurile înBanat, ne spune câte ceva Virgil Birou.Povestea sa se referã la mina pãrãsitã Simonºi Iuda de la sfârºitul secolului al XIX-lea:mina aparþinea „celebrei societãþi privile-giate austriece de cãi ferate, pe scurt STEG-ul“ (Birou, p. 27). Desigur, autorul simteimboldul ideologic al vremii anilor cinci-zeci, când pe la birourile sfaturilor popula-re atârna portretul lui Stalin, sã adauge ºifaptul cã sus-pomenita societate STEG a lãsatîn urmã amintiri atât de spãimoase încâtspectrul ei „mai dãinuie, ca o fantomãînfricoºãtoare, în amintirea localnicilor maibãtrîni“ (ibidem).

Trecem peste spectru ºi spaime. Mai-marele minelor „de la Ocna-de-Fier ºi de laDognecea“ era, pe atunci, „Mauriciu Pri-borszky [...] care ºi-a luat diploma de in-giner la vestita Academie de mine de laLeoben“ (ibidem). Ceea ce urmeazã în po-veste pare credibil: faptul cã Mauriciu eraom bolnãvicios; faptul cã, datoritã acestuilucru, nu prea putea sã controleze „în fie-care zi toate fronturile de lucru, rãspândi-te pe o suprafaþã atât de mare“ (ibidem). κinumeºte un adjunct (în Vechiul Regat cevaasemãnãtor ar putea fi vechilul de pe moºiaboiereascã). Omul de încredere era „un oa-recare Iosif Roos, primporion venit de laexploatãrile de minete din Lorena. Iar ºefulcentral, adicã directorul tuturor mineloraparþinînd STEG-ului, era Alexandru Willi-gens, originar, ca ºi Roos, din Lorena“ (ibi-dem).

Mãrturisesc aici o dificultate pe care nureuºesc sã o depãºesc: este vorba de cuvân-tul folosit de Virgil Birou în legãturã cuIosif Roos, care fusese, ni se spune, „prim-porion“. Nici prin dicþionare nu dau de el,nu e în DEX, nu l-am dibuit nici în oxfor-ditionaries.com, nu am dat de urmele luinici într-o cãutare largã pe Google. Pur ºi

�

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 23

simplu cuvântul nu existã. Îmi pare a fi oºotie a autorului. O invenþie, aºa ca pata-fizica. Stau ºi mã întreb ce putuse fi înLorena Iosif Roos la exploatãrile de „mine-te“ (alt cuvânt straniu), ce funcþie avuse-se, ce fiºa postului putuse avea ca „prim-porion“.

Pe de altã parte, dincolo de semnifica-þiile absente ale funcþiei lui Roos, alte carac-terizãri sunt la îndemânã, bunãoarã faptulcã era „un om neisprãvit ºi încãpãþânat, lip-sit de orice cunoºtinþe miniere, dar ahtiatmereu dupã câºtig cât mai mare“ (Birou, p.27): toate acestea se regãsesc în lumea deieri la fel de bine ca ºi în cea de astãzi. Întot cazul, odatã ce Iosif lorenul era „lipsitde orice cunoºtinþe miniere“, substantivulnecunoscut ar putea fi mai degrabã unadjectiv calificativ, aºa cã din funcþie, mese-rie, rang, sintagma alien „primporion“ poa-te fi cititã altfel: adicã escroc, ºmecher, ne-trebnic. De ce nu?

Contesa ERDODYOLORUSE

NU ªTIU, ºi e greu de spus, dacã escroculºi activitatea sa ar putea fi asemenea

oricãrei alte meserii. Iatã, între anii 1791 ºi1858, exista breasla turtarilor din Buda careproduc turtã dulce, din aceea pe care o gã-sim ºi astãzi pe la iarmarocuri. În secolul alXIX-lea, pe lângã turtarii din Buda erau ºimeºteri la Timiºoara, Panciova, SânnicolauMare, Aradul Nou sau Lipova (Kakucs, p.37). Printre ei se agitã discret escrocii: au-tori de contrafaceri ai minciunilor colora-te cu gust îndoielnic ale turtelor dulci subformã de inimioare roz.

În cutiile de pantofi care adãpostesc fi-ºele Deleanu caut urme ale activitãþii lor.Gãsesc una care îmi pare concludentã:„David Hochwald, comerciant din Viena,urmãreºte în justiþie pe contesa Erdodyo-loruse, nãsc. bar. LoPrest, ptr. o datorie de3250 fl. Se afirmã cã domiciliul ei este ne-cunoscut. În Tmsw. Hg. 1856; 244 – Er-dodyoloruse, nãsc. LoPrest“. De ce suspi-ciunile? Pãi, doamna este contesã într-unoraº mai ales burghez, înþesat de negustoriºi meseriaºi. Mai apoi numele! Este limpe-de cã aparþine unei femei cel puþin ciuda-te. Numele contesei este aiuritor, pare cã este desprins din scenele de film ale luiFellini, acelea cu clovni, cu boºorogi aris-tocraþi ºi epave smochinite ale înaltului clerpontifical. Aºa cum era de aºteptat, nuapare nimeni în oceanul Google cu aceastãdenumire. Conform fiºei 3670, contesa„Erdodyoloruse, nãsc. LoPrest“ are o dato-rie la un comerciant, la domnul DavidHochwald. E de înþeles de ce are datorie laacesta: Erdodyoloruse i-a luat ochii cu titu-latura nobiliarã ºi cu numele, o fi ºtiut debunã seamã sã-ºi prezinte cu pricepere debreaslã onorabilitatea ºi ascendenþa ei, ºicum anume îi va înapoia datoria de 3250de florini. Care nu era deloc micã. În anulanunþului (conform fiºei: 1856), un flo-rin valora ºaizeci de creiþari, peste un an seva reaºeza aceeaºi monedã la valoare de osutã de Kreuzer, cum le spunea crãiþarilorherr David. Dacã împãrþim valoarea îm-prumutului la patru – valoarea de paritateflorin – monedã aur, vedem cã doamnacontesã Erdodyoloruse (nãsc. LoPrest) îidatora comerciantului nostru 812,5 mone-de-aur. Precizãm, pentru o corectã situarefinanciar-istoricã, faptul cã monedele de aur

apar pe piaþã dupã ce Austria va ieºi dinZollverein, adicã din uniunea vamalã ger-manã. Divorþul se întâmplã în urma vic-toriei prusace din 1866, în bãtãlia de laKöniggrätz din Bruderkrieg, adicã „rãz-boiul frãþânilor“, cum l-au numit româniibãnãþeni din regimentele de graniþã.

Încã din Evul Mediu, cei bãnuiþi de es-crocherie erau cãmãtarii ºi negustorii. Iatã,în cutare pagini din Crnjanski, ne este po-vestit cum se desparte de lumea comuni-tãþii sârbeºti ostaºul cel viteaz din preajmacetãþii Zemun împreunã cu fratele sãu, ne-gustorul Arhanghel Isakovič. În plecareasimultanã a celor doi, despãrþirea de negus-tor stârneºte mai multã emoþie. Explicaþiae de înþeles – bogãþia acestuia: „În jurulstaulelor ºi al oborului se adunase lumea sãvadã ºi plecarea lui, dar, mai ales, caleaºca,caii ºi servitorii fratelui sãu, ArhanghelIsakovič, negustor cunoscut pentru bogã-þia lui în toatã lunca Dunãrii ºi a Tisei“(Crnjanski, Migraþiile, p. 8).

În peregrinãrilor lor rãzboinice, Arhan-ghel Isakovič se îndrãgosteºte fatal de o fru-

museþe – mamã a unui prunc orfan de tatã.Pe negustor îl podidesc planurile de vii-tor, dar ºi remuºcãri alungate cu promisi-uni de îndreptare – comportament tipicescrocilor de anvergurã cãrora li se spuneastãzi jucãtori pe bursã, brokeri, investitoristrategici pe piaþa de capital. Îndrãgostitulspoliator, escroc ºi broker Arhanghel Isa-kovič se spovedeºte iubitei: „Îi explicã cumar pãzi-o, cum ar duce-o cu el peste tot,cum ar îmbrãca-o. I se pãrea cã viaþa de pepãmânt era minunatã ºi cã, împreunã cu eaºi cu copilul ei, s-ar scurge frumos, oriun-de s-ar duce. Sãrutând copilul ei, îi venirãdeodatã în minte sute de micuþi valahi,nemþi sau unguri, pe ai cãror taþi îi escro-case în afaceri. κi spuse cã probabil aceºtioameni ºedeau ºi ei, ca ºi el de altfel, alã-turi de soþiile ºi de copiii lor ºi luã bruschotãrîrea sã-i lase în pace, sã nu-i maistoarcã de bani, aºa cum o fãcuse, desfãtân-du-se, pânã atunci“ (ibidem, p. 42).

�

Poveºti din volumul în lucru Fireturile, casca, uniforma, toporiºca

Haiku

1

O, golf de râu!În nemiºcatul stufãriºAlbeºte spuma...

2

Mi-a zburat somnul!Doar irisul, albastru,Mai e încã aprins...

3

Cade o frunzã!ªi pe o altaO va duce vântul toamnei...

4

Toamnã... noapte... lunãCum joacã pe podeaUmbrele pinilor!...

Tanka

1

În adâncul vãiiplânsetul privighetoriitrezeºte iar tristeþe...Ah! Din nou e primãvarã –Cine nu ºtie de asta?

2

Mai mult nu mai existã luna!...ªi primãvara care a-nflorit –nu-i primãvara pe care-o ºtiam...Numai eu – însã! –rãmas-am acelaºi.

3

Din primãvarã-n primãvarãse scuturã ºi-apoi din nouflorile-nfloresc...Trist sunt cã viaþa noastrãnu se va mai repeta.

�

Traducere ºi antologie de

Avangarda rusã

Vladimir ªileiko (1891-1930)

• Angela Roman Popescu, Buchetul de mireasã al bunicii (detaliu)

24 • APOSTROF

„Dulce Bucovinã...“

D EPARTE DE actualitate(inclusiv de cea lite-

rarã), precum ºi de decenii-le capturate de comunism,Radu Mareº se adînceºteîn relatarea romanescã aunei lumi, cea a satuluibucovinean al anilor ’35-’40, cu o concentrare ne-abãtutã de nicio tentaþie aieºirii din „materia“ istoriei sale. Un romanputernic, þinînd de realism – în sensul celmai tradiþional –, o „istorie“ dezvoltatã fãrãgrabã, dar ºi fãrã pripeli, cu mînã sigurã ºimijloace verificate pentru eficacitatea lor.Cînd ne vom întoarce – acesta e titlul inci-tant, oarecum neliniºtitor, presupunînd unviitor pe care rãmîne sã-l descoperim, noicititorii; e o ameninþare sau o promisiune– ºi la sfîrºitul lecturii nu prea te poþi deci-de pentru una dintre ele. Cine se va întoar-ce? „noi, ºtiutorii“ spune pagina: sîntemnoi, românii, cei care ne vom întoarce înBucovina pe care am primit-o între cele do-uã rãzboaie, apoi recucerit-o pentru doarcîþiva ani, pentru a o gãsi astãzi acolo un-de... e – ºi nu cred cã mai trebuie sã sperãmîn întoarcere decît dacã ne prãbuºim într-outopie revendicativã care nu prea are ce cã-uta într-o Europã unitã? ªi ce vor gãsi „ºti-utorii“ la întoarcere, pe aceeaºi paginã? vorgãsi „doar vidul“. Puþinele (destul de crip-ticele) precizãri ale autorului, în aceastã pri-vinþã, se gãsesc la pagina 439, fiind rosti-te de naratorul-personaj al romanului:aflãm abia la pagina 417 cã ºeful de garãOctavian Vorobchievici este acest personaj-narator – e o surprizã, dar ºi o stîngãcie aautorului aceastã prea tîrzie învestiturã. Dealtfel, cel mai mare reproº ce se poate faceacestui roman care se citeºte cu interesulcert pe care îl trezeºte consumatorilor deepicã dezvoltatã (mã numãr printre ei) ºicu multe momente de virtuozitate – acþiu-ne ºi stil – este haosul lui narativ. Prezenta-rea tardivã a acestui narator-personaj e con-trazisã de întreg, unde hipertradiþionalulnarator omniscient, care dominã autoritar,îºi schimbã rolul cu cel al cîte unui perso-naj, pe rînd – multe „voci“ care se pierd,apar ºi dispar chiar în cursul unui punctualdiscurs. ªi aceste „voci“ nu se prea deose-besc, atribuirea e artificialã, de cele maimulte ori. Existã pagini în care nonpersoa-na el e ocupatã de vreo cîteva... personaje,creînd nu o derutã pentru un cititor obiº-nuit, ce se adapteazã, ci pentru o exigenþãpe care desfãºurarea strînsã, coerentã, atrac-tivã a epicii o cere. Un narator itinerant

lãsat cam de capul lui... uneori neatent ºi laconsecuþia timpurilor verbale, ºi la crono-logia acþiunii.

Aºadar, satul bucovinean de la sfîrºituldeceniului al 4-lea: omenire pestriþã, venitãdin etnii ºi tradiþii diferite – români, ucrai-neni, nemþi, un fel de þigani – un fundal-ten-siune foarte bine croit, lume þãrãneascã maiavutã, „albãstrimea satului“, cum spuneaRebreanu (care nu are cum fi uitat la lecturã:e glasul tradiþiei ºi o aceeaºi modalitate – rea-lismul). Dar e un alt þãran, mult mai puþinrevendicativ, sîngeros, brutal decît în roma-nele celui mai sus amintit, nici cinic, resen-timentar ºi egoist ca morometele, nici rãu,ridicol ºi agresiv ca în Pavel Dan. (Lãsãmla o parte þãranul lui Sadoveanu, pentru sim-plul motiv cã nu e þãran: e vornic, vînãtorsau pescar, pãdurar, haiduc sau... visãtor –nici într-un caz „pãlmaº“, agricultor. ªi laSlavici sînt rari þãranii autentici, plus cã ten-dinþa e de a ieºi din þãrãnie. ªi dacã ai curio-zitatea sã pui proza noastrã cu þãrani faþãîn faþã cu elogiile academice ale lui Rebreanuºi Blaga, vei constata prãpastia dintre „laud㓺i fiinþele „de hîrtie“ ruralã.) Un þãran poatemai bisericos, în orice caz mai adaptat lacoabitare cu alte etnii.

Sã revenim: în romanul lui Radu Mareºexistã tot ceea ce viaþa la þarã are mai im-portant: pãmînt ºi trudã, nuntã ºi înmor-mîntare, slujbã, hram ºi iarmaroc, legilestricte ale ierarhiei de familie, mama sautatãl dominant, mitul ploii ºi ravagiile sece-tei – superstiþie, ba chiar un anume obscu-rantism bine împletit cu fatalitatea desti-nului – aproape de la început prevestit cafiind tragic pentru cele douã personaje deprim-plan. O realã calitate este ºi aceea cãacest destin e mereu anunþat, dar aproapedeloc previzibil. Drept este cã o mulþimedin aceste anunþuri – prolepse, cum se nu-mesc ele în naratologie – cad în gol, sîntmai mult semnale de atenþie mãritã decîtcompletãri la istoria eroilor. Sîntem defoarte multe ori avertizaþi cã abia mai tîr-ziu vom fi lãmuriþi asupra unor împreju-rãri, situaþii sau discuþii: e un fel de a dega-ja acþiunea de povara precizãrilor (care nuvor veni aproape niciodatã. De altfel, nicinu era nevoie de ele, aºa cã le luãm ca ungest retoric de care se face abuz).

Cînd ne vom întoarce e un roman cu eroi– vreau sã spun cu personaje care au dese-ori ºansa de a se face memorabile fãrã a fidoar pitoreºti. (Sunt destule ºi din acestea,dar fãrã abuz ºi fãrã semne de trecere a am-bianþei în proprietatea exoticului capti-vant.) Fatalistã, povestirea trece ºi prinideea damnãrii, dar se înarmeazã cu destu-le detalii realiste, fie în desenul unor silue-te bine articulate – majoritatea personaje-lor secundare –, fie în descrierea atmosfereiunei þãrãnii care ºi seamãnã, ºi nu seamãnãcu ceea ce ºtiam de la alþii. Teme aº ziceinevitabile (opoziþia de mentalitate sat-oraº,trecutul glorios ºi prezentul ticãlos etc.)acestui univers rural încã de la sãmãnãto-riºti. Tradiþionalismul, dozat cu inteligenþãartisticã, nu e supãrãtor: Cînd ne vom în-toarce e, în fond, ºi un roman istoric... Înacelaº timp, ai de multe ori impresia cã au-torul a trãit în aceastã lume ruralã, îi cu-noaºte senzaþiile bine pãstrate de o memo-rie intens afectivã, cã descrie lucruri vãzuteºi – unele – chiar trãite. Naratorul poateinventa orice, numai autorul trãieºte... deaici ºi mica mea mirare.

Sfîrºitul tragic este al perechii GrigoreM. (singurul nume desemnat cu iniþialã –

ceea te ce face sã deduci cã M = Mareº ºicã amintirile de familie sînt motorul acestuibun roman) – Katria Suhoverschi, bãiatulvenind din þãrãnia româneascã ce se eman-cipeazã prin învãþãturã din apartenenþa ru-ralã pauperã, fata din amestecul de etnii,ucraineanã ºi germanã; el devine adminis-tratorul unei moºii a statului lãsatã de vre-muri în paraginã – ºi se devoteazã misiuniicu un fel de tenacitate fantastã (povestea cupiersicii) – ea, încã adolescentinã ºi ferme-cãtoare, atipicã apariþie, devenind învãþã-toare ºi înfruntînd atît prejudecãþile, cît ºivitregiile climei. Tragedia cade în seamaistoriei care sacrificã nevinovaþi: suspectaþide simpatii legionare active (erau, de fapt,pasive), ei cad victime ale represiunii (defapt crimã) – scene de tensiune ºi elocinþãremarcabile. Contextul politic e dominat depãrerile proaste ale localnicilor multietnicidespre administraþia româneascã (istoricdeplin verificate, cum se ºtie) ºi mai ales deapariþia legionarismului, comentatã de maimulte ori ºi reprezentatã de sulfurosul „cã-lugãraº“ Iliuþã, duh itinerant al curãþenieimorale ºi al pãstrãrii „adevãrului nestricat“de la sate. Amic cu Grigore, el atrage dupãsine – fanatic al sacrificiului misticoid –pierderea ataºantei perechi. Cei doi tineriau un fel de distincþie care este – oarecum– de pe altã lume. Ultima sutã de pagini –în care troneazã descrierea vieþii de fami-lie a fetei, plus scena „peþitului“ – e scrisãcu o dinamicã a inspiraþie de cea mai bunãcalitate. Apropierea tinerilor se face princonfesivitate reciprocã, fiecare – pe drumulde þarã ce se pierde prin cîmpii – îºi poves-teºte viaþa, ºi-o justificã, oarecum: niciosãrutare mãcar, un erotism consumat prindiscurs. (Ce istorie plinã de cea mai bunãliteraturã are aceastã temã, „cucerirea“ vor-bitã, ca sã zic aºa!) Dar calitatea cea maiimportantã a acestui roman constã în artade a construi relaþii interesante, puternice,„naturale“ între personajele lui.

Am vrut sã citesc acest roman pentru cãpremierea lui la Bucureºti ºi Cluj a fost ne-obiºnuitã. Distincþiile sînt deplin meritate.Ceea ce îmi e de neînþeles este alegerea fo-tografiei de pe coperta cãrþii: o damicelã în„neglijeu“ cu spatele gol privindu-se în oglindã între douã sfeºnice! Faþã cu puri-tatea eroilor e chiar o impietate.

�

Sextant

C ÃLÃTOR FRUSTRAT une-ori de lumea trãitã,

dar întotdeauna fascinat deea, refugiat mereu în vo-iajele speculaþiilor culturaleinfinite ºi obsedat de cu-vintele care îi surprind am-bele ipostaze, ConstantinM. Popa dezvoltã în Sex-tant: Jurnal de cãlãtorie,apãrut în 2011 la Editura Aius din Craiova,un discurs polimorf, în care jurnalul pro-priu-zis se prelungeºte în fragmente bele-tristice, lirice ºi teoretice, perfect coerenteîn efortul hermeneutic de ansamblu al unuivolum construit sub semnul sextantului ca„metaforã epistemologicã“. Punct terminusîntr-o înlãnþuire speculativã provocatã de

Gelu Ionescu

Constantina Raveca Buleu

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 25

cãlãtoria în lume ºi în culturã, rafinat des-fãºuratã în preambulul volumului (StilulCãlãtoriei), sextantul se configureazã cametaforã revelatoare în lumina convingeriicã lumea privitã prin acest instrument sim-bolic „dobândeºte un înþeles fecund în în-cercarea de a armoniza, într-o sintaxã inte-ligibilã, exactitatea opticã ºi arbitrariulsubiectivitãþii“.

Rezultatul acestei propensiuni entropi-ce este un dublu jurnal, corespondent me-taforic al celor douã oglinzi ale sextantului,scindat în Oglinda orizontalã. Provence. Tri-unghiul magic al Alpillilor ºi Oglinda index.Québec. Le Phare du Nord. În cel dintâi seg-ment diaristic, autorul noteazã experienþe-le unei cãlãtorii din 1992, când, graþie unorprieteni francezi, cutreierã prin Provence peurmele lui Vincent van Gogh ºi ale altoridoli emergenþi dintr-o memorie culturalãcare dubleazã aproape fiecare pas fãcut înlumea trãitã, fãrã a distruge însã prospeþi-mea impresiilor prime ºi bucuria descope-ririi unei alte lumi. Atras de „expresivitateainvoluntarã“ a jurnalelor inocente ºi conºti-ent de forþa condiþionãrii culturale, Con-stantin M. Popa constatã încã de la începutcã textul i se impune „aproape tiranic“, înciuda efortului de a nu cãdea în livresc ºide a nu face „teoria jurnalului, a literaturiisubiective, a «trãdãrii» trãirii din momen-tul fixãrii impresiilor în paginã“. Inevitabilînsã, teoretizarea jurnalului ºi a valenþelorsale revine nuanþat pe tot parcursul volu-mului, acompaniatã de o profundã reflecþieasupra universului interior al autorului ºide referinþe comparatiste la alte realizãri alespeciei.

Detaºarea de universul teoretic se pro-duce secvenþial, graþie prospeþimii impre-siilor produse de lumea trãitã, de incursiu-nile prin magazine ºi pieþe publice, darspectrul cultural acompaniazã fiecare pasfãcut prin librãrii, galerii de artã, sãli deconcert sau oraºe cu o istorie bogatã. Ast-fel, Constantin M. Popa porneºte spre LesBaux cu imaginea cioranianã a unuia din-tre „locurile mãreþe ºi sumbre […] care tesilesc sã fii tu însuþi în mod absolut“, cautãprin librãrii cãrþile autorilor români ºi celemai incitante apariþii editoriale din spaþiulfrancez, viziteazã Tarascon cu Daudet înminte ºi întregul Provence obsedat de isto-ria lui Van Gogh. Lucid ºi ironic, autorulscapã de sindromul „colonizatului cultural“– aspect aplaudat de Adrian Marino în Post-faþã: Aerul tare al libertãþii – ºi etaleazã oatitudine concentratã teoretic în microeseulDespre marginalitate, unde, în trena Nu-ului lui Eugen Ionescu, care, citindu-l peHuxley, constata cã acesta „îi pune pe ro-mâni între letoni ºi laponi“, exclamã: „Sãfii cel mai mare critic român! – aceasta în-semneazã încã sã fii o rudã sãracã a inte-lectualitãþii europene“. În acelaºi text al luiEugen Ionescu ancoreazã aprecierea jurna-lului ca „gen literar originar însumând atri-butele completitudinii ºi adevãrului“, salvatde banalul diurn ºi de uitare prin compo-nenta intelectualã accentuatã ºi activã.

Proiecþie a autorului despre lume ºi despresine – scrie Constantin M. Popa –, jurnalul,ca act specular, divulgã aroganþa eului, ine-vitabila dozã de narcisism care tulburã ima-ginile, uneori pânã la incredibile anamorfo-ze. Fatalmente subiectiv, jurnalul e totuºicredibil, cu condiþia ca oglinda sã nu fiestrâmbã, aburitã ori mincinoasã prin iluziaîntreþinutã a autoflatãrii.

Experienþa canadianã dintre 2005 ºi 2010este redatã în partea secundã a jurnalului,Oglinda index. Québec. Le Phare du Nord.Fascinat de coregrafia identitarã a provin-ciei francofone a Canadei, autorul îºi înce-pe jurnalul cu o cãlãtorie în istoria ºi legen-dele ei. El trece în revistã inºii excepþionaliºi performanþele fixate în mitologiile ºi lite-ratura acestui spaþiu, analizând constantmecanismele identitare ale mentalitãþii co-lective ºi corespondenþele cu alte spaþii cul-turale. Dincolo de avanscena teoreticã, jur-nalul se profileazã ca o aleatorie succesiunede notaþii cotidiene, eseuri, poeme ºi frag-mente de prozã, ancorate autobiografic ºifiltrate livresc. Experimentator avid al uni-versului canadian, autorul nu se elibereazãplenar de perimetrul românesc, de culturaromâneascã ºi mai ales de viaþa Mozaicului,revistã care „trãieºte prin actualitatea ºi coe-renþa temelor abordate“, prin „asumarealucidã a condiþiei intelectuale într-o lumepolicentricã“ (Limita admisã). În acelaºieseu dedicat evoluþiei revistei Mozaic ºi in-telectualilor care au scris în paginile ei(Adrian Marino, Al. Paleologu, Paul Cor-nea, Mircea Muthu º.a.), Constantin M.Popa oferã o mostrã de acuitate criticã dez-voltatã în spiritul comparaþiei promovatede Adrian Marino. Atent la modulaþiile ci-vilizaþional-culturale, la funcþionarea duble-tului libertate-culturã în era multicultura-lismului, el observã decalajul dintre valorilepromovate în cultura românã ºi realitateaculturalã occidentalã, precum ºi complexe-le unei culturi în faza tocquevillianã de uce-nicie a libertãþii. Tabloul românesc al jur-nalului se completeazã prin componentafamilialã, sensibil redatã, concentratã penaºterea Emmei, precum ºi prin notareadisciplinatã a manifestãrilor culturale româ-neºti în perimetrul canadian, începând cupresa de limba românã ºi terminând cubustul lui Eminescu din Place de la Rou-manie, creat de Vasile Gorduz.

Curios ºi fascinat de tot ceea ce oferãQuébecul, Constantin M. Popa îl strãbateîn compania cãrþilor, muzicii ºi filmului,jucându-se mereu cu metafore culturale ºireverii alimentate livresc. Aºa ajunge Mont-réalul sã fie numit „Insula Pinguinilor“,într-o ecuaþie independentã de opera luiAnatole France, iar festivalul „Juste pourRire“ sã-ºi gãseascã un ecou într-o ilustra-re cotidianã a coincidenþelor ºi mecanisme-lor râsului. În acelaºi regim hermeneutictrateazã autorul publicultura ºi „literaturacodurilor“, festivalomania ºi fenomenelecinematografice, expoziþiile, apariþiile edi-toriale de succes ºi ºtirile zilei.

Dacã Vincent van Gogh guverneazã ob-sesiv jurnalul francez din 1992, lacul Ma-gog ºi monstrul Memphré ocupã locul cen-tral al imaginarului jurnalului canadian, fiecã este vorba de notarea cãlãtoriei la Nia-gara, fie cã avem în vedere poezia MagogBlues sau proza scurtã Castraþii din Siena.Universul acesteia din urmã mixeazã cro-notopuri ºi personaje ce þin de un alt do-meniu obsesiv pentru autor: muzica. Depildã, parada muzicilor militare din QuébecCity genereazã o reflecþie asupra belige-ranþei ºi îl proiecteazã pe autor într-o reve-rie culturalã al cãrei protagonist secund esteLully, iar spectacolul Scandal la Operã de-clanºeazã o incursiune în istoria relaþiei din-tre imaginea divei ºi implicaþiile noþiunii descandal. Simetric, o expoziþie itinerantã de-dicatã corpului uman deschide apetitul

pentru o analizã flexibilã a imaginaruluierotic în creaþia lui Picasso, cu incitante ex-tensii exegetice ºi speculative.

Ivite în interstiþiile trãirii ºi culturii, ver-surile rafinate care scurtcircuiteazã din locîn loc jurnalul scot la ivealã o nouã treaptãde sensibilitate a personalitãþii lui Constan-tin M. Popa. Erotismul subtil al unor poe-zii sau calitatea de dublet liric al jurnalu-lui propriu-zis al altora se armonizeazã cuatmosfera globalã a Sextantului, scris în spi-ritul aventurii, percepute de cãtre un „Cap-tiv în labirintul supravieþuirii, / atras de ne-bãnuite himere“ – aºa cum se caracterizeazãpe sine Constantin M. Popa în Statu quo:descindere în lumi culturale, cãrþi ºi perso-naje obsedante, reverie lucidã ºi bucurie.

�

Discernãmânt ºi rigoare criticã

C RITICA PE care o prac-ticã ªtefan Borbély în

cãrþile sale e una caracte-rizatã atât de fascinaþiadeschiderilor filosofice, câtºi de o incontestabilã preg-nanþã hermeneuticã. Eseis-tul este atras, în mai toatecomentariile sale, de aspec-tele literare mai puþin frec-ventate de exegezã, circumscriind un scrii-tor sau o operã dintr-un unghi insolit,dintr-o perspectivã nouã, nebãnuitã. Fas-cinat de zonele de nedeterminare ale tex-tului, ªtefan Borbély refuzã orice idee pri-mitã de-a gata, orice poncif al receptãrii,nuanþându-ºi mereu poziþia criticã ºi recur-gând cu mãsurã la cel mai adecvat instru-mentar metodologic, prin care îmbinã „fer-voarea unui stil critic inspirat“ (GheorghePerian) cu beneficiile rigorii analitice. Sub-tile ºi nuanþate în formã, substanþiale ºi den-se în conþinut, incursiunile în operele unorscriitori strãini (Kafka, Thomas Mann,Hermann Hesse º.a.) din eseurile lui ªtefanBorbély surprind prin precizie ºi fascinaþieafectivã, într-un demers interpretativ deacut suflu ideatic. În cãrþile eseistului (Grã-dina magistrului Thomas, Xenograme, Visullupului de stepã, Opoziþii constructive, De laHerakles la Eulenspiegel: Eroicul în literaturã,Proza fantasticã a lui Mircea Eliade: Com-plexul gnostic, Cercul de graþie, Matei Cãli-nescu – monografie, Thomas Mann ºi alteeseuri, O carte pe sãptãmânã, Pornind de laNietzsche) existã, în ciuda diversitãþii tema-tice a excursurilor comparatiste, un set deafinitãþi, de relaþii ºi de analogii care au da-rul de a exprima individualitatea compara-tistului. Fie cã analizeazã relaþia dintreFreud ºi Jung, toposul insularizãrii la Tho-mas Mann, Lupul de stepã al lui H. Hesse,perceput din unghiul unor scenarii iniþiati-ce, forþele germinatoare din Elegiile luiRilke, fie cã abordeazã unele concepte deamplã deschidere intelectualã (ideea deMitteleuropa, ecumenismul, New Age etc.)sau tema eroicului, autorul reuºeºte sã deli-miteze ºi sã radiografieze semnificaþiile ma-jore ale toposurilor ºi formelor literare, prin

Iulian Boldea

�

26 • APOSTROF

valorificarea unei bibliografii impresionan-te. Culegerile de cronici literare ale luiªtefan Borbély sunt, deopotrivã, suple cadicþiune criticã, subtile ca demers herme-neutic, explicative ºi interpretative, ca me-todã de lucru. Elanul constructiv ºi resortulempatic sunt cele douã resurse ale scrisuluilui ªtefan Borbély pe care cãrþile sale le punîn luminã. Spirit aplicat ºi metodic, auto-rul îºi trãdeazã, în paginile sale foiletonis-tice, ºi erudiþia, o erudiþie decomplexatã,lipsitã de ostentaþie.

Existenþa diafanã (Editura Ideea Euro-peanã, 2011) poate fi privitã ca o radio-grafie a unui întreg deceniu literar (2000-2010), prin comentarea unora dintre celemai importante apariþii editoriale din acestinterval. Regãsim aici texte critice consa-crate unor nume de referinþã ale literaturiiromâne contemporane (Marin Sorescu,Mircea Zaciu, Nicolae Breban, Marin Min-cu, Livius Ciocârlie, Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cãrtãrescu, PaulCornea, Dan C. Mihãilescu), dar ºi comen-tarii ale cãrþilor unor autori în curs de afir-mare (Adrian Dohotaru, Cãtãlin ºi RoxanaGhiþã, Adriana Teodorescu, Florina Co-dreanu, Ioana Macrea-Toma, ConstantinaRaveca Buleu). Sã mai precizãm cã autorulare o vizibilã predilecþie pentru acele cãrþicare se înscriu în sfera istoriei ºi sintaxeimentalitãþilor sau în perimetrul studiilorculturale. Interpretãrile lui ªtefan Borbélydin acest volum sunt caracterizate prin fer-mitate analiticã, prin deschidere concep-tualã ºi precizie a nuanþei, calitãþi ce îi per-mit autorului sã circumscrie idei ºi formeliterare, sã reveleze structuri artistice sau sãfixeze simptomatologii culturale. Revela-toare pentru disponibilitãþile analitice ale cri-ticului sunt, de pildã, textele dedicate jurna-lului lui Adrian Marino (Viaþa unui omsingur), cele consacrate atitudinii experimen-taliste a lui Marin Mincu sau modernitãþii lite-rare româneºti în viziunea lui Paul Cornea.

În preambulul cãrþii sale, ªtefan Bor-bély oferã unele precizãri lãmuritoare cuprivire la titlu: „existenþa diafanã repre-zintã, deopotrivã, un program personal ºio finalitate, ca de altfel ºi un exorcism: dea ajunge, prin intermediul scrisului foile-tonistic, continuu, deasupra mizeriei pe ca-re o trãim, dincolo de prezentul promiscuupe care trebuie sã-l înfrângã majoritatea cãr-þilor pe care le citim“. Observator atent alactualitãþii literare, cu simþ estetic sigur, darºi cu un spirit ludic ce transpare dincolo degravitatea proceduralã, ªtefan Borbély înre-gistreazã, în perimetrul editorial românesc,existenþa a douã tendinþe: una de ideolo-gizare, explicitã sau implicitã, „decantatãdin imperativul confruntãrii cu o realitate– cea a României postrevoluþionare – carene macinã chiar ºi atunci când vrem sã-i

întoarcem, profilactic, spatele“, ºi o altaconcretizatã în existenþa unui „sentiment al«târziului» existenþial, al sfârºitului, ca ºicum oboseala celor 20 de ani de dupã de-cembrie 1989 s-ar strânge mãnunchi în-tr-un fior suicidar colectiv, înrudit tematiccu apocalipsa dominantã din alte spaþii deculturã“. Nu e întâmplãtor faptul cã auto-rul considerã cã etapa actualã a literaturiiromâne se caracterizeazã printr-o stare de„obosealã resemnatã, antivitalistã, conso-nantã cu letargia socialã ºi politicã din jur“.Faptul cã propria carte se înscrie în aceastãsferã conceptualã a „oboselii“ (ea fiind con-sideratã chiar de autor ca „o formã indi-rectã de melancolie participativã“) nu estedeloc întâmplãtor. Pregnant argumentate,articulate printr-o asumatã rigoare a inter-disciplinaritãþii ºi a unui amplu orizontconceptual, discursul critic este pe cât delipsit de ostentaþie, pe atât de ferm în op-þiuni ºi judecãþi.

Cãrþile comentate în acest volum (Ori-ginile romantismului românesc, cartea luiPaul Cornea reeditatã în 2008, Balcanismulliterar românesc, de Mircea Muthu, Istoriasecretã a literaturii române, de Cornel Un-gureanu, Literatura românã în postceauºism,de Dan C. Mihãilescu, Despre idei & blocaje,de H.-R. Patapievici, Iluziile literaturii ro-mâne, de Eugen Negrici, Trãdarea criticii,de Nicolae Breban, Investigaþii mateine, deIon Vianu) sunt puse în valoare atât prinreliefarea articulaþiilor lor teoretice, cât ºiprin extragerea unor semnificaþii din sub-teranele textului sau prin excursul în con-textualitatea istoricã. La fel de incitantesunt ºi cronicile cãrþilor unor autori apar-þinând spaþiului cultural clujean, precumIon Pop, Ion Vartic, Irina Petraº, AurelSasu, Mircea Petean, Radu Mareº, MihaiDragolea, Cornel Robu º.a. Într-un regis-tru al afinitãþii admirative sunt scrise tex-tele critice consacrate lui Paul Cornea, Ma-rin Mincu, Adrian Marino sau MirceaHoria Simionescu. Trebuie precizat însã cãe vorba de o admiraþie din care nu lipseºteþinuta exigentã, atenþia la detaliu sau launele fisuri ale frazei sau tonalitãþii texte-lor analizate. Caracterizat printr-o „liberta-te criticã dezinvoltã, competentã ºi sub-stanþialã“, ºi printr-un „stil energic, limpedeºi cursiv, de o eleganþã de spadasin experi-mentat“ (Adrian Marino), ªtefan Borbélyeste, cum constata acelaºi hermeneut alideilor literare, un adept al criticii de idei,modalitate care se regãseºte nu doar în stu-diile sale comparatiste sau în studiile cul-turale, ci ºi în cronicile literare, de o distin-sã þinutã conceptualã, în care, pornind dela anumite cazuri sau forme literare con-crete, autorul accede la substratul ideatic alcãrþii ca întreg, dovedind extremã atenþiela nuanþele textului ºi realizând, totodatã,racorduri necesare, între opere, epoci lite-

rare sau stiluri de creaþie, într-o manierã cerefuzã orice constrângere, orice abuz inter-pretativ, orice relaxare axiologicã, fãrã a evi-ta însã un vag aer ludic, o anumitã posturãpremeditat histrionicã, un anume simþ, ne-ostentativ, al paradoxului.

�

Critica literarã faþã cu nimicul

D E ANI buni, Alex Gol-diº se aflã printre cei

mai prezenþi ºi mai binecreditaþi critici de întâm-pinare ai generaþiei tine-re. Mai mult decât atât,cronicile sale au construitdeja un brand critic sino-nim cu profesionalismullecturii extrem de aplica-te pe text, cu argumentul detaliat ºi strati-ficat pe niveluri de interpretare, întotdeau-na însoþit de judecata de valoare precisã,lipsitã de concesii, dar ºi epuratã de oricecolocvialism ieftin, cu investigarea aproapeexhaustivã ºi la zi a fenomenului actual alliteraturii noastre. Totuºi, am mai vãzutexemple de critici „de brand“ din genera-þiile cele mai recente, care nu au reuºit sãtreacã onorabil testul volumului de istoriesau teorie literarã, dovedind cã o bunãpracticã a cronicii nu reprezintã neapãrat ogaranþie a criticului total (prin care înþe-leg dublarea fericitã a criticului de întâm-pinare cu istoricul ºi teoreticianul literar).Or, cartea de debut a lui Alex Goldiº, Cri-tica în tranºee: De la realismul socialist la au-tonomia esteticului (Cartea Româneascã,2011) reuºeºte sã fie cel mai bun volum decriticã al anului trecut, deºi secondat la mi-cã distanþã de excelentul debut al BiancãiBurþa-Cernat, de la aceeaºi editurã.

Istoric, studiul de criticã a criticii aco-perã perioada dintre 1948 ºi 1971, de laimpunerea realismului socialist pânã la libe-ralizarea expresiei critice din anii ºaizeci.Schematic, periodizarea parcurge trei marietape: anii 1948-1953, când, noteazã me-morabil Alex Goldiº, „critica literarã e odamã de companie concediabilã odatã cenevoile propagandistice ale partidului aufost satisfãcute“, anii 1953 ºi 1960, cândanumite criterii ºi teme („estetic“, „subiec-tivitate“, „timbru specific“, „interiorita-te“, „diversitate a stilurilor“) se instaleazãasemenea unor „cai troieni“ în chiar discur-sul critic permis de ideologii zilei pânã în1960, când Ov. S. Crohmãlniceanu publicãsinistrul rechizitoriu din Pentru realismul

�

Mihaela Ursa

Cãrþi primite la redacþie

• Ion M. Tomuº,Pitoresc ºi absurdîn dramaturgia luiEugène Ionesco,Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã,2011.

• Adrian Grãnescu,Deasupra ºi dede-subtul cãrþilor –feþe nevãzute, Cluj-Napoca: Limes,2011.

• Gabriel Chifu,însemnãri din þinu-tul misterios,Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2011.

• PierreLemaire,Espace pictu-ral – Espacepsychique,Paris: GalerieAkkA, s.a.

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 27

socialist, întârziind cu mai bine de cinci ani„dezgheþul“ literaturii, ºi – în fine – dece-niul ºapte, a cãrui analizã ocupã mai binede jumãtate din carte, marcat de dispariþiatreptatã a sintagmei de „realism socialist“,dar mai ales de „rãzboiul de tranºee“ careva face posibilã liberalizarea literaturii ºi acriticii de dinainte de 1971.

Primul câºtig al Criticii în tranºee estedocumentar: înainte sã citeascã marile volu-me de autor pe care le analizeazã în ulti-ma parte (semnate de Manolescu, Marino,Petroveanu, Balotã, Negoiþescu, Raicu,Sorin Alexandrescu, Liviu Petrescu ºi IonPop), autorul parcurge nenumãrate colecþiide periodice, unde citeºte cronici, luãri depoziþie, polemici ascunse, texte dogmaticecãrora le sparge codul ideologic. Aceastãdocumentare minuþioasã îi permite sã des-copere surse ale unor fenomene, dar ºi afi-nitãþi sau contradicþii, coagulãri de taberesau dezertãri mai mult sau mai puþin spec-taculoase. Dau un exemplu minor: din câteºtiu, Goldiº este singurul care a semnalat lanoi cã importantul volum dedicat de tânãrulManolescu lui Titu Maiorescu, Contradic-þia lui Maiorescu, este inspirat de interpre-tarea pe care Sartre o face asupra sistemuluipoetic baudelairian.

Al doilea câºtig, infinit de important,constã în tipul analizei: indiferent de perioa-da de care se ocupã, autorul are marelemerit de a pune nuanþe ºi griuri acolo unde,de obicei, lucrurile se vãd în alb ºi negru, dea nu acuza direct, acolo unde, de obicei, eti-cismele se inflameazã. În schimb, el prezintãindiciile în urma cãrora concluzia va apãreaimplicitã. Totuºi, o anumitã empatie de citi-tor profund implicat îl împiedicã sã rãmânãmereu rezervat ºi îi provoacã uneori reacþiiafective: într-un loc, spune despre N. Mora-ru, Crohmãlniceanu ºi Vitner cã au „vocaþiafalsificãrii“, excluzând din calcul tocmai cir-cumstanþialitatea prestaþiei lor, în altã parte,catalogheazã atipic gestul aceluiaºi Croh-mãlniceanu drept „scandalos“. Exemplul celmai bun de analizã lipsitã de vehemenþareconsiderãrilor dualist-acuzatoare se aflãîntr-o referire la acuzele formulate de Ma-nolescu în anii ’60 la adresa lipsei „de iniþia-tivã inovatoare chiar acolo unde sistemuloficial însuºi indicã mici breºe liberaliza-toare“. Alex Goldiº comenteazã: „e posibilca peisajul criticii româneºti postbelice sã fiarãtat altfel dacã actorii ei principali ºi-arfi asumat mai multe riscuri“, însã nuanþeazãtotodatã: „greu de spus dacã într-un con-text de cenzurã atât de severã se puteau ob-þine prin iniþiativã personalã mai multecâºtiguri în contul esteticului“.

Analizând o perioadã pe care – observãchiar autorul – critica a considerat-o „nein-terpretabilã“, într-atât de lemnificat îi deve-nise limbajul, într-atât de dogmaticã legã-tura cu ideologia ºi într-atât de absent obiectulde studiu – literatura, Alex Goldiº reuºeºtesã facã sens tocmai din absenþa sensului:

pânã la începutul deceniului al ºaptelea, toþicomentatorii literaturii trateazã aceleaºisubiecte în exact acelaºi limbaj, astfel încâtnu e exagerat sã afirmi cã un singur criticliterar este autorul de drept al acestei lite-raturi. [...] Niciodatã nu s-a vorbit, în cri-tica literarã, mai aplicat ºi mai nuanþat,despre nimic.

În acest context, chiar ºi atunci când trecela analiza liberalizãrii din deceniul al ºapte-lea, criticul nu relaxeazã nimic din exigenþa

hermeneuticã pe care ºi-a impus-o pânãaici. Mai precis, dupã ce apreciazã rezisten-þa subteranã a criticii literare, rãzboiul ei degherilã, bãtãliile din tranºeele cronicilor deprin periodice, cu însumarea tuturor mã-runtelor câºtiguri, cumulate în favoarea rea-firmãrii unei specificitãþi a literaturii ºi acriticii literare, autorul diagnosticheazã psi-hanalizant o „traumã ideologicã“. Din cau-za acesteia, nici mãcar generaþia ’60, carereface drumul pierdut al criticii cãtre lite-raturã, nu va recunoaºte serioasele limitãriale prejudecãþii cãlinesciene privitoare laautonomia esteticului – o teorie atât depreþioasã unor critici abia deprinºi sã respi-re din nou aerul literaturii ºi al argumen-tului nonideologic. Rezistenþa la teorie,manifestatã în reticenþa faþã de structura-lism, dar ºi faþã de filozofie, sociologie saufaþã de metode productive în Noua Criticãfrancezã (reper fix al criticii noastre din de-ceniul al ºaptelea), este vãzutã drept rezul-tat nefast al aceleiaºi traume ºi este anali-zatã în la fel de multe detalii.

Critica în tranºee se citeºte cu palpitullecturii de roman: istoric, de capã ºi spadã,de rãzboi sau poliþist. Pentru a da un sin-gur exemplu, îl vom urmãri, de pildã, peCrohmãlniceanu formulând în 1948 oobiecþie la adresa unor producþii realist-so-cialiste, vehement amendatã de vocea ideo-logicã oficialã, apoi cochetând periculos cuputerea, pânã la teribilul dénouement din1960, când devine agent reprimant al rea-lismului socialist – ca pe un personaj com-plex, negociat aproape epic între polul po-zitiv ºi cel negativ. Prin prisma acesteiexigenþe epic-narative pot înþelege acumobiecþiile pe care Alex Goldiº le formulaseîn cronici la volume de critica criticii pecare eu le gãsisem perfect onorabile: se parecã, din punctul sãu de vedere, cartea de cri-ticã este nulã cât timp nu îºi asumã un stilºi o compoziþie, un anumit ritm al argu-mentului ºi al frazei care o transformã în-tr-un fel de roman hermeneutic.

Realizatã maximal pe toate dimensiuni-le, cartea de debut a lui Alex Goldiº are ocrucialã valoare documentaristicã. În plus,ea reprezintã o interpretare cu totul excep-þionalã a unei perioade „pierdute“ din isto-ria noastrã ºi constituie cu siguranþã – din-colo de relevanþa ei generaþionistã – unmoment-reper al istoriei noastre critice dintoate timpurile.

�

Ce este ºi cât a duratrealismul socialist?

A CUM CÂÞIVA ani, ocu-pat cu definitivarea

Istoriei critice a literaturiiromâne, Nicolae Mano-lescu ºi-a luat o pauzã,renunþând chiar ºi la ru-brica sa obiºnuitã de laRomânia literarã. Acestrãgaz autoimpus cu sco-pul de a termina sinteza afost întrerupt, între altele, ºi pentru a scrieprefaþa lucrãrii semnate de Alice Popescu –O sociopsihanalizã a realismului socialist(Bucureºti: Editura Trei, 2009, p. 7-10).

Dacã Nicolae Manolescu se sprijinã pentrua defini realismul socialist pe scrierile unorautori consacraþi ai anilor 1980 ºi 1990(Régine Robin, Vittorio Strada), AlicePopescu încearcã sã înþeleagã societãþile detip sovietic ºi mai ales funcþionarea realis-mului socialist pornind de la Herbert Mar-cuse, Erich Fromm ºi chiar de la Freud.Deºi în volumul Eros ºi civilizaþie HerbertMarcuse aplicã criterii psihanalitice societã-þii capitaliste avansate, Alice Popescu con-siderã cã se justificã transferarea lor în ca-drul analizei unui sistem totalitar cum estecomunismul (p. 73). Principiul randamen-tului ºi reprimarea suplimentarã – concep-tele preluate ºi dezvoltate de H. Marcuse –iau forme specifice în societãþile de tip so-vietic, iar Alice Popescu îºi propune sã lesurprindã luând drept punct de reper lite-ratura realismului socialist din spaþiul rusºi românesc (între exemplele autohtone:Ana Roºculeþ, de Marin Preda; Lenþa, deFrancisc Munteanu; Cetatea de foc, de Mi-hail Davidoglu; Cumpãna, de Lucia De-metrius ºi Cântecul uzinei de Cella Serghi).

Autoarea considerã cã romanul Ce-i defãcut?, scris de Nikolai G. Cernîºevski întrezidurile fortãreþei Petropavlovskaia ºi publi-cat la 1863, „poate fi considerat primul ro-man realist socialist avant la lettre ºi prin-tre puþinele (dacã nu singurul) valoroase,în ciuda utopismului sãu ºi, pe undeva, toc-mai datoritã ideologiei pe care o promo-veazã cu bunã-credinþã“ (p. 63). Virulenþaliteraturii realist-socialiste, precum ºi indu-cerea nesiguranþei, a sentimentului culpa-bilitãþii o determinã pe Alice Popescu sãafirme:

Teza mea este cã permanenta atmosferã desuspiciune care domneºte în societatea co-munistã ºi absenþa funciarã a respectului faþãde om fac ca ritualurile de pacificare prinpoliteþe sã fie înlocuite cu altele, de devierea agresivitãþii celorlalþi de la propria persoa-nã sau de inhibare a acesteia prin autocriti-ca publicã, pornindu-se de la premisa uneivinovãþii organice care trebuie administratãfãrã încetare între membrii grupului, fie prinatac (denunþul), fie prin anticiparea ºi detur-narea acestuia (eschiva autocriticã). (p. 98)

Dacã se poate vorbi despre o agresivitate amaselor – sau mãcar un potenþial de agre-sivitate – la momentul 1965-1968, N.Ceauºescu a recurs la un fel de gestionareingenioasã a acesteia, deturnând elita inte-lectualã ºi poporul spre antisovietism ºiantidejism. În termeni „tari“, a existat îndeceniul ºapte o desovietizare fãrã destali-nizare (realã). Ceauºescu – „criticul literar“(cum îl descrie Liviu Maliþa) – este de faptultimul realist socialist, cum a observat dejaSanda Cordoº. Noul lider comunist ºi regi-mul sãu ºi-au pus în mod decisiv ampren-ta inclusiv asupra definirii realismului socia-list, iar fenomenul este vizibil chiar ºi înlucrãri care se pretind onorabile, revendi-când autonomia artisticã ºi ºtiinþificã. (Re)-citit astãzi, dicþionarul de esteticã gene-ralã al anilor 1970 dezamãgeºte în cel maiînalt grad, mai ales în ceea ce priveºte unelearticole-cheie. Definiþia realismului socia-list – formulatã în 1972 de un altminterireputat profesor de esteticã – falsificã înbunã mãsurã datele istoriei politice ºi cul-turale: „Realismul socialist este un conceptestetic pentru desemnarea acelui tip de artãcontemporanã care îºi propune reflectarea

Cristian Vasile

�

28 • APOSTROF

veridicã, concret istoricã, a realitãþii în dez-voltarea ei revoluþionarã ºi, respectiv, pen-tru desemnarea teoriei corespunzãtoare aces-tei arte“ (Gheorghe Achiþei, Marcel Breazuet al., Dicþionar de esteticã generalã, Bucu-reºti: Editura Politicã, 1972, p. 294). Darpoate fi pusã aceastã deformare flagrantãdoar pe seama (auto)cenzurii, a influenþeinefaste a Tezelor din iulie 1971? Oricum arfi, definiþia rãmâne dogmatic-mistificatoareºi aduce puþine inovaþii faþã de conþinutuldemersurilor lexicografice ale anilor 1950tributare stalinismului dezlãnþuit.

Alice Popescu demonstreazã foarte clarcã realismul socialist s-a construit dupã unmodel în legãturã nu cu realitatea, ci cu ac-tivitatea fantasmaticã a Partidului (p. 115).Literatura realismului socialist se constituieîntr-un „bildungsroman al paranoizãrii ma-selor, având ca personaj colectiv o entitatemaladivã de tip nou, care suferã când demania persecuþiei, când de isteria agresi-vitãþii“ (p. 119). În plus, „de vreme ce viaþatrebuie sã se circumscrie falselor obiectivede satisfacþie dictate de Partid, iar literatu-ra nu poate decât sã le proslãveascã, prefã-cându-se cã descrie fidel o realitate existen-tã, înseamnã cã arta nu reprezintã decâtmimesisul unei ficþiuni“ (p. 126). De fapt,ideologia a fost adevãratul narator al realis-mului socialist (p. 58), iar firavele încer-cãri de sfidare a statu-quoului din deceniulºase au fost reprimate fãrã cruþare. Implicit,luãrile de poziþie din intervalul 1953-1956din spaþiul cultural ideologic românesccontestând îndrumarea de cãtre partid aliteraturii sunt ºi delimitãri (timide) de rea-lismul socialist oficial. La celebra adunarecu activul Comitetului raional de partid„I.V. Stalin“ din Bucureºti de la 21 mai1956 au ieºit la ivealã intervenþia extrem decriticã, consideratã „antipartinicã“, a luiAlexandru Jar ºi solidarizarea cu discursulsãu a lui Ion Vitner ºi Mihail Davidoglu.Dar tentativele de disciplinare prin demas-cãri au dat roade ºi au avut se pare efectedurabile. M. Davidoglu – cum aratã ºiAlice Popescu – reuºeºte contraperformanþade a scrie în chip realist socialist ºi în anii1970 (v. Platforma magicã, Cartea Româ-neascã, 1973), vãdindu-se astfel eºuarea luiîn conformism atât în plan „estetic“, cât ºipolitic.

Alice Popescu observã faptul cã în ca-drul realismului socialist se manifestã orecurenþã obsesivã a discursului tehnic, carenu este doar propagandisticã, ci este ºi unsimptom specific al reprimãrii suplimenta-re în sistemele comuniste. De aceea – credeautoarea – doar abordãrile descriptive alerealismului socialist nu sunt suficiente (p.185); în acest context trebuie înþeleasã ºielaborarea unei cãrþi transdisciplinare, cuabordãri ºi comparaþii care pot intriga – deexemplu, recursul la analogii la care isto-rici pozitiviºti nu s-ar fi gândit: între lite-ratura victorianã ºi cea a realismului soci-alist (p. 86-87 ºi p. 166), ambele avânddrept numitor comun pudoarea de a vorbidespre moarte ºi sexualitate.

În pofida unor tentative occidentale destranie reconsiderare, realismul socialist –creat doar pentru a propaga o ideologie –rãmâne în esenþã „aservirea politicã faþã de unsistem represiv pe care, legitimându-l în planficþional, doreºte sã îl perpetueze ºi în cel alrealitãþii, cu concursul cititorilor“ (p. 188).

�

O întâlnire amânatã

D UPÃ UªA interzisã(2002), Gabriel Lii-

ceanu scrie un jurnal (În-tâlnire cu un necunoscut,Humanitas, 2010) în careîncearcã sã afle calea sprecel ascuns în propria per-soanã. Gãsim în paginilesale o scriere visceralã, du-pã cum el însuºi recunoaº-te, un autor care-ºi contemplã fiecare un-gher al sufletului, într-un lung excurs prinsertarele memoriei, vrând parcã sã se regã-seascã în faptele trecutului. Jurnalul pluteº-te în atemporalitate, consemnarea zilelor ºianilor fiind foarte rarã. Trecutul alterneazãcu prezentul, acronia amestecând eveni-mentele care se aºazã în carte ghidate dememoria afectivã a autorului. Din acestpunct de vedere, nu timpul este unitatea demãsurã a fiecãrei zile, ci sentimentele, umo-rile celui care le adunã din zãrile în care elesunt risipite. În mod voit, autorul îi per-mite cititorului sãu mici indiscreþii biogra-fice, cufundându-l succesiv în adâncimilepropriului eu ºi în superficialitatea exis-tenþei sale fizice.

Jurnalul ascunde gestul scriitorului careîmpãrtãºeºte mici insule din existenþa sacotidianã cititorului curios sã vadã ce se aflãdincolo de „uºa interzisã“. El nu uitã, înacelaºi timp, sã arunce o scurtã privire ºicãtre posteritate. Privirea sa este dominatãde sentimentul sfârºitului, al senectuþii ca-re-i permite sã se aºeze la masa de scris ºisã se devoreze contemplând trecutul. Acum,autorul se defineºte prin bolile care-l pân-desc ºi care ameninþã sã-i ia în stãpânirecorporalitatea, sã îl ia „în proiect“.

Avem ºi inserþii de realitate crudã, dinlumea în care eul creator este cufundat zil-nic. Din viaþa de zi cu zi a filozofului sun-tem martori la o „beþie“ involuntarã, indu-sã de confuzia pe care o face, într-o bunãzi, între medicamente: „Când sã ies pe uºã,am vrut sã iau o aspirinã, dar am greºit ºi amînghiþit un somnifer puternic“. Urmeazãvizita la Consulatul Elveþiei din Bucureºti:

Zâmbeam tâmp ºi, vorbind încet, ºoptindaproape, aveam, bãnuiesc, ºi un aer compli-ce destul de vexant, care contrasta total curutina discuþiei ºi cu hârtiile schimbate pesub geamul blindat. Îmi dãdeam seama cãatât vocea, cât ºi mimica îmi scãpaserã desub control ºi acum fãceam eforturi uriaºesã nu spun vreo prostie. [...] Maºina era par-catã vizavi. Am traversat precaut pe zãpadabãtãtoritã. În dreptul uºii de la maºinã, întimp ce încercam sã descui, am alunecat ºiam cãzut în fund. (p. 167-168)

Jurnalul însumeazã un întreg arsenal degesturi parcã ritualice ale omului care îldeconstruieºte voit pe filozof. Ecoul cãrþi-lor sale este simþit continuu, la fel ºi recep-tarea acestora. Uneori se aventureazã ºi înanaliza propriei creaþii:

Într-adevãr, ce-ar fi sã lãsãm o clipã fando-seala deoparte? Poate altul sã ºtie mai binedecât tine ce ai fãcut? [...] Ei bine da, amredeschis într-o bunã zi „Uºa interzisã“ ºi,pentru cã trecuse mult timp de când n-o maifãcusem, am citit primele pagini ca ºi cum

ar fi fost din cartea unui strãin. ªi, brusc, amsimþit cã-l invidiam pe autor. (p. 124)

Câþiva vectori care i-au marcat existenþarevin obsesiv: Constantin Noica (cel care apus pe el „biciul culturii“), Andrei Pleºu(prietenul pe care nu îl poate judeca obiec-tiv, o contragreutate necesarã prin inter-mediul cãreia îºi gãseºte echilibrul), EmilCioran, Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca(insule de refugiu sufletesc) sunt figuri careîl asediazã emoþional ºi pun stãpânire pemulte rânduri ale acestei confesiuni. Dinpuþinii prieteni în a cãror lume protectoa-re se refugiazã, el îºi face o platoºã care îlajutã sã treacã prin timpul tot mai neiertã-tor cu destinele lor. Portretul lui din aceas-tã carte apare ca suma celor pe care i-a în-tâlnit în viaþã, dupã cum spunea Pleºu, saurezultatul ratãrilor vieþii sale, aºa cum îºicaracteriza Noica propria viaþã. Inevitabil,majoritatea consideraþiilor fãcute se rapor-teazã la Noica, transformat în „pãrintele“(ºi nu tatãl, foarte interesantã fiind o even-tualã psihanalizã a acestui jurnal) la caretânãrul a aspirat întotdeauna.

Cartea reuneºte ºi frânturi din lecturileautorului, proiecte uitate, idei risipite,amintiri scoase din lada bine zãvorâtã aistoriei personale ºi fragmente de însemnãriindependente. O astfel de însemnare estecea fãcutã de un vãr de la Paris. Rândurilescrise de el îi dau sentimentul desãvârºit alprieteniei:

Gândul la starea aceea de bine care mi sedeschide înainte, cãtre care plutesc de-a lun-gul strãduþelor fãrã trotuare, cu ghirlandelede flori escaladând gardurile ºi coborând pâ-nã spre tãlpile mele, starea aceea care se vadesfãºura ºi va creºte dupã un ritm doar alei, pentru a se rotunji în final în propria eireuºitã, aceeaºi de fiecare datã, fãrã urmã degreº, fãrã nicio stridenþã, niciodatã ratatã ºicare mã face, atunci când, dupã miezul nop-þii, ajung acasã, sã cred, moleºit de atâta bi-ne, cã fericirea e cu putinþã. Ca un îndrãgos-tit, într-adevãr, merg la fiecare întâlnire cu ei[Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca] ºi îmipetrec prin gând, lacom de ceea ce voi trãi,ceea ce urmeazã sã trãiesc. (p. 67)

Astfel de fragmente sunt cu adevãrat auten-tice, într-un jurnal artificializat, devorat depostura pe care autorul ºi-o asumã. Auten-ticã este ºi experienþa comunismului (faþãde care are o urã visceralã), o perioadã careaproape l-a strangulat cultural, urmatã demineriada din 13 iunie 1990, experienþãdin care a scãpat întreg fizic cu ajutorul se-cretarei care l-a evacuat din clãdirea CaseiScânteii pe o uºã dosnicã (p. 261).

Cufundat în veacul sãu, autorul cedeazãinstinctului de a se rãfui cu tânãra generaþiede intelectuali. Cei care vin din urmã ame-ninþã soclul pe care bãtrânii s-au ridicat,refuzând sã se sprijine pe umerii „uriaºilor“.Simþind cã piedestalul îi este pus în pericol,filozoful dominat de afecte îi numeºte peintelectualii din noua generaþie „orfani cul-turali ai perioadei de tranziþie“ (p. 231).Ochiul moralistului scruteazã o Româniedesfiguratã ºi incapabilã sã-ºi trãiascã aºacum se cuvine libertatea cuceritã dupã de-cembrie ’89. Prim-planul (chiar „vedetismulcultural“) pe care filozoful-editor îl câºtigãîn aceastã lume liberã îl expune ºi la jude-cãþi nefondate din partea celorlalþi („Tero-ristule! Terorizezi toatã þara! ’Tu-þi televi-ziunile mã-tii!“, îl apostrofeazã un vecin),

Mirel Anghel

�

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 29

lumea lecturilor sale devenind astfel unpanaceu necesar. Prin cãrþile în care se cu-fundã zi de zi, reuºeºte sã neutralizeze totveninul adunat în existenþa cotidianã.

Aº spune cã Întâlnirea cu un necunos-cut este una ratatã. Încercând sã-l dezvãluiepe necunoscutul din el, autorul se adân-ceºte ºi mai mult în cãutarea lui. Înfrigu-rat de aºteptarea celuilalt, cel cunoscutpleacã grãbit, mistuit de gândul posibilei întâlniri.

�

Jurnalism ºi culturã

R ECENTA CARTE a luiIlie Rad, intitulatã Un

ardelean la Bucureºti (Cluj-Napoca: Editura Tribuna,2011), vine sã se adaugecelorlalte titluri ale sale, cuun conþinut asemãnãtor,cum ar fi Peregrin prin Eu-ropa. File de jurnal: Viena,Praga, Varºovia, Budapesta(1998) ºi De la Moscova la New York(2005), deºi, de data aceasta, avem de-aface cu un fals memorial de cãlãtorie. Dacãîn cele douã cãrþi amintite mai sus intere-sul pentru aspectul exterior al oraºelor, pen-tru observaþia cu caracter turistic era maiaccentuat, acum sensul general al însemnã-rilor se retrage spre interior, lãsând loc me-ditaþiei ºi observaþiei psihologice, portre-tului ºi relaþionãrilor omului cu epoca.

Aºa cum eroul lui Marin Preda spuneaundeva cã un þãran la Bucureºti tot þãranicautã, aºa ºi intelectualul Ilie Rad, aflat încapitalã, tot intelectuali cautã, întregind ast-fel paleta oferitã de istoria literarã sau demediul gazetãresc cu noi aspecte de viaþã,care sã-i facã tot mai viabili pe eroii sãi,scriitori ºi jurnaliºti. Pentru a fi cât maiconvingãtor, el se adreseazã urmaºilor unorscriitori precum Tudor Arghezi, Radu Gyr,Mircea Vulcãnescu, ªtefan Baciu, care dez-vãluie nu de puþine ori lucruri de culise sauamãnunte biografice uitate. Modalitatea detratare este de fiecare datã obþinerea unui„dosar de depoziþii“ cât mai complet, prinapelul la interviu sau dialog, ca apoi sã-ºiîntregeascã sursele orale cu investigaþii dearhivã (arhiva CNSAS, în cazul lui LucianBoz) sau cu documente de tot felul, careajung sã fie integrate într-un flux biblio-grafic mai general, aºa dupã cum ºi stra-turile de informaþii s-au acumulat ºi se-dimentat de-a lungul timpului. Surseleautorului pot fi repede depistate ºi detaºatecu uºurinþã, cãci avem de-a face cu maimulte tipuri de texte ºi de interogaþii jurna-listice. Mai întâi putem decela un mã-nunchi de interviuri pe care autorul le-a pu-blicat în revista sa, Excelsior (1992-2006),de la Cluj, interviuri luate unor descendenþisau apropiaþi ai unor scriitori despre careposedam puþine date pânã la acea orã, scrii-tori care au suferit, în diferite momente alevieþii lor, oprobriul autoritãþilor comuniste,detenþia sau gulagul uniformizator.

Aceste încercãri de întregire a vieþii ºioperei unor scriitori au fost iniþiate imediatdupã evenimentele din decembrie 1989 ºise referã atât la personalitãþi ale exilului ro-

mânesc (ªtefan Baciu), cât ºi la scriitoricare au suferit fie prigoana ºi lagãrul (TudorArghezi), fie închisorile comuniste (RaduGyr, Mircea Vulcãnescu) sau marginaliza-rea cea mai brutalã (Olga Caba). Despreªtefan Baciu, stabilit în Hawaii, la Hono-lulu, ºi raporturile lui cu familia ne rela-teazã sora sa, Ioana Mãrgineanu, iar despreRadu Gyr fiica scriitorului, Simona Popa-Gyr, punându-ne la curent cu procesele încare a fost târât ºi neajunsurile suferite dinpartea regimului comunist, la fel ca în cazulfilosofului ºi sociologului Mircea Vulcãnes-cu, ins de o verticalitate recunoscutã, victi-mã a închisorilor comuniste, pe care „ia-dul“ Aiudului îl transformã într-o biatãumbrã a ceea ce a fost.

Important este însã faptul cã autoruldemersului jurnalistic de faþã îºi însoþeºtede fiecare datã investigaþia cu o necesarãinformaþie biobibliograficã, de tip „fiºã dedicþionar“, în mãsurã sã-l ajute pe cititor lacunoaºterea cât mai aprofundatã a opereicelui în cauzã ºi a destinului sãu în pos-teritate, respectiv a unor utile referinþe cri-tice. În acest fel, interviul pe care îl con-cepe capãtã o reverberaþie sporitã, iaristoricul literar, care îl dubleazã în perma-nenþã pe jurnalist, poate spori de fiecaredatã semnificaþia operei ºi poate atrageatenþia asupra aspectelor ei relevante, pu-nându-le în mod inspirat în raza de acþiu-ne a unor fascicule de luminã favorizante.Nu e lipsit astfel de interes sã aflãm cã OlgaCaba ºi-a destinat focului memoriile despreepoca 1944-1952, de teama Securitãþii, iarlui Tudor Arghezi i s-a cenzurat pânã ºi vo-lumul Cartea cu jucãrii, poeziile Omul deaur ºi Urºii fiind eliminate din ediþia din1958, pe motiv cã se refereau la Iisus ºi lacreaþia dumnezeiascã. Mitzura Arghezi nerelateazã faptul absolut ignobil pe care l-atrãit la un seminar de la ºcoala de actorie,când, în împrejurãrile dificile în care se aflapãrintele sãu, dupã atacul lui Sorin Toma,sardonicul Nicolae Moraru, care condu-cea acea discuþie publicã, a pus-o sã discu-te la seminar tocmai insanitatea producþieilui Sorin Toma, dupã cum fiica lui MirceaVulcãnescu a fost persecutatã ºi arestatãca element „duºmãnos“ ºi împiedicatã siste-matic sã-ºi desãvârºeascã studiile universi-tare, în epocã fiind vânaþi, aratã ea, nu nu-mai cei ce „încercaserã sã þinã pieptcotropirii þãrii de comuniºti“, ci ºi copiiiacestora, aºa cum s-a întâmplat ºi cu fiicalui Radu Gyr, exmatriculatã în anul al II-leade studii, „pe motiv cã eram fiicã de deþi-nut politic, iar alþii pentru cã erau fii deburghezo-moºieri sau de preoþi“. Astfel deamãnunte vin sã întregeascã cunoºtinþelenoastre despre epoca dejistã, asupra goaneiregimului dupã intelectualii de frunte aiþãrii, cu scopul de a-i determina sã se alã-ture propagandei comuniste, etapã în care„lupta de clasã“ devenise o realitate la ordi-

nea zilei, iar „valorile noastre naþionale –Sadoveanu, Arghezi, Cãlinescu ºi mulþi alþii– au fost terfelite de o grupare strãinã deneamul românesc, care venise în Româniaodatã cu tancurile sovietice“, cum explicãMitzura Arghezi.

Una dintre problemele importante ur-mãrite de autor pe parcursul „însemnãri-lor“ sale se referã la situaþia ingratã a patri-moniului naþional, aflat tot mai mult însuferinþã, din cauza nepãsãrii autoritãþilorºi a lipsei unei legislaþii adecvate. Multedintre operele de seamã ale scriitorilor noº-tri au fãcut obiectul unor „arestãri“ de cãtreSecuritate, zãcând, dacã n-au fost cumvadistruse, prin cotloanele arhivelor CNSAS,altele au rãmas la discreþia unor moºteni-tori delãsãtori, care le-au tratat cu superfi-cialitate, lãsându-le sã fie distruse. Relevantni se pare cazul Cellei Serghi, ale cãrei ma-nuscrise au fost arse în balconul casei undea locuit, de cãtre niºte chiriaºi anticultu-rali, sau al corespondenþei lui Pericle Marti-nescu, aruncatã pe undeva, într-un garajdin Constanþa.

Pledoaria în favoarea documentului dearhivã face parte din structura de cercetãtorserios ºi prob a autorului, care, nu de puþi-ne ori, face dovada cã ºtie sã apeleze lafuncþia sa reparatorie ºi recuperatoare, cãnumai folosind arhiva de patrimoniu saubibliotecile cu fonduri de corespondenþã sepoate face adevãrata istorie ºi culturã a nea-mului. Îl gãsim astfel în postura de a recu-pera din arhivele CNSAS un articol pierdutal lui Lucian Boz (despre care aflãm ºi unfapt cu totul neºtiut, acela cã scriitorulromân de origine israelitã era cunoscut „cavechi agent al serviciului secret englez“),despre seceta din Moldova din 1947, dupãcum semnaleazã ºi atrage atenþia asuprademersului profesorului clujean de litera-turã românã Gh. Bogdan-Duicã de a acor-da numele de „Regele Ferdinand I“Universitãþii clujene, demers întreprins în1927.

Impresioneazã, ºi de aceastã datã, ilus-traþia bogatã a cãrþii, în mare parte ineditã,dupã cum aflãm dintr-un text de prezentarea volumului:

97 de ilustraþii, din care 22 de portrete gra-fice, datorate unor artiºti cunoscuþi, precumDan Hatmanu, Perahim, Margareta Sterian,Magdalena Rãdulescu, Ion Vlasiu, Ion Jalea,Corneliu Brudaºcu, Marcel Iancu, ªtefan J.Fay, Virgil Tomuleþ, Silvan, Voinescu, IonMitran, 5 documente din arhive – de reþinutrecomandarea lui Silviu Brucan, pentru intra-rea în partid a lui Geo Bogza –, 13 texte fac-similate, 57 de fotografii (din care 27 color),indicele de nume, totul fãcut dintr-o grijãsupremã pentru potenþialul cititor, care i-aacordat câteva momente din „clipa cea repe-de/ Ce ni s-a dat“.

�

Mircea Popa

Cãrþi primite la redacþie

• Rodica Grigore, În oglinda literaturii, Cluj-Napoca: Limes, 2011.

• Dorin Ploscaru, aurora dreams, Timiºoara:Brumar, 2011.

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• IN MEMORIAM

Eugen B. Marian, Simion Dima 2

• CAFÉ APOSTROF

2

• EVENIMENT

Hedda Gabler, între nebunie ºi moarte Elisabeta Pop 3

• CRONICA LITERARÃ

„Chipuri de adâncime“ ªtefan Borbély 6

• CRONICA PLASTICÃ

Angela Roman Popescu sau despre firea firelor Irina Petraº 7

• SUB LUPA MEMORIEI

Virtuþi ºi vicii: Stalin, Machiavelli ºi relativismul moral Vladimir Tismãneanu 8

• POEME

Poem tibetan, Petra (Iordania), Scrisori Minerva Chira 9teascul dincolo de þara fãgãduitã Ioan Barb 13

• ESTUAR

Trauma ca formã de iniþiere Sonia Elvireanu 10

• ESEU

Imaginarul gotic din poezia lui Nichita Danilov Cezar Boghici 12

• CU OCHIUL LIBER

Gust, stil, capriciu Ovidiu Pecican 14„Dulce Bucovinã...“ Gelu Ionescu 24Sextant Constantina Raveca Buleu 24Discernãmânt ºi rigoare criticã Iulian Boldea 25Critica literarã faþã cu nimicul Mihaela Ursa 26Ce este ºi cât a durat realismul socialist? Cristian Vasile 27O întâlnire amânatã Mirel Anghel 28Jurnalism ºi culturã Mircea Popa 29

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

Nufãrul din mocirlã Nicolae Balotã 15

• PROZÃ

Scene din lumea contesei Erdodyoloruse Daniel Vighi 20

• AVANGARDA RUSÃ

Haiku, Tanka Vladimir ªileiko 23(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

Anul XXIII, nr. 2 (261), 2012 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat