2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ÎN MAI, în plinã crizã economicã – mondialã ºi apostroficã (noisimþindu-le din plin pe amîndouã) –, ne-am sãrbãtorit ºi ne-am

lãsat sãrbãtoriþi cum se cuvine. Cu flori, toasturi, întîlniri festive.Au participat la lunga noastrã sãrbãtoare de o lunã: Irina Petraº,

Sanda Cordoº, Ruxandra Cesereanu, Doina Cetea, Rodica Marian,Letiþia Ilea, Maria Pal, Cornel Þãranu, Horia Bãdescu, MirceaMuthu, Ion Pop, Adrian Popescu, Ion Vartic, Ion Mureºan, CorinBraga, George Vulturescu, V. Fanache, Mircea Popa, Radu Con-stantinescu, Balázs Imre József, ªtefan Borbély. Oficialitãþile nu aulipsit, primarul municipiului, Sorin Apostu, ºi stafful de la primã-rie au fost de faþã.

�

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profundã tristeþe încetarea din viaþã a

scriitoarei ºi traducãtoarei FRAGA CUSIN. Fraga Cusin s-a nãscutla 6 noiembrie 1945 în Bucureºti. A absolvit ca ºefã de pro-moþie Facultatea de Litere, Secþia italianã-englezã, din cadrulUniversitãþii Bucureºti. A lucrat ulterior, în cea mai mare partea vieþii, ca redactor la Rompres, Secþia englezã. Totuºi, FragaCusin s-a dedicat de-a lungul timpului marii ei pasiuni – tradu-cerea literaturii –, intrînd de mulþi ani în rîndul celor mai apre-ciaþi traducãtori din România de literaturã britanicã ºi ameri-canã. Printre cãrþile realizate de reputata traducãtoare se numãrãtitluri precum: O istorie a lui Dumnezeu: iudaism, creºtinism,islam: 4000 de ani de cãutãri, de Karen Armstrong; Documentelelui Platon de Peter Ackroyd; M-am mãritat cu un comunist ºiComplotul împotriva Americii de Philip Roth; Albastru pur ºiDoamna ºi licornul de Tracy Chevalier; Un gest de iubire de JamesMeek; Totul este iluminat de Jonathan Safran Foer. Ultimul andin viaþã Fraga Cusin l-a dedicat memoriei soþului ei, poetulAdi Cusin, plecat dintre noi în aprilie 2008, ea fiind coautoa-re, alãturi de Daniel Corbu, a volumului postum Umbra punþi-lor – Adi Cusin – opera poeticã, volum care va fi lansat la Iaºi,în luna iunie. Prin dispariþia Fragãi Cusin, literatura românãºi lumea literarã româneascã suferã o grea pierdere.

�

In memoriam FRAGA CUSIN

Poesis 20

POESIS, REVISTA înfiinþatã ºi con-dusã de George Vulturescu, a

intrat, la fel ca Apostrof-ul, ca Arcaetc., în al douãzecilea an de existen-þã. Fenomen insolit pentru SatuMare, Poesis-ul a venit pe un terengol, cãci tradiþia localã lipsea cudesãvîrºire. Datoritã þinutei publi-cistice ºi datoritã festivalurilor anua-le Poesis, revista s-a impus rapid,devenind o instituþie importantã avieþii culturale, scriitoriceºti, dinSatu Mare ºi din þarã. Fireºte, meri-tul iniþiatorului – al lui GeorgeVulturescu – a fost hotãrîtor. Din fericire pentru revistã, s-augãsit ºi finanþatori locali care sã-i asigure apariþia, Dumitru Pãcuraru fiind cel mai important dintre ei. Numãrul sãrbã-toresc al revistei, 218-220, a fost lansat în mai, în cadrulZilelor Poesis. Un adevãrat festival, cu invitaþi de marcã, pre-mii ºi lansãri de carte. Dumitru Þepeneag ºi Nicolae Brebanau fost vedetele festivalului. În revistã, ca de obicei, texte inte-resante despre fenomenul poetic românesc ºi universal: VasileSpiridon scrie despre Panorama criticã a poeziei româneºti... a lui Marin Mincu, Viorel Mureºan comenteazã poezia luiDumitru Chioaru, Radu Cange scrie despre un poet minunat,plecat dintre noi, Dan David, Gheorghe Glodeanu reconsti-tuie profilul lui Paul Miron; douã interviuri interesante, cuHoria Gârbea ºi Octavian Soviany; un atelier critic de tradu-ceri, pus în paginã de Simion Dãnilã, pe seama unui celebrupoem al lui Rilke, apoi multã poezie întregesc numãrul.

Îi dorim revistei Poesis, precum ºi generosului ei redactor-ºef, George Vulturescu, viaþã lungã ºi uºoarã, adicã bani pen-tru numere multe ºi frumoase.

�

Comunicat

UNIUNEA SCRIITORILOR din România anunþã cã în data de17 iunie 2009 va avea loc la sediul din Bucureºti, Calea

Victoriei, nr. 115, ºedinþa Consiliului lãrgit, care va lua în dis-cuþie amendarea Statutului Uniunii.

�

Acest numãr a apãrut cu sprijinulfinanciar al Ager Film.

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 3

S-A STINS din viaþã, în 9 iunie a.c., la Pa-ris, dupã trei sãptãmîni de spitalizare

ºi dupã o lungã suferinþã, pe care ºi-a pur-tat-o cu demnitate, Alain Paruit.

Nãscut în 25 februarie 1939, în Franþa,dintr-un tatã originar din Braºov ºi o mamãoriginarã din Ardennes, Alain Paruit a trãitîn România între 1948 ºi 1969, dupã carea emigrat în Franþa, unde a tradus peste100 de volume de literaturã ºi filosofieromâneascã.

Alain Paruit este traducãtorul în Franþaal lui Eliade, Cioran, Dumitru Þepeneag,Norman Manea, Bujor Nedelcovici, PaulGoma, Alexandru Vona, Virgil Tãnase,Maria Mailat, Alexandru Papilian, MirceaDinescu, Octavian Paler, Mariana Marin,Magda Cârneci, Virgil Ierunca, Ion Omes-cu, Mihail Sebastian, Cezar Baltag, MirceaCãrtãrescu, Marta Petreu, Ion Mureºan º.a. A tradus poeme de Ana Blandiana,Vasile Andru, Leonid Dimov, Marin So-rescu, Daniel Turcea, Bogdan Ghiu, AngelaMarinescu, Ioana Crãciunescu, Ilie Con-stantin, Virgil Mazilescu, Gabriela Melines-cu, Gellu Naum ºi mulþi, mulþi alþii. Ulti-mele lui traduceri sînt din Cioran, ºi anumevolumele Transfiguration de la Roumanie ºiDe la France, precum ºi texte din CahierCioran, toate trei apãrute la editura pari-zianã L’Herne.

Literatura românã pierde cel mai maretraducãtor din românã în francezã pe carel-a avut vreodatã.

Eu l-am cunoscut tîrziu, în 1995, dupãce mai întîi fusese pentru mine, ca pentruatîþia alþii, o „voce“ de la Europa Liberã. L-amcunoscut la o seratã literarã, la CentrulPompidou. Avea voluptatea profesionalã dea vorbi o limbã românã perfectã, purã, evi-tînd cu obstinaþie orice franþuzism, chiar ºiatunci cînd corespondentul în românã eragreu de dibuit. L-am vãzut, atunci ºi maitîrziu, în casa lui ºi a partenerei lui de viaþã,Odile Serre, pe care o cunoscusem deodatãcu el. O casã cu o bibliotecã româneascãbogatã ºi cu rafturi întregi de cãrþi tradu-se de el. Muncea enorm, lucrînd zilnic oreîn ºir la „odilator“ – cum îºi botezase ºãgal-nic ordinatorul, din recunoºtinþã pentruOdile Serre, care îl învãþase sã-l utilizeze –,traducînd literatura românã într-o minu-natã francezã. Fusese prieten cu Eliade ºicu Christinel, iar cînd am fost odatã la eicu Ion Vartic, ne-a servit cafeaua pe o mã-suþã cu tãblia delicatã de marmurã, pe carei-o fãcuse cadou Christinel Eliade. DespreCioran, la care þinea foarte tare, ne-a poves-tit tot atunci poveºti nãstruºnice; de pildã,ne-a povestit cum l-a însoþit o datã Cioranpînã la Editura José Corti, unde însã n-avrut sã intre, iritat cã se zgîieºte lumea lael, ºi-a rãmas în stradã sã-l aºtepte. Iar cîndnoi ne scriam în paralel cãrþile despre Cio-ran, ne-a trimis fotografiile lui Cioran ºifotocopii dupã manuscrise cioraniene ca sãne ajute. Mie mai ales – pentru cã tot ceºtia el despre prietenul sãu îi contrazicea

ideea cã acesta ar fi putut fi vreodatã anti-semit – a avut grijã sã îmi trimitã toateînsemnãrile manuscrise ale lui Cioran careîl puteau disculpa în problema evreiascã,fapt pe care l-am semnalat mereu în notelecãrþii. La fel, ne-a povestit cum se împrie-tenise cu excentricul Alexandru Vona, cîndîi tradusese Ferestrele..., ºi care îºi rescriacartea de la o zi la alta, anulîndu-i astfel lui,ca traducãtor, toatã munca ºi, mai grav,stricîndu-ºi propria construcþie romanescã;Vona nu s-a potolit pînã cînd Alain, în-tr-o zi, a sãrit exasperat în picioare, izbindscaunul de pãmînt ºi strigînd: „Destul!Ajunge!“

Era uºor sã-l îndrãgeºti, pentru cã aveafarmec, cãldurã ºi mãsurã în toate. L-amvãzut, în toamna anului 2005, luptîndu-secu Tristan, fiul sãu ºi-al lui Odile, care aveachef sã meargã cu bicicleta, nu sã-l aºteptepe Alain pînã terminã de vorbit cu scrii-torii. ªi am vorbit cu el la mijlocul luniimai, felicitîndu-l pentru extraordinar defrumoasa traducere a lui Cioran.

Dumnezeu sã-l odihneascã! Îmi place sã cred cã acum, dupã ce s-a

stins, stã – Dincolo – la taclale cu Cioran ºicu Simone Boué, cãrora le spune ultimelenoutãþi literare.

�

10 iunie 2009

In memoriam ALAIN PARUIT

Alain Paruit. Foto: M. P.

4 • APOSTROF

L A PESTE 60 de ani de la pariul lui G. Cã-linescu cu a sa Istorie..., iatã cã Nicolae

Manolescu lanseazã un altul, purtînd sub-titlul: 5 secole de literaturã – o precizare neu-zitatã, creînd chiar confuzii. Cãlinescu aavut o posteritate strãlucitã; nu ºtiu care vafi cariera Istoriei critice a literaturii românede Nicolae Manolescu, dar pãrerea meaeste cã el a reuºit o „revenire“ comparabilã,prin amploare, valoare ºi vigoare, cu prima.Din multe puncte de vedere, fãrã a uitavarii contestãri, unele perfect îndreptãþite,dupã o primã lecturã – ce e drept, nu in-tegralã –, sînt de pãrere cã Istoria... mano-lescianã este o carte (place-nu place...) de referinþã, un ansamblu impozant ºi semnificativ.

Istoria... cãlinescianã a avut un destinmai mult decît fericit, timpurile au „ajutat“aceastã aproape unanimã admiraþie. Dupão primire destul de rece ºi de neîncrezã-toare, Istoria... lui Cãlinescu a intrat într-ozonã în care s-a bucurat de toate avantaje-le pe care i le dãdeau interdicþia oficialã ºisubversivitatea lecturii; regimul comunisto-stalinist a aruncat-o într-o „neagrã“ ilegali-tate, care însã a „lucrat“ pentru faima ope-rei; odatã cu 1964, citarea lui Cãlinescu adevenit posibilã, chiar recomandabilã, dara ajuns jenant-abuzivã cînd autorul deveni-se, pentru protocroniºti, chiar „divin“. Darfiecare text important din impozanta cartea fost întors pe toate pãrþile: nu cunoscvreo altã carte româneascã atît de des invo-catã de urmaºi. Inevitabil, dupã o astfel decarierã, interesul s-a mai sleit ºi, din ce înce, opiniile Istoriei... cãlinesciene au camcãzut într-o plictisitã cvasiindiferenþã. Darrolul ei a fost mare, misiunea ei, ca sã zicaºa, a fost îndeplinitã.

Nicolae Manolescu ºi-a conceput Isto-ria... în descendenþa (nobilã) a lui Cãlines-cu. El nu ºi-a ascuns niciodatã admiraþiapentru „maestru“, chiar o anume afinitate.Mai important mi se pare cã aceastã des-cendenþã nu a devenit epigonicã: cred cãnu greºesc afirmînd cã N. Manolescu este,probabil, cea mai pregnantã personalitatecriticã de dupã rãzboi. Nu o datã l-am so-cotit superficial ºi foarte grãbit în cronicilesale sau în unele opinii generale despre lite-ratura românã contemporanã; i-am admi-rat aproape fãrã rezerve cartea sa despreSadoveanu sau cele despre roman, eseis-tica sa fiind nu mai puþin interesantã ºi agreabilã de citit, simþindu-se în ea plãce-rea autorului de a nu avea nicio „obligaþie“de „întîmpinare“. Aceste aprecieri nu dimi-nueazã, nici nu flateazã valoarea cãrþii defaþã. Consecinþã fireascã deci, Istoria sa cri-ticã se concepe ca un dialog cu pãrerile luiCãlinescu, în primul rînd (ale cãrui opiniisînt aprobate, contestate sau corectate), darºi cu ale multor altor critici. Numãrul celor

citaþi, invocaþi ºi discutaþi este considerabil– confraþii sînt elegant asociaþi la situarea(sau deseori resituarea) în întreg a uneiopere sau a unui autor. Exegeza e concepu-tã, aºadar, într-o amplã diversificare a punc-telor de vedere. Amplã ºi pentru cã, dindeceniul 7 ºi pînã ieri, cei mai importanþiscriitori români, din toate epocile sau gene-raþiile, au la activul lor, ca sã zic aºa, mul-tiple ºi foarte valoroase, competente ana-lize critice, chiar monografii. De la aceastãpremisã pleacã, deseori, ºi Nicolae Mano-lescu. Scrisul sãu are (ºi aici, ca ºi în cãrþilesale anterioare) claritate, inteligenþã ºi ex-presivitate; se mai aude uneori ºi o „me-lodie“ care aminteºte de maestru. Sîntmulþi critici la noi care scriu clar, judiciosºi expresiv; e, ca sã zic aºa, valoarea incom-parabilã a „prozei criticii“ de care a vorbitNegoiþescu de cîteva ori, dacã îmi amin-tesc bine. Observaþie care acoperã foartebine ºi... proza lui Manolescu.

De aici poate începe ºi discuþia desprefaptul cã Istoria... lui Manolescu este (ºicum anume este) o operã semnificativãpentru situarea ei în contextul literaturiiromâne, ajunsã în mileniul 3. Drumul tre-ce, din nou, prin Cãlinescu. Specia isto-riilor generale ale unei literaturi, operecomise de un singur autor (modelele luiCãlinescu), era, încã de pe atunci (deceniulal 4-lea, cînd a fost redactatã), abandona-tã, învechitã (ceea ce Manolescu ºtia bineºi a asumat explicit riscurile). G. Cãlinescua scris atunci o sintezã („ineeefaabilã!!!“)care era „presimþitã“, ca sã zic aºa, de con-temporani ºi a jucat un rol esenþial; anali-za... de la origini ºi pînã în prezent (suntemun popor „strãvechi“, nu?) „inventa“ o con-tinuitate ºi o valoare intenþionat concepu-tã ca sã fie comparabilã, compatibilã cu lite-

raturile celebre ºi mult frecventate ale lumii.Sinteza era încã posibilã, mai ales la modul„romanþat“, cum a conceput-o autorul ei;poate era ºi o încercare de a ne scoate, prinºocante comparaþii avantajoase, dintr-unprovincialism ºi epigonism, mãcar ºi nu-mai pentru cã aveam parte de un „demi-urg“ ca el. Cred cã eºuatã, deºi nu maipuþin semnificativã pentru epocã, pentru„ieºirea în lume“, pe atunci doar o veleita-te (ºi numai a unora!), „ieºire“ mult aºtep-tatã ºi azi. Nicolae Manolescu revizuieºteconsiderabil tot stratul veleitar, reaºazã laun loc mai potrivit multe valori interbe-lice pe care Cãlinescu le cam neglijase (cesã mai vorbim de criticii contemporanilui!...), merge mult mai departe, cu acealuciditate care nu mai hrãneºte orgoliileaberante din manualele ºcolare; pot spunechiar cã aici se aflã cea mai mare deosebi-re faþã de cliºeele pecetluite de înaintaº.

Premisele Istoriei... lui Manolescu nuerau deloc faste: în aceste ºapte decenii,numãrul scriitorilor s-a multiplicat cu zece,cel puþin, al cãrþilor cu sute de ori. Sem-nificativ nu este numai „curajul“ de a în-treprinde un asemenea tip de sintezã, cifaptul cã ea este încã plauzibilã; cã mai esteverosimil faptul ca un critic, chiar foartedotat ºi sagace, sã adune valorile cele maiimportante ale celor douã secole de litera-turã (cãci cinci rezultã dintr-o numãrãtoa-re pentru copertã) într-un conglomerat co-erent, expresiv, care impune, indiscutabil,ºi situeazã. O istorie deci (afirmaþie insis-tent repetatã), ºi nu un cuprinzãtor eseu,care ar fi fost mult mai puþin angajant dinpunct de vedere istoric ºi mai liber faþã deambiþiile unei totale cuprinderi, repetat ex-primate. Fapt, cum spuneam, semnificativ,dar ºi în sensul cã Manolescu ignorã epi-gonismul, retardarea, provincialismul, închipul cel mai natural ºi „senin“, ca ºi cumaceste probleme nici nu ar exista, prelun-gind astfel „veleitarismul“ cãlinescian (careera în plus, cum se ºtie, total opac la mo-dernitate; Manolescu, dimpotrivã). Vrînd-nevrînd, mapamondul literar s-a transfor-mat imens în ultimii 60 de ani, s-a lãrgit cunoi ºi mari literaturi, Europa de Est are ocu totul altã greutate valoricã ºi notorieta-te în lume decît acum o jumãtate de secol:cred cã, acum, întrebãrile fundamentale,problemele menþionate mai sus nu ar maitrebui eludate, contextul nu cred cã maipoate fi ignorat. În acest sens, Istoria... luiManolescu e cu un pas în urma „iluziilor“lui Negrici.

Totuºi: în numeroase ºi interesante pa-gini, capitole este, de pildã, demonstrat cuo claritate admirabilã cã sîntem în „pose-sia“ cîtorva mari poeþi pe care ghinionullimbii nu i-a aºezat acolo unde le era locul.Cred cã opinia aceasta e unanimã; o com-

NICOLAE MANOLESCU

„la douã mîini“

O carte în dezbatere

Gelu Ionescu

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 5

plicaþie (scandal!, scandal!) apare atuncicînd lipseºte de pe lista lor Nichita Stãnescu(personal, rezervele mele coincid cu celeformulate de autor). Mai mult, Manolescul-a apreciat (enormitate!) pe Mircea Cãrtã-rescu drept fiind „unul din rarii mari scrii-tori din ultimele decenii ale secolului XXºi primele ale secolului XXI“. Apreciere pecare o împãrtãºesc, pe care am ºi formu-lat-o – ceva mai rezervat, însã – dupã apa-riþia Levantului ºi a primului volum denuvele. Din fericire, în ultimii ani, diverseromane româneºti traduse au început sãumple spaþiile goale în care ne pierdusem.Astfel încît „marginalitatea“ rãmîne o fata-litate atîta timp cît nu e dovedit, cu probesemnificative, contrarul, literatura noastrãputînd reduce judecata de valoare doar launa... geograficã. Din pãcate, nivelul ex-cepþional (de care sîntem conºtienþi) alcîtorva poeþi contemporani nu poate ajun-ge notoriu: nici limba, nici din ce în ce mairedusul interes pentru poezie în culturalumii nu ne ajutã.

Capitolele despre literatura posbelicã,cea din anii comunismului, au multe „resi-tuãri“ interesante – cele mai multe mi separ juste, ca ºi acelea în care destule „so-cluri“ sînt clãtinate. Existã ºi revizuiri în-dreptãþite (ºi foarte oportune, cred) alevalorii unor prozatori, poeþi sau criticisubapreciaþi de „canon“ (ce dracu’ ne-amfãcut noi fãrã acest „cuvînt-tun“, deceniide-a rîndul, cuvînt care astãzi întrece înfrecventare „scriitura“ de acum 30-40 deani?). Cum vedeþi, mã abþin de a da exem-ple, ca sã nu ajung la omisiuni... Aºadar,literatura, aºa cum a fost ea, plinã de com-promisuri, dintre anii ’47 ºi ’89 are parte,pe suprafeþe întinse, de o mai dreaptã ju-decare. ªi aici, ca ºi în alte momente, lip-sesc sau sînt expediate necesarele capitoleintroductive, de pildã cel despre teribilaperioadã a realismului socialist.

Chiar dacã unele articole sînt rezultatulcompilãrii unor cronici mai vechi, autorulavea tot dreptul sã-ºi considere opiniile cadefinitive ºi sã se dispenseze de revizuiri. Eriscul lui, cum s-a vãzut, foarte amendat.Selecþia autorilor ºi operelor, criteriile ei,numãrãtoarea de pagini sau de rînduriacordate unuia sau altuia dintre scriitori numi se par a fi altceva decît sunt, adicã ceamai „normalã“ opþiune a autorului; un altcritic-istoric temerar (scriind deci, cumspune Nicolae Manolescu, „la douã mîini“)ar fi procedat la fel, fiecare avînd dreptul laselecþia ºi ierarhia inevitabil discutabile.Obiecþia care mi se pare mai importantãeste aceea cã valorizarea sau devalorizareascrierilor unor autori nu are parte de untratament temporal egal: interesul pentruunii ajunge pînã la zi (2007), altora li se

scurteazã viaþa la ’89. Sau: noilor cãrþi aleunui autor le sînt acordate doar cîteva fra-ze în plus, ca pentru o carte de imobil. Estevizibilã aceastã „expediere“ în destule ca-zuri la contemporani. Apoi, confraþii cri-tici (cei selectaþi) sînt priviþi cu o bine cunoscutã acrealã (vizibilã încã din anii cro-nicilor); în fine, ultimele capitole sînt chiarjenante – cîte exemple s-ar putea da! –, graba aceasta nu face bine nici Istoriei...(ce devine, avansînd în lecturã, din ce în cemai puþin istorie), nici prestigiului pe careºi l-a cîºtigat, pe bunã dreptate, Nicolae Manolescu, prestigiu pãstrat chiar ºi dupãce a pãrãsit cîmpia literaturii, mutîndu-seîn alte numeroase spaþii publice.

Sînt multe pagini inteligente, pene-trante, ca sã zic aºa „definitive“ (deocam-datã, pentru cîteva bune decenii), rod almemoriei, al frumuseþii formulãrii, al uneivocaþii critice rare. Îi plac cu deosebire„formulãrile definitive“ chiar ºi la toþi cri-ticii citaþi (o altã „romanþare“); noua se-lecþie operatã asupra perioadelor clasice eîndreptãþitã – cred – ºi nu numai în liniimari. Pentru cã am ajuns aici, e de remar-cat cã unele precizãri fãcute de N. Mano-lescu despre conceperea acestei cãrþi au stîr-nit un previzibil scandal. Cînd scrie cãistoria sa este „contradictorie, în mãsura încare nu exprimã un autor abstract, imper-sonal, ci pe mine, cel de acum ºi de aici, cu lecturile, competenþa, temperamentul,gustul ºi capriciile mele“ (p. 17), el defi-neºte ºi modul cum ar trebui ea cititã. Nutoþi cititorii îl urmeazã ºi nu întotdeauna.Ar fi fost chiar plicticos, cum ºi autorul ospune. Revenind: „capriciile“ pot însem-na ºi resentimentele autorului, destul devizibile ºi cele faþã de autori dispãruþi, ºicele faþã de vieþuitori: ele pot produce in-dignãri sau numai zîmbete. Mai departe:„Recitind sumarul Istoriei critice, trebuie sãadmit cã selecþia constã mai puþin în ceafirmã decît în ceea ce neagã: e mai binedefinitã de absenþe decît de prezenþe“ (p.1494). Aceastã frazã – chiar dacã spune unadevãr (mãcar parþial) despre carte – e maimult decît compromiþãtoare. O istorie nupoate fi vãzutã, tratatã, gustatã ca o felie deºvaiþer.

Aº zice, aºadar, cã Istoria... lui NicolaeManolescu, rod al unei cariere de o mareînsemnãtate ºi valoare (ce poate fi admira-tã ºi aici), iese dintr-o viziune prea satisfã-cutã de sine, „închisã“ faþã de orizonturilelumii literare de azi ºi de criteriile ei. Dar,ori de cîte obiecþii, indignãri, imputãri,negãri a avut (ºi va mai avea) parte, car-tea lui Nicolae Manolescu închide întrecoperþile ei multe, multe pagini venite dincea mai bunã tradiþie a criticii noastre.

�

Avangarda rusã

* * *

Ah, noaptea de rãzleþireLungã-i cât coada fazanului,Ca ºapte drumuri ce duc spre Ieddo.

* * *

Prietene, curând soseºte toamna,Orice aromã o va spulbera aiurea.Cât mai repede florile mi le rupe!

* * *

În fiecare zi-n grãdina meaVii ºi vii, cât þine liliacul, –Dar nu e veºnicã tandra lui culoare!

* * *

O Fuji Yama,Coroanã din nuferi din lunãÞi-i creasta-nzãpezitã.

* * *

Din obiºnuinþãDragostea – dragoste o numim.N-ar fi acesta oare ºi numele morþii?

* * *Respirul meu – e Calea-LapteluiÎn care eu sunt stea, iar tu –Peste inimã îmi eºti cerul boltit.

(1922)

�

Traducere ºi antologie de

(Flori din grãdinile altora)

Andrei Globa

(1888-1964)

Premierã Andrei ªerban

L A PRESTIGIOSUL Kennedy Center din Washington, în 16 mai a.c.,a avut loc premiera oficialã a operei Turandot de Puccini, în regia

lui Andrei ªerban. Spectacolul, la care era aºteptat preºedintele BarackObama, s-a bucurat numai de prezenþa primei doamne a Statelor Unite,Michelle Obama. Spectacolul beneficiazã de interpretarea sopraneiMaria Guleghina ºi conducerea muzicalã a lui Keri-Lynn Wilson ºi esteun remake al celebrei puneri în scenã de la Covent Garden din 1984.Este cea mai longevivã montare din cariera de regizor de operã a luiªerban, ea jucîndu-se încontinuu de 25 de ani. Lui Placido Domingo,care a interpretat rolul prinþului Calaf ºi celebra arie Nessun Dorma lapremiera londonezã, îi revine onoarea de a dirija ultima reprezenta-þie de la Washington, programatã în 4 iunie. Deºi sala de operã de la Kennedy Center are o capacitate de 2000 de locuri, seria celor optspectacole cu Turandot este deja sold out. �

• Imagine din spectacol

6 • APOSTROF

Legea tare a numerelor mici

FILIP FLORIAN (n. 1968)a fost în martie la Cluj.

ªi-a lansat cel mai nou ro-man, Zilele regelui, la Li-brãria Gaudeamus ºi s-a în-tâlnit cu studenþii de laLitere. Vorbind despre car-te (alãturi de Sanda Cor-doº, Mihaela Ursa ºi Ovi-diu Pecican), m-am întrebat de unde seiveºte ºi cum e construit farmecul pe care i-l recunoaºte toatã lumea, inclusiv cei careau avut destule lucruri de cârtit. S-au grã-bit sã o deguste vrãjiþi, i-au remarcat cuce-riþi savorile, aromele, moliciunile. Cartea afost chiar numitã „bomboanã“, în sensulbun, fireºte. O explicaþie ar fi aceea cã exis-tã o aºteptare lungã ºi largã pentru lucrurimai puþin aspre, mai puþin colþuroase, maipuþin problematice decât realitatea ºi ficþiu-nea ei din ultima vreme. O alta stã, nu-inicio îndoialã, în paleta rafinatã a proza-torului, cãruia îi sunt la îndemânã cele maibogate mãtãsuri lexicale, înºirãrile de lu-cruri rare ca scoase dintr-un sipet cu co-mori, frazarea învãluitoare, hipnotizantã, pecare cititorul o urmeazã bãtând cadenþa ºilingându-se pe buze. În fine, ar mai puteafi vorba de alegerea temelor. În splendidaBãiuþeii, încântãtoarea carte a fraþilor (nã-pãditã de bucuria de a fi, cum ar spune Nicolae Velea), ºi în Zilele regelui sunt aleselocuri în mod tradiþional „fericite“, fiind-cã gospodãrite de memorie ºi de amintire,ambele selective ºi liber-creatoare, de obi-cei în tonuri blânde ºi cu surdina funcþio-nând melodic. Copilãria cu lucrurile salemãrunte ºi totale (consimt la încântarea luiRadu Cosaºu faþã în faþã cu nesocotirea aºa-ziselor lucruri importante pentru a desfã-ºura generos, liber, imaginant „valul deamãnunte“ miraculoase despre care mãrtu-riseºte prozatorul însuºi într-un interviu)e o lume suficientã sieºi pe care memoria olocuieºte din nou ficþionând nepedepsit.Reversibilitatea timpului astfel obþinutã nupoate fi decât încântãtoare dacã cei carerecompun întâmplãrile vârstelor fragede(ale matrioºtilor pitite în omul adult) auacces la cuvânt ºi ºtiu ce înseamnã bucuria.Aº spune cã pânã ºi groapa din Degete micieste un loc privilegiat, cu „cazier“ livresc ºimitic, încãpãtoare de ficþiuni de toate soiu-rile, formele fiind mai interesante decâtconþinuturile pe care îºi ancoreazã vege-taþia. Tot astfel, de la un punct încolo, tre-cutul „istoric“ este el însuºi „copilãrie“. ÎnZilele regelui, e vorba, într-un fel, desprecopilãria statului român. Pe câteva date câtde cât clare ºi necontroversate (documen-

tele sunt infinit interpretabile, de aceea sevor reþine doar chenarele care sã sugerezeautenticitatea), se pot þese detalii oricât demincinoase din punctul strict de vedere alrealitãþii, dar perfect valabile, fiindcã þin de un omenesc mai adânc ºi mai puþinschimbãtor. Povestea mare a primilor anide domnie a lui Carol I rãmâne valabilã cafundal. Tot aºa cele câteva inserþii privindviaþa politicã ori starea vremurilor de acumun veac ºi jumãtate. Dar ele sunt simplesemne memorative, simpli relansatori ai po-veºtii. Pe canavaua lor se picteazã cu celemai fine ºi mai decadente, prin preþul pedetaliu, pensule lumea micã ºi lucrurile eimãrunte ºi fundamentale. „Profunzimileficþionale ale memoriei“ (Simona Sora)sunt puse la lucru de un maestru. Existã, nuresping cu totul posibilitatea, pericolul dea uita degrabã cartea, cãci peripeþiile ºienunþurile grave sunt puþine, dar nu e delocpuþin lucru plãcerea pe care þi-o procuricitind – culmea! – o carte fãrã dialoguri,doldora de descrieri, sau bucuria de a te fiîntâlnit cu bucuria (veritabil semn distinc-tiv al atitudinii sale) autorului: „Pentru mi-ne, sã scrii înseamnã sã te topeºti cu totulºi cu totul în lumea aia, nu sã te joci, aºa,pentru cã ºtii sã aºezi cuvintele frumos pehârtie“.

Bucuresciul de mijloc de veac 19 îl ºtiamdeja din romanul lui Camil Petrescu Un omîntre oameni. Mi s-au umplut demult boti-nele de glod, m-au împroºcat caleºtile go-nind pe Podul Mogoºoaiei, am stat la soarepicotind prin mahalale, am gustat bragãrece ºi am auzit strigãtele stranii ale negus-torilor ambulanþi. Documentaþia, impre-sionantã, slujea acolo la recompunerea de-corului pentru întâmplãri ale epocii. LaFilip Florian, decorul e personaj principal.Cu o lupã mãritoare – privirea interme-diatã de o bogatã imaginaþie a detaliului –prozatorul se desfatã molipsitor. Nimic rãuîn asta. Dimpotrivã.

Mi-a venit în minte proza lui Tudor Dumitru Savu, „negustorul de poveºti“.Aceeaºi privire mijitã, aceiaºi ochi între-deschiºi, cât sã vezi ceea ce memoria în-trupeazã sumar ºi sã þeºi liber trupuri cucarne ºi cu toate simþurile în alertã pentruscheletul istoric. O mare prospeþime ºi oextremã acuitate vizualã, senzorialã, si-multanã cu eliberarea de constrângeri oriprea rebele „libertãþi“, cu altoirea decisã peo solidã „tradiþionalitate“. Ficþionarul luiFlorian poate exclama alãturi de cel al lui T. D. Savu: „Vãd! Vãd tot. Tot“.

Nu se întâmplã cu totul diferit în Dege-te mici. Deºi „miezul necunoscut“ rãmâneintact, toate întâmplãrile extraordinareacceptã traduceri în cea mai stringentãactualitate. Povestirea este prevestitoare cala Sorin Titel, magicul, senzaþionalul re-compun arome din Agopian, un ton orialtul amintesc de sud-americani. Aura vag-fantasticã se brodeazã pe detalii de un rea-

lism uneori atroce, rezultatul fiind un textpoematic, lucrat dupã regulile canonuluimuzical, cu singurãtãþi prinse în plasa legi-lor eterne ale comunitãþii, cu comunitãþicare îºi pierd ºi-ºi regãsesc unitatea prinrespingerea/asumarea tuturor ciudãþeniilorindivizilor alcãtuitori. Adevãrul cu majus-culã nu existã, nu poate fi ºtiut niciodatã întoate detaliile sale, lucrul cel mai importantºi singurul la îndemâna omului fiind efor-tul repetat de a împrumuta sens existenþeiprin intermediul complicatului, savurosu-lui ceremonial al povestirii fluente, armo-nice, ambigue. Se întreþine suspansul, cãciel intrã în definiþia însãºi a relaþiei omuluicu propria înaintare destinalã. Dacã miste-rul nu poate fi dezlegat, el poate fi, înschimb, adâncit.

Ca în Personajele de rezervã ale lui IonCristoiu sau în prozele lui Nicolae Velea,cel din Paznic la armonii, dar cu rãdãcini înÎntâlnirea din pãmânturi a lui Marin Predasau, ºi mai adânc, în nuvelele ºi povestirilelui Caragiale, se poate vorbi de o manierãcinematograficã de a face prozã. Autorul espectator ºi regizor al propriilor desfãºurãride detalii, sensibil într-un grad exacerbat lacantitatea de imagine semnificantã ºi sem-nificativã pe care gestul diurn o poate încã-pea. Oprirea în loc spre a se autocontem-pla în cele mai banale secvenþe ale actuluide a fi este sinonimã cu literatura, cu gene-za. Este, la altã scarã ºi cu alte urmãri ºiadâncimi, bucuria de a crea prin experien-þe proprii a personajelor camilpetresciene. Totul este, astfel, creaþie, genezã. Existenþaºi deci literatura nu sunt altceva decât opermanentã, infinitã, încântãtoare traduce-re în cuvinte – modalitate exclusivã, orgo-lios umanã de exercitare a puterii. Mi-avenit în minte, ici-colo, la o frazã mai bogatmetabolicã (vorba lui Cosmin Ciotloº),Saramago, dar ºi Tracy Chevalier. Cu mira-rea cã Filip Florian e bucureºtean, îl pot alã-tura pe segmente Florinei Ilis ºi lui HoriaUrsu. De acord cu Filip Florian:

Cred cã inevitabil, în orice scriitor, lecturilese aºazã undeva fãrã ca el sã-ºi dea seama[...] Pur ºi simplu, e o memorie care trãieºtesingurã, un fel de animãluþ care se hrãneºtesingur cu ce-i place lui din lecturile alea.Undeva, inconºtient, în timp, lucrurile astea,chiar dacã nu se vãd, existã în scrisul oricã-rui scriitor.

De adãugat doar cã toate aceste atingeri pecare le descoperã cititorul þin în primul rândde „animãluþul“ lui, originalitatea floriane-scã fiind neºtirbitã.

Îmi place povestea amãnunþitã ºi un picretro a dentistului Joseph Strauss, cu atmo-sfera ardeleneascã, „imperialã“ pe care ointroduce prezenþa lui în peisajul bucureº-tean; mai puþin wagnerianul motan Sieg-fried. Nu-mi plac din cale afarã pisicile, darpot gãsi explicaþii detaºate pentru carieralor livrescã. Îmi place, mai ales, cã Zileleregelui încep la ieºirea din carte.

În matematicã existã o „lege slabã a nu-merelor mari“. Am rãsturnat enunþul întitlul cronicii pentru a se potrivi ºtiinþeiprozatorului de a infinitiplica „valul deamãnunte“. Adevãrat, „orice lucru se poatevedea din sute de perspective“. În asta stãºi savoarea cãrþii, dar ºi libertatea pe care oprocurã cititorului de a-ºi recompune sin-gur povestea paralelã.

�

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 7

Constructe victimare

MANIERISMUL ZÃPÃ-CIT e dominanta sti-

listicã majorã a coregrafi-ei existenþiale pe care opracticã Livius Ciocârlieîn noul volum al însem-nãrilor sale zilnice (Cudinþii de lânã: Jurnal1978-1983, Bucureºti: Ed.Humanitas, 2008). Poþinumãra pe degetele maimultor mâini de câte ori pleacã autorul lafacultate, pentru a þine un curs, greºind ora.În sarcinile familiale cotidiene care i se dause dovedeºte a fi, în general, un dezastru,având nevoie de teleghidaj ºi de o mânã fer-mã, care sã îl controleze. În contratimp alertcu viaþa, are „mari resurse de anonimat“ –evident nevalorificate. Dotat cu o realãvocaþie pentru inerþie, ar lenevi la nesfârºit –dacã i s-ar da voie. Voluptuos oblomovian,e sculat energic la cinci dimineaþa, pentru abea o cafea ºi pentru a pleca la magazinuldin colþ, dupã lapte. De multe ori e la piaþã:„mere, hrean, varzã, pãtrunjel, cartofi“ ºi ogâscã mare, condamnatã la extincþie: „mã uitla ea ºi vãd asprimea vieþii, cum trebuie sã fieîn gulaguri ºi cum mulþi trãiesc“ – compa-raþie, oricum, exageratã, în ciuda rebegelii ºia frigului de afarã. La Orizont e „suplimat“fãrã mustrãri de cuget din partea redacþiei;nici la edituri cãrþile nu îi stau mai bine, fiindmutate dintr-un plan anual într-altul, laprima zvâcnire de creion. Tatã exemplar, cuvocaþie pentru viaþa de familie, asistã nepu-tincios la fronda adolescentinã a fetelor saleºi se face cã nu o înþelege: „Corina, în cinciluni de schimbare, parcã n-ar mai fi ea. Laºcoalã n-o mai intereseazã nimic, învaþã înduºmãnie, orice i se pare prea mult, îi stãgândul la modã, muzicã uºoarã, plimbare,dans“. În realitate, fetele sunt excepþionale,aºa cum au ºi confirmat, de altfel, literar:Corina intrã prima pe listã în facultate,Alexandra – mai vulnerabilã, dar cu genero-zitãþi sororale impresionante – e premiantãla liceu. Concluzia volumului e însã demo-ralizantã: „Tot ce pot pentru binele culturiiromâneºti este sã mã scol la cinci. Sã mãscoale T, vreau sã zic. Ce le-aº mai dormi!“.

Construct sau inocenþã? Aceasta pare sãfie principala întrebare în privinþa receptã-rii jurnalului scris de cãtre Livius Ciocârlie,care este, ºi acum, atât de bine caligrafiat,încât plãcerea lecturii învinge orice suspi-ciune de mistificare inofensivã: ai lãsa oricecarte din mânã pentru a-l citi, deºi atmo-sfera e aceeaºi dintotdeauna, seninã, margi-nalã ºi bonomã, analiza privind sistemul nucoboarã la profunzimea altor jurnale publi-cate la noi în anii din urmã ºi nici notaþiilestrict intelectuale pe care le conþine nu auîncãrcãtura ideaticã a altor volume similaredin aceeaºi perioadã, menþinându-se în peri-metrul unui modernism vãtuit, retractil ºiezitant, atras de moliciunea inerþialã a vieþii,ºi nu de imperativul constructiv al acesteia.

Cu toate acestea, oscilaþia dilematicã din-tre construct ºi inocenþã rãmâne nerezolvatã:în segmentul de timp pe care îl acoperã jur-nalul de acum (1978-1983), Livius Ciocârlieculege gloria volumului sãu de debut, apã-rut cu patru ani mai devreme (Realism ºidevenire poeticã în literatura francezã), distinscu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor,publicã alte trei cãrþi de exegezã criticã(Negru pe alb, Mari corespondenþe, Eseuri

critice) ºi definitiveazã pentru tipar UnBurgtheater provincial, care va vedea luminatiparului cu un an mai târziu, în 1984, con-sfinþindu-se astfel ºi „despãrþirea de criticã“a autorului, despre care se face, de altfel,referire repetatã în jurnal. Peste aceastã efer-vescenþã editorialã vine consacrarea din viaþaliterarã, realã ºi prestigioasã: ea reprezintão certitudine, la fel de vie ºi astãzi cum a fostatunci, nu a cunoscut sincope, fiind consen-sualã, pe deplin împãrtãºitã.

Cu dinþii de lânã nu transmite decâtfoarte puþin din atmosfera pozitivã a aces-tei efervescenþe literare consacrante; aluzii-le la cãrþile în lucru sau la ecoul lor elo-gios printre confraþi sunt puþine, scrise demulte ori en passant, ca ºi cum n-ar fi im-portante. Mobilitatea literarã onorantã –numeroase drumuri la Bucureºti, conduce-rea unui cenaclu literar la Timiºoara, pre-zenþa în diferite jurii, admiraþia confraþi-lor – sedimenteazã un prestigiu socialstabil, aflat în continuã creºtere, dar ele suntîn mod voit descalificate, mãturate discretsub preº, prezentate ca fiind neeesenþiale.Þinând cont de aceastã regie literarã mola-tecã, prelungitã voluptuos în abulic ºi înindiferenþã de sine, aº spune, colaþionândºi cu celelalte fragmente de jurnal încre-dinþate pânã acum tiparului, cã ne aflãm înfaþa unei bonome autoînscenãri victimare,bazatã pe o extrapolare de sine ironicã,foarte orgolios construitã. Altfel nu s-ar explica grija, foarte meticuloasã, a autoru-lui de a consemna toate nonevenimentelecare îi marcheazã viaþa, de a face din coti-dianul propriu un scenariu aleatoriu, ofen-siv ºi tracasant, de valori slabe, pasive, cumult înainte ca postmodernismul sã ficanonizat aceastã atitudine sau ca Vattimosã-i fi precizat categoriile.

Mecanismul proiecþiei se bazeazã pe de-dublare, fiindcã nu trebuie confundat LiviusCiocârlie cu autorul care scrie despre LiviusCiocârlie: primul e un tenisman orgolios,care îºi umple vitrina cu medalii ºi trofee,schior activ, universitar adulat ºi critic inci-siv, preschimbat, ulterior, într-un prozatorremarcabil, unul dintre cei mai buni de caredispune în momentul de faþã literatura ro-mânã. Celãlalt, autorul jurnalului, e un per-spectivist minimalist, pentru care viaþa ºi li-teratura sunt orice altceva decât sistem ºiorganizare: þesãturã laxã de linii ºi planuricare se intersecteazã hazardat, ansambluvolatil de valori moi, inconsistente, care nuse cristalizeazã, derapaje ºi contratimpurividate de un sens ordonator, pe care logicanu are cum sã le strângã mãnunchi, lãsân-du-le în voia unor fulguranþe din caretriumfãtoare nu iese decât impresia. LiviusCiocârlie, realul, e victima tandrã, perspec-tivicã a acestui autor relativizant: actantulsãu ludic predilect, fiinþa plãpândã pe careacesta o mângâie, zãpãcitul sublim ale cãruigesturi le corecteazã. Decizia de a pãrãsi cri-tica literarã în beneficiul beletristicii – discu-tatã în repetate rânduri în corpul jurnalu-lui de faþã – face, ºi ea, parte din registrulacestei foarte incitante translaþii dinspre omspre autor: cu cât anii se scurg mai repejor,cu atât devine Livius Ciocârlie o existenþãmai literaturizatã, mai ficþionalizatã de pro-pria sa efervescenþã estetizantã. Unii doarscriu despre estetic, pe când alþii îl chiartrãiesc, transformându-l în substanþã deviaþã: aceasta pare sã fie „cheia“ aventuriiintelectuale a lui Livius Ciocârlie, echiva-lentã cu singura „justificare“ existenþialã pe care i se îngãduie sã o invoce.

Existã ºi un alt aspect în volum, care con-firmã inocenta schizofrenie constructivã a

întregului: paginile, multe ºi foarte exacte,despre cotidian ºi familie, despre metehne-le literare ºi umane ale Timiºoarei, despreconfraþii din Bucureºti. În acord cu progra-mul existenþial al autorului, judecata eticãdin perimetrul acestor perspective este re-lativizatã, în favoarea percepþiilor cu carac-ter estetic. Sub acest aspect, viaþa e, pentruLivius Ciocârlie, un spectacol generos, fie cãse aflã pe terenurile de tenis, în catedrã alã-turi de colegi aferaþi sau vanitoºi, cu priete-nul Feri la munte sau cu familia în diferiteescapade ºi excursii. Autorul absoarbe, bo-nom, detalii umane ºi sociale relevante,„þopãie încântat“ atunci când i se întâmplãsã scrie pagini remarcabile (ºi o face des...),trãieºte cotidianul ca justificare a existenþeidigresive pe care o cautã la tot pasul, vie-þuieºte tracasat, într-o mobilitate perpetuã,gata sã rãspundã la orice stimul care îl soli-citã. Ca formulã umanã, aceasta e „ciudãþe-nia“ – vãzutã ºi în volumele anterioare –,pe care cel de faþã nu face decât sã o confir-me: te-ai aºtepta ca un om de talia lui Cio-cârlie sã fie stãpân pe timpul ºi pe spaþiulsãu, controlându-le riguros, în beneficiulcãrþilor pe care le citeºte ºi al temelor desprecare scrie. E de presupus cã, în ariergardaînsemnãrilor de faþã, o ºi face, pe când, lasuprafaþã ºi în avanposturi, nu vezi decât liniifrânte, dezordonate, proprii unei victime acotidianului incontrolabil, haotic: perso-najul are tot timpul comisioane de fãcut,literatura, cãreia i s-a dedicat, e departe de afi preocuparea majorã a vieþii sale, de la cursuri pleacã la „Mobila“ ºi de acolo lapiaþã, se pune în faþa maºinii de scris ºi-nclipa urmãtoare este în goanã spre facultate,pentru a face de serviciu sau pentru a rãs-punde câte unei chemãri intempestive. Nicã-ieri o exasperare, un nãduf spus la mânie, unrefuz; câteva stratageme, foarte vagi, de esca-motare, dar fãcute fãrã vlagã, catifelat, sugru-mare cu mãnuºi a servituþii „omului ocupat“de care sistemul s-a folosit ca de un mecanismdisciplinar, prin care se asigurã controlul.

Coregrafia e surprinzãtoare, fiind în rea-litate, cu siguranþã, mult mai radicalã decâtaºa cum este prezentatã ea în jurnal – unargument în plus pentru a sugera cã LiviusCiocârlie dejoacã psihologia în favoareaesteticului în jurnalele sale, fiindcã esteti-cul îi asigurã singura stratagemã de supra-vieþuire de care are nevoie. În rest, cei cinciani prezentaþi în jurnal sunt, aºa cum ºtimcei care i-am trãit, atroce: foamete ºi coziinterminabile, lipsuri alimentare, boli ºimorþi tragice, exasperare, voinþã difuzã deprotest, renunþare din fricã, resemnare. Înfundalul textului: Timiºoara literarã fru-moasã de astãzi, aflatã atunci la începuturide drum: Daniel Vighi, Ioan T. Morar ºiMarcel Tolcea studenþi, Adriana Babeþi în faza traducerilor din Barthes, Mihãieº pe vremea primelor sale pagini, EugenTodoran iritat ºi tunãtor, „Moº Poveste“concesiv ºi strategic-adaptativ, Cornel Un-gureanu prodigios ºi eficient, alþii în faza lorde apogeu sau de alexandrinism inocent,prematur – fiecare dupã caz. Puþin mai spremargine: un Livius Ciocârlie din ce în cemai respectat, din ce în ce mai vizibil: exas-perat cã i se întâmplã numai lucruri bune,sfielnic cu propria sa glorie, proiecþie umilãa propriului sãu prestigiu, doritor de anoni-mat, de evenimente neînsemnate, de o insig-nifianþã care i se refuzã. Constructor, în singurãtatea jurnalului de acasã, al insig-nifianþei pe care nu o mai are, spre careaspirã, pe care o cultivã cu tandreþe, „sin-gurul fel de iubire pe care ºi-l doreºte“.

�

ÎN CARIERA criticului ºi is-toricului literar care este

Ion Pop, Echinox: Vocile poe-ziei (Cluj-Napoca: Ed. Tri-buna, 2008, 370 p.) nupare sã fie prima tentati-vã monograficã vizând ungrup (ºi o grupare) de po-eþi. Poezia unei generaþii(1973) este un titlu care, înaceastã ordine de idei, sugereazã tocmaiidentificarea unei þinte colective, selectateatât pe criteriile ilustrãrii sale lirice, cât ºiprintr-un decupaj cronologic (în virtuteaapartenenþei la generaþie). Acelaºi unghi deabordare revenea ºi cu prilejul elaborãriiistoriei avangardei româneºti, unde ponde-rea o deþineau poeþii unui singur momentistoric, cel interbelic. De aceea, este deobservat cã lectura volumului recent, înfapt o evaluare academicã, sinteticã, a poe-ziei reprezentative a echinoxiºtilor, nu treceîn mod obligatoriu printr-o descifrare casimplu manifest pro domo, pus de maestrulatâtor tineri literaþi din anii ’70 ºi de la în-ceputul anilor ’80 în slujba observãrii evo-luþiei acestora. Se poate crede – cu destultemei, datoritã antecedentelor – cã, de fapt,autorul îºi urmãreºte persuasiv programulschiþat înainte cu trei decenii – ºi reluat laintervale inegale – de a contura tablouri cri-tice asupra unor tendinþe ºi ºcoli poeticeromâneºti contemporane, la fel cum, de pil-dã, Z. Ornea prefera sã studieze ideologiiºi trenduri programatice în viaþa culturalãa României moderne ºi contemporane(junimismul, sãmãnãtorismul, poporanis-mul, gruparea de la Contemporanul, mo-dernismul ºi tradiþionalismul interbelice,extremismul de dreapta).

Din acest unghi, intenþia lui Ion Pop seclarificã altminteri, Echinox: Vocile poezieipropunând – într-o primã abordare –, prinradiografierile, paralele ori juxtapuse, ale

autorilor, identificarea ºi evaluarea de par-curs a acestora. Se observã, astfel, cã, deastã datã, istoricul literar vine la întâlnireacu critica pânã în proximitatea momentu-lui actual, abandonând rezerva prudentã atradiþiei faþã de vremurile prea apropiate ºidovedindu-se un bun receptor al mai noiitendinþe de a studia aºa-numita „istorie re-centã“, „istorie în mers“, the unfinished his-tory. Nu este prima contradicþie a lui IonPop, clasificat grãbit de lumea criticã româ-neascã drept spirit conservator ºi taxat pen-tru suprinzãtoarea lui predilecþie pentruavangardã. La fel cum, în cazul respectiv,cel care îºi deplângea – autoironic – biatacuminþenie într-un titlu de volum de ver-suri dovedea cã nu se resemneazã la închi-derea de sine într-un areal definitiv deli-mitat numai ºi numai temperamental,explorând cu curaj chiar tendinþe ce îi rã-mâneau strãine, dar care îl incitau, tot astfel se constatã cã el îºi poate asuma ºi ris-curile pãrãsirii criticii exersate asupra postu-mitãþii autorilor discutaþi. În mod evident,este mai uºor sã dai verdicte referitor la bio-grafii ºi opere definitive decât din miezulunor evoluþii care continuã, care potoricând porni în diverse direcþii vag saudeloc anunþate ºi care riscã astfel sã arun-ce verdictele mai vechi în derizoriu.

Salut, prin urmare, în Echinox: Vocile poe-ziei, capacitatea autoînnoitoare a demer-sului critic al lui Ion Pop, care asumã – laora maturitãþii depline – riscuri înnoite,izbutind sã surprindã. Carte de recapitulãriºi sinteze aproape didactice, clare ºi expli-cite, pe seama fiecãrui poet analizat, volu-mul are o þintã ºi în acest mod al punerii înpaginã ºi al spunerii care nu se cuvine inter-pretat doar ca un tic de profesor, ci ºi (orimai curând) ca transpunere în basorelief aagililor ºi diverºilor protagoniºti. În fapt,monografia lui Ion Pop surprinde Echino-xul poeþilor în forma unui tablou colectivalcãtuit din medalioane individuale, camaºa cum arãta ºi tabloul Junimii reprodusde fiecare datã când vine vorba despre

Maiorescu sau Eminescu. Este, fãrã îndoia-lã, rezultatul unei opþiuni lucide ºi al unuiefect de compoziþie care derivã din aceasta,ºi va fi interesant de observat cândva carepoate fi dispunerea valoricã a numelor liri-ce analizate, în urma verdictelor esteticecare li se dau. Dar aceasta este o altã dis-cuþie ºi, la urma urmei, þine – în bunã mã-surã – de preferinþe manifestate empatic, deformaþia culturalã, de tipul de scriiturã pri-zat… Mai degrabã aº continua, subliniindcã gustul clasic, preferinþa pentru studiu ºicãutarea preciziei în materie de formularea ideilor, apanaje ale felului lui Ion Pop dea lucra, nu condamnã necesarmente la in-apetenþã pentru alte formule, la respingereade plano a versiunilor lirice dezlãnþuite sau,dimpotrivã, a încifrãrii, a fragmentarismuluiºi fulguraþiilor onirice, delirante ori mai ºtiueu de ce naturã. Analistul inoveazã ºi cutea-zã în interiorul propriei formule, fãrã a sedezice de ea ºi fãrã a deveni astfel inactual,prãfuit sau redundant.

Aº atrage atenþia ºi asupra altui fapt.Titlul focalizeazã asupra „vocilor“ poezieiechinoxiste, ceea ce înseamnã cã interesulcondeierului se îndreaptã cãtre cântãrireatimbrului ºi culorii sonoritãþilor pe care liri-cii Echinoxului le emit. În mod normal, înabordãrile consacrate prin repetare, altelesunt, de obicei, punctele de atracþie. Se cau-tã noutatea, paietele, se instituie topuri înmaterie de violenþã a tropilor, se distingmai cu seamã teme ºi motive. Nu înseamnãcã pe Ion Pop îl lasã rece asemenea recuzitãutilã oricãrei mãsurãtori specializate, dar else reamplaseazã într-un alt capãt al culoa-rului investigativ, cu aerul unui melomanpasionat ºi hârºit în festivaluri, capabil sãdistingã, printre rãguºiþi ºi afoni, magnifi-cele privighetori din rândul al treilea, dreap-ta, ori de pe lateral stânga, jos, absorbindcu bucurie aceastã ofrandã bruiatã de ne-chemaþi ºi punându-i în parantezã, trecân-du-i cu vederea, pe aceºtia din urmã. Pentrumine acest lucru este un însemn preþios alautenticitãþii auctoriale, ºtiind pasiuneaconsecventã a lui Ion Pop pentru muzica decalitate. Discret cum este, profesorul nu adezvãluit-o propriu-zis, dar s-a întâmplat são aflu de la un alt meloman „înrãit“, criti-cul Mircea Zaciu, cu care, nu o datã, s-aîmpãrtãºit din aceleaºi înregistrãri audio sau video de excepþie, obþinute mai multsau mai puþin complicat ºi dezvãluite ºialtor prieteni, puþini, dar apropiaþi. Amin-tind asemenea detalii de naturã biograficãnu tentez depãºirea ilicitã a frontierelordiscursului critic. Gãsesc doar neaºteptatealianþe ºi reazemuri pentru intuiþii a cãrorprecizare o socotesc oportunã în contex-tul dat. „Corul“ poeþilor de la Echinox are,pentru Ion Pop, în actuala ediþie, cincizeciºi douã de nume; întâmplare sau marcã…wagnerianã?

�

8 • APOSTROF

Monografia uneigrupãri poetice

Centenar Ionesco

ÎN 14 mai, la palatul Béhague, aavut loc marcarea centenarului

naºterii lui Ionesco. Aniversarea afost organizatã de cãtre ambasa-dorul român la UNESCO, ExcelenþaSa Dl Nicolae Manolescu. La ma-sa rotundã, moderatã de NicolaeManolescu, au participat NicolaeBalotã, Marta Petreu, Ion Vartic.Un spectacol de teatru, cu o piesãde Matei Viºniec – De la sensationd’élasticité lorsqu’on marche sur descadavres –, dupã o ideee a lui Io-nesco, jucatã de Compagnie de laGare, a încheiat seara dedicatãmarelui scriitor.

� • Imagine din spectacol

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 9

10 • APOSTROF

TITLUL MEU îl parafrazeazã, evident, peMontesquieu; întrebarea este retoricã,

mulþi fiind oamenii de ºtiinþã care au scrispoezie. Sau aºa sã fie într-adevãr? Goethe arfi un exemplu clasic. Dar unii ar putea spu-ne cã poetul nu a fost cu adevãrat un omde ºtiinþã. Paul Valéry a fost un mare poet,format intelectual ca inginer. Ion Barbu afost matematician. Descartes, un alt mate-matician, surprinde prin observaþia sa (înCogitationes Privatae) cã, „oricât de ciudatar pãrea, multe gânduri profunde pot figãsite la poeþi mai degrabã decât la filosofi“(adicã oamenii de ºtiinþã ai vremii).

De ce ar scrie omul de ºtiinþã poezie?ªestov fãcea o distincþie clarã între cunoaº-terea prin ºtiinþã ºi cea metafizicã: prima,bazatã pe gândirea raþionalã ghidatã delogicã, stabileºte legãturi între concepte ab-stracte. Legile astfel obþinute sunt verifica-bile ºi, bazat pe aceste legi, omul de ºtiinþãprezice fenomene în timp ce inginerulcreeazã instrumente ºi aparate nemaivãzutesau materiale pe care natura a uitat sã leplãsmuiascã. Metafizicianul – ceea ce laªestov era sinonim cu filosoful existenþial –respinge logica ºi gândirea care se menþinecantonatã doar în judecata raþionalã, nufiindcã le-ar nega utilitatea sau eficienþa, cipentru cã în cãutãrile sale acestea mai de-grabã îl deranjeazã decât îi sunt de folos.Metafizicianul – ºi, în sensul ºestovian, poe-tul este ºi el un metafizician (discipolul sãuBenjamin Fondane este cel mai bun exem-plu!) – „nu trebuie sã aibã nimic în comuncu logica; ea este o artã care tinde sã rupãcontinuitatea logicã a argumentului pentrua-l împinge pe om în largul oceanului fãrãde maluri al imaginaþiei“ (traducerea meadin versiunea englezã a Apoteozei dezrãdã-cinãrii, carte publicatã de ªestov în 1905;All things are possible, Ohio University Press,1977, p. 18). Omul poate trãi astfel în do-uã domenii care, aparent, se exclud reciproc:cel al gândirii raþionale, îndreptatã înspreînþelegere ºi guvernatã de armonia ºi echi-librul legilor universale, ºi acela al „celei dea doua dimensiuni a gândirii“, în care omuleste mereu în cãutarea tâlcului veºnic as-cuns al propriei sale existenþe. În mod ab-stract, vãzute din afarã, cele douã sfere parîntr-adevãr a fi separate una de cealaltã; îninteriorul fiecãruia dintre noi însã, ele se în-trepãtrund mereu. Acelaºi spirit care se în-treabã cum s-a nãscut universul ºi în ceordine au apãrut manifestãrile sale curente,de la particula elementarã ºi pânã la homosapiens, îºi pune în acelaºi timp întrebãridespre menirea lui în univers ºi despre na-tura contingentã sau imanentã a existenþeisale. Este ceea ce i se întâmplã cu adevãratnecesar ºi definitiv sau poate, cine ºtie, mi-racolul salvator se poate produce ºi el?Omul de ºtiinþã nu e la adãpost faþã de în-trebãrile „ultime“, cum le numea ªestov.Uneori, observând un fenomen natural,privirea poate sã-i alunece de-a lungul ima-ginii ºi gândul sã se piardã într-o reverie

care nu poate fi descrisã nici mãcar de oecuaþie diferenþialã cu derivate parþiale…

Mã gândeam la o asemenea situaþie ci-tind poemul lui Roald Hoffmann, Tsunami:

A soliton isa singularityof wavemotion, an edgetraveling justthat way. We sawone, oncefilmed moving heed-lessly crossa platinum surface.Solitons passthrougheachotherunperturbed.

You are a wave.Not standing, nor traveling, satisfyingno equation.You are a wave which will not be (Fourrier) analyzed.You are a wave; in your eyes I sinkwillingly.

Not solitons, we can’t pass throughunaltered.

Roald Hoffmann este un profesor (astãziemeritus) la Universitatea Cornell, care în1981 a primit Premiul Nobel în chimie,pentru „contribuþiile sale la teoria dinami-cii reacþiilor chimice“. Mai explicit, Hoff-mann a pornit de la problema structuriielectronice a moleculelor (stabile sau insta-bile) ºi a descrierii cuantice a stãrilor detranziþie în care acestea se pot afla în de-cursul unor reacþii chimice, pentru a ajun-ge, mai târziu, la studii legate de structuraºi reactivitatea moleculelor anorganice ºiorgano-metalice. Chiar dacã cititorul culti-vat al Apostrofului nu va înþelege poate de-taliile frazei de mai sus, rãmânem cu ideeacã autorul poemului de mai sus este un chi-mist teoretician care se ocupã de structuramolecularã ºi de dinamica reacþiilor în caresunt implicate diverse tipuri de moleculecomplexe. Solitonul menþionat în poem re-prezintã un fenoment ondulatoriu carac-teristic acestei lumi moleculare. Biografiapoetului-chimist este nu mai puþin sur-prinzãtoare decât poezia sa: nãscut în 1937în Polonia, într-o familie de evrei asimilaþi(tatãl era inginer ºi mama profesoarã),Roald a primit prenumele marelui explora-tor norvegian Amundsen, un ideal de urmatîn ochii unor pãrinþi „emancipaþi“ ºi plinide speranþe, doar doi ani înainte de mareacatastrofã care avea sã fie cel de-al DoileaRãzboi Mondial. În decursul rãzboiului,tatãl poetului a fost ucis, în timp ce mamaºi fiul au supravieþuit ascunºi de un bunsamaritean ucrainean, în podul unei ºcoliabandonate într-un sat, undeva, lângã Lvov.

Dupã rãzboi, familia va emigra în SUA(dupã o perioadã de tranziþie în Cehoslova-cia ºi Austria), unde, între 1955 ºi 1962,tânãrul Roald va studia mai întâi la Colum-bia University ºi apoi la Harvard; dupã operioada postdoctoralã la prestigioasa uni-versitate, Hoffmann se mutã la Cornell, un-de se va derula, vreme de mai bine de pa-truzeci de ani, aceastã prestigioasã carierãºtiinþificã încununatã de Premiul Nobel, ºiunde Roald Hoffmann este profesor ºi as-tãzi. Oriunde în lume, un om de ºtiinþã im-plicat în umanioare este considerat o raraavis; în cel mai bun caz e privit ca o curio-zitate, un caz de excepþie, puþin exotic, pu-þin ridicol. În America cu atât mai mult.Câþiva ani dupã ce statutul sãu ºtiinþific eradefinitiv confirmat de primirea marelui pre-miu, chimistul-poet a simþit nevoia sã expli-ce colegilor sãi, într-un articol publicat înThe Scientist (21 martie 1988, p. 10), de cescrie poezie: „both (science and poetry)emerge from my attempt to understand theuniverse around me“. ªi adãuga: „I writepoetry to penetrate the world around meand to comprehend my reactions to it“. Poa-te cã prima propoziþie o contrazice pe ceacare o urmeazã: ºtiinþa ºi poezia, credeHoffmann, îl ajutã sã înþeleagã lumea din jur,deci pe cea din afara sa. A doua susþine ceeace spunea ºi ªestov: poezia ne ajutã nu nu-mai sã ne înþelegem pe noi înºine, ci poate ºisã surmontãm momentele de mare tensiune,de crizã în care ne regãsim adesea fãrã voie.

Mai gãsim încã o observaþie interesantãîn articolul menþionat: „some of the poemsare about science, some are not. I don’tstress the science poems over the othersbecause science is only one part of my life.Yet there are several reasons to welcomemore poetry that deals with science“. „Exis-tã, aºadar, mai multe motive pentru a primicu braþele deschise o poezie care are ca su-biect ºtiinþa“; iatã o idee interesantã ca-re-mi reaminteºte „poezia ºtiinþificã“ a luiJacques Pelletier, contemporan al lui Car-dan, Montaigne ºi Bernard Palissy în Franþaveacului al XVI-lea. Acesta, profund deter-minist ºi apropiat în felul sãu de a gândi deFrancis Bacon (pe care mã îndoiesc cã l-acunoscut), se apropie de ideea acceptãriilegilor naturale care guverneazã cosmosulca legi generale, dominante atât pe pãmânt,cât ºi în ceruri. În cosmologie, spre exem-plu, este copernician: „Et même jusqu’ici aété crù des Vieux/La Terre être immobileet se mouvoèr les Cieus:/Opinion, qui étd’autant moins soutenable, etc.“ În con-textul sãu, poezia didacticã a lui Pelletiersau aceea a lui La Borderie au avut un rolesenþial în promovarea acelui nou weltan-schauung care a fãcut posibilã revoluþianewtonian-galileanã. La o versiune (post)-modernã a unei poezii ºtiinþifice didacticesã se fi referit poetul-chimist?

�

Columbia, 24 mai 2009

Cum poate un chimistsã fie poet? (I)

D O S A R

D O S A R

De la umbra cuvintelor la umbra realitãþii

Povestirile fantastice ale ANEI BLANDIANA (II)

(Urmare din numãrul trecut)

U N ELEMENT de discontinuitate este te-matica, în care poveºtile legate de rea-

litatea istoricã capãtã o pondere tot maimare, unele dintre ele fiind trãite la per-soana întâi, direct sau indirect, de prota-gonistã. Pe lângã povestirile în care – într-omãsurã mai micã sau mai mare – e prezentãrealitatea dramaticã a diferitelor perioadeale dictaturii (Zburãtoare de consum, La þarã,Reportaj, Proiecte de trecut, Gimnastica desearã, Imitaþie de coºmar, Lecþia de teatru),douã par sã aibã drept temã, chiar dacã ex-primatã metaforic, creaþia artisticã ºi recep-tarea acesteia (O ranã schematicã ºi Cel vi-sat), în timp ce în Rochia de înger pare sãprevaleze tema raportului dintre amintireºi vis. Povestirea ce încheie volumul, Biseri-ca fantomã, are, dupã cum se va vedea, unstatut cu totul aparte.

Povestirea scurtã O ranã schematicã, aºe-zatã in limine, reia tema delfinului rãnit demoarte, prezentã deja în primul volum. Prinaceasta, autoarea intenþioneazã, pe de-oparte, sã stabileascã un fir de continuitateîntre aceastã nouã experienþã ºi precedentaºi, de cealaltã, conferã delfinului o semnifi-caþie deosebitã, destinându-l sã reprezintepropria concepþie a actului de creaþie. Del-finul „a devenit simbolul regenerãrii ºi ima-ginea lui este prezentã lângã trepiedul luiApolo, la Delfi“1; în aceastã calitate esteprezent ºi în poezia Apolo: „Vino, tras dedelfini, / Cu cithera în mâini [...] Vino,Doamne, sã vezi poezia sãracã / ªi poeþiicãzuþi sub istorie blestem, / Vino gol ºi fru-mos, ºi de þi-e frig, îmbracã / Haina strâm-tã a acestui poem“2. În noua povestire, lafel ca în Oraºul topit din volumul anterior,animalul sacru este un delfin mort dintr-oranã care i-a despicat corpul. Aceastã ino-vaþie a scriitoarei, în loc sã anuleze sim-bolistica tradiþionalã, îi sporeºte sem-nificaþiile. Cãlcatã în picioare, rãnitã demoarte, ºi creaþia artisticã, în ciuda amenin-þãrii constante a deformãrii în propria eiesenþã, este în stare, precum delfinul, de ase regenera într-un nou, mai complex, modde a exista. „Moartea ºi viaþa – citim înAmintiri din copilãrie – existau în naturãatât de interdependente, atât de reversibilemai ales, încât erau la fel de pline de volup-tate, la fel de ispititoare.“ Parabola ne po-vesteºte de un delfin (pe care autoarea îlpune sã vorbeascã la persoana întâi, întru-cât îi percepe gândurile) care, deºi zace

mort pe plajã, trãieºte pentru întâia datãexperienþa nemiºcãrii ºi este capabil sã audãvocile omeneºti care îl confundã, datoritãperfecþiunii corpului sãu, cu un produs dinplastic al industriei moderne. Este voceaunui copil, care descoperã pe corpul lui oranã, cea care neagã cã delfinul ar fi mort,reuºind în cele din urmã sã-ºi convingã ºitatãl de asta, fiindcã delfinul „se miºcã“. Defapt a fost un val care l-a apucat ºi l-a fãcutsã trãiascã din nou, abandonându-se în ma-re, „o altã ipostazã a nemiºcãrii“. Viaþa ºimoartea, fiinþa ºi nefiinþa, autenticitatea ºifalsitatea sunt, de altfel, temele dominan-te ale cãrþii, care se aflã prefigurate aici.

Urmãtoarea povestire este Zburãtoare deconsum, care are o tematicã parþial comunãcu Gimnastica de searã, aºezatã a ºaptea înordine.

În prima dintre cele douã povestiri, dindouãsprezece ouã puse în cuibar, cu o cloº-cã luatã în chirie, pe balconul blocului încare locuieºte, de cãtre o profesoarã univer-sitarã de filozofie ºi materialism, care sperãsã rezolve astfel problemele alimentare întimpuri de restriºte, ies nu pui de gãinã,

ci „zburãtoare de consum“, dupã cum fu-sese anunþat dinainte de misteriosul furni-zor al ouãlor: este vorba, de fapt, de micicreaturi înaripate, de îngeri, asemãnãtoriîntru totul cu îngeraºii pictaþi din tradiþiarenascentistã italianã ºi flamandã. Povestea,„aventura“, se desfãºoarã pe mai multe re-gistre, care merg de la patetic la ironic, lagrotesc, ºi are un final deschis, comic: în-geraºii sunt eliberaþi de profesoarã pe masaîn jurul cãreia se aflã întrunit Consiliul Fa-cultãþii. Cu aceastã scenã se încheie poves-tirea, care nu ne mai spune care este urma-rea gestului provocator, chiar dacã anumitealuzii lasã sã se întrevadã consecinþe nefe-ricite pentru imprudenta profesoarã de ma-terialism. Aceasta este prima povestire carese apropie mai mult de fantasticul tradiþio-nal, întrucât naºterea îngerilor din „ouãleciudate“ provoacã, fãrã îndoialã, un soi de„rupturã în ordinea recunoscutã“, chiar da-cã atenuatã de o naraþiune care dozeazã ºivariazã cu iscusinþã efectele stranii.

În Gimnastica de searã nu avem nici„rupturã“, nici „trecerea pragului“ gradualã.Povestirea este de la bun început unidimen-sionalã, întrucât are protagonist un îngercare, trãind deghizat în muncitor, îºi pãs-treascã în secret prerogativele sale de crea-turã cereascã: misiunea lui, care o vremeera cea de înger pãzitor, mai cu seamã alsomnului oamenilor, ar trebui sã fie acumcea de înger exterminator; dar el se iden-tificã într-atât cu condiþia umanã, încât sevede constrâns sã renunþe la misiunea safiindcã, pe de-o parte, cunoscând în pro-funzime nefericirea unei asemenea condiþii,se simte incapabil de orice gest punitiv ºi,de cealaltã, fiindcã apreciazã anumite aspec-te ale condiþiei umane, precum somnul ºivisul, de care nu au parte creaturile cereºti.

La þarã descrie dramatica întoarcere la origini a protagonistei. Trebuie sã adãu-gãm totuºi, de la bun început, cã încheie-rea aruncã umbra îndoielii asupra veridi-citãþii evenimentelor povestite. Avem,aºadar, de-a face cu o povestire care se folo-seºte de câteva artificii narative proprii fantasticului „tradiþional” (aici „trecereapragului“, alunecarea în ireal au loc prinmutarea inexplicabilã în spaþiu, fapt care dãprilej „incertitudinii“ finale), utilizate poatedrept instrumente considerate indispensa-bile pentru a putea descrie „realitatea“ uneisituaþii, „dispariþia satului“, fãrã sã o nu-

• Ana Blandiana

�

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 11

12 • APOSTROF D O S A R

meascã. Este vorba, dupã cum se ºtie, dedouã momente în mod special dramaticeale istoriei recente, destinate sã modificeradical viaþa tradiþionalã la þarã: colectivi-zarea pãmânturilor în faza de început a dic-taturii ºi „planul de sistematizare a satelor“în ultima ei fazã. Atari evenimente totuºinu sunt evocate direct. Povestirea „se mãr-gineºte“ sã descrie, în tonuri marcat expre-sioniste, rezultatele lor. Întoarsã în satulbunicilor morþi de ceva vreme deja, pro-tagonista nu regãseºte locurile copilãrieisale. Înainte încã de a ajunge în sat, areimpresia cã traverseazã un pãmânt sterp, încare natura însãºi este întoarsã pe dos,putrezitã. Ajunsã în sat, are senzaþia cã seaflã într-un loc pãrãsit, deja dezafectat, darnu e aºa: mai supravieþuieºte un mic grupde bãtrâni care încearcã cu orice chip sã oþinã acolo, ca ºi cum ar încerca sã-i sugãtinereþea. Dorinþa de a pãrãsi locul bleste-mat, de a fugi de o realitate definitivcoruptã ºi devastatã este nãvalnicã („Nu-mirãmânea, desigur, decât sã scap, sã încerc sãfug, sã mã smulg din strânsoare ºi sã mãîndepãrtez cât pot mai repede de acest local putrezirii, de care nu eram destul destrãinã pentru a nu putea fi infectatã demoarte ºi eu“) ºi se traduce printr-o fugãînspre bisericã, ºi aceasta invadatã de miilede cuiburi de rândunicã care au încrustat-ocu totul. Urcatã în clopotniþã, prinzân-du-se de funiile clopotelor ºi asurzitã de undangãt de îngropãciune, vede satul ºi fan-tasmele care încã îl mai locuiesc îndepãrtân-du-se ºi îºi dã seama, într-un rãsunet tumul-tuos de aripi, cã biserica s-a ridicat în zbortrasã de miile de pãsãri care au luat loculrândunicilor demult dispãrute. Finalul lasãcititorul ºi personajul în incertitudine.Protagonista, imobilizatã în spital ºi trans-formatã „într-o statuie culcatã de gips“,povesteºte ceea ce i s-a spus, adicã cum cãa fost gãsitã „la mai multe sute de kilome-tri depãrtare de satul bunicilor“, în zãpadã,lângã o cabanã, într-o localitate în care sepoate ajunge doar pe schiuri, fãrã ca totuºisã fie gãsite schiurile. Acestei „variantesportive“, ea încearcã în mai multe rândurisã rãspundã cu ceea ce se întâmplase într-a-devãr, suscitând totuºi o reacþie stranie:

De fiecare datã eram ascultatã cu înþelegereºi o lipsã de mirare suspectã, eram aprobatãºi încurajatã sã povestesc înainte, ca ºi cumîn putreziciunea câmpului, în dispariþia satu-lui sau în zborul bisericii nu ar fi fost nimicneobiºnuit, încât îmi dãdeam seama cã seferesc sã se îndoiascã de ceea ce spun nupentru cã nu m-ar crede, ci pentru cã nu lise pare recomandabil sã mã contrazicã.

De aici concluzia: acceptarea „varianteisportive“, întrucât „renunþarea la realitatedevenea semnul sigur al revenirii la viaþã“.Moartea satului descrisã mai înainte puteafi coºmarul celei care, aventurându-se în-tr-o periculoasã excursie montanã, a scãpatîn mod fortuit pericolelor muntelui.

În Reportaj, naratoarea interpreteazã ro-lul unei ziariste cãreia i s-a încredinþat sar-cina de a descrie inundaþia catastroficã ceameninþã o insulã artificialã construitã înDelta Dunãrii ºi destinatã cultivãrii porum-bului. La insulã, care trebuie salvatã cu ori-ce preþ, ca simbol al realizãrilor noii socie-tãþi, lucraserã deþinuþii politici, cãrora leerau destinate iniþial barãcile. În povestire,componenta autobiograficã capãtã un dra-

matism deosebit, fiindcã se evocã figuratatãlui, deþinut politic în una dintre colo-niile de detenþie împrãºtiate prin zonã. Estememorabil episodul arestãrii ºi al ultimeicine acasã, a cãrui amintire tresare în me-moria protagonistei atunci când asistã, peºlepul care o duce la insulã, la o scenã ase-mãnãtoare în gesturi ºi în personaje cu ceatrãitã cu ani înainte: un bãrbat ºi un copilmãnâncã, luând mâncarea dintr-un pachetfãcut din foaie de ziar, „cu miºcãri iuþi, darperfect sincronizate“, „ritmându-ºi cu unsavant instinct miºcãrile pentru a nu sestânjeni, într-o uimitoare ºi neliniºtitã coo-perare“, chiar aºa cum fãcuse bãrbatul ve-nit sã îl aresteze pe tatãl care, þinând-o pegenunchi pe sora povestitoarei, mâncaseomleta din aceeaºi farfurie, „împletindu-ºimiºcãrile fãrã greº cu ale ei“.

Dunãrea, care plutise ca o prezenþã mis-terioasã ºi ameninþãtoare asupra copilãrieiprotagonistei, îi apare acum în toatã fru-museþea ei, în toatã grandiozitatea înfri-coºãtoare, de care e totuºi inseparabilãamintirea detenþiei tatãlui:

Era ea Dunãrea, miºcarea, rãscoala, distru-gerea, moartea, forþa vitalã în stare sã deamagnitudine ºi elan gunoiului însuºi, curgând fãrã încetare în sine însãºi ºi încosmosul bucuros de a o conþine. Era eaDunãrea de care-mi fusese întotdeauna tea-mã, fascinantã ºi strãinã, misterioasã ºi devo-ratoare, duºmãnoasã, puternicã, vie. O vã-zuse, oare, tata aºa cum o vedeam eu acum?O privise, oare, de undeva de pe-aproape,poate chiar de pe acest mal povârnit ºi sur-pat? O admirase? O urâse?

În partea finalã, dramatismul povestirii seintensificã. Nevoia de a folosi orice mijlocla îndemânã pentru a consolida insula ar-tificialã le dã cuiva ideea aberantã de a fo-losi nu doar ramurile plopilor plantaþi decurând, ci ºi oasele umane din groapa co-munã scoase la ivealã de inundaþie. În coº-marul final, protagonista, care îºi repetaîntruna „Tata a murit acasã“… „Tata s-a în-tors ºi abia apoi a murit“, îºi închipuie cãîntinde ea însãºi „oase de pãrinþi ºi ramuride plop tinerilor morþi care sprijineau, caniºte statui rãstignite, pãmântul…“, într-ohalucinantã viziune a morþii care implicã ºi pe tinerii soldaþi angajaþi în opera de salvare.

Cel visat, transpunerea în prozã a douãtexte poetice, Contratimp ºi Genealogie, în-trerupe tripticul central al povestirilor „rea-liste“. Scriitoarea a subliniat, dupã cum amarãtat, importanþa componentei onirice înproza ei fantasticã. Aici însã, ca de altmin-teri ºi în Genealogie, atare componentã de-vine un soi de viziune oniricã extinsã asu-pra întregii realitãþi, care nu ar fi altcevadecât substanþa efemerã ºi etern schimbã-toare a unui vis universal în care eul, careviseazã ºi care este, la rândul lui visat, în-tr-un proces genealogic fãrã de sfârºit,ocupã spaþiul evanescent al unei clipe.

Secvenþa iniþialã a povestirii are loc lamalul mãrii: este iarnã, faleza ºi plaja suntacoperite de zãpadã. Plimbarea prin zãpadãdã prilej unor consideraþii, preluate dinContratimp:

Cu cât înaintam mai mult, cu atât îmi dã-deam seama cã eram absolut singurã într-olocalitate complet pustie, intratã în hiber-nare, din care locuitorii migraserã spre alteanotimpuri. Nu mai fusesem niciodatã atâtde singurã. Nici atât de pierdutã. Am întors

capul ºi mi-am vãzut urmele nespus de clareprin zãpada începutã peste care nu mai bãteanici un strop de vânt. Dar nici ele nu-mierau de nici un folos: complicate ºi ermeti-ce, ele pãreau un mesaj scris într-o limbãnecunoscutã ºi al cãrui înþeles nu aveam cumsã-l înþeleg. Cu cât le priveam mai mult, în-sã, cu atât mã convingeam cã era vorba de-spre un mesaj. Totul se petrecea ca în vis.

Dupã acest preambul, se introduce temaviziunii onirice a lumii ºi a infinitului lanþgenealogic al visului, legatã din nou de te-ma precaritãþii ºi neputinþei de a desciframesajele misterioase, deopotrivã de incon-sistente ºi acestea, precum visul:

Nu eram decât personajul unui vis, dar eramconºtientã de propria mea definiþie ºi deneobiºnuitele posibilitãþi de care dispuneam,vreau sã spun cã eram personajul unui viscapabil sã contemple visul al cãrui obiectera. [...] Eram visatã de cineva ºi toate cir-cumstanþele visului erau stabilite de umo-rile acelui personaj atotputernic pentru mi-ne, dar care cine ºtie dacã nu depindea, larândul sãu, de reveria sau de coºmarul unuialt somn ºi mai adânc. [...]

Trebuia sã scriu ceea ce vãzusem, chiardacã era mai mult decât probabil cã hârtiape care aº fi scris nu putea fi decât o hârtieexistentã în vis, o hârtie care ar fi dispãrutîmpreunã cu toate tainele însemnate pe ea,aºa cum urma sã dispar ºi eu, odatã cu tre-zirea din somn a celui ce ne viseazã.

Iatã pasajul final:

[doresc] sã mã las sã alunec în somn, sãadorm ºi sã visez, la rândul meu, o fiinþã,suspendatã de tremurul pleoapelor mele pi-cotitoare ºi obligatã sã povesteascã revelaþiacentrului singurãtãþii unor mari mulþimi vi-sate, hotãrâte sã viseze la rândul lor...

Proiecte de trecut se numãrã printre poves-tirile „realiste“ fiindcã evocã un alt frag-ment din istoria României anilor cincizeci:deportãrile în Bãrãgan ale populaþiei dinBanat. Abia dupã 1989 s-a putut ridica vã-lul de tãcere care acoperea acest eveni-ment3. ªi în aceastã povestire este prezentelementul autobiografic: naratoarea a par-ticipat, fãrã sã o ºtie, în copilãrie, la eta-pele premergãtoare evenimentului ºi, caadult, este destinatara unei povestiri spusede unul dintre protagoniºtii supravieþui-tori, unchiul Emil, care prin structura po-vestirii intervine în câteva rânduri la per-soana întâi. Dupã cum am mai arãtat,aceasta este singura povestire în care nueste prezent niciun element care poate fiidentificat ca aparþinând propriu-zis fan-tasticului. Cu diferenþele de rigoare, în ca-zul acesta poate avea însemnãtate ceea ceautoarea a scris în introducerea la Bisericafantomã: faptul narat „face parte dintre ace-le întâmplãri care, deºi desfãºurate aievea,aparþin prin natura lor fantasticului“. Suntdouã elementele care justificã atare apar-tenenþã: în primul rând, observaþia cã po-vestirea, în sine, este într-atât de incredi-bilã, încât pare irealã ºi, în cel de-al doilea,constatarea cã aceastã experienþã, negativãprin natura ei, se transformã în mod para-doxal într-o experienþã pozitivã, într-un felde experienþã iniþiaticã:

Ascultând cu atenþie ºi luând în serios po-vestirile mereu repetate ºi stilizate ale un-chiului Emil, singura concluzie care se im-punea era aceea cã timpul petrecut pe insuladin mijlocul oceanului de pãmânt fusese cea

�

mai fericitã perioadã a vieþii sale, mai feri-citã ºi mai plinã de farmec nu numai decâtanii prezenþi, cârtitori, greu de înþeles ºi deacceptat, ci chiar decât vremurile imemorialede dinainte, pierdute în zarea tinereþii. [...]Cu cât trecea timpul, unchiul Emil avea totmai mult tendinþa sã-ºi reducã întreaga exis-tenþã interesantã, semnificantã, la acel de-ceniu al unei experienþe fundamentale, esen-þialã nu atât în ordinea istoriei, cât înordinea universului.

În aceastã atitudine îºi gãseºte explicaþiatitlul paradoxal: nu proiecte de viitor, ci,tocmai dimpotrivã, „proiecte de trecut“,proiecte „tot mai fantastice ºi tot mai ideale“.

Imitaþie de coºmar este singurul text încare protagonista – care, la fel ca în majo-ritatea povestirilor, se identificã cu scrii-toarea – apare cu numele sãu propriu, AnaBlandiana. Aflatã într-un mic magazin deperiferie ca sã cumpere niºte delicatese pecare nu le gãseºte în altã parte, este ataca-tã de un haidamac beat care, þinând-o debraþ, o împiedicã sã plece. Curioºii se în-ghesuie, dar nimeni dintre cei care asistã lascenã (trecãtorii, ba chiar un coleg de re-dacþie ºi doi soldaþi tineri) nu intervine înapãrarea ei, nici atunci când face apel la fai-ma ei de scriitoare, dând la ivealã propriulsãu nume: fie se prefac cã nu o cunosc, fiegãsesc justificãri ipocrite pentru compor-tamentul lor. Faptul regretabil se rezolvã dela sine, la fel de inexplicabil cum începu-se. Comenteazã scriitoarea, explicând titlul:

Curios cã, deºi totul semãna cu un coºmar,nu mi-a trecut nicio clipã prin minte cã în-tâmplarea nu e realã ºi cã visez. Dimpotrivã,totul mi se pãrea real, chiar prea real: feþe-le celor care mã priveau, vorbele care ajun-geau pânã la mine, duhoarea celui ce mãþinea ºi tãcerea lui goalã de sens, ridicolulsituaþiei care nu reuºea totuºi sã-i anihilezedisperarea ºi care nu era decât o imitaþie –stângace, dar convingãtoare – de coºmar.

Concluzia totuºi restituie faptului adevãra-ta sa dimensiune de coºmar:

O clipã avui impulsul sã mã întorc ºi sã fug,dovedindu-mi astfel cã sunt într-adevãr libe-rã; în clipa urmãtoare însã îmi dãdui seamacã nu voi mai putea fi niciodatã liberã, dacãnu voi fi în stare sã explic de ce, pe durataacelui coºmar, nu am fost. ªi mã oprii.

Legatã ºi aceasta, deopotrivã, de evenimen-tele dramatice ale anilor cincizeci, este po-vestirea Lecþia de teatru. Cel care nareazã lapersoana întâi este un actor de o anumitãnotorietate, al cãrui tatã dispãruse în aniicincizeci, la Salcia, una dintre multele colo-nii penale din vecinãtatea Dunãrii. Invitatla þarã de un necunoscut, despre care ur-meazã sã afle cã a fost un tovar㺠de închi-soare al tatãlui lui, în loc sã afle veºti de laacesta despre dispariþia pãrintelui sãu, ares-tat pe când el era copil, asistã, în casa mis-teriosului personaj, la reprezentarea unuipriveghi care reia, i se spune, obiceiurivechi necunoscute lui: douã personaje, ca-re interpreteazã respectiv un înger ºi undiavol, evocã lângã catafalc acþiunile buneºi rele ale defunctului. Nu reiese clar însãcine anume interpreteazã rolul mortului: laînceput pare sã fie chiar Virgil Ostahie(acesta e numele personajului misterioscare îl invitase), care, la sfârºitul repre-zentaþiei, refuzã sã rãspundã la întrebãrileincomode despre sfârºitul tatãlui ºi despre

viaþa în coloniile de muncã forþatã, la carespectacolul nu oferise rãspuns: puþine cu-vinte doar ale unui recitativ, între care ridi-cat, stuf, pedeapsã, gamelã ºi mai ales între-barea de ce?, par sã se refere la detenþiapoliticã.

Apoi, dupã ce pãrãseºte casa, i se spunepe tren „povestea vieþii ºi morþii lui VirgilOstahie“, cunoscutã tuturor. Concluzia po-vestirii, care doar la final ne este prezentatãdrept un „vis“, nu lãmureºte enigma carepluteºte deasupra misteriosului personaj.

Cititorul se gãseºte astfel în aceeaºi si-tuaþie de „inexplicabilitate“ în care se gãseaºi actorul-povestitor dupã ce asistase laspectacol:

Aveam senzaþia cã asistasem la ceva abso-lut hotãrâtor pentru destinul meu artistic.Mi se pãrea cã îmi fusese oferitã o lecþie deteatru ºi o tainã, iar eu nu trebuia decât sãam tãria de a aºtepta clipa în care voi reuºisã le pãtrund.

O altã variaþiune pe tema visului sau, maiprecis, a raportului dintre amintire ºi vis,între „memoria logicã“, adesea „lacunarã“,ºi „memoria senzorialã ºi cea a visului“,cu importanta lor funcþie de completare,este reprezentatã de povestirea Rochia deînger, care aparþine, aºadar, atât „istorieireale“, cât ºi „istoriei onirice“ a povestitoa-rei. Haina din titlu este mica tunicã de hâr-tie creponatã cu aripi de carton, pe careprotagonista o îmbrãcase de copilã pentruo serbare, ºtearsã aproape cu totul din me-morie, chiar dacã lãsase în urmã amprentaimportanþei evenimentului, lucru întãrit ºide faptul cã hãinuþa de înger a fost lungãvreme pãstratã în casa copilãriei, casa „rea-lã“ „a amintirii“, imprimându-se statornicºi în „casa visului“, care o împãrtãºescacum. Prezentã în amintire, dar mai cuseamã în visul recurent al acelei case, hãi-nuþa capãtã o semnificaþie particularã:

N-am aflat niciodatã cu precizie vârsta lacare fusesem înger ºi nici n-am ºtiut de faptce piesã fusese cea în care interpretasem ro-lul. Poate de aceea rochia de hârtie pãstra-se pentru mine o aurã misterioasã, la ca-re-mi fãcea plãcere sã mã întorc din când în când ºi sã-i atribui mereu alte ºi alte semnificaþii.

Povestirea pe care autoarea a ales-o pen-tru încheierea volumului este Biserica fantomã. Din dispunerea textelor reiese ovoinþã auctorialã cãlãuzitã de principiulalternanþei tematice ºi de diversificarea na-rativã. Textul, care începe – dupã cum amvãzut – cu o amplã declaraþie de poeticã,nareazã o poveste amplasatã, în prima par-te, în Transilvania celei de-a douã jumãtãþia secolului XVIII, pe atunci teritoriu habs-burgic, în timpul rãscoalei þãrãneºti con-duse de Horea ºi, în cea de-a doua parte,în zilele noastre. Elementul autobiograficeste prezent la diferite nivele. Iniþial, po-vestitoarea este martor la istoria care afascinat-o de copilã, în timpul cãlãtoriilorîn care-ºi urma tatãl. Aceastã poveste nespune despre transportul unei biserici delemn dintr-un sat în altul, eveniment ates-tat de toponime, care se întreþese cu eve-nimentele marii rãscoale þãrãneºti, pier-zând încetul cu încetul conotaþiile realitãþiipentru a aluneca în imaginar ºi în miracu-los, mai ales atunci când biserica, cu oame-nii ei, scapã controlului la traversarea râu-lui Criº în timpul dezgheþului ºi devine o

bisericã plutitoare pe râuri, o „bisericã fan-tomã“. Mai apoi, în Delta Dunãrii, unde seaflã ca ziaristã pentru a descrie în scop tu-ristic frumuseþile acesteia, povestitoareatrãieºte ca protagonistã, împreunã cu ofamilie de pescari care o primesc în barcalor, experienþa bisericii-fantomã, a bisericiimoarte. În fine, întoarsã în Transilvania,împãrtãºeºte cu cititorul experienþa finalã,care priveºte atât povestea adevãratã a bise-ricii, cât ºi semnificaþia acesteia, aparentcontradictorie (simbol al salvãrii ºi vieþiipentru locuitorii satului transilvan, sim-bol al morþii pentru pescarii Deltei). Dacãaceastã duplicitate îºi gãseºte o explicaþie încuvintele tânãrului paroh al satului, nu lafel se poate spune despre adevãrata povestea bisericii, pentru care se profileazã o si-tuaþie asemãnãtoare cu „ezitarea“ teoreti-zatã de Todorov.

Este posibilã o lecturã politicã a aces-tei povestiri? Dacã cea mai mare parte acelorlalte povestiri evocã momente diverseºi dramatice ale unui trecut mai mult saumai puþin recent sau ale unui prezent totmai dramatic, Biserica fantomã, care proiec-teazã în prezent o legendã din trecut, estesingura povestire care pare sã se deschidã,în mod optimist, înspre viitor:

Într-o istorie tragicã ºi lipsitã de speranþã[...], aceastã conºtiinþã absurdã ºi profundoptimistã cã miracolul nu este totuºi exclusa reuºit sã determine de fiecare datã, în celedin urmã, miracolul.

Nu putem, desigur, sã intrãm în perspecti-va unui cititor al anilor optzeci, pentru adescoperi reacþiile sale în faþa unui aseme-nea pasaj. Dar nu putem totuºi sã nesustragem de la a presupune dacã nu cum-va poeta, autoare a versurilor publicate înAmfiteatru, ar fi însufleþitã acum, în difici-lul dialog pe care dorea sã îl instituie cucititorii, de o atitudine diferitã, ºi anume:sã facã sã încolþeascã sãmânþa speranþei într-o posibilã, miraculoasã rãsturnare desituaþie.

�

Torino, iulie 2008Traducere de

BOGDAN HARHATA

Note1. Dizionario dei simboli, cit., s.v.2. Din volumul Soarele de apoi, 2000.3. Cf. Viorel Marineasa ºi Daniel Vighi, Ru-

salii ’51, fragmente din deportarea în Bãrã-gan, Timiºoara: Editura Marineasa, 1994;Smaranda Vultur, Istorie trãitã – istoriepovestitã: Deportarea în Bãrãgan (1951-1956), Timiºoara: Editura Amarcord,1997.

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 13D O S A R

14 • APOSTROF

D INTRE ELIADE, Ionescu ºi Cioran, ceitrei glorioºi ai generaþiei ’27, Cioran

a fost cel din urmã care a ajuns la glorieinternaþionalã. ªi tot el este cel care, dupãmoarte, se bucurã de un interes în creºtere.Rãºinãreanul eternizat la Paris nu înceteazãnici dupã moarte sã ne facã surprize. Ca-ietele, editate de Simone Boué în 1997, aufost prima dintre ele; a urmat în 2005Exercices négatifs, adicã laboratorul volu-mului Précis de décomposition; iar în toam-na aceluiaºi an 2005 a explodat ca bombãde presã problema unor manuscrise necu-noscute ale lui Cioran, scoase la licitaþie defirma care curãþase mansarda dupã moar-tea partenerei lui de viaþã, Simone Boué.Iar în acest moment, în librãriile francezetroneazã la vedere trei cãrþi Cioran, noi-nouþe pentru publicul francez (douã ºi pen-tru cel român), toate trei apãrute la Editural’Herne, ºi anume: un uriaº Cahier Cioran,de 544 de pagini; volumul Transfigurationde la Roumanie, 344 de pagini; volumaºulDe la France, 96 de pagini. Le voi prezen-

ta succint, fãrã altã intenþie decît aceeainformativã.

Iniþiat încã la sfîrºitul anilor ’90 de cãtrefostul director al Editurii l’Herne, Constan-tin Tacou, Caietul Cioran, uriaº, a fost dusacum la bun sfîrºit cub coordonarea luiLaurence Tacou ºi Vincent Piednoir. Ca-ietul cuprinde multe texte de-ale lui Cioran,adicã eseuri, scrisori ºi interviuri (unele cu-noscute în România, dar pînã acum nu ºiîn Franþa, altele inedite pentru toatã lu-mea). Avînd peste 50 de colaboratori, volu-mul reprezintã o „invazie“ culturalã masivãa autorilor români în Franþa. Totdeauna amcrezut cã numai un bun roman românescar putea sã tragã dupã el afarã, adicã înstrãinãtate, alte texte româneºti... Mã bucursã constat cã m-am înºelat: în acest mo-ment, Cioran însuºi trage dupã el afarã cîþi-va compatrioþi. În încercarea de a recon-stitui biografia lui Cioran cu traiectoria luiromâneascã cu tot, editorii au publicat înacest Caiet comentarii despre Cioran aleurmãtorilor autori români: ªtefan Baciu,George Banu, Lucian Blaga (cu articolulpolemic din 1959, scris, dupã cum neamintim, în condiþii de mare presiune poli-ticã asupra lui Blaga), Matei Cazacu, Mir-cea Eliade, Michael Finkenthal, Norman

Manea, Liliana Nicorescu, Constantin Noi-ca, Marta Petreu, Mihail Sebastian, Maria-na ªora, Sanda Stolojan, Stelian Tãnase,Florin Þurcanu, Ion Vartic, Leon Volovici,Constantin Zaharia, Dieter Schlesak. Multetexte sînt traduse de bunul prieten al luiCioran, de Alain Paruit; multe, de Marilyle Nir, Laurence Hinkel, Vincent Piednoir,Liliana Nicorescu ºi mulþi alþii. Alte textedespre Cioran – de Simone Boué, FrançoisFejtö, Sylvie Jaudeau, Sylvère Lotringer,Gabriel Marcel, François Mauriac, ClaudeMauriac, Roger Munier, Maurice Nadeau,Ricardo Paseyro, Vincent Piednoir, Fernan-do Savater, Peter Sloterdijk º.a. LaurenceTacou publicã un interviu foarte important– inedit, dupã cîte ºtim – pe care Cioran il-a acordat în 1987. Interviul pe care Nor-bert Dodille i l-a luat Simonei Boué, publi-cat în 1997 într-un volum de circulaþie mairestrînsã, la L’Harmattan, e reluat. Tot aºa,poþi citi eseul memorialistic în care SalahStétié – diplomat de meserie ºi poet de vo-caþie, pe care l-am cunoscut în 1991 laAmsterdam – îl evocã pe Cioran, sau cores-pondenþa acestuia cu Cioran. Foarte inte-resante, cãci doldora de informaþii, sîntscrisorile lui Cioran cãtre aproape treizecide personalitãþi ale vieþii intelectuale occi-dentale. Unele texte din Caiet, de pildã stu-diul lui Vincent Piednoir, despre CorneliuZelea Codreanu ºi Garda de Fier, oferã ci-titorului occidental informaþii importan-te pentru a reconstitui climatul istoric dinRomânia interbelicã. Volumul cuprinde ºibibliografia operelor cioraniene, biblio-grafia cioranologicã, o sumarã cronologieCioran, iconografie etc. Pentru un cunos-cãtor român al operei lui Cioran, caietul nu este chiar fãrã cusur; pentru un cititorfrancez însã, este un volum surprinzãtor,care poate modifica perspectiva de recep-tare asupra filosofului. Cel mai scurt textdin carte este ºi cel mai frumos, cãci, avîndo formã literarã laitmotivicã, poartã oîncãrcãturã preþioasã: dragostea autoru-lui, Fernando Savater, faþã de cuplul Cioran-Simone Boué. Subliniez apãsat cãInstitutul Cultural Român a contribuit laapariþia acestei cãrþi.

A doua carte apãrutã este chiar aceeacare i-a dat lui Cioran nesfîrºite spaime ºibãtãi de cap: Schimbarea la faþã a României.Constantin Tacou a încercat, în 1999, s-opublice integral, cu o prefaþã a subsemna-tei, dar s-a ales cu un proces – reflectat lavremea aceea de presa francezã cotidianã –pe care Yannick Guillou, „titularul dreptu-rilor morale asupra operei lui Cioran“, i l-a intentat distinsului editor. La 10 anidupã proces, actuala directoare a Edituriil’Herne publicã, iatã, cartea, ºi anume inte-gral, în traducerea lui Alain Paruit – minu-natã traducere! – ºi cu un „ghid“ de textecare sã-i înlesneascã cititorului francez înþe-legerea cãrþii. ªi anume, cartea are un scurt

Trei cãrþi de

• Mormîntul lui Cioran ºi al lui SimoneBoué, cimitirulMontparnasse.Foto: M. P.

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 15

avertisment al editorului, semnat L.T.,adicã Laurence Tacou, un scurt „Avant-pro-pos“ de Constantin Tacou, o Préface deMarta Petreu (p. 12-54), o „Note sur Co-dreanu, la Légion de l’Archange SaintMichel et la Garde de Fer“ de VincentPiednoir (p. 55-66), pentru reconstituireaclimatului istoric, extrase din textul autoex-plicativ Mon pays al lui Cioran însuºi, onotã de Simone Boué ºi, în sfîrºit, extrasedin scrisorile lui Cioran care mãrturisescîncã ºi încã o datã cã filosoful s-a despãrþitde ideile lui extremiste. Cum se vede, esteun „dosar“ compozit ºi amplu (74 de pa-gini în total), care aratã precauþiile pe careeditura ºi le-a luat pentru a reduce riscuri-le unui scandal politic. Dupã cele cîtevacomentarii pe care le-am citit în presa fran-cezã, se pare cã lumea acceptã cã pãrerilede rãu ale lui Cioran pentru trecutul lui„deocheat“ au fost sincere.

În sfîrºit, a treia carte, scrisã în românã,a apãrut cu titlul De la France ºi este, dinnou, minunat tradusã de Alain Paruit. Vo-lumul este o surprizã, cãci pînã azi inedit.Aºa cum Schimbarea la faþã... este o cartede filosofia culturii centratã pe cazul Ro-mâniei, ºi De la France este un eseu de filo-sofia culturii, dar centrat pe cazul Franþei.Iar fundamentul filosofic spenglerian al au-torului este evident ºi aici. Manuscrisul da-teazã din 1941. În felul acesta, avem în sfîr-ºit încã o informaþie certã despre cea maimisterioasã perioadã de viaþã a lui Cioran,mai 1941– ianuarie 1943, perioadã desprecare informaþiile sînt sãrace ºi lacunare.Textul acesta, pe care sper cã-l vom puteaciti cît mai degrabã în original, este ului-

tor: în 1941, Cioran – adicã fostul revo-luþionar gata sã combine extrema dreaptãcu extrema stîngã pentru a „transfigura“România dupã capul sãu, în speranþa cã in-convenientul sãu de-a se fi nãscut român îºiva gãsi în sfîrºit o vindecare – se aratã acumsãtul de fanatismele care au bulversat înultimul timp Europa. Ba, mai mult, acum,în 1941, Cioran se desparte net de oriceiubire pentru þara de origine, cãci declarãcã patriotismul este expresia sentimentalã aunei solidaritãþi animale (mã feresc sã daucitatul, cãci nu risc ridicolul de-a traduceun text cioranian, scris în românã, din fran-cezã în românã). Conform informaþiilorcare existau pînã acum, se pãrea cã despãr-þirea lui Cioran de extremism (ºi de cauzacare l-a condus la extremism, adicã iubirea-urã pentru România) ar fi început prin1937 ºi s-ar fi desãvîrºit prin 1944. Or, prinDe la France, avem dovada ca filosoful s-adespãrþit complet de extremism încã din1941, aruncînd peste bord, odatã cu extre-mismul, ºi pasiunea sa ambivalentã pen-tru România. E fost deci mai iute în dez-meticire decît am ºtiut pînã acum. Apoi,trebuie sã observãm cã el a fãcut elogiultipului francez de civilizaþie exact în peri-oada rãzboiului, în 1941 (ceea ce ne per-mite comparaþii cu alþi colegi de generaþie,mai inerþi, cu Eliade, de exemplu...). Fos-tul admirator din 1934 (e drept, un admi-rator avînd ºi rezerve) al lui Hitler sperãacum, în 1941, adicã în plin Rãzboi Mon-dial ºi aflat în Franþa ocupatã, cã aceasta vadeveni sursa unei „epidemii“ de raþionali-tate ºi scepticism, modelul unei civilizaþiice se sustrage modelului naþionalist!

Eseul acesta, rãmas pînã azi în manu-scris, este ºi un dialog subteran al lui Cio-ran cu Apãrarea civilizaþiei a lui BucurÞincu, pe urmele cãruia calcã cu o întîrzie-re de cîþiva ani. Cãci, dacã Apãrarea civili-zaþiei a fost în mod tacit o replicã criticã laSchimbarea la faþã a României, De la Francepoate fi socotitã un dialog plin de consim-þire cu Apãrarea civilizaþiei! Cum spuneam,Cioran este un autor care ne face ºi dupãmoarte surprize.

�

• Cioran, 1966. Foto: Jacques Sassier

SF-ul ca profesiune de credinþã

S UBSTANÞIALUL VOLUMal lui Cornel Robu,

Scriitori români de science-fic-tion, apãrut în 2008 la CasaCãrþii de ªtiinþã, Cluj-Na-poca, reprezintã suma se-lectã a questei de o viaþã aautorului sãu, dedicat trupºi suflet investigãrii, recu-perãrii ºi promovãrii science-fictionuluiromânesc. Cele cincizeci de texte cuprinseîn aceastã carte trãdeazã implicarea aproa-pe obsedantã a lui Cornel Robu în materiaobiectului sãu hermeneutic. Publicate ante-rior în reviste, dicþionare ºi volume, arti-colele, cronicile ºi studiile adunate în acestvolum sunt organizate în patru blocuritematic-diacronice: Scriitori români de sci-ence-fiction, Trecutul unei iluzii: „Noul val“al anilor ’80, Secvenþe ante-decembriste,Secvenþe post-decembriste.

Iniþial prefaþã la ediþia din 1986 a volu-mului În anul 4000 sau O cãlãtorie la Venus,apoi reluat fragmentar, ca multe alte textedin acest volum, în Dicþionarul scriitorilorromâni ºi în Dicþionarul analitic de opere lite-rare româneºti, studiul Un precursor: VictorAnestin se deschide cu o perspectivare am-plã, ce trãdeazã scrupulozitatea istoriculuiliterar, a figurii pitoreºti a „astronomuluiamator“, aºa cum se numea în la belle épo-que, pentru ca, mai apoi, discursul sã-ºi restrângã unghiul de abordare ºi sã se concentreze în mod didactic, dar totuºisimpatetic, asupra unui personaj care aîntruchipat mai bine decât oricine altci-neva aceastã figurã: Victor Anestin.

Astfel, înainte de Primul Rãzboi Mon-dial apare mensualul de astronomie popu-larã Orion ºi activeazã Societatea Astro-nomicã Românã „Camille Flammarion“,amândouã fondate de Victor Anestin (ceadintâi în 1907, iar cea de a doua în 1908),pasionat obsesiv de astronomie, supranu-mit în epocã „un Flammarion al României“ºi autor al primului roman ºtiinþifico-fan-tastic românesc, În anul 4000 sau O cãlãto-rie la Venus, apãrut în 1899. Imagine con-centratã a idealismului ºi efervescenþeiepocii sale, viaþa lui Victor Anestin echi-valeazã cu un efort constant ºi creator dea transforma percepþia publicului asupraºtiinþei, de a trezi simpatia pentru ea (princonferinþe, articole sau iniþiative precumUniversitatea Popularã din Bucureºti ºiSocietatea „Prietenii ªtiinþei“), de a o sepa-

ra net de politicã, religie, filosofie ºi artã(atunci când ea riscã sã cadã sub incidenþaculpabilizãrii pentru declanºarea rãzboiuluidin 1914). Ironia face – dupã cum observãCornel Robu – ca fanaticul puterii ºtiinþei,care a fost Victor Anestin, sã fie recuperatca scriitor graþie tocmai constestatei pu-teri a ficþiunii. Recuperarea acestuia decãtre Cornel Robu se completeazã cu arti-colul publicat în 1987 în revista britanicãFoundation: The Review of Science Fiction:Victor Anestin, the First Romanian ScienceFiction Writer (în traducerea Ioanei Robu,ca de altfel toate textele în englezã din acestvolum).

Fiºa bilingvã dedicatã lui Victor Papilianeste urmatã de o lecturã criticã în cheie SFa nuvelei Les trois Grâces (1976) a luiMircea Eliade, studiul fiind dublat de unarticol de dicþionar scris pentru St. JamesGuide to Science Fiction Writers, 1996.Extrapolând un fragment obscur dinApocrifele Vechiului Testament, legat de„implicaþiile teologice ºi medicale ale teo-logiei pãcatului originar“, potrivit cãrora„numai cel care e ameninþat de cea maigravã primejdie [...] are, deocamdatã, ºansade a dobândi tinereþea fãrã bãtrâneþe“,întrucât „însãºi dialectica Creaþiei cere caprocesul de regenerare sã înceapã numaicând organismul e ameninþat de moarte“,Mircea Eliade transferã

în science-fiction – spune autorul – toate trã-sãturile-i personale adânc marcate, toateînclinaþiile, afinitãþile ºi obsesiile sale defi-nitorii, dimpreunã cu temele-i caracteristi-ce: tiparele mitice ascunse ale vieþii umane,natura iluzorie a timpului ºi [...] faþa nicio-datã dezvelitã a umanitãþii, impenetrabiladeghizare a sacrului atunci când se întru-peazã în materia profanului.

Prima secþiune a cãrþii cuprinde o serieîntreagã de portrete literare ºi comentariicritice destinate iniþial volumului Sub sem-nul acoladei (proiectat în 1982), „titlu-fan-tomã“ preluat de la John Clute ºi PeterNichols, ºi apãrute, într-o formã mai multsau mai puþin modificatã, în reviste ºi înalte volume (mai ales în antologia comen-tatã Timpul este umbra noastrã: Science-fic-tion românesc din ultimele douã decenii,1991). Sunt investigaþi: Mihu Dragomir,Adrian Rogoz, Vladimir Colin, Ovid S.Crohmãlniceanu, Victor Kernbach, HoriaAramã, Ion Hobana, Leonida Neamþu,Miron Scorobete, Voicu Bugariu, Constan-tin Cubleºan, Gheorghe Sãsãrman. In-cursiunile critice se soldeazã cu analiza rafinatã a unor aspecte particulare suscita-te de contactul cu scrierile acestor scrii-tori, cum sunt, de pildã, paternitatea cro-noplastiei reclamatã de Victor Kernbach (înanaliza recurenþei ipotezei paleoastronau-þilor în romanele ºi eseurile acestuia), dis-tincþia dintre fantastic ºi fantasy din studiuldedicat lui Vladimir Colin, prin precizareafaptului cã „literatura fantasy este congeni-tal eucatastroficã“ (Eucatastrophe: termenal lui Tolkien), precum ºi crearea unui con-cept (pe larg comentat în a treia secþiunea volumului, în ªtiinþificþiune, ºtiinþifictor):ºtiinþifictor, atunci când autorul discutã„metamorfoza criticului [Ovid S. Crohmãl-niceanu] devenit fictor de ºtiinþificþiune“.Mircea Opriþã ºi Florin Manolescu încheieaceastã primã parte a volumului, celuidintâi fiindu-i alocat un studiu consistent,care cuprinde atât inventarul critic atent

al scrierilor sale, cât ºi contextualizarea ºianaliza lor comparativã. Demersurile accen-tuat comparative ale acestei secþiuni scot laivealã amplitudinea culturalã a autorului ºicapacitatea sa profesionistã de a jonglaarmonios cu informaþiile biobibliografice.

„Oricât nu s-ar crede, a existat ºi un aldoilea «optzecism» în urmã cu douã dece-nii, în afara ºi în umbra bovaricã a celuicanonic...“ – scrie Cornel Robu în debutulcelei de-a doua pãrþi a volumului, unde sin-tetizeazã traiectoriile câtorva dintre repre-zentaþii acestui „val spart“ (cum observã cu o ironie amarã): Mihail Ionescu, DanMeriºca, Mihail Grãmescu, Lucian Ionicã,Gheorghe Pãun, Alexandru Ungureanu,Leonard Oprea ºi Cristian Tudor Popescu.(Cele mai multe dintre texte apãruserã dejaîn Timpul este umbra noastrã, antologiacomentatã de Cornel Robu, precum ºi înTWELVE of the Best Romanian SF Stories,selected and introduced by Cornel Robu,Timiºoara: Sedona Publishing House,1995.) Secvenþele ante-decembriste reprezintão suitã de opt discursuri accentuat teore-tice ºi/sau militante în favoarea conturãriiunui cadru prielnic creãrii ºi receptãrii deliteraturã SF (aºa este, de pildã, Ce lipseºteliteraturii sf actuale, transcriere a unei expu-neri radiofonice din 1983, în care CornelRobu pleda pentru reviste specializate înliteraturã science-fiction). În ªtiinþificþiune,ºtiinþifictor, articol publicat iniþial în Echinox(1979), Cornel Robu dezvoltã, amplu, ter-menul de ºtiinþificþiune ºi analizeazã atenttoate avantajele ºi dezavantajele sale posi-bile. Iniþial studiu introductiv la Timpul esteumbra noastrã, eseul Câteva precizãri nece-sare puncteazã existenþa a trei generaþii descriitori români de science-fiction ºi dez-bate problema selecþiei valorice a acestoraîn antologii.

Reflecþia sociologicã asupra stãrii lite-raturii SF ºi a traducerilor, precum ºi incur-siunea în istoria genului ocupã prima partea Secvenþei post-decembriste, partea secundãfiind rezervatã analizei critice a câtorvacreaþii din peisajul literar de dupã 1989,semnate de Liviu Radu, Gheorghe Sãsãr-man, Florin Manolescu sau Roberto R.Grant (pseudonimul lui Voicu Bugariu –autor al unui „scandalos“ roman, Zeul apa-tiei, analizat spumos în Þiganiada în stilamerican). Comentariile subtile, pigmen-tate ludic ºi bine armate bibliografic, pre-cum ºi discursurile teoretice incitante prinîncãrcãtura conceptualã propusã se com-pleteazã cu pledoarii recuperative sau com-bative, menite sã promoveze ºi sã încuraje-ze literatura science-fiction din România,toate acestea creionând portretul unui cri-tic literar extrem de versatil în spaþiuldomeniului cãruia i s-a dedicat la modulabsolut.

�

16 • APOSTROF

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 17

Literatura românã ºi iluziile ei

ULTIMELE CÃRÞI ale luiEugen Negrici (Lite-

ratura românã sub comu-nism, 2 vol., 2002, 2003ºi Iluziile literaturii ro-mâne, 2008) se remarcãprintr-o schimbare de ton,mult mai radical, mai dez-iluzionat ºi, evident, maipuþin tehnicist decât, sãzicem, Sistematica poeziei. Literatura româ-nã sub comunism relevã, înainte de toate,modul în care literatura românã a suportatruptura de tradiþia interbelicã, în impac-tul alienant cu dogma comunistã. Existãînsã, cum a subliniat ºi N. Manolescu, oinadecvare între demersul sintetic al capi-tolelor generale (mult mai accentuat nega-tive) ºi cele analitice, în care judecãþile suntmai binevoitoare. În Iluziile literaturii ro-mâne, criticul realizeazã o demistificare a„miturilor“ ce au nutrit, cu aura lor idea-lizantã, valorile literare româneºti. Cãutândsã redimensioneze opere literare, autori,orientãri literare, criticul are judecãþi dras-tice, necomplezente, la adresa unor vene-rabile „mituri“ ale literaturii române, dindorinþa de a aduce cu picioarele pe pãmânto culturã ºi o literaturã ce au fost, preamultã vreme, supradimensionate, din di-ferite ºi multe motive:

A te împotrivi inerþiei sentimentale care facesã prospere atâtea opere prãfuite, a refuza sãmai cedezi bunãvoinþei de a decreta dreptexcelente produsele mediocritãþii seculare,înseamnã a submina însuºi conceptul de artãºi, nu mai puþin, a bloca funcþionarea insti-tuþiilor ei: muzeele, antologiile, istoriile lite-raturii sau cele ale artelor plastice. ªi totuºi,ar fi trebuit sã o facem, înfruntând toate aceste riscuri ºi, în plus, ºi pe acela de a repe-ta o mai veche – dar neconsumatã expe-rienþã avangardistã. Spiritul critic a fostsomat sã se radicalizeze, sã iasã de sub nar-cozã ºi sã se situeze în sinceritate.

Iluziile literaturii române e o carte primitãcu destule reticenþe ºi suspiciuni. Cum sãfie primitã cu entuziasm, sau mãcar cucalm ºi detaºare, o carte ce pune sub sem-nul întrebãrii atât de multe poncife, tabu-uri, iluzii ºi mistificãri de sine ale literatu-rii române? Cine s-ar putea încumeta sãcomenteze o carte ce ne rãpeºte o partedestul de însemnatã a literaturii noastre,punând-o sub semnul falsului, al viziuniide sine inflamate ori al unui orgoliu ilegi-tim? Existã însã unii critici literari care nuau ezitat sã sublinieze meritele cãrþii. Înacest sens, Paul Cornea observã:

Cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literatu-rii române, este o analizã lucidã, intransi-gentã, convingãtoare a miturilor care para-ziteazã istoria literaturii române, dar e,deopotrivã, ºi o profesiune de credinþã, ros-titã cu o sinceritate îngânduratã. Fiindcã,îndãrãtul enunþurilor tãioase ºi al paginilorîncãrcate de un sarcasm amar, se mistuie omare iubire rãnitã.

Principala însuºire a acestei cãrþi este luci-ditatea. O luciditate tãioasã, intransigentã,

nu lipsitã de forþa comprehensiunii, o lu-ciditate care îºi propune sã înfrunte „iner-þiile sentimentale“ ºi care este rezultatulunei „crize de încredere“ în conformaþialiteraturii române, aºa cum a fost ea legi-timatã de numeroase lucrãri de istorie ºi decriticã literarã care au contribuit la infla-marea imaginii ei, la mitizarea unor anu-mite aspecte, la inducerea unei supralicitãria sentimentului valorii unor opere sauopþiuni estetice.

Literatura românã, nu ezitã sã ne spunãEugen Negrici, este ºi rezultatul unei ener-gii germinatoare de mituri, al unor com-plexe, inhibiþii, frustrãri ºi angoase (cutemei istoric, neîndoielnic) care ºi-au ofe-rit drept compensaþie luxul unor im(pos-turi) iluzionante, al unor mistificãri ºi in-flamãri cu substrat mitizant. De la ifoseleprotocronismului la „râvna sincronizãrii cuorice preþ“, de la „tabuizarea patrimoniu-lui literar“ la canonizarea ºi supralicitareaunor scriitori sau la obsesia vechimii, Eu-gen Negrici realizeazã, în cartea sa, un ta-blou cuprinzãtor al maladiilor ce au la bazãiluzionarea de sine. Mitizarea lui Eminescue un exemplu ilustrativ pentru o astfel denevoie imperioasã de canonizare, pornitãdin frustrãri ºi complexe identitare:

Devenit, în ultima jumãtate a secolului alXX-lea, o legendã naþionalã ºi un mit, Emi-nescu a ieºit, cum spuneam, din timpul pro-fan. În aceastã împrejurare specialã, nu avemde-a face cu atitudinea care însoþeºte, deregulã, statornicirea, în conºtiinþa colectivã,a unui mit ºi pe care o ilustreazã, de pildã,receptarea lui Maiorescu sau a lui Iorga:încremenirea în respect. [...] Sunt curentecazurile de tabuizare agresivã ºi de deliraþiela geniu, mai cu seamã imediat dupã 1989,când toate pornirile inhibate, toate ten-dinþele ºi aspiraþiile reale ale conºtiinþeicolective s-au putut dezlãnþui fãrã reþineri ºi fãrã cenzurã.

Unul dintre responsabilii acestui fenomenal mitizãrii literaturii române e, scrie E.Negrici, G. Cãlinescu, cel care pune în cir-culaþie, în Istoria din 1941, teza celor patrumituri fondatoare ºi esenþiale, ce au fostpreluate ºi supradimensionate de criticaulterioarã, dar ºi de manuale, jucând rolul„emblemelor de pe scuturile heraldice“.Mecanismul iluzionãrii funcþioneazã, înviziunea autorului, pe mai multe paliere ºidimensiuni, cu consecinþe ºi grade diferitede efect asupra conformaþiei receptãriiadecvate a literaturii române. Primul capi-tol, de pildã, Viziunea asupra statutului lite-raturii ºi al literaþilor, are aspectul unui ta-blou sinoptic al tarelor iluzionãrii (Nevoiade repere stabile, Pioºenia globalã, Postura sta-tornic admirativã, Tabuizarea patrimoniuluicultural, Fabrica de sfinþi – sunt titlurileunor subcapitole suficient de elocventepentru mecanismele ºi conceptele decon-struirii, ale dez-vrãjirii ºi demitizãrii cu careopereazã autorul). La nivelul literaturiivechi, unii cercetãtori, cuprinºi de zel pro-tocronic, s-au strãduit sã gãseascã resurseestetice acolo unde nu prea existau, exa-cerbând totodatã prezenþa unui pretinsbaroc românesc. Un important motor aliluzionãrii îl reprezintã, în concepþia auto-rului, conceptul de protocronism, cu toa-te efectele sale nedorite asupra literaturiiromâne. Termenul, iniþiat ca atare în anii’70, îºi propunea sã delimiteze un curentideologic care sublinia întâietatea româ-

neascã a unor iniþiative culturale universa-le. În opoziþie implicitã sau explicitã cu sin-cronismul promovat de E. Lovinescu, caexpresie a deschiderii culturii româneºtispre modernitate ºi universalitate, pro-tocronismul a cãpãtat o amprentã naþio-nalistã pronunþatã, manipulatã politic deregimul comunist, care idealiza trecutul, ignorând orice norme metodologice ºiºtiinþifice. De stirpe protocronistã este ºiteza, care a fost mereu supralicitatã, înaintede 1989, dar ºi dupã aceea, a supremaþieicivilizaþiei autohtone, tracice, asupra ci-vilizaþiei romane. Cãutarea unor antici-pãri, a unor prioritãþi româneºti nu a lipsitnici din Istoria lui G. Cãlinescu. Cu toateacestea, Edgar Papu a fost cel care, cumobservã E. Negrici,

se va afla la originea unui concept literar –protocronismul, exploatat în sensul dorit deculturnicii ºi de literaþii puºi în slujba regi-mului, care vor ºi evoca adesea în sprijinautoritatea cunoscutului om de culturã.Protocronismul (cel de bunã-credinþã, por-nit din studiile lui E. Papu) a moºtenit con-fuzia, obsesiile ºi tentaþia idealizãrii prezen-te în demersurile multor istorici literariromâni.

Pornit din intenþii idealizatoare, având, pede altã parte, drept mobil un complex defrustrãri care se cereau compensate, pro-tocronismul are o trãsãturã autohtonistã cea fost speculatã ºi supralicitatã de ideologiacomunistã. De altfel, în cadrul reprezentã-rii deformate a trecutului. E. Negrici inven-tariazã câteva maladii ale reprezentãrii desine, de la „mimarea normalitãþii“ la „râvnasincronizãrii cu orice preþ“, la „obsesiilenobiliare“ sau la „obsesiile vechimii“. Su-pralicitarea unor momente, accente cultu-rale sau literare e prezentã mai cu seamã înistoriile literare. La Cãlinescu, de pildã,sunt explorate, nu întotdeauna argumen-tat însã, resorturile ºi efectele idealizã-rii (inducerea senzaþiei de avuþie, procedeede înnobilare etc.).

Eugen Negrici cautã, aºadar, sã deza-morseze iluziile literaturii române, sã-i pri-veascã fãrã prejudecãþi culmile ºi vãile, sã-icartografieze cu precizie, calm ºi exigenþãrelieful adesea inflamat, alcãtuind „un felde repertoriu al energiilor pierdute, al situã-rilor greºite, al erorilor generalizate, unghid al prejudecãþilor literare contempora-ne, al obsesiilor, al falselor concepte, alcliºeelor, superstiþiilor ºi viziunilor eronateale istoriilor literare“. Nu toate dintre ver-dictele negative ale criticului sunt însãmeritate, dupã cum unele sancþiuni dras-tice nu sunt, cu toate ºi în aceeaºi mãsurã,argumentate sau întemeiate pe o realitatetextualã concretã.

�

18 • APOSTROF

O lecþie de esteticã

Î N PRELUNGITA tranziþiepostdecembristã, când ºi

„esteticul a fost aproapeanatemizat ºi împins înumbrã ca o cenuºãreasã“, ocercetare sistematicã, gân-ditã în douã tomuri, despreestetica româneascã vede,oarecum surprinzãtor, lu-mina tiparului. Primul volum din Istoriaesteticii româneºti (Editura Academiei,2008), semnat de venerabilul specialist înmaterie Grigore Smeu, nu numai cã esteo pledoarie articulatã pentru disciplinainauguratã de Baumgarten, dar el umple ungol în cultura (nu doar) literarã româneas-cã. Încercãri sumative au fost, fireºte, seg-mentate totuºi atât temporal, cât ºi tema-tic: Al. Dima, cu Gândirea româneascã înesteticã: Aspecte contemporane (1943), pecare am reeditat-o la Dacia în 2003; Gri-gore Smeu, Sensuri ale Frumosului în esteti-ca româneascã (1969); Ion Iliescu, Genezaideilor estetice în cultura româneascã – sec.XVI-XIX (1972); Titu Popescu, Specificulnaþional în doctrinele estetice româneºti(1977); Ion Ianoºi, Schiþã istoricã a dez-voltãrii estetice româneºti (1982); Al. Husar,Tradiþii naþionale în estetica ºi filosofia artei(2001) – toate acestea fiind anticipate deContribuþia româneascã în esteticã (1933) alui Tudor Vianu, publicatã iniþial în ger-manã. Or, Istoria de faþã ºi cãreia autoruluiîi repugnã s-o declare „criticã“, fiindcã ar fifost un semn de „emfaticã sofisticare“, de-þine – dupã cum suntem avertizaþi – avan-tajul unei cuprinderi globale, sintetizatoare,dar numai dupã câteva disocieri meto-dologice ºi, implicit, terminologice. Dacãîn Antichitatea elinã frumosul ºi arta auevoluat ca entitãþi separate, meditaþia euro-peanã ulterioarã se caracterizeazã printr-o„pendulare dilematicã, roasã de incertitu-dini, între cãutarea sinelui diferenþial al

unor ipostaze fundamentale ale esteticuluiºi contopirea respectivelor ipostaze ca alt-ceva, de dincolo de ele“, schiþatã abia decãtre Baumgarten. E vorba, mai exact, deconfundarea ºi astãzi a istoriei esteticii (ca„disciplinã a încãrcãturilor prioritar ºi expli-cit teoretice“) cu istoria esteticului (ca suma„fenomenalitãþilor concret-individualizan-te ale esteticului“). Tentativa de a metamor-foza istoria esteticii, eminamente concep-tualã, în istoria fenomenalitãþilor concrete,particularizatoare a condus, pe de o parte,la diminuarea încrederii în universalismulesteticii ca disciplinã ºi, corelativ, în „pal-pitaþia metafizicii“, cu ajutorul cãreia Kanta descoperit totuºi principii emblematiceprecum antinomia judecãþii ºi a gustuluiestetic sau trãsãturile plãcerii estetice. Dacãîn estetica româneascã, atâta câtã este, nuse pot contesta relaþiile dintre praxisul artis-tic ºi teoretizãrile categoriale, „în centrulatenþiei noastre – ne atenþioneazã autorul– vor rãmâne ipostazele teoreticului, pro-priile lui reverberaþii“, în deplin acord cuopinia despre „istoria idealã a gândirii es-tetice“, formulatã de Guido Morpurgo-Tagliabue în Estetica contemporanã (1960).Astfel, în medievalitatea româneascã, laDosoftei, gãsim doar „un estetic deposedatde sinele propriu, în numele intratabileismerenii religioase“, iar Divanul cantemi-rian introduce frumosul în circuitul cunoaº-terii „nu pentru el însuºi, adicã nu pentruo specificitate autonomã, intrinsecã, ci prinasocierea cu altceva de dincolo de el: cuînþelepciunea, fapta bunã etc., similar efor-turilor din dialogurile platoniciene ce ausondat frumosul din diferite unghiuri sprea-i surprinde specificitatea“. Asta, în pofi-da capacitãþii lui Cantemir de a se miºcadezinvolt în universul abstracþiilor filosofi-ce elaborate de Antichitatea greacã, care aualuvionat din plin, în schimb, meditaþiaesteticã occidentalã, aºa cum a demonstratUmberto Eco în Arta e bellezza nell’esteticamedievale (1987). Capitolul consacrat Ele-mentelor de esteticã medievalã are meritul dea coagula reflexele esteticului pe grila celortrei paliere – ipostazele clasicitãþii antice,

haloul spiritului religios ºi întrupãrile arhi-tecturale, sculpturale º.a. – însumând acelaltceva decât „propria naturã a esteticului“.Miron Costin, Antim Ivireanu, ConstantinCantacuzino, Milescu Spãtaru ºi DimitrieCantemir se întâlnesc într-un conclav sui-generis ilustrând ºi barocul în gramaticãrãsãriteanã. Ultimul dintre ei, anticipândradicalitatea raþionalã a iluminismului, con-stituie fãrã-ndoialã o turnantã ºi în istoriaideilor estetice, dacã ar fi sã încercuim doardihotomia frumos – urât sau apariþia con-ceptelor de fantezie ºi imagine, dar ºi, înepoca romanticã, a sublimului ºi a geniului.Radiografierea succintã a contribuþiilor luiSamuil Micu, I. Heliade-Rãdulescu, Bolliacsau Andrei Mureºanu certificã aserþiuneadespre înlocuirea generalitãþilor „pe ori-zontalã“ cu abordãrile „pe verticalã“, vizân-du-se nuanþarea unor specificitãþi estetice.Odatã cu Samuil Micu, pentru care „simþi-rea dacã sã prinde cu simþirile sã cheamãfrumuseþã“, teza lui Baumgarten e tradu-sã într-o terminologie astãzi deficitarã, fru-mosul plasându-se totuºi „pe un teren adec-vat al apropierii umane de structurile eicognitive“. La aproape un secol dupã este-ticianul german, cei doi termeni – esteticãºi estetic – apar ºi în cultura noastrã, mai cuseamã dupã introducerea esteticii ca disci-plinã în învãþãmântul superior, începând cuanul 1837, la clasa de filosofie. În volumulStudii de esteticã româneascã (2005) amschiþat doar în câteva pagini precursoratulesteticii noastre moderne, restituit acum înnumeroase pagini de analizã efectivã. Iatã,în veacul de emergenþã romanticã înregis-trãm conºtientizarea ºi constituirea esteticiica disciplinã sistematicã ºi, în acest cadrutemporal, Grigore Smeu circumscrie patruconstituenþi ce au vertebrat acest dubluproces, anume utilizarea ideilor estetice dinperspectiva misiunii sociale a artei, intro-ducerea esteticii în învãþãmântul superior ºisecundar, criticismul cultural de sorgintemaiorescianã ºi apariþia primelor lucrãrisistematice, menite sã argumenteze la mo-dul categorial principalele probleme deesteticã. Partea a patra, cea mai extinsã dinlucrare, trateazã, nuanþat ºi convingãtor,începuturile procesului de autonomizare aesteticii, cu specificarea – fireascã – a in-fluenþelor kantiene, hegeliene, a psihologieiexperimentale fechneriene ºi a determinis-mului francez. Se reface astfel drumul de laesteticã la criticã literarã din scrierile luiRadu Ionescu, se analizeazã cursul deEsteticã al lui Simion Bãrnuþiu – primulexemplu de proliferare, la noi, a ipostaze-lor Frumosului; de asemenea, autorul sur-prinde cu acuitate concepþia „de jos în susasupra Frumosului“ în teza doctoralã, redactatã în germanã, a lui Constantin Dimitrescu-Iaºi, impulsionat de experimen-talismul promovat, în epocã, de Fechner.Nu este uitatã estetica pozitivistã a luiConstantin Leonardescu, capabil deja sãfoloseascã concepte interdisciplinare; deasemenea, Ioan Pop Florantin, cu o esteticãmatematicã in statu nascendi, fundamentatãpe celebra secþiune de aur, anticipându-i cuaproape un secol pe Matila C. Ghyka ºiPius Servien Coculescu. De o amplã tra-tare se bucurã Titu Maiorescu, sintetizat înformula „criticã intensivã cu apel la este-ticã“. Capitolul acesta e concludent pentrudemersul restitutiv al istoricului, care lim-pezeºte, aº spune definitiv, chestiunea auto-nomismului estetic (ºi pe care Maiorescu

I MAGINE DIN spectacolul Moartea lui Danton de Georg Büchner, în regia lui MihaiMãniuþiu, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Premiera a avut loc în 23 mai a.c. În rolu-

rile principale: Hatházi András (în imagine), Bíró József, Kézdi Imola, Bács Miklós. Foto:Bíró István.

Premierã Mihai Mãnuþiu

te, gândirea pe cont propriu a fost treptatabandonatã la toate nivelele, locul ei fiindluat, într-un mod imperceptibil ºi insidios,de o atitudine nereflexivã ºi necriticã, tri-butarã cliºeelor, demagogiei ºi imposturii.

Toate celelalte capitole ale cãrþii trebuiecitite pornind de la ideea de reflexivitateanalizatã în acest prim capitol. Tipurile deimposturã universitarã descrise în cel de-aldoilea capitol sunt de fapt exemple con-crete de cadre universitare din domeniulºtiinþelor umaniste care, într-un fel saualtul, au abandonat gândirea reflexivã: dela „insul care abdicase de mult de la sarci-na gândirii“ sau profesorul care era înposesia unei cunoaºteri iniþiatice, de tipgnostic din anii ’90 pânã la noul tip de uni-versitar umanist din ultimii ani care s-aadaptat perfect noului limbaj academicstandardizat ºi a înlocuit de multe ori „ca-riera ºtiinþificã cu cea managerial-admi-nistrativã“.

Din aceeaºi perspectivã a experienþeireflexivitãþii sunt analizate atât scãdereainteresului pentru filosofie în societatearomâneascã (Filosofie ºi profesionalitate,Despre „sinele lãrgit“), cât ºi situaþia precarãa filosofiei ºi a altor ºtiinþe umaniste în rân-dul celorlalte discipline universitare (Dece suntem marginali?, Fãrã limba latinã?, Pefundul curbei). Conform autorului, scãde-rea interesului pentru filosofie, evidenþiatãºi de numãrul tot mai redus de studenþicare opteazã pentru a face studii în acestdomeniu, este cauzatã nu doar de faptul cãstatul finanþeazã prost filosofia sau cã pu-blicul român nu mai este atras de acest tipde experienþã spiritualã, ci ºi pentru cã filo-sofia este „prost pregãtitã instituþional“ latoate nivelele (liceu, universitate, centre decercetare, edituri etc.) ºi de aceea e inca-pabilã de a fi o voce de prim-plan pe scenaculturalã autohtonã. Intrãm astfel într-uncerc (vicios) din care cu greu putem ieºi,deoarece unei filosofii slab organizate insti-tuþional îi va fi greu sã se impunã în opi-nia publicã româneascã, iar o revigorareinstituþionalã a ei ar presupune sprijinulºi încrederea unui spaþiu public în care eaocupã acum un loc tot mai periferic. So-luþia pe care o schiþeazã Alexander Baum-garten pentru ieºirea din aceastã situaþiedelicatã ne aduce din nou în preajma pro-blemei reflexivitãþii. Pentru a ieºi din cerce nevoie în primul rând de un sacrificiu,prin care „cei puþini“ îºi vor îndeplini plinide abnegaþie datoria faþã de instituþiile încare sunt angajaþi, sperând cã în timp vorcâºtiga ºi simpatia opiniei publice, iar în aldoilea rând de abandonarea modului încare a fost perceputã filosofia în tradiþianoastrã culturalã: ca operã a unui geniuinspirat, asemeni creatorului de literaturã(„mitul geniului creator de filozofie“).Soluþia propusã nu implicã nici sacrificiulizolat al unor personalitãþi excepþionale, aºacum din pãcate de multe ori s-a întâmplatîn istoria noastrã culturalã, nici retragereafilosofiei într-un „turn de fildeº“. Aceastadeoarece pentru autor a gândi reflexiv nuînseamnã doar a gândi de unul singur, cimai ales a dialoga cu ceilalþi ºi a participala cultura publicã, adicã la ceea ce Constan-tin Noica numea „sinele tãu lãrgit“.

Astfel, Alexander Baumgarten îºi afir-mã în mod explicit ºi fãrã echivocuri cre-dinþa într-un tip de culturã în care gândi-rea este „o operã colectivã“, ce ia naºtere în

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 19

n-a formulat-o niciodatã explicit!), dar nu-mai dupã ce, în prealabil, ordoneazã tipu-rile de explicaþii date problemei, ce probea-zã respectul intelectual faþã de exegezamodernã ºi contemporanã. La fel proce-deazã când explicã în ce constã „elementa-ritatea ideilor estetice“ la mentorul Junimii,precum ºi ideea „specificitãþii estetice înartã“, care se lasã doar bãnuitã în multcomentatul enunþ enigmatic din Critice,anume cã „ideea sau obiectul exprimat prinpoezie e întotdeauna un simþãmânt sau opasiune, ºi niciodatã o cugetare exclusiv in-telectualã sau care se þine de tãrâmul ºtiinþi-fic, fie în teorie, fie în aplicarea practicã“.Istoricul rezumã mai întâi cele patru tipuride comentarii apãrute de-a lungul veaculuitrecut ºi apoi face o lecturã, sub lupã, aenunþului de mai sus, încheiatã cu conclu-zia cã „Maiorescu a invocat ideea nu în sen-sul sãu propriu, ci în acela de obiect al artei“.Nu altfel procedeazã analizând polemicaDobrogeanu-Gherea – Maiorescu, undesubliniazã diferenþele specifice ºi, deloc para-doxal astãzi, complementaritatea de atitudi-ne a celor doi corifei care au polarizat, însecolul XX, valorizarea criticã a literaturii:„Dacã Maiorescu a fundamentat estetic cri-tica literarã, Gherea a pus, mai cu seamã,bazele ei metodologic-ºtiinþifice“ – din unghisociologic, am adãuga noi. ªi aceste paginisunt de neocolit pentru cel interesat demiºcarea ideilor (nu numai estetice) din vea-cul al XIX-lea, regramaticalizate în secolulurmãtor ºi care vor face obiectul celui de-aldoilea tom din Istoria esteticii româneºti.

Lectura, deocamdatã, a primului tomne faciliteazã creionarea câtorva observaþiiconcluzive de ordin metodologic ºi conþi-nutistic. E, mai întâi, soliditatea discursu-lui analitic, echilibrat cu materialul proba-tor alcãtuit din citate reproduse uneori inextenso; este apoi plasarea în contextul este-ticii europene pe liniamentul criteriului dia-cronic, intrinsec unei cercetãri de recupe-rare. Circumscrierea, menþinutã pe parcurs,a conceptualizãrilor constitutive istoriei este-ticii, extragerea semnelor de modernitatedin meditaþia esteticã româneascã disemi-natã sau cu caracter sistemic, urmãrirea –în perioada de pionierat – a procesului,lent, de autonomizare a esteticii de „susîn jos“ sau în sens invers, „de jos în sus“,explicitarea, în consecinþã, a unei specificecoabitãri a esteticii cu critica culturalã, însfârºit, atenþia focalizatã pe marginaliza-rea esteticii în primele douã decenii dinsecolul trecut, când, odatã cu presiuneadeterminismului gherist, asociatã cu sãmã-nãtorismul epocii, „autonomia artei se he-teronomizeazã“ (apud Theodor W. Ador-no) – toate aceste elemente se articuleazã,cum afirmam anterior, într-un tablou coe-rent ºi convingãtor al esteticii româneºtipânã în pragul epocii interbelice. Atent la„proeminenþa raþional-teoretizantã“ a dis-ciplinei în curs de formare, autorul lasãdeocamdatã în suspensie cele douã para-digme, doar enunþate, ale spiritualitãþiiromâneºti – dorul ºi tragicul –, ce vor fireluate în volumul urmãtor, consacrat este-ticii moderne ºi contemporane. Carteasemnatã de esteticianul octogenar, care nuuitã sã-ºi mãrturiseascã ataºamentul, darºi amãrãciunea pentru profesiunea, ingratãla noi, de cercetãtor ºtiinþific, ne oferã overitabilã lecþie de esteticã, stenicã pânã laurmã chiar ºi în condiþiile lumii de astãzi,pânditã de semianalfabetism cultural:

Prin propria-i naturã, ca disciplinã emina-mente teoreticã, estetica poate sã-ºi menþinã– cu oricât dramatism, cu oricâte eºuãri maimult sau mai puþin conjuncturale – verti-calitatea, dacã nu-ºi propune sã elimine închip radical, din propria incintã, palpitaþiametafizicã.

�

�

Filosofia în conºtiinþapublicã româneascã

C ARE ESTE locul ocupatde filosofie în conºtiin-

þa noastrã publicã? De ce laaproape 20 de ani de la ie-ºirea din comunism aceastaocupã un loc marginal atâtîn dezbaterile culturale dinRomânia, cât ºi în raportcu celelalte discipline stu-diate în universitate? Cerost ar mai avea filosofia,adicã gândirea criticã, spontanã ºi auten-ticã, într-o societate împietritã în cliºee,dominatã de demagogi, impostori ºi„înconjuratã de forme instituþionale deprostire a populaþiei“? Existã soluþii pen-tru depãºirea impasului în care învãþãmân-tul filosofic din România (ºi ºtiinþele uma-niste în general) a intrat?

Acestea sunt câteva dintre întrebãrileasupra cãrora reflecteazã Alexander Baum-garten în recenta sa carte (Bunã dimineaþa,filosofie!, postfaþã de Mihai Maci, Timi-ºoara: Ed. Bastion, 2008), care reuneºtetexte publicate în reviste culturale în pe-rioada 2004-2007. Deºi problemele dez-bãtute sunt de maximã actualitate ºi deo-sebit de grave pentru oricine este interesatde viitorul filosofiei ºi al ºtiinþelor umanis-te în România, tonul nu este unul pesimistsau resemnat, iar analizele nu vizeazã „per-soane sau instituþii particulare“. Aceastaºi pentru cã autorul, fãcând parte din siste-mul la care se raporteazã, încearcã sã-l cri-tice „altfel“, adicã: „dintr-o conºtiinþã în-drãgostitã de el ºi fãrã frustrarea de puterea marginalului sanchilot, a cãrui prezumþiede nesinceritate vine din bãnuiala cã dez-voltã critica sistemului numai pentru aajunge la adãpostul lui“ (p. 11).

Înainte de a oferi o imagine a loculuipe care îl ocupã filosofia în conºtiinþa noas-trã publicã ºi de a încerca schiþarea unoreventuale soluþii pentru ieºirea acesteia dinstarea de marginalitate în care se aflã, au-torul analizeazã în primul capitol (Bunãdimineaþa, filosofie!) ceea ce considerã a fispecificitatea filosofiei: experienþa gândi-rii reflexive. Definind reflexivitatea drept„posibilitatea noastrã de a ne lua ca obiectal cunoaºterii împreunã cu lumea în caresuntem situaþi ca niºte contemplatori ai ei,pentru a putea formula judecãþi despre acestea împreunã“ (p. 15), el constatã cãîn România acest tip de experienþã spiri-tualã a devenit marginal nu doar la nivelulomului obiºnuit, ci ºi la nivelul elitelor ºiîn mediile academice, universitatea aban-donându-ºi de multe ori „misiunea origi-narã de apel la reflexivitate“. Cu alte cuvin-

timp, prin dezbatere, dialog ºi comunica-re ºi în care existã o „gradualitate a pro-ducãtorilor de spirit“, fiecare (autor, exe-get, traducãtor, editor, recenzent, profesoretc.), la nivelul lui, trebuind sã fie conºtientde datoria care îi revine ºi de faptul cã estemembrul unei largi „comunitãþi specula-tive“ ºi continuatorul unei vechi tradiþiiculturale.

Prin încercarea de a oferi o viziune deansamblu asupra locului pe care îl ocupãfilosofia în conºtiinþa publicã româneascã,prin dorinþa de a schiþa graniþele în inte-riorul cãrora pot fi construite eventualesoluþii pentru ieºirea filosofiei din margi-nalitate, prin tipul de culturã pentru caremiliteazã, construit în jurul ideii de dialog,profesionalitate ºi tradiþie, prezenta cartepoate fi ea însãºi un bun exemplu de rapor-tare criticã la un fenomen al zilelor noastre.

�

20 • APOSTROF

�

Cãrþi primite la redacþie

• SandaCordoº, Spiritulcritic la CerculLiterar de laSibiu, Cluj-Napoca: Accent,2009.

• Liviu Maliþa,Teatrul româ-nesc sub cenzu-ra comunistã,Cluj-Napoca:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2009.

• Ioan Muºlea, În cãtre pierdere,Cluj-Napoca:Eikon, 2009.

• AdrianaTeodorescu,Carnavalul înopera literarãcaragialianã,Cluj-Napoca:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2009.

Comunism ºi (cult)urã

DEªI MARXISMUL s-a adresat în primul rînd

proletariatului, clasa socialãcu cel mai redus nivel deeducaþie, pe a cãrui forþãbrutã se baza în instaurareaunei ordini noi, mai drepte,el nu a ezitat sã abordeze ºidomeniul culturii, ba chiara elaborat o teorie a formelor culturale pecît de simplã, pe atît de mult îmbrãþiºatãtocmai de intelectuali. Concepþia marxistãasupra culturii era una legatã indisolubil deproducþia materialã: primum vivere deindephilosophari, în condiþiile unei situaþii eco-nomice catastrofale a claselor de jos. Omulsimplu nu avusese timp sã reflecteze asupralucrurilor înalte ale vieþii. Supus exploatã-rii nemiloase a patronului, el era preocupatsã îºi asigure traiul zilnic, lui ºi familiei sale,mai întîi sã trãim ºi pe urmã sã filozofãmpãruse a fi modul la raportare la culturã allucrãtorului. Pentru omul simplu, prezen-tul nu era unul încurajator în direcþia cul-turalizãrii lui. Dar viitorul era cum nu seputea mai promiþãtor. Cultura comunistã,una nouã, aproape de mase, era una în ca-re diferenþa dintre producãtori ºi con-sumatori era înlãturatã. Pe cele douã maricoordonate temporale, trecut ºi viitor, pre-zentul nefiind altceva decît un timp al tran-ziþiei, cultura burghezã era un provizoratcare trebuia urgent depãºit.

Marx descria cultura ca pe o metodãprin care o clasã socialã ca burghezia îºi aso-ciase clasele inferioare luptei duse împo-

Steliu Lambru

triva feudalilor prin reforme care ridicaunivelul de instrucþie al maselor. Cultura erao expresie a spiritului claselor purtãtoare de progres ajunse pe o anumitã treaptã dedezvoltare a istoriei, care trebuiau sã eli-mine de pe scena istoriei, prin violenþãrevoluþionarã, clasa care îºi încheiase meni-rea istoricã. În Manifestul Partidului Comu-nist, Marx ºi Engels recunoºteau inferiori-tatea culturalã a proletariatului, admiþândcã burghezia, în lupta ei împotriva feuda-lismului, atrãgea ºi proletariatul ºi îl ridicape o treaptã de instrucþie superioarã, carepresupunea ºi o elevaþie culturalã. Viziunealor economico-societalã se proiecta ºi asu-pra culturii, proprietatea particularã asupramijloacelor de producþie fiind factorul for-mativ al conºtiinþei oamenilor. Cei doi serevoltau împotriva unei aºa-numite îngus-timi a minþii tuturor celor care legau dispa-riþia proprietãþii private, în cazul în caremodul de producþie comunist ar fi trium-fat, de dispariþia valorilor spirituale.

Dupã cum pentru burghez desfiinþarea proprietãþii de clasã înseamnã desfiinþarea producþiei înseºi, tot astfel pentru dînsul dis-pariþia culturii de clasã este identicã cu dispa-riþia culturii în general. Cultura, a cãrei pier-dere o deplînge burghezul, nu înseamnãpentru imensa majoritate decît transforma-rea omului într-o anexã a maºinii,

susþineau Marx ºi Engels. Viitorul era celcare conta ºi cel care aducea o nouã culturã,superioarã, în conformitate cu superiorita-tea generalã a noii formaþiuni economico-sociale.

Deºi regimul comunist era orientat înmod explicit cãtre viitor, trecutul juca un rolcel puþin la fel de important, dacã nu ºi maiimportant. Continuitatea dintre trecut ºi vii-tor în înþelegerea dezvoltãrii culturii ca pro-ces ºi în conceperea unei noi culturi prole-tare a fost unul dintre îndemnurile lui Leninîn Sarcinile Uniunii Tineretului, cuvîntarerostitã la cel de-al Treilea Congres Generalal Uniunii Tineretului Comunist din Rusia,pe 2 octombrie 1920, o adevãratã directivã-program pentru tinerele cadre ale viitoru-lui, între ele ºi cele culturale:

fãrã o înþelegere clarã a faptului cã numai princunoaºterea precisã a culturii create de întrea-ga dezvoltare a omenirii, numai prin prelu-crarea ei se poate construi o culturã proletarã,fãrã aceastã înþelegere nu vom putea îndepli-ni sarcina respectivã. Cultura proletarã nu esteceva care vine nu se ºtie de unde, nu este onãscocire a oamenilor care îºi zic specialiºti încultura proletarã [...] Cultura proletarã tre-buie sã aparã ca o dezvoltare fireascã a ace-lui bagaj de cunoºtinþe pe care omenirea le-a elaborat sub jugul societãþii capitaliste, alsocietãþii moºiereºti, al societãþii birocratice.Toate aceste drumuri ºi cãrãri duceau, ducºi vor continua sã ducã spre cultura proleta-

rã, la fel cum economia politicã elaboratã deMarx ne-a arãtat unde va ajunge societateaomeneascã, ne-a arãtat trecerea la lupta declasã, la începutul revoluþiei proletare.

Dar nu trebuie uitat, adaugã Lenin, cãmunca era cea care crea noua societate, cul-tura fiind o pãrticicã din proiectul grandiosal societãþii viitorului, tangibil în aproxi-mativ 10-20 de ani.

Aceastã sumarã introducere în modelulcultural imaginat de teoreticienii comunis-mului, pe care lectura volumului Perfectulacrobat: Leonte Rãutu, mãºtile rãului (Hu-manitas, 2008) – semnat de Vladimir Tismãneanu ºi Cristian Vasile – îl readucela viaþã dupã aproape douãzeci de ani dela dispariþia regimului cãruia i-a dat viaþã,este necesarã pentru a avea în faþa ochilordimensiunea radical înnoitoare a proiectu-lui marxist. Este o carte mai mult decîtbine-venitã, oarecum insolitã prin structu-ra ei compozitã de eseu, analizã, dialog îndoi ºi în trei (cu Mihai ªora) ºi culegerede documente. Dar este o carte care tocmaiprin maniera sa neobiºnuitã de a se pre-zenta cititorului descrie un peisaj mai ampludecît o face o carte de memorii sau o bio-grafie. Este un volum cu multe personaje,în manierã dostoievskianã, fiecare cu am-biþiile ºi aspiraþiile sale, care influenþeazãcariera eroului principal ºi construiesc onaraþiune multiplã, sumã a tuturor celorlal-te contribuþii mici la marea prãbuºire dinanul de graþie 1989.

Încã de la începutul sãu, comunismul aavut, paradoxal, o problemã tocmai cu inte-lectualii, producãtorii de culturã. ªi comu-nismul românesc nu a fãcut excepþie. Unadintre marile bãtãlii pentru putere din inte-riorul partidului pe care Gheorghe Gheor-ghiu-Dej le-a purtat a fost cea cu LucreþiuPãtrãºcanu, intelectualul „de serviciu“ alPCR. Dupã seria de confruntãri dintre Sta-lin, pe de-o parte, ºi Kamenev, Zinoviev,Buharin ºi, în cele din urmã, Troþki, pe dealta, cîºtigate de primul, intelectualii au în-vãþat repede din experienþa sovieticã lecþiasuperioritãþii forþei materiei asupra forþeiideii. Aceeaºi lecþie avea s-o înveþe la noiºi Ana Pauker, rãmasã oarecum neutrã, deºiapropiatã de Pãtrãºcanu, în lupta dintreavocat ºi muncitor. Admiraþia faþã de fru-museþea forþei dezlãnþuite a proletaruluiîn comparaþie cu impotenþa intelectualuluia fãcut ca de cele mai multe ori imagineaomului simplu, direct, fãrã subtilitãþi, caretrece fãrã ezitãri ºi scrupule la acþiune, sã fiepreferabilã în ochii apoliticului. Cu cît inte-lectualul era mai rafinat ºi muncitorul mainecultivat, prãpastia era mai adîncã. Caleade mijloc, care a fost ºi cea de succes în co-munism, a fost cea în care intelectualul s-aregãsit în proletar ºi invers. Ambiþia comu-nistului militant a fost întotdeauna aceea de

a descoperi pe intelectualul din muncitor ºipe muncitorul din intelectual.

Leonte Rãutu a avut certe calitãþi inte-lectuale, dar ºi porniri brutale, care l-au fã-cut sã-ºi construiascã o carierã atît de lon-gevivã. În primul rînd, el a fost un militantpur ºi abia dupã aceea intelectual care a acti-vat în culturã din pasiune. Cu puþin efort,el ar fi putut activa în oricare alt domeniu,calitãþile îl recomandau din plin în acestsens. Ce a „realizat“ Rãutu în cultura româ-nã, nu singur, bineînþeles, poate fi regãsit laindigo ºi în celelalte sfere ale societãþii: eli-minarea libertãþii de gîndire, creaþie ºi expri-mare, manierism, inutilitate (lipsa de rele-vanþã socialã a operei, a actului cultural îngeneral), denaturare (în ºtiinþele socio-uma-ne, o adevãratã reprimare a tuturor interpre-tãrilor independente de retorica oficialã),deformare educaþionalã ºi cultivarea com-plexului de superioritate cu resort adînc încomplexul de inferioritate. Parcurgerea înspecial a secþiunii de documente confirmãla fiecare paginã cruda maltratare la care afost supusã cultura românã vreme de aproa-pe o jumãtate de secol. Numai celebrul textÎmpotriva cosmopolitismului ºi obiectivismu-lui burghez în ºtiinþele sociale, singur, adevã-ratã cartã-manifest-program al comunismu-lui în culturã, chintesenþã a întregii perioadeculturale dintre 1945 ºi 1989, meritã unstudiu aparte. Dar nu numai. Fiecare docu-ment reprodus contribuie la cunoaºtereaunei adevãrate metaculturi a comunismu-lui, la identificarea unui fir narativ al docu-mentului singur ºi al tuturor documentelorîmpreunã. Este o suprapunere a „vocilor“actorilor sociali, din care Natalie ZemonDavis, în Ficþiunea în documentele de arhivã,extrãgea un singur registru, cum era voceafemeilor în Franþa secolului al XVI-lea. Deºise referã explicit în subtitlu la Leonte Rãutuca la un personaj care a schimbat multemãºti, de la cea de adulator al liderilor supe-riori de partid la cea de detractor al acesto-ra, de la cea de linguºitor la cea de cinic ºizbir, Perfectul acrobat nu este o carte care sãfacã numai autopsia unui caz de patologiepoliticã. Dacã lucrurile ar sta astfel, ar fi undezamãgitor eºec. Ea este, mai mult decîtpare, o deconstruire a ideii comuniste care aînsufleþit regimul în care asemenea personajeau girat existenþa a milioane de oameni. Maimult decît persoana lui Rãutu meritã urmã-ritã „ideea de Rãutu“, de posibil asasin, sem-nificatul care a fãcut posibilã apariþia sem-nificantului ce ºi-a pus amprenta nefastãasupra unei perioade sumbre din istoriaRomâniei. Oamenii au defecte ºi calitãþi, sîntcaractere puternice sau slabe, îºi imagineazãºi fãuresc propriul destin în funcþie demediul în care trãiesc ºi-ºi manifestã perso-nalitatea, se comportã în funcþie de educaþiaprimitã ºi de experienþa de viaþã. Ceea ceconteazã este ca rãul ºi abjectul din fiecare sãnu ajungã sã dea verdicte. SemnificantulRãutu poate beneficia, pentru a prelua for-mularea marxist-heideggerianã a lui Mihaiªora din volum cu privire la Ceauºescu, decircumstanþele „aruncãrii“ sale de cãtre con-diþiile socio-economice în tabãra comunistã(p. 152). Însã nu sînt sigur cã ºi semnifica-tul poate fi absolvit tot atît de uºor: dacãvom condamna numai omul, ideea pãrîndu-ni-se în continuare foarte bunã, nu cumvamîna maimuþei, cea care i-a transformat laun moment dat creierul într-unul uman, aºacum afirma Engels, are grave tulburãri degîndire?

�

O lecturã antipsihiatricã

a lui Sartre

A TACUL SARTREAN asu-pra categoriei incon-

ºtientului din Fiinþa ºi neantul: Eseu de ontologiefenomenologicã, ediþie revi-zuitã ºi index de ArletteElkaïm-Sartre, traducere deAdriana Neacºu, Piteºti:Paralela 45, 2004, poate facilita o lecturãantipsihiatricã. „În interpretarea psihanali-ticã [...] se va folosi ipoteza unei cenzuri,conceputã ca o linie de demarcaþie cuvamã, servicii de paºapoarte, control devize etc., pentru a restabili dualitatea înºe-lãtorului ºi a înºelatului“ (p. 97). Aceastã„linie de demarcaþie“ sau aceastã graniþãscindeazã subiectul uman între „ego“ ºi„id“, unde „ego“-ul este partea „înºelatã“de acumulãrile (sau refulãrile) inconºtiente.„Prin distincþia dintre «sine» [«ça»] ºi «eu»,Freud a scindat în douã masa psihicã. Eusunt eu, dar nu sunt sinele [je ne suis pas ça]“(p. 97-98).

Sartre descrie relaþia dintre psihanalistºi pacient ºi descoperirea adevãrului mala-div (sau a adevãrului înþeles ca rãdãcinã abolii), pe baza partajãrii efectuate de medic(uneori arbitrar, poate) între inconºtien-tul înºelãtor ºi conºtientul prins sub voa-lul mayei. Sartre nota cã

existã [...] un adevãr al impulsului cãtre furt,care nu poate fi atins decât prin ipoteze maimult sau mai puþin probabile [...] Desco-perirea acestui adevãr va necesita concursulpsihanalistului, care apare ca mediatorul din-tre tendinþele mele inconºtiente ºi viaþa meaconºtientã. Celãlalt apare ca singurul carepoate efectua sinteza între teza inconºtientãºi antiteza conºtientã. Eu nu mã pot cu-noaºte decât prin intermediul celuilalt, ceeace vrea sã spunã cã sunt în raport cu „sine-le“ meu în poziþia de celãlalt. (p. 98)

Cu alte cuvinte, psihanalistul apare dreptmediator între mine ºi mine (sau întresubiectul conºtient ºi cel inconºtient). Dacãadoptãm acest punct de vedere, existentultrebuie neapãrat „spart“ în douã blocuriseparate (trebuie creatã o fisurã, care sãpermitã partajarea); mai mult, „sinele“devine un alterus, o fantasmã înstrãinatã,care se proiecteazã în faþa ochilor mei ºi pecare o pot înþelege doar mijlocit, ca ºi cumar avea o existenþã separatã. Urmãrindaceastã idee, subiectivitatea fisuratã poatefi pansatã ºi reconstruitã doar cu ajutorulpsihanalistului; astfel partajarea primã întresubconºtient ºi conºtient ar putea fi recu-noscutã de medic cu intenþia de a instituio relaþie de putere între el ºi pacient. Elibe-ratorul (ºamanul sau vindecãtorul) mutãproblema pe propriul sãu teren, înainte dea crea o cezurã între „sine“ ºi „eu“, pe caredoar el o poate reconstitui în aºa fel încâtsã creeze un (nou) raport funcþional.

Vindecarea (sau eliberarea, care survineîn urma depãºirii înstrãinãrii dintre par-tea conºtientã ºi cea inconºtientã, în care„id“-ul îºi dezvãluie adevãrul privat doar

pentru ochi strãini) ce constã în aceastãreconstituire, alipind teza ºi antiteza, pecare psihanalistul le-a divizat în primulrând, rezidã, am putea spune metaforic,într-o clonare a subiectivitãþii bolnavului.Acesta este „reparat“ pentru a redeveni ofiinþã funcþionalã ºi (relativ) autonomã, darcoeficientul sãu de identitate (sau coordo-natele mentale ale identitãþii sale) nu maieste acelaºi, cel dinaintea „spãrturii“ psihi-ce dintre „sine“ ºi „eu“. Folosind o idee dinfizica cuanticã, asupra cãreia gloseazãMichael Chrichton, subiectul este „tele-portat“ (se scaneazã întâi caracteristicilesale personale, apoi este ucis pentru a firecompus într-o altã locaþie spaþio-tempo-ralã) în spaþiul mental al unei noi identitãþi(care este o variaþiune a fostei sale identi-tãþi, cea care îl caracteriza înainte de „spãr-turã“), pe care trebuie s-o preia.

Dacã are know how-ul necesar ºi pute-rea de a se orienta ºi de a mima funcþio-nalitatea ºi parþiala autonomie, atunci esteconsiderat „vindecat“. Dacã respinge nouaposturã, în schimb, infernul vindecare-spãr-turã psihicã intrã într-un ritm ciclic. Astfel,acest dualism conºtient-inconºtient, care afost înþeles drept clonare mentalã, poate ficaracterizat, metaforic, prin sintagma soulwashing. Chiar dacã aceastã punere în scenãa procesului psihiatric, pe care o propunemaici (ce doar porneºte de la Sartre), nu arfi în totalitate adecvatã, o observaþie debun-simþ se impune: dacã avem nevoie de un mediator între noi ºi noi înºine (ºiacesta este unul extern), relaþia dintre me-diator ºi noi (ca parte dezavantajatã, des-compusã, disociatã) va fi una de putere.

Asemenea unui coach (chiar ºi unul existenþial), acesta îºi va impune condiþii-le sau, asemenea unui mareºal, va ordonaºi va disciplina cu forþa ºi în pofida noas-trã, poate. Scopul acestui antrenament?Descoperirea unui adevãr, care se presupu-ne cã îl ascund eu însumi, faþã de mineînsumi. Dar acest adevãr va fi doar oumbrã a adevãrului personal (pe care doarnoi îl putem afla ºi care ne foloseºte doarnouã), la fel „sinele“ relevat, dezocultat es-te doar o proiecþie care accentueazã înstrãi-narea dintre conºtiinþã ºi reziduurile sale.Putem contura aceastã lecturã antipsihia-tricã a lui Sartre printr-un fragment almonologului personajului principal din filmul Equus, medicul Martin Dysart:„Normalul este indispensabil, zeul crimi-nal al sãnãtãþii. ªi eu sunt preotul sãu“.

�

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 21

Cãrþi primite la redacþie

• Mihai Zamfir, Educaþie tîrzie, Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2008.

22 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 12 lei pentru 3 luni,• 24 lei pentru 6 luni, • 48 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 10 euro sau 13 USD pentru 3 luni,• 20 euro sau 26 USD pentru 6 luni, • 40 euro sau 52 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Pentru persoanele juridice, abonamentul este de 500 delei sau 120 de euro sau 165 USD pentru un an. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expe-diere par avion.Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• IN MEMORIAM

Fraga Cusin 2Alain Paruit Marta Petreu 3

• O CARTE ÎN DEZBATERE

Nicolae Manolescu „la douã mîini“ Gelu Ionescu 4

• AVANGARDA RUSÃ

(Flori din grãdinile altora) Andrei Globa 5(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• CRONICA LITERARÃ

Legea tare a numerelor mici Irina Petraº 6Constructe victimare ªtefan Borbély 7

• POEZIE

musca din grãdina secretã Nicolae Coande 9

• ESEU

Cum poate un chimist sã fie poet? (I) Michael Finkenthal 10

• DOSAR: ANA BLANDIANA

De la umbra cuvintelor la umbra realitãþii (II) Marco Cugno 11(traducere de Bogdan Harhata)

• PUNCTE DE REPER

Trei cãrþi de Emil Cioran Marta Petreu 14

• CU OCHIUL LIBER

Monografia unei grupãri poetice Ovidiu Pecican 8SF-ul ca profesiune de credinþã Constantina Raveca Buleu 16Literatura românã ºi iluziile ei Iulian Boldea 17O lecþie de esteticã Mircea Muthu 18Filosofia în conºtiinþa publicã româneascã Ciprian Bota 19Comunism ºi (cult)urã Steliu Lambru 20O lecturã antipsihiatricã a lui Sartre ªtefan Bolea 21

• VESTIAR

22

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Zilele TUDOR ARGHEZI la Tîrgu-Jiu ºi la Tîrgu-Cãrbuneºti

Î N ZILELE de 21-24 mai 2009 au avut loc, la Tîrgu-Jiu ºi Tîrgu-Cãrbuneºti, manifestãrile oca-zionate de Zilele Tudor Arghezi. Consiliul Judeþean Gorj, primãriile celor douã oraºe, Direcþia

Judeþeanã de Culturã Gorj, coordonatã de scriitorul Ion Cepoi, ºi Biblioteca Judeþeanã Gorj au fostorganizatori, împreunã cu Uniunea Scriitorilor din România, care a oferit, ca de obicei, MarelePremiu Opera Omnia ºi a contribuit la premiile pentru Opera Prima ºi volume în manuscris. MarelePremiu a revenit poetului ºi traducãtorului Ilie Constantin. La ediþia din acest an, juriul, prezidatde criticul Gheorghe Grigurcu ºi care a cuprins scriitori locali ºi autori de la Bucureºti ºi Craiova,a acordat douã premii ex aequo pentru Opera Prima primelor volume semnate de tinerele poeteAida Hancer ºi Cãtãlina Cadinoiu ºi publicate în 2008 la Editura Vinea, respectiv la CarteaRomâneascã. Uniunea Scriitorilor din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti au fost repre-zentate de Gabriel Chifu ºi Horia Gârbea, iar filiala Craiova de poeta Ioana Dinulescu. Au mai fostprezenþi Ion Dumitru (preºedintele societãþii culturale Apoziþia, de la München), Nicolae Tzone,Nicolae Dragoº, Mitzura Arghezi ºi numeroºi scriitori gorjeni. În afara jurizãrii ºi decernãrii pre-miilor ºi a lansãrilor de carte, au avut loc vizite la obiective culturale din zonã, între care Muzeul„Tudor Arghezi“ din Tîrgu-Cãrbuneºti.

Ca în fiecare an, participanþii s-au bucurat de perfecta ospitalitate a organizatorilor, de unprogram cultural variat ºi de frumuseþea peisajului gorjean. Cîºtigãtorii premiilor Opera Prima ºipentru volum în manuscris ºi grupaj de versuri ºi-au început drumul spre consacrare, iar IlieConstantin s-a alãturat, al ºaptesprezecelea, unei serii de laureaþi de mare prestigiu. A fost publi-cat ºi lansat un volum bilingv, româno-francez, cuprinzînd poezii ale lui Tudor Arghezi ºi ilus-traþii la texte ale graficianului Raul Cortes din Cuba.

�

STELIAN TÃNASE la Cluj

M IERCURI, 20 mai a.c., cunoscutul romancier ºi om de televiziune Stelian Tãnase a fost oaspete-le oraºului nostru. La amiazã s-a întîlnit cu studenþii de la Litere, pentru o discuþie despre ro-

manul sãu Maestro (Polirom, 2008), moderatã de Ruxandra Cesereanu ºi Sanda Cordoº. Seara, aavut loc lansarea cãrþii, la Librãria Gaudeamus, în prezentarea lui Doru Pop ºi a lui Ovidiu Pecican.

�

Concursul de debut al Filialeiclujene a Uniunii Scriitorilor

Ediþia a patra, 2009

Î N URMA deliberãrilor, juriul (preºedinte: IrinaPetraº, membri: Doina Cetea, Ion Vartic,

Ruxandra Cesereanu, Mihai Dragolea) a desem-nat cîºtigãtorii:

DAN HERCIU, Taxa pe viciu (versuri);FLORINA CODREANU, Existenþele sângelui:

Eseu despre curgerea sângelui;ADRIANA TEODORESCU, Carnavalul în opera

literarã caragialianã (eseu).Au mai obþinut punctaje bune ºi: DAN MU-

REªAN (versuri), SIMONA POP (eseu), ADRIANATEODORESCU (versuri), ADELINA MIRELATOMOIAGÃ (versuri).

�

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 6 (229), 2009 • 23