Capitolul 4 Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini Studiu de caz: criza politică din iulie 2012 în România Oportunităţile nasc afacerile, este adevărat, şi atrag ISD. Lipsa nu poate fi compensată de un sistem legal transparent şi eficient. Exemplul fostelor ţări comuniste este cel mai relevant: au oferit posibilitatea unor privatizări de amploare care au interesat mai mult investitorii străini decât un sistem legal „perfect” (Hewko, 2002). Nu mai este însă cazul la momentul actual. Perioada de tranziţie este considerată deja încheiată. Fostele state comuniste sunt parte a marii familii europene, cu reguli mai clare. Condiţia de excepţie care li se aplica la momentul respectiv – de piaţă abia deschisă lumii întregi – nu mai este de actualitate. Literatura de specialitate admite că, după perioada incipientă de deschidere, ţările în tranziţie au trebuit să-şi stabilească un sistem funcţional de stat de drept, care să le permită fluxuri în creştere de ISD. Astăzi, în lipsa măsurilor care să conducă la creşterea calităţii instituţiilor şi a respectării statului de drept, aceste state par să rateze şansele pentru atragerea investitorilor străini în competiţia mondială. 4.1. Accepţii ale statului de drept şi măsuri pentru consolidarea acestuia la nivelul UE Statului de drept i se acordă o importanţă deosebită prin aşezarea sa la baza construcţiei europene. Potrivit art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor” (Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, p. 17, sublinierea aparţine autorului). Fostul comisar pe justiţie al UE, Viviane Reding punctează explicit că importanţa acordată statului de drept şi respectării drepturilor fundamentale ar trebui să fie similară cu cea acordată construirii mecanismelor de solidaritate financiară, normelor fiscale şi uniunii bancare (Reding, 2013).
Transcript
Capitolul 4
Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
Studiu de caz: criza politică din iulie 2012 în România
Oportunităţile nasc afacerile, este adevărat, şi atrag ISD. Lipsa nu poate fi compensată de un sistem legal transparent şi eficient. Exemplul fostelor ţări comuniste este cel mai relevant: au oferit posibilitatea unor privatizări de amploare
care au interesat mai mult investitorii străini decât un sistem legal „perfect” (Hewko, 2002). Nu mai este însă cazul la momentul actual. Perioada de tranziţie este considerată deja încheiată. Fostele state comuniste sunt parte a marii familii
europene, cu reguli mai clare. Condiţia de excepţie care li se aplica la momentul respectiv – de piaţă abia deschisă lumii întregi – nu mai este de actualitate. Literatura de specialitate admite că, după perioada incipientă de deschidere, ţările în
tranziţie au trebuit să-şi stabilească un sistem funcţional de stat de drept, care să le permită fluxuri în creştere de ISD. Astăzi, în lipsa măsurilor care să conducă la creşterea calităţii instituţiilor şi a respectării statului de drept, aceste state par să
rateze şansele pentru atragerea investitorilor străini în competiţia mondială.
4.1. Accepţii ale statului de drept şi măsuri pentru consolidarea acestuia la nivelul UE
Statului de drept i se acordă o importanţă deosebită prin aşezarea sa la baza
construcţiei europene. Potrivit art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor
omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor” (Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, p. 17, sublinierea aparţine autorului). Fostul comisar pe justiţie al UE, Viviane Reding punctează explicit că
importanţa acordată statului de drept şi respectării drepturilor fundamentale ar trebui să fie similară cu cea acordată construirii mecanismelor de solidaritate financiară, normelor fiscale şi uniunii bancare (Reding, 2013).
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
118
Consolidarea statului de drept este mai mult decât atât: o precondiţie pentru
obţinerea statutului de membru al UE. Criteriile politice fac parte din criteriile de
eligibilitate stabilite de Consiliul de la Copenhaga care trebuie îndeplinite în
vederea aderării la UE. Acestea prevăd instituţii stabile, capabile să asigure
respectarea statului de drept, să garanteze democraţia şi să protejeze drepturile
omului şi ale minorităţilor. Importanţa acordată statului de drept creşte odată cu
tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa şi Lisabona. Tratatul de la Amsterdam
prevede, pentru prima dată, că statul de drept este unul dintre pilonii UE.
Cu toate acestea, nu există o definiţie valabil acceptată la nivelul tuturor
statelor membre ale UE; înţelesul dat statului de drept variază de la ţară la ţară
(Reding, 2013). Mai mult, odată cu aderarea fostelor state comuniste la UE,
conceptul a devenit neclar inclusiv pentru Comisia Europeană (Carp, 2014),
întrucât componentele referitoare la statul de drept analizate în Rapoartele care
descriau stadiul negocierilor de aderare ale acestor state erau diferite de la caz la
caz. Ţinând seama de acest aspect şi ca urmare a atacurilor asupra statului de drept
cu care Uniunea s-a confruntat în perioada de criză economică, eforturile s-au
concentrat pe identificarea acelor elemente care să definească în mod cuprinzător
statul de drept.
Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept, cunoscută pe scurt sub
numele de Comisia de la Veneţia, a propus o serie de elemente explicative pentru
noţiunea de stat de drept. La momentul actual, acestea reprezintă cadrul
conceptual cel mai acceptat pe scară largă din Europa (Carrera, 2013). Prin
urmare, componentele intrinseci ale statului de drept sunt:
legalitatea, adică procesele transparente, responsabile şi democratice de
adoptare a legilor;
certitudinea juridică, considerată esenţială pentru a asigura încrederea în
sistemul judiciar – se referă la accesibilitatea şi predictibilitatea actului
de justiţie;
interzicerea comportamentului arbitrar din partea statului şi a
autorităţilor sale;
respectarea drepturilor omului de către autorităţile de stat şi garantarea
drepturilor omului pentru persoane aflate sub jurisdicţia autorităţilor de
stat;
asigurarea şi garantarea lipsei de discriminare şi a egalităţii în faţa legii
garantată şi asigurată de stat.
Principiul separării puterilor şi nevoia de instituţii separate care împart
puterea este considerat un alt element-cheie al statului de drept în literatura de
specialitate. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene insistă asupra acestui aspect ca
hotărâtor pentru înţelegerea statului de drept (Carrera, 2013, p. 25).
Conform fostei vicepreşedinte a Comisiei Europene, Viviane Reding, statul de drept înseamnă sistemul în care nimeni – nici guvernul, nici vreo persoană
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
119
oficială, nicio companie – nu este mai presus de lege. Este, de fapt, şi accepţia care i-a fost acordată termenului de „stat de drept” la apariţia sa, în secolele XVI-XVII (Carp, 2014). Prin urmare, statul de drept se referă la egalitate în faţa
legii. Vorbim, aşadar, despre un sistem judiciar independent şi imparţial. Acest aspect trebuie completat cu cel al corectitudinii şi al unui proces echitabil, ceea ce solicită existenţa garanţiilor că nu se poate abuza de litera legii, iar acestea nu pot
fi nici schimbate retrospectiv (Reding, 2013). Aşadar, preocupările UE cu privire la statul de drept sunt relativ recente.
Supravegherea respectării statului de drept a devenit necesară în ultimii ani ca
urmare a ultimelor provocări comunitare: participarea la guvernare a unui partid de extremă dreaptă în Austria, concentrarea mass-mediei şi a puterii politice în Italia, modul în care au fost trataţi cetăţenii romi în Franţa şi comportamentul
partidelor politice care au ajuns la putere în Ungaria şi România, care au condus la schimbarea Constituţiei sau la rescrierea a sute de legi în numai câteva săptămâni (Closa et al., 2014).
Closa et al. (2014) propun trei criterii pe baza cărora să fie identificate problemele cu privire la statul de drept, utile pentru a completa cadrul definitoriu al statului de drept descris mai sus:
„constituţionalismul neconstituţional” sau lovitura de stat constituţională, traduse prin remaniere şi abuzul de putere prin mijloace perfect legale;
desfiinţarea generală sau subminarea profundă a statului democratic
liberal; corupţia sistemică. Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) a atras atenţia, în iunie 2013, că
respectarea statului de drept este o precondiţie pentru protejarea drepturilor fundamentale. În condiţiile în care instrumentele existente de contracarare a ameninţărilor la adresa statului de drept s-au dovedit insuficiente, Consiliul JAI a
solicitat Comisiei Europene să ia măsuri pentru a stabili Cadrul UE pentru conso-
lidarea statului de drept. Acesta este complementar celor două instrumente folosite în cazuri asemănătoare până în prezent: declanşarea procedurilor de infringement sau
măsura de ultimă instanţă care prevede suspendarea dreptului de vot pentru un stat membru al UE, conform Articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Cadrul UE pentru consolidarea statului de drept va fi activat în situaţiile în
care autorităţile unui stat membru vor lua măsuri sau vor tolera situaţii care afectează integritatea, stabilitatea sau funcţionarea corespunzătoare a instituţiilor şi a mecanismelor stabilite la nivel naţional pentru a garanta statul de drept,
precum: ameninţări la ordinea politică, instituţională sau juridică a unui stat membru, la structura sa constituţională, la separarea puterilor, la independenţa sau imparţialitatea puterii judecătoreşti sau la propriul sistem de control judiciar
(Comisia Europeană, 2014a, pp. 6-7).
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
120
Recenta propunere a Comisiei Europene stabileşte, practic, un cadru de
discuţii între statul membru şi Comisia Europeană. Cadrul UE cu privire la
respectarea statului de drept presupune un proces bazat pe trei etape: evaluarea
Comisiei Europene, recomandările acesteia şi o monitorizare ulterioară.
Marini (2014) consideră că un astfel de cadru valabil la nivelul întregii UE
este o necesitate la momentul actual. Numai pentru România şi Bulgaria există un
mecanism prin care să fie exercitată presiune în sensul respectării statului de
drept, şi anume Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). Cadrul propus de
Comisie în martie 2014 este inspirat de mecanismul existent între Comisie şi
România şi Bulgaria.
4.2. Impactul calităţii statului de drept asupra ISD în literatura de specialitate
Un studiu timpuriu al lui Bussiere şi Mulder (1999) atrage atenţia asupra
influenţei nefaste a instabilităţii politice asupra vulnerabilităţilor economice.
Rezultatele estimării sugerează că includerea variabilelor politice în modelele
economice îmbunătăţeşte puterea de a explica şi de a prezice crizele economice.
Statele sunt mai vulnerabile din punct de vedere economic de-a lungul şi în
perioada următoare alegerilor electorale. Concluzia lui Bussiere şi Mulder se
suprapune celor petrecute în România în vara anului 2012 – an electoral –, când
ne-am confruntat cu o criză politică chiar după perioada alegerilor locale.
O criză la nivel politic generează instabilitate, ceea ce afectează în mod
direct climatul investiţional şi, prin urmare, investitorii străini. Cu toate acestea,
studiile empirice nu au un rezultat precis cu privire la impactul pe care calitatea
statului de drept îl are asupra atragerii investitorilor străini. Rezultatele diferă în
funcţie de eşantionul de ţări ales, de perioada analizei şi de variabilele luate
în calcul pentru a evalua statul de drept.
Dificultăţile în identificarea acelor variabile care definesc cât mai fidel cu
putinţă calitatea statului de drept ţin şi de lipsa unei definiţii agreate asupra
acestuia. De cele mai multe ori, studiile preferă utilizarea noţiunii de „risc politic”,
care cuprinde elemente similare cu cele utilizate şi pentru a defini statul de drept.
Bellak et al. (2008) atrag atenţia că studiile empirice nu pot surprinde în totalitate
aspectele riscului politic. Concluzia se menţine şi în ceea ce priveşte evaluarea
statului de drept.
Pentru a identifica principalele rezultate empirice stabilite între ISD şi
calitatea statului de drept, am analizat 12 studii elaborate în perioada 2001-2012
care utilizează variabile independente care surprind aspectele pe baza cărora poate
fi definit statul de drept (vezi tabelul 8). Am ţinut cont ca, în eşantionul de ţări
analizat, să fie incluse cât mai multe dintre statele din Europa Centrală şi de Est
(ECE) sau economiile în tranziţie, pentru ca rezultatul să poată fi verificat apoi şi
în cazul României.
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
121
Semnele „+” sau „–” din tabelul 8 indică tipul de relaţie care se stabileşte
între variabila independentă şi variabila dependentă, reprezentată de ISD (relaţie
pozitivă, respectiv negativă). De asemenea, am considerat important să subliniem
dacă variabila are sau nu semnificaţie statistică. Am păstrat ca variabile numai pe
acelea care au legătură cu statul de drept, deşi studiile analizează mai multe
variabile ca posibili determinanţi ai ISD. Tabelul 8
Rezultatele obţinute în urma studiilor empirice asupra legăturii
dintre ISD şi calitatea statului de drept
Studiu Variabila dependentă, perioada de analiză şi
eşantionul de ţări
Calitatea instituţiilor Semnul obţinut şi semnificaţia variabilei
Garibaldi et al. (2001)
Fluxuri de ISD (1991-1999) 25 de economii în tranziţie din Europa
predictibilitate a legilor şi politicilor
+, nesemnificativă
stabilitate politică şi securitatea proprietăţii
+, nesemnificativă
climat de afaceri în relaţia cu guvernul
+, nesemnificativă
birocraţie -, semnificativă
Globerman şi Shapiro (2002)
Fluxuri de ISD (1995-2001) 20 economii emergente şi în tranziţie din Europa
indicele guvernanţei +, semnificativă
statul de drept +, nesemnificativă
instabilitate politică şi violenţă
+, nesemnificativă
corupţie -, nesemnificativă
libertate civilă şi drepturi politice
+, nesemnificativă
Carstensen şi Toubal (2004)
Fluxuri de ISD (1993-1999) Statele din ECE
riscul politic1 +, semnificativă
Janicki şi Wunnava (2004)
ISD bilaterale (1997) Statele UE şi 8 state din ECE
risc (un nivel ridicat implică stabilitate economică şi politică)
+, semnificativă
Kinoshita şi Campos (2006)
Stocuri de ISD pe locuitor (1990-1998) 25 economii în tranziţie din ECE şi CIS
respectarea legii +, nesemnificativă
calitatea birocraţiei2 +, semnificativă
Busse şi Hefeker (2007)3
Fluxuri de ISD (1984-2003) 83 state în dezvoltare
presiuni socio-economice -, semnificativă
lege şi ordine +, semnificativă
democraţie +, semnificativă
conflicte interne +, semnificativă
conflicte externe +, semnificativă
corupţie4 +, nesemnificativă
calitatea birocraţiei +, semnificativă
Kukeli (2007) Fluxuri de ISD (1990-2001) 10 economii în tranziţie din ECE
indicele stabilităţii politice5 -, semnificativă
indicele libertăţii civile23 +, semnificativă
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
122
Studiu Variabila dependentă, perioada de analiză şi
eşantionul de ţări
Calitatea instituţiilor Semnul obţinut şi semnificaţia variabilei
Bellak et al. (2008)
Fluxuri de ISD (1995-2003) 8 state-gazdă din ECE
risc politic6 +, nesemnificativă
Estrin şi Meyer (2008)
Fluxuri de ISD (1994-2000) Economii în tranziţie din ECE, Balcani, Rusia şi Ucraina
risc instituţional, legal şi politic
+, nesemnificativă
Bockem şi Tuschke (2010)
ISD realizate de Germania (1990-2003) 21 de foste ţări semnatare ale Pactului de la Varşovia
- risc politic +, semnificativă
Rihab şi Lotfi (2011)
Nivelul ISD (2001-2006) 71 de ţări în dezvoltare
+ libertate economică +, semnificativă
- corupţie -, semnificativă
+ stabilitate politică
+, semnificativă
+ calitatea sistemului de guvernanţă
+, semnificativă
Mateev şi Tsekov (2012)
Fluxuri de ISD (1996-2010) 26 state din UE
+ controlul corupţiei +, semnificativă
+ stabilitate politică +, nesemnificativă
+ eficienţa guvernului +, semnificativă
+ calitatea reglementării +, semnificativă
+ respectarea legii +, semnificativă
+ libertatea de expresie +, semnificativă 1 Un nivel ridicat indică un nivel scăzut al riscului.
2 O valoare ridicată semnifică o calitate ridicată şi, prin urmare, costuri mai scăzute pentru investitori.
3 Datele extrase prezintă rezultatele estimării regresiei cu date panel.
4 Un nivel ridicat al indicatorului reprezintă un nivel scăzut al corupţiei.
5 Cu cât stabilitatea politică este mai ridicată, cu atât intrările de ISD sunt mai mari. În rezultatul
estimării econometrice, coeficientul este cu semnul minus ca urmare a metodei de măsurare a
indicelui (o creştere a indicilor înseamnă înrăutăţirea stabilităţii politice sau a libertăţii civile). 6 Un nivel ridicat indică un nivel scăzut al riscului.
În concluzie, semnalăm o serie de discrepanţe rezultate în urma acestei
analize comparative a studiilor econometrice:
Nu putem vorbi despre o uniformitate a rezultatelor. După cum spuneam
mai sus, acestea diferă în funcţie de perioada de analiză, de eşantionul de
ţări sau de variabila utilizată. Prin urmare, vorbim de rezultate diferite
obţinute în cazul stabilităţii politice. Dacă pentru Rihab şi Lotfi (2011),
Kukeli (2007) şi Janicki şi Wunnava (2004) corelaţia dintre stabilitatea
politică şi nivelul ISD este cea aşteptată (indicând, în funcţie de metoda
de măsurare, că ISD sunt cu atât mai mari cu cât stabilitatea politică este
mai ridicată) şi are semnificaţie statistică, nu acelaşi lucru se întâmplă în
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
123
cazul lui Garibaldi et al. (2001), Globerman şi Shapiro (2002) sau
Mateev şi Tsekov (2012). În schimb, Globerman şi Shapiro (2002) şi
Rihab şi Lotfi (2011) cad de acord în privinţa impactului pozitiv pe care
o calitate ridicată a sistemului de guvernanţă o are asupra investitorilor
străini, deşi utilizează eşantioane de ţări diferite.
Sunt dificil de surprins pe baza analizelor econometrice schimbările
calitative – cele care afectează, de fapt, statul de drept. De cele mai multe
ori suntem puşi în faţa atacurilor la adresa statului de drept care au loc la
nivelul unui singur an.
Perioada scurtă de analiză face dificilă aplicarea instrumentelor
econometrice; deseori, tocmai din acest motiv, este forţată extinderea
unui rezultat la nivelul întregului eşantion de ţări. Apoi, este posibil ca
rezultatele identificate să nu aibă relevanţă pentru o singură ţară.
În schimb, o serie de rezultate sunt semnificative pentru demersul de faţă.
Pentru Kinoshita şi Campos (2006), variabila care indică statul de drept este
realizată pe baza a trei indicatori şi reflectă puterea şi imparţialitatea sistemului
legal. Cu cât indicatorul are o valoare mai bună, cu atât instituţiile legale sunt
poziţionate mai bine. Deşi în urma studiului econometric este obţinută corelaţia
directă cu nivelul stocurilor de ISD, variabila nu este semnificativă pe parcursul
anilor ’90, ceea ce poate sugera că investitorii tind să fie mai interesaţi de
oportunităţile de afaceri din cele 25 de economii în tranziţie.
Ne interesează, de asemenea, şi variabila pe care o utilizează autorii pentru a
evalua calitatea birocraţiei, datorită modului de alcătuire al indicelui. Acesta este
compus din doi indicatori:
Primul dintre ei se referă la măsura în care birocraţia la nivel naţional nu
este supusă presiunilor politice şi la eficienţa mecanismului recrutării.
Cel de-al doilea indicator priveşte uşurinţa reglementărilor în ceea ce
priveşte licenţierea, piaţa muncii, siguranţa consumatorilor şi sănătatea
muncii.
Corelaţia directă cu nivelul stocurilor de ISD pe locuitor indică clar: cu cât
calitatea birocraţiei este mai ridicată, cu atât destinaţia respectivă este mai
atractivă pentru investitorii care vor colabora cu instituţii oneste şi vor avea parte
de reglementări transparente. Studiul lui Kinoshita şi Campos evidenţiază
importanţa acestor aspecte pentru investitorii străini pe parcursul anilor ’90.
Printre variabilele utilizate de Busse şi Hefeker (2007), două dintre cele
prezentate în tabel prezintă importanţă pentru demersul de faţă:
Variabila referitoare la lege şi ordine care se referă, de fapt, la puterea şi
imparţialitatea sistemului legal. Observăm că de această dată, variabila
este semnificativă şi direct corelată cu fluxurile de ISD din cele 83 de ţări
în dezvoltare analizate de autori în perioada 1984-2003, spre deosebire de
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
124
studiul anterior al lui Kinoshita şi Campos (2006). Rezultatul este unul
explicabil şi pentru demersul de faţă: respectarea sistemului juridic
începe să devină cu atât mai importantă cu cât economiile ies din faza de
tranziţie şi nu mai au oportunităţile de privatizare de la început. Cum
oportunităţile de afaceri nu mai sunt la fel de mari, încep să primeze alt
tip de determinanţi ca importanţă pentru atragerea investitorilor.
Variabila care priveşte democraţia şi care surprinde responsabilitatea
guvernului în faţa cetăţenilor şi în faţa libertăţilor civile fundamentale şi a
drepturilor politice. Corelaţia pozitivă şi semnificativă cu fluxurile de ISD
identificată în urma studiilor econometrice aduce încă un argument pentru
importanţa pe care investitorii o acordă respectării statului de drept.
În rest, autorii utilizează o gamă vastă de variabile pentru a identifica modul
în care calitatea instituţiilor influenţează investitorii. Este drept, nu surprind în
totalitate, ci numai parţial anumite aspecte ale statului de drept. Este interesant
însă că multe dintre acestea se dovedesc semnificative pentru ISD, ceea ce ne
conduce la concluzia justă a atestării respectării statului de drept pentru
investitorii străini în cazul ţărilor în dezvoltare.
Bellak et al. (2008) asociază riscurile politice cu cele instituţionale,
considerând că au o gamă largă de surse: de la corupţie, lipsa de transparenţă a
reglementărilor legale, până la birocraţie. Variabila pe care o utilizează în studiu
este furnizată de organizaţia Euromoney. Indicele este alcătuit pe baza anchetelor
derulate de Euromoney în rândul experţilor, care apreciază o ţară pe baza a şase
criterii: corupţie, stabilitatea guvernului, transparenţa şi accesul la informaţii,
riscul instituţional, plăţile guvernamentale neonorate, cadrul de reglementare şi de
politică. Asemănător lui Globerman şi Shapiro (2002) care derulează analiza
econometrică pe o perioadă de timp relativ asemănătoare (1995-2002) şi pe un
eşantion de ţări care include cele opt state analizate de Bellak et al., riscul politic
nu se dovedeşte semnificativ pentru atragerea ISD nici în cazul acesta, deşi
semnul este cel aşteptat. Autorii menţionează că una dintre cauzele pentru care
variabila nu este semnificativă poate fi şi includerea unor state mai avansate
economic din ECE care au un nivel relativ similar al riscului politic.
Bockem şi Tuschke (2010) folosesc un indice compozit care le permite să
analizeze riscul politic, construit de compania de consultanţă BERI SA, centrată
pe analiza riscului de piaţă la nivel mondial. Referindu-ne strict la riscul politic
măsurat de această companie, indicele este alcătuit pe baza clasamentului realizat
de un grup de experţi asupra cauzelor şi simptomelor care generează riscul politic.
Prin urmare, sunt analizate: nivelul corupţiei, situaţiile de nepotism, influenţele
negative ale forţelor politice regionale. Pe partea de simptome ale riscului politic
sunt luate în calcul violenţele de stradă, grevele sau gradul de instabilitate a ţării.
Autorii arată că, în aceste condiţii, cu cât nivelul riscului politic este mai ridicat,
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
125
cu atât nivelul ISD realizate de Germania în cele 21 de foste state semnatare ale
Pactului de la Varşovia este mai scăzut. Pentru perioada 1990-2003, relaţia
stabilită este semnificativă statistic. Un rezultat similar este obţinut şi de
Carstensen şi Toubal (2004) pentru statele din ECE în perioada 1993-1999. Nu
acelaşi lucru este obţinut de Estrin şi Meyer (2008), care nu identifică niciun
impact al riscului asupra ISD. Trebuie totuşi menţionat că aceştia utilizează un
indicator compozit, care surprinde riscul instituţional, legal şi politic, pe care îl
aplică unui eşantion mai mare de ţări, care include Ucraina şi Rusia.
Mateev şi Tsekov (2012) utilizează toţi indicatorii Băncii Mondiale care
evaluează calitatea guvernanţei unei ţări în studiul econometric. Cu excepţia
stabilităţii politice, toţi ceilalţi cinci indicatori sunt semnificativi pentru
investitorii străini; cu cât calitatea guvernanţei este mai ridicată, cu atât fluxurile
de ISD atrase de cele 26 state membre ale UE analizate sunt mai mari.
În cazul particular al Turciei, Dutz et al. (2005) dovedeşte, pe baza a trei
studii de caz pentru sectoarele primar, secundar şi terţiar, că problemele legate de
guvernanţă, de instituţiile care privesc statul de drept şi concurenţa sunt cele mai
importante obstacole în calea ISD. Cele mai importante constrângeri legale şi
judiciare ţin de insuficienta claritate şi lipsa de respect pentru statul de drept. În
fiecare dintre cazuri, susţin autorii, guvernul – în calitate de creator al regulilor de
joc – nu a reuşit să gestioneze ambiguităţile legale astfel încât să elimine suspi-
ciunea că lipsa de claritate a legii este folosită tocmai pentru a permite factorilor
de decizie să acorde un tratament special în anumite cazuri. Acesta nu numai că
împiedică investiţiile actuale, dar transmite şi semnale negative pentru posibile
investiţii viitoare. Autorii concluzionează că o legislaţie uniformă şi predictibilă
este de cea mai mare importanţă în procesul de a face ţara atractivă pentru ISD.
Ce spun sondajele?
Pe lângă rezultatele cantitative obţinute pe baza studiilor econometrice,
rezultatele calitative întăresc ideea potrivit căreia riscul politic este un obstacol
major pentru investitorii străini care vizează ţările în dezvoltare ca destinaţie a
investiţiilor. La nivel mondial, din anul 2010 până în anul 2012, riscul politic s-a
aflat în topul barierelor invocate de investitori, conform raportului World
Investment and Political Risk, realizat de Multilateral Investment Guarantee
Agency (MIGA), 2014 (vezi tabelul 9). 19% dintre respondenţii interogaţi de
MIGA în anul 2013 consideră că riscul politic împiedică derularea investiţiilor, pe
locul al doilea după instabilitatea macroeconomică (21% din respondenţi). Cu
toate că scade în topul principalelor obstacole, riscul politic rămâne aproape de
nivelurile înregistrate în ultimii ani, reprezentând preocupările a o cincime din
respondenţi în ultimii patru ani.
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
126
Tabelul 9
Principalele trei obstacole în calea investiţiilor străine în ţările în dezvoltare
% 2010 2011 2012 2013
Risc politic 21 18 22 19
Instabilitate macroeconomică 16 15 20 21
Lipsa personalului calificat 10 17 18 18
Sursa: MIGA-EIU Annual Political Risk Surveys, 2014.
În topul celor mai mari riscuri politice, investitorii plasează încălcarea
contractelor şi modificările nefavorabile ale reglementărilor.
Riscul politic este îngrijorător pentru investitorii străini, pentru că el se
reflectă direct în creşterea costurilor pentru asigurările împotriva acestui risc. În
anul 2012, aceste costuri au crescut cu 33%, chiar dacă nivelul ISD în economiile
în dezvoltare analizate în raport s-a diminuat. Asigurarea investiţiilor a ajuns la
100 miliarde dolari în anul 2012, un nivel record, dublul celui înregistrat în anul
2005, conform MIGA.
Privind la cazul concret al României, sondajul Eurobarometru al Comisiei
Europene din anul 2013 evidenţiază încrederea scăzută a românilor în sistemul
juridic naţional (Comisia Europeană, 2013b). Principalul rezultat indică faptul că
54% dintre români nu au încredere în sistemul juridic naţional, faţă de 43% dintre
europeni care manifestă aceeaşi neîncredere. România se află pe locul trei în topul
statelor europene cu cea mai mare pondere a persoanelor (79%) care consideră că
sistemul juridic este mai puţin eficient decât în restul UE, după Bulgaria şi
Slovenia. În plus:
21% dintre români afirmă cu tărie că statul nu acţionează în conformitate
cu legea, faţă de 15% dintre europeni1;
23% dintre români consideră că autorităţile publice acţionează grav în
mod arbitrar, faţă de 16% dintre europeni2;
27% dintre români sunt de părere că legea nu este aplicată efectiv, în
mod corespunzător, comparativ cu 20% dintre europeni. Mai mult, 38%
dintre români consideră că legea este aplicată în mod discriminatoriu,
fără a aplica principiul egalităţii în faţa legii. Aceeaşi situaţie este
înregistrată în rândul a 30% dintre europeni3;
1 Engl. Strongly disagree în ceea ce priveşte întrebarea Comisiei Europene „Do you agree or
disagree that in our country the state acts in accordance with the law?”. 2 Engl. Strongly disagree în ceea ce priveşte întrebarea Comisiei Europene „Do you agree or
disagree that in our country the state acts in a non-arbitrary way?” 3 Engl. Strongly disagree în ceea ce priveşte întrebarea Comisiei Europene „Do you agree or
disagree that in our country the law is aplied and enforced effectively?”şi „Do you agree or
disagree that in our country the law is applied to everyone equally and without discrimination?”.
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
127
4.3. Studiu de caz: implicaţiile atacului asupra statului de drept din iulie 2012 în România asupra ISD
România se confrunta în 2012 cu o criză politică neaşteptată tocmai după ce,
cu un an în urmă, reuşise să reia trendul pozitiv de creştere economică. Acest
trend putea fi impulsionat dacă dovedeam că avem un mediu macroeconomic
stabil şi că am înfăptuit reformele necesare. Trebuia, practic, să reclădim
încrederea investitorilor şi a actorilor internaţionali. În acelaşi timp, nevoia pentru
a crea noi locuri de muncă şi pentru a spori ritmul de dezvoltare economică a
rămas neonorată, iar decalajul de nivel de trai faţă de restul statelor europene s-a
menţinut. Or, investiţiile străine directe sunt considerate o sursă de creştere
economică. Criza politică din vara anului 2012 a reprezentat un semnal de
avertizare pentru investitorii străini şi un pas înapoi pentru România în construcţia
încrederii faţă de restul statelor europene, cel puţin în rapoartele internaţionale.
România şi Ungaria au ridicat probleme ca urmare a impulsurilor de totalitarism ale autorităţilor, conform raportului organizaţiei Human Rights Watch
asupra drepturilor omului elaborat în anul 2013. În România, raportul scoate în evidenţă etapele parcurse de Guvern care au subminat principiul separării puterilor în stat şi respectarea statului de drept (Human Rights Watch, 2013). În
iulie 2012, România s-a confruntat cu „cea mai gravă criză traversată de sistemul democratic românesc, de la adoptarea Constituţiei din 1991” (Miulescu, 2012). Implicaţiile măsurilor din iulie 2012 sunt descrise detaliat de Carp (2014).
Reacţiile internaţionale au fost virulente. Raportul MCV din iunie 2012 al Comisiei Europene a reprezentat o avertizare fără precedent la adresa oficialilor politicii româneşti (Gotev, 2012).
Comisia Europeană a atras atenţia că acţiunile Guvernului României de la momentul respectiv au ridicat suspiciuni asupra angajamentului Guvernului de a respecta principiile fundamentale: sistem judiciar independent şi funcţional, respect
faţă de instituţiile democratice (Comisia Europeană, 2012). De asemenea, Comisia Europeană a criticat sever provocările politice asupra deciziilor juridice, subminarea Curţii Constituţionale, schimbarea procedurilor deja stabilite, manipulări şi presiune
asupra instituţiilor şi sistemului judiciar. Concluzia Comisiei este că toate progresele obţinute de România în domeniul juridic sunt puse sub semnul întrebării ca urmare a celor întâmplate în vara anului 2012. În plus, faptul că în continuare
sunt necesare presiuni externe pentru respectarea statului de drept ridică suspiciuni asupra sustenabilităţii şi ireversibilităţii reformei în acest domeniu.
Ulterior, Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de
România în cadrul Mecanismului de cooperare şi de verificare din ianuarie 2013 scoate în evidenţă problemele cu care s-a confruntat România în iulie 2012 (Comisia Europeană, 2013). Ca atac la adresa statului de drept, identificăm:
Valoare medie 7057,1 7109,2 7539,8 7408,1 7375,9 8212,5
Sursa: Baza de date statistică a UNCTAD, 2014.
Notă: statele marcate cu gri înregistrează valori sub medie.
Vom lua, spre comparaţie, exemplul Bulgariei, pentru a analiza evoluţia ISD
în cele două ţări. În privinţa fluxurilor de ISD/locuitor, România concurează în
mod direct cu Bulgaria pentru supremaţia intrărilor de investiţii străine până în
anul 1998 inclusiv, conform graficului 18. De atunci încolo, în Bulgaria au intrat
constant mai multe fluxuri de ISD decât în România. Cel mai mare decalaj dintre
cele două ţări este în anul 2007, când Bulgaria avea un flux de ISD de intrare de
1621,5 dolari/locuitor, de 3,5 ori mai mult decât România (458,4 dolari/locuitor).
Deşi decalajul se reduce semnificativ în anul 2010 (fluxurile de ISD în Bulgaria
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
134
sunt de aproape 1,5 ori mai mari decât în România), acesta se adânceşte începând
cu anul următor.
Sursa: Baza de date statistică a UNCTAD, 2014.
Graficul 18. Evoluţia fluxurilor de ISD/locuitor în România şi Bulgaria în perioada 1993-2012
Această situaţie este vizibilă şi la nivelul stocurilor de ISD din cele două
ţări. România depăşeşte Bulgaria ca stoc de ISD/locuitor doar în anul 1998;
începând cu anul 1999, Bulgaria acumulează mai multe stocuri de ISD/locuitor
decât România, iar decalajul dintre cele două ţări sporeşte semnificativ (vezi
graficul 19). La momentul actual, stocul de ISD/locuitor este de aproape două ori
mai mare în Bulgaria decât în România.
Remarcăm faptul că anul 2012 nu aduce nicio modificare semnificativă la
nivelul fiscalităţii sau a mediului de afaceri care ar fi putut avea impact asupra
investitorilor străini nici în România, nici în Bulgaria. În schimb, în România,
anul 2012 este marcat de schimbarea a trei guverne şi de evenimentele politice de
la mijlocul anului.
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
135
Sursa: Baza de date statistică a UNCTAD, 2014.
Graficul 19. Evoluţia stocurilor de ISD/locuitor în România şi Bulgaria în perioada 1993-2012
Interesantă este şi evoluţia stocurilor de ISD la nivelul celor două ţări
comparativ cu media celor 10 state din ECE. Înainte de începutul crizei economice,
în anul 2007, stocurile de ISD/locuitor erau cu 58,8% mai mici în România decât
media statelor din ECE; în Bulgaria, decalajul era de 29,6%, adică de aproape două
ori mai mic (graficul 20). În ambele state decalajul a avut un trend de scădere până
în anul 2010, după care a reintrat pe creştere. Aşadar, în anul 2012, conform
ultimelor date disponibile, stocurile de ISD/locuitor sunt cu 57,8% mai mici în
România decât media statelor din ECE, iar în Bulgaria decalajul este de numai
17,9%, deci de 3,2 ori mai mic. Bulgaria reuşeşte să-şi reducă semnificativ decalajul
faţă de media UE (cu 11,7 puncte procentuale), pe când în România trecerea a şase
ani nu aduce nicio diferenţă cu privire la acest aspect: decalajul rămâne relativ
constant (reducere de numai un punct procentual). Practic, în şase ani România nu a
făcut niciun progres comparativ cu media ECE, deşi avem nevoie de atragerea
investiţiilor străine pentru a creşte nivelul de trai şi pentru a stimula dezvoltarea
economică. În lipsa unui ritm alert, nu vom recupera decalajul de dezvoltare faţă de
restul statelor europene într-un ritm rezonabil de două decenii.
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
136
Sursa: Calcule ale autorului, baza de date a UNCTAD, 2014.
Graficul 20. Diferenţa dintre stocurile de ISD/locuitor din România şi Bulgaria
faţă de valoarea medie a statelor din ECE în perioada 2007-2012
Analiza concentrării stocurilor şi fluxurilor de ISD în statele ECE
Evoluţia gradului de concentrare al stocurilor şi fluxurilor de ISD la nivelul
celor zece state analizate în perioada 1993-2012, apelând la coeficientul Gini,
indică o tendinţă clară de scădere în primul deceniu şi jumătate (1993-2007) şi o
relativă constanţă în perioada crizei economice (2008-2012), conform graficului
21. Apropierea de limita inferioară a coeficientului Gini ne arată că stocurile de
ISD/locuitor sunt distribuite relativ echitabil între cele zece state ECE, explicabilă
prin tendinţa investitorilor de a-şi diversifica riscul sau prin relativa asemănare a
determinanţilor care mobilizează investitorii.
Sursa: Calcule ale autorului.
Graficul 21. Evoluţia coeficientului Gini pentru stocurile de ISD/locuitor din ECE
în perioada 1993-2012
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
137
În cazul particular al României, în această perioadă, stocurile de
ISD/locuitor sunt permanent mai mici decât media stocurilor de ISD/locuitor din
statele ECE. Diferenţa se acutizează în două perioade: la finalul anilor ’90 şi în
anii crizei economice (graficul 22, unde este prezentată abaterea medie
individuală a stocurilor de ISD/locuitor).
Evoluţia nefastă din anii 1999-2000 este generată, pe de o parte, de scăderea
creşterii economice din perioada 1997-1999. Pe de altă parte, perioada respectivă
este marcată de instabilitatea la nivel naţional, care a culminat cu mineriada din
anul 1999, şi de contextul generat de alegerile prezidenţiale din anul 2000.
Anul 2012 marchează cea de-a doua abatere/ diferenţă semnificativă faţă de
nivelul mediu al statelor din regiune. În condiţiile unei distribuţii mai degrabă
echitabile a stocurilor de ISD/locuitor în statele ECE, conform coeficientului Gini,
şi a scăderii drastice a nivelului ISD/locuitor în România în anul 2012, tragem
concluzia că investitorii tind să evite ţara noastră. Evenimentele de pe parcursul
anului 2012 au accentuat această tendinţă.
Sursa: Calcule ale autorului.
Graficul 22. Abaterea medie individuală a stocurilor de ISD/locuitor în România
faţă de media statelor ECE în perioada 1993-2012
Aceiaşi indicatori, aplicaţi de această dată la nivelul fluxurilor de
ISD/locuitor, întăresc concluzia de mai sus. Gradul de concentrare al fluxurilor de
ISD/locuitor este tot mai scăzut pe parcursul perioadei analizate, până în anul
2009 (graficul 23). Creşterea bruscă a concentrării fluxurilor de ISD din 2009 este
explicată prin procesele de dezinvestire care au avut loc în trei din statele ECE
(Lituania, Slovacia şi Slovenia). Ulterior, distribuţia revine la nivelul echitabil
anterior, însă nu pentru mult timp. În 2012, coeficientul Gini devine aproape
dublu faţă de anul precedent, ceea ce indică o creştere bruscă a gradului de
concentrare a fluxurilor de ISD/locuitor înspre Cehia, Estonia şi Ungaria.
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
138
Sursa: Calcule ale autorului.
Graficul 23. Evoluţia coeficientului Gini pentru fluxurile de ISD/locuitor din ECE
în perioada 1993-2012
Corelând rezultatele de mai sus cu evoluţia fluxurilor de ISD/locuitor în România în raport cu media statelor ECE (graficul 24), constatăm că fluxurile de ISD/locuitor care revin României sunt semnificativ mai mici decât în anii
anteriori. Concret, investitorii preferă să investească mai mult în alte ţări decât în România, tendinţă accentuată în anul 2012. Această abatere este depăşită doar de anul 2007, anul integrării României şi Bulgariei în UE. În anul 2007, fluxul de
ISD în Bulgaria a atins maximul istoric (vezi graficul 18), al doilea flux ca volum după Estonia, în rândul celor zece state din ECE, de peste trei ori şi jumătate mai multe intrări de ISD/locuitor decât în România (revezi tabelul 10).
Sursa: Calcule ale autorului.
Graficul 24. Abatere medie individuală a fluxurilor de ISD/locuitor în România
faţă de media statelor ECE în perioada 1993-2012
Capitolul 4. Impactul crizei statului de drept asupra investitorilor străini
139
Calitatea statului de drept se dovedeşte un determinant pentru ISD
în România, nu şi în Bulgaria Este adevărat că evenimente de genul celor petrecute în România în anul
2012 nu au frecvenţă anuală şi, prin urmare, impactul lor asupra ISD nu poate fi uşor surprins în evoluţia indicatorilor, mai ales dacă situaţia se redresează.
Cu toate acestea, surprindem corelaţia directă între nivelul stocurilor de ISD/locuitor şi calitatea statului de drept (graficul 25). Cu alte cuvinte, stocurile de ISD vor fi cu atât mai mari cu cât statul de drept este respectat. Coeficientul de corelaţie Pearson, de 0,955 în cazul României, întăreşte gradul ridicat de asociere liniară între cele două variabile.
Sursa: Calcule ale autorului.
Graficul 25. Corelaţia dintre calitatea statului de drept
şi nivelul stocurilor de ISD/locuitor în România
Interesant însă, nu acelaşi lucru se întâmplă în Bulgaria. Graficul 26
dovedeşte o corelaţie slabă între cele două elemente, poate şi datorită faptului că oportunităţile de afaceri generate de un nivel semnificativ mai redus al fiscalităţii în Bulgaria sunt mai importante pentru investitorii străini: cota unică de impozitare: 10% în Bulgaria, 16% în România; TVA: 20% în Bulgaria, 24% în România; impozitarea muncii: 43% din salariul net în Bulgaria, 86% din salariul net în România. Ne interesează în mod special comparaţia cu această ţară în condiţiile în care gradul de dezvoltare economică este similar cu cel al României şi a aderat la UE în acelaşi an. Valoarea lui R
2, de 0,91, indică existenţa unei corelaţii puternice
la nivelul României între cele două elemente, faţă de numai 0,14 în cazul Bulgariei. În plus, coeficientul de corelaţie Pearson, de 0,375 în cazul Bulgariei, semnalează o corelaţie scăzută între cele două variabile. Prin urmare, orice regres în calitatea statului de drept în România are un impact mult mai puternic asupra investitorilor interesaţi să investească în România decât o modificare similară la nivelul calităţii statului de drept în Bulgaria. Facem din nou precizarea că rezultatele obţinute până acum sunt supuse limitelor metodologice care ţin de construcţia variabilelor şi de numărul de mic observaţii ca urmare a disponibilităţii reduse a datelor.
Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor străine directe
140
Sursa: Calcule ale autorului.
Graficul 26. Corelaţia dintre calitatea statului de drept şi nivelul stocurilor
de ISD/locuitor în Bulgaria
Concluzii
Subcapitolul de faţă aduce o serie de elemente noi şi de interes celor deja
existente în prezent în literatura de specialitate străină şi autohtonă cu privire la ISD. În primul rând, este prima analiză din literatura românească dedicată
impactului crizei statutului de drept din anul 2012 asupra ISD.
În al doilea rând, am verificat gradul de concentrare sau de distribuţie la nivelul statelor din ECE. Am stabilit că stocurile de ISD/locuitor sunt distribuite relativ echitabil, în timp ce fluxurile de ISD/locuitor au cunoscut o creştere a
concentrării în anul 2012. În al treilea rând, investitorii străini tind să evite ţara noastră în favoarea
ţărilor din jur, tendinţă ce se accentuează pe parcursul anului 2012. Această
concluzie se desprinde în urma analizei concentrării ISD şi a evoluţiei stocurilor şi fluxurilor de ISD/locuitor faţă de valoarea medie din statele ECE.
În al patrulea rând, am stabilit că nerespectarea statului de drept are impact
negativ asupra investitorilor străini, mult mai puternic în România decât în Bulgaria. Orice regres în calitatea statului de drept în România are un impact mult mai puternic asupra investitorilor interesaţi să investească aici decât o modificare
similară la nivelul calităţii statului de drept în Bulgaria. Devine aşadar evident de ce respectul celorlalte state europene şi al investi-
torilor internaţionali nu poate fi câştigat decât pe seama îmbunătăţirii calităţii statului
de drept şi al poziţionării acestuia deasupra oricăror interese politice. Asigurarea unui sistem judiciar independent şi funcţional, respectarea separării puterilor în stat, este pactul pe care puterea politică este obligat să-l încheie pentru dezvoltarea
economică pe termen lung a ţării. În strânsă legătură cu impactul asupra ISD, lipsa respectării statului de drept este de natură să determine investitorii străini să ocolească ţara noastră în favoarea vecinilor – în cazul analizat mai sus, a Bulgariei şi,
prin urmare, să pună în expectativă prosperitatea economică a României.
