Şi Nu ţi - banaterra.eu · din Serbia de Nord-Est. Orele se introduc în catalog, la fel şi...

FLOARE DE LATINITATE Anul X nr. 2 (39) 2013

2

Generozitate.

Să pui viţă de vie la margine de drum.

Paula Romanescu

Fiecare zi trăită e minunată.

Ţine fruntea sus şi vei zări mai aproape sau mai în depărtare o

luminiţă în drumul pe care ţi l-ai dorit, ţi l-ai croit, ţi l-ai visat.

Sabin Bodea

Eu socotesc că în toate cele ce ne pricinuiesc nouă necinstire

trebuie să tăcem. Căci e ceas de câştig. Dar în cele ce se fac alte

persoane, să spunem cuvânt de apărare, pentru legătura iubirii şi a

păcii care trebuie să rămână nedesfinţată.

Sf. Ioan Scărarul

M-am dat cu vremea

şi cu vântul

Şi visul tot nu s-a-mplinit. –

Nu-i cerul greu

de cucerit.

E greu de

părăsit pământul

Alexandru Murgu

Stelele poartă

Numai rochii de seară.

Titu Dinuţ


3

Poeţi ai libertăţii lumii

Eşti bun Doamne

Radu Gyr Eşti Doamne bun, eu pământean şi rău Şi-n dragoste nu-ţi semăn, nici în milă. Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău de par dospit din cer nu din argilă. . Nu ţi-am râvnit nici razele subţiri. Nici tălpile străpunse de piroane. Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri şi-ţi tot îngân osânda din icoane Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut şi de-nvieri pe care nu le-aş cere, nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere Cu necerşita slavă mă încarci şi-n cuie, când sfinţenia mă frânge, oftând mă uit la rănile-mi prea largi şi-fi cresc alături, sânge lângă sânge


4

ÎNDEMN CREŞTIN

RUGĂCIUNEA TATĂL NOSTRU...

ANA - MARIA POPA Să nu spui:

Tată - dacă nu te comporţi ca un fiu în fiecare zi! Nostru - dacă eşti închis în egoismul tău! Care eşti în ceruri - dacă crezi că nu te poate vedea Sfinţească-se Numele Tău - dacă prin viaţa ta nu-l reprezinţi cu cinste! Vie împărăţia Ta - dacă o confunzi cu succesul material! Facă-se voia Ta - dacă eşti preocupat numai de planurile tale! Sfinţească-se numele Tău - dacă prin viaţa ta nu dovedeşti aşa! Facă-se voia Ta - dacă nu o accepţi când nu-ţi convine! Precum în cer aşa şi pe pământ - dacă nu trăieşti principiile Cerului aici pe pământ! Pâinea noastră cea de toate zilele - dacă nu te gândeşti la cei înfometaţi! Ne iartă nouă greşelile noastre - dacă păstrezi ranchiună pe fratele tău. Nu ne duce pe noi în ispită - dacă ai de gând să păcătuieşti în continuare! Căci a ta este împărăţia, puterea şi slava - dacă nu recunoşti toate aceste Amin - dacă nu iei în serios cuvintele din Tatăl nostru.


5

Istoria se scrie sub ochii noştri

Limba română a fost introdusă în şcolile românilor timoceni !?

Începutul lui aprilie, fără îndoială că va rămâne scris cu litere

de aur în istoria multiseculară a comunităţii româneşti din Serbia de răsărit. Căci din aceea dată în unele şcoli din comunele Bor, Zăiceri şi Negotin a fost introdus învăţământul facultativ în limba română. Iniţiativa măreaţă a aparţinut Consiliului Naţional Român din Novi Sad şi Ministerului Învăţământului din Belgrad.

Interesul elevilor a fost neaşteptat de mare pentru că nu mai puţin de 895 de elevi de şcoli generale şi 628 de elevi din cadrul învăţământului mediu au manifestat interes pentru a frecventa aceste cursuri care vor dura trei luni de zile.

Deocamdată în cadrul acestui proiect pilot de învăţare a limbii române materne cu elemente generale din cultura naţională românească au fost cuprinşi 4 - 15 elevi din trei centre şcolare


6

mari.Cu menţiunea că Administraţia şcolară din oraşul Pojarevaţ, unde la fel trăieşte un număr mare de români încă nu s-a încadrat în acest proiect aşa că numărul elevilor ar fi fost şi mai mare.

La Bor sunt - 158 de elevi, la Zăiceri - 190 iar la Negotin (în satele Cobişniţa, satul de naştere al marelui poet Adam Pusloici şi Geanova) - 67 elevi. Se aşteaptă ca de la anul, din noul an şcolar 2013/14 limba română să fie introdusă în toate şcolile unde trăiesc românii dar ca şi obiect facultativ, la libera alegere a elevilor.

În acest proiect sunt incluşi următorii profesori: Firuţa Blaj din Petrovăsâla, Anişoara Ţăran din Novi Sad, Elena Cojocar din Uzdin, Olimpiu Bugar din Ecica, Romanţa Glan da - Crăciun din Nicolinţ şi Rodica Ţăpârgea din Satu Nou precum şi învăţă toarele Elena Modoşan din Satu Nou şi Norica Raşa din Torac.

Vasile Barbu

ZI ISTORICĂ ÎN NORD-ESTUL SERBIEI

Au început cursurile de limba română După mai mulţi ani de discuţii şi încercări, respectiv luni întregi

de pregătire, ziua de vineri, 5 aprilie 2013, va rămâne scrisă cu litere de aur în memoria neamului românesc din Serbia. Un vis secular a devenit realitate. Sute de elevi ai şcolilor generale din oraşele Negotin, Zaiecear şi Bor sunt încadraţi în Proiectul pilot privind introducerea limbii române cu elemente ale culturii naţionale ca obiect de studiu facultativ.

În urma ultimelor demersuri făcute de Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române şi a anchetei realizate, Ministerul învăţământului din Serbia a aprobat derularea proiectului în durată de două luni şi jumătate. De altfel, pentru participarea în cadrul acestui proiect au fost anunţaţi 895 de elevi ai şcolilor generale şi 626 de elevi ai şcolilor medii. Fiind vorba de un proiect pilot, nu a fost posibil să fie încadraţi cu toţii. Proiectul este o premieră în sistemul educaţional al Serbiei în ceea ce priveşte populaţia românească şi un prim pas ca, începând cu 1 septembrie a.c., limba română să fie încadrată în programa şcolară pentru toate unităţile de învăţământ din Serbia de Nord-Est. Orele se introduc în catalog, la fel şi evidenţa elevilor la ore.


7

Anişoara Ţăran

După primele ore, impresiile coordonatorului proiectului, doamna Anişoara Ţăran, au fost următoarele:

- În momentul când Departamentul pentru în văţământ al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia a început pregătirile pentru Proiectul pilot „Introducerea limbii române cu elemente ale culturii naţionale”, ca obiect facultativ, în Serbia de Răsărit, am fost numită coordonator de proiect. Urgent am încercat să-mi formez echipa de colaboratori şi în contactul cu cadrele didactice am aflat că 29 de profesori de limba română şi învăţători doresc să participe în realizarea acestui proiect, pentru ceea ce le mulţumesc foarte mult. A urmat întâlnirea cu d-na Vesna Fila, adjuncta ministrului pentru învăţământ al Republicii Serbia, cu care am stabilit că, în cadrul acestui proiect, primii paşi spre învăţarea limbii române îi vor face 420 de elevi din 13 şcoli elementare (plus şcolile lor afiliate) din Bor, Zaiecear şi Negotin, iar cursurile să fie ţinute de profesori din Voivodina, care se vor deplasa în zonă o dată pe săptămână. Este vorba de 6 profesori de limba română şi 2 propunători pe clase, cu licenţă, deci, cu examen de stat, şi cu experienţă în muncă.


8

Profesorii alături de Marcel Drăgan secretarul CNMNR şi

Anişoara Ţăran coordonatorul Departamentului pentru învăţământ al CNMNR şi şef de proiect

A urmat organizarea acestor cursuri, stabilirea unei programe intensive sau unui plan de activitate. Profesorii au căzut de acord ca, împreună cu d-na Elena Cojocar, să pregătesc materialul didactic pe care îl folosim în munca noastră. Administraţia Şcolară din Zaiecear a stabilit orarul şi au fost formate grupele de elevi. Am aflat că avem 8 grupe în Zaiecear şi vor preda 4 profesori (Rodica Ţăpârdea, Romanţa Glanda Crăciun, Firuţa Blaj şi Elena Modoşanov). La Bor avem 6 grupe şi 3 profesori (Elena Cojocar, Olimpiu Bugar şi Norica Raşa), toţi cu câte 4 ore, iar la Negotin sunt 3 grupe şi un profesor (Anişoara Ţăran) cu 6 ore. În ziua de vineri, 5 aprilie curent, la ora 12, toţi profesorii au intrat în clase, au apărut în faţa elevilor din această zonă şi, pentru prima dată în istorie, oficial au ţinut cursuri de limba română. Emoţiile au fost, desigur, de ambele părţi.

Am avut în faţa noastră copii frumoşi, inteligenţi, voioşi, foarte activi şi interesaţi de cele vorbite la ore. La primele două ore ne-am cunoscut, am învăţat cuvintele de prezentare, alfabetul şi literele specifice limbii române, formulele de salut şi, în dependenţă de grupă, am reuşit să citim primele propoziţii în limba română. Atenţia, interesul şi activitatea copiilor au fost de nedescris. Special Ie-a plăcut să-şi scrie numele în limba română. O fetiţă, când i-am arătat cum se scrie numele ei în româneşte, a exclamat: Imediat am să mă duc la bunica şi să mă laud că ştiu să-mi scriu numele şi în


9

româneşte!, iar întâmplător, întâlnindu-mă cu un părinte, am aflat că: elevul, ajuns acasă de la ore, imediat a dorit să facă exerciţii de citire, pentru a însuşi cât mai repede limba literară, care i-a plăcut foarte mult cum sună.

De altfel, orele se introduc în catalog, la fel şi evidenţa elevilor la ore. Grupele au fost făcute în fiecare loc în mod diferit. Elevii sunt împărţiţi după vârstă, avem şi clase combinate, copiii fiind mai mult sau mai puţin vorbitori activi a limbii române. Este destul de greu să se organizeze ora în mod calitativ, să se activeze şi să se trezească interesul tuturor elevilor. Dar, totuşi, ceea ce ne-a impresionat pe noi, profesorii, este faptul că toţi copiii au o pronunţie foarte bună, că n-a fost niciun copil care să nu ştie pronunţa corect literele Ă şi Â (Î), şi toţi au arătat un viu interes până la finea orei a doua. O fetiţă când a intrat la oră, spunea că nu poate rămâne şi la ora a doua, căci are antrenament deja stabilit. Când trebuia să plece, nu a vrut să părăsească cursurile, spunând că rămâne, căci îi este foarte interesantă ora de română.

Bineînţeles, pe noi ne-au încurajat şi bucurat aceste lucruri. Orele s-au terminat cu zâmbet pe buze copiilor şi profesorilor şi cu dorinţa să ne vedem cât mai repede, adică vinerea viitoare. Un lucru a fost mai puţin reuşit. Un anumit număr de elevi anunţaţi la aceste cursuri nu şi-au făcut prezenţa. Directorii au încercat să ajungă la un răspuns, căci partea organizatorică: întocmirea grupelor şi a orarului şcolar, informarea copiilor şi părinţilor, a fost obligaţia lor primită de la Ministerul învăţământului. Am primit răspunsuri diferite: că unii elevi nu au fost bine informaţi, că alţii nu se pot deplasa de la sate în lipsa autobuzului în orele serii, sau, în unele cazuri, nu aveau răspuns nici directorii înşişi. Toţi au promis că împreună cu d-l Marić, inspector şcolar în Administraţia Şcolară Zaiecear, vor analiza aceasta şi că se va soluţiona această problemă, spre bucuria tuturor.

Doresc să mulţumesc, în primul rând, copiilor care şi-au făcut prezenţa la ore, părinţilor, profesorilor, care depun mari eforturi şi se deplasează în zonă, dar şi inspectorului şcolar, d-lui Marić, tuturor directorilor din şcolile gazdă, care ne-au primit cu căldură specială şi ne-au pus la dispoziţie tot ceea ce aveam nevoie: săli de clasă, cataloage pentru purtarea evidenţei orelor şi a copiilor... În fine, doresc să reamintesc că în luna mai se mai face o anchetă în toate şcolile din zonă, în cadrul căreia copiii şi părinţii decid dacă doresc ca din Iuna septembrie să continue aceste cursuri, la care se vor include şi profesori de limba română din zonă, indiferent de experienţa lor.


10

Întîlnirea cu ministrul Cristian David, ambasadorul Daniel Banu

şi consulul Iulian Niţu

Elevii care au frecventat cursurile la Şcoala „Desanka Maksimović" din Zaiecear s-au bucurat şi de întâlnirea cu ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni, Cristian David, cu Excelenţa Sa ambasadorul Daniel Banu şi cu consulul general al României la Zaiecear, Iulian Niţu. Delegaţia României a avut întrevederi şi cu şeful Inspectoratului Şcolar din Zaiecear, Dragoslav Marić, respectiv cu reprezentanţii Consiliului Naţional Român, Marcel Drăgan şi Anişoara Ţăran, precum şi cu Doru Ursu, prezent în numele Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina. Cu această ocazie, ministrul român şi-a exprimat satisfacţia din cauza începerii realizării proiectului amintit, precum şi convingerea că de la toamnă limba română se va învăţa într-un număr şi mai mare de şcoli. Cu toţii au asistat la o oră de limba română predată de profesoara RodicaŢăpârgea.

Evaluarea Proiectului pilot o vor face reprezentanţii Ministerului învăţământului din Serbia. Cursurile se desfăşoară doar cu sprijinul material al Consilului Naţional al Minorităţii Naţionale Române.

Marcel DRĂGAN


11

Profesori de limba română care ţin cursurile la Bor

şi directorii şcolilor generale din Bor

Primii paşi care dau rezultate

În cea de-a doua săptămână de cursuri în limba română în zona Timocului, vineri, 12 aprilie, ne-am deplasat la Bor, Zaiecear şi Negotin, la şcolile generale din aceste trei oraşe unde au loc aceste cursuri.

După cele câteva ore ţinute în şcolile din cele trei oraşe, am apelat la profesoarele din Voivodina, pe care le-am însoţit la drum, pentru a ne spune impresiile lor, dar şi pentru a vă relata despre faptul cum decurge realizarea Proiectului pilot, în transpunerea căruia au fost făcuţi primii paşi.

În special sunt mulţumiţi cu materialul didactic, întocmit pe trei nivele şi pregătit special pentru aceste cursuri de doamnele Anişoara Ţăran şi Elena Cojocar. Acest material le este distribuit şi prin Internet, pentru pregătirea lor cât mai bună pentru oră, iar elevilor exemplarele (selectate pe grupe şi nivele) le sunt înmânate vineri dimineaţa. Trebuie amintit că toţi sunt încântaţi şi de organizarea din şcolile lor. Toţi directorii le-au ieşit în întâmpinare fără nici o


12

problemă, le-au schimbat orarul, pentru a le asigura recuperarea orelor de vineri, iar elevii lor au acceptat respectarea noului orar.

lată câteva impresii ale acestor profesori pentru cititorii noştri: - Am fost nespus de fericită când o elevă, pe care am văzut-o

a doua oară, a venit şi mi-a oferit o floare - ne mărturiseşte propunătoarea Elena Modoşanov Nicodin. Astăzi am avut ocazia să ţin cursuri şi celor 14 elevi din Gamzigrad, care erau fericiţi că am venit în şcoala lor să ţinem cursuri, căci nu se pot deplasa la Zaiecear.

Profesoarele Rodica Ţăpârgea şi Firuţa Blaj ne-au mărturisit că de data aceasta au fost prezenţi mai mulţi copii la cursuri şi că materia predată la ora trecută nu a fost uitată. Profesorul Ionel Agadişan şi-a exprimat satisfacţia că s-a inclus în acest proiect şi că este foarte mulţumit de ceea ce a găsit aci. Elena Cojocar a mărturisit că împreună cu Anişoara Ţăran, au întocmit materialul didactic şi că această sarcină nu le este grea.

Coordonatoarea proiectului, Anişoara Ţăran, ne-a spus că este mulţumită de colaborarea cu toate persoanele implicate în acest proiect, precizând colaborarea cu d-l Marić de la Administraţia Şcolară Zaiecear, care împreună cu directorii încă mai încearcă să întocmească un cât mai bun orar şi să asigure prezenţa elevilor la ore într-un număr cât mai mare. În mod aparte este mulţumită de colaborarea cu d-na Vesna Fila, adjuncta ministrului de învăţământ al Repubicii Serbiei.

- Sunt mândră de faptul că doamna Fila, participând în emisiunea "Bună seara, Voivodina", ne-a apreciat în public munca, seriozitatea şi profesionalismul. Este o onoare pentru noi şi consider că lauda a venit de la un profesor de limbă, cu o bogată activitate în învăţământ şi în organizarea acestuia - ne-a mărturisit d-na Ţăran şi printre altele a adăugat:

- Doresc să amintesc şi să mulţumesc directorilor din şcolile din Voivodina, care ne-au ieşit în întâmpinare şi şi-au dat consânţământul pentru că au permis profesorilor din şcolile lor ca în fiecare vineri să participe la realizarea acestui proiect istoric. Nu în ultimul rând, ţin să mulţumesc profesorului Olimpiu Bugar, care a fost cu noi de la început, dar din motive de boală nu va mai putea să se deplaseze în zonă.

Florin RAŞA


13

Cursurile de limba română - o reuşită deplină şi cu ecouri promiţătoare

Pentru a treia oară consecutiv, în finalul săptămânii trecute, pe

19 aprile curent, la Bor, Zaieciar şi Negotin. Deplasându-ne la Bor, una din cele trei destinaţii unde se

desfăşoară cursurile de limba română, am ţinut să aflăm păreriile copiilor şi ale părinţilor lor legate de proiectul ce se deruleză din 5 aprile în Nord-Estul Serbiei. lată ce ne-au mărturisit o parte dintre copiii din Bor care au urmat acest curs de limba română, precum şi părinţii acestora:

Cristian Balaşevici, elev în clasa a IV-a la Şcoala Generală "Dušan Radović" din Bor:

- Ştiu să vorbesc limba română, însă aş dori să învăţ să scriu şi să citesc în acestă limbă. Acasă vorbesc şi limba română şi limba sârbă, iar acum mi-ar plăcea să citesc şi să scriu. Propunătoarea noastră este foarte bună cu noi, ne învaţă multe lucruri noi, noţiuni introductive, litere, orele sunt dinamice, iar noi am însuşit în foarte scurt timp multe cunoştinţe noi din limba română. Aş dori ca în continuare să-mi însuşesc în întregime alfabetul şi cât mai multe cuvinte noi şi să frecventez acest curs până la sfârşitul anului şcolar. Eu vorbesc româneşte când o vizitez pe bunica mea, care trăieşte în România, la fel şi cu prietenii mei de acolo.

Mihailo Dimitrievici, elev în clasa a IV-a la Şcoala Generală "3 Octombrie" din Bor;

- De mai mult timp am avut dorinţa să învăţ limba română. Deja m-am familiazat cu unele noţiuni şi îmi place să vin la orele de limba română. Eu vorbesc puţin această limbă, mai ales când merg la bunici, dar acum aş prefera să învăţ să citesc şi să scriu. Chiar mi-ar face mare plăcere să învăţ o limbă în plus. Recent am urmărit desene animate în limba română, am înţeles unele cuvinte, dar acum doresc să înţeleg majoritatea cuvintelor şi să pot conversa cu alţii în limba română.

Catarina Martinovici, elevă în clasa a IV-a la Şcoala Generală "Sfântul Sava" din Bor:

- Cunosc limba valahă şi română şi doresc să o învăţ mai bine, să vorbesc cursiv, să citesc şi să scriu în limba română. Îmi place cum suntem instruiţi de către profesoara noastră. Ea e bună, orele sunt interesante, învăţăm multe lucruri şi noţiuni noi. Acasă exercitez


14

cu regularitate ceea ce am învăţat la ore, repet, scriu şi citesc tot ce am însuşit la cursuri.

Predrag Balaşevici, tatăl unui băiat: - Este un lucru bun că a început proiectul pilot. Pentru prima

dată se învaţă limba română-valahă. Copiii sunt valahi, dar se învaţă limba română. Este un moment istoric, pentru că este un început reuşit. Singura problemă o reprezintă deplasarea copiilor în satele apropiate, care au alte obligaţii în şcolile lor, s-au înscris mulţi, însă nu toţi pot să frecventeze cursurile cu regularitate. Eu cred că din toamnă, când se vor organiza cursuri facultative de imba română în mai multe unităţi de învăţământ, o să fie mai uşor.

Valentina Raicovici, mama unei fetiţe: - Părerea mea este că organizarea acestor cursuri este

benefică. A trebuit realizată ideea cu mult timp înainte, din cauză că limba valahă este aici marginalizată, iar acum copiii vor putea să o înţeleagă şi să o vorbească mai bine. Acum mi-e inima la loc, este un lucru superb. Eu sunt de origine valahă şi îmi pare foarte rău că nu înţeleg limba.

D. MATA

DASCĂLII CU CARE NE MÂNDRIM (I)

Cei care dau viaţă limbii române în Nord-Estul Serbiei

Există oameni care intră în viaţa noastră şi ne rămân în

memorie o perioadă de câţiva ani, lăsându-şi amprenta asupra unor decizii care vor fi luate mai târziu. Imaginea acestora niciodată nu se va şterege din memoria noastră. Ba chiar mai mult, ei sunt şi parte a unei temelii sănătoase în formarea noastră ca oameni, cu tot ceea ce presupune ea.

Ştim că nu este o meserie uşoară, dar ei întotdeauna o îndeplinesc cu brio. Dintr-un simplu motiv - pentru că o iubesc. Avem mulţi dascăli cu care ne mândrim, care ne-au rămas în memorie, care au lăsat urme adânci în viaţa noastră şi în învăţământul nostru românesc. Merită tot respectul, pentru că fără ei astăzi nu am fi fost nici jurişti, nici medici, nici economişti, nici profesori... Mulţi dintre ei au fost prezentaţi pe paginile „Libertăţii" şi încă mulţi merită să se scrie despre ei.


15

Profesorii alături de Anişoara Ţăran coordonatorul

Departamentului pentru învăţământ al CNMNR

Nu avem nevoie de nominalizare la categoria dascăli, dar simţim necesitatea să vă prezentăm modest (aşa cum sunt şi ei) pe aceia care au prilejuit primul contact cu limba română copiilor frumoşi şi deştepţi (pentru că altcum ei nici nu pot fi) din Nord-Estul Serbiei. Cursurile la Bor sunt susţinute de profesorii Elena Cojocar, Norica Raşa şi Ionel Agadişan.

Profesorii Norica Raşa, Ionel Agadişan şi Elena Cojocar


16

Profesoara Elena Cojocar, născută Crăiete, originară din Straja, a frecventat şcoala elementară în satul natal şi la Vârşeţ. După terminarea şcolii medii, a înscris studiile de limba română din cadrul Facultăţii de Filologie din Novi Sad, pe care le-a absolvit cu succes. Se angajează pe postul de profesor de limba română la Şcoala Elementară „Sfântul Gheorghe" din Uzdin. Este coordonatoarea secţiilor de recitatori, literar-lingvistice şi de teatru din cadrul şcolii. Colaborează cu Institutul pentru Editarea Manualelor din Novi Sad, în calitate de lector, corector şi recenzent. Autor şi coautor a două manuale de literatură română pentru şcoala elementară.

Elena Cojocar alături de elevi şi TV Timoc press

care a înregistrat acest început istoric

- Sunt mândră de succesele pe care le-am obţinut la diferite întreceri regionale şi republicane cu elevii mei - a declarat profesoara Elena Cojocar, subliniind că proiectul-pilot privind introducerea limbii române în Nord-Estul Serbiei a fost o adevărată „provocare" profesională pentru ea. Au existat multe necunoscute la început, de la nivelul de cunoaştere a limbii române de către elevi şi pregătirea materialului didactic şi până la modul cum vom fi acceptaţi de copii. Emoţiile care au existat, daca au existat, au fost depăşite după prima oră. Greutăţile care apar se datorează faptului că unii elevi nu cunosc limba română. Când se va evalua proiectul, se va vedea cât am reuşit să-i învăţăm. Materialul didactic, pe care îl pregătesc împreună cu profesoara Anişoara Ţăran, este acomodat cunoştinţelor elevilor -


17

a adăugat doamna Cojocar, menţionând că a făcut tot posibilul ca aceşti elevi sa-şi aducă aminte într-o zi de prima oră de limba română.

Norica Raşa născută Paunescu, în anul 1969, la Zrenianin,

actualmente domiciliată la Torac, căsătorită, mamă a două fete. Şcoala elementară o termină la Torac iar Liceul la Zrenianin. Absolvă Şcoala înaltă de învăţători la Vârşeţ şi se angajează pe post de învăţător la Şcoala Elementară „George Coşbuc” din Torac. În mo-mentul de faţă îndeplineşte funcţia de director adjunct al Şcolii „Sfântul Sava' din Jitişte, şcoala din Torac fiind afiliată acesteia. Activist cultural şi adevărat promotor al sportului pentru elevi, este deţinătoare a multor menţiuni şi diplome pentru activitatea educativă, culturală şi sportivă.

Norica Raşa şi elevii ei la orele de limba română

Nu pot să fie eminenţi toţi elevii, dar nici foarte buni, iar câteodată este greu şi să le intri „sub piele". Meseria cu care ne ocupăm, este de aşa natură încât sarcina noastră este ca elevii să-şi depăşească dascălul - afirmă Norica Raşa. Aş minţi dacă spun că la prima oră nu am avut emoţii - a continual doamna Raşa şi a scos în evidenţă căldura cu care au fost aşteptaţi la Bor, atât din partea cadrelor didactice, cât şi din partea elevilor. A rămas fascinată de


18

hotărârea copiilor de a învăţa şi de entuziasmul lor. Crede că şi profesorii pot învăţa de la elevi noi moduri de a gândi şi de a se bucura de activităţile zilnice.

Ionel Agadişan s-a născut în anul 1967, la Vârşeţ. Şcoala

elementară a terminat-o la Nicolinţ, primele două clase ale şcolii medii la Alibunar, iar ultimele două la Vârşeţ. După absolvirea Facultăţii de Litere, Filosofie şi Istorie a Universităţii de Vest din Timişoara, se angajează la Şcoala Elementară „2 Octombrie" din Nicolinţ. Din anul 2001, trece pe post de profesor de limba română la Şcoala Elementară „Dositej Obradović" din Plandişte, Secţia din Sân-lanăş şi Secţia din Mărghita. Participă cu elevii la diferite acitvităţi şcolare şi extraşcolare şi ei se bucură de succese atât la întrecerile regionale, cât şi la cele republicane.

Profesorul Ionel Agadişan ne-a mărturisit că pentru dânsul este o mare plăcere şi în acelaşi timp o ocazie unică de a se încuraja copiii timoceni să vorbească, să înveţe şi să cânte în limba lor strămoşească. Cu ajutorul acestui proiect al Consilului Naţional al Minorităţii Naţionale Române şi al Ministerului învăţământului al Republici Serbia, speră ca numărul celor ce doresc să înveţe limba română să se majoreze în zonă.

Ionel Agadişan şi elevii lui la orele de limba română


19

- Deplasându-mă spre Bor în fiecare vineri, alături de colegii mei, mă întreb câţi copii vor veni astăzi la cursuri. Deplasarea elevilor din satele apropiate reprezintă o dificultate, astfel că cursurile nu se frecventează cu regularitate din cauza transportului sau a altor obligaţii extraşcolare a copiilor - a afirmat Ionel Agadişan.A mai mărturisit că elevii repede îşi însuşesc unele noţiuni noi şi doresc să acumuleze cât mai multe cunoştinţe din limba maternă, doresc să înţelegă cât mai repede şi să converseze. Speră ca rezultatele muncii profesorilor să fie apreciate pozitiv, iar la toamnă să se înregistreze rezultate şi mai bune.

Nu putem să trecem cu vederea efortul profesorului Olimpiu Bugar din Ecica, care în pofida problemelor de sănătate, a fost prezent la primele ore de limba română din Nord-Estul Serbiei. Ştim cât îi place să lucreze cu elevii. Vă felicităm în mod aparte domn profesor şi vă mulţumim.

Marcel DRĂGAN

DASCĂLII CU CARE NE MÂNDRIM (ll)

O confirmare a dăruirii profesionale

Indiferent de preferinţe sau prieteniile legate (câteodată, unele, mai târziu), fiecare dascăl merită un sincer „mulţumesc", pentru că a contribuit, într-un fel sau altul, la formarea noastră. Fie cu un zâmbet, fie cu un sfat, fie cu o încurajare. De cele mai multe ori, nici nu am fost conştienţi de emoţiile care ne-au fost transmise sau de încrederea acordată. După părinţi, dascălii sunt personajele principale în povestea vieţii noastre. O poveste cu un final, pentru marea majoritate fericit. O poveste pe care o trăim cu toţii în fiecare zi, alimentată de multe aminitiri frumoase. Există, totuşi, dascăli, cărora simţim nevoia să le mulţumim pentru ceea ce au făcut pentru noi, o "misiune aproape imposibilă", se poate spune!

Se impune o întrebare: Pentru ce trebuie mulţumit? Pentru că

uneori simţi, pur şi simplu, nevoia să mulţumeşti cuiva pentru ceea ce ai ajuns. Pentru că nimeni nu ajunge undeva doar cu forţe proprii şi genialitate, ci trebuie să fie şi ajutat, inspirat, împins de la spate, măcar o dată în viaţă. Pentru toate acestea se mulţumeşte unui


20

dascăl! Cu seriozitate şi dăruire, ei au îndrumat numeroase generaţii de elevi, ducându-i spre cele mai înalte culmi, deschizându-le orizonturi ce păreau de neatins. Oricum, tu eşti singurul care decide.

Cursurile de limba română la cele 5 şcoli generale din Zaiecear, în cadrul cărora se desfăşoară Proiectul pilot privind introducerea limbii române cu elementele culturii naţionale, sunt susţinute de profesoarele Rodica Ţăpârgea, Firuţa Blaj, Elena Nicodin Modoşanov şi Romanţa Glanda.

Profesoarele Rodica Ţăpârgea, Firuţa Blaj, Elena Nicodin Modoşanov şi Romanţa Glanda.

Nu le este greu ca în fiecare vineri dis-de-dimineaţă să se deplaseze la Zaiecear, ca apoi cu zâmbet şi farmecul de care doar "dăscăliţele" dispun, să deschidă o pagină nouă în viaţa elevilor din zonă. Orele de limba romană se ţin în două schimburi, de la ora 12,00 până la 13,30 şi de la ora 18,30 până la 20,00 Şi să nu uităm. Orele de vineri, de la şcolile unde sunt angajate, le recuperează în decursul săptămânii.


21

Rodica Ţăpârgea, născută la Satu Nou. După absolvirea Şcolii Generale şi a Liceului la Vârşeţ, obţine, în anul 1984 diploma de master od arts la specialitatea limba şi literatura română, respectiv limba şi literatura rusă, la Facultatea de Filologie a Univesităţii de Vest dir Timişoara - România. Se angajează pe post de profesor de limba română la Şcoala Generală "Žarko Zrenjanin" din Satu-Nou. Este colaborator al Insitutului de Editare a Manualelor din Novi Sad respectiv autor şi coautor la mai multe manuale de limba română.

"Despre copii, cărora le predau limba română la Zaiecear, pot spune, că bucuria de a ne cunoaşte şi de a munci împreună este reciprocă. Am recunoscut la ei curiozitatea şi setea de a învăţa. Sunt mândră, căci am ocazie deosebită ca împreună cu colegii mei să i-au parte la un asemenea proiect al Consiliului Naţional al Romanilor din Serbia. Personal, faptul că predau aici este o experienţă unică şi minunată care trebuia trăită", a fost declaraţia profesoarei Rodica Ţăpârgea.

Firuţa Blaj este născută la Ovcea, unde a terminat Şcoala Generală. În urma absolvirii Liceului al V-lea din Belgrad obţine diploma de profesor de limba şi literatura română la Facultatea de Filologie din Belgrad. Este angajată la Şcoala Generală "1 Mai" din Petrovasâla pe postul de profesor de limba română. Căsătorită, trăieşte la Satu-Nou.

"Sunt bucuroasă de ocazia că pot lucra cu elevii care doresc să înveţe româneşte la Zaiecear. Pentru mine, aceasta este o experienţă nouă", afirmă profesoara Blaj. Elevii sunt foarte "curioşi", motiv pentru care mi se oferă o deosebită plăcere de a lucra cu ei. Sunt mai mult ca sigură că proeictul va reuşi, am încredere în toţi colegii mei, a adăugat Firuţa Blaj.

Elena Nicodin Mo doşanov este născută la Petrovasâla, unde termină şi Şcoala Generală. În urma absolvirii şcolii medii, obţine diploma Academiei Pedagogice „Živa Jovano vić" din Vârşeţ. Este angajată pe jumătate de post ca învăţător la Şcoala Generală „Žarko Zrenjanin"


22

din Satu-Nou. Este căsătorită, trăieşte la Satu-Nou. Actualmente este preşedinte al Festivalului de Fanfare „Trompeta Bănăţeană".

„Mă bucur să transmit dragostea faţă de limba română elevilor care şi-au uitat limba maternă. Mulţi nu ştiu să vorbească şi nici să citească româneşte. Au promis că vor face progrese. Am speranţa că s-au bucurat", a spus Elena Nicodin Modoşanov. Toţi noi încercăm să predăm cu suflet, cu înţelegere, referitor la cunoştinţele de care dispun elevii, deci, se poate folosi liber sintagma „bunătatea omenească". Roadele muncii noastre vor fi evaluate cu succes, sunt mai mult decât sigură, a conchis doamna Nicodin-Modoşanov.

Romanţa Crăciun - Glanda este născută la Petrova sâla, unde termină Şcoala Generală, iar şcola medie la Vârşeţ. Absolvă limba şi literatura română la Facultatea de Filologie a Univesităţii din Belgrad. Este angajată pe postul de profesor de limba şi literatura română la Şcoala

Generală „2 Octombrie" din Nicolinţ, respectiv la Şcoala din Petrovasâla, unde predă limba română cu elementele culturi naţionale. Este autor şi recenzent de manuale şcolare pentru elevii şcolii elemntare cu limba de predare română (ciclul V-VIII), lector şi autor la „Culegerea de exerciţii la limba română pentru examenul final în învăţământul şi educaţia elementară", unul din realizatorii Seminarului de limba română. A regizat trei piese de teatru adaptate pentru elevii de şcoală generală, iar timp de aproape doi ani a îndeplinit şi funcţia de inspector şcolar al Ministerului învăţământului din Serbia pentru şcolile elementare şi medii în limba română.

„Ca să cunoşti tradiţia şi obiceiurile unui popor, trebuie să popo seşti în rândurile lor. Dintotdeauna m-au fascinat obiceiurile românilor timoceni legate de sărbătorile creştine. Am intrat în realizarea acestui proiect cu gândul de-a dezvolta gustul estetic pentru cultivarea limbii române la elevii din aceste ţinuturi" ne-a spus la început doamna Glanda. A rămas fascinată de obiceiurile auzite de la un bătrân din


23

localitatea Lubniţa, iar despre copii a mai adăugat că prezintă interes şi au întrebări în plus pe lângă materialul predat la ore, precizând că „la ora dedicată sărbătorilor, elevii au dovedit că sunt păstrători ai obiceiurilor legate de Crăciun. Am cântat colinde, precum "Bună seara lui Ajun", iar ora s-a terminat în spiritul obiceiurilor pascale, oferindu-le bomboane culorate şi urându-ne reciproc un Paşte Fericit. Păcat că unii elevi nu-şi pot face prezenţa la ore".

Am învăţat şi ne-am dezvoltat sub îndrumarea lor, ne-au susţinut atunci când propriile forţe păreau că ne părăsesc. Din păcate, de cele mai multe ori îi uităm pe aceşti oameni speciali care au contribuit la formarea noastră. Rar se întâmplă să întâlneşti oameni faţă de care nu ai decât admiraţie şi cuvinte de laudă. Mulţi excelează într-o numită direcţie şi te uimesc fie cu cunoştinţele lor în profesie sau în alte domenii, fie cu bunătatea, caracterul sau plusul lor de omenie. Foarte rar, însă, ţi-e dat să întâlneşti o persoană la care să găseşti cele mai alese însuşiri, acele însuşiri care să caracterizeze omul în adevăratul sens al cuvântului. Îmi pun şi eu întrebarea: de ce rostesc atâtea cuvinte de laudă la adresa dascălilor? Să fie motivul că şi părinţii mei au fost dascăli! Nu cred, dar e posibil. Fiecare dintre noi, la o anumită vârstă, avem un dascăl. Mai bun sau mai rǎu, dar avem. Fiecare dintre noi are în viaţă un deschizător de drumuri, un exemplu fără de care nu putem cuceri culmile succesului. Vouă, dascălilor minunaţi, vă mulţumim din tot sufletul! Mă opresc aici. Poate că mai revin la suiect.

Marcel DRĂGAN

DASCĂLII CU CARE NE MÂNDRIM (lll)

Să ne amintim cu stimă şi recunoştinţă de

cei care ne-au influenţat sufleteşte

O diplomă nu te poate face dascăl. Pentru a fi dascăl, trebuie să inspiri un elev, doi, o sută. Un dascăl bun crede în elevii săi, în aşa fel încât aceştia capătă încrederea în el însuşi. Acesta este motivat de progresele elevilor săi, de potenţialul pe care îl vede în ei şi, nu în ultimul rând, de şansa de a le face o perspectivă în viaţă. Munca unui


24

dascăl este comparabilă cu cea a unui poet. În viaţă, poetul nu câştigă bine şi de multe ori este recunoscut după moarte. Dar, scrie pentru că este poet, are o satisfacţie şi pentru asta s-a născut. Tot aşa şi dascălul, câştigă prost şi de rareori este apreciat, dar el nu încetează să fie dascăl, pentru că şi-a ales meseria de a crea oameni buni. Fiecăruia dintre noi i-a schimbat viaţa un dascăl, la un moment dat... Cu toţii am ales sau am fugit de o carieră, datorită sau din cauza unui dascăl.

Prof Anişoara Ţăran şi elevii din Negotin

"Am avut fericita ocazie să alcătuiesc o echipă de profesori buni, care a avut o sarcină nobilă: să scrie "o istorie învăţământului românesc" în nord-estul Serbiei. Am considerat că aceşti profesori trebuie să ştie a comunica cu elevii săi la şcoală, să fie înţelegători, să găsească metode de predare atractive, să fie exigenţi, să ştie glumi cu elevii", ne-a declarat profesoara Anişoara Ţăran.

"Venind în zonă, la Negotin, pe lângă emoţiile profunde, am fost conştientă de câteva lucruri şi mi-am propus nici să nu încerc să examinez elevi pentru a putea să văd ce nu ştiu, ci să aflu ce ştiu şi ce pot şti aceşti elevi: Dintotdeauna am considerat că un profesor bun este acela care face ca lucrurile grele să ţi se pară mai uşoare. Cred că am reuşit, dacă se pot lua în considerare răspunsurile din evaluarea copiilor, care mi-au confirmat ideea prin răspunsurile lor sincere şi calde", a continuat profesoara Ţăran şi a adăugat: "O inimă


25

caldă reprezintă totul la un profesor. Toţi ne amintim cu stimă de profesorii noştri excelenţi, dar cu recunoştinţă de cei care ne-au influenţat sufleteşte. Aceasta mi-a fost menirea mea în cele 16 ore. ţinute în, zonă. Le-am demonstrat că limba română este o limbă armonioasă şi frumoasă, o limbă europeană, pe care, cu puţin efort, o pot însuşi cu uşurinţă, ca să se mândrească că o cunos şi o folosesc zi de zi fără nici o greutate Şi, nu le trebuie mult. Planul de învăţământ este o materie primă extrem de necesară, dar căldura reprezintă elementul vital şi pentru o plantă care creşte şi pentru sufletul copilului."

Profesoara Anişoara Ţăran (născută Vinca) este angajată la Institutul de Editare a Manualelor din Novi Sad pe post de redactor. S-a născut la Uzdin, unde a terminat Şcoala Elementară, iar Şcoala Medie de Pedagogie la Vârşeţ. După terminarea şcolilor superioare de învăţători şi de educatori, absolvă limba şi literatura română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad. În mod benevol, timp de opt ani, a ţinut cursuri de limba română cu elementele culturii naţionale la Novi Sad, când îşi dobândeşte şi licenţa de profesor. Timp de patru ani de zile a fost şi pe post de profesor specilizant la metodica limbii şi literaturii române, la Catedra de Limba şi Literatura Română. Este autor al manualului pentru preşcolari "Limba română cu caietul de lucru", coautor la Cartea de citire pentru clasa ll-a şi la programe şco lare şi standarde de învăţământ. Este, de asemenea, coordonatorul Departamentului pentru învăţământ al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia şi coordonatorul Proiectului pilot privind introducerea limbii române cu elemente ale culturii naţionale în nord-estul Serbiei. Este căsătorită şi trăieşte la Novi Sad.

Nu întotdeauna ai chef să scrii câte ceva. De mufte ori este mai bine să asculţi o îndrumare. Profesoara Ţăran a dat un sfat colegilor, care se vor angaja din septembrie: "Vă acomodaţi voi situaţiei, nu situaţia vouă! Mai importante decât programele sunt metodele de predare şi spiritul în care se face predarea. Eu am făcut asta. Am avut nopţi albe pentru a pregăti materialul didactic, la trei nivele, conform capacităţilor elevilor. E greu să capturezi şi să menţii, în aceeaşi sală de clasă, atenţia la acelaşi nivel a copilului de clasele a V-a şi a VIII-a, la care, uneori, nivelul de cunoaştere a limbii este la poli diferiţi. Dar, sunt atâtea lucruri, poezioare, cântecele frumoase în limba noastră, că elevii nici nu au simţit cât de multe însuşesc la oră".


26

Profesoara Anişoara Ţăran a încheiat cu un apel părinţilor: "Vorbiţi limba stămoşească! Familia este şcoala în care eşti deopotrivă şi profesor şi elev".

În ultimii ani se vorbeşte mult şi deseori urât despre dascăli. Ba că-s prost pregătiţi, ba că nu predau la elevi mare lucru, ba... că nu ştiu ce. Sigur că sunt şi dascăli de genul acesta, dar mă îndoiesc profund că ei reprezintă un standard. Nu oricine scrie poezii poate fi poet, precum nici nu poate fi dascăl oricine predă.

Fiind alături de dascăli în Timoc, cred că am reuşit sau, mai bine zis, ei au reuşit să răspândească in jurul tuturor bunătate, blândeţe, respect, admiraţie, sinceritate, puritate, cinste, dragoste faţă de limba română. Am scris şi acest articol din dorinţa şi speranţa avansării înspre mai bine a învăţământului românesc.

Marcel DRĂGAN

RAPORT DE LA ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ CU ELEMENTE

ALE CULTURII NAŢIONALE ÎN SERBIA DE RĂSĂRIT DIN CADRUL PROIECTULUI PILOT DIN 2013

Un pas important care promite

Fiecare lucru are un început, dar şi sfârşit. Proiectul pilot s-a terminat. Încerc să fac o dare de seamă despre cele ce am lucrat în cele două luni petrecute în zona Timocului.

Proiectul pilot – introducerea limbii române cu elemente ale culturii naţionale, în şcolile elementare din Bor, Zaječar şi Negotin a început la data de 5 aprilie şi a durat până pe 31 mai 2013. A fost organizat la iniţiativa Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia în colaborare cu Ministerul Învăţământului, Ştiinţei şi Dezvoltării Tehnologice al Republicii Serbia şi Administraţia Şcolară Zaječar. Trebuie menţionat că proiectul s-a realizat în urma unei anchete făcute pe teritoriul Administraţiei Zaječar, unde părinţii şi elevii şcolilor elementare şi medii au semnat că doresc să înveţe limba română cu elemente ale culturii naţionale, ca obiect facultativ, cu două ore săptămânal. La această anchetă au răspuns 1523 de elevi, 895 de elevi de şcoală elementară şi 628 elevi de şcoală medie. După întâlnirea cu adjuncta ministrului Învăţământului, d-na Vesna Fila, s-a căzut de acord ca în Proiectul pilot să fie încadraţi doar 420 de elevi din 13 şcoli elementare din Bor, Zaječar şi Negotin,


27

inclusiv şcolile afiliate din satele din apropiere. S-a stabilit şi mersul lucrurilor pe viitor, şi anume: ceilalţi elevi, precum şi elevii din celelalte administraţii şcolare din zonă să înceapă cursurile din septembrie 2013, cursuri pentru care se face o nouă anchetă în luna mai şi că vor preda profesori de limba română din zonă, indiferent de experienţă în muncă şi dacă au examenul de stat.

CNMNRS şi-a asumat obligaţia de a alege opt profesori de limba română din şcolile elementare din Voivodina pentru a ţine cursuri în acest proiect, iar Administraţia şcolară Zaječar cu directorii şcolilor gazde şi-au asumat responsabilitatea să întocmească grupele şi orarul şcolar, să pună la dispoziţie sălile de clasă, catalogul pentru purtarea evidenţei orelor şi a prezenţei elevilor. CNMNRS a suportat şi cheltuielile organizării învăţământului.

Deşi nici în Voivodina nu avem un număr foarte mare de profesori licenţiaţi, am reuşit să-i alegem pe cei mai buni, pe cei care îşi iubesc şi respectă profesia şi limba moştenită şi studiată. Astfel, au fost aleşi: Rodica Ţăpârgea (Satu-Nou), Firuţa Blaj (Petrovasâla), Romanţa Glanda Crăciun (Nicolinţ), Elena Cojocar (Uzdin), Olimpiu Bugar (Ecica) - care pe motiv de boală a fost înlocuit de Ionel Agadişan (Bariţe), Anişoara Ţăran (Novi Sad) şi încă două propunătoare pe clase: Elena Modoşanov (Satu-Nou) şi Norica Raşa

(Torac). În acest proiect a participat (înlocuit) o singură dată și propunătorul Alexandru Bugar (Ecica).

Au fost stabilite şi grupele, orarul şi şcoala unde se ţin cursurile: Zaječar – 4 profesori cu 4 ore 1. Rodica Ţăpârgea – grupa I – cl. I, 20 elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Desanka Maksimović“ de la 12,00-

13,30 şi a VI-a grupă – cl. a V-a, 35 elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Desanka Maksimović“ de la 18,30-20,00

2. Elena Modoşanov – a II-a grupă – clasa a II-a, 30 elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Hajduk Veljko “ de la 12,00-13,30 şi a IV-a grupă – cl. III-IV, 25 elevi, din şcolile „Hajduk Vleljko“ şi „Đura Jakšić“. Cursurile se ţin la Şcoala „Hajduk Veljko“ de la 18,30-20,00

3. Romanţa Glanda Crăciun – a III-a grupă – cl. III-IV, 35 elevi din Şcoala „Desanka Maksimović“ şi „Đura Jakšić“. Cursurile se ţin la Şcoala „Đura Jakšić“ de la 12,00-13, 30 şi a VIII-a grupă – cl. VII-VIII, 30 elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Đura Jakšić“de la 18,30-20,00.


28

4. Firuţa Blaj – a V-a grupă – cl. III-IV, 21 elevi din Şcoala „LJ. R. Nada“, „Ljuba Nešić“ şi „Desanka Maksimović“. Cursurile se ţin la Şcoala „Ljuba Nešić“ de la 12,00-13,30 şi a VII-a grupă – cl. a VI-a, 19 elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Ljubica Radosavljević Nada“ de la 18,30-20,00.

Bor - 3 profesori cu câte 4 ore 1. Norica Raşa, I grupă – cl. I, 23 elevi, toate şcolile. Cursurile se

ţin la Şcoala „Branko Radičević“ de la 12,00-13,30 şi a IV-a grupă – cl. a IV-a, 41 de elevi, toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Vuk Karadžić“ de la 18,30-20,00;

2. Olimpiu Bugar, respectiv Ionel Agadişan – a II-a grupa – cl. a II-a, 22 elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Dušan Rado vić“ de la 18,30-20,00 şi a V-a grupă – cl. a V-a, 22 elevi din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Dušan Radović“ de la 18,30-20,00;

3. Elena Cojocar – a III-a grupă – cl. a III-a, 18 elevi din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „3 oktobar“ de la 12,00-13,30 şi a VI-a grupă – cl. a VI-a, a VII-a şi a VIII-a, 26 elevi din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Sveti Sava“ de la 18,30-20,00.

Negotin – 1 profesor cu 6 ore 1. Anişoara Ţăran – Orele se ţin în fiecare săptămână în altă

şcoală, la „Branko Radičević“,„Vera Radosavljević“ şi „Vuk Karadžić“: I grupa – cl. I-II, 23 elevi din toate şcolile de la 16,00-17,30; cu a II-a grupă – cl. III-IV, 16 elevi din toate şcolile de la 14,00-15, 30 şi cu a III-a grupă – cl. V-VIII, 30 elevi din toate şcolile de la 18,00-19, 30.

În total au fost ţinute 16 ore (8 săptămâni) în fiecare vineri, cu fiecare grupă câte două ore. Din cauza sărbătorilor de Paşte şi vacanţă, vineri, 3 mai, nu s-au ţinut cursuri.

Pe parcurs s-au mai anunţat şi alţi elevi care nu au fost trecuţi pe listă. În unele sate, precum: Halovo, Lubniţa şi Gamzigrad, profesorii au mers în şcolile copiilor care nu au putut veni la cursuri (aprox. 50), întotdeauna cu aprobarea directorului de şcoală şi a inspectorului şcolar, d-l Marić. În acest mod a fost mărit numărul şcolilor de la 13 la 16.

Din numărul total de 446 de elevi de pe listă, la ore le-au frecventat 232 de elevi. Am încercat să aflăm de la directori motivul absenţelor şi am primit răspunsuri că:

- nu au putut întocmii mai bine orarul şi că în orele de după-amiază copiii care fac naveta de la sate nu au cu ce să vină seara. De ex., din Negotin autobuzul a plecat spre sate la ora 13.30, iar prima ora începea la 14, 00!


29

Alte motive de absenţe ale elevilor din oraş sunt: alte obligaţii şcolare sau extraşcolare; motiv de boală; plecarea în vacanţă; plecarea în excursii şcolare; organizarea Zilei Şcolii; informaţii greşite de ora şi şcoala unde se desfăşoară cursurile...

Prezenţa elevilor la orele de Limba română

Prezenţi

la ore

Nu şi-au făcut pre

zenţa la nici o oră

Anunţaţi

NEGOTIN

I grupa 7 16 23

II grupa 8 8 16

III grupa 20 10 30

Total la Anişoara Ţăran 35 34 69

BOR

I grupa 9 9 18

II grupa 12 14 26

Total la Elena Cojocar 21 23 44

I grupa 15 7 22

II grupa 9 13 22

Total la Ionel Agadişan 24 20 44

I grupa 12 11 23

II grupa 16 25 41

Total la Norica Raşa 28 36 64

ZAJEČAR

I grupa 8 12 20

II grupa 18 17 35

Total Rodica Ţăpârgea 26 29 55

I grupa 21 0 21

II grupa 8 11 19

Total la Firuţa Blaj 29 11 40

I grupa 20 15 35

II grupa 21 9 30

Total la Romanţa Glanda

Kračun

41 24 65

I grupa 18 12 30

II grupa 10 15 25

Total la Elena Modošanov 28 27 55

Numărul total al elevilor în

Proiectul pilot

232 prezenţi 214 tot timpul

absenţi

446 Total

anunţaţi


30

Impresiile profesorilor privind proiectul sunt pozitive. Toţi am fost primiţi bine în şcoli, atât din partea d-lui Marić, cât şi din partea directorilor şi a cadrelor de specialitate. Ne-au fost puse la dispoziţie sălile de clasă, cataloagele...

Copiii au fost foarte comunicativi, bine dispuşi şi foarte activi şi curioşi la ore. În fiecare oraş, copiii au fost repartizaţi în alt mod pe grupe. Unele grupe au fost făcute după vârstă, în alt loc am avut clase combinate chiar şi clasele V-VIII. Dar, orele s-au ţinut fără mari probleme, iar materia planificată a fost aproape în întregime realizată.

Când este vorbă de cunoştinţele de limbă a copiilor putem afirma că sunt foarte diferite. De multe ori sunt la poli diferiţi. Unii deloc nu sunt vorbitori de limba română (mai ales care trăiesc la oraş), iar alţii mai mult sau mai puţin înţeleg sau sunt şi vorbitori activi de limbă (mai mult cei de la sat).

Cursurile s-au desfăşurat bilingv, totul le-a fost explicat şi în limba sârbă, pentru a fi siguri că ne-au înţeles toţi. Ceea ce am observat, este că, toţi au însuşit perfect pronunţarea literelor specifice limbii române, indiferent de cunoştinţele de limbă. Special s-au bucurat când au învăţat să-şi scrie numele în limba română, când au citit primele cuvinte sau au răspuns în scris la exerciţiile date. Am folosit şi metode interactive şi i-am învăţat să cânte cântece şi colinde româneşti, pentru ceea ce au fost foarte interesaţi şi le-a plăcut. Cititul - scrisul le-a mers destul de bine, dar exerciţiile trebuie făcute şi pe aceasta trebuie pus accentul şi în viitor.

Temele parcurse la ore sunt: 1-2 Alfabetul şi litere specifice limbii române, Formulele de salut 3-4 Şcoala, Rechizitele şcolare 5-6 Familia, Corpul omenesc, Activităţile în timpul zilei, Igiena, 7-8 Sărbători, Obiceiuri 9- 10 Numerele, culorile, zilele, lunile, anotimpurile, 11-12 Fructele, legumele, alimentele, ocupaţiile oamenilor, 13-14 Animalele domestice. Animalele sălbatice. Animalele care

trăiesc la noi. Grădina zoologică, 15-16 Elemente de cultură naţională, Vacanţa, EVALUARE. Materialul didactic s-a pregătit special pentru fiecare nivel.

Nivelul 1, pentru clasele I-II-a, întocmit pe baza ilustraţiilor, căci la vârsta acesta copiii învaţă literele chirilice şi încă nu cunosc literele latine şi am folosit metoda audio-vizuală de lucru. Textul aflat lângă ilustraţii este lasat intenţionat, ca profesorii să lucreze unificat şi în


31

caz că, părinţii doresc acasă să-i ajute şi să repete cu copiii cele însuşite la oră.

Nivelul doi este pentru clasele III-IV, cu care am reuşit să citim texte scurte, poezioare şi să scriem propoziţii simple.

Nivelul trei, pentru clasele V-VIII, la care au fost citite texte, scrise şi rezolvate exerciţii mai grele.

Materialul a fost pregătit pe patru pagini, fila a patra fiind prevăzută pentru evaluarea noţiunilor învăţate. Fiecare elev a primit un exemplar tipărit.

Materialul didactic a fost pregătit în formă tipărită dar temele au fost prezentate şi în Power point, pentru o însuşire cât mai uşoară a noţiunilor.

Profesoara Anişoara Ţăran în mijlocul micilor românaşi - timoceni


32

La sfârşitul Proiectului s-a făcut şi evaluarea elevilor. Evaluarea a fost anonimă şi în limba sârbă, aşa că elevii nu au avut nevoie de ajutor. Elevii au răspuns la 15 întrebări, răspunsuri în baza cărora se pot trage următoarele concluzii că:

- elevii s-au ataşat şi au acceptat profesorii (toţi am primit nota maximă),

- orele le-au fost interesante, atractive şi folositoare, - au fost mulţumiţi cu materialul didactic (întocmit pe nivele după

capacităţile lor), - consideră că au dobândit cunoştinţele aşteptate şi au avansat, - nu le-a picat cu greu învăţarea limbii române, - le-a sporit dorinţa de a studia limba română. La întrebarea: care le-a fost motivul pentru care au înscris limba

română? - răspunsul a fost: - doresc să înveţe limba română, - le este plăcere şi privilegiu să înveţe limba română; Într-o măsură mai mică au răspuns că: - limba română le este limba maternă; - limba o ştiu în dialect şi doresc să înveţe, să scrie şi citească

limba literară. Toţi au răspuns că: doresc ca din septembrie să continuie

învăţarea limbii române; vor recomanda colegilor să înscrie cursurile de limba română.

La ultima oră, elevii au primit o menţiune pentru frecventarea cursurilor de limba română.

Despărţirea a fost foarte emoţionantă, au venit şi părinţii să-şi ia rămas bun de la noi şi să ne transmită că vor fi insistenţi şi nu vor ceda de la ideea de introducere a limbii române din septembrie 2013. Erau cu toţii decepţionaţi că nu a fost realizată ancheta în luna mai, aşa cum le-a fost promis. Am părăsit zona cu emoţii profunde, precum cele de la prima oră. Elevilor le dorim mult succes la învăţarea limbii române şi suntem convinşi că într-o zi vor face diferenţă între grai şi limba literară.

Mulţumesc tuturor care au susţinut sau au participat în acest proiect, dar în special mulţumesc ELEVILOR doritori să înveţe limba lor strămoşească.

Anişoara Ţăran,

coordonatoarea Proiectului

i


33

Poezii de

FLORIAN COPCEA

Turnul

Turn la marginea lumii căzând

Cu ceasornic cu tot căzând

Şi luând măsura trufiei/

sau/

a păcii care ne aminteşte cuvintele care miroseau a praf de puşcă/

sau/

a coroanei de spini luminând şi moartea şi viaţa

şi viaţa si moartea/

sau/

a tălpilor tale venind în somn

risipind nisipul, înroşind nisipul


34

cu rana

acestui înşelător poem

sfârşit şi

fericit/

ÎN FORMĂ DE CRUCE SE REVARSĂ VESTEA

Ascunsele clopote din greşeală anunţau căderea capului din umbră despre sămânţa gânditoare din care încolţeşte marea despărţită-n două; de cercul aripii în înserare topită nimeni nu vrea sâ ştie spre miazăzi ni se interzice să sperăm, se scurg topiţi soldaţii de plumb din istorie în memoria funiei ce a adus glorie regelui colecţionar de stele negre de îngeri înţelepţi bing-bang bing-bang în formă de cruce se revarsă vestea peste nisipuri mişcătoare bing-bang, bing-bang setoasă clepsidra îşi adună zilele în stelara idee de ceas

Uzdin, slavă dulce

La Uzdin, dintr-un pridvor Gându-mi trece de un dor În cuvânt el cheamă floarea Să-mi învingă visul, zarea Şi în inimi să ni-l adune


35

Pe cel din lume, fără nume Că deasupra stea răsare Tu Uzdin, flăcări, visare Din lăuntrul fiinţei noastre Strălucesc în clipe albastre:

Eminescu şi-un fior

O, Uzdin, tu călător!

Eşti fântână, curcubeu

Slavă dulce-a unui zeu...

XVII

Nu vă uitaţi la mine, temeţi-vă de tăcerea mea răguşită şi împrejmuită de ziduri şi de adâncul de uitare, înmugurită-n nisipul nepăsător, temeţi-vă!

Ar trebui să ne obişnuim cu aşteptarea cum cu una din multele femei ale lui Solomon şi să împodobim cuvintele cu animale etrusce, mereu înveşnicindu-se în poemele supusului florian copcea, să înceapă a împărăţi pământul spre a-i slăvi risipa. Încă de-ar arde piatra în care se zbate ca un vierme între maluri apa, spaţiul se proiectează cosmic, în absurd trăgând după el tinereţea-mi gurii! Ia închipuiţi-vă, ce s-ar întâmpla dacă în cuvinte ar sta ascuns un vultur şi vânătoarea ar începe fără o vorbă? Într-adevăr, ce frică să am eu de cântarea lui Solomon sau a lui T.S. Eliot unde iubirea este ţara şi-n care s-a cuibărit, robindu-ne îndeajuns? O, cum trece îmbătrânind odată cu îngerul ce ne Are în pază, cum în extaz ne îndoim de superioritatea cerului! Ochii noştri muritori se închid în zăpada gândurilor, ştergându-şi flacăra cu întunericul dinspre patimă deschis.


36

Vizită de documentare

La iniţiativa ambasadorului Peter Burkhard, noul şef al Misiunii OSCE în Serbia, în data de 22 aprilie, la sediul Consiliului de la Novi Sad , a avut loc o întâlnire a delegaţiei OSCE cu reprezentanţii Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionle Române. Pe lângă noul şef al Misiunii OSCE, din delegaţie au făcut parte şi consilierul executiv Giovani Gabassi, consilierul Nenad Čelarević, respectiv Maja Gršić, translator, şi Miloš Buli grafier. Tema discuţiilor a fost ataşată pe îmbunătăţirea legilor minoritare, cu un accent deosebit pe Legea privind consiliile naţionale ale minorităţilor naţionale şi legile din

domeniul informării şi educaţiei. Preşedintele Consiliului, mr Daniel Petrovici, a ţinut să mulţumească delegaţiei pentru vizită şi ajutorul care se acordă din partea OSCE tuturor minorităţilor naţionale. Dânsul a scos în evidenţă coaliziile care există între Legea privind consilile naţionale ale minorităţilor naţionale şi legile din domeniul învăţământului, informării şi culturii, menţionând necesitatea refuncţionării Fondului Republican pentru Minorităţile Naţionale. La convorbiri au participat şi Lenuţa Ţăran, Marcel Drăgan, respectiv Nicu Ciobanu, care a scos în evidenţă neajunsurile Anteproiectului noii legi privind informarea.

De ambele părţi s-a constatat că este necesar ca în pregătirea anteproiectelor de lege ce ţin de autonomia culturală a minorităţilor naţionale să fie incluşi de la început şi reprezentanţii consililor naţionale care dispun de cadre necesare.

Ambasadroul Peter Burkhard şi-a exprimat mulţumirea în privinţa soluţiilor propuse de Consiliul Naţional al Românilor, sublinind că în viitor vor mai fi organizate asemenea întâlniri.

Marcel DRĂGAN

Preşedintele Consiliului, mr Daniel Petrovici


37

ŞEDINŢA DEPARTAMENTULUI PENTRU CULTURĂ AL CONSILIULUI NATIONAL AL MINORITĂŢII NAŢIONALE ROMÂNE DIN SERBIA

Propunerea mijloacelor financiare menite societăţilor şi organizaţiilor româneşti

În data de 27 aprilie la Sân-Mihai a avut loc şedinţa Departamentului pentru Cultură al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia. În cadrul acestei şedinţe, condusă de Marinel Bugar, coordonatorul Departamentului pentru Cultură, au fost luate în dezbatere două puncte:

1. Propunerea privind proiectele şi sumele de bani acordate de Secretariatul provincial pentru Învăţământ, Administraţie şi Comunităţi Naţionale menite susţinerii activităţilor societăţilor şi organizaţiilor româneşti;

2. Decizia privind cererea S.C.A. din Majdanpek.

În cadrul primul punct de pe ordinea de zi s-a decis asupra pro iectelor depuse de societăţile culturale şi organizaţiile nonguverna mentale româneşti cu privire la organizarea manifestărilor cu caracter de promovare a valorilor culturale ale etniei române de pe aceste meleaguri.


38

În expunerea sa de motive, Marinel Bugar a accentuat că valoarea financiară a cererilor privind acordarea de surse solicitate de societăţile şi organizaţiile nonguvernamentale a depăşit cadrul bugetar menit comunităţilor naţionale. S-a recomandat sprijinirea activităţilor prioritare, în continuare, dumnealui a menţionat faptul că suma de 350.000 dinari va fi menită pentru organizarea la Sân-Mihai a Marelui Festival de Folclor al Românilor din Voivodina-Serbia.

În baza proiectelor planificate să se realizeze, Departamentul pentru Cultură a propus ca din suma disponibilă de un milion de dinari să fie distribuit sprijin fingnciar următoarelor societǎţi şi organizaţii româneşti: S.C.A. "Mihai Eminescu" din Coştei, S.L.A. "Tibiscus" din Uzdin, Societăţii de Limba Română din Voivodina, Asociaţiei "DAC" din Satu-Nou, S.C.A. "Radu Flora" din Satu-Nou, Tineretului Muzical din Uzdin, ONG Asociaţia "Banatul" din Doloave, S.C.A. "Paja Marganović" din Deliblata, Societăţii Româneşti de Etnografie şi Folclor din Voivodina, Societăţii Civice "Să ne cunoaştem" din Panciova, Societăţii pentru Artă şi Cultură a Românilor "Vichentie Petrovici Bocăluţ" din Torac, Asociaţiei Cetăţenilor "Phoenix" din Uzdin, Societăţii Românilor "Bega" din Zrenianin, Societăţii "Mărţişorul" din Kikinda, S.C.A. "Ştefan Ştefu" din Ecica, Uniunii Teatrelor de Amatori ale Românilor din Voivodina, Societăţii Femeilor Pensionare "Bunicuţele" din Uzdin, S.C.A. "Luceafărul" din Vârşeţ, Societăţii Cultural-Artistice şi Sportive "Ion Bălan" din lablanca, S.C.A. "Veselia" din Glogoni, Societăţii de Artă Naivă "Anuica Măran" din Uzdin, Societăţii Românilor din Cuvin, Centrului Românesc pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului din Novi Sad, Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, Asociaţiei Cetăţenilor "Banatic-Art" din Vârşet, S.C.A. "Eminescu" din Coştei, Societăţii pentru Dialog Intercultural "Banatica" din Panciova, Societăţii Culturale "Doina" din Râtişor şi Asociaţiei Femeilor "Luna" din lancov Most.

Următorul punct a cuprins aprobarea cererii prin care Societatea Cultural-Artistică din Majdanpek a solicitat sprijin financiar pentru participarea membrilor acestei organizaţii culturale la Festivalul de Jazz din Irlanda.

Ion MARGAN, „LIBERTATEA“, 18 MAI 2013


39

LA CONSILIUL NATIONAL AL MINORITĂŢII NAŢIONALE ROMÂNE

Sprijin manifestărilor din luna iunie

În data de 16 mai ac, la sediul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române s-a ţinut un eveniment important - semnarea contractelor cu reprezentanţii organizaţiilor româneşti care organizează manifestări în luna iunie.

Contractele au fost semnate de Daniel Petrovici, preşedintele Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române, pe de o parte, şi de reprezentanţii acestor organizaţii. Anume, în numele Festivalului Copiilor a semnat Dorel Cina, preşedintele Societăţii Cultural-Artistice Steaua" din Ovcea (Festivalul Copiilor a primit 200.000 de dinari); apoi pentru Festivalul de Romanţe a semnat Dinicu Voin, preşedintele Asociaţiei „Bega" din Zrenianin (Festivalul de Romanţe a primit 100.000 de dinari). Festivalul "Trompeta Bănăţeană" a primit, în baza Planului financiar al Consiliului Naţional, 100.000 de dinari. iar contractul a fost semnat de către Iovan Jenar, secretarul Asociaţiei "Trompeta Bănăţeană". Biserica Ortodoxă Română, adică Catedrala Română din Vârşet a primit 80.000 de dinari, iar contractul a fost semnat de către preotul Adrian Botia, Biserica Ortodoxă Română din Seleuş, pentru reconstruirea altarului de vară al Izvorului Tămăduirii, a primit 40.000 de dinari, iar contractul a fost semnat de către preotul Petru Măran.

În convorbirile dintre reprezentanţii asociaţiilor, organizaţiilor şi bisericilor şi Marinel Bugar, coordonatorul Departamentului pentru Cultură, au fost examintate problemele cu care se confruntă aceste organizaţii, asociaţii şi bisericile în realizarea proiectelor şi posibilităţilor de susţinere a acestora de către Departamentul pentru Cultură al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române.

G. SUBU


40

În perioada 22-25 august 2013 va avea loc Marele Festival de Folclor al

Românilor din Voivodina În cadrul şedinţei coordonate de preşedintele ei, prof. Roman

Bugar, au fost adoptate decizii importante privind organizarea Marelui Festival de Folclor al Românilor din Voivodina, găzduit de sâmienţi pentru a treia oară. Primarul satului, Vasa Todoran a confirmat că ediţia din acest an a Marelui Festival "San-Mihai 2013" va fi organizată în perioada 22-25 august, propunerea fiind acceptatǎ unanim de membrii Consiliului Executiv.

Celălalt punct de pe ordinea de zi a cuprins organizarea ediţiei a ll-a a Festivalului de Folclor Românesc al Copiilor din Voivodina, care, anul acesta va avea loc la Ovcea în data de 2 iunie curent. în cadrul acestui punct au fost propuşi membrii juriului de specialitate, care vor decide asupra evoluării tinerilor participanţi, fiind propusă şi o orchestră de muzicieni care îi va acompania pe solişti.

În cadrul punctului referitor la concepţia Buletinului Marelui Festival "Tezaur folcloric" a luat cuvântul Nicu Ciobanu, coordonatorul Departamentului pentru Informaţii al C.N.M.N.R.S., propunând o eventuală listă de ziarişti care pot contribui la realizarea reuşită a acestui periodic. Această propunere a fost acceptată unanim de membrii Consiliului Executiv, iar drept coordonator al periodicului "Tezaur folcloric" a fost propus Nicu Ciobanu, solicitându-se o colaborare cât mai apropiată cu Casa de Presă şi Editură "Libertatea" din Panciova.

Următorul punct s-a referit la propunerea privind internaţionalizarea Marelui Festival, inclusiv concepţia grafică a unui web-site, având ca scop posibilitatea de vizualizare a programului competiţional prezentat pe scena de vară din Sân-Mihai.

La sfârşit s-a discutat despre publicarea concursului pentru participarea căminelor şi societăţilor culturale la Marele Festival "Sân-Mihai 2013", stabilindu-se data până la care se poate face anunţarea lor. S-a propus gazdelor să aleagă un comitet de organizare care va avea obligaţia să ducă la bun sfârşit grandioasa manifestare culturală a românilor de pe aceste meleaguri.

Ion MĂRGAN


41

AMBASADA ROMÂNIEI LA CONSILIUL NAŢIONAL

Joi, 09 mai a.c, Excelenţa Sa; Daniel Banu, amba sadorul Româneii în Serbia, a efec tuat o vizită de lucru la sediul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţio nal Române din Novi Sad. A fost însoţit de ataşatul cultural al Ambasa dei, Raul Truţescu.

În cadrul con vorbirilor cu dom nul Daniel Petro

vici, preşedintele Consiliului şi profesor Anişoara Ţăran, coordonatorul Departamentului pentru învăţământ, au fost abordate teme legate de situaţia minorităţii naţional române de pe întreg teritoriul Serbie în special educaţia în limba maternă şi proiectul pilot privind introducerea limbii române în şcolile din Serbia de răsărit. Doamna Anişoara Ţăran a informat înaltele oficialităţi române asupra programelor şi materialului didactic pus la dispoziţia elevilor din zonă, respectiv asupra nivelului de cunoaştere a limbii române de către copiii care frecventează cursurile. A fost subliniate problemele ce ţin de prezenţa elevilor la cursuri, precum şi alte dificultăţi întâmpinate pe teren. În context, a fost evidenţiat efortul Consilului şi profesorilor la realizarea cu succes a proiectului.

Ambele părţi au convenit asupra necesităţii continuării schimbului de informaţii, astfel încât întâlniri similare sunt preconizate a avea loc şi pe viitor.

“LIBERTATEA”, 18 MAI 2013


42

CRISTIAN DAVID, MINISTRU DELEGAT PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI

Statul român va fi întotdeauna alături de românii din Serbia

Ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni, Cristian

David, a efectuat o vizită de lucru în Serbia, în 21 şi 22 aprilie 2013.

Ziua de 21 aprilie a fost dedicată întâlnirilor cu reprezentanţi ai comunităţii române la Panciova şi Belgrad, iar ziua următoare cu oficialităţile statului sârb.

În Panciova, ministrul delegat Cristian David a vizitat Casa de Presă şi Editură „Libertatea", Centrul pentru Dezvoltarea Societăţii în Medii Multietnice "In Medias Res" şi Biserica Ortodoxă Română cu Hramul "Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir".

La sediul Ambasadei României de la Belgrad, ministrul român a discutat cu reprezentanţi ai mediului asociativ românesc şi o parte din mass-media în limba română din Serbia: Consiliul National al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, Comunitatea Românilor din Serbia, Centrul Românesc pentru Drepturile Omului şi Instituţii Democratice, Asociaţia „Românii


43

Cristian David, Ministrul delegat pentru

Românii de Pretutindeni

Independenţi din Serbia", Forumul European pentru Istorie şi Cultură, Centrul de Afaceri Sârbo-Român şi revista „Glasul Cerbiciei".

Ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni a discutat cu cei prezenţi despre modalităţile de promovare a identităţii naţionale şi despre drepturile minorităţii române din Serbia, iar noi am beneficiat de această ocazie să-i adresăm câteva întrebări d-lui ministru.

Impresiile dvs în urma întâlnirilor cu reprezentanţii mediului asociativ românesc din Serbia şi despre ce fel de probleme s-au discutat la aceste întruniri?

- Ca şi întotdeauna, pentru mine este o deosebită plăcere şi onoare să mă întâlnesc cu reprezentanţii asocia ţiilor româneşti. Am făcut-o în urmă cu săptămâni la Donji Milanovac, la o întâlnire cu reprezentanţii asocia ţiilor din zona Timo cului. lată, astăzi aici a fost o întâlnire cu reprezentanţii asocia ţiilor româneşti din zona Voivodinei şi ca întotdeuna discuţia

noastră a atins problemele cu care se confruntă comunitatea, probleme care ţin de păstrarea identităţii culturale, lingvistice, spirituale şi care, ca de obicei, fac discuţia noastră extrem de practică, concret îndreptată spre găsirea soluţiilor care să reprezinte pentru membrii asociaţiilor, pentru reprezentanţii acestora, mijloace de a merge mai departe.

• În urma acestor întâlniri, se poate oare vorbi de un

parteneriat al statului român şi al mediului asociativ românesc


44

din Serbia? Se pot oare baza românii de aici pe ajutorul şi sprijinul dvs. continuu?

- Îmi face plăcerea să îi cunosc, nu o dată, şi de fiecare dată îi găsesc altfel. Cred că întâlnirile noastre ne dau mai multă încredere şi mai multă convingere reciprocă în aceea că mergem împreună. Avem un parteneriat în care obiectivul pe care îl urmărim este unul de înaltă ţinută, de conştiinţă, de păstrare vie a spiritualităţii româneşti şi cred că, indiferent dacă suntem reprezentanţi ai Guvernului, ai mediului asociativ, până la urmă urmărim acelaşi ţel, care este superior activităţii noastre de zi cu zi şi în slujba căreia rămânem cu toţii - acela de a păstra vie spiritualitatea românească.

• Numeroase surse de informare în limba română din

Voivodina pătrund, încetul cu încetul, în zona Timocului. Săptămânalul "Libertatea" trimite acolo săptămânal o parte a tirajului său. Recent au început să se transmită şi emisiuni în limba română ale TV Novi Sad. Am aflat că şi TV "Victoria" din Vârşeţ va deschide în curând un post menit informării în limba română pentru Serbia de Răsărit? Care este, după părerea dvs., rolul mass-mediei în păstrarea identităţii naţionale?

- Cu siguranţă, mass-media joacă un rol important în menţinerea identităţii lingvistice culturale şi spirituale a românilor. De aceea cred că pentru zona Timocului o extindere, atât ca durată, cât şi din aspectul conţinutului programelor în limba română, o diversificare a surselor mass-media nu este decât binevenită. Faptul că vom avea posibilitatea să găsim acolo mai multe surse de informare, va fi benefic pentru toată lumea.

• Ce veţi comunica oficialităţilor Serbiei la întâlnirea pe

care o veţi avea? - Ca întotdeuna, dialogul bilateral româno-sârb este un dialog

bazat pe substanţă, pe privirea înainte şi pe înregistrarea de progrese. Este un fapt bun acesta al deschiderii predării în limba română în 13 şcoli din zona Timocului, mai exact în Negotin, Bor şi Za-jecar, lucru pe care l-am apreciat şi l-am salutat. Îl considerăm un pas înainte, care trebuie continuat într-o manieră concretă şi eficientă şi, pe lângă această chestiune, sigur vom discuta şi elementele care ţin de latura spirituală a dreptului la practicarea serviciului religios în limba română ca de asemenea elementele programelor de latură culturală, educaţională pe care le avem pe zona comunităţilor


45

româneşti. Ca întotdeauna, acest dialog bilateral este unul politico-diplomatic orientat către Uniunea Europeană, către toate normele şi conduita europeană în materie şi am toată convingerea că acest dialog bilateral va fi unul benefic şi care va înregistra progrese de la o etapă la alta.

• Care sunt problemele cele mai importante pe care le-aţi

identificat dumneavoastră în contactele cu reprezentanţii mediului asociativ românesc şi ai instituţiilor româneşti de aici şi care sunt paşii statului român spre soluţionarea lor?

- Problemele pe care le au asociaţiile româneşti ţin, în primul rând, de articularea unor programe care să poată fii susţinute financiar, pentru că până la urmă aceste programe, fie că ţin de latura culturală, fie că ţin de latura educaţională sau spirituală, trebuie să fie susţinute logistic sau financiar şi articularea unui astfel de program, care să beneficieze de fondurile necesare pentru derularea lui, reprezintă, de fapt, principala problemă pe care, încet, încet, sperăm să o putem depăşi.

• Cum vedeţi soluţionarea diversităţii în activitatea

asociaţiilor românilor de aici? - Diversitatea este o chestiune pe care fiecare din mediul

asociativ o interpretează şi o găseşte aşa cum vrea sau o înţelege. Noi vrem să păstrăm spiritualitatea românească. Mediul asociativ este extrem de variat, extrem de liber în exprimare, iar noi nu facem altceva decât să-i siusţinem în egală măsură pe toţi cei care ţin vie această spiritualitate românească.

• Aveţi şi un mesaj pentru românii de aici? - Eu aş vrea să le mulţumesc românilor care gândesc, simt şi

trăiesc româneşte, să-i asigurăm că facem toate eforturile pentru a le fi aproape, pentru a le sta alături în păstrarea identităţii naţionale. Sigur că trebuie să respectăm cu toţii statutul şi standardele europene, internaţionale, şi nu vom ieşi din acest cadru. Tocmai pentru aceasta conduita noastră este una echilibrată, raţională, care va conduce pe un drum bun şi pozitiv, consider eu, proiectele de identitate românească din zonă şi toţi românii trebuie să ştie acest lucru - că le suntem aproape şi că le stăm alături.

Valentin Mic „LIBERTATEA” 27 APRILIE 2013


46

Cristian David: Românii din Serbia se confruntă cu multe probleme la cultivarea propriei identităţi

Minoritatea românească din Serbia se confruntă cu multe

probleme în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor necesare cultivării propriei identităţi la standarde europene, chiar dacă există şi semne pozitive precum inaugurarea unui proiect pilot de introducere a claselor cu predare în limba română, a declarat ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, după o vizită efectuată recent în Timoc.

"Afost partea cea mai emoţionantă a vizitei mele. Prezenţa mea acolo a coincis în mod fericit cu inaugurarea proiectului pilot de introducere a claselor cu predare în limba română. Proiectul se derulează în 12 şcoli cu clasele l-VIII, sub îndrumarea a opt profesori români din Voivodina. Este un moment extrem de important în ceea ce priveşte afirmarea drepturilor românilor timoceni, acum este pentru prima dată când se introduc cursuri de limba română în sistemul public şcolar în această zonă a Serbiei. În data de 5 aprilie am vizitat una din şcolile care au început un astfel de program,"Desanka Maksimović" din oraşul Zaiecear. Sunt bucuros că am putut fi alături de copiii români într-o astfel de zi cred că această iniţiativă, de a derula un proiect în scopul menţinerii identităţii lingvistice române, arată disponibilitatea autorităţilor sârbe de a facilita accesul la educaţie în limba proprie pentru minoritatea românească", a relatat Cristian David.

El a afirmat că pe parcursul vizitei în Serbia a discutat pe larg cu etnicii români din zonă, care i-au transmis că, "deşi există semne pozitive precum inaugurarea proiectului pilot de introducere a claselor cu predare în limba română, există multe probleme în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor pentru ca minoritatea românească să-şi poată cultiva propria identitate la standardele europene".

"Există contacte permanente între România şi Serbia pentru discutarea tuturor problemelor bilaterale, iar acest fapt se înscrie pe linia relaţiilor tradiţionale dintre cele două state. La rândul meu am avut deja o întâlnire la Bucureşti cu Ambasadorul Serbiei în România, ca parte a dialogului politic dintre ţările noastre".

România a solicitat Serbiei, la începutul lunii martie, să amelioreze accesul etnicilor români la educaţie şi la serviciu religios în limba română, demarând rapid cursuri-pilot încă din acest semestru, aşa cum au convenit părţile la prima rundă de consultări din octombrie 2012.

„LIBERTATEA” 20.04.2013


47

REPREZENTANŢII CONSILIULUI NATIONAL AL MINORITĂŢII NAŢIONALE ROMÂNE DIN SERBIA Şl Al COMUNITĂŢII ROMÂNILOR

DIN SERBIA S-AU ÎNTÂLNIT LA NOVI SAD

Dezbinările au fost artificiale

În data de 2 aprilie 2013, la sediul Consiliului National al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, s-au întâlnit delegaţia Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, condusă de Daniel Petrovici, preşedinte, şi delegaţia Comunităţii Românilor din Serbia, în frunte cu Stevan Mihalov, preşedinte.

Delegaţia Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din

Serbia, şi delegaţia Comunităţii Românilor din Serbia

La început, Daniel Petrovici a făcut o scurtă prezentare a Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, a vorbit despre departamente, despre organizare, apoi despre Proiectul pilot privind introducerea limbii române în şcolile din Timoc. Stevan Mihailov s-a referit la funcţionarea Comunităţii Românilor din Serbia, activitatea ei realizându-se prin filialele din localităţile româneşti.

- S-a întâmplat de multe ori că oamenii din localităţile noastre se întreabă ce colaborare există între CRS şi Consiliul Naţional sau aceasta este împotriva acestuia. Lucrul acesta dorim să se rezolve pentru totdeauna, căci considerăm că aici suntem prea puţini români pentru aşa ceva, a spus Mihailov. Comunitatea Românilor poate


48

colabora foarte bine cu Consiliul Naţional Român. Este foarte important ca de acum încolo să dispară dezbinările noastre, care existau până acum în rândul minoritarilor noştri şi care erau artificiale. Nu avem nicio problemă, unii cu alţii. Este important ca acest semnal să-l arate conducerile organizaţiilor româneşti. În fine, Consiliul Naţional Român este instituţia centrală a românilor din Serbia, pe care au votat-o românii şi noi acest lucru îl respectăm. Acest lucru trebuie să fie public, să-l ştie toţi românii de aici ca şi în viitor să lucrăm în comun, pentru binele românilor de aici, a subliniat Mihailov.

S-a discutat apoi despre unele proiecte comune, ca să nu existe programe duble, mai ales când este vorba despre manifestările culturale în autoguvernările locale, despre birourile comune, adică despre folosirea lor raţională. S-a subliniat şi importanţa manifestărilor culturale, adică să existe un calendar al acestora, ca să nu se întâmple ca în aceeaşi zi să se ţină două manifestări de acelaşi gen. De asemenea, să se analizeze capacitatea de cadre. Apoi s-a accentuat importanţa finanţării proiectelor. În viitor trebuie să se acorde burse cadrelor deficitare, să existe o bază de date privind cadrele didactice din şcolile noastre şi nu numai, să se organizeze împreună seminare şi consfătuiri. Fondurile trebuie canalizate pentru românii de aici.

Mesajul sau unul din mesajele de la această întrunire este să se depăşească dezbinările. Acestea vorbesc despre noi şi asta nu-i bine. Cu forţe comune şi unite, doar românii'vor avea de câştigat. Colaborare trebuie să existe.

Stevan Mihailov, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia, ne-a spus în urma întrunirii:

- Astăzi a avut loc prima vizită a conducerii Comunităţii Românilor din Serbia la Consiliul Naţional Român, aici, la Novi Sad, prima de când fac parte din conducerea Comunităţii Românilor din Serbia. Este un lucru foarte pozitiv şi cred că cele discutate aici au fost în interesul tuturor românilor. Cel mai important mesaj este că dezbinăriie dintre români vor dispare. De fapt, cred că a dispărut dezbinarea care a fost atât de nocivă intregii minorităţi româneşti. Comunitatea Românilor din Serbia este un ONG, iar scopul este păstrarea şi promovarea identităţii românilor din Serbia. Acelaşi scop îl are şi Consiliul Naţional Român. Cred că dezbinările care s-au făcut, au fost artificiale.şi trebuie să avem înţelepciune pentru a acţiona în folosul românilor din Serbia.

George SUBU


49

DIN ACTIVITATEA CONSILIULUI NAŢIONAL ROMÂN

Fără promisiuni şi pompe, cu proiecte concrete care se realizează

Delegaţia OSCE, condusă de Alexander Hug, consilierul

Înaltului Comisar pentru Minorităţi al Uniunii Europene, din care au făcut parte şi William Romans consilier juridic, respectiv Nenad Čelarević, consilier al Cancelariei OSCE de la Belgarad, a efectuat în data de 12 aprilie, o vizită de documentare la Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române. În urma întâlnirilor avute în Nord-Estul Serbiei. În convorbirile purtate cu preşedintele Consiliului, mr. Daniel Petrovici, au fost interesaţi de desfăşurarea Proiectului pilot privind introducerea limbii române cu elemente ale culturii naţionale în 13 şcoli din Negotin, Zaiecear şi Bor, de unele probleme şi soluţii ce pretind rezolvare, respectiv de paşii următori. Preşedintele Consiliului a ţinut să mulţumească tuturor pentru efortul depus şi sprijinul dat Consiliului la iniţierea acestui proiect, subliniind că Consiliul Naţional


50

al Românilor suportă toate cheltuielile materiale. La rândul său, delegaţia OSCE a mulţumit pentru munca depusă de către Consiliul Naţional şi a lăudat profesionalismul cadrelor didactice, în implementarea proiectului.

Proiectul pilot s-a aflat în centrul atenţiei discuţiilor din timpul vizitei doamnei Vesna Fila, adjuncta ministrului republican pentru învăţământ, la Consiliul Naţional Român, în ziua de 9 aprilie. Mr. Daniel Petrovici, preşedintele Consiliului, şi Anişoara Ţăran, coordonatorul Departamentului pentru învăţământ şi coordonatorul Proiectului au informat-o pe adjuncta ministrului despre realizarea cursurilor, problemele care se întâmpină pe teren, respectiv au propus unele soluţii de îmbunătăţire a proiectului respectiv. Doamna Fifa a ţinut să mulţumescă în mod aparte Consilului pentru soluţionarea tuturor problemelor ce ţin de asigurarea cadrului necesar pentru desfăşurarea Proiectului, iar cadrelor didactice pentru profesionalismul lor în muncă. în orele serii, Vesna Fila, Daniel Petrovici şi Anişoara Ţăran au fost oaspeţi ai emisiunii „Contact" a Redacţiei în limba română a TV Voivodinei.

În săptămâna lăsată în urmă, mai precis luni, 8 aprilie, într-o vizită de lucru la Adunarea PA Voivodina a fost o delegaţie a Consiliului Judeţean Alba, condusă de preşedintele Consilului Judeţean, Ion Dumitrei. Cu această ocazie, au fost şi oaspeţi ai Consiliului Naţional al Românilor. Preşedintele Consiliului, mr. Daniel Petrovici a mulţumit oaspetelui pentru proiectele realizate prin intermediul Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, C.P.E. „Libertatea" Panciova şi a altor organizaţi româneşti. S-a conchis de ambele părţi că există şi posibilitate de avansare a colaborării, mai ales în domeniul informării şi educaţiei. La sediul Consiliului, delegaţia din Alba a fost informată de secretarul mr. Marcel Drăgan despre proiectele curente, cu un accent pe introducerea limbii române în şcolile din Nord-Estul Serbiei. Oaspeţii au prezentat un interes deosebit faţă de arhiva bogată a Consiliului şi aranjamentele muzicale, care sunt o comoară a tuturor românilor. Profitând de ocazie, a fost organizată şi o vizită la atelierul graficianului Doru Bosioc, care anul acesta anivesează 40 de ani de activitate.

La sediul Consiliului, în săptămâna lăsată în urmă, în vizite separate au fost şi reprezentaţii consiliilor comunităţilor locale din Satu-Nou şi Ovcea. „Bobocii" au fost reprezentaţi de secreatrul Slave Bojagievski şi de membrul Consiliului Comunităţii Locale, Vasile Crăinean, totodată şi membru al Consiliului Naţional Român. S-au


51

discutat proiectele care se planifică să se realizeze în cursul anului, precum şi despre unele investiţii culturale şi în domeniul educaţiei, atât de necesare tuturor cetăţenilor din Satu-Nou. La rândul lor, ovcenii, pe lângă proiectele culturale, în prim plan au pus Festivalul Copiilor, au ridicat şi problemele cu care se confruntă referitor la retrocedarea pământului confiscat în anii 1953 şi 1955. Delegaţia adunării românilor din Ovcea, condusă de preşedintele Nicola Rancovici, respectiv membrii Tibi Dehelean şi Tibi Popescu, au pus în discuţie şi problemele legate de licitarea pământului arabil particu lar, care în urma incendiului din anul 2006 deodată a devenit „pămân tul statului". La discuţiile la care a participat şi Dorel Cina, preşedin tele S.C. „Steaua", mr. Daniel Petrovici a menţionat că, în pofida faptului că în atribuţiile Consilului nu se găseşte domeniul respectiv, va face tot ceea ce este necesar ca organele competente să fie înştiinţate cu problemele ovcenilor şi să înceapă soluţionarea lor.

Marcel DRĂGAN

CONGRESUL MIŞCĂRII DEMOCRATE A ROMÂNILOR DIN SERBIA

Dimitrie Crăciunovici după 22 de ani s-a retras, noul preşedinte - avocata Nataşa Toşici

Înfiinţat în anul

1991 partidul politic Mişcarea Democrată a Românilor din Serbia a fost şi rămas o făclie a românilor timoceni. Pentru simplul fapt că niciodată în istoria sa de 22 de ani nu şi-a schimbat atitudinile referitor la denumirea numeroasei populaţii româneşti din sudul Dunării, rămânând fidel în slujba românităţii.

Dimitrie Crăciunovici


52

În data de 6 aprilie în staţiunea balneară Băile Gamzigrad şi-a ţinut şedinţa congresului în cadrul cărei a fost aleasă noua conducere a partidului şi trasate noile activităţi în anii ce vor veni. În istoria spiritualităţii românilor timoceni va rămâne scris cu litere de aur că după 22 de ani, de la cârma formaţiunii politice s-a retras benevol, domnul Dimitrie Crăciunovici, care a marcat o perioadă grea, anevoiasă dar şi de destoinicie a românilor timoceni.

Domnul Crăciunovici va rămâne în cronicele românimii timocene un adevărat erou dar şi un far luminat pentru toţi aceia care se vor avânta a lupta pentru idealurile de suflet a identităţii naţionale româneşti în Serbia.

La funcţia de nou preşedinte a fost aleasă Nataşa Toşici, avocată din Zaiecear care a uimit pe cei 147 de deputaţi şi numeroşii oaspeţi promiţând în jurământ cu mâna pe Sfânta Biblie că va lupta pentru interesele românilor timoceni şi cu preţul vieţii. Trei noi vicepreşedinţi

aleşi sunt: Predrag Brânduşanovici din Maidanpec, Boian Figiovici din Alova şi Alexandru Bălan din Belgrad. Preşedintele Departamentului pentru tineret a fost ales Mihael Mladenovici din Lubniţa. În fruntea Consiliului Naţional Român al M.D.R.S. au fost aleşi Duşan Stoianovici din Zaiceri, preşedinte, şi Liubişa Petrovici din Luca - vicepreşedinte.

Legendarul preşedinte al partidului Dimitrie Crăciunovici a fost ales preşedinte onorific, pe viaţă, iar secretara M.D.R.S. Persida Carstici, care la fel a fost în aceasta funcţie 22 de ani a fost aleasă în funcţia de secretar onorific. Oaspeţii congreselui au fost: Iordan Nicolae Constantinescu reprezentând Guvernul Românei şi viceconsulul din Zaiecear Florian Renegian. în numele Centrului Românesc din Novi Sad la Congres au participat Marcel Drăgan şi Anişoara Ţăran.

Vasile BARBU


53

La Doni Milanovaţ – Serbia a avut loc

CONGRESUL INTERNATIONAL AL JURNALIŞTILOR ROMÂNI

Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români, cea mai

reprezentativă asociaţie de profil din România,a organizat la Doni Milanovaţ - Serbia, cea de-a patra ediţie a Congresului Jurnaliştilor români. Întâlnirea a avut loc in perioada 5-7 aprilie a.c. la Hotelul Lenenski Vir, sub genericul "EUROPA MANIPULARE - MINORITATE", iar evenimentul a fost organizat cu sprijinul Institutului Cultural Roman,al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni si al Consiliului Judeţean Cluj.

Temele principale incluse in programul dezbaterii au fost: crearea unui sistem coordonat şi rapid de reacţie în chestiuni care vizează încălcarea drepturilor minorităţii romaneşti, profesionalizarea presei de limba română din afara graniţelor, identificarea unor soluţii de finanţare pentru presa din comunităţile romaneşti,iar dintre obiectivele ediţiei a patra a Congresului ţinem să amintim doar câteva: identificarea problemelor cu care se confruntă presa de limba română din comunităţile de români din Valea Timocului; elaborarea unei strategii care să ducă la conectarea mediului jurnalistic românesc din afara României; realizarea unor acţiuni care să sensibilizeze autorităţile din ţările unde există presă românească pentru susţinerea acesteia;


54

La deschiderea Congresului au luat parte înalte oficialităţi:

Cristian David, ministrul delegat, Andrei Marga, preşedintele Institutului Cultural Român, Stejărel Olaru, secretar de stat, Corneliu Vişoianu, consilierul primului ministru, Daniel Banu, ambasadorul României la Belgrad, Duşan Pârvulovici, director „Timoc Pres s - Negotin” şi Romeo Couti, preşedinte FIJR.

Această sesiune a avut participanţi din şapte ţări, în care există comunităţi de români: Serbia, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Grecia si Albania, iar lucrările Congresului sau desfăşurat pe secţiuni.

Dat fiind că ediţia de anul acesta s-a ţinut în Serbia, este firesc

şi participarea unui număr Însemnat de reprezentanţi ai mass-media românească de la noi, precum: CPE "Libertatea" din


55

Panciova,"Glasul Cerbiciei" şi RTV "Victoria" din Vârşeţ. Radio "FAR" din Alibunar,"Timoc Press" din Negotin, şi nu în ultimul rând, RTV Panciova, redacţia română, care s-a prezentat cu o comunicare şi cu o expoziţie de fotografii în holul Hotelului "Lepenski Vir" intitulată: Portul romanesc din Timocul sârbesc, semnată de Lucian Suciu.

Duminică, 7 aprilie, la închiderea lucrărilor, au fost adoptate şi câteva concluzii: lansarea "Proiectului România", punctarea problemelor organizatorice şi stabilirea locaţiei viitorului congres la Odessa in Ucraina.

Octavian Suciu

UE are nevoie urgentă de altă reţetă anticriză decât împovărarea cetăţenilor

Europarlamentarul

Corina Creţu, vicepreşe dinte al Grupului Socialist din Parlamentul European, a pledat, la Strasbourg, pentru o acţiune europeană urgentă în vederea soluţionării problemelor grave care şubrezesc nivelul de trai al cetăţenilor şi încrederea acestora în proiectul european, informează un

Corina Creţu comunicat de presă al PSD. În caz contrar, există riscul major ca viitoarele alegeri

europene din 2014 să fie rezultatul unei combinaţii toxice între indiferenţă şi votul-sancţiune al cetăţenilor exasperaţi, a avertizat vicepreşedintele PSD. "Împovărarea cetăţenilor cu factura crizei, fără perspectiva relansării economiei, sporeşte riscul răbufnirii unei minorităţi radicalizate, pe fondul indiferenţei majorităţii. Ne îndreptăm spre decontul mandatului şovăielnic al unei Comisii Europene incapabile să găsească soluţii pentru depăşirea crizei. Preţul poate fi catastrofal pentru construcţia europeană, dacă, după cinci ani de ezitări şi experimente nereuşite, va urma un mandat aşezat, prin votul cetăţenilor, sub semnul sacrificării ideii europene", a atras


56

atenţia Corina Creţu, în intervenţia scrisă aferentă dezbaterii din plenul Parlamentului European cu privire la viitorul UE.

"Ceasul ticăie inexorabil pentru Europa. Mai e un an în care solidaritatea şi eficienţa pot reda speranţa", a avertizat vicepreşedintele Grupului Socialist, criticând lipsa de voinţă a Comisiei Europene şi a Consiliului de a stimula investiţiile publice şi private pentru a combate şomajul record, de a a impune băncilor separarea activităţii de creditare de operaţiunile speculative şi de a face pasul spre mutualizarea datoriilor în UE.

"Cetăţenii europeni au plătit, deja, o factură dureroasă a crizei, inclusiv pentru salvarea băncilor. Urmează scadenţa unei datorii acumulate inutil şi paradoxal tocmai în timpul austerităţii. Soluţia cipriotă creează, oricâte asigurări ar veni deocamdată dinspre oficialii europeni, un precedent şi arată că, încă, la Bruxelles sau Berlin, nu s-a găsit altă reţetă anticriză decât vârâtul mâinii tot mai adânc in buzunarul contribuabilului", a subliniat europarlamentarul

„LIBERTATEA”, 20.04.2013 LA BUCUREŞTI, PRODUCŢIA EDITORIALĂ A INSTITUTULUI DE

CULTURĂ AL ROMÂNILOR DIN VOIVODINA - ÎN CENTRUL ATENŢIEI LA ROTONDA MUZEULUI NAŢIONAL AL LITERATURII ROMÂNE

Cărţi de referinţă ale Institutului prezentate în mediul academic şi universitar

din Bucureşti Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina şi-a prezentat

bogata activitate editorială la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, la evenimentul cultural organizat, în seara de 18 aprilie, ICRV împreună cu Ambasada Serbiei la Bucureşti şi Muzeul Naţional al Literaturii Române. În sala rotondă a Muzeului, în centrul atenţiei mediului academic şi universitar, prezent într-un număr mare, au fost cele 38 de apariţii editoriale, rezultatele proiectelor ICRV de cercetare şi documentare ştiinţifică, realizate în aceşti cinci ani de activitate, cu principalul scop de a proteja şi dezvolta cultura naţională, tradiţia şi limba română pe teritoriul Provinciei Autonome Voivodina, Republica Serbia, respectiv de a păstra şi promova trecutul, patrimoniul, cultura şi valorile fundamentale ale românilor din


57

acest areal. Evenimentul de prezentare a Institutului, moderat de dl. Lucian Chişu, directorul Muzeului, a fost inaugurat de Excelenţa Sa, Zoran S. Popović, ambasadorul Republicii Serbia la Bucureşti, care, felicitându-l pe domnul Costa Roşu şi pe colegii săi mai tineri, pentru activitatea excelentă pe care au depus-o în aceşti cinci ani, a evidenţiat că acest eveniment, organizat împreună, pe lângă faptul că reprezintă libertatea de exprimare a etniei române din Serbia şi eforturile comune depuse în vederea dezvoltării acestei etnii, care nu se realizează in afara spaţiului şi timpului; dimpotrivă, este sincronizată cu dezvoltarea statului şi totodată dovedeşte că minorităţile naţionale sunt într-adevăr punţi de legătură între două state.

Cu prilejul prezentării Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, s-a adresat şi Marcel Drăgan, preşedintele Consiliului de Administraţie al ICRV, prezentând succint activitatea CNMNRS şi proiectul recent demarat "Învăţământul în limba română în Nord-Estul Serbiei".

Institutul de cultură al românilor din Voivodina, a fost prezentat de directorul Costa Roşu, care printre altele, a mărturisit că în cei cinci ani de activitate Institutul a reuşit să formeze, alături de membrii colectivului său, o reţea solidă de colaboratori de specialitate, de la numeroase instituţii culturale din ţară şi din alte ţări, între care şi de la şapte institute de cercetări ştiinţifice ale academiilor de ştiinţe şi arte din Serbia, România, Croaţia şi Muntenegru, realizând împreună unele proiecte de importanţă capitală pentru românii din Voivodina. Totodată, atenţiei publicului academic şi universitar, directorul ICRV a supus bogata activitate editorială, care, precum a afirmat, are drept scop editarea cărţilor de referinţă din domeniul istoriei, ştiinţei, culturii şi artei, literaturii şi limbii române pe teritoriul Provinciei Autonome Voivodina, precum şi punerea în valoare, prin susţinerea unor proiecte editoriale, a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice realizate de coordonatorii şi colaboratorii Institutului. Astfel, Costa Roşu a prezentat cele 38 de apariţii editoriale, cărţi de referinţă, studii şi publicaţii permanente, editate în aceşti cinci ani de activitate în cadrul celor şase biblioteci ale Editurii ICRV: Cartea Ştiinţifică, Folclor Bănăţean, Cartea Românească, Monografii, Opere Afese şi Reprint.

LANSAREA DICŢIONARULUI SÂRB – ROMÂN În cadrul prezentării Institutului nostru cultural a avut loc

lansarea extraordinară a Dicţionarului sârb – român, apărut recent la


58

Editura ICRV din Zrenianin. Această lucrare lexicografică, care aduce 47.000 de cuvinte în cele 940 de pagini, a fost prezentată de Octavia Nedelcu, profesor al Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, care, în numele numeroşilor studenţi prezenţi la această lansare, precum şi în numele traducătorilor, cercetătorilor şi specialiştilor care vor folosi acest valoros dicţionar, necesar şi mult aşteptat, a mulţumit domnului Costa Roşu, iniţiatorul aceste apariţii editoriale, precum şi doamnei Romanţa lovanovici, coordonatoarea dicţionarului, care l-a elaborat împreună cu Florin Ursulescu, Petru Tomici, Vichentie lovanovici, Vasa Barbu şi Mircea Măran. Cu acest prilej, doamna Nedelcu a prezentat o istorie a lucrărilor lexicografice sârbo-române, respectiv româno-sârbe, editate în perioada 1935-2005, şi publicate la editurile "Leopold", "Doina", "Libertatea", "Frăţie şi Unitate", Academia Româna, etc.

Prezentarea Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina la Bucureşti s-a încheiat cu discursul despre semnificaţiile întâlnirii cu aceste cărţi pentru cultura română şi pentru orizontul de preocupare proprie a criticului, istoricului de literatură, eseistului şi academicianului Eugen Simion, care a relatat despre prietenia prodigioasă între loan Flora, Vasko Popa, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu, care "după gustul şi ştiinţa mea, erau cei mai importanţi poeţi din această Europă vânturoasă". Printre altele, Eugen Simion a afirmat: "Mă bucur că-l revăd pe Costa Roşu, pe care l-am întâlnit la alte colocvii ale noastre, la alte întâlniri şi prin dumnealui şi prin ceilalţi care aţi putut veni astăzi. Noi salutăm comunitatea românească dintr-o ţară prietenă, dintr-o ţară de cultură .

Igor Ungur

P o e s i s

VOI N-AŢI FOST CU NOI ÎN CELULE

de RADU GYR Voi n-aţi fost cu noi în celule să ştiţi ce e viaţa de bezne, sub gheare de fiară, cu guri nesătule, voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle, strivit de cătuşe la glezne.


59

Voi n-aţi plâns în palme, fierbinte, străpunşi de cuţitul trădării. Sub cer fără stele, în drum spre morminte, voi n-aţi dus povara durerilor sfinte spre slava şi binele ţării.

Voi nu ştiţi în crunta-nchisoare cum minte speranţa şi visul, când uşile grele se-nchid în zăvoare, şi-n teama de groaznica lui încleştare pe sine se vinde învinsul.

Aţi stat la ospeţe-ncărcate, gonind după fast şi orgoliu, nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate, nici candela-aprinsă şi nici libertate, doar ghimpii imensului doliu.

În cântec cu noi laolaltă trecând printre umbre pereţii, voi n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă cum dorul irumpe, cum inima saltă gonind după harpele vieţii.

Ce-i munca de braţe plăpânde, ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru, cum scârţâie osul când frigul pătrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde să spuneţi aproapelui vostru.

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi că pumnul e singura faimă. Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi, când noi, cu obrajii ca pământul de vineţi, gustam din osândă şi.spaimă.

Când porţile sparge-se-or toate şi morţii vor prinde să urle, când lanţuri şî ziduri cădea-vor sfărmate, voi nu ştiţi ce-nseamnă-nvierea din moarte, căci n-aţi fost cu noi în celule.


60

SPIRITUL ROMÂNESC MAI PUTERNIC DECÂT GRANIŢELE

Scrie: Anica GANŢU PERIĆ

Sârb în acte şi român în trăiri şi simţiri este vlahul care priveşte cu jind la fraţii lui de peste Dunăre. Aş exagera probabil dacă aş zice că se simte străin în ţara în care s-a născut, dar sunt sigură că nu greşesc să cred că de multe ori s-a simţit stingher, marginalizat şi defavorizat. Dacă istoria şi deciziile politice luate de-a lungul timpului nu l-au lăsat uneori să-şi exprime identitatea, cu siguranţă simţirea şi moştenirea românească nu l-au lăsat să uite cine e şi l-au îndemnat să lupte pentru recunoaşterea originii sale.

Eu cunosc aceste locuri de mai bine de 30 de ani datorită meseriei mele. Am răspuns cu bucurie cererilor de a duce cântecul meu fraţilor români din Serbia. Datorită faptului că sunt căsătorita de 14 ani cu un sârb de origine română şi locuind periodic şi aici, am ajuns să cunosc bine locurile, oamenii, graiul, cântecul, costumul şi dansul popular şi bineînţeles obiceiurile din această zonă.

Ţin să vă relatez o discuţie despre obiceiuri şi tradiţie, purtată cu un bătrân din satul Uroviţa, Dragoslav Costandinovici, născut la 17 octombrie 1927. Moşul Dragoslav, aşa cum îi zicem noi, îşi are originea în România, în sudul judeţului Mehedinţi, localitatea Balta Verde. Deşi am dorit să amintesc doar lucruri ce ţin de cântec, joc, grai şi obiceiuri, moşul Dragoslav a ţinut neapărat să fie menţionată şi istoria satului Uroviţa aşa cum o cunoaşte el din bătrâni. Se pare că în acest sat au venit români din patru părţi ale României.

Andreconii, veniţi din Iloviţa, locuiesc într-o parte a satului numită: Sârbie.

Peronii, care acum locuiesc pe Valea Mare (o zonă a satului) au venit după anul 1000 din Voicheşti (România). Nu se ştie judeţul din care făcea parte această localitate, dar se ştie praznicul pe care au continuat să-l facă şi pe aceste meleaguri - Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Antoneştii - locuiesc tot pe Valea Mare. Au venit din România, dar nu se mai ştie locul, de unde. Bătrânul mărturiseşte că i-ar fi spus bunicul său că regele Alexandru Carageorgevici a fost căsătorit cu regina Măria (România), care avea cociaş (vizitiu) din Uroviţa şi pe care-l chema Golub. Cuplul regal, Măria şi Alexandru au avut 3 copii:


61

Pătru, Tomislav şi Andrei. La apariţia nemţilor, Petru a luat calea exilului, iar mai târziu, fiul acestuia Alexandru s-a întors la Belgrad.

În timpul celui de-al 2-lea Război mondial, în anul 1943, din avioane se aruncau manifeste pe care scria „Români din Valea Timocului, uniţi-vă!"

Moşul Dragoslav îmi povesteşte apoi despre Popa Suveică, originar din Slatina, sat învecinat cu Uroviţa. El a fost ambasadorul Iugoslaviei în România în timpul războiului. După ce Iugaslavia a fost ocupată de nemţi, Popa Suveică a rămas în România, care pe acea vreme era aliata Germaniei. Lagărele din România permiteau eliberarea prizonierilor doar dacă vorbeau limba română. Pentru că i s-a împuţinat armata, Hitler a dorit mobilizarea celor din Valea Timocului, iar Popa Suveică dorind să-şi protejeze semenii de război, a minţit că sunt sârbi. Pentru minciună, însă, Hitler a ordonat împuşcarea lui.

Deşi Moşul Dragoslav ar mai fi avut multe de povestit, a încheiat prin a-şi aminti cu lacrimi în ochi că atunci când era copil, în satul său şi în cele învecinate, nimeni nu ştia să vorbească sârbeşte, iar mama sa a murit fără să fi ştiut vreun cuvânt sârbesc. Numai cei care au mers la şcoală mai târziu au învăţat şi limba sârbă, dar limba lor, cea moştenită, este şi rămâne limba română.

Cântecul popular din Valea Timocului Aşa cum spun localnicii, în urmă cu 60-70 de ani, în Valea

Timocului se cânta numai în limba română. Excepţie făceau satele mixte şi satele de la graniţa cu Bulgaria: Târnomasniţa, Zlocucea, Bracevăţ, Şipicovo, Isenovăţ, Gratkovo, Halovo. Aici se cânta mai mult bulgăreşte, fiind foste teritorii bulgare, cedate Iugoslaviei după Primul Război Mondial... singura posibilitate prin care Bulgaria putea să plătească pentru pagubele aduse în timpul războiului.

Cântecele care se cântau pe acele vremuri şi încă se păstrează sunt doinele (sau cântece de dor, aşa cum le numesc vlahii), sârbele, horele şi baladele, în zilele noastre. La evenimente se cântă şi în limba română şi în limba sârbă. Limba moştenită nu a rămas intacta. Unele cuvinte s-au uitat şi au fost înlocuite cu cuvinte sârbeşti învăţate în şcoală.

Graiul este acelaşi ca în Mehedinţi. În partea de nord, la ungureni, aşa cum spun ei că se numeşte zona de deal şi munte, se cântă şi se vorbeşte întocmai ca în partea de nord a judeţului Mehedinţi, de unde sunt şi eu. Vorbirea este la fel şi voi reveni cu aceleaşi exemple:


62

„şe faşi? "...în loc de „ce faci?" „unge merji?"...în loc de „unde mergi?" Jocurile populare sunt: hora de patru (cetforca), danţu, kisaru,

ţigăneasca, tudorca, şestiţa, bordiaşu (bordeiaşul), şocâtile, perina (periniţa). Revenind la povestirile moşului Dragoslav, acesta povesteşte cu nostalgie că a făcut parte din echipa de dansuri populare a satului, cu care a participat la diferite concursuri în ţară, în străinătate şi bineînţeles în România. Fără muzică n-ar fi fost dans, iar moşul mărturiseşte că i-a plăcut să cânte cu fluierul şî cu drândul. Când şi-a achiziţionat drândul a fost nevoit să-l plătească cu 120 de nuci (aproximativ 1 kg)

Costumul popular Nu pot să nu-i apreciez pe românii din Valea Timocului pentru

că au păstrat cu sfinţenie portul popular, chiar dacă s-au mai adus mici adaosuri.

Motivele florale au devenit un pic mai încărcate, la fel ca şi în România,

tendinţa a fost aceeaşi. în plus, ceea ce s-a pierdut în Mehedinţi s-a păstrat în

Valea Timocului. În a 3-a zi de nuntă, soacrele şi rudele apropiate mirilor se îmbracă în costume populare.

Costumul femeiesc este alcătuit din ciupag, poale, fistan, fâstâc şi opreg, marama de borangic, cârpe, opinci, ciorapi, cojoc cu mâneci, pieptar, haină cu brăciri.

Ciupagul - cusut cu rânduri şi cu salbă (model pe lângă gât) la care se pun mărgele (nelipsite la portul costumului popular).

Poalele - fusta din pânză albă cusută cu flori care se poartă sub opreg şi fâstâc sau pe sub fâstan.

Fâstan - este o fotă asemănătoare opregului din Mehedinţi, ţesută cu ; rânduri mărunte sau plisată.

Fâstâc şi opreg - se poartă peste poale, opregul în spate şi fâstâcul în faţă. Acest tip de oprege nu se aseamănă cu cele din Mehedinţi. Aş putea spune că este adus din Banat, inclusive motivele florale sunt aceleaşi ca-n Banatul românesc.

Maramele de borangic - s-au purtat cu mulţi ani în urmă, iar acum sunt păstrate în lăzile de zestre.

Cârpele - sunt de culoare galbenă sau verde pal. Opincile - sunt făcute din piele de porc, de cele mai multe ori

pielea se foloseşte nerasă pentru a face opincile mai rezistente.


63

Ciorapi - împletiţi cu acele, simpli sau cusuţi cu diferite modele, mărginiţi.

Cojoc cu mâneci şi pieptar - sunt făcute din piele de oaie şi au modele pe piept.

Brăcirile - ţesute în război, din lână sau coton. Haina lungă - din dimie cu barnaşi Costumul bărbătesc se compune din: Căciula - din piele de miel. Cămaşa - cusuta cu rânduri cu vuniţă (melană) sau coton. Cioarecii - albi, din lână, cu bârnaşi (modele cu lână neagră). Opincile - din piele de porc. Obelele - ţesute-n război şi sunt identice cu cele din Mehedinţi. Ciorapii - sunt din lână, până sub genunchi, pot fi simpli sau cu

modele în partea de sus. Cojocul, pieptarul şi brâul din piele de oaie.

Obiceiuri din bătrâni Naşterea Ca şi în România, după obicei, e bine ca pruncul să se nască

lângă furună (sobă) şi să rămână acolo timp de 3 zile până trec ursitorile. Cu ani în urmă se punea o măsuţă cu 3 picioare şi pe aceasta se aşezau 3 turtiţe de mărimi diferite unse cu miere şi 3 troace cu apă. Timp de 3 zile moaşa, care a tăiat buricul pruncului la naştere, vine cu daruri pentru mamă şi copil. Copilul (nepotul) va trebui dus la moaşă în fiecare an de Sf. Vasile pentru ca aceasta să-l ridice la grindă. Vizita trebuie însoţita şi de un plocon din care să nu lipsească azimi, cârnaţi, coastă de porc, ţuică şi vin.

Nunta S-a păstrat ca şi în satul meu tradiţia nunţilor de 3-4 zile, până

în anii 90. Războiul, sărăcia, criza financiară i-au obligat pe oameni să restrângă evenimentul la 2 zile şi rareori se mai întâmplă ca o nuntă să dureze 3 zile.

Prima zi de nuntă se împarte în 2 petreceri, una la ginere, una la mireasă, fiecare cu invitaţii săi. Ginerele are un prieten apropiat pe care îl va pune „cumnat de mână" şi care are obligaţia de a se ocupa de buna desfăşurare a evenimentului şi rezolvarea eventualelor probleme apărute pe parcurs. Cumnatul de mână, care va purta pe frunte o plantică (panglică) asemănătoare cu cea a miresei, merge prin sat, din casă-n casă să invite oamenii la nuntă.


64

Duminică dimineaţa mireasa merge la udat. Ritualul este identic cu cel din satul meu, doar găleata este înlocuită cu un pahar sau o cană care va fi dusă de un băiat. Însoţită de fete şi alţi nuntaşi, mireasa va avea şi un mănunchi de busuioc, iar ceilalţi câte un fir.

Mirele şi invitaţii săi vor merge însoţiţi de muzică spre casa miresei. Odată ajunşi, nu li se va permite intrarea în curte decât dacă ginerele şi cumnatul de mână vor reuşi să dea jos „mijaica". Mijaica este un dovlecel mic pus într-un pom înalt din faţa casei, iar dacă acesta nu există se aduce o prăjină în care se pune dovlecelul. Cei doi trebuie să ştie să mânuiască o puşcă de vânătoare pentru a împlini ritualul. Cumnatul de mână are şi rol de negociator pentru mire, care trebuie să ofere bani şi băutură băiatului care a însoţit mireasa la udat.

Mireasa stropeşte lumea cu apa adusă de la fântână folosind mănunchiul de busuioc. Apoi ia un ciurel (o sită) plină cu bomboane şi stând cu spatele la casă aruncă bomboanele peste invitaţi şi ciurelul pe casă pentru a avea o căsnicie trainică. La poarta miresei, înainte să vină invitaţii, se pune o găleată cu apă şi toţi cei ce intră în curte trebuie să pună bani pentru ca mirii să aibă noroc la bani şi belşug. Mirele îşi ia mireasa şi pleacă la cununia religioasă şi de aici la petrecere. Dacă mai există şi a 3-a zi de nuntă, soacrele şi apropiaţii îmbracă costumele populare. Pe vremuri, miresele îşi luau zestrea în 2-3 care. Pe lângă paturi, perne, covoare, costume populare şi alte haine mai primeau şi cazane, butoaie, vase, pământ (terenuri) şi galbeni.

Înmormântarea Dacă în România, cel ce a părăsit această lume este ţinut în

casă 3 zile, timp în care este plâns de rude şi i se cântă „zorile" în fiecare dimineaţă, în Valea Timocului nu se păstrează acest obicei. Decedatul nu este ţinut în casă mai mult de 24 de ore. Dacă a murit înainte de 12 noaptea este înmormântat a 2-a zi... dacă a murit după 12 noaptea, se ţine mortul o zi şi o noapte şi este înmormântat în ziua următoare. Dacă la noi „zorile" se cântau de 3 ori în 3 zile diferite, aici se cântă într-o singură zi, dimineaţa, la prânz şi la plecarea spre cimitir. În trecut 3 femei boceau pe tot drumul până la cimitir, acum se limitează la cele 3 momente ale „zorilor". Una dintre ele va conduce grupul şi vor improviza texte aşa cum cred ele că ar spune membrii familiei.

Se aduce un pom, prun sau beşicut (corcoduş), va fi împodobit cu prosoape, baticuri, cămăşi, bluze care vor fi date de pomană după


65

înmormântare, iar pomul va rămâne lângă cruce. Pomana nu se pune în ziua înmormântării, ci în prima sâmbătă după înmormântare. Alte pomeni se fac la 6 săptămâni, la jumătate de an şi la un an. Se păstrează şi obiceiul „slobozitului apei". Fata care a adus apa, însoţită de un membru al familiei vor merge la un pârâu sau la o fântână.

Alte obiceiuri Şezătoare (claca de la noi) Acest eveniment reunea deopotrivă femei şi bărbaţi. Ele

torceau lâna, împleteau pulovere, ciorapi, etc, iar bărbaţii făceau ţevi pentru ţesut.

Zbeg O reuniune zonală dintr-o localitate, însoţită de muzică, joc şi

voie bună până în zori. Dărăcitul Claca de femei unde se scarmănă lâna. Războiul de ţesut era compus din : Suluri (2), iţe, brâgle, spată, zimţ, scripit - unde se prind iţele,

tălpiţe - tobliţe în România, brâglari (brâgle în România), zatcă (ţine sulul).

În incheiere ţin să menţionez că am adus la cunoştinţă lucruri pe care le-am cunoscut şi întâlnit în drumurile mele prin Valea Timocului, din povestiri şi din amintirile bătrânilor de aici. Din păcate sunt multe alte lucruri încă neaflate, altele pierdute în timp şi unele probabil uitate.

Pentru că au păstrat graiul, portul, cântecul şi jocul românesc m-am simţit aproape întotdeauna ca acasă. Rareori mi-a fost dat să mă simt străină şi asta doar în momentele în care asistam la slujbele religioase ţinute în limba sârbă. Aici mi-am găsit un loc de suflet, unde credinţa în Dumnezeu şi liniştea sufletească transcend barierele limbii. Foarte aproape de satul Uroviţa, în

localitatea Vratna se află prima mănăstire construită de Sf. Nicodim, care ulterior a construit mănăstirea de la Manastiriţa (tot în Serbia) si apoi binecunoscutele mănăstiri Vodiţa şi Tismana. Ţin să relatez că in Serbia s-a păstrat calendarul vechi şi am posibilitatea să mă bucur de 2 ori de sărbătorile de Crăciun.

Concluzia este că dacă istoria şi politica lumii au stabilit graniţe după interese şi obligaţii, inima omului aşează graniţele unde doreşte, păstrându-şi ţara în suflet oriunde ar fi.


66

Mihai Eminescu la 163 de ani

La 163 de ani de la

naşterea poetului nepereche, ne

dăm seama că Mihai Eminescu

(1850-1889), este sublima stea,

care, pe măsură ce se

îndepărtează, îşi sporeşte

lumina. O depărtare continuă,

ce se apropie: "Icoana stelei ce-

a murit", cum atât de tulburător

o spune, făcându-şi poate, fără

să vrea, cel mai adevărat

autoportret.

Fiecare popor de pe

Planeta Pământ şi-a dăruit în

viaţă-i luceferi care să lumineze

sufletul şi calea în zbuciumata

istorie, luceferi trecuţi implacabil

în nefiinţă şi intraţi în nemurire spre a ne însoţi la continuitate şi la

îmbogăţirea spirituală.

Astfel, nimeni nu va putea vorbi vreodată, la modul

atotcuprinzător, despre Mihai Eminescu. Vom putea cuprinde, aşa

cum au făcut-o, fiecare în felul său inegalabil, Titu Maiorescu (1840-

1917) şi George Călinescu (1899-1965), doar un anume stadiu al

acestei misterioasei lumini în continuă creştere, lumină întreagă –

niciodată!

Dacă la sfârşitul secolului XIX, Titu Maiorescu spunea că: "Pe

cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe

secolul al XX-lea sub auspiciile geniului său, şi forma limbei

naţionale, care şi-a găsit în poetul nepereche Mihai Eminescu, cea

mai frumoasă înfăptuire. Mai mult, va fi punctul de plecare pentru

toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti". Noi,

cei aflaţi la începutul mileniului al III-lea, putem atesta împlinirea

http://163.de/


67

profeţiilor marelui critic şi om politic Maiorescu, fiind convinşi că

aceste previziuni vor rămâne valabile şi pentru secolele care vin.

La mijlocul lunii ianuarie a fiecărui an, românii de pretutindeni,

trăiesc la o intensitate mai înaltă decât în alte zile, în dor de armoniile

Luceafărului de la Ipoteşti. Mihai Eminescu este atât de aproape

pentru că, mai mult decât în alte dăţi, a devenit o nevoie spirituală -

izvor de speranţă şi coloană de reazim pentru "Ţara mea de glorii,

ţara mea de dor" căreia îi doreşte "La trecutu-ţi mare, mare viitor!".

Mihai Eminescu zice în cugetările sale: "Numai oamenii care

au tăria de-a fi credincioşi caracterului lor propriu fac impresia în

adevăr, numai ei au farmecul adevărului, reprezentarea lor zguduie

adânc toate simţurile noastre şi numai acesta e obiectul artei".

Eminescu a rămas, atât de sus încât fulgerările "criticilor mei" se sting

de cum se aprind, pentru că "Multe flori sunt, dar puţine/Rod în lume

o să poarte".

Cunoscător profund al mitologiei, folclorului şi limbii româneşti,

spirit enciclopedic, universal, prin repunerea întrebărilor

fundamentale ale existenţei şi prin răspunsurile originale, prin simţul

absolut al limbii şi al muzicalităţii poetice, Mihai Eminescu a dat

maximă strălucire romantismului românesc, întruchipând în mod ideal

virtuţiile culturii naţionale.

După rezistenţele pe care le-a întâmpinat în timpul scurtei şi

chinuitei lui vieţi, opera poetului nepereche s-a impus rapid neamului

întreg, românilor de pretutindeni. Ce înseamnă pentru noi toţi, poezia,

literatura şi gândirea politică a lui Mihai Eminescu o ştim şi ar fi

zadarnic s-o reamintim încă o dată. Tot ce s-a creiat după el, de la

Alexandru Odobescu (1834-1895), Ion Creangă (1837-1889),

Bogdan-Petriceicu Haşdeu (1838-1907), Ion Luca Caragiale (1852-

1912), Nicolae Iorga (1871-1940), Tudor Arghezi (1880-1967), Vasile

Pârvan (1882-1927), Lucian Blaga (1895-1961) şi Nae Ionescu

(1890-1940), poartă peceta geniului şi cugetului, sau măcar a limbei

eminesciene.

Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta

spontaneitate şi atâta fervoare, cu care neamul românesc s-a regăsit


68

în opera lui Mihai Eminescu. Îi iubim pe toţi pe Creangă, pe Arghezi,

îi admirăm pe Haşdeu şi Pârvan, învăţăm să scriem de la Iorga şi

Odobescu, îl respectăm pe Titu Maiorescu şi Blaga, anevoie putem

lăsa să treacă mult timp; fără să-l recitim pe Ion Luca Caragiale. Dar

Mihai Eminescu este, pentru fiecare din noi altceva. El ne-a relevat

alte zări si ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi. El, şi numai el,

ne-a ajutat să ne înţelegem bătaia inimii. Eminescu ne-a luminat

înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român.

Pentru noi, Mihai Eminescu nu e numai cel mai mare poet al

neamului românesc şi cel mai strălucit geniu pe care la zămislit

pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel,

întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate

frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Recitându-l pe

Eminescu, ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, dela văzduhul

munţilor, dela melancolia mării, până la cerul nopţii româneşti şi teiul

înflorit al copilăriilor noastre.

Să-l iubim mereu pe Mihai Eminescu, care a fost, este şi va

rămâne de-a pururi nu numai "Sfântul prea curat al ghiersului

românesc" (Tudor Arghezi), ci şi acela al caracterului şi demnităţii

exprimate la modul sublim în balada fundamentală a românilor:

Mioriţa.

Torăc, ianuarie 2013

Pavel P. FILIP


69

Note de drum

"Maramureş, ţară veche,

Cu oameni fără pereche.”

(fragment)

A vorbi despre

Maramureş înseamnă a

bate la porţile infinitului,

căci despre locurile prin

care au trăit dacii liberi,

de pe unde au plecat

Dragoş, fiul lui Giulea

(1352-1353), voievod

român din Maramureş,

Bogdan Vodă domn de

sine stătător al Moldovei

(1359-1365), prin care s-

a bătut Pintea Viteazul

cu grofii, nu poţi vorbi

decât cu sufletul.

Pentru a fi înţeles

şi iubit în plinătatea lui

de simţire şi de istorie,

Maramureşul trebuie

văzut la el acasă, aşa

cum este el cel

dintotdeauna.

Coborând prin ani, până la noi, ca pe nişte trepte de vis,

legenda spune că acelui "Dragoş, mândru ca un soare, într-una din

vânatorile sale i-a ieşit în cale un falnic zimbru pe care, în dorul lui de

al răpune, l-a urmărit cu călăreţii şi câinii până pe malurile unui râu,

unde, în desişul fără seamăn de frumos al unor răchite a izbutit să

ucidă fiara. Firul legendei toarce apoi imaginea unui ospăţ pe care


70

Dragoş bucuros de isprava lui, l-ar fi întins împreună cu căpitanii

acolo, pe iarba verde. Se vede că atât l-au încântat priveliştile

munţilor şi câmpurilor-peste care trecuse, încât s-a hotărât să nu le

mai părăsească niciodată, aşezându-se ca voievod peste băştinaşii

acestor locuri minunate. Aşa se zice că s-a întemeiat Moldova,

Dragoş fiind primul ei domn..."

Legenda are totuşi un sâmbure de adevăr: coborârea lui

Dragoş din Maramureş şi înscăunarea lui ca domn al Moldovei.

Iza, Mara şi Vişeul, trei nume de râuri aproape nelipsite din

cântecele maramureşene, deoarece sunt prea strâns legate de acest

ţinut; Iza îl străbate longitudinal ca şi Vişeul, ce o însoţeşte într-un

curs paralel; în timp ce Mara dă nume acestui milenar ţinut

românesc, în ambele forme cunoscute azi Maramureş şi denumirea

anterioară!, cu sonorităţi dacice, mai dragă bătrânilor - Marmaţia.

Maramureşul, regiunea montană prin excelenţă, nordul acesta al României, născător de mituri şi legende, de istorie, de frumuseţi nebănuite de multe, dar cu totul şi cu totul ieşite din comun.

Frumuseţilor şi bogăţiile naturale ale pământului, maramureşeniii le-au adăugat, în cursul îndelungatei şi zbuciumatei lor istorii, alte frumuseţi şi bogăţii izvorâte din mintea lor ageră şi iscoditoare, ieşite de sub mâna lor neîntrecută în folosirea uneltelor.

Săpânţa care uluieşte lumea cu frumuseţea unică a "Cimitirului vesel", creaţie a lui Ion Stan Pătraş, în care coloritul crucilor şi textele săpate pe ele evidenţiază vigoarea spiritului românesc care nu se teme de moarte, nu îngenunchează în faţa ei, ci o consideră o simplă trecere, necesară, în rotirea ireversibilă a ciclului vieţii.

Maramureşul, "ţara" oamenilor tari şi colţuroşi la chip ca piatra, "ţara" oamenilor harnici şi buni la suflet ca pâinea proaspătă scoasă din cuptor, "ţara" oamenilor care, spre deosebire de Icar, tinzând spre soare l-au coborât pe pământ cioplindu-i inima pe stâlpii porţilor lor, pe lăzile de zestre ale fetelor...

Eternele motive ornamentale ale porţilor maramureşene, niciodată obositoare, totdeauna relevându-ţi un amănunt nedescoperit până atunci. Ş-apoi mai sunt cergile învârstate şi înflorate şi zadiile, covoarele, portul, ciopliturile mărunte, icoanele pe sticlă...


71

Sighetul Marmaţiei, municipiu cu mult mai vechi decât îl atestă actele (1346), al doilea oraş al judeţului, oraş cu vechi tradiţii istorice şi culturale. Aici, pot fi admirate excepţionalele colecţii de etnografie şi artă populară (ţesături, ceramică, icoane pe sticlă şi pe lemn, măşti, cioplituri, porţi de lemn etc.) ale Muzeului maramureşan.

Pe Iza, la Rozavlea, Strâmtura, Bârsana, Năneşti, Onceşti, Vad, în satele de pe văile laterale trezeşte admiraţia asupra înclinaţiei spre frumos a maramureşenilor, transformată în măestrie, în vocaţie, atunci când o urmăreşti în arhitectonica armonioasă a bisericilor şi caselor de lemn. Acelaşi sentiment ţi-l dau migala cu care sunt lucrate broderiile de pe iile femeilor, ori mai ales, cu care sunt încrustate în lemn până şi cele mai simple obiecte de uz casnic şi - încununare a acestui meşteşug al cioplitului, transmis din generaţie în generaţie - în vestitele porţi din Maramureş, adevărate "arcuri de triumf", pe sub care se pătrunde în mai toate gospodăriile satelor de pe văile Ieei, Harei şi Vişeului”

Bogdan Vodă (Cuhea), te reţine mai îndelung, cu impunătoarea biserică din lemn, o adevărată bijuterie a genului, mărturie preţioasă a vechii reşedinţe voievodale a descălecătorilor, cu troiţa de pe terasa Izei, din locul de unde s-a plecat în acest descălecat memorabil, cu exteriorul şi interiorul specifice oricăreia dintre frumoasele gospodării ţărăneşti.

Moisei, comună de pe valea Vişeului cu o casă-muzeu cu ansamblul sculptural de pe deal închinat memoriei martirilor de la Moisei: 12 siluete de bărbaţi, dispuse în cerc, în jurul unei mese de piatră, cu biserică de lemn din anul 1672.

De la Moisei la Borsa şi mai departe la Complexul turistic Borsa sunt câţiva kilometri, iar mai sus, la pasul Prislop 1416 m altitudine se face legătura între judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, locul pe unde au păşit voievozii Dragoş şi Bogdan Vodă întru întemeierea Moldovei.

Rezervaţia Pietrosul Rodnei face parte din masivul muntos al Munţilor Rodnei, unitate geografică-orografică de seamă, situată în partea nordică a Carpaţilor Orientali, care datorită întinderii sale, domină depresiunea Maramureşului de nord şi cea a Năsăudului spre sud. Caracteristicile sale fizico-geografice şi geologice, dar mai ales condiţiile ecologice si complexele biogeografice proprii asigură menţinerea în această zonă a unei bogate si deosebit de valoroase flore specifice, ceea ce explică înfiinţarea încă din anul 1932 a Rezervaţiei Pietrosul Rodnei.


72

Cimitirul din Săpânţa a devenit de mai bine de optzeci de ani, creaţia sculptorului Stan Ion Pătraş, moştenitorul mai multor generaţii de artizani ai lemnului care şi-au transmis măestria şi tradiţiile. Din 1934, Pătraş a început să pună şi un epitaf pe cruci, scurt poem scris la persoana I, naiv, uneori ironic, în care se amestecă arhaismele, expresiile populare şi... greşelile de ortografie, Sufletul creator a lui Ion Pătraş, pluteşte mereu deasupra cimitirului vesel din Săpânţa, chiar dacă astăzi multe cruci, sunt opera elevilor săi. Alături de patru culori care se văd peste tot - negrul, roşul, galbenul şi verdele - albastrul este a cincea culoare a Maramureşului

Februarie 2013 Pavel P. Filip

O evocare

Ion Dolănescu - prinţul muzicii populare româneşti

„...m-am născut lângă Carpaţi la poale de munte, într-o casă cu mulţi fraţi şi cu doruri multe..."

Trecerea la cele veşnice a lui Ion Dolănescu, constituie o grea pierdere pentru neamul românesc din ale cărui rânduri au mai dispărut, numai în ultima vreme, mari valori, ca Josif Constantin Drăgan, Grigore Vieru, Leonida Lari, Sergiu Nicolaescu...prinţul a fost unul din aceste nestemate daruri cereşti, a făcut parte din marile bucurii ale vieţii multor români de pretutindeni.

Prinţul muzicii populare româneşti, cânta pentru oameni şi de dragul lor. Pe cei trişti îi scotea din tristeţe cântându-le un cântec, celor veseli le cânta de veselie, fericindu-i,


73

astfel pe toţi. Apariţia lui pe scenă era a unui prinţ coborât din poveste, îmbrăcat într-un impecabil costum popular, adeseori alb. Spiritul profund naţional şi-l exprima prin nelipsitul brâu ţărănesc, pecetluit cu tricolorul românesc pe care îl purta cu mândria specifică celui care preţuieşte fără limite sau rezerve neamul din care se trage. În acelaşi timp, a fost un mare patriot şi un naţionalist convins, a cântat pentru ţărani, prieteni, pentru tinerii care-l invitau la nunţi şi petreceri, pentru finii lui nenumăraţi pe care îi boteza cu o generozitate ieşită din comun. Şi-a iubit fără margini ţara şi poporul român, afirmând cu tărie şi mândrie identitatea de român în toate turneele din străinătate, la care alina până la lacrimi, dorul de casă şi ţară a românilor de pretutindeni.

Într-adevăr, Ion Dolănescu era el însuşi o sărbătoare a sufletului de român, aducătoare de voie bună şi trăire la cote înalte a vieţii ca: naşterea, botezul, căsătoria şi petrecerilor între românii pe care i-a iubit cu atâta patimă. A fost şi rămâne o emblemă, un brand curat românesc de care nu se poate face abstracţie în galeria marilor eroi ai cântecului popular în panteonul valorilor culturii naţionale. Dăruit de Dumnezeu cu harul cântecului de mic, a avut şansa să fie descoperit de marile voci ale muzicii populare: Ioana Radu, Măria Tănase, Măria Lătăreţu, care l-au primit în rândurile lor, l-au promovat în casta nobilă a marilor talente şi voci ale cântecului popular românesc şi prin tenacitatea şi creativitatea sa impunătoare s-a înălţat la rangul de simbol naţional, ca un artist autentic, profund şi de o mare acurateţe morală.

Ca toţi interpreţii de muzică populară românească, dintre care amintim câţiva: Ion Cristoreanu, Petre Săbădeanu, Ileana Sărăroiu, Mariana Drăghicescu, Tiberiu Ceia, Benone Sinulescu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Ana Pacatiuş, Achim Nica, Ana Munteanu, Ion Luican..., Ion Dolănescu, a fost şi rămâne un model de comportament şi atitudine scenică demnă, plăcută, fără stridente, de aceea poate fi considerat un pedagog demn de urmat şi de tinerii de azi. El nu numai a cântat, ci a şi trăit muzica, a purtat ţara şi neamul românesc prin tricolorul şi ţinuta vestimentară, în lume. Era de o aleasă modestie care îşi găsea împlinirea în vocea de aur, suavă, caldă, cerească, pe care o urca blând în octave înalte şi o cobora, apoi, lent în ropotele de aplauze ale publicului entuziasmat. Ne-a insuflat într-un mod emoţionant dragostea de neam şi de ţară în forma cea mai vibrantă, transmiţându-ne, înaltele, profundele şi alesele sale sentimente.


74

Cântecele lui Ion Dolănescu şi ale Măriei Ciobanu: "Cine nu ştie ce-i doru", "Prin pădurea cu flori multe", "Ieşi, neicuţă, până-n prag", "Spune-i maică, lui Măria"...,

umpleau ascultătorilor viaţa de bucurie şi plăcere, iar cântecul: "Casa părintească nu se vinde" poate fi

considerat o Odă, un Imn închinat casei în care mama este soarele în jurul căreia rotesc toţi, fraţii, surorile, întreaga familie. La întâlnirea din cer cu mama: "cum mai arată casa părintească", versuri interpretate în prezent de Fuego, un alt mare artist, versuri celebre la care ascultătorii rezonează până la lacrimi.

"Cea mai mare mulţumire a unui artist este să ajungă la inima publicului...", un gând simplu şi atât de firesc, frântură dintr-o convorbire cu Ion Dolănescu, la Slatina în Oltenia, unde prinţul a susţinut împreună cu Elisabeta Turcu şi Ioana State, un spectacol de muzică populară în vara anului 1976, vizionat de semnatarul acestor rânduri şi profesorul Teodor Petrovici.

Ion Dolănescu nu a plecat decât fizic dintre noi, va rămâne în memoria şi sufletul nostru, fiindcă el ne-a adăugat o nouă dimensiune vieţii: aceea a cântecului popular fermecător, fără de care am fi mai săraci, mai pustii sufleteşte, el fiind acum o stea strălucitoare pe cerul divin, între aleşii lui Dumnezeu. Poate de aceea, mai mult

decât oricând, în prag de primăvară, cântecul prinţului va fi mereu ... pe floarea poienilor, pe lăstarul codrilor, pe cântatul cucului, pe inima omului, mlădiţă dintr-un cântec unic, venind din vremi de departe, în care ne regăsim cu tristeţile şi bucuriile noastre,

Torăc, februarie 2013 Favel P. Filip


75

Quintus Horatius Flacus şi Publius Ovidius Naso - corifei ai latinităţii antice

"...Azi duhul meu fără popas vă cheamă. Vă cere-a lumii nouă epopee;

Din mii de guri, cu chiot de aramă, Latinitatea strigă din tranşee..."

Octavian GOGA (1881-1938) Drumeţul de pe toate meridianele şi paralele globului, care îşi

abate pasul pe plaiurile de legendă ale Romei milanare, se opreşte cu respect şi admiraţie în faţa faimoaselor Columne a lui Traian.

Aşa cum te simţi îndemnat ca român aflat la Roma, să vezi măcar o dată celebra Columnă a împăratului Marcus Ulpius Traianus, certificatul din marmură al naşterii poporului nostru, conştiinţa te îndeamnă să faci un popas la Sulmona şi Venusia, localităţile de naştere a iluştrilor poeţii latini Quintus Horatius Flacus şi Publius Ovidius Naso.

HORATIU (Quintus Horatius Flacus) (65-8 î.e.n.)

"NIL MORTALIBUS ARDUI EST" Fiu al unui sclav eliberat, protejat

al împăratului Octavianus Augustus prin intermediul lui Mecena. A scris versuri elegante şi echilibrate, de o savantă simplitate, marcând în planul concepţiei despre sensul vieţii trecerea de la epicuerism la hedonism şi stoicism. Satire şi epode cu accente critice la adresa moravurilor corupte ale societăţii romane, ode închinate contemporanilor, epistole cu caracter filozofic, etic sau literar. Epistola întitulată "Ad Pisonen',' cunoscută şi sub numele de "Ars

poetica", ("Arta poetică"), testamentul său literar, conţine principiile clasicismului antic.


76

OVIDIU (Publius Ovidius Naso) (43 î.e.n. - 17 e.n.)

"AD VITAM AETERNAM","SUPREMUM VALE"

Exilat de împăratul Octavianus

Augustus, la Tomis azi (Constanţa) Publius Ovidius Naso a fost în fapt relegat, nu exilat, adică surghiunit fără a-şi pierde drepturile cetăţeneşti. Poetul a plătit un tribut greu, curajul de a cânta în Elegii amorul liber, interpretate şi ca o intrigă la adresa curţii imperiale.

Decretul de "reglatio" specifică drept motiv poeziile sale şi o anumită "greşeală", învăluită în mister. Partea

legată de poezii este clară, pe când în "Amoruri şi Arta iubirii", poetul se exprimă cam picant pentru austerul Octavianus Augustus, care tocmai se ocupa de reformarea moravurilor decadente ale Romei, Decizia împăratului i-a impus lui Ovidiu îndepărtarea de oraşul său natal, Salmonax, şi de cultura şi viaţa romană civilizată, trăindu-şi zilele triste la Pontul Euxin, un avanpost militar roman, cu o populaţie de origine scită, necunoscătoare a limbii latine şi nici invers, a limbii lor de către poet.

Publius Ovidius Naso este socotit de specialişti ultimul dintre marii autori de elegii. El a văzut lumina zilei într-o familie înstărită şi a plecat de tânăr la Roma. În Metamorfozele, poem întrerupt de plecarea sa la Marea Neagră, Ovidiu evocă 250 de legende şi mituri în legătură cu plantele şi animalele. Poetul în lucrările scrise la Tomis, "Epistole de la Marea Neagră", evocă viaţa grea şi amărăciunea lui Ovidiu, dorul său nestins pentru frumuseţea locurilor natale, Toate aceste lucrări, au fost adunate în "Tristele", socotite o adevărată enciclopedie a amărăciunii unui mare creator de poezie din antichitate.


77

În anul 8 d. Ch, în plin succes literar, poetul a fost lovit de ordinul împăratului Octavianus Augustus, care îl expedia la capătul imperiului, pe ţărmul Mării Negre, unde a murit în anul 18 d. Ch. La Tomis, Constanţa de azi, turiştii se opresc în faţa Statui lui Ovidiu, contemporan cu Virgiliu, Horaţiu şi cu istoricul Titus Liviu, unde pe soclu e săpat în marmură epitaful dorit de poet:

"Hic ego yui jaceo, tenerorum lusor amorum Ingenio perii, Naso poeta meo At tibi yui transis, ne sit grave yuiyuis amasti Dicere, Nasonis, moliter ossa cubent"

(Sub această piatră zace Ovidiu, cântăreţul Iubirilor gingaşe, răpus de al său talent 0, tu ce treci pe-aicea, dacă ai iubit vreodată Te roagă pentru dânsul, să-i fie somnul lin)

Autorul necunoscut de la Podgoria dobrogeană "Murflatar", a avut imaginaţie, poate chiar o sclipire de geniu, numind o licoare, rod al soarelui şi luminii, "Lacrima lui Ovidiu", în semn de omagiu pentru marele poet latin Publius Ovidius Naso, creatorul de versuri inspirate, nemuritoare.

Torăc, februarie 2013 Pavel P. FILIP

Cercetătorii clujeni au reuşit să publice un volum interzis

de comunişti vreme de mai mult de o jumătate de veac

CINE A SCRIS Catehismul ROMÂNESC DIN 1544

Philippus Pictor din documentele medievale ale Sibiului, autorul Catehismului, era popa din Răşinari.

Scrie: Virgil Lazăr

Sunt absolut spectaculoase iniţiativa şi munca unui grup de cercetători de la Institutul de Istorie „George Bariţiu" din Cluj şi ale editurii „Argonaut", care, iată, după 60 de ani, a făcut posibilă publicarea Anuarului Institutului de Istorie Naţională - volumul XI, pe


78

anii 1946-1947, întocmit de loan Moga, directorul de atunci al acestui institut.

Avatarurile unei istorii Cercetătoarea

Veronica Turcuş scrie despre „avatarurile unui volum care n-a mai apărut" şi despre modul în care o pleiadă de cercetători şi-a dat mâna şi a început căutarea în arhive, în biblioteci, în scrierile lui loan Moga, inclusiv lecţia de deschidere a

cursului de „Istorie a Transilvaniei", toate cu scopul de a aduce acest volum la lumina tiparului şi de a-l pune apoi la dipoziţia cercetătorilor. Cu alte cuvinte, avem de-a face, metaforic vorbind, cu o adevărată arheologie documentară menită a restaura ceea ce nu trebuia să se piardă, dând astfel continuitate celor 11 apariţii de până atunci, începând cu anul 1921-1922.

Sigur, Anuarul restaurat cuprinde studii de mare valoare istorică şi documentară, printre care şi textul „Răscoalele ţărăneşti din Transilvania medievală în epoca voievodatului" de Ştefan Pascu, studiul lui I. Crăciun despre „Catehismul românesc din 1544", „Ceva despre Alexandru Ipsilanti şi familia Sina în Moravia" (Mihai P. Dan), „Contribuţii privitoare la vechimea românilor sătmăreni" (Al. Doboşi) şi celelalte, întregul volum cuprinzând,în general, studii şi documente inedite.

Un popă intelectual Pentru a da „culoare" acestui comentariu, voi reda modul în

care I. Moga a dezlegat enigma născută de întrebarea pusă în anumite cercuri în epocă: „Cine a fost Philippus Pictor, persoana care a întocmit Catehismul de la 1544?". Ei bine, I. Moga răspunde: „În legătură cu persoana care a întocmit Catehismul de la 1544, menţionăm o informaţie inedită aflată într-un proces dintre Radu Logofăt şi Gh. Armbruster, judecat la Sibiu. în acest proces, în care figurează la 4 noiembrie 1551, ca martor, «circumspectus magister Philippus Pictor et scriba litterarum Valachicarum», aflăm că acesta,


79

de fapt, era... popa din Răşinari". Deci scrisorile româno-slavone trimise şi primite de Magistratul oraşului Sibiu el le citea şi tot el le scria, astfel că popa din Răşinari deţinea o funcţie mare, chiar dacă într-un fel anonimă. Aşa încât cele scrise de Magistrat către domnii şi boierii români, graţie lui, erau, în limba română, uşor de controlat de acei membri ai Magistraturii care ştiau româneşte. Era, ne spune autorul, un obicei statornicit încă de la sfârşitul secolului XV ca Magistratul din Sibiu, în corespondenţele cu domnul si boierii ţărilor româneşti, să se folosească de limba română, obicei întărit de oameni precum popa din Răşinari, al cărui nume real, din păcate, nu e dat în documente.

Oaspetele nostru

Poetul Adam Pusloić

DESCHIDE-MI, DOAMNE, CERUL ROMÂNESC Neuitatului Maior Mişa Anastasievici

Deschide-mi, Doamne, cerul românesc. Auzi, mamă, lasă-te de prostii, de glorie şi miracole. Pune-ţi mâna ta fermecătoare pe ceafa mea aurită şi apucă-te de creaţie. Lumea întreagă cheam-o la tine acasă. Dă-le tuturora de mâncare şi bucurie deplină. Clădeşte-ne o biserică, două. Instalează şaptezeci de vapoare cu fasole, coarne de cerbi, usturoi şi sare. Adună-ne la un loc stelele Serbiei de peste Dunărea sfântă, migratoare. Uneşte Valahia, Ţara Românească

Poetul Adam Pusloić cu Marea Neagră de la Ovidius Naso, acasă. Şi acum de ce stai aşa cuminte în cămaşa ta de bronz, strecurat


80

prin visele albe ale sfântului şi mâniosului de Sava Stoianov, sârbul tău şi al meu, Căpităniile, ce ne eşti şi Zamolxe şi Daibog şi primul om Mena-faraonul de Adam, adică primul şi ultimul Om-măr al lumii şi al apelor şi al luminii de unde suntem. Şi iarăşi... până mai suntem! Deschide-mi, mamă, cerul românesc şi pământul sârbesc deschide-mi, taică-miu, tăticule-tată, albule, albăstruie. Tu nu vezi că eu am venit? Brânceni, lângă biserică, pe data de 17 mai 2003

AŞA SUNTEM Vedeţi cum suntem noi dunărenii din Apus atunci când invităm pe cineva uităm de popor şi de nevastă şi de Constituţie avem noi alte obligaţii mult mai incredibile şi mult mai durabile şi mult mult mult mai valoroase 16 august 2003


81

NOI Azi de aici pleacă un Eugen iar altul ne mai rămâne o zi aşadar noi prietenii lor din Serbia veniţi iertăm şi murim simultan mortal şi inexplicabil vital ca un grup de turci balcanizaţi la timp la Ada-Kale în curând vom merge la Baziaş la o întâlnire cu Lumea organizată de Rastko Nemanjić şi câţiva de-ai noştri care ne-au strigat peste Dunăre cu o voce blândă nebunul din făină albă din mine acum ţipă imperialmente mai bine rămânem


82

aici cu lumea la izvorul aerului nebun la umbra casei natale Liubcova, 17 august 2003

ÎNTREBĂRI SOLEMNE PRIN ŢIPĂT Frate Iorgovane unde sunt greci unde sunt turcii lumea lui Cavaf şi lumea lui Daglargia de ce noi suntem aici acolo unde ei acum nu sunt prea vizibili nu cumva lumina noastră şi lumina lor zeiască se suprapun şi se contrazic ca un melc şi o urzică sub podul lui Apollodor propun o nouă lege despre invitaţia balcanică nu invităm pe nimeni care aude ţipătul vine şi neinvitat cine nu aude nu-ţi vine nici la nuntă nici la înmormântare


83

asta este lumea care se vede pe fereastră iar Dunărea noastră este o Balanţă verde cu Poarta Sărutului între cer şi pământ albastru şi negru noi câţiva din Serbia lăuntrică venim aici AZI să ne cântărim toate oasele şi cântecele sângele lui Vasko Popa şi surâsul lui Stănescu din care noi facem o pană şi o pâine un val luminos şi Marea Neagră cerul lăturalnic şi pământul vertical 19 august 2003

MIRELA IACOB (Timişoara)

CROMATIC BUCURIEI La intersecţia dintre culturi, filosofii, dogme şi tipare psihologice

stă un modus vivendi simplu, un îndemn ce rămâne în armonie cu toate perspectivele de abordare existenţiale. Să nu uităm niciodată de copilul din noi. Să îl eliberăm, exprimându-l, dar în aceiaşi timp să-i păstrăm o frumoasă captivitate, prin permanentă asumare.

Pictura naivă este un gen care depăşeşte, cu candoarea copilului, orice canon, orice tipar impus de civilizaţii şi curente


84

artistice. E un reflex arhetipal, un desant în primordial, pe care pictorul naiv îl proiectează şi apoi prelucrează cu uimitoare sensibilitate şi încredere.

În Uzdin se află nemaiîntâlnit de mulţi - şi puternici - reprezentanţi ai artei naive. E şi o altă cale de a-şi dovedi unitatea. Desigur, toţi sunt portretişti ai naturii, ai vegetaţiei vitale şi plină de vitalitate. Ei surprind, cu penel şi culoare, elementele vieţii ţărăneşti, de la cele cotidiene până la cele aparte, care marchează o treaptă - spirituală, umană, civilă (naşterea unui copil, căsătoria, moartea) precum în lucrările semnate de Ana Onciu (Duminica la biserică). Sofia Ionaşcu (Bucuria nunţii) sau Florica Cheţ (La cimitir).

Uzdineanul este conştient de valorile sale fundamentale, e mândru de graiul său şi ştie să preţuiască momentele simple, cât şi pe cele profunde. Dincolo de munca la câmp (Todor Ionaşcu, Stela Giura) şi roboteala zilnică (Aurora Velici-Şuboni - Hărnicia femeii uzdinenţe), rămâne, generic, comunicarea verticală a ţăranului cu divinitatea. E sprijinul lui moral şi spiritual, după cum ilustrează Aurora Velici - Şuboni (Din ceruri ne vine viaţa).

Cu grafii plastice diferite, uzdinenii au un incredibil simţ ludic. Jocul, joaca şi, de ce nu, jucarea devin aproape ritualice. Ele consolidează înrădăcinarea şi punctează continuitatea (Ileana Oalge, Măria Bălan). Necunoscând tiparele impuse de un anumit gen, artistul naiv îşi transcrie emoţiile cu spontaneitate cromatică. Accesoriu implicit al ludicului, umorul este o altă emblemă a pictorilor naivi din Uzdin. El transpare, uneori doar prin detalii, aproape în fiecare lucrare (Sofia Ionaşcu - Curcanul pe sanie, Florica Puia - Cocoşul neastâmpărat). Ciclic, rotund, pictura naivă din Uzdin porneşte din natură şi se întoarce la natură, fie că îi surprinde fragilitatea unei tulpini şi Iubirea de verde (Viorica Şoşdean), fie că o îmbracă fabulos, suprarealist, în fascinantele lucrări semnate de Adam Mezin.

Complexă în frumoasa-i simplitate, pictura naivă din Uzdin e, mai întâi de toate, un semnal, o reamintire a spaţiului temporal pe care îl ascundem fiecare din noi. Iar dincolo de toate, cu mândrie, umor şi determinare (sub semnătura Floricăi Puia) tronează o adevărata marcă a picturii din aceasta zonă: Cocoşul uzdinean.

prof. MIRELA IACOB (Timişoara)


85

„Marţişor uzdinean", ediţia VI-a În debutul manifestării care a umplut până la refuz "Casa

Românească" a fost vernisată o expoziţie de carte intitulată "Cartea mare - cartea mică şi foarte mică". Au fost în Galeria "Torna, torna fratre" cărţi de dimensiuni foarte mari cântărind câteva kilograme precum şi de dimensiuni foarte mici adevărate bijuterii.

Despre semnificaţia mărţişorului la români au vorbit Ioţa Bulic şi Ionel Stoiţ,

A urmat un recital de poezie dedicată mărţişorului care a fost susţinut de către tinerele recitatoare: Andrea Oalge,Teodora Şoşdean, Magdalena Spăriosu, Matea Cristiana Iacşa, Xenia Bacoş, Anastasia Şocardă şi Laureana Almăjan. Momentele muzicale au fost dăruite de către Andreea Ioana Şoşdean, clarinetistul Ion Linţa - Niţă, Anastasia Şocardă precum şi de către Grupul vocal bărbătesc "Uzdâni" dirijat de Crăciun Creţu.

Vasile Barbu a lansat şi cel mai recent număr al revistei CNR , "Floare de latinitate" ( nr. 37) iar redactorul tehnic al acestei publicaţii Ionel Stoiţ a vorbit despre postarea ei pe reţeaua Internetului.

În numele Uniunii Scriitorilor în Grai Bănăţean , Ionel Stoiţ (preşedinte) a înmânat domnilor Crăciun Creţu (dirijor) şi Iordan Şuboni diplome de merit pentru îndelunga activitate culturală.

S.L.A. "Tibiscus", organizatorul manifestării a premiat cu acest prilej zece mari slujitori ai vieţii cultural-artistice a Uzdinului. Deţinătorii diplomelor şi a mărţişorului de onoare au fost: Mărioara Sârbu, Georgeta Ghermineanţ, Ana Boier, Viorica Ţăran, Anuţa Creţu - Lazici, Crăciun Creţu senior, Todorică Măran, Vidu Velici, Trifu Petroi şi Valeriu Grosu.

Menţionăm şi faptul că organizatorii au dăruit marţişoare tuturor domnişoarelor şi doamnelor prezente la evenimentul cultural încărcat de bogată trăire de spiritualitate românească

Elena Maria Barbu


86

Kladovo (Cladova)

Istoria oraşului

Kladovo se numără printre cele mai vechi oraşe de pe malurile Dunării de Jos. Apariţia localităţii este legată de tabăra militară şi civilă romană de pe limesul cunoscut sub numele ZANES. După ce au devastat tabăra, slavii au ridicat pe temeliile acesteia propria aşezare care a purtat denumirea de NOVIGRAD. Prin construirea din 1524 a fortăreţei turceşti FETISLAM, Novigrad îşi pierde caracterul slav, pe temeliile acestuia turcii construind o aşezare civilă.

De-a lungul timpului, aşezarea a fost cunoscută după numele fortăreţei, FETISLAM, iar denumirea de Kladovo este menţionată pentru prima oară într-un document militar austriac din 1596 care însemnează atacul haiducilor din Valahia asupra oraşului şi a cetăţii.

EIN STATT CLAUDIA, LA CITTA DI CLADOVA, FIN SCHLOSSELL AN DER THOMAU MIT NAHMEN KLADOWA«

Până în 1833, localitatea a purtat

numele de Fetislam, Novigrad, Kladovo. Locaţia actuală a oraşului

Kladovo a fost consacrată însă pe vremea cnezului Miloş (vechea locaţie din imediata apropiere a fortăreţei fiind des inundată, a fost strămutată), iar fortăreaţa Fetislam a fost cedată pentru administrare Serbiei în anul 1867 odată


87

cu celelalte cetăţi de pe actualul teritoriu sârbesc. Kladovo a cunoscut o dezvoltare economică rapidă la începutul secolului al XX lea, care a fost stopată odată cu începerea primului război mondial. Despre continuarea dezvoltării economice şi culturale poate fi vorba de-abia din anul 1964, odată cu începerea lucrărilor pentru construirea Porţilor de Fier I. Kladovo, încă din 1930, a fost însemnat ca obiectiv turistic şi staţiune de tratament. Totodată era cunoscut pentru caviar, struguri şi pepeni.

Originea denumirii

Conform unor păreri, numele de Kladovo provine din cuvântul celtic kladiff care înseamnă cimitir, ţinând seama că regiunea e literalmente înţesată de cele din urmă habitate umane. După cum afirmă alţii, denumirea îşi are rădăcinile în cuvântul klad - instrument de tortură amintit în descrierea vechii biserici Sfântul Gheorghe din anul 1735. De asemenea, există şi teoria conform căreia oraşul a fost botezat după termenul kladenac (izvor), deoarece regiunea abunda în izvoare sau din cuvântul klada - trunchiurile tăiate care sunt transportate prin alunecarea liberă pe cursul Dunării. Dar pentru această din urmă ipoteză există multe împotriviri întrucât această metodă a fost folosită într-o perioadă anterioară atestării documentare a denumirii acestui oraş.

Atestări documentare Numele Domnului fie lăudat! Un strigăt de bucurie, plin de

recunoştinţă faţă de Atotputernic izbucneşte din pieptul marinarilor când se depăşesc ultimele pericole ale Porţilor de Fier...

...Kladovo e un târg chiar pe mal; după Negotin, cea mai mare aşezare din district. Aici se află biroul regiunii Ključ; are o biserică mărişoară, frumoasă, şcolă de băieţi şi de fete, poştă şi telegraf, port pentru vapoarele


88

cu aburi şi punct de trecere spre România. Târgul se află pe o ridicatură la care se ajunge cu uşurinţă de

la mal, iar la orizont se zăresc dealurile pe care se desfăşoară podgoriile.

Oraşul este construit pe temeliile vechii întărituri romane şi păstrează structura acesteia, alcătuirea actuală fiind realizată de turci. Este de formă rectangulară, cu ziduri înalte de 6 metri, la colţuri având turnuri de 12 metri înălţime. Turci au locuit aici până în 1867, iar după plecarea lor, ai noştri au dărâmat zidurile, aşa că astăzi se află într~o stare de decădere. Turcii au admirat şi s-au lăudat mult cu acest oraş. L-au botezat Fetislam (Fetsh-ul-Islam) adică "Apărătorul Islamului". Sârbii din regiune îl numesc "Svetislav".

Extras din cartea "Pe frumoasa Dunăre sârbească de la Beograd la Radujevac", însemnări de călătorie ale lui S.Stojković, ediţia librăriei D.M. Đorić, Beograd, Editura Regatului Serbiei, 1893, pag.226-227.

Kladovo (Cladova) Kladovo şi încă alte 22 de localităţi

alcătuiesc unitatea administrativ-teritorială care se află în partea de est a Serbiei, ocupând o suprafaţă de 62.900 de hectare. În partea de est şi nord-est Dunărea reprezintă graniţa nu numai pentru regiune, ci şi pentru Serbia cu România, iar râul Slatina şi munţii Miroč alcătuiesc graniţa cu teritoriile unităţilor administrativ-teritoriale Negotin şi Majdanpek. Unitatea administrativ - teritorială Kladovo are în componenţă zona Ključ, o parte a defileului Dunării şi o parte din regiunea Negotin.

Locaţia geografică a oraşului Kladovo este: 22o 36'26" longitudine şi 44o 36'14" latitudine şi 47m deasupra nivelului mării.

Localitatea Kladovo are aproximativ 27.227 de locuitori dintre care circa 6.500 se află temporar in străinătate.

Reţeaua hidrografică ramificată în cadrul căreia locul

principal îl ocupă bineînţeles Dunărea, câmpiile de-a lungul malurilor acestui fluviu şi


89

zonele deluros muntoase, a căror înălţime este de aproximat de 500 de metrii deasupra mării, sunt caracteristicile fizico-geografice principale ale regiunii.

Kladovo - Centrul vechi si parcul oraşului

Centrul vechi, aflat chiar în centrul oraşului actual, se află sub protecţia statului şi este cea mai atractivă locaţie pentru turişti. Promenada centrului vechi oferă o gamă variată de restaurante, pizzerii, cofetării. Acolo se află şi Centrul de Informare Turistică din componenţa căruia fac parte şi galeria de artă şi magazinul de suveniruri.

În apropierea promenadei se află un parc mare cu orăşelul copiilor care reprezintă locul preferat pentru plimbare, recreere şi joacă a celor mai tineri locuitori ai oraşului Kladovo. Parcul a fost realizat în două scopuri: primul, cel al înfrumuseţării lacului de retenţie existent în acea zonă, cu ajutorul verdeţii în abundenţă, mobilierului specific pentru parcuri, gheizerului mare şi celorlalte elemente însoţitoare şi cel de-al doilea, de a face legătura între fortăreaţa Fetislam şi portul pentru ambarcaţiuni mici cu centrul oraşului.


90

Centrul oraşului Kladovo este un loc de plimbare plin de verdeaţă în cadrul căruia locul central este ocupat de biserica „Sfântul Gheorge”, ridicată în secolul al XIX lea.

Însărcinat cu desfăşurarea activităţilor culturale ale oraşului este Centrul de Cultură în alcătuirea căruia se află Căminul de Tineret şi Căminul Cultural. Acesta din urmă cuprinde biblioteca, galeria de artă şi sala mare care foloseşte pentru proiecţii cinematografice, reprezentaţii de teatru sau concerte şi oferă facilităţi complete pentru organizarea de seminarii de specialitate, consfătuiri sau congrese.

Defileul Dunării

În locul unde fluviul Dunărea a impresionat prin farmecul şi puterea lui frumoasele şi purele culmi carpatine a luat naştere defileul Porţile de Fier - cea mai veche şi mai atrăgătoare clisură din Europa. La ieşirea din strâmtoare, fluviul, acum obosit şi calm, formează un meandru în formă de cap de cal.

După ce părăseşte malurile văii de la Donji Milanovac, Dunărea se afundă într-un canal lung de 19 km. numit Cazane. Aici se află cel mai îngust (140m) şi, totodată, cel mai adânc sector (90m) de pe parcursul fluviului. Părţile laterale ale Cazanelor sunt reprezentate de stânci şi masivi, Veliki Štrbac şi Mali Štrbac, cu versanţi de 800 de metri cu pante abrupte spre fluviu. Rocile îşi schimbă culoarea în funcţie de soare şi de oră, oferind trăiri unice. De pe vârful Ploča care se află deasupra Cazanelor se deschide cea mai fru moasă privelişte spre clisura Porţile de Fier.


91

Porţile de Fier consemnate în istorie şi amintiri - înainte de construirea hidrocentralei PF I

În centrul clisurii Porţile de Fier,

sub culmea Mali Štrbac, se află Hajdučka Vodenica (Moara Haiducilor), loc natural pentru ieşire la iarbă verde. Săpăturile arheologice au dat la iveală necropole din mezolit şi epoca fierului, rămăşiţe ale întăriturilor din epoca antică târzie, refăcute în perioada bizantină pe timpul împăratului Iustinian. Aşezarea a fost locuită până în secolul al XV lea.

În anii şaizeci ai secolului trecut, locaţia era loc de picnic, cu poiene înflorite şi izvoare, cu cărări pe care se putea ajunge la placa comemorativă a lui Traian. După construirea hidrocentralei Porţile de Fier I, drumurile au fost inundate, iar locaţia a devenit un complex cu poieni şi păduri cu o suprafaţă de 7 - 9 km2.

Transdierna este localitatea

antică aflată pe teritoriul vechii locaţii a orăşelului Tekija, pe partea dreaptă a pârâului care poartă acelaşi nume. Cercetările arheologice efectuate la această locaţie au indicat existenţa civilizaţiei în această zonă între secolele I şi VI e.n. Cea mai importantă descoperire pe teritoriul localităţii este depozitul din Tekija al cărui conţinut de echipament militar folosit indică existenţa unei fortăreţe în secolele I, II e.n.


92

Cazanele, cea mai dramatică parte a întregului curs al Dunării, a fost cea mai periculoasă pentru traficul pe fluviu înainte de construcţia hidrocentralei Porţile de Fier I. Condiţiile grele pentru navigaţie erau regularizate cu un sistem specific de conducere şi control al circulaţiei pe fluviu. Sistemul cu şase staţii de semnalizare cu balon pe ambele maluri ale Dunării a servit ca semaforizare. Balonul ridicat sau coborât reprezenta semnalul prin care căpitanul ştia că poate trece sau trebuie să aştepte trecerea ambarcaţiunii din sens opus.

Administraţia fluviului în zona Porţilor de Fier cu sediul la Tekija asigura siguranţa tuturor vapoarelor pe porţiunea cuprinsă între Grădişte - Golubac şi Kladovo cu ajutorul unor căpitani specializaţi în navigaţia pe fluviu, calificaţi în traversarea vapoarelor prin strâmtorile Dunării.

Baloanele staţiilor „Pena" şi „Varnica" au astăzi rol de

comemorare al moştenirii infrastructurale. În prezent, în interiorul staţiei „Pena", aflată sub protecţia Institutului pentru ocrotirea moştenirilor culturale, se găseşte atelierul artistului Radislav Trkulje.

Trecerea greoaie din regiunea canalului Sip era rezolvată, până în 1916 de tragerea în amonte cu ajutorul puternicului vapor cu


93

aburi Vaškap, iar mai târziu, cu ajutorul locomotivei. Locomotiva din Sip avea rolul trecerii prin tragere a vaporului în canalul Sip care din punct de vedere teritorial se află pe partea Iugoslaviei.

Rămăşiţele scufundate a două locomotive germane cu trei cilindri se află în apropierea localităţii Sip.

Insula Ada Kaleh se afla la câţiva kilometri în amonte faţă de actuala locaţie a hidrocentralei Porţilor de Fier I. A avut lungimea de 1750 şi lăţimea de 500 de metri. Reprezenta cel mai important punct strategic al Porţilor de Fier din perioada romană. În timpul istoriei zbuciumate şi-a schimbat stăpânii, iar ultimii locuitori au fost turcii care au trebuit să se mute în urma scufundării insulei ca urmare a construirii barajului şi lacului de acumulare Porţile de Fier I în anul 1971. Un fapt foarte interesant este acela că, de-a lungul timpului, viaţa pe insulă nu s-a schimbat, locuitorii musulmani şi-au păstrat obiceiurile şi respectat tradiţiile într-o comunitate compactă. S-au ocupat cu meşteşuguri cum ar fi: producerea rahatului, a chibriturilor, prelucrarea smochinelor, tutunului şi măslinelor.

În istoria sârbilor această insulă este amintită drept locul unde în timpul primei răscoale sârbeşti din 1804 au fost prinşi şi executaţi patru conducători turci. Pe timpul ţarului Karađorđe, Ada Kaleh era un centru administrativ important pe Dunăre.

Înainte de construirea hidrocentralei Porţile de Fier I, vârtejurile adânci ale Cazanelor abundau în moruni, sturioni şi alte feluri de peşti (cunoscuţi pentru icrele lor) care ajungeau în Dunăre din Marea Neagră. Datorită calităţilor lui, caviarul negru din Kladovo era un brend recunoscut pe plan mondial.

Parcul Naţional Porţile de Fier În partea de vest a unităţii administrativ-

teritoriale Kladovo, Parcul Naţional Porţile de Fier se întinde pe o suprafaţă de 64 de hectare, fiind astfel cel mai mare parc de acest fel din ţară, caracterizat prin flora şi fauna bogată, relieful spectaculos şi monumente culturale datând din îndepărtata preistorie şi până în prezent.

Parcul Naţional oferă posibilităţi nelimi tate de dezvoltare a turismului în natură (turi sm păsăresc, ciclism, drumeţii pe munţi, pes cuit...), respectându-se în acelaşi timp regulile de comportament în cadrul parcului natural.


94

Placa comemorativă Tabula Traiana Moştenirile cultural-istorice bogate lăsate de romani pe aceste

meleaguri încep cu Tabula Traiana, se continuă cu drumul Via Traiana care se întinde pe lângă castrul roman Diana (construit la începutul sec. al II lea e.n.) până la piciorul Podului lui Traian.

Placa Tabula Traiana a fost săpată în stâncă în anul 100 e.n., în apropiere de actuala locaţie a Morii Haiducilor (Hajdučka Vodenica). Reprezintă mărturia privind construirea drumului Via Traiana de către împăratul roman Traian, unul dintre cei mai de succes conducători ai Imperiului roman în extinderea teritoriilor deţinute de acesta pe malul stâng al Dunării.

Traducerea din limba latină a inscripţiei de pe placă este următoarea:

"ÎMPĂRATUL CEZAR, FIUL CERESC AL NERVEI, TRAIAN AUGUST GERMANIC, PREOT SUPREM, REPREZENTANTUL POPORULUI PENTRU A PATRA OARĂ, ÎNVINGÂND REZISTENŢA MUNŢILOR ŞI A DUNĂRII, A CONSTRUIT ACEST DRUM."

Castrul Diana Castrul Diana a fost construit chiar pe

malul Dunării, pe dealul de lângă actualul sat Novi Sip. Construcţia iniţială din lemn şi pământ este legată de sosirea primelor formaţiuni militare la Dunăre începând cu secolul I e.n. Clădirea din piatră de dimensiuni mai mari a apărut pe perioada activităţilor de construcţie din zonă din perioada împăratului Traian.

Timp de şase secole, Diana a reprezentat un centru economic important cu chei şi port. În interiorul fortficaţiilor au fost descoperite clădiri cu abside, colibe militare şi alte obiective, iar în partea centrală rămăşiţele principiului cu porticuri. În afara zidurilor de apărare ale castrului există rămăşiţele sanctuarului şi o parte a necropolei ca şi părţi ale localităţii care se întindea la vest de tabăra militară.


95

Castrul Diana este una dintre cele mai bine conservate întărituri romane din regiune.

Podul lui Traian

Rămăşiţele podului lui Traian şi ale întăriturii Pontes se află

lângă satul Kostol, la 5 km. în aval de Kladovo. Podul, ridicat între anii 103 şi 105 e.n., este opera arhitectului sirian Apolodor din Damasc şi reprezintă una dintre cele mai grandioase construcţii ale lumii antice. Lungimea podului împreună cu portalurile a fost de 1133,90 m., iar partea care se află efectiv deasupra albiei fluviului era de 1071m.

În acelaşi timp cu podul, necesare apărării acestuia, au fost ridicate taberele ajutătoare Pontes pe partea dreaptă şi Drobeta (pe teritoriul actual al României) pe cea stângă a Dunării.

Rămăşiţele a 16 picioare din Podul lui Traian au fost localizate în 1932. Jumătate de secol mai târziu arheologii au reuşit să mai localizeze doar 12, restul fiind, între timp, distruse de apă. Rămăşiţele primelor picioare pot fi văzute astăzi pe ambele maluri ale Dunării. Şantierele arheologice pentru săpături şi restaurare au fost deschise în 1979.

Lîngă satul Kostol se află protejată o parte a piciorului de susţinere de pe uscat a podului. Acesta are înălţimea de 5m. şi lăţimea de 3,5m.

Muzeul arheologic Porţile de Fier Muzeul arheologic Porţile de Fier dispune de o colecţie de

exponate foarte importante care descriu trecutul istoric al regiunii. Bogata prezentare argumentează prezenţa continuă a civilizaţiei pe


96

Valea Dunării începând din preistorie şi continuând până în prezent: cultura de la Lepenski Vir, cultura de la Vincea, epoca de bronz şi de fier, cea romană, celtă, turcă, slavă.

Colecţia este păstrată cu mare grijă, oraşul Kladovo fiind mândru să prezinte trecutul istoric într-unul dintre cele mai bine aranjate spaţii muzeale din Serbia. Muzeul, alături de activităţile specifice, organizează des educaţii, prezentări şi deţine un loc activ în cadrul vieţii culturale a oraşului.

Cetatea Fetislam Cetatea medievală Fetislam este construită pe temeliile

întăriturii antice Zanes. Cetatea este alcătuită din Oraşul mic, ridicat din porunca sultanului Suleiman Magnificul (în anul 1524) în scopul invaziei aspupra Ungariei şi din Fortăreaţa mare care a fost definitivată în timpul sultanilor Mohamed I (1739) şi Mohamed al II (1818).

Fetislam (Feht ul-islam) a fost fortăreaţă militară şi un punct strategic şi de control însemnat pentru controlul circulaţiei pe Dunăre.

Cetatea Fetislam este una dintre cele şase cetăţi turceşti (Belgrad, Smederevo, Šabac, Užice, Soko şi Kladovo) care au fost predate pe data de 26 aprilie 1867 sârbilor, semnificând actul de părăsire definitivă a teritoriilor de către turci.

În prezent, fortăreaţa este monument cultural-istoric, centru sportiv şi turistic.


97

Divertis

Percepţia timpului

Uneori avem impresia că timpul trece prea repede, alteori prea încet. Care este explicaţia? O serie de psihiatri, psihologi, filosofi, experţi în biologie moleculară s-au ocupat de un element de studiu destul de greu de definit, percepţia timpului. Prima concluzie a cercetătorilor este că timpul nu trece cu aceeaşi viteză pentru toţi. Este cazul, susţin ei, al

pacienţilor depresivi, schizofrenicilor, sau adulţi, dar fenomenul este şi în funcţie de vârstă şi ritmurile biologice diferite. Aceasta deoarece persoanele mai în vârstă, având frecvenţa cardiacă încetinită, au impresia că ceea ce le înconjoară „merge" foarte repede, în timp ce copiii, care au frecvenţa accelerată, au impresia că totul trece prea încet. Concluzia este că, pe măsura trecerii anilor, timpul pare că se scurge mai rapid. Pe lângă ritmul cardiac, mai există şi circumstanţele. Specialiştii explică prin faptul că, în cazul unui traumatism, timpul pare că stă pe loc, devine atemporal, nu avansează. Timpul melancolicului este etern, nu se sfârşeşte, existând riscul de a duce la gesturi extreme - sinucidere. La polul opus, timpul neliniştii se reduce, devine prea scurt, este un timp al imediatului. În realitate, totul se petrece ca şi cum am avea în creier un generator de impulsuri, susţine psihologul britanic John Wearden. El precizează că aceste impulsuri sunt stocate într-un acumulator şi acolo se află percepţia brută a timpului. Când nu este prea plin, se spune că timpul trece încet. Emoţiile ar putea accelera debitul generatorului de impulsuri al ceasului intern, de unde senzaţia că timpul se scurge mai repede. Un rol îl joacă şi atenţia, în sensul că atenţia acordată unui eveniment se corelează cu percepţia subiectivă a duratei sale.


98

Scapă de stres fără medicamente Agitaţia, conflictele şi problemele cotidiene au pus stăpânire pe

viaţa ta şi nu mai ştii încotro s-o apuci? Toate acestea poartă un nume: stresul. Studiile efectuate de psihologi arată că unul din trei oameni suferă de stres. Dacă nu acţionezi la timp, acesta poate declanşa în organism afecţiuni grave, lată câteva leacuri sigure şi naturale.

Ceaiul de lămâie este un excelent relaxant. Taie o lămâie pe

jumătate, stoarce-o într-o ceaşcă. Taie cojile în bucăţi mici şi pune-le la fiert într-un vas acoperit 15 minute. După ce a fiert, toarnă ceaiul peste zeama de lămâie din ceaşcă.

Ovăzul este una dintre cele mai cunoscute şi indicate cereale pentru combaterea stresului. Pune 100 g de făină de ovăz în 500 ml apă şi las-o la macerat câteva ore. Se bea în fiecare zi o cană. Tot din ovăz îţi mai poţi prepara şi o infuzie: pune 10 g de paie de ovăz la un litru de apă şi lasă la infuzat 10 minute. Bea zilnic 2-3 ceşti. Se poate face şi o fiertură din 20 g de ovăz la un litru de apă pe care o îndulceşti cu miere de albine. De asemenea, poţi face o baie relaxantă cu extract sau infuzie de ovăz.

Menta este o plantă tonifiantă. Prepară o infuzie din jumătate de lingură de mentă la o cană. Bea o ceaşcă după fiecare masă.

Şi susanul e util. Pune două sau trei linguriţe în mâncare. Nu în ultimul rând, încearcă florile de tei. Prepară-ţi o infuzie

din 20 g flori de tei la 200 ml apă clocotită. Lasă la infuzat timp de 10 minute, apoi strecoară ceaiul şi bea-l înainte de culcare. Dacă vrei, poţi să-l îndulceşti cu o linguriţă de miere.


99

Umor

Vasa Berebea

Vasa Berebea era un cetăţean într-u totul obişnuit. Simplu modest, aşezat, devotat muncii, familiei… Chiar se mândrea cu numele său familial. Cu toate că la el în sat provoca haz! Uneori şi batjocoră. Cei de la primărie mereu îl întrebau:

- Vaso de ce nu-ţi schimbi numele că nu e potrivit să te cheme Berebea, îi zicea mereu primarul. Şi mai ales că nici nu eşti beutor.

Dar Vasa nici nu vroia să audă să-şi schimbe numele. Zicea: - Străbunicul meu era Văsuţu Berebea. Bunicul meu Văsălie şi

tata Vasilache tot aşa se numeau. Deaceeaşi eu rămân - Berebea! Şi iarîşi mâhnire şi tristeţe la primărie că nu au reuşit să-l

convingă… Când odată, dintr-o dată şi-ntr-o bună zi domnul Vasa se

prezenta la primărie. De la uşă zise: - Am venit să-mi schimb numele!?!? Primarul şi slujbaşi primăriei au tresărit îndată. Cum adică, cum

se poate, aşa dintr-o dată? Dar toţi păreau încântaţi… - Ei bravo Vaso, fain că te-ai hotărât la un asemenea pas, zise

primarul. După atâtea încercări… Şi spune-ne cum vrei acum să-ţi pui nume?

..Văsâlică Berebea!

Kikinda lui Duşan Vasiliev Marinel era foarte slab de şcoală. Era bun fotbalist. Odată

profesorul de limba sârbă îl întreabă: .-.Hai Marinele, spune-ne ce şti despre poetul Duşan Vasiliev. Cu mare efort Marinel scoase vorbele: .- . Duşan Vasiliev s-a născut în Kikinda. - Bine. - Bine! Se miră Marinel. Bine? E atunci ascultaţi Şi continuă Marinel: - “Kikinda” este membră în Divizia a II-a de fotbal. În ultima

etapă a pierdut în deplasare la Brčko de la echipa „Jedinstvo” cu 2:1. Golul pentru Kikinda a fost înscris de...


100

Pe copertă:

Profesoara Anişoara Ţăran, Şefa Departamentului pentru

Învăţământ al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române

din Serbia şi coordonator principal al acestui proiect de mare

anvergură pentru viitorul românilor din Serbia, împreună cu micii

românaşi – timoceni.


101

Date post:	08-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

Şi Nu ţi - banaterra.eu · din Serbia de Nord-Est. Orele se introduc în catalog, la fel şi...

Documents