+ All Categories
Home > Documents > FLOARE DE LATINITATE 3 (40) 2013

FLOARE DE LATINITATE 3 (40) 2013

Date post: 28-Nov-2015
Category:
Upload: aduzdin
View: 125 times
Download: 14 times
Share this document with a friend
Description:
FLOARE DE LATINITATE, anul X, nr. 3 (40)/2013, Novi Sad, Revistă de cultură şi spiritualitate românească editată de Consiliul Minorităţii Naţionale Române din Serbia
87
Transcript
Page 1: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013
Page 2: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Suntem o naţie de ţărani şi oşteni, de păstrători de datini, de păstrătorişi de cântăreţi din frunză, din fluier, venind dinspre Tracia şi Haemus,dinspre Istru şi Pont, urcând pe plaiuri şi răcorindu-se-n bujorii de munte,mai apoi înspre stelele-n veac răsărinde deasupră-ne în miezul satului,odată cu tradiţiile şi cu obiceiurile ancestrale şi milenare. Adunate într-unşuvoi năvalnic uneori, ori, mai adesea, legănat, precum codrii în vânt, defurtună; precum lanul de grâu şi de maci, sau ierbile-n rouă, dimineaţa,râzând...

Istoria este o minciună.Asupra căreia ne-am înţeles.

Napoleon I(1769-1821)

Anul X, nr. 3(40), 2013

1

Page 3: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

DOINA(Negură)

! de acum mai uşordecât ceaţa-s călător,de acuma mai lin,de acuma nu mai vin:negură, negură,cu sângele pe gurăPrecistă, Vergură,sufletul mi-i negură!! negură, negurăcu sângele pe gurăPrecistă, Vergură,sufletul mi-i negură!

Cezar Ivănescu

Geniul poetic eminescianGeniul eminescian a sorbit mireasma şi suculenţa metaforei populare, el

însuşi scriind asemenea acelor ţărani de la care a cules boabe de rouă,umplându-şi astfel cămările inimii sale şi-ale neamului său, al nostru şi-alcelor ce ne vor urma, cu lumină şi nectar!

Cea mai mare însuşire a lui Eminescu este de a face poezii populare fărăsă pactizeze şi cu idei culte. Iată o doină eminesciană:

Codrule, Măria-Talasă-ma sub poala ta,că nimica n-oi stricafără num-o rămurea,să-mi atârn armele-n ea.Să le-atârn la capul meu,unde mi-oi aşterne eu,sub cel tei bătut de vântcu floarea pân’la pământ,să mă culc cu faţa-n sus,şi să dorm, dormir-aş dus.

Iluziunea poporană e desăvârşită. Ideea însă e cultă.

FLOARE de LATINITATE

2

Page 4: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

CONSILIUL NAŢIONAL ROMÂNPLANUL FINANCIAR PE ANUL 2013

RECTIFICARE

VENITURI:1.Bugetul Republican (14.040.000,00) 14.515.839,00 dinari2.Bugetul Provincial (4.665.000,00) 4.862.000,00 dinari3.Transfer din Provincie 255.000,00 dinari4.Proiectele Consiliului (700.000,00) l.l00.000,00 dinari5.Transfer din anul 2012 500.000,00 dinariTOTAL 21.232.839,00 dinariCHELTUIELI:1.Departamentul cultură 1.800.000,00 dinari2.Departamentul învăţământ (1.150.000,00) 1.422.000,00 dinari3.Departamentul informare 1.050.000,00 dinari4.Departamentul uzul oficial al limbii 650.000,00 dinari5.Departamentul autoguvernarea locală 650.000,00 dinari6.Salarile bruto 5.800.000,00 dinari7.Proiectul „Orchestra” (2.000.000,00) 2.500.000,00 dinari8.Proiectul „Corul” (500.000,00) 800.000,00 dinari9.Activitatea editorial-publicistică 350.000,00 dinari10.Cheltuieli (3.170.839,00) 3.020.839,00 dinari11.Reprezentaţia 100.000,00 dinari12.Comisia pentru tineret şi sport 250.000,00 dinari13.Comisia pentru culte 250.000,00 dinari14.Comisia pentru relaţii internaţionale 300.000,00 dinari15.Marele Festival de Folclor (gazda ediţie) 500.000,00 dinari16.Festivalul copiilor 200.000,00 dinari17.Zilele de teatru ale Românilor din Voivodina 200.000,00 dinari18.Transfer cu menire din Provincie 255.000,00 dinari19.Sufinanţarea ICRV 700.000,00 dinari20.Revizia 150.000 dinari21.Rezerva 285.000 dinariTOTAL 21.232.839,00 dinari

Anul X, nr. 3(40), 2013

3

Page 5: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

La Zrenianin la I.C.R. a avut loc şedinţa Consiliului Naţional RomânCasa pentru noul sediu al Institutului CulturalRomân a fost cumpărată din banii noştri!?!?

Lucrările şedinţei la care din cei 22 de membrii ai acestui for superior alromânilor din Serbia (unul fiind în arest!) au luat parte 13 membrii, lipsinddin nou acei membrii care de la îneputul mandatului boicotează insistentşedinţele C.N.R. precum: Romulus Nicolaevici, Ion Cizmaş, Pavel Baloş,Valeriu Pintor, Marina Rachitovan... au decurs sub semnul mândrieiromâneşti provocată de două realizări (cum s-a spus) deosebite: cumpărareacasei la Zrenjanin pentru I.C.R. şi încheierea proiectului pilot privindintroducerea limbii române în şcolile din Timoc.

Noul sediu al Institutului va fi în proprietate dublă: câte 50% aGuvernului Voivodinei şi 50% a Consiliului Naţional Român.

Casa a costat 7.139.000 din. Banii au fost asiguraţi de către: InstitutulCultural Român (2,2 milioane din propriile economisiri), GuvernulVoivodinei (1,3 milioane dinari) şi Consiliul Naţional Român (3,7 milioanedinari). Casa a fost de către proprietari dată spre folosinţă pe termennelimitat - Institutului Cultural Român.

Domnul Daniel Patrovici, profund emoţionat de măreţia izbânzii a spus:-Este o mare realizare a românilor din Voivodina. Procedura de

cumpărare a durat 8 luni dar am dus-o la bun sfârşit! Mulţi au fost scepticică vom reuşi, dar am izbutit. Mulţumesc pe acestă cale tututror acelora careau pus umărul la înfăptuirea acestei mari realizări, precum: Costa Roşu,Marcel Drăgan, Alina Iorga, reprezentanţii Guvernului Voivodinei, MarinelBugar, Todor Doru Ursu...

Costa Roşu a oferit date statistice interesante de la iniţierea ideii decumpărare a acestei case (19 octombrie 2012) şi până la realizarea deplinăa acţiunii.

La şedinţă unii vorbitori au scos la iveală şi faptul că GuvernulVoivodinei nemeritat deţine 50% din imobil iar pentru cumpărarea lui a datde tot - 19% din banii necesari!

Următorul punct la ordinea de zi a fost detaliat expus de către doamnaAnişoara Ţăran, şefa Departamentului pentru învăţământ şi s-a referit laîncheierea proiectului pilot de introducere a limbii române în şcolile

românilor timoceni. Pentru a învăţalimba română s-au anunţat 1.523 decopii dar conform cuvintelor doamneiVesna Fila de la MinisterulÎnvăţământului au rămas... doar 420. Şi

FLOARE de LATINITATE

4

Noua adresă a I.C.R. va fistr. Meša Selimović, fără număr,23000 Zrenianin

81% din bani au fost asiguraţi de către Consiliul Naţional Român şiInstitutul Cultural Român şi 19% de către Guvernul Voivodinei.

Page 6: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

nici ei toţi n-au asistat la orele ţinute de profesorii noştri din Voivodina ci detot - 224!?!?. Foarte multele absenţe au fost conform spuselor doamneiŢăran, “motivate” de directorii şcolari cum că nu sunt autobuse ca toţi copiiisa vină la ore, au alte obligaţii şcolare, sunt în excursii... Dar în şcoli, undeau predat limba română profesorii noştri au fost primiţi bine.

Domnul D. Petrovici a informat că banii pentru cheltuielile profesorilor(deplasări,cazări...) au fost în totalitatea lor (peste l milion de dinari)asiguraţi de către C.N.R. Ministerul Invăţamântului n-a dat un dinar. Dar seaşteaptă ca din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni săse primească în jur de l.800 EU, însă contractul n-a fost încă semnat!

În şedinţă s-a mai auzit şifaptul că MinisterulInvăţământului din Serbia de latoamnă va introduce în şcolileromânilor timoceni şi graiulvalah!?!? La acestă ştire areplicat domnul preşedintePetrovici care a menţionat:

-Nouă ni s-a cerut caprofesorii care predau să aibă licenţă. Cum vor fi asiguraţi/aleşi profesoriicu licenţă în graiul valah?

Un alt punct al ordinei de zi a fost legat de marcarea modestului jubileude 10 ani al revistei Floare de latinitate, despre care s-a hotărât să fie în lunadecembrie dar şi în prima parte a anului viitor la Vârşeţ, Timişaoara, precumşi în unele sate de la noi şi din România. Celor mai fideli colaboratori vor ficonferite diplome şi plachete.

În perioada 7-10 octombrie minoritatea română se va prezenta laBruxelles la sediul Uniunii europene. Ne vom prezenta cu o expoziţie defotografii şi carte (responsabil: I.C.R.) precum şi cu un quartet muzical. Aufost împuterniciţi domnii D. Petrovici şi M. Drăgan pentru asigurareamijloacelor financiare (C.N.R. va da 500.000 din.) şi alcătuirea listei de 15inşi care vor merge în capitala U.E.

Marcel Dragan a fost ales în comisia republicană care va pregăti o nouălege a consiliilor naţionale. Comisia are 17 membrii (doi dintre ei fiind dinpartea consiliilor naţionale) şi va fi prezidată de către doamna GordanaStamenić. Totodată a fost alcătuită şi o comisie a noastră, însărcinată cupregătirea noii legi. Dincomisie fac parte: AdinaIorga, Adrian Borca,Marius Roşu, Alina Iorgaşi Traian Pancaricean.

Domnul NicuCiobanu a expus douărapoarte. Primul referitor

Anul X, nr. 3(40), 2013

5

Daniel Petrovici împreună cureprezentantele Ministerului învăţă-mântului din Belgrad au fost oaspeţi înemisiuniea „TV” din Bor. Atunci auapelat la copii să se înscrie la ore. Şi s-au înscris - peste 1500. Până atuncierau înscrişi de tot - 39!

Cei 500.000 din. necesari pentru deplasarea laBruxelles (care nu figurează în planulfinanciar) pe 2013 au fost asiguraţi înurmătorul mod : 400.000 din. au fost luaţi dela Departamentul pentru Autoguvernarealocală iar 100.000 de la Comisiainternaţionlă.

Page 7: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

la participarea a cinci tineri viitori ziarişti de la noi la cursurile de vară dela Româneşti (cheltuielile fiind de 224.000 din.) precum şi cel referitor ladistribuirea mijloacelor financiare celor şase medii de informare (trei depresă scrisă şi trei electronice), care s-au anunţat la concursul referitor lapromovarea valorilor culturale autentice romaneşti. Astfel s-a spus că vorprimi bani:

1.“Renaşterea” (Satu Nou) 30.000 din.2.Televiziunea Covăciţa 70.000 din.3.Radio Far (Alibunar) l00.000 din.4.”Victoria” (Vârşeţ) 180.000 din.5.“Sărcia“ 20.000 din.6.“Tibiscus“ (Uzdin) 55.000 din.Domnul Ciobanu a amintit şi de unele proiecte care n-au fost luate în

considerare fiind nesemnate, ori că nu promovează valorile culturaleromâneşti. În şedinţă s-a dat suma de 50.000 din. Cenaclului Românilor dinCuvin pentru editarea “Vătafului Cuvinului” cu toate că cererea a ajunsdupă termen.

Doamna Anişoara Ţăran a amintit şi de taberele din vara aceasta care sevor organiza prin intermediul C.N.R. Astfel s-au primit 14 locuri (12 copiişi doi însoţitori) în Tabăra de la Sulina (în perioada 8-14 iulie) alte 14 locuri(12+2) tot la Sulina în perioada 14-20 iulie) şi 13 locuri(12+ l) în tabăra dela Poiana Pinului (1-6 august). În aceste tabere vor merge copii care au avutsuccese atât în domeniul învăţământului cât şi în cel extraşcolar.

În final s-a acceptat editarea cărţii lui Trifu Damian din Panciova desprecântarea Sfintei liturghii a cântăreţilor din strană în B.O.R. o lucrare maimult decât necesară în biserica noastră. Cartea va apare la Editura “Floarede latinitate”.

Vasile Barbu

FLOARE de LATINITATE

6

Page 8: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

RAPORT DE LA ORELE DE LIMBAROMÂNĂ CU ELEMENTE ALE CULTURII

NAŢIONALE ÎN SERBIA DE RĂSĂRITDIN CADRUL PROIECTULUI PILOT DIN

2013Un pas important care promite

Fiecare lucru are un început, dar şi sfârşit. Proiectul pilot s-a terminat.Încerc să fac o dare de seamă despre cele ce am lucrat în cele două lunipetrecute în zona Timocului.

Proiectul pilot – introducerea limbii române cu elemente ale culturiinaţionale, în şcolile elementare din Bor, Zaječar şi Negotin a început la datade 5 aprilie şi a durat până pe 31 mai 2013. A fost organizat la iniţiativaConsiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia în colabo-rare cu Ministerul Învăţământului, Ştiinţei şi Dezvoltării Tehnologice alRepublicii Serbia şi Administraţia Şcolară Zaječar. Trebuie menţionat căproiectul s-a realizat în urma unei anchete făcute pe teritoriul AdministraţieiZaječar, unde părinţii şi elevii şcolilor elementare şi medii au semnat cădoresc să înveţe limba română cu elemente ale culturii naţionale, ca obiectfacultativ, cu două ore săptămânal. La această anchetă au răspuns 1523 deelevi, 895 de elevi de şcoală elementară şi 628 elevi de şcoală medie. Dupăîntâlnirea cu adjuncta ministrului Învăţământului, d-na Vesna Fila, s-a căzutde acord ca în Proiectul pilot să fie încadraţi doar 420 de elevi din 16 şcolielementare din Bor, Zaječar şi Negotin, inclusiv şcolile afiliate din sateledin apropiere. S-a stabilit şi mersul lucrurilor pe viitor, şi anume: ceilalţielevi, precum şi elevii din celelalte administraţii şcolare din zonă să înceapăcursurile din septembrie 2013, cursuri pentru care se face o nouă anchetă înluna mai şi că vor preda profesori de limba română din zonă, indiferent deexperienţă în muncă şi dacă au examenul de stat.

Consiliul şi-a asumat obligaţia de a alege opt profesori de limba românădin şcolile elementare din Voivodina pentru a ţine cursuri în acest proiect,iar Administraţia şcolară Zaječar cu directorii şcolilor gazde şi-au asumatresponsabilitatea să întocmească grupele şi orarul şcolar, să pună la dispozi-ţie sălile de clasă, catalogul pentru purtarea evidenţei orelor şi a prezenţeielevilor. Consiliul a suportat şi cheltuielile organizării învăţământului.

Deşi nici în Voivodina nu avem un număr foarte mare de profesorilicenţiaţi, am reuşit să-i alegem pe cei mai buni, pe cei care îşi iubesc şi res-pectă profesia şi limba moştenită şi studiată. Astfel, au fost aleşi: RodicaŢăpârgea (Satu-Nou), Firuţa Blaj (Petrovăsâla), Romanţa Glanda Crăciun(Nicolinţ), Elena Cojocar (Uzdin), Olimpiu Bugar (Ecica) - care pe motivde boală a fost înlocuit de Ionel Agadişan (Bariţe), Anişoara Ţăran (NoviSad) şi încă două propunătoare pe clase: Elena Modoşanov (Satu-Nou) şi

Anul X, nr. 3(40), 2013

7

Page 9: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Norica Raşa (Torac). În acest proiect a participat (înlocuit) o singură dată șipropunătorul Alexandru Bugar (Ecica).

Au fost stabilite şi grupele, orarul şi şcoala unde se ţin cursurile:Zăiceri – 4 profesori cu 4 ore1.Rodica Ţăpârgea – grupa I – clasa I, 20 elevi, din toate şcolile.Cursurile se ţin la Şcoala „Desanka Maksimović“ de la 12,00-13,30 şi a

VI-a grupă – cl. a V-a, 35 elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala„Desanka Maksimović“ de la 18,30-20,00.

2.Elena Modoşanov – a II-a grupă – clasa a II-a, 30 elevi, din toateşcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Hajduk Veljko“ de la 12,00-13,30 şi a IV-a grupă – cl. III-IV, 25 elevi, din şcolile „Hajduk Vleljko“ şi „Đura Jakšić“.Cursurile se ţin la Şcoala „Hajduk Veljko“ de la 18,30-20,00.

3.Romanţa Glanda Crăciun – a III-a grupă – cl. III-IV, 35 elevi dinŞcoala „Desanka Maksimović“ şi „Đura Jakšić“. Cursurile se ţin la Şcoala„Đura Jakšić“de la 12,00-13, 30 şi a VIII-a grupă – cl. VII-VIII, 30 elevi,din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Đura Jakšić“de la 18,30-20,00.

4. Firuţa Blaj – a V-a grupă – cl. III-IV, 21 elevi din Şcoala „LJ. R.Nada“, „Ljuba Nešić“ şi „Desanka Maksimović“. Cursurile se ţin la Şcoala„Ljuba Nešić“ de la 12,00-13,30 şi a VII-a grupă – cl. a VI-a, 19 elevi, dintoate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Ljubica Radosavljević Nada“ de la18,30-20,00.

Bor - 3 profesori cu câte 4 ore1.Norica Raşa, I grupă – cl. I, 23 elevi, toate şcolile. Cursurile se ţin la

Şcoala „Branko Radičević“ de la 12,00-13,30 şi a IV-a grupă – cl. a IV-a,41 de elevi, toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Vuk Karadžić“ de la18,30-20,00.

2.Olimpiu Bugar, respectiv Ionel Agadişan – a II-a grupa – cl. a II-a, 22elevi, din toate şcolile. Cursurile se ţin la Şcoala „Dušan Radović“ de la12,00-13,30 şi a V-a grupă – cl. a V-a, 22 elevi din toate şcolile. Cursurilese ţin la Şcoala „Dušan Radović“ de la 18,30-20,00;

3. Elena Cojocar – a III-a grupă – cl. a III-a, 18 elevi din toate şcolile.Cursurile se ţin la Şcoala „3 oktobar“ de la 12,00-13,30 şi a VI-a grupă –cl. a VI-a, a VII-a şi a VIII-a, 26 elevi din toate şcolile. Cursurile se ţin laŞcoala „Sveti Sava“ de la 18,30-20,00.

Negotin – 1 profesor cu 6 ore1. Anişoara Ţăran – Orele se ţin în fiecare săptămână în altă şcoală, la

„Branko Radičević“,„Vera Radosavljević“ şi „Vuk Karadžić“: I grupa – cl.I-II, 23 elevi din toate şcolile de la 16,00-17,30; cu a II-a grupă – cl. III-IV,16 elevi din toate şcolile de la 14,00-15, 30 şi cu a III-a grupă – cl. V-VIII,30 elevi din toate şcolile de la 18,00-19, 30.

În total au fost ţinute 16 ore (8 săptămâni) în fiecare vineri, cu fiecaregrupă câte două ore. Din cauza sărbătorilor de Paşte şi vacanţă, vineri, 3mai, nu s-au ţinut cursuri.

Pe parcurs s-au mai anunţat şi alţi elevi care nu au fost trecuţi pe listă. În

FLOARE de LATINITATE

8

Page 10: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

unele sate, precum: Halovo, Lubniţa şi Gamzigrad, profesorii au mers înşcolile copiilor care nu au putut veni la cursuri (aprox. 50), întotdeauna cuaprobarea directorului de şcoală şi a inspectorului şcolar, d-l Marić. În acestmod a fost mărit numărul şcolilor de la 13 la 16.

Din numărul total de 446 de elevi de pe listă, la ore le-au frecventat 232de elevi. Am încercat să aflăm de la directori motivul absenţelor şi am pri-mit răspunsuri că:

- nu au putut întocmii mai bine orarul şi că în orele de după-amiază copiiicare fac naveta de la sate nu au cu ce să vină seara. De ex., din Negotin auto-buzul a plecat spre sate la ora 13.30, iar prima ora începea la 14, 00!

Anul X, nr. 3(40), 2013

9

Prezenţi laore

Nu şi-au făcutprezenţa la nici

o oră

Anunţaţi

NEGOTINI grupă 7 16 23II grupă 8 8 16III grupă 20 10 30

Total la Anişoara Ţăran 35 34 69

BORI grupă 9 9 18II grupă 12 14 26

Total la Elena Cojocar 21 23 44

I grupă 15 7 22II grupă 9 13 22

Total la Ionel Agadişan 24 20 44

I grupă 12 11 23II grupă 16 25 41

Total la Norica Raşa 28 36 64

ZAJEČARI grupă 8 12 20II grupă 18 17 35

Total la Rodica Ţăpârgea 26 29 55

Page 11: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Alte motive de absenţe ale elevilor din oraş sunt: alte obligaţii şcolaresau extraşcolare; motiv de boală; plecarea în vacanţă; plecarea în excursiişcolare; organizarea Zilei Şcolii; informaţii greşite de ora şi şcoala unde sedesfăşoară cursurile...

Prezenţa elevilor la orele de limba română

Impresiile profesorilor privind proiectul sunt pozitive. Toţi am fost pri-miţi bine în şcoli, atât din partea d-lui Marić, cât şi din partea directorilor şia cadrelor de specialitate. Ne-au fost puse la dispoziţie sălile de clasă, cata-loagele...

Copiii au fost foarte comunicativi, bine dispuşi şi foarte activi şi curioşila ore. În fiecare oraş, copiii au fost repartizaţi în alt mod pe grupe. Unelegrupe au fost făcute după vârstă, în alt loc am avut clase combinate chiar şiclasele V-VIII. Dar, orele s-au ţinut fără mari probleme, iar materia planifi-cată a fost aproape în întregime realizată.

Când este vorbă de cunoştinţele de limbă a copiilor putem afirma că suntfoarte diferite. De multe ori sunt la poli diferiţi. Unii deloc nu sunt vorbitoride limba română (mai ales care trăiesc la oraş), iar alţii mai mult sau maipuţin înţeleg sau sunt şi vorbitori activi de limbă (mai mult cei de la sat).

Cursurile s-au desfăşurat bilingv, totul le-a fost explicat şi în limba sârbă,pentru a fi siguri că ne-au înţeles toţi. Ceea ce am observat, este că, toţi au

FLOARE de LATINITATE

10

I grupă 21 0 21II grupă 8 11 19

Total la Firuţa Blaj 29 11 40

I grupă 20 15 35II grupă 21 9 30

Total la Romanţa GlandaKračun

41 24 65

I grupă 18 12 30II grupă 10 15 25

Total la ElenaModočanov

28 27 55

Numărul total al elevilorîn Proiectul pilot

232prezenţi

214timpul absenţi

446Total anunţaţi

Page 12: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

însuşit perfect pronunţarea literelor specifice limbii române, indiferent decunoştinţele de limbă. Special s-au bucurat când au învăţat să-şi scrienumele în limba română, când au citit primele cuvinte sau au răspuns înscris la exerciţiile date. Am folosit şi metode interactive şi i-am învăţat săcânte cântece şi colinde româneşti, pentru ceea ce au fost foarte interesaţi şile-a plăcut. Cititul - scrisul le-a mers destul de bine, dar exerciţiile trebuiefăcute şi pe aceasta trebuie pus accentul şi în viitor.

Temele parcurse la ore sunt:1-2 Alfabetul şi literele specifice limbii române, Formulele de salut,3-4 Şcoala, Rechizitele şcolare5-6 Familia, Corpul omenesc, Activităţile în timpul zilei, Igiena,7-8 Sărbători, Obiceiuri9- 10 Numerele, culorile, zilele, lunile, anotimpurile,11-12 Fructele, legumele, alimentele, ocupaţiile oamenilor,13-14 Animalele domestice. Animalele sălbatice. Animalele care trăiesc

la noi. Grădina zoologică,15-16 Elemente de cultură naţională, Vacanţa, EVALUARE.Materialul didactic s-a pregătit special pentru fiecare nivel. Nivelul 1,

pentru clasele I-II-a, întocmit pe baza ilustraţiilor, căci la vârsta acesta co-piii învaţă literele chirilice şi încă nu cunosc literele latine şi am folositmetoda audio-vizuală de lucru. Textul aflat lângă ilustraţii este lăsatintenţionat, ca profesorii să lucreze unificat şi în caz că, părinţii doresc aca-să să-i ajute şi să repete cu copiii cele însuşite la oră.

Nivelul doi este pentru clasele III-IV, cu care am reuşit să citim textescurte, poezioare şi să scriem propoziţii simple.

Nivelul trei, pentru clasele V-VIII, la care au fost citite texte, scrise şirezolvate exerciţii mai grele.

Materialul a fost pregătit pe patru pagini, fila a patra fiind prevăzută pen-tru evaluarea noţiunilor învăţate. Fiecare elev a primit un exemplar tipărit.

Materialul didactic a fost pregătit în formă tipărită dar temele au fostprezentate şi în Power point, pentru o însuşire cât mai uşoară a noţiunilor.

La sfârşitul Proiectului s-a făcut şi evaluarea elevilor. Evaluarea a fostanonimă şi în limba sârbă, aşa că elevii nu au avut nevoie de ajutor. Eleviiau răspuns la 15 întrebări, răspunsuri în baza cărora se pot trage următoareleconcluzii că:

- elevii s-au ataşat şi au acceptat profesorii (toţi am primit nota maximă),- orele le-au fost interesante, atractive şi folositoare,- au fost mulţumiţi cu materialul didactic (întocmit pe nivele după capa-

cităţile lor),- consideră că au dobândit cunoştinţele aşteptate şi au avansat,- nu le-a picat cu greu învăţarea limbii române,- le-a sporit dorinţa de a studia limba română.La întrebarea: care le-a fost motivul pentru care au înscris limba română?

- răspunsul a fost:

Anul X, nr. 3(40), 2013

11

Page 13: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

- doresc să înveţe limba română,- le este plăcere şi privilegiu să înveţe limba română;Într-o măsură mai mică au răspuns că:- limba română le este limba maternă;- limba o ştiu în dialect şi doresc să înveţe, să scrie şi citească limba lite-

rară.Toţi au răspuns că: doresc ca din septembrie să continuie învăţarea lim-

bii române; vor recomanda colegilor să înscrie cursurile de limba română.La ultima oră, elevii au primit o menţiune pentru frecventarea cursurilor

de limba română.Despărţirea a fost foarte emoţionantă, au venit şi părinţii să-şi ia rămas

bun de la noi şi să ne transmită că vor fi insistenţi şi nu vor ceda de la ideeade introducere a limbii române din septembrie 2013. Erau cu toţiidecepţionaţi că nu a fost realizată ancheta în luna mai, aşa cum le-a fostpromis. Am părăsit zona cu emoţii profunde, precum cele de la prima oră.Elevilor le dorim mult succes la învăţarea limbii române şi suntem convinşică într-o zi vor face diferenţă între grai şi limba literară.

Mulţumesc tuturor care au susţinut sau au participat în acest proiect, darîn special mulţumesc ELEVILOR doritori să înveţe limba lor strămoşească.

Anişoara Ţăran,coordonatoarea Proiectului

FLOARE de LATINITATE

12

Page 14: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

100 de ani de la sfinţirea Bisericii OrtodoxeRomâne din Vârşeţ

Cu ocazia centenarului BisericiiOrtodoxe Române din Vârşeţ (aziCatedrală Episcopală) în prezenţa ÎPSLaurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealuluişi a PS Lucian, Episcop de Caransebeş laVârşeţ a fost dezvelit şi sfinţit monumentulEpiscopului, Elie Miron Cristea, devenitprimul Patriarh al B.O.R., o lucrare asculptorului Aurel Gheorghe Ardelean dinTimişoara. La fel au fost sfinţite şi douăplăci cu efigiile protopopului Traian Oprea(al Vârşeţului) şi a compozitorului IonVidu.

Acest grup statutar a fost realizat cuajutorul financiar deplin al preşedinteluiConsiliului Judeţean Caraş Severin, SorinFrunzăverde. Mai amintim şi apariţiamonografiei arhimandritului Longhin,fost eclesiast al Catedralei Episcopale dinVârşeţ intitulată: Catedrala Episcopală “Înălţarea Domnului” din Vârşeţ -istorie şi artă bisericească.

SĂRCIA - LA 680 DE ANISărcia, după S. Borovszky, are urme în epoca romanilor, iar F. Milleker

spune că există un document din anul 1333 despre această localitate. Laînceput se numea Zoruka, ca apoi acest sat să poarte numele deSzarchatelek, ceea ce ar fi localitatea Sărcia. Deci, în anul 2013 se împlinesc680 de ani de când este amintită localitatea a căror urmaşi, români, trăiescazi în actuala Sărcie.

Prima vatră a fost pe malul stâng al râului Timiş, lângă actuala localitateŞurian, la o depărtare de cca. 25 km. în amonte, de actuala vatră care se aflăpe malul drept al Timişului (la cca. 1-2 km), pe magistrala şi calea ferată

Anul X, nr. 3(40), 2013

13

Page 15: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Zrenianin - Vârşeţ. Cel mai apropiat este oraşul Zrenianin, la cca. 25 km.Pe vatra veche se ştie de două colonizări de români ardeleni de pe Valea

Mureşului, la anul 1552 şi la anul 1767, aşa că românii sărcienţi sunt deorigine bănăţano-ardelenească. Structurade pe vatra veche (De la Şâhova) a avutloc în jurul anului 1780 (după Milleker),prima dată la locul numit Mălăişte, iarapoi, la 1784-86, pe locul actual. Aci, pelângă români, la 1801-1803 se face ocolonizare de 67 familii de nemţi şi deatunci existau două sate cu numele Sărcia,Sărcia Română şi Sărcia Germană. Îndecursul istoriei de peste şase secole,Sărcia a avut mai multe denumiri, ca:Szarchsatelek, Olah Szarcsa, RomanSzarcsa, Nova Sarča, Nemet Szarcsa,Sarča, dar, în esenţă tot Sărcia, nume decare se folosesc şi azi românii de aici,nume care sună întru totul româneşte,cum spune şi magistrul Erno Marok(sărcianţ) în lucrarea “Istorija Sarče” (în l.sârbă), cu toate că numele oficial alsatului, începând din anul 1947, este

Sutiesca, datorită faptului că după cel de-al Doilea Război Mondial, în loculnemţilor vin colonişti sârbi (cca. 300 de familii).

Pe vatra veche a satului, românii sărcienţi au avut parohie comună cusatul Şurian, iar pe vatra actuală şi-auconstruit biserică în anul 1796 (preot,Grigorie Petrovici), pe când actualabiserică s-a sfinţit (de către Ioan Feţianu,episcopul Aradului) în anul 1896. Înacea perioadă preot era LiubomirNestorovici. Cel mai cunoscut preot alromânilor sărcienţi a fost iconomstavrofor Gherasim Andru, născut înBihor, care a fost o perioadă îndelungatăpreot al sărcienţilor şi o perioadăprotopop al Protopopiatului Sărcia.Dânsul a venit la Sărcia în anul 1914 şi adecedat în anul 1957, fiind înmormântatîn cimitirul românesc din Sărcia. Înmomentul de faţă la B.O.R. din Sărciaslujbe religioase se oficializează odatăpe lună (şi la sărbători mai mari) de către

FLOARE de LATINITATE

14

Page 16: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

preotul Cristian Popi dinTorac. Preot în sat nu maiavem din anul 1983, iar fiindvorba de biserică aş aminti şifaptul că din 1996 în faţabisericii avem o superbă troiţăsfinţită de către vicarul B.O.R.de la noi, Moisă Ianeş. Nemţiişi-au construit biserică în anul1818, care, după un trăsnet, afost dărâmată complet. S-aîntâmplat aceasta în anul 1958.Actualii locuitori sârbi şi-auconstruit biserica lor acum vreo zece ani şi au preot în sat - Jovan Veselinov.

A avut Sărcia şi şcoală, încă din secolul XIX. Românii au avut şcoala lor,nemţii şcoala lor, apoi sârbii şcoala lor, de fapt clădirea şcolii nemţeşti. Înlocaţia şcolii nemţeşti - sârbeşti, din anul 1957, învaţă laolaltă sârbii şiromânii. Este o şcoală cu opt clase, dar învăţământul în limba română sedesfăşoară doar la cursul inferior, şi asta cu un număr foarte mic de elevi(acum, şase elevi în patru clase).

Ca scriitorii sărcienţi care au scos cel puţin o carte, se pot aminti: IonMiloş Livius Lăpădat, Florian Ursulescu, Iosif Miloş-Puiu, SlobodanMandić, Pavel Pancaricean - Lonti, Ljilja Rosić, Teofil Miloş, OlimpiaPancaricean...

În anul 1991 la Sărcia a luat fiinţă filiala Comunităţii Românilor dinIugoslavia, în cadrul căreia. în anul 1995 apare o publicaţie periodică aromânilor sărcienţi, numită “Sărcia”. Dacă la început a apărut în cadrulfilialei C.R.I., acum apare în cadrul B.O.R. din satul nostru. Primul şiactualul red. resp. este Iancu Murărescu.

Din activităţile culturale se poate aminti că în anul 1891 i-a fiinţă un cor

Anul X, nr. 3(40), 2013

15

Radnički

Page 17: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

bisericesc, în 1921 i-a fiinţă (tot în cadrul bisericii) o bibliotecă, în 1929 seînfinţează fanfara. Am avut formaţie de căluceri şi dansuri populare, amavut şi o activitate a trupei de teatru, solişti vocali şi instrumentişti... Dinpăcate, nu mai avem cor, fanfară, căluceri, dansatori, actori... Ne putemlăuda, totuşi cu recitatori buni. La întrecerile republicane de recitatori aufost: Mărie Mioc, Deloria Ognean, Lorena Popi. Dintre soliştii vocali se potaminti: Iosif Miloş - Puiu, Ion Lăpădat, dar şi fraţii Ionel şi Tiberiu Lăpădat,născuţi la Sărcia, care au înregistrări cu muzică populară românească laPostul de Radio Novi Sad. Soliştii instrumentişti care s-au bucurat desuccese la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească din Voivodina aufost: Aurelian Pancaricean (saxofon), Marcel Jivoin (acordeon), AlexandruOgnean (acordeon)... Să amintesc că festivalul amintit mai sus a fostorganizat la Sărcia în 1983 şi 1997, iar acelaşi festival, dar în concurenţacopiilor, în anul 1994. Sârbii din sat au avut un cunoscut grup vocal“Gatalačke delije” şi un bun guslar, pe Mihajlo Jakšić.

A avut Sărcia şi fabrică de pluguri, cărămidărie, cinematograf..., iar acumare moară, staţiune sanitară cu medic, dentist, farmacie, are un centrupiscicol, apeduct, conductă de gaz, oficiu poştal, toate străzile asfaltate,cărări din beton, curent electric stradal (de menţionat că Sărcia a avut curentelectric încă în urmă cu o sută de ani - în anul 1911).

A fost Sărcia cunoscută şi după activitatea sportivă. Fotbal s-a jucat înurmă cu cca. 80 de ani, iar actuala echipă de fotbal “Radnički” (înfiinţată în1946) s-a întrecut încă din anul 1965 în Liga Serbiei, iar mai mulţi jucătorisărcienţi au evoluat şi în echipe de rang naţional, iar Dejan Govedarica ajucat şi în lotul naţional. Fotbaliştii sărcienţi au cucerit şi “Cupa Libertăţii”(la fotbal mare, dar şi la mini fotbal). A mai fost cunoscută Sărcia şi dupăcunoscutul pinpongist Valeri Folean. Acum avem karatişti buni...

După ultimul recensământ în Sărcia trăiesc 1535 locuitori, dintre caresârbii sunt majoritari. Dar, cu toate că sârbii sunt majoritari, în ConsiliulComunităţii Locale românii sunt majoritari, iar preşedinte este tot un român,Ion Păunescu (videpreşedinte Eugen Miloş). Să nu uităm că în urmă cu cca.130-140 de ani în sat au trăit peste 1600 români. Acum, din an în an tot maipuţini. Un motiv este natalitatea scăzută, căsătoriile mixte, plecarea înstrăinătate...

La românii sărcienţi cel mai frecvent nume de familie este Miloş, urmatde Condan, Jivoin, Lăpădat, Pancaricean... iar nume de botez, Ion, Iosif,Iancu, Viorel, la bărbaţi, şi Mărie, Ana, Doina, Dorina, la femei.

Să mai spun că în perioada 1955-1960, Sărcia a fost sediu comunal, iarîn momentul de faţă face parte din comuna Seciani.

La sfârşit aş vrea să menţionez că, deoarece materialul l-am pregătitpentru “Almanahul Libertatea”, menit românilor, m-am referit mai mult laromânii sărcienţi.

Atât despre Sărcia (nu Sarcia, Sarcea - ci Sărcia) la cei 680 de ani de laprima atestare documentară (după Milleker).

Iancu Murărescu

FLOARE de LATINITATE

16

Page 18: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

O ALTĂ LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ?!Zilele trecute, prietenii din Timoc, o regiune a Serbiei, locuită majoritar

de români, m-au pus la curent cu o noutate mai mult decât alarmantă: înSerbia a apărut o nouă limbă romanică - limba vlahă -, vorbită de vlahii dinTimoc.

Românii botezaţi vlahi locuiesc în Timoc de mii de ani, populaţiaromanizată fiind aici prezentă mai înainte de venirea slavilor în secolul alVI-lea. Cu acest nume - vlahi, valahi, volohi - străinii i-au identificat peromâni. La ora actuală românii din Serbia, după plecarea albanezilor cu totcu regiunea Kosovo, se constituie în cea mai mare minoritate din Serbia. Eisunt unica minoritate din fosta Iugoslavie care n-a dorit să se separe, care n-apledat pentru autonomie, care nu şi-a dorit drepturi exagerate. Deşi româniidin Timoc nu au nici un drept. Nici şcoli în limba lor, nici biserică. PărinteleBoian Alexandrovici din localitatea Malainiţa, în care locuiesc doar etniciromâni, atunci când oficalităţile au refuzat să repartizeze comunităţii un locpentru biserică, şi-a construit-o chiar în grădina casei sale. Imediat auintervenit autorităţile, care l-au arestat, au adus buldozerele să dărâmebiserica şi ar fi făcut-o, dacă nu ar fi sărit satul şi nu ar fi intervenitcomunitatea internaţională. Biserica a fost lăsată, dar cu o condiţie: serviciuldivin să se oficieze în limba sârbă, deşi în localitate nu locuieşte nici unsingur sârb. Într-o perioadă mai recentă, urmând experienţa ucrainieniior,autorităţile de la Belgrad au împărţit comunitatea românească în români şivlahi. Pe Valea Timocului locuiesc circa 800.000 de români, cărora ei le-auzis vlahi, şi circa 40.000 - în Banatul Sârbesc, pe care i-au acceptat caromâni.

În 2011, Ministerul Minorităţilor Naţionale de la Belgrad l-a găsit pe unVasile Stati al românilor din Serbia, care avea şi o asociaţieneguvernamentală, numită „Gergina”, căreia i-au plătit 68.000 de euro dinbugetul Serbiei ca „să elaboreze” alfabet pentru vlahi şi un „vorbar”(dicţionar) al limbii vlahilor, cu toate altele decât cele folosite de româniidin lume.

Alfabetul nou (deşi românii de aici au scris de sute de ani cu litereromâneşti), inventat peste noapte, conţine 35 de semne (litere) chiriliceabsurde, care, afirmă „savanţii” plătiţi de statul sârb, ar fi „corespunzătoarelimbii vlahe” şi le recomandă pentru a fi folosite la tipărirea de cărţi,dicţionare, publicaţii ş.a.

În darea de seamă a raportorilor se afirmă că, “Ministerul învăţământuluiva edita manuale, dicţionare, atlase etc. în acest alfabet, după care să înveţeelevii în şcoli”.

„Limba vlahă e o invenţie sută la sută politică, după modelul limbiimoldoveneşti”, îmi scriu cu tristeţe prietenii din Consiliul Naţional alRomânilor, care acum doi ani a fost interzis de autorităţi, creând în loculacestuia Colegiul Naţional al Vlahilor, condus de antiromâni.

Necuviincioşia a avut parte şi de un fel de oficializare. La 25 ianuarie

Anul X, nr. 3(40), 2013

17

Page 19: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

2011, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, delegaţia Serbiei,care a raportat despre măsurile luate pentru acordarea de drepturi minorităţiiromâneşti, a supus votului un amendament la Rezoluţia 1632/2008, „privindstandardizarea limbii şi alfabetului vlah”, diferită de limba română, ceurmează să fie introduse şi folosite în şcolile şi mass-media din Timoc.

Cei care au susţinut raportorii sârbi au fost, dintr-o solidaritate slavă,reprezentanţii Federaţiei Ruse, ai Bulgariei (care are, conform dateloroficiale, 130.000 de vlahi în Timocul ei), ai Ucrainei, Belarusului... Nu ştimcum au votat reprezentanţii Republicii Moldova, dar, după plecarea lui A.Tulbure, mandatarul nostru de odinioară în acest for european, care votamereu cu mintea tulbure, mă îndoiesc că cei care ne reprezintă acolo ar fiavut atitudinea pe care şi-ar fi dorit-o fraţii noştri din Timoc.

Nu ştim, de asemenea, cum a reacţionat oficial România, dar eadeocamdată nu s-a exprimat în nici un fel pe marginea acestei umiliri aromânilor de pretutindeni. Să se fi transformat Consiliul Europei într-un felde „Politbiuro” de pe vremuri, care ia decizii fără să se pătrundă în esenţe?

Să însemne acest precedent că mâine acelaşi Consiliu al Europei ne poateimpune o „limbă moldovenească” şi un „alfabet moldovenesc”, asemănătorcelui care le-a înlocuit românilor din Timoc alfabetul latin?! Atunci eu mădoresc ieşit cu tot cu ţară din acest Consiliu, care deocamdată nu ne-a făcutnici un bine, mai ales de când acesta a ajuns pe mâna Moscovei.

(„Literatură şi Artă“, 16 februarie 2012, Chişinău, MD)NICOLAE DABIJA Chişinău, R. Moldova

PROFESORUL IOAN CIPU LA 88 DE ANIConsăteanul şi distinsul profesor şi publicist Ioan

Cipu, s-a născut la 22 ianuarie 1925, în fosta comunăfruntaşă Torăcu Mare, din Banatul Iugoslav, azi Torăc.Provine dintr-o familie de ţărani, oameni de bunăcredinţă, casa părintească a familiei lui “Miuţ Firea”,tatăl profesorului se află în “socacu al cincilea - la şanţ”,în “colţ” cu numărul 365, adică la capătul “fârtariuluiîntâi”. La Torăcu Mare, străzile (socacurile) sunt drepteşi paralele, fiind tăiate de ulicioare care au împărţit, satul

în fârtare, fiecare fartari având şapte plaţuri (locuri de casă).Torăceanul Ioan Cipu, primele patru clase primare (1932-1936), le

termină în satul natal, Liceul Român la Vârseţ, iar Facultatea de Litere şiFilosofie la Bucureşti (1948). Începând cu anul 1949, este profesor dematematică la Bucureşti, apoi profesor suplinitor la Şcoala generală dinŞandra şi Margina de lângă Făget, până în 1965. Între timp (1954), domnulprofesor Ioan Cipu a absolvit la fără frecvenţă, Facultatea de Matematică-

FLOARE de LATINITATE

18

Page 20: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Fizică la Cluj-Napoca. Din 1966 şi până în primăvara anului 1985, când sepensionează, îndeplineşte funcţia de profesor la Liceul “Traian Vuia” dinFăget.

Semnatarul acestor rânduri, îşi aminteşte cu plăcere de întâlnirile şiclipele petrecute împreună cu domnul Cipu, în încăperile Comunităţiilocale din Torăc, prin anii 1975-76 şi de autograful distinsului profesor şipublicist, “cu dorinţa de a ne confrunta ideile despre Torăc, mai ales în cepriveşte învăţământul şi... istoricul locului nostru de baştină.”

Ziarist, publicist, colaborator pasionat, cu articole pe tema: Trecutulistoric şi cultural al Banatului la: Redeşteptarea din Lugoj, Curierul deFăget, Făgeţeanul, Analele S.R.L. din Voivodina şi Cuvântul RomânescTorăcean, în care publică diferite şi multiple materiale despre trecutulsatului natal Torăcu Mare şi viaţa culturală a torăcenilor.

Domnul profesor Ioan Cipu, a publicat patru lucrări de o valoareinestimabilă din istoria locală a Făgetului: Contribuţii la istoria Făgetului, încolaborare cu domnii: Ion Gheorghe Oltean şi Dumitru Tomoni; Revoluţiade la 1848-1849 în zona Făgetului, Mănăstirea Izvorul Miron Româneşti şiînvăţământul făgeţean 1769-1998, iar apoi patru volume excepţionale -denepreţuit- “Toracul Mare pagini de istorie 1767-1920”, (vol. I la Ed. DaciaEuropa Nova Lugoj-2002, vol. II la Ed. Art- pres Timişoara-2005, vol. III laEd. Nagard Lugoj-2007 şi vol. IV la Ed. Nagard Lugoj-2007, toate celepatru volume cuprind 743 pagini de: pre-istorie, strămutarea, viaţaeconomică, socială şi politică, instituţii şi slujitorii lor, ciclurile vieţii,familii şi onomastică, sacălăzeană-torăceană.

Între timp publicistul Ioan Cipu, fiu de seamă al Torăcului Mare,participa cu referate şi comunicări la sesiunile ştiinţifice ale S.L.R.,colocviile Societăţii (Fundaţiei) Române de etnografie şi Folclor dinVoivodina, fiind prezent în presa românească din Banatul sârbesc, România,mai ales în publicistica sătească, “Cuvânt Românesc Torăcean,” “Tibiscus”,“Familia”.

“Om de aleasă cultură, domnul profesor Ioan - Cipu se ocupă printrealtele şi de ziaristică, publicând materiale din diferite domenii, la mai multereviste şi ziare dintre care amintim: ”Redeşteptarea” de la Lugoj, cusuplimentul “Curierul de Făget” şi periodicul din satul natal “CuvântRomânesc ‘Torăcean”, - C.R.T., nr. 8, 29 iunie 1994, pag. 9., Ion Gh.Oleanu

De la început vreau să fac următoarele precizări. Prima: până la primulrăzboi mondial, “studenţi” erau nu numai tinerii care frecventau o instituţiede învăţământ superior, cum este cazul şi astăzi, ci şi elevii ciclului superiorde la şcolile medii. În cele ce urmează, va fi vorba mai ales de “studenţii”din această ultimă categorie. A doua: mă voi referi aproape în exclusivitatela studenţii-elevi de la şcolile arădene (Preparandia şi Institutul teologic),valorificând informaţiile cuprinse, în această privinţă, în lucrarea lui TeodorBotiş, Istoria Şcoalei normale (Preparandiei) şi a Institutului teologic

Anul X, nr. 3(40), 2013

19

Page 21: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

ortodox român din Arad, Editura Consistoriului Arad, 1922, pp 414—500.A treia: întrucât mulţi tineri torăceni au urmat şi cursurile altor şcoli(româneşti ori străine) de la Blaj, Beiuş, Vârseţ, Sibiu, Braşov, BecichereculMare, Caransebeş, Budapesta etc., articolul de faţă nu epuizează problema,ci reprezintă, mai curând, o invitaţie la efectuarea de noi cercetări în acestdomeniu, pentru a scoate la iveală marea dragoste de cultură a torăcenilor şinumărul însemnat de intelectuali pe care i-a dat Torăcul până în 1920... -C.R.T., nr. 4, 27 mai 1995, pag.4., Ioan Cipu.

“În cultura română, există două ramuri ale familiei Tempea: una legatăde oraşul Braşov - care a dat şase preoţi şi protopopi cu acelaşi nume (RaduTempea), cu mari merite în lupta, pe tărâm dogmatic, împotriva uniaţiei şipentru apărarea ortodoxismului, precum şi pentru scrierile lor, - cealaltă esteLegată de Torăc şe despre ea vom vorbi în continuare. După Virgil Molin(Preoţii Tempea în Banat) în “Mitropolia Banatului”, XVII (1967), nr. 1-3,p. 85-97), pe care îl, considerăm exegetul principal al acestei familii,fondatorul familiei este un “oarecare” Gheorghe, originar “probabil” dinţinutul moţilor. Fiind sărac, a plecat de acasă, cu un frate mai mic, în părţileBraşovului să caute de lucru. După înnăbuşirea în sânge a răscoalei luiHorea (1785), el s-a refugiat din Ardeal în Banat. Probabil că a luat şi elparte la răscoală, din moment ce a simţit nevoia să se refugieze. Ajunge înTorăcu Mic, unde se angajează ca argat la “sârbul” Giuca Bârchici. La scurttimp se căsătoreşte cu fata stăpânului său. La căsătorie, renunţă la numelesău de familie (Tempea), luându-l pe cel de Giuchici (a lui Gioca, Giuca).Din această căsătorie rezultă un băiat, botezat tot Gheorghe, al cărui fiuTodor, ajunge mai întâi învăţător în Torăcu Mic, apoi preot în Torăcu Mare.Nemulţumit de numele sârbesc pe care îl purta (Giuchici), Todor cereautorităţilor de la Timişoara să i se schimbe numele din Giuchici, înTempea. Dându-se curs cereri sale, din 1830 popa Toşa, cum îi ziceaulocalnicii, îşi spune Todor Tempea. De aceea şi urmaşii săi direcţi vor purtanumele Tempea, nu Giuchici... - C.R.T., nr. 6, l Decembrie 1993, pag 6.,Ioan Cipu.

“... In 1767, când strămoşii noştri au trebuit să ia calea exilului şi să sestabilească în prediul Torăc, ei au luat cu ei şi acest manuscris, care s-a aflatla biserica din Torăcu Mare până la finele secolului trecut, când în condiţiinecunoscute nouă, a ajuns la Biblioteca Academiei Române, unde sepăstrează şi în prezent, la secţia manuscrise române, purtând cota (numărulde înregistrare) 3107. Prin vechimea sa, prin numărul mare de pagini pecare le conţine (396), prin frumuseţea scrisului şi fineţea ornamentaţiilor,precum şi prin bogăţia însemnărilor făcute de către unii torăceni pe el,Mineiul de la Săcălaz (cum este cunoscut în literatura de specialitate) esteunul dintre cele mai valoroase manuscrise româneşti ale biblioteciiAcademiei Române. Iată felul în care strămoşii noştri au îmbogăţit tezaurulcultural al României! Pentru noi, torăcenii, manuscrisul la care ne referimmai este important şi prin mulţimea însemnărilor pe care le conţine,

FLOARE de LATINITATE

20

Page 22: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

însemnări care ne dau multe informaţii despre trecutul nostru...” - C.R.T.,nr. 9, 8 Septembrie 1994 pag- 6., prof. Ioan Cipu.

“...Săcălăzenii au dus cu ei nu numai averea, ci şi numele satului.Intradevăr, noua lor aşezare de pe malul canalului Bega a purtat tot numelede Săcălaz, până la încorporarea Banatului civil la statul maghiar (1778-1779), când se acordă numele de Magy Torak (Toracul Mare). Atât numele,cât şi izvoarele istorice dovedesc faptul că, pe tot parcursul existenţei salepână în 1767, Săcălazul a fost locuit numai de români, de unde concluzia căşi Toracul Mare a fost la început tot sat românesc... în concluzie se poateafirma că atât săcălăzeni cât şi sârdinenii au fost victimele strămutării, pede o parte pentru că erau români, pe de altă parte pentru că satele lor ocupaupoziţii strategice deosebit de valoroase pentru statul austriac - Săcălazul seaflă la mai puţin de 10 km depărtare de Timişoara, iar Serdinul controleazădrumul din şi spre Tara Crişurilor.” - C.R.T., nr. 10, Decembrie 1994, pag.4-5, prof. Ioan Cipu.

“Aparent, Banatul - ţinut mlăştinos, împânzit cu bălţi, trestii, papură şialte plante specifice bălţilor - nu a fost prielnic vieţii, oamenii preferândregiunile de deal şi de munte. Dar, dacă pădurile ofereau locuitorilor de lamunte loc de refugiu, în caz de pericol, aceleaşi funcţiuni le îndeplineaustufărişurile oamenilor de la şes. De aceea, nu se poate vorbi de Banat cateritoriu pustiu până în urmă cu câteva mii de ani. Descoperirile arheologiceconfirmă această afirmaţie, în ce priveşte actualul hotar al Torăcului, înperioada interbelică au fost găsite, întâmplător, monede romane. Într-unarticol întitulat “Urme străbune”, învăţătorul Pompiliu Plăişanu prezintă(descriere şi fotografii) două monede romane descoperite într-o holdăsituată aproape de “Drumul mare” în hotarul Torăcului Mic... Urmeazăcâteva secole de “tăcere” (este epoca altor migraţiuni de popoare), pentruca, după aşezarea definitivă a ungurilor în Câmpia Panoniei şi ocupareaBanatului de către regele Ştefan I (997-1018), între 1002-1003, informaţiilescrise să se înmulţească...” - C.R.T., nr. 12, 23 Aprilie 1995, pag. 4, prof.Ioan Cipu.

“Pe omul, Andri Ciupă (cum i se spunea şi continuă să i se spună şi astăziîn sat domnul Pavel Andrei Cicală) l-am cunoscut “din vedere” la joc (horasatului) în urmă cu vreo 60 de ani, pe când el era june, adică flăcău bun deînsurat, iar eu, proaspăt elev de liceu. Zic “din vedere”, deoarece nefiindnici vecini, nici rude, nici de aceeaşi vârstă, n-am avut prilejul săcomunicăm direct între noi, pe atunci. Vitregiile vremurilor care au urmatau făcut vieţile noastre să se desfăşoare pe căi diferite şi îndepărtate, motivpentru care primul nostru schimb nemijlocit de cuvinte a avut loc abiarecent, în vara anului 1995. Pe poetul, Pavel Andrei Cicală (prescurtat PAC)l-am descoperit relativ târziu şi în mod treptat. ,,La împlinirea a 75 de anide viaţă, îi doresc omului Pavel Andrei Cicală zile multe şi senine, ferite de-al toamnei (vieţii) vânt, iar poetului Pavel Andrei Cicală noi şi numeroasemomente de inspiraţie fructuoasă. În acelaşi timp, îi adresez rugămintea să-

Anul X, nr. 3(40), 2013

21

Page 23: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

şi adune între coperţile unei cărţi tot ce consideră că are mai valoros - capoezie sau proză -, ştiut fiind că, după moartea fizică, fiecare continuă sădăinuiască printre cei vii, prin urmaşiii trupeşti şi spirituali pe care îi lasă înurmă. Şi PAC are ce lăsa! -C.R.T. nr. 15, l Decembrie 1995, pag. 4, prof.Ioan Cipu.

“Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), redactat de cătreInstitutul de Lingvistică din Bucureşti al Academiei Române (1975),defineşte cuvântul epitaf ca fiind o inscripţie funerară, în versuri sau înproză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală”. Obiceiulomagierii celui mort, prin epitaf, este vechi, el întâlnindu-se la toatepopoarele antice care cunoşteau scrisul. Dar, ca să dăinuiască în timp,epitaful trebuie să fie încrustat în materiale dure (cu precădere, în piatră şimarmură) sau să fie copiat pe materiale folosite pentru scris (pergament,apoi hârtie). Aceste cerinţe sunt caracteristice şi pentru epitafurile dinTorăcu Mare. Pe crucile de lemn nu se puteau scrijeli ori păstra mult timpdiverse însemnări. Numai după ce au apărut şi la noi crucile de marmură, sepoate vorbi de introducerea şi existenţa epitafurilor, ceea ce s-a întâmplat înurmă cu circa 125 de ani. Prima cruce de marmură şi primul epitaf se aflăpe mormântul lui Traian Silviu Tempea (1869-1870), fiu de preot. Treptat,odată cu creşterea bunăstării oamenilor, crucile de lemn sunt înlocuite cucele din materiale tari, iar urmarea a fost sporirea numărului epitafurilor...Iată doar câteva din valorile ştiinţifice ale cimitirului din Torăcu Mare, deaceea îngrijirea lui cum se cuvine nu constituie doar o datorie faţă de ceimorţi, ci si una cetăţenească şi ştiinţifică, pentru ca el, prin epitafuri şi prinmonumentele funerare pe care le cuprinde, să vorbească generaţiilorviitoare despre ce au fost înaintaşii lor”. - C.R.T., nr. 21-22, Decembrie, pag.8-9, prof. Ioan Cipu.

Personalitate remarcabilă, de mare mobilitate intelectuală, domnulprofesor Ioan Cipu, fiu de seamă al Torăcului Mare, a îmbrăţişat şi susţinutîncă de la început, aprilie 1992, apariţia publicaţiei periodice “CuvântRomânesc Torăcean”, publicând diferite articole foarte valoroase pentruTorăc şi torăceni.

“O înţeleaptă zicală românească (de care am ţinut seama) ne previne că- omul care în viaţa lui nu a zidit o casă, nu a făcut un copil şi nu a sădit unpom, a făcut umbră pământului fără nici un folos-. Casă nu mi-am zidit, darmi-am cumpărat un apartament, copii am doi; pom n-am sădit pentru că n-am avut unde. Fie ca acest modest prinos adus satului de origine şiconsătenilor mei de ieri, de astăzi şi de mâine, din Torăc şi de pretutindeni,să ţină loc de pomul pe care trebuia să-l sădesc în grădina casei mele!“

“Exegi monumentum aere perennius”, aşa cum spune Horaţiu (QuintusHoratius Flacus), poet latin, 65-8 î.e.n., cele 979 pagini ale omului decultură Ioan Cipu, dedicate istoricului, Torăcului şi Făgetului, vorsupravieţui timpului.

La mulţi si fericiţi ani, stimate şi dragă consătean.Pavel P. Filip

FLOARE de LATINITATE

22

Page 24: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

OPREŞTE-MĂ LA TINEOpreşte-mă la tine, când o să-mi vină crizaDe a pleca departe făr‘aparat de bord -Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza,Cu lacrimile tale adu-mă de acord.Aprinde-încălţămintea, ce drumului o cereCu gânduri înnodate şi pumnul pe toiagŞi din tulpina albă a boiului de miereFă-mi piedici iscusite, să mor la tine-n prag.Ia-mi penele din aripi, când numai lângă tineRegenerez sorbindu-ţi mirozna din pafta -Şopteşte-mi indulgenţe hristo-elefantineŞi leagă-mă de scaun cu anemia ta.Ajută-mă o clipă, când zorile mă strigăSărută-mă domestic, sau crâncen, ca un drogMai fierbe nişte lapte, mai fă-mi o mămăligă,Opreşte-mă la tine - opreşte-mă, te rog.

Gheorghe Azap

Rezultatele recensământului populaţiei din2011 în România

· total locuitori: 20.121.000· judeţul Timiş: 683.000· minorităţi naţionale:

ucrainieni 50.000unguri 1.227.000ţigani (romi) 621.000germani 36.000turci 27.700ruşi lipoveni 23.000tătari 20.000

Anul X, nr. 3(40), 2013

23

Page 25: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

“FAMILIA ROMÂNĂ” (Baia Mare)-Revistă pentru românii de pretutindeninr. 2 (49)an 14

A m p r i m i t l a r e d a c ţ i e

Nr. 3(36)/2012 şi 4(37)/2012 ale revistei de culturi şi spiritualitateromânească Floare de latinitate, editată de Consiliul Naţional al MinorităţiiNaţionale Române din Serbia-Novi Sad, redactor şef Vasile Barbu.Numărul 3 se deschide cititorilor cu un argument: „Paginile revistei noastresunt un Manifest pentru păstrarea naturaleţii Firii umane, a Limbii şiDatinilor satului vechi, a Credinţei strămoşeşti, a tăriei FamilieiTradiţionale, a Cultului Eroilor neamului, a Bunului simţ, a Voiciunii... şi unProtest împotriva stricării omului şi naturii Terrei, împotriva uitării valorilorumane, împotriva atotputerniciei banului, a falselor valori antinaţionale, amanipulării perverse pe toate căile, împotriva urii şi mârşăviei, a uitării decele sfinte şi veşnice, a Preabunului Tată Ceresc!” Sunt prezentate apoiactivităţile desfăşurate de C.N.M.N.R., Festivalul Satului Bănăţean aflat laprima ediţie şi Marele Festival de Folclor al Românilor din Voivodina. Prof.dr. Vasile Pistolea aduce în atenţie un important edificiu pentru creştini:Casa Sfintei Fecioare Măria de la Efes, despre Moţii din Banatul sârbescscrie Ioan Ciama vicepreşedintele Societăţii „Avram Iancu”, iar un amplumaterial semnat Ionel Ciochin îi este dedicat inventatorului bănăţean TraianVuia. Mai semnalăm Ţebea - sanctuarul românilor, Bucovina - note dedrum şi Săcălaz - Timp şi istorie (semnal editorial) semnate de Pavel P.Filip. O bună parte din paginile publicaţiei sunt rezervate epigramei şiepigramiştilor. Din nr. 4 al revistei semnalăm un Interviu cu DanielPetrovici preşedintele C.N.M.N.R. de Teodora Smolean, In Memoriam: Unpedagog de şcoală veche: Livia-Leana Marina, un material despre SfântaTaină a Maslului semnat Ionuţ-Cosmin Drăghici şi unul despre legăturileSfântului Mitropolit Andrei Şaguna cu Banatul. O atenţie specială esteîndreptată spre ultimul recensământ şi spre informaţiile statistice referitoarela apartenenţa naţională: Recensământul populaţiei: Cu 5244 mai puţiniromâni, Românii la recensământ ambele semnate de Valentin Mic. Oîntoarcere în timp propune dr. ing. Mihai Licurici prin materialul Ada-Kaleh— Ţinut de basm cu un destin nedrept. Nelipsită din paginile revistei, poeziavine să întregească conţinutul variat al acesteia publicaţii cu nume atât defrumos: Floare de latinitate.

Simona Dumuţa

FLOARE de LATINITATE

24

Page 26: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

CUM A AJUNS MIRCEA CEL BĂTRÂN SĂAIBĂ O FEUDĂ ÎN MUNŢII APUSENI ?

Cetatea de la Bologa i-a fost dăruită domnitorului valah cu ocaziasemnării Tratatului de la Braşov din 1399.

Ruinele cetăţii Bologa din judeţul Cluj au generat multe legende. Unadintre ele spune că, printre ruinele fortificaţiei medievale, s-ar afla ascunsăspada lui Mircea cel Bătrân. Alte legende vorbesc de comori care ar fi fostîngropate în timpul războiului curuţilor, atunci când susţinătorii principeluiFrancisc Rakoczi al II-lea au fost învinşi de lobonţii care susţineau Casa deHabsburg. Bineînţeles, sunt doar legende, însă ele contribuie la menţinereainteresului faţă de ruinele din Munţii Apuseni.

Castru romanZona actualului sat Bologa a avut o importanţă strategică încă din

Antichitate. Romanii au ridicat un complex de fortificaţii pe malul râuluiSăcuieu, Fortificaţia lor era deosebit de importantă pentru că asiguraapărarea graniţelor provinciei Dacia. Arheologii au găsit o monedă emisă întimpul împăratului Traian, amănunt care îi îndreptăţeşte să creadă că aceastăfortificaţie a fost ridicată imediat după cucerirea romană. Castrul roman areprezentat garnizoana pentru mai multe unităţi romane. Este vorba de

Anul X, nr. 3(40), 2013

25

Page 27: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

cohorta I Ulpia Brittonum, de cohorta I Aelia Gaestorum milliaria, decohorta a Il-a His-panorum scutata şi de Cyrenai-ca equitata. Există unelepăreri care susţin că în zonă ar fi fost aduşi colonişti din PeninsulaBalcanică, mai exact din Grecia de azi, din zona Patras. Castrul a fostabandonat după retragerea aureliană, din 271 - 274. Ruinele castrului suntîncă vizibile în zona numită Grădişte. Tot în apropierea castrului roman aufost găsite ruinele unei terme.

Fortăreaţă medievalăNu există foarte

multe date legate dezona Bologa din epocamigraţiilor. însă, înEvul Mediu, în aceastăzonă a foost ridicată onouă fortificaţi, pecelălalt mal al râuluiSăcuieu, afluent alGrisului Repede.Există presupunerea

că această fortificaţie a fostridicată în contextul tulburări-lor care au cuprins regatul ma-ghiar după stingerea dinastieiarpadiene şi pentru că voievoziiTransilvaniei manifestau o au-tonomie tot mai pronunţată faţăde curtea regală maghiară. Esteprobabil că fortificaţia a avutun rol strategic major în timpul

conflictului dintre voievodulTransilvaniei, Ladislau Kan,şi regele Ungariei, CarolRobert de Anjou. Subnumele de Sebuswar,fortificaţia este amintităprima dată într-un documentdin 1304. Cetatea de laBologa străjuia importantuldrum dintre Cluj şi Oradea,în anul 1399, împăratulSigismund de Luxemburg,

FLOARE de LATINITATE

26

DISTRUGEREExplozia lobonţilorRolul militar al cetăţii Bologa s-a

încheiat în timpul Războiului Curuţilor.Fortificaţia a fost distrusă de o explozieprovocată de lobonţi, partizanii Casei vonHabsburg, care se luptau cu curuţii,partizanii principelui Francisc Rakoczi alII-lea. De atunci, vechea fortificaţie nu amai fost refăcută.

Page 28: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

care era şi regele Ungariei şi Croaţiei, i-a dăruit, ca feudă, cetatea Bologavasalului său, domnitorul valah Mircea cel Bătrân. Acesta a primit, printratatul de la Braşov, prin care cei doi monarhi se aliau împotriva turcilorotomani, şi castelul Bran. Mircea cel Bătrân nu a primit doar cetatea, ci şidomeniul aferent.

În prima linie de apărare a TransilvanieiRolul cetăţii Bologa a sporit treptat. După ce Oradea a fost cucerită de

turci şi a devenit paşalâc, cetatea de la Bologa s-a regăsit în prima linie defortificaţii care aveau rolul de a apăra hotarele Transilvaniei. Poziţia sastrategică a transformat-o în obiect de dispută între Imperiul Otoman şiPrincipatul Transilvaniei. Prezenţa unei garnizoane transilvănene puternicea descurajat incursiunile otomanilor prin această vale care străbate MunţiiApuseni.

Claudiu Pădurean

DISPUTE. Arhiepiscopul Valerian Trifa este adulat de unii şi contes-tat vehement de alţii

Valerian Trifa, arhiereul controverselorIstoricii nu au reşit să stabilească dacă Valerian Trifa a fost, în primul

rând, un lider spiritual al exilului românesc sau un simplu dascist care aminţit pentru a putea emigra în SUA

Una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei ecleziasticeromâneşti din secolul XX a fost arhiepiscopul ortodox Valerian Trifa.Adulat de unii pentru îndârjirea cu care s-a opus comunismului şi pentrucalităţile sale de lider spiritual, de duhovnic şi de episcop, contestat de alţiipentru implicarea sa în Mişcarea Legionară, arhiereul român a cunoscut undestin asemănător cu cel al misionarilor din primele decenii ale creştinis-mului. Persecutat în propria sa ţară, din motive politice, nu religioase, el atrecut prin lagăre naziste, apoi a peregrinat prin Occident. Devenit lider alromânilor emigraţi în SUA, în ultimii ani ai vieţii, el a fost demascat decătre membri ai comunităţii evreieşti. Pentru că a minţit în legătură cu tre-cutul său legionar, Valerian Trifa a fost nevoit, în anii bătrâneţii, să apucedrumul unui nou exil. El a murit departe de ţara sa natală, România, dar şide credincioşii pe care au i-a păstorit decenii întregi. Părintele Trifa a trecutla cele veşnice la Estoril, în Portugalia. Viaţa sa seamănă cu o odisee, spuncei care cunoscut viaţa episcopului pelerin. Dedesubturile acestei afaceri

Anul X, nr. 3(40), 2013

27

Page 29: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

legate de expulzarea arhiepiscopuluinu sunt foarte bine cunoscute, pentrucă, în memoriile sale, „Orizonturiroşii“, generalul de Securitate IoanMihai Pacepa spune că totul ar fi fosto făcătură a serviciului secret comu-nist. Concret, Ioan Mihai Pacepa aafirmat că expulzarea lui ValerianTrifa ar fi fost orchestrată cu ajutorulunei fotografii trucate, care ar fi fostplasată discret, de către agenţi aiSecurităţii, unor organizaţii evreieştiinfluente. Acea fotografie l-ar fireprezentat pe Trifa în timp ce luaparte la masacrele comise în timpulrebeliunii legionare. Certă e aparte-nenţa arhiepiscopului ortodox la oorganizaţie puţin onorabilă,Mişcarea Legionară, care a făcut dinasasinatul politic o armă şi care aorganizat persecuţia împotrivaevreilor. Printre victimele anti-semiţilor din România se numărăNicolae Iorga, dar şi familiile de

evrei exterminate în Progromul de la Iaşi.

Vlăstar din Ţara Moţilor

Valerian Trifa, pe numele său laic Viorel Trifa, s-a născut în 28 iunie1914, în oraşul Câmpeni din Ţara Moţilor. El era fiul învăţătorului DionisieTrifa. Primele clase le-a urmat în localitatea sa natală, apoi a urmat liceul laSibiu. Între 1931 şi 1935, Viorel Trifa a urmat cursurile Facultăţii deTeologie Ortodoxă din Chişinău, pe care a terminat-o cum laudae. Tânărula urmat cursuri de filosofie la Universitatea din Bucureşti, apoi, timp dedouă semestre, a devenit student la Universitatea din Berlin. În anii stu-denţiei, el a devenit unul dintre membrii Mişcării Legionare. În anul 1940,el a fost ales chiar preşedinte al Uniunii Naţionale a Studenţilor Creştini dinRomânia, o organizaţie fascistă. În ianuarie 1941, Viorel Trifa a luat partela rebeliunea legionară contra lui Ion Antonescu. După înfrângerea ei,împreună cu alţi lideri legionari, el s-a refugiat în Germania nazistă. Lainsistenţele lui Ion Antonescu, liderii legionari au fost cazaţi, pentru a fi maibine supravegheaţi, în sectoarele privilegiate ale lagărelor de concentrare dela Buchenwald şi Dachau. După 23 august 1944, Viorel Trifa a fost unuldintre cei care au susţinut ideea formării unui guvern legionar al Românieiîn exil, la Viena. În perioada petrecută la Viena, el a devenit secretar al mi-

FLOARE de LATINITATE

28

Valerian Trifa a murit ca azilant politic înPortugalia

Page 30: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

tropolitului ortodox dizident Visarion Puiu. Apoi, Viorel Trifa a emigrat laParis, unde şi-a ascuns cu grijă trecutul fascist. Au urmat câţiva ani în carea predat istorie şi limba franceză într-un colegiu catolic din Italia. Acolo,teologul ortodox pregătea preoţi misionari catolici.

Exilat peste ocean

În anul 1950, Viorel Trifa a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde adevenit redactor principal al revistei Solia, a comunităţii româneşti dinCleveland, Ohio. În contextul în care comunitatea românească ortodoxă eraprofund divizată între cei care doreau ruperea de Biserica OrtodoxăRomână, condusă de patriarhul comunist Justinian Marina, şi cei care doreaupăstrarea legăturilor canonice cu Sfântul Sinod din Bucureşti, Viorel Trifa adevenit unul dintre liderii taberei care refuza colaborarea cu ierarhii „roşii“.În anul 1951, el a fost ales episcop al românilor americani. În anul 1952, ela fost hirotonit, la Philadelphia, de către un episcop ucrainean, membru alBisericii Ortodoxe Americane. Aceasta a fost fondată de emigranţii din fos-tul Imperiu Ţarist, alungaţi de Revoluţia Bolşevică. Viorel Trifa a luatnumele de arhiereu Valerian. El a cerut şi a obţinut, din partea BisericiiOrtodoxe Americane, ca eparhia sa să-şi păstreze autonomia administrativăşi limba română, ca limbă de cult. În paralel, Biserica Ortodoxă Română arefuzat să accepte alegerea lui Valerian Trifa ca episcop al românilor ameri-cani şi a numit un nou ierarh pentru America de Nord. În anul 1970,Valerian Trifa a primit titlul de arhiepiscop.

Expulzarea

Valerian Trifa a rămas una dintre puţinele voci critice la adresa regimu-lui comunist în timpul „dezgheţului“ dintre regimul Ceauşescu şi Occident,după ce dictatorul român Nicolae Ceauşescu s-a opus intervenţiei ţărilorcomuniste în Cehoslovacia, în 1968. Oricum, Valerian Trifa era judecat deun tribunal american, după ce, în anul 1961, rabinul din România, MosesRosen, a declarat că el a fost unul dintre capii progromurilor legionare din1941. În acest context, arhiepiscopul Trifa ar fi devenit ţinta unei diversiu-ni puse la cale de fosta Securitate. Potrivit memoriilor generalului deSecuritate, Mihai Pacepa, „serviciul secret comunist a furnizat Justiţieiamericane documente falsificate“, care atestau presupuse crime comise dearhiepiscopul ortodox. Drept urmare, în anul 1980, Valerian Trifa şi-a pier-dut cetăţenia americană şi a fost expulzat. El a emigrat în Portugalia în anul1984 şi a murit în anul 1987.

Adevăr sau provocare?

Memoriile lui Mihai Pacepa arată că, în operaţiunea Securităţii împotri-va lui Valerian Trifa, unul dintre agenţii serviciului secret comunist ar fi fost

Anul X, nr. 3(40), 2013

29

Page 31: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

călugărul Valeriu Anania, regretatul mitropolit ortodox din Cluj,Bartolomeu. Acesta ar fi primit gradul de colonel de Securitate. Tot despreIPS Bartolomeu au apărut informaţii că ar fi devenit colaborator alSecurităţii cu numele de cod Apostol. Însă înaltul ierarh a negat tot timpulaceste informaţii. Deocamdată, CNSAS nu a făcut lumină, aşa că nimeni nuştie dacă afirmaţiile lui Mihai Pacepa sunt adevăr sau provocare.

Claudiu Pădurean

SPIRITUALITATE. Sfântul Andrei este socotit apostolul românilorA trăit sau nu Sfântul Andrei în România?

Potrivit unei tradiţii controversate, apostolul ar fi trăit într-o peşteră dinDobrogea.

Una dintre cele mai apreciate figuride sfânt în spaţiul românesc esteApostolul Andrei. O mulţime delăcaşuri de cult poartă hramul acestuia,iar foarte mulţi români poartă numele deAndrei, Andreea sau derivate ale acesto-ra, cum ar fi Andi. Mai mult, BisericaOrtodoxă Română l-a declarat peSfântul Apostol Andrei drept ocrotitorulRomâniei. De unde a plecat, însă,această venerare a Apostolului Andrei?Totul a pornit de la o tradiţie controver-sată, care menţionează faptul că apos-tolului ar fi trăit o vreme într-o peşterădin Dobrogea de azi, Scythia Minor,unde le-ar fi predicat şi i-ar fi creştinatpe strămoşii românilor. Peştera undetradiţia spune că s-ar fi aflat sălaşulSfântului Andrei a devenit loc de peleri-naj. Însă nu există nici o dovadă istoricănecontestabilă care să ateste faptul căSfântul Andrei ar fi ajuns într-adevăr înDobrogea. Acest lucru nu ştirbeşte cunimic devoţiunea faţă de acest apostol, mai ales că nu există, pe de altă

FLOARE de LATINITATE

30

Page 32: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

parte, nici o dovadă care să contrazică această tradiţie, astfel că nu există,practic, nici un motiv pentru care românii să nu îl considere pe SfântulAndrei drept apostolul lor.Cine a fost Sfântul Andrei

Potrivit tradiţiilor creştine şi informaţiilor biblice, Sfântul ApostolAndrei a fost fratele mai mic al Sfântului Apostol Petru, vârhovnicul apos-tolilor sau căpetenia lor. Cei doi fraţi erau originari din Betsaida şi erau deprofesie pescari. Conform Bibliei, Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenic allui Ioan Botezătorul, care l-a trimis să-l urmeze pe Iisus. Sfântul Andrei l-arfi dus pe fratele său, Simon/Petru la Mântuitor. Unele tradiţii arată căSfântul Andrei ar fi fost primul ucenic al lui Iisus din Nazaret, de aceea eleste caracterizat drept „cel dintâi chemat“. Sfântul Andrei a murit în anul 60la Patras, în Grecia, răstignit pe o cruce în forma de X. Moaştele sale au fostduse la Constantinopole în anul 350. În anul 850, împăratul Vasile IMacedoneanul a redat locuitorilor din Patras capul sfântului apostol. Înurma celei de-a parta cruciade, moaştele Sfântului Andrei au ajuns laAmalfi, în Italia, apoi, în 1462, ele au fost duse la Roma. În anul 1964, capulSfântului Andrei a fost înapoiat locuitorilor din Patras.

Claudiu Pădurean

PORTRET DE PREMIAT AL FESTIVALULUIIuliana Lazić Lăpădat din Sărcia

Iuliana Lăpădat, căreia toţi îi spun Seca, s-anăscut pe 27 ianuarie 1963. Încă de mică aîndrăgit dansul popular. Prima dată a jucat, caelevă la şcoala din sat, instruită de înv. IonRotariu. Devine apoi dansatoare a ansamblu-lui folcloric al S.C.A. “Frăţie şi Unitate” dinsat. Prima dată participă la festival, cadansatoare, la ediţia din 1979, care a avut locla Doloave. Începând din anul 1987, Secapreia funcţia de coregraf al dansatorilor săr-cienţi. Ca urmare a celor pregătite de ViorelPetrovici coregraf care a pregătit dansatoriisărcienţi înaintea perioadei preluate de Seca,într-o perioadă (undeva prin 1991) dansatoriisărcienţi au avut în repertoriu chiar 13 suitede dansuri, româneşti, sârbeşti, ţigăneşti,musulmane, slovene şi altele. Cu aceşti doi,

bravi coregrafi, Viorel şi Seca, societatea culturală a avut trei grupe de

Anul X, nr. 3(40), 2013

31

Page 33: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

dansatori (cei mici, tineretul şi veteranii). Fiind o dansatoare entuziastă, omare iubitoare de folclor, Seca participă la mai multe seminarii dedicatecoregrafiei. Face apoi coregrafii şi la Krajšnik, Iercovaţ, Lazarevo şi la altelocalităţi, dar, normal, şi la Sărcia.

În 1982 se căsătoreşte cu Milan Lazić (şi dânsul dansator, participant laseminarii). Din căsnicia lor au venit pe lume, Dejan (1983) şi Dejana(1991), ambii păşind pe urmele părinţilor (ca dansatori buni). Ca o curiozi-tate legată de soţii Lazić este faptul că nici unul nu este român. Seca vor-beşte româneşte, trăind printre români, dar, după tată este sârbă, dupămamă, unguroaică. Milan este sârb. Cu toate acestea soţii Lazić iubesc, înspecial dansul popular românesc. Astfel, la “Festivalul internaţional al jocu-lui în perechi”, care se organizează la Čenej (lângă Novi Sad), ei se pre-zintă de fiecare dată cu dansuri populare româneşti. Odată cu o “învârtită“,odată cu o “ardeleană“, apoi cu un “de doi”... Şi, de obicei ocupă locul I,fiind apoi proclamaţi drept învingători absoluţi ai acestui festival.

Legat de festivalul nostru, pot spune că Seca face coregrafii şi se pre-zintă cu dansatorii sărcienţi la mai multe ediţii. Spre exemplu: Maramorac,Ecica, Uzdin... La ediţia din 2000, de la Uzdin, dansatorii pregătiţi de Secaprimesc o menţiune. La ediţia din 2004, de la Satu Nou, Seca, alături dedansatorii sărcienţi pregătiţi de dânsa se bucură de locul I, în categoria“dansuri autentice” (în suită au dansat şi Milan, dar şi Dejan şi Dejana). În2007 ocupă locul II cu dansuri stilizate.

Iancu Murărescu

Oaspetele nostru: poetul IOAN BABA

IMAGINE DIVINĂLa Orşova se profila ca un misterChipul lui Emin în ochiul unui nor

de steleImaginea părea de la UzdinDe fapt nici nu mai ştiu De la CoşteiEu o priveam din pragul unui valÎn ritualul Unei sute Trei

O fee dintre pământeni cu voaletăL-a tălmăcit ca un îndemnSpre un sărut gerunzial de gradul cinciSă o ridic apoi spre norul sidefiu

FLOARE de LATINITATE

32

Page 34: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Ca să devină liră în edenCu sufletul cel nobil de ValahăSă-şi reverse aripile graţioasePeste şapte doruri şi iubiri

De-atunci cu trupul ei luxurăE cumpănăE vis şi peste Dunăre se-ntindeCa lacrima supremă şi dulceagă

ce răsună

La poarta lumii noi în noul paradis

Ca o icoană cu chipul afrodinDe fapt abia acuma ştiuImaginea e din Coştei sau din UzdinSau poate chiar din Bucureşti Din Iaşi

sau ChişinăuEa stăruie tacit în minte şi-n mileniuCu noi oglindă în oglindeÎn poarta cerului supremŞi mai aproape de departe din lanuri

BănăţeneImaginea-i divină pe creasta unei stele

COLINDĂ PENTRU MILENIUL TREIParcă aud tălăngi purtate-n mâini

în depărtareColinzi la ferestre şi-n pridvoareÎn jurul focului de veghe Printre steleÎn zori şi pocnete din armele

de vânătoareŞi Cântece de Dor De Ţară De Pahare

Eram ştrengari neastâmpăraţişi îndrăzneţi

Cu un raport angelic şi socraticÎn cunoaşterea de sineCătre etern manifestaţi şi fructele divinePrin Anno Domini Una Mie Nouă Sute

Şaizeci şi Şapte

Anul X, nr. 3(40), 2013

33

Page 35: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

O noapte-ntreagă noi ne plimbamprin Satul Alb

Ca o coloană infinită printre steleCăutând o o stea izvor de apă vie;Vasile Pavel Nicolae Grigore Măria

şi Ioan

Credeam că toate fiinţele umane se nascEgale -n drepturi ZburătoareCoborând în chip de porumbelCu bunul simţ şi lumânări aprinse falnicDar pentru gândurile înzestrateCu toţii am fost luaţi la întrebare- Stai jos! spuneau

în spiritul fraterninăţiiCu Doi din Drepturile Omului

Şi-acum e noapte ca atunci şi BoboteazăŞi azi din Sfântul Ion din tată-n fiu

în devenireAud tălăngi purtate-n mâini

în depărtareŞi Cântece de Dor De Ţară De PahareParcă palpită în bătăile de inimăŞi undeva se fierbe iarăşi ţuica

pe meridianePrin Anno Domini Două Mii şi OptRădăcinile se vor lega de un pământ

anumeBătrâni ne-om întâlni din nouSă nu murim şi să mai fim copiiSă colindăm pe Bulevardul aştrilor

O noapte ntreagă să ne plimbămprin Satul Alb

Ca o coloană infinită printre steleTraian, Mihai Costache Gheorghe Cezar

şi cu Ioan

Parcă aud tălăngi purtate-n mâiniîn depărtare

Colinzi la ferestre şi-n pridvoareÎn jurul focului de veghe Printre steleÎn zori şi pocnete din armele

FLOARE de LATINITATE

34

Page 36: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

de vânătoareŞi Cântece de Doi De Ţară De Pahare

De dor de lacrimăTreceam şi eu odată râulŞi-o lacrimă zbura sclipindPurtându-şi către-un suflet dorulCădea firesc şi-atât de blând...

Întrezărea sârma ghimpată acolo dincolode mal

Şi-o stea vicleană îi şopteaCu vocea ei de înger ieri divinăSă-ncalece cu ea pe primul val...

Ea tresălta de bucurie chiarEra chemarea fără colb în zareŞi tot mergeau spre crucea văii care Nu eÎntrezărit pe mal, iar linia dispare...

Treceam şi nu credeam ce s-a-ntâmplatOchiul deschis şi lacrimi fără numărTot hoinărind şi colindând cu aceeaşi steaDin împrejururi, jururi, împrejururi...Cu fruntea-n palme, capul meu plecatLângă statuia lui Mihai fiinţa-i mă cuprindeSă nu mă uiţi şoptise printre plete-mi aplecatŞi să revii ca zarea ce pururi se aprinde...

Mai trează azi e lacrima enigmăNu ştiu dacă a mamei este, sau nu esteO lacrimă din Prut mi-a înşelat povesteaDezleagă tu de poţi, de nu, desprinde...

Duminica fastăGataS-a terminat cu oprimareaîntr-o duminică fastăVerigile care au negat viaţa de apoiAu fost tăiate cu ferestrăul de os

Anul X, nr. 3(40), 2013

35

Page 37: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

În semn de sărbătoareDinastia lupilor şi-a schimbat părulCurcile Raţele şi Găinile au ouat la nebunieCopii se jucau de-a leapşaRostogolind ouă coloratePe dealurile despădurite

Jurnaliştii intimidaţi au urmat filonul gânduluiŞi nu mai voalau realitateaCu limba desuctăNimeni nu mai întrebaDacă s-au comis infracţiuniDacă au fost aduse insulteEra o duminică lungăVie şi fastăEra să fieActa este fabula spunea AugustFin

The endDer EndeKonieţ

Aspecte din viaţa învăţătoruluiAlexandru Moisi

În raniţa fiecărui soldat stă bastonul de mareşal, spunea odinioarăNapoleon Bonaparte. Această maximă convertită sub spectrul pedagogic arsuna astfel: În tocul fiecărui dascăl stă valoarea unui mare cărturar.Activitatea şi viaţa culturală a lui Alexandru Moisi se ghidează negreşitdupă maxima enunţată, fiindcă un simplu dascăl de şcoală rurală a reuşit sărealizeze o operă remarcabilă în domeniul istoric, geografic şi administrativ.

Născut în data de 26 martie 1884, în comuna Coronini dintr-o familie deoameni simpli şi oneşti, tatăl Costa Moisi, minier şi cârciumar, mama LizaMoisi (născută Balea), fată de preot, Alexandru Moisi, cunoscut şi subnumele de Şandor, avea să devină primul dascăl bănăţean ce a reuşit sădescrie statistic, istoric şi literar frumuseţea Clisurii Dunărene.

În data de 14 iulie 1906 îşi uneşte destinul cu Aurelia Liuba, originară dinStraja, localitate aflată pe teritoriul actual al Serbiei. Din căsătorie rezultă

FLOARE de LATINITATE

36

Page 38: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

doi copii, Titus şi Veturia. Primul născut, Titus, moare la vârsta de 13 luni.Dragostea pentru învăţătură o deprinde pe băncile Şcolii Superioare de

Stat din Biserica Albă, pe care o absolvit-o în 29 iunie 1899. Îşi continuăstudiile la Timişoara, terminând Şcoala Primară de Învăţători, cu limbă depredare în maghiară, germană şi română, în 20 iunie 1905.

În decursulvieţii s-aconfruntat cuv i c i s i t u d i n i l ecelor douăc o n f l a g r a ţ i im o n d i a l e ,participând casoldat între anii1914 – 1915,servind armataaustro-ungară pediferite fronturi.Dragostea faţă detot ceea ce este

românesc îl îndeamnă pe dascăl să participe la iniţiativa de la Caransebeş dea trece graniţa spre Regat în Noaptea Învierii Domnului din anul 1915,pentru a se înrola în armata românească şi de a fi făptaş la visul de veacurial românilor Înfăptuirea României Mari. Reîntors din război, continuănecontenit, acţiunile de menţinere a românismului în zonă. Datorităcaracterului său vertical, devenise, în această plasă mărginaşă, o energie ceavea puterea de a îndruma voinţa maselor şi cu toate acestea avea şicapacitatea de a se apleca asupra păsurilor truditorilor de rând. Prin urmare,la marea manifestare din Moldova Veche unde s-a discutat alipireaBanatului Românesc la Jugoslavia, nu a participat nici un român dinPojejena Română, fapt ce i se datorează în mare parte. Totodată, cu arma înmână, apără Clisura de atacurile consecutive ale comitacilor sârbi, careîncercau cu desăvârşire deznaţionalizarea plasei Moldova Nouă.

Imediat după finalizarea studiilor, Alexandru Moisi îşi începe activitateaca dascăl la Şcoala din Pojejena Română, din 1 septembrie 1905 până în 1martie 1907, apoi revine în 1 ianuarie 1919 până în 30 octombrie 1920.

Din data de 1 noiembrie 1920 este încadrat învăţător titular la ŞcoalaPrimară de Stat din Moldova Nouă, instituţie unde cunoaşte cele mai marirealizări din activitatea sa profesională.

După 10 ani dedicaţi muncii de dascăl în care şi-a etalat cu măiestriecalităţile excelente de pedagog, Alexandru Moisi este numit director alŞcolii Primare de Stat din Moldova Nouă, prin ordinul MinisteruluiInstrucţiunii Publice şi al Cultelor, Direcţiunea Învăţământului Primar îndata de 1 septembrie 1930.

Anul X, nr. 3(40), 2013

37

Page 39: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Pe durata mandatului de director i se descoperă calităţile de bungospodar şi de păstrător al conduitei morale, fiind el însuşi un exemplu deurmat pentru ceilalţi dascăli. Cu toate acestea, invidia unor personaje ce nufac front comun cu dreptatea şi onestitatea în cadrul unui colectiv, vaconduce, prin viclene uneltiri, la înlocuirea din postul de director a luiAlexandru Moisi cu Constanatin Arcan, în data de 1 ianuarie 1933.

Îşi continuă activitatea la catedră până în data de 3 martie 1938 când,datorită experienţei acumulate în cei 21 de ani petrecuţi în cadrul sistemuluide învăţământ şi ca recunoaştere a meritelor sale deosebite în activitatea depedagog, este numit subrevizor şcolar.

În aceeaşi perioadă, Alexandru Moisi a fost preşedintele CooperativeiForestiere Unirea, fapt ce reiese dintr-o declaraţiei dată în 21 septembrie1932 de către domnii Victor Ardelean, cenzor, şi Vasile Nicola consilier,ambii fiind membrii ai consiliului de administraţie a CooperativeiForestiere Unirea.

Urmează o perioadă nefastă din viaţa sa deoarece este condamnat, penedrept, pentru sustragere de fonduri de la Cooperativa Frăţia, fapt ceatrage după sine suspendarea din învăţământ, prin nota scrisă din 31 martie1937 emisă de Inspectoratul Şcolar Regional II Timişoara. Prin adresaInspectoratului Şcolar Regional II Timişoara nr. 7987 din 4 iunie 1937 îşi varelua postul de dascăl din cadrul Şcolii Primare de Stat din Moldova Nouă,restituindu-i-se şi salariul reţinut, prin acest fapt recunoscându-i-senevinovăţia.

Activitatea sa didactică se răsfrângere şi în sfera curriculumuluiextraşcolar, implicându-se activ în culturalizarea Clisurii prin realizareaîmpreună cu elevii a unui număr de peste 40 de piese de teatru, dialoguri,monologuri şi diverse şezători culturale. Deasemenea, îşi pune amprenta şiîn viaţa ecleziastică a zonei, înfiinţând un cor bisericesc mixt pe patru şişase voci, iar din punct de vedere economico-funciar influenţează comisiade ocol în decizia de defalcare a imobilelor necesare viitoarelor biserici,sesiuni şi cantori româneşti.

Se stinge din viaţă la 59 de ani, în data de 21 noiembrie 1943, la MoldovaNouă, lăsând moştenire clisurenilor o adevărată evidenţă istorică,geografică şi administrativă ce oglindeşte concret, evoluţia spirituluiromânesc în arealul sud bănăţean.

Bibliografie: Arhiva personală a lui Alexandru Moisi aflată în posesiaautoarei.

Minodora DamianMuzeul Banatului Montan Reşiţa

FLOARE de LATINITATE

38

Page 40: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

DIN ANTROPOLOGIA VECHIULUITESTAMENT

Homo religiosusConform referatului biblic despre creaţie (Fac. l), Dumnezeu a zidit

lumea văzută într-o anumită ordine, stabilită prin paradigmele planului Săuveşnic. Fazele creaţiei urmează o înlănţuire logică, începând cu lumina şiîncheindu-se cu omul, coroana tuturor creaturilor. Lumea, ca natură, arecaracter antropocentric, aşa cum atât de impresionant mărturiseştepsalmistul: „Ce este omul să-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-lcercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărireşi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-aipe dânsul peste lucrul mâinilorTale, toate le-ai pus sub picioarele lui.“ (Ps. 8,4 - 6). De fapt, abia dupăcrearea şi investirea omului cu demnitatea de conducător al lumii, „toatecâte le-a făcut Dumnezeu“ au devenit „bune foarte” (Fac. l, 31), pentru căpână la apariţia omului întreaga creaţie era apreciată numai cu calificativulde „bună” (Fac. l, 10, 12, 18, 21, 25).

Înfăţişându-1 ca pe o „înfricoşată împreunare de şubrezenie şi demăreţie”, Vechiul Testament îl prezintă pe om ca fiind supus slăbiciunii şimorţii (Iov 14, l - 2; Ps. 102, l - 16), dar capabil de a stăpâni lumeaînconjurătoare (Fac. l, 26; Ps. 8, 6), ca un „Dumnezeu creat, vieţuind întrup”, stăpân al universului. Actul creaţional al omului i-a preocupat şi peSf. Părinţi, care l-au definit drept cea mai înaltă creatură văzută, numindu-l„regele creaţiei”, sau reprezentarea în mic a lumii celei mari, adică unmicrocosmos. Tot aşa şi scrierile talmudice reflectă valoarea deosebita afiinţei umane, precizând că ea „este egală cu ansamblul creaţiei”, iar „dacăcineva suprimă o singură fiinţă umană, Scriptura îi impută exact ca şi cumar fi distrus lumea întreagă şi invers, dacă cineva salvează o singură fiinţă,Scriptura îi apreciază gestul ca şi cum ar fi salvat o lume întreagă”.

În Vechiul Testament noţiunea de om este exprimată prin termenul ebraic„adam” (de la „adamah” = pământ, cf. Fac. l, 26). Acesta este cel dintâinume propriu pe care Dumnezeu îl adresează unui pământean (cf. Fac. 3, 9),sub forma unui vocativ: „Adame, unde eşti?”. Pe de o parte numele de„Adam” ar putea fi interpretat fie ca o persoană aparte, ca cel dintâi om ziditde Dumnezeu (cf. Le. 3,38: „Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu”), fie ca„părinte al neamului omenesc” (înţel. Sol. 10, 1). Pe de altă parte, prin„Adam” mai putem înţelege colectivitatea umană, întregul neam omenesc(Fac. 3, 17 - 19). Limitarea sociologică a omului este exprimată printermenii „ben adam”, adică „fiul omului” sau „fiul umanităţii”. Mai târziu,în viziunea lui Isaia despre „Robul Domnului”, expresia „ben adam” vaatinge sensul ei cel mai înalt.

Ocupându-se cu originea şi poziţia excepţională a omului în cadrulcreaţiei, cu structura fiinţei umane şi scopul său final, antropologia biblică,

Anul X, nr. 3(40), 2013

39

Page 41: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

spre deosebire de cea profană, pune în valoare transcendenţa omului înraport cu creaţia, studiindu-l în perspectiva comuniunii lui cu Dumnezeu şicu semenii. Fiind creat ca fiinţă socială (cf. Fac. 2,18), omul poate exista capersoană numai în starea de comuniune cu Creatorul său şi cu aproapele,altfel, destinul lui devine tragic.

Originea şi locul primului cuplu uman în cadrul creaţieiTextul de la Fac. l, 26: „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul

şi după asemănarea noastră, ca să stăpânească... toate vietăţile... şi totpământul”, relevă legătura nemijlocită dintre actul divin al creaţiei şioriginea omului, care apare ca rezultat al unei tainice consfătuiri a luiDumnezeu cu Sine însuşi. În procesul de creare al omului, se pot deosebitrei momente:

-pregătirea materiei pentru alcătuire, încă din fazele anterioare alecreaţiei (Fac. 1,1- 25).

-Sfatul lui Dumnezeu cu Sine însuşi (Fac. l, 26) şi-Actul propriu-zis al facerii (Fac. 2,7), cu participarea nemijlocită a lui

Dumnezeu, cf. Iov 10, 8-9: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit... Adu-Ţi aminte, ca m-ai făcut

din pământ... “.Abundenţa antropomorfismelor din cartea Facerii reliefează

solicitudinea deosebită a Creatorului arătată fiinţei umane, a cărei aducerela existenţă nu se înfăptuieşte doar prin exprimarea verbală a unei simpleporunci, ci prin grija deosebită şi interesul aparte cu care Creatorulacţionează direct în modelarea fiinţei menită să fie încoronarea operei Sale.„La nici o altă creatură - scrie un autor evreu - nu se ţine sfat înainte de a fiadusă la existenţă, cum se întâmplă în cazul omului, când Dumnezeu zice:„să facem om după chipul şi asemănarea noastră”. Avem aici un indiciu căomul ocupă un loc deosebit în planul de creaţie a lui Dumnezeu”.Modalitatea alcătuirii lui este descrisă în amănunt în cap. 2 al Genezei:„Atunci luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ a făcut pe om şi asuflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie... Aducând apoiDomnul Dumnezeu somn adânc asupra lui Adam... a luat una din coastelelui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o DomnulDumnezeu femeie” (Fac. 2, 7, 21-22). Natura omului este dublă: materială,indicată prin „ţărâna” luată pământului şi spirituală indicată prin „suflareade viaţă”. Prin natura sa, deci, omul („anthropos” = privitor în sus, fiinţănobilă) primează faţă de restul creaturilor. El este deasupra tuturor fiinţelor,ca o creatură regională, duhovnicească şi socială. Din mâna Ziditorului el aieşit perfect (înţelegem o perfecţiune virtuală, atât din punct de vedere fizic,cât şi moral - intelectual), având încredinţarea de a trăi în condiţiiexcepţionale „în grădina cea din Eden”, pe care trebuia „s-o lucreze şi s-opăzească” (Fac. 2, 15), adică să menţină şi să sporească frumuseţea raiuluipământesc care-i aparţinea. Din faptul că pe dinaintea lui Adam defileazătoate necuvântătoarele (cu excepţia vietăţilor marine), pentru a primi de la

FLOARE de LATINITATE

40

Page 42: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

el un nume, rezultă o dată în plus valoare de unicat a omului: toate vietăţilesunt create pe seama lui; el este o fiinţă raţională, are un limbaj articulat şisimte nevoia de comunicare cu cineva asemenea lui, identic cu el castructură şi aspiraţii. De aceea Dumnezeu o crează pe femeie „cu ajutorulpotrivit pentru el” (Fac. 2, 23) indică identitatea dintre soţi şi justificănecesitatea convieţuirii lor: „De aceea vă lasă omul pe tatăl său şi pe mamasa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 24). Numaiprin căsătorie, bărbatul şi femeia îşi realizează pe deplin viaţa de a fi, de aexista. În legătură cu „apariţia“ femeii din coasta lui Adam trebuie făcutăprecizarea că ea nu-i datorează acestuia crearea sa, ci lui Dumnezeu, Care,„aducând peste Adam somn adânc”, îl face total pasiv în momentulplămădirii ei. Dumnezeu i-a creat pe amândoi egali, ca două jumătăţi caresuferă dacă singurătăţile lor nu se unesc, în ce priveşte geneza lor, nu poatefi vorba de tată şi mamă. În artă primii oameni sunt reprezentaţi uneori fărăombilic, întrucât n-au stat în pântece ca să-şi tragă hrana din mamă. Femeiaeste luată din bărbat, iar primul om este creat de Dumnezeu. „Unirea” dintreei (în original „alipirea”, de la „dabak” = a se alipi de cineva), indicăataşamentul intim al soţilor, care formează unitate mai strânsă decât raportuldintre părinţi şi copii. De la început, deci, Dumnezeu a instituitforma de viaţă conjugală monogamică. Pe parcursul Vechiului Testamentobservăm însă că în pofida statutului iniţial pe care l-a avut femeia în raportcu bărbatul, ea este deseori caracterizată printr-o supunere exagerată faţă deaceasta, adresându-i-se cu apelativul de „domn” şi „stăpân” (Fac. 18, 12;I Regi 25, 4). În obiceiurile matrimoniale vechi- testamentare, femeiaapare ca o proprietate pe care bărbatul o dobândeşte în schimbul unor sumede bani şi alte bunuri materiale (cf. Fac. 20, 16; 24, 53; 34, 12).

Însă chiar dacă voinţa divină cu privire la unitatea morală a familiei n-afost respectată (Legea Veche n-a putut împiedica poligamia) şi chiar dacăfemeia nu era egală întru totul cu bărbatul, totuşi, starea ei a fost în generalbună. Ea n-a cunoscut statutul de sclavă, nefiind la discreţia absolută abărbatului ei, ci avea libertatea de a se manifesta în viaţa socială (Jud. 4, 4)şi de a participa la manifestaţii publice (leş. 15,20). Adulterul oricăruiadintre soţi era sancţionat cu moartea (Lev. 20, 10), desfrâul era interzis(Deaut. 23, 18), iar violul sever sancţionat (Deut. 22,29). Privită înansamblul tradiţiei profetice a Vechiului Testament realitatea conjugală adevenit „cea mai frecventă imagine a legământului lui Iahve cu poporulsău”.

Poporul ales şi celelalte neamuri.Destinul lor comunitar

Binecuvântarea divină din Fac. l, 28: „ Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţipământul... “, constituie unul din argumentele care stau la baza învăţăturiicreştine că întreaga omenire formează o unitate, provenind de la unicapereche de oameni, Adam şi Eva, singurii creaţi nemijlocit de Dumnezeu.Această concepţie monogenistă are o solidă fundamentare în Sf. Scriptură,

Anul X, nr. 3(40), 2013

41

Page 43: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

unde citim că înainte de crearea lui Adam „părintele neamului omenesc”(Intel. Sol. 10, 1), „nu era nimeni ca să lucreze pământul (Fac. 2, 5), iarînainte de a fi Eva „ mama tuturor celor vii” (Fac. 3,20), „pentru Adam nus-a găsit ajutor pe potrivă” (Fac. 2, 20) şi „din ei s-a născut tot neamulomenesc “ (Tob. 8,6), căci Dumnezeu „ a făcut dintr-un sânge tot neamulomenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului... “ (Fapte 17,26).Deci, urmaşii primei perechi de oameni s-au născut pe cale naturală,„crescând şi înmulţindu-se” (Fac. l, 28), fiecare om luându-şi fiinţa dinpărinţii săi. Acţiunea divină nu este exclusă însă din procesul naşteriinaturale, căci Dumnezeu (cf. Fapte 17, 25) rămâne Creatorul Care „dătuturor viaţă şi suflare şi toate “. Lumea Vechiului Testament este o lume avieţii. Existenţa ei depinde în exclusivitate de Dumnezeu (cf. Ps. 32, 8; 138,13-16; Iov 10, 9; 33, 6), altfel este ameninţată de pustiirea morţii (cf. Ps.102, 14-16).

Pentru desemnarea popoarelor sau naţiunilor din punct de vederegenealogic, lingvistic sau geografic (Fac. 10, 31-32), în Vechiul Testamentsunt utilizate frecvent două substantive ebraice: „am” şi „goim”, care laorigine, determinau un grup oarecare de oameni, sau de alte fiinţe, fără ospecificare anume. Cu timpul însă, pentru numirea poporului Israel s-astabilit substantivul „am”, iar pentru desemnarea celorlalte neamuri,termenul „goim”. O distincţie clară între „am” şi „goim”, apare în textul dela I Paralip. 17, 21: „Şi nu era încă alt popor “ („goim“) pe pământ capoporul lui Israel, pe care l-a călăuzit Dumnezeu, ca să-l răscumpere Sieşipe popor („am”), să-şi facă nume mare şi strălucit, izgonind popoarele(„goim”) de la faţa poporului Tău („am-ka“), pe care l-ai izbăvit din Egipt”.În cap. 10 şi 11 din Geneză, unde se afirmă că toate popoarele lumii „se tragdin fiii lui Noe” (Fac. 10, 32), deosebirea marcată prin termenii „am” şi„goim” nu se referă în mod exclusiv la diferenţierea rasială, după cum şiexpresiile: „neam îndărătnic şi ticălos” (Deut. 32, 5) şi „neam ales” (îs.41,8-9), nu vizează popoare diferite, ci se aplică numai fiilor lui Israel,prezentându-i în funcţie de raporturile lor cu Dumnezeu. Atitudinea luiIsrael faţă de celelalte neamuri a evoluat în funcţie de un dublu aspect alcredinţei: mai întâi era credinţa lui Dumnezeu Care a făcut un legământ cupoporul Său, iar apoi credinţa că Acest Dumnezeu este unicul şi adevăratulDumnezeu, întrucât la vechii evrei Iahve era cunoscut şi mărturisit „dreptCreatorul absolut al lumii, este exclusă orice idee despre puteri divinecontrare, care ar sta la baza creaţiei. O astfel de concepţie... n-ar fi putut fiposibilă păgânismului politeist”. Or, tocmai pentru ferirea poporului ales şia monoteismului său, a fost necesară separarea lui de orice influenţă străină,păgână şi destructivă. Această separare era asigurată pe de o parte prin legisevere şi speciale, date de Dumnezeu, iar pe de altă parte, prin aşezareapoporului într-o ţară îmbelşugată, singur de sine stăpânitor, unde este feritde contactul cu lumea păgână, fiind apărat şi de elementele naturale. Ţararespectivă este Canaanul, asupra căruia poporul ales avea drepturi de ordin

FLOARE de LATINITATE

42

Page 44: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

natural, divin şi istoric, întrucât a fost promis de Dumnezeu lui Avraam şiurmaşilor săi şi pentru că acolo s-au zămislit strămoşii săi, părinţii celordouăsprezece seminţii.

Dar, deşi este protectorul special al poporului evreu, Dumnezeu nuexclude pe cel străin de acest neam de la binefacerile şi dragostea sapărintescă, ci manifestă şi faţă de acesta înţelegere, bunătate, blândeţe şiiubire, întreaga omenire fiind socotită ca o singură şi mare familie aaceluiaşi Părinte. Această concepţie este larg răspândită în VechiulTestament. Iată şi câteva exemple: „Străinul care petrece împreună cu voi,să fie pentru voi ca şi băştinaşul vostru şi să-l iubeşti ca pe tine însuţi,căci străini aţi fost şi voi în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeulvostru” (Lev. 19,34); „Sã nu dai pe mâna stăpânului pe robul care a căutatscăpare la tine, ci să locuiască în una din aşezările tale, pe care şi-o va alege,oriunde îi va plăcea, dar să nu-l asupreşti” (Deut. 23,16-17); „Când veisecera holda de pe ogorul tău şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorcisă-l iei, ci să fie al văduvei şi al orfanului” (Deut. 24, 19-22); „Anul alşaptelea să fie an de odihnă desăvârşită pentru ţarină... Ceea ce va creşteîn acest an de odihnă să fie hrana vitelor şi străinilor din ţara ta” (Lev. 25,4-7). Atitudinea umanitară era obligatorie pentru poporul ales şi în faţaduşmanului, pe timp de război: „Când te vei apropia de vreo cetate ca să terăzboieşti cu ea, îndeamn-o să încheie pace cu tine” (Deut. 20,10). Apoi,profeţii n-au fost niciodată adepţii exclusivismului naţional-religios. Astfel,Amos (cap. 1-2) proclamă dreptatea lui Dumnezeu atât împotriva păgânilor,cât şi împotriva israeliţilor necredincioşi, afirmând că alegereaacestora este un dar de la Dumnezeu, care nu le dă dreptul de a se mândrifaţă de celelalte neamuri (9, 7-8), ci din contră, le sporeşte responsabilitatea(3, 2). Spre sfârşitul perioadei exilice, sunt dominante profeţiile lui Isasa (înspecial cap. 40-55), care, cu o vigoare inegalabilă proclamă atotputerniciaunui singur Dumnezeu (44,6), Creatorul şi Proniatorul întregii lumi (40,26u; 45,12), Căruia i se vor închina toate popoarele (45, 22-24). în perspectivatrasată de Isaia, taina destinului întregii omeniri va fi pe deplin descoperitănumai în Iisus Hristos.

Preot Florin Ionuţ Filip

Anul X, nr. 3(40), 2013

43

Page 45: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

ANIVERSARE 1900

“COLUMNA LUI TRAIAN” A VESTITLUMII ANTICE CĂ A FOST CUCERITĂ“COLUMNA CERULUI” DIN CARPAŢII

DACIEILungi şi grele au fost războaiele dacice (101-102 şi 105-106 p.Chr.) ale

lui Traian. Izvoarele literare antice care fac referire la acestea se reduc laDio Cassius, un istoric din secolul al III-lea, dar şi acestea transmise înrezumat de Xiphilinos în secolul al Xl-lea şi de Zonaras în secolul al XII-lea, la lucrarea inginerului Balbus Expunerea şi teoria figurilor (geometrice)dedicate lui Celsus, ia însemnările lui Plinius cel Tânăr în scrisorile adresatepoetului Caninius Rufus, precum şi la Priscian, grămătic din secolul al V-lea, care a transmis o singură frază din celebrele Comentarii ale lui Traian,toate celelalte lucrări pierzându-se. Columna lui Traian de la Roma a rămas«reportajul în piatră», «cronică» fidelă a războaielor daco-romane (101-102şi 105-106) desfăşurate în urmă cu peste 1900 de ani, monument ctitoritdupă COMENTARIILE împăratului Traian / DE BELLO DACICO ‘DES-PRE RĂZBOIUL DACIC’, lucrare dispărută / pierdută (dacă s-a pierdut ?),din care a rămas singură însemnare la grămăticul Priscian: «Traianus in IDacicorum: inde Berobim, deinde Aizi processimus» (oare a transmiscorect ?) / Traian [spune] în cartea întâi a războaielor cu dacii: de acolo amînaintat spre Berzobis, iar apoi spre Aizizis’2.

Singurul izvor care prezintă în întregime aceste războaie esteCOLUMNA LUI TRAIAN, INAUGURATĂ LA 12 MAI 113. Forul luiTraian, de şase hectare, este cel mai întins for imperial. Pentru a construimonumentul a fost dislocat dealul dintre Capitoliu şi Quirinal, înălţându-sedouă clădiri semicirculare, o bazilică - Basilica Ulpia, două biblioteci (unapentru lucrările latine - Biblioteca pe unii cercetători să încerce dezlegarea«tainelor» Columnei, să înţeleagă valoarea reprezentărilor metopelor pebaza semnelor, simbolurilor, desluşirea toponimiei şi hidronimiei antice.Cercetătorii au încercat să dezlege câteva momente cheie în desfăşurarearăzboaielor: lupta de la Tapae, luptele din Moesia Inferioară, trecereatrupelor romane în frunte cu Traian peste podul de la Drobeta etc.

Columna, martor al războaielor dacice ale lui Traian, elogiază victoriaromană, dar şi demnitatea şi vitejia dacilor. Parcă este tot mai prezent în-demnul învăţatului roman Pliniu cel Tânăr adresat prietenului şiconcetăţeanului său Caninius: «Foarte bine faci că te pregăteşti să scriidespre războiul dacic. Căci ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, maivast, în sfârşit, mai plin de poezie şi mai de domeniul legendelor, deşi estevorba de lucruri foarte adevărate? Vei cânta râuri noi, fluvii conduse pestecâmpii, tabere aşezate pe coastele abrupte ale munţilor, un rege (Decebal)alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut

FLOARE de LATINITATE

44

Page 46: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

niciodată nădejdea; pe lângă acestea două triumfuri, din care unul a fost celdintâi (a lui Domiţian), iar celălalt (al lui Traian) cel din urmă»5.

Dacă urna de aur cu cenuşa mortuară a lui Traian a dispărut, în EvulMediu s-au luat măsuri de conservare a Columnei lui Traian:

•Documentul din 27 martie 1162, emis de Senatul din Roma, prevedea:Columna să fie păstrată «integra et incorrupta dum mundus durat».

•Prin ordinul Papei Alexandru al IIMea (7 septembrie 1159-30 august1181), din 1162, «era osândit la moarte şi i se confisca întreaga avere celuicare ar deteriora Columna».

•Impresionaţi de Columna lui Traian, au fost făcute mai multe copii aleacesteia: în anii 1861- 1863, în timpul împăratului Napoleon al III-lea a fostrealizată copia integrală a Columnei din cupru galvanic, care se află laMuzeul Antichităţilor Naţionale de la Saint-Germain-en Laye; o altă copiese găseşte la Albert and Victoria Museum din Londra; o copie se află şi laRoma, la Moseo della Civilta Romana.

•Ideea unei copii a Columnei lui Traian în ţară a fost dorită de MihailKogălniceanu, Alexandru Odobescu, Al Tzigara-Samurcaş, precum şi dealţi intelectuali români din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. De altfel,Alexandru Odobescu, într-unul din cursul de arheologie (1874-1875) laFacultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, menţiona: «de pe tiparele

Anul X, nr. 3(40), 2013

45

Page 47: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

făcute din ordinul împăratului (Napoleon al III-lea) am putea, cuneînsemnate sacrificii, să căpătăm o reproducere în bronz a întregeiColumne traiane, care s-ar înălţa cu fală chiar în faţa acestui edificiu(Universitatea), unde ne place şi se cuvine să amintim pururea despremăreţele fapte ale lui Traian».

În anii 1934-1939, arheologulEmil Panaitescu,directorul ŞcoliiRomâne din Roma,a adresat memoriiA c a d e m i e iRomâne, Mini-s t e r u l u iInstrucţiunii Publi-ce, Ministerului deFinanţe şiP a r l a m e n t u l u iRomânie, obţinând

finanţarea unei copii a Columnei lui Traian de la Roma. Lucrările au fostefectuate, în anii 1939-1943, de meşterii Vaticanului, supravegheaţi deFrancesco Mercatalli, Email Panaitescu şi verificate de o comisie compusădin Guido Galii, directorul tehnic al muzeelor pontificale, arhitectul ItaloGismondi, arheologul Giuseppe Lugli şi istoricul de artă Virgil Vătăşeanu.Copia Columnei a costat 769.000 lire: în 1939 s-a plătit suma de 211.881,90lire, echivalentu a 1.101.362,11 lei, în anii 1940-1943 s-a achitat suma de555.118,10 lire / = 5.292.621,95 lei, în total 6.393.984,06 lei*.

În iunie 1967, după tratativele diplomatice şi intervenţiileacademicienilor Constantin Daicoviciu, Virgil Vătăşeanu, Emil Condurachişi Cornel Burtică, ambasadorul României la Roma, copia Columnei a sositîn România. Copia Columnei a intrat în patrimoniul Muzeului Satului, apoiexpusă la Muzeul de Istorie al Partidului Comunist, ulterior, în 1972, expusăla Muzeul Naţional de Istorie. Calcurile perfect executate ale Columnei luiTraian pun în faţa specialiştilor, dar şi a marelui public evenimenteimportante desfăşurate acum 1900 de ani.

Columna lui Traian din Roma are dublă însemnătate, documentară şiartistică.

a. Valoarea documentarăÎn în jurul anului 1574, călugărul spaniol Alphonso Ciaccone un

basorelief al Columnei lui Traian, din inima Romei: «Reşedinţa lui Decebalera un palat magnific, decorat cu columne şi portrete, situat pe ţărmul nordical Dunării, pe care Traian îl va ocupa ulterior, dând ordine să se păstrezetoată mobila regală. Momentul culminant este în timpul... temporar încheiatîn 102 între Traian şi Decebal. De-a lungul esplanadelor de sus ale palatului

FLOARE de LATINITATE

46

Page 48: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

se poată vedea o presupusă statuie a regelui Decebal, sculptura putândreprezenta în acelasi timp unul din marii săi predecesori, îmbrăcat cucostumul naţional dacic. Poarta principală a palatului se vede că eraîndreptată spre Dunăre. Frontul ei înfăţişa trei tineri complet dezbrăcaţi,fiecare avînd câte o torţă. Cel din mijloc avea arătătorul şi braţul dreptridicate, cărând torţa cu mâna stângă, arătând două crucifixuri în mânadreaptă». Fără a-l contesta pe valorosul călugăr spaniol, considerăm căscena se referă la «GHED-ul DROBETA».

Istoricul W. Froehner, menţiona: «Cu excepţia dacilor, nici unul dinnumeroasele popoare absorbite de imperiu nu se poate lăuda că a văzutînălţându-se un monument mai demn şi mai durabil închinat dragostei salepentru neatârnare» (La Colonne Trajane, Paris, 1872).

Cercetătorul german Conrad Cichorius (1863-1932), în lucrarea DieReliefsder Traianssaaule (vol. II şi III, Berlin, 1896-1900), a atribuitColumnei o mare valoare istorică, în cea mai dezvoltată monografie (1896-1900), excelent ilustrată, distingând 154 scene, câte 77 pentru cele douărăzboaie, la care se adaugă, între ele, zeiţa Victoria, constituind bazalucrărilor ştiinţifice pentru inestimanilul monument.

Cercetătorul englez G.A.T. Davies considera că scenele Columneirespectă exactitatea topografică a reliefurilor, executate după schiţe făcuteîn Dacia (Topography and the Trajan Column, in „Journal of RomanStudies” X, I, 1920).

Istoricul Carl Patsch, înstudiul Der Kampf um denDonauram unter Domitianund Trajan (Beiträage zurVölker-kunde vonSüdosteuropa V/2, Viena,Leipzig, 1937), afirma căevenimentele s-au desfăşuratprecum sunt înfăţişate peColumnă, considerând căsculpturile reprezintărăzboaiele dacice ale luiTraian, bine documentate dinpunct de vedere geografic şiabil din punct de vedere militar.

Istoric şi arheolog, Teohari Antonescu a publicat Columna Traiană (Iaşi,1910), o valoroasă monografie, studiind din punct de vedere arheologic,geografic şi artistic monumentul antic, dar şi influenţa romană asupra ţinu-turilor de la Dunărea de Jos.

Istoricii Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu au publicat albu-mul Columna lui Traian (Editura Meridiane, Bucureşti, 1966), punând laîndemâna cititorilor mărturia artistică şi istorică a monumentului închinat

Anul X, nr. 3(40), 2013

47

Page 49: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

victoriilor împăratului roman asupra dacilor.Arheologul Radu Vulpe, în lucrarea academică Columna lui Traian,

monument al etnogenezei românilor (Editura Sport-Turism, Bucureşti,1988), a susţinut că «ştiinţei istorice româneşti îi revine o datorie de onoare,pe care acum, când dispune de fidele reproduceri dup relieful Columnei, şi-o va putea îndeplini cu şi mai multă eficacitate decât în trecut... Dacă pentrucontemporani imaginile erau uşor de înţeles, fiindcă era vorba de faptegeneral cunoscute pe atunci şi de un text de bază care se afla la îndemânaoricui în bibliotecile publice şi particulare, pentru noi cei de azi, care nu maidispunem de acea scriere oficială şi nici măcar de lucrările ulterioareinspirate de slova ei, conţinutul acelor reprezentări figurate rămâne în bunăparte enigmatic».

a Istoricul I, Şt. Cionchin, în studii şi articole publicate în ţară şistrăinătate, bazat pe simbolurile episoadelor Columnei şi studiile referitoarela aceasta a reuşit să localizeze pe teren, parte din scenele monumentului:Podul împăratului Traian, în Timişoara, 1985 (an XXXVI), nr. 35 (907), p,6; Cetatea daco-getă «Caput Bubalis» în «ORIZONT» Timişoars, 1986 (anXXXVII), nr. 41 (1025) p. 6; «Marea victorie» a geto-dacilor împotrivaromanilor, în «ORIZONT», Timişoara, 1986 (an XXXVII), nr. 46 (1030), p.6; Aspecte privind războaiele dacice ale lui Traian, în «NOI TRACII»,Roma, 1990, nr. 191, pp. 15-20; Războaiele dacice ale lui Traian, în «NOITRACII», Roma, 1990, nr. 191, pp. 15-21; Podul la Denta - o aşezare dacicăîn Banat, în «NOI TRACII», Roma, 1991, nr. 196, pp. 20-23; Valaco-pelasgica - limba primilor scribi ai omenirii, Editura Ando Tours, Timişoara,1996, 80p.; Geto-dacii de neam valac/pelasg, Editura Ando Tours,Timişoara, 1997, 172 p.; Columna lui Traian, în «Tibiscus», Uzdin,Iugoslavia, anul XII, 2001, nr. 10 (117), p. 4; Decebal (87-106), marele regeal dacilor, în «Tibiscus», Uzdin, Iugoslavia, anul XII, 2001, nr. 11 (118), p.12; Traian, strămoşul neamului românesc, în «Tibiscus», Uzdin, Iugoslavia,anul XII, 2001, nr. 11 (118), p. 6; Taina «Monumentului Sacru», EdituraEurostampa, Timişoara, 2005, 212 p.; Decebalus, ‘al dacilor rege’, în«DACIA MAGAZIN», publicaţie editată de «Dacia Revival International»,2006, nr. 33, pp. 15-16; «Caput Bubali» pe Tabula Peutingeriană, în«DACIA MAGAZIN», publicaţie editată de «Dacia Revival International»,2008, nr. 53, p. 21-23; 1900 de ani de la ctitoria sau reedificarea«Monumentului Sacru» de la Adamclisi, în «DACIA MAGAZIN»,publicaţie editată de «Dacia Revival International», 2009, nr. 59, p. 59-62;Cetatea Sarmisegetusa, «inima Daciei», în «DACIA MAGAZIN»,publicaţie editată de «Dacia Revival International», New York, 2010, nr. 63,p. 23-24; «Scena secerişului» dinaintea bătăliei finale, în «DACIAMAGAZIN», publicaţie editată de «Dacia Revival International», NewYork, 2010, nr. 63, p. 59-60; Banatul, cuvânt şi pământ românesc, EdituraEurobit, Timişoara, 2012, 226 p; Columna lui Traian, «comoară cu şaptepeceţi», în revistă interculturală bilingvă «ORIZONTI CULTURALI

FLOARE de LATINITATE

48

Page 50: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

ITALO-RUMENI» / «ORIZONTURI CULTURALE ITALO-ROMÂNE»,Italia, nr. 5, mai 2013; «Columna lui Traian» în scrierile academicianuluiConstantin Daicoviciu, comunicare la Simpozionul internaţional «Oamenide seamă ai Banatului», Ediţia a XVII-a, Uzdin / Universitatea «IoanSlavici» Timişoara, 10 aprilie 2013, precum şi în alte reviste din ţară şistrăinătate.

Un interesant roman a publicat profesorul timişorean Simion Lugoja(Dacica sau Comentarii de bello dacico), încercând să localizeze unelescene de pe Columnă.

b. Valoarea artistică a Columnei lui TraianItalianul Ranuccio Bianchi Bandinelli, unul dintre cei mai mari istorici ai

artei romane, considera că monumentul reprezintă cristalizarea romanităţiisupraînălţate, într-o lume în care împăratul încarnează unitatea ecumenică.

Utilizând tehnicile moderne (reflectoscopia computerizată în infraroşu,captarea radioactivităţii, analizarea semnalelor dinamice până la frecvenţade l .000 Hz, analiza elementară - incluzând spectometria de fluorescentă Xşi sematometria) în 1980, specialiştii italieni au scos din «tegumentelemarmorei» culorile autentice în care a fost pictată Columna, reuşindu-se«identificarea absolută, în perfecţiunea individualizată a celor 2.500 defiguri păstrate în frânturi», remarca prof. Ion Dumitru Snagov înMonumenta Romaniae Vaticana. Reconstituirea fotografică a Columneicolorate a fost expusă la a XLII-a Bienală a Academiei de Artă din Veneţia,vernisată sub genericul «Ştiinţa pentru artă», în 1986.

Utilizarea metodelor moderne a permis reprezentarea personajelor cutrăsăturile, gesturile lor, costumaţia, armele, reprezentând un tezaurinformaţional care urmează a fi cercetat. Studii şi articole despre Columnalui Traian de la Roma au publicat şi alţi istorici şi arhitecţi printre care îiamintim şi pe J.H. Pollen, E. Petersen, Eugenia Strong, K. Lehmann-Hartleben, V. Cristescu, Victoria Vaschide ş.a.

Studii şi articole despre Columna lui Traian de la Roma au publicatistorici şi arhitecţi, menţionându-i pe J.H. Pollen, E. Petersen, EugeniaStrong, K. Lehmann-Hartleben, V. Cristescu, Victoria Vaschide ş.a.

Columna lui Traian, în centrul Forumului din Roma, este consideratprimul monument triumfal de acest fel în antichitate, impresionând capeteleîncoronate şi artiştii de-a lungul timpului.

Cercetată cu atenţie, coroborată cu alte izvoare istorice şi interpretarearealistă a metopelor, Columna poate fi decodată, interpretată şi charlocalizate unele scene, devenind cu adevărat «reportajul în piatră» alrăzboaielor dacice şi «actul de naştere al poporului român»

Prof. Ionel Cionchin

Anul X, nr. 3(40), 2013

49

Page 51: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Amintiri despre Viorel PetroviciTorăceanul Viorel Petrovici s-a născut în anul

1955 şi a decedat pe 24 martie 1993. Deci, sunt 20de ani de când l-am pierdut pe acest cunoscutcoregraf, care a lucrat în mai multe localităţi(Zrenianin, Ecica, Iancaid, Krajšnik, Kumane,Torac…), dar şi la Sărcia. Prima cunoştinţă cu acestîndrăgostit în dansul popular am avut-o în anul1979, la Festivalul de Folclor şi MuzicăRomânească, care a avut loc la Doloave. Acolo s-aprezentat cu un ansamblu din Zrenianin, făcândcoregrafia cu dansuri populare româneşti, eu, cusărcienţii mei. Şi, în acelaşi an, Viorel vine să facăcoregrafii şi la Sărcia.

Se adună, în cadrul S.C.A. „Frăţie şi unitate”,mai mulţi dansatori, se formează apoi trei grupe –cei mici, tineretul şi veteranii. Se pregătesc maimulte suite de dansuri populare, româneşti, sârbeşti şi altele. La fel sepregătesc mai multe montaje folclorice („Nunta ca la Sărcia”, „Şezătoarea”,„Jocu mare”... ). Şi, încep succesele dansatorilor sărcienţi. Să fac oparanteză şi să spun că dansatorii au fost cu toţii laolaltă, sârbii şi românii,jucând dansuri româneşti, sârbeşti... Se prezintă cu succes la Festivalul defolclor şi muzică a românilor din Voivodina, la Straja, Torac, Sărcia,Iancaid... Ca un succes mare se poate aminti emisiunea TV. „Ai carte-aiparte”, care a avut loc la Preljina, în anul 1980 şi unde sărcienţii au ocupatlocul I în categoria oaspeţilor, un aport deosebit desigur că l-au avut şidansatorii lui Viorel. Se prezintă dansatorii sărcienţi şi la Festivalul defolclor al maghiarilor, cu programe la Gacko, Nevesinje, Vodnjan, Petka...,în împrejurime, dar şi la un festival folcloric, de rang federal (în fostaIugoslavie), organizat la Valpovo, unde S.C.A. „Frăţie şi unitate” din Sărciaa reprezentat Provincia Voivodina şi unde la fel se poate spune că dansatoriiau avut un succes mare. Şi, succesele se ţin lanţ. Am amintit doar câteva...Toate realizate de Viorel Petrovici.

Îmi amintesc bine, că, la început, Viorel necunoscând sărcienţii, amumblat cu dânsul prin sat să aducem dansatori. Şi am adunat destui. Amlucrat cu dânsul, zile şi nopţi, vorbind despre dansuri, planuri, succese,probleme... Mai pot spune că sărcienţii l-au apreciat foarte mult. A fost operioadă chiar şi membru în conducerea S.C.A. Dar, în anul 1986 s-au iscatceva probleme între Viorel şi conducerea S.C.A., aşa că dânsul a hotărât sănu mai lucreze la Sărcia.

Totuşi, conducerea S.C.A. de mai târziu, care n-a uitat ce a făcut Viorelpentru sărcienţi, odată cu moartea sa, pe 24 martie 1993 au organizat oşedinţă comemorativă, la care s-a hotărât să se trimită un „In memoriam”,la „Libertatea”, o delegaţie, în numele S.C.A. să meargă la înmormântare.

FLOARE de LATINITATE

50

Page 52: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Şi, la înmormântare, cu o cunună în numele societăţii, au fost: IancuMurărescu, Iancu Pancaricean, Jana Tomašević şi Iuliana Lazić Lăpădat.

Iancu Murărescu

CONCEDIU DE IUBITÎnnebunesc cu fiecare fibrăŞi dus de gânduri sterpe-mbătrânesc,Iar din adânc mă tot pândeşte-o hidrăCerându-mi ferm să nu te mai iubesc.

Şi chiar că nu mai ştiu ce e cu mine,Dac-am murit, sau încă mai trăiescCând corbii rup din suflet mii de şineSă pierd şi trenu-n care te găsesc.

Poate or şti trei doctori de ce sufărŞi îmi vor da reţete de uitare,Dar eu voi pune lacrimi într-un nufăr,Să stea acolo ca o taină mare.

Şi când vor crede toţi că nu mai ştiuCă te-am iubit vreodată. DeodatăVoi scoate nufărul dintr-un sicriuîn formă de vioară-ntunecată

Şi am să sorb la lacrimi cu nesaţSă-mi vii în minte cu făptură clarăŞi-am să te prind de mână cu un laţFăcut din cerc de fumuri de ţigară

Şi n-ai să pleci. Iar eu de nebunieO să mă vindec ca de o răceală,Iar doctorii vor vrea să îmi prescrieConcediu de iubit, pe caz de boală...

Victor Mihalache

Anul X, nr. 3(40), 2013

51

Page 53: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Comemorare 595MIRCEA CEL BĂTRÂN „CEL MAI

VITEAZ ŞI CEL MAI DINTRE PRINCIPIICREŞTINI”

“Eu cel în Hristos binecredinciosul şibinecinstitorul şi de Hristos iubitorul şisingur stăpânitorul, Io Mircea, marevoievod şi domn din mila lui Dumnezeuşi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şidomnind peste toată Ţara Ungrovlahieişi al părţilor de peste munţi, încă şi cătrepărţile tătărăşti şi Amlaşului şiFăgăraşului herţeg şi domn al BanatuluiSeverinului şi pe amândouă părţile pestetoată Podunavia, încă şi până la Mareacea Mare şi stăpânitor al cetăţiiDâstorului”. Astfel se intitula Mircea celBătrân (Mircea cel Mare) domnitorulcare a stat cu cinste pe tronul ŢăriiRomâneşti din septembrie 1386 şi pânăîn 31 ianuarie 1418. El era fiul lui RaduI Basarab (cca. 1377-1385) şi deciscoborâtor din străvechiul neam alBasarabilor făuritori de ţară.

Supranumele de “Cel Bătrân” însensul de “cel Vechi” i-a fost atribuitmarelui voievod şi domn Mircea I,postum, pentru a fi deosebit de nepotul

său Mircea al II-lea (fiul lui Vlad Dracul), de strănepotul său Mircea al III-lea (fiul lui Mihnea cel Rău şi nepotul lui Vlad Ţepeş) şi de Mircea IV-leaCiobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea. Acest supranume însemna îngeneral, potrivit limbajului de cancelarie medieval folosit la Curţiledomneşti ale „Ungrovlahiei” şi „Moldovlahiei”, că era vorba de primuldomnitor cunoscut cu numele respectiv (în cazul de faţă, cel de Mircea),deoarece în Ţările Române nu se obişnuia numerotarea suveranilor ca înOccident.

Sub sceptrul lui Mircea cel Bătrân, statul medieval românesc de la sud deCarpaţi a înregistrat o mare dezvoltare economică şi culturală şi o excelenţăorganizare politico-administrativă, socială, militară şi bisericească.

Apărarea gliei strămoşeşti s-a aflat în fruntea preocupărilor lui Mirceacel Bătrân, el întărind sistemui defensiv, prin refacerea şi consolidarea unorfortificaţii şi chiar ridicarea din temelii a altora. Pentru construirea cetăţii

FLOARE de LATINITATE

52

Page 54: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Giurgiu, vrednicul voievod a plătit fiecare piatră cu echivalentul în sare, faptce evidenţiază atât marea importanţă arătată de Mircea asigurării securităţiigraniţelor, cât şi bogăţia de care dispunea Ţara Românească la aceea epocă.Marele domn va trece la înfiinţarea unei armate permanente, forţa militarăde bază rămânând, totuşi, “oastea cea mare”, care de acum înainte vaconstitui factorul principal în lupta contra năvălitorilor.

Urmând să îndepărteze, de la hotare “Ungrovlahiei”, pericolul otoman,Mircea voievod pătrunde, în iarna anilor 1388-1389, pe teritoriul Dobrogeişi susţinut de populaţia autohtonă alungă, de aici, trupele turceşti deocupaţie conduse de însuşi marele vizir Ali Paşa Čandaroglu. După cezdrobeşte, în apropierea Dunării, un corp expediţional trimis de sultan săjefuiască Ţara Românească, Mircea cel Bătrân alipeşte, oficial, Dobrogea(inclusiv Silistra) acesteia. Astfel “pentru prima oară în spaţiul de sud deCarpaţi, un domn român reunea sub sceptrul său pământul dintre Dunăre şiMarea Neagră, precum şi alte teritorii care din moşi-strămoşi au aparţinutpoporului nostru. Pe bună dreptate scria A.D. Xenopol în monumentala salucrare Istoria românilor din Dacia Traiană că „dacă predecesorii luiMircea înjghebează elementele statului muntean, el îi dă deplina sa formăşi-i lăţeşte graniţele până la cea mai mare întindere ce a avut-o vreodatăMuntenia”.

Cu abilitate, Mircea cel Bătrân reuşeşte, în anul 1389, să reintre înposesia Banatului de Severin, Făgăraşului şi Amlaşului (feude alevoievozilor români pierdute de fratele său Dan I). Ulterior, în 1395, va maiprimi din partea lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, drept eudeCastelul Bran (care va fi luat înapoi de monarhul maghiar, în 7 iunie 1419,la insistenţele conducătorilor Braşovului, în timpul domniei lui Mihail I, fiulşi urmaşul lui Mircea cel Bătrân) şi domeniul Bologa, cu 18 sate (dăruit luiMircea în 1399 şi stăpânit de acesta până în 1410).

Pentru a contracara un eventual atac din partea Ungariei, Mircea celBătrân duce, în decembrie 1389, tratative (mijlocite de domnul Moldovei,Petru al II-lea Muşat) cu Vladislav al II-lea Jagiello, regele Poloniei,voievodul român, încheind, în 10 decembrie 1389, la Radom preliminariileunui tratat de alianţă cu polonii. Acesta va fi ratificat la Lublin, în 20ianuarie 1390 şi reconfirmat, în 6 iulie 1391, la Liov. Indiscutabil era vorbade o veritabilă alianţă politico-militară, încheiată pe picior de egalitate, careprevedea ca cei doi suverani să-şi acorde sprijin armat reciproc îneventualitatea unui conflict militar cu Regatul maghiar.

În 1391, Ţara Românească este atacată, din nou, de turci, însă unindu-şiforţele cu Ivan Straţimir (Stracimir), ţarul bulgar de la Vidin (care fusesealungat de otomani), Mircea îi înfrânge pe năvălitori, izgonindu-i din ţară.În acest context, el trece Dunărea în fruntea oştilor sale, recucerind Vidinulşi reinstalându-1 pe tronul de aici pe aliatul său.

Considerat a fi „dintre creştini principele cel mai puternic şi cel maiviteaz” (sau în altă variantă „principe între creştini, cel mai viteaz şi cel mai

Anul X, nr. 3(40), 2013

53

Page 55: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

ager”), Mircea cel Bătrân a demonstrat, de asemenea, un real talent în artadiplomaţiei. Drept dovadă, pe plan extern, el a avut în vedere păstrarea unorrelaţii politico-diplomatice foarte bune cu marile puteri creştine şi, în acelaşitimp, a urmărit închegarea cu acestea (şi nu numai) a unui puternic frontantiotoman. în acest context, se evidenţiază raporturile extrem de cordiale,întreţinute cu ţările vecine şi surori Moldova şi Transilvania, bravuldomnitor al românilor sud-carpatini ajutându-l printre altele, pe Alexandrucel Bun să preia coroana Muşatinilor. În primăvara anului 1400, Mircea celBătrân va trece hotarul Moldovei, în fruntea unei puternice oştiri,instalându-l pe tronul acesteia pe protejatul său, Alexandru cei Bun, iar perivalul acestuia, Iuga Ologul, îl va lua „la sine” (în Ţara Românească) caostatec.

În istoria românilor, Mircea cel Bătrân se înscrie şi ca cel dintâi dintrevoievozii noştri care au obţinut o victorie strălucită asupra otomanilor.Astfel, dorind să-şi extindă stăpânirea, dar şi supărat pe politica externăpromovată de Mircea cel Bătrân, sultanul Baiazid I Ildârâm va întreprinde,în primăvara anului 1395 (după alte izvoare, în toamna anului 1394), o marecampanie militară la nord de Dunăre. În fruntea unei numeroase armate,care însuma, după unele izvoare, peste 40.000 de războinici, căreia i s-aualăturat, în mod silit, vasalii săi sârbi şi macedoneni (conduşi de ŞtefanLazarević al Serbiei, Constantin Dejanović [Dragaš] şi de Marko Kraljević)ale căror efective numărau 8.000 de oşteni, Baiazid forţează Dunărea (pe laNicopole-Turnu) şi năvăleşte în Ţara Românească, înaintând spre Curtea deArgeş, capitala acesteia de la acea vreme.

Realizând superioritatea numerică a adversarului, înţeleptul domnitorromân va evita să accepte o bătălie în câmp deschis. La fel ca şi iluştrii săiînaintaşi, el va recurge la tactica clasică de pustiire, hărţuire şi lovire prindsurprindere, urmărind să slăbească potenţialul de luptă al inamicului.Asemeni lui Basarab I „Întemeietorul”, Mircea reuşeşte să impunăduşmanilor săi locul de desfăşurare al bătăliei, pe care 1-a ales cu grijă,astfel încât aceştia să nu-şi poată desfăşura în voie numeroasele efective.Poruncind populaţiei din localităţile situate în calea otomanilor să ascundăalimentele, să otrăvească sursele de apă şi să se adăpostească în munţi şi înpăduri, foamea, setea şi incertitudinea vor pune stăpânire pe puhoiulturcesc. În acelaşi timp, Mircea dispune ca cetele de akângii şi azapi,răspândite în ţară după pradă, să fie lichidate de detaşamente ale oştirii saleinstruite special pentru astfel de misiuni.

În ceea ce priveşte efectivele oştirii române, aceasta era alcătuită din10.000 de luptători, atât călăreţi, cât şi pedestraşi, bine înarmaţi, căci Mir-cea cel Bătrân, aşa cum ne informează cronicarul otoman Ibn-i Kemal,„adunase oastea ţării sale, strângându-i pe călăreţii şi pedestraşii săi, ledăduse arme şi unelte, încât îi umpluse de arme”.

Teribila încleştare dintre forţele armate invadatoare conduse de Baiazid Işi oastea lui Mircea cel Bătrân a avut loc în 17 mai 1395 (sau după alte

FLOARE de LATINITATE

54

Page 56: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

izvoare în 10 octombrie 1394). Localizarea pe hartă a acestei memorabileconfruntări este greu de precizat, deoarece datele transmise de izvoareleistorice sunt incomplete şi de cele mai multe ori contradictorii. Ce s-a pututdeduce, cu precizie, din informaţiile consemnate în cronicile vremii cuprivire la acest eveniment, este că bătălia a avut loc pe malul unui râu(Argeş, după toate probabilităţile), pe un teren mlăştinos şi acoperit depăduri, aflat nu departe de munţi. Luând în calcul şi traseul urmat de urdiaturcească, care după ce a traversat Dunărea, pe la Nicopole-Turnu, s-aîndreptat spre cetatea de scaun a Ţării Româneşti, se poate concluziona,aproape cu certitudine, că celebra bătălie dintre oştile conduse de Mircea celBătrân şi Baiazid I Ildârâm a avut loc în apropierea Curţii de Argeş (posibilla confluenţa râului Argeş cu Vâlsanul, undeva lângă localitatea Merişani,situată la aproximativ 15 km nord-vest de Piteştiul de astăzi). Pornind de laobservaţiile referitoare la configuraţia terenului, tradiţia orală şi primelescrieri istorice numesc locul de desfăşurare al bătăliei „Rovine” (rovina, înpaleoslavă, însemnând „şanţ”, „râpă”, „loc mlăştinos”). Aici s-a derulat unadintre cele mai înverşunate lupte din trecutul neamului nostru, căci „lăncifără număr s-au frânt atunci şi mulţimea săgeţilor a fost nenumărată, încâtvăzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor”, iar, datorită uriaşelorpierderi suferite, Baiazid „s-a înspăimântat şi a fugit. Iar râul acela (Argeş -n.n. T.C.) curgea roşu de sângele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute”,aşa cum aflăm dintr-o cronică bulgară întocmită chiar la acea vreme.

După cum indică Letopiseţul sârbesc de la Dečani, în aceste împrejurărişi-au pierdut viaţa şi multe dintre căpeteniile creştine vasale sultanului,printre care s-au numărat Marko Kraljević, cneazul din Prilep (legendarulerou al baladelor sârbeşti) şi Constantin Dejanović de la Strumiţa (cunoscutşi sub numele de Dragaš), socrul lui Manuel al II-lea Paleologul, basileulBizanţului (1391-1425).

Îngrozit de amploarea dezastrului, la insistenţele lui Evrenos Bey,căpetenia akângiilor, Baiazid se străduieşte să găsească soluţii pentru aînlătura iminentul sfârşit tragic al oştirilor sale, aşa cum aflăm de la croniculbizantin Laonic Chalcocondil, care ne informează peste veacuri că: “AtunciEvrenos Bey l-a sfătuit pe Baiazit să ridice o fortificaţie de pământ şi dintrunchiuri de copaci - tabie (redută - n.n.T.C.) - pentru ca la adăpostul ei, să-şi regrupeze forţele ce fugeau de pe câmpul de luptă şi să reziste. În zadarînsă, căci în cele din urmă turcii vor fi înfrânţi şi siliţi, în frunte cu trufaşullor sultan, să se retragă precipitat dincolo de bătrânul fluviu.

Încheiată cu o certă izbândă a oştilor române, bătălia de la Rovine esteprima mare victorie obţinută de acestea asupra turcilor otomani. Ea le-arelevat cotropitorilor icoana unui neam neînfricat, condus de un voievoddârz şi înţelept, decis să se sacrifice pentru neatârnarea gliei strămoşeşti.Astfel că, aşa cum stă consemnat în cronica ţării, „biruit-au Mircea voievodpe turci şi făr de număr au pierit trecând Baiazet Dunărea fără vad”.

După ce i-a înfrânt pe turci la Rovine, armia română condusă de Mircea

Anul X, nr. 3(40), 2013

55

Page 57: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

cel Bătrân, susţinută şi de in corp de oaste (comandat de banul Ştefan deLosoncz), trimis în sprijinul său de către Sigismund de Luxemburg, va trecela o amplă operaţiune de lichidare a trupelor turceşti ce reuşiseră să scapedin apriga încleştare, derulată în ziua de 17 mai a anului 1395, care se maiaflau pe teritoriul Ţării Româneşti.

Credincios orientării sale antiotomane, viteazul principe român, careîncheiase, deja, la 7 martie 1395, în cetatea Braşovului, o alianţă politico-militară cu regele Ungariei, îndreptată împotiva Imperiului Otoman, Mirceacel Bătrân va participa, alături de oştile apusene (pornite în cruciadă dininiţiativa şi sub conducerea suveranului de la Buda), la bătălia de laNicopole, din 25 septembrie 1396.

Fiind un bun cunoscător al tacticii militare otomane, Mircea cel Bătrân asolicitat, în consiliul de război, ţinut de căpeteniile cruciate înaintea înce-perii confruntării armate turco-creştine din preajma puternicei cetăţi de laNicopole, să deschidă el ostilităţile cu oastea de care dispunea. Cererea luia fost susţinută de regele Sigismund, care îi cunoştea valoarea. Dealtfel, separe (conform unor izvoare documentare de epocă) că însăşi căpeteniasupremă a cruciaţilor le-a propus trufaşilor conducători ai .forţelor armateapusene ca Mircea să pornească primul la atac, ba chiar l-a numit lacomanda efectivă a oştilor creştine, socotindu-l a fi un „bărbat viteaz, activşi puternic, care, luptându-se în mai multe rânduri cu turcii a triumfat în chipglorios asupra lor”. Se va opune, însă, categoric tânărul şi orgoliosul conteJean de Nevers, fiul ducelui Burgundiei, care va pretinde cu vehemenţă cacinstea de a porni cel dintâi asupra necredincioşilor să-i revină lui şi cava-leriei grele franco-burgunde. Neluând în seamă sfaturile experimentatuluivoievod al românilor de la sud de Carpaţi, dotaţi cu echipament de protecţieşi armament cântărind, foarte mult (fapt ce îi va stingheri în mişcări), prac-ticând un sistem de luptă perimat, indisciplinaţi şi mânaţi de propriileambiţii, dar mai ales lipsiţi de omogenitate şi de comandă unică, cruciaţiiapuseni vor cunoaşte gustul amar al înfrângerii.

Consecinţa imediată a victoriei lui Baiazit I a fost luarea în prizorienat aţarului bulgar Straţimir (care exilat în Asia Mică, la Burssa va dispărea petăcute, fiind probabil asasinat din porunca sultanului) şi transformareastatului său în paşalâc turcesc. Consolidarea stăpânirii otomane în Balcanişi îndeosebi soarta bulgarilor i-a speriat însă pe boierii români ce-l susţineaupe Vlad I “Uzurpatorul” (cel care, susţinut de turci şi de poloni, ocupasepartea răsăriteană a Ţării Româneşti, în toamna anului 1395, proclamându-se domn la Curtea de Argeş, astfel că ei vor părăsi cauza acestuia şi în celedin urmă Mircea cel Bătrân (care între timp a continuat să domnească,controlând teritoriul „Valahiei Mari” din dreapta Oltului), susţinut cu trupede Ştibor de Stiboricz (Styborich), voievodul Transilvaniei, va reuşi, îndecembrie 1936, să-1 înfrângă pe rivalul său, care, refugiat în cetateaDâmboviţei, după un scurt asediu va capitula, predându-se conducătoruluiardelean cu întreaga familie şi suita sa. Acesta îl va trece munţii în

FLOARE de LATINITATE

56

Page 58: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Transilvania, de unde, la scurt timp, îl va trimite la Buda.La scurt timp după zdrobitoarea victorie obţinută asupra oştilor creştine

la Nicopole, sultanul Baiazid I, dornic să-l pedepsească pe Mircea celBătrân pentru implicarea sa în cruciada antiotomană din toamna anului1396, a iniţiat o serie de expediţii în scop de pradă la nord de Dunăre, cumar fi cele din 1397 şi 1398.

După alungarea lui Vlad I „Uzurpatorul”, însă, Mircea cel Bătrân areuşit, de-a lungul anului 1397, să-şi consolideze domnia, aşa încât, deşi nua primit nici un ajutor de la Sigismund de Luxemburg, va reuşi să-l înfrângăiarăşi, în toamna anului 1397, pe Baiazid, iar în anul următor să reeditezeaceastă performanţă. Temutul său adversar nu va renunţa însă la aîntreprinde incursiuni de jaf îndreptate, mai ales, împotriva ŢăriiRomâneşti, astfel că peste doar câţiva ani, mai exact în toamna lui 1401 (darşi în 1402), îi va porunci lui Evrenos Bey să invadeze şi să devasteze, înfruntea unui numeros corp expediţionar alcătuit din akângii (trupespecializate în acţiuni de acest gen), vaste regiuni din Banat, Transilvania şiŢara Românească.

În aceste împrejurări, Mircea cel Bătrân îi va urmări pe invadatori (carese întorceau acasă cu prăzi uriaşe) şi îi va ataca, undeva în Dobrogea,reuşind să-i înfrângă atât de categoric încât dintr-un document de epocăveneţian (provenit din Creta) aflăm că Evrenos Bey a pierdut pe câmpul deluptă nu mai puţin de 66.000 de războinici, unii fiind „prinşi, alţii ucişi, iaralţii înecaţi” încât „n-au scăpat decât vreo 3.000, care s-au întors în Turcia”.

Practic după Nicopole, Mircea cel Bătrân a trebuit „să facă faţă unuiîndelungat război de uzură, unei agresiuni permanente din parteaotomanilor, ale căror acţiuni de jaf provocau grele pierderi materiale şiumane” de-alungul frontierei dunărene a Ţării Româneşti. Această situaţieexplică, de altfel, prezenţa frecventă a marelui voievod în cetăţiile sale de laDunăre, Severin, Turnu şi Giurgiu, cărora le-a acordat o atenţie deosebită,poruncind refacerea şi întărirea periodică a fortificaţiilor acestora.

Căutând să sporească prestigiul ţării sale şi influenţa acesteia în sud-estulEuropei, dar mai ales să îndepărteze primejdia de la hotarele„Ungrovlahiei”, Mircea cel Bătrân se va amesteca, după moartea lui BaiazidI (care fusese învins şi făcut prizonier de către vestitul cuceritor turco-mongol Timur Lenk, în urma teribilei confruntări armate desfăşurată, în 28iulie 1402, la Angora [Ankara de astăzi], între oştile otomane ale lui„Ildârâm” şi cele ale aprigului „descendent al celebrului Ginghis Han), înluptele care au izbucnit între fiii acestuia pentru ocuparea tronuluiImperiului Otoman. În acest context politico-militar el reuşeşte, în 1404, săreintre în stăpânirea Dobrogei şi a Silistrei, împingând hotarele ŢăriiRomâneşti „până la gurile Dunării «către părţile tătăreşti», unde ocupăcetatea Licostomo (Chilia Veche) de la genovezi. Din textele cântecelorpopulare balcanice, ce s-au păstrat până în zilele noastre, aflăm că locuitoriidin teritoriile alipite acum statului său îl considerau pe Mircea cel Bătrân un

Anul X, nr. 3(40), 2013

57

Page 59: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

adevărat eliberator.Prin 1407-1408, Dobrogea va fi crâncen jefuită de akângiii udj-iului

Deliorman (mică unitate administrativ-teritorială turcească din nord-estulBulgariei de astăzi), însă marele voievod român va zdrobi cetele deprădători, eveniment consemnat, în 1408, de locuitorii Silistrei, într-oinscripţie dăltuită în limba greacă din care aflăm că „Io Mircea Voievod şidomn a toată Ungrovlahia a izbăvit «Silistra de turci»“.

Intervenţia lui Mircea cel Bătrân, atât diplomatică cât şi militară, înconflictul pentru putere, ce se derula pe teritoriul statului otoman, va avealoc în anul 1409, când va fi înştiinţat că împăratul bizantin Manuel al II-leaadăpostea la curtea sa un pretendent la domnia Ţării Româneşti cu intenţiavădită de a-l impune în locul său pe tronul de la Târgovişte cu ajutorul luiSoliman (cu care Paleologul se afla în relaţii foarte bune), fiul cel mare allui Baiazid I, care fusese impus de Timur Lenk ca emir al Rumeliei (parteaeuropeană a statului otoman).

Practic, aproape silit să o facă, Mircea va lua o serie de măsuri în vedereaaducerii la cârma Imperiului Otoman a unuia dintre fiii lui Baiazid I, careera dispus să-i accepte condiţiile. Alegerea sa a căzut asupra mezinuluifostului sultan, prinţul Musa Celebi.

Bazându-se, mai ales, pe fruntaşii feudalităţii turceşti selgiucide(adversari declaraţi ai lui Baiazid I) şi anume pe bey-ul din sudul Anatoliei,Mehmed al II-lea şi pe bey-ul din nordul Asiei Mici, Izzedin Isfendijar,conducătorii emiratelor Karaman şi, respectiv, Candarogullarî (cu care avealegături de prietenie mai vechi ce vizau lupta comună împotrivaotomanilor), Mircea cel Bătrân îl va lua sub protecţia sa pe Musa, care vaajunge pe teritoriul stăpânit de voievodul român, la Silistra, pe la sfârşitulanului 1409. Aici, o serie de căpetenii otomane rumeliote nemulţumite decârmuirea lui Soliman (despre care unele izvoare bizantine şi turceştivorbesc ca despre un conducător superficial, mare iubitor de petreceri) îi vorjura credinţă pretendentului susţinut de Mircea. În scurt timp Musa reuşeştesă-şi constituie o armată formată din detaşamentele feudalilor turci dinRumelia ce i se închinaseră. La această oaste se vor alătura şi însemnateforţe militare româneşti şi sârbeşti pe care i le vor pune la dispoziţieprotectorul său şi aliatul acestuia, despotul sârb Ştefan Lazarević.

La finele lunii ianuarie a anului 1410, Musa, însoţit de viitorul domn Danal II-lea (numit de Mircea la conducerea corpului de oaste românească), şide Ştefan Lazarević (care îşi comanda personal trupele) vor porni ofensivaîmpotriva oştilor turceşti fidele lui Soliman, reuşind să le înfrângă, laIambor (sau Iamboli, în centrul Bulgariei de astăzi), în 13 februarie 1410 şisă ocupe Adrianopolul, unde va fi proclamat emir. Din păcate pentru Musa,primind ajutor de la bizantini, Soliman contraatacă învingându-l pe fratelesău, nu departe de Constantinopol (într-un cartier periferic al acestuia,numit Kosmedion), în 15 iunie 1410. Nevoit să se retragă din nou în ŢaraRomânească, pentru a se pune la adăpost, Musa va reveni la sud de Dună-

FLOARE de LATINITATE

58

Page 60: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

re, în anul următor, cu ajutor militar de la Mircea cel Bătrân. El va izbuti, încele din urmă, să-1 învingă pe Soliman şi să ocupe, printr-un atac-surpriză,Adrianopolul la 17 februarie 1411. În timp ce încerca să ajungă laConstantinopol, Soliman va fi ajuns de oamenii lui Musa care îl vor ucidedin porunca acestuia.

Domnia lui Musa (1411-1413) a reprezentat pentru marele nostruvoievod apogeul său politic şi diplomatic căci, recunoscător, noul sultan îiva acorda o serie de avantaje. Printre acestea putem aminti cedarea înstăpânirea lui Mircea a unei vaste regiuni „la sud de Dunăre, care mai alesîn dreptul Dobrogei ajungea până la Munţii Balcani sau chiar trecea la sudde aceştia”. De asemenea, deşi nu avem prea multe informaţii, se pare căMusa a luat în căsătorie pe una din fiicele lui Mircea, pecetluind, astfel,printr-o legătură matrimonială alianţa dintre Ţara Românească şi ImperiulOtoman.

Dacă din partea turcilor, acum, Mircea nu mai avea a se teme de uneventual atac, nu la fel de bine stateau lucrurile relaţiilor sale cu Ungaria.Regele acesteia, Sigismund de Luxemburg era nemulţumit de influenţa pecare o dobândise voievodul român asupra noii conduceri a statului otoman.

În vara 1413, Mircea cel Bătrân va pierde „controlul politic asupraotomanilor de la hotarul de sud al Ţării Româneşti”, dar “şi liniştea pentrucare luptase în anii dinainte”, căci după mai bine de doi ani de guvernareprotejatul său Musa va fi atacat, prin surprindere, de fratele lui mai micMehmed, care beneficiind de sprijinul militar al împăratului bizantinManuel ai II -lea şi de cei al veneţienilor îl va înfrânge, în 5 iulie 1413, într-o

Anul X, nr. 3(40), 2013

59

Page 61: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

bătălie sângeroasă derulată pe malul râului Isker (Iskăr), la Ciamurlia(Čamurlu, Ciamurlu), lângă Sofia.

Cu această ocazie, Musa, care scăpase din încleştare şi se deplasa în maregrabă spre Dunăre pentru a se refugia în Ţara Românească, este capturat şiexecutat din porunca învingătorului său. Acesta va prelua frâiele ImperiuluiOtoman, domnind sub numele de Mehmed sau Mahomed I.

Aşa cum era de aşteptat, în anul următor, noul conducător al turcilorotomani porunceşte akângii-lor şi azapilor să întreprindă o amplă incursiunede pradă la nord de Dunăre, el personal deplasându-se până sub zidurilecetăţii de la Giurgiu. Conform unor izvoare istorice turcii nu au mai trecutfluviul, ajungându-se, se pare, la o înţelegere între sultan şi voievodulromân.

În cronica învăţatului turc Orudj bin Adil stă scris că Mahomed I „s-aîmpăcat cu beiul Ţării Româneşti, care, supunându-se la haraci şi-a trimisfiul la Poartă în anul 817 al Hegirei“ (martie 1414-martie 1415). Prinurmare, pe la începutul anului 1415, Mircea se în voieşte să plăteascăturcilor un tribut anual (acesta era mai mult simbolic, având în vedere căînsuma doar 3.000 de galbeni), primind în schimb asigurări ferme din parteasultanului că ţara sa nu va mai fi jefuită de către akângiî şi azapi. Avemastfel de a face cu o aşa numită capitulare adică, “o înţelegere de bună voie,nu o închinare impusă prin învingere, reînnoită apoi în veacurile următoa-re”. Prin urmare „în nici un caz, aşadar, nu putea fi vorba atunci desupunerea Ţării Româneşti şi nici de ştirbirea hotarelor ei”.

De asemenea un astfel „de contract, pe care-l încheiaseră şi alte state, numicşora prestigiul Ţării Româneşti şi nu-i ştirbea statutul politic”. Că aşastăteau lucrurile o demonstrează numeroşii adversari politici ai luiMahomed I, care îşi vor găsi adăpost la nord de Dunăre, chiar şi în condiţiiledate.

Atunci când (încă din ianuarie 1415) pe scena politică a ImperiuluiOtoman apare un nou pretendent la tronul acestuia, în persoana lui MustafaCelebi (şi acesta tot un fiu al lui Baiazid I, însă despre care unele izvoaresugerează că ar fi fost un impostor, de aici şi porecla pe care a primit-o şianume aceea de „Duzme”, adică „Falsul”), Mircea se arată dispus să-iacorde sprijinul său politic şi militar. Refuzat de veneţieni, cărora lesolicitase ajutorul, Mustafa va ajunge la Curtea de Argeş, în primăvaraanului 1415, despre acest eveniment pomenindu-se într-un hrisov emis deCancelaria domnească a Ţării Româneşti, din porunca lui Mircea celBătrân, la 10 iulie 1415, în care apare menţiunea: „în vremea când a venitMustafa Cealapie (Celebi - n.n. T.C.)“.

În scurt timp, mai mulţi bei otomani, care îmbrăţişaseră cauza luiMustafa, vor veni alături de acesta în Ţara Românească, pentru a se punesub protecţia lui Mircea cel Bătrân, dorind a evita eventualele represalii lacare se aşteptau din partea lui Mahomed I. În împrejurările acestea,voievodul român refuză să mai achite haraciul (în 1416), punând la

FLOARE de LATINITATE

60

Page 62: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

dispoziţia lui Mustafa şi a adepţilor săi un numeros corp de oaste pentru aporni la război contra sultanului „în funcţie”. Abia în toamna lui 1416,armata pretendentului Mustafa porneşte de la Dunăre spre sud, jefuind îndrumul său ţinuturile balcanice. Mahomed I îl va trimite împotriva luiMustafa pe fiul său Murad (viitorul sultan Murad al II-lea), care va reuşi să-şi înfrângă unchiul, silindu-l să se retragă spre Salonic. Urmărit îndeaproapede forţele inamice, Mustafa se va preda, în decembrie 1416, despotuluibizantin Demetrios Lascaris.

O ultimă sfidare a puterii otomane de către Mircea cel Bătrân a fostacordarea, pe la sfârşitul anului 1417, de adăpost în Ţara Românească,celebrului şeic reformator al islamului Bedr-ed-Din, care „a ales vilaietulŢării Româneşti, deoarece mai înainte, prin mijlocirea lui Musa Celebi,avusese prietenie cu domnul Ţării Româneşti”. Acesta „propovăduiacomunitatea bunurilor materiale şi frăţia dintre oameni”, reformele propusede el urmărind să schimbe din temelii structura socială a ImperiuluiOtoman. Pornind tot de pe teritoriul „Ungrovlahiei” Bedr-ed-Din a căutatsă declanşeze „o răscoală generală îndreptată împotriva ordinii de statotomane în Peninsula Balcanică”, sprijinit fiind de însemnate forţe militareromâneşti, dar şi de elemente ale populaţiei balcanice răsculate. În cele dinurmă, mişcarea sa va fi înăbuşită în sânge, iar el capturat în Deliorman şiexecutat prin spânzurare din porunca sultanului Mahomed I, pe la fineleanului 1419 sau începutul lui 1420, la acea dată Mircea cel Bătrân fiind dejatrecut la cele veşnice.

Sprijinul acordat de Mircea cel Bătrân pretendentului Mustafa şi„ereticului” Bedr-ed-Din va avea drept consecinţă organizarea de cătreMahomed I a unei expediţii de mari proporţii la nordul Dunării în scopulpedepsirii şi cuceririi Tării Româneşti, oştile turceşti urmând să fie condusepersonal de sultan. Nevoit să lupte pe două fronturi, atât în Balcani,împotriva răsculaţilor conduşi de Bedr-ed-Din, cât şi în Asia Mică, cu emiriide Karaman (Caramania) şi Candarogullarî (Kastamonu), Mehmed al II-leaşi, respectiv, Izzedin Isfendijar (care, urmărind să slăbească puterea statuluiotoman, susţineau acţiunile şeicului reformator Bedr-ed-Din), sultanulMahomed I nu şi-a putut pune în aplicare planul de invadare a „ValahieiMari” decât „cel mai devreme în anul 1418 (mai probabil în anul 1419)“,deci aproape sigur după dispariţia lui Mircea cel Bătrân, ceea ce evidenţiazăo realitate istorică esenţială, aceea că la data la care marele voievod a murit„Ţara Românească nu era supusă sultanului Mehmed I (sau Mahomed I -n.n. T.C.) şi nici o porţiune din teritoriul ei nu se afla sub stăpânireotomană”.

Stingându-se din viaţă, la 31 ianuarie 1418 (despre acest trist evenimentcronicile sârbeşti consemnează că în „anul 6926 [1418 - n.n. T.C.] s-apristăvit marele voievod al Ungrovlahiei, Io Mircea, ianuarie 31”), Mirceacel Bătrân îşi va găsi odihna de veci în partea de sud a pronaosului bisericiiMănăstirii Cozia, ctitoria sa, „într-un sarcofag de piatră, scobit în forma

Anul X, nr. 3(40), 2013

61

Page 63: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

trupului omenesc, după moda apuseană, având deasupra o lespede-capacdăltuită în forma a trei trunchiuri de piramidă, aşezate în trepte, vădind oinfluenţă central-europeană, sau mai degrabă sârbo-bosniacă, venită de lasudul Dunării, lespede din care s-au păstrat doar două fragmente subpardoseală”.

Inscripţia originală nu a rezistat timpului, în locul ei astăzi aflându-sedeasupra mormântului marelui voievod o reproducere realizată după uneledocumente găsite în arhiva Mănăstirii Cozia. Aceasta a fost pusă la o datăanterioară anului 1778.

Profanat, în 1917, în timpul Primului Război Mondial, pe când o mareparte a României s-a aflat sub ocupaţie germană (ocazie cu care lespedeace-l acoperea a fost distrusă), mormântul lui Mircea cel Bătrân va rămânegol până în 15 mai 1938, când, la propunerea Comisiunii Monumenteloristorice şi cu aportul Episcopiei Râmnicului osemintele învingătorului de laRovine, vor fi reînhumate, în mod solemn, deasupra lor fiind aşezată o copiedupă lespedea tombală originală (descoperită cu ocazia săpăturilor) pe carestă scris: „Aici se odihnesc rămăşiţele lui Mircea Domnul Ţării Româneşti,adormit în anul 1418”.

Corespunzând „unei epoci pline de dramatism”, domnia lui Mircea celBătrân reprezintă, însă, o perioadă glorioasă din istoria poporului român,pentru că în împrejurări istorice „de o extremă complexitate, din mijloculîntregii suflări româneşti s-a ridicat atunci, în faţa «cumplitei furtuni»otomane, cum a denumit-o istoricul D. Onciul, un voievod şi domn care aavut nu numai menirea să continue şi să desăvârşească opera înaintaşilor săiîn construcţia vieţii de stat feudale, dovedindu-se un gospodar prinexcelenţă, ci şi rolul de mare comandant de oşti, de organizator al puteriimilitare româneşti şi de apărător dârz şi ferm al ţării şi neamului. CăciMircea cel Bătrân a îmbinat în chip strălucit virtuţile de om politic şidiplomat cu cele ale comandantului militar de excepţie, ale luptătoruluineînfricat care, în momente de restrişte a gândit şi a acţionat pentrusalvgardarea intereselor fundamentale ale patriei: independenţa şi libertateaacesteia pe plan politic, dezvoltarea şi înflorirea ei pe plan economic şicultural”.

Meritul deosebit al lui „Io Mircea mare voievod şi domn” a constat înfaptul că a împiedicat transformarea Ţării Româneşti în paşalâc turcesc,zădărnicind totodată, pentru mai multă vreme, expansiunea turcilor otomaniîn Europa. Prin urmare „marile realizări ale lui Mircea cel Bătrân în vasta şicomplicata luptă antiotomană îi conferă voievodului român, într-adevăr, odimensiune europeană şi cu această aură îl înregistrează ca atare izvoarelecontemporane lui, chiar cele provenind din mediul ostil, otoman”. Şi pedrept cuvânt, căci Mircea cel Bătrân a fost primul organizator al frontuluide luptă antiotoman românesc şi epopeea nepieritoare legată de lupta de laRovine a demonstrat cu prisosinţă că o biruinţă poate fi câştigată pe câmpulde luptă, chiar în faţa unui duşman superior numericeşte”. De asemenea, el

FLOARE de LATINITATE

62

Page 64: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

este, practic, unicul domnitor român, care nu s-a recunoscut, printr-un actoficial, drept vasal al vreunuia dintre marile puteri vecine cu ţara sa,încheind cu acestea numai tratate bazate pe respectul reciproc şi care îigarantau menţinerea neatârnării “Ungrovlahiei”. Astfel “experienţa căpătatăîn desele confruntări militare cu otomanii şi necesitatea stringentă de acontinua lupta împotriva expansiunii lor l-au determinat pe Mihai cel Bătrânsă iniţieze şi să perfecteze primul tratat militar (desigur, pe picior deegalitate - n.n. T.C.) dintre un voievod român şi un rege al Ungariei,încheind un capitol secular al raporturilor, nu totdeauna paşnice, cidimpotrivă, dintre Ţara Românească şi monarhia vecină, care încerca săstăpânească prin forţă pământul românesc intracarpatic şi avusesepermanent tendinţa de expansiune în afara arcului carpatic”.

În fine “vocaţia europeană a misiunii istorice îndeplinite de Mircea celBătrân a fost - deşi pasageră, dar nu mai puţin semnificativă - aceea de aaşeza pe tronul sultanilor un emir din stirpea lui Baiazid I, considerat de elcă ar putea promova o politică fără cuceriri în dauna altor state şi popoare.Şi dacă nu a reuşit în această privinţă, Mircea cel Bătrân nu a renunţat oclipă la ţelurile majore ale politicii sale militare, de luptă necurmatăîmpotriva expansiunii otomane, de dejucare a planurilor urzite de puterilehegemoniste învecinate” cu Ţările Române.

Datorită tuturor celor pomenite mai sus, dar şi a altor calităţi şi înfăptuirideosebite, “numele lui Mircea cel Mare este puternic încrustat în conştiinţaromânească, el a fost invocat în împrejurări grele ca simbol de înţelepciunepolitică. Şi aceasta pentru că Mircea cel Mare a înţeles interesele poporului,necesitatea luptei de apărare a intereselor ţării şi a stat în fruntea acesteilupte”.

Tiberiu Ciobanu

Anul X, nr. 3(40), 2013

63

Page 65: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

POEZIIde CORINA RUJAN

Mai e o silabă

vale albăO vale albăo literăşi poemuls-a dezvăluitca un nor .prin somnca prin moartetrece o pasărespre împlinire.aceeaşi luminăînchisă în cercpeste destinulstrălucitor de alb.Poemul nu aşteaptănici o urmă de înflorireVibraţia incandescent adunădoar albul cuvintelor .Sunt mereu altade vreme ce scriuşi nu pot ieşidin tăcere.Lumea atârnăca un coşmarbalans între mineşi eachinul unei floripărăsite.

să te prefaci în trandafirNeputinţă a oricărei judecăţiLumină cu frunze pe chipPornesc în căutarea numeluiAştept să te prefaci în trandafir.

FLOARE de LATINITATE

64

Page 66: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Cer întins peste zestrea petaleiAdânc oglindit într-un nor de cicoareFoşnet la lumină închisă în umbrăPăstrată pădure în casa de soareÎn semnul rotirii care dispare.Dimineaţa în care plece dimineaţa singurătăţii.eşti mereu aiciistovindu-măun rege tristîn liniştea icoanei.Îţi adun îmbrăţişareaşi o aşezpe cântarul cu iluziiO închinare nouămă poartă către ea.Popas în gândulca un cerc sfărâmatde clipece nu ştiuşi nu se lovescîntre ele.Desprinsă de mineSuport sideralPe câmpul de luptăal iluziei.doar eu scormonescprin luminile taleatentă la eleca la un far.De ziua luiNichitaFreamăt un poemCe nu se va sfârşiÎn splendoarea amiezii.Vise-nghiţitefără parfumuriRopote-albastredeasupraZădărnicind o lumefără rătăciri.

Anul X, nr. 3(40), 2013

65

Page 67: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

botanică înlănţuită de prejudecăţiCrin stinsBotanică înlănţuităde prejudecăţiViorie imaginedoar în puterea privirii.

haikuLumină linăOchiul pluteşteMai uşorca o jerbă.

în hotarul vieţiiÎn afara oricărui ronţăit bizarSau plin de-ndoialăÎn holul vieţii revinŞi râdUn râs consecventCu propria-i teamă.

trudă albăTrudă albăNor în căderile meleÎn dimineaţa aceeazburam desprinsă de minedacă nu s-ar fi aşezatochiul vultureluiîntre stele.tot sârgul zilei moiîn urma tavisezi o-mpreunare de aripidar trupul ţi-e prea rececînd îl atinge buzacu marginea de nea.ferit de iluziiai putea să rămâiîngenuncheatîn partea de zi

FLOARE de LATINITATE

66

Page 68: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

a tăcerii.Mai e o silabădin întunericpe care n-a rostit-o încănicio pasăre.

într-un turn albÎntr-un turn albCuraj de înălţareViermuieli absconsePe chipuricu imagini de îngeriUn somn pecetluitcu tăcerea poemului.Vin încetPe o stradăFără tăbliţă.E cinevacare ştergecu mâneca haineizăpadade pe tăbliagalbenăpe care scriecu intensitate“pericol de moarte”.Târziuînfloreşte iluzia.

Anul X, nr. 3(40), 2013

67

Page 69: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

SUS PE COLUMNA NOASTRĂDemnitatea la români este mereu pusă la

îndoială, mai ales de cei, parcă din ce în ce maimulţi, care caută... să n-o găsească. Dar, dacăVREM să edificăm o columnă a noastră, să neamintim versurile unui adevărat şlagăr patrioticcântat altădată în Cenaclul „Flacăra”, condus deregretatul geniu al poeziei româneşti, AdrianPăunescu (de la a cărui naştere se împlinescanul acesta, în 20 iulie, 70 de ani): „Cu căciulilepă frunte / Stăm de viacuri, ca un munte / Încurbura arcului Carpat /.../ Cine nu crede să săducă, la Columnă/ Să să uite şi-o vedea / Sabiaîncovoiată, arcul, scutul şi căciula /Orice dac le-a avea.’“

Pe Columna lui Troian, de la Roma, de la acărei inaugurare s-au împlinesc anul acesta (în12 mai), 1900 de ani, în vârf a fost aşezată ostatuie a împăratului învingător Traian. Încă dinAntichitate statuia a dispărut, iar la finelesecolului al XVI-lea, a fost aşezată o statuiereprezentându-l pe Sfântul Petru.

Sus, pe Columna noastră, (deocamdatăimaginară), în vârf să aşezăm pe „ Maria Sa, Poporul”, sintagmă preluatătot din versurile lui Păunescu.

Pe Columna noastră, să sculptăm figurele de seamă ale culturiiromâneşti, care au marcat evoluţia generaţiilor de români, au lăsat urmecare să însemne mai multă DEMNITATE de luat în seamă, argument de

netăgăduit pentru asocierea acestui atributromânilor. Cei puţin la ceas aniversar saumoment de comemorare, să-i amintim peacei care s-au dovedit buni creştini, oamenivrednici, dârji, luptători pentru cinste, adevărşi dreptate.

În prima parte a anului 2013, calendarulaniversărilor şi comemorărilor culturalenaţionale cuprinde momente dedicate unorpersonalităţi remarcabile.

Ce-am fi înţeles, din interpretarea altora,despre evenimentelor noastre istorice, dacăn-ar fi apărut cronicarii români, de referinţăfiind şi MIRON COSTIN (19 februarie1633 - decembrie 1691), de la a cărui naşteres-au împlinit, în luna februarie a.c., 380 de

FLOARE de LATINITATE

68

MIRON COSTIN

Page 70: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

ani. A fost un remarcabil cronicar dinMoldova, fiind recunoscut ca unul dintreprimii scriitori şi istoriografi din literaturaromână.

La trecerea în secolul al XlX-lea sepoate pomeni cu înaltă consideraţie unpoet şi traducător român care a salutatrăscoala lui Tudor Vladimirescu („Bunavestire”, „Glasul poporului subtdespotism”) şi a participat la mişcarea deredeşteptare culturală şi naţională,sprijinind începuturile şcolii, teatrului,presei şi tipografiei româneşti. Este vorbadespre IANCU VĂCĂRESCU (1792-3martie 1863), trecut la cele veşnice cu 150de ani în urmă, care s-a dovedit mereuatras de ideile înaintate ale epocii. A fost

sprijinitor al tuturor iniţiativelor culturaleale vremii: membru al Societăţii Literare

din 1827, al Societăţii Filarmonice din 1833, al Asociaţiei Literare din 1845,sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine şi a scris un prolog lainaugurarea spectacolelor, în 1819) şi pe tinerii poeţi (a îndreptat primeleversuri ale lui Ion Heliade - Rădulescu).

Pe Columna noastră, cu mare cinste se poate aşeza şi bănăţeanulprotopop şi cronicar NICOLAE STOICA DE HAŢEG, născut în 24februarie 1751, la Mehadia, jud. Caraş-Severin şi decedat la 6 ianuarie

1833, tot în Mehadia, anul acestacomemorându-se 180 de ani de la trecereasa la cele veşnice.

După ce a făcut şcoala românească înMehadia a urmat cursurile şcolilor delimbă sârbă şi latină din Timişoara (1763-1770). Angajat ca scrib şi interpret laregimentul grăniceresc român bănăţean(1770-1773), apoi în slujba episcopuluisârb din Timişoara (1773-1775). Învăţătorşi preot în Cornea, jud. Caraş-Severin(1777-1792), în paralel a fost „preotmilitar” şi interpret în armata austriacă(între 1779-1795, şi din 1788 până în1791, pe durata războiului austro-turc dinacea perioadă). Ulterior a devenitprotopop în Mehadia şi director al şcolilornaţionale ortodoxe româneşti şi sârbeşti

Anul X, nr. 3(40), 2013

69

IANCU VĂCĂRESCU

NICOLAE STOICA DE HAŢEG

Page 71: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

de pe teritoriul regimentului „vlaho-ilir” din Banat (1792-1833), în aceastăcalitate, ridicând o biserică în Mehadia Băi şi îndrumând activitatea printr-oserie de circulare, inspecţii pe tren, alcătuirea de manuale şcolare, traducerişi prelucrări etc. În scrierile sale Nicolae Stoica evidenţiază, cu vădităsatisfacţie, originea românească a unor străluciţi comandanţi de oşti aiUngariei medievale, precum au fost Iancu de Hunedoara, Matia Corvin şiPavel Chinezu. Sentimentul acesta se vaperpetua, deosebit de puternic, în întreagaistoriografie românescă referitoare la EvulMediu bănăţean. Rolul lui în culturabănăţeană a fost excepţional, dovedindu-se un bun cunoscător al mai multor limbistrăine, însufleţit patriot, pasionat deistorie, arheologie şi numismatică. A scrismai multe cronici în limbile română, ger-mană şi sârbă, pentru a face cunoscutefaptele românilor.

Chiar la începutul acestui an s-auîmplini 165 de ani de la naştereascriitorului IOAN SLAVICI (18 ianuarie1948-17 august 1925), care, fiind elev alLiceului Piarist din Timişoara, aminteaîntr-una din scrierile sale despre după-amiaza zilei de miercuri, 7 martie 1866,când era alături de locuitorii timişoreni,strânşi în cartierul Cetate, aşteptând un oaspete de seamă, pe

ALEXANDRU IOAN CUZA, (20martie 1820 - 15 mai 1873), primul dom-nitor al Principatelor Unite şi al statuluinaţional România, aflat atunci pentruultima dată pe pământ românesc, înaintede exil. Recent, s-au comemorat 140 deani de la moartea sa.

Azi, la 165 de ani de la izbucnireaRevoluţiei Române de la 1848, care a fosto importantă parte a revoluţiei europene,trebuie amintită această mare faptă a unorînaintaşi români ca pe un moment de mareexpresie a procesului de afirmare anaţiunii române şi a unui poporcaracterizat prin înalta sa conştiinţănaţională. Printre fruntaşii Revoluţiei s-aremarcat şi poetul CEZAR BOLLIAC(25 martie l813 - 25 februarie 1881), de laa cărui naştere s-au împlinit, în martie,

FLOARE de LATINITATE

70

IOAN SLAVICI

ALEXANDRU IOAN CUZA

Page 72: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

200 de ani. Parcurgând file din opera sa,uşor i se poate aprecia spiritul protestatarşi importantele contribuţii la promovareacercetărilor arheologice. De asemenea afost un activ gazetar al vremii.

Pentru noi, mijlocul secolului al XlX-lea a fost înfrumuseţat şi prin pictură, înacest domeniu remarcându-se NICOLAEGRIGORESCU (15 mai 1838 - 21 iulie1907), de la naşterea căruia s-au împlinit175 de ani. În istoria artei plasticeromâneşti, este considerat printre fonda-torii picturii române moderne, alături deIon Andreescu şi Ştefan Luchian. NicolaeGrigorescu a devenit un simbol pentrutinerele

generaţiide artişti

care, în primele decenii ale secolului alXX-lea, căutau să identifice şi să aducă lalumină valorile spiritualităţii poporuluinostru.

În ultima parte a secolului al XlX-lease remarcă şi unii oameni politici care audeterminat o serie de transformări ale

societăţii româneşti. IULIU MANIU (8ianuarie 1873 - 6 martie 1953), de la acărui naştere aniversăm anul acesta 140de ani, a fost deputat român de Tran-silvania în Parlamentul de la Budapesta,de mai multe ori prim-ministru alRomâniei, preşedinte al PartiduluiNaţional-Ţărănesc. După 1947, a fostdeţinut politic şi a decedat în închisoareade la Sighet în primăvara lui 1953...

De neuitat trebuie să fie şi

Anul X, nr. 3(40), 2013

71

CEZAR BOLLIAC

NICOLAE GRIGORESCU

IULIU MANIU

Page 73: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

GHEORGHE I. BRĂTIANU (21ianuarie 1898 - 24 aprilie 1953),comemorat anul acesta la 60 de ani de lamoarte, care a fost un valoros istoric şi ompolitic român, profesor universitar,membru al Academiei Române, victimă aregimului comunist din Romania. Încalitatea sa de istoric, Gheorghe I.Braţianu a susţinut cu tenacitate şirigoare ştiinţifică teza continuităţiipoporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Lucrările sale asupraprezenţei româneşti în Basarabia suntreprezentative pentru statura istoricului şiconştiinţa omului politic. I s-a propus,dealtfel, să se dezică de tezele despreBasarabia, dar a refuzat, asumându-şi culuciditate responsabilitatea afirmând că„adevărul rămâne, indiferent de soarta

celor care l-au servit”. Asemeni lui Maniu şi a celorlalte personalităţipolitice şi culturale care au murit sau au cunoscut teroarea comunistă aînchisorilor, deportărilor şi a coloniilor de muncă forţată, Gheorghe IBrătianu se înscrie în constelaţia luminoasă de savanţi şi politicienipatrioţi, ce legitimează identitatea etnică şi culturală a poporului român.

Ca personalitate care a marcat istoria monarhiei româneşti trebuiemenţionat regele CAROL II-lea (15 octombrie 1893-4 aprilie 1953), înacest an fiind atât aniversat, la 120 de anide la naştere, cât şi comemorat, la 60 deani de la moarte. A fost rege al Românieiîntre 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940,când a cedat prerogativele sale regale înfavoarea fiului său Mihai. Carol al II-leaeste fiul cel mare al regelui Ferdinand I alRomâniei şi al soţiei acestuia, reginaMaria. A fost cunoscut şi sub numele deCarol Caraiman, nume ales de tatăl său şipe care l-a folosit după ce a fostdezmoştenit de Casa Regală a României(între 1925 şi 1930), în urma renunţăriisale la calitatea de prinţ moştenitor.

Demne de Columna noastră sunt şialte personalităţi ale culturii şi vieţiipolitice româneşti, cum ar fi şi poetulardelean de mare rafinament artistic,

FLOARE de LATINITATE

72

GHEORGHE I. BRĂTIANU

Regele CAROL II-lea

Page 74: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

OCTAVIAN GOGA (1 aprilie 1881-6mai 1938), de la moartea căruia s-auîmplinit, în luna mai, 75 de ani. Destul decontroversat ca şi politician, el a fostprim-ministru al României din 28 decem-brie 1937 până în 11 februarie 1938 şimembru al Academiei Române din anul1920.

Pe Columna noastră dorim să aşezămpentru memoria generaţiilor care vin, ande an, români care au însemnat pentrusocietatea românească puncte de referinţădin diferite domenii, putând fi considerateadevărate modele demne de urmat pentrucei ce vor veni. Iar când încrederea înforţele proprii simţim că ne lasă, să neîntoarcem cu faţa la Columnă şi să neprivim cu drag şi respect înaintaşii, pentrucă, mai apoi, vom afla mai uşor ceea ceavem de făcut pentru mai binele nostru, al românilor.

Prof. univ. dr. DUMITRU MNER1EPreşedinte al Senatului Universităţii „Ioan Slavici” Timişoara

O STEA STRĂLUCITOARE AFOTBALULUI TORĂCEAN

GEORGE STOINI - PILĂTorăcul a avut foarte mulţi jucători de fotbal care au apărat culorile

galben-albastru, ale echipelor: “Lira”, “Dacia”, “Victoria” şi “Progresul”,pe parcursul a 90 de ani, de când se practică organizat fotbalul.

Studiind cu atenţie documentele vechi, putem constata că fenomenul“educaţie fizică” în dezvoltarea sa istorică si tradiţională, are rădăciniadânci în baladele eroice, dansurile şi jocurile populare, transmise dingeneraţie în generaţie.

La 4 martie 1923, apare la Panciova gazeta săptămânală “Graiulromânesc” fiind prima publicaţie de expresie românească în regatulSârbilor, Croaţilor şi Slovenilor. În primele numere “Graiul românesc” înarticolele de fond, arată cauzele care i-au determinat pe români să-şiorganizeze un partid propriu, şi să cheme la unire pe toţi românii de pe

Anul X, nr. 3(40), 2013

73

OCTAVIAN GOGA

Page 75: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

aceste meleaguri. Corespondentul din Torăc, informează în relatarea sa pecititorii gazetei “Graiul românesc”, că în aceste două comune româneştiTorăcu Mic şi Torăcu Mare, există o organizaţie sportivă de fotbal.

Iată deci, dispunem şi de o atestare documentară că în urmă cu 90 de ani,la Torăc au fost organizate două meciuri de fotbal de “Clubul TineretuluiTorăcean”, după cum scrie gazeta “Graiul românesc” nr. 27, din 13 iulie1924, pag. 3. Volumul III al Contribuţiilor la istoria culturală a românilordin Voivodina, Zrenianin 1976, editat de S.L.R., la pag. 54 aminteşte despreaceste meciuri de fotbal sub semnătura lui Aurel Trifu în comunicarea:“Presa română între cele două războaie mondiale”.

Prezent la toate meciurile şi momentele care au înscris epopeeafotbalului torăcean a anilor 1956-1970, George Stoini-Pilă, ca şi toţi ceilalţicomponenţi ai formaţiei fanion de pe Bega: Măran, Păunescu, Ardelean,Bibu, Lelea, Iacob, Raşa, Filip, Marian, Secoşan, Murgu, Ocolişan,Radivoi, Baloş, Şuştrean, Magda, Bogunovici... au cunoscut cele mai marisatisfacţii sportive din viaţă. Promovarea echipei de fotbal “Progresul” dinTorăc în divizia Banatului de nord în vara anului 1960, câştigarea “CupeiLibertăţii” la fotbal de către “Progresul” în anii 1961 şi 1965 şi realizarea

FLOARE de LATINITATE

74

F.C. “Progresul”, Torăc, iulie 1961 - “Cupa Libertăţii”Progresul - Căraşul (Coştei) 6:0

De la dreapta spre stânga: - sus: P. Ardelean, I. Ocolişan, M. Măran, H. Lelea,I.Iacob, I. Raşa, I. Radivoi; - jos: C. Baloş, P. Filip, Gheorghe Stoini “Pilă”,

P. Ocolişan

Page 76: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

celor peste 30 de victorii de răsunet, este legată de numele lor.Cartea sportului torăcean, care închide între copertele sale sute de pagini

adunate în decursul anilor, prezintă destule personaje intrate în legendaorală sau scrisă.

Romantismul generaţiilor care au făcut primii paşi pe câmpul verde de lamarginea Torăcului Mic şi Torăcului Mare, a acordat nimbul glorieifotbaliştilor de la “Lira”, “Dacia”, “Victoria” (1923-1944) respectiv 1945,şi în prezent “Progresul”.

Şi cum fiecare generaţie îşi trece în legendă idolii săi, în cei 90 de ani deactivitate fotbalistică la Torăc, sute de torăceni au jucat fotbal, iar noi azirostim cu respect şi admiraţie numele lor.

Unuia dintre ei, fotbalist exemplar, ales dintre cei mulţi, care în perioadaanilor 1956-1970, a dăruit sportului torăcean clipe de neuitat, GeorgeStoini-Pilă deţinătorul plachetei jubiliare de aur, conferite de AsociaţiaSportivă “Progresul”, în cinstea Jubileului de 50 ani de activitate sportivă laTorăc.

George Stoini-Pilă, s-a născut în anul 1938 la Toracu Mic. Pe câmpulverde de la “Vad”, pe malul Timişelului - canalul Bega de azi, şi-a însuşitprimele noţiuni ale acestui sport minunat care este fotbalul. A jucat fotbal înperioada anilor 1956-1970. Succesele Progresului sunt inseparabile deactivitatea strălucită a lui Stoini. Cu viteza sa ameţitoare, a fost o excelentăextremă stânga, a centrat cu precizie, a combinat foarte bine cu colegii luide linie şi a avut lovituri la poartă bine plasate.

Împreună cu Nicola Bogunovici, a format un tandem valoros al echipeide “aur” a C.F. “Progresul“. “Pilă” a fost unul dintre cei mai eficace jucătoriai torăcenilor din deceniul şapte al secolui trecut. A fost de mai multe oriselecţionat în lotul reprezentativ de fotbal al comunei Jitişte. Face parte şidin galeria celor mai buni portari ai Progresului, un portar talentat şicurajos, dar care a apărat buturile torăcenilor prea puţin, fiindcă a preferatsa joace în atac-extremă stânga. Promptitudine, elasticitate, plasament şiîndrăzneală, -iată calităţile lui de portar. A jucat foarte bine şah, a fostmembru al Clubului de şah “Progresul”, titular în echipă, fiind selecţionat şiîn echipa “Cupei Libertăţii” la şah, în meciul de la Satu Nou din anul 1970.

Sportivul exemplar George Stoini, în urmă cu doi ani a trecut îneternitate, “Pilă” cum îi ziceau cei mulţi, a lăsat regrete şi amintiri frumoaseîn inimile acelora care l-au cunoscut şi apreciat.

Pavel P. Filip

Anul X, nr. 3(40), 2013

75

Page 77: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

FINALA CHAMPIONS LEAGUE 2012-2013BAYERN MUNCHEN - BORUSSIADORTMUND

2:1 (0:0)

Duelul german FC Bayern - FC Borussia, disputat în nocturnă la Londra,pe "Wembley" în faţa a circa 80.000 de spectatori, la 25 mai 2013 a fost opartidă interesantă-spectaculoasă, cu numeroase ocazii la ambele porţii.

Formaţia antrenorului Jurgen Klopp a fost mai activă la startul meciului,portarul minchenezilor, Neurer, făcând minuni la şuturile expediate depolonezul Lewandowski, Reus şi Blaszczykowski.

Bayern putea deschide scorul în prima repriză, dar olandezul Robben aratat copilăreşte spre sfârşitul primei părţi a jocului.

Golurile au căzut în repriza secundă, fiind opera croatului Mandžukić,Gundogan din lovitură de la 11 m. şi Robben în minutul 89 al meciului.

Arbitrul italian Rizzoli a condus formaţiile:Bayern: Neurer-Lahm, Boateng, Dante, Alaba-Schweinsteiger, Javi

Martinez-Robben, Muller, Ribery (Luis Gustavo)-Mandžukić, M. Gomez.Borussia: Weindenfeller-Pisezek, Hummels, Subotić, Schmelzer-Bender

(Sahin), Gundogan-Blaszczykowski (Scheber), Reus, Grosskreutz,Lewandowski.

Victorie meritată a formaţiei din Munchen, antrenată de Jupp Heynckes.Jucătorul lui Bayern Arjen Robben a fost declarat omul meciului, fiindpremiat de legendarul sir Alex Ferguson.

În acest sezon, ambele trofee rezervate echipelor de club din Europa au

FLOARE de LATINITATE

76

Frank Ribery, F.C. Bayern

Page 78: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

revenit anglosaxsonilor (Bayern şi Chelsea), iar la 30 august a.c., la Praga,se va disputa Supercupa Europei, când se vor confrunta antrenori: PepGuardiola (cel care va sta pe banca tehnică a bavarezilor) şi Jose Mourinho(de pe banca lui Chelsea).

Pavel P. Filip

Succes din vis al caiacistei din BorceaNicolina Moldovan - campioană şi

vicecampioană europeană!!!O medalie de aur şi una de argint este un bilanţ fantastic al bravei

sportiste din suburbia Belgradului, Nicolina Moldovan, membră al clubuluide caiac-canoe "BSK", la ediţia din acest an al europenelor meniteseniorilor tineri (până la 23 de ani) care au avut loc în Polonia.

Titlul european a fost cucerit la disciplina olimpică, K-1 500 m. la carea învins în faţa rusoaicei Stepanova şi a germanei Knorr. Astfel talentatacaiacistă a intrat în istoria caiacului din Serbia ca şi prima caiacistă care acucerit titlul european în disciplina olimpică de 500 m .

În proba de 200 m., care este tot o disciplină olimpică NicolinaMoldovan a îmbrăţişat argintul fiind depăşită cu doar 0,54 sec. de cătrepoloneza Carolina Naie. Bronzul a fost adjudecat de către portughezaVasconkelos.

Cu doar o zi înainte Nicolinei şi Oliverei Moldovan s-a întâmplat otragedie familială, trecând la cele veşnice tatăl lor care era de origine din

Anul X, nr. 3(40), 2013

77

Bravele caiaciste din Borcea, Olivera şi Nicolina Moldovan

Page 79: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Bocşa (România). Dar extraordinara sportivă şi-a regăsit forţe lăuntrice şi aînvins elita Europei până la 23 de ani.

Cele două medalii cucerite Nicolina Moldovan le-a dedicat fii-iertatu-luiei tată.

(bmv)

Epigramede Teodor Groza Delacodru

CarieristaESTE FOARTE INSISTENTĂ(CĂ DE NU, N-AR FI STUDENTĂ)ŞI FOARTE CONVINGĂTOARECÂND VREA CEVA DE... CALMARE!

BlondaFIINDU-I STRANIU MANUALUL,LA PROFESORUL DE BIOŞI-A LUAT CU CINCI ORALULÎNSĂ PRACTICA, CU BRIO.

Constatare postuniversitarăLA CEL CU ŞCOALĂ PUŢINĂCAPU-I GOL DAR BURTA-I PLINĂIAR LA CEL CU MULTĂ ŞCOALĂCAPU-I PLIN DAR BURTA-I GOALĂ.

Studenţii de marcăNU LE PASĂ CE-ADUC ZORIICINE-I OAIA, CARE-I LUPUL.SE DESCURCĂ „VIITORII...”EL CU BANUL, IA CU TRUPUL

FLOARE de LATINITATE

78

Page 80: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Nostalgie profesoralăMĂ SUPĂRĂ STUDENŢII MEI

UNII SUNT ŞMECHERI, ALŢII HOŢI,BA UNEORI ŞI IDIOŢI...DAR CE N-AŞ DA SĂ FIU CA EI!

EPIGRAME ÎN GRAI BĂNĂŢEANde IONEL STOIŢ

RUGĂCIUNEDoamne ţucuţ tălpiliiDă toace mienuniliiŞi ce rog măi fă mienuniUneşce-i Doamne pe români!

ULTIMA ŞCIREBucacilii s-o răgicatDacă nu-i aprilililiiUni-ntruna or zbieratUnge ni-s provizâlii?!

PAORILI NOST DUPĂ ŞIE O PRIMITBANII PĂ BUCACILII VINDUCE

Banii când i-or căpătatO fost mare veselieDar odat-or întristatC-o vint cecu dă porţâie.

SITUAŢIEI NOAŞCEUiuiu, că bine ni-iPlata noastă unge ni-iUngi-i acţâlii şî baniiŞie ni i-or promis duşmanii?!

Anul X, nr. 3(40), 2013

79

Page 81: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

TRĂIASCĂ RĂCHIA DE PRUNE!La ceasuri de toamnă târzie,De prin abisale genune.Se iscă legenda cea vieDe veacuri... „Răchia de prune".

Talentul ce-l am şi bon-tonul,Ce-l dă o familie bună,Sugar - am aflat biberonulUmplut cu răchia de prună.

Şi-n clipa în care venit-aBotezul din datini străbune,Cerut-am, din fire ispita,Botezul în apă de prune.

La vremea de însurătoareLăsat-am statutul de june,Nevastă-mi luai - fată mare -Din dragoste şi ceva... prune...

O nuntă a fost ca-n poveste,Iar popa venit, să cunune,Şi glasu-şi pierdu fără veste,Lovit de răchia de prune.

Trecut-au şi anii în goană,Copii am făcut - o minune -Din drag şi din ceva hârjoană,În anul cu prunele bune!

De struguri, de mere, de pere...Sunt toate reţetele bune:Le-om bea orişicum cu plăcere,Dar nu-s ca răchia de prune!...

Vă spun făgeţenilor dragi,Frumoşi şi deştepţi, şi pe bune,Aş vrea ca pădurea de fagiSă facă de-acum numai... prune,

FLOARE de LATINITATE

80

Page 82: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Şi ploaia binecuvântata,Dă Doamne poruncă şi spune,Să toarne la noi cu găleata,Cu apă din aia de prune.

De vreţi ca să-mi faceţi plăcere,În deal, când cu popa m-or pune,Turnaţi-mi ca ultimă vrere,Aghias mă sfinţită, de prune.

La cap să nu-mi faceţi statuie,Sădiţi-mi doar pomul minune,Spre care şi sufletul suie,Vrăjit de aroma de prune!...

V-aştept ca să fim laolaltă,Cum şi epitaful vă spune,Să strig de pe lumea cealaltă:-Trăiască răchia de prune!

Arcadie Chirşbaum

Amicului Adi ChirşbaumTe ştiu de o viaţă de om,Trăită de tine, ... nebună.Sub semnul vestitului pom,Şi dulcea-i licoare de prună.

Din nordicul plai basarab,Picat-ai la noi, ca din lună.Căci rar am aflat vre-un arab,Să-i placă răchia de prună.

Ca om, cum te ştiu, eşti ca pita,Eşti frate cu toţi cei de-o seamă.Ce suntem atraşi de ispita,Prunei sub formă de zeamă.

Şi prietenii tăi pe măsură,Chemaţi de „miraj”se adună,Iar mulţi n-au mai pus apă-n gură,Să simtă doar gustul de ... prună.

Anul X, nr. 3(40), 2013

81

Page 83: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

În ultima vreme modeşti,Râvnim şi visăm împreună,La masa cu ... cele lumeşti,Şi ceva ... răchie de prună.

Intrat-am în linie dreaptă,Când toate ne merg- “ca pe strună”Cu gândul la ce ne aşteaptă,Ciocnim, ... cu răchie de prună.

Subscriu la lozinca „trăiască”,Şi totul, “de bine” să-ţi fie,Primeşte-o urare firească:- “Mulţi ani” ... cu ... dorita răchie.

Adrian Angelescu

CATRENEUn popor sărac fusesemToţi prădau pământul dacicDar când ai un EminescuNu mai eşti popor sărac.

Am la mine în registruUn guvern mult mai fierbinte,Caragiale - prim mininstruEminescu - preşedinte.

Damian Ureche

FLOARE de LATINITATE

82

Page 84: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

BANCURI BUNEMuia şi Haso conduc un camion.La intrarea într-un tunel pe tablă scrie că e doar pentru camioane până la

2 m înălţime.-Opreşte Haso, zise Muia, cât are camionul nostru?-Trei metri, zise Haso.-E poliţie?-Nu e.- Atunci, porneşte camionul…

EvoluţieÎn anu-ntâi a fost timidă;În doi- plăcută şi discretă;În trei fusese chiar vedetăŞi-n patru a rămas - gravidă.

Ştefan Orbulescu(1929-2007)

Anul X, nr. 3(40), 2013

83

Page 85: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

FLOARE de LATINITATE

84

Page 86: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Anul X, nr. 3(40), 2013

85

Page 87: FLOARE DE LATINITATE  3 (40) 2013

Recommended