Hemoleucograma completa

Hemoleucograma completa

Afiri: 12804

Hemograma consta din masurarea urmatorilor parametri:

numar de leucocite;

numar de eritrocite;

concentratia de hemoglobina;

hematocrit;

indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare (RDW);

numar de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si largimea distributiei trombocitare (PDW);

formula leucocitara.

Hemograma este un test screening de baza, fiind unul din cele mai frecvent cerute teste de laborator, reprezentand adesea primul pas in stabilirea statusului hematologic si diagnosticul diverselor afectiuni hematologice si nehematologice. Cuantificarea parametrilor hematologici asociata uneori cu examinarea frotiului de sange aduce informatii pretioase, orientand in continuare spre efectuarea altor teste specifice.

Pregatire pacientHemograma se poate recolta jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei).

Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturi incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului.

Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul recoltarii.

In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) a anumitor parametri, proba de sange pentru efectuarea hemogramei trebuie obtinuta in acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor fiziologice circadiene ale unor parametri).

Specimen recoltat, recipient si cantitate recoltata sange venos recoltat pe anticoagulant: EDTA tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz K3 EDTA);

la copii mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai pe heparina (microtainer).

Se amesteca continutul prin inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori.

Tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 2.0 mg/mL de sange).

Cauze de respingere a probei tub incorect;

specimen coagulat;

specimen hemolizat;

cantitate insuficienta.

Prelucrare necesara dupa recoltare daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie refrigerata.

Stabilitate proba-36-48 orela temperatura camerei (18-26C) sau la frigider (28C) pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de celule. Este recomandat ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la recoltare. Nu se recomanda depasirea acestui interval pentru determinarea indicilor eritrocitari si hematocritului. Daca proba a fost refrigerata, trebuie echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata.

Metoda de determinare analizor automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor si focusare hidrodinamica.

NUMARUL DE ERITROCITE (NUMARUL DE CELULE ROSII)Numarul de eritrocite reprezinta testul de baza pentru evaluarea eritropoiezei. Eritrocitele sunt investigate in continuare prin masurarea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculeaza indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM si RDW, care caracterizeaza din punct de vedere calitativ populatia eritrocitara.

Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din sange, sunt anucleate, fiind necesare pentru respiratia tisulara. Eritrocitele sunt cele mai specializate celule ale organismului, principala functie constand in transportul 02de la plaman la tesuturi si transferul CO2de la tesuturi la plaman. Acest lucru se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in eritrocite. Forma eritrocitelor de disc biconcav confera raportul volum/suprafata optim pentru schimbul de gaze si le asigura acestora deformabilitatea in timpul traversarii microcirculatiei.

Indicatii in combinatie cu hematocritul si concentratia de hemoglobina, numarul de eritrocite este util in detectarea si monitorizarea anemiei si eritrocitozei/policitemiei.

Metoda de determinare eritrocitele sunt numarate de analizorul automat in timpul trecerii acestora printr-un orificiu prin care sunt dirijate intr-un singur rand prin metoda de focusare hidrodinamica.

Valori de referinta valori diferite in functie de varsta si sex; se exprima in numar de eritrocite x106/uL (mm3) sau numar de eritrocite x1012/L.

Semnificatie clinicaNumarul de eritrocite ca singur parametru are valoare diagnostica mica; o evaluare corecta a masei de eritrocite a organismului poate fi obtinuta doar in corelatie cu hematocritul. Numarul de eritrocite este influentat de modificarile volumului plasmatic, ca de exemplu in sarcina sau in tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic.

1.Scaderea numarului de eritrocite:determina anemie. Anemia este definita din punct de vedere functional printr-o masa eritrocitara insuficienta pentru asigurarea unei cantitati adecvate de oxigen tesuturilor periferice. In practica, se considera anemie atunci cand concentratia de hemoglobina, hematocritul si/sau numarul de eritrocite sunt sub valorile de referinta. Diagnosticul este dificil daca doar unul din parametri este sub valorile limita; in acest caz hemograma trebuie monitorizata in continuare pentru stabilirea unui diagnostic corect.

In anemia acuta datorata hemoragiei, numarul de eritrocite si concentratia de hemoglobina raman nemodificate in primele ore datorita pierderii concomitente de plasma; ele incep sa scada pe masura ce se produce corectia deficitului volemic.

In anemiile cronice volumul sanguin este aproape normal prin cresterea compensatorie a volumului plasmatic, iar numarul de eritrocite si hematocritul sunt de obicei scazute. Totusi, in conditiile asociate cu microcitoza marcata (anemie feripriva severa, talasemie), numarul de eritrocite poate ramane in limite normale sau poate fi chiar crescut.

Anemia relativa este o conditie caracterizata prin masa normala de eritrocite, dar cu volum sanguin crescut prin cresterea volumului plasmatic, ca de exemplu in sarcina, splenomegalie masiva. In aceasta situatie proteinele totale plasmatice sunt la limita inferioara a normalului, spre deosebire de anemia cronica in care proteinele totale sunt in limite normale.

Pentru a identifica cauza anemiei, informatiile privind istoricul bolii si examinarea fizica trebuie integrate cu cateva teste de laborator cheie, cum ar fi determinarea numarului de reticulocite, indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de sange colorat si eventual a maduvei osoase. Prezenta altor anomalii hematologice (trombocitopenie, anomalii ale leucocitelor) orienteaza diagnosticul spre o posibila insuficienta medulara datorata anemiei aplastice, unei boli hematologice maligne sau dislocarii maduvei osoase prin procese patologice de cauza extrahematologica. Pancitopenia poate aparea si ca urmare a distructiei periferice sau sechestrarii celulare prin hipersplenism.

2.Cresterea numarului de eritrocite(concentratiei de hemoglobina si/sau hematocritului)determina eritrocitoza. Eritrocitoza poate fi rezultatul cresterii masei eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoza absoluta) ori poate fi consecinta reducerii volumului plasmatic (eritrocitoza relativa/falsa).

Clasificarea eritrocitozeiA. Eritrocitoza/policitemie relativa (peudoeritrocitoza): hemoconcentratie; sindromul Gaisbuck.

B. Policitemie (eritrocitoza absoluta)

1. Policitemie primara: policitemia vera; policitemia primara familiala.

2. Policitemie secundara:

Secundara scaderii oxigenarii tisulare (eritrocitoza fiziologica/hipoxica):

eritrocitoza de altitudine;

boli pulmonare: cord pulmonar cronic; hipertensiune pulmonara primara;

boli congenitale de cord cianogene;

sindroame de hipoventilatie: hipoventilatie alveolara primara; sindromul Pickwick; apneea de somn;

hemoglobine anormale: ereditare/dobandite (medicamente, substante chimice, fumat: carboxihemoglobina);

policitemia familiala.

Secundara productiei aberante de eritropoietina (eritrocitoza nefiziologica):

boli renale: carcinomul renal si alte tumori renale; rinichiul polichistic; rinichiul in potcoava; hidronefroza; stenoza de artera renala;

carcinomul hepatocelular si alte tumori hepatice;

tumori vasculare cerebeloase;

leiomiomul si tumori fibroide uterine;

boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori ovariene virilizante, sindrom Barter, feocromocitom;

medicamente: androgeni, abuz de eritropoietina;

policitemia familiala.

3. Policitemie idiopatica.

Interferente1. Recoltarea cu pacientul inpozitie culcatadetermina scaderea numarului de eritrocite (si hematocritului) cu 5 10% (prin redistribuirea lichidului din spatiul interstitial spre circulatie datorita modificarii presiunii hidrostatice la nivelul membrelor inferioare).

2.Stresulpoate determina cresterea numarului de eritrocite.

3.Staza venoasa prelungita>2 minute in timpul venopunctiei determina cresterea numarului de eritrocite cu ~10% (si cresterea semnificativa a hematocritului). De asemenea, recoltarea dupaefort fizic intensdetermina cresterea numarului de eritrocite cu pana la 10% (ca si cresterea concentratiei de hemoglobina). Toate acestea se datoreaza hemoconcentratiei.

4.Deshidratareacu hemoconcentratie consecutiva (soc, arsuri severe, obstructie intestinala, varsaturi/diaree persistente, abuz de diuretice) poate masca prezenta anemiei. De asemenea,hiperhidratareapacientului (administrarea masiva de lichide i.v.) poate determina niveluri fals scazute ale numarului de eritrocite.

5. Prezentaaglutininelor la recein titru mare determina, daca sangele este pastrat la temperatura camerei, niveluri fals scazute ale numarului de eritrocite si un VEM fals crescut; in consecinta hematocritul este fals scazut, iar HEM si CHEM sunt crescute.

6. Prezenta decrioglobulinein concentratie mare poate interfera cu determinarea numarului de eritrocite.

7.Trombocitele mari/macrotrombocitele(ex.: din trombocitemia esentiala) pot fi numarate ca eritrocite.

8. Numeroasemedicamentepot determina cresterea sau scaderea numarului de eritrocite:

pot scadea numarul de eritrocite aproape toate clasele de medicamente;

pot determina cresteri ale numarului de eritrocite: corticotropina, glucocorticoizii, danazolul, eritropoietina, antitiroidienele, hidroclorotiazida, pilocarpina, mycophenolatul.

HEMATOCRITUL (VOLUMUL PACHETULUI DE CELULE)Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de eritrocite si volumul sanguin total.

Indicatii detectarea si monitorizarea anemiei si policitemiei.

Metoda de determinare analizorul automat calculeaza hematocritul prin determinarea numarului de eritrocite/L de sange si masurarea amplitudinii impulsurilor in eritrocite prin metoda luminii dispersate.

Valori de referinta diferite in functie de varsta si sex. Hematocritul se exprima ca fractie decimala/ca procent.

Semnificatie clinicaHematocritul depinde de masa eritrocitara, volumul eritrocitar mediu si volumul plasmatic.

De obicei, atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de eritrocite. Totusi in anemia micro-/macrocitara relatia poate sa nu se pastreze. De exemplu, in talasemie hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocupa un volum mai mic, in timp ce numarul de eritrocite poate fi normal/crescut.

1.Scaderea hematocritului:- anemie; la un Hct 50000/uL,trombocitozei>700000/uL sauhiperproteinemieidetermina valori fals crescute ale hemoglobinei.

2. Prezenta decrioglobulinein concentratie mare poate afecta determinarea Hb (prin fenomenul de floculare).

3.Efortul fizicintens poate determina cresterea Hb.

4. Interferente medicamentoase

-numeroase medicamente pot scadea Hb;

-pot creste Hb: gentamicina, methyldopa.

INDICII ERITROCITARIEvaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea urmatorilor parametri:

Volumul eritrocitar mediu(VEM) reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit.

Metoda de determinare VEM este calculat dupa urmatoarea formula:

Hct (%) x 10

VEM = Nr.Er.(x106/?L)

Prin metoda automata VEM este determinat prin impartirea sumeivolumelor eritrocitare la numarul de eritrocite.

Valori de referinta- VEM se exprima in micrometri cubi sau femtolitri (fL). La adult este cuprins intre 80 100 fL (valori mai mari la nou-nascuti, precum si la varstnici; valori mai mici la copii pana la 18 ani).

Semnificatie clinicaVEM este un indice util pentru clasificarea anemiilor si poate sugera mecanismul fiziopatologic al afectarii eritrocitare. Impreuna cu ceilalti indici eritrocitari, poate permite detectarea precoce a unor procese care vor cauza anemie. VEM depinde de osmolaritatea plasmatica si numarul diviziunilor eritrocitare.

1.VEM normal:anemie normocitara (daca se asociaza cu RDW 100 fL):anemia macrocitara. Pe baza criteriilor biochimice si morfologice anemiile macrocitare se pot imparti in doua grupuri: anemii megaloblastice si non-megaloblastice.

Inanemiile megaloblasticemarca morfologica este reprezentata de prezenta precursorilor eritroizi anormali in maduva osoasa, caracterizati prin dimensiuni crescute si alterari specifice in aspectul cromatinei nucleare. Aceste celule distincte reprezinta expresia morfologica a unei anomalii biochimice, respectiv intarzierea sintezei de ADN. Rata sintezei hemoglobinei, respectiv sinteza ARN, nu este afectata in timp ce rata diviziunilor celulare este redusa, in consecinta componentele citoplasmatice, in special Hb sunt sintetizate in exces in timpul intarzierii intre diviziunile celulare, ducand la formarea unor eritrocite de dimensiuni crescute. Cele doua modificari caracteristice de pe frotiul de sange care permit diferentierea anemiilor megaloblastice sunt prezenta macroovalocitelor si a neutrofilelor cu nucleu hipersegmentat. In anemia megaloblastica VEM este de obicei >110 fL (110 130 fL, chiar pana la 160 fL).

Clasificarea patogenica a anemiilor megaloblasticeI. Deficitul de vitamina B12:A. Dieta deficitara (rara: vegetarianismul strict, de lunga durata, fara oua si produse lactate; mai frecventa la copiii nascuti din mame strict vegetariene sau la cei cu diete restrictive in fenilcetonurie).

B. Malabsorbtie de vitamina B12:

Anemia pernicioasa (boala autoimuna caracterizata prin atrofie gastrica si pierderea factorului intrinsec).

Deficienta ereditara de factor intrinsec (anemia pernicioasa ereditara).

Malabsorbtia vitaminei B12 din alimente (chirurgia gastrica, pacienti cu gastrita si aclorhidrie, infectia cu Helicobacter pylori).

Insuficienta pancreatica.

Sindromul Zollinger-Ellison.

Competitia biologica pentru vitamina B12: proliferarea bacteriana a intestinului subtire (anomalii structurale: diverticuli, stricturi, fistule, ansa oarba sau ale motilitatii: disfunctia autonoma din diabet); infestarea cu Diphyllobothrium latum.

Boli ileale: sprue tropical, boli intestinale inflamatorii, boala celiaca, rezectii ileale, by-pass jejuno-ileal pentru obezitate, radioterapia cu afectarea ileonului, boli ileale infiltrative (limfom, sclerodermie).

Malabsorbtia familiala selectiva a vitaminei B12 (Sindromul Imerslund-Grsbeck).

Malabsorbtia vitaminei B12 indusa de toxice si medicamente: alcool, colchicina, metformin, neomicina, colestiramina, acid paraaminosalicilic.

C. Defecte in tranportul si metabolismul intracelular al vitaminei B12:

Boli genetice: mutatii genetice care afecteaza metabolismul intracelular al cobalaminei (aciduria metilmalonica si hiperhomocisteinemia); deficienta de transcobalamina II.

Toxicitatea oxidului nitros.

II. Deficitul de folati:A. Dieta deficitara (prematuri, dieta exclusiv lactata la sugari fara suplimentare cu folati, dieta restrictiva din fenilcetonurie, abuzul de alcool).

B. Nevoi crescute: sarcina, alaptare, copii in perioada de crestere, anemia hemolitica cronica, boli neoplazice, hipertiroidism.

C. Pierderi crescute: dializa cronica.

D. Malabsorbtie de folati:

Boli intestinale: sprue tropical, boala celiaca, boli intestinale inflamatorii, rezectii jejunale.

Dermatita herpetiforma.

Aclorhidria endogena sau iatrogenica.

Insuficienta pancreatica in care se administreaza terapie de substitutie orala.

E. Deficit de folati indus toxic/medicamentos: abuzul de alcool, sulfasalazina, anticonvulsivante (in special hidantoinele; acidul valproic), antifolati (metotrexat, trimetoprim-sulfametoxazol, pirimetamina), contraceptivele orale.

F. Defecte mostenite ale transportului si metabolismului:

Deficitul de tetradidrofolat reductaza.

Malabsorbtia ereditara de folat.

III. Boli mostenite ale sintezei de ADN:aciduria orotica, sindromul Lesch-Nyhan, anemia megaloblastica responsiva la tiamina.

IV. Defecte ale sintezei ADN induse toxic/medicamentos: Antagonisti purinici (6-mercaptopurina, 6-tioguanina, azatioprina).

Antagonisti pirimidinici (citozinarabinozida).

Hidroxiuree.

Agenti alchilanti (ciclofosfamida).

Zidovudina (AZT).

Arsenic.

V. Cauze diverse:eritroleucemie, leucemie acuta mieloida, sindrom mielodisplazic.

Anemiile macrocitare non-megaloblasticenu au un mecanism patogenic comun; ele reprezinta anemiile macrocitare in care precursorii eritroizi medulari sunt normali; sinteza ADN nu este afectata; VEM este de obicei, usor crescut (100 110 fL).

Clasificarea anemiilor macrocitare non-megaloblasticeI. Asociate cu eritropoieza accelerata: anemia hemolitica si posthemoragica.

II. Alcoolism (cresterea medie este ~5 fL, adica 5-10% peste valoarea medie a subiectilor de control; normalizarea VEM se produce dupa 3-4 saptamani de abstinenta); VEM reprezinta un test screening util pentru depistarea alcoolismului ocult.

III. Boli hepatice.

IV.Sindroame mielodisplazice.

V. Anemia mieloftizica.

VI. Anemia aplastica.

VII. Anemia sideroblastica dobandita.

VIII. Anemia diseritropoietica ereditara (tipurile I si III).

IX. Anemia Diamond-Blackfan.

X. Hipotiroidism.

Interferente1. Prezenta dedubla populatie eritrocitara(micro- si macrocitara, cand se asociaza anemia feripriva cu anemia megaloblastica) poate determina un VEM normal. In aceasta situatie RDW este >15, pe histograma efectuata de analizorul automat se observa aspectul caracteristic de curba cu doua cocoase, iar confirmarea prezentei dublei populatii eritrocitare se face prin examinarea frotiului de sange. Dubla populatie este caracteristica pentru anemiile sideroblastice (o populatie microcitara hipocroma si una relativ normocitara) si anemiei feriprive dupa inceperea terapiei de substitutie cu fier.

2. VEM fals crescut:reticulocitozamarcata (>50%),leucocitozamarcata (>50000/L)hiperglicemiemarcata (>600 mg/dl), prezenta deaglutinine la rece, intoxicatia cumetanol(si, in consecinta creste Hct, iar CHEM scade).

3. VEM fals scazut:hemoliza in vitro, prezenta deeritrocite fragmentate,excesul de EDTA.

4. Daca pragul inferior al analizorului este fixat prea sus, este calculat un VEM mai mare deoarece eritrocitele mai mici nu sunt masurate, iar daca pragul superior este prea mare sunt masurate si leucocitele, iar VEM este crescut.

Hemoglobina eritrocitara medie(HEM) este o masura a continutului mediu de hemoglobina pe eritrocit.

Metoda de determinare HEM este calculat de analizorul automat conform formulei:

Hb(g/dL) x 10

HEM = Nr.Er.(x106/?L)

Valori de referinta HEM se exprima in picograme (pg/10-12g). Valorile normale la adult sunt 2634 pg sau 0.4-0.53 fmol (valori mai mari la nou-nascut).

Semnificatie clinica in majoritatea anemiilor HEM se coreleaza cu VEM, astfel anemiile microcitare sunt de obicei hipocrome (uneori hipocromia poate preceda microcitoza), cele normocitare sunt de obicei normocrome, iar conditiile care cresc HEM determina in general, daca nu intotdeauna, VEM crescut, deoarece continutul eritrocitar normal de Hb este ~95% din concentratia de Hb maxim posibila (anemiile macrocitare, anemia regenerativa observata de exemplu in timpul substitutiei cu fier a anemiei feriprive, la nou-nascut).

Interferente1.Hiperlipidemia,leucocitoza>50000/?L determina HEM fals crescut (Hb fals crescuta).

2. Concentratie crescuta deheparinadetermina HEM fals crescut.

3. Prezentaaglutininelor la recedetermina HEM fals crescut.

Concentratia eritrocitara medie de hemoglobina(CHEM) masoara concentratia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre masa de Hb si volumul de eritrocite).

Metoda de determinare CHEM este calculat de analizorul automat conform formulei:

Hb (g/dL) x 100

CHEM = Hct (%)

Valori de referinta CHEM se exprima in g/dL. Valorile normale la adult sunt 32-36 g/dL (320-360 g/L).Semnificatie clinica VEM este un indice extrem de valoros in clasificarea anemiilor, dar HEM si CHEM, de obicei, nu aduc in plus informatii relevante clinic. Totusi, au un rol important in controlul de calitate al laboratorului, deoarece acesti indici variaza foarte putin de la o zi la alta pentru un specimen dat, daca pacientul nu este transfuzat.

Datorita comportamentului similar al volumului eritrocitar si continutului in Hb al fiecarui eritrocit in parte, CHEM ramane constant in multe afectiuni hematopoietice.

1.CHEM scazut(600 mg/dL) CHEM poate fi fals scazut (VEM si Hct fals crescute).

Largimea distributiei eritrocitare(RDW) este un indice eritrocitar care cuantifica heterogenitatea volumului celular (gradului de anizocitoza).

Metoda de determinare RDW este calculat de analizorul automat in functie de prezenta de anomalii ale frecventei relative la anumite niveluri de discriminare, existenta a doua sau a mai multor peak-uri si largime de distributie anormala. Distributia VEM intr-o proba este prezentata sub forma unui grafic in care pe abscisa se proiecteaza volumul eritrocitar, iar pe ordonata frecventa relativa.

Deviatia standard a marimii eritrocitelor x 100

RDW (CV%) =- VEM

Valori de referinta 11.6-14.8 coeficient de variatie (CV) a volumului eritrocitar.

Semnificatie clinicaRDW este util in caracterizarea initiala a anemiilor, in particular a anemiei microcitare, desi alte teste sunt de obicei necesare pentru confirmarea diagnosticului. Astfel RDW este util in diferentierea beta-talasemiei minore necomplicate, in care VEM este scazut, iar RDW normal de anemia feripriva, in care VEM este scazut, iar RDW crescut (cresterea RDW este un semn precoce in deficitul de fier). RDW este usor crescut in beta-talasemia minora cu anemie usoara . Unele studii au aratat ca RDW nu diferentiaza beta-talasemia minora de anemia feripriva decat daca este utilizat un cut-off mai mare (17%). De asemenea permite diferentierea intre anemia din bolile cronice (VEM normal/scazut, RDW normal) si anemia feripriva incipienta (VEM normal/scazut, RDW crescut).

RDW crescut:anemia feripriva, anemia megaloblastica, diferite hemoglobinopatii (S, S-C, S-talasemia), anemia hemolitica imuna, reticulocitoza marcata, prezenta de fragmente eritrocitare, aglutinare, dimorfism eritrocitar (inclusiv pacientii transfuzati sau cei tratati recent pentru deficiente nutritionale).

RDW normal:anemia din bolile cronice, beta-talasemia heterozigota, anemia hemoragica acuta, anemia aplastica, sferocitoza ereditara, boala cu Hb E, siclemia.

Nu exista o cauza cunoscuta pentru RDW scazut.

Interferente:

1.Alcoolismulcreste RDW.

2. Prezentaaglutininelor la receNUMARUL DE TROMBOCITE(NUMARUL DE PLACHETE)

Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice anucleate bogate in granule, rotund-ovalare, plate, in forma de disc, cu diametrul de 2-4. Trombopoieza are loc in maduva osoasa incepand cu celula progenitoare multipotenta, continua cu megakariocitopoieza care include proliferarea megakariocitara si maturarea megakariocitelor cu formarea de trombocite. In mod normal, doua treimi din trombocite se gasesc in circulatie, iar o treime sunt stocate in splina. Trombocitele sunt implicate in hemostaza si in initierea proceselor de reparare tisulara si vasoconstrictie dupa injuria vasculara si in timpul proceselor inflamatorii, aderarea si agregarea plachetara avand ca rezultat formarea trombusului plachetar care astupa rupturile din peretii vaselor mici.

Indicatii investigarea unei sangerari neexplicate, unei boli hemoragice sau a unei boli trombotice;

in cadrul unui profil de coagulare;

monitorizarea bolilor asociate cu insuficienta medulara;

monitorizarea in timpul tratamentelor care pot induce supresie medulara (iradiere, chimioterapie etc.).

Metoda de determinare trombocitele sunt numarate de analizorul automat prin aceeasi metoda ca eritrocitele, in timpul directionarii lor intr-un singur rand printr-un orificiu, prin metoda de focusare hidrodinamica.

O estimare a numarului de trombocite pe un frotiu de sange bine efectuat constituie un control valoros al numarului de trombocite determinat prin metoda automata. In general, cand frotiul este examinat cu obiectivul de 100x fiecare trombocit observat/camp reprezinta ~10000 Tr x106/L. In consecinta, un frotiu normal trebuie sa prezinte in medie cel putin 14 Tr/camp.

Valori de referinta- 150-450 x 103/uL.

Semnificatie clinica1.Cresterea numarului de trombocite (trombocitoza/trombocitemie)A. Trombocitoza tranzitorie se datoreaza mobilizarii trombocitelor din pool-ul extravascular: efort fizic, nastere, administrare de epinefrina.

B. Trombocitoza primara:

Trombocitemia ereditara (rara; autosomal dominanta; mutatie a genei trombopoietinei de pe cromozomul 3).

Sindroame mieloproliferative (hematopoieza clonala): trombocitemia esentiala, policitemia vera, leucemia mieloida cronica, metaplazia mieloida cu mielofibroza.

C. Trombocitoza secundara/reactiva (productia persistenta a unuia sau mai multor factori trombopoietici, in special interleukina 6, care actioneaza asupra megakariocitelor):

boli infectioase;

boli inflamatorii;

boli maligne;

regenerarea rapida dupa hemoragie/anemie hemolitica;

rebound dupa refacerea post-trombocitopenie;

asplenia anatomica (splenectomie)/functionala (de exemplu din siclemie);

deficitul de fier;

postchirurgical.

In sindroamele mieloproliferative cronice trombocitoza este frecventa si poate constitui un mecanism fiziopatologic important in producerea hemoragiei si trombozei. Trombocitele circulante sunt mari, dismorfice si anormale functional. Pacientii cu trombocitoza reactiva pot avea valori ale trombocitelor la fel de mari ca in bolile mieloproliferative (de ordinul milioanelor), dar hemoragia si tromboza sunt neobisnuite. Trombocitele circulante sunt mari, rotunde, normale functional.

2.Scaderea numarului de trombocite (trombocitopenia): este cea mai frecventa cauza de sangerare. Trombocitopenia poate aparea prin mecanisme diferite:

A. Distructie accelerata a trombocitelor: este cea mai frecventa cauza de trombocitopenie; aceasta determina stimularea trombopoiezei ducand la cresterea numarului, marimii si maturatiei megakariocitelor medulare.

Datorata unor procese imunologice:

autoimune: idiopatica/secundara (infectii, sarcina, boli vasculare de colagen, boli limfoproliferative, tumori solide, medicamente etc.); mecanismul este reprezentat de prezenta de autoanticorpi anti-trombocitari de tip IgG si/sau IgA, mai rar IgM, care activeaza complementul si determina scurtarea duratei de viata a trombocitelor prin indepartarea din circulatie de catre sistemul fagocitic mononuclear splenic;

aloimune: trombocitopenie neonatala; purpura posttransfuzionala.

Datorata unor procese non-imunologice:

microangiopatii trombotice: coagulare intravasculara diseminata, purpura trombotica trombocitopenica, sindrom hemolitic uremic, sindromul HELLP din sarcina (hemoliza/eclampsie, cresterea enzimelor hepatice si scaderea trombocitelor);

alterarea trombocitelor prin suprafete vasculare anormale (valvulopatii, ateroscleroza extensiva, proteze vasculare, catetere, circulatie extracorporeala etc.);

infectii: virusuri (rubeola/oreion neonatal, citomegalovirus, parvovirus B19, vaccinuri), bacterii (septicemie, meningococemie, boala Lyme), Mycoplasma pneumoniae, protozoare (malarie).

B. Productie scazuta de trombocite:

Hipoplazie megakariocitara: medicamente mielosupresive (agenti alchilanti, antimetaboliti, medicamente citotoxice), radiatii ionizante, anemie aplastica, boli medulare infiltrative, medicamente care produc hipoplazie medulara prin mecanism idiosincrazic (cloramfenicol), substante care supreseaza selectiv megakariocitele (clorotiazide, estrogeni, etanol).

Trombopoieza ineficienta: anemia megaloblastica.

Alterarea mecanismului de reglare a trombopoiezei: deficit de trombopoietina; trombocitopenia ciclica.

Trombocitopenii ereditare: trombocitopenia amegakariocitara congenitala, trombocitopenia cu absenta radiusului, anomalia May-Hegglin, sindromul Wiskott-Aldrich (microtrombocitopenia X-linkata), macrotrombocitopenia X-linkata cu diseritropoieza, sindromul Bernard-Soulier, sindromul plachetelor gri etc.

Purpura trombocitopenica amegakariocitara pura dobandita (rara).

C. Distributie anormala a trombocitelor:

Boli ale splinei (neoplazice, congestive, infiltrative, infectioase); de obicei trombocitopenie usoara = 50-100103/uL.

Hipotermia.

Dilutia trombocitelor prin transfuzii masive.

Numeroase medicamente au fost asociate cu trombocitopenia imuna. Cele mai comune medicamente incriminate sunt: heparina (1% din pacienti), quinidina, quinina, rifampicina, trimetoprim-sulfametoxazol, danazol, metildopa, acetaminofen, digoxin, interferon-alfa etc.

Trombocitopenia se asociaza clinic cu sangerari cutaneo-mucoase: petesii, purpura, gingivoragii, epistaxis, pana la sangerari gastrointestinale, pulmonare si genitourinare. Sangerarile spontane sunt rare la >60103Tr/uL (pot aparea sangerari posttraumatice, postoperatorii).

Valori critice1. Trombocitoza>1.5109/uL, precum si trombocitoza la pacienti varstnici si/sau cu boli cardiovasculare prezinta risc de tromboza, mai rar de hemoragie.2. Trombocitopenia6.4 fL scade semnificativ frecventa sangerarilor; astfel VTM ar putea fi util in aprecierea oportunitatii administrarii detransfuzii de trombocite.

InterferentePlachetele tind sa se mareasca in primele doua ore in EDTA, micsorandu-se din nou o datacu prelungirea stocarii probei, facand dificila standardizarea masuratorilor. De aceea interpretarea VTM si PDW trebuie facuta cu precautie. VTM si PDW pot avea valori false daca numarul de Tr este 10000/L sau >10109/L-se datoreaza de obicei unei cresteri a numarului de neutrofile sau limfocite; mai rar celelalte clase de leucocite determina cresterea numarului absolut de leucocite. O crestere proportionala a tuturor tipurilor de leucocite se datoreaza hemoconcentratiei.

a.Infectiilereprezinta cauza majora de leucocitoza. O infectie acuta tipica se caracterizeaza printr-o faza de atac neutrofilica, o faza reactiva monocitica si o faza de recuperare limfocitico-eozinofilica. In infectiile cronice poate persista oricare din aceste trei faze. Infectiile virale si unele infectii bacteriene (febra tifoida) nu urmeaza in mod normal acest curs. Gradul leucocitozei depinde de severitatea infectiei, varsta si rezistenta pacientului, precum si de rezerva medulara.

b.Alte cauze de leucocitoza: hemopatii maligne;

traumatisme/injurii tisulare, de exemplu interventii chirurgicale, necroze tisulare;

tumori maligne (in special carcinomul bronsic);

toxine, uremie, eclampsie, coma, tireotoxicoza;

medicamente: cloroform, chinina, factori de crestere etc.;

hemoliza acuta;

hemoragie acuta;

postsplenectomie.

3.Leucopenie: