LOUISE FITZHUGH

Harriet spioneazd

Cu ilustrafiile autoarei

Ediliaa II-a

Traducere din englezide Laura Sandu

ARTNIIR

Ceprror.uL uNu

arriet incerca si-i explice lui Sport cum se joacd Oraqul.

- Mai intAi inventezi un nume pentru Orag. Dupiaceea, scrii cum ii cheami pe tofi oamenii care triiesc in el.

Nu trebuie sX fie prea mulli, altfel jocul o si devini prea

dificil. De obicei, eu Pun doudzeci qi cinci.

- l\aa...

Sport se juca cu o minge de fotbal. Erau amAndoi incurtea casei lui Harriet, pe strada 87 Est din Manhattan.

- Dupi ce ai stabilit exact cine sunt locuitorii, te gAn-

degti la meseriile lor. De exemplu, domnul Charles Hanley

e proprietarul benzinlriei din col;.Harrietvorbea cu griji, stAnd pevine lAngi copacul cel

mare, qi se aplecase atAt de mult peste caiet, incAt pirul ei

lung gi drept atingea marginile acestuia.

- Nu vrei sI jucim fotbal? intrebi Sport.

- Haide, Sport, nu te-ai jucat niciodati de-a Oragul gi

nici nu qtii ce frumos e. Uite, o si punem stalia de benzinilAngi cotitura asta pe care o face muntele. in caz ci se in-tAmpli ceva prin zoni, o s5-1i aduci aminte unde e.

Sportveni lAngi ea flnAnd mingea la subra;.

i-l"

- Pei aia nu e decAt o ridicini bitrAni de copac. Cumadici, munte?

- E un munte. De acum incolo, e un munte. Ai inteles?Harriet il privi drept in ochi.Sport ficu un pas in spate.

- Arati ca o ridicini bitrAni de copac, mormii bdiatul.Harriet igi didu plrul pe spate qi se uiti la el cu seve-

ritate.

- Sport, tu cewei si te faci cAnd vei fi mare?

- $tii tu. Fotbalist.

- Uite, eu o si fiu scriitoare. $i cAnd spun ci Ista e unmunte, atunci e un munte.

Mul;umiti, se intoarse la Oragul ei.Sport puse cu griji mingea jos gi ingenunche lAngi ea,

uitAndu-se peste umirul fetei la caietul in care aceasta scriafuribund.

- A$". Dupi ce ai notat toate numele blrbagilor, femei-lor gi copiilor din orag, trebuie si te gindegti la profesiilelor. Trebuie si ai un doctor, un avocat...

- O cipetenie de indieni, o intrerupse Sport.

- Nu. Cineva care lucreazi la televiziune.

- Ce te face sI crezi ci au televiziune?

- Aqa am hotirAt eu. $i, oricum, trebuie si fie gi tata peacolo, nu?

- Pii atunci, puneJ gi pe al meu. Pune;i un scriitor inoraF.

- OK, zicem ci domnul Jonathan Fishbein e scriitor.

- $i ci are un bdiat ca mine care ii face de mAncare.Sport se legina inainte gi tnapoi pe cilcAie, fredonind

un cAntecel.

I8i

- $i ci are unsprezece ani, ca mine, gi o mami care a

fugit cu tofi banii, qi ci o si se faci fotbalist cind o si fiemare.

- Nuuu, spuse Harriet dezgustati. Asta ar insemna cinu mai inventezi nimic. Nu in;elegi?

Sport ticu.

- Nu, spuse el apoi.

- Asculti-mi, Sport. Uite, acum ci am notat toate as-

tea, o sivezi cAt de amuzant poate si fie.

Harriet lui o atitudine foarte pragmatici. Se ridici, apoi

ingenunche in plmAntul moale, de toamn5, ca sI se poatiapleca peste mica adAnciturl dintre cele doui rldicinigroase ale copacului. Din cAnd in cAnd, mai arunca un ochi

in caiet, dar, in cea mai mare parte a timpului, privea fixzonaviluritS, acoperiti de muqchi, unde se afla Oraqul ei.

- Aqa, deci intr-o noaPte, tArziu, domnul Charles Han-

ley era in benziniria lui. Tocmai se pregitea si stingi lumi-nile gi si se intoarci acasi pentru ci era ora noui, ora la care

trebuia si meargi la culcare.

- Bine, dar domnul Charles Hanley nu era om mare?

Sport se uita linti la locul in care se afla benziniria.

- in oragul ista, toati lumea se culci la noui qi iumi-tate, spuse Harriet firi drept de apel.

- A, tata se duce la culcare la noui dimineafa, zise

Sport leginAndu-se pe cilcAie. Citeodati mi intilnesc cu

el cAnd mi trezesc.

- A$a, gi doctorul Jones o ajuti chiar acum pe doamna

Harrison si nasci, la spital. Aici e spitalul, Spitalul General

Carterville.

Ilolr'

Ariti spre partea opusi a oragului. Sport privi spre ridi-cina din stAnga.

- Ce face domnul Fishbein, scriitorul?Harriet ariti spre centrul oragului.

- E la barul care se afli chiar aici.Harriet se uiti parci hipnotizati in jos, la orag.

- Uite ce se intAmpli. in seara asta, in timp ce domnulHanley se pregitegte si inchid5, o maginl lungd, mare, nea-grd gi veche intri in benzinirie gi in ea sunt mulgi oamenicu arme. Vin cu o vitezi super mare gi domnul Hanley se

sperie. Sar din maqini qi dau fuga si-l jefuiascl pe domnulHanley, carerimAneinmirmurit. ii furitofi banii, apoi facplinul, frri sI pliteasci qi se fac nevizufi in noapte. DomnulHanley zace pe podea, legat fedeleg gi cu un cilug la gurd.

Sport rimase cu gura ciscati.

- $i dup-aia?

- in aceeaqi clipl se naqte copilul doamnei Harrisson,iardoctorulJones spune: ,,Avefi o fetili minunati, doamnlHarrison, o fetila minunati, ho, ho, ho".

- Mai bine il faci biiat.

- Nu, e o fati. Are deja un biiat.

- Cum arati bebelupul?

- E urAt. Aga, acum, exact in acelagi minut, in parteacealalti a oragului, aici, dincolo de benzinirie, aproape demunte, tAlharii s-au oprit la ferma lui Ole Farmer Dodge.Intri in casi pi-l gisesc mfincAnd fulgi de oviz, pentru cinu are dinli. Hogii arunci fulgii de oviz pe jos gi ii cer altimAncare. El nu are decAt fulgi de oviz, aqa ci ei il iau la bi-taie. Apoi se instaleazi acolo peste noapte. Exact in acelagi

moment, geful poliliei din Carterville, pe care il cheami $ef

,"1

Herbert, o ia uqor la pas pe bulevardul principal. Simte el

ci ceva nu e in reguli gi se intreabi ce anume...

- Harriet, ridicS-te din noroi.O voce aspri risuni de la etajul al treilea al casei ciri-

mizii din spatele lor.Harriet ridici privirea. O umbri de ingrijorare ii traversi

chipul.

- O(, Ole Golly, dar nu stau in noroi.Figura bonei, ivite la fereastri, nu era cea mai frumoasi

din lume, dar, cu toate ci era incruntatl qi brizdati de ri-duri aspre, intunecate, se vedea ci este un om bun.

- Harriet M. Welsch, te ridici imediatin picioare!

Harriet se ridici firi sd ezite.

- Dar, uite, acum suntem nevoifi si ne jucim de-a Ora-

gul din picioare, spuse ea pe un ton plAngdre;.

- ASa se joaci cel mai bine, veni prompt rispunsul, iarcapul dispiru.

Sport se ridici gi el in picioare.

- Atunci de ce nu jucim fotbal?

- Nu, uite, dacl stau a$a, nu ating noroiul.Acestea fiind spuse, Harriet se lisi pe vine lAngi Oraq.

- Deci, simfea el ci ceva nu e in reguli...

- Cum ar fi putut si simti? N-avizut nimic Ai totul se

intimpla in partea cealalti a oragului.

- Pur gi simplu simte. E un foarte bun polilist-gef.

- Me rog, zise Sport, binuitor.

- Deci, din moment ce e singurul poli;ist din orag, se

duce peste tot qi strAnge to{i locuitorii, spunAndu-le: ,,Ceva

nu miroase a bine in oragul ista. Am eu un presentiment",gi toati lumea il urmeazi qi sare pe cai...

,

1,,

Pe cai!? fipi Sport.

- Tofi urci in dubi qi dau ture prin ora; pAni ce...

- Harriet.Uqa din spate se trAnti qi Ole Gollyveni finti spre ei, tra-

versAnd curtea. Pantofii sii lungi gi negri scoteau un sunetca de plici la fiecare pas pe care il ficea pe aleea pietruiti.

- Hei, unde te duci? intrebi Harriet, sirind in picioare.Asta pentru ci Ole Golly era imbricati cu lucrurile

de orag. Ole Golly nu avea decAt lucruri de casi gi lucruri deorag. Nu purta niciodati haine recognoscibile precum ofusti, o jacheti sau un pulover. N-avea decAt metri intregide stofi in care se infiqura ca intr-o grimadl de piturivechi, care se umflau gi iegeau in afari cAnd mergea gi pecare le numea,,Lucruri".

- O si te duc undeva. E timpul sI incepi sI cunogtilumea. Ai unsprezece ani Ei e timpul si vezi ceva.

Se opri in dreptul lor qi era atAt de inalt5, incAt, atuncicAnd se uitari la ea, vizuri cerul albastru deasupra capu-lui ei.

Harriet simfi un fiorde remutcare pentru civizuse dejamult mai mult decAt credea Ole Golly. Dar nu zise decAt:

- A, super, qi incepu si fopiie.

- Ia-;i haina repejor. Plecim chiar acum.Ole Golly flcea intotdeauna lucrurile ,,chiar acum".

- Hai cu noi, Sport, n-o s5-!i strice si mai vezi qi tu una,alta.

- Trebuie sd mi intorc si pregitesc cina, la qapte.in timp ce rostea cuvintele, Sport siri in picioare.

- O si fim demult inapoi la ora aia. Noi mAncim laqase. Voi de ce mAncaqi aga tArziu?

,, I

- Tata bea nigte cocteiluri inainte de masi. Eu minAncmisline gi alune.

- Drigu;. Acum luali-vi hainele.Sport gi Harriet o tuliri prin upa din spate, trAntind-o in

urma lor.

- Ce-i cu zgomotul ista? bolborosi bucitlreasa, care

se invArtea prin bucitirie, qi ii vizu pe cei doi zburAnd intAipe uqi qi apoi in sus, pe sciri.

Camera lui Harriet seafla la ultimul etai, aga ci, nevoigi

si urce atAta, rimaserl firi suflare.

- Unde mergem? strigi Sport din urma lui Harriet, care

parci zbura.

- Nu qtiu, spuse Harriet gAfhind, in timp ce intrau in ca-

meri, dar Ole Golly mi duce intotdeauna in locuri frumoase.

Sport igi inqfici haina gi iegi, dar la jumdtatea scirilorHarriet spuse:

- Stai, stai, nu-mi gisesc caietul.

- Of, la ce-1i mai trebuie gi 5la? strigi Sport de pe scari.

- Nu mi duc niciieri firi el, veni rispunsul ca dintr-unbutoi.

- Hai odati, Harriet!Din dormitor se auzi un zgomot puternic, ca un scA4Ait.

- Harriet, ai cizut?Un glas inibugit, dar evident u$urat, rispunse:

- L-am gisit. Cizuse pe lAngi pat.

$i Harriet apiru strAngind la piept un caietverde.

- Cred ci ai in jur de o suti de caiete, spuse Sport, intimp ce coborau scirile.

- Nu, am paisprezece. Asta e al cincisprezecelea. Cumag putea avea o suti? Lucrez de la opt ani, qi acum n-am

I

Iux

decAt unsprezece. N-aq avea nici atAtea daci la inceput n-a9fi scris atAt de mare, incAt doar rondul zilnic imi ocupa uncaiet intreg.

- Treci pe la aceiagi oameni in fiecare zi?

- Da. Anul ista am familia Dei Santi, pe micr:l loeCurry familia Robinson, pe Harrison Withers gi, o noutate,pe doamna Plumber. Cu doamna Plumber e cel mai greu,pentru ci trebuie si intru in liftul de serviciu.

- Pot slvin pi eu cu tine odati?

- Nu, prostufule. Spionii nu lucreazi cu prieteni. Ori-cum, ne-ar prinde daci am fi doi. De ce nu-qi faci ;i tu ron-dul tiu?

- CAteodati mi uit pe fereastri la apartamentul devizavi.

- $i ce se intAmpliacolo?

- Nimic. Un om vine acasi pi trage oblonul.

- Nu pare prea interesant.

- Nu prea e.

Se intAlniri cu Ole Golly care ii agtepta, bitAnd din pi-cior, in fala ugii de la intrare. Se indreptari spre strada 86,luarl autobuzul care traverseazi oraqul ;i la pugini wemedupi aceea se gribeau si intre la metrou in qir indian - OleGolly, apoi Harriet, apoi Sport. Ole Golly se uita drept ina-inte. Harriet scrijelea furibund in caiet.

- Ce tot scrii? o intrebi Sport.

- imi iau notife despre tofi oamenii de acolo.

- De ce?

- O{, Sport! (Harriet era exasperati.) Pentru ci i-amvizut qi weau sI mi-i aduc aminte.

Se intoarse la caiet gi continui si scrie:

14i

BARBAT CU $OSETE ALBE, RULATE $I CU PICIOARE

GROASE. FEMEIE CARE SE UITA CRUCI$ SI ARE NA-

SUL LUNG. UN BAIETEL CARE ARATA ORIBIL $I O

MAMA BLoNDA, GRASA cARE iI- ror $TERGE LA

NAS. DoAMNA caRacHIoesA ceRs eRArA ce opRoFESoAnA 9l cenr cITE$TE. NU cRED cA e;vREA sA rnAlssc vRrooerA cA vREUNUL DINTRE

ACE$TI OAMENI SEU SA FACVREUN LUCRU DINTRE

cELE pE cARE LE FAC EI. PUN PARIU cA nAtelrlulAre r rRIST gt rLANcr MULT. PUN PARIU cA rn-MEIA CARE PRIVE$TE CRUCI$ SE SIMTE ORIBILcANp sB utrAiN ocl-tNoA.

Ole Golly se apleci qi le vorbi.

- Mergem la Far Rockaway' E cam la trei stalii de aici'

Vreau si vezi cum triieqte aceasti persoani, Harriet. E rudicu mine.

Harriet fu cAt pe ce si scoati un strigit de uimire. Ridici

uluiti privirea spre Ole Golly, dar aceasta se uita iarfui pe

fereastri. Harriet continul sd scrie.

ESTE INCREDIBIL. OARE OLE GOLLY CHIAR ARE O

FAMILIE? NU M-AM GANDIT NICIODATA LAASTA.

CUM AR PUTEA OLE GOLLY SAAIBA O MAMA $I UN

TATA? E PREA SATRANA, iN PRII,IUI NANN $I, iN AL

DOILEA RAND, N.A SCOS NICIODATA UN CUVANT

DESPRE FAMILIA EI $I O CUNOSC DE CAND M-AM

NAscur. iN pI-us, NU PRIME$TE NICIoDATA scRI-

SORI. DE GANDIT LA ASTA. AR PUTEA FI IMPOR-

TANT.

CAnd ajunseri la destinafie, o urmari pe Ole Golly la

ieqirea de la metrou.

',5