Home > Spiritual > Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.II

Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.II

Date post: 05-Aug-2015
Category:
Author: adyesp
View: 296 times
Download: 21 times
Share this document with a friend
Embed Size (px)
of 238 /238
© 1998 EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC Şl DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ISBN 97MS32-15-3 PREFAŢĂ Sfântul Grigorie de Nyssa a fost caracterizat de către un remarcabil patrolog din vremea noastră (H.V. Campenhausen) drept "teologul cel mai erudit din veacul său". Pe de altă parte, acelaşi cercetător spune că "Sfântul Grigorie a fost primul teolog creştin care a precizat rolul preotului în contextul fui sacramental şi liturgic". Şi aceasta, în duda aGrxnaţiilor multor învăţaţi, care spuneau că "scrisul lui Grigorie se aseamănă mai mult cu al Iui Plafon şi Aristotel decât cu al oricărui scriitor creştin" (N. de Tillemont); un alt cercetător, un american, spunea că "interesul Nyssanului s-a îndreptat mai mult spre Slosofie şi beletristică decâtspre teologia creştină" (H.F. Chemiss). Adevărul este că, dintre toţi Părinţii si scriitorii creştini din veacul al rV-Iea, Sfântul Grigorie a fost cel mai iâmiliarizat cu SlosoBa profană a antichităţii (O. Bardenhewer), Eind în stare să demaşte pe cel mai cunoscut eretic arian (Eunomiu) că n~a citat corect două dintre Dialogurile Iui Platon. Ca nici un alt Părinte al Bisericii, Sf. Grigorie a încercat să facă sinteza cea mai fericită între valorile culturale ale antichităţii şi cele ale învăţăturii creştine şi, fiindcă în scrisul său a dovedit un adevărat "gust al cercetării ştiinţifice" (A. Puech), el impresionează si azi prin argumen tări cu exemple din domeniile cele mai variate: din fizica, fiziologie, medicină, ştiinţele naturii, arhitectură, pe care Ie-a împrumutat de la "cei vechi", dar pe care le foloseşte totdeauna la fundamentarea crezului creştin. De aici profunzimea cugetării sale, care depăşeşte cu mult pe cea a contemporanilor. Desigur că nimeni nu poate tăgădui influenţa "sofisticii a doua" asupra cugetării episcopului de Nyssa, dar această influentă e mai mult de ordin formal. Suflul scrisului său e cu totul creştin, Bindpătruns de căldură şi de evlavie. în această viziune, cei doi poli ai cugetării Sfanţului Grigorie, adică "râma după cunoaştere" şi "binele care n-are hotar", aşa cum a sesizat Părintele profesor D. Stăniloae, formează oarecum firul roşu al cugetării Sfântului Grigorie şi el nu lipseşte nici din scrierile care n-au încăput în volumul 29 al seriei "Părinţi şi scriitori bisericeşti" şi care sunt reunite aici, văzând lumina tiparului acum, prin binecuvântarea Părintelui Patriarh PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI SCRIERI EXEGETICE, DOGMATICO-POLEMICE ŞI MORALE CASTE TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE TRADUCERE 51 NOTE de Pr. pro£ dr. TEODOR BODOGAE
Transcript

1. 1998 EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC l DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMNE ISBN 97MS32-15-3 PREFA Sfntul Grigorie de Nyssa a fost caracterizat de ctre un remarcabil patrolog din vremea noastr (H.V. Campenhausen) drept "teologul cel mai erudit din veacul su". Pe de alt parte, acelai cercettor spune c "Sfntul Grigorie a fost primul teolog cretin care a precizat rolul preotului n contextul fui sacramental i liturgic". i aceasta, n duda aGrxnaiilor multor nvai, care spuneau c "scrisul lui Grigorie se aseamn mai mult cu al Iui Plafon i Aristotel dect cu al oricrui scriitor cretin" (N. de Tillemont); un alt cercettor, un american, spunea c "interesul Nyssanului s-a ndreptat mai mult spre Slosofie i beletristic dectspre teologia cretin" (H.F. Chemiss). Adevrul este c, dintre toi Prinii si scriitorii cretini din veacul al rV-Iea, Sfntul Grigorie a fost cel mai imiliarizat cu SlosoBa profan a antichitii (O. Bardenhewer), Eind n stare s demate pe cel mai cunoscut eretic arian (Eunomiu) c n~a citat corect dou dintre Dialogurile Iui Platon. Ca nici un alt Printe al Bisericii, Sf. Grigorie a ncercat s fac sinteza cea mai fericit ntre valorile culturale ale antichitii i cele ale nvturii cretine i, fiindc n scrisul su a dovedit un adevrat "gust al cercetrii tiinifice" (A. Puech), el impresioneaz si azi prin argumen tri cu exemple din domeniile cele mai variate: din fizica, fiziologie, medicin, tiinele naturii, arhitectur, pe care Ie-a mprumutat de la "cei vechi", dar pe care le folosete totdeauna la fundamentarea crezului cretin. De aici profunzimea cugetrii sale, care depete cu mult pe cea a contemporanilor. Desigur c nimeni nu poate tgdui influena "sofisticii a doua" asupra cugetrii episcopului de Nyssa, dar aceast influent e mai mult de ordin formal. Suflul scrisului su e cu totul cretin, Bindptruns de cldur i de evlavie. n aceast viziune, cei doi poli ai cugetrii Sfanului Grigorie, adic "rma dup cunoatere" i "binele care n-are hotar", aa cum a sesizat Printele profesor D. Stniloae, formeaz oarecum firul rou al cugetrii Sfntului Grigorie i el nu lipsete nici din scrierile care n-au ncput n volumul 29 al seriei "Prini i scriitori bisericeti" i care sunt reunite aici, vznd lumina tiparului acum, prin binecuvntarea Printelui Patriarh PRINI I SCRIITORI BISERICETI SCRIERI EXEGETICE, DOGMATICO-POLEMICE I MORALE CASTE TIPRIT CU BINECUVNTAREA PREA FERICITULUI PRINTE T E O C T I S T PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMNE TRADUCERE 51 NOTE de Pr. pro dr. TEODOR BODOGAE 2. Teoctist. Deocamdat^ n acest al doilea volum din scrierile Sfntului Grigorie, publicm un mnunchi din operele sule exegetice $i dogmatico-polemice i motale. n general, indiferent c tace exegez ori spune adevruri dogmatice. Sfntul Grigorie n-a uir.it n nici una din scrierile sule ca, n primul rnd, sa aduc dovezi priritoare la posibilitatea i necesitate:! cunoaterii lui Dumnezeu ("arata ct c cu putin") insistnd mereu asupra urcuului nelimitat al sufletului spie Dumnezeu. S-a spus, pe bun dreptate, c bibliografia asupra vieii i operei Sfntului Grigorie este "uria'. Nu trebuie uitat c, dup 30 de ani de munc, publicarea ediiei critice a operelor lui e nc departe de a E terminat. Cele ase "colocvii in ternaionale Grigorie de Nyssa" din ultimii ani au adus i ele multe lmuriri, dar concluzii definitive nu se vor putea trage nc mult vreme. Pan atunci, ns, folosul cel mai deosebit este cunoaterea n mare a "lucrurilor dumnezeieti", aa cum le-a vzut i ni /e-a descris acest mare cugettor al Bisericii. n acest volum n-am vrut s ncrcm prea mult pe cititor cu indicarea amnuntelor bibliografice. Pe de alt parte, ne dm seama c limbajul plin de metafore i de expresii retorice al Sfanului Grigorie nu ne-a fost totdeauna uor de redat n romnete. De aceea rugm pe cititor s aib ngduin i s se uite mai puin la slov i mai mult la duhul ei. Subliniem c, pentru scrierile publicate n romnete pn acum, am folosit textul publicat n ediia critic din Leden-Olanda, intitulat "Gregorii Nysseni Opera" (n prescurtare GNO). Pentru restul scrierilor am folosit ediia Migne. "Patiologia Graeca", voi. 44A6. Notm c tratatul Despre suflet i nviere a fost tiadus n ntregime de regretata maic Teodosia Lacu. Tot ea a tradus i primele capitole din comentariile La titlurile Psalmilor i La Ecclcsiast Pentru traducerea tuturor celorlalte scrieri, revizuirea ntregului volum i redactarea notelor, spunderea cade asupra subsemnatului. Mulumim lui Dumnezeu pentiu toate aceste mpliniri i-L rugm sa ne ajute ca i celelalte opere ale Sfinilor Prin[i s vad lumina tiparului n romnete, spre folosul tuturor drepuvritorilor cretini. Preot prof. dr. TEODOR BOBOGAE 3. INTRODUCERE n general, opera Sfntului Grigorie de Nyssa cuprinde scrieri exegetice, dogmatice, ascetice, oratorice i epistole. Trebuie spus, ns, c gruparea lor dup categorisirea aceasta nu-i deloc uoar. De pild, cu toate c el i intituleaz unele din scrierile sale drept "exegeze", exist totui unele care, dei desemnate astfel (cum sunt cele 15 omilii la Cntarea Cntrilor, pe care ni le-a prezentat n 1982 Printele Prof. D. Stniloae)', pot fi prin toat structura lor scrieri de coninut ascetic-duhovnicesc. Aa stau lucrurile i cu explicarea (sau exegeza) "Fericirilor" i a "Rugciunii Domneti". De fapt, "aproape toate scrierile Sfntului Grigorie au un accentuat caracter ascetic-duhovnicesc, cci el nu face exegez pur i simplu crilor sau unor locuri din Scriptur i nici nu ne d expunerea pur teoretic a nvturilor dogmatice, ci totdeauna explicarea textelor din. Sfnta Scriptur i d prilejul de a descrie condiiile i modul naintrii credincioilor n viaa duhovniceasc, iar expunerile dogmatice (adugm noi, i expunerile oratorice i uneori si ale epistolelor) i dau de asemenea Sfntului Grigorie prilejul de a le arta ca temeiuri pentru viaa duhovniceasca" a . Dar, dup cum afirma nc acum 60 de ani patrologul A. Puech , orice subiect ar fi tratat, Sf. Grigorie apare deopotriv de bogat n tot felul de cunotine enciclopedice care compuneau nvmntul din vremea lui; el nu-i mai puin savant n filosofic i n istoria natural dect n ndemnarea cu care-si redacta amnuntele retorice. S-ar putea spune c, dintre toi Prinii, cu excepia lui Origen, el a fost cel mai bine pus l punct cu toate resursele culturii profane. Interesul su pentru cercetarea tiinific, dar i pentru explicarea "psihologic" a sentimentelor, ca si SCRIERI EXEGETICE 4. pentru legitimarea raional a fenomenelor naturii, a (ost o nsuire major a lui spre deosebire de ceilali scriitori capadocieni. Este regretabil ca n-a tiut s degajeze totdeauna punctele eseniale din mulimea lucrurilor neesentiale. Oricum, dac limbajul su. este greoi i suprancrcat de metafore, de fraze prea lungi, suntem de acord cu patriarhul F o t i e, c scrisul acestui mare teolog se citete totui cu plcere (Fotie, Biblioteca, Migne. P.G. 102). Dintre lucrrile propriu-zis "exegetice" prezentm aici mai nti dou tratate legate de "Hexaimeronul" Sfntului Vasile cel Mare i anume: Despre icerea omului si Apologie pentru Hexaimeron, redactate amndou curnd dup moartea Sfntului Vasile (1 ianuarie 379). n al doilea rnd, traducem scurtul tratat Despre pitonis sau Despre vrjitoarea din Endor, prin care se evoca un amnunt din vremea regelui Saul. n sfrit, cu scrierile La titlurile Psalmilor i Omilii la Ecclesiast, ncheiem grupul scrierilor exegetice propriu-zise, cu toate c acestei categorii i aparin i cele doua omilii ale cror exegeze sunt legate de dou texte din Epistola 1 ctre Corinteni: una, din capitolul 6, 18, combtnd desfrul, i cealalt, din capitolul 15, 28, legat de nvtura despre apocatastaza, pe care, dup cum se tie, Sfanul Grigorie a preluat-o de la Origen. Despre alte dou "exegeze" neautentkre nu mai pomenim 1. Tratatul Despre facerea omului sau, poate, mai potrivit spus "Despre alctuirea omului", cum opineaz Pr. D. Stniloae, a fost redactat curnd dup moartea fratelui su mai mare {1 ian. 379) $i st n strns legtura cu geniala scriere a Sfntului Vasile "Hexaimeron", n care autorul ei n-a mai ajuns s comenteze ntreaga creaie dumnezeiasca, ci numai pe cea din primele cinci zile. De aceea, cu tf>aw c i n aceast scriere, ca i n altele, Sfntul Grigorie vorbete cu mult respect i admiraie numind pe Sfntul Vasile "printe i dascl al su", totui, ntruct n "Hexaimeron" lipsete nvtura despre facerea omuJui, el s-a hotrt sa "completeze" meditaiile acelui mare brbat, dar nu ca s elogieze strdania lui mbrcnd-o peste msur cu date exagerate, ci "pentru ca faima elevului s nu para c rmne mai prejos dect a dasclului". In fond, 'scopul contemplrii la care m angajez, zice Sfanul Grigorie, nu-i deloc un lucru mrunt si nu st cu nimic n urma oricrora din minuniile lumii, ci, dimpotriv, e lucrul cel mai de pret din cte se cunosc", pentru c 'numai omul a ajuns s fie asemenea lui Dumnezeu", n felul acesta i continu Sfntul Grigorie ajgumenTarea sa n cele 30 de capitole ale scrierii sale,pe care le-a druit, probabil la Pastile anului 379, n semn de dragoste freasca celui mai mic dintre frai, Petru, viitor episcop al Sebastei. Ne putem uor nchipui de ce aceast, scriere a fost recomandat de nite traductori drept "Opus admirandum" * & vom nelege de ce n veacul 5 cunoscutul scriitor din Dobrogea Donisie cel Mic a tradus-o ntr-o latineasc elegant. Nu putem spune daca n secolul 9 traducerea atribuit lui 1. Scotus Eriugena era o nou traducere sau o reproducere dup cea a lui Dionisie. n schimb, traducerea n limba siriac este din sec. 5. In primele capitole, autorul arunc o ultim privire asupra creatiei universului aflat n ateptarea distinsului oaspe care avea s vin. Capitolul III aduce diferite dovezi c firea omului ntrece n mreie toat lucrarea vzut. Capitolul V prezint pe om ca "chip al stpnirii celei dumnezeieti". Cu deosebit cldura descrie Sf. Grigorie superioritatea omului fa de toate vietile pmntului. Statura lui dreapt i privirea lui ndreptat spre cer sunt tot attea semne ale vredniciei sale regale, ni se spune n capitolul VIII, iar folosirea specific a membrelor superioare i inferioare spre tot felul de ndeletniciri ajut omului s-si dispute ntietatea faa de orice alt vietate, pe care el o poate mblnzi i conduce spre scopuri din cele mai neateptate, ca s nu mai vorbim de alctuirea organelor trupeti, a limbii i, n general, a simuriloi, care au asigurat de-a lungul veacurilor promovarea civilizaiei i culturii, ni se spune n capitolele urmtoare. Amintim (n cap. XVI) de o expresie a filosofiei platonice, potrivit creia omul este un "mcro-coMKos". Sfntul Crigorie rspunde ns c mai mult dect instinctele unei mute sau ale unei pisici, omul i exprim adevrata sa mreie abia atunci cnd promoveaz participarea sa a vrafa cea dumnezeiasc. Si aceasta nu-i numai cugetare si orientare raional, prin ceea ce stoicii exprimau prin to igemonikon, ci contiina clar c, din clipa "n care Fiul Iui Dumnezeu S-a fcut Fiul Omului, cretinul tie c, de atunci nainte, noi nu mai suntem "strini", ci mpreun ceteni cu sfinii i "casnici ai lui Dumnezeu' (Efes. 2, 19). De 5. aceea, zice mai departe Sfntul Grigorie, viaa noastr se concentreaz n suflet, n viaa duhului, al crui sediu n zadar fr-au strduit unii sa-1 afle, dei viaa noastr se petrece nc n trup pn cnd Dumnezeu va rndui s-i supun Lui nsui toat lumea. _Din pcate, cu toat bogia de informaii din vechea cultur greco-roman (ntre altele mai ales cele de natur medical i psihologic abunda, vezi cap. 1248, 29-30), totui Sf. Grigorie n-a putut degaja corect ceea ce e esenial de ceea ce e secundar i, astfel, n capitolul 21 al lucrrii (i n alte scrieri ale sale) 5 , el accept prerea greit a lui Origen privitoare la apocatastaz sau la restaurarea ntregii creaturi n puterea Domnului, atunci cnd se exprim n felul urmtor: "ntruct picatul i rul nu pot progresa la nesfrit, ci n chip logic ele trebuie s ajung la o limit, atunci desigur c dincolo de ele urmeaz binele", cci gndindu-se la buntatea suprem a lui Dumnezeu, rul n-are realitate mai multa dect umbra. Viaa de pe pmnt e ca o iarn, dup care va veni vara. n felul acesta, trgnd toate concluziile, inclusiv cele greite, Sf. Grigorie afirm c att materia, ct si rul sunt doar imaginaii maniheice. Mai notm ca i n legtur cu originea sufletului, modul de exprimare al Sfntului Grigorie oscileaz ntre crearionism i traducianism. Cu toate acestea el este fr ndoial, "ntemeietorul antropologiei cretine" 6 . 2. Cel de-al doilea tratat, intitulat Apologie pentru Hexaimeron, este dedicat i el aceluiai frate mai tnr. Petru, episcop de Sebasta, capitala provinciei Armenia Prima. Ea va fi fost scris curnd dup aceea Despre facerea omului, deci prin vara anului 379. n forma n care se prezint, ea este un rspuns la ntrebarea pusa lui de Petru care-i ceruse s explice atitudinea lui Moise fa de care, n Hexaimeronul su, Sfntul Vasile este asemnat cu spicul, iar Moise cu gruntele. De fapt, cnd >a redactat cele dou omilii care contin Hexaimeronul.Sfntul Vasile a fost obligat s se exprime ntr-un limbaj uor de neles, ntruct ntre auditorii si se aflau oameni din toate straturile sociale, inclusiv muncitori, femei, btrni, copii, aa nct e explicabil cum si de ce s-au format destule critici privitoare la aceast scriere, despre care nsui Sfntul Grigorie afirm c nu-i o lucrare desvrit. Dar desigur c nu vor fi ndrznit criticii sa contrazic scrisul unui brbat care are o faim aproape egal cu cea a Scripturii, aa nct nu s-au Formulat dect ipoteze colreti. In aceast situaie, "cum s ndrznesc s judec eu lucrurile?", ntreab Sfntul Grigorie. i totui, plecnd de la principiul c la Dumnezeu voina e egala cu puterea i cu tiina, zice el, se poate admite un fel de evoluie spre a mpca ideea de creaie cu cea de progres. n acest neles, zice autorul, "tot ce se ntmpl dup o anumit nlnuire i dup nelepciunea lui Dumnezeu poate fi numit cuvntul lui Dumnezeu. n situaia aceasta se poate da i rspuns la ntrebarea pus de episcopul Petru; tot ceea ce raiunea noastr explica logic, n Scriptur "s facem om dup tbipul Nostru""'. i atunci n t:c const rtcirea anomeilor? Ce pot rspunde ei n legtur cu acest citat biblic? Cum vor mai putea ci pstra corect nvtura dc credin dac ne gndim la cele ce s-au spus adineauri? Daca Fiul n-ar avea fire asemntoare cu , Tatlui, atunci cum mai poate fi vorba de unitatea chipului cnd se aplic la persoane diferite? Cci Cel taie a spus: "s facem om dup chipul Nostru" i a dat s se neleag prin aceste cuvinte c nsi Sfnta Treime este rea care s-a exprimat, n form plural, atunci desigur n-ar ti folosit oare o exprimare la forma singular dac prototipurile n-ar fi ntru totul asemntoare ntreolalt? Dac persoanele ueimite n-ar fi nnoi totul asemntoare, atunci ar fi fost cu neputin ca n om s se fac o singur reproducere a acelora trei, mai mult, dac ar fi fost vorba de o desebirc dc natur ntre cele trei peisoane, atunci de bun seam c s-ar fi creat i chipuri diferite si anume cu nsuirile deosebitoare ale fiecrei persoane"'. Or, fiindc e vorba numai tic rai singui chip, pe cnd modelul dimpotriv nu-i imul singur, atunci cine ai fi att de nesocotit nct s nu recunoasc cum c cele care se aseamn cu una, fr ndoial c trebuie s se asemene i ntreolalt? Poate c tocmai pentru a nu se ivi vreun cuvnt de ocar s-a spus nc de la tcerea omului: "s facem om dup chipul Nostru i dup asemnarea Noastr""''. CAPITOI.IJLVII Dar ce vrea s nsemne "statura dreapt" a omului? i de ce nu i s-a dat omului deodat cu trupul mijloacele pentm ai apra viaa, ci omul vine pe lume gol si neajutorat, srac i lipsit de lucruri dc cea mai neaprat trcbiun n aa msur nct, judecnd dup aparen, el e vrednic: mai curnd s fie comptimit dect preamrit? El nu-i narmat n fa nici v.u toarne, nici cu gheare ascuite, cu falei i dini puternici ori cu ghimpi prevzui cu o otrav nimicitoare, dup cum c cazul la cele mai multe animale ca s se apere de ruvoitori 27 , ba nu-i nici mcar nvelit cu vreo hain de pr pe corp. 12. i totui poate c, pentru sigurana lui, tocmai cel sortit de fire s stpneasc peste alii s-ar fi czut s fie dotat prin fire cu aime specifice spre a nu apela la ajutor strin. Cci pentru sigurana lor natura le-a sortit fora suficient leului, mistreului, tigrului, panterei i altoi- fiare de felul lor i tot astfel taurului coarne, iepurelui iueal, gazelei foia sriturilor elastice i agerime n privire, unora dintre animale mrime, altora iretenie, psrilor aripi, albinei acul i n general tuturor natura le-a hrzit ceva spre aprare. Singur omul e mai ncet dect toate cnd e vorba de vitez, e mai mic dect toate animalele puternice i uiae, mai uor de nvins dect toate cnd ne gndim la armele de aprare druite de natur 29 . Dar atunci ar putea ntreba cineva: dac se afla ntr-o astfel de situaie, cum i-a putut dobndi stpnirea peste toate? Prerea mea este c ceea ce formeaz lips n firea noastr devine un temei pentru superioritate asupra altora. Cci dac omul ar fi avut o fora att de mare nct s ntreac viteza calului, fiind druit cu un picior pe care nu-1 sperie greutatea drumului i s mai fi fost protejat i de copite i de potcoave, iar pe deasupra dac ar mai avea i coarne, ghimpi d gheare, atunci omul ar fi pit pe pmnt nc de la nceput ca o fiar slbatic i crud, contient c are de la natur astfel de arme trupeti i atunci nici nu s-ar mai fi interesat s ajung s stpneasc peste alii pentru c atunci n-ar fi avut nevoie de ajutorul nici unuia dintre supui. Or, tocmai din aceast pricin au fost mprite fiecreia dintre fiinele supuse arme noi ca s le satisfacem anumite cerine i prin aceasta am gsit c-i necesar s ne asigurm stpnirea peste ele. ncetineala i mobilitatea mai redus a corpului nostru ne-a ndreptat paii spre cal, pe care l-am mblnzit Goliciunea trupului ne-a silit s folosim utilitatea oii, care ntregete lipsa noastr fireasc prin folosul anual de ln. Iar faptul c mijloacele de existen ni le aducem i de altundeva ne-a silit sa recurgem la folosirea vitelor de jug. ntruct noi nu mncm iarb ca vitele ne-a devenit folositor existenei boul, care prin munca sa ne nlesnete traiul iar, deoarece, ca s ne aprm de alte vieti pe care a trebuit s Ie prindem, am fi avut nevoie de dini i dc^msele, ne-a venit ntr-ajutor cinele cu viteza i cu flcile sale, fcndu-se un fel de cuit viu spre folosul omului. Ca unealt de aprare mai puternic i mai eficient dect creterea unor coarne i dect ascuimea unor gheare omul a descoperit folosul fierului, care nu ne nsoete neaprat de fiecare dat cum era cazul cu armele acelea ale fiarelor, ci doar atunci cnd timpul ne indic s facem apel la ajutorul lui, alt data el e lsat acas. n loc s o foloseti doar n interiorul camerei, carapacea crocodilului se poate prelucra la fel, dar de ast dat ncredinnd-o la timpul su pielarului sau dac nu vrem, se poate folosi n acelai scop arta fierului care ne poate servi i n timp de rzboi, iar n timp de pace putem fi scutii de astfel de ncrcturi. Chiai i penajul psrilor poate fi folositor oamenilor, nct datorit inventivitii lor acest folos nu rmne cu nimic napoia vitezei cu care aceste animale zburau, cci o pane din ele sunt mblnzite i ofer ajutor vntorilor, iar altele sunt trimise ca mesageri cnd e nevoie, ba s-au creat chiar sgei mpnate oferind folosului nostru, prin mijlocirea arcului, viteza de altdat a psrii. Cnd pingelele noastre sunt uneori sensibile la maruri i se tocesc uor, se poate apela iari la folosul acestor fiine supuse: de aici avantajul de a ncla picioarele cu sandale. CAPITOLUL VIII inuta omului este dreapta, orientat spre cer, iar privirea ndreptat n sus, ceea ce desigur este un semn de noblee i denot o vrednicie mprteasca. Or, prin faptul c dintre toate singur omul a fost fcut aa, n timp ce la toate vieuitoarele inuta corpului e orientat spre pmnt, e o dovad clar c acestea sunt destinate s se lase supuse pe cnd omului i s-a dat puterea de a le stpni 49 . Pe cnd la toate celelalte vieuitoare membrele anterioare sunt propriu-zis picioare pentru c poziia aplecat a corpului are neaprat nevoie s fie sprijinit, la alctuirea omului, aceste membre au devenit mini, cci pentru inuta lui vertical era suficient o singur baz de sprijin, caren asigur cu ajutorul ambelor picioare siguran la stare i la micare. n specia! rolul minilor se vdete a fi de mult ajutor mai ales n vorbire: atunci cnd cineva vrea s dea acestui ajutor o not deosebit celui dotat cu darul vorbirii, de pilda uneori cnd nici nu-i nevoie nici mcar s-i exteriorizezi gndurile, ci numai prin dibcia minilor s te exprimi cci i acesta-i un aspect al darului vorbirii i al cugetrii ca s putem vorbi prin scris i astfel s putem convorbi cu ajutorul minii ca i faptul de a reda cuvintele prin semnele literelor ns eu m gndesc i la altceva atunci cnd minile ne sunt de ajutor la cuvinte i Ia grai. Totui nainte de a lua n considerare acest aspect s ne gndim la ceva, despre care am mai pomenit nainte (i pe care nu l-am luat la rnd cum se cdea) i anume: de ce produsele pmntului ncolesc cele dinti? De ce dup ele au venit Ia rnd animalele necuvnttoare i abia la urma acestora, omul? Poate c nu nvm de aici numai ceea ce-i trece oricui piin minte, anume, c iarba este de folos animalelor, pe cnd omului i este utila vita, motiv pentru care nainte de ele a trebuit s fie creat hrana lor, iar nainte de a fi creat omul a trebuit s fie create cele ce-i erau lui necesare pentru nai. Cred ns ca prin aceasta Moise a vrut s rie descopere o nelepciune ascuns i anume a vrut sa trateze despre suflet ntr-un limbaj nvluit, tem despre care i-a formulat si tiina pgn 13. cercetrile ei neltoare, fr ca s fi ajuns ns n aceast privina la un rezultat clar. Cci dup prerea mea prin aceasta Scriptura ne nva c n puterea vegetativ i vital trebuie s vedem o ntreit gradaie. Cea dinti este legat de cretere i de hrnii e, n care celui care se hrnete i se aduce hrana necesar creterii. Aceast treapta e numit "fireasc" sau natural i o ntlnim n primul rnd Ia plante. Cci i la plante se poate recunoate o for vital, doar ca aceasta e lipsit de afectivitate. Al doilea fel de via e cea care o cuprinde pe cea dinti, pe lng care se mai adaug un dai, i anume acela de a se conduce dup simuri sau dup instincte. Firea aceasta e proprie animalelor necuvnttoare, cci la ele nu ntlnim numai hrnire si cretere, ci aici ntlnim i activitatea senzorial. n sfrit, viaa corporala desvrit o ntlnim la fiinele cugettoare, adic la om: el se si hrnete; pe lng aceasta mai are i activitate afectiv, dar n afar de ele posed i raiune i se conduce dup judecata lui proprie. Sa analizm pe rnd ce vrea s spun aceast ntreit mprire: o parte din ea e de natur intelectual, pe cnd cealalt parte e cu totul corporal. Deocamdat ne vom acupa de cea dinti, ntruct aici nu vom discuta de partea intelectual. Ct despre cea corporal o parte este cu totul lipsit de via, pe cnd o alt parte e dotat cu via senzorial. La rndul ei, aceasta se mparte ntr-o parte cugettoare i alta necugettoare. De aceea zice legiuitorul c ndat dup materia cea lipsit de via, a fost, ca o baz a speciei vieuitoarelor, aa-numita "via cu suflare vie" 30 , pe care am ntlnit-o i n imboldul incontient al plantelor. Dup ea i face apariia creaia fiinelor cu via senzorial activ, iar dup acestea vieuitoarele care au primit de la natur o via corporal, dar a cror existen e lipsit i de putere cugettoare, ci care se las condus numai de imboldurile simurilor, n schimb raiunea nu poate aprea nicidecum n timp dect n strns legtur cu simirea ctigat prin simuri: acesta-i motivul pentru care omul a fost creat la urm de tot, dup plante i dup animale ntruct ntreg drumul spre desvrire al natuiii nainteaz n chip evolutiv. De aceea aceast fiin cugettoare, care e omul i rezum elementele tuturor celorlalte categorii dc vieuitoare, mai nti se hrnete n mod natural, ca orice fptur a firii. n al doilea rnd se silete s-i rafineze dibcia forelor senzoriale, care, potiivit firii lor, se situeaz la mijloc, ntre puterea de cugetare i materia brut, care e mai greoaie i mai nesimi- toave i care se deosebete pe msura n care e tot mai curat. In sfrit, la urm de tot apare omul sub ntreitul lui context ca o unite sublim i sintez fericit dintre substaa dotat cu putere de cugetare i elementele sensibile ale firii. Acest lucru l deducem din cele spuse de Apostol n epistola ctre Efeseni 11 crora le dorete s li se "sfineasc n ntregime, fr de prihan, trupul i sufletul i duhul i s se pzeasc ntru venirea Domnului lisus Hristos", prin trup, nelegnd partea vegetativ, prin. "suflet" pe cea afectiva i prin "duh" pe cea cugettoare. Acelai adevr ni-1 pune la inima Domnul cnd recomand crturarului din Evanghelie, c naintea oricrei alte porunci, trebuie pus iubirea fa de Dumnezeu, care trebuie s fie pusa in lucrare din toat inima, din tot sufletul i din tot cugetul 1 *. Cci dup prerea mea i aici cuvntul Scripturii face aceeai deosebire i anume elementul trupesc fiind redat prin "inim", factorul mijlociu adic cel afectiv fiind redat prin "suflet", iar elementul superior sau cuvnttor este redat prin "duhul". De aici deriv i faptul c Apostolul cunoate trei moduri de vieuire a omului, din care unul se numete vieuire trupeasc, n care omul se dedic numai pntecelui i plcerilor lui, al doilea mod de vieuire e cel al afectelor naturale, care se desfoar pe o linie intermediar ntre bine i ru adic uneori ridicndu-se deasupra afectivitii, alteori neparticipnd deplin la lupt si n al treilea rnd avem vieuirea duhovniceasc sau cea desvrit, pouivit creia privirea e aintit continuu spre Dumnezeu. De aceea le scrie Corintenilor reprondu-le traiul lor legat doar de plceri i patimi i spunndu-Ie "suntei tot trupeti si departe de nvaturile desvririi"**, iar alt dat fcnd comparaie ntre starea de mijloc i cea desvrit zice: "Omul firesc nu primete cele ale Duhului lui Dumnezeu, cci pentru el sunt nebunie, iar omul duhovnicesc toate le judec i pe el nu-1 judec nimeni" 34 . Aadar pe ct se ridic omul afectelor peste cel care triete numai pentru pntec, pe atta se ridic i omul duhovnicesc deasupra celui firesc. Iar din faptul c Scriptura ne istorisete ca omul a fost creat n urma tuturor celorlalte fpturi, legiuitorul nu s-a gndit la altceva dect la o nvtur adnc despre suflet, dup care, potrivit unei concluzii fireti, la uima urmei el n-are n vedere altceva dect desvrirea. Cci n alctuirea fiinelor cugettoare sunt cuprinse i celelalte elemente, dup cum i n categoiia celor cu simire vie se cuprind i speciile materiale, pe cnd tn lumea acestora din urm nu mai sunt i altele. E evident aadar, c, 14. ntocmai ca pe o scar gradat a caracteristicilor proprii fiecrui gen de vieuire, natura urmeaz un urcu de la cele mai mici spre cele desvrite. Iar ntruct omul e o fiin cugettoare se cuvenea s i se creeze un organism trupesc corespunztor necesitii de cugetare i de vorbire. Cci dup cum compozitorul i exprim arta potrivit genului specific al instrumentelor pentru care compune i nu folosete lira n locul fluierului sau al chitarei, tot asa trebuie i aici avute n vedere alctuirea organelor gririi pentru ca folosind cum se cuvine fiecare amnunt din mecanismul vorbirii s se poat ajunge la tonurile i nuanele dorite. Tocmai n acest scop au fost articulate pe lng corp minile. Cci chiar dac s-ar nira nenumrate cazurile n care minile aduc servicii omului n via cnd aceste dibace i variate mdulri, minile, aduc servicii nepreuite n tot felul de ndeletniciri d cnd oferindu-se n mod abil fiecrui gen de activitate de rzboi sau de pace, totui natura Ie-a adaos trupului nostru ndeosebi n scopul vorbirii i al exprimrii. Cci dac omul va fi lipsit de mini, atunci o parte din m adulrile din fa ale corpului omenesc ar fi trebuit, potrivit nevoilor de hrnire, s fi fost rnduite cum sunt la vieuitoarele cu patru picioare i anume, statura s se aplece nainte i s se termine cu un bot ascuit, iar buzele gurii ar fi trebuit s fi fost arcuite n sus i cu btturi, fixe i groase, n stare s poat rupe iarba; atunci i dinii ar fi ncadrat astfel de limb mai crnoas, mai puternic si mai dur, pentru ca n felul acesta s poat prelucra n conlucrare cu dinii, ceea ce ar fi mucat, n orice caz cu o gur mai mldioas i dispus mai lateral, ca la cini i la alte animale carnivore, la care, ea se apleac mldios la mijloc ntre musculatura dinilor. Dac corpul ar fi fost lipsit de mini, atunci nu i-ar fi exprimat cu claritate vocea, ntruct conformaia gurii n-ar fi ngduit articularea corect a sunetelor dorite. n acest caz omul ar fi fost nevoit s mugeasc, s behie ca boul ori sa strige ca mgarii sau s scoat altfel de ipete ca fiarele. ntruct ns i-au fost articulate minile Ia corp, gura a ajuns s ndeplineasc uor serviciul vorbirii. n felul acesta i minile s-au dovedit a fi de un folos specific fiinelor cuvnttoare 55 , ntruct cu ajutorul lor Creatorul a promovat uurina exprimrii. CAPITOLUL rX Aadar, Creatorul a dat vrednicie deosebit fpturii noastre prin aceea c, fcnd-o dup chipul Su, i-a oferit posibilitatea de a se face asemenea cu Sine, dimndu-i i alte daruri, ns despre cugetare i cunoatere nu putem spune propriu-zis c ni Ie-a dat de-a gata, ci ne-a fcut prtai la nsi podoaba firii Sale atunci cnd a pus n noi chipul Su. Puterea de 35. cugetare, care e ceva pur spiritual i neo-upesc, n-ar avea posibilitatea de a comunica ori de a mprti cuiva ceva dac nu s-ar gsi vreun mijloc deosebit prin care s se fac cunoscut creaia sa vie. De aceea ea a avut nevoie de o alctuire organic prin care ntocmai ca prin ciupirea cu un plectru s se ating prile sensibile ale vocii i astfel s se exteriorizeze unul sau altul din tonurile melodiei pe care le dorim. Dup cum un cunosctor n ale muzicii care i-a pierdut vocea n urma unei boli, dac vrea s-i arate priceperea n acest domeniu pune altcuiva la dispoziie cntecele compuse de el, ca acela s-i fac cunoscut arta sa prin flaut i lir, tot aa i descoper i cugetul omenesc tot felul de gnduri care i trec prin suflet exteriorizndu-le prin sunete specifice. Muzica organismului omenesc e i ea un amestec de flaut i lir cnd acestea dou se combin ntr-o melodie armonic. Cci atunci cnd voina vorbitorului, produce vibraii prin presiuni luntrice asupra corzilor vocale, ntocmai ca la corzile lirei dispuse n form de semicerc, aerul din spaiul care servete respiraia e mpins n sus, pe cile respiratorii i imita oarecum sunetul insdumentului n timp ce e presat circular ca ntr-un fel de banc. Fiind pompat n sus n clipa cnd urmeaz s se produc vorbirea, aerul fiind mereu mpins din ulterior pe o traiectorie cu nite guri dispuse circular produce n dreptul acestor caviti vocea printr-o agitare a membranei dispus i ea circular deasupra nrilor. Palatul gurii recepioneaz sunetul n cavitatea lui i prin dou canale l conduce spre nri, care au deasupra un fel de sit i prin cartilajul din jurul osului etmoidal se produce tonul mai clar. Obrajii, limba i conformaia faringelui lng care brbia se termin domol cu o arc iutur care se sfrete ntr-o ascuitur brusc, toate aceste pri imit n bogat, varietate micarea produs dc plectru pe strune si schimba tonurile, dup cum dorim. Deschiderea i nchiderea buzelor produc acelai efeet precum degetele pe gurile fluierului, potrivit armoniei cntecuIui !W . CAPITOLUL X Dac, aadar, cu ajutorul acestei conformaii organice cugetul omului produce graiul n modul n care se produce cntecul si din acel moment, noi am devenit cugettori, cred c am fi lipsii de acest dar de exprimare a gndirii dac am ncredina buzelor serviciul greoi i anevoios al dobndirii hranei trupului. Acum ns minile au preluat asupra Tor aceast sarcin, ncredinnd pe seama gurii serviciul dibaci al vorbirii. De fapt, activitatea acestui atelier duhovnicesc: vorbire i auz e ndoit; pe de o 15. 32 SI-A..V1 L I.CRK.MKil. Ui SYSSA parte ne ajuta sa producem sunete, iar pe tiv alt parte s primim gnduri sau idei din extcrioi. i nu se amestec una cu alta, d fiecare luci are st: svisete separat, aa cum a fost rnduit de la naUtr, fr ca una s tulbure aciunea celeilalte, aa nct auzul nu vorbete iat graiul nu aude. Craiul ofer de la sine mereu pe cnd auzul primete fr ncetare, dup cum zice undeva Solumon'' si acest lucru mi se pare ndeosebi vrednic dc admirat cci cine ar putea spune ct de mare e puterea noastr luntric de a cuprinde cu mintea tot ce se revars n noi prin auz? Care scriitor ar putea ine n minte toate cuvintele pe care le aude? n ce depozit se pstreaz ele i n ce chip, orict ar fi de multe i de variate cele ce se nmagazineaz n el, fr s aib loc vreo contopire sau confuzie ntre ideile ngrmdite acolo? Tot aa ar merita s fie admirat i activitatea vzului. Cci tocmai prin el ia cunotin cugetul nosUu de lucruri care se afl n afara corpului i ale cror imagini i contuniri se ntipresc n contiina noasQ. i, dup cum ntr-un ora ntins, care i primete vizitatori pe diferite intrri, nu toi alearg spre unul i acelai punct al oraului, ci unii se ndreapt spre pia**, alii spre cas, alii spre biseric, alii s se plimbe pe strzi sau pe alei ori s mearg la teatru, fiecare spre ce-i place sau spre ce-1 duc gndurile, tot astfel vd i eu oraul cldit nluntrul nostru, care umple diferitele intrri spre atelierele simurilor noastre, n timp ce raiunea supune mai nti, potrivit nrudirii lor, pe fiecare din cei ce intr, unui examen i unei cercetri amnunite i abia dup aceea i adpostete la locul respectiv bine cunoscut de ea. i, dup cum n pilda cu acest ora se ntmpl ca oameni din acelai neam i chiar rude s nu intre n ora, toi pe aceeai poart, ci se ntmpl c unii intr pe o poart i alii pe o alt poart i o dat ajuni nluntrul zidurilor sc ntlnesc din nou i i continu diurnul mpreun, dup cum, pe dc alt parte, sunt i cazuri cnd oameni care erau strini i necunoscui nainte se folosesc adeseori de acelai drum spre ora, cu toate c nu-i apropie pe unii de alii acest drum comun (cci o dat ajuni n ora, ei pot s se despart iari), tot aa vd si eu spaiul larg din cugetul nostru. Cci adeseori o noiune cunoscut o primim pe cile mai multor simuri, pe cnd unul i acelai lucru se mpaite n mod diferit dup simuri. i, n schimb, i din atelierele simurilor iari se pot afla multe i variate lucruri care prin fii ea lor n-au nici o legtur ntreolalt,a . S dm un exemplu (cci lucrurile se lmuresc mai bine cu ajutorul pildelor). S precizm caracteristicile gustului; cumanume apreciem ce e dulce prin acest sim i, dimpotriv, ce .r.RIEKI LXLCE'i 1(1. e neplcut? Hi bine, s-a descoperit pe cale de experiena c tipic penmi ainai e fierea, iar pentru dulce e mierea. Urmeaz c, precum gustul, tot aa mirosul si auzul i pipitul i vzul ne dau despie una i aceeai noiune, o percepere specific care ne inu n contiin pe diferite ci. Cci i vznd cc-i mierea si auzind de numele ei i gustnd-o, sau apropiind-o de nas o mirosim, sau chiar ncercm s-o pipim, cunoatem acest lucru prin fiecare din simuri. Dar, prin fiecare din aceste simuri cunoatem ceva diferit, deosebit: cu totul altceva e ceea ce primim prin auz, iar ceea te cunoatem prin intermediul vzului constituie o percepere aparte a celor mai deosebite obiecte. i aceasta pentru c vzul surprinde att albul ct i negrul precum i toate celelalte nuane. i tot astfel ne mijlocesc nelegere i cunoatere a tuturor obiectelor att gustul, ct i mirosul i pipitul, fiecare n felul lor. CAPITOLUL XI Dar ce este n fond cugetul caie-i adun datele din attea lucrri ale simurilor i care duce, prin lucrarea diferit a fiecruia, la cunoaterea lucrurilor? Penmi c, despre faptul c acesta e cu tonu altceva dect simurile nu se ndoiete nici un cunosctor. Dac acest cuget ar fi totuna cu simirea, atunci el ar trebui s fie nrudit doar cu lucrarea unui singur sim ntruct prin firea lui cugetul este ceva simplu i unde e vorba de simplitate nu se poate concepe multiplicitate. Acum ns, ntruct toi consimt c altceva este pipitul, altceva mirosul i fiecare sim lucreaz n felul lui deosebit, urmeaz c trebuie s admitem c cugetul sau sufletul e ceva cu totul diferit de lumea simurilor cu toate c el e de fa n fiecare din acestea, aa nct s nu se poat face nici o confuzie ntre ele. "Cine a cunoscut gndul Domnului?" se ntreba, pe bun dreptate, Apostolul^.i eu ntreb: Cine i-a cunoscut vreodat, cum trebuie cugetul su? S-o spun aceasta cei care mrginesc fiina lui Dumnezeu n graniele nguste ale puterii lor de cunoatere, s rspund dac s-au cunoscut pe ei nii sau dac i-au cunoscut mcar fiina lor duhovniceasca. Dac ea este ceva compus i multilateral, atunci cum s-ar putea ea nfia ca ceva fcut din mai multe buci? i cum s-ar putea mpca laolalt lucruri att de deosebite ntre ele? Dac, dimpotriv, sufletul e ceva simplu i necompus, atunci cum s-ar putea mprtia ntr-o mulime de simuri deosebite? Cum ar putea deveni varietatea simplitate i simplitatea varietate? Desigur c putem ti care e rspunsul la aceste ntrebri i el ne duce napoi la cuvntul Domnului: "s facem om dup chipul Nostru i dup asemnarea Noastr 41 . Cci chipul e chip numai ct vreme nu-i lipsete 16. nici o nsuire din cte se pot atribui originalului, iar din clipa n caic dimpotriv se ndeprteaz de original, din acel moment el nu mai este chip. Dac aadai una din caracteristicile privitoare la Fiina dumnezeiasc este aceea de a nu putea fi neleas cu mintea, atunci neaprat c i n aceast privin chipul trebuie s fie asemntor modelului. Cci dac firea acestui chip ai putea fi cuprins de minte, pe cnd dimpotriv modelul sau prototipul ar rmne cu mult mai presus de puterea noastr de cunoatere, atunci contradicia dintre nsuiri ar fi o mrturie limpede c ele nu se aseamn. Dac ns firea cugetului nostru ntrece puterea noastr de cunoatere ntruct el e tocmai chipul Celui ce ne-a zidit, urmeaz c el are deplin asemnare cu Cel desvrit, neputina de a-L cunoate fiind i ea o mrturie sigur c fiina dumnezeirii este de neptruns. CAPITOLUL XII S nceteze, aadar, orice gndire deart i nebun a celor care restrng lucrarea cugetului doar la cele trupeti! Unii dintre acetia i nchipuie c puterea conductoare a sufletului nostru ar fi aezat n inim, alii susin c s-ar situa n creier* 2 i se silesc s sprijine astfel de idei pe baza unor temeiuri foarte slabe. Cel care d ntietate inimii n conducere, acela i sprijin prerea pe argumente de ordin anatomic i trupesc, ntruct are impresia c inima deine un loc central pentru ntreg organismul, ntruct imboldurile voinei se transmit mai cu uurin atunci cnd pleac din centrul trupului spre toat suprafaa lui. Ei aduc drept mrturie faptul c n dispoziiile de durere i de mnie ale omului, pasiunile respective par a localiza compasiunea mai ales n aceast regiune. La rndul lor, cei care atribuie facultatea de cugetare creierului 45 afirm c natura a aezat creierul ca pe un fel de cetuie a ntregului organism n care raiunea petrece ca un mprat nconjurat, din toate prile, de o ceat ntreag de servitori, de ambasadori i de curieri, care sunt atelierele simurilor. Drept semn doveditor pentru susinerea acestei preri e faptul c cei care au suferit leziuni pe pielia creierului resimt o zdruncinare i o scdere a puterii de cugetare, iar cei care i-au ngreuiat capul prin patima beiei pierd orice urm de buncuviin. i unii si alii din cei care susin aceste preri mai adaug i unele mrturii plauzibile referitoare la anumite cazuri de activitate spiritual superioar. Unii susin cactiwiaea^ugetrii ar fi nrudit oarecum cu focul, ntruct att focul ct si raiunea sunt n continu micare si ntmct se afirm c sursa de cldur a oiganismului se afla n inim se emite prerea c si vioiciunea aigc-mlui ar consta dinu-mi amestec de mobilitate i de cldur i c astfel inima, n care se cuprinde clduia, ar fi deintoarea puterii de cugetare* 1 .n schimb alii sunt de prere c meningele (cci aa se numete pielia care nconjoar creierul mic) ar fi adevrat baz sau dtin a simurilor i c, drept miturie, ar viea s-i confirme adevrul afirmaiei sale prin aceea c activitatea cugetrii nu i-ar putea avea nicieri altundeva sediu dect acolo unde e plasat att urechea, care transmite tirile prin senzaiile sonore primite i unde i vzul aflat la rdcina ochilor transmite spre interior copia obiectivului dup imaginile nregistrate pe retin i unde la fel conformaia tipic a mirosului e sesizat prin punerea n funciune a organelor mirosului, ba i simul gustului i primete sentina i proba eficacitii sale tot de la aceast pieli cranian prin aceea c anumite ramificaii nervoase de acolo i au capacitatea loi de sesizare i care asigui funcionarea dobndit tocmai prin rsucirea cefei, prin taie, ca printr-un fel de strecurtoare, trece la muchii aflai acolo. i eu sunt de prere c puterea de judecat a sufletului sufer multiple deranjamente n urma influenei predominante a unor boli, c n activitatea ei fireasc, raiunea se tocete n urma unor cauze organice i c inima ar fi un fel de izvor al cldurii trupeti care se irit n urma emoiilor. Mai admit i c pielia cranian servete drept baz pentru organele simurilor dup cum afirm cer ce se ocup cu astfel de cercetri. i pentru c ea cuprinde n sine i creierul, ea se nmoaie uor pe urma miresmei revrsate de acolo. Aud acest lucru de la cei care au experiena i nu contest adevrul celor afirmate. Din toate acestea, ns, eu nu vad nici o dovad c puterea spiritual netrupesc ar fi mrginit doar la nite simple limite spaiale. Ct despre cazurile de nnebunire, ele nu provin numai din ameirea capului n urma buturii, ci dup cum, n primul rnd specialitii n medicin 45 precizeaz, dup ce a fost afectat membrana cranian pe toate prile, atunci desigur c si puterea de judecat e influenat de boal i numele acestei mbolnviri provine tocmai de la numele acestei membrane (pielie), adic frenit (demen, n.n.). Greit e neleas i durerea repercutat brusc n inim de pe urma unei ntristri. Propriu-zis nu inima este cea care doare, ci gura stomacului care se strnge, aa nct, numai din lips de informaie, e atribuit durerea inimii. Tot cam aa ceva susin i cei care au studiat cu grij semnele bolilor, lmurind c n cazuri de ntristri copleitoare au loc n ntreg organismul o contractare i o sugrumare a canalelor i arterelor, iar 17. re*"'* ic-i mpiedicat s M - exteriorizeze c- presat n H i l r u u ] idviMtiloj din cap. Dc .lici uimem* n thip fiicsc o icspiryic forat dm prii in a unei presiuni puternice asupra poriunii pe care se ntind organele respiratorii. D aceea, n scopul destinderii acestor legiuni contractate organismul caut s ias de sub pi estimp prin ti-o sugrumau- a respiiatiei cnie provoac simptome duiernase pe care le numim "oftat", respectiv geamt". Dar nici presiunea pe care credem c o simim n regiunea inimii nu piovinc de Li inim, c de la guid stomacului fiind piodus de aceeai cauz ca si eoniiaclaiea venelor si anume prin aceea c, n urma acelei presiuni, vezica biliat i vars n duoden lichidul su neplcut care intr n snge i ca uimaie putem avea iazuri de hepatit i de icter la apariia unor astfel de suferine. Dar i mai valabil c prerea noastr c, i n cazul unui sentiment contiar, adic de bucurie si de rs violent, ni se destind i, ntj-tm fel, se i lrgesc venele trupului (dac primim brusc o bucurie sau cnd auzim de o plcere neateptat). i. dup cum din cauza durerii se oprete evacuarea venelor, iar prin forare, acrul umed aflat in intestine este mpins n sus, spre cap i spre membiana cranian, adunndu-se n mare cantitate n cavitile craniene de unde, prin venele aflate printre ere, a presat spre ochi, nct nchide)ea laolalt a genelor provoac umezeal sub form de picuri (picturi care se si numesc lacrimi) tot aa trebuie s nelegem i c, n urma unor sentimente violente contrare (cum ar fi rsul, n.n.) vanele se lrgesc mai mult dect normal i prin ele, o cantitate de aer e tras nuntru, spre interior, iar de acolo, tot pe drumul firesc, prin gura, e presat afara. .Aa c din Coste mruntaiele dup cum se spune mai ales printr-o micare zguduitoare si violent, aerul e scos afi n chip brutal. Prin aceasta natura realizeaz un fel de uurare, cnd se mrete deschiderea gurii printr-o ndeprtare i mai mare a flcilor si aa se nate rsul. Nu se poate atribui ficatului nici o funcie spiritual, dup cum tot aa nu putem admite c, ntruct sngele pornete de la inim, n afeciunile de bucurie, sediul facultii de gndire s-ar afla n inim. Ci, va trebui s vedem n aceste manifestri mplinirea unor procese fiziologice fireti. Dimpotriv, trebuie s credem c puterea noastr de cugetare ine, dup o rnduial nc necunoscut, de o conlucrare a tuturor simurilor, ntr-o relaie vrednic de toat nsemntatea. Chiar daca ne-ar pune nainte cineva Scriptura, care ai' spune c puterea conductoare din om slluiete n inim, nici o astfel de nvtur n-o vom primi fi o cercetare deosebit. Cci cine a pomenit de inim acela a avut n gnd si rrunchii, dup cum spune psalmistul c 'Dumnezeu cearc inima i rrunchii"* 6 , aa nct sediul cugetrii ori trebuie pus in amndou.ori n nici unul din iu este locuri. Data mi-ar spune cineva c puteiea de ciinoaK'ie a omului scade sau se nimicete apioape de tot, s


Recommended