Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 2014 1

„Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe, iar a vedea în depărtare e ceva, însă să ajungi acolo e cu totul altceva.”

ConstantinBRÂNCUŞI

Glasul Voislovei

Nr. 5 l Anul III l 2014

Revistă a comunităţii locale din satul Voislova, comuna Zăvoi, judeţul Caraş-SeverinPeriodic afiliat Asociaţiei Culturale „Grănicerii Văii Bistrei”

şi Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

„Dragului meu mare «scriitor», Petru OPRUŢ – cu admiraţie pentru tot ce a făcut pentru VOISLOVA şi pentru cuvintele minunate pe care mi le-a dedicat. Să ai atâtea bucurii câte am avut eu!”

Te îmbrăţişează, FLORIN PIERSIC.La Arad, 3 mai 2014

Un gând transmis cu bucurie }i câteva cuvinte alese }i speciale din partea marelui actor român, FLORIN PIERSIC

„Dragă Petru Opruţ,te felicit pentru minunatul album cu ilustraţii –

VOISLOVA – şi am speranţa, chiar siguranţa că-ntr-o zi de sărbătoare ne vom întâlni.”

Florin PIERSIC2014 mai 6-7 din Arad

Panoramă a satului Voislova realizată de Boran Vichente

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 20142

D uminică noaptea, data de 28 septembrie 2014, la

reşedinţa mitropolitană din Timişoa-ra, Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu a părăsit lumea pămân-tească, după ce mai bine de cinci de- cenii a slujit Biserica şi Mitropolia Banatului. Înainte cu două săptă-mâni de data mai sus amintită Mi-tropolitul Nicolae a fost internat la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara, după ce a acuzat o stare de rău, el fiind transportat cu ambulanţa la spital. Câteva zile mai târziu, starea de sănătate a acestuia s-a îmbunătăţit, astfel că, la dorinţa sa, a fost externat, reîntorcându-se la reşedinţa mitropolitană, unde urma să fie consultat zilnic de medici. Starea de sănătate s-a agravat. Ie-rarhul a murit duminică noaptea, la vârsta de 90 de ani, după ce vreme de mai bine de jumătate de secol a condus Mitropolia Banatului.

Născut în 21 noiembrie 1923, în Caransebeş, într-o familie de preoţi, Nicolae Corneanu a urmat cursurile şcolii elementare şi pe cele liceale la Caransebes, apoi s-a în-scris la Facultatea de Teologie din Bucureşti. După absolvirea facul-tăţii s-a înscris la doctorat, iar în 30 iunie 1949 şi-a susţinut teza cu titlul: „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile mo-nahismului creştin pe Valea Nilu-lui”, sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman.

În anul 1960 a fost hirotonit preot de către Patriarhul Teoctist, pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie acelaşi an, Cole- giul Electoral Bisericesc l-a ales episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. A fost hirotonit arhie-reu în biserica „Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti, în 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc în 22 ianuarie acelaşi an, în Catedrala Episcopală din Arad. În 17 februarie 1962, ace-laşi Colegiu Electoral al Patriarhiei

Române l-a ales în scaunul vacant de arhiepiscop al Timişoarei şi Caran- sebeşului şi Mitropolit al Banatului.

El a conferenţiat la Oxford, la Universitatea „Humboldt” din Ger-mania şi la Fundaţia „Pro Oriente” din Viena, iar din 1992 a fost membru de onoare al Academiei Române. În anul 2000, a primit Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce conferit de pre-şedintele Emil Constantinescu.

Mii de credincioşi, de preoţi şi de măicuţe au participat miercuri, 1 octombrie 2014 la slujba de în-

mormântare a Mitropolitului Bana-tului, Nicolae Corneanu, care a în-cetat din viaţă duminică noaptea, la Timişoara, după o lungă suferinţă provocată de mai multe probleme cardiace.

Nicolae Corneanu a fost condus pe ultimul drum de mii de credincioşi veniţi din tot vestul ţării, dar şi de înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, reprezentanţi ai celorlalte culte religioase, preoţi de peste ho-tare, oficialităţi şi personalităţi ale vieţii publice. La Timişoara a venit şi principele Radu, reprezentant al Casei Regale, al Majestăţii Sale Re- gele Mihai I, unul din ctitorii Cate-dralei Mitropolitane.

Biserica a devenit neîncăpătoare pentru mulţimea adunată să îşi ia

rămas bun de la cel care s-a aflat în fruntea Mitropoliei vreme de mai bine de 50 de ani. În faţa catedralei a fost instalat un ecran uriaş, pentru ca slujba să poată fi urmărită şi de cei care au stat cu lumănâri aprinse pe platoul din faţa bisericii.

Personalitate iubită, dar şi con-troversată de-a lungul vieţii sale, Mitropolitul Banatului a scris o im-portantă pagină în istoria ortodoxiei româneşti. Va odihni în cripta ca-tedralei, alături de predecesorul său, Vasile Lăzărescu, trecut la cele veş-nice în urmă cu 45 de ani.

Preafericitul Daniel, Patriarhul României, a condus ceremonialul religios de la înmormântarea Mitro- politului Nicolae Corneanu, în pre-zenţa a numeroase feţe bisericeşti, oficialităţi şi credincioşi timişoreni, care au umplut Catedrala Mitropo-litană. Potrivit jandarmilor, aproxi-mativ 5.000 de credincioşi au par-ticipat la slujbă, iar în jurul lăcaşului de cult, alte câteva sute de oameni au urmărit slujba pe un ecran uriaş.

La finalul slujbei, sicriul cu trupul neînsufeliţ al Mitropolitului a fost scos afară, iar cortegiul a înconjurat biserica. Un pluton al Armatei a dat onorul în memoria regretatului ierarh de la care şi-au luat rămas bun întreaga Biserică Ortodoxă Română şi credincioşii pe care i-a păstorit.

Şi astfel s-a săvârşit din viaţă o figură emblematică a vieţii bise-riceşti a Banatului, o personalitate covârşitoare, pe care am avut onoa- rea de a o cunoaşte personal şi de a suferi o influenţă benefică în urma unor întrevederi cu Înalt Prea Sfin-ţia Sa, în urmă cu douăzeci de ani. Nu pot să nu elogiez erudiţia, corec-titudinea, bunătatea şi iubirea de aproapele a mitropolitului Nicolae Corneanu. Adaug prinosul de recu-noştinţă pentru omul, teologul şi păstorul spiritual al bănăţenilor, rostind cu pioşenie Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Prof. Ioan TRAIA

Mitropolitul Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu, a trecut la cele veßnice

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 2014 3

Articolul de faţă este unul cu încărcătură emoţională aparte fiindcă este vorba despre un suflet, un om, un bănăţean, un român adevărat. Acest articol a mai apărut în diferite reviste, publicaţii din Banat iar acum a venit momentul ca cei de pe frumoasa vale a Bistrei să-l cunoască pe profesorul Ioan TRAIA.

A văzut lumina zilei în satul Fe-rendia, Timiş, cu părinţi ce reprezintă tradiţia familială de onestitate şi de- cenţă, patriotism şi civilizaţie, cu res-pect pentru muncă, neam şi credinţă. Copilăria o petrece în mediul patriar-hal al satului de câmpie, cu oameni cinstiţi şi harnici, primind o educaţie deosebită, cu drag de literatură, isto- rie şi citit. La plecarea din sat a luat cu sine dragostea de frumos, sub orice formă ar fi el şi bunătatea oamenilor. Crescut într-un asemenea mediu, drept ca spicul de grâu, a înţeles că omul are menirea să ardă pentru ceilalţi, nu pentru arginţi, să nu caute să stă-pânească peste cei mulţi, ci să le slujească tuturor. Cu această deviză existenţială a căutat, prin tot ce a făcut, ca părinţii să fie mândri de el.

Crescut într-o atmosferă familială de bună-cuviinţă creştinească, a fost şi este convins că valoarea omului este dată de sacrificiul lui Iisus. De aceea a luptat şi luptă împotriva egoiştilor, a celor atraşi de bani, propagând ideea de dragoste faţă de aproapele, faţă de locul în care ai crescut, faţă de ţară.

Făcând studii universitare de isto- rie şi teologie, profesorul Ioan Traia, om onest, ordonat şi echilibrat, a ho- tărât să rămână în oraşul Timişoara, devenind unul dintre corifeii culturali ai cetăţii de pe Bega, şi-a dedicat viaţa slujirii instituţiei ,,Muzeului Satului”, devenind un strălucit muzeograf.

Fire complexă şi mereu neîmpă-cat că nu a făcut îndeajuns pentru culturalizarea Banatului, a scris arti-cole, studii şi eseuri publicate în numeroase reviste din ţară şi afară. De asemenea a scris numeroase cărţi, cu scopul de a răspândi lumină şi spe-ranţă în lupta pentru a urma tradiţia românească, a menţine flacăra credin-ţei şi a vieţii creştine. Cărţile lui oferă o imagine de ansamblu asupra vieţii satului, valorificând informaţii din

documente şi de la populaţie, în inten- ţia de a face cunoscută şi a se pă- stra obiceiurile şi datinile româneşti. Fiecare lucrare e o amplă simfonie creatoare a vrajei unei lumi, a iubirii şi a cântecului, pentru eternitatea neamului românesc. Ele sunt citite dintr-o răsuflare şi cuprind dimensiu- nea fabuloasă a satului în determi-nările lui cosmice, prin consecinţa şi dimensiunile omeneşti, fiind un discurs despre armonia universală. Sigur că din înţelepciunea cărţilor scrise până acum şi pe care le va scrie se vor hrăni şi generaţiile viitoare.

Profesorul Ioan Traia, om înze-strat cu spirit practic şi ctitor de con- ştiinţe curate, om fără prihană şi fără răutate, care cu răbdare şi înţelepciu-

ne caută să menţină flacăra credinţei, răspândeşte lumină şi speranţă tine-retului şi colaboratorilor prin acţiuni culturale, prin poezie şi cântec. În acest fel scoate în evidenţă trăsăturile specifice ale elementului autohton din Banat şi din ţară, îndemnând să fie folosite valorile netrecătoare precum credinţa, rugăciunea, milostenia, fap- tele bune, de care oamenii să se ata-şeze în viaţă.

Profesorul muzeograf, modest, bonom şi galant, distins şi cult, rafinat şi iubitor al artelor, caută să inoculeze şi celor cu care este în contact micro-bul cititului şi al respectului pentru tradiţie, pentru strămoşi. Un spirit înalt cu o gândire enciclopedică, un om blând ca un sfânt, este mereu cu gândul de a construi, de a face ceva pentru urmaşi. Altruist, suferă cu cei în suferinţă şi se bucură de bucuria altora. De asemenea susţine ideea de

întărire a familiei, care este trinitatea la neamul nostru, cu rol educativ esenţial al ,,celor şapte ani de acasă”. Are credinţa că cititul şi trăirea în ceea ce citeşti te apropie de Dumnezeu.

Muzeograful Ioan Traia este o floare în bogatul lan din spaţiul mioritic, o voce pentru românism şi Sfânta Tradiţie. Este un arhanghel în spaţiul liric al Banatului şi al între-gii ţări, un Lot al neamului. El con-duce cu măiestrie acţiunile culturale, cu gingăşie, discreţie, sinceritate şi putere de pătrundere în lumea fasci-nantă a spiritualităţii româneşti, cu sete de absolut, dovedind că este un model de caldă aristocraţie a spiritu-lui. Este omul care, cu luminătoare fapte de cultură şi geniale cărţi, ştie să se dedice cu o inegalabilă energie şi pasiune pentru formarea tinerelor generaţii în folosul neamului româ-nesc. Este o personalitate de marcă a culturii româneşti, iar comunicările sale sunt depozite de informaţii şi de idei noi.

Ioan Traia are meritul de a se fi înconjurat de un soi de oameni deo- sebiţi, fiinţe divino-umane, însem-nate de propria lor conştiinţă, această sare a pământului, autori mesianici, ambasadori ai culturii româneşti şi intelectuali de marcă, cu sentimente de preţuire şi admiraţie pentru prie- tenul lor - profesorul teolog şi mu-zeograf.

Distinsul om de cultură, Ioan Traia, este o măreaţă potriveală a filonului băştinaş cu harul divin, care trăieşte cu un fanatism al existenţei prin fap- te pentru mai binele celorlalţi. Peste tot pe unde a umblat a lăsat din ome- nescul fiinţei sale, arătând că ,,omul sfinţeşte locul”. Domnia sa se dove-deşte a fi credincios profesiunii şi chemării sale, cheltuindu-şi sporul de imaginaţie şi talent în domeniul cerce- tării istoriei neamului, cu o vigoare, o forţă şi o chemare care-l impun în mod indubitabil în cultura nea-mului. Personalitatea omului Ioan Traia şi calitatea spirituală a scrieri- lor sale sunt semne divine, semne sacralizate, prin conţinut şi consecin-ţă, contribuind la înălţarea sufletului şi îndemnând la fapte bune.

Prof. Pavel PANDURU

,Profesorul teolog si muzeograf Ioan Traia

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 20144

Banatul, veche provincie româneas-că, situată în sud-vestul ţării, cu frumuseţi naturale nebănuite, cu oameni harnici şi ospitalieri, îmbie la cercetare şi va mai suscita încă multă vreme interes din partea cercetătorilor etnografi, fiindcă, aşa cum observa în 1927, Ion Montani1: „Nicăiri în largul ţării întregite nu găsim mai multă dragoste de frumos ca acolo ... E colţul de ţară unde se cântă mai frumos şi cu cele mai frumoase glasuri, e vatra industriei noastre casnice, a por-tului-regină. Am spune cu un cuvânt: pământ clasic al talentului”.

Ca în tot Banatul, şi în zona etnogra-fică a Văii Bistrei se cunosc creaţii artis-tice de veche tradiţie în toate domeniile culturii populare şi îndeosebi în acela al portului popular. Iar, dacă ceapsa şi opre- gul, piese definitorii pentru portul popular femeiesc al acestui ţinut, i-au determinat pe unii să le studieze în mod amănunţit, nu aceeaşi atenţie i s-a acordat – şi aceas-ta pe nedrept – pieptarului „de ţinut“ (de sărbătoare), numit în graiul locului „pieptari cu roţ”.

Pieptarul de acest tip, care de-a lun-gul anilor s-a dovedit a fi necesar din punct de vedere utilitar şi estetic, este ase- mănător vestei fără mâneci, lucrată din piele de oaie, nevopsită, crăpată în faţă, cu poalele ce depăşesc „cu un lat ge mână” linia taliei.

Elementul de costum supus analizei noastre este specific Văii Bistrei şi a fost lucrat în vechile centre2 de cojocărit de la Marga, Glimboca, Crâjma, Măru, Obreja, Iaz ş.a., zonă ce s-a extins cu timpul şi înspre Ţara Haţegului şi Ţinu- tul Pădurenilor. Că lucrurile s-au petre-cut astfel şi nu invers o dovedeşte faptul că, pieptarele „cu roţ” din Ţara Haţegu-lui şi Ţinutul Pădurenilor sunt fie confec- ţionate în centrele de pe Valea Bistrei, fie în centre locale mici, care au imitat, fără a copia, confecţionarea acestui obiect vestimentar3.

În ceea ce ne priveşte, pieptarele „cu roţ” ne-au atras atenţia prin varie-tatea, frumuseţea de netăgăduit şi sem- nificaţia simbolică a formelor şi moti-velor decorative, prin exuberanţa lor coloristică. Din multitudinea ornamen-telor create pentru a împodobi pieptarele, se desprinde ca o prezenţă permanentă „roata”, care apare ca un laitmotiv pe toate piesele cercetate, fapt care justifică întru totul numirea dată de localnici, aceea de „pieptari cu roţ”.

Terminologia locală cunoaşte pentru acest motiv ornamental următoarele denu- miri, pe care, pentru o redare mai plastică, le vom cita în contextul răspunsurilor date de informatori: „arată ca razăle soarelui; ca soarile-am dzis, ca luna;

aşa, ca luna: rotogoală4“, „ca o floare-stă5 (floare-stea n.n.)” ş.a.

Nu poate fi vorba de de simple denu-miri inventive, ci deosebit de sugestive, de vreme ce roata reprezintă în concep-ţia tuturor cercetătorilor un motiv solar străvechi. Existenţa motivului în discuţie poate fi urmărită în timp şi spaţiu, pe baza dovezilor arheologice. Ne mărginim a menţiona doar existenţa unor vase de ceramică daco-getică pictate cu cercuri „împărţite de raze6”, „monumentalele cadrane solare de piatră7” din Munţii Orăştiei, o stelă funerară romană ridicată în amintirea unui copil, expusă la Muzeul Banatului, alături de statuetele legate de cultul zeului Mithras, descoperite la Tibiscum.

Continuitatea motivului poate fi ur-mărită şi pe baza izvoarelor etnografice, fiind întâlnit pe piesele de mobilier (lea- găn, lăzi de zestre), stâlpi funerari etc. şi realizat prin procedeele artistice cu- noscute ca: sculptura şi traforajul, împle-titura şi ţesătura, pictura şi broderia, păstrându-se până în zilele noastre şi pe pieptarul „cu roţ”. Am constatat pe aces-te piese de port existenţa a patru variante distincte ale „roţii”, motiv derivat din simbolul solar, pe care le vom prezenta în ordinea frecvenţei şi complexităţii lor.

Varianta I este alcătuită din două elemente: cadranul şi razele. Primul ele- ment constitutiv se compune din două cercuri concentrice realizate prin alter-nanţa radiară a două culori, roşu-negru la cercul exterior şi verde deschis-bej, în cazul cercului interior. Cadranul solar, împărţit de douăsprezece raze, separate între ele de tot atâta accente de alb, poate fi asemuit cu cadranul unui ceas. Fiecare rază la rândul ei este dublată cromatic în culori tranşante, sugerând astfel cele douăzeci şi patru de ore şi deci măsura vremii. Deşi presupusa semnificaţie ma- gico-religioasă ascunde taine ce au pălit de-a lungul vremii, policromia acestui motiv, în consonanţă cu a întregului piep-tar, exprimă optimismul şi vioiciunea oamenilor de pe aceste locuri.

Evoluţia motivului, de la concepţia magico-religioasă la cea decorativă, a dus la fitomorfizarea lui, raza luând cu timpul aspectul de petală. Figurarea roţii este încadrată în complexul ornamental al foii spatelui, nelipsind nici de pe cele două aripi ale pieptului, şi păstrează ace-eaşi linie a reprezentării calendaristice, razele fiind în majoritatea cazurilor în număr de 12, dispuse „în cunună”, aşa-dar tot sub formă de cerc.

Varianta a II-a, a acestui motiv cos-mic păstrează în linii mari aspectul celei analizate anterior, deosebirea constând în curbarea razelor în sensul acelor de

ceasornic în mişcare, în lipsa accentelor de alb şi frecvenţa extrem de scăzută.

Varianta a III-a apare mult mai sche-matizată, atât prin formă cât şi prin cu-loare. Cadranul este eliminat, iar razele, de astă dată monocrome, prin tehnica broderiei şi a materialului folosit se pre-zintă „bombat (reliefat)”. Motivul poate fi întâlnit pe un cap de taur din tezaurul de la Craiova, datat din sec. IV î.e.n., fapt ce atestă marea lui vechime în timp.

Varianta a IV-a, închipuind soarele cu razele contopite într-un cerc (disc) luminos, monocrom, ţinut în palma unei mâini, ne duce cu gândul la „cultul agrar al soarelui“, ca izvor de viaţă şi muncă8.

O altă categorie de motive, aproape la fel de bogat reprezentate, este şi aceea a ornamentelor fitomorfe. Cel mai frec- vent dintre ele este „tulipanul (laleaua)”, tratat într-un mod naturalist, alcătuit mai ales din cinci petale perechi şi nelipsit din alcătuirea tuturor câmpilor ornamentali. Lujerul, marcat prin puncte de culoare albă, este orientat în cele mai diverse direcţii în copul umplerii spaţiilor goale dintre roţi. Frunzele, nepeţiolate, se lea- gă direct de tulpină, având o formă aci- culată, fapt ce le-a determinat pe unele informatoare să-l numească şi: „brădu-leţ”, „brad agevărat ca gin pădure”, „cleoambă ge brad” ori „ferigă”. Toate părţile componente ale „tulipanului” sunt colorate policrom, la fel cu majoritatea motivelor care concură la împodobirea acestei piese de costum.

„Menuţa“, ornament periferic, folosit numai la alcătuirea „brânelor” (frizelor), înconjoară ca o cunună întreagă suprafaţa ornată, marcând atât linia croiului, cât şi delimitarea câmpurilor ornamentale. Motivul este alcătuit dintr-o floare bro- dată cu lânică unicoloră, punctată central, cu patru până la şase petale, înconjurată de patru frunze îngemănate perechi.

„Frundza-n frundză” participă de ase-menea de decorarea frizelor dispuse ori- zontal pe foaia spatelui. Frunzele sunt de formă lanceolată, nepeţiolate, concres-cute de-o parte şi de alta a unui lujer sinusoidal orientat de la mijloc înspre exterior.

Categoria motivelor decorative vege-tale este îmbogăţită cu încă un element (fructul plantei), numit „strugurel”. În acest caz, atât forma cât şi culoarea sunt atributele ce determină denumirea dată motivului care încadrează câmpii orna-mentali ai celor două aripi din faţă. Dacă ornamentele de până aici au fost lucrate din lânică, „trifoiul”, motiv simbolic fo-losit în variantele „cu tri” şi „cu patru foi”, determinat nu după culoarea frun-zelor, ci după numărul şi forma lor, a fost realizat de meşterii cojocari prin aplicaţii

Semnifica]ii }i simboluri în ornamentica pieptarelor „cu ro]” de pe Valea Bistrei - Banat

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 2014 5

de piele colorată policrom. Trifoiul nu intră în alcătuirea câmpilor ornamentali, ci la fel ca „menuţa” şi „strugurelu”, îi delimitează.

Un alt motiv decorativ, zoomorf de astă dată, nelipsit de pe nici un pieptar supus observaţiei noastre, prezent mai ales în alcătuirea frizei dispuse orizontal în baza câmpului ornamental al spatelui, este „ochiul boului”. Identificarea lui a fost posibilă datorită unei apropieri izbi-toare de forma şi componenţa acestui organ de simţ, culoarea având un rol deosebit de important la determinarea părţilor ce-l compun: irisul, conjuctiva bulbară, genele şi sprâncenele. Dar fan- tezia populară, atât de bogată, i-a atribuit şi denumirea de „ochi de păun”, în va-rianta „fără gene“, putând astfel fi socotit ca motiv avimorf. De remarcat este însă faptul că dinamica ambelor variante s-a desfăşurat de la forma pur geometrică, numită în popor „ochiul lumii”, la forma zoomorfă prin pierderea semnificaţiei simbolice şi din dorinţa de înfrumuseţare a acestei piese de costum.

În complexul ornamental al spate-lui, un loc central din piele rămâne ne-ornamentat, cel mai adesea având forma de „secera lunii”, orientată întotdeauna cu coarnele în jos. Nu întâmplător luna ocupă aici acest loc central şi poziţia respectivă, ci fiindcă: a) luna înconjurată de reprezentări solare, mai ales în număr de 12 (un an), prin coloritul şi forma ra- zelor ce le compun simbolizează măsu-rarea vremii, impresie aparte lăsată şi de un pieptar asemănător din muzeul de la Orăştie, de provenienţă pădurenească, în care soarele ocupă un loc central, încon-jurat fiind de patru semilune9 (patru ano-timpuri?), şi fiindcă b) şi astăzi mai dăinuie încă în concepţia localnicilor credinţa că luna „cu coarnele în jos“, aducea ploaia atât de necesară sporirii belşugului holdelor10.

Semiluna apare ca un motiv tratat într-un mod naturalist, cu coarnele curba- te şi subţiate la extremităţi, dând imagi-nea de „crai nou” (lună nouă). Ipoteza unei origini turceşti a motivului, bazată pe aspectul decoraţiei asemănătoare ara- bescurilor orientale, nu ne pare verosi-milă de vreme ce Vasile Pârvan descrie motivul întâlnit pe ceramica regiunilor carpato-danubiene datând din epoca fie- rului11. Imaginea lunii, simbol legat de cultul mithriac, alături de celelalte repre-zentări astrale brodate pe suprafaţa piep-tarelor nu este un caz unic de asociere „lună-soare”. Folosindu-se de aceeaşi re-laţie, tot ţăranul român, creatorul atâtor valori materiale şi spirituale, a zămislit, pe lângă altele, nepieritoarele versuri ale baladei popualre „Soarele şi Luna”.

Motivul lunii nu se găseşte în com-poziţiile decorative ale feţelor pieptarului de acest tip, feţe împărţite prin benzi verticale în câmpuri ornamentale. Alte

forme, mai slab reprezentate, ale moti-vului central al spatelui, de mărimi dife- rite, au determinat prin aspectul lor de- numiri noi ca: „maşlu” (fontă), „flutu-re”, „furcă”. Asamblarea părţilor com-ponente, trecerea de la un câmp orna-mental la altul şi coaserea chenarului întregului pieptar „cu gripini” (suitaş) a dat naştere altor elemente decorative rezultate din tehnica broderiei: „coveiu” (zig-zagul), „breciruia” (liniuţe vertica-le), „sălbănaşu” (linii paralele oblice) imagini cu caracter abstract de origine străveche.

Marginile întregului pieptar sunt tivi- te cu blană neagră de miel, care, împre-ună cu ciucurii împletiţi din piele cu blană neagră la capete şi bumbii din „bircă” (lână fină, colorată diferit), dau un spor de frumuseţe acestei piese de port. Dar elementul care dă frumuseţe şi varietate ornamentelor şi prin care se exteriorizează sufletul localnicilor este culoarea. În cazul nostru, policromia, cu

preferinţă pentru roşul de toate nuanţele, este nota caracteristică, păstrându-se ast-fel unitatea coloristică ce cea a cepsei, cătrânţei şi opregului. Dăm în continuare terminologia cromatică locală pentru cele mai uzitate culori: „roşu ca sângele”, „roşu românesc”, „roşu para focului”, „roşu stricat”, „vânăt bătrân”, „galbăn băl”, „verge ca iarba” etc.

Coloristica la fel ca ornamentica res- pectă cu rigurozitate principiul compozi-ţional al simetriei şi alternanţei. Clarvi-ziunea unor cercetători ai culturii popu-lare a facilitat înţelegerea adevăratei va- lori a elementului de costum mai sus analizat, fapt care a dus la tezaurizarea lui. Din câte ne-a fost dat să cunoaştem, instituţii muzeale diverse ca profil au in-clus în patrimoniul lor exemplare dintre cele mai realizate, provenite din zona etnografică corespunzătoare teritoriului cuprins între limitele judeţelor Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Iată unită-ţile cercetate, în cadrul cărora „pieptarul cu roţ” ocupă un loc de cinste: Muzeul de artă populară din România, Muzeul Banatului din Timişoara, muzeele oraşe-lor Caransebeş, Lugoj şi Orăştie, colec- ţia etnografică a Şcolii Generale nr. 1 din Oţelu Roşu. Cum însă din foarte multe „sicrine” (lăzi de zestre), pieptarul de tipul „cu roţ” a dispărut în Valea Bistrei,

şi nu numai aici, fiind obiceiul ca această piesă să nu lipsească din inventarul ves- timentar al mortului – se impune luarea unor măsuri urgente în sensul colecţio-nării lor.

Liceele, şcolile dar şi alte instituţii pe lângă care se înfiinţează colecţii muzeale cu caracter permanent ori modeste col- ţuri etnografice, au datoria de a îmbogăţi repertoriul existent şi cu astfel de reali-zări ale talentaţilor cojocari de pe Bistra. Creşterea avuţiei exponatelor instituţii-lor de învăţământ mai sus pomenite s-ar putea realiza cu destulă uşurinţă prin donaţii, elevii având foarte mult de câşti-gat sub aspectul educaţiei estetice, patrio- tice şi, de ce nu, chiar ştiinţifice, lecţii-le de desen, istoria artei, precum şi şe-dinţele cercurilor pe materii de un profil similar putând să se desfăşoare chiar în cadrul muzeului şcolar. Din rândul co-lecţionarilor de azi se vor putea ridica cercetătorii etnografi de mâine.

Aceeaşi campanie de achiziţii trebu-ie să o desfăşoare muzeele judeţene din sud-vestul ţării, cele săteşti şi chiar cele a căror arie de investigaţie depăşeşte aceste limite. Ne gândim, aici, la toate muzeele de profil din România, care fără întârziere ar trebui să adauge exempla-relor existente noi variante.

Prof. univ. dr. Dumitru JOMPANProf. univ. dr. Afilon JOMPAN

Articol apărut şi în „Revista Muzeelor “, nr. 6, anul 1971, Consiliul culturii şi educaţiei socialiste, Redactor

şef: Lucian ROŞU.

NOTE1 Ion Montani, Un tragic destin

artistic, revista „Banatul literar”, 1927, p. 2,7.

2 Paul Petrescu, Elena Secoşan, Arta populară, Bucureşti, 1966.

3 Paul Petrescu, Broderii pe piele în arta populară românească, Bucureşti, 1968, p. 24.

4 Inf. Paulina Radu, 64 ani, comuna Glimboca, judeţul Caraş-Severin.

5 Inf. Ana Poliţă, 57 ani, comuna Marga, judeţul Caraş-Severin.

6 Ioan Horaţiu Crişan, Ceramica daco-getică, Bucureşti, 1968, p. 37.

7 Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu, Sarmizegetusa, Bucureşti, 1960, p. 33.

8 Romulus Vulcănescu, Figurarea mâinii în ornamentica populară româ-nească, „Revista de etnografie şi fol-clor”, nr. 3, Bucureşti, 1964, p. 4-5.

9 Acelaşi motiv (patru semilune) mai poate fi întâlnit şi pe o furcă de tors din acelaşi muzeu, ornament obţinut în acest caz prin procedeul traforării lemnului.

10 Inf. Trandafir Tămaş, 45 ani, comuna Marga, judeţul Caraş-Severin.

11 Vasile Pârvan, Dacia - civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubie-ne, Bucureşti, 1967, p. 188.

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 20146

6

În urmă cu un an de zile la Voi-slova s-au pus bazele înfiinţării şi formării unei asociaţii culturale şi a unui grup coral, ambele fiind sub acelaşi nume – „GRĂNICERII VĂII

BISTREI”. Acum satul Voislova se poate mândri, pe lângă altele, cu această asociaţie şi cu grupul coral, intrând astfel în elita localităţilor care, an de an, organizează câte un eveni-ment cultural, în principal aceste manifestări derulându-se în preajma sărbătorilor de Crăciun.

În data de 14 septembrie 2013, în sala de clasă a Grădiniţei cu Pro-gram Normal din Voislova s-a hotărât fondarea asociaţiei culturale cu nu-mele de mai sus. Promotorii acestui proiect au fost: Ec. Opruţ Petru, Jurist Mihuţ Firuţ şi Înv. Banceu Mioara. După câteva discuţii cei trei am hotărât ca întemeierea acesteia să se facă în conformitate cu legislaţia actuală a ţării noastre. În momentul de faţă asociaţia are un Statut, Certificat de înregistrare fiscală, Autorizaţie de

funcţionare ş.a. Membrii noi care doresc să adere

la această grupare culturală pot primi adeziune de înscriere prin care solicită înscrierea în Asociaţia culturală „Gră-

nicerii Văii Bistrei” în calitate de mem-bru asociat. Uşile sunt deschise ori-cărui cetăţean de pe Valea Bistrei, dar şi din întregul Banat. Sloganul asociaţiei este „CREDINŢĂ, TRADIŢIE, CON-TINUITATE”.

În tot acest de-mers de instituire al acestei asociaţii am

fost susţinuţi şi încurajaţi de Primăria Comunei Zăvoi, condusă de domnul P r i m a r I o n S c o r o b e t e , f iu a l sa tu lu i Voislova, acesta având un aport meritoriu la spri- jinirea, editarea şi tipărirea celor cinci numere ale revistei „Glasul Voislovei”. A- ceastă revistă, prin articolele sale, promovea-ză cultura în lo- calitatea Voislo-va, cultura pe Valea Bistrei şi cultura din Banat.

După două luni de zile, în data de 14 decembrie 2013, a luat naştere şi Grupul coral „Grănicerii Văii Bistrei”, condus de către stimabilul om de cultură, dirijorul şi prietenul nostru drag, domnul Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan din comuna vecină Marga. Prin acest articol vreau să-i mulţumesc în numele tuturor coriştilor, co-

lindătorilor voisloveni, că a fost ală-turi de noi, învăţându-ne din tainele muzicii. În speranţa că viitorul ne va aduce numai colaborări fructuoase, doresc domnului profesor multă sănă- tate şi putere de muncă.

Iniţiativa de a forma şi închega un astfel de cor a aparţinut subsemnatu-lui şi cred cu tărie că acesta va dăinui peste ani şi ani. Grupul coral este format din bărbaţi cu vârste cuprinse între 18 şi 50 de ani, care în decem-brie 2013 s-au adunat la Biserica Ortodoxă din sat, împreună cu renu- mitul dirijor Dumitru Jompan, pentru a repeta chiar şi învăţa câteva colinzi dedicate zilei de Crăciun. Repetiţia a fost una cât se poate de serioasă, deoarece a fost sub atenta suprave-ghere a domnului profesor, iar după mai bine de o oră de repetiţii, dânsul a

fost plăcut surprins de vocile voislo-venilor.

Corul nostru este compus din urmă- torii: Dirijor Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan, Pr. Boran Mihai, Boran Todor, Boran Sorin, Preda Zamfir, Opruţi Trandafir, Nedelcu Dobrin, Petcu Nicolae, Boran Petru, Şolea Moni, Boran Alin, Opruţ Nicu, Petrescu Daniel, Opruţ Luţă, Găină Florin, Dumitrescu Daniel, Pânzaru Costel, Boran Cristi, Mircea Anghel, Opruţ Raul, Petcu Marius, Ştefoni Daniel.

Au mai avut loc două, trei repe-tiţii, în zile diferite, după care grupul coral nou înfiinţat a încântat audienţa

Împlinirea unui an de zile de la înfiinþarea Asociaþiei culturale „Grãnicerii Vãii Bistrei” ºi formarea grupului coral cu acelaºi nume,

din satul Voislova

Grupul coral „Grănicerii Văii Bistrei”

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 2014 7

de la Căminul Cultural din Voislova în data de 23 decembrie 2013, cân-tând câteva colinzi autentice. La a- ceastă dată a avut loc şi prima ediţie a spectacolului „Colindăm, colin-dăm,... la Voislova”, fiind interpretate colinzi, poezii în grai bănăţean şi cântece de stea. Programul a fost următorul: colinde şi poezii în grai bănăţean, interpretate şi recitate de către elevii şcolii din Voislova sub îndrumarea doamnelor învăţătoare Mioara Banceu şi Manuela Todor; Corul de copii „Canon II” din comu-na Marga condus de către domnul Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan; Colinda de la Voislova cu interpre-tarea grupului coral mai sus amintit şi nou înfiinţat; interpretarea unor co- linzi, la chitară, de către domnişoara Diana Arabella Opruţi; Sceneta „Umblatu’ cu Steaua” sub îndruma-rea domnului Martinescu Gheorghe

din Voislova; Lansarea periodicului „Glasul Voislovei”, nr. 3, anul II, 2013; prezentarea oficială a Asociaţiei Culturale „Grănicerii Văii Bistrei”; înmânarea di- plomelor de participare tu-turor elevilor şi profesorilor pentru contri-buţia adusă la dezvoltarea tradiţiilor şi obiceiurilor de pe Valea Bistrei; degus- tarea produse- lor tradiţionale voislovene şi în final obiceiul străvechi „Focurile ge Piţărăi”.

În speranţa că aceste manifestări culturale vor avea multe ediţii de acum încolo, eu doresc consătenilor

mei să aibă sănătate şi putere de muncă pentru a ne putea implica cu toţii în astfel de evenimente pentru a ajuta la promovarea culturii şi tra-

diţiilor din localitatea noastră. Numai împreună, numai uniţi putem să dez-voltăm şi să ridicăm satul nostru la standarde europene.

Ec. Petru OPRUŢ

Mai mult decât meritorie aceas-tă „muncă de Sisif” a tânărului eco-nomist Petru Opruţ, într-o perioadă în care tot mai puţini tineri nu manifestă interes pentru trecutul moşilor şi strămoşilor noştri din Banat.

Ştim că „veşnicia s-a născut la sat” (vorba poetului), dar noi românii nu prea ştim să ne preţuim valorile neamului şi cât sunt în viaţă nu le dăm importanţă. Secolul XXI, secol al vitezei, ne aduce şi lucruri bune, dar nu putem trăi doar în viitor. Nici un popor nu poate avea viitor fără trecut…

Tocmai de aceea cărţile scrise despre localitatea Voislova se dove-desc a fi o mare realizare pentru Banatul de munte, a tânărului Petru Opruţ, sunt o incursiune în trecut făcută cu ajutorul informaţiilor,

fotografiilor rămase ca document şi care redau minunăţia portului popular, a obiceiurilor din zona de munte a văii Bistrei.

Prin prisma profesiei mele pe care o desfăşor de peste 40 de

ani, am avut ocazia să admir de nenumărate ori frumuseţea portu-lui popular dar şi frumuseţea inte-rioară a sufletului omului de la sat, deschis la sensibilitatea doinei şi la virtuozitatea jocului popular din

Valea Bistrei. Asemenea frumuseţe interioară am văzut şi în oamenii din satul Voislova, care sunt suflete de excepţie manifestând o dragoste infinită pentru jocul şi portul popu-lar din Banat. Este admirabil câtă

răbdare a avut Petru Opruţ şi mai ales cât drag manifestă auto-rul celor trei lucrări pentru satul în care a văzut lumina vieţii.

Minuţiozitatea cu care autorul descrie portul femeiesc şi băr- bătesc, istoria locuri-lor natale, arată că s-a documentat profund şi îmi manifest admi- raţia mea sinceră pen- tru această preocupa-re a autorului. Mi-aş

dori sincer să văd şi alţi tineri să fie preocupaţi de acest fenomen.

În final spun cu tot sufletul şi se-riozitatea: Domnule Petrică Opruţ – „Jos pălăria!”

Petrică MOISE

Vorbe „mândre” despre satul de munte - Voislova

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 20148

Ziua de sâmbătă, 27 septembrie 2014, a fost o zi deosebită pentru mine şi pentru cei ce facem parte din Asociaţia Publiciştilor Presei Rurale în Banat, pentru că în acea zi ne-am întâlnit, vechi cunoştinţe, prieteni, colaboratori şi nu în ultimul rând, oameni uniţi în gând şi suflet de ace-leaşi sentimente şi pasiuni. Era o zi superbă de toamnă, cu decorul ară-miu al pustei bănăţene, când am ajuns la Birda, gazda acelei întâlniri. Am fost întâmpinaţi de autorităţile locale la Biserica Ortodoxă, păstorită de vrednicul părinte Valentin Bugariu, unul dintre ctitorii asociaţiei noastre, din 10 aprilie 2008.

Acea dată va rămâne cu siguranţă în istoria presei de la sate ca o dată a re-naşterii, reînvierii ală- turi de natura fasci-nantului anotimp, a sentimentelor de fru-mos, de nobleţe a unor oameni care şi-au do- rit revigorarea publi- caţiilor din mediul ru- ral şi a schimburilor de păreri şi experien-ţă, între cei implicaţi.

Printre aceşti oa- meni care au pus ba- zele asociaţiei, au fost şi unii cu o bogată experienţă scriitori-cească: regretatul Aurel Turcuş şi Vasile Todi „machedonul“ din Dudeş-tii Noi, dar şi preoţii Vasile Suciu din Giarmata Vii şi Valentin Bugariu, cât şi actualul preşedinte, profesorul şi muzeograful Ioan Traia.

De atunci au început frecvente în- tâlniri tematice, legate de presă, la: Urseni, Giarmata Vii, Jimbolia, Timi-şoara şi Giroc, unde la unele întâlniri au fost participanţi din judeţele Arad, Caraş-Severin şi din Voivodina, care pe parcurs au aderat la asociaţia noas-tră. Aşa se face că în 24 septembrie 2011 se organizează primul „Forum al Publiciştilor Presei Rurale din Banat” la Şopotu Vechi din judeţul Caraş-Severin, de către profesorul Ghiţă Rancu, actualmente vicepreşedinte al asociaţiei. A urmat cel de-al doilea forum în 6 octombrie 2012 la Săcălaz, iar anul trecut în 2013 la Torac – Serbia, când au avut loc şi alegerile actualei conduceri: Preşedinte – Ioan

Traia, Vicepreşedinţi – Ghiţă Rancu, Şopotu Vechi, Pr. Vasile Suciu – Giarmata Vii şi Traian Trifu Căta – Vladimirovaţ (Petrovaselo), Serbia, Secretar – Ghiţă Blejuşcă din Săcălaz, Trezorier – Petru Opruţ din Voislova, judeţul Caraş-Severin şi Viorel Jiva – preşedinte al comisiei de cenzori, din Timişoara.

Şi iată că în 27 septembrie anul curent a avut loc ce-a de a patra ediţie a forumului A.P.P.R.B. la Birda, unde şi-a început lucrările cu o sfântă slujbă la biserică, oficiată de Protopopul de Deta, Ioan Prisăcan şi Preotul Dr. Valentin Bugariu, parohul bisericii.

După oficierea slujbei şi după ură-rile de bun venit adresate de autorităţi

şi preotul Bugariu, a avut loc lansarea a două cărţi, autori fiind membri ai asociaţiei noastre. „ISTORIE ŞI SEMN RELIGIOS” autor preotul dr. Valentin Bugariu, iar cea de a doua carte a fost a profesorului Ioan Murariu din Giroc şi s-a intitulat „MARTOR LA REVOLUŢIE”.

Despre cele două cărţi, despre tematica abordată de autori, au vorbit domnii: prof. Octavian Gruiţa, prof. Iosif Circa şi prof. Ioan Traia. Toţi vorbitorii au reliefat preocupările scriitoriceşti ale celor doi autori, pr. Valentin Bugariu şi prof. Ioan Murariu. Primul a abordat în volumul său o serie de articole şi note apărute din presa bisericească locală mitropolitană, cea locală şi în Calendarele Almanah edi- tate de Eparhiile Timişoarei şi Caran-sebeşului. Prof. Murariu în cartea sa îşi mărturiseşte trăirile proprii din timpul Revoluţiei din 1989, expe-rienţa personală, aşa cum a trăit-o în

„vâltoarea acelor momente dramati-ce”. După acest moment editorial din biserică, ne-am deplasat la şcoala din Birda, unde a avut loc a doua parte a Simpozionului nostru, unde distinşi colegi ai presei rurale au prezentat ma- teriale adecvate „Anului Brâncoveni-lor”, în care s-au regăsit momente tra-gice a acestor eroi ai neamului. Primul a fost prof. Ghiţă Lungu, apoi preotul din Comloşu Mare, Cristian Tomescu, prof. Ioan Traia, prof. Nina Ceranu.

Tot aici participanţii şi-au reînnoit adeziunile la Asociaţia noastră, iar unii s-au înscris pentru întâia oară. Apoi preşedintele Ioan Traia, împreună cu Ghiţă Blejuşcă şi Petru Opruţ au în- mânat tuturor DIPLOME DE PAR-

TICIPARE, iar mem- brilor asociaţiei Legi-timaţii şi Insigne cu însemnele asociaţiei. S-a hotărât acordarea titlului de „Membru de Onoare” domni-lor profesori univer-sitari dr. Ioan Viorel Boldureanu şi Ioan David, pentru parti-ciparea frecventă la Simpozioanele şi în- tâlnirile tematice, unde de fiecare dată, vin cu expuneri, cu documen- te din istoria presei rurale din Banat şi nu

numai. Legitimaţii şi insigne i-au fost înmânate domnului vicepreşedinte Traian Trifu Căta, pentru membrii aso- ciaţiei din Serbia.

Totodată s-a hotărât ca părintele Valentin Bugariu să fie „cronicarul” asociaţiei, cel ce va consemna toate evenimentele noastre, iar prof. Ghiţă Lungu să fie un al patrulea vicepre-şedinte, fiindcă întotdeauna s-a impli-cat şi se implică în activităţile, mai ales în cele organizatorice.

După încheierea lucrărilor Simpo-zionului nostru, ospitalierele noastre gazde ne-au invitat la o masă festivă, unde s-au continuat discuţiile priete- neşti, schimburile de păreri şi publi-caţii din localităţile participanţilor. A fost o zi minunată ca şi cele din anii trecuţi, când s-au închegat prietenii ce se continuă şi acum, dorindu-ne să fie încă ani mulţi de acum încolo.

Ghiţă BLEJUŞCĂSecretarul A.P.P.R.B.

Al IV-lea Simpozion al Asocia]iei Publici}tilor Presei Rurale în Banat

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 2014 9

A luat fiinţă în anul 1970, sub forma unei formaţii de dansuri având în componenţă un grup de tineri atraşi de frumuseţea dansului popular. Cu sprijinul unor bătrâni din sat, cunoscă-tori ai tradiţiilor locale, a fost pus în scenă un obi- cei vechi „măsuratul oilor”. În felul acesta se pun ba- zele unui ansamblu intitu-lat sugestiv „Ciobănaşul”.

Având în vedere că principala preocupare a acestui ansamblu a fost punerea în scenă a dati-nilor şi obiceiurilor din zonă, fără a neglija însă cântecul şi dansul popu-lar, el a devenit ansamblu de datini şi obiceiuri.

Prima ieşire în afara judeţului a fost Festivalul de folclor de la Strunga (judeţul Iaşi) în 1973, unde a avut o prestaţie remarcabilă. De asemenea pe plan na- ţional, Ansamblul de da- tini şi obiceiuri „Ciobă-naşul” a fost prezent la toate ediţiile Festivalului Naţional „Cântarea Ro-mâniei”, obţinând titlul de laureat la majoritatea acestor ediţii.

De asemenea a parti- cipat la o serie de fes-tivaluri interjudeţene şi internaţiona-le organizate în ţara noastră. Curtea

de Argeş (1976), obţinând Premiul special al Institutului de Cercetări Etnologice şi Dialectologice; Festiva-

lul Internaţional „Hercules” (1980-1981-1983); Festivalul interjudeţean de folclor „Cântecele Munţilor” -

Sibiu (1982); Festivalul interjudeţean de folclor „Cântecele Oltului” - Râm-

nicu Vâlcea (1987); Festivalul colin-delor laice - Petroşani - (1981); Festi- valul dansului bătrânesc - Târgu Mureş

(1978); Festivalul inter- naţional de folclor de la Tecuci (1995) - premiul I.

Pe plan internaţional, Ansamblul de datini şi obiceiuri „Ciobănaşul” a obţinut succese deosebite la Festivalul internaţio- nal de folclor de la Zako-pane - Polonia - (1974) unde a câştigat premiul II - Toporaşul de argint; Festivalul internaţional de folclor de la Gorizia - Italia - (1979) unde a obţinut medalia de aur.

De asemenea a participat în 1984 şi 1990 la Festivalul internaţional de folclor de la Pavullo - Italia; Repu-

blica Moldova (1991) şi Festivalul internaţional de folclor de la Graz - Austria - (1996).

În prezent Ansamblul „Ciobănaşul” este condus de doamna Înv. Ramona Bogdan, fiind format în exclusivitate din elevi. În 2013 şi 2014, la prima respectiv a doua ediţie a Festivalului de folclor Internaţional „Ciobăna-şul”, ansamblul cu acelaşi nume a ocupat

locul I.Prof. Avram BOŢA

Ansamblul de datini ºi obiceiuri „Ciobãnaºul” al Cãminului Cultural din comuna Bãuþar,

judeþul Caraº-Severin

Şcoala Gimnazială Zăvoi a fost gazda celei de-a doua ediţii a Sim-pozionului „Valea Bistrei - studii şi comunicări”, anul acesta având ca temă „Valea Bistrei - spaţiu istoric, geografic, etnografic şi cultural”. Acest eveniment a avut loc în data de 29 noiembrie 2014. Au fost înscrise peste 50 de comunicări, care vor fi publicate într-un nou volum, după apariţia celui de anul trecut.

Între invitaţii de onoare, men- ţionăm: dr. Adrian Ardeţ - direc-torul Muzeului Judeţean de Etno- grafie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, care a fost şi mo-derator, dr. Ovidiu-Laurenţiu Roşu - şef serviciu Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Caraş-Seve- rin, prof. Tudor Deaconu - director Casa Corpului Didactic Caraş-Se-verin, arhivist diecezan Claudiu-Sergiu Călin - Episcopia Romano-

Catolică de Timişoara, ec. Petru Opruţ, originar din Voislova, actual- mente stabilit în Timişoara, autor al mai multor lucrări de istorie locală, prof. Ana Zeicu – Liceul Teoretic „Nicolae Stoica de Haţeg“ din Mehadia, dar şi fost consilier în Ministerul Educaţiei Naţionale, pr. Silviu Cotuna - preot paroh Zăvoi.

De asemenea, au mai susţinut comunicări: Adrian-Gerhard Graszl, prof. Gheorghe Groza, Lavinia-Diana

O pagin@ de istorie pentru Valea Bistrei, la Z@voi

6Componenţi ai ansamblului Ciobănaşul din comuna Băuţar.

Fotografie din 31 mai 2013.

Vechi membri ai ansamblului Ciobănaşul din comuna Băuţar. Austria, 1996.

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 201410

Desfăşurat într-o zi importantă pentru copiii din întreaga lume, pe o vreme similară unei toamne târzii, duminică, 1 iunie 2014, a avut loc a patra ediţie a Festiva-lului „Doina Bistrei“, din localitatea Măru, comu-na Zăvoi, judeţul Caraş-Severin.

Evenimentul a debu- tat la biserica din satul Măru, unde participanţii s-au adunat la slujbă, după care au pornit cu toţii în alai de sărbătoare, mai mult sub umbrele, spre căminul cultural din sat, unde a avut loc festivitatea de deschidere. În faţa celor circa 500 de participanţi, au luat cuvântul pri- marul comunei Zăvoi – Ion Scoro-bete, preotul Parohiei Or- todoxe Măru – Nicolae Negrei, cel mai cunoscut om de cultură din Valea Bistrei – prof. univ. dr. Dumitru Jompan, direc-torul Casei Corpului Di- dactic Caraş-Severin – prof. Tudor Deaconu, preşedintele Despărţă- mântului „Astra” Oţelu Roşu – prof. Rozina Ghiorghioni, dar şi orga- nizatorul principal al acestuia, direc-torul Şcolii Gimnaziale din Măru

– prof. dr. Ion Pârvu. Evenimentul fiind moderat de către realizatorul de emisiuni TV, Dan Liuţ.

Au participat 280 de copii, pe ur-

mătoarele secţiuni: la poezie în grai bănăţean au fost înscrişi 55 de con-curenţi, de asemenea au fost 12 solişti vocali, un grup vocal şi 9 formaţii

de dansuri. Programul a cuprins 20 de puncte, cu participanţi din Reşiţa,

Caransebeş, Oţelu Roşu, Prisaca, Bău- ţar, Marga, Rusca Montană, Glimboca, Măgura şi bineînţeles din Măru. Toţi participanţii au primit mici atenţii…

dulci, diplome, din par-tea organizatorilor, drept răsplată pentru prestaţia lor, dar şi pentru că au participat la acest festi-val într-o zi dedicată lor.

Acţiunea a fost orga- nizată de Primăria Comu- nei Zăvoi, Parohia Or-todoxă Măru şi Şcoala Gimnazială Măru, fiind coordonată de prof . Daniela Mărgan şi prof.

Tiana Herman. A fost susţinută de Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş-Severin şi Casa Corpului Didactic Caraş-Severin.

Aceste tipuri de ma-nifestări, spectacole au rolul de a dezvolta la elevi dragoste faţă de lo-curile natale, de tradiţiile şi obiceiurile care au fost lăsate acum sute de ani de către strămoşii noştri. De aceea prin astfel de acţiuni vom putea să pro- movăm aceste datini stră- moşeşti autentice, de pe frumoasa vale a Bistrei şi

să le păstrăm cu sfinţenie şi credinţă.Prof. Ion CUBIN

Micu, prof. Valentin Sandu, prof. Alexandru Drăghici, prof. Horia-Pavel Chioariu, pr. Romulus Frîncu, prof. înv. pr. Nicoleta Toader şi referent relaţii pu-blice Cristina Moisă, de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Re-gimentului de Graniţă din Caransebeş.

În afara lucrărilor, s-au vizitat şi recen-tele descoperiri arheo- logice de la cimitirul din Zăvoi.

Au existat şi propuneri pentru locul de desfăşurare de anul vii-

tor, însă probabil se va stabili la lansarea volumului 2 al seriei de

lucrări „Valea Bistrei - studii şi comunicări“.

Inedită a fost şi prezentarea de către prof. Valentin Sandu, de la

Liceul Bănăţean Oţelu Roşu, a unui manu-scris al preotului Ioan N. Chioariu (1921-1974), ce va fi publi-cat în totalitate în următorul volum, la eveniment partici-pând şi copiii celui care a fost preot la Voislova, perioadă în care a făcut preţioase însemnări în „Cro-nica parohiilor Voi-

slova şi Valeabistrei”.Prof. Ion CUBIN

Festivalul „Doina Bistrei”, din satul M@ru, la edi]ia a IV-a

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 2014 11

La data de 14 septembrie 2014 s-au împlinit 10 ani de la inaugu-rarea noii variante din oţel a crucii-monument de pe Muntele Mic. Crucea veche din lemn, care a fost înlocuită cu cea din structură metalică, s-a ridicat în anul 1936 pe Cleanţul Găinii la Muntele Mic, de către Clubul Turistic Bănăţean (C.T.B.) din Caransebeş şi Asociaţia Turistică AMIC (Iubitorii Muntelui Mic a Întreprinderii Tramvaiele Co-munale) din Timişoara. Un prilej de sărbătoare pentru populaţia locală

şi toţi bănăţenii, care sărbătoresc la această dată în fiecare an, marele Praznic al Înălţării Sfintei Cruci, prin grija Sfintei Episcopii a Ca- ransebeşului. Pentru acest an, s-a dorit o organizare mai aleasă, dat fiind şi participarea foştilor membri ai Comitetului care sub patrona- jul Mitropoliei Banatului, al regre-tatului nostru Mitropolit Nicolae CORNEANU şi din iniţiativa Înalt Prea Sfinţiei Sale, s-au ocupat de lucrările de reconstruire a vechii cruci din lemn.

Pelerinajul a debutat cu proce- siunea din centrul staţiunii monta- ne spre crucea de mari dimensiuni, la care au participat Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caran- sebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, general de brigadă dr. Adrian Tonea, coman-dantul Diviziei IV Infanterie „Ge-mina” alături de militari ai Brigăzii 18 Infanterie Banat din Timişoara,

un impresionant sobor de preoţi şi diaconi din cuprinsul eparhiei, elevi ai Seminarului Teologic Liceal „Ioan Popasu” din Caransebeş şi mulţime mare de credincioşi. Au mai participat şi oficialităţi ai jude- ţului Caraş-Severin, prefectul jude-ţului, domnul Silviu Hurduzeu, vicepreşedintele Consiliului Jude-ţean, domnul Ionesie Ghiorghioni şi domnul deputat Ion Mocioalcă.

Bazaţi pe experienţa realizată în cei 10 ani trecuţi de la finalul acţiunii de reabilitare a monumentului şi

după o con-sultare din om în om, s-a for-mat un grup din membrii fostului comi- tet, cu misiu-nea de a iden- tifica şi nomi- naliza stările de lucruri ce nece- sită îndreptări, completări sau iniţiative vii-

toare, ce pot contribui la o îmbună- tăţire generală şi relansare a activi- tăţilor de orice fel pentru valorifi-carea superioară a potenţialului tu-ristic al zonei dominate de masivul Ţarcu – Muntele Mic. Apelului lan- sat i-au răspuns persoanele nomina-lizate în conti- nuare: ing. Mâţu Cristian, ing. Percec Vasile, ing. Toth Carol, i n g . C o c e a n Gheorghe, ec. Staia Martin, arh. Botescu Mihai, p r o f . H a m a t Cornel şi un nou membru ataşat g r u p u l u i e c . Opruţ Petru.

După consultările de rigoare, au avut loc întâlniri de lucru între cei amintiţi şi reprezentanţi ai Con-siliului Judeţean Caraş-Severin, Pri- măria Municipiului Caransebeş şi în mai multe rânduri la Sfânta Epis-copie a Caransebeşului.

În lunile aprilie şi august, re- prezentanţi ai grupului amintit au fost primiţi de Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului, care înainte de trecerea în nefiin- ţă, s-a arătat fericit de intenţiile grupului amintit, dorindu-le succes în toate şi oferindu-le binecuvân-tarea Sa.

În fapt, în anii premergători, întreaga acţiune de reabilitare, con- struire, a crucii-monument, s-a bu- curat de sprijinul efectiv al Dom-niei Sale şi principalilor săi cola-boratori, făcând astfel posibilă o finalizare de succes, nu numai a reconstruirii Monumentului Eroilor Bănăţeni în Lupta de Reîntregire a Ţării ci şi pentru o importantă dezvoltare turistică a arealului geo-grafic Ţarcu – Muntele Mic.

Există în prezent un acces rutier direct până la Crucea-monument, un circuit rutier din Caransebeş - Zăvoi – Poiana Mărului – Muntele Mic – Turnu Ruieni – Caransebeş şi deschideri din DN 6 la Cuntu - Ţarcu şi tot din DN 6 în viitoarea staţiune turistică din jurul lacului de acumulare de la Poiana Rusca – Teregova.

Pregătindu-ne pentru importan-ta sărbătoare din 14 septembrie de la Muntele Mic, a fost întocmită o listă de probleme incluse într-o

lucrare intitulată ZECE ANI DE LA REFACEREA MONUMEN-TULUI EROILOR BĂNĂŢENI DE LA MUNTELE MIC, autori Cornel Hamat, Cristian Mâţu şi Petru Opruţ, care a fost distribuită celor prezenţi la festivitate.

Sãrbãtoare la Muntele Mic

6

Glasul Voislovei n nr. 5 - anul III - 201412

Colegiul de redacţieRedactor-şef: Ec. Petru Opruţ

Redactori: Prof. Ioan Traia, Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan, Lect. Dr. Ovidiu Roşu, Jurist Firuţ Mihuţ, Drd. Claudiu Călin, Etnolog Aristida Gogolan

Adresa redacţiei: Str. Viorelelor, Bl. D14, Sc. B, Ap.3, Timişoara, Jud. TimişTelefon: 0740.195.236, e-mail: oprutpetre@yahoo.com

Tiparul executat la Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26 n Tel./fax: 0256-204 816 n E-mail: edituraeurostampa@gmail.com

ISSN 2285-9853

Revistă editată cu sprijinul Primăriei Comunei Zăvoi

Buna organizare a sărbătorii de către Eparhia Caransebeşului, în co- laborare cu Brigada 18 Infanterie

Banat, în prezenţa unui impresio-nant număr de arhierei, preoţi, ofi- ţeri superiori, oficialităţi, fanfară militară şi defilarea câtorva for- maţiuni de ostaşi în ţinută de pa- radă, în prezenţa a peste 100 de pelerini din comunele apropiate, au impresionat puternic şi au dat în- tregii sărbători un caracter profund patriotic, plin de sentimente de ad- miraţie şi bucurie. Întreaga atmos-feră degajată de buna organizare, a scos pregnant la iveală spiritul montan, al valorilor montane. Peste tot la munte se simte forţa vieţii şi originea divină a lucrurilor. La final, a avut loc un moment de depunere de coroane în amintirea eroilor bă-năţeni, precum şi defilarea Gărzii

de onoare a Brigăzii 18 Infanterie Banat din Timişoara.

La masa comună ce a urmat s-au spus multe lucruri fru- moase la a- dresa tuturor celor care au ostenit pen-tru refacerea m o n u m e n -tului şi spri- jinirea auto-rităţilor în a o f e r i m a i multă orga- nizare efortu- rilor de dez-

voltare turistică a zonei. Reţinând şi laudele şi sfaturile, ne-am gândit să ne in-tegrăm în acestea şi să culegem p e n t r u eforturile v i i t o a r e ce l e ma i i n d i c a t e soluţ i i a căror edi-f icare ar putea va-lorifica su- perior acest important s p a ţ i u

montan din vestul ţării, spre satis-facţia beneficiarilor de servicii tu-ristice şi buna stare a locuitorilor de la baza muntelui.

Ne-am gândit astfel ca într-un număr viitor al revistei sau într-o broşură specială, să prezentăm auto- rităţilor responsabile şi publicului interesat, cele mai importante mă-suri prin care, pe lângă conservarea mediului şi obiectelor create, să determine factorii responsabili la elaborarea de măsuri concrete, pe bază de documentaţii tehnice şi res- ponsabilităţi clare, care să alinie-ze această zonă montană la con-ceptele moderne de valorificare a potenţialului turistic montan.

Prof. Cornel HAMATEc. Petru OPRUŢ

De praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos urăm tuturor cititorilor noştri, sărbători fericite, pace şi bunăvoire,

salutându-i cu creştinescul CRĂCIUN luminat şi fericit!