Ghid de turism

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI,

PROTECŢIEI SOCIALE Ș I PERSOANELOR VĂRSTNICE

AMPOSDRU

Fondul Social European POS DRU 2007-2013

Instrumente Structurale 2007 - 2013

Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 3 „CREŞTEREA ADAPTABILITĂŢII LUCRĂTORILOR SI A ÎNTREPRINDERILOR”

Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor partenerilor sociali şi societăţii civile"

Titlul proiectului:“Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)”

Beneficiar: Ministerul Educaţiei Naţionale

Contract nr. POSDRU/93/3.3/S/53132

GHID DE CERTIFICARE ŞI RECUNOAŞTERE

PENTRU PROFESIA GHID DE TURISM

Autor:

Paula Posea

Iulie 2013

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2

CUPRINS

Introducere.................................................................................................................................3

1. Situaţia reglementării profesiei ghid de turism în România şi

în cele 8 state membre ale Uniunii Europene analizate...................................................5

2. Procedurile de validare/certificare a competenţelor

aplicate de Autorităţile Competente

din ţările în care profesia este reglementată...................................................................12

3. Procesele de recunoaştere a calificărilor

dobândite în alte State Membre ale UE……………........................................................32

4. SOLVIT…………………………………………..............................................................45

5. Exercitarea profesiei ghid de turism

în Uniunea Europeană…………………………………..………………………….…...50

6. Concluzii.............................................................................................................................52

Lista de abrevieri…………………… ………………………………………...…………….54

Bibliografie...............................................................................................................................55

Anexă: Termeni de referinţă standard orientativi pentru procedurile de validare

şi certificare a competenţelor şi procesele de recunoaştere a calificărilor..........57

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



3

INTRODUCERE

Ghidul de certificare şi recunoaştere pentru profesia ghid de turism constituie unul din

rezultatele proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale

din România (IMI PQ NET România)” implementat de către Ministerul Educaţiei Naţionale

(MEN) în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) şi cu Institutul pentru

Politici Sociale (IPS), co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional

Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 (POSDRU).

În cadrul proiectului IMI PQ NET România au fost analizate şi dezvoltate împreună

cu autorităţile competente procedurile de validare şi certificare a competenţelor şi procesele

de recunoaştere a calificărilor pentru fiecare profesie reglementată în parte şi s-au stabilit

elemente comune de procedură pe fiecare autoritate competentă. Prin cumularea şi

sintetizarea acestora au fost stabilite apoi elemente comune de procedură pe fiecare domeniu

şi, pe această bază, au fost dezvoltate proceduri standard de validare şi certificare a

competenţelor corespunzătoare tuturor profesiilor reglementate şi de recunoaştere a

calificărilor. Rezultatul final al acestor activităţi îl constituie materialul „Termeni de

referinţă standard orientativi pentru procedurile de validare şi certificare a competenţelor

şi procesele de recunoaştere a calificărilor”, anexat la prezentul ghid. Acest material

cuprinde terminologia de bază (definiţiile termenilor utilizaţi şi în ghiduri) şi schemele de

standardizare pentru procedurile de certificare a competenţelor şi pentru procesele de

recunoaştere a calificărilor şi de aceea a stat la baza elaborării unui număr de 30 de ghiduri

de certificare şi recunoaştere pentru diferite profesii reglementate, ghiduri menite să sprijine

AC din România în eforturile lor de standardizare a acestor proceduri şi procese, prin

informarea lor cu privire la practicile AC omoloage din alte state membre (SM) ale UE.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



4

Analiza a fost realizată pentru România şi încă 8 state membre ale Uniunii Europene

(Austria, Republica Cehă, Danemarca,Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda şi Spania).

Au fost efectuate cercetări în legislaţia europeană şi a statelor respective referitor la modul de

dobândire a calificărilor, sistemul de educaţie şi formare profesională, tipuri de documente

(diplome, certificate, atestate de competenţă,etc) care pot fi obţinute la certificarea pregătirii,

reglementări privitoare la validare, certificare şi recunoaştere a calificărilor, profesii

reglementate conform directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor

profesionale.

Pentru câteva dintre aceste state (Danemarca, Germania, Italia, Marea Britanie,Olanda

şi Spania) au fost organizate în cadrul proiectului vizite de studiu la care au participat

specialiştii din grupurile de lucru constituite în cadrul proiectului, precum şi experţii din

cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Autorităţii Naţionale pentru Calificări. Cu ocazia

acestor vizite a fost extinsă baza de colectare a informaţiilor în cadrul întâlnirilor cu

reprezentanţii autorităţilor competente din ţările gazdă.

Scopul acestei analize este de a facilita instituţiilor responsabile, dar şi persoanelor

interesate, cunoaşterea şi înţelegerea profesiei (profesiilor) analizate în mai multe state

europene, comparativ cu România, în scopul adaptării legislaţiei şi facilitării mobilităţii pe

piaţa europeană a forţei de muncă.

Realizarea ghidului de certificare şi recunoaştere pentru profesia Ghid de turism are ca

scop:

Sprijinirea autorităţilor competente din România în eforturile de standardizare a

proceselor de certificare a competenţelor şi recunoaştere a calificărilor necesare

practicării profesiilor reglementate pe care le gestionează, prin informarea lor cu

privire la practicile din alte state membre ale UE;

Informarea tuturor persoanelor care au dobândit calificări în domeniul respectiv de

activitate în România şi doresc să practice profesia respectivă într-unul din statele

membre ale UE prezentate în ghid.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



5

1. SITUAŢIA REGLEMENTĂRII PROFESIEI GHID DE TURISM

ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN CELE 8 STATE MEMBRE

ALE UNIUNII EUROPENE ANALIZATE

Profesia ghid de turism este reglementată - aşa cum rezultă din imaginea de mai jos - în 12

state membre ale Uniunii Europene[2].

Sursa: http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm

Sunt unele ţări (Polonia, Slovenia, Franţa) în care sunt reglementate câte două profesii

corespunzătoare denumirii generice Ghid de turism (Tourist guide). Din cele 8 state membre

analizate (Austria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Italia, Marea Britanie,

Olanda, Spania), numai în 3 state profesia este reglementată (Austria, Italia şi Spania).

În tabelul nr.1.1 este redată situaţia acestei profesii în cele 12 ţări europene în care ea

este reglementată, din perspectiva Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor

profesionale:

http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



6

Tabelul nr.1.1

SM

Denumirea

profesiei

SM/EN

Denumirea AC Nivel de calificare

Recunoaşterea

conform

Directivei

2005/36/CE

ROMÂNIA

Ghid de

turism/

Tourist Guide

Ministerul Economiei-

Autoritatea Naţională

pentru Turism

SEC - Certificat

care atestă

absolvirea cursului

secundar , Art. 11 b

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

AUSTRIA

Fremden-

führer/ Tourist

Guide

Bundesministerium für

Wirtschaft, Familie und

Jugend

Federal Ministry for

Economics, Family and

Youth (EN)/ Ministerul

Federal al Economiei,

Familiei şi Tineretului

Email: [email protected]

v.at

http://www.en.bmwfj.gv

.at/Enterprise/Trades/Sei

ten/TheTradeAct.aspx

URL: www.bmwa.gv.at

DSE - Diploma

(educaţie post-

secondară), inclusiv

Anexa II (ex 92/51,

Anexa C,D) , Art.

11c

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

CIPRU Ξεναγός

/Tourist Guide

Cyprus Tourist

Organization/

Organizaţia de Turism

din

CipruEmail: cytour@vis

itcyprus.com

URL: www.visitcyprus.

com

DSE - Diploma

(educaţie post-


Anexa II (ex 92/51,

Anexa C,D) , Art.

11 c

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

FRANŢA

Guide

touristique/

Tourist Guide

PS3 - Diploma de

nivel post secundar

(3-4 ani) , Art. 11 d

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

mailto:[email protected]


http://www.bmwa.gv.at/



http://www.visitcyprus.com/

http://www.visitcyprus.com/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



7

SM

Denumirea

profesiei

SM/EN


Recunoaşterea

conform

Directivei

2005/36/CE

GRECIA Ξεναγός/

Tourist Guide

Organization for

Vocational education

and training,

Department for

European and

International

Relations/Organizaţia

pentru educaţie şi

formare profesională,

Departamentul de

Relaţii Europene şi

internaţionale

Email: tm.isotimion@oe

ek.gr

DSE - Diploma

(educaţie post-


Anexa II (ex 92/51,

Anexa C,D) , Art.

11 c

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

UNGARIA

Idegenvezető/

Tourist Guide

Oktatási Hivatal,

Magyar Ekvivalencia és,

Információs Központ

Educational Authority,

Hungarian Equivalence

and Information Centre

(EN) /Autoritatea ungară

de educaţie, Centrul de

echivalare şi informare

Email: recognition@oh.

gov.hu

URL: www.professional

recognition.gov.hu

DSE - Diploma

(educaţie post-


Anexa II (ex 92/51,

Anexa C,D) , Art.

11 c

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

ITALIA

Guida

turistica/

Tourist Guide

Presidenza del Consiglio

- Dipartimento per lo

sviluppo e la

competitività del

turismo/ Preşedinţia

Consiliului de miniştri,

Departamentul pentru

dezvoltarea şi

competitivitatea

turismului

Email: g.corrado@gover

no.it

SEC - Certificat

care atestă

absolvirea cursului


Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie





http://www.professionalrecognition.gov.hu/

http://www.professionalrecognition.gov.hu/



UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



8

SM

Denumirea

profesiei

SM/EN


Recunoaşterea

conform

Directivei

2005/36/CE

MALTA

Tourist Guide Ministry for

Tourism/Ministerul

turismului

DSE - Diploma

(educaţie post-


Anexa II (ex 92/51,

Anexa C,D) , Art.

11 c

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

LITUANIA

Gidas/ Tourist

Guide

Valstybinis turizmo

departamentas

Lithuanian State

Department of Tourism

(EN)/Departamentul de

stat al turismului din

Lituania


URL: www.tourism.lt

PS3 - Diploma de

nivel post secundar

(3-4 ani) , Art. 11 d

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

POLONIA

Przewodnik

turystyczny/

Tourist guide

Minister Sportu i

Turystyki

Minister of Sport and

Tourism (EN)/

Ministerul Sportului şi

Turismului

http://www.msport.gov.

pl/

SEC - Certificat

care atestă

absolvirea cursului


Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

Usługi

świadczone

przez pilotów

wycieczek/

Services

rendered by

tour leaders

SEC - Certificat

care atestă

absolvirea cursului


Recunoaşterea

experienţei

profesionale Anexa

IV – recunoaştere

automată

SLOVENIA

Turistični

vodnik/

Tourist guide

SEC - Certificat

care atestă

absolvirea cursului


Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

Turistični

vodnik

turističnega

območja/

Tourist guide

of tourist area

TURISTIČNO

GOSTINSKA

ZBORNICA

SLOVENIJE/ Camera

de turism şi comerţ din

Slovenia

http://http//www.gzs.si



http://www.tourism.lt/

http://http/www.gzs.si


UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



9

SM

Denumirea

profesiei

SM/EN


Recunoaşterea

conform

Directivei

2005/36/CE

SPANIA

Guía de

turismo/

Tourist Guide

Regiunile autonome

http://ec.europa.eu/inter

nal_market/qualification

s/regprof/index.cfm?acti

on=view_document&id

_document=366

DSE - Diploma

(educaţie post-


Anexa II (ex 92/51,

Anexa C,D) , Art.

11 c

Sistemul general de

recunoaştere –

prima aplicaţie

Directoratul General pentru Politici Interne – Piaţa Internă şi Protecţia

Consumatorului al Parlamentului European a publicat în anul 2010 un studiu referitor la

Recunoaşterea calificărilor profesionale prin care s-a urmărit implementarea Directivei

2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale pentru patru profesii: asistenta

medicală,arhitect, inginer civil şi ghid de turism. Statele membre UE care au făcut obiectul

studiului au fost: Danemarca, Germania, Franţa, Spania, Italia, Polonia, Slovenia şi Marea

Britanie.

Situaţia generală pentru profesia ghid de turism constatată în această lucrare [3] este

aceea că profesioniştii sunt, în general, organizaţi în asociaţii ale ghizilor naţionali de turism

şi/sau ale tour operatorilor de turism care, la rândul lor, sunt reprezentate de una dintre

următoarele asociaţii din Uniunea Europeană:

Federaţia Europeană a Ghizilor Turistici (FEG)

Asociaţia Europeană a Tour-operatorilor de turism (ETOA)

Asociaţia Europeană a Agenţilor de turism şi a Tour-operatorilor (ECTAA)

O caracteristică comună a acestei profesii este că cei mai mulţi ghizi sunt activi ca free-

lance sau sunt angajaţi numai pe durata unei excursii. Este extrem de rară situaţia ca un ghid

de turism să fie angajat permanent.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



10

Constatările legate de această profesie arată că statele membre pot fi împărţite în două

grupuri: primul grup este compus din state membre cu un volum mare de turişti care pleacă

din ţară pentru a face turism, cum ar fi: Germania, Suedia, Marea Britanie. Profesia nu este

reglementată de obicei în acest grup de state. Al doilea grup de SM este caracterizat printr-un

volum mare de turişti care intră în aceste state, cum ar fi: Franţa, Italia, Spania şi Portugalia.

Din punct de vedere statistic, în ceea ce priveşte fluxul de profesionişti/ ghizi de turism

plecaţi în alte state decât în cel în care şi-au obţinut calificarea, putem stabili care sunt cele

mai “mobile” ţări, luând ca reper un interval de timp, respectiv 2008-2012.

Graficul 1.1 prezintă primele cinci ţări în care profesioniştii care au migrat şi-au obţinut

calificarea profesională (ţări de origine).

Graficul 1.2 prezintă primele cinci ţări în care profesioniştii mobili au furnizat servicii

ca ghid de turism pe bază ocazională sau temporară (ţări gazdă).

Graficele se bazează pe statistici furnizate de SM şi sunt actualizate în acord cu

criteriile de căutare introduse (perioada 2008-2012, toate SM).

În aceste grafice se observă că ţările din care provin persoanele calificate (ţara de

origine) sunt Germania, Slovacia, Republica Cehă, Polonia, Italia, iar ţările în care li s-a

recunoscut calificarea (ţara gazdă) sunt Austria, Polonia, Danemarca, Marea Britanie,

Germania.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



11

Grafic1.1. Primele cinci ţări în care profesioniştii care au migrat şi-au obţinut calificarea

profesională (ţări de origine)

Grafic1.2. Primele cinci ţări în care profesioniştii mobili au furnizat servicii ca ghid

de turism pe bază ocazională sau temporară (ţări gazdă) *

ă*

* Graficele 1.1 şi 1.2 au fost prelucrate de autor pe baza graficelor preluate de pe site-ul CE [2]

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



12

2. PROCEDURILE DE VALIDARE/CERTIFICARE A

COMPETENŢELOR APLICATE DE AUTORITĂŢILE

COMPETENTE DIN ŢĂRILE ÎN CARE PROFESIA ESTE

REGLEMENTATĂ

Gestionarea competenţelor a început să reprezinte un subiect important la nivel european

o dată cu lansarea la Consiliul de la Lisabona a Strategiei prin care Europa trebuia să devină

cea mai competitivă societate bazată pe cunoaştere. În acest scop, prin intermediul a trei

directive succesive (D. CEE 89/48, D. 92/51, D. CEE 99/42) – care au fost abrogate odată cu

adoptarea directivei 36/2005/CE - UE a ajuns să definească trei principii de bază:

încrederea reciprocă între sistemele de învăţământ şi educaţie ale ţărilor membre;

mecanisme de recunoaştere interpretate în modul cel mai favorabil persoanei;

certificate de competenţă obţinute în urma unei aprecieri "a calităţilor personale,

atitudinilor şi cunoştinţelor solicitantului de către o autoritate, fără o formare

prealabilă"

Aceste documente confirmă principiul valorizării şi capitalizării competenţelor.

În iunie 2002, la Bruxelles, la Conferinţa internaţională a statelor membre, au fost

identificate unele orientări pentru definirea unei baze de cooperare în materie de standarde şi

certificare şi a fost convenită lansarea unei abordări europene pentru recunoaşterea

calificărilor şi competenţelor, a profesiilor reglementate şi nereglementate şi a unui nou

sistem de unităţi de credite capitalizable recunoscute şi transferabile pe baz unui cadru

comun.

Astfel, competenţele pe care o persoană le-a dobândit prin parcurgerea unui program

de formare în unităţi de învăţământ, în centre de formare continuă sau în context non-formal

sau informal pot fi evaluate raportat la un standard şi certificate, conducând la obţinerea unei

diplome, unui certificat sau atestat de competenţă.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



13

Pentru o clarificare a competenţelor şi atribuţiilor persoanelor care lucrează în

domeniul turismului, Standardul European CEN 13809 (Dicţionar de standardizare în

turism) oferă definiţii pentru mai multe ocupaţii, astfel:

Ghid de turism (Touristic guide) - persoana care ghidează vizitatorii într-o limbă la

alegerea acestora şi interpretează patrimoniul cultural şi natural al regiunii, persoană

care în mod normal posedă o calificare specifică în domeniu care de obicei este oferită

şi autorizată de autorităţi adecvate. Directiva Europeană pentru standardul European

CEN 15565 cere un minimum de 600 de ore de pregătire profesională pentru ghidul

de turism înainte de evaluare.

Manager de turism (Tour manager) - persoana care conduce şi supervizează

itinerariul în numele operatorului de turism, asigurând ca programul să se desfăşoare

conform descrierii acestuia şi cu modul în care a fost vândut turistului/consumatorului

şi care oferă informaţii practice locale.

Escorta de turism- este reprezentantul operatorului de turism care furnizează

asistenţă de bază turiştilor.

Nivelurile de calificare pentru calificarea ghid de turism sunt diferite între statele

membre, plasându-se, conform Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor

profesionale între nivelul secundar superior (Slovenia, Polonia, Italia) şi nivelul post secundar

(3-4 ani) în Franţa şi Lituania. În general, această profesie se încadrează în Profesiile

reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii (Legea

200/2004 din Romania)[1].

În tabelul nr.2.1 se prezintă comparativ tipurile de certificate, diplome, calificări

profesionale care permit accesul la profesia ghid de turism în câteva ţări studiate, inclusiv

România.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



14

Tabelul nr.2.1

SM ROMANIA AUSTRIA ITALIA SPANIA

Directiva

2005/36/CE

SEC - Certificat care

atestă absolvirea

cursului secundar,

Art. 11 b (certificat

care atestă

încheierea unui ciclu

de studii liceale)

DSE - Diploma

(educaţie post-

secundară), inclusiv

Anexa II (ex 92/51,

Anexa C,D), Art. 11 c

(diplomă care atestă fie

o formare la nivel de

învăţământ postliceal,

fie, în cazul unei

profesii reglementate, o

formare cu structură

specială)

SEC - Certificat care

atestă absolvirea

cursului secundar ,

Art. 11 b (certificat

care atestă încheierea

unui ciclu de studii

liceale)

DSE - Diploma

(educaţie post-

secundară),

inclusiv Anexa II

(ex 92/51, Anexa

C, D) , Art. 11 c

(diplomă care

atestă fie o

formare la nivel

de învăţământ

postliceal, fie, în

cazul unei profesii

reglementate, o

formare cu

structură specială)

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



15

SM ROMANIA AUSTRIA ITALIA SPANIA

Legislaţia

specifică

SM

Hotărârea

Guvernului nr.

631/2003 pentru

modificarea şi

completarea

Hotărârii

Guvernului nr.

305/2001 privind

atestarea şi utilizarea

ghizilor de turism

Ordin comun

MMSSF/MECT

nr.35/3112/2004

Nomenclatorul

calificărilor pentru

care se pot organiza

programe finalizate

cu certificate de

calificare

Calificarea - Agent

de turism-ghid,

nivel 3

Hotărârea

Guvernului nr.866

/2008, anexa 4

Nomenclatorul

calificărilor

profesionale pentru

care se asigură

pregătirea prin

şcoală postliceală:

Calificarea- Agent

de turism-ghid,

nivel 3

Asociaţia Ghizilor

Autorizati din Viena

http://www.guides-in-

vienna.at/

Cursul de formare

cuprinde aproximativ

900 de ore urmate de

trei examene în limba

germană şi cel puţin o

limbă străină

Sursa:

http://www.guides-in-

vienna.at/

Nivel 4 EQF-

Diploma de

Maturitate- Operator

de turism- Istituto

Tecnico Statale

Nivel 5 EQF-

Diploma de

Specializare-Ghid de

turism si

oenogastronomic-

Istituti Professionali di

Stato per i Servizzi

Alberghieri and della

Ristorazione

Sursa:EQF-FRAME,

The European

Qualifications

Framework and

Tourism studies, LdV

project 2008

Decretul nr. nr.5

din 7 ianuarie

1998,

modificat prin

Decretul nr. 120

din 20 martie

2000, în Catalonia

Deţinerea

următoarelor

titluri:

-Tehnician de

companii şi

activităţi turistice,

-Tehnician de

companii

turistice,

-Tehnician

superior în

informare şi

comercializare

turistică,

-Diploma în

turism sau orice

altă diplomă

universitară.

http://www.guides-in-vienna.at/




UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



16

Standardul European EN 15565:2008 - Servicii turistice - Cerinţe referitoare la

programele de formare profesională şi calificare a ghizilor turistici [4] susţine eforturile

UE de a facilita mobilitatea în furnizarea de servicii în statele membre, dar urmăreşte de

asemenea creşterea importanţei ghizilor turistici la o înaltă calitate a furnizării serviciilor de

turism. Aceasta va deveni posibil printr-un standard comun de calificare pentru ghizii turistici

în toate ţările europene. Programul de formare va cuprinde următoarele elemente:

Subiecte commune, conform clauzei 6

Subiecte specifice domeniului (ariei), conform clauzei 7

Instruire practică, conform clauzei 8

Programul de formare trebuie să conţină minimum 600 de unităţi de training (formare)

TU. O unitate de training (TU) este echivalentă cu 60 minute. Unităţile de training pot să

includă: cursuri-prelegeri, activităţi cu tutori, e-learning, activităţi practice, studiu individual.

Programul de formare pe teme comune va cuprinde minim 180 TU. Durata minimă a

fiecărei categorii va fi următoarea:

Cunoştinţe teoretice, conform subclauzei 6.1- 54 TU

Tehnici şi competenţe de ghidare, conform clauzei 6.2- 108 TU

Cunoştinţe şi abilităţi de afaceri, conform clauzei 6.3-18 TU

Programul de formare pe teme specifice domeniului va conţine conform clauzei 7 un total

de minimum 180 TU. Durata minimă pentru fiecare categorie va fi următoarea:

Cunoştinţe teoretice-162TU

Condiţii de muncă-18 TU

Programul de formare pentru instruire practică va conţine conform clauzei 8 un minimum

de 240 TU.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



17

Competenţele de limbi străine

În anexele A şi B din Standardul European se pot identifica aspectele privitoare la

competenţele de limbi străine pentru ghizi. Evaluarea acestora este făcută pe baza Cadrului

Comun European de Referinţă pentru Limbi (CEFR). Competenţele corespunzătoare sunt

urmărite pe cinci criterii: nivel, precizie, interacţiune, fluenţă şi coerenţă.

Formarea profesională, precum şi validarea/certificarea competenţelor este diferită

în cele patru ţări studiate, astfel:

În România, calificarea Agent de turism-ghid poate fi furnizată prin învăţământ

postliceal cu durata de 2 ani, în unităţi de învăţământ acreditate ale Ministerului Educaţiei

Naţionale şi prin cursuri de calificare organizate de furnizori de formare autorizaţi de

Autoritatea Naţională pentru Calificări, care pentru nivelul 3 de calificare trebuie să aibă o

durată de minim 1060 ore. Hotărârea Guvernului nr. 631/2003 pentru modificarea şi

completarea Hotărârii Guvernului nr. 305/2001 privind atestarea şi utilizarea ghizilor de

turism, precizează la Art 2. (3) Cetăţenii români pot exercita profesia de ghid de turism dacă

posedă un atestat de ghid de turism eliberat de Ministerul Turismului în baza certificatului de

calificare obţinut în urma absolvirii unui curs de calificare la Centrul Naţional de

Învăţământ Turistic (C.N.I.T.) sau la alte instituţii autorizate din România.

În Austria formarea ghidului de turism este asigurată de o organizaţie profesională,

Asociaţia Ghizilor Autorizaţi din Viena, care organizează cursuri şi certifică absolvenţii,

acordându-le însemnul (insigna) şi dreptul de a practica.

Înainte de examen, trebuie parcurs un curs obligatoriu, constând dintr-un minim de

250 de ore într-o instituţie de învăţământ autorizată. Acest curs transmite cunoştinţe de bază

şi experienţă în multe domenii: istorie naţională şi regională, istoria artei şi istorie culturală,

istoria locală şi geografie, sistemele juridice şi politice, fundamentele de economie şi

sociologie, contabilitate, aspectele comerciale şi juridice ale profesiei de ghid turistic,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



18

turismul de afaceri şi management, geografie turistică şi economică şi acordarea primului

ajutor.

Această educaţie este completată de tururi demonstrative şi excursii pe teren,

practicarea limbii, comunicare şi tehnici de prezentare. Pe baza examinării şi a licenţei

comerciale, ghizii de turism sunt autorizaţi să efectueze excursii în toată Austria. Cu toate

acestea, ei vor avea grijă deosebită pentru a se pregăti în mod corespunzător pentru excursii

în afara sferei lor geografice sau tematice de competenţă, căutând, probabil, cooperarea cu

ghizi locali. Acelaşi lucru este valabil şi pentru furnizarea de servicii de ghidare profesională

în afara Austriei, care urmează să fie efectuate în cadrul legilor şi reglementărilor naţionale.

Mai mult, ghizii de turism participă la programe de formare permanentă, după calificare:

"Academia pentru Formare Continuă a Ghizilor de Turism” (Academy for Continuing

Training of Tourist Guides –WAF) oferă o varietate de cursuri, excursii şi tururi. Ghizii de

turism citesc literatura de specialitate, vizitează muzee şi expoziţii, participă la excursii

educaț ionale şi la simpozioane naţionale şi internaţionale. Aceste activităţi servesc, de

asemenea, în scopul îmbunătăţirii practicării competenţelor de limbi străine [5].

În Spania [6] există situaţia specială că fiecare comunitate autonomă are legislaţie proprie,

aceasta fiind prezentată în tabelul nr. 2.2:

Tabelul nr.2.2

Nr.

crt.

Comunitatea

autonomă

Legislaţia specifică pentru exercitarea profesiei de Ghid de

turism

1. ANDALUCIA - Decreto 214/2002, de 30 de julio, por el que se regula las Guías

de Turismo de Andalucía.

2. VALENCIA Decreto 62/1996, de 25 de marzo, del Consell, por el que se

aprueba el Reglamento regulador de la Profesión de Guía

Turístico. (DOCV núm. 2722 de 3 de abril de 1996).

- Decreto 26/2001, de 30 de enero, del Consell, de modificación de

los artículos 9 y 12 del Decreto 62/1996, de 25 de marzo, por el

que se aprobó el reglamento Regulador de la Profesión de Guía

Turístico. (DOCV núm. 3931 de 2 de febrero de 2001).

- Decreto 190/2005, de 9 de diciembre, del Consell, por el que se

modifica el Decreto 62/1996, de 25 de marzo, por el que se aprobó

el Reglamento regulador de la Profesión de Guía Turístico en el

ámbito de la Comunitat Valenciana (DOCV núm. 5153 de 13 de

diciembre de 2005).

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/andalucia/dec_214-02_andal.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/valencia/ficha_dec_62-96_val.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/valencia/dec_26-2001_val.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/valencia/dec_190-2005_val.shtm

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



19

Nr.

crt.

Comunitatea

autonomă


turism

3. PRINCIPADO

DE ASTURIAS

- Decreto 59/2007, de 24 de mayo, por el que se aprueba el

Reglamento regulador de la profesión de Guía de Turismo en el

Principado de Asturias

4. NAVARRA - Decreto 125/95, de 20 de mayo, por el que se regula la profesión

de guias de turismo en Navarra.

5. MURCIA - Decreto 178/95, de 20 de diciembre, por el que se regula la

profesión de guía de turismo en la Región de Murcia.

- Orden de 8 de abril de 1997, que desarrolla el Decreto 178/1995,

de 20 de diciembre por el que se aprueba la regulación de la

profesión de Guía de Turismo en la Región de Murcia.

- Orden de 24 de febrero del 2000, por la que se interpreta el

artículo 6 del Decreto 178/1995, de 20 de diciembre, por el que se

aprueba la regulación de la profesión de Guía de Turismo de la

Región de Murcia.

- Corrección de errores de la Orden de 24 de febrero de 2000.

6. MADRID Observaciones sobre la reglamentación de Madrid.

- Decreto 47/96, de 28 de marzo, por el que se regula la

habilitación y actividad de Guías de Turismo en la Comunidad de

Madrid.

- Decreto 228/2000, de 19 de octubre, de modificación del artículo

6 del Decreto 47/1996, de 28 de marzo.

- Decreto 84/2006, de 26 de octubre del Consejo de Gobierno, por

el que se modifica el Decreto 47/1996, de 28 de Marzo.

- Orden 426/1997, de 17 de enero de la Consejería de Economía y

Empleo, de desarrollo del Decreto 47/1996 , de 28 de marzo, por

el que se regula la habilitación y actividad de Guía de Turismo en

la Comunidad de Madrid.

7. LA RIOJA - Decreto 27/1997, de 30 de abril, por el que se aprueba el

Reglamento de la profesión de Guías de Turismo.

- Decreto 20/2000, de 28 de abril, de modificación del Decreto

27/1997, de 30 de abril, por el que se aprueba el Reglamento

regulador de la profesión de Guías de Turismo.

- Decreto 111/2003, de 10 de octubre, por el que se aprueba el

reglamento de desarrollo de la Ley 2/2001, de 31 de mayo, de

Turismo de la Rioja. (Título VI, Capítulo II, artículos 242 a 253 y

Disposición Transitoria 11ª).

8. GALICIA - Decreto 42/2001, de 1 de febrero, de Refundición en materia de

agencias de viajes, guias de turismo y turismo activo.

9. EXTREMADURA - Decreto 12/96, de 6 de febrero. Guias de Turismo.

- Decreto 43/2000, de 22 de febrero, por el que se modifica

el Decreto 12/1996, de 6 de febrero, por el que se aprueba el

reglamento de la actividad profesional de Guía Turístico.

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/asturias/dec_59-2007_astur.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/navarra/ficha_dec_125-95_nav.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/murcia/ficha_dec_178-95_mur.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/murcia/ord_08-04-97_mur.shtm


http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/murcia/ord_24-02-00_mur.shtm


http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/murcia/correccion_errores_24-02-00.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/madrid-2.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/madrid/ficha_dec_47-96_mad.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/madrid/dec_228-2000_mad.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/madrid/dec_84-2006.pdf

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/madrid/orden_426-1997_mad.pdf

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/madrid/dec_47-1996_mad.pdf

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/rioja/dec_27-97_rioja.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/rioja/dec_%2020-2000_rioja.shtm



http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-general/ordenacion/rioja/decreto_111-2003/decreto_111-2003.shtm#guias

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-general/ordenacion/rioja/ley_2-01_rioja.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/galicia/dec_42-01_gal.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/extremadura/ficha_dec_12-96_extr.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/extremadura/dec_43-00_extr.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/extremadura/ficha_dec_12-96_extr.shtm

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



20

Nr.

crt.

Comunitatea

autonomă


turism

10. ARAGÓN - Decreto 196/1998, de 9 de diciembre, del Gobierno de Aragón,

por el que se regula la actividad de Guía de Turismo en la

Comunidad Autónoma de Aragón.

- Orden de 23 de julio de 2001, del Departamento de Cultura y

Turismo, sobre monitores, guías e instructores de las empresas de

turismo activo y de aventura.

- Decreto 264/2007, de 23 de octubre, del Gobierno de Aragón,

por el que se aprueba el Reglamento de Guías de Turismo.

11. CATALUÑA Decreto 5/1998, de 7 de enero, sobre la actividad de Guía de

Turismo.

- Decreto 120/2000, de 20 de marzo, por el cual se modifica el

artículo 11 del Decreto 5/1998, de 7 de enero, sobre la actividad de

guía de turismo.

- Orden ICT/352/2002, de 3 de octubre , por la cual se establecen

los procedimientos de reconocimiento de habilitaciones de guías

de turismo expedidas por otras administraciones públicas.

12. BALEARES - Decreto 112/96, de 21 de junio, por el que se regula la

habilitación de Guías de Turismo en las Islas Baleares.

- Decreto 90/1997, de 4 de julio, por el que se modifica el Decreto

112/1996, de 21 de junio, que regula la habilitación de guía

turístico en las Islas Baleares.

- Decreto 136/2000, de 22 de septiembre, por el cual se modifica

el Decreto 112/1996, de 21 de junio, por el que se regula la

habilitación de guía turístico en las Islas Baleares.

13. CANARIAS - Decreto 59/1997, de 30 de abril, por el que se regulan las

actividades turítico-informativas.

- Orden de 23 de octubre de 2001,por la que se regula la actividad

de Guía de Turismo Sectorial en la modalidad de Observación de

Catáceos y las pruebas de Habilitación.

14. CASTILLA

Y LEÓN

- Decreto 101/95, de 25 de mayo, por el que se regula la profesión

de Guías de Turismo en la Comunidad Autónoma de Castilla-

León.

- Orden de 26 de septiembre de 1995, de desarrollo del Decreto

101/1995, de 25 de mayo, por el que se regula la profesión de Guía

de Turismo de la Comunidad Autónoma de Castilla y León.

- Decreto 25/2000, de 10 de febrero, por el que se modifica

el Decreto 101/1995, de 25 de mayo, por el que se regula la

profesión de guía de turismo de la Comunidad Autónoma de

Castilla y León.

15. CASTILLA –

LA MANCHA

- Decreto 96/2006 ,de 17-07-2006, de Ordenación de las

Profesiones Turísticas

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/aragon/dec_196-98_arag.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/turismo_activo/aragon/orden_23-07-2001_arag.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/aragon/Decreto_Guias_Turismo.pdf

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/catalunya/dec_5-98_cat.shtm



http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/catalunya/orden_ICT_352_2002_cat.pdf

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/baleares/ficha_dec_112-96_bal.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/baleares/dec_90-97_bal.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/baleares/dec_136-00_bal.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/baleares/ficha_dec_112-96_bal.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-general/disciplina/canarias/dec_59-97_cana.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/canarias/orden_23-2001_can.pdf

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/cyleon/ficha_dec_101-95_leon.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/cyleon/ord_26-09-95_leon.shtm



http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/cyleon/dec_25-00_leon.shtm


http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/c_mancha/decreto_96_2006.pdf

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



21

Nr.

crt.

Comunitatea

autonomă


turism

16. CANTABRIA - Decreto 32/1997, de 25 de abril, por el que se aprueba el

Reglamento para el ejercicio de actividades turistico-informativas

privadas.

- Decreto 51/2001, de 24 de julio, por el que se modifica

el Decreto 32/1997, de 25 de abril, por el que se aprueba el

reglamento para el ejercicio de actividades turístico-informativas

privadas.

În Italia, formarea profesională pentru domeniul turismului este oferită de şcolile

publice şi Centrele Regionale de formare. Există două tipuri de şcoli publice care oferă

formare pentru turism, şi anume:

Istituti Professionali Alberghieri, institute profesionale pentru ospitalitate ( hotel şi

restaurant)

Istituti Tecnici per il Turismo (Şcoli tehnice de turism) – acestea sunt orientate pe

servicii care ţintesc satisfacerea clientului.

Cursurile de formare în turism pot fi organizate direct de regiuni sau de administraţia

provincială sau municipală prin delegare de la regiune. Aceste cursuri oferă pregătire pentru

ocupaţii în domeniul bucătăriei, restaurantului, serviciilor hoteliere.

Studiile la Istituti Professionali Alberghieri se finalizează cu Diploma di Maturità

(Diploma de maturitate), după o pregătire de doi ani care urmează unei Diploma di Qualifica

(Diploma de calificare). O pregătire cu durata de cinci ani în Istituto Tecnico Statale conduce

la obţinerea unei Diploma di Specializzazione (Diploma de specializare).

În concluzie, se poate remarca faptul că - pentru România, Italia şi, în mare parte, Spania

- calificările necesare practicării profesiei ghid de turism se obţin în sistemul de învăţământ

secundar (liceal) sau terţiar nonuniversitar (postliceal) profesional şi tehnic, fiind încadrate la

nivel 4 sau 5 EQF. Spania menţionează şi posibilitatea deţinerii unei diplome universitare. De

asemenea, calificările pot fi obţinute în sistemul de formare a adulţilor, prin cursuri

organizate de furnizori de formare autorizaţi (România, Austria).

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/dec_32-1997_cant.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/cantabria/dec_51-2001_cant.shtm

http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-sectorial/guias/cantabria/dec_32-1997_cant.shtm

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



22

Procedurile de validare/certificare a competenţelor profesiei ghid de

turism

În România, reglementarea care stabileşte condiţiile de certificare şi validare a ghizilor de

turism este Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr.

637/2004[16]. pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şi criteriile pentru

selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism.

În capitolul 3 al acestor norme este stabilită procedura de autorizare (atestare) a ghizilor

de turism, astfel:

CAP. 3 Atestarea ghizilor de turism

ART. 11

Profesia de ghid de turism poate fi exercitată de persoane fizice deţinătoare de atestat de

ghid.

ART. 12(1) În înţelesul prezentelor norme metodologice, atestatul de ghid de turism este

documentul eliberat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin care se

confirmă capacitatea profesională a persoanelor fizice calificate în profesia de ghid de

turism de a exercita activitatea în una dintre categoriile de ghizi de turism, definite în

prezentele norme metodologice.

(2) Modelul atestatului de ghid de turism este prezentat în anexa nr. 3.

ART. 14

(1) În vederea obţinerii atestatului de ghid de turism local solicitantul va prezenta

următoarele documente:

a) cerere;

b) copie de pe actul de identitate;

c) copie de pe certificatul de calificare în profesia de ghid de turism;

d) copie de pe atestatul privind cunoaşterea unei limbi străine, iar în cazul persoanelor

fizice, cetăţeni ai statelor Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, şi copie

de pe atestatul privind cunoaşterea limbii române;

e) certificat de cazier judiciar;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



23

f) certificat medical;

g) două fotografii tip buletin de identitate.

(2) În cazul categoriilor de ghid de turism naţional şi specializat, documentaţia va cuprinde,

suplimentar, certificatul de absolvire a cursului de specializare profesională.

ART. 15

(1) Documentaţia întocmită potrivit prevederilor art. 14 se prezintă Ministerului

Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - Autoritatea Naţională pentru Turism.

(2) În situaţia în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile pentru eliberarea atestatului de

ghid de turism, acestuia i se comunică motivul în scris.

(3) Termenul de eliberare a atestatului de ghid de turism sau de răspuns, după caz, este de

30 de zile de la data primirii şi înregistrării documentaţiei complete.

Criteriile minime pentru obţinerea atestatului de ghid de turism sunt următoarele:

Candidatul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. Cetăţenie: să fie cetăţean al României sau al unui stat din UE sau din SEE

2. Vârsta: - minimum 18 ani

3. Studii: - să fie absolvent de liceu cu bacalaureat

4. Pregătire profesională:

- Să cunoască cel puţin o limbă străină de circulaţie internaţională

- Să fie absolvent al unui curs de calificare profesională pentru profesia ghid de turism,

organizat de instituţii autorizate conform legii din România sau din statele de provenienţă

- Să fie absolvent al unui curs de specializare organizat de instituţii autorizate conform legii

5. Să nu fi suferit condamnari, făcând dovada cu certificatul de cazier judiciar

6. Să aibă o conduită morală ireprosabilă, dovedită cu recomandare de la ultimul loc de

muncă sau de la ultima instituţie de învăţământ absolvită

7. Să aibă o ţinută corespunzătoare şi o înfăţisare fizică agreabilă

8. Să fie apt din punct de vedere medical pentru profesia ghid de turism, fapt dovedit cu

certificat medical în care se va menţiona şi categoria de ghid de turism solicitată

Ordinul Nr. 990 din 14 decembrie 2009 [14,16] pentru modificarea unor acte normative

din domeniul turismului în vederea implementării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



24

49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza

servicii în România precizează:

"Art. 31 - (1) Procedura de atestare a ghizilor de turism poate fi îndeplinită prin intermediul

punctului de contact unic electronic, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea

de a furniza servicii în România, în termen de 60 de zile de la operaţionalizarea punctului de

contact unic electronic" [14].

În Austria, pentru a obţine o licenţă comercială pentru profesia reglementată ghid de

turism, candidatul trebuie să treacă un examen strict administrat de stat, inclusiv o examinare

asupra riscului în afaceri. Examinarea include, de asemenea, probleme de contabilitate,

aspecte juridice ale profesiei ghid de turism, o demonstraţie practică pe teren şi dovezi de

competenţă de comunicare în cel puţin o limbă străină.

Exercitarea profesiei ghid de turism independent este reglementată de articolul 108 al

Legii Meseriilor, Comerţului şi Industriei (Trade, Commerce and Industry Regulation

Act). Este necesară obţinerea unui certificat de competenţă în urma unei examinări

administrate de stat. Ghizii de turism sunt identificaţi printr-un însemn oficial (insignă).

Numai ghizii certificaţi pot să fie angajaţi cu contract de servicii. Ghizii de turism pot să

folosească titluri acceptate internaţional. Pentru a practica în mod permanent profesia, ghizii

de turism trebuie să aibă rezidenţă permanentă în Austria. Prin lege, ghidul de turism

înregistrat şi autorizat este membru al Camerei Economice Federale a Austriei, care

furnizează servicii şi reprezintă interesele acestuia în comunitatea de afaceri. Prin intermediul

Camerei Economice, ghidul de turism este reprezentat în WFTGA ( Federaţia Mondială a

Asociaţiilor Ghizilor de Turism) şi în FEG ( Federaţia Europeană a Asociaţiilor Ghizilor de

Turism) [7].

În Spania, deoarece fiecare regiune autonomă are legislaţie specifică privitor la

reglementarea practicării profesiilor, se vor prezenta în continuare reglementările din două

regiuni importante, şi anume Catalunia şi Aragon.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



25

În Decretul nr.5 din 7 ianuarie 1998 despre activitatea ghidului de turism (Decreto

5/1998, de 7 de enero, sobre la actividad de Guía de Turismo) [17] se definesc activitatea

ghidului de turism şi cerinţele pentru autorizarea exercitării acestei profesii în CATALUNIA,

precum şi structura examenului de autorizare.

Principalele prevederi ale Decretului nr.5 din 7 ianuarie 1998 sunt următoarele:

Obţinerea autorizării

Pentru a obţine autorizarea de a profesa ca ghid de turism în Catalunia este necesară

promovarea examenului convocat periodic de Departamentul de Industrie, Comerţ şi Turism.

Cerinţe pentru autorizare

Pentru prezentarea la examen trebuie respectate următoarele cerinţe:

a) cetăţenia unui stat membru al UE , SEE sau a unor state care au un acord de

reciprocitate cu Spania, pe această chestiune.

b) deţinerea unei calificări de nivel superior de turism, o diplomă sau o licenţă

universitară sau o formare profesională în Informare şi comercializare turistică

c) În cazul calificărilor străine este necesară recunoaşterea corespunzătoare de către

Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.

d) cunoştinţe de limba catalană şi spaniolă

Pentru extensie limbă străină pentru ghizii deja autorizaţi

Să fie ghid turistic din Catalunia, înregistrat în Registrul de Turism din Catalunia, în

secţiunea corespunzătoare

Examenul de limbă străină

Direcţia Generală a Turismului nu va solicita examen de limbă străină persoanelor

care aduc dovada că au studiat limba în ţara lor de origine. De asemenea, vor fi scutite de



UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



26

examenul pentru limba oficială a ţării de origine persoanele care au studii secundare în ţara

lor de origine. De asemenea, sunt scutite de examenul de limbă persoanele care deţin

următoarele tipuri de certificări:

Competenţă în Engleză de Ia Universitatea Cambridge

Competenţă în Engleză de Ia Universitatea Michigan

Test de Engleză ca limbă străină TOEFL

Diploma medie a Institutului Goethe din Munchen sau o diplomă superioară a

aceluiaşi institut

Certificat de capacitate a Şcolilor oficiale de limbi străine

Certificat de nivel de italiană (CELl).

Diploma de studii de limba franceză (DELF).

Structura examenului de autorizare

Examenele sunt compuse din trei probe:

a) probă scrisă pe tematica în cauză

b) probă de limbă scris şi oral

c) proba orală pe tematica în cauză

Probele sunt eliminatorii şi rezultatul este competent sau necompetent.

Tematica va fi publicată şi include domeniile de cunoştinţe următoare:

a) gestionarea, asistarea şi consultanţa grupurilor de turişti; dinamica grupului

b) artă, istorie, tradiţii, muzee, monumente istorice din Catalonia

c) Cunoaşterea actualităţii politice, economice, culturale şi sociale a Cataloniei

În comunitatea autonomă ARAGON, reglementarea care vizează exercitarea profesiei

ghid de turism este Decretul nr. 196 din 9 decembrie 1998 [17] al Guvernului de Aragon,

care reglementează activitatea Ghidului de Turism în Comunitatea Autonomă Aragon

(DECRETO 196/1998, de 9 de diciembre, del Gobierno de Aragón, por el que se regula la

actividad de Guía de Turismo en la Comunidad Autónoma de Aragón). Acesta prevede

următoarele:

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



27

Autorizare

1.Exercitarea activităţii, definită la articolul 2 din prevederile acestui decret, va necesita

obţinerea autorizării ca ghid de turism din Comunitatea Autonomă Aragon.

2. Această abilitare cu caracter regional va fi acordată de Direcţia generală de turism a

Departamentului de economie, finanţe şi promovare, după promovarea unor teste specifice

stabilite şi prezentarea documentaţiei cerute, acreditarea corespunzătoare, apoi se va

proceda la înmatricularea în registrul de companii şi activităţi turistice.

Teste pentru autorizare

Testarea şi apelul pentru testarea în vederea obţinerii autorizării ca Ghid de turism al

Aragonului vor fi convocate de către Departamentul de economie, finanţe şi promovare la

propunerea Oficiului General de turism, stabilind pentru fiecare apel, sistemul, Curtea şi

alte circumstanţe de procedură.

Cerinţele pentru a avea acces la testele pentru ghid de turism din Aragon.

Persoanele fizice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a)să fie major

b) să fie un resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, o ţară asociată cu

acordul privind Spaţiul Economic European sau dintr-o ţară cu Convenţia de

reciprocitate cu Spania în acest domeniu.

c) să fie în posesia titlului de

Tehnician de companii şi activităţi turistice,

Tehnician de companii turistice,

Tehnician superior în informare şi comercializare turistică,

Diploma în turism sau orice altă diplomă universitară.

În cazul titlurilor străine, trebuie să se dovedească aprobarea acestuia

de autoritatea competentă.

(d) este acreditată de titlu sau certificare oficială cunoaşterea limbii spaniole şi a

două sau mai multe limbi străine determinate în fiecare apel.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



28

Tematica în apelurile pentru testare trebuie să includă următoarele unităţi tematice:

(a) tehnici turistice

(b) cunoştinţe istorice, culturale, artistice, sociale, geografice, politice şi economice despre

Spania, şi în special Aragon

(c) două sau mai multe limbi străine vorbit şi scris

Persoanele care dovedesc că posedă oricare dintre titlurile exprimate în articolul 7 c) şi (d)

din acest Decret sau altele de rang superior, au dreptul să valideze cunoştinţele lor, fiind

scutite de promovarea testelor de autorizare, cu condiţia ca acestea să fie susţinute în mod

adecvat de posesia unor astfel de probe, în funcţie de ceea ce este stabilit în fiecare apel.

Omologarea titlurilor pentru recunoaştere a calificărilor, certificatelor sau diplomelor

obţinute de resortisanţii menţionaţi la litera (b) din articolul 7 se realizează aplicând

procedura prevăzută în capitolele IV şi V din Directiva 92/51/CEE sau de legislaţia

comunitară, care sunt în vigoare în acel moment.

În Italia, funcţia de certificare a competenţelor este, ca şi în Spania, în sarcina

regiunilor care, în cadrul normelor şi reglementărilor de autonomie, reglementează şi

procedurile de punere în aplicare, ţinând seama de standardele minime stabilite la nivel

naţional, pentru punerea în aplicare a Legii Constituţionale nr. 3/2001.

La nivel local, Regiunile, funcţie de nevoile profesionale ale teritoriului şi prin consultare

cu instituţiile şi partenerii sociali, planifică furnizarea de formare la standarde naţionale şi

certifică competenţe pe baza unor modele şi proceduri partajate. Competenţa este înregistrată

în carnetul de formare şi creditele individuale sunt recunoscute şi pot fi utilizate în

perspectivă naţională şi europeană.

Pentru exemplificare, se prezintă procedura de certificare/validare în Regiunea Toscana,

Provincia Firenze [18].

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



29

REGIONE TOSCANA (Regiunea TOSCANA)

Assessorato Istruzione E Formazione - Politiche Del Lavoro – Concertazione -

(Departamentul de Educaţie şi formare profesională - Politici de lucru – Consultare)

FIRENZE (50129), p.della Libertà 16

Tel. 0554382111

http://www.regione.toscana.it

Sursa: IL PUNTO SU...CERTIFICAZIONE DELLE COMPETENZE

Atribuţiile la nivelul administraţiei locale sunt diferite, după cum urmează:

Regiunea defineşte legile şi reglementările proprii, în conformitate cu legislaţia naţională,

privitor la locurile de muncă în turism, reglementează procedurile de acces la certificatele de

autorizare şi stabileşte amenzi pentru cei care exercită aceste profesii într-un mod

incompatibil cu obligaţiile de drept; acreditează şcoli, organizaţii şi agenţii care organizează

cursuri de formare pentru calificarea profesională şi specializare;

Provincia, prin Biroul Profesiilor Turistice, oferă informaţii şi asistenţă privind rutele de

acces la aceste profesii şi în toate aspectele şi problemele conexe. Serviciul de Formare

Profesională şi Ocuparea Forţei de Muncă recunoaşte cursurile de calificare şi specializare,

coordonează şi controlează organismele şi şcolile care organizează cursuri pentru autorizare,

primeşte cererile de candidaţi pentru profesii, numeşte comisiile de examinare, stabileşte

calendarul de examene, asigură publicarea, pe site-ul său şi în presă, a rezultatelor

examenului de certificare (pentru ghizi de turism);

Consiliul Local, prin intermediul Sportello Unico (Ghişeul unic), primeşte cererile

persoanelor certificate pentru începerea unei activităţi turistice profesionale, verifică

existenţa condiţiilor şi cerinţelor legii şi emite o carte de identitate ("licenţă"). Asigură

supravegherea şi respectarea prevederilor din legile şi reglementările privind profesiile din

domeniul turismului regional, aplică amenzi administrative împotriva infractorilor, inclusiv

suspendarea şi revocarea din activitate cu retragerea cărţii de identitate/licenţei.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



30

Pentru a deveni un ghid turistic în provincia FIRENZE (Florenţa), solicitantul

trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

absolvirea liceului

licenţă de practică, obţinută în urma participării la cursurile de calificare profesională

şi promovării examenului de certificare (constând dintr-un test scris, o probă orală şi o

încercare de simulare efectuată oral)

sau

diplomă universitară, care înlocuieşte prezenţa la cursurile de calificare, dar nu şi

promovarea examenului scris şi oral.

Una din următoarele calificări/diplome poate fi folosită pentru a înlocui participarea la

cursurile de calificare:

a) diplomă în ştiinţa de patrimoniu cultural, cu promovarea examenului de istoria artei;

b) titlu în arheologie, cu promovarea examenului de istoria artei;

c) diplomă într-o limbă şi literatură străină, cu promovarea examenului de istoria artei;

d) Bachelor of Arts, cu promovarea examenului de istoria artei;

e) diplomă în arhitectură, cu promovarea examenului de istoria artei;

f) diplomă în ştiinţa turismului, cu promovarea examenului de istoria artei

g) alte titluri considerate echivalente cu cele enumerate mai sus, de către Ministerul

Educaţiei, Universităţii şi Cercetării, cu promovarea examenului de istoria artei.

Consiliul Local va determina existenţa condiţiilor şi cerinţelor legii şi va emite o carte de

identitate cu fotografie, care nu are nevoie de actualizare anuală. Domeniul de aplicare în care

se poate exercita profesia de ghid turistic este provincial, iar în cazul în care ghidul turistic va

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



31

obţine calificarea în toate zonele din regiune, îşi asumă titlul de "Ghid de Toscana." Ghidul

turistic deja activat pentru un anumit domeniu şi/sau pentru o anumită limbă străină poate

solicita participarea la examenul de certificare pentru o altă zonă geografică şi/sau una sau

mai multe limbi străine (extensie), fără a fi nevoie să mai participe la cursurile de calificare

profesională de mai sus.

În fiecare an, provincia Florenţa, între 1 ianuarie şi 28 februarie, publică un anunţ pentru

cei care aspiră să devină ghid turistic, cu privire la modul de a aplica pentru admiterea la

examen. În mod normal, sesiunile de examinare au loc în noiembrie ș i decembrie ș i sunt

anunţate pe site-ul www.provincia.fi.it - secţiunea Turism sau Formare.

http://www.provincia.fi.it/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



32

3. PROCESELE DE RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRILOR

DOBÂNDITE ÎN ALTE STATE MEMBRE ALE UE

Pentru recunoaşterea calificărilor profesionale, Directiva 2005/36/CE privind

recunoaşterea calificărilor profesionale oferă trei regimuri de recunoaştere, şi anume:

Un sistem bazat pe armonizarea preventivă a parcursului formării şi care prevede

recunoaşterea automată.

Acest sistem este aplicabil pentru profesiile de asistent medical, medic dentist, medic

veterinar, moaşă, arhitect, farmacist şi medic.

Un sistem bazat pe încrederea reciprocă între statele membre (cunoscut sub numele

de Sistem General). Acest sistem este aplicabil pentru un număr de profesii, care

poate varia între statele membre deoarece directiva nu impune statelor membre nicio

obligaţie de reglementare. Se aplică în cazul în care profesia este reglementată în ţara

gazdă şi dacă profesionistul a exercitat-o sau e abilitat să o exercite în statul său de

origine.

Recunoaşterea nu este automată, ci necesită o comparaţie între cursurile de formare

profesională - prevăzute în cele două state, precum şi posibilitatea, în caz de "diferenţe

substanţiale", de a se recurge la măsuri compensatorii (test de aptitudini sau perioadă de

adaptare - articolul 23 din Decret).

Un regim bazat pe experienţa profesională dobândită în statul de origine. Sistemul

se aplică activităţilor de tip artizanal, comercial sau industrial în mod specific

enumerate în anexa IV din Directivă şi prevede recunoaşterea automată în cazul în

care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în mod expres pentru fiecare categorie

profesională.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



33

Profesia Ghid de turism este recunoscută sub Sistemul General de Recunoaştere- prima

aplicaţie. Trei state membre dintre cele analizate - Germania, Danemarca şi Marea Britanie -

nu reglementează deloc această profesie, permiţând ghizilor de turism să intre în ţară şi să

practice profesia fără o recunoaştere prealabilă [2].

Pentru recunoaşterea în sistemul general, cererea de recunoaştere este adresată Autorităţii

Competente din Statul Membru gazdă. Această cerere trebuie să fie însoţită de o serie de

documente şi certificate prevăzute în anexa VII la Directiva 2005/36/CE.

În continuare, sunt prezentate condiţiile impuse prin reglementări specifice în cele patru

ţări studiate în care profesia Ghid de turism este o profesie reglementată.

Procesul de recunoaştere a calificării Ghid de turism în România

Hotărârea Guvernului nr. 631/2003 [16] pentru modificarea şi completarea Hotărârii

Guvernului nr. 305/2001 [16] privind atestarea şi utilizarea ghizilor de turism este

reglementarea care stabileşte condiţiile de exercitare în România a profesiei de Ghid de

turism, atât de către cetăţenii români, cât şi de cetăţeni ai statelor membre UE şi SEE, astfel:

"ART. 2 (1) Ghidul de turism, în sensul prezentei hotărâri, este persoana care conduce şi

îndrumă un grup de turişti sau vizitatori, oferind explicaţiile necesare referitoare la locurile

vizitate, şi care asigură desfăşurarea în cele mai bune condiţii a programului turistic

contractat.

(2) Profesia de ghid de turism poate fi exercitată de cetăţenii români, de cetăţenii statelor

membre ale Uniunii Europene, precum şi de cei ai statelor membre ale Spaţiului Economic

European, în vârstă de cel puţin 18 ani împliniţi.

(3) Cetăţenii români pot exercita profesia de ghid de turism dacă posedă un atestat de ghid

de turism eliberat de Ministerul Turismului în baza certificatului de calificare obţinut în

urma absolvirii unui curs de calificare la Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (C.N.I.T.)

sau la alte instituţii autorizate din România.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



34

(4) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau cetăţenii statelor membre ale

Spaţiului Economic European pot exercita profesia de ghid de turism în România dacă

posedă un atestat de ghid de turism eliberat de Ministerul Turismului în baza documentelor

doveditoare ale calificărilor profesionale obţinute la instituţii autorizate din statele de

provenienţă sau în baza documentelor doveditoare ale experienţei profesionale, emise de

aceste state."

În România nu este descrisă şi legiferată o procedură pentru recunoaşterea

calificării Ghid de turism deţinută de cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene

sau ai Spaţiului Economic European.

Procesul de recunoaştere a calificării de ghid de turism în Austria

Ghizii de turism care provin din UE şi SEE au dreptul de a conduce excursii în Austria,

cu condiţia aprobării de către Ministerul Economiei şi Muncii a calificării lor profesionale ca

fiind echivalentă cu standardul austriac, stabilit în Legea Comerţului, şi cu condiţia ca

aceştia să nu fie rezidenţi în Austria (libertatea de a presta servicii transfrontaliere). În afară

de aceste excepţii juridice clar definite, doar ghizii de turism ai Austriei (sau ghizii de turism

care au fost examinaţi în Austria), cu o licenţă comercială valabilă, au permisiunea să

efectueze tururi comerciale. Ghidul turistic certificat care nu deţine o licenţă comercială poate

încheia un contract de servicii cu un ghid turistic independent autorizat. În acest caz, sunt

necesare un examen de ghid turistic administrat de stat şi un examen special pentru

contractori ("Dienstnehmerprüfung"/testarea angajaţilor). Paragraful 1 din Legea Comerţului

stabileşte scopul de bază al autorizării profesiei de ghid de turism.

O licenţă comercială este cerută pentru practicarea profesiei Ghid de turism cu scopul

conducerii unui grup de persoane pentru a le arăta şi explica:

1. Patrimoniul istoric, artistic şi cultural al Austriei (locuri publice şi construcţii, colecţii,

expoziţii, muzee, monumente şi memoriale, biserici, mănăstiri, teatre şi locuri de

distracţie, construcţii industriale, evenimente folclorice, ca şi peisajul caracteristic,

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



35

flora şi fauna)

2. Situaţia socială şi politică a Austriei în context naţional şi internaţional

3. Evenimente sportive şi sociale

Practicarea activităţilor stabilite la paragraful 1, aliniatul 1 cere o rezidenţă permanentă în

Austria, cu excepţia cazurilor individuale conforme cu paragraful 373d, în care Ministerul

Federal al Economiei şi Muncii declară calificările persoanei care practică profesia ca fiind

echivalente certificatului naţional de calificare pentru profesia Ghid de turism.

Licenţa profesională

Autorităţile trebuie să emită o licenţă (autorizaţie) profesională, care include fotografie

pentru ghidul autorizat să exercite profesia, în scopul identificării acestuia. Autorizaţia

trebuie să specifice limbile în care posesorul autorizaţiei este competent. În plus, autorizaţia

trebuie să conţină indicaţii referitoare la domeniile de cunoştinţe specializate pe care persoana

autorizată le deţine, a căror dovadă adecvată a fost înaintată autorităţilor raionale relevante.

Persoanele autorizate să practice profesia Ghid de turism trebuie să poarte un semn

recunoscut internaţional pentru statutul lor profesional.

Contact pentru informaţii suplimentare: Wirtschaftskammer Österreich Fachverband

Freizeitbetriebe / Camera de comerţ a Austriei - Facilităţi de agrement


Procesul de recunoaştere a calificării de ghid de turism în Italia

Italia este statul care a transpus primul Directiva europeană 2005/36/CEE în legislaţia

internă. Decretul legislativ nr. 206/2007 abrogă parţial sau total legislaţia naţională care

reglementează problema recunoaşterii calificărilor profesionale. Textul transpunerii se referă

la aşa numitele profesii “reglementate” şi definirea profesiilor reglementate italiene este

încredinţată art. 4, alineatul 1, litera a) din d. LGS. n.206/07.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



36

Transpunerea normelor Directivei 2005/36/CE (Directiva 89/48/CE şi Directiva

92/51/CEE* ale Consiliului Europei), în legislaţia naţională a Italiei s-a efectuat astfel prin

Decretul legislativ nr. 206 din 6 noiembrie 2007 (Decreto Legislativo n. 206, 6 novembre

2007, Gazzetta Ufficiale n. 261 del 9 novembre 2007, Supplemento ordinario n. 228).

Acest decret stabileşte că pentru recunoaşterea în sistemul general, cererea de

recunoaştere este adresată Autorităţii Competente din Statul Membru gazdă (Italia). Această

cerere trebuie să fie însoţită de o serie de documente şi certificate prevăzute în anexa VII la

Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

De obicei, documentele solicitate în Italia pentru cetăţenii UE care doresc să se

stabilească în această ţară sunt:

copie a unui document de identitate valabil, în care nu există semnătura persoanei în

cauză;

copie autentificată a calificării specifice profesiei vizate (cu indicarea examenelor

susţinute necesare pentru a determina posibila existenţă a unor diferenţe semnificative

faţă de formarea naţională, prevăzute la articolul 14 din directivă);

copie autentificată a calificării specifice activităţii, în cazul când este prevăzută de

ţara în care s-a obţinut calificarea;

copie legalizată a înscrierii în Registrul Profesional al ţării în care titlul a fost obţinut,

numai dacă sunt furnizate în această ţară;

declaraţia de valoare în original emisă de către Autoritatea diplomatică sau Consulatul

Italian din ţara unde a fost distins cu titlul pentru care se solicită recunoaşterea,

precizând:

1. că titlul a fost emis de către o autoritate competentă din ţara de origine;

2. cerinţele de acces pentru curs (educaţia de bază);

3. că titlul este abilitat pentru a practica în ţara în care acesta a fost eliberat;

4. durata programului de formare pentru titlul în cauză;

5. autenticitatea semnăturii pe titlu (în lipsa autenticităţii este necesară

legalizarea titlului de către autorităţile competente);

6. activităţi profesionale pe care titlul le permite exercitarea în ţara de origine.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



37

Ar trebui remarcat, în acest sens, faptul că, în general, nu mai este necesar

acest document cetăţenilor UE, ci doar non-UE.

certificat care atestă că nu există obstacole penale sau profesionale în exercitarea

profesiei, eliberat de AC din ţara de origine şi/sau de provenienţă;

certificat care prezintă în detaliu orice activitate de muncă în ţara de origine, ca

urmare a absolvirii calificării pentru care se solicită recunoaşterea (inclusiv perioadele

de instruire practică efectuată).

Toate documentele într-o limbă străină trebuie să fie însoţite de o traducere în limba

italiană. Această traducere trebuie să aibă certificată conformitatea cu textul original prin

ambasada sau consulatul italian în ţara în care a fost emis documentul sau să fie atestată sub

jurământ în faţa unui tribunal italian.

În cazul în care o copie certificată este necesară, cetăţenii UE pot produce, în

conformitate cu articolele 47 şi 76 din D.P.R. 445/2000, documentele ca fotocopii[8].

Pentru o persoană dintr-o ţară membră UE care doreşte să profeseze ca Ghid de turism

în Italia, recunoaşterea calificării se realizează în conformitate cu Decretul Lege nr.

206/2007. Astfel, persoana respectivă trebuie să depună o Cerere la Preşedinţia Consiliului

de Miniştri, Departamentul pentru dezvoltarea şi competitivitatea turismului.

Datele de contact ale Autorităţii Competente pentru Ghidul de turism, Însoţitor

turistic, Director tehnic al agenţiei de voiaj şi turism sunt:

Presidenza del Consiglio dei Ministri/Preşedinţia Consiliului de Miniştri

Dipartimento per lo Sviluppo e la Competitività del Turismo/Departamentul pentru

dezvoltarea şi competitivitatea turismului

Ufficio I – Servizio relazioni comunitarie e attività internazionale/Biroul I- Serviciul de relaţii

comunitare şi activitate internaţională

Via della Ferratella in Laterano, 51 - I - 00184 Roma

Tel: +39 06 45532 5210

Fax: +39 06 45532 5426

www.governo.it/Presidenza/DSCT/professioni_turistiche_mod.html

http://www.governo.it/Presidenza/DSCT/professioni_turistiche_mod.html

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



38

(modello per la domanda di riconoscimento/ modelul pentru cererea de recunoaştere)

Cererea de recunoaştere a titlului/formării profesionale de ghid turistic obţinut în …..

(statul membru de origine) Decretul Lege 206 /2007 [8]

Subsemnatul…………, cetăţean al………1., născut la……, rezident la……., posesor al

titlului de formare profesională de ghid turistic obţinut în ………1, la………..2, din……….3,

………..4 sau în posesia formării profesionale dobândite în ………..1

Solicit recunoaşterea titlului de formare profesională de mai sus pentru a exercita

profesia de ghid de turism la………..5 în următoarele limbi…………6 deoarece nu există

pentru exercitare nici un impediment penal sau profesional cu privire la aceasta.

Subsemnatul, conştient de responsabilităţile şi sancţiunile prevăzute de lege pentru fals în

declaraţii şi declaraţii false, pe propria răspundere, declar adevărate cele de mai sus (D.P.R.

28.12.2000, n. 445).

1) se indică statul care a eliberat titlul

2) se indică numele entităţii care a eliberat titlul

3) se indică oraşul în care se află entitatea care a eliberat titlul

4) se indică data eliberării titlului

5) se indică în ce domeniu teritorial se doreşte exercitarea în Italia

6) se indică aceeaşi limbă ca aceea indicată pe legitimaţia de ghid

ANEXE:

a) Curriculum Vitae semnat

b) Un certificat sau o copie legalizată a unui document care să ateste cetăţenia

c) copia legalizată a diplomei de liceu

d) copie certificată a titlului profesional, cu o indicaţie a programului de formare: discipline,

durata, etc.

e) o declaraţie care atestă îndeplinirea tuturor cerinţelor de acces la profesie în ţara de

origine, emisă de către autorităţile naţionale competente din ţara de origine

f) copie legalizată a cărţii de identitate

g) certificatele emise de către instituţii sau persoane fizice (agenţi) cu privire la experienţa

profesională

h) Orice alte documente considerate utile pentru evaluarea în cauză

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



39

ANEXE solicitate în cazul profesiei nereglementate (în cazul în care în ţara de origine, pentru

accesul şi exercitarea activităţii în cauză, nu se solicită, în lipsa unor dispoziţii legale, de

reglementare sau administrative, posesia niciunei condiţii speciale):

a) Curriculum Vitae semnat

b) Un certificat sau o copie legalizată a unui document care să ateste cetăţenia

c) Copia legalizată a diplomei de liceu

d) O listă detaliată a prestaţiilor efectuate timp de 2 ani din ultimii zece ani, cu zile de

funcţionare, locurile, precum şi certificările adecvate, date fiscale sau prezentarea de facturi

sau chitanţe de plată

e) Orice alte documente considerate utile pentru evaluarea în cauză

Toate documentele prezentate în limbi străine trebuie să fie însoţite de o traducere în limba

italiană, care trebuie să fie efectuată de către traducători autorizaţi şi certificată

conformitatea cu textul original, de către consulatul italian competent, ambasadă sau de

către un traducător autorizat de autoritatea competentă judiciară italiană.

Titlul profesional trebuie să fie prezentat cu copii certificate ale originalului, care

sunt deja legalizate de către consulatul italian.

Pentru cetăţenii străini care doresc să lucreze ca ghid turistic în Italia, reglementările

şi cerinţele de acces la locuri de muncă în turism sunt stabilite prin legi regionale, ca de

exemplu în Toscana, prin Legea nr. 42 din 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Decretul Legislativ nr. 206 din 2007, care transpune Directiva UE nr. 36 din 2005, prevede

recunoaşterea titlului de ghid turistic pentru cetăţenii care sunt deja în posesia unei diplome

obşinute într-o ţară a UE. Decretul Preşedintelui Republicii (DPR) nr. 394 din 1999 permite

recunoaşterea titlului de ghid turistic şi cetăţenilor care sunt în posesia unei diplome într-o

ţară din afara UE. E posibil de asemenea pentru persoanele autorizate ca ghizi turistici în

propria lor ţară, să obţină o autorizaţie temporară de a practica Italia.

Dacă solicitantul este calificat ca ghid de turism într-o ţară din UE sau în afara

Comunităţii, trebuie să aplice pentru aprobare la Preşedinţia Consiliului de Miniştri a

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



40

guvernului italian, Departamentul pentru dezvoltarea şi competitivitatea turismului

(secţiunea Formulare); o cerere similară o "declaraţie în avans, în cazul deplasării

prestatorului" trebuie să fie transmisă, dacă se doreşte o prestare temporară şi ocazională în

Italia. Există un regulament, forme, codul de conduită şi o listă de ghizi turistici licentiaţi

pentru a practica temporar în Italia.

Departamentul pentru dezvoltarea şi competitivitatea turismului trimite, pentru cei

care au solicitat recunoaşterea titlului în Italia şi respectiv provincia Florenț a, la Serviciul

Formare profesională, decretul de recunoaştere, cu care cere să admită pe profesionistul

recunoscut la un examen, de obicei, scris şi oral.

Cei care nu sunt calificaţi ca ghid de turism în propria lor ţară şi doresc să exercite

această profesie în Italia şi Florenţa, trebuie să participe la cursul de formare de 900 ore,

autorizat de către provincia Florenţa, Serviciul Formare profesională continuă; la acest curs

prezenţa este obligatorie (la 70% din numărul total de ore pentru a fi admişi la probele de

examinare şi nu este posibil învăţământ la distanţă, deoarece cursul are loc în sala de clasă şi

include vizite directe la muzee şi biserici ale oraşului, precum şi un examen final scris şi oral).

Pentru Regiunea Toscana, provincia Florenţa, referinţele legislative pentru

certificarea/validarea şi recunoaşterea calificării de ghid de turism sunt:

Il Titolo III della legge regionale n. 42 del 23/03/2000 "Testo Unico delle leggi regionali

in materia di turismo in Toscana", come modificata dalla legge regionale n. 14 del

17/01/2005 (Titlul III din Legea Regională nr. 42 din 23/03/2000 "legile regionale

consolidate privind turismul în Toscana", aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 14 din

17/01/2005)

Regolamento attuativo legge regionale n. 42 del 23/03/2000 (Regulamentul de aplicare a

legii regionale nr. 42 din 23/03/2000)

Decreto del Presidente della Repubblica (DPR) n. 394 del 1999, ome modificato

da Decreto del Presidente della Repubblica 18 ottobre 2004, n. 334 (Decretul Preşedintelui

Republicii (DPR) nr. 394 din 1999, astfel cum a fost modificat prin Decretul Preşedintelui

Republicii nr. 334din 18 octombrie 2004)

Decreto legislativo n. 206 del 2005 (Decretul legislative nr.206 din 2005)

Direttiva dell'Unione Europea n.36 del 2005 (Directiva Uniunii Europene nr. 36 din 2005)

http://www.provincia.fi.it/fileadmin/assets/TURISMO/professioni_turistiche/LR42_2000_TestoUnicoSulTurismo.pdf



http://www.provincia.fi.it/fileadmin/assets/TURISMO/professioni_turistiche/DPRG46Rev_RegolamentoAttuazione.pdf

http://www.provincia.fi.it/fileadmin/assets/TURISMO/professioni_turistiche/DPR394_1999modificato.pdf



http://www.provincia.fi.it/fileadmin/assets/TURISMO/professioni_turistiche/decreto_legislativo_206_2003.pdf

http://www.provincia.fi.it/fileadmin/assets/TURISMO/professioni_turistiche/direttiva_europa.pdf

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



41

Procesul de recunoaştere a calificării de ghid de turism în Spania

Legea care reglementează exercitarea profesiei de ghid de turism în Catalonia este

Decretul nr. 5 din 7 ianuarie 1998, modificat prin Decretul nr. 120 din 20 martie 2000 (care

modifică art. 11 referitor la "Recunoaşterea autorizaţiilor altor state", astfel:

Persoanele care profesează ca Ghid de turism în baza unor autorizaţii emise de alte regiuni

ale Spaniei sau de organisme oficiale din statele membre ale Uniunii Europene în cazul în

care nu-şi demonstrează cunoştinţele adecvate în materie, inclusiv articole 9.3.b) şi 9.3.c),

pot alege, pentru recunoaştere, o probă de aptitudini sau un stagiu, în conformitate cu

prevederile Directivelor 89/48/CEE şi 92 / 51/CE*†. De asemenea, trebuie să demonstreze

cunoştinţe de înţelegere de bază a limbilor catalană şi spaniolă. "

Recunoaşterea autorizărilor altor administraţii

Persoanele care desfăşoară activitatea de ghid de turism în baza unor autorizări emise de

către alte regiuni spaniole sau alte state membre ale UE pot solicita la Direcţia Generală a

Turismului a Guvernului din Catalonia recunoaşterea , în conformitate cu dispoziţiile

Directivelor 89/48/CEE şi 92/51/CEE‡. În acest scop este prevăzută ca o măsură

compensatorie promovarea unui test compus dintr-un exerciţiu scris într-una din limbile

oficiale ale statului spaniol sau din orice stat membru al UE pe tematica de la paragraful

9.3.După caz de asemenea trebuie promovată şi o probă la nivel de bază de limbă spaniolă (

castiliană) şi catalană.

Recunoaşterea calificării de ghid turistic în Catalonia

Procesul de evaluare pentru recunoaşterea calificării de ghid turistic în Catalonia, cu

sau fără limbi străine, şi de extindere a limbilor străine pentru persoanele deja abilitate este

prezentat în continuare. Candidaţii se pot de asemenea prezenta la procesul de evaluare

pentru obţinerea autorizaţiei de ghid de turism catalan cu limbajul semnelor. De asemenea,

se pot prezenta persoanele, care sunt în posesia unei atestări ca ghid emise de un alt stat, în

condiţiile definite .

‡ Aceste directive au fost abrogate odată cu adoptarea directivei 36/2006/CE

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



42

Acest proces se adresează:

• tuturor celor care doresc să fie ghizi turistici în Catalonia.

• pentru profesioniştii care doresc să îşi extindă oferta.

• persoanelor care deţin o calificare de ghid de turism, emisă de un alt guvern şi au solicitat

recunoaşterea.

Pentru parcurgerea procedurii de recunoaştere solicitantul trebuie să se înscrie între

03/07-03/09/ a anului în curs.

Etapa 1 - informarea solicitanţilor

Termenul limită pentru aplicare este 03.09 a anului în curs.

Documentaţia care urmează să fie anexată la cerere:

În cazul în care solicitantul este o persoană străină care nu are reşedinţa pe teritoriul

spaniol: O fotocopie a documentului de identitate a acestuia.

În cazul în care este o persoană care este resortisant al unei ţări din afara Uniunii

Europene sau Spaţiul Economic European:

Un certificat original care atestă că o persoană de naţionalitate spaniolă, nu va fi

discriminată în conformitate cu cetăţenia pentru a exercita ocupaţia de ghid de turism în ţara

în cauză. Acest certificat trebuie să fie eliberat de autoritatea competentă (ambasadă, consulat

sau organ al administratiei publice competente pentru ghizi turistici).

Cerinţe pentru autorizarea ca ghid turistic în Catalonia:

1. Să fie cetăţeni ai unei ţări a Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European, sau o

ţară cu care Spania are tratate de reciprocitate, în această chestiune.

2. Să deţină unul din titlurile următoare:

Tehnician de companii turistice

Tehnician de companii şi activităţi turistice

Diplomă în turism

Diplomă încompanii şi activităţi turistice

O licenţă universitară

3. Ciclu de formare de grad superior în Informare şi comercializare turistică

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



43

4. În cazul în care titlul este străin, trebuie să existe aprobarea corespunzătoare a ministerului

competent.

5. Să aibe cunoştinţe de limba catalană şi spaniolă.

Pentru extensie limbă străină pentru ghizii deja autorizaţi

Să fie un ghid turistic din Catalonia, înregistrat în Registrul de Turism din Catalonia,

în secţiunea corespunzătoare.

Pentru recunoaşterea autorizaţiilor emise de către alte autorităţi publice

Se cere recunoaşterea calificării de ghid de turism eliberată de alte autorităţi publice

Taxe

În conformitate cu articolul 55 din Legea 5/2010, cuantumul taxelor de înregistrare

este după cum urmează:

• Pentru a activa ca ghid turistic în Catalonia : 40 €.

• În cazul în care candidatul se prezintă pentru a testa mai mult de o limbă (cu excepţia

catalană sau castiliană): 15 € pentru fiecare limbă suplimentară.

• Pentru extinderea ghid turistic activ în altă limbă: 20 € pentru fiecare limbă.

Etapa 2 - solicitarea

Aceasta se face personal de către solicitant.

Se descarcă formularul, care poate fi găsit în mai multe locuri, şi anume la:

• Biroul de Management (OGE)

• În oricare din locurile prevăzute în articolul 38.4 din Legea 30/ din 26 noiembrie 1992,

privitoare la regimul juridic al administraţiilor publice şi procedura administrativă de drept

comun.

(În cazul în care se prezintă la un oficiu poştal se va deschide plicul, astfel că cererea este

datată şi ştampilată de către funcţionarul public poştal înainte de a fi certificată).

Etapa 3- primirea răspunsului din partea administraţiei

În avizierele Departamentului Regional de Servicii pentru întreprinderi şi ocuparea

forţei de muncă şi ale Departamentului Turismului se va prezenta lista finală a persoanelor

admise şi excluse, precum şi data, ora şi locul de desfăşurare a primului test.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



44

Posibilitatea de contestaţie

Împotriva rezoluţiei definitive de autorizare ca ghid turistic al Cataloniei şi extinderea

de ghizi calificaţi în alte limbi emisă de către Directorul general al Turismului, persoana în

cauză poate înainta un recurs la autorităţile ierarhic superioare în termen de o lună de la doua

zi după publicarea de rezoluţie DOGC în conformitate cu articolele 114 şi 115 din Legea

30/1992 din 26 noiembrie.

Procesul standard de recunoaştere a unei calificări, care a rezultat în urma

analizei proceselor de recunoaştere a calificărilor pentru fiecare profesie în parte in cadrul

atelierelor de lucru ale Grupuului de Lucru IMI PQ NET, este conţinut în Termenii de

referinţă standard orientativi pentru procedurile de validare şi certificare a competenţelor şi

procesele de recunoaştere a calificărilor, material anexat la prezentul ghid.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



45

4.SOLVIT

SOLVIT [15] este o reţea de soluţionare a problemelor, în cadrul căreia statele

membre ale UE conlucrează pentru a rezolva, fără utilizarea procedurilor legale, problemele

survenite datorită aplicării necorespunzătoare a legislaţiei privind piaţa internă, de către

autorităţile publice. SOLVIT se ocupă de problemele transfrontaliere apărute între o

întreprindere sau un cetăţean, pe de o parte, şi o autoritate publică pe de altă parte, acolo unde

există posibilitatea ca legislaţia comunitară să fi fost aplicată în mod necorespunzător.

Domeniile politice cel mai frecvent tratate de SOLVIT sunt:

Recunoaşterea profesională a calificărilor şi a diplomelor;

Accesul la educaţie;

Permise de şedere;

Drepturile la vot;

Securitatea socială;

Drepturile de ocupare a unui loc de muncă;

Permisele de conducere;

Înregistrarea vehiculelor cu motor;

Controlul de frontieră;

Accesul pe piaţă al produselor;

Accesul pe piaţă al serviciilor;

Stabilirea ca independent;

Achiziţiile publice;

Impozitarea;

Libera circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor.

Când se înaintează un caz către SOLVIT, centrul local SOLVIT (cunoscut ca şi

Centrul SOLVIT “de origine”) va verifica mai întâi detaliile plângerii solicitantului pentru a

se asigura că este într-adevăr vorba de o aplicare necorespunzătoare a regulilor pieţei interne

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



46

şi că toată informaţia necesară a fost pusă la dispoziţie. După aceasta, acesta va

introduce cazul respectiv într-o bază de date electronică şi informaţia va fi automat

transmisă centrului SOLVIT din celelalte state membre în care a survenit problema

(cunoscut drept centrul SOLVIT “responsabil”).

Centrul SOLVIT responsabil ar trebui să confirme în termen de o săptămână dacă va

prelua cazul prezentat. Acest lucru depinde în mare parte de măsura în care cazul este

considerat ca fiind bine fondat şi de existenţa posibilităţii de a fi soluţionat în mod

pragmatic. Dacă soluţionarea unei probleme implică abrogarea unei legi naţionale – şi nu

doar aplicarea ei în mod corespunzător – acest lucru necesită uneori o acţiune juridică

formală. În unele cazuri însă, SOLVIT poate lua măsuri pentru a convinge statul membru să

renunţe la aplicarea regulilor incorecte, chiar înainte de abrogarea legii în cauză.

Cele două centre SOLVIT vor conlucra în încercarea de a soluţiona problema, iar

centrul SOLVIT “de origine” va ţine la curent solicitantul cu evoluţia cazului.

În continuare se prezintă Centrele naţionale SOLVIT ale statelor membre ale Uniunii

Europene analizate:

Tabelul 4. 1.

Statul membru al

Uniunii Europene Centrul SOLVIT Persoane de contact

Republica Cehă

Odbor vnitřního trhu a služeb EU,

Ministerstvo průmyslu a obchodu /

Departamentul de piaț a internă ș i

politică în domeniul serviciilor,

Ministerul Industriei ș i Comerț ului

/ Na Františku 32 CZ - 11015 Praha 1,

Tel. +420 22 4221701, Fax. +420 22

485 3079, [email protected]

Barbora Hanáková

Zuzana Bakotová

Tomáš Stehlík


UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



47

Danemarca

Danish Business Authority

(Internal Market Centre) / Autoritatea

Daneză de Afaceri (Centrul Piaţa

Internă),

Langelinie Allé 17 DK - 2100

Copenhagen,

Tel. +45 35 46 62 00 (the hotline)

Tel. +45 35 46 66 16

Tel. +45 35 46 66 73, [email protected]

Jens Kasper

Rasmussen

Sofie Freilev

Karin Kragshave

Kristian Yde Agerbo

Germania

Bundesministerium für Wirtschaft

und Technologie / Ministerul Federal

al economiei şi tehnologiei,

Scharnhorststr. 34-37, DE - 10115

Berlin, Fax. +49 3018

6155379,[email protected]

Lisa Teichmann

Spania

SOLVIT - España

Ministerio de Asuntos Exteriores y de

Cooperación / SOLVIT Spania,

Ministerul Afacerilor Externe şi

cooperării, Serrano Galvache 26

ES - 28033 Madrid, Tel. +34 91 379

9999

Fax. +34 91 394 8684,

[email protected]

Ana Iglesias

Ana María Hernández

Javier Pascual

Pontones




UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



48

Italia

Presidenza Consiglio Ministri

Dipartimento Politiche Comunitarie/

Preşedinţia Consiliului de Miniştri,

Departamentul de politică comunitară,

Piazza Nicosia 20

IT - 00186 Roma,

Tel. +39 06 677 95 844

Fax. +39 06 677 95 044,

[email protected]

Giuseppina VALENTE

Francesco CIPRI

Massimo

SANTORELLI

Olanda

SOLVIT Nederland

Ministerie van Economische Zaken,

Landbouw en Innovatie/ SOLVIT

Olanda, Ministerul Afacerilor

Economice, Agriculturii ș i Inovării

Bezuidenhoutseweg 30

Postbus 20101

NL - 2500 EC Den Haag,

Tel. +31 70 379 7708

Fax. +31 70 379 7014

[email protected]

Koen van Ginneken



UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



49

Austria

Bundesministerium für Wirtschaft,

Familie und Jugend, SOLVIT Center,

/ Ministerul Federal al

Economiei,Familiei şi Tineretului,

Centrul Solvit, Abteilung C1/2,

Stubenring 1

AT - 1010 Wien,

Tel. +43 1 71100-5119

Tel. +43 1 71100 - 5293

Tel. +43 1 71100-5187

Fax. +43 1 71100-2207

[email protected]

Sylvia Vana

Alexandra Gaudmann-

Heber

Christian Müller

România

Ministerul Afacerilor Europene,

Guvernul României

Bvd. Aviatorilor nr. 50A, Sector 1,

Bucureşti 011854,

Tel. +40 21 308 53 40

Tel. +4021 308 53 71

Tel. +40 37 410 45 23

Fax. +40 21 308 53 96

[email protected]

Romulus BENA

Karina STAN

Ramona-Maria CIUCĂ

Marea Britanie

Department for Business, Innovation

and Skills/ Departamentul pentru

afaceri, inovare şi abilităţi

1 Victoria Street

UK - London SW1H 0ET

Tel. +44 20 7215 2833

Fax. +44 20 7215 2234

[email protected]

Chris Korcz




UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



50

5. EXERCITAREA PROFESIEI GHID DE TURISM

ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Din analiza documentară realizată rezultă că situaţia exercitării profesiei de Ghid de

turism este foarte diferită între statele membre ale Uniunii Europene. În majoritatea statelor

această profesie este prestată în regim de free-lancer, persoanele prestatoare neavând statut de

angajat permanent. Profesioniştii sunt de regulă organizaţi în asociaţii ale ghizilor naţionali

de turism şi/sau ale tour operatorilor de turism care la rândul lor sunt reprezentate de una

dintre următoarele asociaţii din Uniunea Europeană:

• Federaţia Europeană a Ghizilor Turistici (FEG)

• Asociaţia Europeană a Tour -operatorilor de turism (ETOA)

•Asociaţia Europeană a Agenţilor de turism şi a Tour-operatorilor (ECTAA)

Un alt aspect care înfluenţează exercitarea profesiei este faptul că în 12 state membre

ale UE această profesie este reglementată, ceea ce crează probleme profesioniştilor care vor

să presteze în aceste state.Ghizii de turism din SM în care profesia nu este reglementată şi

care merg să presteze în SM în care profesia este reglementată întâmpină dificultăţi, cum ar fi

aceea că multe din documentele cerute de AC din SM gazdă nu sunt disponibile în SM de

origine. De exemplu, art.5 şi art.7 din Directiva privind recunoaşterea calificărilor

profesionale cer ca persoanele să dovedească doi ani de experienţă profesională din totalul de

10, ca parte a declaraţiei prealabile. Structura fragmentată a ocupării pentru un ghid de turism

face dificilă obţinerea unei asemenea dovezi. De asemenea, pentru ghizii de turism care de

obicei prestează pe perioade scurte, impunerea unei perioade de adaptare de 6 luni nu este

fezabilă.În acest scop este de preferat testul de aptitudini. În Italia, de exemplu se folosesc

ambele măsuri, atât perioada de adaptare, cât şi testul de aptitudini[3].

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



51

O măsură benefică pentru ghizii de turism din Europa se consideră a fi introducerea

cardului profesional. Acest card există în Slovenia şi Franţa ca şi card naţional care oferă

deţinătorului dreptul de a lucra în anumite zone predefinite. Unele SM consideră că acest card

ar putea să înlocuiască declaraţia prealabilă.

Un alt aspect care trebuie considerat în exercitarea profesiei de ghid de turism este

rezervarea de activităţi [19].

Rezervarea de activităţi: orice cerinţă care rezervă exercitarea unei activităţi de servicii la

titularii unei anumite calificări profesionale specifice. Titularii de calificări profesionale

specifice pot avea drepturi exclusive de a oferi servicii specifice în piaţa statului membru care

are o rezervare de activităţi;

Rezervare exclusivă de activităţi: numai titularul unei calificări profesionale specifice poate

exercita o activitate de servicii particulară;

Rezervare de activităţi partajată: două sau mai multe profesii diferite împart dreptul de a

presta o anumită activitate sau sarcină profesională.

Există o distincţie clară în sectorul turismului în abordarea reglementării adoptate în

diferitele ţări europene.

Există diferenţe clare între ț ările nordice ale UE, ţările din sudul UE şi noile state

membre. Cinci dintre ţările nordice UE nu au nici o activitate rezervată în sectorul turismului,

şi anume Danemarca, Finlanda, Germania, Olanda şi Marea Britanie. În schimb, rezervă

exclusivă de activităţi a fost identificată în ţări precum Italia, Portugalia, Slovenia şi Spania.

Deşi rezerve regionale de activităţi, adică cerinţe de calificare specifice zonei locale şi / sau

regionale, constituie o barieră suplimentară în calea mobilităţii, acest lucru este un alt tip de

restricţie de piaţă care acţionează la nivel intern. Au fost, de asemenea, identificate exemple

de reforme legislative care să dereglementeze unele profesii în sectorul turismului. De

exemplu în Republica Cehă, profesia de ghid turistic a fost liberalizată în 2008, cu o

schimbare a sistemului de acordare a licenţelor (care abrogă activităţile rezervate). Totuşi, în

domeniul turismului profesia de ghid de turism are cel mai ridicat grad de rezervare de

activităţi. Există o rezervă exclusivă de activităţi în cinci ţări europene (Grecia, Italia,

Portugalia, Polonia, Spania) [19].

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



52

6. CONCLUZII

1. Profesia Ghid de turism este o profesie practicată pe scară largă în lume ca şi consecinţă a

importanţei turismului în economia mondială. Având în vedere că este o profesie care

aparţine de domeniul serviciilor şi că prin natura muncii sale ghidul de turism

interacţionează cu turiştii şi poate avea efecte asupra sănătăţii şi securităţii acestora, în

multe ţări accesul în această profesie este reglementat.

2. În Europa există o serie de standarde europene EN Standardul European CEN 13809 -

Dicţionar de standardizare în turism şi Standardul European EN 15565:2008 -

Servicii turistice - Cerinţe referitoare la programele de formare profesională şi

calificare a ghizilor turistici care aduc un limbaj comun, o înţelegere a definiţiilor şi

termenilor utilizaţi, precum şi un conţinut al formării profesionale minim obligatoriu.

3. În prezent formarea profesională obligatorie pentru accesul în profesie este diferită între

cele 12 state membre care au această profesie reglementată, situându-se în general la nivel

de învăţământ terţiar non-universitar (nivel 5 EQF), dar existând şi state în care se solicită

diplomă universitară (Italia, Spania).

4. Procedurile de certificare/validare a competenţelor ghidului de turism sunt de asemenea

diferite între SM, în ţări ca Italia şi Spania aceste proceduri sunt stabilite prin legislaţia

proprie fiecărei regiuni sau provincii. Este însă de reţinut ca un element comun şi

obligatoriu examenul prin care aceste competenţe sunt dovedite. De asemnea este foarte

importantă dovedirea cunoştinţelor şi abilităţilor de limbi străine.

5. Practicarea profesiei este condiţionată de deţinerea autorizării/atestatului/licenţei/insignei

care se obţine în urma promovării examenului de certificare/validare a competenţelor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



53

6. Procedurile de recunoaştere a calificării de Ghid de turism pentru cetăţenii UE sunt de

asemenea diferite, însă se înscriu în prevederile Directivei 2005/36/CE privind

recunoaşterea calificărilor profesionale, fiind în Italia şi Spania proprii fiecărei regiuni

autonome.

7. Cu toate aceste deosebiri, existenţa unui standard care stabileşte cerinţele pentru

programele de formare profesională şi calificare, a unui card profesional la nivel naţional

(Franţa, Slovenia) şi o abordare pozitivă a SM în favoarea utilizării lărgite a cardului

profesional european vor contribui la facilitarea mobilităţii pentru ghizii de turism, dar şi

la îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de aceştia pe piaţa internă europeană.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



54

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN LUCRARE

AC - Autoritate Competentă

ANC – Autoritatea Naţională pentru Calificări

CE - Comisia Europeană

CEFR - Cadrul Comun European de Referinţă pentru Limbi

CEN - Normă a Comisiei Europene

EQF - European Qualifications Framework ( Cadrul European al Calificărilor - CEC)

IPS – Institutul de Politici Sociale

MEN – Ministerul Educaţiei Naţionale

SEE - Spaţiul Economic European

SM - Stat membru

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



55

BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr 200/25 mai 2004 privind recunoaşterea diplomelor si calificărilor profesionale

pentru profesiile reglementate din România

2. http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm

3.http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=

EN&file=32751 ,Directorate General for internal policies, policy department,economic and

scientific policies-,Recognition of professional qualifications IP/A/IMCO/ST/2010-08

October 2010

4. www.iqc-vienna.com

5. http://www.austriaguides.at/index.php?id=28&L=2

6. www.mesadelturismo.com

7.http://www.freizeitbetriebe-

wien.at/guides/download/WienerFremdenfuehrerVerzeichnis2009.pdf

8. Presidenza del Consiglio dei Ministri, Dipartimento per l’informazione e l’editoria -

GUIDA ALL’UTENTE, Direttiva 2005/36/CEE relativa al riconoscimento delle qualifiche

professionali

9. REAL DECRETO 1837/2008, de 8 de noviembre, por el que se incorporan al

ordenamiento jurídico español la Directiva 2005/36/CE, del Parlamento Europeo y del

Consejo, de 7 de septiembre de 2005, y la Directiva 2006/100/CE, del Consejo, de 20 de

noviembre de 2006, relativas al reconocimiento de cualificaciones profesionales, así como a

determinados aspectos del ejercicio de la profesión de abogado)

10. Project No. 510487-LLP-1-2010-BE-LEONARDO-LMP, www.toerismevlaanderen.be

11. Standardul European CEN 13809:2003,Tourism services - Travel agencies and tour

operators - Terminology

12. Standard European EN15565:2008 Servicii turistice- Cerinţe referitoare la programele de

formare profesională şi calificare a ghizilor turistici www.iqc-vienna.com

13. http://www.iqc-vienna.com/en/page/show/p/tourism_guides

14. ORDIN Nr. 990 din 14 decembrie 2009 pentru modificarea unor acte normative din

domeniul turismului în vederea implementării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm

http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=32751

http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=32751

http://www.iqc-vienna.com/

http://www.austriaguides.at/index.php?id=28&L=2

http://www.mesadelturismo.com/

http://www.freizeitbetriebe-wien.at/guides/download/WienerFremdenfuehrerVerzeichnis2009.pdf

http://www.freizeitbetriebe-wien.at/guides/download/WienerFremdenfuehrerVerzeichnis2009.pdf

http://www.toerismevlaanderen.be/

http://www.iqc-vienna.com/

http://www.iqc-vienna.com/en/page/show/p/tourism_guides

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



56

49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza

servicii în România

15. http://ec.europa.eu/solvit/site

16. http://turism.gov.ro/legislatie/

17.http://www.mesadelturismo.com/common/mt/compendio/legislacion-

sectorial/guias/catalunya/dec_5-98_cat.shtm

18.http://www.provincia.fi.it/turismo/le-competenze/professioni-turistiche

19. DG Internal markets and services,Center for strategy &evaluation services - Study to

provide an Inventory of Reserves of Activities linked to professional qualifications

requirements in 13 EU Member States & assessing their economic impact, Final report,

January 2012, www.cses.co.uk

http://ec.europa.eu/solvit/site

http://turism.gov.ro/legislatie/

http://www.provincia.fi.it/turismo/le-competenze/professioni-turistiche

http://www.cses.co.uk/

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



57

ANEXĂ

TERMENI DE REFERINŢĂ STANDARD ORIENTATIVI PENTRU

PROCEDURILE DE VALIDARE ŞI CERTIFICARE A

COMPETENŢELOR

ŞI PROCESELE DE RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRILOR

Autori:

Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU

Dr. Ec. Irina DUMITRIU

Iulie 2013

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



58

C U P R I N S

Introducere

1. Definirea unor termeni de bază

2. Dezvoltarea unor termeni de referinţă standard orientativi pentru

procedurile de validare şi certificare a competenţelor

2.1. Stabilirea unor elemente comune de procedură pe fiecare autoritate competentă.

Studii de caz

2.2. Stabilirea unor elemente comune de procedură pe fiecare domeniu de

activitate

2.3. Stabilirea unei proceduri standard de validare şi certificare a

competenţelor

2.4. Stabilirea unor termeni de referinţă standard orientativi

pentru procedurile de validare şi certificare a competenţelor

3. Dezvoltarea unor termeni de referinţă standard orientativi pentru

procesele de recunoaştere a calificărilor

3.1. Cadrul general al procesului de recunoaştere a calificărilor

3.2. Analiza unor elemente specifice procesului de recunoaştere a calificărilor

3.3. Stabilirea unor elemente comune de proces pe fiecare autoritate competentă.

Studiu de caz

3.4.Stabilirea unor elemente comune de proces pe fiecare domeniu de activitate

3.5.Stabilirea unui proces standard de recunoaştere a calificărilor

3.6. Stabilirea unor termeni de referinţă standard orientativi pentru procesele de

recunoaştere a calificărilor

4. Lista de verificare pentru procedura de validare şi certificare a

competenţelor

5. Lista de verificare pentru procesul de recunoaştere a calificărilor

Abrevieri

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



59

INTRODUCERE

Documentul „Termeni de referinţă standard orientativi pentru procedurile de

validare şi certificare a competenţelor şi procesele de recunoaştere a calificărilor”

reprezintă unul din rezultatele proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru

Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)” implementat de către

Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru

Calificări (ANC) şi cu Institutul pentru Politici Sociale (IPS), co-finanţat din Fondul Social

European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –

2013 (POSDRU).

În cadrul proiectului IMI PQ NET România, experţii metodologici externi ai ANC,

împreună cu autorităţile competente (AC) membre în Grupul de Lucru al proiectului, pe

parcursul mai multor runde de ateliere de lucru, au analizat şi au schematizat procedurile de

validare şi certificare a competenţelor şi procesele de recunoaştere a calificărilor aferente

fiecărei profesii reglementate în parte şi au identificat elementele comune de procedură,

respectiv proces pe fiecare AC.

Prin cumularea şi sintetizarea acestora, au fost stabilite apoi elemente comune de

procedură, respectiv proces pe fiecare domeniu de activitate şi, pe această bază, au fost

dezvoltate proceduri standard de validare şi certificare a competenţelor şi procese standard de

recunoaştere a calificărilor corespunzătoare profesiilor reglementate ale căror AC sunt

membre în Grupul de Lucru IMI PQ NET România. Aceste acumulări au permis formularea

unor termeni de referinţă standard orientativi pentru procedurile de validare şi certificare a

competenţelor şi, respectiv, pentru procesele de recunoaştere a calificărilor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



60

Acest document cuprinde terminologia de bază (definiţiile termenilor utilizaţi) şi

schemele de standardizare pentru procedurile de validare şi certificare a competenţelor şi

pentru procesele de recunoaştere a calificărilor şi a stat la baza elaborării unui număr de 30 de

ghiduri de certificare şi recunoaştere pentru diferite profesii reglementate, ghiduri în care

experţii metodologici externi ai ANC au realizat o analiză comparativă pe România şi încă 8

State Membre (SM) ale UE (Austria, Cehia, Danemarca, Germania, Italia, Marea Britanie,

Olanda şi Spania), rezultată din cercetarea bazei de date cu profesiile reglementate din toate

SM ale UE, ale Spaţiului Economic European (SEE) şi Confederaţia Helvetică, dezvoltate de

Comisia Europeană (CE), precum şi a legislaţiei europene şi a SM respective referitor la

modul de dobândire a calificărilor, sistemul de educaţie şi formare profesională (EFP), tipuri

de documente de certificare a competenţelor, reglementări privitoare la certificarea

competenţelor şi recunoaşterea calificărilor, profesii reglementate conform Directivei

2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

De aceea, documentul de faţă şi cele 30 de ghiduri sunt menite să sprijine AC din

România în eforturile lor de standardizare a procedurilor de validare şi certificare a

competenţelor şi a proceselor de recunoaştere a calificărilor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



61

1. DEFINIREA UNOR TERMENI DE BAZĂ

Cadrul Naţional al Calificărilor – CNC (Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011§) este un

instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii ce

corespund unor niveluri specifice de învăţare atinse, al cărui scop este integrarea şi

coordonarea subsistemelor naţionale de calificări şi îmbunătăţirea transparenţei,

accesului, progresului şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii şi societatea

civilă. Implementarea CNC vizează sistemul naţional de calificări obţinute în

învăţământul secundar general, în învăţământul profesional şi tehnic, în

formarea profesională continuă, în ucenicie, în învăţământul superior, atât în

contexte formale, cât şi în contexte informale şi nonformale, din perspectiva

învăţării pe tot parcursul vieţii. CNC permite recunoaşterea, măsurarea şi

relaţionarea tuturor rezultatelor învăţării dobândite în contexte de învăţare formale,

nonformale şi informale, asigură coerenţa calificărilor şi a titlurilor certificate şi

contribuie la asigurarea calitătii în sistemul de EFP.

Cadrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior - CNCIS (Legea Educaţiei

Naţionale nr.1/2011) reprezintă instrumentul pentru stabilirea structurii calificărilor

din învăţământul superior, care are ca scop asigurarea coerenţei calificărilor şi a

titlurilor obţinute în învăţământul superior şi care asigură recunoaşterea naţională,

precum şi compatibilitatea şi comparabilitatea internaţională a calificărilor

dobândite prin învăţământul superior. CNCIS este parte a CNC.

§ Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/2011

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



62

Cadrul European al Calificărilor pentru învăţare pe tot parcursul vieţii - CEC

(European Qualification Framework - EQF)

conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, este un instrument de referinţă

pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări şi care

promovează atât învăţarea de-a lungul vieţii, cât şi egalitatea de şanse în societatea

bazată pe cunoaştere, precum şi continuarea integrării cetăţenilor pe piaţa

europeană a muncii, respectând în acelaşi timp marea diversitate a sistemelor

naţionale de educaţie;

conform Recomandării 2008/C 111/01/CE din 23 aprilie 2008**

, este un cadru de

referinţă care îşi propune să faciliteze:

învăţarea pe tot parcursul vieţii;

validarea învăţării non-formale şi informale;

mobilitatea şi recunoaşterea calificărilor între diferite SM şi sisteme de

EFP, prin transparenţa competenţelor;

continuarea integrării pe piaţa europeană a muncii, ţinând cont de cerinţele

reale ale acesteia şi respectând în acelaşi timp marea diversitate a

sistemelor naţionale de EFP.

CEC dă posibilitatea corelării cadrelor naţionale ale calificărilor (CNC) din spaţiul

UE şi oferă instituţiilor de EFP, precum şi angajatorilor posibilitatea de a înţelege

mai uşor calificările dobândite într-un alt SM şi de a le recunoaşte în cadrul

propriul sistem de calificări. CEC stabileste opt niveluri de calificare, în termeni de

nivel de responsabilitate şi autonomie, şi mută accentul de pe accepţiunea

tradiţională a învăţării bazate pe acumularea de cunoştinţe pe "rezultatele

învăţării" - cunoştinţe, abilităţi şi competenţe - ceea ce cunoaşte, înţelege şi ştie

să facă o persoană la locul său de muncă la terminarea procesului de învăţare.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



63

Calificarea

conform Rec. 2008/C 111/01/CE din 23 aprilie 2008, Anexa 1††

, Legii Educaţiei

Naţionale nr.1/2011 şi CNCIS‡‡

, este rezultatul formal al unui proces de evaluare şi

de validare, care este obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o

persoană a obţinut, ca urmare a învăţării, rezultate la anumite standarde

prestabilite. Prin urmare, calificarea înseamnă recunoaşterea oficială a valorii

rezultatelor individuale ale învăţării pentru piaţa muncii, precum şi pentru educaţia

şi formarea profesională continuă, printr-un act de studii (diplomă, certificat,

atestat) ce conferă dreptul legal de a practica o profesie/meserie;

conform Metodologiei de certificare a calificărilor şi competenţelor (M4) a ANC§§

,

reprezintă pregătirea teoretică şi practică într-un anumit domeniu de activitate

profesională certificată ca atare. Calificarea este un set unic de competenţe care

reflectă cerinţele pentru o anumită ocupaţie/loc de muncă. O calificare este

dobândită atunci când un organism abilitat constată că nivelul de învăţare la care a

ajuns o persoană a atins un anumit standard al capacităţilor de cunoaştere,

deprinderilor şi competenţelor generale. Standardul rezultatelor învăţării este

confirmat prin intermediul unui proces de evaluare sau prin finalizarea cu succes a

unui program de studiu. Invăţarea şi evaluarea în vederea obţinerii unei calificări se

poate realiza printr-un program de studiu şi/sau prin experienţa la locul de muncă.

O calificare conferă recunoaşterea oficială a valorii rezultatelor învăţării pentru

piaţa muncii, precum şi pentru educaţia şi formarea profesională continuă şi

conferă un drept legal de a practica o ocupaţie/meserie/profesie.

**

Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului European

al Calificărilor pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi, în: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) C 111 din

6.05.2008 (2008/C 111/01)

†† Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului European

al Calificărilor pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi, în: JO C 111 din 6.05.2008 (2008/C 111/01), anexa 1 –

Definiţii, p. 4

‡‡ Cadrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior - CNCIS, MO, Partea I, Anul 177 (XXI)–nr.

880bic, 13.12.2011

§§ Metodologia de certificare a calificărilor şi competenţelor – M4, CNFPA (actuala ANC), sept. 2009

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



64

Calificările profesionale

conform Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale***

,

art. 3/(1)/b), sunt calificările atestate printr-un titlu de calificare, un atestat de

competenţă prevăzut la articolul 11 lit. (a) pct. (i) şi/sau experienţă profesională;

conform Legii nr. 200/25.05.2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor

profesionale pentru profesiile reglementate din România†††

, art. 24, alin. 1),

reprezintă o calificare care atestă o formare prevăzută la articolele 8, 14, 15 şi 16 din

lege, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul în cauză, orice titlu de calificare sau

ansamblu de titluri de calificare care a fost eliberat de o autoritate competentă a

unui stat membru, care atestă absolvirea unei formări în cadrul Uniunii Europene,

recunoscute de respectivul stat membru ca având nivel echivalent şi care conferă

titularului aceleaşi drepturi de acces la o profesie sau de exercitare a acesteia ori

care pregăteşte pentru exercitarea respectivei profesii.

Titlul de calificare

conform Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, art.

3/(1)/c), reprezintă diplomele, certificatele şi alte titluri oficiale de calificare

eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere

de lege şi al actelor administrative ale respectivului stat membru şi care certifică

formarea profesională în special în Comunitate (în cazul în care prima teză nu se

aplică, orice titlu de calificare eliberat într-o ţară terţă după ce titularul său are o

experienţă profesională în profesia în cauză de trei ani pe teritoriul SM care a

recunoscut respectivul titlu de calificare, certificată de respectivul SM, este

considerat titlu de calificare);

***

Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, la

http://www.umftgm.ro/fileadmin/consultare_publica/bibliografie/Directiva_2036_2005_20privind_20recunoaste

rea_20calificarilor.pdf

††† Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.500/3.06.2004 sau varianta actualizată la http://legeaz.net/legea-

200-din-2004-actualizata

http://www.umftgm.ro/fileadmin/consultare_publica/bibliografie/Directiva_2036_2005_20privind_20recunoasterea_20calificarilor.pdf

http://www.umftgm.ro/fileadmin/consultare_publica/bibliografie/Directiva_2036_2005_20privind_20recunoasterea_20calificarilor.pdf

http://legeaz.net/legea-200-din-2004-actualizata

http://legeaz.net/legea-200-din-2004-actualizata

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



65

conform Legii nr. 200/25.05.2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor

profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi

completările ulterioare, prin titlu de calificare se înţelege orice diplomă, certificat şi

alt titlu oficial de calificare eliberate de o autoritate a unui SM desemnată în temeiul

actelor cu putere de lege şi al actelor administrative ale respectivului SM şi care

certifică formarea profesională obţinută cu preponderenţă în UE. Este asimilat unui

titlu de calificare orice titlu de formare eliberat de autorităţile unui alt stat decât

statele membre, dacă titularul său posedă o experienţă de 3 ani în profesia

respectivă, dobândită pe teritoriul unui SM, care i-a recunoscut titlul de calificare, şi

certificată de acesta. De asemenea, legea stipulează că diplomele şi certificatele

acordate de instituţiile autorizate în urma evaluării rezultatelor învăţării în

contexte nonformale şi informale produc aceleaşi efecte ca şi celelalte modalităţi

de evaluare şi certificare a cunoştinţelor şi competenţelor din sistemul formal de

EFP în vederea ocupării unui loc de muncă sau continuării educaţiei şi formării

profesionale în sistemele formale, că rezultatele învăţării în contexte nonformale şi

informale pot fi recunoscute explicit prin evaluări în centre de evaluare şi certificare

a competenţelor sau implicit prin finalizarea unui program formal de studii.

Rezultatele învăţării (RI)

conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, reprezintă ceea ce o persoană

înţelege, cunoaşte şi este capabilă să facă la finalizarea unui proces de învăţare.

Rezultatele învăţării se exprimă prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe

dobândite pe parcursul diferitelor experienţe de învăţare formală, nonformală şi

informală;

conform CNCIS, reprezintă setul de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe pe care o

persoană le-a dobândit şi este capabilă să le demonstreze după finalizarea

procesului de învăţare pe un anumit ciclu de şcolarizare;

conform M4 a ANC, reprezintă setul de cunoştinţe, deprinderi şi/sau

competenţe pe care o persoană le-a dobândit sau este capabilă să le demonstreze

după finalizarea procesului de învăţare. Rezultatele învăţării sunt declaraţiile

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



66

privitoare la ceea ce se aşteaptă ca o persoană să ştie, să înţeleagă şi/sau să fie

capabilă să facă la sfârşitul unei perioade de studiu.

Evaluarea rezultatelor învăţării

conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, reprezintă procesul prin care se

stabileşte faptul că o persoană a dobândit anumite cunoştinţe, deprinderi şi

competenţe.

conform CNCIS, este un proces prin care sunt evaluate cunoştinţele, abilităţile

sau competenţele unei persoane pe baza unor criterii predefinite. Evaluarea este în

mod obişnuit urmată de validare şi certificare;

Validarea rezultatelor învăţării


confirmă că rezultatele învăţării dobândite de o persoană, evaluate şi certificate,

corespund cerinţelor specifice pentru o unitate sau o calificare;

conform CNCIS, reprezintă confirmarea de către un organism competent că

rezultatele învăţării dobândite de o persoană într-un cadru formal, informal sau

non-formal au fost evaluate pe baza criteriilor predefinite şi sunt conforme cu

cerinţele unui standard. Validarea conduce de obicei la certificare.

Certificarea rezultatelor învăţării


confirmă în mod formal rezultatele învăţării dobândite de persoana care învaţă, în

urma unui proces de evaluare;

conform CNCIS, este procesul de eliberare a unui certificat, unei diplome sau titlu

de calificare care atestă în mod oficial faptul că un set de rezultate ale învăţării

dobândite de o persoană au fost evaluate şi validate de către o autoritate

competentă pe baza unui standard predefinit.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



67

Standardul

conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, reprezintă descrierea cerinţelor

formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu

de realizare a unei activităţi în educaţie. Orice standard este formulat în termeni

generali sub forma unui enunţ şi se concretizează într-un set de indicatori de

performanţă. Standardele sunt diferenţiate pe criterii şi domenii;

conform CEC/EQF, conceptul de standard este o componentă esenţială a însăşi

definiţiei "calificării", acolo unde se face referire în mod explicit la standarde de

evaluare a rezultatelor învăţării. Aceste standarde sunt necesare pentru a rezolva

problema „măsurării” rezultatelor învăţării;

conform CEDEFOP‡‡‡

, standardele sunt specificaţii tehnice, măsurabile, elaborate

prin consens şi aprobate de către o organizaţie recunoscută; în EFP, ele servesc la

optimizarea intrărilor şi/sau iesirilor (input/output) în procesul de învăţare.

Standardul de referinţă

conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, reprezintă descrierea cerinţelor care

definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către furnizorul de

educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici

existente la nivel naţional, european sau mondial. Standardele de referinţă sunt

specifice fiecărui program de studii sau fiecărei instituţii, sunt opţionale şi se

situează peste nivelul minim;

conform CEC/EQF, reprezintă unitatea de masură comună a rezultatelor învăţării.

Standardele de calificare (CEDEFOP, 2009§§§

- qualifications standards) reprezintă

norme şi specificaţii care reglementează acordarea unei diplome sau a unui certificat

‡‡‡

CEDEFOP - Assuring the quality of VET systems by defining expected outcomes - A cross-country analysis

in seven Member States, 2008, p.12

§§§ CEDEFOP - The dynamics of qualifications: defining and renewing occupational and educational standards,

2009

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



68

şi cuprind standardele ocupaţionale, standardele de pregătire/educaţionale şi

standardele de evaluare.

Standardele ocupaţionale (SO)

conform CEDEFOP, (occupational standards) descriu conţinutul profesional al

profilurilor ocupaţionale la care anumite calificări oferă acces, explicitând

activităţile, rezultatele acestor activităţi şi competenţele necesare pentru a realiza o

prestaţie eficientă. Aceste standarde sunt definite pe baza analizelor ocupaţionale

şi dezbaterilor cu reprezentanţii partenerilor sociali şi actorii economici reflectând

nevoile pieţei muncii şi, în general, ale societăţii. In principiu, din aceste standarde

derivă celelalte două tipuri de standarde şi au menirea de a simplifica procesul de

actualizare a calificărilor şi menţinere a relevanţei lor în raport cu piaţa muncii;

conform M4 a ANC, standardul ocupaţional este documentul care precizează

unităţile de competenţă şi nivelul calitativ asociat rezultatelor activităţilor cuprinse

într-o ocupaţie.

Standardele de pregătire

conform CEDEFOP, (educational standards) definesc rezultatele învăţării prin

parcurgerea traseelor de învăţare care conduc la obţinerea unei calificări. Ele

urmează o logică pedagogică, de acumulare progresivă a cunoştinţelor şi

abilităţilor şi sunt de interes special pentru furnizorii de EFP, deoarece constituie

baza elaborării programelor de formare profesională;

conform M4 a ANC, standardele de pregătire profesională (SPP) se află la

baza elaborării curriculumului pentru calificările de nivel 1, 2 şi 3 care se pot

dobândi prin învăţământul profesional şi tehnic, precum şi la baza procesului de

examinare, evaluare şi certificare;

conform Centrului Naţional de Dezvoltare a Invăţământului Profesional şi Tehnic

(CNDIPT)****

, SPP sunt specificări ale competenţelor şi nivelului calitativ de

****

Centrul Naţional de Dezvoltare a Invăţământului Profesional şi Tehnic - CNDIPT – Glosar de termeni

tehnici folosiţi în învăţământul profesional şi tehnic din România, la

http://www.tvet.ro/Anexe/x/Glossary%20Eng-Rom.pdf

http://www.tvet.ro/Anexe/x/Glossary%20Eng-Rom.pdf

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



69

performanţă asociat acestora, incluse în învăţământul profesional pentru a pregăti

elevii în vederea performanţei eficace în anumite ocupaţii.

SPP este un document structurat pe unităţi de competenţe, prin care se descrie în

termeni de rezultate ale învăţării ceea ce un participant la un program de pregătire

trebuie să demonstreze la finalul acestuia.

Standardele de evaluare (CEDEFOP - assessment standards) specifică obiectul evaluării

şi criteriile pentru a atribui o valoare în beneficiul persoanei evaluate.

Recunoaşterea rezultatelor învăţării şi a creditelor asociate (Legea Educaţiei

Naţionale nr.1/2011) reprezintă procesul prin care se acordă un statut oficial

rezultatelor învăţării şi creditelor dobândite, evaluate şi validate, în vederea

acordării certificatului de calificare profesională.

Transferul rezultatelor învăţării şi al creditelor asociate (Legea Educaţiei Naţionale

nr.1/2011) reprezintă procesul prin care rezultatele învăţării şi creditele asociate

acestora sunt transferate şi integrate în programul de formare profesională pe care

îl urmează persoana care învaţă.

Recunoaşterea rezultatelor învăţării anterioare (M4 a ANC) înseamnă recunoaşterea

oficială a aptitudinilor, cunoştinţelor şi competenţelor care sunt dobândite prin

experienţa de lucru, formare informală şi experienţă de viaţă.

Contextul de învăţare formală (M4 a ANC) reprezintă procesul de învăţare care are loc

într-un mediu organizat şi structurat (în şcoală/centru de formare sau la locul de

muncă) şi care este explicit conceput ca proces de învăţare cu obiective, timp

alocat şi resurse bine stabilite. Invăţarea formală este un proces realizat cu intenţie

de cel care învaţă şi se finalizează, de regulă, cu certificarea achiziţiilor/

performanţelor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



70

Contextul de învăţare non-formală (M4 a ANC) reprezintă procesul de învăţare care

este inclus în activităţi neconcepute explicit ca procese de învăţare (cu obiective de

învăţare, timp alocat sau materiale de învăţare), dar care conţin importante

elemente de învăţare. Invăţarea non-formală este un proces realizat cu intenţie de

cel care învaţă, dar în mod normal nu duce la certificare.

Contextul de învăţare informală (M4 a ANC) reprezintă procesul de învăţare care

rezultă din activităţi zilnice care se desfăşoară la locul de muncă, în familie sau în

timpul liber. Acesta nu este organizat sau structurat în termeni de obiective, timp

alocat sau materiale pentru învăţare. Invăţarea informală este în cele mai multe

cazuri neintenţionată din partea celui care învaţă. Aceasta nu duce la certificare.

Cunoştinţele (engl. knowledge)

conform Rec. 2008/C 111/01/CE din 23 aprilie 2008, Anexa 1, înseamnă rezultatul

asimilării de informaţii prin învăţare. Cunoştinţele reprezintă ansamblul de fapte,

principii, teorii şi practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studiu. În

contextul CEC/EQF, cunoştinţele sunt descrise ca teoretice şi/sau faptice;

conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, reprezintă rezultatul asimilării, prin

învăţare, a unui ansamblu de fapte, principii, teorii şi practici legate de un anumit

domeniu de muncă sau de studii;

conform M4 a ANC, reprezintă totalitatea noţiunilor, ideilor, informaţiilor pe care

le are cineva într-un domeniu oarecare; noţiuni, concepte, teorii, definiţii,

explicaţii, date factuale; suma a ceea ce un om ştie, un complex de adevăruri,

principii şi informaţii. Ele influenţează dezvoltarea abilităţilor şi atitudinilor

angajaţilor pentru îndeplinirea în mod eficace a cerinţelor postului.

Abilităţile (engl. skills, abilities)

conform Rec. 2008/C 111/01/CE din 23 aprilie 2008, Anexa 1, reprezintă

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



71

capacitatea de a aplica şi de a utiliza cunoştinţe pentru a duce la îndeplinire sarcini

şi pentru a rezolva probleme. În contextul CEC/EQF, abilităţile sunt descrise ca

fiind cognitive (implicând utilizarea gândirii logice, intuitive şi creative) sau

practice (implicând dexteritate manuală şi utilizarea de metode, materiale, unelte şi

instrumente). Abilitatea include anumite tipuri de structuri operatorii, de la

deprinderi până la capacităţi de interpretare şi rezolvare de probleme;

conform M4 a ANC, reprezintă capacitatea de a executa o acţiune, fie în mod

natural, fie ca rezultat al învăţării şi practicii; stăpânire desăvârşită a unei întregi

clase de comportamente - a şti cum să faci ceva.

Aptitudinea (M4 a ANC) este capacitatea unui individ de a-şi însuşi sau de a-şi dovedi

potenţialul înnăscut pentru dobândirea unor noi cunoştinţe, abilităţi şi atitudini,

atunci când i se oferă oportunitatea sau training-ul adecvat. Aptitudinea reprezintă

un complex de procese şi însuşiri psihice individuale, structurate într-un mod

original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activităţi.

Atitudinea (M4 a ANC) exprimă o modalitate de raportare faţă de anumite aspecte ale

realităţii şi implică reacţii afective, cognitive şi comportamentale (atitudinea faţă

de sine însuşi, faţă de ceilalţi, faţă de societate, faţă de muncă). Se exprimă într-o

poziţie afirmată în opinii, idei, principii, valori reflectate în comportamentul unei

persoane, în raport cu sine, cu alţii sau cu societatea.

Competenţa

conform Rec. 2008/C 111/01/CE din 23 aprilie 2008, Anexa 1, înseamnă capacitatea

dovedită de a utiliza cunoştinţe, abilităţi şi capacităţi personale, sociale şi/sau

metodologice în situaţii de muncă sau de studiu şi pentru dezvoltarea profesională şi

personală;

conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, reprezintă capacitatea dovedită de a

selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii constând în

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



72

valori şi atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situaţii de

muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională ori personală în

condiţii de eficacitate şi eficienţă;

conform CEDEFOP, reprezintă capacitatea de a aplica rezultatele învăţării în mod

adecvat într-un context definit (educaţie, muncă, dezvoltare personală sau

profesională). Compentenţa nu se limitează la elementele cognitive (implicând

utilizarea aspectelor teoretice, concepte sau cunoştinţe tacite), ci cuprinde aspecte

funcţionale (implicând abilităţile tehnice), precum şi atributele interpersonale (ex.,

abilităţi sociale sau organizaţionale) şi valorile etice;

conform M4 a ANC, reprezintă o arie a capacităţii personale care permite indivizilor

să îndeplinească eficace sarcinile de serviciu. Competenţa profesională reprezintă

capacitatea de a aplica, transfera şi combina cunoştinţe şi abilităţi în situaţii şi medii

de muncă diverse, pentru a realiza activităţile cerute la locul de muncă, la nivelul

calitativ specificat în standardul ocupaţional.

Clasificări ale competenţelor

1. Conform Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011 - competenţe profesionale şi

competenţe transversale

Competenţele profesionale sunt un ansamblu unitar şi dinamic de cunoştinţe şi abilităţi.

Cunoştinţele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaştere, înţelegere şi

utilizare a limbajului specific, explicare şi interpretare. Abilităţile se exprimă prin

următorii descriptori: aplicare, transfer şi rezolvare de probleme, reflecţie critică şi

constructivă, creativitate şi inovare.

Competenţele transversale (Legea) reprezintă achiziţii valorice şi atitudinale care

depăşesc un anumit domeniu/program de studiu şi se exprimă prin următorii

descriptori: autonomie şi responsabilitate, interacţiune socială, dezvoltare

personală şi profesională.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



73

2. Conform CNCIS – competenţe profesionale şi competenţe transversale

Competenţele profesionale reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi

utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în vederea

rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare,

circumscrise profesiei respective, în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Competenţele transversale sunt acele capacităţi care transcend un anumit domeniu,

respectiv program de studii, având o natură transdisciplinară. Acestea constau în

abilităţi de lucru în echipă, abilităţi de comunicare orală şi scrisă în limba

maternă/străină, utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării – TIC, rezolvarea

de probleme şi luarea deciziilor, recunoaşterea şi respectul diversităţii şi

multiculturalităţii, autonomia învăţării, iniţiativă şi spirit antreprenorial,

deschiderea către învăţarea pe tot parcursul vieţii, respectarea şi dezvoltarea

valorilor şi eticii profesionale etc.

3. Conform Centrului Naţional de Dezvoltare a Invăţământului Profesional şi

Tehnic††††

- CNDIPT – competenţe cheie, competenţe tehnice generale, competenţe

tehnice specifice

Competenţele cheie se referă la competenţe transferabile, pentru a sprijini integrarea pe

piaţa forţei de muncă, precum şi includerea socială.

Competenţele tehnice generale au în vedere competenţele care vizează cunoştinţe

privind principiile şi contextul, precum şi practicile uzuale care se află la baza

mai multor calificări. Sunt comune mai multor calificări din domeniul formării

profesionale.

Competenţele tehnice specializate cuprind competenţele specifice legate de calificarea

respectivă.

4. Conform cadrului metodologic al ANC‡‡‡‡

pentru dezvoltarea, revizuirea şi

certificarea calificărilor

††††

Centrul Naţional de Dezvoltare a Invăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT) – SPP, la

http://www.tvet.ro/index.php/ro/dezvoltarea-invatamantului-profesional-si-tehnic/129.html

http://www.tvet.ro/index.php/ro/dezvoltarea-invatamantului-profesional-si-tehnic/129.html

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



74

Competenţele cheie sunt transferabile către alte sectoare de activitate, pe acelaşi nivel

de autonomie şi responsabilitate, pentru a sprijini integrarea pe piata forţei de

muncă, incluziunea socială şi învăţarea pe parcursul întregii vieţi. Cele 8

competenţe cheie sunt preluate din CEC/EQF:

comunicare în limba oficială;

comunicare în limbi străine;

competenţe de bază în matematică, ştiinţă şi tehnologie;

competenţe informatice;

competenţa de a învăţa;

competenţe sociale şi civice;

competenţe antreprenoriale;

competenţa de exprimare culturală.

Competenţele generale sunt transferabile între ariile ocupaţionale ale aceluiaşi

domeniu de activitate.

Competenţele specifice aparţin unei singure arii ocupaţionale.

Certificarea competenţelor (CEDEFOP) reprezintă procesul de validare oficială a

cunoştinţelor, know-how-ului şi/sau abilităţilor, competenţelor acumulate de

către o persoană, urmând o procedură standardizată de evaluare. Certificatele

sau diplomele sunt emise de către organisme de certificare acreditate.

Certificarea validează rezultatul fie al învăţării (activităţilor de formare)

desfăşurate într-un mediu formal, fie al învăţării desfăşurate în contexte

informale/non-formale.

Certificatul de competenţă (M4 a ANC) este documentul ce atestă competenţele

profesionale ale posesorului.

‡‡‡‡

Metodologia pentru analiză ocupaţională (M1), Metodologia de elaborare sau revizuire a standardelor

ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare (M2), Metodologia de verificare şi validare a

standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale corespunzătoare (M3), CNFPA (în calitate de ANC),

2009, precum şi ghidurile de aplicare a M1, M2, M3

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



75

Ocupaţia (M4 a ANC) este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe

care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială şi

care constituie pentru aceasta sursă de existenţă. Ocupaţia este, deci, proprie

persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă

pentru sine şi semenii săi. Ocupaţia poate fi exprimată prin funcţie sau meserie şi

este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.

Funcţia este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere

sau execuţie (http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm, grupele majore de la 1 la 5).

Meseria este complexul de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, necesare pentru

executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii sau pentru

prestarea anumitor servicii (http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm, grupele majore de

la 6 la 8).

Profesia

conform M4 a ANC, este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii;

conform Wikipedia, este o ocupaţie, vocaţie sau carieră unde se aplică cunoştinţe

specializate pe un anumit subiect, domeniu, ştiinţă. Se aplică de obicei în cazul

ocupaţiilor ce necesită formare academică de lungă durată şi o calificare oficială.

Profesia reglementată (Directiva 2005/36/CE, art. 3/(1)/a) reprezintă o activitate sau un

ansamblu de activităţi profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre

modalităţile de exercitare este condiţionată, direct sau indirect, în temeiul unor acte

cu putere de lege şi acte administrative, de deţinerea unor calificări profesionale

determinate; utilizarea unui titlu profesional limitată prin acte cu putere de lege şi

acte administrative la deţinătorii unei anumite calificări profesionale constituie în

http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm

http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



76

special o modalitate de exercitare. În cazul în care prima teză nu se aplică, o

profesiune menţionată la alineatul (2) (o profesie exercitată de membrii unei

asociaţii sau ai unei organizaţii menţionate în anexa I) este considerată profesie

reglementată.

Recunoaşterea oficială a calificărilor (CNCIS) este procesul prin care diplomele sunt

validate în vederea facilitării accesului celor care le deţin către activităţi legate de

educaţie şi/sau de angajare. Trebuie diferenţiate cel puţin două tipuri de

recunoaştere: cea pentru nevoi academice şi cea pentru nevoi profesionale:

Recunoaşterea academică constă în recunoaşterea diplomelor unei instituţii de

învăţământ superior (naţionale sau străine) de către o alta, în scopul permiterii

accesului studentului la continuarea studiilor. Recunoaşterea academică poate fi

solicitată şi în scopul continuării unei cariere universitare într-o altă instituţie şi, în

unele cazuri, în scopul accesului la alte activităţi ocupaţionale de pe piaţa muncii;

Recunoaşterea profesională se referă la dreptul de practică şi la statutul

profesional acordat deţinătorului unei diplome. Din cauza existenţei unor reguli

diferite de recunoaştere a diplomelor sau titlurilor, se pot distinge două grupe:

recunoaşterea profesională de iure, aplicată dreptului de practică într-o anumită

ţară, în cadrul unei profesii reglementate (cum ar fi de ex. cea de medic). În UE, de

exemplu, regulamentele respective există atât în ţările de origine, cât şi în ţările

gazdă şi fac subiectul mai multor directive specifice ale Uniunii Europene.

Recunoaşterea profesională de facto se referă la situaţiile de recunoaştere în cazul

profesiilor nereglementate, cum ar fi situaţiile în care nu există sau nu este

necesară o autorizaţie naţională legală.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



77

Sisteme de recunoaştere a calificărilor profesionale (Directiva 2005/36/CE):

Sistemul recunoaşterii automate a calificărilor atestate de experienţa

profesională în anumite activităţi industriale, artizanale şi comerciale –

activităţi enumerate în capitolul II, pentru care elementele luate în considerare la

recunoaşterea experienţei profesionale sunt durata şi forma acesteia (cu titlu

independent sau în calitate de salariat) şi formarea prealabilă (element care poate

reduce durata experienţei profesionale necesare) dovedită printr-un certificat

recunoscut de statul membru sau considerat valabil de un organism profesional

competent, iar condiţiile de exercitare sunt menţionate în listele pentru diferite

grupări de sectoare de activitate cuprinse în Anexa IV a Directivei;

Sistemul recunoaşterii automate a calificărilor pentru profesiile de medic,

asistent medical, medic stomatolog, medic veterinar, moaşă, farmacist şi

arhitect – profesii prevăzute în capitolul III, pentru care recunoaşterea automată a

titlurilor de calificare se face pe baza coordonării condiţiilor minime de formare

profesională, inclusiv durata minimă a studiilor, titluri de calificare menţionate în

anexele V şi VI ale Directivei;

Sistemul general de recunoaştere a calificărilor – sistem care se aplică profesiilor

care nu sunt reglementate de norme specifice de recunoaştere şi anumitor situaţii în

care titularul calificării profesionale nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în alte

sisteme de recunoaştere, sistem care se bazează pe principiul recunoaşterii

reciproce, fără a aduce atingere aplicării unor măsuri compensatorii în cazul în care

există diferenţe semnificative între formarea dobândită de persoana în cauză şi

formarea necesară în SM gazdă (stagii de adaptare de cel mult trei ani sau teste de

aptitudini).

Autoritate competentă (Directiva 2005/36/CE, art. 3/(1)/d) este orice autoritate sau

instanţă autorizată în mod special de un stat membru să elibereze sau să primească

titluri de calificare sau alte documente sau informaţii, precum şi să primească

cereri şi să ia decizii, conform Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



78

calificărilor profesionale.

Educaţia (Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011) este ansamblul proceselor de punere în

aplicare a programelor şi activităţilor de învăţare şi formare de competenţe

academice sau profesionale. Educaţia include atât activităţile de învăţare în context

formal, cât şi în context nonformal sau informal.

Educaţia permanentă (Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011) reprezintă totalitatea

activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieţii în

contexte formale, nonformale şi informale, în scopul formării sau dezvoltării

competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori

ocupaţională.

Învăţarea pe tot parcursul vieţii (Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011) cuprinde

educaţia timpurie, învăţământul preuniversitar, învăţământul superior, educaţia şi

formarea profesională continuă a adulţilor şi ea se centrează pe formarea şi

dezvoltarea competenţelor-cheie şi a competenţelor specifice unui domeniu de

activitate sau unei calificări.

Educaţia şi formarea profesională – EFP (Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011)

reprezintă ansamblul coerent şi continuu de activităţi şi experienţe de învăţare prin

care trece subiectul învăţării pe întreaga durată a traseului său educaţional-

formativ.

Educaţia şi formarea profesională reglementată (Directiva 2005/36/CE, art. 3/(1)/e)

reprezintă orice formare profesională care urmăreşte în special exercitarea unei

anumite profesii şi care constă într-un ciclu de studii completat, după caz, de o

formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională. Structura şi

nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale

sunt stabilite prin actele cu putere de lege şi actele administrative ale statului

membru în cauză sau sunt monitorizate sau aprobate de autoritatea desemnată în

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



79

acest scop.

Experienţa profesională (Directiva 2005/36/CE, art. 3/(1)/f) înseamnă exercitarea

efectivă şi legală a respectivei profesii într-un stat membru.

Stagiul de adaptare (Directiva 2005/36/CE, art. 3/(1)/g) reprezintă exercitarea unei

profesii reglementate în statul membru gazdă, sub responsabilitatea unui

membru calificat în profesia respectivă şi însoţită eventual de o formare

profesională suplimentară. Stagiul face obiectul unei evaluări. Condiţiile stagiului,

precum şi evaluarea acestuia sunt stabilite de autoritatea competentă a statului

membru gazdă. Statutul de care stagiarul beneficiază în statul membru gazdă, în

special în ceea ce priveşte dreptul de şedere, precum şi în ceea ce priveşte

obligaţiile, drepturile şi avantajele sociale, indemnizaţiile şi remuneraţiile, este

stabilit de autorităţile competente din respectivul stat membru în conformitate cu

dreptul comunitar aplicabil.

Proba de aptitudini (Directiva 2005/36/CE, art. 3/(1)/h) este o probă care se referă

exclusiv la cunoştinţele profesionale ale solicitantului şi care este concepută de

autorităţile competente ale statului membru gazdă, cu scopul aprecierii aptitudinii

solicitantului de a exercita profesia reglementată în acel stat membru. Pentru a

permite realizarea acestei probe, autorităţile competente întocmesc o listă de

materii care, pe baza unei comparaţii între formarea profesională cerută în statul

membru respectiv şi cea de care dispune solicitantul, nu sunt atestate de diploma

sau de titlul sau titlurile de formare pe care le prezintă solicitantul. Proba de

aptitudini trebuie să ţină seama de faptul că solicitantul are o calificare

profesională recunoscută în statul membru de origine sau de provenienţă. Aceasta

priveşte materii selectate dintre cele cuprinse în listă şi a căror cunoaştere

constituie o condiţie esenţială pentru exercitarea profesiei în statul membru gazdă.

Proba de aptitudini poate include totodată şi cunoştinţe de deontologie care se

aplică activităţilor respective în statul membru gazdă. Modalităţile probei de

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



80

aptitudini, precum şi statutul de care beneficiază, în statul membru gazdă,

solicitantul care doreşte să se pregătească pentru proba de aptitudini în acel stat

sunt stabilite de autorităţile competente ale respectivului stat membru.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



81

2. DEZVOLTAREA UNOR TERMENI DE REFERINŢĂ

STANDARD ORIENTATIVI PENTRU PROCEDURILE DE

VALIDARE ŞI CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

Pentru dezvoltarea unor termeni de referinţă standard orientativi pentru procedurile de

validare şi certificare a competenţelor, a fost utilizată o metodologie îmbunătăţită permanent,

pe parcursul implementării proiectului IMI PQ NET România, având următoarele etape:

1. Analiza şi dezvoltarea, împreună cu AC membre ale grupului ţintă al proiectului, a

procedurilor de validare şi certificare a competenţelor pe fiecare profesie reglementată

în parte;

2. Stabilirea unor elemente comune de procedură pe fiecare AC (pentru cele care

administrează mai multe profesii);

3. Stabilirea unor elemente comune de procedură pe fiecare domeniu de activitate;

4. Stabilirea unei proceduri standard de validare şi certificare a competenţelor

corespunzătoare tuturor profesiilor reglementate analizate;

5. Dezvoltarea unor termeni de referinţă standard orientativi pentru procedurile de

validare şi certificare a competenţelor.

Prima etapă şi, parţial, cea de-a doua au fost realizate în prima rundă de ateliere, pe

subactivitatea A 3.2. a proiectului. Pe această bază, în continuare sunt prezentate numai

câteva elemente sintetice privind stabilirea unor elemente comune de procedură pentru câteva

AC, cu rol de exemplificare şi, apoi, prezentăm modul în care au fost aplicate etapele 3, 4 şi 5

ale metodologiei mai sus menţionate.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



82

2.1. Stabilirea unor elemente comune de procedură

pe fiecare autoritate competentă. Studii de caz

A. Elemente comune de procedură utilizate de Ministerul Mediului

pentru profesii diferite

Pe baza analizei procedurilor de validare şi certificare a competenţelor pentru

profesiile reglementate pentru care Ministerul Mediului este AC, pot fi identificate

următoarele elemente comune de procedură pentru această autoritate:

1. înfiinţarea unei Comisii de Autorizare/Atestare prin ordin al conducătorului AC;

2. întocmirea de către solicitant a unui dosar şi depunerea acestuia la Comisia de

Autorizare/Atestare;

3. analizarea de către comisie a documentelor depuse şi posibilitatea solicitării unor

completări la dosar;

4. exprimarea deciziei de autorizare/atestare, eventual în urma susţinerii unui

examen/concurs;

5. depunerea unei contestaţii în situaţia respingerii cererii;

6. examinarea contestaţiei şi declararea rezultatului final;

7. eliberarea atestatului/autorizaţiei şi înscrierea în registru.

Aceste etape sunt parcurse în procedura de autorizare, iar în cea de

reautorizare/prelungire a valabilităţii autorizaţiei pot interveni unele simplificări. Durata de

valabilitate a unui atestat şi/sau a unei autorizaţii diferă de la o profesie la alta (de la o AC la

alta) şi poate fi chiar nelimitată (pe viaţă/atâta timp cât solicitantul îndeplineşte condiţiile

prevăzute pentru exercitarea profesiei respective).

S-a constatat că pentru unele profesii lipsesc excepţiile şi derogările.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



83

Concluzii şi propuneri

În general, apreciem că procedura existentă pentru Expert CTAP este foarte bine

realizată şi poate constitui un model pentru alte profesii reglementate de către diferite AC.

Acestei proceduri de validare şi certificare a competenţelor i se poate adăuga o buclă de

formare profesională în cadrul AC, similar procedurii aplicate profesiei de meteorolog. De

asemenea, având în vedere faptul că procedura prevede ca certificatul de Expert CTAP să fie

eliberat pe perioadă nedeterminată, autorii propun analiza necesităţii şi oportunităţii acordării

certificatului pe perioadă determinată şi introducerea unor examinări periodice pentru

reînnoirea acestuia.

B. Elemente comune de procedură utilizate de ISCIR pentru profesii diferite

Pe baza analizei şi a fişelor realizate în cadrul proiectului, pot fi identificate

următoarele elemente comune de procedură utilizate de către ISCIR pentru profesiile din

subordinea sa:

toate procedurile (Prescripţii Tehnice) sunt aprobate prin Ordin de Ministru;

autorizarea unei persoane fizice se face numai după participarea la un program de

instruire organizat de o persoană juridică avizată de către ISCIR şi autorizată conform

prevederilor legale în vigoare.

pentru obţinerea autorizaţiei, candidaţii trebuie să susţină un examen care constă

dintr-o probă teoretică şi o probă practică;

autorizaţia este valabilă pe termen nelimitat, dar numai dacă este însoţită de talonul cu

vize anuale; Legea nr. 64/2008 prevede condiţiile de suspendare sau de retragere a

autorizaţiei.

profesiile gestionate de ISCIR pot fi grupate în mai multe categorii, corespunzător

Prescripţiilor Tehnice, dar categoriile respective au condiţii similare de obţinere a

autorizării;

fiecare persoană autorizată este înscrisă în Registrul electronic al ISCIR.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



84

C. Elemente comune de procedură utilizate de ANRE pentru profesiile

din domeniul energiei electrice

Regulamentul pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică şi

exploatează instalaţii electrice din sistemul electroenergetic stabileşte condiţiile de autorizare

pentru electricienii care proiectează şi execută lucrări de instalaţii electrice, inclusiv

procedura de autorizare:

procedurile de organizare şi desfăşurare a Examenului de autorizare;

procedura de reautorizare pentru electricienii care deţin sau au deţinut Legitimaţie

emisă de Autoritatea competentă;

competenţele, drepturile şi obligaţiile electricianului autorizat;

condiţiile de suspendare sau de retragere a autorizaţiei, respectiv de aplicare a

sancţiunilor electricienilor autorizaţi;

modul de autorizare a electricienilor care exploatează instalaţii electrice;

modul de desfăşurare a activităţilor în domeniul verificării proiectelor şi lucrărilor de

instalaţii electrice.

D. Elemente comune de procedură utilizate de MECMA/ME pentru profesii diferite

Pe baza analizei procedurilor de validare şi certificare a competenţelor pentru

profesiile pentru care AC a fost Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

(MECMA) şi în prezent este Ministerul Economiei (ME), pot fi identificate următoarele

elemente comune de procedură pentru această AC:

1. existenţa unei Comisii de Autorizare/Atestare prin ordin al conducătorului AC;


Autorizare/Atestare; se cere portofoliu de lucrări;

3. analizarea de către comisie a documentelor depuse şi posibilitatea solicitării unor

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



85

completări la dosar;

4. exprimarea deciziei de autorizare/atestare, eventual în urma susţinerii unui examen;


6. examinarea contestaţiei şi declararea rezultatului final;

7. eliberarea Atestatului/Autorizaţiei şi înscrierea în registrul existent la ME;

8. FPC obligatorie pentru actualizarea cunoştinţelor.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



86

2.2. Stabilirea unor elemente comune de procedură

pe fiecare domeniu de activitate

A. Stabilirea unor elemente comune de procedură pentru domeniul General –

Studiu de caz

În acest subcapitol prezentăm, spre exemplificare, modul în care au fost stabilite

elementele comune de procedură de validare şi certificare a competenţelor pentru domeniul

„General”al Grupului de Lucru din proiectul IMI PQ NET Romania (GL IMI PQ NET).

Considerăm acest exemplu relevant dat fiind gradul înalt de heterogenitate a profesiilor din

acest domeniu al GL IMI PQ NET şi, în consecinţă, dificultatea identificării unor elemente

comune de procedură utilizate de AC diferite.

Totuşi, urmărind procedurile descrise, fişele de profesii şi schemele logice care au fost

elaborate în cadrul atelierelor de lucru pe acest domeniu din proiect, pot fi enumerate

următoarele etape comune în procedura de validare şi certificare a competenţelor:

1. înfiinţarea unei Comisii de Autorizare/Atestare (sau echivalent) prin ordin al

conducătorului AC (AC este obligată să facă publice atât procedura, cât şi toate

documentele care trebuie depuse la înscriere);


Autorizare/ Atestare (sau echivalent);

3. analizarea de către comisie a documentelor depuse la dosar;

4. exprimarea deciziei de autorizare/atestare, eventual în urma unui

examen/concurs;

5. eliberarea Atestatului/Autorizaţiei şi înscrierea în registru (în unele cazuri,

înscrierea în registru este o etapă distinctă);


7. examinarea contestaţiei şi declararea rezultatului final.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



87

Aceste etape sunt parcurse atât în procedura de autorizare, cât şi în cea de

reautorizare/prelungire a valabilităţii autorizaţiei. Durata de valabilitate a unui atestat/unei

autorizaţii diferă de la o AC la alta şi poate fi chiar şi nelimitată. În afara acestor etape care

se regăsesc în toate procedurile descrise de reprezentanţii AC membre ale sectorului General,

mai există şi situaţia validării competenţelor în urma unui examen (în cazul profesiei de

salvator montan) sau a unui interviu (în cazul profesiei de asistent maternal profesionist)-

etapa 8.

O schemă standard pentru validare-certificare ar putea cuprinde toate aceste etape,

urmând ca fiecare AC să aleagă acele etape care sunt adecvate profesiei. Această schemă ar

putea fi reprezentată ca în figura 2.

Fig. 2. Schemă standard pentru procedura de validare şi certificare a competenţelor

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



88

B. Stabilirea unor elemente comune de procedură pentru domeniul

Economic – Financiar. Studiu de caz

Schema logică generală din figura 2 este valabilă şi pentru domeniul Economic-

financiar al GL IMI PQ NET, cu precizarea că etapa 8 acoperă o paletă largă de situaţii

concrete: fie un singur test-grilă în cazul consultanţilor fiscali, fie un examen scris în urma

participării la un program de formare profesională obligatoriu (denumit program de calificare

şi oferit numai de furnizori de formare şi formatori autorizaţi de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor – CSA, actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiară - ASF) în cazul

intermediarilor de asigurări, fie un examen complex (probă scrisă şi probă orală în cadrul

căreia se susţine şi un proiect) în urma unui program de formare profesională obligatoriu

(oferit însă, cel puţin conform actului normativ, nu numai de furnizorul propriu de formare

profesională, ci de oricare furnizor de formare autorizat cf. OG 129/2000) în cazul

profesiilor/funcţiilor reglementate de MECMA/ME, fie un test de cunoştinţe plus 3 ani de

stagiu finalizat cu un examen de aptitudini profesionale în cazul auditorului financiar,

expertului contabil şi contabilului autorizat.

Elementele comune de procedură pe domeniul Economic – Financiar se prezintă

astfel:

1. înfiinţarea unei Comisii de Autorizare/Atestare sau înfiinţarea în cadrul AC a

unei structuri funcţionale dedicate, conform actelor normative ale AC;

2. întocmirea de către solicitant a unui dosar şi depunerea acestuia la AC;

3. analizarea de către comisie (sau echivalent) a documentelor depuse la dosar;

4. exprimarea deciziei de autorizare/atestare sau de admitere la examinare;

5. eliberarea Atestatului/Autorizaţiei şi înscrierea în registru (în unele cazuri,

înscrierea în registru este o etapă distinctă);

6. Depunerea unei contestaţii în situaţia respingerii cererii;

7. Examinarea contestaţiei şi declararea rezultatului final;

8. examen (eventual în urma unui PFP obligatoriu) / test de admitere la stagiu +

stagiu de n ani + examen de aptitudini profesionale.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



89

2.3. Stabilirea unei proceduri standard de validare şi certificare

a competenţelor

Pe baza generalizării rezultatelor obţinute din analizele efectuate pe fiecare AC în parte,

prezentăm în figura 3 o procedură standard de validare şi certificare a competenţelor

corespunzătoare profesiilor reglementate.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



90

Fig. 3. Procedură standard de validare şi certificare a competenţelor corespunzătoare profesiilor

reglementate

* În această etapă se poate introduce o testare iniţială urmată de şcolarizare în cadrul AC, aşa

cum s-a evidenţiat în cazul profesiei de meteorolog sau examinare urmată de stagiu de n ani finalizat

cu examen de aptitudini profesionale, cum este cazul profesiilor de auditor financiar, expert contabil

şi contabil autorizat.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



91


pentru procedurile de validare şi certificare a competenţelor

Pe baza celor prezentate, pot fi stabiliţi următorii termeni de referinţă standard

orientativi pentru procedurile de validare şi certificare a competenţelor:

existenţa unui dosar personal care trebuie depus la comisia de atestare sau la

structura funcţională dedicată din cadrul AC;

necesitatea stabilirii unei structuri simplificate, nebirocratice a acestui dosar;

necesitatea cunoaşterii de către aplicant a cerinţelor de conţinut al dosarului şi

asigurarea posibilităţii de informare rapidă şi completă cu privire la acest dosar;

existenţa unei comisii de atestare sau a unei structuri funcţionale dedicate în

cadrul AC;

stabilirea clară a componenţei comisiei de atestare/grupului de

evaluatori/examinatori;

existenţa unei proceduri de verificare a conţinutului dosarului şi a îndeplinirii

condiţiilor de către aplicant;

posibilitatea notificării aplicantului de către AC pentru eventuale completări

(atitudine de parteneriat între aplicant şi AC, nu rol coercitiv, birocratic din

partea AC, de vânare a greşelilor aplicantului);

existenţa unor excepţii, în cazuri bine justificate;

existenţa unor derogări, în cazuri bine justificate;

verificarea unor documente emise în alte ţări, necesare la dosar, eventual prin

sistemul IMI;

existenţa unui examen/concurs şi a unei comisii de exameninare/concurs/atestare;

existenţa unei proceduri clare şi transparente de evaluare a probelor de examen şi

de comunicare a rezultatelor către aplicanţi;

posibilitatea de a depune contestaţie şi existenţa unei proceduri pentru

soluţionarea contestaţiilor;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



92

existenţa unei comisii de soluţionare a contestaţiilor independentă, diferită de cea

de examinare;

existenţa unei proceduri clare şi transparente de reevaluare în urma contestaţiei şi

de comunicare a rezultatelor către aplicanţi;

stabilirea condiţiilor de valabilitate a atestatului/cerificatului/titlului;

existenţa unui registru şi a unei proceduri de înscriere în registru;

existenţa unor proceduri de monitorizare a exercitării profesiei;

existenţa unor sancţiuni în cazul unor abateri de la regulile de exercitare a

profesiei;

existenţa unor proceduri pentru retragerea/anularea/suspendarea certificatului/

autorizaţiei/titlului;

existenţa unei proceduri pentru reînoirea/prelungirea periodică/vizarea periodică

a atestatului/cerificatului;

existenţa unor planuri de formare profesională continuă, actualizate periodic.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



93

3. DEZVOLTAREA UNOR TERMENI DE REFERINŢĂ

STANDARD ORIENTATIVI PENTRU PROCESELE DE

RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRILOR

3.1. Cadrul general al procesului de recunoaştere a calificărilor

Uniunea Europeană a pus la dispoziţia cetăţenilor săi diverse instrumente care să

faciliteze recunoaşterea calificărilor şi competenţelor în scopuri academice sau profesionale.

Recunoaşterea calificărilor profesionale contribuie la facilitarea dreptului la libera circulaţie a

cetăţenilor, care se traduce prin dreptul de a exercita o activitate profesională sau de a se

forma într-un alt SM decât cel de origine.

La nivel european, au fost puse în aplicare, în mod progresiv, două tipuri de

instrumente:

sistemul de recunoaştere a calificărilor pentru profesii reglementate;

instrumente care vizează să asigure vizibilitatea competenţelor şi calificărilor la scară

europeană: Europass şi punctele naţionale de referinţă pentru calificări profesionale.

Europass a fost stabilit prin Decizia nr. 2241/2004/CE din 15 decembrie 2004,

instaurând un cadru unic pentru transparenţa calificărilor şi a competenţelor şi se compune

din 5 documente:

două documente care se completează de căre individ/solicitant: Curriculum vitae

Europass şi Paşaportul lingvistic Europass;

trei documente completate şi eliberate de autorităţile competente: Suplimentul

descriptiv al certificatului Europass, Suplimentul la diplomă Europass şi Europass

mobilitate.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



94

În fiecare SM există două puncte de informare, respectiv Punctul Naţional de

Referinţă pentru calificări profesionale şi Reţeaua ENIC-NARIC.

Recunoaşterea poate fi cerută când o persoană care a studiat sau s-a format în ţara X

(ţara de origine) doreşte să lucreze în ţara Y (ţara gazdă). Recunoaşterea calificărilor

profesionale este responsabilitatea organismelor de recunoaştere, existente în fiecare ţară.

Există două feluri de recunoaştere „internaţională”:

recunoaşterea academică, care permite persoanei să urmeze sau să continue studiile

sau îi conferă dreptul de a folosi un titlu naţional sau un grad (de exemplu PhD/Dr) în

ţara gazdă pe baza titlului sau gradului dobândit în ţara de origine;

recunoaşterea profesională, care se referă la metodologiile şi procedurile de evaluare

în scopul practicării/exercitării profesiei pentru care s-a calificat solicitantul.

Recunoaşterea academică şi recunoaşterea profesională au obiective diferite şi cer

abordări şi instrumente diferite.

In unele ţări, cele mai multe calificări academice servesc ca şi calificări profesionale,

fără cerinţe suplimentare. În alte ţări, ca de exemplu Marea Britanie, calificarea profesională se

dobândeşte după o completare cu o pregătire specifică care are loc după universitate şi în afara

ei, cerinţele profesionale putând fi stabilite de o lege naţională sau de organizaţii profesionale.

Pentru recunoaşterea calificărilor profesionale, trebuie să se ţină seama de existenţa a

patru situaţii posibile atunci când o persoană doreşte să profeseze într-o altă ţară decât cea de

origine, respectiv:

profesia nu este reglementată nici în ţara de origine, nici în ţara gazdă;

profesia este reglementată în ţara de origine, dar nu este reglementată în ţara

gazdă;

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



95

profesia nu este reglementată în ţara de origine, dar este reglementată în ţara

gazdă;

profesia este reglementată atât în ţara de origine, cât şi în ţara gazdă.

Dintre aceste patru situaţii, doar ultimele două prezintă interes pentru lucrarea de faţă.

De asemenea, procesul de recunoaştere a calificării profesionale trebuie parcurs

numai în cazul în care migrantul doreşte să exercite respectiva profesie reglementată cu

caracter permanent/în regim de stabilire în SM gazdă. In cazul prestării temporare/prestării

transfrontaliere a serviciilor presupuse de profesia respectivă, nu există obligaţia de a solicita

recunoaşterea calificării, ci doar, în unele ţări, obligaţia de a depune anterior prestării o

declaraţie în ţara gazdă.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



96

3.2. Analiza unor elemente specifice procesului de recunoaştere

a calificărilor

Ca şi în cazul validării şi certificării competenţelor, pentru dezvoltarea unor termeni de

referinţă standard orientativi privind procesele de recunoaştere a calificărilor, a fost utilizată o

metodologie îmbunătăţită permanent în ultimele 12 luni de derulare a proiectului, având

următoarele etape:

1. Analizarea şi dezvoltarea, împreună cu AC membre ale GL IMI PQ NET, a

proceselor de recunoaştere a calificărilor pe fiecare profesie în parte;

2. Stabilirea unor elemente comune de proces de recunoaştere pe fiecare AC (care

administrează mai multe profesii reglementate);

3. Stabilirea unor elemente comune de proces de recunoaştere a calificărilor pe

fiecare domeniu de activitate;

4. Stabilirea unui proces standard de recunoaştere a calificărilor corespunzătoare

tuturor profesiilor reglementate;

5. Dezvoltarea unor termeni de referinţă standard orientativi pentru procesele de

recunoaştere a calificărilor.

Primele două etape au fost realizate în prima rundă de ateliere pe subactivitatea A 3.2.

din proiect. Pe această bază, în continuare prezentăm câteva elemente sintetice privind

stabilirea unor elemente comune de proces de recunoaştere a calificărilor numai pentru o

AC, cu rol de exemplificare şi, apoi, modul în care au fost aplicate etapele 3, 4 şi 5 ale

metodologiei mai sus menţionate.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



97

3.3. Stabilirea unor elemente comune de proces

pe fiecare autoritate competentă. Studiu de caz

Pe baza analizei proceselor de recunoaştere a calificărilor pentru fiecare profesie în

parte, au fost identificate elemente comune de proces pentru fiecare AC. Deoarece ISCIR

reglementează un număr foarte mare de profesii diferite şi, prin modul în care a implementat

directivele europene, poate fi considerat un caz de bune practici, am considerat relevantă

prezentarea acestei autorităţi ca şi studiu de caz.

Calificările profesionale reglementate de ISCIR sunt prevăzute în anexa HG

1340/2001. Din analiza pe fiecare profesie în parte, pot fi trase următoarele concluzii cu

privire la recunoaşterea calificărilor corespunzătoare profesiilor reglementate de ISCIR:

1. ISCIR a transpus în legislaţia specifică (prescripţii tehnice aprobate prin ordin al

Ministrului Economiei şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I)

prevederile Directivei 2006/123/EC privind serviciile în cadrul pieţei interne –

transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG)

nr.49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a

furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin legea nr.

68/2010, precum şi ale Directivei 2005/36/EC – transpusă în legislaţia naţională prin

Legea nr. 200/2004 cu modificările şi completările ulterioare

2. Normele ISCIR fac referire la recunoaşterea unor acte sau a unor programe de

formare necesare unor persoane din alte SM pentru a fi autorizate să-şi exercite

profesia în România

3. Prescripţia PT CR 8, art. 6, alineatul (1) prevede că “persoanele care sunt cetăţeni ai

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



98

statelor membre, deţin o autorizaţie eliberată de autoritatea competentă dintr-un stat

membru al Uniunii Europene sau stat semnatar al Acordului privind Spaţiul

Economic European şi care doresc să deservească o/un instalaţie/echipament din

domeniul ISCIR pe teritoriul României, se prezintă la ISCIR în vederea susţinerii

unui examen şi luării în evidenţă” şi vor susţine numai proba teoretică “ce are ca

scop evaluarea cunoştinţelor privind aplicarea legislaţiei naţionale şi a prescripţiilor

tehnice aplicabile, necesare pentru deservirea instalaţiei/echipamentului”. În acest

caz, se specifică documentele care trebuie depuse la dosar de către “solicitantul, care

doreşte să i se recunoască profesia”, printre care figurează “Copia autorizaţiei

eliberată de autoritatea competentă din statul membru”. Se poate deduce că această

autorizaţie este recunoscută foarte simplu, deoarece candidatul trebuie să susţină

numai examenul teoretic pentru “evaluarea cunoştinţelor privind aplicarea legislaţiei

naţionale şi a prescripţiilor tehnice aplicabile”

4. Celelalte prescripţii (PT CR 6 – 2010 – “Autorizarea personalului şi a laboratoarelor

care efectuează examinări nedistructive şi evaluarea capabilităţii tehnice a

laboratoarelor care efectuează examinări distructive” – art. 2 şi PT CR 9 – 2010 –

“Autorizarea sudorilor care execută lucrări de sudare la instalaţii sub presiune şi la

instalaţii de ridicat, în oţel, aluminiu, aliaje de aluminiu şi polietilenă de înaltă

densitate (PE-HD)” – art. 8 conţin prevederi similare pentru absolvirea programelor

de pregătire profesională (de exemplu, “Sudorii care se autorizează ISCIR trebuie să

facă dovada absolvirii unui program de formare profesională; fac excepţie cetăţenii

unui stat membru care au absolvit în statul membru de origine un program de

formare profesională echivalent cu cel prevăzut în prezenta prescripţie tehnică”)

5. Pentru domeniul examinărilor nedistructive (PT CR 6 – 2010), persoanele juridice

sunt înscrise în registrul ISCIR: “Persoanele juridice autorizate de către ISCIR,

precum şi persoanele juridice autorizate pentru domenii de activitate echivalente de

către autorităţile competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al

Spaţiului Economic European, se înregistrează în Registrul ISCIR al persoanelor

juridice autorizate”.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



99

3.4. Stabilirea unor elemente comune de proces

pe fiecare domeniu de activitate

Prin analizarea elementelor de proces specifice fiecărei profesii, s-a stabilit o serie de

elemente comune de proces de recunoaştere a calificărilor specifice fiecărui domeniu de

activitate.

Chiar dacă unele domenii de activitate sunt caracterizate de un înalt grad de

heterogenitate, urmărind procesele descrise, fişele de profesii şi schemele logice elaborate în

atelierele de lucru organizate în cadrul proiectului IMI PQ NET România, putem enumera

următoarele elemente comune ale procesului de recunoaştere a calificărilor profesionale:

1. evidenţierea necesităţii recunoaşterii unor acte necesare constituirii dosarului pentru

solicitarea recunoaşterii calificării şi obţinerea autorizaţiei/certificatului/titlului;

2. recunoaşterea pe ansamblu a calificării corespunzătoare profesiei reglementate şi

obţinerea dreptului de profesare cu sau fără susţinerea unor examene/teste/probe

practice ca măsuri compensatorii este relativ slab reprezentată în actele normative ale

autorităţilor competente din România.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



100

3.5. Stabilirea unui proces standard de recunoaştere a calificărilor

Pe baza generalizării rezultatelor obţinute în urma analizei făcute pe fiecare AC, dar şi

a informaţiilor cunoscute direct din cadrul general al procesului de recunoaştere a calificărilor

profesionale în cazul profesiilor reglementate, am dezvoltat schema unui proces standard de

recunoaştere a calificărilor corespunzătoare profesiilor reglementate, care cuprinde

următoarele etape:

1. Informarea migrantului, prin Punctul Naţional de Contact pentru recunoaşterea

calificărilor din SM gazdă;

2. Analiza comparativă efectuată de către AC din SM gazdă.

Înainte de a se pronunţa asupra cererii, Autoritatea Competentă va compara formarea

profesională dobândită în ţara de origine a solicitantului cu formarea profesională cerută în

ţara gazdă. Dacă se constată diferenţe importante, fie de durată, fie de conţinut al formării

profesionale, poate fi condiţionată recunoaşterea de satisfacerea unor cerinţe suplimentare.

După caz, poate fi cerută dovedirea unei experienţe profesionale sau se poate recurge la

aplicarea de măsuri compensatorii: parcurgerea unui stagiu de adaptare sau sustinerea unei

probe de aptitudini.

Solicitantul trebuie să fie cetăţean al unui SM al UE, SEE sau al Confederaţiei

Helvetice şi să fie calificat în statul de origine pentru profesia vizată. Se pot întâlni

următoarele situaţii:

dacă nici exercitarea profesiei, nici formarea în profesia pentru a cărei exercitare se

solicită recunoaşterea calificării nu sunt reglementate în SM de origine, AC din SM

gazdă poate cere solicitantului să posede o experienţă profesională de minimum 2

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



101

ani. Această cerinţă nu mai este valabilă în cazul în care diploma sau titlul dovedesc o

formare reglementată;

dacă profesia nu este reglementată în SM gazdă, nu este necesară recunoaşterea

calificării, iar profesia poate fi exercitată în aceleaşi condiţii cu cetăţenii ţării gazdă.

3. Procesarea dosarului (maxim 4 luni)

a. Elementele examinate de AC în analiza cererii vor fi următoarele:

dacă profesia reglementată pe care solicitantul doreşte să o exercite în SM gazdă

este aceeaşi cu profesia reglementată pentru care este deplin calificat în SM de

origine;

dacă durata şi conţinutul formării nu prezintă diferenţe substanţiale în raport cu

durata şi conţinutul cerute în SM gazdă; dacă profesiile sunt aceleaşi şi formările

sunt similare, AC trebuie să recunoască calificarea; dacă se demonstrează că

există diferenţe substanţiale între profesii sau între durata sau conţinutul

formărilor, AC poate cere aplicarea unor măsuri compensatorii, dar în momentul

examinării cererii, AC trebuie să verifice dacă eventuala experienţă profesională

este de natură să acopere total sau parţial cunoştinţele care lipsesc.

b. Termenul pentru examinarea cererii şi căile de recurs împotriva deciziei cu

privire la recunoaştere:

AC are la dispoziţie 4 luni pentru a trata cererea şi a lua o decizie între a

recunoaşte calificarea aşa cum este, a condiţiona recunoaşterea de măsuri

compensatorii sau a respinge cererea; decizia de respingere sau de impunere a

unei măsuri compensatorii trebuie să fie bine motivată şi să facă faţă unui recurs

în justiţie, iar neacordarea unui răspuns în termen de 4 luni poate fi amendată în

justiţie după procedurile ţării gazdă.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



102

4. Aplicarea unor măsuri compensatorii, după caz

In urma analizei calificării profesionale a solicitantului în raport cu exigenţele din SM

gazdă, autorităţile naţionale pot să impună cerinţe suplimentare, în funcţie de situaţia

individuală, şi anume:

a. dovedirea unei experienţe profesionale;

b. stagiu de adaptare sau probă de aptitudini.

În cazul unor diferenţe substanţiale între profesii sau conţinutul formării, autorităţile SM

gazdă pot impune solicitantului un stagiu de adaptare sau o probă de aptitudini. AC poate alege

măsura, funcţie de specificul profesiei în cauză, de cerinţele acesteia (dacă necesită cunoaşterea

legislaţiei naţionale sau aplicarea unor reguli naţionale specifice, dacă presupune o activitate

independentă sau de conducere). Nu se poate impune decât o singură măsură compensatorie. In

plus, AC trebuie să ia în considerare, după caz, experienţa profesională dobândită în statul de

origine sau în alt SM, care ar putea reduce sau elimina măsura compensatorie prevăzută.

5. Taxe

6. Eliberarea certificatului/autorizaţiei/titlului profesional

Acest proces de recunoaştere standard este reprezentat în figura 4.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



103

Fig. 4. Procesul standard de recunoaştere a unei calificări corespunzătoare

unei profesii reglementate

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



104


pentru procesele de recunoaştere a calificărilor

Pe baza celor prezentate anterior, pot fi stabiliţi următorii termeni de referinţă

standard orientativi pentru procesele de recunoaştere a calificărilor pe care AC din România

trebuie să le desfăşoare:

existenţa unui punct de informare a migrantului, uşor identificabil care să-i asigure

îndrumare, consiliere;

existenţa unui sistem facil de depunere a documentelor solicitate de către AC;

posibilitatea notificării aplicantului de către AC pentru eventuale completări

(atitudine de parteneriat între aplicant şi AC, nu rol coercitiv, birocratic, de

vânare a greşelilor din partea AC);

recunoaşterea automată a profesiei în cazul în care se încadrează într-una dintre

situaţiile prevăzute de Legea 200/2004;

necesitatea stabilirii unor stagii de adaptare, unor teste de evaluare a

competenţelor lingvistice, a cunoştintelor privind legislaţiă naţională specifică

etc., în cazul în care aplicantul nu se încadrează într-una dintre situaţiile

prevăzute de Legea 200/2004;

necesitatea stabilirii unor proceduri clare pentru exercitarea profesiei cu caracter

temporar, căci acest gen de prestare (spre deosebire de prestarea

permanentă/stabilirea) nu necesită parcurgerea procesului de recunoastere a

calificării.

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



105

4. LISTA DE VERIFICARE PENTRU PROCEDURA DE VALIDARE

ŞI CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

Nr.

crt. DENUMIRE ITEM DA NU OBSERVAŢII

1. Există un dosar personal care

trebuie depus la comisia de atestare

2 Este stabilită o structură

simplificată, nebirocratică a acestui

dosar

3 Este înţeleasă necesitatea

cunoaşterii de către aplicant a

conţinutului dosarului

4 Aplicantul are posibilitatea de a se

informa rapid şi complet cu privire

la acest dosar

5 Este prevăzută o comisie de

atestare/validare

6 Este stabilită clar componenţa

comisiei de atestare/validare

7 Există o procedură de verificare a

conţinutului dosarului şi a

îndeplinirii condiţiilor de către

aplicant

8 Există posibilitatea notificării

aplicantului de către AC pentru

eventuale completări

9 Este prevăzută situaţia existenţei

unor excepţii/derogări, în cazuri

bine justificate

10 Este prevăzută verificarea unor

documente emise în alte ţări,

necesare la dosar, eventual prin

sistemul IMI

11. Este prevăzută susţinerea unui

examen şi existenţa unei comisii de

examinare/atestare

12. Există o procedură clară şi

transparentă de evaluare a probelor

de examen şi de comunicare a

rezultatelor către aplicanţi

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



106

13. Este prevăzută posibilitatea de a

depune contestaţie

14. Există o procedură pentru

contestaţii

15. Există o comisie de contestaţii

independentă, diferită de cea de

atestare/validare

16. Există o procedură clară şi

transparentă de reevaluare în urma

contestaţiei şi de comunicare a

rezultatelor către aplicanţi

17. Sunt stabilite condiţiile de

valabilitate a

atestatului/cerificatului

18. Există un registru şi o procedură de

înscriere în registru

19. Sunt descrise proceduri de

monitorizare a exercitării profesiei

20. Sunt prevăzute sancţiuni în cazul

unor abateri

21. Sunt descrise proceduri pentru

retragerea/anularea/suspendarea

certificatului/autorizaţiei


reînoirea/prelungirea

periodică/vizarea periodică a

atestatului/certificatului;

23. Există obligativitatea unor planuri

de formare profesională continuă,

actualizate periodic

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



107

5. LISTA DE VERIFICARE PENTRU PROCESUL

DE RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRILOR

Nr.

crt. DENUMIRE ITEM DA NU OBSERVAŢII

1. Există un punct de informare a

migrantului, uşor identificabil care să-i

asigure îndrumare şi consiliere

2. Este stabilit un sistem facil de depunere

a documentelor solicitate de către AC

3. Există posibilitatea notificării

aplicantului de către AC pentru

eventuale completări

4. Este prevăzută situaţia aplicării unor

măsuri compensatorii

5. Există o procedură clară în cazul

aplicării măsurilor compensatorii (teste,

evaluare competenţe lingvistice, stagii

de adaptare, examen)

6. Este prevăzută plata unor taxe pentru

recunoaştere

7. Este prevăzută eliberarea unui certificat

8. Sunt stabilite condiţiile de valabilitate a

atestatului/cerificatului

9. Există un registru şi o procedură de

înscriere în registru

10. Sunt descrise proceduri de

monitorizare a exercitării profesiei

11. Sunt prevăzute sancţiuni în cazul unor

abateri


retragerea/anularea/suspendarea

certificatului/autorizaţiei


reînoirea/prelungirea periodică/vizarea

periodică a certificatului/autorizaţiei

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



108

Abrevieri

AC – Autoritate Competentă (pentru o profesie/mai multe profesii reglementate)

AO - Analiza ocupaţională

ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară (din România)

CE - Comisia Europeană

CEC/EQF – Cadrul European al Calificărilor/European Qualifications Framework

CEDEFOP - The European Centre for Development of Vocational Training (Centrul

European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale)

CECCP – centru de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite în alte

contexte decât cel formal (în România)

CNC - Cadrul Naţional al Calificărilor

CNCIS - Cadrul Naţional al Calificărilor din Invăţământul Superior

CNDIPT - Centrului Naţional de Dezvoltare a Invăţământului Profesional şi Tehnic (în

România)

CNFPA - Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (transformat în ANC)

COR - Clasificarea Ocupaţiilor din România

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



109

CSA – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (din România, incorporată în actuala ASF)

ECVET - European Credit System for VET (Sistemul European de Credite în EFP)

EFP - educaţie şi formare profesională (engl. VET – Vocational Education and Training)

FPC – formare profesională continuă

GL IMI PQ NET – Grupul de Lucru (grup ţintă) în proiectul IMI PQ NET România

IMI – Internal Market Information system (Sistemul de Informare al Pieţei Interne Unice a

UE)

IMI PQ NET România – proiectul “Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările

Profesionale din România”

IPS - Institutul pentru Politici Sociale

JO – Jurnalul Oficial (al UE)

M1 – Metodologia pentru analiză ocupaţională a ANC (2009)

M2 – Metodologia de elaborare sau revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor

profesionale corespunzătoare a ANC (2009)

M3 - Metodologia de verificare şi validare a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor

profesionale corespunzătoare a ANC (2009)

M4 - Metodologia de certificare a calificărilor şi competenţelor a CNFPA (actuala ANC)

ME – Ministerul Economiei

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



110

MECMA - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (desfiinţat)

MEN – Ministerul Educaţiei Naţionale

MO – Monitorul Oficial (în România)

NARIC - National Academic Recognition Information Centre (Centru Naţional de Informare

pentru Recunoaşterea Academică, în fiecare SM al UE)

NRP – National Reference Point (Punct Naţional de Referinţă pentru recunoaşterea

calificărilor profesionale, în fiecare SM al UE)

OG – Ordonanţă Guvernamentală

OUG - Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului

RI – rezultatele învăţării

SEE – Spaţiul Economic European (toate SM ale UE + Islanda, Liechtenstein, Norvegia)

SM – Stat Membru (al Uniunii Europene)

SO - Standard ocupaţional

SPP - Standard de pregătire profesională

UE – Uniunea Europeană

Date post:	06-Apr-2016
Category:	Documents
Upload:	imi-pq-net-romania
View:	263 times
Download:	9 times

Ghid de turism

Documents