Generalitati despre masajDefinitie: Masajul reprezinta prelucrarea metodica si sistematica a partilor moi ale corpului. - Este metodica pentru ca fiecare tip de masaj actioneaza prin anumite manevre care se aplica ntr-o anumita succesiune urmarind obtinerea unor efecte precise. - Este sistematica deoarece partile moi sunt abordate ntr-o anumita ordine, de regula de la suprafata spre profunzime, iar manevrele sunt aplicate ntr-o anumita ordine pe suprafetele corpului n functie de scopurile urmarite si de tipul de masaj. Masajul poate fi executat: manual, cu ajutorul aparatelor (vibromasoarele de diferite tipuri, fotolii sau paturi vibrante), cu ajutorul apei (cu jeturi de diferite intensitati si diferite temperaturi), cu namol (pentru slabit), cu gheata, (cu rol anestezic si decontracturant).

Cel mai eficient este masajul manual. De obicei n cadrul sedintei de masaj se dezvolta o relatie bazata pe comunicare ntre cele doua persoane implicate. Prin masajul manual se pot diagnostica anumite suferinte pe care subiectul nu le poate preciza. Un specialist experimentat poate sesiza prin palpare existenta anumitor afectiuni cum ar fi: tumefactii, colectii de diferite naturi, poate sesiza prezenta celulitei, prezenta unor contracturi musculare, a unor adenopatii (cresterea n volum a ganglionilor limfatici). n functie de efectele urmarite prin masajul manual se poate sesiza tonusul local individual, iar maseurul si poate varia forta de aplicare a manevrelor respectnd nsa principiul nondoloritatii, n caz contrar pot aparea efecte opuse celor dorite, iar n cazul masajului de ntretinere putem provoca echimoze. Clasificari: Se realizeaza n functie de mai multe criterii: zona de origine, tipul de manevra aplicat, scopul masajului, durata,

ntinderea, n functie de efectele pe care le urmarim

1. Masajul somatic - a fost adus n Romnia si sistematizat n deceniul 3 al secolului trecut de profesorul Adrian Ionescu, care de altfel a pus bazele culturii fizice medicale,, acest domeniu a fost asimilat ulterior Kinetoterapiei. Masajul somatic cuprinde: masajul igienic - se bazeaza pe tehnica suedeza, masajul relaxant, masajul sportiv, presopunctura, masajul Shiatsu, masajul indian, taimasajul care de obicei se asociaza cu tehnici de strecing, reflexologia.

2. Masajul energetic - are origine n orient:

3. Masajul terapeutic - a fost dezvoltat ca tehnica adjuvanta n tratarea anumitor afectiuni: drenajul limfatic, masajul anticelulitic, masajul transversal - profund, care se aplica n suferinte musculare nsotite de contracturi si scurtari generatoare de durere, - tehnica a fost dezvoltata de Cyriax, masajul periostal - este o tehnica de masaj profund care se aplica pentru a stimula activitatea periostului. pudre - de talc mentolate sau parfumate, creme si uleiuri care nlesnesc alunecarea dar care sunt utilizate si pentru intensificarea efectelor masajului. Igiena trebuie sa fie usor de realizat si de mentinut - peretii trebuie sa fie vopsiti n vopsele de ulei sau placati cu faianta pentru a putea fi curatati usor, podeaua trebuie acoperita cu linoleum sau cu gresie de culori deschise. Sala de masaj trebuie sa aiba o buna izolare fonica. Trebuie sa aiba o buna izolare termica, pentru a permite mentinerea unei

Masajul utilizeaza anumite substante n functie de tipul de masaj:

Conditii care trebuie ndeplinite: 1.

2. 3.

temperaturi constante de confort termic cuprinsa ntre 22-24 grade. 4. 5. n sala de masaj nu trebuie sa se creeze curenti de aer. Sala trebuie sa fie echipata cu banchete confortabile pentru ambele persoane implicate: lungime de 2 metri, latime de 70-80 centimetri si o naltime ajustabila de 75-80 centimetrii, ele trebuie sa fie formate din doua sau trei segmente care sa poata fi mobilizate independent unul de altul. Cearceafurile sau prosoapele trebuie sa fie schimbate dupa fiecare subiect. Sala trebuie sa fie prevazuta cu spatii pentru vestiare sigure Trebuie sa fie prevazuta cu cabine de dus. Subiectul trebuie sa respecte regulile de igiena. Sa nu prezinte contraindicatii pentru masaj. Sa nu poarte bijuterii. Igiena personala si a salii de masaj. Sa nu poarte bijuterii. Sa aiba o manichiura corespunzatoare. Sa nu prezinte bataturi sau negi. Sa posede o buna pregatire stiintifica, sa cunoasca: reperele osoase care beneficiaza de frictiuni, sa cunoasca la nivelul fiecarei regiuni dispozitia muschilor si directia fibrelor musculare, sa cunoasca structura articulatiilor si dispozitia mijloacelor de legatura din jurul articulatiilor. Trebuie sa cunoasca elemente de fiziologie a pielii si tesutului subcutanat, a sistemului muscular si modul de actiune a masajului asupra acestor structuri. Maseurul trebuie sa aiba notiuni de biomecanica pentru aplicarea corecta a manevrelor de mobilizare pasiva si a celor de strecing. Trebuie sa aiba cunostinte temeinice de patologie pentru a nu aplica manevre de masaj n anumite regiuni n situatii n care aceste manevre sunt contraindicate. Maseurul trebuie sa aiba o buna pregatire fizica pentru a mobiliza pacientii supraponderali.

6. 7. 8. 1. 2. 3. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Conditii care trebuie respectate de catre subiect:

Conditii care trebuie ndeplinite de catre maseur:

9.

10. Sa aiba minile calde si eminentele tenare si hipotenare bine dezvoltate pentru a nu produce reactii de aparare sau contracturi musculare. n functie de durata si suprafata de aplicare a manevrelor masajul este:

-

General - masaj pe ntregul corp ntr-o anumita succesiune pe o durata de 60 minute. General extins care dureaza pna la 90 minute Masajul partial care poate fi:

masaj regional ex masajul membrelor inferioare masaj segmentar ex: masajul minii, gambei, care dureaza 20 pna la 30 minute. n aceste situatii se aplica manevre de masaj doar pe anumite zone mai intens solicitate n timpul efortului fie el sportiv sau profesional sau n anumite zone afectate de anumite boli. a) Mecanic - efectele fiind produse de forta de aplicare a manevrelor asupra structurilor masate. Efectele se exercita local direct asupra partilor moi prelucrate prin masaj. Reflex - actiunea se manifesta la distanta de structurile asupra carora se aplica manevrele de masaj. n cazul actiunii reflexe sunt stimulate:

Modul de actiune al masajului (somatic)

b)

-

reflexul de distanta, reflexul de simetrie, care este utilizat cel mai frecvent n cazul persoanelor din serviciu de ortopedie, care au segmente imobilizate n aparat gipsat si se aplica manevre stimulante pe membrul simetric, inducnd anumite efecte si asupra segmentului imobilizat. Reflexul de profunzime, indiferent de intensitate manevrele se aplica la suprafata corpului si induc anumite efecte n interiorul acestuia.

-

Masajul somatic manual utilizeaza ca principal instrument minile maseurului. nafara palmelor se mai utilizeaza marginea cubitala a minii, fata dorsala a minii si degetelor, radacina minii, pumnul palmar sau pumnul cubital, antebratele si uneori coatele. Masajul somatic trebuie sa respecte o anumita ordine att n aplicarea manevrelor ct si n abordarea regiunilor corpului. Masajul somatic ncepe prin prelucrarea regiunii spatelui si n general se respecta sensul de circulatie de ntoarcere, venolimfatice. Anumite tipuri de masaj se pot aplica indiferent de sensul circulator n functie de structurile carora li se adreseaza si de efectele dorite. Procedee utilizate n masajul somatic Se numesc manevre si sunt de doua tipuri: 1. a) b) Manevre principale - care se aplica n functie de regiunea topografica si respecta ntotdeauna aceeasi succesiune. netezirea sau efluerajul; frictiunea;

c) d) e) 2.

framntatul sau petrisajul; tapotamentul sau baterea; vibratiile. Manevre secundare - care pot fi aplicate sau nu, se regasesc doar n anumite regiuni si se intercaleaza printre manevrele principale.

- Unele deriva din cele principale pe care le pot nsotii: lipaitul si plescaitul - deriva din tapotament. - Manevre secundare care se adreseaza doar anumitor regiuni rulatul si cernutul - aplicate pe segmente cilindrice (membre); rcitul si balotatul - pe flancurile abdominale; tractiunile - mobilizari pasive cu tensiuni finale; scuturarile - asupra structurilor articulare ale extremitatilor; presiunile - simple sau n asociere cu alte manevre sau actiuni (vibratie, cu respiratie); ciupiri si pensari - n special pe zonele cu strat adipos bogat si structuri musculare bine dezvoltate.

Pregatirea maseurului pentru sedinta de masaj Fiecare sedinta de masaj necesita efort fizic desfasurat n special cu membrele superioare. Pregatirea maseurului consta n: Cteva tehnici de relaxare n special pendulari - pentru membrele superioare. Exercitii de respiratie. Mobilizari analitice ale articulatiilor degetelor, minii si membrului superior n totalitate. Mobilizarile se pot realiza auto-pasiv, sau activ. MANEVRELE PRINCIPALE DE MASAJ Netezirea sau efluerajul Netezirea consta n alunecari usoare si ritmice ale minilor pe suprafata corpului. Clasificare: 1. a) Dupa modul de aplicare netezirile pot fi: Simultane - cnd lucreaza ambele mini simultan, iar acestea pot fi: Simetrice - ambele mini pornesc din aceeasi zona si executa aceeasi miscare n oglinda. Alternative - mna dupa mna. Ele se pot aplica pe aceiasi zona, sau hemicorp, sau pe zone simetrice. Dupa lungimea manevrelor, netezirile pot fi: lungi, medii si scurte.

b) 2.

a) b) c) 3. a) b) c) 4. a) b) c) d) e) 5. 6.

netezirile lungi sunt paralele cu axul longitudinal al corpului sau segmentului; netezirile medii au directie oblica; iar cele scurte, sau transversale se aplica perpendicular pe axul longitudinal al segmentului. Dupa directie se mpart n: longitudinale, oblice, transversale. n functie de forma miscarii, netezirile sunt: liniare - mna sau degetele descriind o linie dreapta; circulare sau n bratara - se aplica prin manevra simultana pe extremitatile corpului; n cleste - care se aplica folosind priza mica (ntre police si degetul doi); serpuite; n zigzag. Dupa ritm avem neteziri continue sau ntrerupte (sacadate).

n functie de zonele minii folosite de maseur pentru aplicarea manevrelor si intensitatea pe care acesta doreste sa o imprime, netezirile se realizeaza cu: a) b) c) fata palmara a degetelor, iar daca regiunea este mica, cu pulpa degetelor; cu fata dorsala a minii sau degetelor; cu degetele abduse (n pieptene). n functie de perioadele sedintei de masaj netezirile sunt: a) b) c) Initiale sau introductive; intercalate ntre alte manevre de masaj; finale. forma regiunii; structura sa, respectiv de grosimea partilor moi; momentul aplicarii, respectiv de pozitia fata de alte manevre de masaj; si de efectele pe care le urmarim.

7.

Tipul de manevra ales este n functie de: -

Netezirile initiale

Debuteaza prin manevre simultane lungi, apoi alternative lungi, sunt urmate de neteziri alternative medii si neteziri alternative scurte. Cu ct lungimea manevrelor scade, cu att se intensifica ritmul si intensitatea lor. Netezirile initiale au rolul de a pregati subiectul pentru sedinta de masaj. n functie de suprafata masata: minile sunt mpinse cnd manevra ncepe de la degete si se termina cu radacina palmei, sau trase cnd manevra ncepe prin aplicarea radacinii minii pe suprafata masata si se termina la nivelul degetelor. Netezirile intercalate Au rolul de a atenua efectele celorlalte manevre de masaj, pregatind organismul subiectului pentru manevrele care urmeaza. Netezirile finale Acestea se desfasoara n oglinda fata de cele initiale, dupa ce au fost aplicate pe o anumita zona, toate manevrele de masaj dorite. Modul n care actioneaza netezirile si efectele induse Netezirile sunt metoda introductiva. Prin intermediul lor se realizeaza prima relatie ntre maseur si subiectul masat. Ele ajuta la destinderea persoanei masate, care datorita faptului ca netezirile nu se desfasoara n profunzime, va capata ncredere n specialist. La nivelul tegumentului netezirea produce un efect termic, datorita frecarii palmelor asupra corpului. Efectul de ncalzire se produce si datorita stimularii vaselor capilare superficiale si terminatiilor nervoase parasimpatice, are loc o vasodilatatie concomitent cu cresterea permeabilitatii vasculare. Acest efect va favoriza intensificarea schimburilor de substante ntre sngele continut n capilare si spatiile interstitiale ale tegumentului. Efectul circulator este intensificat si la nivel venolimfatic, datorita directiei de aplicare a manevrelor de netezire, ntotdeauna n sensul circulatiei de ntoarcere. Pentru a nu stnjeni circulatia arteriala n special la nivelul extremitatilor vor fi preferate netezirile sacadate, discontinue, care se realizeaza cu modificarea ritmica a presiunii (manevra masina de cusut). Netezirea actioneaza prin mecanism direct datorita presiunii minilor si prin mecanism reflex, prin modificarea reactiilor vasomotorii periferice dar si centrale. n acest mod este influentata circulatia sngelui n tot organismul, iar schimburile de substante sunt intensificate la fel ca si viteza de circulatie a fluidelor. Cresterea permeabilitatii se manifesta pna la nivel celular, ceea ce va determina si intensificarea schimburilor ntre spatiul intracelular si cel interstitial. Actiunea vasodilatatorie se manifesta: local; la distanta.

Prin actiune usoara si ritmica asupra tegumentelor sunt influentate terminatiile nervoase libere, dar si cele care intra n structura receptorilor senzitivi si

proprioceptivi. Datorita lor netezirile influenteaza direct structurile nervoase centrale la nivelul carora se transmite starea de relaxare si decontracturare, efectul final fiind scaderea tonusului neuromuscular. Prin netezire se va diminua deci senzatia dureroasa. Un alt efect realizat prin actiune mecanica este de curatire a epidermei de dentricusuri (celulele moarte si descumate, de secretiile adunate la suprafata corpului). Desi tegumentul reprezinta principala structura careia i se adreseaza manevrele de netezire, sunt influentate si structurile moi subiacente la nivelul carora fluxul sanguin creste, prin reactie vasomotorie, iar tonusul general scade pregatindu-le pentru celelalte manevre. Frictiunea Reprezinta una dintre cele mai importante manevre din masajul manual. n cadrul sedintelor de masaj terapeutic se pot aplica doar manevre de frictiune si netezire. Frictiunea reprezinta presarea si deplasarea tegumentului n limita elasticitatii sale. n cadrul manevrelor de frictiune nu se realizeaza frecare pe suprafata corpului. Principala zona cu care realizam frictiunea este pulpa degetelor, care se aplica pe suprafata masata, se comprima pe straturile profunde si realizeaza miscari de mica amplitudine, liniare sau circulare. Ele nu sunt continue ci se aplica din aproape n aproape si de aceea depind mai putin de sensul circulatiei locale. Daca pe anumite segmente frictiunile se aplica doar ntr-o anumita directie (extremitatile - directia este strict dinspre distal spre proximal), n alte zone (spatele) primele zone frictionate vor fi reperele osoase palpabile, care reprezinta zone de insertie pentru muschii mari. nafara frictiunilor realizate cu pulpa degetelor, n cazul subiectilor supraponderali sau a celor cu masa musculara mare este necesar o intensitate crescuta si de aceea se vor folosi: policele aplicat perpendicular pe suprafata corpului; pumnul palmar; pumnul cubital; sau chiar cu nodozitatile.

n cazul suprafetelor ntinse frictiunile se pot aplica cu toata palma, iar n cazul segmentelor circulare sau pe partile laterale ale trunchiului acestea se pot efectua cu marginea cubitala a minii. n fine se mai descrie manevra combinata, care consta n aplicarea pe suprafata de masat a pulpei degetelor, apoi a marginii cubitale, apoi a radacinii minii si apoi a palmei n ntregime. Prin aceasta manevra combinata se realizeaza o frictiune continua a ntregii suprafete de masat. Efectele frictiunii

Este n principal o manevra relaxanta, iar daca efectul principal al netezirii este la nivel tegumentar, frictiunea datorita presiunii variabile cu care se realizeaza actioneaza n primul rnd asupra tesutului conjunctiv, dar se adreseaza si stratului gras din hipoderm, muschilor, atunci cnd intensitatea manevrelor este crescuta. Are importanta deosebita, aceasta importanta creste n cadrul masajului terapeutic. Frictiunea este cea mai relaxanta manevra de masaj. Ea poate fi alaturi de netezire singura folosita n cadrul unei sedinte de masaj terapeutic. Efectele sale se exercita la nivel trofic, circulator, analgezic, efect ntors. Efectul trofic se realizeaza prin stimularea schimburilor celular si interstitial ajutnd eliminarea toxinelor rezultate n urma metabolismului, (Ex: acidul lactic). Efectul profund se realizeaza si prin stimularea functiilor metabolice la nivel conjunctiv si muscular. n cazul frictiunii utilizate n scop terapeutic acest efect se observa prin stimularea proceselor de vindecare a plagilor, a contuziilor, a rupturilor fibrelor conjunctive si sau musculare. Frictiunea este recomandata datorita acestui efect n procesul de vindecare a cicatriciilor indiferent de modul lor de evolutie. Efectul circulator se datoreaza modului de realizare a manevrei - prin presiune datorita careia vasele de la nivelul tegumentului vor fi comprimate, pe timpul executarii frictiunii pe o anumita zona, dupa care n momentul ridicarii minii peretii vaselor se relaxeaza brusc, la un diametru mai mare de ct cel initial, ceea ce stimuleaza un aflux de snge crescut n zona respectiva. O frictiune bine facuta lasa dupa manevra o amprenta palida nconjurata de un calou rosu, amprenta care ulterior se coloreaza n rosu intens. Acesta reprezinta efectul vasodilatator local, care are mai multe implicatii: creste troficitatea tisulara n zona respectiva, creste elasticitatea vaselor, scade edemul.

Efectul circulator se manifesta n functie de directia manevrelor de frictiune si la nivelul vaselor mari (artere si vene periferice). La nivelul extremitatilor directia manevrelor de frictiune este n totdeauna dinspre distal spre proximal, astfel ca manevra faciliteaza circulatia venolimfatica de ntoarcere. Obs: Frictiunea nu se aplica n insuficienta cardiaca, chiar compensata, deoarece fluxul crescut de snge catre inima poate decompensa o insuficienta. n anume situatii patologice putine la numar se recomanda aplicarea manevrelor de frictiune n sens invers, dinspre proximal spre distal, este cazul afectiunilor arteriale, n special la nivelul membrelor, caz n care frictiunile pot fi aplicate cu presiune redusa. Efectul analgezic este cunoscut si resimtit de fiecare subiect n parte. Efectul asupra receptorilor durerosi se realizeaza prin scaderea tonusului simpatic local, dar si a celui general, care determina scaderea travaliului cardiac. Efecte musculare - ca si framntatul frictiunea actioneaza asupra fibrelor

musculare prin cresterea elasticitatii acestora. Sunt stimulate si celelalte proprietati musculare: contractilitatea, excitabilitatea si conductibilitatea. Framntatul sau petrisajul Se realizeaza prin prinderea n cute de tesut moale, de dimensiuni variabile, care este ridicata n limita elasticitatii tegumentului (cresterea elasticitatii tegumentului) este comprimata (stoarsa), mpinsa napoi, cu presare pe stratul dur subiacent. Miscarea se realizeaza ondulator, unic, sau bilateral, simultan sau alternativ. n functie de regiune si de grosimea tesuturilor moi priza se realizeaza cu doua sau trei degete, cnd e vorba de strat subtire si moale - priza mica; ntre degetele doi, cinci si podul palmei, pentru priza medie; sau ntre degetele doi cinci pe o parte si police pe cealalta - priza mare. n functie de suprafata manevra de framntat se realizeaza: n cuta pe loc; n cuta rulata; n bratara sau framntatul circular, care se aplica pe segmentele cilindrice n doua variante: framntatul serpuit, framntatul n val;

Framntatul se poate aplica cu presiune mai mica si pe zone care nu au un suport rigid (la nivel abdominal), insistndu-se asupra stoarceri cutei formate, printr-o miscare similara stoarcerii rufelor. Efectele framntatului Acestea depind de intensitatea cu care se aplica manevra si de viteza executiei: n cazul executiilor lente cu intensitate redusa primeaza efectele sedative si relaxante, iar cnd viteza de executie si presiunea cu care se aplica manevra sunt mari, se urmareste un efect stimulant. Partile moi care beneficiaza de manevrele de framntat sunt: stratul adipos bogat reprezentat dar n special stratul muscular. Manevrele de framntat au un intens efect decontracturant de acea se utilizeaza mult n cazul sportivilor intra si post competitional. Efectul circulator este mai intens de ct n cazul frictiunilor deoarece compresiile ritmice asupra masei musculare favorizeaza deschiderea unui numar mai mare de capilare. Capilarele aflate n vecinatatea fibrelor musculare aduc o cantitate mai mare de oxigen ajutnd pentru mentinerea efortului si n acelasi timp preiau produsi toxici rezultati, deci se ntareste efectul de ncalzire a muschilor. Framntatul stimuleaza direct proprietatile muschilor, n mod special conductibilitatea si contractilitatea, deoarece manevra se realizeaza cu intensitate

mare si ajunge n profunzime. La nivelul sistemului nervos, n functie de intensitatea si ritmul de aplicare a manevrelor sunt influentate functiile vegetative. Deci aceste manevre vor fi mai putin recomandate cu doua trei ore nainte de perioada de odihna. Tapotamentul sau baterea Este cea mai intensa si mai stimulanta manevra a masajului clasic. Reprezinta lovituri usoare si ritmice aplicate pe diverse parti ale minii, cu intensitate si ritm diferit, n functie de regiune si de scopul urmarit. Tapotamentul se realizeaza: cu marginea cubitala a minii si degetelor, eventual cu nclinatie palmara sau dorsala - tocatul; cu pumnul cubital, palmar, sau cu palma n caus - batatoritul; cu fata dorsala a degetelor, lasate sa cada simultan pe suprafata - n manunchi de nuiele; cu suprafata palmara a degetelor - lipaitul; cu toata palma - plescaitul.

Obs: ultimele doua sunt considerate a fi manevre secundare. Tapotamentul se realizeaza alternativ, cu minile si degetele relaxate, iar n unele zone foarte dezvoltate se accepta si manevre efectuate cu marginea cubitala a antebratelor (regiunea fesiera si fetele anterioara sau posterioara a coapselor). Tapotamentul este interzis n anumite zone: regiunea lombara, unde se gasesc lojele renale, fosa poplitee, fata anteromediala a gambei, zona inghinala si fetele antero-laterale ale regiunii cervicale. La nivelul altor regiuni sensibile cum sunt fereastra abdominala, fata anterioara a toracelui tapotamentul se aplica tangential, cu intensitate redusa. La nivelul calotei craniene se foloseste de asemenea o intensitate redusa "n picaturi de ploaie". n totdeauna la nivelul corpului muscular tapotamentul se executa respectnd directia fibrelor musculare, cel putin pentru straturile musculare superficiale si nu se aplica la nivelul tendoanelor sau a insertiilor musculare. Manevrele de tapotament pot lipsi n cadrul sedintelor de masaj terapeutic, dar sunt foarte importante n masajul sportiv, imediat naintea competitiilor n cazul subiectilor care prezinta apatie de start si sunt contraindicate n cazul celor care prezinta febra de start. Percutatul Se realizeaza prin aplicarea vrfurilor degetelor pe tesuturile tinta, cu lovituri usoare, fiind indicat n special pe torace si abdomen, manevra realizndu-se cu ambele mini n mod alternativ, loviturile sunt aplicate "pasiv", mna fiind lasata sa cada din articulatia pumnului. Este o manevra rapida cu intensitate si durata redusa.

Este utilizata ca manevra ajutatoare n recuperarea respiratorie n timpul drenajului postural. Manevrele de tapotament se aplica direct pe tegument, dar pot fi aplicate si peste piese de mbracaminte. Efectele tapotamentului Efectele acestor manevre variaza n functie de intensitatea si ritmul de aplicare, de supletea sau rigiditatea minilor maseurului, dar si de sensibilitatea individuala a subiectului. Principalul efect este cel excitant, datorita ritmului de aplicare a manevrelor realizndu-se la nivelul partilor moi modificari de presiune rapide care stimuleaza circulatia locala, terminatiile si receptorii nervosi senzitivi, att la nivelul straturilor pieli ct si la nivelul tesuturilor musculare. Principalele efecte se realizeaza la nivelul muschilor, tapotamentul stimulndule toate proprietatile. De aceea este o manevra indicata n sedintele de masaj aplicate sportivilor, pregatind organismul pentru efort, dar este contra indicata n: stari de hipertonie, n stari de suprasolicitare, n patologia neurologica, n cadrul sedintelor de masaj circulator si n cazul persoanelor hipertensive. Tapotamentul nu se aplica n diferite regiuni: zona lombara, fosa popliteie, iar n altele se aplica cu intensitate redusa: n regiunea abdominala, n regiunea cervicala, ct si la nivelul calotei craniene. Prin tapotament crestem tonusul simpatic, dar si tonusul muscular local putnd aparea ca raspuns imediat contractii fasciculare musculare. Vibratiile Sunt miscari oscilatorii ritmice realizate cu presiune intermitenta, cu frecventa mare, si pe ct posibil uniforme, ele se realizeaza fie manual prin aplicarea palmei sau degetelor pe suprafata masata sau cu ajutorul unui aparat numit vibrator. Aceste miscari realizeaza deplasari pe distante foarte reduse de ctiva milimetri ale tegumentului si tesuturilor subiacente dar si presiuni ondulatorii pe zonele nvecinate. Miscarile sunt asemanatoare unui tremurat ct mai uniform si sunt realizate prin contractii rapide ale muschilor antagonisti ai degetelor si minii. Daca se dezvolta concomitent presiuni crescute, iar suprafata este ntinsa aplicam palma pe corpul subiectului urmarim sa avem unghi de 90 de grade extensie n articulatia pumnului, 90 grade flexie n articulatia cotului si 90 grade abductie n articulatia umarului. Miscarile ondulatorii se realizeaza att n plan transversal ct si perpendicular pe suprafata corpului. Sunt manevre dificil de efectuat care necesita o practica ndelungata, cu toate acestea vibratiile manuale sunt indicate deoarece frecventa si intensitatea lor pot fi permanent adaptate la nevoile subiectului. Vibratiile mecanice sunt mai rapide si mai uniforme mentinndu-si aceste calitati timp nedefinit, dar ele trebuie setate la nevoile

fiecarui subiect n parte. Vibratiile se pot combina, asocia n cadrul masajului manual cu manevre de frictiune, ele avnd mare valoare n drenajul bronhopostural. n cazul n care intensitatea si amplitudinea miscarilor este mai mare vorbim de (trepidatii) care la rndul lor se pot executa att manual ct si mecanic, si se aplica n special pe regiunile trunchiului. Trepidatia toracica este asociata cu miscarile respiratorii. Efectele vibratiilor Se explica prin actiunea lor mecanica si reflexa. Manevrele executate cu intensitate redusa si amplitudine mica, care sunt mentinute un timp suficient de lung au efecte linistitoare. Ele reduc sensibilitatea cutanata ca si a tesuturilor mai profunde producndu-le efect linistitor si relaxant. Din potriva manevrele ample executate cu intensitate mare intensifica circulatia locala. n asociere cu manevre de netezire frictiune si framntat formeaza masajul relaxant. Vibratiile sunt indicate n tratamentul afectiunilor dureroase sau congestive si n tratamentul contracturilor musculare si n hipertoniile de natura psihica. Procedee secundare de masaj Sunt numite astfel deoarece pot lipsi din sedinta de masaj, ele ajuta si intensifica efectul manevrelor principale si se aplica specific n anumite regiuni. Cernutul si rulatul Sunt doua manevre secundare Foarte mult utilizate n special n masajul sportiv, fiind specifice extremitatilor. n aceste zone cernutul si rulatul pot fi intercalate dupa netezire si frictiune dar si dupa tapotament. n prima situatie se urmareste efect relaxant, iar n cea de a doua prin mobilizarea ampla a tesuturilor se pregateste zona respectiva pentru efortul sportiv. Cernutul este o manevra bimanuala care se aplica n mod variat n functie de dimensiunile segmentului. n cazul unor circumferinte reduse segmentul este tinut ntre palme sustinut prin mpletirea degetelor dupa care este "aruncat dintr-o palma n alta". n cazul n care segmentul are circumferinta mare si nu-l putem cuprinde cu minile, se aplica minile pe partile laterale moi sunt mobilizate si aruncate dintr-o palma n alta. Rulatul este o manevra asemanatoare care se realizeaza prin aplicarea palmelor de o parte si de alta si executarea cu ajutorul minilor n sens contrar. Cernutul si rulatul realizeaza vasodilatatie importanta si ajuta circulatia n sensul de aplicare a manevrei: arteriala daca manevrele se executa din proximal spre distal din spre distal spre proximal la masajul veno-limfatic.

O varianta a manevrei de cernut se aplica la nivel abdominal.

Presiunile Sunt manevre care se pot executa cu diferite parti, portiuni ale minilor si degetelor, pe diferite suprafete mai ntinse sau mai restrnse, n zone n care sub tesuturile moi exista un plan osos. Ele se aplica variat n functie de regiunea topografica, dar zona care beneficiaza cel mai mult de presiuni este zona spatelui, la acest nivel presiunile pot fi aplicate cu policele de o parte si de alta a apofizelor spinoase cu toata palma deasupra coloanei sau pe cele doua hemitorace simultan si pot fi asociate n miscarile respiratorii. Pentru aceasta se aplica palmele cu degetele orientate lateral la nivelul bazei toracelui, cerem subiectului sa inspire, si apasam cu manevre sacadate la sfrsitul inspirului si la nceputul expirului. Zone de electie pentru aplicarea presiunilor sunt toate zonele n care reperele osoase sunt superficiale. sau zonele n care sunt accesibile palparii mijloacele de legatura articulara. Ele pot fi asociate cu netezire frictiune, framntat si vibratii. Efectele se explica prin mecanism reflex, deoarece presiunile se aplica la suprafata corpului, iar efectele se produc n profunzime sau n zone simetrice. Mobilizarile pasive, tensiunile si tractiunile finale Aceste manevre sunt mprumutate din kinetoterapia medicala, au efect att asupra structurilor articulare la nivelul carora produc deplasare, ndepartarea capetelor articulare, ceea ce determina cresterea elasticitatii structurilor, mbunatateste circulatia sinoviei spatiului articular, favorizeaza nutritia cartilajelor articulare. Pe de alta parte mobilizarile pasive cresc elasticitatea musculara si favorizeaza ruperea aderentelor ntre straturile moi. Prin pozitionarea segmentelor la capatul cursei de miscare aceste manevre stimuleaza proprietatile muschilor n special elasticitatea si contractilitatea. Aceste manevre nu sunt recomandate n procese inflamatorii sau degenerative articulare. Scuturarile Sunt manevre secundare aplicate pe extremitati n ncheierea sedintei de masaj. Se asociaza n general cu tractiuni n ax a segmentului si au actiune relaxanta. Contraindicatiile masajului Sunt contraindicatii temporale si definitive, contraindicati locale si generale si contraindicatii partiale. 1. Contraindicatii locale temporale: plagi recente sau deschise, traumatisme acute, contuzii, arsuri recente prin agenti termici, fizici sau chimici eritem solar,

2. 3. c) d) -

infectii localizate la nivel tegumentar de natura microbiana, sau . (foliculite, furunculoze, vitiliazis verzi incolor, candidoze, dermatite sau dermatoze, rupturi musculare, hematoame musculare, artrite localizate acute sau trenante, osteomielite vesnic supurante, Contraindicatii locale definitive: n caz de nevi si pete pigmentare, hemalioane, zone hiperpigmentate constitutional, varice voluminoase neoperate, tromboze venoase localizate, contraindicatiile generale temporale: accidentele vasculare cerebrale recente, meningoencefalite, sindromul de hipertensiune intracraniana infart miocardic recent, cardiopatie ischemica instabila, insuficienta cardiaca decompensata, tulburari de ritm si de conducere, anevrisme arteriale, procese infectioase, Boli respiratorii insuficienta respiratorie, boli infectioase acute cu origine microbiana sau virala, pneumonii sau bronhopneumonii, afectiuni pleurale, tuberculoza coronara activa, pneumotorax, Boli digestive: ulcere gastroduodenale simple sau complicate, cu fara sau perforatii n

a) Boli neurologice:

b) Boli circulatorii:

special n perioadele dureroase, e) f) 4. colecistopatia, pancreatite acute sau subacute, hepatite virale, ciroza hepatica decompensata, rectocolite ulcero-hemoragice. Boli urogenitale: glomerulonefrite acute si cronice, vieronefrite acute si subacute, insuficiente renale acute sau insuficiente renale decompensate, hematuri macroscopice, endonefrite, mionefrite, anexite, sarcina peste 3 luni, Afectiuni articulare n puseu evolutiv, reumatismul articular acut, poliartrita reumatoida Contraindicatii generale permanente: cancerele, boli cu manifestare tegumentara (psoriazisul,) boli civice grave (psihozele sau psihopatiile). MASAJUL PE REGIUNI Masajul spatelui 1. a) b) c) Neteziri initiale: Lungi - care pot fi simultane sau alternative - ambele dispuse longitudinal pe o limita de la regiunea spatelui si regiunea fesiera, Medii - de la baza toracelui n directie oblica spre umar, se executa cu miscarea alternativa a minilor. Scurte - cu directie transversala, care ncep de jos de la limita dintre spate si regiunea fesiera si se executa din aproape n aproape cu miscari alternative ale minilor, nti pe un hemicorp, apoi pe celalalt. Pentru hemicorpul opus manevra ncepe prin aplicarea degetelor la coloana, iar pentru hemicorpul alaturat miscarea este de tragere prin aplicarea bazei mini tot la coloana, mbracnd si

flancurile. Netezirile scurte se opresc la nivelul axial. 2. Frictiunea - se realizeaza pe repere osoase, Primele abordate sunt cele doua acromeoane cu manevre circulare, folosind degetele. Treptat din aproape n aproape se abordeaza toate reperele omoplatului (acromeon, spina scapulei, unghiul superior intern, margine interna, unghiul inferior, margine externa). n acest moment prin manevre specifice se realizeaza deplasarea lui de pe marginea osului, insinund degetele n limita elasticitatii tegumentului si n planul subscapular. Urmatoarele repere osoase sunt apofizele spinoase pe care se insista cu manevre circulare de frictiune, adaugnd dupa fiecare apofiza si ligamentul interspinos respectiv. Manevrele pe apofizele spinoase se realizeaza de sus n jos de la vertebrele C6, C7 pna la nivel sacral, continuam pe creasta sacrata, apoi pe crestele iliace, continund cu frictiuni liniare realizate cu intensitate crescuta n zonele laterospinoase, manevrele se aplica tot de sus n jos. Continuam cu frictiuni liniare aplicate cu degetele abduse din spre medial spre lateral spatiul intercostal. Manevra de frictiune combinata - ncepe de la baza spatelui si se realizeaza continuu fara a ridica n totalitate mna de pe suprafata masata, pna ce am cuprins toata regiunea. n functie de marimea suprafetei sunt doua sau trei linii de frictiuni.

-

-

Dupa aceasta manevra executam manevre de netezire intermediare cu miscari simultane lungi. 3. Framntatul - primele zone care vor fi framntate sunt cele cu musculatura mai mare si anume zona umerilor si zonele laterale ale spatelui pentru muschi mare dorsal, trapez si rotunzi. n functie de grosimea stratului muscular framntatul se realizeaza cu priza medie sau mare. Directia cu manevre simultane sau alternative.

n afara acestor zone urmatoarea zona framntata este zona muschilor paravertebrali, unde se aplica manevre usor diferite deoarece cuta de tesut moale nu mai este ridicata si strnsa, ci presata pe planurile profunde: cuta rulata - care se realizeaza cu priza mica, pornind de la baza spatelui si plimbnd tesutul din aproape n aproape de jos pna sus, fara discontinuitati. 4. Tapotamentul: Manevra de tocare nu se aplica nici o data perpendicular pe directia fibrelor. Prin urmare le putem aplica descriind un evantai cu centrul la nivelul umarului. Pentru musculatura paravertebrala se aplica manevra de tocat tangentiala cu presiune mai mare la nivel toracic si intensitate mai mica la nivel lombar, lojele

lombare vor fi exceptate la tapotament. Manevrele de batatorit (pumn palmar, pumn cubital si pumn caus) se aplica pe toata suprafata toracelui posterior descriind o spirala pentru a cuprinde toata zona. Manevrele de lipait si plescait pot fi aplicate pe tot spatele, iar manevra manunchi de nuiele se aplica pe zona toracelui posterior insistent pe portiunile cu musculatura mai bine dezvoltata.

Din nou neteziri intermediare, 5. Ciupirile si pensarile - care se realizeaza cu ritm alert pe toata suprafata spatelui. Se efectueaza pe toate regiunile exceptnd regiunea lojelor renale. 6. Presiunile: Se aplica pe suprafata mica (pulpa policelui) de o parte si de alta a apofizelor spinoase, ntotdeauna pe directie craniocaudala. Presiunile cu toata palma care se aplica n special n zona toracelui de jos n sus fie simultan fie alternativ (mersul ursului). Presiuni cu respiratie - sunt ritmate - subiectul face un inspir profund cu toracele liber, apoi KTP aplica palmele pe baza celor doua hemitorace. Debutul expirului va fi liber. Se executa presiuni ritmice catre sfrsitul expirului. n acest mod se asigura o viteza mai mare a aerului expirat care va facilita curatarea bronhiilor.

6. Netezirile finale - care se executa n sens invers de la neteziri transversale scurte dar cu intensitate si viteza crescuta, se continua cu neteziri medii si se termina cu lungi, nti alternative si apoi simultane. Masajul regiunii fesiere Este urmatoarea regiune abordata dupa spate si succesiunea manevrelor este aproximativ aceiasi. 1. Netezirile initiale - se realizeaza: a) n patru timpi - ncepnd cu zonele situate de o parte si de alta a santului interfesier. Se ncepe cu fata dorsala a degetelor la nivelul pliului fesier: ascendent, apoi oblic catre baza sacrului si creasta iliaca. O manevra oblica n jos si lateral catre marele trohanter. Cu fata palmara a mini si degetelor se realizeaza o miscare de asemenea oblica n jos si medial catre punctul de pornire, mbracnd pliul subfesier si se continua miscarile pe partile laterale pna la nivelul crestei iliace. Neteziri transversale - cu manevre simultane de la pliul interfesier spre lateral.

b) 2.

Frictiunea - primele zone frictionate cu manevre circulare sunt reperele osoase ale sacrului, apoi crestele mediala, intermediale si laterale, liniile

articulare sacroiliace; apoi din aproape n aproape cu frictionarea crestelor iliace coborm la marele trohanter, dupa care prin insinuare de la nivelul pliului subfesier abordam tuberozitatile ischiatice. Frictiunea pe restul regiunilor se realizeaza cu intensitate crescuta cu nodozitatile mini si ale degetelor. Neteziri intermediare - doua trei manevre de neteziri n patru timpi. 3. Framntatul - se aplica n cuta pe loc cu priza mare pentru partile laterale si cu presiune mai mare cu pumnul pentru zonele cu musculatura cea mai dezvoltata. Tapotamentul - n cazul tapotamentului cu marginea cubitala se urmareste directia fibrelor marelui fesier, punctul de convergenta fiind reprezentat pe marele trohanter. Pentru manevra de batatorit n afara celor realizate cu pumnul se mai poate executa un tapotament simultan al celor doua fese, pe cea apropiata lucrndu-se cu antebratul, iar pe cea opusa cu pumnii. Presiunile si vibratiile se fac la fel ca la spate. Nu se aplica pensari si nici tapotament n manunchi de nuiele. Netezirile finale - se vor face nti cele transversale si apoi cele n patru timpi. Masajul membrului inferior Fata posterioara Aceasta regiune are doua segmente care se pot aborda pe rnd sau mpreuna ncepnd deasupra gleznei si pna la radacina membrului inferior. n cazul extremitatilor manevrele se aplica respectnd sensul circulatiei de ntoarcere. n cazul n care se lucreaza pe segmentele articulare intersegmentare vor fi abordate ambele segmente. 1. Netezirile initiale - vor fi: lungi - paralele cu axul longitudinal al segmentului; medii - care formeaza cu axul longitudinal un unghi ascutit deschis superior; scurte - perpendiculare pe axul longitudinal al segmentului.

Sunt urmate de neteziri intermediare 4.

5. 6.

Modul de realizare: ele se realizeaza la fel ca si pe spate mpartind fiecare segment n doua. Pentru extremitati se mai aplica netezirea circulara sacadata numita si miscarea simultana, de la extremitatea distala catre cea proximala imprimnd si vibrati usoare. Acest tip de netezire este folosit ca metoda intermediara. La persoanele de sex masculin netezirea se va face n pieptene pe zonele n care exista pilozitate.

2. -

Frictiunile - primele abordate sunt reperele osoase ale segmentelor, ambele segmente: Frictiuni circulare pe maleole, apoi pe partile laterale ale platoului tibial, interlinia articulara a genunchilor, epicondilii femurali si marele trohanter. Frictiunile partilor moi se realizeaza cu vrfurile degetelor pentru suprafata mai mica, cu marginea cubitala pentru suprafetele laterale ale segmentului si cu manevra combinata (dinspre distal spre proximal), pentru restul suprafetei. Framntatul - manevra de framntat se aplica n functie de dimensiunile segmentului, mpartindu-l n doua sau n 3.

Urmeaza neteziri intermediare. 3.

Tipul de manevra aplicat este cuta pe loc, executata simultan sau alternativ. Pentru extremitati se mai descriu nca doua tipuri de framntat: Framntatul serpuit - n care minile se aseaza pe partile laterale ale segmentului, iar policele pe parteaposterioara, pozitia fiind paralel cu axul longitudinal al segmentului, iar manevra se executa alternativ. Framntatul n val - minile se misca simultan, policele se aseaza tot paralel si perpendicular pe axul segmentului, celelalte degete sunt dispuse lateral iar n acelasi timp se face priza si cuta si se executa presiune din lateral pe suprafata osului si se ridica, ct se poate. Cnd cuta este dusa la loc se face o alta presiune cu policele pe suprafata osului. Rulatul si cernutul - daca se executa cu presiune mare sunt stimulante si fac introducerea pentru tapotament. n cazul rulatului nu are importanta ct de mare este segmentul, miscarea minilor fiind alternativa, de dute-vino, n deplasare a straturilor de tesut moale, fata de axul central osos. n cazul cernutului, daca segmentele sunt subtiri se mpletesc degetele n fata segmentului si se arunca dintr-un pod al palmei n celalalt, executndu-se o mobilizarea a tesuturilor moi.

-

Apoi urmeaza neteziri intermediare. 4.

Rulatul si cernutul - se executa din spre distal spre proximal, favoriznd circulatia venoasa, putnd fi introdusa n manevrele de drenaj limfatic. 5. Tapotamentul - se realizeaza dinspre distal spre proximal, iar manevra de tocat trebuie aplicata paralel cu directia fibrei musculare, n axul longitudinal al segmentului. La nivelul acestui segment pot fi aplicate: manevra de batatorit - cu pumnul cubital sau palmar, manevra n caus; lipaitul si plescaitul; n manunchi de nuiele care trebuie sa respecte fibra musculara;

-

n cazul n care se lucreaza ambele membre inferioare, se poate realiza tapotament cu

mna sau cu pumnul pe membrul inferior contralateral si respectiv cu antebratele pe membrul inferior apropiat. 6. Ciupitul si pensatul - manevra de tapotament poate fi urmata de manevre de ciupire si pensat executate n acelasi ritm viu. Aceste manevre ntaresc efectele stimulante ale tapotamentului. Vibratiile - se executa dupa metoda cunoscuta n sensul de ntoarcere venoasa. Manevra de presiune - se executa ca si vibratiile din spre distal spre proximal, din aproape n aproape, intensitatea lor trebuie adaptata n functie de sensibilitatea subiectului.

Neteziri intermediare, lungi cu o manevra de netezire circulara sacadata. 7. 8.

Ca mentiune speciala evitam zona popliteie care nu beneficiaza de: framntat, tapotament, presiuni si vibratii. 9. nainte de netezirile finale se executa pe aceasta fata la nivelul articulatiei genunchiului, mobilizari pasive cu tensiuni finale, tractiuni n ax si scuturari ale segmentului.

Pentru a realiza tractiunile aplicam mna dreapta la nivelul fetei dorsale a articulatiei gleznei, la nivelul tendonului ahilian, Tractiunile se realizeaza numai n ax, nu se roteste sau se abduce membrul inferior, deoarece se solicita articulatia coxofemurala care poate fi sensibila n caz de artroze, artrite, sau poate sa fi fost nainte obiectul unei interventii chirurgicale. 10. Netezirile finale care se realizeaza ca si la nivelul regiunii spatelui n oglinda fata de cele de la nceput. Masajul tendonului ahilian Poate fi prima regiune abordata cnd se maseaza fata posterioara a membrului inferior n ntregime. Tendonul ahilian beneficiaza de 4 forme de netezire, 4 forme de frictiune si doua forme de framntat. 1. Netezirea: Pentru prima forma de netezire maseurul se aseaza la piciorul subiectului, si executa neteziri cu directie oblica ascendent si lateral pornind de la nivelul talonului, netezirile se executa simultan si simetric. Netezirea liniara - executata cu pulpa degetelor se face pe toate fetele tendonului. Netezirea n caus mna dupa mna - care mbraca tendonul Netezirea n cleste - se formeaza o priza mica ntre police si degetele doi, trei, si se lucreaza tot de la punctul de insertie spre masa musculara cu intensitate crescnda.

-

2. Frictiunea:

-

Frictiunea liniara - executata cu o miscare de dute vino cu amplitudine redusa pe fiecare dintre fetele tendonului. Frictiunea n cleste - ea este realizata tot ca netezirea tot cu priza mica si cu aceleasi manevre de dute vino, din aproape n aproape. Frictiunea circulara care se executa pe fetele laterale ale tendonului, insistnd la nivelul calcaneului pe locul de insertie. Manevra cunoscuta se executa simultan cu pulpa degetelor. Frictiunea fierastrau - care se executa cu marginea cubitala a mini de la nivelul insertiei pe calcaneu pna la unirea cu pntecele muscular. Manevra se executa cu ambele mini dar n sensuri opuse. Se realizeaza cu priza mica n cuta pe loc executata simultan sau alternativ, Se realizeaza cu aceeasi priza cu ambele mini simultan, dar n sensuri opuse.

-

3. Framntatul: -

4. Netezirile de ncheiere n functie de timpul avut la dispozitie le putem executa pe toate patru sau putem doar una. Masajul piciorului Se realizeaza din decubit dorsal. Piciorul este o zona sensibila cu multe suprafete si retele osoase, cu multe elemente fibroase, cu vase situate superficial si cu multe terminatii nervoase. Toate aceste elemente fac din picior o regiune speciala a corpului care este abordata specific n cadrul reflexologiei plantare. I. Fata plantara 1. Netezirea - realizata bimanual cu mna stnga se executa neteziri usoare pe fata dorsala a degetelor si piciorului, neteziri continue si prelungite peste articulatia gleznei n treimea mijlocie a gambei, n timp ce cu mna dreapta strnsa pumn pentru a evidentia nodozitatile executam manevre pe fata plantara dinspre degete spre talon. Manevrele plantare trebuie executate cu intensitate crescuta pentru a evita senzatiile neplacute (de gdilare). Frictiunile - putem executa la nivel plantar frictiuni circulare tot cu nodozitatile la nivelul suprafetelor de sprijin plantar, la nivelul marginilor laterale ale piciorului si calcaneului. Framntatul - manevra de framntat a zonei plantare - de la regiunea degetului 5 pna la talon. Tapotament - cu partea palmara a pumnului.

2.

3. 4.

Neteziri de ncheiere. II. Fata dorsala 1. Neteziri liniare - pe fiecare deget, pe fiecare metatarsian, pe spatiile

interosoase si pe tendoanele extensorului comun al degetelor - din aproape n aproape. 2. Frictiuni liniare dar si circulare, executate cu partile moi ale mini (marginea cubitala, radacina palmei, eminenta tenara).

3. La nivelul degetelor se executa manevre de mobilizari pasive, tractiuni n ax si scuturari pe fiecare deget n parte, dar si cu priza comuna mobiliznd degetele simultan. n cazul n care se lucreaza pe fiecare deget n parte priza este bilaterala. 4. Framntatul - pentru muschii interososi maseurul se ntoarce la picioarele subiectului si face o priza laterala, dupa care executa miscari alternative de dute vino din aproape n aproape pentru fiecare spatiu interosos. Din aceiasi pozitie se executa manevre de stoarcere a piciorului adica de mobilizare alternativa n inversie si eversie, pentru aceasta piciorul este sustinut cu mna stnga la nivelul talonului si cu mna dreapta se face o priza laterala si se executa miscari nainte si napoi. Din aceasta pozitie cu mna asezata pe partile laterale a piciorului se mai executa o manevra de rulat si cernut a plantei. n locul manevrelor de tapotament se pot face manevre de balansat a plantei, piciorul fiind sustinut cu mna stnga, iar cu mna dreapta se aplica lovituri usoare cu pumnul cubital sau pumnul palmar. Netezirile finale, care sunt executate cu manevra bilaterala - n caus pe suprafata plantara sau cu nodozitatile pe zonele plantare.

5.

6. 7.

8.

Masajul gleznei La nivelul gleznei masajul se continua realiznd o singura regiune. 1. 2. 3. 4. Netezirile - sunt simultane ncepnd de pe fata dorsala a piciorului catre zona maleolara, tendonul lui ahile si gamba. Frictiunile se executa circular ncepnd de la baza metatarsienelor si insistnd n zona perimaleolara. Mobilizarile pasive ale gleznei se pot face de o data cu mobilizarile piciorului. Neteziri finale Masajul fetei anterioare Gamba 1. Netezirile - sunt cele descrise pentru segmentele circulare: simultane lungi, alternative lungi, alternative medii, alternative scurte si neteziri circulare sacadate. Frictiunile: a) Pe fata anteromediala a tibiei care este abordabila prin palpare si care este deosebit de sensibila, frictiunile se realizeaza circular si

2.

liniar pe fata tibiei si liniar pe creasta tibiala. n partea superioara a crestei tibiale se frictioneaza tuberozitatea tibiala (insertia cvadricepsului). b) La nivelul fetei anterioare a gambei sunt doua loje musculare una mediala si una laterala care se frictioneaza cu manevre circulare.

Neteziri intermediare - manevre scurte. 3. Framntatul - se executa prin cuta pe loc simultan sau alternativ pe fiecare dintre fetele musculare sau manevre circulare, fie n serpuit fie n val ( sau ambele) evitnd presiunile pe creasta tibiala. Tapotamentul - se pot aplica toate variantele, exceptnd creasta tibiala. Neteziri intermediare pe fata anteromediala. 5. 6. Genunchiul Este cea mai mare articulatie a corpului cu repere osoase perceptibile n palpare, de aceea masajul genunchiului se poate realiza ca masaj terapeutic izolat, insistnd pe manevre de neteziri si frictiuni. 1. Netezirea - este de tip special: 2. n romb - cu manevre simultane de jos n sus si de sus n jos. Transversal - tot simultan mbracnd genunchiul de jos n sus, din aproape n aproape. Vibratiile - trebuie sa respecte sensul circulatiei de ntoarcere. Neteziri finale

4.

Frictiunea - manevrele folosite mai frecvent sunt cele circulare care se aplica de jos n sus pe tuberozitatea condililor tibiali pe interlinia articulara (unde se pot realiza si manevre liniare), epicondili femurali si rotula. La nivelul rotulei manevrele pot fi aplicate liniar pentru margini si circular pe fata externa a rotulei. Cu frictiunea se insista si pe ligamentul rotulian. Manevra n capac de borcan - prin care se mobilizeaza rotula alternativ n ambele sensuri executnd priza mica pe marginea rotulei. Mobilizarile rotulei - se fac n sens laterolateral si longitudinal si se aplica policele Netezirile finale - se fac nti cele transversale si apoi cele n romb.

3. 4. 5.

Masajul coapsei Vezi fata posterioara a coapsei Masajul abdomenului Se mparte n: masajul peretelui abdominal si masajul continutului abdominal.

Masajul peretelui abdominal 1. Netezirea - se desfasoara n trei timpi si seamana cu cea executata la nivelul regiunii fesiere. a) b) c) Cu fata dorsala a degetelor, cu minile apropiate si paralele de la nivelul pubian pna la nivel xifoidian; Tot cu fata dorsala a degetelor paralel cu rebordul costal, dinspre medial spre lateral, oblic si de sus n jos. Cu fata palmara a minilor si degetelor tot cu manevra oblica dinspre flancuri spre zona pubiana.

Se pot face si manevre transversale simultane executate dinspre medial spre lateral si de jos n sus. 2. Frictiunile - se realizeaza din aproape n aproape pe reperele osoase ale zonei: de la nivel xifoidian, pe rebordul costal, creasta iliaca si simfiza pubiana. Pentru fereastra abdominala se aplica palma deasupra regiunii ombilicale si se executa miscari usoare circulare n limita elasticitatii tegumentului, fara presiuni. Framntatul - se realizeaza n cuta pe loc sau alternativ pentru flancuri si n cuta rulata pentru peretele abdominal.

Neteziri intermediare. 3.

Se mai descrie un tip de framntat n cuta realizat cu priza mica numit "spalatul rufelor", mobiliznd tesuturile alternativ din aproape n aproape. 4. 5. Tapotamentul - se realizeaza tangential respectnd directia fibrei musculare a dreptilor abdominali si oblicului extern. Netezirile de ncheiere - se fac nti cele transversale si apoi cele n patru timpi.

Masajul continutului abdominal Abdomenul are noua zone, dispuse pe trei niveluri: 1. Pe nivelul nti - epigastru este zona supraombilicala, iar hipocondrul drept si hipocondrul stng sunt cele doua zone laterale, imediat sub rebordul costal. Pe nivelul al doilea - zona din jurul ombilicului se numeste periombilicala iar flancul drept si flancul stng sunt cele doua zone care ncadreaza lateral zona periombilicala. Pe nivelul al treilea - zona centrala poarta numele de hipogastru si este ncadrata de zona inghinala dreapta si zona inghinala stnga. epigastru - stomac;

2.

3.

La nivelul acestor zone se proiecteaza viscerele abdominale astfel n ct vom avea:

hipocondrul drept - ficat si vezica biliara; hipocondrul stng - splina si pancreas; regiunea periombilicala - ansele jejunoileonului; Partea sa initiala, cecul, de care este atasat apendicele vermicular se proiecteaza la nivelul regiunii inghinale drepte si imediat deasupra acesteia. Cecul continua cu colonul ascendent, care are o directie craniala, urca la nivelul flancului drept, sub loja hepatica, formnd o curbura numita curbura colica dreapta, dupa care se continua cu colonul transvers (de la dreapta la stnga). Colonul transvers se gaseste n etajul superior abdominal la limita dintre epigastru si zona periombilicala. Cnd ajunge la nivelul hipocondrului stng formeaza curbura colica stnga, sau unghiul stng si si schimba din nou directia devenind colon descendent, n zona flancului stng. Colonul descendent continua cu cel de al patrulea segment al colonului, sigmoid, care devine profund si are un traiect ondulat si se termina cu rectul care nu poate fi palpat deoarece se afla n spatele vezicii urinare, care se proiecteaza la nivelul hipogastrului.

Colonul are o repartitie particulara:

-

-

-

Toate elementele descrise se pot aborda prin manevre usoare de masaj: Masajul ncepe cu neteziri n trei timpi, dupa care se realizeaza o manevra ntre frictiune si framntat pentru ansele intestinului subtire: se aplica toata palma deasupra zonei periombilicale si se realizeaza o manevra cu presiune pe toate marginile minii. Urmatoarele manevre se adreseaza cadrului colic: 1. Neteziri - se realizeaza cu miscari alternative scurte, mna dupa mna, orientate paralel cu axul longitudinal al fiecarui segment de colon. Directia manevrei respecta directia de progresie a continutului intestinului. Manevrele intermediare (ntre frictiune si framntat) se realizeaza cu pulpa degetelor si se pot face n doua moduri: 3. circular - din aproape n aproape pe tot cadrul colic; liniar - se aplica degetele, se trage n suprafata si se mpinge n profunzime (ncepnd cu colonul descendent manevra este inversa)

2.

Tapotamentul - pentru cadrul colic care se realizeaza tangential, cu vrful degetelor sau cu mna nclinata n sens de adductie. Fibrele musculare la nivelul colonului au doua directii: unele circulare discontinue numite haustre si altele longitudinale care sunt condensate si formeaza trei

benzi longitudinale care se continua pe toata lungimea colonului si sunt numite tenii. Cele doua variante de tapotament se adreseaza ambelor tipuri de fibre musculare. Pentru a stimula fiecare haustru (portiune), tapotamentul se aplica din aproape n aproape, perpendicular pe axul longitudinal al colonului, de la nivelul cecului pna la sigmoid. Pentru a stimula fibrele musculare longitudinale (teniile), manevra se realizeaza pe directia longitudinala tot din aproape n aproape si tot de la cec la sigmoid, paralel cu axul longitudinal. 4. Vibratiile se realizeaza pe trei locuri de electie cu marginea cubitala a mini: 5. a) b) la nivelul hipocondrului drept pentru a stimula ficatul si vezica biliara se aplica mna sub rebordul costal; la nivelul hipocondrului stng - tot cu marginea cubitala, pentru loja splenica; la nivelul hipogastrului deasupra simfizei pubiene pentru stimularea vezicii urinare. Netezirea de ncheiere care se executa n trei timpi. Rcaitul - se aseamana cu cernutul si se efectueaza pe flancuri pentru ntreaga masa musculara. Balotatul - minile se aseaza tot la nivelul flancurilor dezvoltnd o presiune se deplaseaza anterior o data cu ncrucisarea bratelor si o data fara.

La nivelul abdomenului se utilizeaza doua manevre secundare:

Acestea sunt manevre finale ce se executa naintea netezirilor de ncheiere. Masajul toracelui Toracele beneficiaza de putine manevre iar aureolele la sexul masculin si glanda mamara la sexul feminin se excepteaza de la masaj. 1. 2. Netezirile - sunt: simultane lungi cu iesire la nivelul muschilor trapezi si respectiv pe umeri mbracnd deltoidul; alternative lungi care se aplica pe fiecare din torace mna dupa mna ncepnd de asemenea de la baza toracelui; neteziri oblice medii; transversale scurte.

Frictiunea - ncepe cu manevra circulara la nivelul apendicelui xifoid, continua pe corpul sternului insistndu-se n unghiul Luis, manubriul sternal, furculita sternala si clavicula pna la nivelul celor doua acromeoane.

Pentru zonele costale se aplica de asemenea frictiuni cu toata palma sau cu marginea cubitala a mini ncepnd de la rebord si continund pe tot toracele. Frictiunile liniare se realizeaza cu degetele usor abduse si se adreseaza att suprafetelor coastelor, ct si spatiilor intercostale. ncep parasternal si se continua pe toata lungimea arcului sternal. 3. Framntatul se realizeaza numai pe marele pectoral cuta facndu-se la nivelul peretelui anterior al axilei. Se realizeaza cu priza mica simultan sau alternativ. Tapotamentul - se realizeaza cu intensitate redusa cu manevre tangentiale, craniocaudal deasupra sternului; cu manevre paralele cu directia fibrelor pe marii pectorali; si manevre paralele cu coastele pe restul suprafetei toracelui. Vibratiile - se realizeaza cu intensitate redusa si numai peste corpul muschiului pectoral. Netezirea de ncheiere - n oglinda. Masajul membrului superior Pozitia pacientului poate fi n decubit dorsal sau asezat-rezemat. Masajul se realizeaza cu o singura mna a maseurului, cealalta sustinnd segmentul. Masajul minii Membrul superior este sustinut pozitionnd palma subiectului pe zona palmara a minii maseurului, mediusul maseurului se aseaza pe antebrat ntre cubitus si radius n timp ce indexul si inelarul se pozitioneaza deasupra celor doua stiloide. Priza este identica indiferent care dintre cele doua membre este n lucru. Fata dorsala a membrului superior 1. 2. 1. 2. Neteziri - cu mna de lucru dinspre distal spre proximal, liniare, pe fiecare deget n parte, apoi pe fiecare metatarsian si fiecare spatiu interosos. Frictiuni - circulare: Neteziri - cu pulpa degetului pentru fiecare deget n parte. Frictiunile - se pot realiza liniar pe degete si cu intensitate crescuta, circular pe regiunea palmara insistnd pe zonele capetelor metacarpienelor. Daca pacientul nu are sensibilitate deosebita se poate lucra cu nodozitatea degetelor pe zona tenara si hipotenara. Framntatul - este de asemenea unimanual si se realizeaza cu priza mica deasupra capetelor metacarpienelor si pe zona muscularizata (tenara si hipotenara). Se efectueaza si framntat bimanual, ca n cazul piciorului, pentru musculatura interosoasa, cu miscari alternative, nainte si napoi.

4.

5. 6.

Fata palmara

3.

4. 5. 6. 7. 8. 9.

Tapotamentul - se face usor n picaturi de ploaie pe cele doua eminente. Rulatul si cernutul - se realizeaza bimanual att pentru degete ct si pentru toata mna. Tractiunile - n ax a degetelor respectnd priza laterala pe fiecare deget n parte. Mobilizari pasive cu tensiuni finale executate analitic pentru fiecare articulatie n parte. Scuturari Neteziri de ncheiere

Masajul antebratului Cuprinde toate cele 5 manevre principale si manevrele secundare aplicate segmentelor cilindrice. 1. 2. Netezirile initiale - sunt lungi, medii, scurte si circulare sacadate. Frictiunile - insistnd pe reperele mari ale articulatiilor pumnului si a celor stiloide si pe reperele articulatiilor cotului: olecran, cap radial, epicondilii humerali. Frictiunea se adreseaza partilor moi folosind manevre circulare. Intensitatea trebuie adaptata deoarece persoanele mai nvrsta sau slabe pot avea o sensibilitate mai crescuta. Framntatul - n functie de volumul segmentului, ca si la nivelul gambei antebratul poate fi mpartit n doua sau trei parti pentru framntatul n cuta pe loc simultan sau alternativ. Se mai aplica framntari circulare (serpuit si n val). Tapotamentul - daca partile moi sunt dezvoltate se pot aplica toate tipurile de tapotament. La persoanele cu extremitati subtiri se realizeaza tapotamentul tangential cu fibrele musculare. Vibratii - ca si la membrul inferior. Neteziri finale.

Neteziri intermediare - vor fi facute doar cele circulare sacadate. 3.

4.

5. 6.

Masajul antebratului ca si al bratului se realizeaza bimanual si pentru o buna efectuare este necesar ca maseurul sa aiba o centura de care pacientul sa-si agate mna pentru sustinerea segmentului. Masajul bratului Respecta aceleasi etape, intensitatea manevrelor fiind nsa mai crescuta deoarece partile moi sunt mai dezvoltate. Masajul cefei si al umerilor Pozitia subiectului este asezat n fata unei mese cu coatele sprijinite pe aceasta si minile sustinnd fruntea, n felul acesta etalndu-se regiunea cefei.

1.

Netezirile initiale - sunt lungi executate alternativ cu doua tipuri de miscari:

a) Se aseaza radacina minii la nivelul liniei occipitale si acestea se deplaseaza vertical pna la nivelul regiunii interscapulare. b) Se aseaza minile cu marginea cubitala sub lobii urechilor si sub apofiza mastoida, iar manevra continua mbracnd fetele laterale ale gtului, umerii si regiunea deltoidiana. 2. Frictiunile - se aseaza radacina mini la baza gtului si cu degetele usor abduse se realizeaza miscari circulare la nivelul liniei occipitale externe, protuberantei occipitale externe si bazei craniului. Frictiunile continua apoi din aproape n aproape tot cu manevre circulare si intensitate usor crescuta pe toata regiunea cefei. Se insista cu frictionarea ligamentului occipital pna la nivelul apofizei spinoase C7, se frictioneaza musculatura gtului de sus n jos insistndu-se att pe trapez ct si pe paravertebrali. Framntatul - se va mparti regiunea cefei n trei parti: doua parti laterale care se vor lucra simultan si simetric pna la regiunea gtului; regiunea mediana care se lucreaza cu cuta mica cu ambele mini, simultan.

3.

Dupa ce sa ajuns la radacina gtului fiecare umar se lucreaza separat n cuta pe loc simultana si alternativa, dupa care se continua cu deltoidul de aceiasi parte. 4. 5. 6. Tapotamentul: La nivelul regiunii occipitale se realizeaza cu manevre usoare, blnde aplicate cu pulpa degetelor. Pe ceafa si umeri se lucreaza tangential paralel cu fibrele musculare. La nivelul deltoidului se pot efectua manevre de tocat si batatorit. Vibratiile - se aplica numai pe umeri si pe deltoid. Netezirile finale Masajul calotei craniene Se pastreaza aproximativ aceiasi pozitie ca la ceafa numai ca se va sustine capul pacientului sub barbie. Pozitia maseurului este n fata pacientului. 1. a) Netezirile - sunt de doua feluri si se efectueaza cu degetele abduse: degetele se aplica deasupra arcadelor sprncenelor si manevra mbraca toata calota si se termina la regiunea cefei, minile fiind tinute paralel. Minile se aseaza fata n fata la nivelul fruntii cu degetele mici pe pleoapa superioara si se deplaseaza deasupra pavilioanelor urechi mbracnd calota craniana.

b)

2. 3. 4. 5.

Frictiunile - maseurul se aseaza n fata pacientului cu degetele abduse executa o frictiune sistemica a ntregii calote de cte ori este nevoie. Tapotamentul - se face usor n picaturi de ploaie cu pulpa degetelor lasata sa cada pe toata suprafata. Frictiuni vibrante - care se realizeaza ca si frictiunile simple doar ca presiunea este mai mare si miscarea este vibranta. Neteziri finale la fel cu cele initiale