RR\1107442RO.docx PE582.416v02-00
RO Unită în diversitate RO
Parlamentul European 2014-2019
Document de ședință
A8-0308/2016
19.10.2016
RAPORT
referitor la răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru
operațiunile petroliere și gaziere offshore
(2015/2352(INI))
Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Kostas Chrysogonos
PE582.416v02-00 2/21 RR\1107442RO.docx
RO
PR_INI
CUPRINS
Pagina
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN .................................. 3
EXPUNERE DE MOTIVE ...................................................................................................... 11
AVIZ AL COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ
ALIMENTARĂ ....................................................................................................................... 16
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND .................... 21
RR\1107442RO.docx 3/21 PE582.416v02-00
RO
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitor la răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru operațiunile
petroliere și gaziere offshore
(2015/2352(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind
răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru operațiunile petroliere și
gaziere offshore în conformitate cu articolul 39 din Directiva 2013/30/UE
(COM(2015)0422),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Răspunderea,
despăgubirile și garantarea financiară în caz de accidente offshore în Spațiul Economic
European” și care însoțește Raportul Comisiei privind această chestiune
(SWD(2015)0167),
– având în vedere Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21
iunie 2013 privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore și de modificare a
Directivei 2004/35/CE (Directiva privind siguranța offshore - DSO)1,
– având în vedere evaluarea impactului care însoțește documentul „Propunere de
regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților
petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție”, SEC(2011) 1293),
– având în vedere Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19
noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal2,
– având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea
și repararea daunelor aduse mediului (Directiva privind răspunderea pentru mediul
înconjurător - DRM)3,
– având în vedere acquis-ul internațional și regional privind acțiunile în despăgubire în
urma unui incident cauzat de activitățile petroliere și gaziere offshore și, în special,
Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin
poluare cu hidrocarburi (Convenția privind răspunderea civilă) din 27 noiembrie 1992,
Convenția internațională privind crearea unui fond internațional pentru compensarea
prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi (Convenția privind fondul) din 27
noiembrie 1992, Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru daunele
provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Convenția
hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei) din 23 martie 2011, Convenția nordică
privind protecția mediului dintre Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia, precum și
Protocolul privind activitățile offshore la Convenția de la Barcelona privind protecția
mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane (Protocolul privind operațiunile
1 JO L 178, 28.6.2013, p. 66. 2 JO L 328, 19.11.2008, p. 28. 3 JO L 143, 30.4.2004, p. 56.
PE582.416v02-00 4/21 RR\1107442RO.docx
RO
offshore),
– având în vedere hotărârea din 13 septembrie 2005 a Curții de Justiție a Uniunii
Europene1,
– având în vedere articolul 83 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE),
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al
Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și
executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformarea Regulamentului
Bruxelles I)2,
– având în vedere Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea
hotărârilor în materie civilă și comercială (Convenția de la Lugano din 2007)3,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al
Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale
(Regulamentul Roma II)4,
– având în vedere raportul final pregătit pentru Comisie de firma de consultanță BIO by
Deloitte privind „Răspunderea civilă, garanția financiară și despăgubirile pentru
activitățile petroliere și gaziere offshore în Spațiul Economic European”5,
– având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la confruntarea cu
provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore6,
– având în vedere catastrofa Deepwater Horizon din Golful Mexic din aprilie 2010,
– având în vedere incidentele asociate platformei Castor, din largul coastelor provinciilor
Castellón și Tarragona din Spania, printre care cele 500 de cutremure înregistrate, care
au afectat în mod direct mii de cetățeni europeni,
– având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru
mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0308/2016),
A. întrucât articolul 194 din TFUE sprijină în mod explicit dreptul statelor membre de a
stabili condițiile de exploatare a resurselor lor energetice respectând, în același timp,
principiul solidarității și al protecției mediului;
1 Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul, ECLI:EU:C:2005:542. 2 JO L 351, 20.12.2012, p. 1. 3 JO L 339, 21.12.2007, p. 3. 4 JO L 199, 31.7.2007, p. 40. 5 Bio by Deloitte (2014), Civil liability, financial security and compensation claims for offshore oil and gas
activities in the European Economic Area (Răspunderea civilă, garanția financiară și despăgubire pentru
activitățile petroliere și gaziere offshore în Spațiul Economic European), raport final pregătit pentru Comisia
Europeană — DG Energie. 6 JO C 251 E, 31.8.2013, p. 43.
RR\1107442RO.docx 5/21 PE582.416v02-00
RO
B. întrucât sursele autohtone de petrol și de gaze pot contribui în mod semnificativ la
satisfacerea nevoilor energetice existente ale Europei și sunt deosebit de importante
pentru securitatea și diversitatea energetică;
C. întrucât operațiunile petroliere și gaziere offshore se desfășoară în medii tot mai
extreme și ar putea avea în viitor consecințe majore și devastatoare pentru mediul și
economia zonelor marine și de coastă;
D. întrucât, deși producția de petrol și de gaz din Marea Nordului a fost în scădere în
ultimii ani, numărul instalațiilor offshore va crește probabil în viitor în Europa, în
special în Marea Mediterană și în Marea Neagră;
E. întrucât accidentele cauzate de platformele petroliere și de gaze offshore au consecințe
transfrontaliere dăunătoare, iar acțiunea UE de a preveni și atenua și de a încerca să
combată consecințele unor astfel de accidente este, prin urmare, necesară și
proporțională;
F. reamintește moartea tragică a 167 de lucrători petrolieri, care și-au pierdut viața în
catastrofa Piper Alpha, în largul coastei din Aberdeen, Scoția, la 6 iulie 1988;
G. subliniază că o serie de studii, inclusiv un studiu al Serviciului de cercetare al
Parlamentului European și un altul al Centrului Comun de Cercetare, au estimat la
câteva mii (mai precis 9 700 între 1990 și 2007) numărul incidentelor din sectorul
petrolului și gazelor din UE; subliniază, de asemenea, că impactul cumulat al acestor
incidente, inclusiv al celor de amploare redusă, are repercusiuni grave și durabile asupra
mediului marin și ar trebui luate în considerare în directivă;
H. întrucât, în conformitate cu articolul 191 din TFUE, toate măsurile UE în acest domeniu
trebuie să fie însoțite de un nivel ridicat de protecție și să se bazeze, printre altele, pe
principiile precauției, acțiunii preventive, „poluatorul plătește” și sustenabilității;
I. ia act de faptul că, din 1988, nu a existat niciun accident offshore major în UE și că
73 % din producția de petrol și gaze din UE provine de la statele membre din zona
Mării Nordului, care sunt deja recunoscute ca deținând cele mai performate sisteme de
siguranță a activităților offshore pe plan mondial; subliniază că UE are aproximativ
68 000 km de coastă, iar numărul instalațiilor offshore va crește probabil semnificativ în
viitor, în special în Marea Mediterană și în Marea Neagră, ceea ce implică necesitatea
urgentă de a pune în aplicare Directiva 2013/30/UE și de a asigura respectarea acesteia,
precum și de a asigura instituirea unui cadru juridic corespunzător pentru reglementarea
tuturor activităților offshore înainte să aibă loc un accident grav; subliniază că, în
conformitate cu articolul 191 din TFUE, politica Uniunii în domeniul mediului trebuie
să se bazeze pe principiul precauției și pe principiul acțiunii preventive;
J. întrucât sistemele de răspundere constituie principalul mijloc prin care se aplică
principiul „poluatorul plătește”, asigurând faptul că întreprinderile sunt răspunzătoare
pentru orice daună cauzată în cursul desfășurării activității lor și determinându-le să
adopte măsuri de prevenție, să dezvolte practici și să întreprindă acțiuni menite să
reducă la minimum riscul unor astfel de daune;
K. întrucât, deși DSO îi face strict răspunzători pe titularii de autorizații offshore pentru
PE582.416v02-00 6/21 RR\1107442RO.docx
RO
prevenirea și repararea oricăror daune aduse mediului în urma operațiunilor lor
(articolul 7 coroborat cu articolul 38, care extinde domeniul de aplicare al DRM pe
platourile continentale ale statelor membre), totuși nu s-a reușit punerea în aplicare a
unui cadru UE cuprinzător privind răspunderea;
L. întrucât este esențial să se dispună de mecanisme de compensare adecvate și eficiente și
de mecanisme de tratare promptă și adecvată a cererilor de despăgubire pentru daunele
cauzate de operațiunile petroliere și gaziere offshore persoanelor, animalelor și
mediului, precum și să se dispună de resurse suficiente pentru restabilirea ecosistemelor
majore;
M. întrucât DSO nu a prevăzut o armonizare în ceea ce privește daunele civile în urma
accidentelor offshore, iar în cadrul juridic internațional existent este dificil să se
realizeze cu succes acțiuni de despăgubire transfrontaliere, în materie civilă;
N. întrucât DSO prevede condiții prealabile pentru acordarea de licențe care vizează
asigurarea faptului că titularii de autorizații nu se află în imposibilitate tehnică sau
financiară de a face față consecințelor operațiunilor lor offshore și, de asemenea, solicită
statelor membre să stabilească proceduri pentru tratarea promptă și adecvată a cererilor
de despăgubiri, inclusiv pentru incidente transfrontaliere, și facilitarea utilizării unor
instrumente financiare durabile (articolul 4);
1. salută adoptarea Directivei 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor offshore (DSO),
care completează Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător
(DRM) și Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor asupra mediului (EIM),
precum și ratificarea Protocolului privind activitățile în larg la Convenția de la
Barcelona de către Consiliu, ca primi pași în direcția protejării mediului, a activităților
umane și a siguranței lucrătorilor; invită acele state membre care încă nu au transpus
directivele menționate anterior în legislația națională să facă acest lucru cât mai curând
posibil; invită, de asemenea, statele membre să garanteze independența autorităților
competente, după cum se prevede la articolul 8 din DSO, și invită Comisia să evalueze
oportunitatea introducerii unor norme armonizate suplimentare privind răspunderea,
despăgubirile și garantarea financiară pentru prevenirea oricăror alte accidente cu
implicații transfrontaliere;
2. regretă faptul că, în temeiul Directivelor 2013/30/UE și 2004/35/UE, incidentele sunt
considerate „grave” numai în cazul în care provoacă decese sau vătămări grave, fără
nicio referire la consecințele pentru mediu; subliniază că, chiar dacă nu provoacă decese
sau vătămări grave, un incident poate avea un impact grav asupra mediului din cauza
amplorii sale sau a faptului că afectează, de exemplu, zone protejate, specii protejate sau
habitate deosebit de vulnerabile;
3. subliniază că aplicarea efectivă a principiului „poluatorul plătește” în operațiunile
petroliere și gaziere offshore ar trebui să se extindă nu doar la costurile legate de
prevenirea și repararea daunelor aduse mediului - care se realizează în prezent, într-o
oarecare măsură, prin DSO și DRM - dar și la cele legate de remedierea daunelor
tradiționale, în conformitate cu principiul precauției și principiul dezvoltării durabile;
invită Comisia, prin urmare, să aibă în vedere posibilitatea instituirii unui mecanism
legislativ de despăgubire pentru accidentele offshore, după modelul celui prevăzut în
Legea privind activitățile petroliere din Norvegia, cel puțin pentru sectoarele care ar
RR\1107442RO.docx 7/21 PE582.416v02-00
RO
putea fi afectate grav, precum pescuitul și turismul litoral și alte sectoare ale „economiei
albastre”; recomandă, în acest context, ca abuzurile sau incidentele apărute în urma
desfășurării activității companiilor să fie evaluate extensiv și calitativ în așa fel încât să
înglobeze toate efectele secundare generate pentru comunități; subliniază, de asemenea,
în ceea ce privește răspunderea pentru mediul înconjurător, divergențele și deficiențele
în transpunerea și aplicarea DRM, așa cum indică și Comisia în cel de al doilea raport al
său de punere în aplicare; solicită Comisiei să se asigure că DRM este pusă în aplicare
în mod eficient și că obligația de răspundere pentru daunele aduse mediului în urma
accidentelor offshore este aplicată în mod adecvat pe întreg teritoriul Uniunii Europene;
4. regretă, în acest context, că DSO nu se referă la răspunderea pentru daune civile aduse
persoanelor fizice sau persoanelor juridice, fie ele vătămări corporale, pagube materiale
sau prejudicii economice, realizate atât în mod direct, cât și indirect;
5. regretă, de asemenea, faptul că modul în care este gestionată răspunderea civilă variază
considerabil de la un stat membru la altul; subliniază faptul că multe dintre statele
membre în care se desfășoară activități petroliere și gaziere offshore nu prevăd
răspunderea pentru majoritatea cererilor de despăgubire ale părților terțe pentru daunele
tradiționale provocate de un accident; menționează că în marea majoritate a statelor
membre nu există un sistem de plăți compensatorii și că, în multe state membre, nu
există nicio garanție că operatorii sau persoanele responsabile ar dispune de mijloacele
financiare adecvate să onoreze creanțele; în plus, subliniază că, adesea, există
incertitudini cu privire la modul în care sistemele juridice ale statelor membre ar trebui
să abordeze diversitatea acțiunilor civile care pot rezulta din incidente petroliere și
gaziere offshore; consideră, prin urmare, că este necesar un cadru european, care ar
trebui să se bazeze pe legislația celor mai avansate state membre, ar trebui să acopere nu
numai vătămarea corporală și pagubele materiale, ci și o simplă pierdere economică și
ar trebui să asigure mecanisme de compensare eficiente pentru victime și pentru
sectoarele care pot fi grav afectate (de exemplu, pescuitul și turismul litoral); invită
Comisia, în această privință, să evalueze măsura în care un cadru european orizontal
pentru acțiuni colective în despăgubire ar putea să fie o eventuală soluție și să acorde o
atenție specială acestui aspect în momentul elaborării raportului privind punerea în
aplicare a DSO;
6. subliniază, în acest sens, că cererile de despăgubire și de remediere pentru daunele
tradiționale sunt, de asemenea, blocate de normele de procedură civilă privind termenele
limită, costurile financiare, absența unor proceduri de interes public și de acțiuni civile
colective, precum și de dispozițiile privind probele, care diferă considerabil de la un stat
membru la altul;
7. subliniază că regimurile compensatorii trebuie să fie în măsură să răspundă cererilor
transfrontaliere în mod eficient, cu celeritate, într-un timp rezonabil și fără discriminări
între solicitanții din diferite țări ale SEE; recomandă ca acestea să acopere atât pagubele
primare, cât și cele secundare cauzate în toate zonele afectate, având în vedere că astfel
de incidente afectează zone mai extinse și ar putea avea un impact pe termen lung;
subliniază că țările învecinate care nu sunt membre ale SEE trebuie să respecte dreptul
internațional;
8. consideră că ar trebui stabilite norme stricte privind răspunderea civilă pentru
PE582.416v02-00 8/21 RR\1107442RO.docx
RO
accidentele offshore, pentru a facilita accesul la justiție al victimelor (persoane fizice
sau juridice) accidentelor offshore, întrucât acest lucru poate stimula operatorii offshore
să gestioneze în mod adecvat riscurile aferente operațiunilor; consideră că ar trebui
evitate plafoanele financiare în ceea ce privește răspunderea;
9. invită statele membre și Comisia să ia în considerare situația specială a lucrătorilor și a
angajaților din industria petrolieră și gazieră offshore, în special a întreprinderilor mici
și mijlocii (IMM-uri); subliniază că incidentele din sectorul activităților petroliere și
gaziere offshore ar putea avea implicații deosebit de grave pentru pescuit și industria
turismului, precum și pentru alte sectoare care se bazează pe starea bună a mediului
marin comun pentru a funcționa, dat fiind faptul că aceste sectoare, printre care se
numără multe IMM-uri, ar putea suferi prejudicii economice importante în cazul unui
accident offshore major;
10. subliniază, prin urmare, că este extrem de important să se actualizeze sistemele de
răspundere existente în statele membre pentru a se asigura că, în cazul în care se
produce un accident în apele lor teritoriale, aceasta nu afectează viitorul operațiunilor
petroliere și gaziere offshore ale statului în cauză și nici al întregii UE, în cazul în care
incidentul a avut loc într-o zonă care depinde în mare măsură de veniturile provenite din
turism; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască necesitatea de a introduce standarde
comune ale UE pentru sisteme compensatorii și de remediere;
11. subliniază că este necesar ca victimele daunelor conexe legate de prospecțiuni, cercetări
și de funcționarea instalațiilor offshore să fie incluse în categoria potențialilor
beneficiari ai compensațiilor prevăzute;
12. observă că Comisia intenționează să colecteze sistematic date prin intermediul Grupului
autorităților offshore din UE (EUOAG) pentru a realiza o analiză mai aprofundată a
eficacității și anvergurii dispozițiilor de la nivel național privind răspunderea;
13. subliniază necesitatea ca Comisia să efectueze verificări periodice ale conformității
sistemelor juridice naționale și a întreprinderilor cu dispozițiile relevante în materie de
răspundere și de despăgubire din DSO, inclusiv verificarea declarațiilor financiare ale
exploatațiilor offshore în vederea prevenirii accidentelor grave și a limitării impactului
acestora asupra persoanelor și mediului; recomandă crearea unui mecanism comun la
nivel european pentru incidente și pentru situații de abuz;
14. subliniază că este necesar să se găsească un echilibru între despăgubirea rapidă și
adecvată a victimelor și prevenirea plății cererilor ilegale (problema abuzurilor), prin
creșterea gradului de certitudine cu privire la nivelurile de responsabilitate financiară a
numeroase societăți offshore și evitarea procedurilor lungi și costisitoare în fața
instanțelor;
15. regretă faptul că niciunul dintre statele membre nu prevede în mod explicit o gamă largă
de instrumente de garanție financiară privind cererile de despăgubire pentru daunele
tradiționale legate de incidente din sectorul activităților petroliere și gaziere offshore;
subliniază, în acest context, că dependența excesivă de asigurare ar putea duce la o piață
închisă pentru instrumentele de garantare financiară, având ca eventual corolar lipsa
concurenței și creșterea costurilor;
RR\1107442RO.docx 9/21 PE582.416v02-00
RO
16. regretă faptul că în UE nu se recurge la instrumente de garantare financiară pentru
acoperirea daunelor cauzate de cele mai costisitoare accidente offshore; observă că unul
dintre motivele pentru aceasta poate fi faptul că sfera de răspundere pentru daune ar
putea să nu justifice astfel de produse în anumite state membre;
17. invită statele membre să prezinte date detaliate privind recurgerea la instrumentele
financiare și acoperirea adecvată a accidentelor offshore, inclusiv a celor mai
costisitoare;
18. consideră că ar trebui făcute publice toate cazurile de răspundere demonstrată, precum
și detaliile privind sancțiunile aplicate, pentru a prezenta în mod transparent tuturor
adevăratul cost al daunelor ecologice;
19. îndeamnă Comisia să încurajeze statele membre să elaboreze instrumente de garanție
financiară referitoare la despăgubiri pentru daunele tradiționale rezultate din incidentele
legate de activitățile generale sau de transport petroliere și gaziere offshore, inclusiv în
caz de insolvabilitate; consideră că acest lucru ar putea limita externalizarea
responsabilității operatorilor pentru poluarea accidentală către bugetele publice, care ar
trebui în caz contrar să suporte costurile de compensare în cazul în care normele rămân
neschimbate; consideră că, în acest context, ar trebui să fie luată în considerare
instituirea unui fond bazat pe taxele plătite în industria offshore;
20. consideră că este necesar să se analizeze în ce măsură introducerea răspunderii penale la
nivelul UE ar reprezenta o măsură suplimentară de descurajare, dincolo de sancțiunile
civile, care ar îmbunătăți protecția mediului și respectarea măsurilor de siguranță;
salută, prin urmare, adoptarea de către UE a Directivei privind protecția mediului prin
intermediul dreptului penal (ECD), care a introdus sancțiuni penale armonizate pentru
anumite încălcări ale legislației UE în domeniul mediului; regretă, cu toate acestea, că
domeniul de aplicare al ECD nu include toate activitățile prevăzute în DSO; regretă, de
asemenea, că definițiile infracțiunilor și nivelul minim al sancțiunilor legate de
încălcarea normelor de siguranță pentru operațiunile offshore nu sunt armonizate la
nivelul UE; invită Comisia să adauge accidentele petroliere majore în domeniul de
aplicare al ECD și să prezinte Parlamentului în timp util primul său raport privind
punerea în aplicare a DSO, dar nu mai târziu de 19 iulie 2019;
21. solicită Comisiei să elaboreze studiile necesare pentru a se stabili în ce măsură statele
membre individuale și zonele de coastă ale acestora sunt expuse unor riscuri economice,
luând în considerare structura economică și sectorială a fiecărei regiuni, intensitatea
activităților petroliere și gaziere offshore din fiecare regiune, condițiile în care decurg
aceste activități, factorii climatici precum curenții maritimi și vântul, și standardele de
mediu aplicate; recomandă, prin urmare, introducerea unor mecanisme de protecție și a
unor perimetre de siguranță pentru cazul încetării operațiunilor și salută faptul că
sectorul în cauză a creat patru dispozitive de obturare a puțurilor, care ar putea reduce
scurgerile de petrol în caz de accident;
22. solicită ca pentru toate operațiunile desfășurate în regiunea arctică să existe evaluări
specifice ale impactului asupra mediului din această regiune, unde ecosistemele sunt
deosebit de fragile și strâns legate de biosfera globală;
23. solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare posibilitatea de a introduce noi
PE582.416v02-00 10/21 RR\1107442RO.docx
RO
măsuri, care să protejeze eficient operațiunile petroliere și gaziere offshore înainte de
producerea unui accident grav;
24. invită Comisia și statele membre, în acest context, să examineze în continuare
posibilitatea unei soluții la nivel internațional, având în vedere că multe companii
petroliere și gaziere care își desfășoară activitatea în UE sunt active la nivel mondial și
că o soluție globală ar asigura condiții de concurență echitabile la nivel global prin
întărirea controlului asupra companiilor exploatatoare dincolo de frontierele UE; invită
statele membre să ratifice cât mai curând Acordul de la Paris privind schimbările
climatice din decembrie 2015.
25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,
Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
RR\1107442RO.docx 11/21 PE582.416v02-00
RO
EXPUNERE DE MOTIVE
Context
În conformitate cu cele mai recente evoluții în domeniu, operațiunile petroliere și gaziere
offshore se desfășoară mai departe de uscat și la adâncimi mult mai mari decât în trecut.
Unele operațiuni au loc în regiuni în care condițiile de mediu sunt nefavorabile, spre exemplu
în zona Arcticii, iar altele în regiuni ale căror venituri depind în mare măsură de turism, cum
ar fi Marea Mediterană și Marea Egee. Un procent de peste 90 % din cantitatea de petrol și
60 % din cantitatea de gaz produsă în Europa (UE și Norvegia/Islanda) este generat de
operațiunile offshore. În prezent, o serie de operațiuni offshore (de explorare și exploatare)
sunt în curs de desfășurare sau sunt planificate a avea loc în apele teritoriale a 18 state
membre.
În urma exploziei produse pe platforma de foraj Deepwater Horizon la 20 aprilie 2010 și a
deversărilor de petrol ulterioare, a fost adoptată Directiva privind siguranța operațiunilor
offshore (DSO), al cărei obiectiv este de a stabili cerințe minime pentru prevenirea
accidentelor majore în cadrul operațiunilor petroliere și gaziere offshore în cadrul UE și
pentru limitarea consecințelor acestor accidente. Statele membre își puteau actualiza cadrele
legislative naționale referitoare la operațiunile petroliere și gaziere offshore, pentru a se
conforma cerințelor DSO, până la data de 19 iulie 2015. Având în vedere că acest termen a
fost demult depășit, ar trebui să fie deja în funcțiune elementele de bază ale unui cadru
cuprinzător al UE menit să asigure prevenirea accidentelor majore și limitarea consecințelor
acestora.
În conformitate cu articolul 7 din OSD, coroborat cu articolul 38, titularii de autorizații de
desfășurare a operațiunilor offshore sunt strict răspunzători pentru prevenirea și repararea
tuturor daunelor aduse mediului cauzate de operațiunile petroliere și gaziere desfășurate de
aceștia. Autoritățile publice competente din statele membre cărora li s-a încredințat misiunea
de a apăra interesele legate de protecția mediului se asigură că operatorul responsabil este
identificat, legătura cauzală este stabilită, planul de remediere este elaborat și aprobat,
măsurile preventive sau de remediere necesare sunt adoptate etc. La articolul 4 din OSD sunt
enumerate o serie de cerințe prealabile care condiționează acordarea de licențe, menite să
asigure faptul că titularii de licențe au întotdeauna capacitățile tehnice și financiare necesare
pentru a remedia eventualele consecințe ale operațiunilor lor offshore. Articolul 4 prevede, de
asemenea, că statele membre au obligația de a institui proceduri pentru tratarea promptă și
adecvată a cererilor de despăgubiri, inclusiv pentru incidente transfrontaliere, precum și de a
facilita utilizarea unor instrumente financiare durabile.
Răspundere civilă și penală
Cu toate acestea, DSO nu se referă la răspunderea pentru daune civile aduse persoanelor fizice
sau persoanelor juridice, cum ar fi vătămări corporale, pagube materiale sau prejudicii
economice - directe sau indirecte. În domeniul de aplicare a DSO nu intră nici aspectele
referitoare la răspunderea penală pentru accidentele offshore, eventuale amenzi sau alte
sancțiuni neprivative de libertate. Deși actele care constituie încălcări ale normelor referitoare
PE582.416v02-00 12/21 RR\1107442RO.docx
RO
la siguranța maritimă intră sub incidența codului penal al multor state1, nici definiția
infracțiunilor, nici tipul și nivelul minim al sancțiunilor nu sunt armonizate la nivelul UE.
Introducerea răspunderii penale la nivelul UE ar putea reprezenta o măsură suplimentară de
descurajare, dincolo de sancțiunile civile, care ar putea îmbunătăți protecția mediului și
respectarea măsurilor de siguranță. O astfel de inițiativă ar fi în conformitate cu dreptul
Uniunii, în condițiile în care prin adoptarea unor măsuri de drept penal se urmărește
garantarea punerii în aplicare eficace a politicii de mediu a UE2. În plus, în conformitate cu
articolul 83 alineatul (2) din TFUE, pot fi adoptate la nivelul Uniunii norme minime privind
definirea infracțiunilor și sancțiuni, în cazul în care acestea sunt esențiale pentru a asigura
punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii. Aceste dispoziții implică, de asemenea,
faptul că este necesară efectuarea unui test de necesitate și proporționalitate pentru a stabili că
încălcările DSO pot fi considerate infracțiuni penale.
Răspunderea civilă acoperă trei categorii principale de situații: vătămările corporale, pagubele
materiale și prejudiciile economice. Potrivit raportului final „Bio by Deloitte” al Comisiei
Europene privind răspunderea civilă, garantarea financiară și cererile de despăgubiri care
vizează operațiunile petroliere și gaziere offshore din cadrul Spațiului Economic European,
toate statele vizate stabilesc dispoziții privind depunerea cererilor de despăgubiri în cazul în
care au loc accidente offshore ce provoacă vătămări corporale sau pagube materiale. În
aproape toate cazurile, pentru acest tip răspundere nu se aplică plafoane financiare în cadrul
SEE3. Cu toate acestea, există diferențe mari între state în ceea ce privește regimul aplicabil
răspunderii civile pentru astfel de accidente. Asumarea răspunderii civile în caz de accidente
offshore este condiționată, în majoritatea statelor vizate, de dovada legală de neglijență, de
anumite cerințe privind caracterul direct al prejudiciilor economice suferite și/sau o interdicție
de plată a compensației în absența unor vătămări corporale sau pagube materiale („normele de
excludere”).
Operatorii din sectorul pescuitului comercial și persoanele implicate în activitățile de
acvacultură/maricultură pot suferi prejudicii economice directe ca urmare a unor deversări de
petrol sau de substanțe chimice survenite în cadrul operațiunilor petroliere și gaziere offshore
sau ca urmare a utilizării neadecvate a agenților de dispersie, în cazul în care aceștia nu își pot
continua activitățile comerciale din cauza unor interdicții privind pescuitul și vânzarea de
crustacee sau din cauza reducerii sau a pierderii accesului la piețe. Întreprinderile din sectorul
turismului ar putea, de asemenea, suferi prejudicii economice directe ca urmare a faptului că
mareea neagră provocată de deversările de petrol sau de substanțe chimice are drept efect
pierderea clienților sau reducerea numărului acestora. Printre întreprinderile din sectorul
turismului care pot fi afectate se numără hotelurile, restaurantele și vasele de croazieră, dar și
cafenelele și magazinele de suveniruri. În final, și alte sectoare industriale din zonele de
coastă ar putea fi afectate în mod similar, un exemplu în acest sens fiind centralele electrice și
instalațiile de desalinizare, care utilizează cantități mari de apă de mare și care pot suferi
defecțiuni dacă în instalațiile respective se infiltrează apă cu conținut de hidrocarburi.
În cadrul SEE, Norvegia este sigurul stat care a adoptat o legislație ce reglementează sistemul
de răspundere pe baza căruia se acordă despăgubiri în sectorul pescuitului în cazurile specifice
1 Cum ar fi Danemarca, Marea Britanie și Norvegia. 2 Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul, hotărârea din 13 septembrie 2005. 3 Germania poate impune o limită a răspunderii în cazul unei acțiuni care vizează fapte care intră sub incidența
răspunderii stricte.
RR\1107442RO.docx 13/21 PE582.416v02-00
RO
de incidente survenite în cadrul operațiunilor petroliere și gaziere offshore care generează
poluare. În Danemarca, incidentele care provoacă vătămări corporale, pagube materiale și
prejudicii economice și care survin în contextul activităților de explorare și de producție a
hidrocarburilor antrenează răspunderea strictă. Conform datelor disponibile, Grecia și Cipru
au instituit un cadru referitor la răspunderea entităților autorizate/operatorilor autorizați pe
baza unui contract de concesionare, care se întemeiază pe Modelul de acord de partajare a
producției și, respectiv, pe Proiectul de contract standard de concesionare, precum și pe
dreptul general al răspunderii civile delictuale. Deși obligațiile legate de despăgubirea
persoanelor care au suferit prejudicii ca urmare a operațiunilor petroliere și gaziere offshore
au fost incluse în acorduri și contracte, numai statul este abilitat să solicite entităților
autorizate/operatorilor autorizați pe baza unui contract de concesionare să își îndeplinească
obligațiile care le revin în temeiul contractului. Reclamanții sunt, astfel, nevoiți să convingă
autoritățile statului să acționeze în interesul lor.
Deși Regulamentele Bruxelles I și Roma II contribuie la protejarea intereselor reclamanților
în cazul unor accidente survenite în jurisdicții ale căror norme în materie de răspundere civilă
sunt mai permisive decât în statele de origine ale reclamanților, este necesar să se analizeze în
mod mai riguros dacă aceste garanții sunt suficiente din perspectiva accesului la justiție,
precum și din perspectiva necesității de a asigura condiții de concurență echitabile pentru
întreprinderi. Diferențele dintre sistemele de răspundere cresc riscul recurgerii la practici
precum selectarea celei mai favorabile instanțe („forum shopping”) în cazul în care survine un
accident pe durata desfășurării operațiunilor petroliere și gaziere offshore, având drept
consecință o deversare de petrol, de gaze sau de alte substanțe periculoase.
Raportorul consideră, prin urmare, că este extrem de important să se actualizeze sistemele de
răspundere existente în statele membre pentru a se asigura că, în cazul în care se produce un
accident în apele teritoriale ale acestor state, aceasta nu afectează viitorul operațiunilor
petroliere și gaziere offshore și nici al întregii UE, în cazul în care incidentul a avut loc într-o
zonă care depinde în mare măsură de veniturile provenite din turism; ținând seama de actuala
recesiune economică, precum și de politica de promovare a operațiunilor petroliere și gaziere
offshore ca instrument de corectare a deficitelor bugetare ale statelor, absența unui sistem
eficace de răspundere și de garantare financiară pentru a asigura faptul că cererile de
despăgubiri sunt onorate creează riscuri majore pentru statele în cauză.
Garanții financiare
În conformitate cu considerentul 63 din DSO, Comisia Europeană ar trebui să prezinte un
raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la „măsurile corespunzătoare, pentru
asigurarea unui regim de răspundere adecvat și solid pentru daunele legate de operațiunile
petroliere și gaziere offshore, a unor cerințe corespunzătoare privind capacitatea financiară,
inclusiv disponibilitatea instrumentelor de garantare financiară adecvate sau a altor sisteme.
Aceasta poate include examinarea fezabilității unui sistem de compensare reciprocă.”
În prezent, majoritatea statelor prevăd doar un singur tip de mecanism de compensare, și
anume asigurarea. Această situație creează un contrast evident cu varietatea mecanismelor
care pot fi selectate de către un titular al unei autorizații de desfășurare a operațiunilor
petroliere și gaziere offshore pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute în autorizație sau a
respecta termenii contractului, cele mai frecvente mecanisme de acest tip fiind garanțiile
PE582.416v02-00 14/21 RR\1107442RO.docx
RO
bancare, garanțiile de bună execuție, asigurările și, dacă este cazul, garanțiile furnizate de
societatea-mamă. În final, nu este clar dacă polițele de asigurare acceptate de autoritățile
competente ale statelor acoperă prejudiciile pur economice; se poate afirma că un titular al
unei autorizații de desfășurare a operațiunilor petroliere și gaziere offshore nu ar avea niciun
interes să contracteze o garanție financiară pentru o răspundere care nu există în jurisdicția în
care acesta își desfășoară activitatea.
Prin urmare, raportorul consideră că, în ceea ce privește cerințele referitoare la garanția
financiară obligatorie, este necesar să se promoveze o soluție echilibrată, astfel încât
societățile petroliere să nu fie excluse din industria petrolieră și gazieră offshore. În
demersurile întreprinse pentru a realiza obiectivul susmenționat este necesar să se garanteze
faptul că nu se aduce atingere principiului „poluatorul plătește” prin stabilirea unor plafoane
minime prea reduse ale garanțiilor financiare; pe de altă parte, însă, garanțiile obligatorii ar
trebui să se limiteze la produsele de asigurare.
Concluzii
Există o strânsă legătură între eficacitatea sistemelor de răspundere instituite de diferite state
pentru daunele tradiționale cauzate de poluarea produsă de operațiunile petroliere și gaziere
offshore, mecanismele de gestionare a cererilor de despăgubire pentru prejudicii,
disponibilitatea instrumentelor de garantare financiară și cerințele referitoare la garantarea
financiară. Se poate afirma că marea majoritate a cererilor de despăgubire pentru daunele
tradiționale cauzate de poluarea produsă în urma unui accident survenit în timpul
operațiunilor petroliere și gaziere offshore vizează compensarea prejudiciilor pur economice.
În cazul în care sistemul de răspundere dintr-un stat membru nu recunoaște acest tip de
prejudiciu sau dacă statul respectiv a adoptat o abordare conservatoare cu privire la
despăgubirile pentru prejudiciile pur economice, este irelevant dacă există un sistem eficace
pentru a gestiona cererile de despăgubire sau dacă respectivele cereri pot fi onorate cu ajutorul
instrumentelor de garantare financiară.
Având în vedere sistemele de răspundere existente în statele membre, se pare că o problemă
esențială care trebuie clarificată vizează măsura în care cadrele legislative și nelegislative și
sistemele ad-hoc sau judiciare existente în respectivele state vor putea garanta onorarea
majorității cererilor de despăgubire civile depuse la producerea unor accidente care, prin
poluarea generată, au cauzat daune importante. Cu excepția Franței, a Țărilor de Jos și a
Danemarcei, în multe state membre este puțin probabil ca reclamanții să fie despăgubiți, în
special dacă reclamanții sunt întreprinderi care au suferit daune indirecte, cum ar fi
feriboturile, întreprinderile din sectorul prelucrării peștelui etc. Astfel de acțiuni în
despăgubiri au fost deja inițiate în cadrul UE, în special în cazul deversărilor de petrol cauzate
de nave și în temeiul regimului internațional instituit pe baza Convenției privind răspunderea
și a Convenției privind fondul, care reglementează pierderile de venituri, în cazul în care
aceste pierderi sunt directe. Cu toate acestea, convențiile menționate anterior nu fac referire la
despăgubirile acordate în cazul prejudiciilor cauzate de operațiunile petroliere și gaziere
offshore, prin urmare accidentele de acest tip nu intră, cel mai probabil, în domeniul de
aplicare a convențiilor respective, deoarece instalațiile petroliere și gaziere offshore nu ar fi
considerate „nave” în sensul acestor convenții.
Raportorul consideră, așadar, că Comisia ar trebui să colaboreze îndeaproape cu statele
RR\1107442RO.docx 15/21 PE582.416v02-00
RO
membre și să se asigure sistemele de compensare și de garantare financiară pentru
operațiunile petroliere și gaziere offshore din UE funcționează la parametri normali și, mai
precis, să asigure i) existența unor mecanisme de despăgubire a terților pentru daunele
tradiționale cauzate de operațiunile petroliere și gaziere offshore; ii) instituirea unui sistem de
despăgubiri eficace pentru gestionarea plăților relevante; și iii) faptul că operatorii sau alți
actori responsabili dispun de resurse financiare adecvate pentru a onora cererile de
despăgubire.
PE582.416v02-00 16/21 RR\1107442RO.docx
RO
12.7.2016
AVIZ AL COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ
destinat Comisiei pentru afaceri juridice
referitor la răspunderea, despăgubirile și garanțiile financiare pentru operațiunile petroliere și
gaziere în mare
(2015/2352(INI))
Raportor pentru aviz: Nikos Androulakis
SUGESTII
Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru
afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de
rezoluție ce urmează a fi adoptată:
1. reamintește daunele cauzate mediului de accidentul de pe platforma Deepwater Horizon;
atrage, de asemenea, atenția asupra faptului că proiectul Castor a cauzat în 2013
aproximativ 500 de cutremure în largul coastei de lângă Tarragona și Castellon și că
acestea au afectat direct mii de cetățeni europeni;
2. reamintește moartea tragică a 167 de lucrători petrolieri, care și-au pierdut viața în
catastrofa Piper Alpha, în largul coastei din Aberdeen, Scoția, la 6 iulie 1988;
3. ia act de faptul că din 1988, nu a existat niciun accident offshore major în UE și 73 % din
producția de petrol și gaze din UE provine de la statele membre din zona Mării Nordului,
care sunt deja recunoscute ca deținând cele mai performate sisteme de siguranță a
activităților offshore pe plan mondial; subliniază că UE are aproximativ 68 000 km de
coastă, iar numărul instalațiilor offshore va crește probabil semnificativ în viitor, în
special în Marea Mediterană și în Marea Neagră, ceea ce implică necesitatea urgentă de a
pune în aplicare Directiva 2013/30/UE și de a asigura respectarea acesteia, precum și de a
asigura instituirea unui cadru juridic corespunzător pentru reglementarea tuturor
activităților offshore înainte să aibă loc un accident grav; subliniază că, în conformitate cu
articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politica Uniunii în
domeniul mediului trebuie să se bazeze pe principiul precauției și pe principiul acțiunii
preventive;
4. regretă faptul că, în temeiul Directivelor 2013/30/UE și 2004/35/UE, incidentele sunt
considerate „grave” numai în cazul în care provoacă decese sau vătămări grave, fără nicio
referire la consecințele pentru mediu; subliniază că, chiar dacă nu provoacă decese sau
vătămări grave, un incident poate avea un impact grav asupra mediului din cauza amplorii
RR\1107442RO.docx 17/21 PE582.416v02-00
RO
sale sau a faptului că afectează, de exemplu, zone protejate, specii protejate sau habitate
deosebit de vulnerabile;
5. subliniază că o serie de studii, inclusiv un studiu al Serviciul de cercetare al Parlamentului
European și un altul al Centrului Comun de Cercetare, au estimat la câteva mii, mai precis
9 700 între 1990 și 2007, numărul incidentelor din sectorul petrolului și gazelor din UE;
subliniază, de asemenea, că impactul cumulat al acestor incidente, inclusiv al celor de
amploare redusă, are repercusiuni grave și durabile asupra mediului marin și ar trebui
luate în considerare în directivă;
6. salută adoptarea Directivei 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor offshore care
completează Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător și
Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor asupra mediului, precum și ratificarea
Protocolului privind activitățile în larg la Convenția de la Barcelona de către Consiliu, ca
un prim pas în direcția protejării mediului și a sănătății și siguranței lucrătorilor;
reamintește că termenul pentru transpunerea directivei a fost 19 iulie 2015; remarcă faptul
că majoritatea statelor membre nu au pus încă în aplicare dispozițiile relevante ale
Directivei privind siguranța operațiunilor offshore; invită Comisia să asigure
monitorizarea atentă a punerii în aplicare a directivei, cu scopul de a evalua dacă este
oportun să se introducă norme armonizate suplimentare cu privire la răspundere,
despăgubiri și garanțiile financiare pentru a îmbunătăți conformitatea cu Directiva privind
siguranța operațiunilor offshore cât mai curând posibil, în scopul prevenirii eficiente a
producerii unor eventuale accidente viitoare;
7. reafirmă necesitatea de a realiza și publica cu regularitate analize ale riscurilor și evaluări
ale impactului asupra mediului pentru fiecare operațiune offshore, în conformitate cu alte
acte legislative și domenii ale politicilor din UE, cum ar fi biodiversitatea, schimbările
climatice, utilizarea sustenabilă a solurilor, protecția mediului marin și vulnerabilitatea și
reziliența în fața incidentelor și a catastrofelor naturale, precum și necesitatea formării
adecvate a personalului înainte de orice autorizare a operațiunilor; invită Agenția
Europeană pentru Siguranță Maritimă să ajute Comisia și statele membre la elaborarea
planurilor de reacție în situații de urgență; salută faptul că sectorul în cauză a creat patru
dispozitive de obturare a puțurilor, care ar putea reduce scurgerile de petrol în caz de
accident;
8. solicită ca pentru toate operațiunile desfășurate în regiunea arctică să existe evaluări
specifice ale impactului asupra mediului din această regiune, unde ecosistemele sunt
deosebit de fragile și legate de biosfera globală;
9. subliniază necesitatea de a asigura despăgubiri rapide și efective, care să includă
compensații adecvate pentru toate victimele poluării și pentru orice daune ecologice
provocate de accidentele offshore, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”;
10. subliniază că este necesar să se asigure o monitorizare constantă de specialitate a
operațiunilor offshore de către statele membre în ceea ce privește respectarea legislației
UE, pentru a se garanta realizarea unor controale efective în vederea prevenirii
incidentelor grave și a limitării efectelor acestora asupra oamenilor și mediului;
11. ia act de faptul că, deși Directiva privind siguranța operațiunilor offshore conține anumite
dispoziții specifice referitoare la răspundere și la despăgubiri, aceasta nu stabilește un
PE582.416v02-00 18/21 RR\1107442RO.docx
RO
cadru UE cuprinzător în materie de răspundere; subliniază că este necesar să se asigure un
acces egal la justiție și despăgubiri în caz de accident cu consecințe transfrontaliere, având
în vedere faptul că, în temeiul articolului 41 alineatele (3) și (5) din Directiva privind
siguranța operațiunilor offshore, unele state membre sunt parțial scutite;
12. regretă că normele de răspundere penală legate de încălcarea normelor de siguranță pentru
operațiunile offshore nu sunt armonizate la nivelul UE; invită Comisia să prezinte o
propunere de includere a infracțiunilor prevăzute de Directiva privind siguranța
operațiunilor offshore în domeniul de aplicare al Directivei 2008/99/CE privind
infracțiunile împotriva mediului, întrucât aceasta ar reprezenta o măsură suplimentară de
descurajare;
13. observă că Comisia intenționează să colecteze sistematic date prin intermediul Grupului
autorităților offshore din UE (EUOAG) pentru a realiza o analiză mai aprofundată a
eficacității și anvergurii dispozițiilor de la nivel național privind răspunderea;
14. regretă faptul că domeniul de aplicare al răspunderii pentru daunele și pierderile
economice cauzate, care va fi un instrument esențial pentru asigurarea efectivă a
siguranței offshore în Uniune, variază în rândul statelor membre; solicită Comisiei să
analizeze necesitatea armonizării răspunderii la nivelul Uniunii, având în vedere caracterul
transfrontalier al acestor operațiuni;
15. consideră că ar trebui stabilite norme stricte privind răspunderea civilă pentru accidentele
offshore, pentru a facilita accesul la justiție al victimelor (persoane fizice sau juridice)
afectate de accidentele offshore, întrucât acest lucru poate stimula operatorii offshore să
gestioneze în mod adecvat riscurile aferente operațiunilor; consideră că ar trebui evitate
plafoanele financiare în ceea ce privește răspunderea;
16. consideră că ar trebui făcute publice toate cazurile de răspundere demonstrată, precum și
detaliile privind sancțiunile aplicate, pentru a prezenta în mod transparent tuturor
adevăratul cost al daunelor ecologice;
17. invită statele membre să prezinte date detaliate privind recurgerea la instrumentele
financiare și acoperirea adecvată a accidentelor offshore, inclusiv a celor mai costisitoare;
18. regretă faptul că în UE nu se recurge la instrumente de garantare financiară pentru
acoperirea daunelor cauzate de cele mai costisitoare accidente offshore; observă că unul
dintre motivele pentru aceasta poate fi faptul că sfera de răspundere pentru daune ar putea
să nu justifice astfel de produse în anumite state membre;
19. constată lipsa unor cerințe de reglementare pentru anumite niveluri de acoperire în multe
state membre; deși stabilirea unor sume specifice la nivelul UE ar putea să nu fie o măsură
productivă, subliniază că este necesar să existe o metodologie la nivelul UE pentru
calcularea sumelor care trebuie impuse de autoritățile naționale, care să țină seama de
caracteristicile specifice ale activităților, de condițiile locale de operare și de zona în care
se află instalația, pentru a asigura o acoperire adecvată în cazul accidentelor cu efecte
transfrontaliere;
20. deși recunoaște nevoia de a permite un grad suficient de flexibilitate în ceea ce privește
instrumentele de garantare financiară, subliniază necesitatea existenței unor norme mai
RR\1107442RO.docx 19/21 PE582.416v02-00
RO
bine armonizate pentru a verifica dacă forma și cuantumul garanției financiare propuse
sunt adecvate pentru acoperirea unor eventuale daune, precum și dacă entitățile de
garantare financiară pot răspunde cererii de acoperire, încurajând astfel recurgerea la
astfel de instrumente în mod proporțional; solicită Comisiei să prezinte propuneri, întrucât
acest lucru este deosebit de important, având în vedere caracterul transfrontalier al acestui
tip de accidente;
21. observă că, pentru a acoperi riscurile aferente celor mai costisitoare și rare accidente
offshore, se pot utiliza mai multe tipuri de produse de garantare financiară; invită statele
membre să lărgească sfera mecanismelor de garantare financiară acceptate pentru
autorizațiile și operațiunile offshore, asigurând totodată un nivel echivalent de acoperire;
22. invită Comisia și statele membre să aibă în vedere posibilitatea instituirii unui mecanism
legislativ de despăgubire pentru accidentele offshore, după modelul celui prevăzut în
Legea privind activitățile petroliere din Norvegia, cel puțin pentru sectoarele care ar putea
fi afectate grav, precum pescuitul și turismul litoral și alte sectoare ale „economiei
albastre”;
23. invită Comisia ca, ori de câte ori inițiază proceduri de constatare a neîndeplinirii
obligațiilor împotriva unui stat membru, să se prezinte în fața Comisiei pentru mediu,
sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului pentru a prezenta cazul și
măsurile ce urmează să fie luate pentru a remedia acțiunile statului membru în cauză.
PE582.416v02-00 20/21 RR\1107442RO.docx
RO
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ
Data adoptării 12.7.2016
Rezultatul votului final +:
–:
0:
58
7
0
Membri titulari prezenți la votul final Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó,
Catherine Bearder, Ivo Belet, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Lynn
Boylan, Cristian-Silviu Bușoi, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers,
Alberto Cirio, Birgit Collin-Langen, Mireille D’Ornano, Miriam Dalli,
Seb Dance, Jørn Dohrmann, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout,
Eleonora Evi, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús,
Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Julie Girling,
Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, György
Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Karin Kadenbach,
Kateřina Konečná, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins,
Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Massimo
Paolucci, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Pavel Poc, Frédérique
Ries, Michèle Rivasi, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer,
Dubravka Šuica, Tibor Szanyi, Nils Torvalds, Jadwiga Wiśniewska,
Damiano Zoffoli
Membri supleanți prezenți la votul final Nikos Androulakis, Paul Brannen, Nicola Caputo, Martin Häusling,
Merja Kyllönen, Christel Schaldemose, Keith Taylor
Membri supleanți (articolul 200 alineatul
(2)) prezenți la votul final
Jiří Maštálka, Maurice Ponga
RR\1107442RO.docx 21/21 PE582.416v02-00
RO
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
Data adoptării 13.10.2016
Rezultatul votului final +:
–:
0:
18
2
0
Membri titulari prezenți la votul final Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-
Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Therese Comodini Cachia, Mady
Delvaux, Rosa Estaràs Ferragut, Enrico Gasbarra, Gilles Lebreton,
António Marinho e Pinto, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda,
József Szájer, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final Daniel Buda, Sergio Gaetano Cofferati, Pascal Durand, Evelyne
Gebhardt, Constance Le Grip, Virginie Rozière
