GAUDEAMUS. Alma Mater Crisiensis
____________________________________
Volumul cuprinde lucrările Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice
Studențești „Știință. Cultură. Civilizație”, ediția a XVIII-la
2
Coordonator Gaudeamus – Alma Mater Crisiensis: Roland OLAH
Redactor șef: Sorin FURDUI, Universitatea din Oradea
Colectiv de redacție:
Ștefan – Marius DEACONU, Universitatea din București
Robert RUSU, Universitatea din Oradea
Traian OSTAHIE, Universitatea din Oradea
Cosmin PATCA, Universitatea din Oradea
Responsabilitatea asupra textului și conținutului articolelor revin în
exclusivitatea autorilor.
Editura Universității din Oradea este recunoscută de către Consiliul Național
al Cercetării Științifice din Învătământul Superior, cod CNCSIS 149.
3
Universitatea din Oradea
Asociația „Gheorghe Șincai” a studenților în Istorie
Asociația Geografică „Simion Mehedinți”
GAUDEAMUS. Alma Mater Crisiensis
numărul IV
Editura Universităţii din Oradea
Oradea – 2017
4
CUPRINS
Istorie și viață cotidiană
Irina Briceag: Practici funerare în așezările primei epoci a fierului
din spațiul nord-vest pontic
8
Alin-Georgian Gheorghe: Depuneri rituale în așezări de tip
Babadag (sec. XI-VII a.Chr)
18
Traian Dumitru Ostahie: Școala capitulară din Oradea în Evul
Mediu
28
Adrian Stănilă: Vizite şi rezidenţe domneşti la Argeş, în secolele
XV-XVI
46
Ioana-Sorina Apetrei: Regimentul al II-lea de graniță în cadrul
sistemului de apărare a frontierelor Imperiului Austriac
61
Gheorghe Benzar: Imaginea dușmanului în Transilvania între
Revoluția de la 1848 și Primul Război Mondial
77
Andreea Neofotis: Imaginea U.R.S.S.-ului în presa centrală
comunistă: ziarul „Scânteia” (1945-1965)
90
Marinela Ioana Baciu: Mărturii ale unor oameni care au trăit
epoca colectivizării (secvențe de istorie orală)
107
Cristian Culiciu: Oradea anilor ´50 – aspecte demografice,
economice și edilitare
115
Iulius-Marius Morariu: Aspecte de autobiografie spirituală în
volumele memorialistice ale părintelui Gheorghe Calciu
Dumitreasa şi Ioan Ianolide
130
Roland Olah: Migrația ilegală a românilor în perioada 1980-1989 143
5
Mihai Răzvan Dobai: Immigration to Romania in the period 2004-
2014
153
Maria Roxana Tataru: Education Policies for Immigrant Students
in EU- Measures taken by Spanish and Dutch governments in order
to ensure the right to education
165
Raluca Parfentie: Digerându-l pe a fost odată. O porție de identitate
și gust în poveștile românești
178
Geografia locală în contextul amenejării teritoriului
Robert George Rusu: Promovare turistică prin modelare 3D.
Studiu de caz sectorul Șuncuiuș-Vadu Crișului
193
Călin Bogdan Albu: Managementul Cetății Oradea asistat de GIS 206
Sorin Furdui: Parcul Natural Cefa.potenţialul cadrului natural 219
6
Practici funerare în așezările primei epoci a fierului din
spațiul nord-vest pontic
Irina BRICEAG
Abstract. The first iron age in the area north-west of the Black Sea is characterized
by the discovery of several burrial sites human settlements in the context of several
archeological cultures like Babadag, Gava or Saharna-Solonceni. A possible explanation
could be the lack of burrial sites attributed to these communities, but it could also demonstrate
the reach spiritual life of Hallstatt communities. The unusual position of the dead in the graves,
but also, in some cases the lack of certain body parts could mean the existence of a burrial
ritual practiced by the respective community with the purpose of obtaining the favor of the
gods.
Keywords: funerals, ritual, settlement, culture, complex, ceramics, funeral
inventory.
Fenomenul înmormântărilor în așezările epocii fierului nu sunt o raritate
pentru spațiul nord-pontic, lucru dovedit prin descoperirea mai multor defuncți
îngropați în interiorul comunităților, aparținând diverselor culturi arheologice.
Descoperirile arheologice au arătat că înmormântările sunt întâlnite sub diverse
forme, astfel fiind găsite morminte cu unul sau mulți defuncți, cu sau fără
inventar funerar, iar unii din ei posibil au suferit un ritual funerar complex,
întrucât au o poziție neadecvată sau conțin urme al unui proces de incinerație.
Fig. 1 Babadag, Secțiunea II, mormântul 2 (după Ailincăi 2015)
* Studentă, anul I, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filosofie,
specialitatea Istorie, [email protected]
7
Asemenea cazuri sunt cel mai des întânite în cadrul culturii Babadag, în
care scheletele sunt descoperite întregi, în conexiune anatomică, cum sunt cele
întâlnite în așezările de la Babadag, Bucu-Pochină, Enisala-Palanca. La
Babadag unele schelete conțin urme de ardere, în gropi, fiind găsite si câteva
fragmente ceramice.
În primul caz, în groapă s-a descoperit un schelet uman, în conexiune
anatomică având urme puternice de ardere, aparținând unui individ matur. În
alte cazuri, au mai fost descoperite oase din partea superioară a unui schelet,
mai puțin arse și care, probabil, ar aparține unui copil. Analizând desenul, „se
poate observa că oasele pot aparține unui singur individ, depus în poziție
decubit dorsal, pe direcția NE-SV”1.
Fig. 2 Babadag, secțiunea IV, gr. 9(după Ailincăi 2015)
1 Ailincăi Sorin-Cristian, Trăind cu morții. Înmormântări în așezările de la începutul epocii
fierului între Balcani, Tisa și Nistru, Editura Academia Română, Cluj-Napoca. 2015, p. 27
8
În al doilea caz, într-o groapă, presupusă bordei după dimensiuni, au fost
descoperite mai multe fragmente ceramice, oase de animale, două vase întregi
și tibiile împreună cu falangele unui schelet2.
La Bucu, în S LXV, bordeiul 12, au fost descoperite două schelete,
aparținând unui barbat și unei femei. Un caz aparte reprezintă craniul
bărbatului care conține urme de violență perimortem. Analiza craniului a
demonstrat că individul a suferit o lovitură mortală cu un obiect, încă
neidentificat3.
Fig. 3 Bucu, bordeiul nr. 12 (după Ailincăi 2015)
La Enisala, S 6-7 prezintă, de asemenea, cazuri deosebite, aici find
descoperiți doi indivizi într-o poziție nefirească. Primul individ, era „aruncat”
în groapă cu fața în jos, avea craniul cu urme vizibile de violență, suferind în
timpul vieții șapte lovituri cu un obiect ascuțit, fiind dovadă a unei violențe
militare4. Al doilea individ, fiind aruncat deasupra primului, prezintă și el urme
de violență în zona craniului, produse perimortem.
2 Ibidem, p. 29 3 Ibidem, p. 42 4 Ibidem, p. 50
9
Fig. 4 Enisala-Palanca, S 6-7 (după Ailincăi 2015)
Cazuri cu părți din schelete aflate în conexiune anatomică se întânesc la
Jijila, Niculițel, Novoselskoe, etc. La Jijila în S V, s-a descoperit un craniu și
un femur alături cu o bucată de vatră arsă, un fragment masiv de rocă, un os de
mamifer mare și trei fragmente de vase ceramice. Peste toate acestea era depus
un strat de cenusă și cărbune.
Fig. 5 Jijila Cetățuie S V (după Ailincăi 2015)
La Niculițel în S IV, gr 45, într-o groapă comună, cei trei indivizi se află
parțial în conexiune anatomică, iar în partea de nord a complexului, osemintele
erau acoperite cu cenușă și fragmente ceramice. Două dintre scheletele
10
descoperite aparțin unor două fete, una de 25-30 ani și alta de 12 ani, iar al
treilea schelet aparține unui individ de vârstă infans I.
Fig. 6 Niculițel, S. IV, gr. 45 ( după Ailincăi 2015)
La Novoselsckoe în Sectorul sudic, gr. 7 conținea părți a unui schelet
uman parțial în conexiune anatomică și anume craniul, mandibula, brațul stâng,
o parte din coloana vertebtrală și un os lung, posibil de la un membru inferior.
Scheletul aparține unei femei cu vârsta cuprinsă între 30-40 de ani5. În groapă
au fost descoperite și o cană, două străchini și un fragment de vas grosier cu
brâu.
Depunere de craniu au fost descoperite la Babadag, Enisala, Bucu,
Garvăn. Cu excepția unei gropi de la Enisala, toate craniile din aceste situri au
fost descoperite fără mandibulă. Aceste cranii ar putea fi rezultate a unor
decapitări, întrucât în unele situri, de exemplu Enisala, Babadag au fost
descoperite cadavre fără cap.
În cadrul culturii Gava, schelete în conexiune anatomică s-au descoperit
în complexele Baciu, Nyregyhaza-Roszretszolo, Debrecen, ș.a.
În complexul de la Baciu a fost descoperită o groapă cu 2 defuncți aflați
în conexiune anatomică, în poziție chircită, ambii fiind copii cu vârsta între 5-
5 Brujako, I., Novițkii, E., Grădiștea Novoselskoe II (Satul Nou II)-un complex tracic la
Dunărea de Jos, Cercetări arheologice în aria nord-tracică 2, 1997, p. 113-168
11
7 ani. Ambii erau depuși pe pe un strat ce conținea cenușă, câteva fragmente
ceramice, pietre, un zdrobitor și un fragment de vatră6.
Fig. 7 Baciu, gr. 9 (după Ailincăi 2015)
La Derbecen, în complexul 152 a fost descoperită o groapă în formă de
pâlnie, presupusă a fi o fântână sau un puț. Aceasta conținea oase de animale
mari, un craniu de câine și oase umane de la patru indivizi. Trei dintre schelete
erau depuse în poziție chircită, iar unul în poziție decubit dorsal. Unul dintre
indivizi era un copil cu vârsta cuprinsă între 4-5 ani7.
La Nyregyhaza, în gr 368, aflată la marginea așezării, au fost descoperite
două schelete de femei cu vârstă înaintată, ambele în poziție decubit dorsal.
Cadavrele erau depuse pe un strat de cenușă.
Fig. 8 Nyíregyháza–Roszrétszőlő, gr. 368 (după Ailincăi 2015)
6 Z. Kalmar, Contribuții la cunoașterea ritului funerar hallstattian, SCIVA 38, 2, 1987, p.166 7Ailincăi Sorin-Cristian, Trăind cu morții. Înmormântări în așezările de la începutul epocii
fierului între Balcani, Tisa și Nistru, Editura Academia Română, Cluj-Napoca. 2015, p. 46
12
În cadrul acestei culturi, în câteva complexe s-au descoperit depuneri de
craniu, la Nyiregyhaza-Oros, iar în complexul de la Somotor a fost găsit un
defunct fără cap.
În cadrul culturii Saharna-Solonceni la Glinjeni au fost identificate un
număr mare de aglomerări compacte de oseminte și oase ale scheletor umane.
Complexele, în care au fost descoperite oseminte umane au fost numite de către
cercetători „aglomerații rituale de oseminte umane” și morminte8. Majoritatea
gropilor conțin resturi ale scheletului uman și fragmente ceramice. În tot acest
complex, 2 morminte sunt excepție. Unul în care se află scheletul unui individ
adult, în poziție chircită, fără craniu. Al doilea mormânt conținea două schelete
umane în conexiune anatomică, unul în poziție decubit dorsal, al doilea, în
poziție chircită.
Fig. 9, Glinjeni- La șanț, mormântul 2, gr. 84/ mormântul 3, gr. 89 (Desen după Ailincăi,
2015)
În complexul de la Saharna-Dealul Mănăstirii, secțiune 6, complexul 32
prezintă un caz deosebit. Aici a fost decoperit un schelet în conexiune
anatomică, depus pe partea dreaptă cu picioarele pliate în genunchi. În groapă
au mai fost identificate 68 fragmente ceramice de la mai multe categorii de
vase9. Lipsa unei porțiuni însemnate de frontal și existența unei fracturi
radiante par a fi indicii referitoare la cauza decesului.
8 N.V. Gol’ceva, M.T. Kasuba, Glinzeny II, Mnogoslojnyj pamjatnik Srednego Podnestrov’ja,
Tiraspol, 1995 9 Niculiță I., Nicic A., Practici funerare în situl din prima epocă a fierului de la Saharna-
Dealul Mănăstirii, Tyragetia, Arheologie. Istorie Antică, vol V [XX], nr. 1, 2011, pp. 225-227
13
La Saharna Mică, în
complexul nr.1 într-o groapă
a fost descoperit un vas cu
paie, pleavă, de la care s-a
păstrat cenușa și boabe
carbonizate de grâu, iar
deasupra lor era depus un
craniu uman. În aceeași
groapă au fost identificate mai
multe fragmente ceramice10.
În incinta fortificată getică
de la Stolniceni au fost
descoperiți patru tumuli care
aveau, în total, 71 de defuncți.
În două morminte din tumulul
2, defuncții au fost depuși pe
o aglomerație de fragmente de lut galben, aparțind unei vetre, iar „în perimetrul
tumulului 3 au fost descoperite trei vetre, iar la baza tumulului 4, pe centru au
apărut două depuneri de fragmente de vatră, majoritatea dintre care erau cu
crusta întoarsă”11. Poziția defuncților variază, unii sunt depuși în poziție
decubit dorsal, alții în poziție chircită. Caz aparte îl prezintă tumulii 3 și 4, în
care defuncții sunt depuși sub formă circulară în jurul zonei unde era amplasată
vatra. În tumuli a fost descoperit și un bogat inventar funerar reprezentat prin
piese de harnașament, vârfuri de săgeți, fragmente de ustensile și de ceramică.
10 Niculiță, Zanoci, Arnăut, 2008 11 Arnăut. T., Naniu R., Vestigiile funerare getice de la Stolniceni (Raionul Hâncești,
Republica Moldova). Stadiu actual al cercetării, Archaelogy: making and practice. Studies in
honor of Mircea Babeș at this 70th aniversary, Pitești 2011
Fig. 10 Saharna Mică, complex nr.1 (după
Ailincăi)
14
Fig. 10 Stolniceni, tumulul 4 (după Arnăut T., R. U. Naniu, 2011)
O posibilă interpretare a acestor înmormântări o prezintă Tudor Arnăut
acceptând existența unui sacrificiu sângeros, delimitând trei situații: sacrificii
umane prin dezmembrarea scheletului, decapitare sau depunerea anumitor
părți din oasele scheletului, sacrificarea soției la moartea soțului, sacrificiu de
fundare12. Ideea de sacrificiu uman se atestă și în operele populare specifice
spațiul nord-vest pontic. De exemplu, Mircea Eliade, în comentariul asupra
baladei Miorița în care compară mai multe exemple de tradiții arhaice ale
popoarelor din sud-estul Europei legate de obiceiul de a însufleți întemeierea
printr-o jertfă, de unde și concluzia despre memoria jertfei construcției
împărtășită în comunitățile umane, atestată și de sursele arheologice13.
Aceste sacrificii umane, probabil, nu erau consacrate unei anumite
zeități, ele puteau fi ucideri ritualice sau magice. Dar, ținând cont de scrierile
lui Herodot în care ritualul constă în trimiterea unui sol să comunice lui
Zamolxis mesajele pământenilor. În acest caz, sacrificiul uman reprezintă
comunicarea dintre credincioși și zeii lor, însoțit de banchetul ritualic, înălțare
12 Arnăut T., Spații Sacre și practici funerare din mileniul I a. Chr. în arealul carpato-
balcanic, Chișinău. 2014, p. 118 13 Ibidem, p. 131
15
de rugăciuni, încântații și imnuri sacre, erau menite să dobândească bunăvoința
divinităților.
În concluzie, înmormântarea defuncților în cadrul comunității ar fi putut
fi impusă de faptul că nu există necropole sau de practicarea cultului
strămoșilor. Totodată, aceste înmormântări ar putea demonstra o viață
spirituală destul de bogată, iar înmormântările în interiorul comunității ar
prezenta anumite ritualuri consacrate zeilor pentru a obține bunăvoința lor, mai
ales în cazurile în care defunctul a murit din cauza unor lovituri produse
perimortem.
Bibliografie:
1. Ailincăi Sorin-Cristian, Trăind cu morții. Înmormântări în așezările de la începutul
epocii fierului între Balcani, Tisa și Nistru, Editura Academia Română, Cluj-Napoca.
2015
2. Arnăut. T., Naniu R., Vestigiile funerare getice de la Stolniceni (Raionul Hâncești,
Republica Moldova). Stadiu actual al cercetării, Archaelogy: making and practice.
Studies in honor of Mircea Babeș at this 70th aniversary, Pitești 2011
3. Arnăut T., Spații Sacre și practici funerare din mileniul I a. Chr. în arealul carpato-
balcanic, Chișinău. 2014
4. I. Niculiţă, A. Zanoci, T. Arnăut, Habitatul din mileniul I a.Chr. în regiunea
Nistrului Mijlociu. Siturile din zona Saharna, Biblioteca Tyragetia 18, Chişinău,
2008
5. Brujako, I., Novițkii, E., Grădiștea Novoselskoe II (Satul Nou II)-un complex tracic
la Dunărea de Jos, Cercetări arheologice în aria nord-tracică 2, 1997
6. Niculiță I., Nicic A., Practici funerare în situl din prima epocă a fierului de la
Saharna-Dealul Mănăstirii, Tyragetia, Arheologie. Istorie Antică, vol V [XX], nr. 1,
2011
7. V. Gol’ceva, M.T. Kasuba, Glinzeny II, Mnogoslojnyj pamjatnik Srednego
Podnestrov’ja, Tiraspol, 1995
8. Z. Kalmar, Contribuții la cunoașterea ritului funerar hallstattian, SCIVA 38, 2, 1987
16
