Date post: | 18-Jun-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | madalina-p |
View: | 495 times |
Download: | 23 times |
FORMELE VIEŢII PSIHICE
CONŞTIINŢA
INCONŞTIENTUL
CONŞTIINŢA
Noţiunea de conştiinţă Forme ale conştiinţei
conştiinţa implicită conştiinţa reflexivă
Structura psihologică a conştiinţei atributele cunoaşterii conştiente conţinutul informaţional al conştiinţei
Funcţiile conştiinţei cognitivă proiectivă anticipativă reglatoare
INCONŞTIENTUL
Noţiunea de inconştient Teorii cu privire la inconştient
Inconştientul freudian Inconştientul colectiv Inconştientul cognitiv
RAPORTUL CONŞTIENT - INCONŞTIENT
Stările modificate ale conştiinţei somnul hipnoza meditaţia
Stările alterate ale conştiinţei tulburări cantitative ale conştiinţei tulburări calitative ale conştiinţei
Mecanisme de apărare ale Eului
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ
Diversitatea definiţiilor (H. Ey) “simplă funcţie latentă ori instanţă reflexivă
transcedentală pentru majoritatea autorilor, conştiinţa nu are nici un suport şi, altfel spus, nici o profunzime pentru psihiatri sau pentru psihanalişti”
totalitatea vieţii psihice la un moment dat (Jaspers) "calitate momentană care caracterizează percepţiile
externe şi interne din cadrul ansamblului fenomenelor psihice" (Vocabularul psihanalizei, Laplanche şi Pontalis )
"funcţia unui sistem, sistemul percepţie-conştiinţă (Pc-Cs)" (Vocabularul psihanalizei, Laplanche şi Pontalis )
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ
Sensuri fundamentale ale termenului (H. Ey) conştiinţa apare ca esenţialmente structurantă şi
structurată, ca o formă care se conformează unui ordin, care se impune dezordinii inconştiente (structura conştiinţei face trimitere în mod constant la structura unei “scene” care se derulează “în spaţiu, pe durata unui moment” - actualitatea unei situaţii)
conştiinţa apare, de asemenea, ca o experienţă imediată constituantă şi constituită din sensibil (conştiinţa reprezintă pentru timp ceea ce corpul reprezintă pentru spaţiu: substratul experienţei noastre sensibile).
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ
Trei aspecte fundamentale ale noţiunii: prezenţă reprezentare prezent
Definire sintetică:
forma vieţii psihice care organizează trăirea actuală în câmpul prezentului
reprezentat
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ În prima topică freudiană
sistemul Pc-Cs se situează la periferia aparatului psihic comparabil (după cum spune Freud ) cu un “hublou”, cu o “suprafaţă” pe care se reflectă
obiectele exterioare (dacă acestea se prezintă) obiectele interioare (dacă acestea se reprezintă)
cu condiţia ca cenzura să permită acest lucru Straturile aparatului perceptiv:
unul extern, para-excitaţia, a cărei destinaţie este de a diminua intensitatea excitaţiilor care provin din exterior
celălalt, situat în interiorul stratului precedent, constituie suprafaţa receptoare de excitaţii, sistemul Pc-Cs
Deci:sistemul Pc-Cs primeşte atât informaţiile lumii exterioare, cât şi informaţiile provenind din interior, mai precis senzaţiile care se înscriu în seria neplăcere-plăcere şi reminiscenţele mnezice
Caracteristici ale sistemului Pc-Cs: variaţiile de intensitate ale atenţiei - funcţie esenţialmente legată de conştiinţă ca şi de luarea
în consideraţie a procesului de acces la conştiinţă sistemul Pc-Cs dispune de o energie liber mobilă, capabilă de a supracontrola un element
sau altul
FORME ALE CONŞTIINŢEI
Conştiinţa implicită o conştiinţă difuză (implicită) – o conştiinţă de ceva
ne face să ne simţim prezenţi într-o realitate distinctă de noi este o structurare a trăirilor prin care ne simţim participanţi la
tot ceea ce se întâmplă presupune separaţia confuză a fiinţei de alte obiecte sau
fiinţe un fel de scenă în care se produc evenimentele un mediu prin care o fiinţă accede la tot ceea ce există şi în
care încheagă realitatea
este o conştiinţă în acţiune, un câmp al prezentului şi al prezenţei noastre
în lume
FORME ALE CONŞTIINŢEI
Conştiinţa reflexivă este specifică omului constă în conştiinţa clară a unui EU care acţionează în mod
responsabil presupune dezvoltarea gândirii abstracte – limbaj interior îmbracă forma unei povestiri (este narativă) a propriilor
noaste reacţii
este o conştiinţă suprapusă, un comentariu propriu asupra reacţiilor mele interioare şi
exterioare
FORME ALE CONŞTIINŢEI
CARACTERISTICILE ACTULUI CONŞTIENT
implică alegerea unei variante de acţiune, care poate fi : spontană(fără a cunoaşte motivul – conştiinţa implicită) raţională (bazată pe gândire – conştiinţa reflexivă)
este conştient ceea ce este comunicabil (e un criteriu relativ) presupune atenţie - o orientare selectivă a energiei psiho-nervoase
asupra aspectelor din realitate presupune intenţionalitate – urmăreşte realizarea unui scop dinainte
reprezentat (deci conştiinţă reflexivă)Asigură :
plasticitatea conduitei – adaptarea conduitei la situaţie şi la mijloacele existente
coordonarea (conducerea) adecvată a activităţii – eficienţa conduitei presupune conştiinţă de sine (cunosc ceva, dar pot să îmi dau seama
că această cunoaştere este a mea)
STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEIPREMISE: psihologia este interesată de conţinuturile şi legităţile conştientului,
(conceput ca procesualitate vie, în care se întrepătrund într-un mod specific aspectele generale cu cele individuale şi diferenţiale)
conştiinţa reprezintă o calitate care reuneşte organizarea întregului sistem psihic la nivelul existenţei umane
conştiinţa apare ca o structură de integrare corelativă şi ierarhică a evenimentelor infrapsihice (A. Dicu, 1977)
fiecare nivel are o anumită organizare din care rezultă proprietăţi sau funcţii ireductibile la proprietăţile şi funcţiile fiecărui element component luat izolat
presupune o relativă delimitare a blocurilor operaţionale la diferite niveluri
tratarea fiecărui nivel în calitate de sistem relativ independent
un mod de organizare integral al realităţii psihice la un anumit nivel de funcţionalitate
neurofiziologică, care defineşte atât fiecare proces luat în parte, cât şi totalitatea acestora
considerată simultan şi intercorelat
ÎN CONSECINŢĂ, putem considera CONŞTIINŢA
STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEI
ATRIBUTELE CUNOAŞTERII CONŞTIENTE (în cunoştinţă de cauză)
posibilitatea relatării despre ceea ce se produce la un moment dat sau despre ceea ce s-a petrecut în trecut sau se va petrece în viitor;
delimitarea dintre imagine şi obiectul sau fenomenul care a determinat formarea imaginii;
stabilirea unei relaţii cauzale în seria evenimentelor percepute gândite sau trăite;
delimitarea şi stabilirea unei ordini deliberate între componentele de bază ale activităţii (motivul - scopul - mijlocul) şi analiza acestora prin prisma întrebărilor “de ce?” şi “cum”;
întemeierea şi motivarea logică a acţiunii; prevederea consecinţelor acţiunii şi alegerea variantei
optime;
PREMISE
există un conţinut informaţional specific şi o diferenţiere funcţională în interiorul sistemului psihic
conţinutul informaţional se organizează şi structurează în următoarele forme:
STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEI
cognitivăafectivămotivaţională volitivă
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC
Informaţia de tip cognitiv se referă la :
proprietăţile structurale ale obiectelor şi fenomenelor lumii externe
raporturile genetice, cauzale şi spaţio-temporale dintre acestea
legile organizării, mişcării şi evoluţia lor este reprezentată la nivelul sistemului noţiunilor şi
cunoştinţelor pe care individul le însuşeşte în decursul activităţii
are ca rezultat o cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor relativ independentă de scopurile şi motivele activităţilor practice
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC
Informaţia de tip motivaţional este rezultatul prelucrării şi interpretării stărilor şi transformărilor
care au loc în interiorul sistemului reflectă oscilaţiile, insuficienţele sau degradările energetice ale
acestuia prin raportarea acestora la anumite standarde se creează o
stare de tensiune specifică trăită subiectiv ca disconfort sistemul individual îşi îndreaptă deliberat mijloacele de
acţiune în direcţia satisfacerii necesităţii şi reducerii tensiunii concept important: motiv
mobilul care declanşează orientează şi susţine acţiunea dacă este fixat conştient, are următoarele roluri:
rol declanşator - energetic rol reglator, organizator
Informaţia de tip afectiv apare ca rezultat al evaluării subiective a gradului de
concordanţă sau divergenţă dintre evenimentele care se produc în plan intern şi cele desfăşurate în plan extern
concordanţa este trăită ca satisfacţie, plăcere discordanţa ca tensiune, insatisfacţie, neplăcere
la nivelul conştiinţei: se realizează filtrarea şi aprecierea mulţimii influenţelor
externe după criteriul "plăcut-neplăcut" şi stochează semnificaţiile corespunzătoare ale acestora.
în acelaşi timp, prin substructurile sale cognitive şi motivaţionale, conştiinţa tinde să stabilească un raport optim între aspectele "pozitiv" şi "negativ" ale componentei afective a activităţii
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC
Informaţia de tip volitiv este rezultatul raportării subiective a posibilităţilor proprii la
dificultatea obstacolului care trebuie înlăturat în vederea atingerii scopului conştient propus
în urma acestei evaluări se realizează reglajul voluntar al acţiunii care presupune, în mod necesar, un efort voluntar
constă în mobilizarea resurselor fizice, intelectuale, emoţionale prin intermediul mecanismelor verbale, deci conştiente
este trăit ca o stare de tensiune, de încordare internă, de mobilizare a tuturor resurselor în vederea depăşirii obstacolului
la nivelul conştiinţei se realizează reglajul voluntar prin: concentrarea energiei afective spre scopul dominant rezolvarea unor conflicte emoţionale respingând
tendinţa afectivă care este opusă scopului
Funcţia cognitivă Funcţia proiectivă Funcţia anticipativă Funcţia de reglare
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI
Funcţia cognitivă cunoaşterea lumii şi a propriului Eu
apariţia conştiinţei presupune constituirea unui raport cognitiv specific subiect-obiect cu scopul precis de a cunoaşte
cogniţia conştientă devine nu numai cunoaştere a obiectului, ci şi cunoaştere a cunoaşterii despre obiect - subiectul poate spune nu numai că ştie sau numai ce ştie, ci şi că ştie că ştie şi ştie cât ştie
cunoaşterea conştientă permite omului să acumuleze cunoştinţe premeditat, din perspectiva existenţei viitoare
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI
Funcţia proiectivă orientarea activităţii în direcţia transformării realităţii
prin această funcţie omul reuşeşte să modifice, să transforme obiectul în direcţia dorită
datorită proiectivităţii conştiinţei apare o dimensiune nouă în structura personalităţii umane, dimensiunea creativităţii
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI
Funcţia anticipativă tendinţa omului de a
face predicţii în legătură cu desfăşurarea evenimentelor anticipa mental modificările viitoare ale obiectului acţiunii planifica şi programa dinainte desfăşurarea acţiunii
conferă conduitei umane caracterul raţionalităţii şi finalităţii intenţionate
fixarea scopului acţiunii şi a programului de desfăşurare este un proces activ
analiză şi comparaţie a diferitelor alternative posibile stabilire a unor criterii de eficienţă şi optimizare alegere a mijloacelor eficiente de acţiune
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI
Funcţia de reglare controlul pe care conştiinţa îl exercită asupra modului de
desfăşurare a activităţii comportamentului, asigurând-se eficienţa optimă în raport cu scopul propus
o acţiune este eficientă dacă rezultatul obţinut corespunde cu scopul propus anterior
aceasta presupune nu numai înregistrarea rezultatului final, ci şi a secvenţelor parţiale, pentru a putea interveni pe parcurs pentru a înlătura obstacolele care apar
un rol reglator important îl exercită mecanismele conştiinţei asupra dinamicii trăirilor afective şi trăsăturilor temperamentale
există mijloace specifice de activare-frânare prin care este posibilă structurarea unor tipuri comportamentale optime pe fondul celor mai variate dispoziţii bioconstituţionale
INCONŞTIENTUL
Scurt istoric (prefreudian) al problematicii Unii filosofi antici Misticii Filosofi post-kantieni
Schopenhauermotivele conştiente ale actelor noastre nu reprezintă decât un paravan; omul poate ignora adevăratele motive ale acţiunilor sale
Carusdistinge două tipuri de inconştient
inconştientul absolut, ale cărui conţinuturi sunt absolut inaccesibile luminii conştiinţei
inconştientul relativ, se referă la un domeniu al vieţii sufletului care, după ce va fi ajuns la conştiinţă, devine temporar inconştient
von Hartmanninconştientul produce opere de geniu, care reprezintă fructul unei “digestii surde a ideilor” pe care le pregăteşte
INCONŞTIENTUL FREUDIAN
“mintea este ca un iceberg - cea mai mare parte rămâne ascuns㔓mintea este ca un iceberg - cea mai mare parte rămâne ascunsă”
CONŞTIINŢAPorţiunea de la suprafaţă
(Preconştient)
INCONŞTIENTULPorţiunea de dedesubt(gânduri, sentimente,
dorinţe, amintiri)
Refulareaîmpinge gândurile şi
tendinţele inacceptabile în Inconştient
Visele & Actele ratate
INCONŞTIENTUL FREUDIAN
Satisfacţie fără sentimentul vinei?
EgoSupe
rEgo
Id
“Personalitatea se cristalizează ca urmare a conflictului între tendinţa de a găsi satisfacţia şi constrângerile sociale”
“Personalitatea se cristalizează ca urmare a conflictului între tendinţa de a găsi satisfacţia şi constrângerile sociale”
Eu
Supra-Eu
Sine
Imperativele morale
Principiul realităţii
Procese secundare
Principiul plăcerii
Procese primare
CONŞTIENT
PRECONŞTIENT
INCONŞTIENT
Freud şi dezvoltarea Personalităţii
“formarea personalităţii îşi are rădăcinile în modalitatea de rerezolvare a conflictelor care apar în copilăria mică”
“formarea personalităţii îşi are rădăcinile în modalitatea de rerezolvare a conflictelor care apar în copilăria mică”
Stadiile dezvoltării psihosexualeOral (0-18 luni) – centrare asupra gurii
Anal (18-36 luni) – centrare asupra actului defecaţiei
Falic (3-6 ani) – interesul pentru organele genitale
“Complexul Oedip”(Identificare & Identitate de sex)
Latent (6-pubertate) – sexualitatea este “adormită”
Genital (pubertate) – sentimente şi dorinţe sexuale faţă de alţii
Conflictele puternice pot fixa un individ la Stadiile 1, 2 sau 3
MECANISMELE DE APĂRARE ALE EULUI
Sine
Supra Eu
Eu
Când conflictul interior scapă de sub control,
rezultatul este
Eul se autoprotejează ulilizând
de a reduce / redirecţiona anxietatea şi de a evita sentimentul de vinovăţie
prin distorsionarea realităţii
ANXIETATEA
Mecanisme de Mecanisme de ApărareApărare
au rolul
Refularea – împinge anumite gânduri/sentimente deranjante din conştient în inconştient (include toate celelalte mecanisme de apărare)
Negarea – respingerea aspectelor evident reale Regresia – utilizarea unor modalităţi de reacţie specifice stadiilor
primare ale dezvoltării Proiecţia – propriile tendinţe inacceptabile sunt atribuite altora Raţionalizarea - generarea unor explicaţii autojustificative
care ascund motivele reale ale acţiunilor Deplasarea – devierea către o “ţintă” mai puţin ameninţătoare a
tendinţelor inacceptabile şi punerea lor în act Sublimarea – transfigurarea tendinţelor inacceptabile în ceva care
este valorizat social Formaţiunea reacţională – impulsurile inacceptabile apar la
nivel conştient având o conotaţie opusă
MECANISME DE APĂRARE ALE EULUI