Fereastra Fereastra

Revistã editatã de Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia“ - MMizil

Publicaţie de cultură Nr. 46 Iunie 2009, 28 pagini, preţ 4 lei

OOddãã(în metru antic)

Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã;Pururi tânãr, înfãºurat în manta-mi,Ochii mei nãlþam visãtori la steauaSingurãtãþii

Când deodatã tu rãsãriºi în cale-mi,Suferinþã tu, dureros de dulce...Pîn-în fund bãui voluptatea morþiiNeîndurãtoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu al stinge nu pot cu toateApele mãrii

De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet,Pe-al meu propriu rug mã topesc în flãcãri...Pot sã mai renviu luminos din el caPasãrea Phoenix?

Piarã-mi ochii tulburãtori din cale,Vino iar în sîn, nepãsare tristã;Ca sã pot muri liniºtit, pe mineMie redã-mã!

120 de ani de la moarteaLuceafãrului poeziei româneºti

Mihai Eminescu

„Sunetele îngrozesc piatra”„Câþi oameni sunt într-un om?

Cam tot atâþia câte stele sunt cuprinseîntr-o picãturã de rouã sub cerul cel limpe-de al nopþii”.

„Limba româneascã e la sine aca-sã o împãrãteasã bogatã, cãreia multe po-poare i-au plãtit dare în metal aur, pe cândea pare a nu fi dat nimãnui nimic. Darmetalul aur ea l-a tipãrit în tiparul ei pro-priu ºi e azi al ei pentru cã tot poartã efi-gia ei neschimbatã, neschimbabilã chiar. Ao dezbrãca de averile, pe care, economicã ºichibzuitã, le-a adunat în mii de ani,

înseamnã a o face din împãrãteasã cerºe-toare”.

„Legea rezultã din trebuinþa popo-rului, din voinþa lui ºi din legiuire liberã,neintimidatã, a acelei voinþe”.

„Sã ne întrebãm fãrã pãrtinirecum întâlnim pe poporul nostru în istoriedin momentul în care ea devine mai strãve-zie… Îl gãsim totdeauna dezbinat înãun-tru, dezbinat în politica sa faþã cu vecinii”.

„Nu originea face pe un popor sãfie trainic, ci munca lui proprie, fie cumâna, fie cu mintea”.

„Noi românii de sute de ani n-am

avut altã plãcere mai mare decât de a nerãsturna principii”.

„Menirea vieþii tale e sã te cauþipe tine însuþi”.

„Istoria lumii cugetã – deºi încet,însã sigur ºi just”.

„O þarã unde toþi poruncesc ºinimeni nu ascultã, o þarã (ca a noastrã)unde antiteza între partide se preface înadevãratã duºmãnie (…) o asemenea þarã emenitã de a fi pradã vecinilor ei”.

„O casã veche de piatrã, dar camstrâmtã, e totuºi mai bunã pentru vreme deiarnã ºi pentru nevoi decât un palat de hâr-

tie franþuzeascã”.

„Progresul naþiunilor e limitat,progresul omenirii infinit”.

„Popoarele au lucruri mai scumpede apãrat decât gloria”.

„Împãrãþia ruseascã nu este unstat, nu este un popor, este o lume întreagãcare, negãsind în sine nimic de o mãreþieintensivã cautã mângâierea propriei mãririîn dimensiunile mari”.

„Oricât de mic statul român eputernic, fiindcã de dânsul atârnã starea delucruri stabilitã prin munca veacurilor înEuropa”.

Emil PROªCAN

Eterna alergare– Hei! Dumneata! Da, da dumneata! Opreº-

te-te puþin!– Nu pot! Nu pot! Dacã vrei sã vorbim,

aleargã cu mine!– Bine, dar sã mergi mai încet! Unde alergi

aºa? De ce nu poþi sã te opreºti?– Pãi nu vezi? Este ziuã!– ªi ce dacã este ziuã? De ce trebuie sã alegi

în halul ãsta?– Zgomotul!– Ce zgomot?– Zgomotul grijilor mele, la care se mai

adaugã acum ºi mersul copãcel al copiilor ºi pãrinþi-lor mei care sunt bãtrâni. ªtii, am doi copii bucãlaþi,bucãþicã ruptã din mine, frumoºi nevoie mare.

– ªi cât trebuie sã alergi aºa?– Da de unde eºti nene, din Lunã? Nu m-a

întrebat nimeni pânã acum chestii din astea tâmpite.Eu alerg de când mã ºtiu, uneori mai încet, alteori,când zgomotul e mai puternic, trebuie sã fug cât potde repede. Pânã dau de noapte, atunci mã opresc. Eadevãrat cã zgomotul nu-mi dispare, dar mã potopri, mã pot apropia chiar de casã. Ei, dar ce puter-nic a fost zgomotul pânã am reuºit sã-mi fac casa.Asurzitor nu alta, de multe ori nici noaptea nu mãmai puteam opri. Dar Dumnezeu m-a ajutat ºi amreuºit! Suntem cu toþii fericiþi!

– ªi cum, alergi aºa de-o viaþã-ntreagã?– Da! La noi toatã lumea aleargã!– ªi zici cã eºti fericit?– Da, cred cã da! Pãi avem o casã frumoa-

sã cu trei camere... anul ãsta poate reuºim sã nefacem ºi o bucãtãrie de varã, avem ºi maºinã, suntemsãnãtoºi toþi în familie...

Încercam în timp ce-mi vorbea ºi mergeamalãturi, sã-i privesc faþa, ochii... O singurã expresie afeþei, un singur fel de a privi în aceastã continuãalergare. La fel ºi în zilele urmãtoare în care l-amînsoþit. Seara când întunericul ne oprea, uluit despectacolul la care asistam, mã retrãgeam într-uncolþ cu luminã ºi scriam despre nedreptatea la careera supus Omul. Cu inþelegere, duioºie ºi chiar cumilã, scriam. Îmi scriam pe ochi, pe frunte, pe obra-ji, apoi pe mâini, pe degete. Pe piept, în partea stân-gã îmi desenasem un zâmbet uriaº, iar în jurul lui ocreangã înfloritã de cireº, un rãsãrit, o pasãre în

zbor ºi un val de mare. Speram ca a doua zi sã vadãtoate astea ºi sã se opreascã... Dar ca ºi cum nimicnu se schimbase, el alerga cu aceiaºi expresie a feþei,cu aceiaºi privire. Au fost apoi o ploaie de varã ºi uncurcubeu... Am alergat prin munþi, am trecut prinrâuri, am întâlnit ochi înlãcrimaþi, copii desculþi...Dar pentru Om nu exista decât aceastã perpetuãalergare.

Într-un târziu, a nins; totul a devenit imacu-lat ºi infinit de alb. Atunci m-am repezit ºi i-amintrodus în urechi degetele mâinilor mele, scrise cuînþelegere, duioºie ºi milã... Minune: s-a oprit, s-arotit de câteva ori sorbind priveliºtea ºi s-a repezitcu mâinile în zãpadã, rãscolind-o, încercând s-oarunce spre ninsoarea din cer. Un zâmbet adevãratîi inundã faþa, care emana acum luminã.

Se apropie apoi de mine ºi începu sã-mi stu-dieze, ochii, obrajii... Când vãzu zâmbetul din parteastângã a pieptului începu sã râdã ºi mã strânse cuputere la piept. Apoi mã întrebã despre creangaînfloritã de cireº, despre rãsãrit, despre pasãrea înzbor ºi valul de mare.

I-am povestit despre tot ce nu ºtia, l-amînvãþat sã citeascã ºi sã caute singur colþuri de lumi-nã, pentru a putea chiar sã-ºi scrie cu înþelegere,duioºie ºi milã pe faþã, pe piept, pe mâini. A plecat,nerãbdãtor, sã caute ceea ce învãþase.

Eu m-am întors la prietenii mei, le-am poves-tit ºi am hotãrât sã alergãm alãturi de ceoilalþi oa-meni ºi cu înþelegerea, duioºiea ºi chiar mila din noi,sã-i oprim din eterna alergare, sã le arãtãm floareade cireº, rãsãritul, pasãrea în zbor, valul de mare ºisã-i învãþãm sã zâmbeascã...

+

+ +

+

NNNNuuuummmmããããrrrr IIII llll uuuussss tttt rrrraaaa tttt ddddeeee LLLLeeeeoooonnnnaaaarrrrdddd ÞÞÞÞUUUUCCCCLLLLEEEEAAAA

+

+ +

+

Pagina 2 Revistă de cultură

Concepþia jurnalisticã emines-cianã, „una puritanã“, se bizuia, dupãcum au demonstrat DD.. VVaattaammaanniiuucc,GGhh.. BBuullggããrr, VViiccttoorr VViiººiinneessccuu, pe ade-vãr, dreptate, onestitate ºi, mai ales,am adãugat noi, pe culturã, echivalatãcu stãpânirea mai multor domenii alecunoaºterii, aproape ca un specialist,încât în ipostaza unei polemici, ziaristulsã stea vertical, nu curbat. Aºa se facecã Eminescu ºtia economia politicã, fi-lozofia, istoria ºi sociologia, folclorul,literatura…, la un nivel înalt, greu decombãtut de cãtre cineva. Suplimen-tar, el se documenta cu zel, când dez-bãtea o temã. Cuvintele „superficialita-te“, „informare dupã ureche“, nu exis-tau; teoretic, nu admitea ca preopi-nentul sã-l depãºeascã prin orizontali-tatea cunoºtinþelor.

Orgolios, supermotivat ºi,nãzuind în talentul sãu nativ, n-a cedatîn faþa vreunui adversar, dimpotrivãdisputa de idei s-a prelungit pe durataaltor runde.

Deschiderea spre limbi strãinei-a facilitat punerea la curent cu presaoccidentalã ºi permanenta compararea aspectelor locale, naþionale cu celeinternaþionale.

Din respect pentru colegi, citi-tori ºi cuvântul scris, parcurgea cu ne-saþ revuistica vremii, inclusiv publicaþiizonale, pe care le îmbãrbãta, ori cen-trale, recenzate fãrã pãrtinire. În gene-re, el acuza presa de imaturitate, de-magogie, obedienþã faþã de oameniipolitici ºi de difuzarea unui idiom în pa-ralel cu limba literarã standard, „limbapãsãreascã“, un fel de kitsch semanticºi lexical importat în numele moder-nismului.

Pe Eminescu l-au deranjat ºienervat jurnaliºtii „de spoialã“, con-venþionali, patriotarzi, de rea-credinþã,lipsiþi de coloanã vertebralã; preferatultirului reproºurilor se numea CC..AA..RRoosseettttii, „liderul de la RRoommâânnuull“ (libe-ral). Redactorul de la TTiimmppuull risipeaenergie ºi cu anonimii, cu ziariºtii preapuþin cunoscuþi, cum ar fi „Dl. R“ men-þionat în „LLiitteerraattuurraa ddee BBoottooººaannii“.

Cu toate cã focarul de pole-micã mocneºte sau a fost stins, gazeta-rul îl (re)aprinde pe considerentul cãdoar competivitatea menþine treaz in-teresul cititorilor. De îndatã ce sesizao afirmaþie zero / inexactã, el lãmureacazul oferind definiþii generoase, apoiîºi contracara rivalii ºi pãºea spre oofensivã zdrobitoare.

Discutând în contradictoriu cucolegi nenumiþi ºi nu de talia lui, Emi-nescu aprecia pe drept cuvânt cã a finaþional nu se cântãreºte / omologhea-zã prin excesul de cuvinte, nici prinsupralicitarea unui tip de lexic (din ca-re sã nu lipseascã vocabulele „patrie“,„popor“, „þarã“, „destin“, „istorie“,„conºtiinþã“), ci atârna / depindea dealtceva. Patriotismul se simte cu inima,zice undeva gazetarul reflexiv, nu cuvorba, lunecoasã, perfidã.

TTaalleennttuull jjuurrnnaalliissttuulluuii

El este vital în acreditareaacestei profesii. Fãrã el, nu te poþi nu-mi gazetar, probabil mai nimerit ar fi

termenul de „peniþar“. Absenþa talen-tului nu creºte cota de simpatie a pu-blicului larg, nici inducerea unei idei nuse face mai lesne.

Eminescu a pledat voalat protenacitate ºi polivalenþa scripturalã. Elînsuºi le-a dobândit pe ambele, maiales pe a doua, dacã se þine cont deperformanþa ca gazetar la CCuurriieerruull ddeeIIaaººii, obscura „foaie“ travestitã pestenoapte în publicaþie de prim plan. „Darmuncã, nu mânare de muºte la apã; ºiadevãr, nu fraze lustruite ºi negustoriede vorbe“. (MM.. EEmmiinneessccuu,, PPuubblliicciissttiiccãã..RReeffeerriirrii iiss-ttoorriiccee ººii iissttoorriiooggrraaffiiccee,, EEdd..CCaarrtteeaa MMoollddoovveenneeaassccãã,, CChhiiººiinnããuu,, pp..443322).

FFoorrþþaa ppeerrssuuaassiivvãã

Talentul s-ar ofili, dacã nu s-arcupla cu persuasiunea. Cine n-are ar-gumente pro / contra nu va fi credibil,iar publicistul neverosimil va „înmor-mânta“ câteodatã gazeta respectivã,mai devreme, mai târziu. Condamna-rea la uitare determinã ºi prãbuºireaeconomicã.

CCoonnttrruuiirreeaa aarrttiiccoolluulluuii

Desigur cã pe la 1870 - 1877se ºtiau în România puþine lucruri des-pre teoria presei. Nu se auzise de„piramida inversatã“, de „strategii decredibilitate“; de funcþiile ºi rolul pre-sei, nici de „atac“ ori ºapou. Liderulpresei din sec al-19-lea, formator deopinii, are unele revelaþii, anticipândmoduri / etape în construcþia jurnalis-ticã… Uneori incipit-ul este devasta-tor, demontând punctele de vederediforme ori justificând agresiv o situa-þie, nu evenimente imediate: „În Bucu-reºti a repausat cunoscutul profesor ºimembru al Academiei, I. Maxim“ - (aarrtt..NNoottee ddiivveerrssee).

Alteori se prezintã opinia tezaaltui jurnalist, se examineazã la sânge,depistând punctele nevralgice, urmea-zã combaterea ºi afirmarea unei opticinoi, corecte.

Parafrazându-l („Apoi existaautoritate ºi ascultare. De zicea Vodãun cuvânt , era bun zis; iar azi …?“,pasaj din articolul PPaarraalleellee eeccoonnoommiiccee,inclus în volumul IIccooaannee vveecchhii ººii iiccooaa-nnee nnoouuãã, p. 49), am însãila ºi noi : ziceaEminescu o vorbã, apoi lege era.

A colaborat la mai multe gaze-

te ( AAllbbiinnaa, FFeeddeerraaþþiiuunneeaa, CCuurriieerruull ddeeIIaaººii, RRoommâânniiaa LLiibbeerrãã, FFâânnttâânnaa BBllaanndduu-zziieeii,, CCoonnvvoorrbbiirrii LLiitteerraarree), însã cel maibine s-a simþit la TTiimmppuull (1877-1883).Nu funcþia de redactor ºef (aproapedoi ani) l-a „încãlzit“, cât ambianþa:avea doi colegi de nãdejde, II.. SSllaavviiccii ºiII.. LL.. CCaarraaggiiaallee, scriitori profesioniºti caºi el.

A lucrat la oficiosul PartiduluiConservator , dar aceasta nu a atrasobedienþa, executarea mecanicã a or-dinelor de sus.

S-a bãtut moneda pe xenofo-bia, antisemitismul, reacþionarismul ºiraþionalismul lui Eminescu. Maliþiozitãþiservite / ticluite de duºmani, spre a-ldiscredita; noroc cu GG.. CCããlliinneessccuu, carea intervenit salutar.

Eminescu a taxat prostia, incul-tura, amatorismul condeierilor dinpresã, antiromânismul ºi dezinteresulpentru popor ºi istorie, frivolitatea,demnitarilor, impostura, arivismul, cri-tica formelor fãrã fond. N-a favorizatpe nimeni, a avut ce-i drept simpatiilelui, n-a închis ochii la carenþele ºi tare-le conservatorilor. Având girul ºefuluisuprem, Lascãr Catargiu, gazetarulpoate i-a „rãnit“ câteodatã pe camara-zii ideologici, însã rãbufnirile tânãruluiredactor aveau marca originalitãþii stilis-tice, fapt ce convenea cititorilor.

De astfel, înþeleptul Catargiuconºtientiza cã un bun publicist ca Emi-nescu era mai presus de orice ingerin-þã a acestuia în politica partidului.

CCuurraajjuull

Lui Eminescu nu i-a fost fricãde nimeni ºi de nimic. Respectul faþãde junimiºti ºi finanþatori era una, iararticolele deranjante, exagerate altce-va. Cu structurã de intelectual bãtãios,el a deschis calea polemicii pe mai mul-te fronturi/planuri, cu miza predilectã-guvernanþii, blagosloviþi ba „pãpuºari“,ba „nulitãþi“.

Decadenþa abruptã a socialuluiîl pesimizeazã o datã atât de mult încâtpropune ca soluþie (optimistã) emigra-rea în America (vezi IIccooaannee vveecchhii ººiiiiccooaannee nnoouuãã).

A scrie la comandã pãrea outopie; a scrie ceea ce simþea ºi credeadevenise o normalitate. Tot criticândîn stânga ºi în dreapta, îºi periclita po-ziþia la ziar. Dar ce conta mai mult:adevãrul sau funcþia?

În orice colþ de gazetã publi-cã, semnãtura lui aducea un bonus ca-litãþii ºi faimei. A dezagreat jumãtãþilede mãsurã, s-a ferit de articole decomplezentã, festiviste, a respins fermdeviaþionismul ideologic

LLiimmbbaa rroommâânnãã

Exigentul teoretician al preseia stopat ºi discreditat accesul neaveni-þilor în „tagma“ jurnaliºtilor cunoscuþiîn profunzimile ei.

„Când cineva nu s-a împriete-nit nici mãcar cu gramatica româneas-cã, sã nu cuteze a scrie poezii ºi nuve-le“ (MM..EEmmiinneessccuu,, DDeesspprree ccuullttuurrãã ººiiaarrttãã,, EEdd.. JJuunniimmeeaa ,, IIaaººii,, 11997700,, pp.. 113399,,mmaaii pprreecciiss aarrttiiccoolluull „„LLiitteerraattuurraa ddiinn

BBoottooººaannii““)El însuºi i-a parcurs pe marii

lingviºti strãini în frunte cu Meyer -Liibke, pe cei români de la TimoteiCipariu ºi Alexandru Cihac la I. Helia-de Rãdulescu ºi B.P. Haºdeu.

Preocupãrile lingvistice nu seopreau doar aici. Împreunã cu Slaviciplãnuia publicarea unei gramatici mo-derne, competente. Nu a fost singurulproiect nefinalizat; multe deziderateau fost enunþate de cãtre jurnalistulcare a vrut sã facã multe ºi care nu aînãlþat zidul între literaturã (recte, po-ezia, proza) ºi gazetãrie.

Cronica politicã, dramaticã,recenzia, monologul, editorialul, table-ta, studiul economico-social reprezen-tau doar o parte a speciilor jurnalisti-ce abordate cu maximã seriozitate ºipasiune de ziaristul total, polivalent,imposibil de clonat (în epocã).

CONCEPÞIA JURNALISTICÃ A LUI MIHAI EMINESCUIuliaan BITOLLEANUU

LLaa ccoommeemmoorraarree (lui Mihai Eminescu)

ªi deºtepþii ºi netoþii la mormântu-þi se-adunarã

Ca sã-i vadã naþiunea cum te-ngroapã-adoua oarã,

Face unul gura pungã, altul molfãie cuurã

Lãudându-þi nemurirea, când în gându-ite înjurã…

Lacrimã-i doar buche cãrþii, ei te-au datde mult uitãrii,

N-au nevoie de luceferi rãstigniþi pecrucea zãrii,

Plictisiþi strivesc în creier umbra mariloridei,

Amintindu-ºi despre tine când se laudãpe ei.

S-a uscat demult ºi teiul, tace buciumulpe deal,

Lacul codrilor albastru e secat ºi ireal.Ne-am vândut zãdãrniciei, fuge zarea-n

altã zare,A murit bãtrânul Mircea ºi e mort

ªtefan cel Mare.

De la Nistru pân’ la Tisa suntem noi, ceifãrã þarã,

Nesfârºirea Mãrii Negre e o piatrã funerarã…

Numai tu poþi s-o desfereci, cât nu-i încãprea târziu

Sã le spui acestor fameni cã sunt morþi ºitu eºti viu.

+

+ +

+

Pagina 3Fereastra

2266 ooccttoommbbrriiee

Noaptea e îngheþ, îmiaduc aminte mereu cã-mi tre-buie palton. I-am ex-plicatdirectorului care e baiul, e deacord sã mã re-cupererz douãzile înce-pând de mâine laprânz, dupã ce scriu medicaþiape douã zile.

Când am terminatconsultaþiile pentru întrerupe-rea sarcinilor, a dat buzna unpreot din Dumbrava. Are 27de ani, e înalt, slab, cu o privi-re rã-tãcitã. Any s-a repezitsã-i sãrute mâna. Pãrinþelul numai simte mâna stângã ºipiciorul stâng, putem sã i letãiem ºi nu îl doare. Am zisîncet, în timp ce el se plimbaagitat, prin cabinet: „Any, lasãcã te spovedesc eu, fã rost decâte o fi-olã de Plegomazin ºiFe-nobarbital, ºi de o pensã cughearã. ªi o salvare, sã aºtepteafarã.“

Pãrintele a pierdutbrusc sensibilitatea, de câ-tevazile. De vinã este Diavolul,care îl pune ºi la alte greleîncercãri. Pe soþie a alungat-odin cauzã cã era unealta Sata-nei. Schizofrenie bunã deinternat, nu de slujit.

În afara tulburãrilornervoase n-avea nimic, poatedoar o anemie. „La-sã Sfinþiata, cã scoatem noi acumNecuratul, bã-gãm un ser careîl bagã ºi pe el în draci ºi îºi iatãlpãºiþa. Sã vezi ce repede îºiface efectul!“

I-am fãcut o reþetã,„ca sã nu se mai întoarcã Dia-volul” ºi, la 2-3 minute dupãinjecþii, l-am strâns pe neaº-teptate cu pensa de antebraþulaflat în posesia forþelor iadu-lui. „Auu!” A tras mâna careatârna inertã pânã atunci. Ace-eaºi manevrã la piciorul stâng.

- Ai vãzut pãrinte cerepede a ieºit? Noi lucrãm cuser sfinþit la Ierusalim. Mergicu Domnul ºi cu salvarea aca-sã. Aleluia!

- Domnul sã vã aibã înpazã!

Presupun cã în ultimultimp Dumnezeu a a-vut preamulþi în pazã, unii au reuºit sãsarã gardul.

Femeile din Plãvãneºtinu erau amatoare de examengenital. La policlinicã nu facnazuri. Una de aproape 50 deani venise pentru „dureri încapu’ cheptului”. O fi având ºiniþicã gastritã, e nimic pe lângãneoplasm de col uterin. Nusunt sigur cã am convins-o sã

meargã la on-cologie, n-amers mai de-parte de Podenipânã acum. Nu e urgenþã, n-am cum s-o trimit cu salvarea,l-am anunþat pe Chiper, sãinsiste sã se ducã.

Any n-a venit la TV, s-a dus iar la Gaby.

- Cred cã te pãrãseºtecolega, ce i-ai fãcut?

- Nu prea i-am fã-cut,ea e foarte pupãcioasã. Proba-bil se simte mai bine acolo,Gaby are alt temperament, oºtiþi...

2277 ooccttoommbbrriiee

Nici în rapid nu amscãpat de purici. Nu-i maistrâng pentru cutie, am depã-ºit planul.

„Nu mai avem lo-curi” mi-a zis recepþionerul,având privirea fixatã pe lode-nul meu maro, cu termenul defolosinþã ex-pirat. „E prietenultova-rãºului Enescu, doctoru’din Moldova, a spus sã-l anun-þãm când vine”, m-a salvatcamerista adusã de Providenþãprin preajmã. Cum n-am ofigurã mãiastrã, musai cã m-aþinut mi-nte dupã loden. Tot afost bun la ceva. „Pentru prie-tenul lui George trebuie sãgãsim neapãrat un loc”, mãsu-rându-mã cam în genul „ãstanumai doctor nu-i”. „Tocmaipentru a-mi lua un palton amvenit la Bucureºti, sã nu maifiu luat drept cerºe-tor.” „Mãrog, treaba dumneavoastrã.Aveþi o camerã la etajul unu.”

Când am ajuns încamerã a sunat Enescu: câtstau, când mai putem discuta.Timp fiind puþin, a sosit dupão jumãtate de orã. Între timpfata venise cu cafeaua. „Sã-mispuneþi ce mai aveþi nevoie, eusunt foarte îndatoratã la tova-rãºu’ Enescu, dacã nu eradumnealui mã dãdea afarãºefu’ dinainte, un mitocan,vrea sã mã culc cu el. Eu mãculc cu cine vreau, nu poatenimeni sã mã oblige.” „Binefaci domniºoarã. Mulþumescpentru cafea, deocamdatã numai am nevoie de ni-mic.”

Enescu doar cã nu m-a sãrutat, dracu ºtie de ce i-amcãzut cu tronc. Abia aºteptasã-i spun cum m-am descurcatcu ºefii cretini din Moldova. I-am fãcut o informare cu mo-mentele mai importante, ºi decâteva ori m-a gratulat cu„bravo!” la scenã deschisã,fãrã aplauze.

Are un respect pen-tru medicinã, în general. Nu afost niciodatã la þarã, în afarãde câmpurile de instrucþie dinarmatã. Dacãnu mã deran-jeazã prea mult ºiar gãsi unde sã stea, ar veni înconcediul din anul urmãtor ozi-douã la Podeni. „Puteþi sã

staþi cât vreþi ºi cât rezistaþi laatacul pu-ricilor, poate vor fimai puþini la anul.”

El este tot burlac con-vins, mai „serveºte” câte oturistã când are ne-voie,„acum este o doamnã drãguþãde la Cluj, dacã doriþi, sau fatacare v-a servit cafeaua, este ofatã curatã...” N-am fost dor-nic.

Pe doamna Stoica amtrezit-o cu telefonul, la ora 8.Am decepþionat-o, credea cã-i fac o vizitã. „Numai o întâlni-re culturalã, la Ateneu sau laUniversitate.” A ajuns într-oorã, ambalatã luxos.

- Stimatã doamnã, sãnu creadã lumea cã se þinedupã dumneavoastrã un cer-ºetor, vã rog sã mã acompa-niaþi la un magazin pentru ascãpa de acest loden nãpârlit,motivul esenþial al prezenþeimele aici ºi al revederii noas-tre.

Cu toate cã am o slã-biciune pentru maro, am gãsitrapid un palton gri, binelucrat, preþul nu-mai cu cevamai mult de-cât un salariu.Bun ºi aprobat de d-na Bucur.Dacã îl aveam în facultate, numai puteau colegele sã între-be: „Alo, n-aþi vãzut un calmaro?”

Întâlnind un cerºetorîmbrãcat cu un costum uzat, l-am întrebat dacã nu-i trebuielodenul. L-a privit pe faþã ºi pedos ºi mi l-a înapoiat: „Maibine dã-mi bani d-o pâine.” L-am lãsat pe un coº de gunoi.

Doamna m-a povãþuitºi la alegerea a trei parfumuride import, mirându-se cã amluat „numai” pentru treidoamne sau domniºoare.

- Sunt un om mo-dest, vãd cã n-aþi remarcat.

- Am înþeles cã sunteþiºi modest, ºi moderat.

- Cum e la Bucureºti?(discuþia a avut loc la o cofetã-rie)

- Ne înþelegem bi-ne,în afarã de mersul la O-perã ºila Ateneu. Nu sunt obiºnuitãcu muzica simfonicã, el enelipsit de la concerte. LaOperã mai su-port, la concer-te fac eforturi mari sã nuadorm. Trebuie sã-mi placã,unul din defectele fostei luisoþii era cã nu-i plãcea sãmeargã la concerte. I-au plã-cut mult fotografiile, douã le-aînrãmat, a spus: „se vede cãsunt fãcute de un profesio-nist”. Vrea sã ne cãsãtorim,dacã n-o da divorþ soþul, vatrebui sã dau eu. Ce motiv sãam, doar cã-i papã lapte ºiprost crescut? Nici eu nu-screscutã prea grozav. Chiarnu puteþi sã mai rãmâneþi?Rãmân tot cu regretul?

- Poate ne mai ve-dem, n-au intrat anii în sac.

Recuperarea a durat nu-mai ozi ºi jumãtate. Lidia a apãrut cuun retevei ºi un vecin, credeacã mã calcã hoþii. Any tot îndeplasare, ºi-a luat din lucruri,de la întâi se mutã la Gaby.

Câþiva bolnavi de lainterne sunt porniþi contra luiMincu. Le-a spus sã se ducã lael, la Livezi, cã le dã medica-mente mai bu-ne, costã între200-300 de lei tratamentul.Vrea sã scoatã pârleala.

Ieri dupã masã, du-pãce a venit Gaby, s-au auzitvoci cristaline ºi la Li-dia.

- Gaby, cred cã eºtiepuizatã, azi stãm cuminþi.

- Vãd cã vrei sã mãpedepseºti. Sã ºtii cã n-am maifãcut asta pânã acum, nici n-am avut de gând. Any e aºa dedulcicã ºi pu-pãcioasã, s-aîntâmplat dintr-o datã. ªi zãucã nu-mi pare rãu. N-ai de cesã te superi, tot nu vrei sã ieice þi se oferã.

Chiar n-am de ce sãmã supãr, am pornit bruiajulcu radioul în baie ºi cu magne-tofonul în dormitor.

Pentru ora 19 invita-sem din timp fetele ºi pe Cara-giºti la un bairam. Au apãrutodatã ceilalþi patru, cu unbuchet de flori. Ca-ragea:

- Nu ºtim ce eveni-ment sãrbãtoreºti, nu e ziuade naºtere, am între-bat laraion, o fi vreun sfânt.

- Vã lãmuresc imediat,sã pun întâi trepiedul cu apa-ratul, reflectorul ºi sã facem opozã, fiindcã es-te un eveni-ment istoric.

Dupã ce am terminatcu poza, am scos la ivealã cutiacu puricii, a-vând deasupra pecel cu numãrul 1000, în celo-fan, prins cu o aþã roºie.

- Aveþi în faþã un tro-feu. Vã prezint pe cel de al1000-lea inamic în-vins în lup-tele grele desfãºurate în acestan!

- Mã’, bine zice lu-meacã eºti nebun! (Caragea)

- Mai nebunã sunt eu,am fost la Adjud dupã flori!(Gaby)

- Vezi ce ne potrivim?Poftiþi la parastas! Dumnezeusã-i ierte!

Era grozav sã fi a-vutcolivã, le-am dat numai cozo-nac, fursecuri, alune, coniac,

lichior, vin, muzicã...

DDuuppãã zzeeccee aannii

Din Katanga mi s-adat transferul dupã exact treiani ºi douã luni, tot dupã obi-ceiul locului, adicã atunci cândnu se fac transferãri.

În Prahova e cu totulaltã viaþã! Cei care nu fac na-veta sunt socotiþi anormali.Chiar dacã faci mai mult pedrum decât la seviciu, nu con-teazã. Unii îºi iau recuperare ozi - douã pe sãptãmânã pentrutimpul consumat pe drum. Odrãgãlaºã stomatologã cu do-miciliul în Bucureaºti dã tele-fon, dupã ora 8, numai pentrua întreba dacã se aude cevadespre vreo inspecþie. Nu înfiecare zi.

Mi s-a dat post de pe-diatrie. Pentru cei 40 de kmtrenul face 90 de minute, ju-mãtate stând sã ia aer curatdin Vãleni de Munte. ªefa dis-pensarului e foarte conºtiin-cioasã ºi autoritarã. M-a aver-tizat de la început: „Pe liniaaceasta toþi medicii se întorccu trenul de 12 ºi jumãtate,sper cã nu vreþi sã faceþi sepa-ratism!” Am avut mare noroc,dupã douã luni a fost detaºatãla spital, iar lucrez singur.

Sunt norocos ºi cu in-spectorii igieniºti: sunt nume-roºi, serioºi, te amendeazã nu-mai dacã un copil e plecat dinlocalitate cu pãrinþii ºi nu ºtiiunde s-au mutat.

La cursul politic amfost uimit când am vãzut cã serãspunde citind din caiet, ºinumai cine vrea sã aibã 10.

Altã þarã! Ce-i drept,lectorul – un medic specialistdin policlinicã – a plecat într-oexcursie de documentare, un-deva mai spre soare apune, sãvadã la ce nivel a ajuns „ex-ploatarea omului de cãtreom” ºi a rãmas profund im-presionat vãzând descompu-nerea putredului sistem capi-talist. Iar în cele din urmã arãmas... de tot

Cât despre pãduchiiprahovani sunt cantonaþi, deo-camdatã, numai în satele maibronzate de la periferia Plo-ieºtiului. Puricii rari, în trenploºniþe.

Parastasul păduchilorMMii rr cc ee aa CC .. DDiinnee ss ccuuDin „JJuurrnnaalluull uunnuuii mmeeddiicc ddee þþaarrãã“

- roman în curs de apariþie -

+

+ +

+

Pagina 4 Revistă de cultură

Portalul timizilor

Ultimul volum de ver-suri semnat de DDoorriinn BBooccuu(PPoorrttaalluull TTiimmiizziilloorr, EdituraRafet 2009) reprezintã o reuºi-tã din multe punctele de vede-re. Autorul (profesor universi-tar, doctor în matematici, ºef alcatedrei de Informaticã aplicatãa Universitãþii „Transilvania“din Braºov), exploreazã - apa-rent - filonul poetic inaugurat înliteratura românã de celebrul,Ion Barbu (Dan Barbilian).

Diferenþele sunt însãnotabile: poetul nãscut la Sãru-leºti (judeþul Buzãu) evadeazãîntr-un altfel de „joc secund",cel al copilãriei care învârte ro-tiþele dinþate ale universului,punând în locul rigorii intuiþia:„Dor de ramurã de brad / ºi deprispa casei mele, / micã, / plân-sã, / dar prin care / axa lumii seabate / sã-ºi îngroape / fãrã zgo-mot stelele, / ce-n miez denoapte / din eternitate cad. /(…) …pulberea / în care tim-pul / se transformã în / rãsad".(DDoorr)

Cuvintele devin, pre-cum lespezile ºlefuite de trece-rea apei, amintiri ale fiinþei ºle-fuite de timp: „Sã nu treci, /omule, / niciodatã, / prin locul /în care / Zâna Zorilor / îºi în-moaie / în apã / picioarele ei /ireale, / transparente, / numai

bune de muºcat, / în loc de tur-tã dulce, / în loc de portocaleparfumate, / în loc de mãcriº, /în loc de ghindã, / în loc de sin-gurãtate, / în loc de veselie, / înloc de luminã, / în loc de cre-dinþã" (SSãã nnuu ttrreeccii). Jocul este omatrice, o inventivã salvareprin naivitate: „Chirlopani ºimartingale, / vraja clipei /stând, semeaþã, / la taifas cu in-finitul, / somnifer echiprobabil /al speranþelor ce urcã, / înnecunoscut, agale" (CChhiirrllooppaanniiººii mmaarrttiinnggaallee); sau: „Muceniciicugetãrii / iar ºi-au rupt petoboganul / entropiei calenda-rul" (LLeeggeeaa nnuummeerreelloorr mmaarrii).

Este un punct de pleca-re pentru „descifrarea“ imensi-tãþii, în care sensul este dat decãutare ºi îndoialã (la fel cum,dupã pãrerea noastrã se întâm-pla ºi la Vasile Voiculescu). În„þeasta atee" a poetului rãspun-surile nu mai au, aproape, im-portanþã: „Mereu rãmas în ur-ma / furtunilor solare / îmi carprin praful dogmei / eterna în-trebare: / Lumina învierii / mi-edatã sã mã vindec / sau sã-mideschidã alte / posibile izvoa-re?" (AAttââtt ddee mmaarree-ii cclliippaa). Înaceastã conjuncturã, Dumne-zeu, pentru care „eternitateaeste o închisoare“ poate fi înþe-les ca nemiºcare absolutã, pecând omul este neliniºtea tre-cerii: „Dumnezeu, privind învale / îºi pãstreazã pentru sine /clipele de nemiºcare. / Omuluii-a dat blestemul / de a-ºi cãutasubstanþa / în nevoia de schim-bare“ (PPrreeaa uuººoorr uuiittããmm iizzvvoorruull);sau: „ªi totuºi, / în atoatãcu-prinderea mea / nu încapeemoþia ta / când asculþi, / privi-ghetoarea cântând / în pãdure"(OOsscciillâânndd îînnttrree ggrraavviittaaþþiiee ººiirroouuaa nneessppoovveeddiittãã aa ddiimmiinneeþþii-lloorr); sau: „M-am rãtãcit deTine, / întâia-mi cãlãuzã / princolbul nefiinþei" (SS-aa îîmmpplliinniittccuuvvâânnttuull)).

Este, în toate acestea,o melancolie faustianã, o dramã

a înþeleptului mãcinat de for-mele fixe, care încearcã sã eva-deze dincolo de nemãrginire:într-un cântec de privighetoaresau în rãtãcirea pe un drum deþarã: „Ce s-o fi întâmplat cu tâ-nãrul din mine / care visa sãplece / oriunde, / oricât de de-parte / pentru a gãsi ceva / caretrebuia sã înlocuiascã / acelamãnunt / lipsit de importanþã,/ nici nu ºtiu cum sã-i zic, / pen-tru cã aºa sunt eu, / dau târcoa-le adevãrului / ºi îi las pe cei ca-re mã ascultã / sã ghiceascã cese întâmplã, / când eu merg /pe un drum prãfuit de þarã " (OOsseeaarrãã). Aceastã blândã simplifi-care a lumii este, de fapt, unicaºansã a efemerului de a înduraeternitatea: „A prins contur /portalul / timizilor, / din fumul/ cântãrilor pe care / flãcãii lerespirã / tânjind dupã structura/ ºi simplitatea lumii / descrisãde Mesia". Condiþia umanã nueste eludatã, de aceastã întoar-cere a privirii de la cerul înste-lat cãtre îngusta cãrare a coti-dianului. Chiar dacã clipa devi-ne suportabilã, strigãtul fiinþeirãmâne unul rãscolitor: „Mân-ca-v-ar câinii sã vã mãnânce, /privighetorilor! / Începusem sãcred / în frumuseþea uitãrii".Iar absenþa lui Dumnezeu (sau,mai bine zis cãutarea lui) faceloc, în faliile memoriei, unorfantasme ale puterii lumeºti:„Eu, m-am rãtãcit de tine, /încercând / sã dau un nume /dorului de nemurirea / clipelorunduitoare. / Stau la sfat / curegi ºi tartori / peste þãri de ne-uitat. / Dumnezeule, niciunul /nu-i atât de viu ca tine / ºi nici-unul nu renunþã / la puterea luiPilat".

Vom încheia cu aceastã"inscripþie" ce echivaleazã cu uncrez fundamental: „Când mãprivesc în oglindã / mi se parecã vãd un actor / pentru o nouãGolgotã.“ (GGrraavviittaaþþiiaa)

FFlloorriinn UURRSSUULLEEAANNUU

Actor pentru o nouă GolgotăPOEME

de Dorin BOCU

Legea numerelor mari

Legea numerelor mari va ilumina cuvântul,tot aºa precum speranþa va nemãrgini pãmântul.Finã, umbra raþiunii taie pârtii largi prin ceaþa infinitului genunii.Zeii, plini de spuma zãrii îºi rãsfirã nemurirea peste vatra aºteptãrii.Stau în chingile gândirii înþelesuri vechi ºi rare.Tãlpile neadormirii traverseazã îndoiala subjugãrii doctrinare.Cu un chiot, dens în sine, se prãvale-n rouã carul.Mucenicii cugetãriiiar ºi-au rupt pe toboganul entropiei calendarul.Azi pãrem, din alte veacuri, smulºi ºi daþi zãlog schimbãrii.Fiecare zi aduce frontiere noi privirii ºi carate noi visãrii.Mamã, tatã, zei ºi cosmos.Alfa, beta ºi omega certitudinii cã timpuleste doar un fir din care / împletim eternul logos.

Chirlopani ºi martingale

Chirlopani ºi martingale,se înverºunarã zeii sã-mi trimitã,când eroarea ºi-a ieºit din ale sale.Chirlopanii, / pentru insul care umblã pe coclauridupã fluturi ºi sânziene.Martingale, / pentru mine, cel ce doarme ros de gânduridespre cum va fi sã fie / când un fluture va punemustãcioara lui firavã / pe obrazul unei zânecare zburdã prin poiene.Martingale,dor de nuferi, care stau ascunºi prin leme.Martingale, / fum de aur ambalat de cel ce vedeîn dezordinea curentã zãmislirea unei teme.Chirlopani ºi martingale,vraja clipei stând, semeaþã, / la taifas cu infinitul,somnifer echiprobabil al speranþelorce urcã, în necunoscut, agale.

N-aam sã te uit, femeie(Mamei mele, a cãrei tristeþe exemplarã mã þine

spânzurat de eternitate)

N-am sã te uit, femeie, / nici când, pornind spre stele,puterea ta de-a plânge / se va lovi de stânca uitãrii, care creºte în þeasta mea atee.Îmi va rãmâne veºnic / surâsul tãu în minte.Pierduseºi, în oceanul / schimbãrilor de cheie,speranþa de-a învinge / durerea de pãrinte.Te încerca tristeþea, /pe prispa nemuririi,în care duhul clipei / îºi tãvãlea blândeþea.Lãsai în urmã lumea grãdinilor, cuprinse de zarva învierii.Copilul tãu murise, / înmãrmurind ecoul, ce-ºi cãuta izvorul / în adierea calmã / a zgomotelor serii.N-am sã te uit, femeie, / nici când uitat de sensurivoi fi precum o frunzã / desprinsã din copacul eternitãþii, noaptea, de adieri ºi umbre / din calea mea lactee.

Liber

Liber / n-am mai fost / de când mama mã lãsa sã treier, / lângã prispa nemuririi,praful clipei / din gãoacea / câte unui tainic gând.Stau, cu sinele la sfatîncercând sã rup din pomul / îndoielii înc'un hat.Râd, mereu, / simþind cã norii / sunt interesaþi de zborulvoltelor pe care râsul / le descrieîmplinindu-ºi / dorul de nemãsurat.Iar mi-e dor / de revãrsarea sineluiîn mângâierea stelelor / ce cresc la umbra gândului ce s-a curbat.Plouã, / timpuri noi ...ºi plouã / alte rosturi peste sat.Sunt strãin, / în mine însumi.Plâng, / cu storurile trase,dupã tot ce n-am uitat.

+

+ +

+

Pagina 5Fereastra

Domniºoarã de onoareMãrturisesc cã, uneori, nu-mi

plac nunþile. Mã deprimã. Nunta e ostare de spirit, ori nu e deloc. În ab-senþa stãrii de „nuntire“, nu-i decât omascaradã demnã de milã, o piesãprost regizatã ºi jucatã ºi mai prost. Deaceea nu-mi plac nunþile. Sunt preapuþini acei miri cu adevãrat fericiþi, darîi deosebeºti greu de cei care mimeazãfericirea. Cât zel depune omul pentrua-nºela aparenþele! Dar mai de plâns ezelul pe care-l depune pentru a se în-ºela pe sine. ªi formula aceea forþatã:„Pânã când moartea ne va despãrþi!“De ce s-aºtepþi sã te despartã moar-tea? Moartea nu desparte. Doar ab-senþa iubirii desparte. Aºadar formulacorectã ar fi: „Pânã când unul dintrenoi va înceta sã iubeascã“. Asta presu-punând cã se pleacã de la o stare iniþi-alã, unde existã iubire. ªi cã n-ai con-simþit la unire dintr-unul din sutele demotive stupide care-i împing pe ceimulþi sã facã pasul. Cum îmi spuneafosta directoare - mãcar asta era sin-cerã! - „Prostii, Claudiþo! Pe ce lumetrãieºti? Chiar crezi cã oamenii se maicununã din dragoste?“

„Mã încãpãþânez sã cred cã da,doamna directoare; cel puþin aºa artrebui, câtã vreme e un lucru la careconsimþim de bunã voie ºi se presupu-ne cã ar trebui sã o facem pentru toa-tã viaþa. Nu pot sã admit cã nu te sufo-ci la fiecare douã minute lângã omul pecare nu-l iubeºti“.

„Eºti dusã, fato! Ai sã rãmâinemãritatã, tot visând la cai verzi pepereþi! Vrei sã ºtii de ce m-am mãritateu cu Nistoreanu? Fiindcã aveamdouãzeci ºi ºase de ani ºi mi-era cã numã mai ia nimeni. Iar el s-a însurat cumine fiindcã se sãturase de mâncareade la cantinã. Na! Unde-i iubirea aiamare? ªi, pânã la urmã, cui îi trebuie?Uite cã mai suntem ºi-acum împreunã,dupã mai bine de douãzeci de ani“.

Ca sã ce? îmi vine s-o-ntreb.Încerc sã n-o judec. Vãzându-i

o pozã din tinereþe, am avut surprizasã constat cã era chiar mai urâtã decâtacum. O fi ºi asta o disperare - pe careDumnezeu a dozat-o în cantitate sufi-cientã acolo unde ºansele de-mpreu-nare sunt scãzute, nepresãrând, înschimb, niciun dram de orgoliu. Altfelcum s-ar mai fi perpetuat specia?

Un bãrbat îmi spusese odatã:„Habar n-ai cu câtã pasiune ºtiu sãiubeascã urâtele, cu ce deznãdejde se-agaþã de cel care le-ntinde un deget ºicum se-ncolãcesc pânã când sunt sigu-re cã nu-l mai scapã. ªi pentru cã nusunt sigure niciodatã, se strãduiescmereu ºi mereu. Iar unii bãrbaþi habarn-au ce pierd evitându-le!"

Aºa o fi. Cum sã te-agãþi? Cumsã atârni ca o iederã, când simþi cã nueºti dorit?

Abia când directoarea îmifãcuse cunoscut motivul cãsãtorieisale, am înþeles atitudinea ei mai mult

decât revoltatã când îi anunþasem di-vorþul meu.

- Claudiþa, de ce divorþezi, ma-mã? Te bate?

- Nu mã bate.- Te-nºealã?- Nu mã-nºealã.- Bea, fumeazã, n-aduce bani

acasã?- Nimic din toate astea.- Aoleu! Te pomeneºti c-o fi

impotent!- Nici vorbã.- A...tunci? Nu-nþeleg...- Nu-l mai iubesc, doamnã.Rar am vãzut-o în starea de

perplexitate totalã. De obicei, nimicn-o mira, nimic n-o ºoca, fãcea faþãcelor mai dramatice situaþii, pãrinþilorcei mai stupizi, veniþi sã reclame com-portamentul vreunui profesor faþã denepreþuitele odrasle, elevilor cei maizãnatici, celor mai rebeli dintre profe-sori.

Când i-am spus însã motivuldespãrþirii mele, a pãrut lovitã de trãs-net, rãmânând aºa minute bune. Dupãcare a început sã rãcneascã, de rãsunatoatã cancelaria: „Auziþi, lume bunã,nu-l mai iubeºte! Auzi motiv de des-pãrþire! A-nnebunit lumea! Sã piei dinochii mei! Pe voi nu v-a bãtut nimeni,sau nu v-a bãtut de ajuns“.

Am lãsat-o bodogãnind, mi-amluat catalogul ºi am plecat mai devre-me la orã. Ce sã-i fi explicat? Cã numi-am dorit altceva decât sã iubesc unbãrbat toatã viaþa, sã-l respect ºi sã-lslujesc (iubirea te face sã-þi doreºtipânã ºi asta), dar, dacã n-a fost sã fie,n-ar fi avut vreun sens sã mã mint, apoisã-l mint ºi pe cel de lângã mine? N-arfi-nþeles. Nu ea; care se mãritase deteamã cã n-o mai ia nimeni, cu unulcare se sãturase de mâncarea de lacantinã.

Întâmplarea a fãcut ca, la oracare a urmat isteriei directoarei, sã amde predat „Taina cununiei“. Am fãcut-o mai frumos ca oricând ºi n-am uitatsã adaug la sfârºit: „Sã nu uitaþi, dragiimei, cã aceastã tainã trebuie sã se re-gãseascã în sufletul vostru. Cã adevã-rata cãsãtorie în faþa lui Dumnezeu sepetrece mai întâi în sufletele celor doicare hotãrãsc sã-ºi uneascã destinelepentru totdeauna. Altfel, ea nu arenicio valoare, oricâte instituþii dinlumea aceasta ºi cealaltã ar legaliza-o.Din pãcate, Biserica nu a descoperitîncã mijloacele pentru a-i identifica pe

farseuri, oficiind astfel ºi cãsãtorii carenu ar trebui sã se petreacã în veci“.

Aveam sã constat cã zvonuldespãrþirii mele apropiate - pe caredoar în ziua aceea îl fãcusem publicprintre colegi - se rãspândise mairepede în rândul elevilor, care par sãfie totdeauna cu un pas înaintea noas-trã. Astfel cã unul mai îndrãzneþ mã„plesnise“ cu întrebarea:

- Dacã este atât de frumoasãcãsãtoria ºi-atât de minunatã-i taina decare ne-aþi vorbit astãzi, atunci dum-neavoastrã de ce vã despãrþiþi?

Recunosc cã m-a surprins, daram luat-o ca pe un prilej binevenit dea-mi explica decizia, ca o continuare lalecþie, evitând sã-i las cu nedumeriri:

- Înseamnã cã taina aceea n-aexistat în inima mea, înseamnã cã ºi euam fost unul dintre farseurii care aupãcãlit Biserica, dar am decis cã estemai bine sã pun capãt unei minciuni,decât sã trãiesc cu povara ei toatã via-þa.

- ªi nu e pãcat? m-a „pocnit“ ºiochelaristul din prima bancã, de între-bãrile cãruia m-am temut încã din pri-ma zi când am intrat în clasã ºi m-a ata-cat frontal: „Am crezut cã sunteþidoamna de desen. Profesoarele de re-ligie nu se rujeazã, nici nu-ºi fac unghii-le ºi au decenþa sã meargã cocoºate, însemn de umilinþã.“

I-am rãspuns amuzatã, zâm-bind, conºtientã cã ei n-au nicio vinãde educaþia care se face de secole - lanoi ºi pretutindeni - conform cãreiaoamenii credincioºi, religioºi, sau careau în vreun fel de a face cu religia artrebui s-arate precum momâile de cea-rã: „Nu sunt doamna de desen, dar încinstea ta, data viitoare mã voi strãduisã-mi pictez ºi-o aluniþã pe bãrbie.“

Asta a pãrut sã-i încânte teribilpe ceilalþi - incomodaþi ºi ei de colegulmult prea riguros inteligent ºi studiosdin prima bancã - astfel cã au zornãitgeamurile de râsul lor ºi am ºtiut atun-ci cã-i câºtigasem pentru multã vreme.Chiar ºi pe ochelaristul din banca-ntâi,care a zâmbit mulþumit, în colþul gurii.Întrebarea asta mi-a stat ºi mie însuflet ºi chiar pe buze de vreo câtevaori, dar n-am avut curajul sã-mi întrebprofesorii de la Teologie, mult preaimpunãtori ºi scorþoºi.

- Dacã-i pãcat? Este. Dar e maimare pãcatul de-a te preface cã iu-beºti. Luaþi-o numai ca pe o pãrerepersonalã, nu vã mulþumiþi cu ce vãspun eu, mai întrebaþi-i ºi pe alþii, darvoi sã fiþi cei care decideþi cãror pãca-te puteþi ºi cãrora nu sã le faceþi faþã.ªi mai ales evitaþi sã-i judecaþi pe alþii!Amintiþi-vã cã nici Dumnezeu nu ne ju-decã pânã ce nu ne dãm ultima suflare!ªi, întrucât se-auzise clopoþelul, amadãugat:

- Acum fugiþi în pauzã, cã n-aºvrea sã mã-ncarc de pãcate ºi maimari!

Cã tot îmi „plac“ mie nunþile,

azi dimineaþã, colega de geografie m-a„lovit“ în plex cu cea mai indecentãpropunere din viaþa mea: sã-i fiu dom-niºoarã de onoare la nuntã. Eu! Dom-niºoarã de onoare. Am dat sã cârtesc -stai sa vezi cã nu mai sunt domniºoa-rã... cât despre onoare, dacã e sã mãiau dupã accepþiunea majoritãþii, mi-ecam la fel de strãinã pe cât þi-e þie bu-nul simþ (asta doar în gând). Ea nimic.Enervatã de codeala mea, a venit cuargumentul suprem:

- Las' cã nu de domniºoare ameu nevoie prin preajmã! Nu-mi trebu-ie sã se holbeze Gigel al meu la ele.

Bietul Gigel! Încerc, totuºi, unsentiment de milã copleºitoare pentrufiinþa asta, ca pentru toate cele ca ea;trebuie sã fie cumplit sã-þi otrãveºtisufletul degeaba ºi exact în direcþia încare nu trebuie. Am cunoscut multefemei, care considerau cã ce-i bunpentru ele e, în mod necesar, de folosºi altora. Uitând cã, de fapt, ar trebuimai întâi sã facã niºte comparaþii.

Care va sã zicã, totuºi, eu nuprezentam un pericol pentru Gigel ºi,implicit, nici pentru ea. Asta chiar m-aatacat! Îmi mai dã ºi explicaþii:- Domniºoarele mele de onoare tre-buie sã fie aºa ca tine, cu cel puþin zeceani mai bãtrâne decât mine.

Hopa! Mai bãtrâne, deci. Nicimãcar mai în vârstã.

Tocmai când mã pregãteamsã-i vãrs, ca din întâmplare, cafeauapeste planurile de lecþie la care tot lu-creazã de la începutul semestrului ºinu le mai terminã (ca ºi când toatã ºti-inþa omenirii ar sta în mâzgãlelile ei),profesorul de mate (nici cu ãsta nu mi-e ruºine la capitolul delicateþe!) a „sal-vat“ situaþia, dupã ce i-a tras un hãhãit:

- Hã, hã! Auzi, mãi Mari, asta(asta eram eu), ºi dacã-ºi pune sacu-ncap, tot e mai frumoasã ca tine, cu toþianii ei! Hã, hã!

Însã remarca matematicianuluia pãrut sã nu o fi deranjat prea mult peMarilena. Noroc cã universul ei se re-duce la Gigel ºi stratul carbonifer! Ceuºor le e unora sã fie fericiþi!

A ridicat doar puþin ofuscatãnasul din hârþoage, ameninþându-l curigla, pesemne cum face cu elevii:

- ªtiþi ce, domn' profesor,vedeþi-vã mai bine de integrameledumneavoastrã! ªi sã mai ºtiþi cã pemine Gigel mã place ºi aºa.

Aºa cum? Aºa prostuþã, sauaºa insipidã?

- Nu ºtiu, Mari, cine te-a tre-cut pe tine la matematicã, da' eu, dacãaud vreun elev zicând „integramã“ înloc de „integralã“, îl ºi las repetent.

- Haideþi, domn' profesor, nufiþi rãu! La mine integrama ºi integralasunt totuna. Cã, dacã-mi plãcea mate-matica, nu mã duceam la geografie.

- Auzi, da' ce-ai zice dacã m-aiauzi pe mine rostind în loc de „Carpa-þii de curburã" - „Carpaþii de curvurã"?Ã? Totuna-i?

(continuare în pag. 6)

Florentina Loredana DALIAN

Domniºoara de onoare

Halucinaþii

PROZĂ SCURTĂ

+

+ +

+

Pagina 6 Revistă de cultură

(urmare din pag. 5)

Noroc cã se fãcuse de plecat la orã,altfel cine ºtie cât s-ar mai fi ciondãnit.

Problema e ce mã fac eu? Aiao þine sus ºi tare sã mã facã aºa cummama m-a fãcut - domniºoarã. Dacãrefuz, e-n stare de orice - sã-mi taie oºuviþã pe la spate, sã-mi agaþe vreolozincã... Dupã aia, stã o orã pe capulpo-pii, sã-i ia pãcatele cu mâna. Ampro-vocat-o odatã la o discuþie ºi-amaflat - de ce nu mã mir? - cã ºi ea e din-tre cei care considerã spovedania unprilej de a-ºi ºterge cu buretele pãcatemulte ºi grele, pentru ca apoi s-o ia dela capãt. Ce mare lucru? Când simþi cãs-au adunat prea multe, le ºtergi iar. ªiviaþa îºi continuã drumul ºi tu pe-alãtu-rea cu ea, fãrã sã-nveþi nimic de lanimeni, nici mãcar din propriile greºeli.

ªi totuºi, eu ce mã fac? Dacãmã duc, apare altã problemã: cum sãmã-mbrac, ca sã nu-l agãþ pe Gigel?

HalucinaþiiMerg. Dacã

m-aº opri, s-ar des-pica pãmântul. Tre-buie sã merg câtmai mult, pânã cad.

O b s e r v .Trebuie sã observ,sã aud, sã vãd înjurul meu, sã mãagãþ de lumea exte-rioarã, altfel m-aºprãbuºi în mine pentru totdeauna.

Privesc atent, sã mã încredin-þez cã lumea nu s-a schimbat. Îmi repetîn gând: „Nu s-a schimbat nimic“.

Un câine mi se-alãturã vreodoi paºi. Îmi vine sã-l întreb ca Moro-mete: „Unde mergem noi, mãi Nicu-lae?“. Nu ºtie. κi pierde interesul ºirãmâne lângã un coº de gunoi. Astãzi,

nici câinii nu mã iubesc.Un copil îmi zâmbeºte din cã-

rucior. Mã întreb de ce-mi zâmbesctoþi copiii. E drãguþ, dar nu-i al meu.Nu te uita la mine, copile, azi sunt urâ-tã! Scot limba la el ºi începe sã urle.

Într-o maºinã staþionatã, sur-prind cu coada ochiului un bãrbat carese holbeazã la mine. Ce-o fi vãzut? A!Am lacrimi. Aºa e - nu vezi toatã ziuaoameni care-ºi varsã lacrimile pe stra-dã. ªi eu care credeam cã sunt sexy!Mai bine-mi pun ochelarii. Ce dacã-iumbrã?

O þigancã mãrºãluieºte cu þiga-ra-n mânã. Se duce glonþ la o florãrea-sã din altã rasã ºi-o înjurã: „Fãi femeie,eºti nebunã? Þi-am zis sã-þi iei florile ºisã te cari tocma-n capu' ãlãlalt de stra-dã! Repede, cã altfel þi le-arunc!" Fe-meia dã sã negocieze, cu teamã, n-aresucces. Umilitã, îºi strânge florile ºipleacã. Mã revolt. Apoi mã mir cã maiam vlagã sã mã înduioºez de umilinþaaltora. Îmi dã prin gând sã mã-ntorcsã-i cumpãr toate florile. N-o fac. Ma-rile decizii le luãm doar în gând.

La o terasã, un bãrbat ºi ofemeie se privesc în ochi. N-au nevoiede cuvinte, se þin de mânã. Sunt fru-moºi ºi pare cã se iubesc. Întorc capul.Azi nu suport fericirea nimãnui.

Un bãtrân mã opreºte sã mã-ntrebe cât e ceasul. Îmi vãrs nãduful peel ºi-i spun cã „mi se rupe". κi facecruce ºi-mi ºuierã ceva de strãbuni.Las' cã nici þie nu þi se rupe de mine!ªi-apoi, la ce-þi foloseºte sã ºtii cât eceasul, când mergi fãrã þintã ºi nu ºtiiîncotro te-ndrepþi?

Eu am ajuns. Nu vroiam sãajung. Mai fac douã ture în jurul hote-lului. Mã uit la frunze. Cu câtã resem-nare obiºnuiesc sã cadã ºi se lasã cãlca-te-n picioare!

Un þigan burtos mã priveºtelasciv ºi-mi face cu ochiul. Mi se ridicã

stomacul în gât. Ãsta-i peºte. Mai binemã fãceam vampã.

Mã decid sã intru. Dau bunãziua. Sau seara. Ce mai conteazã? Re-cepþionerul ºi camerista joacã zaruri.Cum mi-or fi zicând între ei? Aiuritade la 205. Lui îi povestisem cu altã oca-zie (când îmi spusese cã nu mai faceinventarul camerei, cã are încredere),cum am plecat odatã c-un prosop din-tr-un hotel, crezând cã-i al meu. Evi-dent, l-am înapoiat - gata spãlat ºi cãl-cat -, cu scuzele de rigoare. De-atuncimi se pare cã mã priveºte suspicios.Dobitocule! N-am furat decât o datãîn viaþã, prin clasa a patra, un mãrþiºorde la o librãrie. Þineam morþiº sã i-ldau mamei ºi n-avusesem cui sã cerbani. Hm... sã nu furi! Dar dacã-þidoreºti sã oferi?

Intratã în camerã, aprind þiga-ra ºi ies jumate pe geam, sã nu pierdcontactul cu lumea. Zgomotul maºini-lor îmi sapã brazde pe creier.

Mã uit în oglindã. Sunt urâtã,cu toate smacurile de pe faþã. Singuracosmeticalã care dã rezultate e ferici-rea. Mã bucur cã sunt urâtã. Mã urâ-þesc ºi mai tare, întinzându-mi boielilepe ochi. Aºa! Frumuseþea, inteligenþa,talentul ºi toate calitãþile omului suntbune la nimic, câtã vreme nu te ajutãsã dobândeºti puþinul pe care-l ceri dela viaþã.

Mi-am amintit copilul cãruiai-am întins un bãnuþ, pentru ca imediatsã i-l iau înapoi. Eram studentã, mer-geam prin Bucureºti ºi un copil al strã-zii, cu un cãþeluº în braþe, mi-a cerutbani. I-am dat. Mai bine nu-i dãdeam!Se pare cã prima reacþie ne defineºte,aceea pe care-o facem îndemnaþi desuflet. Dar ce te faci cu cretina de min-te, care-ºi bagã coada? Mi-am adusbrusc aminte cã erau singurii mei baniºi-mi trebuiau de tramvai. L-am strigat,s-a întors ºi i-am cerut banii, scuzân-

du-mã ca o proastã. N-am sã-i uit pri-virea, nici banul acela care m-a atinsdureros. Adicã ce era dacã fãceam bla-tul? Mã prindea sau nu mã prindea. Sauce-ar fi fost, dacã mergeam trei staþiipe jos? Ei, vezi! Primim cu mãsura cucare oferim. ªi mã mai mir când viaþaîmi fluturã câte-o chestie pe la nas,doar ca sã aibã ce lua înapoi! Mãcarde-aº dobândi ºi eu seninul acelui co-pil, care mi-a pus cu resemnare banulîn palmã! L-am cãutat de-atunci de zecide ori, sã-l umplu de bani. Evident, nul-am mai gãsit. Dar îl visam nopþile. Arfi trebuit sã-mi învãþ de atunci lecþia:nici ºansa de-a oferi nu-þi este permisãla nesfârºit.

Încep sã mã dezbrac, cu miº-cãri lente ºi gândul aiurea. La jumãtateobosesc, mai aprind o þigarã...puþinscrum ºi gata cu ciorapii mei cu bandãadezivã. Nu-mi pare rãu de ei, chiardacã mi-i pusesem prima datã. Privesccu plãcere firul cum se duce pânã jos.Nu mi se pare suficient. Îi destramdefinitiv ºi-i arunc la coº. Totul se des-tramã.

Iau hotãrâri eroice pe care levoi uita a doua zi. Toate cuvinteleomenirii s-au adunat într-o frazã cutãiº de lamã ascuþitã, care-mi face tâm-plele sã zvâcneascã, pe care mi-o repetde o mie de ori, sã o-nvãþ pe de rost,sã n-o mai uit, ca bazã pentru alte ho-tãrâri eroice.

Piuie telefonul. Sã nu fii tristã.Nu sunt. Când þi se prãbuºeºte o lu-me, cum sã fii tristã?

Daniel LÃCÃTUª

Clipã

Nu pleca…Tãcerea mai are ceva de spus!

Certat cu moartea

Nu-i prima datãcând încearcã sã mã fure.M-a luat prin surprindere,în miezul nopþii,de trei ori.

I-am cerut nenorociteisã nu mã mai caute -cu greu m-am stãpânitsã nu-i trag vreo douã

Întâmplãtor

Am auzitîntâmplãtorlacrimi zornãindpe asfalt.Ferestrele dormeau -lume strãinãindiferentã

Privighetoarea

Inima-mi plângeîn tãcere.Pe-o creangãprivighetoarea-îºi dã

ultima suflare

Poezia

Poezia a fugit în lume,cât mai departe de mineºi e fericitã acolo unde e.Mi-a trimis o telegramã-îmi cere iertare ca m-a pãrãsit.Cuvintele sunt sparte ºi pustii

Privat de libertate

M-am nãscut prematurla 7 luni.Aveam douã kilogramedoar în braþul drept,degetele prea murdarede cernealã

Pânã astãziam fost privat de libertateînchis într-un incubator

Pãcatele

De împãrãþia cerului mã desparte o cortinã. Ruga mea se face þãndãri. Pãcatele îmi ard, dar nu se risipesc

Anca Eliseifructe de rouã

poate am obsesii, când vãdcã pe florile albelumina condenseazãpicãturi de sânge,

rãsfrânte în rouã…voi nu mã credeþi oricum, chiar dacã cerul nu poate fiatât de departecum îl cred eu uneori…o sã am restanþe la filozofiefiindcã am scriscã pantofii profesoruluisunt mai puþin realidecât unele lucruri ce nu se vãd…o sã primesc, totuºi, într-o ziun premiu pentrucel mai plictisitor volum de poezii,pentru cã în toateau sã zboare aceleaºi pãsãriºi au sã foºneascã aceleaºi planteamãgitoare, cu fructe de rouã,sclipitoare ºi însângerate.

cuvinte

cuvintele nu vin la mineca pãsãrile pe umerii sfinþilor…eu nu pot decât sã le aud dedepartecum fâlfâie cu aripile lor lenteîn vãzduhul de gheaþãal oglinzilor…

rugã

învaþã-mã sã-mi iubesc la felaripile ºi tãlpile…în lumea asta ciudatã cine ºtiecare din ele vor zbura mai întâi.

TINERI POEÞI

AAccvvaarriiuu

Nouã ne rãmâne doar amintirea, ca un acvariu în care moartea ºi viaþa au culorile mirifice ale transparenþei,numai amãrãciunea imensitãþiiºi tãcerea oglinzilor în care singurãtatease trezeºte dimineaþa ºi împrãºtie pe luciul apeimãrunte sentimente pentru hrana peºtilor...

Uneori ne rãmâne chiar mai puþin, poate doar tavanul cerului pe care îl scrijilim cu unghia…

JJuummããttaattee ddee oomm

Despre jumãtate de om cãlarepe jumãtate de iepure schiopmai putem vorbi, prefãcându-ne buni ºi înþelegãtori ºi mai ales fericiþi…Dar vine o zi când ne dor umerii,când rãnile se deschid ca niºteapusuri sau rãsãrituri de soare,ºi când, ne rupem în douã:jumãtate nemurire ºi calaltão fugã cãtre sfârºitul ipocrit al fericirii

Lucciaann Mããnnããilesccu

+

+ +

+

Pagina 7Fereastra

Ideea de care vreau sã vã vor-besc m-a pãlit exact în vârful capului ºia fost atât de puternicã încât m-a tre-zit din somn. Degeaba am încercat sãmã scap de Domnia-Sa numãrând pâ-nã la 999, proferând imprecaþii ºi alin-taþii verbale. Fiindcã nu m-a lãsat sãdorm, nici eu n-o sã vã las, aºadar o são fac de râs ºi o pârãsc sintetizân-o.

- Ai scos cãrþi, o duzinã. ( Vor-ba lui MMiihhaaii MMeerrttiiccaarruull, „Nu sunt deduzinã"), la edituri de prestigiu (EEmmii-nneessccuu, MMuuzzeeuull LLiitteerraattuurriiii, AAuugguussttaa sauPPaarraalleellaa 4455). Punctând ideea obsedan-tã, abracadabrantã ºi insomnicalã a fostaceea de a scoate ºi o carte în natalaBucovinã!

VV.. AAnnddrruu nota cã sunt de undemi-e jumãtatea. Accept, dar ce facemcu cealaltã jumãtate, mai ales cea sufle-teascã, parºivenia ei de treabã, mada-ma asta a rãmas „acasã“ ºi probez cusubiectele cãrþilor mele, care se bat cucele teleormãnene pentru a domina.

Am afirmat ºi îmi pãstrez opi-nia: Dumnezeu a turnat frumosul dincuvinte în ambalaje omeneºti de toatefelurile, multe dintre acestea având,probabil ca un fel de compensaþie ºi„niºte mici mari ciudãþenisme“. (Sepoate comenta pe tema asta). Eu recu-nosc pentru moment una: mai cred înpoveºti! Iat-o!

A fost odatã un telefon datamicului cu A mare, bijutierului de cu-vinte, CC.. BBllããnnaarruu:

„- Bãdie, Dumnezeu sã te þie!Iatã ce mi-a trecut prin cap mie…ºii-am rezumat dureroasa idee ºi îneþe-gãtorul amic a sugerat cã salvarea meapoate fi numa' ea, Zâna cea Bãlaie,care arde cu pãlalãaie când simte cãtrebuie scoasã la luminã o carte carete alinã, crezi cã e ceva de cartea lu'mata?".

Aºa am ajuns s-o cunosc peVVeerroonniiccaa SStteeiicciiuucc ºi CCaarrmmeenn, o Zânãmodernã, cu carnet de conducere, ca-re mi s-a pãrut puþin cam agitatã la ide-ea cã poate ajuta pe cineva care îºi ca-utã frumosul din cuvinte.

M-a suit pe locul mortului defricã ºi admiraþie ºi m-a debarcat la oa-meni cu nume ºi suflete de bucovineanpãstrate-n amintirea cea mai albastrã asufletului meu: un MMiihhaaii SSuummaannaarruu, oDDoommnniiþþãã AAggaacchhii, care mi s-a pãrut cã

a sãrit din picturile lui Rafael, o RRooddiiccããla care gradul de CCããppiittaann a devenitnume ºi aºa fost posibil ca „DDeeffuunnccþþiiii“mei sã capete viaþã în mai puþin de olunã.

Trãiascã 1 Mai, Ziua Internaþi-onalã a celor care (S)Muncesc la Cu-vinte ºi-ºi doresc sã le facã mai fru-moase, ºi mai drãgãstoase!

ªi mai ales Ziua de 1 Mai,2009, care a fãcut posibilã (Prin strãda-nia (re)cunoscutã a Domniþei FFeessttiivvaa-lluulluuii NNaaþþiioonnaall „„EEuusseebbiiuu CCaammiillaarr - MMaagg-ddaa IIssaannooss"" CCaarrmmeenn VVeerroonniiccaa SStteeiicciiuuccdesfãºurat în cele douã localitãþi dinsintagma domnului RRaacchhiieerruu: Suceava,un orãºel de lângã Udeºti!

Acolo, coane cititorule, lumecu renume despre care am citit ºi pecare i-am admirat sau vãzut sporadicpe ecranele… calculatoarelor noastre.Politeþurile care au mai rãmas pe ici-colea ne obligã sã dãm întâietateDoamnelor ºi sã recunoaºtem deschiscã prezenþa CCaarroolliinneeii IIlliiccaa a „domnit“la propriu ºi la figurat în aceste douãzile. Domnia-sa a fost „doinitã“ de oDoamnã cu nume de legendã ºi sufletaplecat asupra frumosului ºi mai puþinplãcutului eveniment cotidian, dar carea semnat admirabile proze, care amin-tesc de unduirea linã a obcinelelornoastre: DDooiinnaa CCeerrnniiccaa.

Personal m-am simþit copleºitde niºte „Cãrþi“ mai altfel de la Vidradin Apuseni: „CCaarrtteeaa ddee llâânnãã“ ºi „CCaarr-tteeaa ddee lluutt“. Au fost pentru noi revela-þia izvorâtã din originalitatea demon-stratã prin aceea cã poezia poate fiscrisã pe þesãturi, pe lucruri (o spatã,un pistornic - pecete specialã pentruprescurã -, câteva þesãturi de lânã).

Au prezentat-o MMiirrcceeaa AA.. DDiiaa-ccoonnuu, strã-strãnepotul altui Diacon,Coresi, care cãutã prin „întunearecul“de cuvinte strãine mãcar cinci româ-neºti, precum exegetul de faþã a cãutatîn acelaºi „întunearec“ de poeþi aceleminunate seminþe de postmodernismºi talent..

Numele celui de al doilea pre-zentator VVaassiillee SSppiirriiddoonn, am sugerat cãa fost scris metatetic, normal ar fi tre-buit sã se numeascã „Don' Spirit“ carefãrã sabie de cuvinte a venit ºi de dataasta întru „Apãrarea ºi ilustarea poe-ziei“ de azi. Îmi permit ca din sincerãpreþuire sã-i întorc salutãrile meleprogresiste ºi sã-mi exprim „bucuriaîntr-o posibilã reîntâlnire sub faldurilesteagului de afinitãþi spirituale“.

ªi eu am absolvit Liceul A. T.Laurian din Botoºani, pe când GGeelllluuDDoorriiaann (Mi-a plãcut sã scriu cã se nu-meºte Doru Gellian), avea 4 ani!

Recunosc, nu ºtiu de ce n-amavut curajul sã-l abordez întru aminti-rea unor vremuri peste care a trecutdeja un mileniu. ªi încã mai recunoscceva: Calitatea mea de sudisto-teleor-mãnean nu mi-a oferit posibilitatea dea veni în contact cu „poemele pierdu-te“ în boabe de cristal, nici cu „Poesiamirabilis“! Promit s-o fac pânã la ediþaurmãtoare.

Surpriza Festivalului, (afirmaþiaaparþine aceleiaºi Zâne Bãlaie ºi mo-derne care a interpretat - exccelent -rolul de Director al ediþiei actuale, aXIV-a, a Festivalului cicã aº fi fost Eu,Constantin T. Ciubotaru, cel botezatîn biserica din Udeºti, ºcolit tot aici,apoi la Botoºani, la Iaºi ºi „mãritat“ desoartã ºi nevastã în Câmpia Burnasului,zona Roºiorii de încã se mai Vede.

Careva mi-a cerut sã mã cir-cumscriu într-o frazã. Doamna Caroli-na zicea cã a fost impresionatã de bo-cetele din Teleorman. Probabil cã eusunt un astfel de bocet care plânge penotele din gama râsului. Surprizã?

Am protestat, dupã pãrereamea aproape toþi ceilalþi puteau jucaacest rol, fiind ºi mai tineri ºi mai fru-moºi… De ce numãrul zis cu ghinion?„FFoollkk-lloorr ddeesspprree DDeeffuunnccþþiiii ppuutteerriiii……SSaauu iinnvveerrss!" este cea de-a 13 carte amea!

Despre subsemnatul, exege-tul, subtilul ºi profundul prozator, su-ceveano-câmpulungean ºi mai recentieºan Constantin Blãnaru a spus ceeace aþi auzit, pentru care zise-i suntrecunoscãtor, iar pentru efortul de amã citi ºi comenta îi mulþumesc peacestã cale. Ca argumet se poate con-sulta, benevol ºi sinteza de pe ultimacopertã a cãrþii în discuþie.

Poate cã post-Festival se vormai spune vorbe mai bune ori nebu-ne, asta-i treaba cea mare ºi nobilã acelor care sunt nãscuþi, fãcuþi ori pre-fãcuþi exegeþi.

Ce aº dori sã notez: Au maifost prezente ºi alte personalitãþidespre care încerc sã notez telegrafic,enumerându-i albafetc ºi aºa cum mãduce mintea: Un AArrccuu CC, pe care l-amîntrebat (în scris), dacã este un arcaºcare se foloseºte de sãgeþile cuvintelordulci sau ascuþite. Oare o sã-mi rãs-pundã la sau în Timpul vieþii?

CClleemmeenntt II ºi DD. Numele-i vinede la „clemenþã". Oare ºtie dumnealuiunde se gãseºte un medicament princare s-ar putea vindeca, pãrerea mea,de hipermodestie? Azi chestia asta nuse mai poartã!

CCaammiillaarr MMiihhaaii, neam cu minepe linie de mama, recunoaºte cã mi-afost elev în celãlalt mileniu, cînd m-amrãtãcit printre cei care (s-)au predatlimba trogonometricã ºi algebricã, decare m-am speriat ºi am evadat pentru44 de ani în tabãra slujitorilor de cu-vânt scris ºi vorbit. Sper sã se þinã decuvântul dat cã se va apuca de mult vi-satul ºi proiectatul Dicþionar al celordespre care chiar domnia-sa zicea cãau primit de Sus darul inteligenþei ºifrumosului exprimat prin cuvinte.

CCâârrllaann NNiiccoollaaee, cetãþeanul deonoare al satului care are ºi originea ºimutaþia pe veci în alte locuri, dar carea fãcut „CEVA" pentru sat, care m-aîncântat cu impresionantele „ºtiute"despre udeºteni, cu acel fantastic rã-mas bun pe care Eusebiu Camilar ºi l-aluat de la mãrul sub care-ºi aºezasemasa de scris.

CCiioobbaannuu VVeenniiaamm, cu care amstudenþit exact în aceiaºi ani la Iaºi, darficare ºi-a scris „istoria", privind Oade-ciul, eu de la nord spre sud, el de larãsãrit spre apus…

PPaappuucc LLiivviiuu a intrat în salã cutoatã înãlþimea de care dispune, pestecare ºi-a aºezat acel zâmbet perma-nento-circumflex despre care n-amºtiut ce sã cred.

La plecarea din CCaabbiinneettuull-CCãã-mmiinn CCuullttuurraall „„MMiirrcceeaa MMoottrriiccii““, de lanunta de cuvinte, de la ospãþul de poe-zie admirabil regizatã de soþii IIaaccoobb, dela trupcile ºi clarinetul (care m-au fãcutsã danset pe sub masã), de la aceledumnezeieºti melodii cântate de viito-rii Camilari ºi Varvariuc, de la ospãþulamintind de picnicurile din alte vremi,revenind i-am aþinut calea ºi l-amrugat sã-mi ierte dedicaþia tremuratãde emoþie.

MMoottrriiccii RRoozzaalliiaa... Doamne cegreu este sã gãseºti acele cuvinte caresã nu doarã! Când vezi un om careþine steagul sus, care zâmbeºte aºa detimid, despre care ºtii cã ºi-a legat spe-ranþele de un om, iar acum luptã sã-ilase lumii ceva din cel care a fost idea-lul în viaþã, îi sãruþi mâna ºi admiri piospiesele din Casa Memorialã MirceaMotrici, îþi ºtergi o lacrimã povestindu-i tatãlui sãu câte ceva din ce a fost…

Gazdele, LLiivviiuu PPooppeessccuu, iniþia-torul ºi realizatorul ma-joritãþii ediþii-lor acestui festival, ajutat de doamnasa, urmat de ZZeebbii cel mititel ºi zânacea zburdalnicã, cu ani în urmã-mi vor-beau de un grandios proiect sub egidadar viaþa ºi moartea, la fel ca ziua ºinoaptea se deosebesc, iºi iau jertfele,dar ne lasã ºi speranþa cã se va puteaface ºi altceva. Sperã ºi purtãtorul detricolor SSaavveell VViioorreell BBootteezzaattuu, proas-pãtul ºi jovialul Primar al comunei,care zâmbeºte a aprobare.

Am uitat sã spun despre unsufletist, VVaassiillee JJuulliinnsscchhii, cel care alã-turi de GGeeoorrggee MMuunntteeaann m-a invitatcu 5 ani în urmã la douã ediþii. Iar pri-vesc în jurul meu ºi constat cã mi i-amuitat pe alþii, vechi ºi dragi cunoºtinþe,poetul ºi omul IIoonn CCoossmmeeii, colegii destudenþie ºi prietenilor de-o viaþã,SSaavveettaa VVããrrããrreeaannuu, IIoonn AAnnttoonn, IIooaannBBooddnnaarriiuuc, pe care i-am perceput cainvitaþii mei de onoare! ªi EEmmiill IIlliieessccuu,care a spus: „Chiar dacã a plouat, picã-turile au fost lacrimi ºi cuvinte. Lacrimipentru cei care au fost, cuvinte pentrucei ce vor veni dupã noi prin timpuri".Alte calde mulþãmiri MMiihhaaeelleeii DDoorrddeeaa :„Ne-am hrãnit la Udeºi ºi Suceava culumina minþii ºi a sufletului din caredumneavoastrã ne-aþi dãruit cu pri-soainþã" ºi AAlleexxaannddrreeii EEmmiilliiaa BBuuccuurr,care se confeseazã: „Mamele noastrenasc întotdeauna copii poeþi".

Sper sã am un lung timp deamiciþie cu laureaþii! ªi reciproca odoresc valabilã! ªi - vorba lui Sadovea-nu - Orice istorie are un sfârºit, totulmi s-a pãrut fain-frumos ºi-mi cer ier-tare celor pe care nu i-am pomenit.Promit s-o fac data trecutã.

Constantin T. Ciubotaru

ÎÎÎÎnnnnsssseeeemmmmnnnnăăăărrrriiii ddddeeee llllaaaa FFFFeeeessssttttiiiivvvvaaaalllluuuulllluuuuiiii NNNNaaaaţţţţ iiiioooonnnnaaaallll

„„„„EEEEuuuusssseeeebbbbiiiiuuuu CCCCaaaammmmiiiillllaaaarrrr -- MMMMaaaaggggddddaaaa IIIIssssaaaannnnoooossss““““

+

+ +

+

Pagina 8 Revistă de cultură

Caravaggio(lui Ticã Ghiniþã, in memoriam...)

am venit la el - mult dupã ce m-aºteptaseFratele meu cel Bun: l-am aflatliniºtit - întins între florile umbreicu ochii închiºi - a sumbrã vegherede sine...

îl cuprinsese - dejagerul pãmântului

m-am aplecat spre fruntea luisã-i dau ultima sãrutare: dejaîmi degerau buzele - cu sãlbaticincendiu - gonite din Poarta Cetãþii

viscol ºi înþepenire-apeceþilor vorbei

ºi-atunci pe datã - el - larg - ºi-a deschisspre mine - tulburiotrãviþi de funesta - irepresibila chemareAmândoi Ochii

ne-am privit hulpav - ochi în ochi (...ai lui într-aimei - ai mei într-ailui...) - înþepeniþi însumbre extaze

...de-atunci - nimeni nu ne-a mai vãzut:Cãlãuzã mi-a fost el ºi ºperaclu - spre undenu-i voie unul ce se zice cã-i viude trecut...

...prãvãlitu-s-au peste noibolþi de morminte:cu capul pe pieptul Fratelui Geamãnscufundat ºi supus întru toate - prefirându-neîntre osiile timpului - pulbere

De-ale iluziei vieþiimereu s-o iei de la capãt…parcã viaþa ta ar lua-o - ºi eamereu de la capãt…diii - boalã de viaþã - prin ce grohotiºuri m-ai bãgat - de nu mai ºtiu deosebio roatã dealta - ºi rãmân - poponeþ - cocoþat în vârfulcarului...

ce bine e când ai haine deschimb: lepezi de pe tine-ofemeie - tragi pe tine - degrabã o altã femeie - cu care te-mbraciuscat ºi aseptic - blindat contra pneumopatiei…cardiopatiei… - mãrog - tot boli dintr-astea - desuferinþã - oftare ºifebrã…

altfel - dârdâi ca unpui de bogdaproste - toatãviaþa…

nu prea am gânduri - darþin la ele - câtesunt - ºi pe undevor fi fiind eleplecate

mi-e tot mai lene sã fac gesturisã mã desfac - dezlipesc - descleiez îngesturi - nici decisive nici nondecisive

de niciun fel:aº dori - fierbinte - sã mã-ntorc în OU

chiar ºi în oul numit "Moarte"dacã alt ou nu e pe piaþãºi de-acolo - din ou - m-aº apucasã strig - laolaltã cu toþi neguþãtorii:„care mã vrei care mã vinzi caremã cumperibunule Iuda - vino ºifã-þi datoria - fariseilornu vã lãsaþi aºteptaþi“

Nu existã schimbarenu existã schimbare: dãm nas în nas - cu noi înºinela fiecare colþ: „e-hei...ce faci...? ...bunã! ce mult te-ai schimbat!" - spuicroncãnind plictisit - celui care eºti - vei fiai fost... - ce importanþã are cãfilosofezi? - încerci sã scapi de monotonie - de tinedar te trezeºti pipãindu-te pe dupã limba-þi arsã... - nu mai încapi în nicio cabinã ori cabalã... - nicicând norii nu-þi schimbã decât hainele - eºti mai pompos - kinkidar - abia de-acolo încep adevãratele - întru Furtunã - recapitulãri

Vocea lui Dumnezeuo zi frumoasã de toamnã - eVocea Lui Dumnezeu: „Vã iert - zice El (infinitul nostalgic) - vã iertpentru atâta drãceascã ºi încinsãvarã - vã iertpentru nesimþitoarele îngheþuri deiarnã - vã iertºi încercaþi sã vã iertaþi ºi voi...

nu vã dau bãtrâneþe - niciNãdejde - nici mãcar secetoasã- Aºteptarea - cimilã - necuprinsa Mea Milã ...între voi ºi pe voiiertaþi-vã - regãsiþi-vã - mii - în altemii - în surâsurile altora - închideþi pleoapeleFlorii - înHristul de Mugure..."

Requiem pentru Basarabia(8 aprilie 2009)

zile de primãvarã - zile deprigoanã - înviatãuitã-te la Nistru - cum curge - uitã-te laviaþã - cum se duce - tânãrã - fãrãrost - fãrã de luminã - fãrã deMistic Pribeag - Cãlãuzã

uitã-te la Nistru - cum curge - degeaba - uitã-te lasânge - cum ºiroieºtedegeaba - uitã-te lagânduri - cum se nãpustesc pestrãzi - degeaba

niciun duh nu trece pesteapele Nistrului - nu pluteºteniciun duh pe

deasupra strãzilor - incendii sumbre desperanþe - cu gâtul ars - lacrimi stoarse degaze lacrimogene

(oameni de cenuºã - peste tot - numai oameni de cenuºã...)

zile de primãvarã - zile de prigoanã - degeabate uiþi la Rãsãrit: nu rãsar decât monºtrii nopþii - care nu mai trece - degeaba te uiþi spre Apus - cãci acoloîn mod corect - de toþi ºtiut - moare oricesoare

uitã-te la Nistru - cum curge - uitã-te laPrut - cum tacevinovat: n-a venitceasul - „încã nu s-au întrunittoate condiþiile - ºi toate conjuncturile n-au încã nuntit"... - la masa lorotrãvitã...

aºa ºoptesc apele Prutului - scuzându-se faþã de apele Nistrului...

neamurile tac - cuspatele la neamul caremoare - la a nu se mai ºtie câta generaþie de sfinþi inutili... - li s-a refuzat martirilor - calendarul - dinainte deFacerea Lumii - dinspre Rãsãrit - spre Apus

sã-þi fie ruºine - soarecã te mai ridici deasupramâlului - de pe fundulNistrului - de pe fundulPrutului - unde zacuitate - îngropate de ape - moaºtele lui Hristos...

Viºini în floarea venit Împãratul! - nimeni n-a auzit huruitul roþilor caleºtii Maiestãþii Sale - darMaiestatea Sa este aici! - hlamida albãa acoperit pãmântul - ca pe un nou - izbãvitor vãzduh - cu blândul - atotcuprinzãtorul totalitarism - al Înþelegerii

a venit Împãratul! - e atâtaproaspãtã - neîntinatã bunãtate - cereascãblândeþe - în stãpânirea lui absolutã - încâtpânã ºi ziarele s-au oprit dinscârþâitul lor slugarnic - despre democraþie...pânã ºi ziua a uitat sã mai fie ºi noapte...

a venit Împãratul! - cu atâta liniºte albã a umplutgrãdina ºi ochii - încât nimeni nu mai simte nevoia sã mai priveascã la televizor:

Împãratul - hlamida lui florile de viºin - mai mult decât oricare soare: ele revãrsând bine

se îngroapã - sub pleoapa uitãrii - în flori albe deviºin - Mocirla - hlamida lui de iubire - atotiertãtoare în albeaþa caldã a petalelor ei - curmã- încã de pe buze - încã din beciul minþii - orice început de zvâcnet al cozii de drac: bârfã - cârtire ºi zvon...

a venit Împãratul! iatã singura - eterna - beatãcât ºi clipa goetheanã de fericire - REALITATE

de acum - pânã-n vecie nimeni nu va mai avea dreptul de a fi toropit: Cristalulcu toatã asprimea lui rece - trezitoare deaºtri în sânge - fulgerãtoare de monºtri în vise - a învins

menuetul de îngeri este ritmul - de-acum - al aortei - al auricolelor ºi ventricolelor noastre

a venit Împãratul! dacã nu vã puteþi bucura - mãcar priviþi - ºi smeriþi-vã trufiile sufletului - în liniºtea cea vie - foºnitoarea maree de alb - a Sãrbãtorii.

Poeme îngreţoșător de noi

+

+ +

+

Pagina 9Fereastra

Ioana învãþa foarte bine,citea mult ºi foarte rar ieºea cucolegele la plimbare. Doi ani larând ocupase primul loc la olimpi-ada naþionalã de chimie ºi intrasela medicinã fãrã examen. Bucuriacolegilor ºi prietenilor i s-a pãrut,atunci, amestecatã cu sarcasm ºiironie. Descoperise însã cã nu lepoartã ranchiunã, zâmbea ºi-ºi ve-dea mai departe de ale ei.

Din primii ani de liceu, vi-sase sã facã psihiatria, pentru cã ofascinau gândurile ºi sufletele oa-menilor. Încerca sã le pãtrundã ºisã le înþeleagã! Ar fi vrut sã se a-propie de cei care fac rãu, de ceicare pot fi indiferenþi la durereacelor din jur, de cei ce pot sã-ºiurascã semenii.

Aceastã categorie de oa-meni i se pãrea, totuºi, cea mai ne-dreptãþitã de societate. O societa-te care, dupã pãrerea ei, secolede-a rândul nu a putut sã facã alt-ceva decât decât sã construiascãpentru aceºtia gratii, teroare ºilegi care sã-i aºeze dincolo de noi,dincolo de posibilitatea de a fi aju-taþi, dincolo de copaci, de munþi,de ape, de soare, dincolo de viaþanormalã ºi de tot ce i-ar fi pututschimba în bine.

Considera cã rãul în sinenu existã, cã toþi oamenii se nasccu darul divin al binelui, cã toþisunt la fel ºi numai puterea deînþelegere îi deosebeºte. La fel caºi în cazul celorlalte simþuri, uniise pot naºte surzi, orbi, muþi oricu alte defecte. Ajutaþi, ei pot face

progrese, îºi pot ameliora handica-pul ºi, în cele din urmã, pot ajungela performanþa normalitãþii. Aºa ºiîn cazul puterii de întelegere, deconexare cu partea de suflet a totceea ce existã în jur.

Aceastã neputinþã duce lao lipsa de comunicare, la însingu-rare, închistare ºi în cele din urmãla indiferenþã, dezinteres, ignoran-þã. Egocentrismul, nederanjat denici o conexiune din plaja dintrelacrimã ºi zâmbet, are o singurãmenire: sã-ºi satisfacã interesele,plãcerile, necesitãþile, neþinândcont de nimeni ºi de nimic.

Era convinsã cã un poten-þial hoþ sau criminal, dacã ar reuºisã înþeleagã neajunsurile ºi zbateri-le unui om cu mâinile crãpate demuncã ºi aºteptare, dacã ar reuºisã înþeleagã lacrima ºi durerea cui-va, nu ar fi fost în stare sã fure sausã omoare, niciodatã.

Visa sã poatã învãþa ºtiinþasufletului ºi sã transforme oame-nii, aºa zis rãi, în oameni simplii,normali.

I-ar fi plãcut sã înveþe oa-menii sã se simtã oameni! I-ar fiplãcut sã lupte împotriva vãrsãriide sânge, a rãzboaielor ºi nu înþe-legea de ce nimeni nu se gândise laasta. Gratiile, beciurile ºi toate ce-lulele întunericului din aceastã lu-me, ar trebui înlocuite cu luminã,zâmbet ºi mâini întinse.

Un câine îºi dã viaþa fãrãsã clipeascã pentru stãpânul sãu înprimejdie, deoarece a reuºit sã-icunoascã bunãtatea ºi adevaratulsuflet prin gesturile de grijã ºi o-crotire pe care i le-a oferit acestapâna atunci. Acelaºi câine, fãrã pu-tinþa de a-l cunoaºte, în alte condi-tii l-ar fi putu sfâºia.

Cunoaºterea prin liberta-tea simþurilor e secretul armonieituturor lucrurilor!

I-ar fi plãcut sã poatã facemai mult pentru oamenii nãpãstu-iþi de aura rãului ºi a celorlalþi oa-meni. I-ar fi plãcut...

Arlechinul(FRAGMENT)

EEEEmmmmiiii llll PPPPRRRROOOOªªªªCCCCAAAANNNN

Andreea Aprodu

POEME

Amintiri de vânzareAm cãutat firme de reciclat sentimente,dar nu am gãsit…Aºa cã, mi-am instalat taraba

la colþ de stradã ºiam început sã strig, precum þiganii:„Plãteºti unul, primeºtidouã!"…Dar nimeni nu se încumetrã sã cumpere amintiri uzate!

Capãt de linie

Am inventat jocuri ca sã-mipetrec singurãtãþile,am înserat cerul cu iluzii, am zburat în frunze cãzând,am petrecut ani în pustiu casã învãþ alfabetul numelui tãu.Am exersat totul, pânã ºiignoranþa ºi uitãrile,am rãtãcit drumuri ºi te-amimaginat orbeºte astfel încât te aud în tic-tacul ceasului…Te simt în mândrie, în umilinþã, în tãcere,într-o altfel de copilãrie…Nu te-am iubit oricum,

te-am iubit atât de mult încât acum mã întreb dacã eu mai sunt eu sau doar locuiesc în mine.

DrumPe drumul meu, strãjuit de ceaþã,se întoarce fiul zborului risipitor…Într-un fel mã aseamãn cu el:sunt un copac pe care îl dorrãdãcinile!...

Eu Mã revoltã singurãtateadulce a Raiului,pentru cã nu trãiescîn trupul meu de înger incurabilci într-o altã fiinþã…

Tinereþea noastrãTinereþea noastrã punea

la caleFericirea copacilor ºi râdeam când se pierdea în nervuri.De atunci ne tot repetãm!ªi încã nu ne învãþã nimeni,cã tristeþile se prelungesc,doar din mânã în mânã

Perpetuum mobile(Sunt ca un prunc ce

plânge mereu!)

Deschizând ochii..mã regãsesc

în mijlocul circului,unde se adunã toþi curioºiisã râdã, sã înjure, sã scuipe.Eu plâng neîncetat, pânã cândcineva îmi aruncã drumul iubiriidrept jucãrie ca sã-mi petrec viaþaplângând cu zâmbet.Ameþitã în caruselul sentimentelor mã închin fãrã îndoialãºi îmi reneg Dumnezeulînchizând ochii.

Domnul ªtefu Dorel pãrãsi îngrabã lo-cuinþa îngrijorat peste mãsurã demirosul din ce în ce mai puternic de frip-turã. Vipia de afarã fãcuse din garsonieraînchiriatã la ultimul etaj un cuptor cumicrounde sui-generis, iar neliniºtea cã arputea deveni gustãricã pentru canibaliavea deja un se-rios fundament raþional.

În rãcoarea liftului se gândi dacãn-ar fi bine sã-ºi mute acolo rezidenþa, în-sã mirosurile îi anihilau entuziasmul.

Ajunse cu bine afarã ºi se trântipe o bancã din micul scuar dintre blocuri,la umbra iluzorie a unor salcâmi prãfuiþi.Avu puterea sã se mire de longevitateaunei bãnci, din lemn totuºi, în perimetru,apoi cãzu într-un fel de dulce comã închi-puindu-ºi cã se aflã într-o saunã. Era to-tuºi un intelectual! Asistent universitar,specialist în psiho-sociologie la o univer-sitate particularã, pasionat de muzicãveche ºi fluturi, dar ºi disperat de faptulcã rectorul îi pusese în vedere sã predea,în douã zile, titlul tezei de doctorat ºi,culmea, prin cap nu-i trecea nici o idee.Nici mãcar aia cu luatul uneia de-a gata!

Putea fi considerat, desigur, unfraier, unul dintre acei oameni cinstiþi ca-re nu au nici o ºansã în viaþã! Disperareaera însã acum cea care îi dãdea forþa sãurmãreascã, destul de atent, acþiunile pli-ne de inteligenþã ale unor copii din cartiercare ºutiserã furtunul de la gura de incen-diu, dãduserã drumul la robinet ºi se scãl-dau fericiþi, în bãltoacele formate, în carede altfel au apãrut mai multe raþe, niºtecâini lãþoºi, ba chiar ºi câþiva godãcei, ma-ri amatori de tãvãlealã, în noroi, alãturi decopilaºi. Bucuria câtorva stropi de rãcoa-re în arºiþa cumplitã a verii, devoala viaþamai puþin cunoscutã a cartierului.

Dorel se simþea ºi el fericit, maiales cã puºtii scãpaserã de câteva ori jetulpeste banca unde se afla. Numai cã, deundeva din adâncurile blocului, ieºi dom-nul administrator, un fost tovar㺠de nã-dejde în „aparat“, care începu sã înjure cumultã pricepere copii ºi sã-i pocneascãdestul de meseriaº cu un ciomag.

- Bã, inconºtienþilor, fire-ar mã-taa dreacu' ºî dare-ar dreacii-n voi sã dea,voi risipiþi apa, iar copii dãn Africa nu arenici mãcar dã bãut! Nemernicilor, habarn-aveþi dã suferinþele altora, numai dã voivã pasã, zbiera el, gâfâind, pilde moraliza-

toare ºi îndemnuri la solidaritate întrepopoare, în spiritul internaþionalismuluiproletar.

Starea de lenevie fericitã zburãdin Dorel cu viteza luminii ºi o idee decertã valoare îl fulgerã. Asta era! A douazi se prezentã la rector, domnul profesorTararache, zis ºi Crocodilu', cu titlul tezeiºi direcþiile de cercetare: „Atitudinea noi-lor generaþii faþã de pseudovalorile peri-sabile, induse de propaganda comunistã,referitoare la solidaritatea între popoare.Argumentãri ºi studii de caz“.

Undeva se auzi un muget ºiDorel îºi închipui cã vestitul Minotaur vaapãrea cu scopul clar de a-l sfârteca. Bie-tele lecturi din tinereþe îºi arãtau acumfaþa ascunsã. De unde Minotaur!? Erachiar domnul rector, un fan declarat, nos-talgic al vechilor tradiþii, care-i indica pre-cis unde sã-ºi bage tema de cercetare,plus câteva amãnunte despre mama sa.

Dorel reuºi sã evite o carte carezbura spre el, apoi pãrãsi demn biroulrectorului. Abia afarã izbucni în plâns.

Cum simþise însã cã banca aceeadin spatele blocului este o sursã de inspi-raþii, se duse direct acolo ºi se aºezã. Zar-va copiilor, mamele care strigau îndem-nuri de luptã de la ferestre, câinii saudoamnele rrome care insistau sã pri-meascã ceva de pomanã nu-l puteau tul-bura.

Privea hipnotizat la muncitorii ca-re lucrau (mã rog, este un fel de a spune!)la un bloc din apropiere. Sticle de bere,bancuri, bâza, fumat, dormit pe schele, cualte cuvinte, viaþã tatããã, nu glumã! ªi, înmod sigur, nimeni nu le cerea vreo temãde cercetare, sau doctoratul. Ideea venide la sine! Simplã, deci genialã!

- Bããã, ia sã-mi bag io picioareleîn el de doctorat ºi de muncã la catedrã!Intru în construcþii, fac doi ani cârcã, apoidevin calificat, mã pun pe trai, ca bãieþiiãºtia, dupã alþi trei ani am bani mai mulþidecât în o sutã de ani de universitar, cu eiîmi iau un doctorat de-a gata, ºi-l scuip înbot ºi pe boºorogu' ãsta de-mi mãnâncãsufletul acu'!

Precum vedem, Dorel începusesã devinã înþelept numai privindu-i pebravii constructori. Vã daþi seama ce vasã fie peste cinci ani?!

Mihail BATOG - BUJENIÞÃ

Munca în construcţii

+

+ +

+

Pagina 10 Revistă de cultură

Înnãlbit dar nu cânepiu, ci cumse spune pe la noi, dalb, de pe coper-ta unei cãrþi de poezie editatã deEEddiittuurraa SSEEDDAANN, DDaann BBrruuddaaººccuu nearatã un chip necunoscut unora, însã alunui scriitor clujean ce îºi este, ºtiutºi de mine mai ales prin revista „Ceta-tea Culturalã“, ce o cultivã conviv cuun venerabil conjudeþean (am zisMiron Scorobete) ºi un cunoscut poetde ra-rã structurã sufelteacã, care, nuºtiu de ce, îmi aminteºte de regretatulpoet tribunist, Negoiþã Irimie.

Cunoscut mai ales nu prin po-esie, ci prin culturã poeticã ºi un anu-me romantism, altul decât cel al altuiaînalt fost clujean, Nicolae Prepliceanu,bucureºtenizat... În odinioara tinereþiimele literare, aceºtia mi-au fost afinipe filiera sufleteascã ardeleanã, desigurpe o listã mult mai mare, al cãrui rãbojera în acea clãdire de colþ, o clãdireboemã, (Arizona !) unde i-am cunos-cut ºi pe D.R. Popescu, Adrian Popes-cu, Augustin Buzura, Teohar Mihadaº(ce mare poet aromân !) ...I-am cunos-cut, însã unii bag-sama, nu ne mai preacunosc. Ne rãmân cãrþile d-lor, olaltãcu reveriile acelor vârste.

Prin revistele Steaua, Tribuna,Cetatea Culturalã, mai sporadic Echi-nox, desigur, cât ºi prin numeroºi con-fraþi clujeni de la filiala USR, refac ace-le cãlãtorii acum virtuale, citind ce sescrie la Cluj ºi în zonã. Nu ºtiu cum seface, însã revistele „cu ºtaif“ s-au re-grupat inclusiv estetic ºi fortuit (darcând a fost altfel?) sub umbrela politi-cului (citeºte buget), iar eu care publi-cam frecvent mai ales în Tribuna, mãtrezii persona non gratta.

Desigur, nu port ranchiunã,desigur, nu, ... doar la o tristeþe amdreptul - mãcar aºa, de naturã poeticã... platonicã, cum dixit Dan Brudaºcu,evocând Phaidros: adicã de nebuniamuzelor. Care, vezi bine, sunt maimulte pentru noi, însã una în felurimeaei de avataruri, ºi ea este paradoxal ge-loasã pe hieraticele proprii întrupãri.

Îi cer scuze poetului Dan Bru-daºcu pentru digresiunea aceasta, în-cercând sã îmi exprim câteva ideii lacartea de poesie „DDeeggeetteellee ttiimmppuulluuii“,recent dãruitã. Sub inspiratul titlu-me-taforã, poetul clujean „sedanteazã“ cuonorabilã auto-consecvenþã, nu doarun moralist, eseist, editor, traducãtorºi pare-se un spiritus movens conser-vator - nu blamabil, - ci în sensul de

tradionalist cãrturãresc, - sedantelea-zã, mai bine glumind, în dimensiuneadelicatã a rãbdãrii de a glossa, cummãrturiseºte, timp de vreo 30 de ani,scrierile lirice proprii, într-o reuºitãan-tologie reperatã la Timp.

Întocmirea cãrþii este structu-ratã pe substanþialitatea afectelor, cinu pe cea a livrescului en vogue. Aºa-dar el se smulge tentaþiei omniprezentazi de a acutiza religiosul, sau dimpo-trivã, profanul în sensul cã le atinge peambele, însã prin afinitatea electivã(da) cu vegetalul, în interregnul fiinþei,cel „preluat“ din materie, din naturã,interferând în esoterice contemplãrisofianice. Aºadar substanþa vie a trãiriiproprii, este cea de rezonanþã cu „du-hul“ ºi hierogramele textuale, dincolode aparentul discurs uneori prozomo-ematic, explicit: deoarece Dan Brudaº-cu descrie eseisticm(poeseic) stareacreaþiei ºi respinge eboºele sau decal-curile.

Alegând simbolistica mâinii -degetelor, degetele acestui timp al du-ratei, ne sunt trecute ca o reverie peclaviaturi semantice, fiind nu ale scri-bului, ci ale unui pianist de „nocturne“,pe arpegii aparent moderne, însã defapt romantic- medievale. Impactul bi-ografic, autoreferenþial, este „sinco-pat“, sub pretextul auto-indus cã a„ajunge poet numai datoritã artei“, cinu fiind înnãscutul, nu din tagma celor„cuprinºi de nebunie“, cum Platon,utopicul Platon, duºmanul „republiciipoeþilor“ (ca ºi Bacon, Thomas Morus,Campanella ºi... Gabriela Melinescu).

Dan Brudaºcu poate este ma-liþios când aduce o scuzã ca atare. Car-tea lui este un calendar al stãrilor emi-namente lirice, raportãri ale sufletului,uneori de o candoare juvenilã, (dar ºide indignatã revoltã a lui Juvenal!)... Acelui ce spunea cã „indignarea facepoesia“.

Poesia lui Dan Brudaºcu estecând vag elegiacã, alteori moral-resen-timentarã, luând pulsul degradãrii poli-ticieneºti dintr-un polis ºi mai în degra-dare, - când romanþioasã, punctândafectele inimii empatice, repulsia faþãde orfania mulþimii, ori inserþiile ars-poeticii ca termometru al ferbilelorstãri „de nebunie, de boalã de originedivinã“.

Chiar de cronologic jurnalulintimelor decantãri în meditaþie se pe-rindã în anii mulþi, constat cã timpulinterior, coordonata lui stabilã, esteuna a filosofiei existenþiale ºi a rapor-tului id-ului cu timpul.

Cãderea din condiþia anticã apoetului în agora de care scria o cartede neuitat ºi rarul la vedere prieten Al.Cubleºan, este a însãºi agorei. Poetulprofet, poetul oracular, au devenit de-sueþi „banale sintagme“ ale „orgoliuluiunei fiinþe mistuite de neliniºti, un bla-zon“... Nobleþea acestui balzon o de-plânge fãrã lamento, Dan Brudaºcu, cimai degrabã s-a înrolat cu literaturaconfinilor apropiaþi, sau chiar de pe al-te meridiane, în zona mulþimilor lui LeBon... care nici ele nu mai sunt demultale lui Le Bon, nici ale lui Miron Cos-ma.

Remarcabil în context îmi pa-

re poemul PPooeezziiaa llaa rroommâânnii, virulentamar pamflet eludând total metafora,pentru cã ea este caducã în context.(VVeezzii ººii OO lluummee ddee ppllaassttiicc - rememberOriana Falacci!), sau RRããddããcciinnii îînn vvâânntt, oparabolã a dezrãdãcinãrii ºi implantului„dendrologic“ în paideuma... Alt poemmemorabil este RRooaattaa mmoorriiii, dar ºiTTrreennuull ddee nnooaappttee, TTeemmppii FFuuggaacceess,TTrrããddããrrii... Când este diatribic, DanBrudaºcu rãbufneºte din vise de adân-cime, din ceva ancestral, nu sentenþios,ci de o mare tristeþe elegiacã.

Stilistic, poetului îi repugnãplasticizarea, poate tocmai acea aurãce o nãluceºte în cazul invocat de Pla-ton, rostirea „profeticã“, oracularã,delficã, Dan Brudaºu este totuºi unpragmatic, unul ce îºi ocroteºte pru-dent misterul perceptiv de profunzi-me, în halou oniric, iatã de ce poeziilecãrþii sale sunt mai degrabã file de jur-nal ale omului nebãtrânicios, ale omu-lui în fond tandru, ale omului social, în-sã stingherit în pluralitatea comunitarã:deloc paradoxal.

Dacã referirile intimiste, lasentimente esenþiale, abundã, ele suntsemnul unei psihologii empatice puter-nice, manifeste. Tema esenþial a cãrþiieste Condiþia umanului.

Sentinþa: cunoaºte-te pe tineînsuþi. Reflectarea în „ceilalþi“, mai alesîn iubirile multe - dar - una - singurã...,sunt pregant ale confesiunii ºi prefigu-rând ceva sfâºietor, un presimþ al des-pãrþirii, acela care latent arde în fieca-re, însã mai abrupt, ori mai domol.

Poesia lui Dan Brudaºcu acuzãcondiþia omului esenþializatã în a celuicare scrie, a celui care arde mai alb, acelui care urãºte cenuºa. Iubirea pen-tru femeie, cea arhetipalã, a originii,este aceea din PPrriivviirreeaa ttaa, un poembine ascuns în simplitate, dar insinuantîn parabolã: „Privirea ta / ascundemilenii / de-mbrãþiºãri / ale ºarpelui /din vintrea pãcatului / pãstreazã cusfinþenie (stranie antinomie, n.n!) tã-cerea / ºi nu mãrturiseºte/ nimãnui /clipele de pierzanie...“

Opus ºi apropiind perspectivariscant, privirea bãrbatului „cautã me-reu flãmândã/ naivã ºi încrezãtoare"refuzând sã accepte cã totul nu e decât

o clipã în care te dãrui fãrã a oferi ni-mic... cã, de fapt, îmbrãþiºarea (femeii)„e doar un ritual banal / ...moºtenit dela curtezanele / de la curþile faraonilor/ sau poate de la gheiºele Orientului“.

Aceastã orientalizare a femeiide „acum“, poetul o bãnuie a fi cevaresuirect, esoterie a reîncarnãrilor,ceea ce poate fi decodat din devãlmã-ºia sincretismelor lumii ca ceva abso-lut... ºtiinþific!

În fine, constrâns de spaþiu,mã rezum la a mai spune cã nu îl credpe Dan Brudaºcu omul, dar îl înþelegpe poet, când conchide cã suntem subspectrul lepãdãrii sinelui..., însã cred înfelul sãu în acele „ascunse lacrimi / denepãtrunse taine / ale zefirului de va-rã" (...) „rãmâne în urmã-þi / nisip cald/ ºi oasele albe/ ale Icarilor / cu aripisecerate/..."

Prin aceea cã poetul, el însuºi,colocvial amar cu conºtiinþa-i, spunesplendid - serenic: „Te lepezi de tine /fãrã sã ºtii mãcar / cã aripa obositã /n-a-ncetat sã spere / mult visata-i/întâlnire cu zefirul".( TTrrããddããrrii, pag. 86).Simbolul zefirului revine ca o cheiþãmagicã a stãrilor de levitaþie poeticã laDan Brudaºcu.

Este sentimentul de acalmiemetafizicã a poesiei sale, descidereaspre inefabil a fiinþei ce se smulge cor-poralitãþii ostenite, spre a fi resorbitãverticale spiralate... A timpului.

Dan Brudaºcu rotunjeºte co-rolarul cu o întrezãrire în abisalul unuiinterior de „antimemorie“.

Un fel de încãpere - sub-pira-midalã - (ca semnificat), cu spectraleiconerii stihiale, încremenite în timp -netimp..., unde „prin cotloane nu maigãsesc nici urmã / de trecerea ta /pierdutã-i fi oare / de neînchipuite ge-nuni!?“

Iatã o memorie aprocrifã asubcortexului labirinthic, unde susurãneinvocat apele uitãrii Lethe, altfel vin-decãtoare. DDeeggtteellee ttiimmppuulluuii este ocarte de citit ºi de recitit .

Decât numeroase ºi desub-stanþializate, cãrþile de poesie îndelungelaborate, (sau trãite), sunt mai de do-rit, ºi autorului, ºi cititorului.

Dan Brudașcu - Degetele timpuluiCRONICA LITERARÃ

Eugen Evu

Academia Liberã „Pãstorel“ IaºiFraþi cãuzaºi

Dãm iarãºi sunet de bucium, din vestita podgorie cu acelaºi nume, pentru a vãpohti ºi în acest an, tot cãtre primele trei zile ale lui brumãrel, ca pe malurile cele încãînverzite ale celui râu, Bahlui pre numele sãu, amarnic sã ne înfruntãm în stihuri ºisnoave. Purcedeþi darã, cu grãbire, sã ne spargem în figuri de stil, sã ne rupem în strãlu-citoare lãnci prozodice ºi tâlcul celor plãsmuite, de tot râsul sã fie. Iarã cea din urmãîncãierare petrecese-va între prea cinstiþii juri, cei care, cu multã dreptate ºi chibzuialã,împãrþi-vor, celor merituoºi, cununile de lauri ale victoriei, dupã cum urmeazã:

Trei premii pentru poezie umoristicã; Trei premii pentru epigramã; Trei premii pentru prozã scurtã umoristicã.

Tema concursului: „BBeeþþiiaa ddee ccuuvviinnttee“

Precizãri: Pentru epigrame - 3 epigrame la tema impusã ºi 3 pe o temã aleasãde concurent; Pentru poezii - o poezie la tema datã ºi cel mult 3, cu temã libe-rã; Pentru prozã - 2 proze scurte, obligatoriu pe tema datã.

Intrã în jurizare materialele trimise pânã la data de 1155..0099..22000099 pe adresa revis-tei Booklook, respectiv: IAªI str. GEORGE COªBUC nr. 19 c.p. 700469.

Primim materiale numai în plic închis, în dublu exemplar, cu moto, având spe-cificaþia: PENTRU CONCURSUL „ALO… PÃSTOREL“ IAªI, octombrie, 2009.

Senatul Academiei Libere „Pãstorel“ Iaºi

+

+ +

+

Pagina 11Fereastra

LLuucciiaann MMããnnããiilleessccuu: Am sã în-cep prin a-mi cere scuze pentru faptulcã nu am putut sã fiu prezent la verni-sajul expoziþiei tale. Dar asta îmi con-ferã ºi un mic avantaj; azi o pot vedeasingur ºi, cred, este o expoziþie des-pre... singurãtate. Cum a fost?

LLeeoonnaattdd ÞÞuucclleeaa:: Cum sã fie?Lume multã, peste 200 de persoane,printre care s-a aflat ºi criticul de artãIIlliiee RRooººiiaannuu, un spaþiu ambiental de ex-cepþie, datorat unuia dintre puþinii pa-troni buzoieni care investesc în cultu-rã nu numai bani ci ºi suflet - SSoorriinnCCrriisstteeaa - în parantezã fie spus aici ur-meazã sã funcþioneze, din toamnã, ocafenea literarã, unde se va încerca re-luarea tradiþiei interbelice a întâlnirilordintre intelectualii oraºului, pe „funda-lul" permanetizat al unor expoziþii depicturã, graficã, sculpturã etc.

LL..MM..:: Scriitoarea ºi traducãtoa-rea PPaauullaa RRoommaanneessccuu spunea despretine: „Leonard Þuclea este un pictorpentru care tradiþia ºi universalitateasunt repere întru formarea de artist alculorii". Care este „palmaresul“ tãu ºicum te-ai defini ca artist?

LL..ÞÞ..: Pentru cã pictura nu efotbal nu þin atât de mult la un „palma-res“ oficial. Am avut vreo 7 expoziþiipersonale la Buzãu ºi Focºani ºi nu maiºtiu câte de grup. Mai semnificativ mise pare, totuºi, faptul cã am tablouri încolecþii particulare din România, Spa-nia, Olanda, Franþa, Canada sau Flori-da (SUA). picturã, graficã, sculpturã etc.

LL..MM..:: Te consideri pictor pro-fesionist?

LL..ÞÞ..: Bunã întrebare. Primacondiþie ca sã devi „consacrat“, adicãmembru UAP, este sã fii absolvent deArte Plastice. Dacã nu eºti - cred unii- nu exiºti. În România zilelor noastre,plecând de la acest criteriu, Van Goghar fi fost un... amator. La fel cum, înmuzicã, Menuhin, care a absolvit... o zide ºcoalã, nu ar fi putut cânta, în Ro-mânia, nici mãcar la o casã orãºeneas-cã de culturã. ªi, totuºi, da, mã consi-der profesionist; pentru cã trãiesc dinpicturã ºi fãrã picturã... n-aº putea trãi.

LL..MM..:: Tablourile tale, cel puþincele expuse, sunt „încadrate“ de unchenar de culore, în prelungirea ramei,ca ºi când ai vrea sã îndepãrtezi subiec-tul de privitor. De ce faci asta?

LL..ÞÞ..: Ca sã nu se intre „buzna“

în subiect. Spaþiul acela creazã per-spectivã ºi dã un timp de gândire. Pânãla oazã e de strãbãtut - nu-i aºa? - nisi-pul propriilor gânduri.

LL..MM..:: Un tablou al tãu m-aimpresionat în mod deosebit. Estevorba despre calvarul de pe Golgota:pe fundalul lunar apare Isus crucificat,iar în continuare crucea unuia dintretâlhari, dar unghiul privitorului nu per-mite sã se distingã trupul acestuia. Înprim plan se distinge doar braþul verti-cal al crucii celuilalt tâlhar... Este unechilibru fascinant, asigurat de figuracentralã a lui Hristos, între cosmos,semnificat de astrul nocturn ºi efeme-ritatea umanã... Cum strãbaþi acest la-birint metaforic, atunci când pânza ta-bloului este încã goalã?

LL..ÞÞ..: De fapt, pentru orice ar-tist personajele sunt pretexte pentru ailumina sentimente ºi stãri. SpuneaCCoorrnneelliiuu BBaabbaa: „NNooii nniiccii nnuu nnee ddããmmsseeaammaa ccãã,, ddee ffaapptt,, nnee lluuppttããmm ccuu DDuumm-nneezzeeuu.. AAssttaa ee mmeenniirreeaa nnooaassttrrãã......“

Sigur, aspiraþia cãtre absolutnu înseamnã absolutul, pe care, dacãl-am atinge am nãrui totul. La fel cum

fac o serie de „curente artistice“ con-temporane, denudând arta ºi alungândmisterul în lumina vulgarã a realitãþii.Dumnezeu, ca intuiþie, ca speranþã, darmai ales ca iubire nu te mai poate aju-ta, atunci când îl „ucizi“.

LL..MM..:: Ai modele în picturã?LL..ÞÞ..: Sigur cã da. Fãrã modele

nu se poate. De la picturile rupestrepânã la Picaso, artistul plastic a privitmereu peste umãr, acumulând, experi-mentând, cãutându-se pe sine în cei-lalþi. Pe mine m-a fascinat, întotdeauna,pictura româneascã, în care existã nudoar imagine ci ºi înþeles. I-am admiratpe NNiiccoollaaee GGrriiggoorreessccuu, GGhhee.. PPããttrraaººccuu,NNiiccoollaaee TToonniittzzaa, LLuucchhiiaann... Cred cãtoþi aceºtia s-au strãduit, ca niºte mu-cenici, sã picteze o catedralã de aer.Dar fascinaþia vine, pentru mine, de laCCiiuuccuurreennccuu, pentru îndârjirea cu carecautã sã armonizeze tonuri de culoare,sã le facã compatibile, chiar dacã, teo-retic, acest lucru pare imposibil.

Desigur „a avea modele“ nuînseamnã a copia; transcederea mode-lului, decantarea lui în propriul Eu teajutã, în cele din urmã, sã te descoperi.

LL..MM..:: Cum pictezi?LL..ÞÞ..: Aºa cum respir. Uneori

greu, alteori... mã trezesc noaptea dinsomn, mã aºez în faþa ºevaletului ºi mãconcentrez asupra unui... vis. Impor-tante sunt, în egalã mãsurã, ºi împliniri-le ºi eºecurile.

LL..MM..:: Ce înseamnã pentru tineun tablou realizat?

LL..ÞÞ..: Aº rãspunde cu un exem-plu: dacã pictezi o pãdure, pe pânzã nutrebuie sã rãmânã o anumitã pãdureci... pãdurea. Un tablou realizat esteceea ce te esenþializeazã, ceea ce facelumea sã devinã (ºi) a ta.

Fără pictură nu aș putea trăi(Interviu cu pictorul Leonard Þuclea)

George TutcãlãuIndustria extractivã de gânduri

Eu lucrez de mic în industria extractivã de gândurica faimosul copil de trupãdin vremurile interbelice datate ca etalon.Pe aici nici nu avem alte bogãþii câmpiile nu au vârfuri turistice ci numai tumuli sãraci,apele fãrã arbori pe maluri nu mai sunt arenele renumitelor concerte de pãsãri ;braconierii noºtri au distrus fondul cinmegeticiar administratorii pãdurari au defriºat crângurile.Am ºi alte motive pentru care am ales domeniul ãstaunul ar fi conºtiinþa cã puþini înþeleg rostul erelor geologice, altul e conºtiinþa cã sunt un altfel de cuceritor.

Cãlmãþui

Pe valea Cãlmãþuiului toate sunt gata sã cadã iarba pe degetele pocite umbra pe pasãrea pãrãsitã rudenia noastrã în apã versanþii sunt asaltaþi. Câmpia e suflatã de fum viaþa tânãrã are alt drum, Pe valea Cãlmãþuiului strãinii ne iau locul.

Timpul

Timpul se lãþeºte de la mine, din hipocentruspre ei, presând transversal ºi nu mai are greutate,ci, doar forme de icoane de luni pânã vineri.

O nouã dimensiune

Ziua de aziÎnchide în ea pe cea de ieriªi pe cea de mâine;Tot mai des mi se pareCã retrãiesc trecutul ºi viitorulÎn clipa prezentã.

S-a îngustat Marea sufletului,Sau timpul a intratÎntr-o nouã dimensiune?

Vocabule

Tot mai des, vorbe mari…Situaþii mici, vorbe mari, Momente mari, vorbe mari, Oameni mici, vorbe mari, Oameni mari, vorbe mari…

De parcã rostindu-le,Am câºtiga cevaDin infinitul pe care îl ascund…Nici nu bãnuimCum ne ucid în ascunsAsasini neplãtiþi,Vorbele mari, vorbele mari…

Ca o pradã, viaþa

Hulpave animale dau nãvalãÎn trupul meu sã-l mistuie de viu,Le vãd cum le sclipesc ochii

de smoalãªi le aud siesta, mai târziu.

Cu vestã antiglonþ ºi cu pistoale,Mã înarmez. Încerc sã le opresc,Dar puntea nu e trasã ªi-un somn moale, Mã biruie încet, dumnezeiesc.

O legãnare, o visare-alene,Pluteºte-n apa Stixului o stea;O întrebare stãruie devreme:Sã fie asta oare viaþa mea?

Mâine mereu

Florile ºi-au stâns petalele Peste umbra subþire Care-am fost.

Îngerii ºi-au scuturat aripileªi-au adormit buºtean.

E noapte târzie,Pe acoperiºul meu Umblã o pisicã numãrând orele În cadenþa uºoarã a paºilor…

Doamne, ce dulce aºteptare!

Ninsoare

Ninge peste oraº, ninge Peste lume,Nu am nimic de comentat,

Dumnezeu nu negociazã cu noiPe aceastã temã.

Frigul mã face sã visez La un þinut îndepãrtat,În care doar sufletele Curate sãlãºluiescAlãturi de ursul alb...Al ne ia în braþe, Ne ridicã pânã în grinda casei,κi trece palmele aspre Prin capul nostru,Ne strânge apoi la piept, De-i gata sã ne sugrume,Iar, când adoarme,Îi înãlþãm în sufletIcoane de luminã albã..Albã, asemenea þinutului La care visam,În care urmeleSe pierd în viscol...

Searã de iarnã

Ceasul bate în pereþii De lemn putrezit,Icoane plâng Cu lacrimi de mirt,Lumina trece prinVãmi îngereºti...

E vreme de veghe, e timp de poveºti.

Domniþa Neaga

Doamne, ce dulce așteptare!

+

+ +

+

Pagina 12 Revistă de cultură

45. Marþi noaptea spre miercuri,când s-aa dus dracului democraþia

„Hei, voi, neamuri, neamuriasiatice, tezaure de barbarie ºi te-roa-re!

Asupra Palatului de Iarnã vo-iam agresiuni, asalturi, ploi proaspete,vii, de gloanþe, sã fecundeze mari ava-lanºe, asediatorii urlând în extaz, cândbaionetele se înfig; voiam ca epocarevoluþiilor mele sã erupã cu atentate,explozii ºi fricã ºi, o datã frânte zãgazu-rile, armatele de misionari internaþio-naliºti sã se reverse, fluxuri de sângenecunoscând refluxuri sã aºeze, ca bo-lovanii, unul asupra altuia popor pestepopor, calmuci peste francezi, tunguzipeste italieni, ceceni peste ucrainieni,etiopieni peste englezi, tãtari pesteruºi, unguri peste chinezi, iacuþi pestegermani, turani peste americani pânãîn culmea celei mai înalte aventuri, deunde, sus, în vârful cosmic, sã contem-plu Imperiul meu, triumfãtor ºi mon-dial.

Dar acolo, în piaþa umplutã cuvânt a Palatului, nici un proiector nupipãia universul, nici o apoteozã de lu-mini boreale, numai Cruciºãtorul, cenume o fi avut, închiriat de Kaizerulprusac, dãdu semnalul de atac printr-oscuipãturã de obuz orb asupra întune-ricului, îndemn pentru agenþii în uni-forme de matrozi sã o rupã la fugã, pemuþeºte.

Îndãrãtul baricadelor de butu-ci, uºile împãrãteºti aºteptau, descuia-te, mitralierele dormeau nepãsãtor.

O, brandemburguri de aur pecele mai roºii cu albastru uniforme deservitori, mercenarii mai vegheau cuprudenþã în posturile lor de îndrumã-tori competenþi!

Pe coridoare, statui obosise îºiîndoiau grumazul, muºchii de marmurãse odihneau. În saloane, oglinzile dila-tau singurãtatea. În dormitoare ochiiþarinelor, de vopsea fosforescentã înrame de bronz, cuverturile, cearºafuri-le cum se înghesuiau de-a valma în ra-niþe, ºi ciorapii, ºi cãmãºile de noapte.În birouri, cuþitele jupuiau marochinul,paturile puºtilor spãrgeau sertarele,palatul se desfolia bântuit de hârtii,zburau frunze pãtrate, albe, ca într-opãdure, toamna, de mesteacãn, rãsfoi-tã de neliniºte.

O, popor devastator, perdele-le îþi lustruiau cizmele, noroiul îºi im-

prima pe covoare, mesaj cãtre veºni-cie, amprenta revoluþiei mele!

Þarii dormeau în portreteleîngropate sub postavul roºu, numai sa-lonul de malachit înflorat cu aur maiscotea câte un cuvânt, miniºtrii poso-morâþi, împrejurul mesei de consiliu,îºi mâzgãleau ciornele cu desene încur-cate. „Sus din fotolii“, strigã un ma-troz, „Sus din fotolii, bãieþi, democra-þia s-a dus dracului! Mai uitaþi-vã odatã la ceasul de bronz, þineþi-i minteora ºi minutul! Încolonarea doi câtedoi, derbedeilor, sã vã numãrãm buca-tã cu bucatã, ca pe viþei, ºi la fortãrea-þã cu voi! Vã aºteptãm lopeþile, sãpaþi-vã culcuºul ºi înghiþiþi-vã glonþul, hai,luaþi-vã hapul mai repede, nu face sãne prindã dimineaþa cu treabã neastu-patã!“

„Dintr-o datã, îmi ºoptea a-gentul de serviciu, focuri de revolverau rupt liniºtea palatului, cizme în ava-lanºã coborau scãrile cãtre subsoluri.“Pe viaþã ºi pe moarte, gãrzile roºii che-mau ajutoare, luau cu asalt, în beciuri,Châteauneuf-du-Pape, decapitau cubaioneta Cabernet Sauvignon Médac,lichidau Chabornieux, atacau Moët etChardon, sãreau dopurile la Johannis-berg, împuºcau în veut-Clicquot, sân-gera Pinot de Chardonnay, cucereauPouilly, nãvalã pe Roamanée, doborauMeusault, nu iertau Clos-Vongeot, ca-pitulau Chateau Grand-Larose, Cha-teau Yqueme, Chateau-Margaux!

O, farmecul beþiilor în revolu-þii!

47. Miercuri spre dimineaþã, cândam conversat îndelung

„Dormitam în fotoliu, din vigi-lenþã, de fapt luptam cu ardoare, mânamea de fier era a Sfãrâmãtorilor deComitete Centrale, a Cuceritorilor depalate, manevram cu precizie cele maidevastatoare energii, degetul meuconducea asalturi, da, eram Comando-rul de profesie, Nimicitorul de prezidiiºi consilii, Exterminatorul de AdunãriConstituante, cel dintâi al unei mariseminþii de Invincibili.

De altfel, în câteva clipe sau încâteva ore, ceea ce mã lãsa indiferent,începea congresul general al soviete-lor, o turmã de vite în stare de hiper-tensiune, de baionete ºi revolvere en-tuziaste. Cãutam în amintire un versmemorabil ºi nu-l gãseam, poate aces-ta: „Guvernul de aventurieri demo-craþi a încetat sã mai existe.“ Nu eraun vers, dar ce strigãt extraordinar, deunivers în furtunã!

Eu, Dictatura bãutorilor deceai din toate þãrile, cu puterea braþe-lor, din altare ºi parlamente, din consi-lii de miniºtri ºi academii, din concerneºi bãnci de credit, din fotolii preziden-

þiale ºi tronuri imperiale, din idei uma-nitariste ºi epopei cu conþinutul greºit,voi ridica ceea ce nu s-a mai pomenit:Un rug mondial!

În flãcãrile apoteotice sã jocde bucurie, Eu, Proprietarul de profe-sie al omenirii!

Un informator, într-o salopetãnespãlatã de muncitor, cu atât maiveritabilã, de unde o furase (?), pe cinedezbrãcase (?), erau întrebãri ºi nuaveam de gând sã i le pun, îmi aduceamesaje extraordinare în mizeria lor,prin el simþeam exact pulsul aceleiadunãri murdare, spun simþeam pulsul,adicã nu-mi scãpa o imagine, un gest,un protest. „În sala de bal“, spunea,

„În sala de bal a Institutului defete se buluceºte gloata, delegaþi lacongresul sovietelor, care mai de caremoþãie pe scaune, doarme rãsturnatpe parchet, cu sacul de campanie subcap, înghite votcã ºi fum cu nemiluitaori se umflã, la cantinã, cu varzã fiartã."

Pe podium, întâmpinaþi cu flu-ierãturi ºi aplauze, urcarã membriiprezidiului Câteva epave din Comite-tul Executiv Central al Sovietelor deDeputaþi mai erau în stare sã clatineîndãrãtul mesei cu postav roºu, ha, ha,ha, haaaa! Nici pomenealã de fugarulcu-fundã-la-gât, albã, în fruntea adunã-rii, nici vorbã de miniºtrii încuiaþi înfortãreaþã la doi metri sub celulã. Ora-torii se agitau. „Masele oprimate“, stri-gau în gura mare,

„Masele oprimate au deplinãdreptate, însã mâna lor este manevra-tã ºi nu oricum, ci în mod criminal! Pa-tria a fost proclamatã Republicã! Þarulde ieri, cetãþeanul Nicolae Alexandro-vici de azi, îºi ispãºeºte exilul în Siberia!Niºte profesioniºti ai trãdãrii, o bandãnebunã de aventurieri, o clicã de uzur-patori furã puterea de stat!

Acapararea întregii autoritãþidemocrate de niºte mâini oculte con-damnã revoluþia la moarte, înmormân-teazã libertatea!"

ªi aºa mai departe ºi aºa maideparte, und so weiter, cum ar spunetovarãºul Keizer Wilhelm (der Zwei)!

49. Miercuri noapte spre joi, cânda bãtut istoria cu pumnul în masã

Tocmai admiram desenul depe ceaºcã, niºte pãsãri cântãtoare saunecântãtoare, oricum, de o graþie de-sãvârºitã.

Priveam pe sub gene cum ºe-mineul se umplea de polen aurifer.Printre fibrele de lemn, albe, musteatãmâie.

O, atentate, conspiraþii!Cu mâinile pe revolvere, pe

grenade, pe aruncãtoarele de mine,jurãm sã îmbogãþim pãmântul cu fru-museþi de cimitire clandestine!

O, conspiraþii, atentate!

Astfel gândeam în extaz, dartitlurile de o ºchioapã ale ziarelor rãc-neau cât le stãtea în putere despre cri-me împotriva poporului revoluþionar.„Sindicatele feroviarilor“, declara o fi-þuicã,

„Sindicatele feroviarilor nu sealiazã în ruptul capului cu puciºtii, refu-zã demn ºi categoric sã devinã unelteîn mâinile unor gropari."

„Nici nu ne dãm seama", pro-clama altã paginã întâi,

„Nici nu ne dãm seama cum ocoaliþie de spioni fãrã þarã ºi Dumne-zeu omoarã cu sânge rece democraþiachiar sub ochii noºtri neputincioºi."

Pe cât le sfârtecam maculatu-ra, le-o sfâºiam, le-o zdrenþuiam, peatât urletele reacþionarilor nu se mo-totoleau.

Tovarãºi anarhiºti din lumeatoatã! Ceasurile cu detonator s-au de-clanºat, ale istoriei, iatã, gloanþele sefreacã de panica burghezilor. Ce auziþie rãcnetul meu de rãscoalã!

Astfel gândeam, cu linguriþa demiere pe limbã, numai ziarele mã tor-turau, le ardeam în ºemineu, le pârjo-leam, le rãsuceam în foc, nu voiau sãtacã, atât, nu voiau sã tacã, nu voiau,dar eu voiam!

Tovarãºi de înaltã calificare înatacuri ºi rãpiri, maeºtri internaþionaliîn explozibil ºi teroare, falsificatori depaºapoarte ºi biografii, dragi inamici aisocietãþii, dindãrãtul perdelelor decamuflaj vã trimit salutul meu!

Prin uºa secretã pãtrunseserãmai mulþi luptãtori pentru fericirea în-tregii omeniri, alþi experþi în elan ºiavânt. „În numele tuturor"“ spuneau,

„În numele tuturor epocilor ºipopoarelor, congresul general vã invi-tã sã-i primiþi aplauzele furtunoase!"

Din aplauze în aplauze, fulge-ram: Tovarãºe popoare dârz mobiliza-te, când o revoluþie se îneacã, aprin-deþi altele, sânge din sângele vostru,urã din ura voastrã!

Din urale în urale, tunam:Tovarãºi proletari din toate þãrile, totînainte peste morminte, morminte,morminte!

Astfel, din aclamaþii în aclama-þii a fost votat cu revolverele în susîntâiul guvern din lume al tuturor mun-citorilor de profesie ºi al þãranilor decarierã!

Pânã la urmã, purtat pe braþecãtre odaia cu pereþii sculptaþi în lemnde mai multe esenþe, nu m-am prãbu-ºit în fotoliu, nicidecum, dar greaþa mãumpluse, apoi dãduse peste margini,cu spume ºi acreli.

Mai apoi, scufundat între blã-nuri de ren sau de focã, îmi scapã amã-nuntul, fruntea luminoasã mi-am spriji-nit-o cu trei degete.

„Testamentul din strada Nisipuri“ sau „Poeme din cartea de muncã" întocmite în bolgiile damnaþilor ºi în sferele fericiþilor

de magistrul ªerban Codrinpe vremurile grozavei cãlãtorii cu prea multe peripeþii ºi revelaþii minunate

în Infern, Purgatoriu ºi Paradis

APOCALIPSA DUPĂ LAMPA LUI ILICI,REVOLUŢIONARUL DE PROFESIE

(Fragmente) ªerban Codrin

+

+ +

+

Pagina 13Fereastra

Baladã ori de câte ori discipolul primeºte vizita

maestrului (1)„Ocean îmi eºti, ºi cer mãrinimos, Compasiune, graþie, miracol,Sfinþenie, credinþã ºi oracol,De-aceea te invit acolo, jos, ªi-aºtept cu sufletul mai mare dragulSã-nnobilezi grãdinii mele pragul...Þi-ofer mãtãsuri, smirnã, cãrþi în darªi paradisul fructelor pe-alese!Har, binecuvânteazã-mi rodul mesei,Maestre radiind ca un altar!..."

A doua zi, la uºa cu zãvor,În nerãbdarea vizitei mãreþeSã se reverse-ospãþu-ntre ospeþe,Bãtu cu degetul un cãlãtor.„Mi-e foame, sete, vin de prea departeªi nedreptãþi am îndurat, ºi moarte...“„Eºti cel mai drag prieten, aºadarTe rog, primeºte farfuria plinãªi bezna scânteiazã-mi cu luminã,Maestre radiind ca un altar!..."

La poarta-ntredeschisã,-a treia zi,Târ⺠în cea mai noduroasã bâtã,O babã ticãlos de amãrâtãDe propria ruinã se-ngrozi.„Sãracã sunt ca seceta, ºi goalã,Aruncã-mi, fiule, prin gard o þoalã...“„Ai nimerit acasã, Mamã, darÎntâi te-aºtept cu-mpãrãteºti bucate,Aºa cã-ncearcã-le pe sãturate,Maestre radiind ca un altar!..."

Nicicum nu se-ntâlnesc prea la-ntâmplare

Discipol cu-Înþelept la drumul mare,Urciorul cu-apa binecuvântatã.„Nu-þi mulþumesc, spre cinste, în zadar,Ci viaþa mea-i de mii de ori bogatã,Când lãmpi mi-aprinzi de fiecare datã,Maestre radiind ca un altar!..."

Balada primejdiosului supliciuîn swing-ul saxofonului de jazz

(CXXI)Când urlã valuri printre stânci sãrateªi saramura fierbe într-un tuci,Zvârlind pe þãrmuri zeamã de lãptuci,Ne rãsfãþãm, de lene-ntinºi pe spate,Cu oboseala zilei în papuciªi poezia nopþii în carate:Minunea de la Cana GalileiiPreschimbã universul în bordelªi-asediatã într-un pat rebelPupa-þi-aº, fato, ce-ai mai scump,

cerceii!

Iar trupul tãu nebun de aºteptare,Cu-obrãznicia unui rut fatalM-absoarbe în infern ºi carnaval,C-aºa-i pârjolul, infinit de mare,Ba chiar, pe bune, providenþialDintr-o aceeaºi cosmicã-ntâmplare:Acum, ºtiind ce-þi furã derbedeii,Bijuteria dulce, cu dichis,Cam unde-ascunzi intrarea-n paradis,Pupa-þi-aº, fato, ce-ai mai scump,

cerceii!

Jãraticu-ºi dãrâmã edificiulªi flãcãri tãvãlite-n mãrãciniSe sinucid puþin câte puþin:Întotdeauna goalã din oficiu,Dansezi primejdios, dansezi felin,Rãcneºti, decazi ºi-þi zvârcoleºti supliciulLa una dintre marginile Cãii

Lactee, gemând pânã la extazÎn swing-ul saxofonului de jazz,Pupa-þi-aº, fato, ce-ai mai scump,

cerceii!

Într-o lehamite posomorâtã,Sfârºeala-ºi vlãguieºte teleleii...Pânã spre ziuã marea se-ntãrâtãªi adormim mahmur, dupã un chefMãreþ, cu noaptea, stelele ºi zeii,Trântiþi pe lupanare de sidef,Pupa-þi-aº, fato, ce-ai mai scump,

cerceii!

Baladã anume dedicatã paradisului cu nãstruºnicã

portiþã de intrare(CCCXXXIV)

Noi n-avem bunã creºtere ºi ºtimSã recunoaºtem fãrã ocoliºuri,Parºivi ºi lacomi pânã la sublim,Ce sumedenie de ascunziºuriPline cu giuvaere abisaleGãsim sub rochii, sutiene, poale.Abia înoþi în spicele-efemere,E-un lan pletos, un lan iluminatDe maci în candelabre-aurifere,Când ai un trup clãdit pentru pãcat.

Ca un chefliu, arunci dintr-un piciorPantofu-ornat cu flori de mãzãriche.Nesperiatã de vreun vânãtor,Chiar dintre noi þâºneºte-o potârnicheªi þipi, de fricã ridicându-þi fusta.Uite,-n bretonul ciufulit lãcustaPare un fel ciudat de jucãrieªi-mi spui fãrã reproº: „Pe-orice

bãrbatÎl mituieºti c-un damf de-obrãznicie,Când ai un trup clãdit pentru pãcat!...".

Desculþã ºi întinsã pe-un cearºaf,Cu fruntea în agrarã diademã,Pârãºti pe desfrânatul caligraf:Þi-a zugrãvit o nobilã emblemã,Unde piciorul nãrãvaº se-mbinãCu celãlalt ºtrengar într-o grãdinãDe-arome ºi-mi ºopteºti cu-nflãcãrare:„Aici maestrul a imaginatSpre paradis nãstruºnicã intrare,Când ai un trup clãdit pentru pãcat!..."

ªi peste dãrãcite catifeleÎmi plimbi o mânã cu intenþii rele,De hoþoman pus numai pe furat,Pânã-mi deschizi o poartã inimoasã,Lemn de-abanos în fluturi ondulat,Cu frenezie de grãdinãreasã,Când ai un trup clãdit pentru pãcat...

Balada paºnicei leneviri perogojina împletitã pânã la

destin (CCXLII)

Brav tolãnitã pe o rogojinã,Miroºi a zahãr ars ºi tuciuriu,Boare de ambrã dulce, ori smochinãÎn prãvãlia unui cafegiu,Balsam mai proaspãt ca un mãr abiaMuºcat cu pofta de a sfâºia,Parfum mai somnoros ca patefonulÎn râvna ta cu termenul redus,Când studiezi pe brânci Decameronulªi paºnic leneveºti cu fundu-n sus.

Iar dedesubt, pe rogojina moaleªi împletitã pânã la destinCu flori banale, flori provinciale,Condamni la terciuire doi ciorchini:

Dintr-unul îmi oferi sã beau cãpºuniCu lapte-n patul unde faci minuni,Din celãlalt îmi dai s-absorb deliciiPrimejdioase pânã la refuz,Dar iatã, eu te-ademenesc cu vicii,Tu paºnic leneveºti cu fundu-n sus.

ªi mai ascunzi ceva cu precãdereSub un tufiº pletos, cu rãmuriºCârlionþat pe un hârdãu cu miere:Acolo-nfierbântatul urdiniºMã-ndeamnã la elogii ºi pãcat,Aºa cum nimeni nu m-a îndemnat.Tocmai de-aceea te-aº ruga, primeºteÎncã-un omagiu cu polen difuzªi-ngãduie-mi sã intru ºtrengãreºte,Când paºnic leneveºti cu fundu-n sus.

Abia de se întâmplã aprobãriDupã-un puhoi de rugãciuni la cerSã-mi pritoceºti nãzbâtii în abuz,Dar pânã-atunci ca un profet pateticRidic un deget ºi proclam J'accuse!,Pe când tu, ignorându-mã ermetic,Ce paºnic leneveºti cu fundu-n sus.

(252)

Asearã, luna ca o farfurieCu mere, portocale, nuci, smochineªi struguri în dantelã brumãrie,ªezând la masã, îþi ghicea de bine.Erau de faþã la discuþii canaCu apã, linguriþa ºi paharul,Dar mai cu seamã geana ºi sprânceanaPrea-i admirau urechii chihlimbarul.Cât despre vremuri, comentau în sobãButucul ºi o flacãrã blondinã,Cum rochiile tale-n garderobãDiscret îºi unduiau mãtasea finã,

Când viscolu-þi bãtea fãrã mãnuºãDe nerãbdare ºi pervers la uºã.

(254)Cu luna înhãmatã la treizeciªi trei de lebede ºi pescãruºi,Dã viscolul nãvalã de la ruºi,De-aproape-ntre vârtejuri te îneci.Acum e timpul sã ne proclamãmCãlãi, iubito, cãnilor cu vin,Sã ne conducã-un chef de drept divinCu tobele spre-un eºafod suprem.Jaf în pereþi, în sobã bubuieli,E-o hãrmãlaie pusã pe scandal,Dar noi habar n-avem, dansãm la bal,Cu paºi nervoºi, tangou ca-ntr-un bordel.

Beau de nebun, nici tu nu te prefaciªi-orgia o împingem pânã-n draci.

(259)Oricât de-nfrigurat, cu mâna goalã,Ba mint, cu viscolul în buzunar,De noaptea Moºului Crãciun, ce darSã-mi cumpãr, preferat?…

O portocalãAleg, neºlefuitã, una micã...Întors acasã, toatã grija meaE soba, când aud pe cinevaRâzând ca-ntr-un castel de rândunicã...Mirat la culme, o zãresc pe masãCum face sãrituri, de jos în sus,De sus în jos, de-aº vrea sã mã amuzDe mingea zãpãcitã ºi zemoasã...

Deodatã fulgerã ºi tu te-arãþiDin miezul spintecat în jumãtãþi!...

Balada cu adevãrat singureistatornicii printre toate cele

trecãtoare (366)

Când sanctuarul cel mai luminosSe stinge nicidecum din întâmplare,Când rãul se-nveºmântã pânã josÎn aur, purpurã ºi sãrbãtoare,Când e pierdutã pâinea în furtunãªi bântuie, ºi nãruie, ºi tunãÎn loc sã ne audã Dumnezeu,Oricât de vechi sau nou

ni-i legãmântul,Întâi tu recunoaºte-n crezul tãu,Cã totul trece, mai rãmâne vântul...

Când paradisul þi-e-ncãrcat de criniCu-arome-n candelabre statuare,Imaginând o diademã dinCompasiune, zâmbet, alinare,Când ieri ºi azi ºi mâine-þi

cântã-n strunã,Pe rând, ori logodite împreunã,Când ai orgoliu-acerb ºi nãtãfleþDe-a stãpâni cu ghearele pãmântul,O clipã de trezie-ngãduie-þi,Cã totul trece, mai rãmâne vântul...

Când zbor ºi raþiune te proclami,Triumf, expansiune,-acaparare,Când paºii tãi din ranã în balsamªi din balsam în rãni tentaculareOricâte-adânci înfrângeri încununã,O cupã-a biruinþei te rãzbunã,Când ºaizeci de secunde pe minutÎþi decretezi ºi-þi pavoazezi avântul,Uiþi marea lecþie din absolut,Cã totul trece, mai rãmâne vântul...

Când ceasul bucuriei tale sunã,Trezeºte-te mai bine din minciunã,Sã nu devii cãzutul ºi înfrântulO datã ºi-încã-o datã îngropat,Ci cautã-þi printre greºeli cuvântul,Pe singuru-nþelept cu-aderãvat,Cã totul trece, mai rãmâne vântul...

ªerban CODRIN

BALADIERULUn poem pentru CCCLXV ºi încãuna de zile ºi nopþi

+

+ +

+

Pagina 14 Revistă de cultură

În timpul campaniei electorale, satul Bãdila eplin de poveºti. Oameni de toate vârstele transpunexemplele luate de la televizor în viaþa de toate zile-le. Snoave, seriale, istorioare, pilde. Candidaþii ce roljoacã? Hainele, maºinile, medicamentele, þigãrile ºitranspiraþia lor îi sufocã pe bãdileni. „Sã plece hoþiiºi sã vinã patrioþii", strigã Icã Bolocan în difuzoarelecaravanei. Meritã felicitãri. Actualul primar a devenitproprietarul unor terenuri din intravilan prin jongle-rii judiciare. A cumpãrat pe nimica toatã douã clãdiriretrocedate vechilor proprietari. S-a îngropat în bu-nuri plin de însufleþire. Coboarã din maºinã domnulIcã. Dã mâna cu oamenii. Buze rãsfrânte, priviregrea, cute izvorâte din obosealã ºi timp, pete lunarepe chelie. Bere la toatã lumea! Bãdilenii au o anumi-tã culoare duminica, o roºeaþã care îºi ia zborul spreviaþã.

Paºii de somnambul ai vicelui, vocea lui gâ-tuitã vin, trec, se miºcã pe uliþele cãtunelor. În jeepsau cãlare pe bicicletã, cu gura arsã, cu distonocal-mul în buzunar. Bãdilenii îi rãspund dând din mâini ºidin cap, în vreme ce þigãrile penduleazã între buze.Þiganii se strâng pe sub streºini. Candidatul scrie dezor în carneþel, parcã e reporterul de teren al luiDumnezeu. Printre picãturile de ploaie prinde con-tur un proiect social. Pentru început douã ciºmele ºicâte o remorcã cu deºeuri de fag la douã familii. Co-piii cãlãresc niºte cai rãpciugoºi care mai mult de atâtnu pot face. E greu de gãsit o distracþie mai bunã, darfirma lui de cablu TV va începe sã îngroape stâlpii.Pânã la Crãciun, bineînþeles, ºi puradeii iau viaþa cotla cot cu pãrinþii lor, toþi într-un pat. Într-adevãr, avenit vremea ca þiganii sã se rupã de trecut. Momen-tul lor de maximã obosealã este între 9 dimineaþa ºi6 seara. Trebuie, pânã la urmã, sã sufere anumitemutaþii.

Mihai Mihai e în formã mare. Va strânge 400de semnãturi ºi va candida ca independent. Îi va în-vinge pe toþi cu multã bãrbãþie. Este cerut de popu-laþie. Poartã blugi ºi adidaºi ºi combate alcoolismul ºifumatul. Excesul de halealã ºi homosexualitatea. Re-comandã totuºi fasolea cu ºuncã, plãcinta cu mere ºiapa de la Unguriu. Va schimba numele echipei defotbal. κi taie unghiile în fiecare sãptãmânã. Face vizi-te experimentale femeilor rãmase singure cu atâteanecazuri pe cap. Va cãuta un rãspuns în timp ce îºiface o oalã cu ceai. Are calculator ºi telefon mobil ºicu ajutorul lor îºi conduce toatã afacerea: stâna cu52 de capre. Fiul radiaþiilor solare, iatã porecla lui.

Viaþa satului se desfãºoarã „la cea mai înaltãtensiune", dar nu e lucru de mirare cã nimeni nu-ºiasumã rãspunderea pentru faptele pe care le comi-te. Bãdilenii, printre care se numãrã ºi cei 12 candi-daþi la funcþia de primar, nu sunt nici buni, nici rãi.Obosiþi în aceeaºi mãsurã, de când ºomajul a deve-nit o problemã realã. Dar cui îi pasã? Barurile suntpline de forfotã. De ce s-ar duce bãdilenii la muncã,dacã nu-i obligã nimeni? Doar pe copii nu-i cautãpoºtaºul cu pensia. În fond, e o mare uºurare sã nute duci în fiecare zi la serviciu. Stresul vine de la scu-latul de dimineaþã ºi de la navetã. Pãmântul s-a datînapoi, conform Legii 11, dar nu s-a dezintegrat, nus-a sinucis ºi asta înseamnã libertate. „Libertate teiubim / Ori învingem ori murim“. Libertatea trebuiezgâlþâitã cum zgâlþâi un pom. Pe feþele lor, Jan Zigua mai vãzut ºi alte stãri patologice: dinþi de lapte ºimelancolie. Poveºtile, ca ºi observaþiile îi erau Ade-lei de mare folos, pe când el reinventa jurnalul per-sonal. Ce-i drept, putorile politice adorã ideile afro-disiace, iubesc fiecare sunet care le iese pe guriþã, ºi,în clipa în care se prind despre ce este vorba, preiaucomanda. Ãsta-i ºpilul, spun ei, crezând cã îl dau gatape Jan Zigu, medita Jan Zigu.

- Domnul Jan va prezenta o informare pri-vind desfãºurarea campaniei electorale în satul Bãdi-la, cu 30 de zile înaintea alegerilor locale. Vom ana-liza în organizaþia noastrã ce-am fãcut pânã acum ºice mãsuri vom întreprinde în zilele care urmeazã,

pentru a câºtiga un numãr cât mai mare de consilierilocali, judeþeni, cât ºi fotoliul de primar al satuluiBãdila pentru a treia oarã consecutiv. Are cuvântuldomnul Jan.

Ca într-o oglindã defectã, linia gurii îi strâm-bã faþa lui Jan Zigu, surprinzând un vârtej de griji ºipicãþele de planuri.

- Toþi candidaþii sunt bolnavi de cap. Parano-ia. Prozac. Nu-i de mirare cã sunt frânþi de obosea-lã.

- Da, da. Trãiascã domnul Jan.- Funcþia nu l-a schimbat. E cât se poate de

omenos.- Lucrurile vor merge ca pe roate. Va fi aºa, o…- Totul e aici, spune Jan Zigu, arãtând frun-

tea ºi scaunele din faþa sa. - Totul va ieºi bine.- Trãiascã doamna Adela ºi domnul deputat

Feraru.- Minunaþi!

Umezindu-ºi vârful degetelor, întinde hamu-rile de acril ºi depãrteazã þesuturile rozalii. Adela stãpe spate, cu picioarele ridicate pe speteaza canape-lei.

- Încet, o aude ºoptind. Aºa, acum intrã.El þine un sân în fiecare mânã. Ea se ghemu-

ieºte ºi mai mult. Botul lui nu ºtie ce cautã. O foto-grafie lucioasã se developeazã între cele douã rân-duri de piele. Respiraþia se desface în gâlgâituri desatisfacþie. Feþele sunt neomeneºti, rotunde, nerãb-dãtoare, aproape de explozie. Adela în genunchi,Adela rotindu-se ca elicea unui elicopter. Adela,frângându-se ca gâtul unei egrete… vrea sã plângã. Eo lacrimã în fiecare ochi:

- Eºti minunatã, Adela!Cu arsuri în tot corpul, cu inima-n urechea

stângã, izvorul suferinþei seca ºi se pornea iar ºi iar.S-au oprit când creierele erau carbonizate ºi aerulîncremenit. Camerele popasului turistic gem de în-drãgostiþi supraîncãlziþi. Rãcirea se face la bar. Seamestecã ºi ei cu celelalte puncte. Sala e în stare seºoc sexual. Lumea cunoaºte bine secolul XX. A avuttimp sã-l cunoascã. Adela se uitã prin bar în cãutareaunor repere. Se întorc în camerã, îl lasã sã o pipãie,sã o mozoleascã. Ea scoate suspine de pisicã, amã-nunþite, candide ºi cere un timp de odihnã. Se piap-tãnã, se pudreazã, îl strigã pe micul Florin ºi vrea sãplece spre Vãleni. Micul Florin: piele sãracã în pig-menþi, umeri plini de pustule, pântece ca piftia, guºã,gingii dezgolite. Al naibii de urât! Ce meclã! Adela ºiFlorin Feraru. Tinereþea ºi bãtrâneþea. Unde ai fost,când…? Nicãieri. Secretara spunea, se bâlbâia, altanu gãseºti? O femeie serioasã? La Liceul de poliþie.Era înaintarea în grad. Nu mi-ai spus, zice ea încãpã-þânatã. ªi mãnâncã ºi beau ºi se giugiulesc. Se pudrea-zã ºi îºi smulg perii din nas. Nu mai au chef de între-bãri încuietoare când plutesc pe felii de fum. Vorbe-le schelãlãiesc. Baierele burþii se întind. Ajutã-mãsã-mi câºtig demnitatea, ajutã-l pe Jan. Jur cã aºa voiface. Þie îþi deschid un cont la BCR. Aºa mai merge,Zeus. Cum ai spus? Zeus ºi Afrodita. Mda… Covo-rul seamãnã cu o pãturã roasã pânã la urzealã de atâ-ta frecat. Stau buimaci printre cutii goale ca adoles-cenþii printre blocuri. Usturimea începe de la buric.Chiloþii sunt ringul de dans al durerii. Ei stocheazãviaþa de la 15 ani la 70. Ai renunþa mai devreme, darnu ai pe unde sã treci. Nu te poþi ascunde. Interese-le te gãsesc peste tot. Sparg uºa, sparg zidul ºi daude tine. Grãmezile de interese scot porcãrii pe gurãºi viaþa devine tot mai fierbinte. ªi soarele. În coastanorilor slinoºi fãcea cercuri de zoaie. Un tiv de grã-sime încadrat de alte tivuri mai decolorate îºi execu-ta pedeapsa. La câteva minute soarele se aprindea ºiiar se stingea ca un far de semnalizare.

Conducerea unei localitãþi e o problemã deanarhie ºi de ºansã. Stai pe marginea unei balustrade

- funcþia - te þii de el - de scaun - nu te uiþi în prã-pastie ºi te menþii treaz. Consãtenii se uitã la tine ºinu le pasã. Fac presupuneri cam cât vei putea staagãþat, dar dacã-þi rupi gâtul, nu vor avea niciunregret. Nu-þi pasã? Atunci când vrei sã conduci unsat cu 4000 de suflete, nu e diferit de volanul auto-camionului sau al tractorului tãu. Îþi pregãteºti tere-nul. Renunþi la visul cã în biroul primarului viaþa poa-te fi dulce. Scoþi pârleala dupã un an, doi, dacã nuajungi în pragul epuizãrii.

Pentru toþi ceilalþi viaþa se reduce la funcþiaasta, crede ºi Anton Andrei. Orice se reduce la ceva.Bucuria se reduce la o masã bunã ºi la un cur bom-bat. Ce revoluþie? întrebase fostul primar în ianuarie1990. Ce schimbare? Dacã pot sã beau ºi sã regulez,e ca ºi pânã acum. De aceea candida ºi el din parteaunei miºcãri ecologiste care recomanda echilibrul înnaturã ºi polenizarea cu ajutorul insectelor. Probabilcã atunci când va fi din nou stãpânul telefoanelor, seva dovedi o forþã a meselor bogate ºi a roºului deBlãjani. Va trage câte o raitã la Râmnicu Sãrat sãsmulgã ºtrampii amantei. Iatã-i intraþi în horã: vicele,secretarul, contabilul, casierul. Vor cãdea din cer unpetic de asfalt, o conductã, niºte ajutoare sociale. Îþiiei o zi liberã pe sãptãmânã ºi despici patul. În timpulcampaniei electorale nu trebuie sã te opreºti dinceea ce ºtii sã faci. Oamenii apreciazã asta. La fel ºiiubita. Cât e de concentratã întâlnirea lor, lista arelaude întreþesute cu aluzii.

E atâta harababurã în târgul sãptãmânal ºitotuºi gãseºti cu uºurinþã tot ce pofteºti. Vin ºi basa-rabence cu trei ºolduri: piese de schimb pentru bici-clete ºi pompe hidraulice, pastã de dinþi bulgãreascã.Burtoºi colþoºi, tineri pe picioroange, fete cu echipa-mente speciale - toþi au feþele roºii ºi mulþumite.Anton se plimbã cu palmele asudate de atâtea strân-geri de mânã. Mata erai altfel, mata mai dãdeai unbon de lemne, de benzinã, de ulei, de zahãr, mataerai noi. Intrã cu ei în marele flux. Zornãie soneriileºi ceasurile cu baterii, bâzâie jucãriile cu telecoman-dã. Andrei Anton este îmbrãcat ca la biroul lui de lacooperativa de credit. Nu e de mirare cã bãdilenii îlsalutã cu drag.

Turiºtii vin din toate pãrþile. Ei cãlãtorescfãrã întrerupere. Pentru Adela viaþa a intrat pe undrum bun. Se simte bine, se simte femeie maturã.Nu e un simplu turist. Câmpurile de forþã ale desti-nului au adus-o alãturi de Florin. Toate au un sfârºit,dar va ºti ce are de fãcut la momentul potrivit. Sta-þiunile turistice sunt pline de hãrmãlaie. Vor mergela pensiuni izolate. Acum Adela este consilierul per-sonal al domnului deputat Florin Feraru.

Trebuie mereu sã clãdeºti viitorul. Lumeanu stã pe loc, a spus el. mã rog, nu a folosit atât demulte cuvinte, dar asta a fost ideea. Datele ºi ideilelui principale se lipiserã de podeþe, bucãþi de drum,plombe de asfalt, gunoaie ºi câini vagabonzi.

Istoria se schimbã. NATO, UE ºi altele. Tre-buie sã te agãþi ca lumea. Nici Adela ºi nici Jan nu semai pierd în poveºti sau în filmele proaste de la tele-vizor. Au o altã atitudine: sunt moderni, europeni.Nu mai iau lucrurile cu biniºorul. Oamenii sunt rãi ºite pot face sã suferi. Au strâns multã energie ºi acumo revarsã în societate. Prima întrebare pe care ºi-opun în legãturã cu un interlocutor, e cât câºtigã.

Cei mici? Directorii, învãþãtorii, funcþionariipublici, poliþiºtii, contabilii, medicul de familie se uitãla Florin ca la Ioan Botezãtorul, cu zâmbete leºinate,cu enervarea þinutã în frâu. Când trãieºti printreochelariºti ºi obezi, tâmpiþi ºi fricoºi, nu-þi este greusã înghiþi orice. Viaþa de om conºtiincios te trage înjos. Trecem printr-o fazã emotivã, recunosc ei.

Autonomie, autonomie, scânceºte câte unulcu respiraþia tãiatã, verde la faþã ca o ºopârlã sleitãde soare, dar Adela respirã normal, ca printr-o gurãde aerisire.

Minunata Adela.

Gheorghe POSTELNICU

MMMMiiiinnnnuuuunnnnaaaattttaaaa AAAAddddeeeellllaaaaFFFFrrrraaaaggggmmmmaaaannnntttteeee

+

+ +

+

Pagina 15Fereastra

Aida HANCER

poema puºcãriaºului

unde dumnezeu au pus soarele nu mai înjuraþiastãzi sunt fericit am divorþat în sfârºitpatul meu biblioteca meaîn care îmi închid uneori mâinilecriminale sau sufletulbiblioteca în care EU intru cu picioarelemã spãl în ea ca-ntr-o cadãiatã uºile sunt încuiate dar eu alerg în sus de-a lungul gratiilorºi îmi înmoi degeteleapoi cobor

fratele meu e deþinut într-o închisoare strãinãvorbeºte engleza citeºte pe whitmancând are þigãri ºi-ºi vedecopiii crescând în poalele lumii noimama noastrã l-a nãscut pe el în loculde unde lumina þâºneºte cu urletpe-atunci eu eram deja un fum fericit

fiecare sã-ºi þinã lanþul în jurul propri-ilor picioarevom face mai mult loc aiciaerului de-afarãsã ne ascutã creierele iatãdumnezeu mi-a fãcut o gaurã în ceafã ºi de acolovor curge lapte ºi mierepentru deþinuþii cu ochii miraþi ºi cinstiþi de afarã

colegii mei fraþii mei în uniforme de pâine furatã avem cu toþii nevoieîn noi creºte un raft pentru lucrurifurate totul esã aduci în tine tot ce lipseºteaºa cum mie îmi lipseºtesoarele care vouãvi se toarnã pe gât

marianei marin

dragã poetã,disperarea mea s-a cuminþit ºi-mi zâmbeºtedin cartea ta. de fapt eu dorm cusingurul tãu volum de poezii sub pernãpoate groaza sã intre ca un hoþ printre principii sã devinão spun cu mândrie adevãratul motiv al morþii mele viitoaredar tu nu ai avut altã grijãdecât scrisul ºi manipulareamuºchilor faciali ai cititorului tãuai fãcut abstracþie de liberul arbitrual fiecãruia ºi ne-aifãcut o lume de triºti de sinucigaºide apartamente ferecatela etajul 10 aproape de soaredeschide-þi inima abia acumsuntem sinceri cu tineabia acum disperarea ta ne atinge ca miereane linge cuminte pe frunteindiferenþa ta e o bãtaie din aripidupã ce tai capul gãinii ºi ea zboarãlãsând urme de sânge ºi poftã în gura tãietorului

ai fost ieºirea noastrã de incendiudragã poetã

mã întorc obositã din mijlocul lor cum dimineaþa se apleacã liniºtitãpeste balustrada de la parterun soare mort pregãtit sã învierãceºte ºi mai mult aerulnoi încadrãm frumos splaiul independenþeiapa ne refuzã imaginile ni le întoarcenoi cei din râu suntem noicei pe stradã nepotriviþi

soarele cautã o palmã în care sã scuipe aurdar noi avem pumnii strânºiînãuntru ºi înafarãnu e nevoie sã fumezi aceste fabrici din pieptul tãuse odihnesc acumînvelite, ca pentru nuntãîntr-o mantie roºie

nimic uman se pogoarã peste noine ia în braþeîºi înfige degetul rece între tâmpla meaºi "le tien est le mien again"ºi tâmpla tadar eºti fratele meu siamezsi dâmboviþa e limba mea carese plimbã liniºtitãpe tâmpla oraºului bucureºtidimineaþa

poemului cearºafului nou

aº putea roade o veºnicie la coastele meleca între ele sã se curbeze o formã de vasîn care sã înfigeþi cozi de floripentru cã aceasta este supunerea groazacã am sã cad sub talpa prietenuluiatunci când el va strivi umbra unui gândac pe cearºafºi sub cearºaf mi se odihneºte sufletulca într-un altar ridicat într-un patsub fereastrã la etajul patrusângele meu este laptele lui Dumnezeucare nu are sâni. prin urmare ceea ce creºte cu else numeºte lucru ºi poartã vesel o bascã de lut

într-o zi am sã-mi pierd mâinileatunci am sã strâng între umerilucrurile ca ºi cum le-aº stoarce de apã

scriu de puþin timp la poemul cearºafurilor ºi-al ceþiirãmâi tu în patul acestavântul nu te va atinge. numai un aer îþi va promite ceva fericireºi-o sa te-nºeleafarã zeii înainteazã pe roþinetezesc copacii

deschide gura scuipã-þi sufletulvântul îºi plimbã degetelecu neruºinare ºi umflã perdelelele lasã gravide

Tâmpla

ai putea sã îþi gâdili tâmpla pânã la provocareºi sã nu-i dai pistolulsã vezi cum tremurã cum se zbate pe sub fire de pãr plantate intenþionatîn pielea cea mai subþiresub care se ascunde cel mai greu creiero tâmplã care zvâcneºteo poezie care se suceºte ca un cearºafplin de apã

ai putea sã îi juri cãîi vei sãruta buzele cu tâmpla

cã în urmãtorul moment lumina se va îngãlbenica în interiorul unui bostan varanu poate sã doarã atunci cândþi se ia respiraþia pentru cãrespiraþia nu face parte din tinee organul comun

dar tu îþi iubeºti tâmplainima capului care bate a mortãciune întreþinutãºi-a bijuterieca o mânã cãreia i se întinde pistoluldar degetele i se taie cu lama de fricãdoar durerea nu trebuie sã aibãculoare doar formã ºi urli într-o pungã de hârtie ca în bisericãclaxoanele par sã se roage afarã numaipunga e plinã de mizerieplãmânii nu mai au decât putere sã foºneascãintri cu totul în punga de hârtieca într-o capelã din curtea spitalului 9

liniºteºte-te aceasta este un conflict ºi poate deveni

capul tãu produce tâmple pe care le vinde

Ecaterina BARGAN

ecaterina dispare

Ce faci tu, ecaterina, în viaþa asta fãrã ferestre, fãrã ziduri ºi fãrã strãzi,ce faci cu aceºti rataþi care îþi plîng pe umãr, aceºti alcoolici care monologheazã lîngã tine,de parcã beþia i-a transportat în altã epocã,unde „toþi oamenii merg drept, iar hitler e un tip de treabã!" Cum ai ajuns tu genialã ecaterinacînd ºi victor e genial!ºi raisa e genialã!ºi igor e genial!ºi aliona e genialã!ºi andrei ºi ludmila ºi tatianaºi vasile ºi denis ºi alexandrusunt genii!!!ªi numai ºoarecii sunt niºte rozãtoare!doar ºoarecii crapã de idioþenie!Cum ai ajuns tu, ecaterina, sã invidiezi ºoareciiCã ei nu plîng... Iar tu, ecaterina, plîngi patru ore ghemuitã într-un fotoliu, ca într-o palmã imensã, ºi dinþii îþi tremurã cu zgomot.

ne vizitãm trecutul din obligaþie mergem pe trasee ºtiute ne ferim prudent haina de garduri

strîngem colacul fiebinte de duminicãar putea fi semn de salvareîl înþeleg doar cei mici

nu uitãm drumul spre bisericaîn care ne-am învãþat copilãria sã stea în picioarela început imitînd gesturile bãtrînilorcare îºi ºtiau pãcateleapoi aflam de aura bolnãvicioasã

o jale surdã îngrãmãditã acolo

fantomele stau de veghe sã nu batã vîntulsã nu se stingã lumînãrilesã nu plîngã cei dragidar vîntul se tot strecoarãpe alocuristinge lumina

îºi urlã singurãtatea

intervale neatinse

trãieºte frumos ºi distins îmi zic amiciieu mã holbez în umbra fulgilor dezlipesc accidentele niºte felii de carne expiratãrãmîn sub unghii

tãietura neînchegatã încã mai ºiroieºte viu pe linia vieþiistrîng pumnuldurerea înãuntrudar nu de asta îmi muºc furia

în zãpada fãrã trupam obosit de decembrie

bãtrîna

bãtrîna tace cu mîinile crispate.ridurile îngrãmãdesc uºi închise,ochi orbi, noutãþi robotizate,ascultate ani în ºir la radioul local,discursuri monotone.

bãtrîna tace cu mîinile crispateîn pustiul iernii.bãtrîna e un monument acoperit cu zãpadã.

fiindcã am curaj

ºtii, gluma aia a devenit mai contagioasã decît intenþia eitu ai înþeles ºi am rîs împreunã.ceilalþi m-au condamnat.

nu mi-e fricã de cancer, mi-e fricã de dragostea asta cancerigenã.mã tem cã dragostea asta fãrã antidoto sã devinã o dragoste adevãratã.

eu las aburii sã-mi decoreze searacu griul depresiei.tu… n-ai habar!

disperãri

nu este nici hohot de plîns, nici rîs isteric, nici singurãtate.nu e floare, nu e zid, nu e gheaþã...nu este ochiul naiv de copil.moartea e doar moarteaºi este totul

este hohot de plîns, este plîns istericeste singurãtate.e floare, e zid, e gheaþãeste ochiul naiv de copil.moartea este totul

dar

niciodatã nu o sã am destulã imaginaþie pentru moarte.

POEZIA TÂNÃRÃ POEZIA TÂNÃRÃ POEZIA TÂNÃRÃ

+

+ +

+

Pagina 16 Revistă de cultură

Cornel DIACONU

Desculţ prin curteDãduse în pârg „pietrosul“.

Rezemat de trunchiul noduros, Victorcãuta cu privirea fructele coapte. Decireºul înalt, cu ramurile dispuse într-ocoroanã ca o lumânare, nu-l legau nu-mai amintiri plãcute; din el cãzuse cândabia împlinise zece ani ºi-ºi fracturasebraþul stâng. Toatã vara aceea a stat pemalul gãrlei privindu-i pe ceilalþi copiicum se bãlãcesc în rãcoarea limpede aapei. Câþiva ani mai târziu a uitat pãþa-nia ºi s-au împrietenit din nou; o prie-tenie de iunie ºi atât. Stãtea minute înºir cocoþat pe crengile cu bobiþe de lu-minã sclipind sub soarele fierbinte ºiiscodea cine ºi cum trece pe uliþã înjos, pânã spre Capul Satului. Mîncaagale cireºele mãrunte, ispite galben-portocalii, simþind pânã la extaz pe ce-rul gurii gustul lor dulce-acidulat. Sestrecura dintr-un pom în altul al grãdi-nii; îi plãcea sã-ºi simtã gleznele „biciui-te" de iarba înaltã…

Nu se schimbase nimic: gutu-iul, pãrul vãratic, mãrul creþesc ºi mã-ria sa, cireºul. Poate doar nucul, con-turat acum în umbra altei vârste.

Maicã-sa l-a urmãrit o vreme,din spatele þambrelor înalte, apoi ºi-agãsit de lucru printre brazdele de cea-pã ºi morcov. O încerca o bucurie as-cunsã: „S-a schimbat copilul ãsta; l-o fimarcat suferinþa, dar l-a ºi maturizat,vãd eu!"

- Ce faci cu atâtea lãptuci? Vic-tor se apropiase pe neobservate - aºacredea - ºi-i urmãrea gesturile cumpã-tate, dar energice.

- Mã gândeam la povestea aiacu grebla; doar o ºtii… Sper sã nu nise întâmple ºi nouã la fel. Ce sã fac?N-am uitat cã-þi plãceau foile cu lapte;m-am gândit sã te simþi ca acasã…

- Eºti supãratã pe mine?- De ce-aº fi? Boala e bine s-o

previ, cã dacã te-ncolþeºte se trateazãgreu. Recunosc, te-am „spionat" maiadineauri… Aveam noi, aici în sat, peunul Codin; lumea-l poreclise Þuguilã.Prin ce împrejurare nu ºtiu, ajunsesesecretar de raion. ªi-apoi când veneape-acasã, tot aºa, ieºea desculþ princurte, fudul nevoie mare, ºi-ºi þuguiabuzele - chipurile de durere - când cãl-ca pe câte-un glod. Pesemne uitase cãprin glodul ãla se fãcuse mare. Aº vreasã nu uiþi cã modestia noastrã nu eveºmântul pe care sã-l îmbraci sau sã-llepezi dupã cum bate vântul.

- Adicã ai constatat tu cã-i calcãluia pe urme…

- Nu, doar îþi povestesc de-ale

noastre, pentru cã n-aº vrea sã te în-tâmpine ca pe un strãin satul, când maivii pe-acasã. Oi fi greºind, da' vãd cã tecomporþi ca ºi când n-ai fi de aici.

- Nu mã supãr dacã-mi spui di-rect ce ai cu mine, fãrã ocoliºurile as-tea subtile….

- Ce am?... Am nevoie de 2 -3 braþe de lemne la bucãtãrie. În pola-tã gãseºti niºte crãci mai groase ºi to-porul.

- A-ha, asta era!... ºi-þi trebuiaun car de vorbe cã pâine fãrã muncãnu se poate…

- Tocmai asta-i buba; ºi la blocdacã stai ºi-acolo-s treburi de fãcut.Un bãrbat e bine sã le ºtie pe toate,dar ºi sã le hotãrascã locul ºi rostul.

Victor a tãcut, continuându-ºiideea în gând: „Dacã mama s-a necãjit,înseamnã cã «analizeazã» de multãvreme lipsa mea de iniþiativã".

Dupã ce a tocat toate crengile- niºte rãmãºiþe de la pomii curãþaþi deuscãturã în primãvarã, Victor le-acãrat în pridvor, aproape de intrareaîn bucãtãrie, apoi a umplut gura sobiicu vreascuri, sprijinit într-un genunchiºi le-a aprins. Flacãra a cuprins plita dededesupt, cu un zgomot de «mocãni-þã» obositã.

- Doar n-ai de gând sã stai bo-sumflat toatã ziua…

- Nu sunt bosumflat; mai de-grabã dezamãgit.

- Bãiatul mamei… de mult amvrut sã-þi dau un sfat: pune mâna petreabã ºi fi mai gospodar ºi mai organi-zat cã, în pofida calificãrii tale, eºtifoarte dezordonat. Fã în aºa fel, încâtsã laºi ceva în urmã… În viaþã fiecarelucru trebuie îngrijit ºi nu lãsat la voiaîntâmplãrii. Adu-þi aminte de ce-þispun, ori de câte ori va trebui sã iei ohotãrâre, atunci când nu voi mai fi ºin-o sã ai pe cineva care sã te întrebe,din toatã inima, dacã þi-e foame; totuºiai pâinea ºi cuþitul în mâna ta ºi te poþihrãni singur… Þi-am spãlat rufele, mi-roseau þipãtor a oaie ºi…

- Stai un pic! Nu þi-am spus?Armata e o adunãturã de indivizi, îm-brãcaþi elegant, care au misiunea sã ia-sã pe stradã pentru un fel de paradã amodei. Iar cine-i vede sã exclame ºi-nsomn: „Mã, frumoasã armatã-i asta!“.Din când în când mai facem ºi câte oceremonie, pentru ca invidia sã devinãcertitudine. În afarã de tine, nimeni nubãnuieºte cât suntem noi, militarii, dedezordonaþi.

- Eu aº vrea sã fi un exemplu,ºi acolo dar ºi acasã sau când te duci lagârlã în pantaloni scurþi…

- Dumunica trecutã am plecatîntr-o aplicaþie de trei zile. Observi cãam zis duminicã, ceea ce înseamnã cãarmata nu are zile sau ore libere. Dupãce am mers pe jos 30 de kilometri, amintrat în dispozitiv, am sãpat niºte tran-ºee, iar noaptea am plecat încã vreo 10kilometri… Ne-am odihnit puþin într-o casã pãrãsitã ºi, a doua zi, în zori,eram „pe poziþie“. În fine, noapteaurmãtoare ne-a prins lângã o stânã deoi. Am dormit, dacã se poate spuneaºa, pe paie, într-un staul. De-aia miro-seau hainele mele a oaie. Îmi pare rãu,n-aº vrea sã crezi cã mã plâng de cineºtie ce obosealã. Poate-ar fi fost maibine sã nu vin, dar nici nu pot sã nurecunosc cã dorul de voi, de tine ºi delocurile astea, e mai presus decâtmirosurile de împrumut ale vieþii?Cum sã te conving cã nu sunt, totuºi,un „dezordonat“?

Când a întors capul i-a desco-

perit chipul posomorât. S-a dus la ea,a îmbrãþiºat-o ºi a sãrutat-o, apãsat, pefrunte.

- Nu-þi face griji, nu voi uitaniciodatã sfaturile tale. ªi am sã mergdesculþ prin curte, dar nu ca Þuguilã…

Lucian MÃNÃILESCU

Drum în oglindăªi-a aprins o þigarã, mãsurând

camera de la un capãt la altul ºi încer-când sã-ºi limpezeascã mintea. Pe ur-mã ºi-a turnat în ceaºcã restul de ca-fea, rãmas de seara, ºi a deschis vechi-ul album cu fotografii. Pe mãsurã cerãsfoia paginile încerca un vag senti-ment de nedumerire: un om bãtrân,mãrunþel, cu o pãlãrie caraghioasã pecap, þinea pe dupã umeri o femeie încãfrumoasã, cu ochii strãlucind trist, te-ribil de trist… erau pãrinþii lui… fuse-serã… Pe urmã un coleg de liceu, acãrui siluetã se sincroniza cu cascadadin spate, un drum prãfuit de pe mar-ginea cãruia fãcea cu mâna un copildesculþ, feþe zâmbitoare, probabil la unrevelion, un sicriu cu mulþi oameni înjur, un munte, o apã, cerul… Eraurude, prieteni de-o zi sau de ani... Pemulþi uitase cum îi cheamã, mulþi muri-serã, sau poate toþi muriserã, în ziua încare viaþa le-a despãrþit drumurile. Da-cã i-ar fi reîntâlnit acum, ei nu ar fi fostdecât niºte strãini, fãrã legãturã cu ceide odinioarã.

Dar el - ºi gândul se prelinseca un ºarpe pe lespezile memoriei-, elmai era viu? Când terminase facultateasimþise, din plin, sentimentul ratãrii.Repartizat la un spital rural îºi risipeatimpul între tenisul de câmp ºi cãrþilearuncate pe podeaua cãmãruþei undestãtea în gazdã. Muncea mult, cu îndâr-jire ºi zãdãrnicie. Încerca sã înþeleagã,sau doar sã supravieþuiascã?... Sãtul demedicinã, de „lucrul pe carcasa uma-nã“ - cum spunea doctorul Vãrzaru -vroia sã se înscrie la filozofie ºi sã iatotul de la capãt. Secretarul de partida râs, când la auzit. „Pãi, mã, doctore,tu nu eºti membru de partid… ªi cinedracu crezi cã te face? N-ai originesãnãtoasã, nu eºti nici muncitor, niciþãran, nici mãcar… femeie“. Aveadreptate... Cine era el?

Fumul de þigarã se târa leneºpe fereastrã. A privit ceasul. Era, deja,cinci. A alungat gândurile ºi a începutsã se îmbrace. ªi-a pus în valizã câtevalucruri de schimb, a luat cheile Daciei,a privit pentru o clipã chipul neras albãrbatului din oglindã ºi a ieºit.Motorul a hârâit asmatic ºi hârbul ademarat pe alee rulând, apoi, cãtreieºirea din Bucureºti. În oglinda retro-vizoare întunericul începea sã se risi-peascã într-o geanã de luminã roºiati-

cã. Gândrile îl trecurã, repede, pe„pilot automat“.

Aida, la întoarcerea din þaratuturor posibilitãþilor, îi mãrturisise:

„ªtii ce înseamnã un spital deurgenþã la ãia. Devi mãcelar. Coºi ºi taitrupuri mutilate, al cãror ºir pare sã nuse mai termine. Ajungi un robot, fãrãprieteni, fãrã amintiri, fãrã pasiuni, fãrãalte instincte decât cel obsedant alsuccesului supravieþuirii. Copiilor tãi lise spune la ºcoalã cã, dacã sunt pedep-siþi, sã sune la numãrul special de tele-fon. Îþi sunt pur ºi simplu furaþi, audrepturi cu care nu ºtiu ce sã facã ºidrogul libertãþii. N-am putut rezis-ta…"

Maºina alerga prin Bãrãganulcu sate abia întrezãrite în ceaþa dimi-neþii, printre întinderi de ciulini ºi câteun petic de arãturã, ici acolo, împovã-rând ºi mai mult cenuºiul peisajului. Aoprit la un han, undeva în apropiere deUrziceni. Pe marginea drumului, tara-be ºi gherete jalnice, cu „negustori“oacheºi care erau în stare sã-þi ofereorice, la preþuri de nimic, numai sã va-dã de unde scoþi banii. A intrat în bar,s-a aºezat la o masã ºi a comandat ocafea mare, fãrã zahãr. A adãugat, dupão clipã: „ªi un gin tonic!“. În fond - râseîn gând - dacã am ghinion ºi rãmân fãrãpermis, în trei luni reînvãþ sã merg pepropriile-mi picioare.

Tot la hanul ãsta oprise în ur-mã cu 5 ani, când se întorcea de la ma-re, cu Dorin, bunul lui prieten de laStrigoaia. Ileana, soþia lui Dorin i-apovestit, atunci, câte prosti fãcuse „în-cãpãþânatul ãsta“. A refuzat sã fie di-rector de ºcoalã, a refuzat sã fie pri-mar, ºi s-a apucat, împreunã cu alþi doitrãsniþi, ingineri pe ºantierul de la ba-raj, sã construiascã un „vapor". Cumlucrãrile la amenajarea hidrotehnicã aufost sistate, atunci când Petre Roman aconstatat cã România e un morman defiare vechi, inginerii au plecat ºi Dorina rãmas, ca Noe, cu „arca" în garaj ºicu maºina în curte. El se amuza de toa-te astea: „Auzi, ce idee! director deºcoalã… Pãi eu sunt profesor de limbaromânã. Nici primar, nici notar, nici…dracu mai ºtie ce! Ileana, cu toatã su-pãrarea asta a ei, mã înþelege. De douãveri iau copiii cu mine, refacem trase-ele turistice ºi, seara, lângã foc, vorbimdespre dragoste ºi despre moarte ºidespre naiba mai ºtie ce. Fãrã ascunzi-ºuri, fãrã sofisticãri sau cuvinte mari....Acum îmi fac o cabanã pe malul lacu-lui. Abia aºtept sã dormim acolo, sã nesculãm în zori ºi sã mergem la pescuit.Sã ne sãlbãticim, sã uitãm nebunialumii ºi sã ne îndrãgostim de proprianoastrã nebunie!"

Cabana a vãzut-o a doua zi.L-a lãsat pe Dorin pe acoperiº, bãtândultimul ºir de ºindrilã. Cam dupã o lu-nã l-a sunat Ileana. Din vorbele ei aînþeles, cu greu, cã Dorin dispãruse,pur ºi simplu. Cei mai mulþi credeau cãs-a înecat în lac. L-au cãutat zile între-gi, au venit scafandri de la Constanþa,jandarmii au rãscolit pãdurile din prea-jmã, dar totul a fost zadarnic. Atunci,în noaptea în ca-re a stat de vorbã cuIleana, pe terasa casei lor din Luncã, aînþeles cã sunt aceleaºi stele pe cer ºicã, în zori, va rã-sãri acelaºi soare. „Îlurãsc pe Dumnezeu aºa cum n-amurât pe nimeni, niciodatã!" - i-a spusIleana. Dar ce avea Dumnezeu cutoate astea? În fond, la miliardele demiliarde de particule din univers, de cel-ar fi interesat pe El una anume.

(Urmare în pag. 17)

Proză scurtă

+

+ +

+

Pagina 17Fereastra

Conjugare la singular

Eu, învinsul, inventez câte-un copaccu frunze geloase pe vânt - oh, intrigante frunze! Nicicând nu tac,pânã nu cad la pãmânt.

Tu îmi eºti inimã, în loc de cuvinte,pietre nobile-n broºe-þi pui,din cele în adevãr azvârlite…

El, ea

Creºte-n zbor de vultur aprilin,în oglinda de diamantumple crugul fatal cu sine-n declin - nimic cu dogmaticul Kant?

Eu, tu, el, ea - atât, niºte singulari,dar conjugaþi laolaltã - o, comod plural, azil de solitari! - doar Unul de partea cealaltã.

Decapitarea Botezãtorului

Nimic nu e mai greu ca somnulce îl duc pe picioareºi nu ºtiu pânã când,în care mã-amuzã spectacolulcu decapitarea Botezãtorului

azi, iar îndrãgostitul deSolomeeafiind chiar eu, proscrisul.

Sunt cel condamnatsã caute pe sine în sine,precum noaptea- constrânsã de întuneric - la luminã se trage ºi se face zi,iar ziua - orbitã de luminã - se dã la întuneric ºi se face noapteºi tot aºa, pânã cândcercul nu mai are sfârºitºi nici început,pânã când ideea de sine ºi eanu mai e identicã cu sine în sine.

Nimic nu doare mai mult,decât sfârºitul în nesfârºirea celui ce nu mai e de gãsit.

Viaþa-nne

Nu ezita, priveºte-nede unde nu mai ºtim cã eºti,din toate pãrþile:fumegãm pe lemnul crucii de Paºtica mucul candelei,în care nu mai turnãm oloiulºi la o parte sã daide pe vorbele noastre vãlul…

Astfel agonisim

viaþa-ne de toate zileleºi nu o gãsimdecât pe miriºti, þepoasele - de fapt, la pâinedintotdeauna nãdejdea ni-i,ce cu viaþa-ne,econom, pe cântare o pui.

Expulzarea din Troiþã

De 2000 de ani iconoclaºti - atâtea bãtãlii!...

Protesteazã sfinþiicu albastrul cerului pe umeri,adunaþi pe zid la Voroneþ.

Însãºi zidirea,fiind altar de înãlþare,se surpa, se surpa, se surpa în genunea unei lumiexpulzate din Troiþã

Mai noii,în obrãzare vechi,trag sabia ºtirbã din teacãºi taie colþul pietrei în mãnãstiriloc sã facã altor ierarhi.

De 2000 de ani...

(urmare din pag. 16)

Drum în oglindăªi, pe urmã, poate cã ar fi mai bine sã se întâmple aºa

cu toþi oamenii: sã disparã, într-o bunã zi, ºi nimeni sã nu ºtieunde s-au dus, în care viaþã sau în care moarte. Chinul aºtep-tãrii ar fi mai adevãrat, poate, decât ipocrizia de a pune floripe un mormânt. Fãrã sã vrea mâna a alunecat peste pãrulIlenei, ca o adiere… Mâna lui care îl durea… Ileana a tresãrit,apoi i-a prins palma în palma ei delicatã, ca ºi când ar fi strânsîn ea un fluture, pe care nu ºtia dacã sã-l striveascã sau sã-llase sã-ºi ia zborul. S-a ridicat de pe canapea, tãcut, ºi a ple-cat pe malul râului sã aºtepte dimineaþa.

Dupã ce a sorbit ultimul strop de cafea ºi a plãtit, aieºit afarã, în lumina bântuitã de frunzele toamnei. S-a suit înmaºinã, a rãsucit cheia în contact ºi, pentru o clipã, a fost ten-tat sã întoarcã… De fapt ce cãuta el la Strigoaia? Umbre!?Umbre sunt peste tot… Depãrtarea poate vindeca amintir-ile, dar întoarcerile le pot ucide. O lacrimã pe care n-o maiplânsese demult i s-a prelins, sãratã, pe colþul buzei. A pornitmaºina conducând, câþiva kilometri, cu acceleraþia la podea…Noroc cã hârbul îºi vedea, în continuare, de constantele luiimuabile, acul vitezometrului nereuºind sã treacã prea multpeste cifra 100. „Trebuie sã-mi schimb maºina - se gândi - cuasta nici sã te sinucizi nu poþi!"

Un drum, unul dintre multele drumuri ce strãbatlumea. Întâmplãtor e acum ºi drumul lui, urcând în serpentinemolcome spre curbura Carpaþilor, apoi, ca într-o zvârcolire,repezindu-se în viraje scurte când spre o zare, când spre alta.Cu nimic diferit faþã de drumul pe care plecase cu ani în ur-mã, din sat. Doar cã acum era un drum inversat, un drum înoglindã. κi amintea cercul rotund al zãrii, din care nu ieºisepânã la 10-11 ani. Pe atunci imensitatea era mãrginitã demunþii Strigoaiei, în cãuºul cãrora se afla moara, ciºmeaua cuapa de cristal, izlazul pe care se ducea, de fiecare datã,plângând cã ai lui nu vor sã-i cumpere vacã. Pitea în buzunarebomboane ºi covrigi ºi se ruga de ceilalþi copii: „Lasã-mã sã-þi pãzesc eu vaca! Îþi dau trei bomboane!". Trei bomboane...preþul unei iluzii. De câte ori nu l-a plãtit!

Motorul a „tuºit" de câteva ori ºi, îngrijorat, Matei atras pe dreapta, la Fântâna lui Mihai. O stupizenie patrio-tardã, sculptatã în piatrã de Mãgura, alimentatã cu apã, lainaugurare, dintr-o cisternã ascunsã sub deal, ca sã nu afletovarãºul prim-secretar cã fântâna aia somptuasã, ce marcaipotetica trecere a lui Mihai Viteazu prin zonã, este sortitãsecetei veºnice.

A ridicat capota motorului, l-a lãsat sã meargã laralanti, dar totul era, sau pãrea sã fie, în ordine. Dupã câtevaminute l-a oprit ºi s-a aºezat pe bordura monumentului,aprinzându-ºi þigara. A fumat, o vreme, fãrã gânduri, "înn-odând" þigãrile. Pe urmã s-a suit la volan ºi a întors maºinacãtre Bucureºti.

Poeziile lui Dumitru Bãluþã au un ton sincer ºi degajat de confesiune intimã turnatã înforma baladei, psalmului, elegiei ºi pastelului, care-i, de fapt, un peisaj sufletesc multicolor.

Fãrã eforturi de sofisticare ºi de hermetizare abilã atât de frecvente azi, autorul seangajeazã într-un dialog de naturã existenþialã cu sine ºi cu Celãlalt, cu Dumnezeu ºi lumea, cuTrecutul ºi Prezentul. Un anume efort existã totuºi: acela de melodizare, de contabilizare a tex-tului, de psalmodiere, de baladizare sau de îngânare a trecerii timpului prin surprinderea sune-telor desfrunzirii, ºirului curgerii, curgerii ca licoarea a verdelui verii.

Muzicalizând, analogizând ritmurile poeziilor cu cele ale trãirii, Dumitru Bãluþã realizea-zã ºi notaþii plastice memorabile (…).

Poetul se aruncã în abisul timpului ca sã mai surprindã ºi sã trãiascã o clipã.E un timp populat de Zei, adevãraþi sau rataþi, nutrind bucuria ºi tristeþea lui, lumina ºi

„fluturii de fum“ din sufletul, din „inima-limitã" a lui, a poetului.Acad. Mihai Cimpoi

Peisaj multicolorDumitru BÃLUÞÃ

ªtefan Alexandru Ciobanu29 ianuarie 2009

criza mondialã: cerealele numai au acelaºi gust sau devin prea evi-dente nu poþi lua liftulîntr-o lume bidi-mensionalã ca sã ajungi sus îþi creeziun Dumnezeu ºi o cale de urmat cumulte bagaje fãrã mânere

înºurubezi un leu în sufragerie pentrua fi liniºte muºti dintr-un mãr la pol semai crapã un gheþar vãzându-l te aº-tepþi sã iasã de acolo o vrabie un flutu-re un urs polar

dar crãpãtura se întinde drept ca otãieturã de bisturiu, fãrã sã despartãnimic în douã.

29 martie 2009ºtefanul înºira sare peste felii

mari de pâine afarã un bulb de fier s-aaºezat în aer la creºtetul clãdirilorpentru prima oarã autoritãþile au datdin degete au scos pe toþi ãia din caseau adus armata au apãrut primele so-maþii primele focuri de arme nimic afost prima zi ºi prima noapte apoi co-piii s-au apropiat de umbra creponatãa dimineþii reflectând obiectul suspen-dat ca un glob de crãciun au pus pe

margini visele de nisip cu ochii zgâriaþide cer a fost ziua a doua ºi noaptea adoua dupã care oamenii veneau ºi seholbau sus din buzunare le cãdeau fã-râme pentru îngeri puneau urechea pepãmânt nu morþii iar nu le înviaserã afost ziua a treia ºi noaptea a treia laserviciu fiecare avea soare la pachetnu se mai vedeau prin sertare ascunºicu vertebrele capsate a fost ziua apatra ºi noaptea a patra au adus galan-tare de jertfe congelate codurile debare tatuau solzii de celofan a fost ziua

a cincea ºi noaptea a cincea când s-audezbrãcat violent de pe gulerele cãmã-ºii le picurau bucãþi mari de sânge cumâinile se desprindeau de pe trupuriurlau erau adus în strada mare molozcu basculanta a fost ziua a ºasea ºinoaptea a ºasea ºtefanul a curãþat ma-sa din bucãtãrie a scos radioul din pri-zã a ieºit pe geam cã stãtea la parter aînceput sã cânte un elefant se legãna…sau podul de piatrã s-a dãrâmat... ºi îngând: „ce ºtiri dau ãºtia în noaptea deînviere!“

2 aprilie 2009de ieri vara se aºeazã dupãa-

miaza pe bordurã cu pantalonii treisferturi lãsând la vedere niºte vânãtâicare zâmbesc priveºte la oamenioamenii se simt priviþi ºi intrã în bise-ricã unde îºi fac cruce încã una ies dinbisericã mai uºori dar mai denºi însuflet cu o stivã de cruci puse una pes-te alta cruci care se ridicã spre cer decum trec strada copiii le vãd transfor-mându-se în nori din nori în iepure banu în om bãtârn ba în cãluþ de mare cuaripi multe multe...

7 aprilie 2009pe ea o cheamã toatã lumea

dar nu ºtie când o sã vinã a lipit cu la-crimile ei pe o planºã mare multe con-fetti

oamenii veneau ca atraºi demagnet se uitau ºi intrau în tablou re-pede prea repede spre supãrarea pu-blicului care se manifesta sonor în fun-dal

mai apuca doar sã îi sãrute petãlpi ca sã nu le mai înfloreascã riduri

din rama tabloului au ieºitpãsãri ca furnicile dupã ploaie atunci azâmbit a simþit pentru prima oarã înviaþã cã în piept îi bate o inimã în careeste o altã inimã care ascunde o altãinimã

zâmbetul ei uni soarele cu lu-na ºi se putea uita la nori ca întro fân-tânã

îngerii plãmânilor ei ai rinichi-lor ai pielii ai degetelor ai gemetelor aisânilor ºi tot aºa aruncau de plictisealãpietricele în mare sperând sã ridice ni-elul apei ºi sã înece toatã lumea

Jurnal cu topică apocaliptică

+

+ +

+

Pagina 18 Revistă de cultură

Adrian BOTEZPantomime la marginea lumii -

„Mierle de toamnã“ de Ion Panait

Urmãrim, cu atenþie, de cca.10 ani, procesul de densificare a poe-ziei trubadurului focºãnean Ion Panait.Deci, nu ne-a mirat deloc faptul apari-þiei unui volum care, chiar dacã nuconþine hai-ku-uri autentice (de tipulcelor migãlite, în Þara Cireºilor înFloare, de Matsuo Basho, Masaoka Shi-ki, Yosa Buson ºi Kobayashi Issa - ...sau, în Carpaþii româneºti, de ªerbanCodrin...) - conþine, totuºi, foarte reu-ºite pantomime, adaptãri la cosmicul ºila matricea de sensibilitate româneºti,ale haiku-urilor nipone

Volumul de 62 de pagini (ilus-trat cu spendide reproduceri dupã ta-blouri ale lui Van Gogh, din perioadaolandezã ºi din cea nord-francezã)conþine poeme cu valori inegale. Une-ori, aglomeraþia substantivalã nu lasãpoezia sã-ºi respire Rostul Profund,alteori imaginea este „miºcatã", voala-tã… Dar, atunci când Ion Panait nime-reºte drept în inimã Poemul, ca Man-trã Sacrã, imaginile sunt adevãrate ex-plozii galactice, iar oximoroanele ºi pa-radoxurile fac punþi stelare între lumi.Însuºi Infernul Logos-ului - poate de-veni „rãdãcinã de miere", prin menþi-nerea, fie ºi fantasmaticã, mnemoticã, astrãjii eros-ului: „Infernul - / mierea devrajbã / a gurii tale" (cf. p. 8).

Poetul, devenit Aedul Toam-nei, bardul gaelico-viking, nu se predãunui tãrâm anume, ca fixare definitivã -ci oscileazã, cu memoria reînvietoare,între „amiaza zilei", pe care refuzã s-oconsidere trecutã, ci, dimpotrivã, osocoate un dar/har etern al zeilor(„Amiaza zilei - / euharistia surâsului /în preajma zeilor") - ºi „margineaoceanului" - ca formã misticã de proli-ferare a lacrimii, ca semnalizare a pier-derii cârmei vieþii: „La marginea ocea-nului / melancholia lacrimii / în derivã"(cf. p. 5). Dar, mereu, Poetul ºtie sãpãstreze, la modul mistic-mioritic, tra-cic, „mierla“ funestã - lângã Lumina deArgint a Sãrbãtorii/Nunþii Cosmice:„Cântecul mierlei - / ºi-n pragul case-lor / argintul sãrbãtorii" (cf. p. 16).

Oceanul Vântului Dinamico-Vital împreunându-se cu acvaticul o-ceanului Marii Scufundãri - sub semnulmigdalului cristico-resurecþional: „Mig-dalul dorurilor, / vântul Atlanticului / eplin de mierle" (cf. p. 26).

În aceastã lume, totuºi, Poetul-Zeu se simte exilat întru efemeritate,stând „cu chirie", inclusiv prin senti-mente, de obicei declinal-descenden-te… - nefixat întru durabilitatea fiinþã-rii de Duh (dar prevãzând o schimba-re a zodiilor fiinþiale, prin IARNÃ!):„Între nimic ºi nicãieri / iarna- / închi-rierea tristeþii" (cf. p. 8), sau: „Insula -în fiecare / searã vapoarele / închiriazãmelancolia" (cf. p. 9).

Precum va zice în volumul ul-terior, LLaa aammuurrgg,, mmaaii ttâârrzziiuu,, ccaa ddee oobbii-cceeii (Ed. Andrew, Focºani, 2009) - Poe-tul simte „caii ultimei ºarje la Water-loo“ (cf. op. cit., p. 144). Adicã, Rãzbo-iul Vieþii, pânã ºi împãraþii îl pierd…Dar, evident, cu fruntea sus ºi cuonoarea nepãtatã, verticali în faþa isto-riei! Aici, în Mierlele de toamnã: „Rãz-

boiul - / lucrurile la un pas / de moar-te" (cf. p. 5).

Da, grãdinile sunt „bolnave", ºi„fluierã mierlele", fatal…(cf. p. 5) - darIon Panait nu ezitã sã continue, asu-mându-ºi toate riscurile, echilibristica,pe muchia presimþitei „osânde" - între„pelinul" amar-dionysiac ºi „macul"hypnotic, vehicul spre Steaua-Paradis,spre Marele Imperiu Celest - sau, mã-car, spre Parnasul veºnic în luminã:„Pelin ºi maci, / mã umple dorul / receal osândei" (cf. p. 6); „Arºiþa grânelor -/ sub fala lor / imperiul macilor" (cf. p.25). Ba, parcã macul este mai incan-descent, sângele este mai aprins, depatima tainei divine a pãmântului, cucât presimþirea „osândei" - judecãþii fi-nale este mai apropiat-pronunþatã…:„Aroma gutuilor - / macii sângeluibeau / veninul pãmântului“ (cf. p. 33).Iar de se va împlini declinul, el va se-mãna cu fenomenul auroral, cu noiizori ai Nemuririi, valurile vecilor deFoc înghiþind-incendiind secunda, pre-cum sugereazã ritualul funeraro-acva-tic al vikingilor: „Mã pãrãseai, amiaza -/ corabie de vikingi / incendiatã…" (cf.p. 60). Datoritã simbolisticii dezvolta-te de mmaaccii, totul va semãna cu un FocCosmic, adus cu Trenul Timpului, dinGara Lui Dumnezeu: „Cai pe terasa-mentul / gãrii: se-ncarcã / macii-n tre-nuri" (cf. p. 50).

Deºi melancolia (poate ºi anu-me remuºcãri, cu privire la „manage-mentul" vieþii… - neutilizãrii optime afrâului, pentru a încetini funcþia psiho-pompã a calului!: „Un han, un urcior /trist, damigeana / desfrâului" - cf. p. 27)începe sã tindã, splendid ºi dureros,spre infinitul stepei aride de noimeumane (dar burduºitã de cele divine),deºi dezmãrginirea trezeºte nostalgiilemãrginirii voluptuoase ºi atât de mis-tic-tihnite a „ochiului de pãdure":„Danseazã stepa, / tristã icoanã a /ochiului de pãdure" - Ion Panait, surdla cântecele sirenelor, evolueazã, cugraþia barbarã a disperãrii, Mire pentruMisticã Mireasã Vândutã - între „crin"ºi „purpurã" („Între crini ºi purpurã /danseazã mireasa / vândutã" - cf. p. 7),între Vulturul Imperial-Sfidãtor, Tran-dafirul Erotic Sublim, PrivighetoareaOrficã, Þapul Ispãºitor (dar ºi cu sem-nele obstinaþiei învârtirii „roþii" demi-urgico-escatologice!), Pletora Pãunuluiîngenuncheat al Luminii ºi AscultareaVuietului Luminii-Logos Divin al Perlei:„Nisipul despãrþirilor - / eroarea vul-turului / ce-ºi leapãdã petalele" (cf. p.10); „Þap roºu, asfinþitul - / îngenunchi / pãunul verii" (cf. p. 11); „Înochii ciutei / suspinã lemnul / de tran-dafir" (cf. p. 45); „Ranã de viºin: / privi-ghetoarea-nveleºte-n mãtase / uimiri-le" (cf. p. 46); „Privighetoarea, lacrima/ iezilor - pãmântu-i streaºinã / nedez-mierdatã, amãgire" (cf. p. 10); „Scoica:gura / ecoului ademenind / magia can-didã a perlei" (cf. pã. 31).

…Iar bufniþa nocturnã a Athe-nei rãmâne…Crucea Renaºterii Sudu-lui întru Nordul Divin - rãmâne Bufni-þa „de argint": „Crucea Sudului - alcã-tuirea / norocului: bufniþa / de argintlumineazã" (cf. p. 29). CCoorrbbuull se situ-eazã, chiar dacã lunar, întru cristalulveºnic luminator (se dezvoltã cealaltãlaturã a simbolisticii corbului, cea piri-cã! - specific românesco-traco-gaelicã,din herbul Þãrii Româneºti - pasãreafocului!): „Aureola zãpezii: / corb rãtã-cit pe / cristalurile lunii" (cf. p. 39).

Acesta este, esenþial, Ion Pa-nait: obstinat ºi sfidãtor Preot slujitor

la Templul Vieþii/Credinþei Renaºterii -trãgând cu ochiul, în silã, ironic ºi re-bel, la colegii ucenicind, caraghios deserios ºi non-dialectic, la templele ma-cabre…

Tudor CICUPortretul ºi destinul unui „erou

al unui timp nelocuibil"

TTâânnããrruull VVeerroo-nneell (384 pag.), roma-nul profesorului GGhhee..PPoosstteellnniiccuu, apãrut laEditura Rafet (2008)este, de fapt, o relua-re a romanului-eseuVVââssllaa ddee ssaarree apãrutîn 2006, unde memo-

ria colectivã se constituie ca punct deîntâlnire ºi martor calificat al istoriei,cu instanþa acuzatoare a semenilor ca-re se fojgãie ca într-un efect de serã,într-o lume complexã ce ascunde trãiriincerte. Autorul continuã cu alte douãcapitole, ocupându-se în continuare desoarta eroului sãu Valentin Balotã, fo-losind de aceastã datã, toatã instru-mentaþia psihologicã a fenomenolgieiprozei moderne care a consacrat des-tui autori contemporani.

Gheorghe Postelnicu oscileazãîntre a scrie sub imboldul unei metafo-re, romanul de psihanalizã a unei con-ºtiinþe disimulate, condamnatã la înþe-legere dupã tiparul unui studiu de caz(gen „Toamnã fierbinte" de I. Lãncrãn-jan), sau mai nou, romanul unei stãriconºtiente legatã de moralitatea eveni-mentelor petrecute.

Problema confruntãrii desti-nului individual cu cel al colectivitãþii,al societãþii din care face parte, într-unanumit segment al istoriei - pe carepersonajele romanului: Ion Badiu -Valentin Balotã - Jan Zigu - tânãrulprofesor Veronel, o traverseazã -, afost tema generalã care a frãmântat înliteraturã pe mulþi scriitori. Retrãindviaþa (aºa cum a fost) alãturi de perso-najul sãu, Gheorghe Postelnicu îi redãsatului muntenesc Bãdila, fresca fireas-cã pe ecranul istoriei, astfel încât dra-ma individului în contextul unui grupsocial cu tradiþie patriarhalã, sã nu pa-rã ruptã de contextul mare al epocii,de preocupãrile ºi spiritul omuluimodern, de participarea lui la viaþacotidianã.

Eroul lui Gheorghe Postelnicu,Valentin Balotã, pare un inadaptat pecoordonatele istoriei, un om neînþe-les, în vuietul furtunii care îl alungã dintoate dezlãnþuirile sufleteºti ale eroilordin generaþiile anterioare ale familieisale (Dumitru Burlacu, bunicul Antonsau Ion Badiu)

Revoluþia care începuse odatãcu fuga dictatorului, trebuia sã aibã ºiun erou emblematic tip Gavroche,tânãrul profesorul de româno-france-zã din Bãdila (Veronel), care, în frunteaunui grup de tineri, descinde la porþilepuºcãriei, de unde îºi elibereazã prie-tenul.

Venise vremea limpezirii ºipentru Valentin Balotã; a timpurilor, avremurilor, dar ºi a gândurilor aºter-nute ca o mâzgã în creierul sãu: „Darnu glonþul, ci el mersese la întâmplareatâþia ani, printr-un basm cu ºoimi, cupioneri ºi uteciºti prin tabere ºi ºantie-re“(pag. 325). Aºadar ceva pare ucispentru totdeauna în sufletul lui Valen-tin Balotã, al cãrui drum prin viaþã nufusese deloc uºor. O schimbare pro-fundã se produce odatã cu revoluþia,

nu numai în poziþia verticalã a perso-najului, ci ºi în structura lui contestata-rã dar marcatã în matricea lucrurilorconcrete, exacte.

Aºadar (pe scurt), o revoluþie,un erou, ºi primul martir cãzut rãpusde un glonþ nimerit la baza gâtului: tâ-nãrul Veronel e dus la spital dar nu maipoate fi salvat. Revoluþia dãdea prime-le victime din rândul apãrãtorilor aces-teia. Iar eroilor revoluþiei li se cuvineun numãr special al gazetei de perete,noteazã amar-ironic prozatorul. E toa-tã recunoºtinþa. A cui? Rãmâne sã sta-bileascã generaþiile ce vin. ªi poate,postumitatea.

Rememorarea unor clipe de-mult trecute, nu face decât sã captive-ze cititorul. E una din calitãþile acesteicãrþi. Gheorghe Postelnicu se dove-deºte un romancier cu un acut simþ alsocialului ºi un portretist autentic, ca-re îºi creioneazã personajele (vezi IonBadiu, Valentin Balotã) cu tehnica celuicare ºtie sã aducã în centrul atenþiei,un „erou al unui timp nelocuibil", peaxa unei istorii neprielnice cu oameniiºi vremurile care-i apãsa: „Cobori într-o garã ºi-þi dai seama cã aceea nu e ga-ra ta, dar trenul a plecat ºi tu rãmâi de-zorientat între linii".

Prin acest roman complex ºimodern, Gheorghe Postelnicu se înfã-þiºeazã ca un scriitor cu o voce distinc-tã în spaþiul literar actual.

Un poet cu revelaþia cuvintelor

Cu volumul de poezie MMuuzzeeuullccuu nneemmããrrggiinniirrii apãrut la Editura Ra-muri din Craiova, Florea Miu poate fidecriptat de cãtre cititori ca fiind unpoet cu un evident tangaj între lumeaexterioarã a fiinþei ºi lumea interioarãa sufletului, între realitate ºi oniric, cuunele accente elegiciace. Poate fi per-ceput ca un poet care priveºte lumeaprin ocheanul cãutãtorului de drumuriascunse ochiului, pentru care visareanu este utilizatã doar ca monedã deschimb între realitate ºi irealitate.

Acest volum e, dacã vreþi, târ-gul poetului cu sine, în speranþa de agãsi noi resurse lirice, noi valenþe po-etice. Pe marginea norului (iatã ºi unnor locuibil), poetul vrea sã le facã loctuturor. Suntem „invitaþi" la spectaco-lul liric: „sunt întoarcerea într-o casã /cu ferestrele sparte" - ºi înþelegem cãacesta va veni din transpunerea lucru-rilor în cuvinte: „S-au trezit în minecuvintele: / eu gândesc într-un fel / ºiele spun altceva").

Este interesant ce ni se poateoferi dincolo de acel zid care tot„creºte din privirile sale". Cãlãtoriafeciorului de împãrat, cel neascultãtora început: „De-o viaþã tot sap nevãzu-tul / cum aº sãpa într-o stea...“ pentrucã „aici sunt toate / cele neîntâmplate:/ câinele care latrã în vis / ºi cânteculprivighetorii / ucis".

Ajuns „atât de departe", poet-ul ar vrea sã se întoarcã, însã este (era)„foarte târziu". De aici, din acest mu-zeu cu nemãrginiri, poetul va trimitecelor dragi câteva gânduri-poeme:fetei sale „din întâmplãri cereºti“ Cris-tina; tatãlui - pentru cã „din mâinile luis-au nãscut / pãsãri de lut"; mamei (sãnu-ºi piardã încrederea „cã n-am muritde tot"); ne va trimite ºi nouã, gânduri-realitãþi despre „câinele din vis", „cas-telul de la marginea zilei" etc... ºi aflãmcã, printre ele, „umblã moartea“ ºi „ni-meni nu ia aminte“

(continuare în pag. 19)

VITRINACU CĂRŢI

+

+ +

+

Pagina 19Fereastra

(urmare din pag. 18)

Poetul are o poveste de spusdin acest spaþiu interior, în care se în-tâmplã ºi lucruri nemaiîntâlnite; vâslescunii printre nisipuri ca ºi arborii, / sãcare vântul dintr-un loc în altul“ ºi un-de cad frunzele din arborii memoriei„de parcã-n mine-ar plânge Dumne-zeu!".

Florea Miu are, în acest volum,ºi o „dimensiune“ epicã. Percepþia sadespre lume, este cea pe care luminao dã prin reflex din lentila îndreptatãasupra întâmplãrilor trãite, iar cuvinte-le sunt puse sã transmitã doar imagi-nea gândurilor.

Cât de departe va strãbatepoetul, drumul întins pe firului Ariad-nei, prin labirintul întâmplãrilor? Va fi„foarte târziu“ ºi pentru cititorul carea luat loc pe marginea norului stingher,aºezat în mireasma de floare a poezieilui Florea Miu, se va simþi confortabilsã cãlãtoreascã prin labirint împreunã,pentru cã poetului acesta: „pãsãri" îicântã prin oase.

Cu cel de-al doilea volum depoezie PPaarrtteeaa cceeaallaallttãã.. SSoommnnuull ººii ccuu-vviinntteellee,, ediþia a II-a, apãrut la aceeaºiediturã, vom pãtrunde în zariºtea poe-ticã de care amintea Blaga, ºi vom des-coperi vocaþie poetului de a fi avut re-velaþia cuvintelor. Ar fi de redat înîntregime, poemele PPaarrtteeaa cceeaallaallttãã,PPaazznniiccuull îînnttrreebbããrriiii etc... însã îi vom lã-sa cititorului revelaþia lecturii.

Iatã, totuºi, ce spune, cu since-ritate liricã, poetul: „Numai ochiul es-te de vinã / cã vede prin întâmplãri“. ªimai departe: „Nu pentru mine lumea efãcutã / mã uit ºi eu prin gardul întâm-plãrii / ca sã vãd nesfârºirea".

Florea Miu este, în acest vo-lum, „paznicul întrebãrii" ce „adunãfurtuna". Fluxurile ºi refluxurile, în li-mitele codificate ale limbajului poetic,surprind prin intuiþia ºi iradierea cu-vântului cheie, desferecãtor de frumu-seþi spirituale.

În templul lui "Treisprezece"

Arthur Porumboiu mi-a dãruitcartea de poeme în ediþie bilingvã ro-mâno-turcã din 1999 DDoommnnuullee ccooppiill,cu menþiunea cã îi este „cartea cea maidragã" din toate câte le-a trimis înluminã. Prin ea, am retrãit anii unei ti-nereþi entuziaste, mult lãsate în urmã:„Ningea-n cetãþile latine / ºi eu eramdemult ninsoare, / iluminând: ca mer-sul peºtilor pe mare". Citind-o, nu poþisã nu descifrezi în Arthur Porumboiude atunci, pe poetul care-ºi „aude"sufletul cãutând în singurãtatea acelorani: „voi fi odatã atât de obosit, încât /stelele vor pune sãmânþã / pe tâmple-le mele"; poetul care-ºi invocã tinere-þea la o nouã cale în poezie, o caleproprie numai a lui, pânã nu era preatârziu a mai putea stârni o nouã luptã:„Domnule copil, obraz de rozã, / lumi-neazã altã lume! / Peste pajiºtile lumi-nii mele / cad nesfârºitele brume". Cri-ticul LLaauurreennþþiiuu UUlliiccii, îl surprindea des-tul de exact pe mai tânãrul pe atunciArthur Porumboiu: „Obsesia luminiicuprinde totul: privirea, auzul, senti-mentele, gândul…“.

Poetul care e veºnic în cãuta-rea luminii din cuvinte, se simte prinsîn vârtejul vieþii. Iar viaþa „e farsa meni-

tã a fi dusã de toþi".În volum, poemul SSiittoonnaa, e po-

emul ce prevestea scrierea altui poemdeosebit din volumul TTrreeiisspprreezzeeccee. Ia-tã un citat semnificativ: „Treisprezececai duc un copil strãveziu / cãldura-iacoperã albã cu sare / Treisprezece cain-au timp pentru iarbã / nici pentrusoare. / (...) / Treisprezece cai se-nnã-molesc bãtrâni / într-un deºert carefumegã apã“

Poeþii trãiesc în afara fricii pa-re sã spunã autorul, „povestind“despre copilãria ce face din libertateun templu ºi din „liniile moi ale luminii(cuvintelor), dansul lor pur".

Teodora-Maria POPAInvitaþie la lecturã

Prin creaþiile sale literare, profesorulCCoonnssttaannttiinn SSttooiiccaa a devenit cu-noscutºi apreciat printre iubitorii de literatu-rã din þarã; elocvente sunt, din acestpunct de vedere, aprecierile unor per-sonalitãþi de prestigiu din culturaromâneascã, precum poetul IIoonn SSttrraa-ttaann, poeta ºi publicista IIlleeaannaa MMãã-llããnn-cciiooiiuu, istoricul FFlloorriinn CCoonnssttaannttiinniiuu,scriitorul BBuuccuurr CChhiirriiaacc, romancierulªªeerrbbaann TToommººaa ºi alþii.

Volumele TTaabblleettee ddee nneessoommnn(1996), SSttaarreeaa ddee iinnvveerrss (1998), IInn-ssoommnniiffeerree (1999), CCuuvviinnttee ddeemmaacchhiiaattee(2000), SSuubb sseemmnnuull ffiiaarreeii (2004) con-þin pagini de atitudine moral-civicã, re-marcabile prin varietatea subiectelor,gândirea profundã ºi stilul concis, sin-tetic. Pagini ce amintesc de La Bruye-re, LLaa RRoocchheeffoouuccaauulldd, CCiioorraann, IIoorrggaaBBllaaggaa etc.

Menþionãm, pentru caracterullor definitoriu, cuvintele regretatuluipoet Ion Stratan: „Constantin Stoicaeste un enciclopedist al temelor mora-le, nuanþând cu har, în balansuri termi-nologice mãsura acestui timp, aflat, du-pã cum îºi numeºte inspirata culegere,SSuubb sseemmnnuull ffiiaarreeii. Prostia, hoþia, avari-þia, incultura, demagogia, tirania... sunttrecute sub spectrul lexical al unei vo-caþii a echilibrului. Sunt genuri, cum eºi poezia, nãscute din contemplareanedreptãþii lumii. C. Stoica mânuieºteimpresionant vocabulele moralei".

Autorul însuºi motiveazã criti-ca acerbã fãcutã tarelor omeneºti, atâtde pregnante în tranziþie: „Cu acelaºiamarnic sentiment al zãdãrniciei, spe-cific celui ce vorbeºte în pustie, îmistrig mâhnirea ºi revolta din colþul depaginã, cãtre o lume robitã de egoismºi prea dominatã de poftele primareale sângelui ºi cãrnii, ca sã mai poatãreflecta asupra propriei prãbuºiri, ori-cât de iminentã ar fi." (SSttaarreeaa ddee iinn-vveerrss).

În anul 2006 vede lumina tipa-

rului romanul DDrruummuull ccoorrbbiilloorr (reedi-tat în 2008 - ediþie revãzutã ºi adãugi-tã), prin care autorul „analizeazã“ pro-filul etic al poporului român: Româniinu au numai defecte, ca acelea înfiera-te în lucrãrile anterioare; ci sunt ºi oa-meni de o mare frumuseþe moralã, aºacum i-a cunoscut pe unii dintre ei, dinanii copilãriei, în satul natal, Gratia, ju-deþul Teleorman: „Mi-a fost dat sã-mipetrec copilãria printre þãranii luiMarin Preda, stãpânii ºi robii pãmântu-lui, ce le era ºi aºternut în nopþile devarã, când se înveleau cu cerul înstelat.Prin noianul de amintiri din satul în ca-re anii copilãriei mele se zbenguiau cumieii ºi cu mânjii, rãzbate, uriaºã ºi pu-ternicã, asprã ºi blândã în acelaºi timp,figura lui Ion Nãbãdae, vajnicul gospo-dar al satului, capabil sã rãpunã cu mâi-nile goale un taur fioros." (TTaabblleettee ddeenneessoommnn). Citatul este concludent ºipentru sursa de inspiraþie a romanuluiDDrruummuull CCoorrbbiilloorr. Construit cu migalã,dãruire, talent ºi cu o vãditã conºtiinþãde creator, romanul învie, prin magiacuvântului, lumea þãrãneascã dintr-oepocã întunecatã a istoriei noastre. Es-te aceeaºi perioadã în care are loc ºiacþiunea volumului doi din MMoorroommeeþþiiii.

Eroul principal al romanului luiConstantin Stoica este þãranul teleor-mãnean Ion Nãbãdae, personaj admi-rat de copilul Alexandru Albu, un al-ter-ego al scriitorului, care îºi croieºtedrumul în viaþã în aceeaºi perioadã detristã amintire; el nu va uita niciodatãpe þãranii din mijlocul cãrora s-a ridi-cat, pe cei care au plãtit „cu sânge ºidurere" (T. Arghezi: „Bade Ioane") li-bertatea ºi progresul þãrii.

Romanul, care, în a doua par-te, are caracteristicile unui Bildungsro-man, dezvãluie cu obiectivitate biogra-fia sufletului autorului, ce s-a formatîntr-o lume în care viaþa ºi moarteasunt într-o continuã încleºtare, fapt su-gerat de împletirea destinelor celordouã personaje: Ion Nãbãdae ºi Ale-xandru Albu.

Firul epic, se dezvoltã într-unmod original, fiind alcãtuit din succesi-unea unor episoade disparate, surprin-se parcã de un regizor pe pelicula unuifilm.

Primele secvenþe ne introduc,cu multã autenticitate, în atmosferaþãrãneascã: „Scoasã la drumu-ãl mare,merge lin cãruþa. Negrilã ºi Rujan cal-cã alene þãrâna caldã. Nori alburii stâr-nesc în jurul copitelor. Rumegã boii.Ion Nãbãdae nu-i mai îndeamnã ladrum. I-am silit toatã ziua, le-ajunge.ª-apãi îmbãtrânirã. Trecurã dã doiºpeani.

κi reazemã spinarea de cosi-tura rãcoroasã, cu mâinile sub cap. Pri-veºte departe. La capãtul drumului esatul. Aprins în lumina apusului".

Tensiunea dramaticã impresi-oneazã prin prezentarea gradualã, cuajutorul naraþiunii, monologului interi-or ºi al descrierilor de naturã, ce con-þin elemente cu valoare de simbol,prevestind evenimentele tragice:

„Coama dealului de dupã satse profileazã pe cerul roºiatic. În stân-ga se vede turla cimitirului. Învãluitã înpurpura serii. În dreapta - pãdurea.Departe de sat. Mãrie, Mãrie, sã ducesoarili la culcare. Dã zece ani trece pãdasupra ta ºi tu nu-l mai vezi. Uite, acusã duce la vizunia lui. Mâine rãsare iar,tot tânãr ºi frumos".

Natura devine „cutia de rezo-nanþã a sufletului omenesc" (TudorVianu, evidenþiind o caracteristicã a li-

teraturii sadoveniene): „Cobora în pã-dure soarele. Lãsa deasupra o vâlvãta-ie roºie. Ion Nãbãdae priveºte printrecoarnele boilor orizontul însângerat.Are inima potopitã de dor. Ofteazãprelung cavalul. Odatã cu sufletul luiofteazã".

Trecut ºi prezent, viaþã ºimoarte, frumuseþe ºi bucurie, alãturide suferinþã, toate sunt învãluite de unlirism impresionant. Sunt tehnici origi-nale, care vãdesc mãiestrie literarã;prin intermediul cãrora ni se dezvãluietragedii existenþiale.

Moartea Mariei, mândreþea defatã a lui Ion Nãbãdae, nu-l doboarã.„Stã dreaptã ºi neclintitã cumpãna.Proptea între pãmânt ºi cer“. Sugesti-vã imagine pentru Ion Nãbãdae, unpilon al satului, în jurul cãruia gravitea-zã o lume!

Acest om priceput în muncaogorului, puternic, cinstit ºi demn, vafi, pânã la urmã, învins de ororile regi-mului comunist. Moartea lui e simboli-cã pentru dispariþia satului românesc,depozitarul bogãþiei sufleteºti, al mo-ralitãþii ºi al geniului creator al poporu-lui nostru.

Dupã anii grei de puºcãrie,condamnat într-un proces înscenat pebaza unor delaþiuni, se întoarce în sat:„Se uitã sã vadã cumpãna. Ar trebui sãsã vazã d-acilea, îºi spuse. Mai merse obucatã de drum. Dar cumpãna tot nuapãru [...]. Dispãruse ºi ciutura ceamare, din lemn de stejar, fãcutã de el.Atârnau de butucul roþii douã gãleþi detinichea uzate ".

Sugestive rânduri pentru de-cãderea în care fusese adus satul ro-mânesc!

Ion Nãbãdae nu-ºi mai regã-seºte locul în sat, unde nu mai are nicipãmânt, nici casã: „Îl gãsirã adormit.Murise liniºtit Ion Nãbãdae. Împãcat cupãmântul. ªi cu cerul."

Consider cã orice comentariuasupra conþinutului impieteazã frumu-seþea textului.

Romanul este scris într-o lim-bã literarã fluentã, clarã, îmbogãþitã cumulte metafore, fãrã a eluda graiul þã-ranilor din zona teleormãneanã.

Paginile pline de viaþã sunt oadevãratã „monografie“ a satului ro-mânesc, dispãrut pentru totdeauna:treieratul grâului, sãpatul unei fântâniîn memoria celor morþi, organizareanunþilor ºi înmormântãrilor, cântecullãutarilor (ºi la bucurie ºi la durere),paparuda, care invocã divinitatea sãdea ploaie, descântecele, hora ºi câtealtele!

Citind, vom medita împreunãcu personajele asupra existenþei uma-ne, la ororile rãzboiului, cãruia „nu-iajung vieþile secerate" ºi face victime ºiîn familiile celor dispãruþi, vom meditala tinereþe ºi dragoste etc, etc.

Paginile lui Constantin Stoicasunt, indiscutabil, pagini de literaturãadevãratã, aparþinând unui scriitortalentat, literaturã care nu se gãseºteneapãrat în operele unor scriitori lamodã, atât de mediatizaþi pe toate me-ridianele, dupã cum, pe drept remarcãcunoscutul critic Mircea Mihãieº: „Ca-tegoria Coelho, Dan Brown, DanielleSteale ºi alþii, nu au în comun nimic culiteratura, decât faptul cã produselelor industriale sunt ambalate sub for-mã de cãrþi." (România literarã, nr. 6 /2009)

VITRINACU CĂRŢI

+

+ +

+

Pagina 20 Revistă de cultură

- Fãrã a exagera, domnuleVasile Blendea, fotografiile dumnea-voastrã poartã o semnãturã distinctãîn peisajul acestei arte, iar recuperaread-voastrã într-un spaþiu geografic cumeste cel teleormãnean, care vã estedrag, este cât se poate de fireascã.

- Oricare ar fi percepþia asu-pra persoanei mele artistice eu mã de-clar fiu adoptiv al judeþului Teleorman.Spun acest lucru deoarece, spiritualita-tea mea are un puternic corespondentîn aceastã zonã mirificã, în acest oceanal culturii în care s-a nãscut ZahariaStancu, primul ºi, cred, cel mai bunpreºedinte pe care l-a avut UniuneaScriitorilor. Avea „coloanã vertebra-lã“. Reuºea sã intre direct la GheorgheGheorghiu-Dej ºi Nicolae Ceauºescu,fãrã sã facã anticamerã. Tot aici, în Te-leorman, s-au nãscut ºi Marin Preda,Constantin Noica sau Mircea Scarlat.

- Putem vorbi de „mâna sor-þii", dacã urmãrim cum aþi ajuns sã fa-ceþi fotografie.

- Da, acele momente sunt unamestec de tristeþe ºi veselie. Eu, pânãla 14 ani, nu am avut nici o fotografie.Tot pe la acea vârstã m-am îmbolnãvitde plãmâni ºi am fost internat într-unsanatoriu din Gorj. Acolo exista un fo-tograf ambulant care fotografia bolna-vii, convins fiind cã toþi plecau în coº-ciug ºi, credea el, cã aºa rudele nu-ivor uita. La mine nu s-a nimerit soco-teala ºi m-am întors acasã cu primafotografie ºi cu gândul sã învãþ aceastãartã, pentru a face fotografii tuturorgorjenilor din Peºtiºani. În sat erau pu-þini cei care aveau o fotografie fãcutãde vreun fotograf ambulant, ºi acesteafiind fãcute la bâlciul de Sf. Petru. Pen-tru mine ºi ceilalþi trei fraþi pãrinþii nuau avut posibilitatea sã comande o fo-tografie pe care s-o agãþe în perete.

Aflã cã, pânã la acest interviu,nimeni nu a ºtiut cã eu am fost poetulsatului. De mic, îmi plãcea sã scriu po-ezii, spun unii, chiar cu talent. Am ter-minat liceul la seral în Târgu Jiu. Deoa-rece pãrinþii nu aveau posibilitãþi mate-riale, pentru a mã întreþine vindeampepeni în piaþa oraºului, unde deveni-sem specialist în pârâitul mãselelor saual lubeniþelor, dupã cum le ziceau lo-calnicii.

Greutãþile m-au urmãrit ºi înanii de studenþie la Facultatea de Filo-logie ºi atunci am „blestemat“ pe toþipãrinþii sã aibã parte de cheltuielile deºcolarizare pentru copiii lor, precumau avut pãrinþii mei. Eram student ºitrimiteam acasã bani dupã urma unuiaparat de fotografiat românesc, „Op-tior“, pe care îl cumpãrasem cu 75 delei de la un prieten, Miticã Tamaº, caremi-o luase înainte cu fotografia. Primul

client al acestuia fusese un mort, iar lafotografie el le spunea: „Ridicaþi coº-ciugul mai sus… mai sus… mai sus",pânã era sã cadã mortul. La câteva zilefiul mortului îl întâlneºte pe Miticã ºi-icere fotografia, însã hilarul situaþiei eracã el nu avusese film în aparat ºi, pen-tru a se salva, i-a spus: „Domne', n-aieºit cã a miºcat mortul". S-a ales cu opalmã, fapt pentru care s-a hotãrât sãrenunþe la fotografie, ºi mi-a vândutaparatul în rate. Am povestit aceastãîntâmplare doamnei Tita Chiper, soþiaregretatului Alexandru Ivasiuc, iar lacâteva zile primesc de la domnulAndrei Pleºu un telefon felicitându-mãpentru interviul din „Dilema“. La înce-put am crezut cã este o glumã, dardumneaei transformase dialogul nos-tru amical într-un interviu reuºit. Ur-mare celor destãinuite acolo am fostabordat de studenþi din anul V de laFacultatea de Teatru ºi Cinematogra-fie, printre care ºi fiul actorului MihaiMãlaimare, care m-au filmat aproapeunsprezece ore. Filmarea s-a realizatîn laboratorul meu, care era pe atuncila Radiodifuziunea Românã. A ieºit unscenariu de film, reuºit din punctul lorde vedere, dar nu mi-au mai dat nici unsemn de viaþã dacã a fost montat pen-tru proiecþie sau nu.

- Consideraþi fotografiile ca fi-ind niºte copii, care s-au împlinit în via-þã. Cum aþi ajuns sã fotografiaþi mariinoºtri oameni de culturã, dat fiind cãîn Bucureºti existau fotografi profesio-niºti ce ar fi putut accede la o astfel degalonare?

- Mãrturisesc sincer cã EEuuggeennJJeebbeelleeaannuu a fost cel care m-a introdusîn lumea scriitorilor, în anul 1972, laConferinþa Naþionalã a Scriitorilor ces-a þinut la Palatul Republicii. Pe atunciîmplinisem un an de când lucram ca fo-toreporter la televiziunea naþionalã. Îngeneral am fost febleþea unor oamenidificili. Printre cei mai dificili au fost:

MMaarriinn PPrreeddaa, ZZaahhaarriiaa SSttaannccuu, NNiicchhiittaaSSttããnneessccuu, EEuuggeenn JJeebbeelleeaannuu ºi mai suntºi alþii pe care din motive de spaþiunu-i voi numi. Dar cele mai dificile ºe-dinþe foto le-am avut cu Preda, Jebe-leanu ºi Nichita.

Eu mi-am cucerit prietenii ºiprin arta imitaþiei, care, sã fiu sincer,îmi iese perfect. Imit 20 de voci aleunor mari personalitãþi, cum ar fi: Tu-dor Arghezi, Dem Rãdulescu, Toma-zian, Toma Caragiu, Adrian Pãunescuº.a.m.d. Acum regret, cã dupã Revolu-þie, nu am exploatat ºi aceastã calitate,pentru cã aº fi putut ajunge, dupã cumspuneau unii, mai în glumã, mai în se-rios, „omul orchestrã". Revenind lafotografie, trebuie sã-þi spun cã printrecei care i-am fotografiat se mai numã-rã Arghezi, Tudor Vianu, G. Cãlinescu,Mihail Sadoveanu, Gheorghe Pituþ,Grigore Hagiu, iar lista poate continua.ªi, poate nu ºtii, dar eu am excelat ºi îninterpretarea muzicii populare. PeTudor Gheorghe eu l-am dus la PetreCãtãrãsgeagu din Tismana, lãutarul ca-re o cunoscuse pe Maria Tãnase, ºiroadele acestei întâlniri s-au vãzut întimp

- Am reþinut un amãnunt pecare nu-l ºtiam, ºi anume cã sunteþi ne-potul lui Constantin Brâncuºi.

- Aºa este ºi sã ºtiþi cã num-am folosit de acest grad de rudeniepentru a mã face cunoscut în diversecercuri, ci mai degrabã pentru a apãranumele unuia dintre cei mai mari ar-tiºti ai lumii pe care din pãcate mulþiromâni îl trec la lada uitãrii, printre ºialþii. În anul 2002, declarat Anul Brân-cuºi, am cãlãtorit cu opera sa la Vene-þia ºi am remarcat cã aºa frumos vor-besc strãinii despre noi ºi tare urâtvorbim noi despre noi. Cumplit detrist sã constaþi cã aceastã þarã, care afost mântuitã de Dumnezeu, pentru cãa fost numitã Grãdina Maicii Domnu-lui, sã fie otrãvitã de tot felul de spiri-te rele. Atunci mi-am zis: „Doamne,de la strãbunii noºtri am învãþat în-demnul care pentru care, iar de la con-temporani care pe care". Vedeþi dum-neavoastrã, economia de piaþã a deve-nit un mastodont hãmesit care înghitetotul. Cultura a fost aºezatã pe ultimulloc într-un ºurub; mãcar dacã acest ºu-rub ar fi spiralã ca sã se poatã elibera.La Veneþia, în timpul expoziþiei, a venito tânãrã, nãscutã în Bucureºti, careaproape cã-mi plângea pe umãr ºi mi-azis: „Domnule Blendea atât de frumosaþi vorbit despre Brâncuºi încât m-amhotãrât sã fac nunta în România, înAnul Brâncuºi, eu fiind logoditã cu unavocat din Padova". Ceea ce a ºi fãcut.

- În aceste condiþii nu maieste curios cã vã luptaþi pentru a men-

þine mitul artistic al unui român, pecare majoritatea celor din afara grani-þelor îl cred francez sau american, întimp ce confraþii din þarã se fac cã nuobservã cã este asimilat de patrimoniulcultural al altor þãri. Cu atât mai multcu cât opera lui Brâncuºi este cea maiscumpã dintre toate lucrãrile de genale lumii.

- Percepþia este cât se poatede corectã ºi v-o întãresc cu ceea cevoi relata în continuare. La Veneþia,spre stupoarea mea, am aflat cã doar ocincime din cei prezenþi ºtiau cã Brân-cuºi era român. ªi atunci am vrut sã ledemonstrez de ce un astfel de artistputea fi numai român. Le-am spus:„V-am adus numai trei mostre care sãidentifice pe Brâncuºi cu naþia sa. Pri-mul este certificatul de naºtere ºi paºa-portul de Hobiþa, judeþul Gorj, al sub-semnatului care este nepotul lui Brân-cuºi, deci dovadã cã el este român. Adoua mostrã este subsemnatul, careare trãsãturile fizice ale omului nãscutla Hobiþa, eu având aceeaºi înãlþime cuartistul, adicã 1,63 metri. ªi a treia -unde am vãzut lacrimile românilor dinsalã vãrsându-se peste aparatul meu -constã în descrierea întâlnirii dintredoi mari artiºti ai acestei þãri, Con-stantin Brîncuºi ºi Maria Tãnase. Brân-cuºi se afla la o expoziþie de artã mo-dernã la New York, Maria în turneuacolo, ei cunoscându-se de multã vre-me. ªi când a dat cu ochii de ea i-avenit un dor aºa de mare de þarã încâtpe nerãsuflate ºi în loc de bineþe i-a zis:„Cântã-mi Mãrie un cântec de pe lanoi, cã mi-e friptã inima". Iar ea cã sãpunã ºi mai mult foc la ranã i-a cântat„Mãrioarã de la Gorj". El a stat în totacest timp cu faþa la perete, udându-lcu lacrimi. Când s-a sfârºit cânteculs-a întors cãtre ea ºi i-a zis: „Când teaud cum cânþi Mãrie, îmi vine sã lastotul baltã ºi sã mã întorc la olteniimei. Toatã viaþa, auzi fatã, am fãcut ºieu ce m-am priceput, dar când audcântecele noastre îmi vine un dor…".ªi atunci ea la mustrat aºa: „Bã, neneaCostache, ce dracului te-a îndemnatde ai rãmas rãzleþ atâta amar de vremeprintre strãini, când þara noastrã parcãe pictatã de Dumnezeu?".

Acest citat este din cartea luiSachelerie, dar eu l-am mai modificat.

O întrebare cu multe rãspun-suri, atâta vreme cât mari personali-tãþi: Brâncuºi, Cioran, Eliade, EugenIonescu ºi multe altele, care au evadatdin spaþiul mioritic, acolo unde s-austabilit au dat de înþeles cã România ºi-a trimis o parte din mesageri sã ves-teascã despre mãreþia ei. Trebuie sãrecunoaºtem cã mãreþia unei þãri estedatã de cultura ei

RememberNãscut în 1937 la Pestiºani, judetul Gorj, Vasile Blendea a urmat cursurile liceului la Târgu Jiu, dupã

care, la Bucureºti, a absolvit, în 1967, Facultatea de Limbã ºi Literaturã Românã a Universitãtii Bucureºti.De-a lungul carierei sale a avut expozitii personale de fotografie, apãrându-i albume foto, cel ded-

icat lui Eminescu, în care Blendea refãcea itinerariile europene ale poetului, fiind de referinþã. Înainte de deces (17 noiembrie 2005), urma sã lanseze un nou album, de aceasta datã dedicat

marelui Constantin Brancuºi.

Interviu realizat de Gabriel Argeºeanu în 2002, laAlexandria, dupã vernisajul expoziþiei lui Andrei

Sorin „Cãluºarii“

+

+ +

+

Pagina 21Fereastra

„Roman polemic" s-a spus,MMoorroommeeþþiiii aduce în proza româneascão nouã realitate umanã. ªocul Moro-meþilor constã în intelectualitatea pecare Marin Preda o descoperã „într-olume consideratã acefalã" (AAddrriiaannDDiinnuu RRaacchhiieerruu. MMaarriinn PPrreeddaa.. OOmmuull uu-ttooppiicc. Ed. Eminescu, Bucureºti,1996).

Singularitatea lui Marin Predaeste a unui þãran trecut prin pãþaniile(verb esenþialmente predist, cum ob-serva Eugen Simion) vieþii, care credeîn valorile spirituale ºi legea moralei,priveºte cu ironie în jur ºi se uitã însine, coborând spre adâncurile fiinþei.El trãieºte o utopie: „Trebuie sã ai ocredinþã ca sã poþi trãi, însã, a crede înceva înseamnã a învinge insuportabilulpentru cã omul este o divinitate înlãn-þuitã de puterea condiþiilor".

Una din constantele prozei luiMarin Preda este antiidealismul (MMiihhaaiiUUnngghheeaannuu, MMaarriinn PPrreeddaa,, VVooccaaþþiiee ººii aass-ppiirraaþþiiee", Editura Amacord, Timiºoara,2002). Scriitorul este ocupat mai multde reacþia sufleteascã a personajelor ºimai puþin de o monografie a lumii þãrã-neºti. El este interesat, mai ales, de ce-ea ce tulburã ºi dezechilibreazã un omºi, din acest punct de vedere abordea-zã un singur tip de desfãºurare epicã.Un unic subiect aproape ºi anume dra-ma lui Ilie Moromete - multipliucatã întoate scrierile prediste - paradigmã amormeþianismului.

Drama constã în aceea cãeroul, de obicei nepãsãtor, iluzionat,traverseazã deodatã, de mai multe ori,tocmai datoritã inconsistenþei cu careacþioneazã o experienþã gravã, con-strângãtoare, atât de puternicã încâtîntreaga lui existenþã de pânã atunci semodificã ºi devine obiectul unui severbilanþ, moment de reexaminare a valo-rilor ºi criteriilor.

De obicei, scriitorul nu poatespune ce se întâmplã mai departe cueroul sãu. Momentul de predilecþieeste cel al crizei prin care se sublinia-zã ºi eroarea inconstanei etapelor an-terioare, cele ce pregãtesc „imposibilaîntoarcere“.

ªi în romanele „trãite" ale„comediei þãrãneºti" (MMoorroommeettee, I, II,DDeelliirruull ºi MMaarreellee SSiinngguurraattiicc) dar ºi înromanele aspiraþiei (RRiissiippiittoorriiii, IInnttrruu-ssuull ºi mai ales CCeell mmaaii iiuubbiitt ddiinnttrree ppãã-mmâânntteennii) „scriitorul reia în versiuni noiaceeaºi temã“ (M. Ungheanu, op. cit.p.145).

Nu decorul (rural sau citadin)dã seamã de gravitatea problemelor

propuse de scriitor. Eroul sãu nu eþãranul sau orãºeanul, ci omul în gene-re. „Þãranii nu se deosebesc de bucu-reºteni decât prin haine" afirmã CCããlliinnSSuurruuppããcceeaannuu (Intrusul).

Indiferent unde se aflã, omuleste pus în faþa unor probleme izbitorde identice ºi Marin Preda nu face alt-ceva decât sã mediteze asupra mo-mentelor de crizã ale umanitãþii princâteva exemplare puse în condiii, (M.Ungheanu, op. cit. p.146).

Personaj ordonator al opereiprediste, Ilie Moromete este un ina-daptat, în primã instanþã, care refuzãsã ia realitatea drept realitate, refugiin-du-se într-o stare de spirit care se vadovedi falimentarã, în final.

Eroul superior, care se apro-pie senin de momentul dezastrului, ur-meazã o lungã ºi grea redresare. Se în-toarce la viaþã cu o dimensiune nouã aei, fãrã a-ºi pierde în întregime vechilecredinþe. κi pierde însã în bunã mãsu-rã iluziile. Semnul tãriei sale rezida,totuºi în faptul cã poate amâna atât detârziu înfruntarea cu realitatea potriv-nicã. Este un caracter - forþa izbânziiva fi cu atât mai mare ºi drama cu atâtmai acutã.

Pentru Ilie Moromente, ter-menii conflictului nu sunt ficþiunea sadespre sine ºi reala imagine a persona-jului, ci în primul rând, ficþiunea desprelume pe care ºi-o clãdeºte ºi realitateaacestei lumi, care-i afecteazã ºi repre-zentare despre sine. „Drama ficþiuniicontrapuse", cum fericit o numeºte M.Ungheanu reprezintã adevãrata dramãa lui Ilie Moromete.

Trãsãturile distinctive care a-sigurã „singularitatea" lui Ilie Morome-te în proza româneascã sunt „olimpia-nismul", „Bovarismul" ºi „anacronis-mul" (M. Ungheanu, op. cit.). care re-prezintã totodatã repere ale paradig-mei moromeþiene.

Marin Preda semnaleazã dra-ma eroului sãu încã din primele rân-duri ale Moromeþilor, când sub apa-renþa normalului se ascunde anorma-lul.

Deºi puþini scriitori ºi-au iubitpersonajul aºa cum l-a iubit Marin Pre-da pe Ilie Moromete el îl aduce la ade-vãrata sa condiþie - deoarece ºi-a trã-dat condiþia - pedepsindu-l sever, înca-drându-l în limitele reale pentru a-i su-blinia retroactiv erorile ºi a-l feri decele viitoare, dezvãluind modul clar alfrumoasei amãgiri.

În Moromeþii eroarea de logi-cã este o eroare de opticã; Ilie Moro-mete greºeºte pentru cã nu vede ori-zontul sãu social, nu intelectual, fiindinevitabil mãrginit. El nu dispune de in-formaþie, nu este, cu alte cuvinte, cul-tivat, pentru a-ºi permite adevãrataconcluzie. Dar la fel pãþesc ºi eroii „in-telectuali", precum Victor Petrini, lacare eroarea de opticã este o eroarelogicã ce vizeazã o neânþelegere a so-cialului (o cecitate socialã).

Ilie Moromete, un erou supe-rior dotat e ameninþat cu prãbuºireadatoritî ignoranþei. El devin astferl tra-gic, „un om fãrã viitor" ca dimensiuneistoricã. Moromeþii sunt ºi din acestpunct de vedere „romanul unei struc-turi sufleteºti". (M, Ungheanu, op, cit,

p.152). Ceea ce-l face însã pe Ilie Mo-

romete sã fie egal cu sine, sã nu sedezmintã, sã fie un caracter, e struc-tura sa sufleteascã finisatã de timp. Elare ºtiinþa reducerii la aburd ºi plãce-rea semnalizãrii ºi ironizãrii oricãreianomalii.

Colocvaiile lui Ilie Morometecu fiul sãu Nicolae Moromete iau oturnurã intelectualã, ei nu se discutãpe sine, este impersonal, ci discutã„probleme“ cu încãpãþânarea unui ra-þionament care vrea sã înghesuie viaþaîn tiparele logicii. Nicolae Morometese dovedeºte în raport cu tatãl sãu unmoromeþian fãrã luciditatea proprieistructuri sufleteºti.

Ilie Moromete concepe uma-nitatea într-un sens superior, moral ºiîi repugnã atmosfera gregarã ignorân-du-i pe bermetici (bezmeci). De aceeacel mai bun prieten al sãu este Coco-ºilã, cu care se dedã la o adevãratã be-þie a minþii.

Într-un perpetuum spectacolal inteligenþei Ilie Moromete nu facenicãieri mãrturisiri, deoarece are con-ºtiinþa valorii sale ºi a nevoii de detaºa-re, apropiindu-se în acest mod de TitiMaiorescu, constatã M. Unghianu. Lafel ca ºi acesta, Ilie Moromete este unolimpian. Olimpianismul luii, deºi real,este tulburat de mizeria conºtiinþei so-ciale, de aceea Moromeþii este ºi „ro-manul unei injustiþii".

În Moromeþii - ca roman pole-mic - Marin Preda soluþioneazã o ve-che polemicã despre modalitãþile ºi a-ria de cuprindere a romanului româ-nesc. Pe de o parte GG.. IIbbrrããiilleeaannuu, MM..RRaalleeaa, CCaammiill PPeettrreessccuu ºi EE.. LLoovviinneessccuupreferã „citadinismul“ eroilor de ex-tracþie ruralã al cãror nivel intelectua lise pare problematic, iar de cealalatãparte, GG.. CCããlliinneessccuu, care, în replicãafirmã cã „þãranul ºi Kant îºi pun ace-leaºi probleme, cu deosebire cã cel dinurmã le rezolvã cu altã tehnicã (…).

Vina scriitorului român esteaceea de a nu fi ales decât aspecteleautomatice ale adaptãrii þãranului". (GG..CCããlliinneessccuu, UUllyyssssee, E.P.L., 1967, p. 448).Moromeþii este o demonstraie fãrãdrept de apel a acestui adevãr.

Deºi este romanul unei injusti-þii, Moromeþii nu reprezintã o pledoa-rie sentimentalã a prozatorului. Asis-tãm la un comentariu strãlucit al unuiexeget al operei prediste, „la o triplãdramã", aceea a personajului care prineroare de opticã intrã într-o gravãcrizã: a autorului care îºiadmirã eroul ºi trebuiesã-i trãiascã decãderea ºia treia, aceea a unui scri-itor necruþãtor cu per-sonajul sãu. (M. Unghea-nu, op. cit. p. 154).

Marin Preda nu-ipoate ierta lui Ilie Moro-mete intrarea în automa-tism, ºi trãdarea structu-rii sale sufleteºti care, su-perioarã fiind, trebuie ºipoate sã se adapteze, în-sã, eroul sãu nu faceacest „salt", prozatorulreiterându-i un procesistoric prin care îi sem-

naleazã erorile ºi necesiatea de a-iaccepta metamorfoza. Antimorome-þianismul lui Marin Preda are un singurscop: de a-ºi face eroul sã supravieþu-iascã. ªi pentru cã socialmente esteimposibil, i-a dat cea mai durabilã lon-gevitate, aceea a artei.

Dupã rãzboi (Adicã dupã DDeellii-rruull), Ilie Moromete nu-ºi dezmintestructura, - însã uimirile sale au deve-nit, în urma ºocului, mai precise ºi maipenetrante. El fixeazã cu acelaºi ochidistant evenimentele, cu aceeaºi privi-re de sus, aºteptând deznodãminte ca-re nu mai vin.

Dialogurile dintre Ilie Moro-mete ºi Nicolae Moromete - Consti-tuie axa romanului MMoorroommeeþþiiii IIII (a-ceasta este mai puþin o carete a lui IlieMoromete, cât a lui Nicolae marome-te - („Moromete al doilea").

Moromeþii rãmân ºi cu vlou-mul al doilea o carte deschisã, deoare-ce detinul Moromeþilor este în plinãdesfãºurare, o Odisee neterminatã, ca-re de-abia începe.

Dintr-o altã perspectivã exe-geticã în analiza Moromeþilor s-a pusadesea mai presus de drama omuluiaspectul economic al problemei. IlieMoromete este constrâns sã ia cunoº-tinþã de adevãrata sa condiþie prin rui-narea rapidã a micii gospodãrii þãrã-neºti, aflatã pânã atunci într-un precarechilibru.

Trebuie spus cã interesul Mo-romeþilor nu stã în monografia satuluidunãrean ºi nici în monografia lui IlieMoromete ci în talentul lui Marin Pre-da de a vorbi despre oameni ºi despreextraordinarele metamorfoze ale su-fletului omenesc. Cei mai mulþi co-mentatori analizeazã „realitatea exte-rioarã" a operei. Vorbind despre LiviuRebreanu Marin Preda se întreba. „es-te doar scriitorul preocupat de pro-blemele sociale ale þãrãnimii" (AAccttuuaallii-ttaatteeaa mmaarreelluuii rroommaanncciieerr, GGaazzeettaa lliittee-rraarrãã, 2. XII, 1968, apud M. Unghianu,op. citatã). Opera are un mesaj maisubtil - acea „realitate interioarã" -care nu þine nici de mediul social des-cris ºi nici de epicã, mai important estezbaterea conºtiinþei surprinsã de autor(în PPããdduurreeaa SSppâânnzzuurraaþþiilloorr - AAppoossttoollBBoollooggaa).

În ceea ce-l priveºte pe IlieMoromete este importantã personali-tatea sa surprinsã într-o puternicã cri-zã, condiþia lui devenind tragicã. Estevinovat, într-adevãr, Ilie Moromete,

(continuare în pag. 22)

George TUTCALÃU

Moromete și moromeţianismul

+

+ +

+

Pagina 22 Revistă de cultură

(urmare din pag. 21)

Moromete și moromeţianismul

pentru condiia lui tragicã?Depinde. De partea cui ne situãm - de

partea lui sau a personajelor implicate în cãde-rea sa (copiii fugari, Catrina Moromete ori fete-le, Tita ºi Ilinca).

SS.. DDaammiiaann, unul dintre primii comenta-tori ai operei, numea personajul lui Ilie Moro-mete „un complicat" gãsindu-i trãsãturi nevero-simile, la prima vedere pentru un þãran. El acþi-oneazã condus de o idee despre sine ºi desprelume, care este cauza depresiunii sa-le sufleteºti.

Romanul începe semnificativ! „În Câm-pia Dunãrii, cu câþiva ani înainte de cel de al doi-lea rãzboi mondial, se pare cã timpul era foarterãbdãtor cu oamenii, viaþa se scurgea aici fãrãconflicte mari". Sfârºitul romanului, (MoromeþiiI) reia motivul timpului: „trei ani mai târziuizbucnea cel de-al doilea rãzboi mondial. Timpulnu mai avea rãbdare". O demonstraþie cã tim-pul, departe de a fi rãbdãtor ºi tolerant, eraimplacabil. Dar, timpul rãbdãtor cu oamenii, erachiar iluzia lui Ilie Moromete ºi avea sã afle ade-vãrul prin intermediul unor dureroase experien-þe (fuga la Bucureºti a celor trei fii, Ni-lã, Achimºi Paraschiv, marcând un punct culminant.Totuºi Ilie Moromete se miºcã inteligent ºi iro-nic printre forþe oarbe, care-i vor modifica exis-tenþa.

Ilie Moromete repudiazã tot ce prefera-se pânã atunci, inclusiv Poiana lui Iocan, pe careo privea cu ochi strãini ºi duºmãnoºi ºi aseme-nea lui Þugurlan, mai demult, li se adreseazãcelor de acolo cu cuvinte aspre: „Voi nu puteþi,mã, sã vã vedeþi de treabã? Altã treabã nu maiaveþi?"

Schimbarea ce se petrece în el era pro-fundã. „Bovaricul“ Ilie Moromete ( M. Unghea-nu) descoperã cã n-a fost nici un moment ceeace crezuse cã este. De aici „anacronuismul“ sãu:el conservã o lume de valori morale ce nucorespund celei prezente ºi pe care o priveºtecu superioritate. O eroare de opticã! Cu câtcredinþa lui în superioritatea acelei lumi este maimare, cu atât dezastrul va fi mai zguduitor.

Ca ºi Vitoria Lipan, persoanajul sadove-nian din Baltagul, Ilie Moromete este, poate,„ultimul mohican" al „civilizaþiei þãrãneºti", o vic-timã, dar ºi o conºtiinþã, care gândeºte în „eter-na luminã de varã". „Sfârºitul lui Ilie Morometeeste sfârºitul unei mentalitîþi de origine arhaicã.El conservã o lume ºi imagineazã una în care sãpoatã trãi" (M. Ungheanu, op. citatã, p. 160).

Eroul îºi înþelege finalmente drama, ceeace face din el un personaj „unicat" în literaturaromânã. Pe o simbolicã piatrã de hotar, graniþãdintre lumea fostei sale ficþiuni ºi brutala realita-te care l-a luat în posesie, Ilie Moromete îºipune problema adaptãrii la noua lume. Va fi eacu putinþã? Adaptându-se, va supravierþui, darva fi un om mediocru. Personajul mitic ºi simbo-lic - arhetipul - va muri înainte de moartea fizi-cã, aici, la piatra de hotar. Cu el sfârºeºete pen-tru totdeauna o lume cu toate valorile ei mora-le.

BBiibblliiooggrraaffiiee sseelleeccttiivvãã::

MMaarriinn PPrreeddaa, MMoorroommeeþþiiii,, vol I ºi II,E.P.L. Buc.1967; MMaarriinn PPrreeddaa, IImmppoossiibbiillaaîînnttooaarrcceerree, Ed. C.R.Buc, 1971; MMaarriinn PPrreeddaa,CCeell mmaaii iiuubbiitt ddiinnttrree ppããmmâânntteennii, I, II, III, Ed. C.R.Buc. 1980; MMaarriinn PPrreeddaa, IInnttrruussuull, E.P.L. Buc.1968; MMiihhaaii UUnngghhiiaannuu, MMaarriinn PPrreeddaa,, VVooccaaþþiiee ººiiaassppiirraaþþiiee. Ed. Amacord, Timiºoara, 2002; AAddrriiaann DDiinnuu RRaacchhiieerruu, MMaarriinn PPrreeddaa,, OOmmuull uuttoo-ppiicc, Ed. Eminescu, Buc. 1968; MMaarriinn IIaannccuu,AAnnddrreeeeaa VVllããddeessccuu, MMaarriinn PPrreeddaa.. DDiiccþþiioonnaarr ddeeppeerrssoonnaajjee, Ed. Festina, Buc.1995; AAuurreell GGooccii,RRããzzbbuunnaarreeaa lluuii MMoorroommeettee ssaauu MMaarriinn PPrreeddaa ººiioonnooaarreeaa ddee aa ffii ccoonnttrraazziiss ddee iissttoorriiee, Casa Edito-rialã Curierul Dunãrii; EEuuggeenn SSiimmiioonn, SSccrriiii-ttoorrii rroommâânnii ddee aazzii, Ed. C.R. Buc. 1974.

Rar mi-a mai fost dat, înviaþã, sã vãd (din depãrtare, pen-tru cã nu am avut bucuria de sã-lcunosc direct… „faþã cãtre faþã"!)un spirit mai neastâmpãrat, mai în-cãpãþânat scormonitor ºi mai ului-tor de divers (ºi profund!) creator,decât acela al româno-basarabea-nului AAnnddrreeii VVaarrttiicc! Sãrea, cu onaturaleþe uluitoare, de la un stu-diu bizantin ori renascentist, laproblemele informaticii ori fizicii /spectroscopiei, de la poezie laprozã ori eseisticã / jurnalisticã ar-zãtor militantã, de la economie lo-calã la politicã mondialã, de la tra-gedia basarabeanã multi-secularã,de la politica machiavelicã a Rusieila scrierea ori punerea în scenã aunor piese de teatru adânc muºcã-toare… ªi, în toatã aceastã febrili-tate de acþiune, Andrei Vartic afost un vizionar - nu ºi-a pierdut osingurã clipã, mãcar, aspra lucidita-te, nu s-a lãsat înºelat de prejude-cãþi ori de aparenþe… Se lãmurise,pe pielea lui ºi a Neamului lui, ºi cuMoscova, ºi cu Washingtonul…pentru cã a mers, viaþa lui toatã,cu verbul eminescian, sãpat pefrunte: „O, naþie iubitã! / Vei înþe-

lege doru-mi, vei ºti sã-l preþu-ieºti? / Voi sã te vãd, iubito! nufericitã - mare! / Decât o viaþãmoartã, un negru vis de jele / Maibine stinge, Doamne, viaþa ginþiimele (…)" - cf. MMiihhaaii EEmmiinneessccuu -AAnnddrreeii MMuurreeººaannuu - Tablou drama-tic într-un act).

…Dar, ceea ce este încã ºimai important ºi mai rar, în lumeanoastrã de azi - rar mi-a fost dat sãvãd un „furtunatic" Ariel, altoitpeste un Duh de-o gravitate ºiacuitate hamletian-shakespeareia-nã…! …un Duh de-o credinþã maifierbinte ºi mai neclintitã, în valori-le ºi viitorul Neamului din care apurces spre Fiinþã ºi Luminã!

…ªi, iatã, Dumnezeu nil-a luat (pe 2 iunie 2009…zi în-semnatã, în sufletul sãu, de oriceromân adevãrat, cu piatrã nea-grã…) ºi pe fratele Vartic… Ne-amai rãpit un Luptãtor cruciat alNeamului Românesc …

…Doamne, vãd, privesccu spaimã, cum ni-i rãpeºti, într-unritm atât de grãbit, pe „stâlpiiNeamului" …oare avea-vei îndu-rarea ºi grija de a ni-i ºi naºte/re-naºte, într-acelaºi ritm uluitor degrãbit…?! Pe aceºti vajnici ºi vred-nici luptãtori pentru Neam ºi Cru-ce avea-vei mila sã ni-i redai, subalte chipuri, fireºte, dar cu acelaºifoc mistuitor în piept?!

...Dumnezeu ne loveºte,pentru multele ºi marile noastrepãcate... Dumnezeu ni-i rãpeºte peluptãtorii cei mai mari, generoºi,mai plini de Duhul curajului ºi dePuterea Dumnezeiascã a Luminii!De unde se vor mai naºte astfel de

OOaammeennii, precum a fost AndreiVartic?! Eu, un biet om, scrutezzãrile româneºti, ºi nu vãd… Nã-dejdea mea, Doamne, este cã nu aispart tiparul, dupã care plãsmuitu-l-ai pe Andrei Vartic, ºi privirea Taatotvãzãtoare nu se va întoarce dela noi, ºi tot nouã ne vei rândui noi„vartici", noi patrioþi sublimi, cuzâmbetul Izbânzii Luminii pe feþe,precum a fost el…!!!

Dumnezeu sã-l ierte pen-tru pãcatele lui de om muritor - ºisã-i odihneascã sufletul „acolo un-de este lumina cea fãrã de amurg,ºi unde sunt patru rãsãrituri"...! Fieca Dumnezeu sã nu scape din poa-lele Lui pe acest nãcãjit Neam allui Eminescu... - al formidabil desmeritului „biet român, sãracul"…

Dumnezeu Cel Preaînalt,mult prea înalt pentru minþile ºisufletele noastre storcite, sã apereacest neam, sã ne apere ºi pe noi,nemernicii, cei cu grabe nãuce ºicu dureri ºi griji tot mai meschi-ne...!!!

...Sã se îndure Dumnezeuºi sã ne strângã tot mai mult, inimãlângã inimã, „vartic" lângã „vartic"(nota mea: „varticul" este unitateade mãsurã, din contemporaneita-te, a patriotismului, a arderii Du-hului, pentru Dumnezeu, Neam ºiPatrie…!) - pe toþi pe câþi diavolulîncã nu ne-a orbit cu uitarea celorsfinte, pe toþi cei ce nu am uitat,încã, ce-i acela Dumnezeu al Or-todoxiei, ce-i aceea Patrie Veºnicãºi ce-i acela Neam Metafizic, dedeasupra de bântuiri-vântuiri aleistoriei nebune!

prof. dr. AAddrriiaann BBootteezz

In memoriam Andrei Vartic

Mihai M MacoveiScuzaþi-mã

Mã uit aºa la domniile voastreºi mã întreb:oare n-aþi visat niciodatãun vis despre întoarcerea în voi?Tu, uitucule, nu mai da din umeri ºi mâiniai cuvintele în tine poþi scrieai dreptul ºi datoria…

Eu

Eu muncitorul de poeziealerg prin lume copertat cu „mai am un singur dor".Dar nu în mahalaua librãriei cu texte pe raftul întâiunde ploaia albã din limba românãspalã statui de poeþipregãtiþi la universitatepentru o masã festivã…

Viaþa poetului

Cu viaþa Poetului sã nu te joci niciodatã.EL este ºi turnul ºi floarea ºi piatraºi semnul nemuririi.Pe lângã EL când va voi sã doarmã, sã trecica un prizonier de rãzboi, cu mâinile ridicate ºi cu rugãciunea pe buze.Sã-i laºi cel puþin bucuriade a-ºi vedea trupul înflorindîn frumuseþea ochilor…Numai lui sã-i laºifrumuseþea ochilor de om viuîn ochi de om murind…Ochii poetului nu mor singuri.EL însuºi este mâna care-i închide.

Constantin Petcu - INEDITEPrivire magicã

Nu putem realiza cu privirea / nimic acum / aceasta ar trebui sã ne învãluie sã ne descompunã sã ne distribuie egal apoi sã ne îmbrace cu aripile ei de curcubeu ºi sã ne poarte înapoi pentru a / ne / zdrobi de lespedea lacrimii pentru a ne înmormânta în cristalinul fiinþei nude a zeului

Nu de aceea

ªi nu de aceea pentru cã ai putea sã apari cineva îmi leagã mâinile picioarele ochii ºi stau nemiºcat ca la stâlpul de execuþie în aceastã hãrmãlaie în care nu poþi rãsãrii eºti departe ca steaua aceea la care nu voi ajunge niciodatã... Doamne Dumnezeule fã-o sã aparã de undeva / oricum pentru ca stâlpul de care sunt legat sã nu ia foc sã nu ia foc trupul meu

Fiecare cuvânt

Din fiecare cuvânt rãsar schimbat ca ºi cum m-aº naºte din strãmoºi în cel de acum în fiecare cuvânt dispar ca ºi cum m-ar înghiþi o umbrã fiecare cuvânt e un glonte îcare mã traverseazã ºi apoi mã scrie

+

+ +

+

Pagina 21Fereastra

InspiraţiaVeioza dãdea o luminã pa-

lidã, mocnitã, becul ei scoþând unbâzâit de parcã ar fi vrut sã se ardã.Stiloul aluneca repede pe hârtie, iarafarã începuse ploaia. Brusc, am rã-mas fãrã inspiraþie. Am lãsat stiloulpe caiet ºi m-am uitat pe fereastrape care se strângeau, ca niºte lacri-mi, picãturile de apã..

Din când în când apãrea,printre nori, o lunã mohorâtã, ca-nfilmele de groazã. M-am rezemat cuspatele de spãtarul scaunului, pri-vind cãrarea developatã din întune-ric de sporadicele sclipiri lunare. Ni-mic nu se miºca…

Ba nu, pe cãrare era un om.Avea merul lent ºi mâinile i se bãlãn-gãneau pe lângã corp. Mergea puþincocoºat. Câteva pãrþi ale hainelorse zbãteau ca niºte atipi zdrenþuiteîn bãtaia vântului. Era numai piele ºios, cu mâinile ºi picioarele aproapescheletice. κi opri pasul privind înjur, de parcã ar fi cãutat pe cinevasau ceva anume. O razã de lunã ilu-minã, pentru o clipã, chipul strãinu-lui. Am simþit cum un fior rece îmitrece pe ºira spinãrii, pentru cã arã-tarea privea spre fereastra mea.

Arãta groaznic… Eram si-gur acum, era un mort, un mort ca-re a înviat. Oricât de grave ar fi boli-le unui om tot nu ar ajunge sã arateastfel. Rãmãºiþele buzelor acope-reau niºte dinþi galbeni ºi stricaþi.Nasu-i cãzuse ºi mai avea o singurãureche. În locul ochilor douã goluriînvãluiau albul mat al oaselor. În mi-jlocul frunþii avea câteva gãuri, deparcã ar fi fost fãcute de gloanþe ºio tãieturã adâncã din care se scur-gea un lichid de culoare gãlbuie, înmocirla cãruia colcãiau viermii.

Bãtu de câteva ori în gea-mul care începuse sã se clatine. Nuera un vis, nu adormisem în timp cescriam, de asta eram sigur. În acelmoment îi cãzurã douã degete de lamânã ºi câþiva dinþi din gurã. Am în-ceput sã râd, gândindu-mã cã dacãmai bate-n geam se dezmembreazãde tot.

Ce sau cine ar putea aducela viaþã aºa ceva? m-am întrebat, darn-am gãsit niciun rãspuns care sã selege de realitate. Mã gândeam cã o fiun fel de Frankestein dar asta eraimposibil. Acel monstru se afla-npaginile scrise de Mary Shelley.

Simþeam cum fiecare nervdin corpul meu este întins la maxim.Degetele mi se încordaserã pe mâ-nerul cuþitului, pe care îl luasem la

repezealã din sertar. Mã gândeam lafaptul cã, dacã e mort, cum dracu' îlmai omor încã o datã? Era invulne-rabil, cum ar veni. Poate, mi-am zis,dacã nu mã mai miºc deloc o sã ple-ce, ca urºii care, atunci când faci pemortu', te miros niþel ºi apoi fug.

Mi-am pus repede în aplica-re planul uitându-mã la privirea tâ-mpã a mortului viu. Nu a durat maimult de cinci minute ºi cadavrul ºi-aluat tãlpãºiþa.

Am respirat uºurat cã amscãpat… Am luat stiloul ºi am reîn-ceput sã scriu; ce frumos aluneca pehârtie! Ai fi zis cã-i stiloul unui marescriitor, dar poate era doar impre-sia mea.

Domniţa eternitateAmurgul ºterge linia ori-

zontului, pânã ce acasta piere uºorîn pustiul nopþii. Marea tainicã dedi-cã serenade fiinþelor din adâncuri.Pãsãri de un alb revoltãtor pãteazãîntunericul, asemenea unor îngeriînvãluiþi de o aurã de inocenþã divi-nã. Curând însã ºi pescãruºii se cu-fundã într-un somn ameninþãtor.

Sudoarea rece se ridicã depe pieptul mãrii. Mã apropii, iar va-lurile diafane îmi mângâie ritmic pi-cioarele. Din liniºtea ce învãluie ne-cuprinsul se porneºte o rafalã devânt, mã cuprinde ºi mã poartã pearipile sale.

O muzicã desãvârºitã îmiîncântã auzul, uluindu-mã… O fiinþãdiafanã se apropie de þãrm ºi glasulei acompaniazã ºirul de sunete ar-monioase. Da, cântecul ei se aflãîntr-o strânsã legãturã cu cel almãrii. E o lebãdã!... Cântecul ei sea-mãnã cu un murmur stins, cu som-nul ºi cu visele…

Intuesc cum închide ochii,intrând în veºnicia somnului. Cânte-cul se aude totuºi, în continuare, ve-nind de nicãieri. Parcã povesteºte:„Sunt doar un martor. Un martortãcut al lucrueilor, gesturilor ºi vor-belor, dar în special sunt un obser-vator al sufletului tãu, un martor alvieþii tale! Sunt… ceea ce eºti!

Involuntar mã aud cântândºi eu… cuvintele respirã fisuri alememoriei. Ochii umezi ai copilãrieisfinþesc marea. Plânsul n-are rost,iar cuvintele par fãrã rost. În carapa-ce de broascã þestoasã realul se în-trepãtrunde cu fictivul.

Acelaºi vânt amãgitor mãreaduce la realitate… Marea nu maicântã! Eu sunt unica fiinþã de pe pla-jã. Sau poate cã nu… Martorul meutãcut, domniþa Eternitate! ªi ea trã-ieºte încã…

DEBUT

Fereastra elevilor de gimnaziu Într-un timp îndãrãtnic, pân-

dind câinos, gata sã înghitã tot, am por-nit sã înfrunt, pe jos, pustiul. Cu frigulpãtruns în sufletul înspãimântat am pã-ºit într-o „poveste“ existenþialã, vidatãde orice sens. Într-o tãcere înaltã amtrecut prin „toamna“ sinelui disperatde incertitudini, am trecut prin „iarna“apropiatului îngheþ sufletesc. În lumeaadverbelor de timp - acum, îndatã, ime-diat ºi a enumeraþiei substantivale - jocde ore, joc de zile, joc de ani, primejdiase aºazã spre tãcutã odihnã.

Interogaþii ºi invocaþii, rãspun-suri încurcate, ori, dimpotrivã categori-ce cautã drumul. Omul se întâlneºte cuimaginea lui adevãratã ºi nu-ºi poatealege înfrângerea. Cumpãna nopþii pefruntea tristeþii priveºte lumea gânduluipentru ceea ce va sã vinã. „Marele rãu“neînþeles pãtrunde printr-o înþelegereprofanã în viaþa timpului în care temelii-le îºi fac seama. O tensiune aproapetragicã vibreazã interior. Adevãrurilemari sunt scrise în priviri. Lângã suflete-le aride ºi strivite se aºazã lumina min-þii ºi mâinii înãlþãtoare spre zenit aomului-medic AAlleexxaannddrruu BBlliiddaarruu. Cuaspiraþie la izbândã, anihileazã perspec-tiva sfârºitului, acolo, unde puncte desprijin nu sunt.

Într-o luptã imuabilã topeºtedeznãdejdea atinselor destine. Lacrimaemoþiei nevãzute respinge îndârjit lu-mea întunecatã închizând-o printr-o le-gãturã neºtearsã. Sub exigenþele adân-cului profesionalism defineºte indefini-bilul. Lãuntric înzestrat cu harul de acorecta „trasee umane“ dãruieºte sti-cliri de speranþã pe drumul de întoarce-re. Un învãþat admirabil de profund, omal excepþiei, fãrã valoare categorialã, a-tinge „partea umbrei“ cu „mâna-i carevede“, luptând ceasuri, zile, ani, pentruca sfârºitul sã nu fie o împlinire. Aceas-tã expresie a unei individualitãþi excep-þionale strãbate permanent un traseu alamarei suferinþe. Vocea cu structurãreflexivã îndeamnã: „Sã nu te clatini!“

Cuvântul elogiativ e mãruntpentru omul-medic ce cumuleazã cali-tãþi însufleþind ameninþãtorul întunericîn fiinþa care abia mai licãreºte.

Prin rostul sãu pe lume respin-ge sau certificã îndoieli alãturându-sepieritoarei deznãdejdi. În timpul carecurge comunicã inaudibil cu mama-steacare a dat lumii miracolul pentru oame-nii ce au nenorocul deasupra lor.

În lumea oamenilor „însingu-raþi" tãmãduitorul primeºte exigenþeveºnic neadormite. Vieþi pline de asime-trii, vieþi ce se joacã de-a dezastrul, vieþiasprite ce privesc fãrã privire înainte,vieþi în care rãspunsurile se rostogolescneputincioase, iar „poverile“ se ascundîn mistuire, alcãtuiesc universul în careprofesorul-medic Alexandru Blidaru -luminã în formã de suflet, prin uriaºe-le-i capacitãþi profesionale, se ridicãdeasupra deznãdejdii. Suflete aºezateunul lângã altul, rãni adânci, topite încontururi esenþiale, lacrimi mari au fã-cut din aceastã profunzime a medicinii,condiþia umanã aplecatã asupra unuidestin în formã de suferinþã, un marechirurg în care dãruirea a fost aºezatãde la început.

Nopþile adânci ºi frãmântate,zilele absorbite de calitate au plãmãditomul care adaugã viaþã vieþii.

Stãpânirea sensurilor neºtiutevine ca dar de la Dumnezeu. Posibilaalunecare în stingere, o rece nedeter-minare, pustiul umbrei, gânduri neodih-nite, suspin în mijlocul rãului sãlãºluiescîn ascunsul fiinþelor în care ºi-au gãsitadãpost desfãºurãri de neliniºte. Cândgândurile pãmântii se apropie, cândtristeþea sfâºie cerul, cu energii nestin-se medicul Alexandru Blidaru dã strãlu-cire chirurgiei în lumea lacrimilor mariºi a zâmbetelor nãdejdii. Expresiv în ce-le esenþiale, miraculos în nevoia de aajuta cu viaþã, spirit de excepþie, înzes-trat ºi exersat, cel ce are puterea de afi om clipã de clipã mântuieºte nemân-tuirea.

Georgeta STANCIULumina atinselor destine

Revista „Fereastra“Publicaþie editatã de:

Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia; Cod fiscal: 23032460;

Cod IBAN: RO60RZBR0000060010080523, deschis la „Raiffeizen Bank“ - filiala Mizil

REDACÞIA:

Director: Emil PROªCAN; Redactor ºef: Lucian MÃNÃILESCURedactori: Sorin MATEI, Florin URSULEANU, Ecaterina BARGAN

Rehnoredactare: Lucian Mãnãilescu

Str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. 13 ATelefoane: 0244251144; 0722653808 (director); 0732731196,

0769210763 (redactor ºef)

E-mail: lucian_manailescu@yahoo.com saufereastraluc@gmail.com

În numele libertãþii de exprimare, autorii materialelorpublicate rãspund în mod direct de conþinutul acestora.

Manuscrisele nepublicare nu se înapoiazã.

I.S.S.N. 1844 - 2749

+

+ +

+

Pagina 24 Revistă de cultură

Glossã

Vreme trece, vreme vine,Toate-ss vechi ºi nouã toate;Ce e rãu ºi ce e bineTu te-nntreabã ºi socoate;Nu spera ºi nu ai teamã,Ce e val ca valul trece;De te-nndeamnã, de te cheamã,Tu rãmâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,În auz ne sunã multe,Cine þine toate minteªi ar sta sã le asculte?...Tu aºazã-tte deoparte,Regãsindu-tte pe tine,Când cu zgomote deºarteVreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbãRecea cumpãn-aa gândiriiÎnspre clipa ce se schimbãPentru masca fericirii,Ce din moartea ei se naºteªi o clipã þine poate;Pentru cine o cunoaºteToate-ss vechi ºi nouã toate.

Privitor precum la teatruTu în lume sã te-nnchipui:Joace unul ºi pe patru,Totuºi tu ghici-vvei chipu-ii,ªi de plânge, de se ceartã,Tu în colþ petreci în tineªi-nnþelegi din a lor artãCe e rãu ºi ce e bine.

Viitorul ºi trecutulSunt a filei douã feþe,Vede-nn capãt începutulCine ºtie sã le-nnveþe;Tot ce-aa fost ori o sã fieÎn prezent le-aavem pe toate,Dar de-aa lor zãdãrnicieTe întreabã ºi socoate.Cãci aceloraºi mijloaceSe supun câte existã,

ªi de mii de ani încoaceLumea-ii veselã ºi tristã;Alte mãºti, aceeaºi piesã,Alte guri, aceeaºi gamã,Amãgit atât de-aadeseNu spera ºi nu ai teamã.

Nu spera când vezi miºeiiLa izbândã fãcând punte,Te-oor întrece nãtãrãii,De ai fi cu stea în frunte;Teamã n-aai, cãta-vvor iarãºiÎntre dânºii sã se plece,Nu te prinde lor tovarãº:Ce e val ca valul trece.

Ca un cântec de sirenã,Lumea-nntinde lucii mreje;Ca sã schimbe-aactorii-nn scenã,Te momeºte în vârteje;Tu pe-aalãturi te strecoarã,Nu bãga nici chiar de seamã,Din cãrarea ta afarãDe te-nndeamnã, de te cheamã.

De te-aating, sã feri în lãturi,De hulesc, sã taci din gurã;Ce mai vrei cu-aa tale sfaturi,Dacã ºtii a lor mãsurã;Zicã toþi ce vor sã zicã,Treacã-nn lume cine-oo trece;Ca sã nu-nndrãgeºti nimicã,Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,De te-nndeamnã, de te cheamã:Ce e val, ca valul trece,Nu spera ºi nu ai teamã;Te întreabã ºi socoateCe e rãu ºi ce e bine;Toate-ss vechi ºi nouã toate:Vreme trece, vreme vine.

Ceea ce caracterizeazã mai întâide toate personalitatea lui Eminescu esteo aºa covârºitoare inteligenþã, ajutatã deo memorie cãreia nimic din cele ce-ºi înti-pãrise vreodatã nu-i mai scãpa (nici chiarîn epoca alienaþiei declarate), încât lumeaîn care trãia el dupã firea lui ºi fãrã nici osilã era aproape exclusiv lumea ideilor ge-nerale ce ºi le însuºise ºi le avea pururea laîndemânã. În aceeaºi proporþie tot ce eracaz individual, întâmplare externã, con-venþie socialã, avere sau neavere, rang saunivelare obºteascã ºi chiar soarta externãa persoanei sale ca persoanã îi era indife-rentã.

(Titu Maiorescu)

Era o frumuseþe! O figurã clasicãîncadratã de niºte plete mari negre; ofrunte înaltã ºi seninã; niºte ochi mari - laaceste ferestre ale sufletului se vedea cãcineva este înãuntru; un zâmbet blând ºiadânc melancolic. Avea aerul unui sfânttânãr coborât dintr-o veche icoanã, un co-pil predestinat durerii, pe chipul cãruia sevedea scrisul unor chinuri viitoare.

(I. L.Caragiale)

Adevãrul e cã el era un om caretrãieºte mai mult pentru alþii decât pentrusine, vede toate cele ce se petrec în jurullui, judecã drept, se bucurã de cele bune ºistãruie cu îndãrãtnicie pentru înlãturareacelor rele, deci nu numai poet ºi cugetãtorcu vederi bine lãmurite, ci totodatã ºi omde acþiune înzestrat cu simþ practic, careºtie sã-ºi aleagã mijloacele ºi e totdeaunagata sã înfrunte greutãþile de oriºice fel.

(Ioan Slavici)

Eminescu se deosebeºte de toþiscriitorii vremii sale ºi prin aceea cã operalui întreagã n-are nici cea mai slabã mãsu-rã ºi supt nici un raport caracterul local,provincial, ci numai caracterul general ro-mânesc. (...) Eminescu e întruparea litera-rã a conºtiinþei româneºti, una ºi nedes-pãrþitã.

(Nicolae Iorga)

De multe ori am cãutat sã constru-iesc în închipuirea mea de copil, figuranecunoscutã a acestui zeu, care mi sepãrea cã trebuie sã trãiasc? o viaþã cutotul deosebitã de a noastrã, într-o lumesupraumanã în basme. Credeam câteoda-tã cã-l zãresc în unele tablouri din „Sãr-manul Dionis", o vagã siluetã care sedepãrta mereu ºi parcã se topea într-oluminã intensã ameþitoare.

(Alexandru Vlahuþã)

Astfel se stinse în al optulea lustrude viata cel mai mare poet pe care l-a ivitsi-l va ivi vreodata, poate, pamântul ro-mânesc. Ape vor seca în albie, si peste lo-cul îngroparii sale va rasari padure saucetate, si câte o stea va vesteji pe cer îndepartari, pâna când acest pamânt sa-sistrânga toate sevele si sa le ridice în teavasubtire a altui crin de taria parfumurilorsale.

(George Cãlinescu)

Sara pe deal buciumul sunã cu ja-le… atâta doar spun, aceste simple cuvin-te, iar numele celui ce le-a rânduit astfelmã cuprinde ca o catedralã, ale cãrei les-pezi fierbinþi le lustruiesc cu fruntea ºi letocesc cu buzele sub lungi, fierbinþi sãru-tãri de dragoste ºi recunoºrinþã.

(Geo Bogza)

În România, mirosul teiului esteeminescian, lacurile strãlucesc albastre,luna pare stãpâna mãrii, iar Luceferii rã-sar din umbrã de cetini. Este posibilã oareo hartã, fluturãtoare, a mirosurilor ºi foº-netelor de tei?

(Nichita Stãnescu)

Odatã cu el ºi definitiv, pentru unîntreg popor, noþiunea de poet a rãmaslegatã de aceea de imaculare. Aceastã ne-cruþãtoare lege, mai blândã poate la altepopoare, ne dicteazã fãrã milã admiraþiileºi ne stabileºte implacabilã idolii, neîngã-duindu-ne nici o clipã sã nu fim demni dea privi statura lui fãrã egal ºi ochiul luimare, deschis, fãrã somn asupra eternitã-þii.

(Ana Blandiana)

AA ss oo cc ii aa þþ ii aa CC uu ll tt uu rraa ll ãã "" AA ggaatt hh aa GG rr ii ggoo rree ss cc uu BB aa cc oovv ii aa "" ºº ii PP rr ii mm ãã rr ii aa oo rraa ºº uu ll uu ii MM ii zz ii ll

Organizeazã ediþia a treia a Festivalului Naþional de Literaturã „Agatha GrigorescuBacovia“ (poezie) de la Mizil, care se va desfãºura la începutul lunii octombrie 2008.

Participanþii (nu existã condiþii de vârstã sau de apartenenþã la UER), vor trimite, pânã la 15 septembriea.c., cel mult 15 poezii, semnate cu moto, pe adresa: Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia“, str.Aghatha Bacovia, nr. 13 A - Mizil, jud. Prahova. Acelaºi moto trebuie sã se regãseascã într-un un plic sigilat, încare vor fi menþionate: numele, adresa, nr. de telefon ºi un scurt C.V. al autorului (nerespectarea acestei con-diþii atrage dupã sine excluderea din concurs). Dacã este posibil (în vederea publicãrii ulterioare în revista„Fereastra“) manuscrisele ºi o pozã vor fi inserate, în format electronic, pe o dischetã.

Juriul (format din membri ai Uniunii Scriitorilor) va acorda Marele Premiu "Agatha Grigorescu Bacovia“,trei premii ºi mai multe menþiuni. Câºtigãtorii vor fi anunþaþi din timp pentru a se putea prezenta la festivi-tatea de premiere.

Informaþii suplimentare la telefoanele: 0244251144; 0732731196, 0769210763 sauE-mail: lucian_manailescu@yahoo.com sau fereastraluc@gmail.com

Gânduri despre Eminescu