AGENTIA NATIONALA PENTRU SPRIJINIREA INITIATIVELOR TINERILOR
Direcţia de Studii si Cercetări pentru Probleme de Tineret FENOMENE DE MARGINALIZARE ŞI EXCLUDERE SOCIALĂ ÎN
RÂNDUL TINERILOR Faza II
Posibilităţi de reducere a marginalizării şi excluderii tinerilor consumatori de droguri
Noiembrie 2007
Colectivul de cercetare: Daniela Simache, CP III – coordonator Daniela Stan, CS Anca Donţu, CS Ruxandra Marin, AI Alice Dima, studentă psihologie - sociologie Felicia Lesay Ghech, studentă psihologie - sociologie
2
CUPRINS
I. Introducre................................................................................................................ 4 II. Repere metodologice ............................................................................................... 7 III. Toleranţă vs excludere socială pentru foştii consumatori de droguri în rândul tinerilor ........................................................................................................................... 15 IV. Poziţia marginală a tinerilor dependenţi de droguri şi implicaţiile ei ................... 21 V. Vulnerabilitatea la ieşirea din penitenciar ............................................................... 39 VI. Concluzii................................................................................................................... 53 VII. Bibliografie............................................................................................................ 57 VIII. Anexe ..................................................................................................................... 59
3
INTRODUCERE Acest raport reprezintă cea de a doua fază a cercetărilor desfăşurate de către
Direcţia de Studii şi Cercetări pentru Probleme de Tineret (DSCPT) în cadrul temei de
cercetare ”Fenomene de marginalizare şi excluziune socială în rândul tinerilor”. Prin
intermediul acestui raport se subliniază preocuparea constantă a DSCPT (circumscrisă
activităţilor Agenţiei Naţionale pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor şi ale Autorităţii
Naţionale pentru Tineret) de studiere a grupurilor marginale de tineri şi de intervenţie
pentru reducerea vulnerabilităţii şi îmbunătăţirea nivelului lor de integrare socială.
Principalul său punct de pornire îl reprezintă concluziile primei faze ale cercetării
care a evidenţiat situaţia de risc social crescut în care se află tinerii foşti consumatori de
droguri.
Obiectivul principal al raportului îl reprezintă:
Analiza situaţiei marginale în care se află în acest moment tinerii consumatori de
droguri.
Ca urmare, din punct de vedere metodologic, pentru „analiza situaţiei marginale
în care se află în acest moment tinerii consumatori”, au fost luaţi în calcul doi factori
semnificativi care s-au constituit în variabile principale ale demersului ştiinţific al
cercetării, si anume:
variabila 1: manifestările de intoleranţă şi excludere la care sunt expuşi
aceşti tineri
variabila 2: atitudinea lor faţă de realitatea socială.
Demersul ştiinţific al cercetării fiind astfel orientat in cele două direcţii indicate de
specificul variabilelor.
Utilitatea rezultatelor acestei cercetări se va concretiza în elaborarea unei
strategii în vederea reducerii vulnerabilităţii crescute a acestei categorii de tineri şi
oferirea unor şanse egale de reintegrare socială prin identificarea celor mai adecvate
modalităţi de intervenţie în acest sens.
Coroborând rezultatele de până acum ale cercetării orientate pe cele două direcţii,
pot fi menţionate următoarele aspecte ce se constituie în concluzii generale
semnificative:
4
La nivelul societăţii există o permisivitate deosebit de scăzută pentru consumul de
droguri şi un nivel de intoleranţă ridicat (inclusiv la tineri) faţă de consumatorii
de droguri comparativ cu alte grupuri minoritare. Mai mult, încă din prima fază a
cercetării am putut decela drept factori de risc nivelul educaţional scăzut şi lipsa
unei ocupaţii pe de o parte şi atitudinea de intoleranţă a societăţii concretizată în
marginalizare şi excludere (şi chiar autoexcludere de multe ori) de altă parte.
Se poate constata o atitudine reticentă, dezaprobatoare chiar faţă de consumul de
droguri, acesta fiind acceptat relativ uşor în scopuri medicale dar foarte puţin ca
mijloc de recreere.
Concluziile acestui raport nu reprezintă o încheiere ci un final deschis: este vorba
despre răspunsul pe care-l necesită problematica abordată. Astfel că în finalul lucrării
vor fi prezentate atât direcţiile de orientare ale politicilor sociale în domeniul tineretului
cât necesităţile de aprofundare ale unor aspecte prin cercetări complexe şi interconectarea
preocupărilor ANSIT în această direcţie cu numeroase institute de cercetare şi organizaţii
neguvernamentale din ţară şi străinătate.
Pentru a păstra caracterul obiectiv al cercetării se impun câteva precizări legate de
conţinutul şi modul de derulare al cercetărilor şi finalizarea lucrării.
Limite:
1. Prima şi cea mai importantă dintre ele se referă la imposibilitatea de a realiza
analize şi interpretări de profunzime asupra tuturor datelor obţinute din cercetarea
de teren. Prelungirea perioadei de desfăşurare a cercetărilor de teren (aspect pe
care-l vom detalia în capitolul referitor la metodologia cercetării) a dus la
reducerea drastică a timpului disponibil pentru analiză şi interpretare. Ca urmare,
în conţinutul acestui raport se regăsesc datele şi aspectele esenţiale rezultate din
investigaţiile de teren, date care vor fi detaliate în analize minuţioase şi cercetări
ulterioare acestui raport.
2. Un alt neajuns al acestui raport considerăm că este componenţa redusă a echipei de
cercetare. Implicarea colectivului DSCPT în multiple proiecte şi suprapunerea lor a
dus la reducerea în acest an a echipei de cercetători disponibili pentru această
temă. Suplinirea lor cu voluntari sau cu alţi colegi cu mai puţină experienţă în acest
5
domeniu a îngreunat semnificativ derularea activităţii şi a redactarea raportului
final.
Oportunităţi:
Focalizarea atenţiei la nivel social asupra poziţiei marginale a unor categorii de
tineri şi preocupările recente ale Agenţiei Naţionale Antidrog în această direcţie
Consideram important să menţionăm contribuţia unor instituţii guvernamentale şi
nonguvernamentale la bunul mers al colectării datelor din teren, precum:
• Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin reprezentantul domnul
Subinspector Iulian Brâncoveanu, care ne-a sprijinit constant pe parcursul
întregului an, si doamnele Matei Carmen (Şef serviciu intervenţie socială,
Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi) şi Luminiţa Medeleţ (Director adjunct
intervenţie psihosocială, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova) care au avut
o contribuţie hotărâtoare în facilitarea accesului si asigurării in mod eficient a
cercetărilor de teren din penitenciare;
• Organizaţia INTEGRATION, care s-a remarcat ca o tânăra organizaţie a
foştilor şi actualilor consumatorilor de droguri, prin reprezentanţii săi: domnii
Camil Dumitriu(preşedinte) şi Costin Militaru (director de programe) care ne-au
oferit sprijin şi colaborare consistentă pentru analiza în profunzime a poziţiei
actuale a consumatorilor de droguri în societate;
- Centrul de Suport pentru Utilizatorii de Droguri injectabile Risc Minim –
ALIAT, prin echipa de specialişti: Adina Păduraru, Carla Neagu, Mihai Răduţu
Mocanu, Ramona Zorlescu, a căror contribuţie a fost hotărâtoare pentru cercetările
făcute asupra consumatorilor dependenţi de heroină.
Remarcăm că este vorba atât despre actori sociali provenind din sectorul
guvernamental cât şi din cel neguvernamental. Bunele relaţii de colaborare care s-au
conturat pe toată durata cercetării cu instituţii reprezentative pentru ambele segmente
organizaţionale ca fiind instituţii reprezentative pentru problematica abordată, reprezintă
un semnal pozitiv pentru viitoarele activităţi de cercetare şi (mai ales) de intervenţie în
direcţia reducerea marginalizării şi excluderii sociale a tinerilor consumatori de droguri.
6
II. REPERE METODOLOGICE
Obiectivele generale ale întregii teme de cercetare desfăşurată în acest an au fost:
1.Analiza fenomenelor de marginalizare şi excludere socială existente în
societatea românească actuală
2. de intervenţie adecvată pentru reducerea acestor fenomene Identificarea unor
direcţii.
Ipoteza de la care am pornit în realizarea temei de cercetare a fost că :
În cazul tinerilor consumatori de droguri se reunesc mai mulţi factori de risc
(abandonul şcolar, lipsa de profesionalizare, comiterea repetată de infracţiuni) ceea ce
determină marginalizarea la nivel social.
Justificarea implementării studiului în teren
Obiectivele specifice ale acestei faze au fost focalizate asupra consumatorilor de
droguri identificaţi în prima fază a cercetării drept o categorie de tineri marginali
extrem de vulnerabil.
Obiectivele prezentului studiu au fost:
1. Analiza aprofundată a poziţiei marginale a tinerilor consumatori de droguri.
2. Identificarea unor direcţii şi posibilităţi reale de reducere a intoleranţei şi
excluderii sociale cu care se confruntă tinerii din această categorie.
Dimensiunile studiului:
- atitudinea faţă de tinerii consumatori de droguri (foşti sau actuali) la nivelul
populaţiei şi consecinţele acesteia
- situaţia actuală a consumatorilor din punctul de vedere al poziţiei marginale
lor marginale şi al posibilităţilor reale (re)incluziune socială.
7
Perioada de desfăşurare:
Investigaţiilor de teren s-au desfăşurat pe parcursul lunilor septembrie - noiembrie 2007.
Subiecţii cercetării:
Au fost investigate trei categorii de populaţie cu caracteristici relevante pentru
specificul temei: tineri consumatori, tineri neconsumatori , specialişti din domeniu (cu
experienţă şi competenţe în domeniu)
Caracteristicile fiecărui lot de subiecţi:
Lotul I.
- 50 de tineri consumatori deţinuţi în instituţie de tip penitenciar (din Penitenciarele
de maximă siguranţă Iaşi şi Rahova),
- de sex masculin,
- cu vârste cuprinse între 15-35 de ani, care au consumat abuziv mai multe tipuri de
droguri (heroină, marijuana, ecstasy, amfetamină, cocaină, etc.).
Lotul II.
- 12 tineri neconsumatori,
- cu vârste cuprinse între 18-35 de ani,
- de diferite niveluri educaţionale si statusuri ocupaţionale.
Lotul III.
- 15 specialişti,
- din domeniul neguvernamental şi sistemul penitenciar.
- cu diferite profesii: manager (director de programe), Departament Intervenţie
Psihosocială, Comandant secţie, asistenţi sociali, psihologi, educatori, lucrători
sociali, gardieni.
- specialişti care lucrează în mod direct cu consumatorii de droguri în sectorul
nonguvernamental (INTEGRATION şi ALIAT-Risc Minim) şi în sistemul
penitenciar.
8
Metodele folosite au fost următoarele:
- interviu individual semi-structurat,
- interviu focalizat de grup (focus grup),
- chestionar,
- analiza secundară.
În continuare vom face câteva referiri strict necesare la fiecare dintre ele. Instrumentele
de cercetare sunt prezentate în Anexa 1.
Interviul individual a fost utilizat pentru investigarea aspectelor menţionate în descrierea
dimensiunilor studiului prin intermediul intervievării tinerilor consumatori din
penitenciar şi a specialiştilor. Ca instrument de lucru s-a folosit interviul semi-structurat
pe bază „ghid de interviu”.
1. Interviul cu tineri consumatori – Ghid de interviu 3
Scopul interviurilor individuale a fost cunoaşterea caracteristicilor actuale
ale fenomenului de marginalizare şi a impactului la nivel psihologic asupra
tinerilor consumatori. S-a urmărit respectarea condiţiilor specifice necesare
desfăşurării acestor interviuri: stabilirea unei relaţii de încredere faţă de persoana
cercetătorului şi formarea unei atitudini deschise, cooperante a subiecţilor în
cadrul focus grupului.
Structura ghidului de interviu a cuprins întrebări deschise referitoare la
percepţia proprie a subiecţilor asupra situaţiei lor actuale şi a modului în care-şi
interiorizează statul şi rolul de toxicoman şi la schimbările intervenite în modu lor
de viaţă ca urmare a consumului de droguri.
Au fost investigaţi prin această metodă 20 de subiecţi, consumatori de
droguri de sex masculin, între 18-35 ani, aflaţi în detenţie.
2. Interviul cu specialiştii – Ghid de interviu 1 şi Ghid de Interviu 2 (Ghid de
discuţii2)
Scopul acestor interviuri a fost obţinerea de informaţii referitoare la tinerii
consumatori de droguri şi poziţia lor marginală din partea unor persoane cu
competenţă şi experienţă de lucru directă în domeniu. Am urmărit, de asemenea,
9
obţinerea prin intermediu acestor interviuri şi a unei evaluări competente a
situaţiei actuale, a alternativelor pe care le au în mod concret tinerii toxicomani
atunci când optează pentru reintegrare în societate.
Ambele ghiduri de interviu G1 (cu administrare individuală ) şi G2 (Ghid
de discuţii 2, cu administrare în cadrul grupului - de tip „focus-group”) au avut
aceeaşi structură, cuprinzând un număr de 6 întrebări referitoare la următoarele
aspecte: la caracteristicile generale ale consumatorilor, la nevoile lor actuale şi
modalitatea lor de satisfacere prin intermediul serviciilor şi instituţiilor existente,
la reacţia societăţii faţă de ei şi la suportul de care beneficiază pentru reabilitare şi
reintegrare socială.
Asemenea interviuri au fost aplicate la 15 specialişti din sectorul
nonguvernamental şi sistemul penitenciar.
Interviul focalizat de grup (Focus grupul) a fost folosit de asemenea pentru investigarea
tinerilor consumatori aflaţi în detenţie, a tinerilor neconsumatori, precum şi pentru
obţinerea unor informaţii mai complexe din partea specialiştilor.
1. Focus grupul cu tinerii consumatori - Ghid de discuţii 1
Scopul acestui focus grup a fost abordarea de profunzime a unor aspecte
legate de poziţia marginală în care se află în prezent consumatorii de droguri şi
explorarea perspectivei pe care o au aceştia în ce priveşte reintegrarea lor socială.
Ghidul de discuţii a fost axat pe două mari teme structurate sub formă de 7
întrebări. Prima temă se referă la situaţia actuală (modul de viaţă, activităţile în
care sunt implicaţi şi procesul de recuperare-reabilitare pe care aceştia trebuie să-l
parcurgă odată cu ispăşirea pedepsei); a doua temă se referă la posibilitatea de
reintegrarea socio-profesionala după momentul ieşirii acestora din penitenciar
(opţiuni, posibilităţi reale de (re)incluziune socială, etc).
Asemenea focus-grupuri au fost realizate în penitenciarele Iaşi şi Rahova
la ele participând în total 20 de subiecţi (câte 10 la fiecare focus).
10
2. Focus grupul cu specialiştii – Ghid de discuţii 2( Ghid de interviu 2)
Scopul realizării unui focus grup cu specialiştii a fost obţinrea unor informaţii
mai complexe, rezultate din intersectarea punctelor de vedere a tuturor categorii
de profesionişti care lucrează în penitenciar. Această abordare a specialiştilor a
venit în completarea abordării lor individuale făcută anterior (atât în sectorul
nonguvernamental cât şi in sistemul penitenciar).
Structura ghidului de discuţii 2 în cadrul grupului a fost aceeaşi cu a celui
folosit la interviurile individuale cu specialiştii.
Acest focus grup a fost precedat de discuţii preliminare. El a fost realizat cu
specialişti din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova
3. Focus grupul cu tinerii neconsumatori – Ghid de discuţii 3
Scopul său a fost identificarea atitudinii tinerilor neconsumatori şi a societăţii
în general faţă de tinerii consumatori şi faţă de situaţia lor. În raport cu acest
aspect a fost anticipată o poziţie marginală în societate a tinerilor consumatori
încă de la momentul elaborării ipotezei studiului.
De asemenea, a fost urmărită o investigare de tip calitativ asupra
disponibilităţii tinerilor pentru implicarea în activităţi concrete pentru sprijinirea
şi reintegrarea unor foşti consumatori de droguri.
Ghidul de discuţii a cuprins 8 întrebări ce au abordat obiectivele focusului
atât din punctul de vedre al atitudinii şi percepţiei generale ale tinerilor cât şi a
reprezentărilor şi atitudinii fiecărui participant.
Acest focus grup a fost realizat în Bucureşti, cu participarea a 10 tineri
neconsumatori, cu vârste cuprinse între 18-35 de ani.
Chestionarul a fost prevăzut pentru investigarea tuturor categoriilor de subiecţi, după
cum urmează:
1. Chestionar ECT – pentru consumatorii din penitenciar
Scopul chestionarului a fost de investigarea asupra unor aspecte
caracteristice ale modului de relaţionare ale acestor tineri cu restul societăţii.
11
Structura sa a cuprins un număr de 11 întrebări deschise şi a fost completat
direct de către subiecţi. Pentru eliminarea suspiciunilor date de o eventuală
asemănare cu declaraţiile pe care le-au dat în cursul anchetei sau cu teste
psihologice care i-ar putea defavoriza, acest chestionar a fost denumit ECF
(Exerciţiu de completare de fraze).
Chestionarul a fost administrat la 20 de subiecţi, de sex masculin, între
18-35 ani, deţinuţi în Penitenciarele de maximă siguranţă Iaşi şi Rahova.
2. Chestionar 3 – pentru consumatori beneficiari ai Centrului Risc minim
Scopul chestionarului a fost evidenţierea schimbărilor survenite în statutul
şi relaţiile psihosociale ale tinerilor datorită dependenţei de droguri.
Structura sa conţine cu precădere întrebări închise, cu variante de răspuns
pre-formulate şi doar 2 întrebări deschise. El cuprinde în total 10 întrebări.
Aplicarea lui a fost însă deosebit de dificilă (aspect pe care-l vom detalia în
paragraful referitor la desfăşurarea cercetărilor) limitări datorită disponibilităţii
scăzute a subiecţilor.
Numărul total de chestionare valide este de 30, ceea ce ne determină să
fim rezervaţi faţă de reprezentativitatea rezultatelor obţinute. Ca atare considerăm
că acestea pot reprezenta un indicator general al direcţiei în care se conturează
răspunsurile la aspectele luate în studiu.
3. Chestionar VAIA – pentru tinerii neconsumatori
Scopul principal a fost de a identifica şi a analiza gradul de toleranţă a
societăţii faţă de cei care consumă droguri şi a nivelului de cunoaştere a situaţiilor
reale de marginalizare cu care se confruntă mulţi dintre consumatori atât în
perioada de consum cât şi după ce au renunţat la acesta. de droguri. Acest
chestionar a fost conceput ţinând cont de rezultatele ultimelor Diagnoze DSCPT
(2006 şi 2007) şi de analizele făcute de noi în faza anterioară. El a avut în
structură în principal întrebări închise (cu variante de răspuns) referitoare la
statutul social al consumatorilor şi o singură întrebare deschisă pentru investigarea
gradului de interes pentru consum. Administrarea lui a fost preconizată pentru
12
august 2007 în Costineşti (zonă recunoscută drept “staţiune a tineretului“ ce
reuneşte pe timpul verii tineri din toate zonele ţării) în cadrul unei campanii de
prevenire a consumului de droguri VAIA (Voluntari Antidrog În Acţiune)
desfăşurată de către Agenţia Naţională Antidrog.
Îmbinarea dintre demersul de cercetare şi cel de prevenire nu a fost însă
benefică. Chestionarele au fost aplicate în condiţii improprii şi fără operatori
specializaţi, ceea ce a pus sub semnul întrebării validitatea lor. În consecinţă, am
decis să renunţăm la acestea şi să folosim doar datele obţinute din Diagnozele
DSCPT şi Rapoartele ANA.
Desfăşurarea cercetărilor
După elaborarea instrumentelor de cercetare şi pretestarea lor (la Centrul Risc
Minim), echipa de cercetare şi-a organizat programul în funcţie posibilitatea efectivă de a
investiga subiecţii din primele 2 categorii. În cazul subiecţilor actuali consumatori este
vorba despre lipsa lor de disponibilitate (dată de nevoia permanentă de drog şi resurse
pentru a-şi satisface dependenţa). Ei sunt interesaţi exclusiv de obţinerea echipamentelor
de injectare şi nu sunt dispuşi să-şi aloce timpul pentru participarea la interviuri şi
chestionare. La aceasta s-a adăugat suprapunerea investigaţiei noastre cu o cercetare
internă, de evaluare a serviciilor oferite toxicomanilor. Ceea ce a dus la scăderea
disponibilitatea personalului din centru de a participa sau de a ne facilita aplicarea
instrumentelor. Astfel că aplicarea chestionarelor s-a finalizat la jumătatea lunii
noiembrie.
În ceea ce priveşte cercetările din penitenciare, acestea au necesitat respectarea
rigorilor impuse de regimul de detenţie şi a celorlalte programe specifice care se aflau în
derulare. Consecinţa a fost prelungirea investigaţiilor făcute la Penitenciarul de maximă
Siguranţă Iaşi şi apoi la Penitenciarul de maximă Siguranţă Rahova (deşi investigaţiile la
Rahova erau prevăzute pentru prima parte a lunii octombrie) până pe 7 noiembrie.
Cercetările care au inclus subiecţi neconsumatori au fost in mod expres prevăzute
la finalul demersurilor realizate în teren pentru a include rezultatele preliminare ale
interviurilor şi chestionarelor realizate cu tinerii consumatori. Am urmărit astfel să punem
accent tocmai pe acele aspecte în care tinerii consumatori se simt marginalizaţi de către
13
societate. Aceasta a determinat însă realizarea focus grupului cu tinerii neconsumatori
abia pe 20 noiembrie.
Deşi toate aceste prelungiri şi amânări au dus la concentrarea excesivă a etapei de
prelucrare a datelor şi suprapunerea ei cu redactarea raportului de cercetare, considerăm
că abordarea noastră a determinantă pentru obţinerea unor rezultate concludente asupra
poziţiei marginale a tinerilor consumatori.
14
Cap. III
TOLERANŢĂ VS. EXCLUDERE SOCIALĂ PENTRU FOŞTII
CONSUMATORI DE DROGURI DIN RÂNDUL TINERILOR
În cercetarea de faţă au fost investigate opiniile unui grup de tineri faţă de tinerii
foşti consumatori de droguri şi şansele lor de integrare în societate, pe de o parte, iar pe
de altă parte, opiniile personalului care lucrează în două penitenciare de maximă
siguranţă, respectiv Rahova (Bucureşti) şi Iaşi faţă de modul în care odată ispăşită
pedeapsa, foştii deţinuţi (în cazul nostru care obişnuiau să consume droguri) se pot
reintegra în familie, pe piaţa muncii şi în societate în general.
Pornind de la ideea că un consumator de droguri este o persoană slabă (dar şi cu
anumită doză de curaj, având în vedere riscurile implicate), tinerii au ajuns la concluzia
că aceşti consumatori (sau foşti consumatori) au nevoie de ei, adică de sprijinul societăţii.
Dacă societatea îi respinge, atunci ei nu au prea multe motive să renunţe la consumul de
droguri (pentru că, oricum, sunt bănuiţi şi izolaţi). Pe de altă parte, dacă societatea i-ar
accepta şi le-ar acorda şansa de reabilitare, ei s-ar simţi încurajaţi să renunţe la practicile
lor.
Opinia tinerilor cu privire la problematica de faţă a fost surprinsă folosind tehnica
focus grup-ului. Tinerii intervievaţi s-au arătat interesaţi de problematica consumului de
droguri, încercând chiar să-şi explice motivaţia celor care recurg la aceste substanţe.
Atitudinea generală a fost aceea de a-i înţelege pentru a-i putea ajuta să renunţe la acest
viciu. Unii participanţi au declarat că au în cercul lor de prieteni persoane care au fost
tentate să fumeze ţigări cu marijuana sau să încerce droguri uşoare. Consumatorii de
droguri „sunt ca noi”, şi oricăruia dintre noi i se poate întâmpla să aibă o problemă şi să
consume droguri mai întâi accidental, după care să se instaleze dependenţa.
15
1. Marginalizarea începe cu discriminarea şi intoleranţa
1.1 Stigmatul de „consumator” sau „fost consumator” întreţine fenomenul de
etichetare
După cum am văzut şi până acum, societatea în general şi indivizii în particular
manifestă un grad ridicat de intoleranţă faţă de ceea ce numim foşti consumatori de
droguri, fie ei tineri sau adulţi. Aceasta mai ales pentru că există o neîncredere vis-a-vis
de faptul că respectivele persoane nu mai consumă în prezent substanţe interzise, sau că
odată recuperate, dezintoxicate, se pot comporta firesc, ca orice alt individ.
În timp ce foştilor consumatori de droguri care nu au săvârşit şi alte delicte li se
acordă o şansă morală, nu la fel de bine stau lucrurile în cazul celor care au săvârşit o
pedeapsă în penitenciar, deci care, pe lângă stigmatul de „fost consumator”, îl au şi pe
acela de „infractor” sau „persoană cu cazier”. Angajatorii se pare că îi discriminează şi ei
pe foştii consumatori de droguri, cred tinerii, pentru că la angajare trecutul individului
joacă de multe ori un rol decisiv, chiar în defavoarea calităţilor profesionale. Aici ar putea
avea un rol statul, prin facilităţi acordate angajatorilor, care să-i determine să devină „mai
toleranţi”, şi să fie dispuşi să-şi asume riscul angajării unei persoane „cu stigmat”. „Cred
că cei ce au trecut prin asta vor trăi mereu cu o ştampilă!”
1.2. Intoleranţa devine „factor care întreţine” consumul de droguri
„Cel mai important obstacol este mentalitatea societăţii, care-i pune la zid; apoi
faptul că, în momentul în care încearcă să-şi întemeieze o familie sau să-şi găsească un
loc de muncă, oamenii îi privesc ca pe infractori.(...) Foarte mulţi au avut dificultăţi
reale, chiar dacă ei au fost răbdători sau au avut intenţii bune. Având în vedere faptul că
nu au fost ajutaţi, recidiva este cu atât mai mare”.
O altă idee care a apărut pe parcursul discuţiilor a fost că poate, din cauza
atitudinii intolerante a populaţiei vis-a-vis de asemenea practici, a crescut şi numărul
consumatorilor de droguri, pe principiul că ceea ce este interzis este şi mult mai tentant,
şi că dacă ar fi permise unele droguri uşoare, consumul substanţelor care pun cu adevărat
viaţa în pericol ar scădea.
16
În concluzie, ne gândim că responsabilitatea societăţii în a-i ajuta pe foştii
consumatori de droguri să se reabiliteze şi a nu-i discrimina este o dată faţă de aceşti
oameni, care merită o a doua şansă, iar apoi faţă de ea însăşi, pentru că dacă le întoarce
spatele, la fel vor face şi ei, iar recidiva lor, de orice fel, va afecta în ultimă instanţă, din
nou societatea.
2. Procesul de reintegrarea tinerilor cu dependenţă de droguri – un efort care
implică mai multe tipuri de resurse
2.1.Reintegrarea socială este un proces care începe pentru tinerii aflaţi în
detenţie încă din penitenciar prin programe de reabilitare
Plecând de la discutarea unui caz în care, la un liceu, un tânăr consumator de
droguri nu era izolat de către profesori şi i se tolerau anumite „ieşiri”, „crize”, s-a ajuns la
următoarea întrebare: „Dar aşa ajungem la o dilemă…unde se termină facilitatea sau
suportul ...şi unde începe discriminarea pozitivă?” O poziţie de altfel realistă, care arată
că atitudinea tinerilor intervievaţi a fost autentică, jucând, pe rând, rolul de avocat al al
persoanelor care se droghează, dar şi al celorlalţi membri ai societăţii, şi ei potenţiale
victime ale celor dintâi.
Opinia personalului care lucrează în penitenciare a fost surprinsă prin intermediul
câtorva interviuri individuale. Ca şi în cadrul societăţii generale, şi aici au existat opinii
diferite privind atât buna credinţă cât şi potenţialul de recuperare al tinerilor consumatori
de droguri care au fost puşi sub acuzare din diverse motive. Există persoane care riscă să
lucreze într-un mediu de multe ori ostil, doar pentru a oferi programe educaţionale pentru
tinerii respectivi şi a le oferi şansa unei reinserţii sociale şi profesionale odată ieşiţi din
mediul penitenciar. Având în vedere că multe dintre aceste persoane sunt femei, nu
putem să nu ne întrebăm dacă puterea de compasiune, înţelegere, încredere a acestora nu
vine tocmai din genul feminin şi mai puţin dintr-o educaţie în acest sens la nivelul
societăţii. Printre programele de „ieşire în comunitate” au fost menţionate, pe lângă
vizitele la muzee, sau vizionare de spectacole, activităţile sportive, având ca adversari
17
cluburi „civile” – aşadar, o altă categorie care pare mai tolerantă decât media populaţiei,
şi cu un firesc fair-play – sportivii.
Pe de altă parte, încrederea din partea societăţii este primită foarte bine de tinerii
deţinuţi, prin dorinţă de integrare socială. Posibilitatea de a primi „vizite intime”, dacă fac
dovada unei relaţii de cel puţin şase luni, sau de a ieşi în comunitate neînsoţiţi (în cazul
regimului deschis), ca recompensă pentru participarea la diversele programe propuse de
conducerea penitenciarului în colaborare cu instituţii ale statului (de educaţie şi pregătire
profesională), au o mare audienţă în rândul deţinuţilor, pentru că „una e să te reabilitezi
în penitenciar şi alta e să o faci afară”.
În cadrul discuţiilor s-a emis ideea că tinerii foşti consumatori de droguri din
penitenciare beneficiază de mai multă încredere din partea comunităţii decât adulţii care
antecedente penale, pe principiul că sunt mai puţin convertiţi şi mai uşor de recuperat.
Totuşi, „societatea nu e pregătită să primească atât de uşor”.
2.2 Rolul grupul de apartenenţă şi rolul comunităţii în reintegrarea tinerilor
s-au aflat în detenţie
Vis-a-vis de capacitatea acestor tineri de a face faţă tentaţiilor oferite de fostul
grup de apartenenţă, diferitele organisme sau organizaţii care se ocupă de reinserţia lor
socială şi profesională ar avea un rol deosebit de important, după cum arăta unul dintre
intervievaţi. „Senzaţia mea este că, dacă aceste instituţii reuşesc să ofere un contra-
model (cel puţin ca şi model de relaţionare) atunci se poate. Fie că va fi ceva subiectiv
(că va simpatiza cu o persoană care a venit şi a făcut un curs şi simte că va putea primi
sprijin de acolo şi ulterior continuă relaţia şi primeşte suport şi relaţiile vor fi de altă
natură), fie că se gândeşte că pur şi simplu ar fi mai bine să nu mai stea cu grupul acesta
şi să încerce şi altfel. Trebuie să oferi o altă alternativă. Altfel, restructurarea nu se
produce instantaneu.”
Într-adevăr, dacă tânărul este respins de familia de apartenenţă sau de propria
familie întemeiată înaintea intrării în penitenciar, el nu va mai avea motive să se „agaţe”
de realitatea din exterior, şi va ceda, în scopul adaptării la comunitatea din „interior”,
menţinându-se, de cele mai multe ori, pe linia infracţionalităţii şi a consumului de
droguri. Iar acest „destin” le este întrevăzut mai ales persoanelor care au de ispăşit o
18
pedeapsă lungă, deoarece „Eu nu pot să le schimb mentalitatea. Dacă mai au şi vreo 10-
15 ani staţi în penitenciar...”
În concluzie, foştii consumatori de droguri ar trebui ajutaţi pornind de la oamenii
de rând şi până la specialişti (psihologi), de către familie, grupul de prieteni sau colegii
de şcoală sau serviciu, organizaţii neguvernamentale, mass-media, guvern şi angajatori.
Problema ar fi că, în opinia tinerilor intervievaţi, membrii societăţii nu sunt pregătiţi să-i
primească pe aceşti oameni printre ei cu naturaleţe, sunt plini de suspiciuni şi
neîncredere, ceea ce face necesară o educare şi informare a tuturor, consumatori de
droguri sau nu, prin intermediul voluntarilor sau a profesioniştilor.
3. Căi de prevenire a excluziunii sociale
Tinerii investigaţi îi pot privi pe foştii consumatori de droguri ca pe nişte
persoane normale, cu calităţi, în ciuda slăbiciunii lor şi a problemelor care i-au determinat
să apeleze la consumul acestor substanţe. Ar putea fi prieteni cu ei, dar sunt conştienţi, în
acelaşi timp, că nu mulţi gândesc la fel. Atitudinea generală ar fi mai degrabă de
respingere, decât de acceptare.
Astfel, una dintre ideile privind reabilitarea (foştilor) consumatori de
droguri a fost includerea lor într-un grup de neconsumatori, care să îi influenţeze prin
exemplul pozitiv, deşi nici ideea unui grup gen „drogaţii anonimi” nu ar fi de înlăturat. Pe
de altă parte, s-a arătat că ideea de a-i integra într-un grup ar putea însemna segregare, în
timp ce a-i trata ca pe nişte oameni (potenţial) normali, liberi, în cadrul societăţii, ar putea
avea efecte mai bune. Iar o societate care să îi poată primi pe aceşti oameni în mijlocul ei
cu naturaleţe este, fără îndoială, o societate informată, educată permanent în spiritul
toleranţei. Chiar tinerii intervievaţi s-au declarat dispuşi să participe la acest gen de
informare şi chiar consiliere.
S-a discutat şi despre atitudinea familiei faţă de unul dintre membrii ei, fost
consumator de droguri. Părerea tinerilor a fost că acea persoană nu trebuie presată sau
culpabilizată, trebuie abordată cu tact, acceptată, dar nu tolerată la extrem, adică tratată
normal, nu ca pe un om bolnav sau ca pe o victimă. S-a emis şi părerea că ar trebui să li
se spună că practicile consumului de droguri sunt ruşinoase, deci cel puţin teoretic
19
respinse de către societate, pentru a crea o motivaţie puternică pentru renunţarea la fostele
obiceiuri şi a evita recăderea.
Tinerii voluntari din cadrul ONG-urilor care desfăşoară activităţi şi programe în
penitenciare sunt un alt exemplu pozitiv de nediscriminare, din partea societăţii civile.
Putem vorbi chiar de dorinţa de a-i ajuta pe tinerii deţinuţi să-şi descopere anumite
talente, să se valorizeze şi să aibă încredere în ei înşişi, pentru ca la terminarea pedepsei
să iasă cu mai mult curaj în a înfrunta dificultăţile vieţii şi suspiciunea unora dintre
semenii lor („comunitatea priveşte penitenciarul ca pe ultimul loc de pe Pământ”, CM,
asit. social, penitenciarul Iaşi). Pe de altă parte, chiar în timpul şederii în penitenciar
tinerii pot participa la diferite concursuri „civile”, pot câştiga premii şi chiar bani, ceea
ce, pe lângă stima de sine pe care o capătă tinerii, le poate schimba şi imaginea în ochii
celorlalţi, ai societăţii.
Mass-media are un rol important, dar din păcate nu şi-l joacă în mod pozitiv,
pentru că, în opinia tinerilor intervievaţi, caută doar senzaţionalul, evidenţiază numai
aspectele negative legate de persoanele care se droghează, sau chiar „râd” de aceştia.
„Mass-media este o reflecţie a noastră, a tuturor!” Fiind un puternic pol educativ,
mijloacele mass-mediei ar putea să sprijine mult soluţionarea acestui fenomen la noi în
ţară, prin emiterea unor curente de opinie favorabile toleranţei, creşterii nivelului de
instrucţie şi educaţie al populaţiei şi informării corecte în ceea ce priveşte pericolele la
care se supun cei care consumă droguri, chiar cu caracter ocazional.
20
Cap. IV
POZIŢIA MARGINALĂ A TINERILOR DEPENDENŢI DE DROGURI ŞI IMPLICAŢIILE EI
1. Dependenţă şi marginalitate
Analizând consecinţele sociale ale consumului de droguri în anul 2006 prin
prisma datelor furnizate de către indicatorul Admiterea la tratament ca urmare a
consumului de droguri în anul 2006 se constată că în anul trecut 58% dintre aceşti
tineri erau fără ocupaţie (nu au avut niciodată un loc de muncă şi nu au făcut nici un
fel de demersuri pentru a solicita sau a semnala nevoia de suport), 4% erau şmeri, 7%
erau inavtivi economic(pernsionari casnice, invalizi, etc), 16% erau studenţi sau elevi
şi doar 15% dintre subiecţi aveau un loc de muncă permanent au fost admise la
tratamentcreşterea procentului de şomeri pentru ambele sexe. (Raport naţional privind
situaţia drogurilor în România, 2007, p. 57).
De asemenea, tot din analiza acestui indicator, se poate constata că din totalul
celor 1912 persoane admise la tratament în 2006 36 % au finalizat studiile
gimnaziale, 455 au studii liceale iar 8% au studii superioare încheiate. De asemenea,
se observă că un procent de 5% dintre consumatorii de droguri nu au frecventat şcoala
sau nu au finalizat cursurile primare (idem, p.59).
Consumul permanent de droguri şi modul de viaţă pe care-l presupune acesta
conduc la limitarea accesului la poziţii şi roluri sociale normale în societate.
Cercetările noastră arată că odată ce-şi conştientizează vulnerabilitatea, aceşti tineri
acţionează de multe ori în sensul autoexcluderii şi adoptării poziţiei marginale
sugerate. Această tendinţă este întărită de pasivitatea şi intoleranţa comunităţii şi
uneori chiar de lipsa unui răspuns instituţiunal adecvat. Se constituie astfel o premisă
pentru orientarea spre poziţii marginale şi cariere deviante (infracţionalitate)
21
2. Efectele directe ale marginalizării asupra tinerilor dependenţi de droguri Cercetările realizate de noi în această etapă (interviuri individuale şi chestionare
aplicate consumatorilor de droguri şi interviuri cu profesioniştii care activează în
domeniu) ne-au reconfirmat existenţa etichetării negative tinerilor care au consumat sau
consumă în prezent droguri.
Ea se manifestă în primul rând prin folosirea în vocabularul curent a unor expresii
cu sens jignitor, degradant (“Drogatule!”, “Drogat nenorocit”, “Ăştia ar trebui
împuşcaţi!”, “Să fie luaţi şi închişi undeva, duşi undeva departe!”, etc.) care au un impact
deosebit de nociv asupra lor. Receptarea unor astfel de apelative şi atribuiri le confirmă
faptul că cei din jur îi reduc automat la unul dintre aspectele existenţei lor (consumul de
droguri) ignorându-i pe ei ca indivizi. Ceea ce este un nou prilej de frustrare şi de
accentuarea complexelor de inferioritate. La aceasta se adaugă înrăutăţirea relaţiilor
interpersonale pe care le au toate categoriile de persoane (membrii ai familiei, prieteni
neconsumatori, colegi, vecini, cunoştinţe.
“Încerca toată lumea să mă îndepărteze, să nu mai stea cu mine, să nu
mai vorbească cu mine. Erau multe schimbări.”, SP, 21 ani, deţinut,
Penitenciarul Iaşi
“Ne feream pentru că era vorba de închisoare, pentru că ne era ruşine să
nu râdă lumea de noi, mulţi nu ştiu ce este asta. Şi dacă o iei pe calea asta ... te
face drogat Ei nu ştiu ce înseamnă asta“DRC, 26 ani, deţinut Penitenciar
Rahova.
“Oamenii te blamează, din ignoranţă, din ….. Trebuie să ascunzi, nu ai altă
soluţie!“ CM, Dir. programe INTEGRATION
“ Chestia este că după atâţia ani ei nu ştiu să facă nimic. Au ajuns la o vârstă şi
nu au nici un fel de CV, ca să zic aşa … “CD, preşedinte INTEGRATION
Am putut remarca, în urma analizei datelor obţinute prin chestionar şi a
răspunsurilor date la interviuri, că are loc un proces de distanţare reciprocă între toate
aceste categorii şi tinerii consumatori. El nu este direct proporţional cu impactul negativ
al consumului, ci cu gradul de disponibilitate pe care-l au fiecare dintre categoriile de mai
sus pentru a-i înţelege şi a-i sprijini să renunţe la droguri şi să-şi schimbe modul de viaţă.
22
Astfel marea majoritate dintre tinerii investigaţi (28 din cei 30 de consumatori activi
chestionaţi şi 14 dintre cei 20 de consumatori aflaţi în detenţie intervievaţi au afirmat că
ar vrea să renunţe la consum). De asemenea o mare majoritate dintre ei (46 dintre cei
investigaţi, în condiţiile în care restul au declarat că rupseseră deja legăturile cu familia)
au declarat că au relaţiile lor s-au înrăutăţit în special cu membrii familiei după ce au
devenit consumatori permanenţi. Totuşi în eventualitatea renunţării la consum şi la
actualul mod de viaţă aceşti tineri se bazează aproape în mod exclusiv pe familie. Toţi cei
30 de tineri consumatori chestionaţi au menţionat familia drept sursa (la majoritatea
dintre ei unică) de sprijin real. Următoarea sursă luată în considerare (de o treime dintre
ei) au fost prietenii, urmată la mare distanţă de instituţiile guvernamentale (doar 6 dintre
cei 30 de consumatori chestionaţi).
Remarcăm aici că deşi s-au produs deteriorări mult mai mari în relaţia cu familia,
comparativ spre exemplu cu relaţiile pe care aceşti tineri le-au avut cu prietenii, colegi,
vecini, etc. atitudinile de respingere provin tocmai la aceştia din urmă. Ceea ce face, în
mod normal, ca aşteptările pentru suport din partea comunităţii sau a statului să fie
minime. Este vorba aşadar despre lipsa disponibilităţii acestora de a sprijini eventualele
demersuri de re-incluziune a consumatorilor.
”Marea problemă .. este, ei au nevoie de tratament psihologic lipsa de
suport, de suport psihologic foarte mare … şi nu o zic eu, o zic ei”, CD,
preşedinte INTEGRATION
”Aşa ar fi şi normal. Să fim trataţi ca şi cei de afară. Dacă suntem trataţi
cu indiferenţă ... Eu aşa am fost tratat toată viaţa mea. De aia am ajuns unde am
ajuns”, VAD, 35 ani, deţinut penitenciar Iaşi.
De multe ori conştientizarea acestei stări de fapt declanşează noi momente de
frustrare şi conduce uşor spre manifestări agresive sau stări de depresie. Pe acest suport
apare de-motivarea pentru reintegrare şi schimbarea orientării în mod negativ: în loc să
meargă către societate adică îşi contrabalansează în felul lor respingerea şi rănile pe
care i le face societatea, respingând-o şi rănind-o ei pe ea. Ei optează în aceste condiţii
pentru strângerea relaţiilor cu tinerii consumatori şi orientarea către indivizi şi grupuri
deviante, cu potenţial infracţional.
23
2. Efecte în plan social Poziţia marginală a tinerilor consumatori de droguri (fie ei foşti sau actuali) este
demult o preocupare pentru societatea civilă. Acesta este de altfel cadrul în care se
implică de aproape un deceniu diferite categorii persoane (de la simpli cetăţeni la
specialişti şi chiar foşti sau actuali consumatori de droguri) de implică în diferite
programe destinate preveniri sau reducerii impactului consumului de droguri.
Prezentăm în continuare la activitatea celor mai reprezentative organizaţii
nonguvernamentale din domeniu, care prin intermediul programelor implementate
militează împotriva discriminării şi marginalizării sociale a acestei categorii vulnerabile
(tineri, foşti consumatori sau care în prezent sunt consumatori de droguri).
• Asociaţia INTEGRATION:
Asociaţia INTEGRATION este singura organizaţie
nonguvernamentală din Bucureşti formată din foşti sau activi
consumatori de droguri. Asociaţia a funcţionat începând cu anul 2004
doar ca grup de suport umbrela ARAS (Asociaţia Română Anti-SIDA),
care derula programe de reducere a riscului asociat consumului de
droguri încă din anul 2002.
Activităţile desfăşurate de INTEGRATION sunt în mare parte de
identificare a problemelor, de a găsi soluţii şi de a dezvolta asociaţia ca
număr de membri, captarea interesului consumatorilor, de a-şi susţine
punctul de vedere, a-şi face cunoscută situaţia, nevoile, şi drepturile.
Scopul principal al asociaţiei este:”respectarea drepturilor
omului în contextul creşterii numărului de consumatori de droguri în
România, şi a nevoii pentru servicii medico-sanitare (tratament şi
integrare) pentru aceştia.
Printre obiectivele asociaţiei se numără cele mai importante:
1. Prevenirea consumului de droguri,
2. Conştientizarea factorilor de decizie asupra respectării
drepturilor omului în acord cu tratatele internaţionale la
care România este parte şi cu legislaţia în vigoare,
24
3. realizarea de campanii publice, cu scop împotriva
marginalizării sociale a consumatorilor de droguri,
4. Organizarea de activităţi de reducere a riscului asociat
consumului de droguri,
5 Oferirea unor servicii care să se constituie în alternative la
consumul de droguri.
În momentul de faţă asociaţia are 3 direcţii de acţiune:
1 Reducerea riscului asociat consumului de droguri.
Deoarece UNAIDS a declarat Bucureştiul ca „zonă de
urgenţă”în ceea ce priveşte consumul de droguri şi riscul
extinderii fenomenului, a coordonat o serie de proiecte de
„harm-reduction” („reducerea riscurilor asociate
consumului de droguri”) adresate consumatorilor de droguri
şi implementate de ONG-uri.
2. Activităţi de advocacy,
3. Grupuri de suport oferite actualilor şi foştilor consumatori
de droguri printr-un grup de suport funcţional (întâlniri
săptămânale) care să ofere pe lângă un program de
socializare şi consiliere psihologică. Se pune accent în
special pe oferirea unor alternative în socializare,
conştientizarea problemei şi căutarea unor soluţii împreună
cu consumatorul. „
Mai multe informaţii pot fi obţinute de pe site-ul oficial al
asociaţiei:
www.integration.org.ro.
Date prezentate au fost obţinute din materialele de
prezentare ale asociaţiei INTEGRATION.
25
• Asociaţia ALIAT
Alianta pentru Lupta Impotriva Alcoolismului si Toxicomaniilor (ALIAT) este
o organizatie non-guvernamentala, o asociatie de profesionisti in sanatate
mintala, una din primele organizatii profesionale care activeaza in domeniul
adictiilor din România, fondata in 1993. Conform statutului, ALIAT este o
asociatie apolitica si non-profit, cu statut de persoana juridica de sine
statatoare.
ALIAT desfasoara activitati in domeniul prevenirii si
tratamentului problemelor legate de consumul de substante din
anul 1999. Programele initiate de ALIAT de-a lungul timpului au
reprezentat tot atâtea acte de pionierat in domeniul consumului de
substante psihoactive:
- primul proiect de prevenire primara a consumului de droguri
in scoli bazat pe retelele de egali (In-dependent, 1999)
- primul centru de schimb de seringi pentru consumatorii de
droguri injectabile (Risc Minim, 2000)
- primul program de formare profesionala post-universitara si
multidisciplinara pentru profesionistii care activau deja in
serviciile destinate consumatorilor de substante psihoactive
(Educaţie continuă în domeniul adicţiilor, 2001).
In 2004, ALIAT a initiat o colaborare cu Spitalul de Psihiatrie
"Al Obregia" Bucuresti concretizata in deschiderea primului
centru ambulator de evaluare si tratament ale problemelor legate
de consumul de alcool (ALCOHELP). De asemenea, ALIAT a fost
invitat de Agentia Nationala Antidrog sa participe printr-un
reprezentant al sau la discutiile pentru schimbarea legii 143
privind combaterea traficului si consumului de droguri si la grupul
26
de lucru pentru elaborarea standardelor de tratament pentru
tulburarilor legate de consumul de substante. In prezent, ALIAT
are semnat un protocol de colaborare cu Agentia Nationala
Antidrog.
Proiecte în curs de desfăşurare:
Risc Minim (01.03.2000 – prezent)
ALCOHELP (2004- prezeent)
Date preluate de pe site-ul oficial asociaţiei ALIAT:
www.aliatong.ro
• Asociaţia ARAS
Asociaţia Română Anti-Sida(ARAS) organizaţie non-
guvernamentala, a fost înfiinţata în 1992, de un grup de tineri
voluntari care si-au propus drept misiune: informarea si
educarea tuturor categoriilor de populaţie asupra pericolului
reprezentat de SIDA; promovarea atitudinii de sprijin fata de
persoanele deja infectate sau bolnave, apararea drepturilor si
intereselor acestora; oferirea de servicii de asistenta materiala,
morala si psihologica pentru persoanele infectate sau bolnave si
pentru familiile acestora.
1992: ARAS organizează prima sa campanie estivala de informare,
pe litoralul Marii Negre, implicând circa 100 de voluntari; de
atunci, acest tip de campanie s-a desfăşurat cu regularitate în
fiecare an.
1993: Primul serviciu SIDA Helpline, deschis pe baza de
voluntariat. Primele quilt-uri româneşti, dedicate copiilor care au
murit de SIDA în orfelinate, au fost desfăşurate în cadrul unei
ceremonii internaţionale de profil, la San Francisco. Si acest gen
de eveniment va fi reiterat anual de ARAS în spatii publice din
România.
27
1995: Se conturează primul grup de autosuport pentru persoanele
cu HIV/SIDA. Are loc demararea programului ARAS de asistenta
psihosociala, destinat adulţilor si copiilor, vizând respectarea
drepturilor acestora si integrarea sociala.
1997: Este dotat cu echipament si inaugurat cabinetul
stomatologic ARAS, model de buna-practica în oferirea de servicii
stomatologice (aplicarea precauţiilor universale).
1999: Primele centre de consiliere si testare voluntara pentru HIV
sunt deschise la Bucureşti, Constanta si Iaşi. În acelaşi an, începe
proiectul „Seara de Seara”, adresat persoanelor implicate în sexul
comercial (prostituate, proxeneţi,combinatori).
Inaugurarea unui proiect vizând informarea adulţilor si copiilor
străzii cu privire la riscurile infectării cu HIV si cu alte infecţii cu
transmitere sexuala (ITS).
2000: Iniţierea unui proiect de prevenire a riscurilor asociate
consumului de droguri injectabile.
2002: ARAS este membra fondatoare si coordonatoare a
Romanian Harm Reduction Network [Reţeaua româna de reducere
a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile].
În acelaşi an, asigura secretariatul Comisiei Naţionale Multi
sectoriale SIDA.
Iniţiatoare si participanta directa la concepţia Comisiei Naţionale
Multi sectoriale SIDA, ARAS a contribuit masiv la elaborarea si
actualizarea Strategiei Naţionale SIDA, deţinând, în acelaşi timp,
un rol important în reforma legislativa din domeniul HIV/SIDA.
Date preluate de pe site-ul oficial al ARAS www.arasnet.ro
28
4. Reacţii ale societăţii la situaţia actuală Activitatea de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri a fost legiferată
pentru prima data în România în anul 2004, instituţiile responsabile pentru crearea
cadrului legislativ fiind Agenţia Naţionala Antidrog împreuna cu Ministerul Sănătăţii
Publice.
Până la acel moment organismele nonguvernamentale în parteneriat cu organisme
internaţionale, au implementat programe adresate categoriilor de populaţie expuse la risc
dar şi programele adresate populaţiei consumatoare de droguri s-au desfăşurat prin
prisma strategiilor guvernamentale implementate de mai multe instituţii, dar şi prin
iniţiativele unor reprezentanţi ai societăţii civile, fără să existe un organism central care
să se ocupe de elaborarea unei strategii unitare la nivel naţional cu referire la domeniul
drogurilor.
Menţionăm în continuare rolul important pe care îl ocupă Agenţiei Naţionale
Antidrog prezentând în sinteză câteva aspecte preluate de pe site-ul oficial al instituţiei
semnificative despre atribuţiile sale instituţionale, scopul strategiei, de implementare, în
contextul demersurilor iniţiate de Guvernul României pentru prevenirea fenomenului de
marginalizarea şi excluziune socială a tinerilor consumatorilor de droguri.
Viziunea Agenţiei Naţionale Antidrog:
La sfârşitul perioadei 2005-2012, în România va funcţiona un sistem
integrat de instituţii şi servicii publice, care va asigura reducerea incidenţei
şi prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale,
asistenţa medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri şi
eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a producţiei şi
traficului ilicit de droguri şi precursori.
Scopul strategiei este menţinerea la un nivel scăzut a consumului de
droguri în rândul populaţiei generale, în prima etapă (2-4 ani), şi de
reducere a cazurilor de noi consumatori, în a doua etapă, în paralel cu
reducerea criminalităţii organizate în legătură cu drogurile.
(aprobata prin HOTARARE nr. 73 din 27 ianuarie 2005 privind aprobarea
Strategiei nationale antidrog in perioada 2005-2012)”
Date preluate de pe site-ul oficial al ANA www.ana.gov.ro
29
Prezentăm în continuare atribuţiile Agenţiei Naţionale Antidrog:
a. elaborează Strategia Naţională Antidrog şi Planul său de acţiune, le supune spre aprobare Guvernului României şi urmăreşte modul de aplicare a acestora;
b. asigură coordonarea în domeniu între instituţiile, organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale implicate în activităţile din Strategia Naţională Antidrog;
c. elaborează, monitorizează, avizează şi coordonează programe naţionale de combatere a producţiei şi traficului ilicit de droguri şi a spălării de bani rezultaţi din astfel de activităţi;
d. elaborează, monitorizează, avizează şi coordonează, după caz, programe naţionale de prevenire a consumului ilicit de droguri;
e. coordonează activitatea de prevenire la nivel naţional a centrelor de prevenire şi consiliere antidrog;
f. asigură legătura cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri şi cu alte organisme internaţionale în domeniu;
g. realizează şi coordonează la nivel naţional activităţile de colectare, analiză şi difuzare a datelor şi informaţiilor despre droguri şi toxicomanie, cu păstrarea confidenţialităţii conform legii;
h. stabileşte indicatorii şi criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor; i. centralizează, analizează şi sintetizează toate datele furnizate de autorităţile,
instituţiile şi organizaţiile implicate; j. întocmeşte, pe baza datelor furnizate, raportul anual privind evoluţia şi nivelul
traficului şi consumului de droguri, pe care îl înaintează Guvernului României şi organismelor internaţionale abilitate să asigure aplicarea prevederilor convenţiilor internaţionale, în conformitate cu acordurile ratificate de România;
k. elaborează studii, sinteze, documentare, analize de fenomen în domeniul luptei antidrog, acţionând prin materiale publicate pentru prevenirea şi limitarea producţiei, traficului şi consumului ilicit de droguri;
l. iniţiază şi fundamentează acte normative în domeniu, face propuneri de armonizare, actualizare şi adaptare a legislaţiei specifice cu reglementările internaţionale, în baza datelor legate de amploarea şi caracteristicile naţionale ale traficului şi consumului de droguri;
m. iniţiază, coordonează sau avizează, după caz, activităţi de cercetare în domeniu;
n. gestionează resursele necesare programelor prevăzute de Agenţie şi controlează implementarea acestora;
o. gestionează şi administrează resursele umane, economice şi tehnice ale Agenţiei;
p. elaborează documentele de organizare, planificare şi desfăşurare a activităţii Agenţiei;
q. q) evaluează semestrial sau ori de câte ori se impune stadiul realizării Strategiei Naţionale Antidrog;
r. r) efectuează evaluări semestriale sau anuale ale activităţii Agenţiei; s. s) gestionează imaginea publică a Agenţiei pe plan intern şi internaţional; t. ş) asigură atragerea de resurse financiare interne şi externe în vederea
susţinerii materiale a obiectivelor strategice de prevenire; u. t) îndeplineşte şi alte atribuţii în domeniu, potrivit legii.
Datele despre Agenţia Naţională Antidrog sunt preluate de pe site-ul oficial al ANA www.ana.gov.ro
30
Progresul realizat de România în gestionarea problematicii drogurilor s-a datorat
si consolidarii relatiilor de colaborare dintre Agenţia Naţională aAntidrog cu alte instituţii
şi mai mult de atât cu alte state. Astfel, în anul 2006 au fost ratificate o serie de acorduri
internationale cu state precum : Confederaţia Elveţiană, Spania, Republica Populară
Chienză şi Republica Moldova. (cf. Raportului Raportului Naţional privind situaţia
drogurilor în România, 2007)
Direcţiile planului de acţiune:
- Reducerea cererii,
- Reducerea ofertei
- Cooperare internaţională
- Informare şi evaluare
De asemenea, în scopul implementării unui sistem eficient si
performant de comunicare si coordonare între toate instituţiile implicate în
aplicarea Strategiei Naţionale Antidrog , au fost înfiinţate doua structuri
distincte: Consiliul consultativ si Consiliul ştiinţific si de cercetare. Consiliul
consultativ este constituit din reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii în
domeniul reducerii cererii si ofertei de droguri si reprezentanţi ai societarii civile
si are ca sarcina generala”
În cursul anului 2006, ANA în colaborare cu Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, şi cu Ministerul Sănătăţii Publice, au elaborat
Standardele minime obligatorii de organizare şi funcţionare a centrelor în care
se acordă servicii de asistenţă pentru consumatorii de droguri precum şi
metodologia de autorizare a acestora.
Prezentăm în continuare principalele tipuri realizate până în prezent: 1. Campanii de prevenirea marginalizării La nivel naţional au fost organizate campanii de prevenire a marginalizării şi
excluziunii sociale pentru categoriile de tineri considerate vulnerabile. Printre
organizatori se pot menţiona atât instituţii guvernamentale cum ar fi Agenţia Naţională
Antidrog împreună cu Ministerul e interne şi reţeaua de instituţii din subordine,
31
Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu reţeaua instituţiilor de învăţământ, cât şi
reprezentaţi ai organizaţiilor nonguvernamentale precum: Fundaţia INTEGRATION,
ARAS, Fundaţia Alături de Voi.
Redăm spre exemplificare cele mai reprezentative iniţiative la nivel naţional şi la
nivelul Bucureştiului în ceea ce priveşte lupta împotriva fenomenului de marginalizare şi
excluziune socială, manifestări organizate de către reprezentanţii ONG-urilor: „Angajaţi si voluntari ARAS participă la campaniile organizate anual. Educaţia în licee, activităţile de prevenire în cluburi, baruri, parcuri, discoteci, la concerte, participări la Stufstock, la Festivalul de arta medievala de la Sighisoara si, bineînţeles, zilele internaţionale, Ziua Mondiala SIDA si Ziua Lumânărilor Aprinse sunt prilejuri de a informa cât mai multe persoane despre prevenirea infectării cu virusul HIV sau despre situaţia din lume si din România.” Extras din programul de prezentare site-ul oficial ARAS www.arasnet.ro „Fundaţia Alături de Voi, cu care a desfăşurat campania „Îmi pasă, mă implic”, din cadrul proiectului “Împreună pentru viitor”., campanie desfăşurată în perioada Iunie 2005-Iunie 2006, cu sprijinul financiar al UNICEF. Scopul campaniei a fost de implicare a autorităţilor locale în prevenire a situaţiilor de marginalizare a persoanelor seropozitive HIV, a transmiterii infecţiei HIV şi a consumului de droguri. „
Conform Raportului Naţional privind situaţia drogurilor în România, 2007, Agenţia Naţională Antidrog Am considerat necesar să prezentăm unele programe integrate în campaniile
realizate la nivel naţional de luptă împotriva stigmatizării categoriilor de populaţie care
sunt considerate cu risc crescut. Caracterul educativ al acestor campanii privind riscul
expunerii la anumite boli cu transmitere a HIV constă în:
- conştientizarea populaţiei faţă de riscurile existente, în special asupra categoriilor
care sunt expuse la risc şi risc asociat consumului de droguri,
- oferirea de modele pentru un trai sănătos,
- oferire unor alternative şi căi de evitare a expunerii la risc.
În Raportul Grupului Naţional de Lucru (editat în Mai 2007) organizat de
Reţeaua regionala - Central şi Est Europeană pentru Harm Reduction (CEEHRN), se
menţionează faptul ca instituţiile guvernamentale s-au implicat în iniţierea şi
implementarea de programe referitoare la lupta împotriva discriminării, excluziunii
sociale, ale cărei populaţii ţintă este populaţia de tinerii de la nivelul ţării. Programele
cele mai importante vizează educarea populaţiei pentru o viaţă sănătoasă, cele mai
reprezentative având ca temă centrala prevenirea transmiterii HIV in rândul tinerilor,
fiind iniţiate de organisme guvernamentale sau de societatea civilă:
32
- Ministerul Educaţiei şi Cercetării a contribuit la promovarea unui stil de viaţă
sănătos în rândul populaţiei (în special în rândul tinerilor), în cadrul proiectului
Educaţie pentru Sănătate în Şcolile din România, proiect inclus în Planul de
Acţiune al ANA pentru perioada 2005-2008 .( Dezvoltarea unor atitudini şi practici la
nivelul întregii populaţii aflată într-o formă de învăţământ, prin intermediul programelor şcolare
şi de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi
droguri.)
- ANA în 2006 in parteneriat cu UNICEF, au implementat proiectul Lupta cu
Stigmatizarea şi Discriminarea împotriva Adolescenţilor Pozitiv HIV.”
- numeroase activităţi au fost implementate de către organizaţiile ONG-uri în
domeniul educaţiei pentru sănătate prin programa şcolară pe teme referitoare la:
educaţie în grupuri de tineri cu vârste apropiate („peer-educaţion”) Informaţiile referitoare la concluziile raportului menţionat au fost obţinute prin sinteză din documentul CEEHRN: Raport, May, 2007 - CEEHRN, „ Community sector involvment în the target setting for Universal Acces in Romania. Demonstrating the impact of civil society involvmentin in the target setting process for universal acces. - Romanina ccase study.”
2. Seminarii
În cadrul activitatii 2.3. din Planul de Actiune privind drogurile 2005 –
2008: Organizarea unor întâlniri periodice de informare reciproca cu toate
institutiile implicate în reducerea cererii si ofertei de droguri, Administratia
Nationala a Penitenciarelor si Fundatia Universitatii de Medicina si Farmacie
Carol Davila din Bucuresti au organizat, în cursul lunii mai a anului 2006, la
Penitenciarul de Maxima Siguranta Bucuresti – Rahova, simpozionul cu tema
Drepturile omului si asistenta medicala în sistemul penitenciar.
În acelasi sens, Reteaua Nationala de Reducere a Riscurilor Asociate
Consumului de Droguri Injectabile (RHRN), Asociatia Româna Anti-Sida si
Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu participarea unor specia listi de la
Agentia Nationala Antidrog, au organizat o masa rotunda cu tema Substitutia pe
baza de metadona în penitenciare.
De asemenea, pe tot parcursul anului 2006, centrele teritoriale ale
Agentiei, cu sprijinul unor organizatii si institutii cu competente în domeniu au
desfasurat în penitenciare activitati de informare si prevenire, cum ar fi
programe anti-alcool si anti-tutun si diferite activitati culturaleducative.
33
Cu prilejul Zilei internaţionale de lupta împotriva consumului si
traficului ilicit de droguri, a Zilei mondiale fără tutun si a Zilei naţionale fără
tutun au fost organizate, la nivel naţional, activitatea de informare, educare si
comunicare adresate populaţiei din penitenciare. Cf. Raportului Naţional privind situaţia drogurilor în România, 2007, editat de Agenţia Naţională Antidrog
3. Programe de intervenţie prevenire prin educaţie şi suport profesionalizat prin promovarea unui stil de
viaţă sănătos şi prevenirea consumului de droguri în rândul persoanelor aflate în penitenciare.
ARAS, ca masuri de reducere a riscului şi vulnerabilităţii populaţiei expusă la risc asociat consumului de droguri a iniţiat programe precum: a. SIDA Helpline – 0 800 800 033 (2500 de persoane apelează lunar serviciul, dintre care 400 adresează solicitări de informaţii sau consiliere), b. Consilierea pre- si post-test HIV (program de educaţie medicala continua) Programul se adresează asistenţilor medicali si se desfăşoară pe parcursul a trei zile, cate cinci ore de curs in fiecare zi. Participanţii vor dobândi cunoştinţe privind procesul de consiliere si testare HIV si işi vor dezvolta abilităţile necesare practicării consilierii HIV, c. Reţea sociala pentru promovarea accesului nediscriminatoriu al persoanelor afectate de HIV la servicii medicale - dezvoltarea unei reţele sociale care sa asigure informaţii privind legislaţia si serviciile disponibile atât pentru persoanele infectate cu HIV, cat si pentru profesioniştii din domeniul medical, d. E timpul sa ne implicam! – proiect care susţine ameliorarea informaţiilor despre transmiterea infecţiei cu HIV, consecinţele infecţiei, reducerea riscurilor si abilitatea de a adopta si menţine o strategie de reducere a riscurilor în rândul copiilor si adolescenţilor ocrotiţi în centre de plasament, e. Seara de Seara - proiect desfăşurat în domeniul prevenirii transmiterii HIV SIDA si ITS în rândul persoanelor care practica sexul comercial, f. Prevenire HIV/SIDA în grupurile vulnerabile (tineri fără adăpost si rromi) Grupul ţintă al activităţilor: Persoanele implicate in sexul comercial: de sex feminin si/sau masculin, consumatori de droguri injectabile, rromi, persoane fără adăpost, copiii străzii, persoane excluse social. Elementul comun al acestor persoane este legat de faptul ca vând servicii sexuale.
„AIDS Action & Integration - Proiect de cooperare internaţionala.
Prin proiect vor fi iniţiate noua seminarii internaţionale despre cele mai bune practici ce pot fi folosite ca resursa pentru crearea unor noi instrumente de lucru, adresate cu prioritate nevoilor ONG-urilor locale din Europa Centrala si de Est. Fiecare seminar are o tema principala: managementul ONG-urilor, grupurile vulnerabile, femeile si sănătatea sexuala, reducerea riscurilor pentru consumatorii de droguri injectabile, campaniile de informare si de prevenire destinate tinerilor, tratamentele anti-HIV, anti-retrovirale pentru consumatorii
34
de droguri, nutriţia si alte subiecte-cheie pentru persoanele ce trăiesc cu HIV/SIDA, infecţia HIV si locurile de munca. Unul dintre seminarii a avut loc în noiembrie 2005 în România, sub titlul „Servicii sustenabile pentru grupurile vulnerabile”.
(Programe preluate de pe site-ul oficial al ARAS www.arasnet.ro )
tratament şi harm-reduction
În ceea ce priveşte tratamentul şi măsurile iniţiate referitor la reducerea riscului
asociat prezentăm o listă cu exemple de programe derulate de către organizaţii non-
guvernamentale în parteneriat cu alte instituţii: - Romanian Harm Reduction Network- Parteneriat al mai multor organisme româneşti cu programe de harm-reduction, program care au ca obiective: elaborarea si acreditarea standardelor de lucru în harm reduction (schimb de seringi, substituţie cu metadona etc.), reeditarea manualului de harm reduction pentru ofertanţii de servicii, publicare ghid, realizarea unor studii, actualizarea paginii web a proiectului, www.rhrn.ro. - Integration SAFER IDU’s - Program de cooperare internaţionala între ONG din România (ARAS), Estonia (ADSi Tugikeskus), Franta (AIDES) si Finlanda (AIDS Finnish Council), contribuie la extinderea serviciilor medico-sociale pentru consumatorii de droguri injectabile si la ameliorarea calitatii acestora, în scopul limitarii consecintelor asociate cu injectarea drogurilor. - Cabinet stomatologic ARAS. - ARAS a derulat doua programe de tip outreach (pe teren), destinate atât consumatorilor de droguri injectabile cât si persoanelor implicate în sexul comercial - ALIAT a derulat un program tip outreach si un program de schimb de seringi într-o locaţie fixa. (Programe preluate de pe site-ul oficial al ARAS www.arasnet.ro )
Se apreciază ca acoperirea acestor programe în rândul populaţiei de CDI din
Bucureşti a fost în jur de 10-15% la nivelul anului 2006. (Seara de seara si Opţiuni
pentru Sănătate) Programele au fost derulate în 10 zone din Bucureşti, fiind realizate 87
de sesiuni de outreach si peste 1.200 de sesiuni informative. Au fost distribuite seringi,
prezervative apa distilata si alte materiale igienice, precum si materiale informative.
Avantajul acestor servicii care susţin permanenta legătură cu consumatorii de droguri în
mediul acestora de viaţă, este că oferă o monitorizare asupra situaţiei şi o mai bună
facilitare a accesului tinerilor către alte servicii. „ (idem, p. 55)
În ce priveste implementarea în penitenciare, a unui sistem de tratament substitutiv, în
cursul anului 2006, a fost creat cadrul normativ prin semnarea Ordinului comun al
ministrului justitiei, ministrului sanatatii publice si ministrului administratiei si internelor
nr. 1216/C/1310/54366 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de
asistenta medicala, psihologica si sociala pentru persoanele aflate în stare privativa de
libertate. În cadrul proiectelor de prevenire a infectiei HIV/SIDA în penitenciare,
35
finantate de Fondul Global pentru combaterea HIV/SIDA, Tuberculozei si Malariei,
detinutii au beneficiat, la cerere, de evaluare si tratament, consiliere pre- si post-testare
HIV, activitati de evaluare a cunostintelor, atitudinilor, practicilor si comportamentelor,
formare de educatori pentru sanatate între egali. O alta activitate asumata în Planul de
Actiune (prin intermediul Obiectivului 1.3.) a vizat Crearea conditiilor de functionare a
serviciilor (interne sau externalizate) psihologice si sociale în vederea reducerii riscurilor
asociate consumului de droguri.” (vezi Raport National ANA, 2007, pag 74). De
asemenea, la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a fost constituita Comisia
Centrala pentru Dependenţe cu scopul de a organiza, planifica si coordona implementarea
programelor terapeutice în sistemul penitenciar. Totodată, a fost elaborata o Strategie
pentru implementarea de programe terapeutice în penitenciare, precum şi o Metodologie
privind combaterea traficului si consumului de droguri.
probaţiune şi reintegrare socială
Prezentăm în continuare o sinteză a informaţiilor asupra preocupărilor referitoare
la consumatorii de droguri aflaţi în detenţie, realizată cu baza datelor existente în
Raportul Naţional privind situaţia drogurilor, ANA, 2007. În anul 2005, Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Municipiului Bucuresti a avut
în supraveghere 100 de persoane condamnate, foste consumatoare de droguri (dintr-un total de 511 supravegheri). Dintre acestea, 67% erau consumatoare de heroina injectabila; 67% au fost condamnate pentru infracţiunea de furt calificat, iar 25% pentru o infracţiune prevăzuta de legea privind regimul drogurilor. De asemenea, în anul 2005, pentru 97 de persoane care s-au auto-declarat ca fiind consumatoare de droguri au fost solicitate referate de evaluare.
În anul 2006, 113 persoane condamnate pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul drogurilor se aflau în supravegherea serviciilor de probaţiune, iar fata de alte 22 de persoane condamnate pentru alte infracţiuni, instanţele de judecata au impus respectarea obligaţiei de a se supune masurilor de tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării în conformitate cu legislaţia în vigoare. (pag 75).
La sfârşitul anului 2006, Agenţia Naţionala Antidrog si Direcţia de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei au semnat un Protocol de colaborare privind reglementarea serviciilor de probaţiune în cazul persoanelor consumatoare de droguri, în scopul acordării de asistenta integrata medicala, psihologica si sociala prin intercorelarea atribuţiilor centrelor de asistenta integrata în domeniul adicţiilor si a serviciilor de probaţiune. În continuare astfel de protocoale vor fi semnate la nivel teritorial.
CEPECA-urile din structura teritorială ANA au semnat în cursul anului 2006 protocoale cu penitenciarele din ţară şi au desfăşurat ulterior acţiuni de prevenire în majoritatea penitenciarelor cf. datelor ANA, 36 de proiecte).
RO 03/IB/JH-10 Asistenta pentru dezvoltarea activitatilor din sistemul penitenciar românesc încheiat de Administratia Nationala a Penitenciarelor cu Directia Generala a Institutiilor Penitenciare din Spania, derulat în perioada 16 august 2004 - 30 iunie 2006, cu un buget de 1.000.000 de Euro, au fost evaluate programele sanitare desfasurate pâna în prezent în penitenciare si a fost elaborata o strategie de dezvoltare si implementare a programelor de prevenire si interventie asupra detinutilor fosti consumatori. (pag. 73).
36
În noiembrie 2006, la Institutul National de Magistratura, a avut loc deschiderea noului Proiect de Înfratire RO 04/IB/JH-03 Continuarea îmbunatatirii sistemului penitenciar. Actualul Proiect PHARE de înfratire, demarat la 30 iunie 2006, cu acelasi buget de 1.000.000 Euro, are ca obiectiv general Ameliorarea executarii pedepselor, în conformitate cu standardele europene si cu cerintele Curtii Europene a Drepturilor Omului, iar ca obiective specifice: Îmbunatatirea managementului penitenciar si Întarirea capacitatii sistemului penitenciar de a gestiona detin utii cu grad sporit de risc. - Activităţile de prevenire a bolilor infecţioase produse ca urmare a consumului de droguri injectabile au fost finanţate majoritar în anul 2006 prin Fondul Global pentru Combaterea HIV/SIDA, Tuberculozei si Malariei, fiind implementate în Bucureşti de ARAS si ALIAT. Serviciile de schimb de seringi au fost implementate doar în Bucureşti. „ (pag 74)
Reacţii ale societăţii civile: Conform raportului elaborat de CEEHRN în Mai, 2007, „cu sprijinul celor mai
reprezentative servicii din rândul organizaţiilor non-guvernamentale şi organizaţii cu
servicii de advocacy, şi de asemenea cu sprijinul autorităţilor locale şi cu agenţiile
Naţiunilor Unite în România implicate în domeniul HIV/SIDA în România”,
„consumatorii de droguri injectabile” se numără printre cele mai reprezentative categorii
de populaţie considerate „grupuri vulnerabile sau cu risc crescut la transmiterea HIV”,
alături de „practicanţii de sex pentru consum”, grupurile în care „bărbaţii practică sex cu
alţi bărbaţi”, şi „persoanele spitalizate” . „O limită a Raportului emis de Departamentul
de Monitorizare şi Evaluare asupra cazurilor HIV–SIDA”, este precizată în raportul
CEEHRN, că „datele furnizate nu sunt disaggregate spre a arata relaţia dintre HIV şi
grupurile vulnerabile. Singurele datele furnizate fac referire la grupurile vulnerabile ca
număr de cazuri identificate prin căile de transmitere (relaţiile dintre homosexuali şi
utilizatorii de droguri injectabile).” (p. 6. Cap 1. HIV Epidemic in Romania and Naţional
Response , Raport Mai, 2007 CEEHRN)
În acest Raport, au fost menţionate concluzii referitoare la faptul că sectorul ONG
din România „are flexibilitate şi motivaţie pentru abordări inovative. Implicarea în
procesul de planificare le permite acestora să aducă pe masă experienţa valoroasă atât cu
succesele cât şi cu greşelile acestor abordări inovative. Implicarea în activităţi directe al
acestora cu populaţia afectată motivează să reprezinte nevoile grupurilor vulnerabile chiar
dacă prin abordarea reprezentării sunt adesea nepopulari până la stigmatizare sau
rezistenţă la schimbare. „ (pag.31, Cap. 5. Concluzion, Raport Mai, 2007 CEEHRN)
37
În raport specialiştii semnalează atenţia asupra: „rolului vital pe care îl are
colaborarea dintre cele trei sisteme sistemul guvernamental, non-guvernamental, şi
sectorul comercial în elaborarea, şi implementarea măsurilor de prevenire, tratament cât
şi de suport acordat categoriilor cu risc asociat. „ Informaţiile referitoare la concluziile raportului menţionat au fost obţinute prin sinteză din documentul CEEHRN: Raport, May, 2007 - CEEHRN, „ Community sector involvment în the target setting for Universal Acces in Romania. Demonstrating the impact of civil society involvmentin in the target setting process for universal acces. - Romanina ccase study.”
5.Concluzii Modul în care se reflectă statutul social de toxicoman la nivelul fiecărui tânăr este
prin el însăşi un factor de risc menit ai accentua vulnerabilitatea socială. Etichetarea lor
negativă este percepută într-un mod intens şi extrem de frustrant. Această frustrare
permanentă generează în plan attudinal agresivitate sau, la fel de grav, retragere şi
pasivitate. La un nivel mai profund apar depresii, complexe de inferioritate şi scăderea
stimei de sine.
Răspunsul societăţii româneşti pe ansamblu este încă mult întârziat. Aşa cum s-a
întâmplat de altfel în majoritatea aspectelor legate de problematica consumului de
droguri, reacţia cea mai adecvată şi mai promptă vine din partea societăţii civile.
Programele iniţiate de ALIAT, ARAS, FIC şi FICE încă din 1999 reprezintă modelul
pentru activităţile şi programele ce se desfăşoară în prezent de către organizaţiile
nonguvernamentale.
Creşterea rapidă a riscului pe care-l presupune consumul de droguri şi vulnerabilitatea
crescută a acestor tineri a determinat abia în ultimii ani o abordare atentă a situaţiei lor.
Parteneriatele care se dezvoltă în prezent între instituţiile publice (ANA, în special) şi
asemenea organizaţii sunt benefice, ele contribuind în mod decisiv la îmbunătăţirea
situaţiei tinerilor care se confruntă cu problemele generate de consumul de droguri în
plan social
Considerăm infiinţarea INTEGRATION drept un moment deosebit de important
pentru maturizarea categoriei de tineri consumatori de droguri (foşti şi actuali). În acest
fel aceasta capătă o identitate socială mai concretă iar tinerii care aparţin acestei categorii
au un punct reper al identităţii lor care îi poate orienta spre reintegrare.
38
Cap. V VULNERABILITATEA LA IEŞIREA DIN PENITENCIAR
1. Consumatorii de droguri din penitenciar – o categorie importantă, cu probleme specifice Raportul de cercetare Prevalenţa consumului de droguri în sistemul penitenciar
din România, cu referire la situaţia pentru anul 2006 de către Agenţia Naţională Antidrog
şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor arată că “Nivelul prevalenţei consumului de
droguri de-a lungul vieţii în rândul deţinuţilor este superior celui înregistrat în populaţia
generală, ceea ce confirmă statutul de populaţie la risc privind consumul de droguri,
acordat de specialitate” (2007, p.29).
Studiul la care ne-am referit mai devreme evidenţiază un alt aspect important al
acestei problematici, şi anume efectul agravant al detenţiei asupra consumului de
droguri. Astfel, arată raportul citat mai sus, ”comparând nivelul consumului în funcţie de
gradul de şcolarizare, se observă că cei mai mulţi consumatori de droguri se regăsesc în
rândul celor care nu au absolvit decât studiile primare sau sunt fără studii. Cocaina şi
marijuana sunt substanţele consumate mai frecvent de cei cu studii superioare, iar heroina
este caracteristică celor fără studii sau doar cu studii primare. Consumul de haşiş are o
distribuţie uniformă între cele 3 grupe educaţionale.”(idem, p.38). Consumul de droguri,
arată acest raport (referindu-se la consumatorii aflaţi în detenţie), “devine o problemă şi
în rândul celor fără ocupaţie sau înscrişi într-o formă de învăţământ mai frecvent decât în
rândul celor care au reuşit să aibă un loc de muncă înainte de detenţie” (idem, p. 39). Şi
în acest caz se poate constata (idem, pp.38-39) prezenţa unui nivel educaţional scăzut şi a
lipsei unei ocupaţii stabile, fapt ceea ce vine în sprijinul considerării rolului lor ca factori
agravanţi (factori de risc) prefigurat de noi.
39
Pornind de la datele obţinute până în prezent furnizate prin intermediul altor
cercetări sau studii asupra diferitelor faţete ale fenomenului de marginalizare a tinerilor,
sau date obţinute din etapele anterioare ale cercetării realizate de ANSIT cu privire la
acest fenomen, studiul actual si-a propus să identifice aspectele legate de trăsăturile
dominante ale marginalităţii toxicomanilor aflaţi în detenţie şi să identifice în special
punctele vulnerabile (care pot duce la agravarea excluderii cu care se confruntă aceşti
tineri) dar oportunităţile potenţial real de susţinere a unui demers de incluziune socială.
Efectele generale ale regimului de detenţie
Considerăm necesar să începem cu prezentarea schimbărilor prin care trece în
prezent sistemul penitenciar şi impactul acestora asupra deţinuţilor.
Conform prevederilor Legii Nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepsei şi a
măsurilor de dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, executarea
pedepselor cu privative de libertate se realizează în 4 regimuri (maximă siguranţă, închis,
semideschis şi deschis) care se diferenţiază între ele în raport cu “gradul de limitare a
libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de desfăşurare a activităţilor şi
condiţiilor de detenţie” (vezi Art. 19. (2)). Aceste regimuri sunt stabilite pentru comisia
de individualizare a pedepselor (idem, Art.14). În momentul în care cazul este clasat de
către comisia de individualizare a regimurilor de executare a pedepsei, se tine cont, în
primul rând de tipul de pedeapsă, iar in continuare tipul de pedeapsă stabilită indică astfel
4 regimuri de detenţie care prevăd diferite grade de libertate ale deţinuţilor. În acest caz,
pedepsele de până într-un an se încadrează la tipul de „regim deschis”, pedepsele de până
în 5 ani la „semi-deschis”, pedepsele de până în 15 ani prevăd un „regim închis”, iar
pedepsele de peste 15 ani prevăd un „regim de maximă siguranţă”. Pentru cazurile în
care verdictul faptei a fost stabilit ca fiind „consum” sau „trafic”, pedeapsa poate fi mult
mai mare în funcţie de situaţia anterioară a cazului, dacă respectiva persoana a mai avut
sau nu pedepse anterioare. Caracteristic tipului de „regim semi-deschis” este că din 6 în 6
luni comisia trebuie să reanalizeze situaţia persoanei private de libertate. Deţinuţii care s-
au „evidenţiat” ca având un comportament bun, pot trece la un nivel de detenţie inferior,
40
care prevede schimbarea masurilor prevăzute în sensul îmbunătăţirii condiţiilor de
detenţie în raport cu nevoile acestora.
În unele cazuri schimbările urmate de trecerea la un alt regim de detenţie, produc
efecte de bulversare şi confuzie prin faptul că situaţiile create solicită o mai mare atenţie
atât în rândul celorlalţi deţinuţi cât şi la nivelul personalului angajat.
Ca urmare a acestui fapt apar noi situaţii specifice cu care se confrunta atât
personalul cât şi ceilalţi deţinuţi.
“Şi acum s-a populat regimul semi-deschis şi cu persoane care au fost într-
un regim mai sever. Acolo erau obişnuiţi cu uşi închise, cu alt regim, cu alt fel de
activităţi şi ajung aici unde totul e deschis. … traficul de influenţă şi tendinţa de a
se forma pe grupuri apar, dar aici a fost acutizată, pentru că circulaţia aia au
perceput-o ca pe un haos şi atunci au simţit nevoia să-şi facă ei reguli între ei. Şi-
au stabilit lideri... Este o problemă pentru că ei nu au perceput acest grad de
libertate ca pe ceva constructiv. », LM, psiholog, penitenciarul Rahova.
Descrierea făcută de către LM (psiholog, penitenciarul Rahova)evidenţiază
decalaju dintre nevoile existent în penitenciar şi resurse. Astfel, Departamentul de
intervenţie psiho-socială cu două servicii separate: unul cu asistenţă psiho-socială, care
are în subordine cei 2 asistenţi sociali şi psihologi, iar cel de-al doilea este cel educaţie, ce
are în subordine agentul tehnic, bibliotecarul, educatorul de pe secţie, persoane care
supraveghează la activităţi sportive. Pentru acest tip de servicii efectiv de 200 de
persoane aflate în detenţie ar trebui sa fie alocat un psiholog, şi de asemenea la un efectiv
de 100 persoane private de libertate să existe un educator. În realitate însă, numărul de
deţinuţi ajunge să fie chiar dublu, fapt care exprima în mod evident suprasolicitarea
angajaţilor prevăzuţi să lucreze pe aceste posturi, motiv care atrage după sine dificultăţi şi
scăderea randamentului în muncă în îndeplinirea sarcinilor prevăzute în program faţă
nevoile reale ale deţinuţilor.
Iată şi opinia unui specialist dintr-un alt penitenciar:
„Suntem o mână de oameni şi nu putem să acţionăm pentru fiecare subiect
aşa cum s-ar aştepta ei de la noi şi cum ar trebui. Dar ne străduim să ne
completăm activităţile apelând la fundaţii, la colaboratori externi din cadrul
serviciilor de asistenţă socială de stat.” CM, asistent social, penitenciar Iaşi
41
La aceasta se adaugă şi lipsa de experienţă a multora dintre cadre: lipsesc
formările adresate psihoterapiei şi asistenţei integrate în penitenciar la mulţi dintre
specialişti.
Aceştia “ori nu au nici o formare, ori sunt debutanţi. E şi bine e şi rău.
Debutanţii au entuziasmul şi dorinţa de a munci şi nu au plafonarea care apare
odată cu trecerea timpului. Ca şi specialist nu prea ai satisfacţii. Asta e
problema.” LM, psiholog, penitenciar Rahova.
Se poate vorbi de o amplificare a efectelor negative ca urmare a situaţiilor create
pe fondul a trei probleme majore care se regăsesc în prezent la nivelul acestui tip de
instituţii, respectiv:
- numărul insuficient de personal specializat corespunzător nevoilor reale cu care se
confruntă acest tip de servicii,
- lipsa personalului specializat,
lipsa fondurilor si a dotărilor necesare.
2. Consumatorii aflaţi în detenţie. Legăturile lor cu drogul.
Accesibilitate drogurilor în penitenciare şi efectele ei.
Raportul “Prevalenţa consumului de droguri în sistemul penitenciar din România”
(2006) vorbeşte despre o anume accesibilitate a drogurilor în penitenciarele româneşti şi
consecinţele ei: “prin existenţa drogurilor în penitenciare, prin subdimensionarea
programelor şi a personalului specializat în problematica drogurilor şi a căilor de
răspândire a bolilor infecţioase transmisibile, mediul penitenciar reprezintă un loc în care
consumul de droguri şi problematica asociată acestuia pot atinge niveluri alarmante
(p.55). Existenţa drogurilor în penitenciare este un fenomen semnalat de altfel în toate
ţările unde s-au făcut studii asemănătoare, România fiind din acest punct de vedere mai
puţin afectată (idem, p.54).
Oferta de droguri din penitenciare rămâne bineînţeles o problemă ce trebuie
abordată cu multă seriozitate de către factorii responsabili. Din perspectiva noastră
considerăm însă că această problemă (chiar dacă redusă şi subterană) se circumscrie şi
42
este mult agravată de prezenţa drogului sub o altă formă mult mai persuasivă: cea
mentală.
Atât cercetările empirice pe care le-am realizat recent, cât şi experienţa noastră
anterioară evidenţiază prezenţa simbolică a substanţei şi a comportamentului de consum:
- în comunicarea cotidiană (prin apelative - “drogatule” sau prin folosirea
elementelor de argou specifice toxicomanilor şi a lumii interlope).
- în discuţiile de grup şi în dialoguri (prin evocarea unor situaţii şi evenimente ale
vieţii dinainte de detenţie – în care erau consumatori şi întregul lor mod de viaţă
se raporta la această activitate.
- prin confruntarea (e drept în alte forme şi în alt context) cu aceleaşi gen de
probleme, impasuri interioare şi labilităţi emoţionale ca şi în viaţa anterioară
(anxietatea, complexele, nevoia de a fi acceptat într-un anume grup, labilitatea,
etc.) pentru care soluţia lor este consumul de droguri.
Detenţia - prilej de abstinenţă şi contact lucid cu realitatea - generează noi
probleme.
Privarea de libertate include şi lipsa posibilităţii de a consuma droguri (oferta de
droguri din penitenciare la nu este nici pe de parte un fenomen de masă şi nu se poate
vorbi despre posibilitatea continuării consumului regulat). Ca urmare a privării de
libertate apare astfel o abstinenţă forţată, mai curând o întrerupere involuntară a
consumului cu efecte benefice asupra stării fizice şi psihice. Se opreşte procesul de
deteriorare a organismului şi a personalităţii sub efectul direct al substanţelor psiho-
active.
Toate acestea duc şi la posibilitatea unui contat direct, cu realitatea înconjurătoare a
tinerilor consumatori. Este momentul al unor comparaţii şi evaluări ale stării lor actuale
raportate la nevoile lor cele mai fireşti. Are loc astfel un proces (conştientizat sau nu) de
analiză complexă a situaţiei lor actuale.
Condiţiile de detenţie determina ca rezultatele unei astfel de analize sa genereze
probleme specifice fenomenului de privare de libertate precum:
- apariţia unor factori stresori specifici sistemului de detenţie (izolarea, programul
obligatoriu, inactivitatea, etc.)
43
- nostalgia după vechiul mod de viaţă
- agresivitatea, ca mod de apărare şi de adaptare.
Apar factori stresori specifici sistemului de detenţie.
Intrarea în regimul de detenţie presupune un program strict, dur uneori, la care trebuie
să se conformeze. Apar astfel noi stres specifici condiţiilor de privare de libertate de
tip „detenţie” la care ei sunt nevoiţi să se adapteze şi care le generează la rândul lor
noi tipuri de frustrări.
- Supunerea la reguli şi suferirea unor privaţiuni importante (lipsa obiectelor
personale, imposibilitatea de a-şi organiza şi gestiona timpul aşa cum vor, etc.)
obligativitatea de a se acomoda la un anumit mediu şi la anumite persoane.
“apropos de mediul de aici şi de relaţiile care se formează odată ce ajungi
aici, i-am văzut în perioada aceea de carantină, când vin în faţa comisiei. Sunt
pierduţi, debusolaţi. Îşi caută repere. Personalul este insuficient şi nu are puterea
să-i ofere lui un drum, o cale. După ce i se stabileşte regimul şi merge pe secţie,
el intră în contact cu subcultura de acolo. El îşi poate planifica mintal ca până la
sfârşitul pedepsei el trebuie să supravieţuiască în mediul acela, cu regulile
acelea. M-am gândit, dacă pentru aceşti oameni, s-ar putea face ceva la nivel
organizatoric, respectiv să se organizeze camere pentru ei, să se facă programe
speciale, în aşa fel încât să reduci cât mai mult influenţa asta..”, LM, psiholog,
penitenciar Rahova.
“Cel mai rău este că nu ai strictul necesar, zilnic. Nu ai cum să te desfăşori.
Pe unii chestia asta îi aduce la disperare şi apoi pot să-şi ia viaţa sau să se
mutileze”, S1, deţinut Iaşi
- Izolarea, reducerea contactului social:
“Pentru ei este foarte important ca această relaţie [cu familia, n.n.] să
continue, în primul rând pe parte sentimentală şi apoi pe cea materială. Dacă nu-
l caută nimeni... trebuie să-şi facă propriul lui drum aici în penitenciar”, MB,
psiholog, penitenciar Iaşi.
44
“Pentru noi şi pentru ei, vizita în comunitate înseamnă o apropiere de
lumea reală şi o mai bună reintegrare şi re-inserţie socială, în sensul că încercăm
să nu-i despărţim total de lumea de afară” LD, educator, penitenciar Iaşi.
- Inactivitatea (care devine un adevărat factor de stres si de disconfort), tinerii făcând
solicitări repetate să participe la diferite activităţi aşa cum subliniază ei “să fie scoşi la
muncă”!
“păi cred că pentru orice om, când eşti închis undeva e greu, pentru că simţi
că nu poţi face mai mult. Stai într-o cameră de 4/3, afară făcând cam acelaşi
lucru zi de zi, te plictiseşti. Încerci să cauţi ceva de făcut, numai că aici înăuntru,
oricât ai căuta nu prea ai ce să faci. Mai veniţi dvs. şi ne scoateţi, poate ne mai
scoate un psiholog, dar nu sunt condiţiile care se spun peste tot (în presă, la
televiziune) că sunt. Activităţile care sunt, nu sunt pentru toţi”. TI, 26 ani, deţinut
Iaşi
Nostalgia după vechiul mod de viaţă – în condiţiile tuturor schimbărilor şi
frustrărilor de care am vorbit mai sus, aceşti tineri îşi reactualizează rapid din
memorie beneficiile consumului:
- socializare în anturajul de consumatori,
- detensionare şi chiar confort psihic,
- bani,
- existenţa unui anumit grad de libertate al modului de viaţă (practic doar în sensul
nerespectării normelor şi regulilor impuse de societate).
Agresivitatea ca mod apărare şi adaptare – este o altă variantă de răspuns la
schimbările cu care se confruntă în mediul carceral sub privaţiunilor de diferite
feluri şi a obligaţiei de a se conforma unor reguli impuse din afară.
“Poate sa ne strivească mai rău decât un gândac ( a accentuat) si mai
ales ca datorită legii nu suntem nici măcar gândac...suntem striviţi in
încontinuu. Am văzut totuşi aşa cat de cat la fiecare, exista un fel de
saturaţie. o sa ajungem la o răbufnire. Eu unul aşa mă consider. Eu unul
45
la un moment dat nu mai pot rezista. Si am sa răbufnesc si am sa fac cum
mă taie capu’. si ferească D-zeu sa mă taie capul o prostie. Vreau sa va
spun ca nu se mai poate rezista.” ICM, 25 ani, deţinut penitenciar Rahova.
3. Efectele detenţiei asupra consumatorilor de droguri
Accentuarea complexelor şi a problemelor care au dus la consum
În perioada de detenţie aceşti tineri au acumulat noi frustrări şi s-au confruntat cu
noi privaţiuni (legate de regimul de detenţie). Aceasta duce în mod inevitabil la tensiuni
suplimentare, la irascibilitate şi intoleranţă şi îi face de multe ori inapţi pentru dialog.
Astfel, pe parcursul derulării cercetării empirice în penitenciare, am putut constata
dificultatea lor crescută de a se concentra la realitate, de a se raporta la situaţiile,
persoanele şi evenimentele cu care se aflau în contact direct. În cazul ambelor focus-
grupuri debutul a constat într-o perioadă de 10-15 minute de discuţii în care participanţii
au insistat pe aspectele vieţii de penitenciar. Iniţial aceste discuţii au fost purtate cu
expresii vehemente, ton ferm şi voce ridicată. Apoi, pe măsură ce interveneau în discuţie
spunându-şi punctul de vedere, şi reuşeau să-şi comunice tensiunea şi frustrările tonul
vocii era mai scăzut, discursul mai echilibrat şi replicile mai complexe şi adecvate
situaţiei concret în care se aflau.
Explicaţia acestui fapt este adâncirea complexelor de inferioritate şi deteriorarea
accentuată a imaginii de sine ca urmare a tensiunilor, conflictelor şi devalorizărilor din
mediul penitenciar. În mod natural ei caută să se elibereze de toate aceste tensiuni
dureroase, astfel de discuţii cu o persoană din afara sistemului reprezintând un prilej
ideal. Analizând conţinutul mesajelor, am constatat că, practic, în astfel de discuţii, că ei
nu se adresau interlocutorului pe care-l aveau în faţă ci atribuiau acestuia rolul
societăţii care i-a marginalizat.
De aici şi atitudinea ambivalentă pe care o aveau la debutul discuţiei:
S7: Dumneavoastră vă e frică de noi ?
CS:Ar trebui să-mi fie frică?
S5: Dacă vă e frică, de ce mai veniţi ?
46
S7 : Nu, nu trebuie să vă fie frică ! “ Extras din trasncriptul focus-grupului realizat în penitenciarul Iaşi
Apariţia handicapului social
Izolarea, lipsa contactelor sociale pe durata executării pedepsei privative de
libertate, conduce la pierderea abilităţilor de relaţionare pe care le aveau la momentul
intrării în detenţie. Interviurile individuale pe care le-am realizat au evidenţiat de altfel că
în multe cazuri existau deja probleme de relaţionare încă de atunci, drogurile contribuind
în mod frecvent la scăderea anxietăţii sociale.
Limitarea accesului la informaţii şi la alternativele de formare determină
încetinirea procesului de dezvoltare personală, proces afectat deja înainte de intrarea în
detenţie ca urmare a pierderilor şcolare sau a schimbării modului de viaţă datorită
dependenţei de droguri.
„Eu îţi spun că după 5-6 ani de stat aici, când ai ieşit afară nu mai ai aceiaşi
colegi. Pentru că toată lumea evoluează afară. Tu rămâi în urmă. N-ai tu cum să
te mai pui cu el şi să zici „tu eşti prietenul meu”. “CP, 34 ani, detinut,
Penitenciar Iaşi
Toate acestea împiedică evoluţia normală a acestor tineri în plan social şi
relaţional: în timp ce tinerii de vârsta lor progresează, ei stagnează, şi chiar regresează
(datorită dobândirii unor comportament nedorite) uneori din aceste puncte de vedere.
Comportamentele dezvoltate pe fondul detenţiei sunt clasate adesea ca fiind: „nedorite”
sau „antisociale”, devenind astfel un handicap social major pentru consumatorii de
droguri.
Etichetarea negativă, se regăseşte aproape în toate segmentele societăţii, fiind un fapt
resimţit în mod dramatic de către aceşti tineri.
Consecinţele acestui fenomen sunt:
- în contact cu ceilalţi oameni comportamentul devine oscilant între retragere şi
afirmare (în mod agresiv) a potenţialului şi disponibilităţilor pentru schimbare,
47
- are loc atribuirea unor trăsături exclusiv negative şi limitarea accesului la
mijloacele obişnuite de (re)incluziune socială: un loc de muncă, contacte sociale
şi relaţii interpersonale suportive, etc.
Prezentăm spre exemplificare opiniile câtorva specialişti:
“Probabil, cel mai important obstacol este mentalitatea societăţii, care-i
pune la zid; apoi faptul că în momentul în care încearcă să-şi întemeieze o
familie sau să-şi găsească un loc de muncă, oamenii îi privesc ca pe
infractori”. DL, educator, penitenciar Iaşi.
“Deşi sistemul s-a schimbat şi este mult mai permisiv, societatea nu e
pregătită să primească atât de uşor.”, LM, psiholog, penitenciar Rahova.
Iată acum şi câteva exemple referitoare la modul în care resimt tinerii deţinuţi toate
acestea:
“S3: Oamenii nu cunosc! se întreabă ce e el? consumator? traficant?
.....Nu ştie. El e mai bun ca mine ca nu s-a drogat.
S5 Nu e mai bun ca tine. Poate e sub tine, poate e mai jos ca tine ...
S3 Dar eu mă simt !
S5 Tu te simţi pierdut şi rupt de realitate, de ce ? Pentru că tu te simţi
marginalizat ! “ fragment din focus-grupul cu deţinuţi, penitenciar,
Rahova.
“Dar cine să vă dea garanţii? Singura garanţie care ţi-o poate da, este
persoana însăşi. Ce garanţie aveţi cu un om care nu a făcut puşcărie şi
care vine să se angajeze la dvs.? Ce garanţii aveţi că acest om este
cinstit? De ce nu aveţi garanţia că un om care a fost închis pentru o faptă
(s-a drogat, a furat, a tâlhărit), că atunci când iese, este într-adevăr
reabilitat. Acest om vrea cu adevărat să fie reabilitat, vrea cu adevărat să
lucreze. Asta este problema la noi. Cel care a făcut puşcărie...”, LO, 30
ani, deţinut, penitenciar Iaşi.
48
“Programarea mentală” pentru perioada de după ieşirea din penitenciar
• Aşteptări ale deţinuţilor.
Analizând datele obţinute în cadrul studiului nostru, s-a evidenţiat faptul că această
categorie de subiecţii (respectiv consumatori de droguri), manifestă o mai mare “nevoie
de acceptare” exprimată prin nevoia ridicată de a fi înţeleşi de către ceilalţi şi a li se oferi
sprijin din partea celorlalţi. De asemenea în aceste cazuri s-a evidenţiat o mai mare
nevoie de “recunoaştere şi confirmare a progreselor făcute”. Este important de semnalat
în primul rând diferenţa dintre nevoile şi aşteptările lor exprimate şi reacţia societăţii,
care este în general de evitare şi chiar de respingere. Opiniile specialiştilor din sistemul
penitenciar sunt unanime în acest sens. Redăm în continuare câteva exemple:
“Problema mare este că atunci când cei de aici se eliberează, e posibil ca să nu fie
suficient pregătiţi pentru ceea ce îi aşteaptă” remarcă LD,, educator, penitenciar Iaşi.
“….Deci aici vine întrebarea: cu ce-i ajutăm noi ca să-şi ajute familiile? Putem să-i
ajutăm cu ceva? Dorim să facem lucrul acesta? Automat, chiar dacă nu este recidivist, el
nu se mai poate angajat….noi ca societate avem mentalitate asta. Ar trebui acţionat la
nivelul mentalităţii societăţii. Dacă vrem într-adevăr să facem ceva trebuie să schimbăm
în noi ceva.”, comandant, şef secţie Rahova
Pe perioada detenţiei, devenind conştienţi de perspectivele lor reale de reintegrare, si
de diferenţa dintre dorinţa lor de a duce o viaţă normală, şi tendinţa societăţii de a-i
respinge, există riscul declasării unei programări mentale (în special cu tendinţă negativă)
pentru perioada de după ieşirea din penitenciar. Tinerii menţionează “cazierul” ca fiind
un indicator neconcludent asupra trecutului lor, deoarece menţionează doar sancţiunea,
nu şi dacă tânărul a făcut sau nu progrese în sensul reabilitării sale.
Redăm aici câteva opinii ale tinerilor aflaţi în detenţie referitoare la aspecte menţionate mai sus:
”... ăsta de ce să stea la puşcărie atâţia ani, hai sa-i dam o şansa !Hai să i-o
dăm cu suspendare. Are 2 ani la facultate, are în total 15 ani de şcoală. Care
mulţi nu au. Şi văd că nu ne întinde măcar o mână. Măi nene a ajuns până la 2
ani la facultate. Hai să-l ajutăm să-şi termine facultatea. Dacă îl băgam la
49
puşcărie mai are el şansa ? Mai are el şansa să meargă la facultate ? …Nu,
Dacă ajunge acolo, zice că « stai că e mai bine ca i-am furat (aici se referă la
aceia care l-au respins) » ! Nu e păcat de 15 ani de şcoala care i-a prestat? Si
încă 4-5 ani de munca ? Mă duceam la şcoala si pe urma mă duceam la muncă.”
DR, 25 ani, deţinut Rahova.
Un alt subiect afirmă referitor la cazier:
“Treaba cu cazierul este din cauza sistemului. Ar putea sa facă un cazier mai
mare si sa scrie trafic de droguri. Apoi sa adauge : Reabilitat! Si sa enumere : a
participat la program…” IA, 29 ani, deţinut Rahova.
Acest aspect este subliniat de altfel şi de către mulţi dintre specialiştii din penitenciar:
“Eu una, pentru că lucrez de atâta timp aici, aş face o verificare mai atentă,
în sensul că e posibil ca individul să fie la prima abatere şi să fie şi un bun
meseriaş. Urmăreşti câte condamnări a mai avut, ce fapte a comis, ce
circumstanţe a avut de s-a ajuns aici. Ar trebui să se dea mai multe detalii, pentru
a angaja.”,CS, penitenciar Rahova.
Principalul (aproape singurul) suport real pe care aceşti tineri îl aşteaptă la ieşirea din
penitenciar este familia..
“S7: S-a schimbat totul radical, nu mai ştiu nimic …. N-o să mă mai bage nimeni în seamă ... S4: (intervine)....poate familia sau prietenii…”
Fragment din transcriptul focus-grupului realizat cu deţinuţii în penitenciarul Iaşi Am constatat de asemenea că la aceşti tineri nu există aşteptări majore în ce
priveşte activitatea instituţiilor guvernamentale sau a societăţii civile. Simţindu-se
etichetaţi drept indivizi totalmente răi şi ignoranţi, ei etichetează comunitatea drept
intolerantă şi indiferentă:
“El nu concepe asta! Asta au ei in cap! Ei zic e drogat...! Ei nu inteleg ca un fost
drogat s-a chinuit sa se lase, uite-l ca s-a lasat si si-a revenit. E drogat!”LO, 26 ani,
deţinut Iaşi
“ …Păi stau aşa şi mă gândesc că e greu afară, mai bine e aici. Pentru un om ca
mine, e greu afară, acum. Cât am stat aici am deschis şi eu ochii. Afară am o familie
50
ca remă susţine, m-am şi căsătorit între timp. Mama când vine pe la mine zice: Ce+ai
să faci tu afară, măi interlopule ? Ai să munceşti, nu? Sincer nu ştiu. Am o calificare,
dar e greu”, BCI, 25 ani, deţinut penitenciar Iaşi
• Impactul pe termen lung al experienţelor eşuate de integrare este complex.
Este vorba de instalarea unei atitudini de suspiciune permanentă faţă de instituţiile cu
care vin în contact şi ofertele acestora.
„Sunt foarte mulţi în rândul consumatorilor de droguri, care nu solicită
sprijin pentru că au temeri. De fiecare dată când apare câte o chestie nouă, noi le
aducem la cunoştinţă cum pot accesa un anume serviciu, bineînţeles în baza
confidenţialităţii. Numai că ei nu cred asta – „asta spuneţi dumneavoastră, dar
noi ştim”. Deci dacă ei ştiu...”, CM, asist social, penitenciar Iaşi
La aceasta se adaugă blazarea, acceptarea statutului de (fost) infractor şi scăderea
disponibilităţii pentru schimbări pozitive. Astfel că mulţi dintre deţinuţi deja îşi
vizualizează eşecurile de integrare, lipsa de alternative acceptate social şi continuarea
carierei delincvente (inclusiv cea de consumator şi traficant).
Spre exemplificarea celor spuse, prezentăm câteva dintre opiniile subiecţilor
intervievaţi:
”… scrie 143/2000” Cum sa mă înţeleg cu patronul ? Iar responsabilul de la
firma unde te duci spune „143”… zice: „hai mă, că trafic… ca trafic....Cu
tâmpeniile care se fac aici asta este !” Dar când vede acolo “droguri”, in mintea
omului, in societatea noastră e adânc înrădăcinată in mintea omului, e un om
distrus pe plan social. Sa zicem ca se înţelege. Nu ne înţelege! Şi din moment ce
nu ne înţelege cei de aici , dar cei de afara.” SE, 29 ani, deţinut penitenciar
Rahova.
“Normal că nu se mai poate schimba, dar ştiţi cum e cu şansa pe care o ai şi
care niciodată nu se mai acordă unui recidivist. Când am fost afară am încercat,
am fost şi la poliţie şi la primar …”SP, 35 ani, deţinut penitenciar Iaşi
“Când m-am angajat acum doua veri...in Floreasca la un restaurant ...
51
16 000 000. Când m-am dus la angajare mi-a cerut cazierul. Când mi-a zis
cazierul m-am albit la fata. I-am zis “uite-l”, .... l-au văzut alb. am încercat sa-l
facă alb. I-am întrebat cat mă costa sa-l facă curat ? Omul si-a dat seama, omul
„bagabont” de meserie....m-a întrebat « te mai droghezi ». i-am spus:”nu mă mai
droghez !”, “pai daca mă drogam…aruncam astea pe sus..”..După o zi mi-a
spus:” munceşti o zi ca sef de sala, a doua zi lucrează altcineva...”. După o luna
mă întreabă: “ tu concediu nu-ti mai iei?”, I-am spus “hai ca îmi iau staţie…”
îmi iau numai câteva mese.....dar nu mai îmi iau deloc, mai bine plec acasă”.
Multa vreme când încercam sa mă angajez…..auzeau ce înseamnă ca mă droghez
se schimbau la faţă.” ICM, 25 ani, deţinut penitenciar Iaşi
“Eu fiind la facultate tre’ sa plătesc profesor, sa plătesc fiecare deplasare a lui.
Sa vina in penitenciar si nu ştiu ce prof. ar veni aici. Eu prefer sa vin urs, sa nu
am nici o clasa, ca 15 ani am învăţat ca prostul afara, si ăştia care n-au învăţat
deloc afara, se eliberează mai repede ca mine.”DR, 25ani, deţinut penitenciar
Rahova.
4. Concluzii
Tinerii foşti consumatori de droguri prezintă o vulnerabilitate crescută la ieşirea
din penitenciar. Ea este rezultatul suprapunerii etichetei de “DROGAT” peste cea de
“PUŞCĂRIAŞ” şi accentuării complexelor şi a problemelor care au contribuit la consum
şi dependenţă. Consecinţa acestei vulnerabilităţi este tocmai apariţia handicapului social
şi reducerea drastică a şanselor de incluziune socială la ieşirea din penitenicar.
În prezent nu există programe de reintegrare socială suficiente şi adecvate care
să contracareze influenţa negativă din mediul penitenciar. În acest context are loc în mod
frecvent creşterea potenţialului infracţional al consumatorilor încarceraţi. Se constată o
nevoie majoră de toleranţă şi deschidere reală a societăţii faţă de aceşti tineri, ca
premisă esenţială în reducerea marginalizării şi re-excluziunii lor sociale.
52
VI. CONCLUZII
Creşterea rapidă a pericolului pe care-l presupune consumul de droguri şi
vulnerabilitatea crescută a acestor tineri a determinat abia în ultimii ani o abordare atentă
a situaţiei lor. Programele guvernamentale au devenit mai consistente şi mai coerente iar
implicarea în parteneriatele a societăţii civile (organizaţii nonguvernamentale care
activează cu şi pentru consumatorii de droguri) a apropiat intervenţiile de problemele şi
nevoile reale ale acestor tineri. Totuşi, răspunsul societăţii la această problemă este încă
mult întârziat.
Cercetările făcute de noi au evidenţiat 3 concluzii principale:
1. Existenţa unei marginalizări excesive a tinerilor foşti sau actuali consumatori de
droguri care poate regăsi la nivel social prin:
- intoleranţă crescută a populaţiei faţă de aceştia,
- limitarea accesului lor (a tinerilor consumatori sau foşti consumatori de
droguri) la resursele şi oportunităţile fireşti pentru tinerii de vârsta lor cum
ar fi: educaţie şi formare profesională adecvată, obţinerea unui loc de
muncă în conformitate cu capacităţile şi pregătirea lor profesională, etc.).
2. Consecinţa marginalizării şi excluderii sociale este vulnerabilitatea crescută a
acestei categorii de tineri consumatori de droguri (vulnerabilitate mult accentuată
în cazul celor care au fost în penitenciar).
3. Vulnerabilitatea crescută accentuează handicap social a tinerilor (foşti sau
actuali) dependenţi de droguri.
Soluţia propusă de noi este adecvarea permanentǎ la realitate a politicilor de
reducere a marginalizǎrii şi excluderii sociale. Este vorba despre adǎugarea unei
secţiuni axate exclusiv pe situaţia tinerilor şi conectarea acesteia la politica de tineret.
Componentele principale ale unei astfel de politici ar putea fi:
53
Componentele principale ale unei astfel de politici ar putea fi:
1. Intervenţia la nivelul comunitǎţii, prin:
• Informare corectă a populaţiei asupra acestor categorii de tineri
(probleme cu care se confruntǎ, vulnerabilitatea socialǎ crescutǎ, nivelul
real de pericol pe care-l reprezintǎ pentru comunitate, riscul asociat
consumului de droguri şi implicaţiile asupra populaţiei, nevoile şi
aspiraţiile legitime pe care le au);
• Sensibilizarea societăţii faţă de ei ca indivizi prin sublinierea distincţiei
dintre persoana lor şi comportamentele cu pericol social pe care le
practicǎ (sau le-au practicat în trecut).
2. Intervenţia la nivelul programelor şi serviciilor pentru tineri prin cooperare
inter-instituţionalǎ şi intersectorialǎ (Ministerul Educaţiei Cercetării şi
Tineretului, Ministerul Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse, Agenţia Naţională
Antidrog, Ministerul Justiţiei, etc):
• Asigurarea unei informǎri adecvate privind oportunitǎţile, drepturile şi
responsabilitǎţile tinerilor prin centre de informare specializate (prin
Centrele de Informare pentru Tineret);
• Oferirea unor alternative sǎnǎtoase de petrecere a timpului liber;
• Dezvoltarea reţelei deja existente de consilieri şcolari şi vocaţionali (atât
la nivelul serviciilor din învăţământul de stat cât şi la nivelul centrelor de
informare, consiliere pentru tineret, etc.)
• Îmbunătăţirea pregătirii actuale a persoanelor care lucrează în contact
direct cu tineri consumatori de droguri în sensul schimbării mentalităţii
discriminatorii şi formarea unei atitudini tolerante şi deschise faţă de
aceştia.
• Formarea unor specialişti (”Consilieri de tineret”) pentru lucrul cu
tinerii (unii dintre ei cu competenţǎ crescutǎ în domeniul tinerilor aflaţi în
situaţii de risc) .
54
• Implicarea Consiliilor organizate de copiii din şcoli în activitatea de
prevenire şi reducere a efectelor marginalizării şi excluziunii sociale,
prin antrenarea tinerilor din scoli în programe specifice, prin colaborarea
cu specialişti din ONG-uri care desfăşoară programe cu caracter educativ
sau care se adresează tinerilor din categoriile vulnerabile,
• Realizarea unor programe speciale de incluziune socială a tinerilor care
renunţă la consumul de droguri în cadrul unui parteneriat ANT(ANSIT-
DSIT) – ANA – Ministerul de Justiţiei(Serviciul de Probaţiune), care să
aibă drept obiectiv valorizarea personală şi dezvoltarea în plan personal
a tinerilor aflaţi în detenţie,
• Dezvoltarea de parteneriate şi programe permanente între Centrele de
Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog şi Centrele de Tineret.
• Sprijinirea iniţiativelor de participare şi re-incluziune socială orice fel
(activităţi, programe, etc.) care vin din partea unor tineri foşti (sau chiar
actuali) consumatori de droguri sau a unor organizaţii care acţionează în
beneficiul lor (INTEGRATION, ALIAT, ARAS, FIC, etc.)
3. Intervenţia la nivelul individului având ca scop abordarea specificǎ a tinerilor
neconsumatori pentru:
• Dezvoltarea abilitǎţilor personale de comunicare şi relaţionare
interpersonală.
• Dezvoltarea capacităţii de management al stressului;
• Educarea în spiritul adoptării unui stil de viaţǎ sǎnǎtos. Identificarea
resurselor şi ancorelor personale la care să apeleze în momentele dificile.
• Orientarea vocaţională şi pentru viaţă, sprijinul în identificarea
propriului rol în plan social.
55
4. Realizarea unor noi proiecte de cercetare care să abordeze fenomenele deja
identificate în dinamica lor şi în contextul social românesc.
Avem în vedere aprofundarea marginalizării şi excluderii diferitelor categorii de tineri
prin studii cantitative şi calitative referitoare la :
• Principalele caracteristici psihosociale ale fenomenului de dependenţă de
droguri în contextul valorilor specifice ţării noastre.
• Tipurile de comportamente cel mai frecvent întâlnite la tinerii
consumatori din România.
• Factorii care întreţin fenomenele de marginalizare şi excluziune socială
• Căile de implicare a tinerilor în formarea reţelelor de suport pentru
reducerea excluderii şi auto-excluderii tinerilor foşti sau actuali
consumatori de droguri.
Considerăm de asemenea necesară integrarea acestor proiecte într-un Program de
Cercetare complex asupra tinerilor aflaţi în situaţii de risc social realizat de către
DSCPT (dat fiind calitatea sa de unică instituţie de cercetare specializată pe problematica
tineretului din România).
56
BIBLIOGRAFIE Bourhis, R.Y, Leyens, J.-P.(coord), 1997, Stereotipuri, discriminare şî relaţii înre
grupuri, Polirom, Iaşi.
Buisman, W., 2004, Context şi metodă.Cazul românesc, Secolul XXI.Drogul, Bucureşti,Nr. 1-2-3-4, pp.35-45.
Constantin, A., I. Balotă, 1999, Grupuri de risc în integrarea socială a tineretului, Raport
de cercetare, CSCPT, Bucureşti.
Banciu, D., Rădulescu, S., Teodorescu, V., 2001, Tendinţe actuale ale crimei şi criminalităţii în România, Lumina Lex, Bucureşti.
Ferréol, G. Jucquois,G, (coord), 2005, Dicţionarul alterităţii şi al relaţiilor interculturale, Polirom, Iaşi
Gherbea, G., 1996, Factori de risc, în Tinerii Mileniului Unu, Expert, Bucureşti Lazar, J, 2005, Marginalitate/marginalizare, în Guilles F, Guy J.(coord), Dicţionarul
alteritǎţii şi al relaţiilor interpersonale, Ed. Polirom, 2005, pp.404-408 Neculau, A., Ferréol, G.(coord), 1996, Marginali, minoritari, excluşi, , Editura Polirom,
Iaşi.
Oprescu, I., 2005, Vulnerabilitatea umană: o perspectivă antropologică, Revista Română de Sănătate Mintală, vol 12, nr. 1. pp. 24-35. Popescu, I.A. 2003, Izolare socialǎ, în Dicţionar de sociologie(coord. Zamfir C.,
Vlǎsceanu, L.), Editura Babel, Bucureşti, p.316. Rǎdulescu, S. 1994, Teorii sociologice în domeniul devianţei şi al problemelor sociale,
IMAS, Bucureşti. Rădulescu, S. 1999, Devianţă, criminalitate şi patologie socială, Lumina Lex, Bucureşti, Simoulin, V., 2005, Vulnerabilitate, în Guilles F, Guy J.(coord), Dicţionarul alteritǎţii şi
al relaţiilor interpersonale, Ed. Polirom, pp.669-671. Tomescu, A 2000, Politica de tineret în România. Raport Naţional, Centrul de Studii şi (coord.) Cercetări pentru Tineret, Bucureşti, 2000 Zamfir, C. 2007, Enciclopedia dezvoltării sociale, Polirom, Bucureşti Stănescu, S. (coord.)
57
*** 2005, Report on social inclusion 2005, An analysis oh the National
Actions Plans on Social Inclusion (2004-2006, European Comission, *** 2006, Situaţia tineretului şi aşteptările sale. Diagnoza 2006, Sondaj de
opinie ANSIT, Bucureşti, 2006 *** 2007, Situaţia tineretului şi aşteptările sale. Diagnoza 2007, Sondaj de
opinie ANSIT, Bucureşti *** 2004, Studiul naţional privind privind consumul de tutun, alcool şi droguri
– România 2003(ESSPAD), Raport de cercetare, Bucureşti, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Sănătate.
*** 2004, Utilizatorii de droguri: Comportamentul de Injectare şi
Comportamentul sexual, Raport de cercetare Operations Research, Bucureşti.
*** 2005, Raportul Naţional 2005 privind situaţia drogurilor în România,
Bucureşti, Observatorul Român pentru Droguri şi Toxicomanii, Agenţia Naţională Antidrog,.
*** 2006, Raportul Naţional 2006 privind situaţia drogurilor în România,
Bucureşti, Observatorul Român pentru Droguri şi Toxicomanii, Agenţia Naţională Antidrog.
*** 2007, Raportul Naţional 2007 privind situaţia drogurilor în România,
Bucureşti, Observatorul Român pentru Droguri şi Toxicomanii, Agenţia Naţională Antidrog.
*** 2006, Prevalenţa Consumului de droguri în sistemul penitenciar din
România, Agenţia Naţională Antidrog, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Bucureşti
Legea nr.116 din 15 martie 2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal
58
