I.INTRODUCERE Antibioticele reprezinta un grup de medicamente capabile sa distruga si sa stanjeneasca multiplicarea unor anumite organisme patogene,implicate etiologic in variate boli si sindroame infectioase.Aceste medicamente au actiune antimicrobiana specifica si selectiva;in doze terapeutice,ele nu lezeaza (spre deosebire de entiseptice si dezinfectante),celulele organismului gazda. Antibioticele sunt produse in marea lor majoritate de variate mucegaiuri(ciuperci)din sol.Astfel,penicilinele si cefalospurinele sunt extrase din ascomicete(in special fungi din genul Penicillum),iar amino glicozidele,macrolidele,tetraciclinele,cloramfenicolul,lincomicinele sunt extrase din actinomicete(in special din genul Streptomyces).Un grup restrans de antibiotice,ca polimixinele si bacitracina,sunt produse de bacterii din genul Bacillus. Chimioterapicele antimicrobiene sunt substante chimice preparate prin sinteza;ele sunt alaturate grupului antibioticelor,deoarece exercita o activitate similara,in mod selectiv asupra microorganismelor patogene.In functie de provenienta se face distinctia intre antibiotice(substante antimicrobiene extrase din culture de mucegaiuri)si chimioterapice(substante antimicrobiene obtinute prin sinteza chimica). Producerea unui antibiotic pe cale biologica(extractie)sau pe cale chimica (sinteza)este decisa astazi mai mult de considerente de rentabilitate.Din aceste motive toate substantele cu actiune antimicrobiana sa fie sub termenul generic de antibiotice,utilizarea lor in therapeutica antiinfectioasa constituind antibioticoterapia. Antibioticoterapia reprezinta practica tratamentelor cu antibiotice si chimioterapice antimicrobiene(cu actiune pe bacterii,chalamidii,rikhettsii,miciplasme si fungi). DENUMIREA COMUNA INTERNATIONALA: Fiecare antibiotic sau chimioterapic are o denumire comuna internationala(D.C.I.),acelasi pentru toate preparatele comercializate indigene sau straine,care trebuie cunoscuta si folosita atat in limbajul medical,cat si in publicatiile stiintifice(echivalenta comerciala fiind indicate intre paranteze). Pentru a avea circulatie in toate limbile,expertii O.M.S. au formulat D.C.I. in limba latina:la noi,termenii au fost preluati in fonetica si ortografie romaneasca.De exemplu:Ampicillinum(latina)-ampicilina(romana). ACTIUNEA BACTERIANA EFECTUL BACTERICID SI BACTERIOSTATIC: Antibioticele au efect bactericid,ceea ce inseamna distrugerea bacteriilor,fie efect bacteriostatic,ceea ce inseamna oprirea multiplicarii bacteriene. Obtinerea unui efect sau al altuia depinde,la bolnav de urmatorii 3 factori principali: a)modul de actiune a antibioticului asupra metabolismului bacterian; b)stadiul de dezvoltare a bacteriei(forme vegetative,spori,faza de latenta sau de multiplicare,forme "L",sferoplasti,protoplasti); c)concentratia efectiva de antibiotic realizata la nivelul conflictului dintre bacterie-organism- gazda(in sange in tumori,in focarele de infectie). Folosirea unui antibiotic bacteriostatic poate fi suficienta pentru obtinerea vindecarii in infectii usoare sau medii sau in boli clinice(boli cu tendinta spontana de
Transcript
I.INTRODUCERE
Antibioticele reprezinta un grup de medicamente capabile sa distruga si sa stanjeneasca multiplicarea unor
anumite organisme patogene,implicate etiologic in variate boli si sindroame infectioase.Aceste medicamente au
actiune antimicrobiana specifica si selectiva;in doze terapeutice,ele nu lezeaza (spre deosebire de entiseptice si
dezinfectante),celulele organismului gazda.
Antibioticele sunt produse in marea lor majoritate de variate mucegaiuri(ciuperci)din sol.Astfel,penicilinele si
cefalospurinele sunt extrase din ascomicete(in special fungi din genul Penicillum),iar amino
glicozidele,macrolidele,tetraciclinele,cloramfenicolul,lincomicinele sunt extrase din actinomicete(in special din genul
Streptomyces).Un grup restrans de antibiotice,ca polimixinele si bacitracina,sunt produse de bacterii din genul
Bacillus.
Chimioterapicele antimicrobiene sunt substante chimice preparate prin sinteza;ele sunt alaturate grupului
antibioticelor,deoarece exercita o activitate similara,in mod selectiv asupra microorganismelor patogene.In functie
de provenienta se face distinctia intre antibiotice(substante antimicrobiene extrase din culture de mucegaiuri)si
chimioterapice(substante antimicrobiene obtinute prin sinteza chimica).
Producerea unui antibiotic pe cale biologica(extractie)sau pe cale chimica (sinteza)este decisa astazi mai mult de
considerente de rentabilitate.Din aceste motive toate substantele cu actiune antimicrobiana sa fie sub termenul
generic de antibiotice,utilizarea lor in therapeutica antiinfectioasa constituind antibioticoterapia.
Antibioticoterapia reprezinta practica tratamentelor cu antibiotice si chimioterapice antimicrobiene(cu actiune pe
bacterii,chalamidii,rikhettsii,miciplasme si fungi).
DENUMIREA COMUNA INTERNATIONALA:
Fiecare antibiotic sau chimioterapic are o denumire comuna internationala(D.C.I.),acelasi pentru toate
preparatele comercializate indigene sau straine,care trebuie cunoscuta si folosita atat in limbajul medical,cat si in
publicatiile stiintifice(echivalenta comerciala fiind indicate intre paranteze).
Pentru a avea circulatie in toate limbile,expertii O.M.S. au formulat D.C.I. in limba latina:la noi,termenii au fost
preluati in fonetica si ortografie romaneasca.De exemplu:Ampicillinum(latina)-ampicilina(romana).
ACTIUNEA BACTERIANA
EFECTUL BACTERICID SI BACTERIOSTATIC:
Antibioticele au efect bactericid,ceea ce inseamna distrugerea bacteriilor,fie efect bacteriostatic,ceea ce inseamna
oprirea multiplicarii bacteriene.
Obtinerea unui efect sau al altuia depinde,la bolnav de urmatorii 3 factori principali:
a)modul de actiune a antibioticului asupra metabolismului bacterian;
b)stadiul de dezvoltare a bacteriei(forme vegetative,spori,faza de latenta sau de multiplicare,forme
"L",sferoplasti,protoplasti);
c)concentratia efectiva de antibiotic realizata la nivelul conflictului dintre bacterie-organism-gazda(in sange in
tumori,in focarele de infectie).
Folosirea unui antibiotic bacteriostatic poate fi suficienta pentru obtinerea vindecarii in infectii usoare sau medii
sau in boli clinice(boli cu tendinta spontana de vindecare),deoarece,dupa oprirea multiplicarii bacteriilor,organismul
completeaza actiunea antibioticului,prin declansarea mecanismelor proprii de aparare antiinfectioasa.
Antibioticele bacteriostatice mai frecvent folosite sunt:tetraciclinele,cloramfenicolul,eritromicinele si sulfamidele.
Folosirea unui antibiotic bactericid este absolut necesara in urmatoarele situatii:infectii bacteriene severe sau (si
generalizate cu focare septice multiple),bronhopneumonii,meningite;
-infectii bacteriene cu focare greu sterilizabile(endocardite,osteomielite,tromboflebite,tuberculoza);
Copii:(peste o luna)-in infectii grave 30-60mg/kg si zi divizate in 3 sau 4 doze egale.
Injectabil:adulti:600mg o data sau de 2-3 ori/zi.
Copii:mai mari de o luna:10mg/kg o data/zi,la nevoie de 2-3 ori/zi.
Perfuzie injectabila intra venos:adulti:600mg de 2-3 ori/zi.
Copii:peste o luna:10-20mg pe zi.
FARMACOTOXICOLOGIE
CONTRA INDICATII: hipersensibilitate la lincomicina sau clindamicina.Copii mai mici de o luna:premature.
Atentie!Nu se indica in meningite,risc de colita pseudomembranoasa,prudenta in antecedente de astm bronsic sau
alte boli alergice,monitorizarea hemogramei,functiilor renala si hepatica,IR,IH,interactiuni cu
eritromicina,curarizante,sarcina si alaptare.
REACTII ADVERSE:Dureri abdominale,diaree persistenta inclusiv colita
pseudomembranoasa,greata,varsaturi,alergii,suprainfectii fungice,icter si disfunctie hepatica,reactii la locul
injectarii.
• ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE
•
I. Definitie
Chimioterapicele sunt substante capabile sa distruga sau sa opreasca multiplicarea diferitelor microorganisme patogene: bacterii, ricketsii, fungi, protozoare si helmiti.
Chimioterapicele bacteriene sunt de 2 tipuri : de origine naturala (antibiotice) si de sinteza ( chimioterapice propriu-zise).
Exista 3 conditii pe care trebuie sa le îndeplineasca un antibiotic:
• microbul care produce boala trebuie sa fie în spectrul de activitate al antibioticului.
•antibioticul sa patrunda în forma activa la locul infectiei.
•trebuie sa se tina seama si de reactiile adverse ale antibioticului
Din punct de vedere al actiunii asupra microbilor, se împart în :
• Bactericide – cele care distrug microbii la concentrații minime inhibitorii(CMI) dechimioterapic.
•Bacteriostatice – împiedica multiplicarea (de ex. Eritromicina, Tetraciclinele,
Cloramfenicolul, Sulfamidele, Trimetroprimul).
Bactericidele sunt de 2 feluri :
-de tip degenerativ – omoara microbii daca acestia se afla în faza de multiplicare (de ex. Penicilinele si Cefalosporinele). Nu se asociaza bactericide de tipdegenerativ cu bacteriostatice.
-de tip absolut – omoara microbii indiferent de faza în care se afla,atât înrepaus, cât și în multiplicare (de ex. Aminoglicozide). Acestea se pot asocia cu
bacteriostaticele.
Exista chimioterapice care au fie efect bacteriostatic, fie efect bactericid, în functie de doza : la doze mici au efect bacteriostatic,iar la doze mari au efect bactericid.
•Bacteriile au la exterior un perete celular cu rol în mentinerea osmolaritatii bacteriene. Exista chimioterapice care împiedica formarea acestui perete (Peniciline si Cefalosporine). Datorita inhibarii
sintezei peretelui si mediului hiperton din celula bacteriana, se produce un influx masiv de apa pâna când bacteria se sparge.
•Prin acest mecanism actioneaza antibioticele polienice (Amfotericina B, Nistatina) si polipeptidice ; acestea patrund în membrana celulara si realizeaza niste perforatii prin care celula bacteriana pierde componente importante. Aceste antibiotice sunt bactericide de tip absolut.
3.Inhibarea sintezei proteice
•Unele antibiotice se fixeaza reversibil de ribozomii bacterieni si inhiba activitateaacestora; pentru ca nu mai este posibila sinteza proteica bacteriana, bacteria nu se mai poate multiplica. Deci, efectul acestor antibiotice este bacteriostatic.
A. Exista o enzima numita giraza care face ca genomul sa ocupe un spatiu minim în bacterie. Exista chimioterapice ce inhiba giraza, de ex. Chinolonele (Acidul
nalidixic, Ciprofloxacina, Ofloxacina).
•Metabolismul proteic este tulburat, sinteza proteica este alterata.
•
•La doze mici efectul este bacteriostatic, iar la doze mari bactericid.
•B. Exista chimioterapice care actioneaza specific asupra enzimelor legate deactivitatea acidului nucleic, de ex. Rifampicina inhiba ARN polimeraza ADN-dependenta → nu se mai formeaza ARN mesager pe modelul ADN-uluicromozomial si nu se mai sintetizeaza proteinele bacteriene.
Specificitatea de actiune este asigurata de faptul ca ARN polimeraza AND-
dependenta este diferita de cea umana.
•C. Sulfamidele au structura chimica asemanatoare cu aminoacidul paraanimobenzoiccare este folosit de microbi pentru a-si sintetiza acid folic. Prin administrarea acestor medicamente nu se mai sintetizeaza acid folic, ci un analog care este inactivmetabolic, si nu mai este posibila sinteza acizilor nucleici. Efectul este bacteriostatic.
•Concentrația plasmatica a chimioterapicelor antimicrobiene, care este strâns corelata cu eficacitatea lor terapeutica, poate fi masurata și exprimata prin 2 valori:
1. Concentrația minima inhibitorie (CMI) care exprima concentrația cea mai mica de medicament necesara pentru a inhiba creșterea microorganismului
2. Concentrația minima bactericida(CMB) care exprima concentrația ceamai mica de medicament care omoara microorganismul
III. Clasificarea chimioterapicelor - dupa structura lor chimica de baza
Antibiotice
1. Beta-Lactamicele - în aceasta grupa sunt incluse: penicilinele, cefalosporinele, carbapenemii si monobactamii.
6.Lincosamidele: constituie o grupa redusa de antibiotice din care fac parte Lincomicina si Clindamicina.
7.Glicopeptide: Vancomicina și Targocid
8.Polipeptide ciclice: Polimixinele și Bacitracina
9.Ansamicinele: Rifampicina
10.Griseofulvina
Chimioterapicele de sinteza
1.Antibacteriene:
•- sulfamidele si sulfonele
•- trimetroprimul
•- acidul aminosalicilic
•- etambutolul
•- nitrofurantoina
•- izoniazida
•- chinolonele
2.Antifungice:
•- derivatii imidazolici
•- tolnaftatul
3.Antiprotozoare: Metronidazolul
•1. β – LACTAMICELE
• A. Penicilinele - sunt unele dintre primele antibiotice, fiind descoperite înaintea luiAlexander Fleming, în anul 1870, de medicul englez John Scott Burdon-Sanderson, dar neputând fi purificata, a cauzat o serie de intoxicatii. Ea actioneaza în specialasupra bacteriilor gram pozitive.
Structura:
-o legatura β lactamica, ce poate fi desfacuta de unele enzime
bacteriene numite β lactamaze → acidul penicilanic este inactivat.
- o legatura amidica, ce poate fi desfacuta de unele enzime bacteriene
→ amidaze.
-radicalul R → are importanta farmacocinetica.
Nucleul comun explica proprietatile comune ale penicilinelor, inclusiv mecanismul de actiune.
a. Benzilpeniciline
Înlocuirea radicalului R1 , din structura acidului penicilanic, cu benzil →Benzilpenicilina = Penicilina G. Fl. 400.000 ui, 1 mil. ui
•exista în doua forme: potasica si sodica
•este un antibiotic bactericid fata de cocii gram-poziti si gram-negavi, unii baciligram-pozitivi, spirochete si actinomicete
•se absoarbe mai greu de la locul administrarii → realizeaza concentratii serice mici pe durata foarte lunga
•este putin activa în tratamentul infectiilor acute
•spectru și mecanism de acțiune identic cu Penicilina G
•se foloseste în :
-profilaxia infectiilor streptococice la pacientii ce au avut reumatism
articular acut
- în tratamentul sifilisului, pentru ca realizeaza concentratii constante pe termen lung de Penicilina G.
•se administreaza 1 data pe saptamȃna
•Reacții adverse:
-local durere, noduli , indurații
-accidente grave în cazul administrarii intravenoaseb. Phenoxipeniciline (Penicilina V, Ospen)
Farmacocinetica:
•Absorbtie si distributie: Penicilina V este o penicilina naturala acido-rezistenta,putȃnd fi administrata pe cale orala. Dupa absorbtie, penicilina V se leaga de proteinele plasmatice în proportie de 80 %.
•Metabolizare: Penicilina V nu sufera o biotransformare decȃt într-o proportie foarte redusa.
•Excretie: este excretata renal prin secretie tubulara
Indicatii:
Terapeutice:
•tratamentul infectiilor usoare cauzate de microorganisme sensibile la penicilina
•nu se vor trata cu penicilina V urmatoarele afectiuni pe durata fazei lor acute: pneumonia grava, pericardita, meningita
Profilactice:
•prevenirea recaderilor în cazul reumatismului articular acut
•nu se va utiliza penicilina V la pacientii cu risc crescut de endocardita( purtatori de valve cardiace )
Mod de administrare:
•Cp. 400.000 ui – PenicilinaV
•Cp. 500.000 ui, 1 milion ui, 1,5 milioane ui - Ospen
•de preferința pe stomacul gol
•adulți → 400.000 ui – 1milion ui la 4 – 6 ore
•profilaxia RAA 800.000ui/zi în 2 prize
Contraindicatii:
•hipersensibilitate la peniciline
Reactii adverse:
•reactii de hipersensibilitate de gravitate diversa, incluzȃnd si socul anafilactic
•penicilinele apartinând acestei grupe sunt eficace în infectiile provocate de majoritatea stafilococilor, fapt pentru care se mai numesc si peniciline antistafilococice
•actiunea bactericida fata de stafilococul auriu este sinergica cu cea a aminoglicozidelor
•spectrul antibacterian al oxacilinei este asemanator celui al penicilinei G, dar sensibilitatea germenilor este mai mica.
Farmacocinetica:
•este relativ stabila fata de acidul clorhidric din stomac, dar absorbtia intestinala este limitata, astfel ca biodisponibilitatea sistemica, dupa administrare orala, este de numai
30%.
•oxacilina se leaga de proteinele plasmatice în proportie de 94,2%
•efectul este de scurta durata, corespunzator unui timp de înjumatatire de 30-40 minute
•se distribuie larg în tesuturi si în lichidele pleural, pericardic, peritoneal si sinovial
•epurarea se face atât prin metabolizare (45% din doza administrata), cât si prin eliminare renala (30%),în principal prin filtrare glomerulara si secretie tubulara
•oxacilina prezinta o inactivare destul de rapida în organism
Indicatii:
•infectii ale pielii si ale tesuturilor moi: dermatite, furunculoze, antrax, flegmoane, limfadenite, mastite, plagi si arsuri infectate
•infectii ORL: abcese dentare, otite externe
•infectii ale tractului urogenital : pielonefrite, pielocistite,endometrite
•alte infectii: osteomielite, artrite purulente,enterocolite cu stafilococ.
•în cazul endocarditelor sau al septicemiilor stafilococice se va recurge la tratament parenteral
→Mod de administrare:
Cps. 250 mg, 500 mg
Fl. 250 mg, 500 mg, 1 g
Durata tratamentului depinde de:
•tipul si gravitatea infectiei
•de raspunsul clinic al bolnavului la medicatie
În infectiile stafilococice severe, tratamentul va dura minimum 14 zile.
Reactii adverse:
Reactii alergice - au fost observate doua tipuri de reactii alergice: imediate si
întârziate
• Reactiile imediate survin de obicei la 20 de minute de la administrare si se manifesta prin urticarie si prurit pâna la edem angioneurotic, laringospasm, bronhospasm, hipotensiune, colaps vascular si exitus. Asemenea reactii anafilactice sunt foarte rare.
Un alt tip de reactie imediata poate sa apara în intervalul 20 de minute - 48 de ore de la administrare si se manifesta prin urticarie, prurit, febra.
Reactiile întârziate la peniciline apar dupa 48 de ore de la ingestie, uneori chiar dupa 2-4 saptamâni de la debutul tratamentului
-simptomele sunt cele caracteristice unui sindrom de tip boala serului,urticarie, mialgii, febra, artralgii, dureri abdominale, eruptii cutanate
-pot sa apara si simptomele unei tulburari gastrointestinale: greata, varsaturi, diaree, stomatita
•Ticarcilina + acid clavulanic → Timentin fl. 3,2 g
Indicații:
- infecții severe la bolnavi cu imunitate scazuta: septicemii, peritonita,infecții post chirurgicale,infecții ale oaselor,aparatului respirator, urinar
Administrare:
perfuzie i.v 3,2 g/6-8 ore
Piperacilina + tazobactamum →Tazocin fl. 2,25 g Indicații:
- infecții severe abdominale , urinare
Administrare:
perfuzie i.v 2,25 g/6-8 ore
•B. CEFALOSPORINELE
Cefalosporinele sunt :
•antibiotice semisintetice, bactericide si cu mecanism de actiune asemanatoare penicilinelor
•sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor si la unele enzime ale bacililor gram- negativi
•sunt inactive fata de piocianic si proteus, dar active pe cocii gram-pozitivi si unele tulpini de germeni gram-negativi
•nu se vor administra bolnavilor sensibilizati la cefalosporine, cât si la cei sensibilizati la penicilina
•sunt considerate antibiotice de rezerva, utile în cazul în care antibioticele clasice nu sunt eficiente terapeutic.
Indicatiile terapeutice difera în functie de generatia din care fac parte:
•Cefalosporinele de generatia I sunt utile în infectii cu bacterii Gram pozitive rezistente la peniciline
•Cefalosporinele din generatia a II-a sunt indicate în infectii cu germeni rezistenti la peniciline si la cefalosporine de generatia I
•Cefalosporinele din generatia a III-a se utilizeaza în cazuri grave cum ar fi infectiile nosocomiale, septicemiile, meningite
•Cefalosporinele din generatia a IV-a sunt rezervate exclusiv pentru tratamentul infectiilor nosocomiale si a infectiilor grave, eventual în asociere cu aminoglicozidele
•foarte rar s-au observat aparitia unor leucopenii reversibile, neutropenii reversibile, trombocitopenii sau cresterea tranzitorie a transaminazelor
Cefadroxil cps. 250mg, 500 mg
•are actiune bactericida prin supresia sintezei peretelui celulei bacteriene
•microorganisme extrem de sensibile la cefadroxil: streptococii beta-hemolitici,pneumococii si stafilococii
Indicatii:
•infectii ale tractului respirator superior: otita medie acuta si cronica, sinuzita, faringita, amigdalita, laringita
•infectii ale tractului respirator inferior: bronsita acuta si cronica, bronhopneumonia, pneumonia bacteriana.
•infectii ale tractului urogenital: cistita, pielonefrita, anexita, uretrita, prostatita, salpingita
•infectii ale pielii si tesuturilor moi : abcese, furuncule, impetigo, piodermie, erizipel, limfadenita, infectii ale ranilor
•infectii osteo-articulare: osteomielita
Mod de administrare:
•la adultii si adolescentii cu greutate peste 40 kg si cu o functie renala normala se administreaza 1-2 g Cefadroxil pe zi în doza unica sau fractionate în doua administrari egale
•eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie si neutropenie, modificari reversibile la
încetarea tratamentului
b. Cefalosporinele de generatia a II-a
Cefuroxim (Axetine, Zinacef, Zinnat) - bactericid pe toti bacilii gramnegativi; inactiv pe piocianic cp. 250 mg, 500 mg, fl. 750 mg, 1,5 g
Indicatii:
•infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute si cronice, pneumonii
•infectii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite, amigdalite si faringite
•infectii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite si uretrite; gonoree acuta, uretrita gonococica necomplicata si cervicita
• infectii ale pielii si tesuturilor moi: furunculoze, pilodermite si impetigo Contraindicatii: - hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor
•tulburari hepatice (cresterea tranzitorie a transaminazelor si fosfatazei alcaline)
•nefrotoxicitate
•convulsii
Mod de administrare: tratamentul este individualizat în functie de starea si evolutia pacientului.
• Adulti - intramuscular sau intravenos, 1 g la 6-8 ore fara a se depasi 12 g/24 ore
Ceftriaxon ( Cefort, Rocephin) fl. 500 mg, 1g, 2g
Farmacocinetica:
• Ceftriaxon este destinat administrarii parenterale. Dupa injectarea intravenoasaprodusul trece rapid în fluidele sistemice. Legarea de proteinele plasmatice este deaproximativ 90%. Aproximativ 60% din doza este eliminata prin urina si 40% prin bila.
Farmacodinamica:
- are un larg spectru antibacterian, incluzând bacterii grampozitive, bacterii gramnegative si multe anaerobe ca: Clostridiumsi Bacteroidess.
- Ceftriaxon este destinat administrarii parenterale. Indicatii:
•infectii ale tractului urinar, septicemii, meningite, infectii abdominale (peritonite, colangita, infectii gastrointestinale), osteite si artrite, infectii ale pielii si a tesuturilor subcutanate, infectii genitale, gonoree, infectii O.R.L. si stomatologice.
Contraindicatii: hipersensibilitate fata de cefalosporine
•nefrotoxicitate în asociere cu aminoglicozidele si diureticele
Mod de administrare:
•Adulti : 3g/zi în 3 prize i.v. diluat în ser fiziologic, glucoza 5-10%
d. Cefalosporinele de generatia a IV-a
Sunt similare cu cele de generația a III-a dar sunt mai rezistente, la hidrolizaprin betalactamaze.
Foarte active asupra S. aureus, S. pneumonie, Enterobacter Patrund în SNC
Cefepimum ( Maxipime)fl. 1g,2g Administrare i.v sau i.m 1g-2g/12 ore
C. CARBAPENEMII
Au un nucleu beta lactamic cu câteva diferențe structurale fața de celelalte antibiotice din aceeași clasa, ceea ce le confera un spectru antibacterian foarte larg
Imipemenul + cilastatin →Cilopen, Tienam fl. 1g (
500mg/500mg)
Cilastatinul este un inhibitor al dehidropeptidazei renale, pentru diminuarea
metabolizarii.
Este un bactericid pentru aproape toate bacteriile patogene aerobe și anaerobe
Doze: 1-2 g/zi i.v în 3-4 doze în PEV lenta 20 -60 min.
• Meropenem (Meronem) fl. 500mg, 1g
- este mai stabil fata de dehidropeptidaza renala si nu necesita asocierea cu un inhibitor al enzimei
Doze: 0,5 – 1g la 8 ore
•D. MONOBACTAMII
•Sunt activi fața de Pseudomonas aeruginosa
•Aztreonamul (Azactam)
•- se administreaza parenteral (i.v sau i.m)
•- indicat în septicemii, infecții urinare
•- infecții pelvine
•- infecții intraabdominale
• 2. AMINOGLICOZIDELE
•
Aminoglicozidelesunt o grupa de antibiotice, prezentândasemanari cuunelepolizaharide din capsulasiperetelecelulelorbacteriene.
Aminoglicozidele au activitatebactericida, în special pebacilii Gram negativaerobi
Indicatii:
•îninfectii severe cu germeni Gram negativaerobi (inclusivEnterobacteriaceaesi Pseudomonas aeruginosa)
•întratamentulendocarditeibacteriene cu enterococisistreptococinumaiîncombinatie cu β- lactamisauglicopeptide
Uneleaminoglicozide au o activitatespecificapeanumitigermeni:
•nu strabat bariera hematoencefalica (nu patrund în LCR) → nu se folosesc în tratamentul meningitei
•toate se eliminaurinar
•seconcentreazafoartemultînendolimfa (explicatoxicitateapentruurecheainterna) putȃnddeterminahipoacuziepȃna la surditate.
•afecteaza ramura vestibulara a nervului VIII → tulburari de echilibru.
Reactii adverse:
Nefrotoxicitatea
se manifesta prin leziuni ale celulelor tubulare proximale
este reversibila.
se manifesta clinic prin insuficienta renala acuta, cresterea usoara a creatininei serice si
hipoosmolaritate urinara, aparute la câteva zile de la începutul tratamentului.
Ototoxicitatea
ototoxicitatea este bilaterala, cu scaderea acuitatii auditive pentru sunetele de frecventa înalta
si tinitus. Pierderea auzului poate fi temporara, dar mai frecvent ireversibila.
Leziunile vestibulare
afectarea poate fi lent instalata, unilaterala, fara a fi remarcata.
leziunile grave si rapid instalate se pot manifesta initial prin vertij, varsaturi, nistagmus.
Aminoglicozidele de generatia I
Streptomicina fl. 1g
Este un antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina).
Indicatii:
•tuberculoza (în asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei)
•septicemii si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ
Mod de administrare:
•Adulti: - în tuberculoza → intramuscular 1 g de 2 ori/saptamȃna (la nevoie 1 g zilnic)
-în alte infectii →1-2 g/zi (fractionat la 4-12 ore)
Reactii adverse:
•actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greturi, varsaturi, vertij, ataxie
•actiune toxica asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate
Suntfoartesensibili la gentamicinaurmatoriigermeni: E. coli, Proteus, Shigella,
Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus,gonococisistafilococi, incluzând pe ceirezistenti la penicilina (producatori de penicilinaza).
Farmacocinetica:
•produsul se administreaza intramuscular sau intravenos
•gentamicina administrata oral nu este absorbita
•gentamicina nu este metabolizata, fiind eliminata în forma activa
•eliminarea are loc predominant pe calea filtrarii glomerulare
Indicatii:
•infectii ale tractului respirator: bronsite si pneumonii
•infectii ale cailor urogenitale: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite
•infectii cu gonococi inclusiv cele provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice
•septicemii
Mod de administrare:
•administrare intramusculara sau intravenoasa
•se utilizeaza în tratamente de scurta durata, în general în asociere cu beta-lactamice.
•în cazul infectiilor necomplicate, cu germeni sensibili, se administreaza 2 mg/kg corp/zi în 2-3 prize. În cazul germenilor cu sensibilitate moderata sau în cazul în care nu se observa o ameliorare clinica rapida, doza zilnica se va creste la 3 mg/kg corp.
•în insuficienta renala intervalul de administrare este în functie de cleareance-ul creatininei
Contraindicatii:
•sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de conservare.
•se va evita administrarea simultana de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice
•în timpul sarcinii, substanta nu se va administra decât în cazul unei indicatii vitale si daca nu pot fi administrate alte antibiotice
Efecte secundare:
•nefrotoxicitate → leziuni glomerulare si necroze tubulare → ureea↑, creatinina↑
•ototoxicitate →vertij, tinitus, tulburari de echilibru
•neuropatie periferica → parestezii faciale si la nivelul extremitatilor
Interactiuni medicamentoase:
•utilizarea simultana de alte substante ototoxice si/sau nefrotoxice (ex. alte aminoglicozide, cefalosporine din primele generatii, narcotice sau diuretice ca furosemidul), potenteaza ototoxicitatea si/sau nefrotoxicitatea gentamicinei
•penicilinele si aminoglicozidele au o actiune sinergica.
•având în vedere posibilitatea inactivarii chimice nu se va amesteca gentamicina cu o beta- lactamina în aceeasi seringa.
Atentionari speciale !! → în timpul tratamentului cu gentamicina se va urmari:
•functia renala (creatinina serica si clearance-ul creatininei) în special la pacientii cu disfunctii renale.
•se vor supraveghea functiile vestibulare si cohleare, hepatice si hematologice. Aminoglicozidele de generatia a III-a
Amikacina( fl. 500mg)
Este un agent antibacterian, activ împotriva bacteriilorgrampozitive si în special împotriva bacteriilor gramnegative. Indicatii:
•în infectii grave ale tractului respirator, ale oaselor si articulatiilor, ale sistemului nervos central (incluzând meningitele), ale pielii si ale tesuturilor moi
•în infectiile la arsi si post-operatorii (incluzând chirurgia vasculara)
Mod de administrare:
•adulti i.m. sau i.v. lent sau în perfuzie
•doza zilnica 15mg/kgc/zi, 2-3 administrari la 8-12 ore
•este necesara evaluarea functiei renale prin testarea concentratiei serice a creatininei si prin clearance-ul creatininei
•periodic, pe durata tratamentului, trebuie reevaluata functia renala
•nu trebuie sa fie amestecata cu alte medicamente
Reactii adverse:
•ototoxicitate
•nefrotoxicitate
•eruptie cutanata, febra, parestezii
•eozinofilie, anemie,
•artralgii
•greata, varsaturi
•hipotensiune
•la femeia gravida (ca si la nou-nascut), acest produs trebuie sa fie utilizat numai când este
absolut necesar si sub directa supraveghere medicala
3.MACROLIDELE
Macrolidele au proprietati antibacteriene unele, iar altele au proprietati antifungice( macrolide polienice). Prin introducerea în terapeutica a unui numar mare de macrolide naturale sau de semisinteza, acestea se împart în:
•poate fi utilizata de catre bolnavii alergici la peniciline.
•este medicatia de ales în pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae
•profilaxia recaderilor de reumatism articular acut si a endocarditei la pacientii care sufera de
boli cardiace congenitale sau de cardiopatie reumatismala, înaintea unei interventii dentare sau chirurgicale la nivelul tractului respirator superior.
Mod de administrare:
•Adulti: - 1,6 g/zi, în 4 prize, cu o jumatate de ora înainte de mese.
-în infectiile grave, doza zilnica poate sa creasca la 4 g/zi (divizate în 4 prize).
Contraindicatii:
•hipersensibilitate la antibioticele din clasa macrolidelor.
•reactii alergice manifestate prin urticarie si eruptii cutanate
Precautii particulare:
•se va administra cu precautie la pacientii cu insuficienta renala sau la cei cu functia hepatica alterata, urmarind cu atentie rezultatele testelor hepatice si reducând eventual dozele.
•la pacientii astmatici tratati cu teofilina se vor controla concentratiile plasmatice ale antiastmaticului, urmarind o eventuala aparitie a simptomelor caracteristice intoxicatiei cu teofilina.
•eritromicina nu se va administra la femeile însarcinate decât în caz de stricta necesitate.
•actiunea Colistinei este de tip bacteriostatic si bactericid
•spectrul antibacterian al Colistinei se extinde asupra germenilor gramnegativi inclusiv Pseudomonas aeruginosa
Farmacocinetica:
•administrat per os, sulfatul de colistina nu se resoarbe practic din tubul digestiv, asa încȃt
actiunea lui se exercita numai asupra florei patogene intestinale, produsul fiind lipsit de actiunea sistemica.
Indicatii:
1) Infectii digestive cu germeni sensibili, atȃt la copii, cȃt si la adulti (gastroenterite, enterocolite, dizenterie bacilara)
2)Sterilizarea (eventual asociat cu sulfamide) intestinului în cadrul pregatirii preoperatorii pentru interventii pe tubul digestiv
3)În febra tifoida si paratifoida A si B
Contraindicatii: hipersensibilitate la Colistin în antecedente
Mod de administrare:
• Copii peste 12 ani si adulti de 4 ori pe zi cȃte 2.000.000 U.I.
Bacitracina
•este activa pe majoritatea bacteriilor gram pozitive precum si pe gonococ, meningococ, Troponema pallidum.
•are actiune de tip degenerativ-bactericid, prin împiedicarea formarii peretelui bacterian.
•nu se foloseste pe cale sistemica, ci doar în aplicatii locale pentru afectiuni oftalmologice sau cutanate, în asociere cu neomicina.
5.ANTIBIOTICELE GLICOPEPTIDICE
•Glicopeptidele, au un spectruantibacterianîngustreprezentat de bacteriile gram-pozitiv
•Au efectbactericid de tip degenerativ, printr-un mecanismasemanator antibioticelor beta- lactamice
•Suntaleseîninfecțiile grave cu germeni Grampozitivi la bolnaviii cu alergie la antibioticele beta lactamice, precumșiînendocarditeleproduse de streptococi, stafilococisauenterococi
•Vancomicina fl. sol.perf. 1g
•Teicoplanina(Targocid) fl. 400 mg
6.ANTIBIOTICE LINCOSAMIDICE
Lincosamidele au o structurachimicaînrudita cu eritromicina.
Eleprezintainteresterapeuticprineficacitateafața de bacteriile Gram+ șifața de germeniianaerobi
Au efect bacteriostatic
Clindamicina-medicația de primaalegereîninfecțiile grave cu anaerobi (Bacteroidisfragilis)
-infecțiiproduse de bacteriiintracelulare(Chlamydia, Mycoplasma, Rickettsia)
-tratamentuldiferitelorforme de acnee
-tratamentulepisoadelor acute de bronșitacronica
•Doze: 250 - 500 mg/6 ore
Doxiciclina cps. 100mg
Doze: 200mg prima ziapoi 100mg/zi
Reacții adverse: fenomene de iritație gastricași intestinala disbacteriozeintestinale
Contraindicații: - copii sub 12 ani( depunereaînoaseîmpiedecacreșterea )
- sarcina (efecteteratogene, colorareaînbrun a dinților)
8. SULFAMIDELE
Farmacodinamica:
•Sulfamidele sunt chimioterapice cu actiune bacteriostatica si cu spectru larg de actiune:coci gram-pozitivi (streptococ, pneumococ), coci gram-negativi (meningococ, gonococ), bacili
gram-negativi ( salmonele, E.coli).
Farmacocinetica:
• absorbtiadigestivaestebuna, cu exceptiasulfamidelorneresorbabile Reactii adverse:
Ȋncursultratamentului cu sulfamide se alcalinizeazaobligatoriuurina cu bicarbonat de sodiu (oral) si se administreazalichideabundente.
Sulfofurazolul (Neoxazol, Gantrisin) cp. 500mg
Indicatii:
•infectii urinare acute cu germeni sensibili (Escherichia coli)
•toxoplasmoza.
Mod de administrare:
•Adulti: oral, în infectii urinare initial 4 comprimate (2000 mg), apoi câte 2 comprimate (1000 mg) la 6 ore;
Reactii adverse:
•eruptii cutanate
•febra, cefalee, greata, varsaturi, diaree
•pancreatita
•leucopenie, trombocitopenie
COMBINATII DE SULFAMIDE CU TRIMETOPRIM
Trimetoprimulare un spectru asemanator sulfamidelor, dar o potenta superioara
acestora
Sumetrolim , Tagremin, Septrin
cp. 400/80 mg
•Sulfametoxazolul si trimetoprimul sunt substantele active din Sumetrolim.
• Sumetrolimul are un larg spectru antimicrobian si este mai putin susceptibil de a induce rezistenta decât sulfametoxazolul sau trimetoprimul luate separat.
Indicatii:
•infectii de cai respiratorii superioare si inferioare( bronsiectazii, pneumonii inclusiv cea cu
-interfereaza testele tiroidiene timp îndelungat (câteva luni) si rareori, favorizeaza dezvoltarea gusei
Gaiacolul (metilcatehol), gaiacolsulfonatul de potasiu si gaiafenazina (trecid) au actiune expectoranta slaba.
Secretoliticele
Expectorantele secretolitice actioneaza direct asupra secretiilor bronsice,fluidificându-le. Aceasta grupa cuprinde:
•substante mucolitice,
•enzime proteolitice
•agenti tensioactivi
•hidratanti.
Mucoliticele
Mucoliticele actioneaza asupra secretiei mucoase, desfacând diferite tipuri de legaturi responsabile de agregarea macromoleculelor proteoglucidice care formeaza scheletul mucusului, cu fluidificare consecutiva si usurarea expectoratiei.
•Acetilcisteina (ACC 200, Fluimucil)- cp. 200mg, cp. eferv. 600mg, f. 3 ml- este unmucolitic care se administreaza în aerosoli sau în instilatii directe, fiind indicat în
sindroame hipersecretorii cu încarcarea arborelui respirator: infectiibronhopulmonare, bronhopneumopatii cronice obstructive.
Fluidificarea brutala a secretiilor poate determina inundarea bronsiilor la bolnavii incapabili sa expectoreze (ceea ce impune bronhoaspiratia de urgenta).
Acetilcisteina este contraindicata la astmatici, deoarece favorizeazabronhospasmul.
• Doza 200 mg de 3ori/zi 5 -7 zile, aerosoli f.3ml diluat în ser fiziologic 600 mg/zi cp. efervescent
•Bromhexina (Brofimen, Bisolvon) - cp. 8mg un compus de sinteza cu structura cuaternara de amoniu, are proprietati mucolitice. Efectul se exercita, probabil, prin intermediul enzimelor lizozomiale, a caror activitate creste la suprafata mucoasei.
Bromhexina se administreaza oral 3 cp./zi
•Ambroxol –cp.30 mg- stimuleaza secretia bronsica si creste activitatea ciliara
•Doza → 90 mg/zi în 2-3 prize
Se evita pe perioada sarcinii și alaptarii
•Erdosteina(Erdomed ) - mucolitic – cps. 300mg
•Doza → 300 mg de 2 ori/zi → 10 zile
•Contraindicații: insuficiența hepatica și renala
Enzime proteolitice
•Tripsina, chimiotripsina, streptochinaza sunt enzime proteolitice, care aplicate local, înaerosoli sau instilatii, pot fluidifica secretiile bronsice. Actiunea iritanta asupra mucoasei traheobronsice limiteaza utilitatea terapeutica
Agenti tensioactivi si hidratanti ai secretiilor
•Tiloxapolul → are proprietatea de a scadea tensiunea superficiala. Inhalarea de aerosoli este recomandata pentru hidratarea secretiilor bronsice.
•Vaporii de apa ca si apa ingerata în cantitati mari, hidrateaza si fluidifica secretiile bronsice.
• II. ANTITUSIVE
•sunt medicamente capabile sa calmeze tusea
•efectul lor se datoreaza in principal, deprimarii formatiunilor centrale ale reflexului de tuse( centrul tusei)
•este posibila si o actiune periferica, de deprimare a functiei receptorilor senzitivi de la nivelul mucoasei cailor aeriene
•sunt utilizate in situatiile in care:
-tusea oboseste bolnavul
-impiedica somnul
-favorizeaza bronhospasmul
-poate declansa hemoptizie
-accentueaza iritatia mucoasei laringiene si traheobronsice
•Codeina cp. 15 mg
-actiune antitusiva prin deprimarea centrului tusei
-actiune analgezica( folosit in combinatii cu alte analgezice)
Tratamentul medicamentos al astmului bronsic dispune actualmente de urmatoarele categorii de substante active:
•Bronhodilatatoare
•Substante care inhiba degranularea mastocitelor
•Antiinflamatorii
•Expectorantele mucolitice
•Antibioterapia
•Oxigenoterapia
1.Bronhodilatatoare
Actioneaza fie prin mecanism vegetativ, asa cum fac simpatomimeticele sianticolinergicele, fie direct asupra musculaturii netede, de exemplu metilxantinele
a)Betasimpaticomimetice
•medicatia de electie în criza de astm bronsic
•actioneaza prin intermediul receptorilor beta 2 adrenergici de la nivelul bronhiilor determinând scaderea tonusului bronsic, relaxarea musculaturii netede si bronhodilatatie.
•dupa durata de actiune sunt trei categorii:
cu durata scurta (2 h)
•Isoprenalina (Bronhodilatin)
•Orciprenalina (Astmopent)
cu durata medie (4-6 h)
•Salbutamol (Ventolin)
•Fenoterol (Berotec)
•Terbutalina (Bricanyl)
cu durata lunga de actiune (12 h)
•Salmeterol (Serevent)
•Formoterol (Pneumera)
Indicatii:
•preparatele cu durata scurta si medie de actiune → criza de astmbronsic
•preparatele cu durata lunga de actiune → asmul moderat sau sever pentru tratamentul cronic al dispneei nocturne. Nu se recomanda în criza !!
•Symbicort- Turbuhaler (budesonid + formoterol) → o inhalatie x2/zi
3.Antagonistii receptorilor leucotrienici
•sunt folositi ca alternativa la corticoterapie (în caz de contraindicatii) dar si în asociere cu aceasta.
•se recomanda în tratamentul cronic al astmului bronsic indus de aspirina si în astmul bronsic de efort la adulti si copii peste 12 ani.
Montelukast (Singulaire) 1cp. 4 mg, 5 mg, 10 mg
•nu se administreaza în criza
•se administreaza 1 tb. seara la culcare
Avantaje:
•nu are efecte secundare notabile( care sa impuna întreruperea administrarii)
•nu are interferente medicamentoase notabile( care sa impuna reducerea dozei)
•nu necesita reducerea dozei la vȃrstnici, în insuficienta renala, hepatica
•reduce chiar de la prima administrare incidenta si gravitatea crizelor bronhospastice, permitȃnd reducerea progresiva a dozelor de betaadrenergice sau a dozelor de corticoizi
La omul sanatos digitalicele au un efect slab: scad usor frecventa cordului, scad viteza deconducereatrioventricularasiproducvasoconstrictieînperiferie.
Tratamentul digitalic se incepe obisnuit cu doze mari, de atac, care realizeaza repede(zile,ore)concentratiileeficace.Incontinuare,seadministreazadozedeintretinere.
Reactiiadverse:
-reactiile adverse sunt de tip toxic si sunt foarte frecvente. Indicele terapeutic este foarte mic (2,8- 3), dozele terapeutice fiind apropiate de cele toxice. Astfel, frecventa reactiilor adverselabolnaviidigitalizatiestede12-20%.
-administrata in doze mici, provoaca vasodilatatie, incluzand teritoriul renal si splahnicsistimulareainimii(prinactiunebeta1adrenergica)
-dozele excesive produc vasoconstrictie cu HTA( prin stimulare alfa
adrenergica)
-seadministreazainPEVinoc
•Dobutaminaf.50ml(250mg)
-esteunderivatdedopamina
-creste contractilitatea miocardului
-creste debitul cardiac
-imbunata e tedebitulcoronarian
-areindicatieinICstângaprininfarctmiocardic
-seadministreazainPEV
c. Aminofilina (Miofilin) f. 240 mg, cp. 100mg este un alcaloid xantinic care produce stimularecardiaca,stimulareaSNC,bronhodilatatie,stimuleazasecretiagastricasicrestediureza.
-nu se administreaza oral (se metabolizeaza intens la primul pasaj hepatic), ci numaii.v.injectabilsauînperfuzie.
-în injectii i.v. se administreaza 50-100 mg / data, repetând eventual dupa 5 minute, fara a depasi 200-300 mg / ora. Pentru sustinerea efectului se recomanda perfuzia i.v., 1-4 mg/min,pânalamaximum1g/24ore.
-în aritmiile digitalice sau din infarctul miocardic acut se recomanda perfuzie i.v. continuapeperioadade24-48ore.
Reactiiadverse:
- dozelecrescutepotdareactiiadverseneurologice:
parestezii,sedare,convulsii,confuzie,chiarcoma.
Precau ii:
-insuficien ahepatica
-insuficien acardiaca
-vârstnici
Contraindicatii:
-labolnaviicublocatrioventricular
-labolnaviicuinsuficientahepaticasevera
-laceicuantecedenteconvulsive
- încazdealergie specificalaLidocaina.
Fenitoinacp.100mg,f.5ml(50mg/ml)
Areproprietatiasemanatoarelidocainei.
Din punct de vedere farmacocinetic, se absoarbe complet din tubul digestiv,dar absorbtia este lenta → se administreaza oral numai ca tratament de întretinere, în urgente administrându-sei.v.
-blocheaza canalele ionilor de sodiu i împiedeca efluxul de K din celulele
miocardice
Indicatii
- este indicataîn aritmii diverse, rebele la alte tratamente.
Doze : se administreaza oral, folosind doze de atac( 400 – 600 mg) timp de 8-10zile, apoi se întretine efectul cu doze mici ( 200mg/zi), câte 5 zile / saptamâna. În urgente se poate injecta i.v.
Reactiiadverse:
-utilizarea prelungita, fara pauze, poate determina aparitia de depozite corneenepigmentare
-se administreaza sublingual (cel mai frecvent: 1 cp odata, efectul aparând dupa1-2 minute si având o durata de 30 min; readministrarea dozei se face dupa 2-5 minute daca nu s-aobtinutefectul.
-pentru administrarea sublinguala se folosesc comprimate de 0,5 mg sau solutie alcoolica1%(Nitromint)carecontine0,2mg/picatura.
-în tratamentul profilactic se foloseste administrarea pe tegumente unguente( 2%), preparate transdermice cu eliberare lenta( Nitroderm TTS – plasturi cu nitroglicerina) , cp. cu eliberarelenta(Nitromint2,6mg)
-în timp apare toleranta, iar oprirea tratamentului, nu e avantajosa datorita risculuiaparitieiuneicrize
- nitroglicerina în IMA se administreaza intravenos si limiteaza zona de infarct prin activareacirculatieicolateraleazoneideinfarctsiscadeconsumuldeoxigen.
Medicamentele din aceasta categorie deprima inima, micsorând consumul de oxigen al miocardului si provoaca vasodilatatie prin micsorarea disponibilului de calciu pentru fibrele musculare.
MecanismuldeactiuneconstaînneutralizareaHCl.Deoarece HClestesecretatnonstopsiantiacidelesuntevacuatedestulde rapiddinstomac,efectullorestedescurtadurata.Pentruarealiza în stomac un ph relativconstantseimpuneadministrareaîn6-7prizepezilaoorasiapoilatreioredupameseleprincipale.
Preparateleantiacideauîncompozitialor:
•bicarbonat de sodiu : ULCEROTRAT
•aluminiu : ALMAGEL, MAALOX, MALUCOL (Al + Mg)
•magneziu:DICARBOCALM(Ca+Mg)
•carbonatdecalciu:ANTACID,RENNIE
•Moddeadministrare:
- o primadozalaooradupaingestia alimentelor
-adouadozaseadministreazadupaalte2ore
-oultimadozasearalaculcare
Hidroxidul de aluminiu
-antiacid nesistemic
-cauzeazaconstipatie
-micsoreaza disponibilitatea pentru absorbtie pentru: tetraciclina, digoxina, propranolol(administrareaacestorasefaceladistantadeprizadeantiacid)
•Sunt cele mai puterniceantisecretoriicunoscutepânaînprezent inhibareasecretieideHClestede>90%sidureazapeste24ore
•Blocheaza pompa protonica de la nivelul membranei apicale a celulelor parietale si scadsecretia acida gastrica
•Volumul secretiei gastrice, secretia de pepsina, factorul intrinsec si viteza de golire astomacului nu sunt modificate
•Sunt conditionati sub forma de preparate enterosolubile( sunt inactivati de aciditateagastrica) pentru administrare orala sau in forme pentru administrare injectabila
• Omeprazolul si Lansoprazolul inhiba sistemul citocromului P450 hepatic si diminua metabolizarea unor medicamente ca: fenitoina, diazepamul. Administrarea asociata aacestoracuOmeprazolulnecesitascadereadozelor.
-formeaza un gel vascos, adereant de suprafata mucoasei si la nivelul leziunii
ulceroase
- stimularea formarii de prostaglandine citoprotectoare, cresterea secretiei de
mucus
•Indicatii:
-ulcer gastric
-ulcer duodenal
-boaladerefluxgastroesofagian
•Doze: 1grla6oreînainteameseisau2gr.la12ore
•Efecteadverse:
-constipatie
-uscaciunea gurii
-greturi,varsaturi
•Nu se administreaza concomitent cu antiacidele si alimentele care prin scaderea aciditatii gastriceinactiveazasucralfatul
5.Terapiaantimicrobiana
•H. pylori este un bacil gram negativ care colonizeaza mucusul de la suprafata epiteliuluigastric , scazând capacitateadeaparareamucoasei.Prezentainfectieipoatefidovedita princultura sau prinanticorpicirculanti(HelicobacterpyloriAcIgG).
•Pentru tratamentul infectiei cu HP au fost evaluate numeroase medicamente, dar nici unul nuafosteficientîmpotrivamicroorganismuluiatâttimpcâtafostadministratizolat.
•Medicamentele prochinetice stimuleaza predominant motilitatea gastrointestinala fiind utile in tratamentulhipomotilitatiigastrice,cândinlaturaneplacereaepigastrica,greata, varsaturile,pirozisulsirefluxulgastroesofagian.
•Anomaliile motorii esogastroduodenale se asociaza ulcerului gastric si duodenal si pot induce reflux duodenogastric si gastroesofagian. Corectarea lor se face cu ajutorul medicamentelor prokinetice.
•Diureticele sunt substante care stimuleaza procesul de formare a urinii.
•Unitatea morfofunctionala a rinichiului responsabila pentru procesul de formare a urinii este nefronul situat in cea mai mare parte a sa in corticala rinichiului cu exceptia ansei lui Henle si tubului colector care trec din corticala in medulara renala.
- consta in trecerea ionilor de sodiu si a apei din lumenul tubular in lichidul interstitial peritubular
-reabsorbtia se face in 2 etape:
1)ionii de Na traverseaza membrana luminala a celulei tubulare, trecând
din lumenul tubular in citoplasma celulei tubulare
2) ionii de Na trec din citoplasma celulei tubulare in lichidul interstitial peritubular. Aceasta trecere este realizata de Na/K – ATP aza membranara sau pompa de Na/K care scoate Na din celula( activa pe toata lungimea tubului renal)
•Localizarea reabsorbtiei:
a.tubul contort proximal – 70% - reabsorbtie de Na si apa
b.portiunea ascendenta a ansei Henle – 25% - reabsorbtie de Na fara apa
c.tubul contort distal - 5% - ionii de Na se reabsorb prin schimb cu ionii
de K sau H ( schimburi controlate de aldosteron care favorizeaza reabsorbtia Na si retentia lui in organism)
d. tubul colector – reabsorbtie de apa fara Na – definitivarea urinii finale ( controlata de hormonul antidiuretic – ADH)
•Cresterea procesului de formare a urinii este posibila prin 2 mecanisme:
1.cresterea filtrarii glomerulare
2.scaderea reabsorbtiei tubulare
Cresterea filtrarii glomerulare → diureza apoasa
Scaderea reabsorbtiei tubulare→cresc eliminarile de Na si apa( diuretice saluretice)
• Cresterea filtrarii glomerulare este posibila prin: Ingestia de cantitati crescute de apa
- crestere modesta a diurezei cu eliminarea unei urini apoase ( utila
terapeutic in infectii urinare, litiaza renala)
- se administreaza apa ca atare sau ceaiuri de matase de porumb,
cozi de cirese
Medicamente vasodilatatoare:
-antihipertensive vasodilatatoare
-teofilina
•Scaderea reabsorbtiei tubulare:
- actiunea diureticelor care influenteaza reabsorbtia tubulara este cu atât mai intensa cu cât actioneaza mai precoce pe traiectul tubului renal (procesul de reabsorbtie tubulara este mai intens la debutul tubului renal – 70%)
-la nivelul ramurei ascendente a ansei Henle → diuretice de ansa
-la nivelul ramurei ascendente a ansei Henle dar impidecand doarreabsorbtia Na → diuretice tiazidice – urina
hiperosmolara
-la nivelul tubului contort distal - diuretice care inhiba schimbul Na/K
→diuretice antialdosteronice
-la nivelul tubului colector → diureticele osmotice ( manitolul)
•Diureticele prin mecanismul lor de actiune intervin in mod activ asupra echilibrului hidroelectrolitic si acidobazic.
Echilibrul hidroelectolitic
-determina cresterea cantitatii de apa eliminata din organism
Avantaje:
-cresc presiunea osmotica a sângelui → migrare a apei dinspre tesuturi catre patul vascular →resorbtia edemelor
- diureticele sunt indicate intratamentul tuturor tipurilor de
edeme(renal, cardiac, hepatic) cu exceptia celui inflamator
•provoaca eliminarea unui volum mare de urina izotona sau usor hipotona, cu o cantitate crescuta de ioni de sodiu, potasiu, calciu clor iar pH-ul urinar este acid
•inhiba reabsorbtia clorurii de sodiu în portiunea ascendenta a ansei lui Henle de unde denumirea de diuretic de ansa
Farmacocinetica:
•absorbtie digestiva rapida din tubul digestiv
•concentratie sanguina maxima la o ora de la ingestie
•se elimina repede, predominant renal prin filtrare glomerulara
Farmacodinamica:
•dupa administrare orala, efectul diuretic apare în 30-60 de minute, maxim în 2-3 ore si dureaza 4-6 ore
•sulfonamida heterociclica diferita structural de hidroclorotiazida, dar foarte asemanatoare farmacodinamic cu aceasta.
•caracteristica principala este durata relativ lunga de actiune - 24 de ore sau mai mult, ceea ce este avantajos, mai ales în folosirea ca antihipertensiv.
Diuretice antialdosteronice
•inhiba reabsorbtia ionilor de sodiu prin schimb cu ionii de potasiu sau hidrogen, la nivelul tubului contort distal
•au efect diuretic slab, care se instaleaza cu latenta foarte mare si persista o perioada lunga de timp
•urina eliminata este bogata in sodiu, clor, saraca in K, iar pH-ul urinar este alcalin
•aceste diuretice antagonizeaza prin competitie actiunea aldosteronului la nivelultubului distal(Spironolactona) sau au actiune contrara aldosteronului( Amiloridul si Triamterenul)
•edemele rezistente din insuficienta cardiaca congestiva cronica
•ciroza hepatica
Mod de administrare:
•1 - 4 capsule/zi
•Triamterenul si Amiloridul
•blocheza canalele ionice de sodiu, ceea ce scade atât reabsorbtia tubulara a sodiului, cât si eliminarea ionilor de K si H
•efectul lor este slab, prezent si in lipsa aldosteronului
•efectul diuretic este asemanator celui produs de spironolactona, dar se mentine mai mult timp - 7-10 ore pentru Triamteren si 24 de ore pentru Amilorid
DIURETICELE OSMOTICE
•sunt substante coloidosmotice care nu traverseaza peretii capilarelor sanguine(sunt retinute in patul vascular) dar filtreaza glomerular, nu se reabsorb tubular si se elimina ca atare prin urina impreuna cu echivalentul osmotic de apa.
•MANITOLUL – creste diureza prin mecanism osmotic – administrat in PEV el este retinut in patul vascular, unde prin cresterea presiunii coloidosmotice a sângelui, extrage apa din tesuturi.
-scaun inchis la culoare( diag. diferential cu melena)
-intoxicatia acuta cu Fe : afectare toxica a ficatului, acidoza →antidot
→Desferoxamina
2. Parenterala ; i,vIndicatii:
-deficit de absorbtie
-boli inflamatorii intestinale
-intoleranta la fier oral
-bolnavi care nu coopereaza
•Se utilizeaza complexe coloidale neionizate( care nu precipita proteinele):
Venofer - adm. i.v
Ferinject – adm. in PEV
Atentie!!! Risc de reactii anafilactice→ testarea sensibilitatii prin
doze mici
Vitamina B12 și Acidul folic
•Sunt substante esentiale pentru sinteza normala de AND.
•Deficitul lor→sinteza defectuasa de AND →maturare si functionare celulara anormala
•Tesuturile vulnerabile la deficitul de vit. B12 si Acid folic sunt maduva hematopoetica, mucoasa gastrointestinala si tesutul nervos
•Necesarul zilnic: 1-2,5 µg
•Aportul alimentar 3 -5 µg/zi( vit. B12 prezenta exclusiv in produse animale)
•Absorbtia intestinala la nivelul ileonului terminal, conditionata de legarea de o glicoproteina secretata de celulele parietale gastrice –factorul intrinsec
•Se depoziteaza in ficat in cantitati mari 5 -10 mg
•Vit. B12 participa la:
-metabolismul mielinei si mentinerea integritatii functionale a
nervilor
-activarea acidului folic → participa la sinteza acizilor nucleici
Deficitul de vit.B12 → anemia megaloblastica + leziuni neurologice de tip nevritaperiferica
Cauze:
-lipsa congenitala a factorului intrinsec(anemia pernicioasa sau
Biermer)
-alimentatie vegetariana
-bolnavii gastrectomizati
-bolnavii cu rezectie de ileon terminal
•Vitamina B12( Ciancobalamina) f. 50µg, 1000µg
-adm. i.m sau subcutanat
-100 µg/zi 1-2 saptamani apoi intervalul se creste
-tratamentul se continua toata viata cu 100µg/luna
Contraindicatii: tumori maligne
•
•Acid folic (Acifol ) cp. 5 mg
Doza: 5 -10 mg/zi
Contraindicatii: asociere cu sulfamide, tumori maligne
•Medicamentele hemostatice
Hemostaticele sunt medicamente capabile sa opreasca sângerarea.
Efectul lor se datoreaza:
-influentarea vaselor sanguine - vasoconstrictie
-cresterea rezistentei capilare
-favorizarea procesului de coagulare.
Unele hemostatice auactiune locala, pe suprafetele
sângerânde, altele se administreaza pe cale generala, pentruefectul lor sistemic.
1.Hemostaticele folosite local
•Adrenalina în solutie 1‰ aplicata pe suprafetele sângerânde, poate controla hemoragiile capilare, datorita actiunii vasoconstrictoare. Se foloseste în caz de epistaxis, plagi sângerânde, extractii dentare .
•Preparate cuactivitate tromboplastinica- pulbere sau solutie de
tromboplastina, venin de vipera- aplicate local, au efect hemostatic local,favorizând formarea cheagului de fibrina.
•Fibrina umana, sub forma de burete îmbibat cu solutie de trombina, se aplica pe plagile chirurgicale sângerânde. Sângele venit în contact cu trombina coaguleaza în matricea de fibrina. Buretele poate fi lasat pe loc, se absoarbe si favorizeazacicatrizarea
•Gelatina (Gelaspon), sub forma de burete, actioneaza similar fibrinei.
2.Hemostaticele folosite sistemic
Hemostaticele active pe cale generala îsi datoreaza efectul corectarii unor deficiente ale proceselor coagularii, împiedicarii fibrinolizei sau consolidarii peretelui capilar,
Vitamina K1 (fitomenadiona) f. 10 mg/ml (f. 1 ml )
•Actiune terapeutica: vitamina K naturala, actioneaza antihemoragic prin perfectarea sintezei hepatice a protrombinei si a altor factori ai coagularii (VII, IX si X); efectul este relativ rapid, se instaleaza în 3-4 ore
•Indicatii:
-intoxicatie acuta cuanticoagulante cumarinice
-profilactic sau curativ în alte sângerari prin hipoprotrombinemie sau
hipovitaminoza K
- în boala hemoragica la nou-nascut
Mod de administrare:
•La adulti, obisnuit intramuscular 5-40 mg o data pe zi (în functie de gravitate); în urgente, intravenos, foarte lent, 5-10 mg/zi (în intoxicatia acuta cu cumarinice se pot injecta pâna la 40 mg/zi)
Se determina repetat timpul de protrombina.
Reactii adverse: injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei, sudoratie, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps, chiar accidente
letale; foarte rar intoleranta, cu fenomene de soc; la nou-nascuti fitomenadiona poate ficauza de hiperbilirubinemie (rareori).
Contraindicatii: intoleranta la fitomenadiona (atentie la simptomele de soc); prudenta la nou-nascuti si la sugari. Solutia injectabila de fitomenadiona nu trebuie amestecata cu alte solutii pentru injectare sau perfuzie.
Carbazochroma (adrenostazin) f. 5 ml (0,3mg/ml)
•Actiune terapeutica: hemostatic prin cresterea rezistentei capilare.
•Indicatii:
-profilaxia si tratamentul starilor hemoragice prin fragilitate capilara: purpura idiopatica, hemoragii retiniene, telangiectazie familiala, epistaxis, hemoptizii
-pre si postoperator în chirurgia otorinolaringologica
-în interventiile pe prostata si înalte interventii chirurgicale
•Mod de administrare: i.m, i.v( în sol. glucozata sau ser fiziologic) 1-3 fiole/zi .
•Reactii adverse: durere la locul injectarii.
•Contraindicatii:
-nu se foloseste (este ineficace) în hemoragiile masive prin rupturi de vase
mari;
-nu se injecteaza în aceeasi seringa cu vitamina C (incompatibilitate).
•Contraindicatii: cu prudența la bolnavii cu fibrilație atriala, angina pectorala
•Medicatia antitrombotica
Aceasta grupa cuprinde medicamente utile pentru
tratamentul si profilaxia afectiunilor tromboembolice. Medicamenteleantitrombotice intervin la nivelul
plachetelor,al proteinelor coagularii sau al sistemului
fibrinolitic, fiind indicate diferentiat în trombozele arteriale, trombozele venoase, trombozele intracardiace sau coronariene, în functie de mecanismul fiziopatologic al procesului trombogen.
Medicamentele inhibitoare ale functiilor plachetare - antiagregantele plachetare
•Antiagregantele plachetare sunt medicamente capabile sa inhibe agregarea si alte functii ale plachetelor, responsabile de formarea trombusului alb sau care intervin în coagulare.
Inhibarea functiilor plachetare se manifesta prin:
•prelungirea timpului de sângerare
•împiedicarea adeziunii si agregarii plachetelor
•prelungirea vietii acestora (scurtataîn bolile tromboembolice).
Antiagregantele plachetare sunt indicate mai ales pentru profilaxia
trombozelor arteriale, caracterizate prin formarea trombusului plachetar la nivelul endoteliului vascular lezat.
•Determina inactivarea ireversibila, prin acetilare, a ciclooxigenazei, enzima care catalizeaza sinteza unor substanțe endogene de tip prostaglandinic; este importanta impiedecarea formarii în plachete a tromboxanului A2 care favorizeazaagregarea plachetara.
•purtatori de valve, alteledecât metalice (anticoagulante) Reactiile adverse si contraindicatii
-iritatie gastrica
-reactii alergice
-hemoragii (mai ales în asociere cu anticoagulante) Doza : 75 – 325 mg/zi
•Dipiridamol cp. 25 mg, 75 mg
•are efect antiagregant modest
•produce usoara vasodilatatie coronariana pe arterele normale; în criza de angina pectorala apare „fenomenul de furt” = sângele e deviatsi se agraveaza angina.
-prevenția trombozelor la nivelul protezelor coronariene
•Doza: 250 mg de 2 ori/zi( la mese)
•Efecte secundare:
-tulburari gastrointestinale ( microhemoragii digestive, rareori ulcer, fenomenele fiind mai usoare decât la administrarea de aspirina),
-neutropenie reversibila care apare în primele 3 luni de la începutul
tratamentului
Clopidogrel (Plavix) cp. 75 mg
•Acțiune :
-are acelasi mecanism de actiune ca si ticlopidina
•Indicații:
-prevenirea complicațiilor tromboembolice arteriale la bolnavii cu AVC,
IMA
- prevenirea complicațiilor tromboembolice la bolnavii cu arteriopatie
obliteranta
•Reactii adverse:
-tulburari gastro-intestinale de tip hemoragic
-neutropenia apare mai rar.
•Doze: 75 mg o data /zi.
Anticoagulante
•Anticoagulantele sunt medicamente care împiedica procesul coagularii, actionând la nivelul sistemului plasmatic responsabil de gelificarea sângelui. Ele sunt utile îndeosebi în tromboza venoasa, unde fenomenul principal este formarea trombusului de fibrina.
•Sunt indicate atât pentru profilaxia primara, oprind generarea trombozei, cât si pentru profilaxia secundara, oprind extinderea cheagului si evitând accidentele embolice.
•De asemenea se folosesc la purtatorii de valve cardiace protetice (de preferinta înasociere cu antiagregantele plachetare).
•Complicatia majora este reprezentata de hemoragiile, care survin în caz de supradozare, dar si la dozele obisnuite, la bolnavii cu insuficienta hepatica sau insuficienta renala. Riscul este mult crescut în prezenta unor deficiente ale hemostazei.
a. Anticoagulante acute
Heparina f. 5000 u.i
•Se cupleaza cu o globulina plasmatica – antitrombina III – grabind acțiunea acesteia
de inactivare a trombinei, factorului X si altor factori ai coagularii
•Are structura polara, de aceea nu se absoarbe si e distrusa de sucurile gastrice, nu traverseaza bariera hematoencefalica si nici placenta, putându-se administra gravidelor care fac tromboflebite profunde.
•Are efect antitrombocitar prin inhibarea agregarii plachetelor, indusa de trombina.
•Clarifica plasma lipemica prin activarea lipoproteinlipazei.
•Se leaga de endoteliu, proteine plasmatice si macrofage, apoi se elimina renal. De aceea nu se administreaza în insuficientele renale.
Mod de administrare
•intravenos: perfuzie continua sau intermitenta → heparina sodica
•subcutanat→ heparina calcica.
•administrarea subcutanata e foarte dureroasa
•Doza administrata subcutanat 5.000 u.i la 8 – 12 ore
•Dozele pentru administrare intravenoasa: în perfuzie continua : 1000 u.i/ ora sau i.v inițial 10 000 u.i, apoi 5 000 – 10 000 u.i la 4 -6 ore
•Efectul heparinei trebuie supravegheat clinic si biologic.
•Pentru testarea eficacitații, se masoara timpul de coagulare, iar pentru testarea securitații timpul de trombina, a caror valoare trebuie sa fie de 2 – 3 ori mai mare decât cea normala
Indicatii:
•tromboza venoasa profunda
•infarctul miocardic acut
•angina instabila
•tromboembolia pulmonara
Reactii adverse:
•hemoragii → se foloseste ca antidot sulfatul de protamina, în perfuzie lenta
•trombocitopenie → la administrarea peste 5 zile
•alergie
•osteoporoza, mai ales administrata timp îndelungat
Contraindicații:
•hemoragie cerebrala
•HTA severa
Heparine cu masa moleculara mica
•Dalteparina (Fragmin)
•Enoxaparina (Clexane)
•Nadroparina (Fraxiparina)
•Reviparina (Clivarin)
•Se administreaza subcutanat de 1-2 ori pe zi
•Are mecanism de actiune ca heparina clasica, dar directionat mai mult pe factorul X.
•Se folosesc pentru profilaxia trombozelor venoase si emboliilor.
b.Anticoagulante cronice
Se mai numesc si anticoagulante cumarinice sau antivitamine K.
•Ele împiedeca sinteza hepatica a factorilor coagularii dependenta de vitamina K( II, VII, V, X)
Acenocumarolum→ Trombostop cp. 2 mg
Sintromcp. 4 mg
Warfarina (mai ales in SUA)
•Traverseaza bariera hematoencefalica si placenta (contraindicate gravidelor).
•Se leaga procentual mai mult de proteinele plasmatice.
•Au timp de latenta mai mare (timpul de latenta este egal cu timpul de viata al factorilor coagularii deja activati)
•Au durata de actiune prelungita
•Dozarea trebuie riguros controlata prin:
-timpul Quick
-INR (International Normalized Ratio) aceasta metoda compara TQ
al pacientului cu TQ mediu al unui grup de indivizi considerati normali. Valoarea normala
0,8-1,2.
Indicatii:
-tromboza venelor profunde
-infarct miocardic acut
-trombembolism pulmonar (6 luni )
Reactii adverse:
•Sângerare: ca antidot se administreaza vitamina K fiola de 10 mg injectata intravenos lent (pentru ca poate determina moarte subita.
•Se mai administreaza plasma proaspata congelata si crioprecipitat.
•Necroza tesutului gras din zona perfuziei
•La fat, în primul trimestru, medicamentul e teratogen, afecteaza mai ales oasele iar în ultimul trimestru, exista risc hemoragic.
•Medicamentele fibrinolitice sunt capabile sa lizeze cheagul de sânge.
•Ele favorezeza formarea plasminei, fiind active îndeosebi în interiorul cheagului, care protejeaza plasmina de antiplasminele circulante.
•Sunt indicate în cazuri selectionate de infarct miocardic acut, embolie pulmonara grava, tromboze venoase profunde severe, tromboze arteriale la nivelul membrelor (atunci când interventia chirurgicala nu este posibila).
•Trebuie administrate precoce deoarece cheagurile vechi sunt
putin influentate.
•Alteplaza
•Streptokinaza
•Urokinaza
•Toate acestea determina liza cheagului de fibrina prin activarea sau stimulareaplasminei.
•Alteplaza este o enzima naturala ce se leaga de fibrina, la suprafata trombului si determina transformarea plasminogenului în plasmina. E tromboselectiva.
•Indicatiile ateplazei sunt trombus arterial recent (infarct miocardic acut, trombembolismpulmonar) adica la maxim6 – 8 ore dupa aparitia lui.
•Contraindicatii :traumatisme recente, interventii chirurgicale recente, accident vascular recent, HTA severa, ulcer, 30 minute dupa masajul cardiac, intoleranta la glucoza.
•Streptokinaza nu are efect direct pe plasminogen dar îl activeaza.
•Contraindicatii: infectie recenta streptococica
•Reactii adverse: alergie,hta severa.
•Urokinaza se obtine din culturi celulare renale umane; activeaza direct plasminogenul. Reactiile adverse sunt mai usoare.
1.Imunologica- pesuprafatamastocitelorseleagaIgE sauIgG,avânddrept efect eliberarea de histamina cu consumdeenergiesiCa2+.Refacereadepozitelorseface dupacâtevazilesausaptamâni.
Histamina nu se administreaza ca medicament !Înterapeutica sefolosescantihistaminicele.
Antihistaminicele H1(AntagonistiiH1selectivi
Antihistaminiceleseabsorbrapidsiînproportiemaredinintestin,si se distribuielargînorganism.Suntmetbolizateintensivînficat,majoritateaavândefectrelativscurt:4-6ore.
2.Actiunicareaparprinaltemecanisme- pentrucaarestructuraasemanatoare cu substantelecareactioneazapereceptoriicolinergici,serotoninergici,a1 adrenergici.Auurmatoareleefecte:
Tiroida este sursa principala pentru doua categorii diferite de hormoni:
•tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) implicati in procese de crestere si dezvoltare
•calcitonina, secretata de celulele parafoliculare C, hormon implicat in metabolismul fosfo- calcic.
Acesti hormoni pot fi utilizati ca medicament si exista de asemenea posibilitatea interferarii farmacologice a activitiitii lor.
Triiodotironina si tetraiodotironina - aminoacizi iodati - se formeaza in celulele foliculare active ale glandei, pornind de la tirozina.
Tetraiodotironina si triiodotironina sunt metabolizate predominant in ficat, suferind procese de deiodare, dezaminare oxidativa si conjugare.
Se elimina prin bila iar parte din metaboliti sunt reabsorbiti in circulatia enterohepatica.
Timpul de injumiitiitire al T4 este de 7 zile la eutiroidieni, 3 zile la hipertiroidieni si 14 zile la hipotiroidieni.
Timpul de injumiitatire al T3 este de 1-2 zile.
Hormonii tiroidieni stimuleaza cresterea si dezvoltarea si intervin in maturarea sistemului nervos. Cresterea oaselor, ca si procesul de osteoliza, sunt stimulate, iar raspunsul la hormonul paratiroidian si la calcitonina este favorizat.
Efecte metabolice
-favorizeaza utilizarea periferica de glucoza, glicogenoliza hepatica si musculara, cresc glicemia
-stimuleaza lipoliza, scad concentratia de trigliceride si colesterol
-stimuleaza sinteza proteica
-cresc termogeneza
•pe inima: tahicardie, cresc debitul sistolic si consumul de oxigen
•pe rinichi: cresc diureza si filtrarea glomerulara
•pe SNC: dezvolta SNC si accentueaza reflexele osteo-tendinoase
-activeaza cresterea osoasa si musculara
Hipertiroidismul insotit de gusa difuza - boala Graves-Basedow sau gusa toxica difuza - este o afectiune autoimuna, care apare mai ales la adultii tineri.
La persoanele mai in varsta se poate dezvolta o alta forma de hipertiroidie - gusa toxica nodulara.
Simptomele hipertiroidismului sunt provocate de excesul de hormoni tiroidieni si constau, in principal, in nervozitate, neliniste, pierdere ponderala, apetit crescut, intoleranta la caldura, tremor, tahicardie cu palpitatii, diaree, oftalmopatie cu edem periorbitar, palpebral si exoftalmie.
Hipotiroidismul se datoreste afectarii primare a glandei tiroide sau lipsei tirotrofinei (hipotiroidism secundar) sau a hormonului hipotalamic de eliberare a tirotrofinei (hipotiroidism tertiar).
Hormonii tiroidieni sunt indicati, in principal, ca medicatie de substitutie in hipotiroidism.
•Levotiroxina sodica substituie hormonul corespunzator si asigura formarea
tisulara de triiodotironina. Efectul este maxim dupa 10 zile si dureaza 2-3 saptamani. Alimentele micsoreaza biodisponibilitatea, uneori absorbtia fiind foarte redusa. Din acest motiv, in mixedemul sever se folosesc forme injectabile.
•Liotironina sodica are potenta mai mare, efect mai rapid si de durata mai scurta
de cat levotiroxina. Dozele echivalente sunt de 25 үg liotironina si 100 үg levotiroxina.
Biodisponibilitatea dupa administrarea orala este de 95%.
Efectul se instaleaza dupa 4-6 ore, este maxim dupa 1-2 zile si se termina in circa 1 saptamana. Poate fi folosita pentru tratamentul comei mixedematoase si pentru supresia pe termen scurt a secretiei de tirotrofina, inclusiv In scop diagnostic.
Exista preparate care asociaza levotiroxina si liotironina in proportia cuprinsa obisnuit in pulberea de tiroida (4/l-5/l). Palpitatiile sunt frecvente si, uneori, suparatoare.
Tiroida pulbere este un preparat de origine animala, care cuprinde levotiroxina si liotironina. Preparatele brute si extractele naturale de tiroida sunt actualmente putin folosite deoarece au dezavantaje importante:
•Efect biologic inegal (continutul In iod nu se suprapune deplin celui in hormoni
activi), compozitie variata in levotiroxina si liotironina (ceea ce determina fluctuatii nefiziologice ale liotironinei serice), prezenta de impuritati proteice cu risc alergen.
•Preparatele hormonale tiroidiene agraveaza cardiopatia ischemicii si pot provoca
sau agrava tulburarile de ritm cardiac. Supradozarea hormonilor tiroidieni determina fenomene de hipertiroidism ca: tahicardie, palpitatii, intoleranta la caldura, iritabilitate, cefalee, cresterea temperaturii, sudoratie, pierdere In greutate, diaree.
Aceste simptome impun oprirea tratamentului cateva zile, apoi reluarea cu doze mai mici.
Nu trebuie folosite aceste preparate hormonale la bolnavii cu insuficienta cardiaca decompensata, boala coronariana si aritmii ectopice (ultimele 2 sunt contraindicatii relative).
Este necesara muIta prudenta in caz de hipertensiune arteriala, insuficienta corticosuprarenala, anorexie cu denutritie, tuberculoza, diabet.
•Protirelina - hormonul eliberator al tirotrofinei secretat de
hipotalamus, la nivelul hipofizei anterioare provoaca cresterea productiei si eliberarii de tirotrofina si prolactina.
Stimularea secretiei de tirotrofina poate fi Impiedicata de hormonii tiroidieni, corticosteroizi sau somatostatina.
Se folosesc preparate obtinute prin sinteza, administrate intravenos, pentru diagnosticul disfunctiilor tiroidiene.
Ca reactii adverse poate provoca gust metalic, greata,hipertensiune arteriala, nevoie de a urina, confuzie - in general minore si rapid reversibile.
Tirotrofina este un hormon secretat de hipofiza anterioara, care controleaza stimulator functia tiroidei; actioneaza la nivelul celulelor tiroidiene, crescand captarea iodului, sinteza hormonilor tiroidieni si eliberarea lor din coloid.
In exces provoaca hipertrofia, hiperplazia si cresterea vascularizatiei glandei. Se poate utiliza ca medicament pentru diagnosticul diferential al hipotiroidismului primar sau secundar sau in tratamentul unor cazuri selectionate de carcinom tiroidian, in scopul favorizarii captarii iodului, cu marirea consecutiva a actiunii distructive a radioiodului asupra tumorii.
Ca efecte nedorite au fost semnalate greaja, voma, reactii alergice, fenomene de hipertiroidism; prudenja la cardiaci.
Medicamente Antitiroidiene
•antitiroidiene de sinteza, care interfera competitiv biosinteza hormonilor tiroidieni
•prezinta in comun gruparea chimica tiocarbamida; doua categorii:
•derivatii de tiouracil
•derivatii de mercaptoimidazol
Mecanism de actiune:
•blocheaza hormonosinteza tiroidiana prin inhibitia competitiva a oxidarii iodurilor
•inhiba conversia T4 in T3
Farmacocinetica:
• absorbtie digestiva rapida, T1/2 scurt; trec prin lapte Principii de administrare
•Tiamidele se folosesc în tratamentul bolii Graves – Basedow; pot readuce functia tiroidei la normal, scazând nivelul hormonilor. Efectele apar dupa câteva zile pâna la câteva saptamâni (6 - 8 saptamâni pentru obtinerea efectului deplin).
•Tiamidele sunt avantajoase la persoanele tinere cu boala recenta si gusa mica la care remisiunile apar la 50% din cazuri.
•Asocierea acestor preparate cu Propranolol are efect favorabil asupra disparitiei tahicardiei, tremorului si tulburarilor vasomotorii.
•La începutul tratamentului se administreaza doze mari la interval de 4 – 8 ore (pâna la ameliorarea simptomatologiei clinice), iar apoi frecventa lor se reduce pâna la un numar necesar mentinerii efectului clinic.
•Supradozarea poate produce hipertiroidism si hiperplazie manifestata prin cresterea volumului tiroidei.
•- sunt sintetizati în gonade: ovare, celulele Leydig din testicole, placenta si in mod secundar
suprarenala
Se disting 2 categorii 1. Estrogenii naturali
-Estradiol: este cel mai puternic estrogen natural
-Estriol (Ovestin, Synapause)si amestec de derivati sulfoconjugati (Premarin) nu au
decât o slaba activitate estrogenica. 2. Estrogenii sintetici
a.Derivati de estradiol : Letinyl - este stabil si poate fi utilizat pe cale orala
b.Derivati nonsteroidieni : Dietilstilbestrol (Distilbene) – are o durata lunga de actiune Actiuni farmacologice ale estrogenilor
1. Efectul pe metabolismul hepatic :
-pe cale orala au efecte nefavorabile :
•cresc sinteza VLDL si sunt hipertrigliceridemiante
•scad sinteza de albumina si haptoglobina
•cresc sinteza de angiotensinogen - pot fi responsabili de retentie hidrosodata si HTA
•cresc sinteza de porfirine
•cresc concentratia biliara a colesterolului si sunt responsabili de staza biliara
•scad clearance-ul bilirubinei
2.Efecte mineralcorticoide – retentie hidrosodata la doze mari
3.Efecte asupra hemostazei – sunt agenti trombozanti la doze
forte si/sau in utilizare prelungita ; cresc agregarea plachetara
4.Actiune antiandrogenica – frineaza sistemul hipotalamo- hipofizar, de unde utilizarea lor in cancerul de prostata
5.Actiunea cancerigena – favorizeaza aparitia cancerului de endometru, deoarece efectele lor celulare nu sunt contrabalansate de progesteron
6.Efectul asupra cartilajului de conjugare – la copiii impuberi pot bloca cresterea
Mecanismul de actiune
•se leaga de receptorii nucleari si formeaza un complex ; acesta activeaza si stimuleaza sinteza diverselor clase de ARN, deci sinteza diverselor proteine
Indicatii majore
1.La femei :
•- metroragii, endometrite mai ales postgravidice ; atrofia vaginala ; simptome vasomotorii, osteoporoza. Trebuie sa fie asociate progestativelor pentru a evita riscul cancerigen
2.La barbati :
•- cancer prostatic ; se utilizeaza estrogeni nesteroidieni (stilbestrol)
Contraindicatii
•gravide
•cancer genital preexistent
•hemoragie genitala de etiologie neelucidata
•afectiuni hepatice
•hipertensiune arteriala severa
•inaintea pubertatii la copii de talie mica
•diabet
•antecedente cu accidente tromboembolice
•HTA moderata
•Migrene, tabagism
Efecte adverse
•digestive : varsaturi
•uterine : metroragii
•tendinta de retentie hidrosodata Antiestrogenii
•substante capabile sa se opuna efectelor estrogenice
•actioneaza prin competitie cu estradiolul la nivelul receptorilor nucleari
•Clomifenul (Clomid) este un antiestrogenic utilizat in tratamentul sterilitatii
•Tamoxifenul (Nolvadex) se utilizeaza in tratamentul carcinomului mamar
•Contraceptia hormonala feminina reprezinta modalitatea de
prevenire a sarcinii cu ajutorul hormonilor sexoizi, administrati oral, parenteral, vaginal sau prin implant intradermic.
Se bazeaza pe folosirea unor preparate hormonale, estrogeni si progestative, diferite de hormonii naturali 17 – beta – estradiol siprogesteron, prin modificarea structurii chimice a hormonilor naturali.
Clasificare:
I. Dupa compozitia chimica:
•Estroprogestative:
-normodozate: monofazice, bifazice;
-minidozate: monofazice, bifazice;
-secventiale.
•Progestative:
-macrodozate;
-microdozate;
-cu actiune retard;
-asociate cu alte mijloace contraceptive
II. Dupa modul de administrare:
-contraceptive orale: - estroprogestative;
-progestative.
-contraceptive injectabile: - combinate;
-numai cu progesteron;
-implante subdermice - Norplant
-inel vaginal cu progesteron
-dispozitive intrauterine (DIU) asociate cu contraceptive hormonale.
Contraceptive orale
a. Estroprogestativele(contraceptivele orale combinate) sunt
preparate de estrogen si progesteron sintetic, cu eficacitate crescuta în prevenirea sarcinii.
Clasificare:
•normodozate, contin etinilestradiol între 50 - 60 micrograme
-monofazice, continut constant de estrogeni si progestative pe comprimat;
-bifazice, asociatii estroprogestative în care variaza concentratia unuia sau ambilor constituenti hormonali, începând cu al 8 - lea sau al 12 - lea comprimat.
•minidozate, continut scazut de estrogeni 20 - 35 micrograme etinilestradiol;
-monofazice, continutul în estrogeni si progestative ramâne constant pe tot parcursul unui ciclu contraceptiv (pe o placheta);
-bifazice, concentratia unuia sau ambelor componente hormonale se modifica în doua etape, în sensul cresterii concentratiei hormonale spre sfârsitul ciclului contraceptiv;
-trifazice, raport variabil între estrogeni (etinilestradiol) si progestative, conturat în 3 etape succesive;
•secventiale, se caracterizeaza prin administrarea initiala (7- 14 zile) doar a estrogenilor, la care se adauga ulterior si un progestativ, pâna la sfârsitul unui ciclu contraceptiv
vasculare sau coronariene, afectiuni cardiace valvulare, HTA moderata sau severa, migrena focala, diabet zaharat cu complicatii vasculare, ciroza hepatica, neoplasm mamar;
•temporare: sarcina cunoscuta sau suspectata, alaptare, sângerari genitale
de cauza nediagnosticata, suspiciune neoplasm mamar.
•Reprezentanti: Cilest, Logest, Marvelon
b. Progestative orale
Sunt contraceptive hormonale orale care contin doar progesteron, într-o
doza mai mica decât contraceptivele combinate (30 – 60 micrograme). Progesteronii fac parte din grupul noretisteron sau levonogestrel.
Clasificare
•- microdozate - cu administrare continua ;
•- macrodozate - cu administrare discontinua. Utilizari terapeutice:
•- contraceptie hormonala la femei cu diabet zaharat, HTA, obezitate, migrene, la cele care alapteaza sau care au complicatii legate de componenta estrogenica a pilulelor combinate.
Efecte adverse:
•- sângerari de privatie, amenoree ;
•- tensiune mamara ;
•- cefalee.
Principii de administrare
1.Se administreaza 1cpr zilnic, la aceeasi ora, fara pauza si fara sa se tina cont de momentul aparitiei menstruatiilor.
2.Contraindicatiile utilizarii lor sunt:
•- permanente: cancer mamar
•- temporare: sarcina, sângerari genitale nediagnosticate, suspiciune de
•cancer mamar.
•Observatie : Eficacitatea lor este simtitor mai mica decât a contraceptivelor
combinate, în special la femeile tinere. La femeile peste 35 de ani, eficacitatea este similara cu cea a pilulelor combinate.
Reprezentanti:
•- microdozate: Orgametril, Norluten ;
•- macrodozate: Neogest, Micronor
Contraceptive injectabile
a.Contraceptive injectabile combinate
•Contin un estrogen cu actiune scurta si un progesteron cu actiune lunga.
Efecte adverse:
• - modificarea ciclurilor menstruale, crestere în greutate, cefalee.
Principii de administrare:
•Se administreaza 1 fiola/luna, preparatul fiind eliberat lent de la locul injectiei, timp de 28 de zile.
Reprezentanti: Cyclofem, Mesigyna
b. Contraceptive injectabile numai cu progestagen
Sunt compuse din hormoni steroizi sintetici, asemanatori structural cu progesteronul.
Principii de administrare:
•Preparatul se elibereaza progresiv de la locul injectiei intramusculare ; o singurainjectie ofera un efect contraceptiv sigur pe o perioadade 2 sau mai multe luni.
Reprezentanti:
•Medroxiprogesteron acetat depozit (DMPA) - Megestron, Depo-Provera, se administreaza o doza de 150 mg la 3 luni;
•Noretisteron enantat (Net-En) - Doryxas, Noristerat, se administreaza o doza de 200 mg la 2 luni;
Implantele subdermice
•Constituie o metoda contraceptiva bazata pe o doza mica de
progestagen, deosebit de sigura, cu o durata lunga de actiune si reversibila.
Principii de administrare:
1.Sistemul consta în 6 capsule moi de silastic(cauciuc siliconic), având 2,4mmdiametru, 34mmmlungime si continând 36 mg levonorgestrel;
2.Capsulele se insera subdermic, în zona superioara a bratului sau antebratului, printr-o procedura chirurgicala minora, efectuata sub anestezie locala;
3.Protectia fata de sarcina se instaleaza la 24 de ore de la insertie si dureaza aproximativ 5 ani; fertilitatea se redobândeste aproape imediat dupa ce se scot capsulele.
Efectele adverse :
•- cele mai frecvente sunt tulburarile ciclului menstrual si cefaleea.
Dispozitive intrauterine (DIU)
•DIU care elibereaza levonorgestrel, având viteza de eliberare
initiala 20 micrograme/24 ore; contine 52 mg progestagen si confera protectie fata de sarcina pe o durata de 5 ani.
Steroizii androgeni
Steroizii hormonali androgeni sunt secretati de testicul si, in masura mica, de ovar si de corticosuprarenala.
Testosteronul, principalul hormon androgen, se formeaza si este secretat de catre celulele interstitiale sau celulele Leydig din testicul, pornind de la colesterol, prin intermediul progesteronului si androstendionei.
Circula legat de o globulina care leaga hormoni sexuali (SHBG), de transcortina (globulina care fixeaza hidrocortizonul) si de o albumina.
Inainte de pubertate secretia de testosteron este minima. La femei, ovarul produce mici cantitati de testosteron.
In timpul sarcinii concentratia plasmatica creste progresiv ajungand, la termen, la nivelul celei de la barbati si revenind la normal dupa 1-2 saptamani de la nastere.
In unele tesuturi extraglandulare, testosteronul este aromatizat, transformiindu- se in estradiol, proces responsabil de sinteza estrogenului la femeile in menopauza si la barbali; de asemenea, explica unele efecte estrogenice ale testosteronului folosit ca medicament (de exemplu ginecomastia).
Testosteronul, care incepe sa fie secretat in cantitati mari la pubertate (sub influenta LH), provoaca maturarea organelor genitale masculine si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare caracteristice.
Se produce cresterea organelor genitale externe si a prostatei, cresterea si distribuirea de tip mascuIin a parului, modificarea laringelui cu ingrosarea vocii, dezvoltarea musculaturii de tip masculin, maturarea oaselor cu cresterea in lungime, apoi inchiderea epifizelor, cu oprirea cresterii.
Este stimulata cresterea si activitatea secretorie a glandelor sebacee si uneori apare o acnee caracteristica.
Comportamentul sexual al barbatilor, vigoarea fizica sunt de asemenea in legatura cu secretia androgenilor.
Testosteronul are actiuni virilizante si anabolizante intense.
Este putin folosit ca atare, din cauza cineticii sale neprielnice - cand este Injectat intramuscular se absoarbe, se metabolizeaza si se elimina repede (timpul de injumatatire este de 10-20 minute), iar cand se administreaza oral este inactivat, in majoritate, la primul pasaj hepatic.
Pentru tratamentul hipogonadismului masculin este avantajoasa folosirea sub forma de implant subcutanat care asigura nivelele fiziologice de testosteron timp de 4-5 luni.
Exista, de asemenea, un preparat de eliberare transdermica, care contine 15 mg testosteron. Aplicat pe pielea scrotului, furnizeaza circa 3,6 mg hormon pentru 24 ore.
qEsterii testosteronului la gruparea l7-0H - acetat, propionat, enantat, cipionat, fenilacetat, fenilpropionat - sunt mai putin polari, avand un tranzit mai lent in organism. Injectati intramuscular in solutie uleioasa, se absorb incet, avand actune prelungita.
•Testosteronul propionat se injecteaza intramuscular in
hipogonadism si in cancerul mamar.
•Testosteronul fenilpropionat se injecteaza intramuscular in
hipogonadism, in cancerul' de san la femeie si in aplazia medulara.
•Testosteronul enantateste un ester cu efect mult prelungit. Se
utilizeazii in hipogonadism, in cancerul de san al femeii si in aplazia medulara.
•Testosteronul undecilat administrat oral, se absoarbe
predominant in caile limfatice, ceea ce reduce fenomenul de prim pasaj hepatic. Se foloseste in administrare orala pentru tratamentul hipogonadismului masculin.
•Metiltestosteronul este mai putin activ decat preparatele injectabile de
testosteron, dar este mai lent metabolizat hepatic. Se administreaza pe cale orala sau perlingual in tratamentul hipogonadismului sau al cancerului de san.
Poate provoca icter colestatic.
•Fluoximesteronul derivat fluorat al metiltestosteronului, are o potenta de 5 ori
mai mare decat acesta. Nu formeaza estradiol in organism. Se utilizeaza pentru tratamentul hipogonadismului si ca stimulant al hematopoiezei.
Poate provoca icter colestatic.
•Mesterolona derivatul 1 alfa-metil al 5 alfa-dihidrotestosteronului este mai activ
decat testosteronul. Deprima mai putin spermatogeneza, nu formeaza estradiol si nu inhiba secretia de gonadotropine.
Este indicat pentru tratamentul hipogonadismului mascuLin, mai ales in prezenta oligospermiei.
•Danazolul este derivatul izoxazol de 17a-etiniltestosteronului (etisteron).
Are proprietati androgenice si progestative slabe. Inhiba secretia hipofizara de gonadotrofine.
Principala indicatie este endometrioza, danazolul determinand inactivitatea si atrofia tesutului endometrial normal si ectopic.
Danazolul este utilizat si pentru prevenirea crizelor la bolnavii cu edem angioneurotic ereditar deoarece favorizeaza sinteza hepatica a unei proteine inhibitoare a primei componente a complementului, corectand tulburarea metabolica generatoare a crizelor de angioedem.
Reactile adverse sunt frecvente: crestere ponderala, edeme, micsorarea sanilor, piele
grasa si acnee, hirsutism, ingrosarea vocii, modificari de libido, bufeuri, cefalee, crampe musculare.
Dozele mari pot afecta ficatul, provocand cresterea enzimelor serice sau icter. Danazolul poate produce virilizarea fatului feminin, de aceea tratamentul este
Inaintea inceperii tratamentului mastozei fibrochistice trebuie exclusa posibilitatea cancerului de san.
• VITAMINELE
•
Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functioanare a
organismului.
• Sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor.
• Unele sunt sintetizate si in organism - vit.K, D3, PP, biotina, B6 etc.
Denumirea vitaminelor:
•Alfabetica - A,D, C, D, E, K si diferiti indici in cadrul unui tip de vitamina - B1, B6 etc;
•Denumirea chimica - are la baza structura chimica a vitaminei -ex.Vit.B6-piridoxina, Vit.E-tocoferol.
•Denumirea terapeutica
•Vitamina A - antixeroftalmica
•Vitamina C - antiscorbutica
•Vitamina D - antirahitica
•Vitamina E - antisterilitate
•Vitamina PP - antipelagra
•Vitamina K - antihemoragica
Calsificarea vitaminelor
•Liposolubile - A, D, E, K
•Hidrosolubile - complexul B si vitamina C
•S-au identificat si compusi cu structura mai mult sau mai putin asemanatoare cu a vitaminelor capabili sa diminueze activitatea vitaminelor - antivitamine (unii avand utilizari terapeutice)
•Vitaminele pot fi active ca atare sau pot fi gasite sub forma de provitamine (precursori inactivi) care in organism sunt transformate in vitamine.
•Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice diferite de cele biochimice.
Din punct de vedere al mecanismului de actiune vitaminele pot
fi:
•Efect nuclear - actioneaza influentand transcriptia AND si formarea de proteine cu rol biologic - vitamina A si D;
•Efect membranar - impiedica actiunea unor radicali liberi la nivelul membranelor biologice - vitamina E;
•Rol in transferul unor grupari (CO2, NH2) - vitamina B1, B6, B12, acidul folic
•Rol in transferul de electroni - vitamina PP, K, C
Deficitul sau starea de hipovitaminoza pot apare prin:
•Aport redus
•Alimentatie dezechilibrata
•Lipsa poftei de mancare
•Absorbtie necorespunzatoare
•Afectiuni
•Hepatice
•Biliare
•Gastro-intestinale
•Administrarea concomitenta de medicamente care scad absorbtia vitaminelor.
•Nevoi crescute ale organismului
•Gravide
•Copii in crestere
•Batrani
•Boli infectioase
•Hipotiroidism
•Alcoolici
•VITAMINE LIPOSOLUBILE
Vitamina A - antixeroftalmica
Formele sub care se gaseste:
•Retinolul (vitamina A1) ai esterii retinolului;
•3-dehidro-retinolul (vitamina A2)
•Retinalul
•Acidul retinoic
•Precursori de vitamina A (provitamine) = carotenoide - βcarotenul
•Analogi de sinteza ai vitaminei A - tretinoin, etretinat, acitecrin etc.
•Surse
•organismul nu sintetizeaza vitamina A, dar poate transforma provitaminele in vitamine
•provine din alimente - ca atare sau sub forma de provitamine.
•produse animale - ficat, lapte integral, unt, branza, oua, peste, uleiul din ficat de peste
•produse vegetale - fructe, rosii, morcovi.
Rolul vitaminei A
•formarea pigmentilor fotosensibili in retina si prevenirea hemaralopiei (tulburare de adaptare la intuneric)
•cresterea si diferentierea celulelor epiteliale - contribuind la reglarea troficitatii mucoaselor si tegumentelor.
•proprietati anticanceroase - favorizeaza transformarea celulelor malige in celule normale si inhiba cresterea tumorilor.
•implcata in procese imune si in apararea antimicrobiana - stimuland formarea de anticorpi.
•necesara pentru cresterea oaselor si tesuturilor moi.
•necesara pentru reproducerea si dezvoltarea embrionara.
•intervine in metabolismul steroizilor si in sinteza colesterolului
•influenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale.
•Carenta vitaminei A se datoreaza:
•diete dezechilibrate (aport insuficient)
•malabsorbtie
•afectiuni biliare si hepatice (tulburari de absorbtie si depozitare in ficat).
•boli renale (eliminare crescuta).
•hipertiroidie (conversie deficitara).
•diabet zaharat (conversie deficitara).
•deficit proteic (cantitatea de proteine transportoare scazuta).
•Manifestari clinice ale carentei:
•tulburari de vedere nocturna
•uscaciunea pielii si mucoaselor.
•hiperkeratoza.
•intarzierea cresterii si dezvoltarii cu tulburari de osificare.
•scaderea rezistentei la infectii etc.
Indicatiile vitaminei A:
•prevenirea si tratarea starii de hipovitaminoza
•afectiuni muco-cutanate - dermatoze, xeroftalmie, conjunctivite, infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare, tulburari digestive
•hipertiroidie
•copii cu deficite de crestere.
Analogii de sinteza ai vitaminei A naturala au rol asupra proliferarii si diferentierii tesuturilor, in special al epiteliilor, astfel
•Tretinoinul (acidul all-trans retinoic)
•tratamentul local al acneei.
•in doze mari - tratamentul leucemiei acute promielocitare in asociere cu chimioterapia.
•Isotretinoinul (izomer al tretinoinului) - utilizat in tratamentul acneei grave si in tulburari de keratinizare - se administreaza oral sau cutanat.
•Etretinatul - utilizat in tulburari congenitale de keratinizare, psoriazis, ihtioza etc.
•acitretinul - forma activa a etretinatului - are aceleasi indicatii, dar durata mai scurta de actiune.
•Reactii adverse - sunt doza-dependente (apar la doze mari):
•retinolul sub forma de acetat sau palmitat - po sa parenteral
•vitamina A - poate fi aplicata local - piele si mucoase - solutii, unguente.
•VITAMINA D
•Calciferolii sau vitamina antirahitica - liposolubila
•sunt incluse 6 vitamine de la D2 la D7
•cei mai importanti compusi sunt:
•ergocalciferol - D2
•colecalciferol - D3
•calcifediol - metabolit activ
•calcitriol - metabolit activ
•alfacalcidol
•dihidrotahisterol - analog sintetic al vitaminei D
•Surse
•colecalciferolul - D3 - are origine endogena si exogena - este sintetizat la nivelul pielii - de la 7-dehidro-colesterol (provitamina D3) este convertit in vitamina D3 sub actiunea razelor UV
•ergosterolul (provitamina D2) - preluat din alimente
•Vitamina D se gaseste in ficat, peste gras, unt, lapte, branza, galbenus de ou.
•Rolul vitaminei D
•implicata in homeostazia calciului si fosfatilor prin influentarea absorbtiei, mobilizarii din oase si eliminarii renale a acestora.
•la nivel intestinal - stimuleaza absorbtia calciului si fosfatului, favorizand sinteza unor proteine (calbindine) care cresc pasajul Ca prin citosolul celulei digestive.
•la nivel renal - creste retentia din urina a Ca si fosfatului prin cresterea reabsorbtiei acestora la nivelul tubilor renali.
•la nivel osos - participa la mineralizarea normala a oaselor. Cand valorile calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbtiei osoase.
•la nivelul paratiroidelor - inhiba indirect sinteza parathormonului, creste calcemie si inhiba expresia unei gene responsabile de sinteza sa.
•Hipovitaminoza D poate sa apara:
•lipsa sau insuficienta expunere la soare;
•aport insuficient prin alimente;
•malabsorbtie
•afectiuni hepatice sau biliare care pot afecta absorbtia vitaminei;
•insuficienta renala cronica;
•sarcina sau in perioada de alaptare
•prematuri si in perioadele de crestere;
•rezistenta la vitamina D - probabil prin deficienta genetica;
•profilactic la gravide si femei care alapteaza - 1000-1500 ui/zi
•curativ la gravide si femei care alapteaza -600.000 ui/zi la 4 - 6 saptamani
•profilaxia rahitismului la sugar - 400-1000 ui/zi
•tratamentul rahitismului - 400.000-600.000 ui oral, injectabil intr-o priza sau 5000- 15000 ui/zi in 2-3 prize timp de 3-6 saptamani asociat cu Calciu
•Colecalciferolul se administreaza:
•profilactic in rahitism 200.000 - 400.000 ui la 6 luni
•curativ in rahitism 200.000 ui/ sapt, 2 saptamani.
•curatic in osteomalacie 200.000 ui la 2 saptamani pentru 3 luni.
•VITAMINA E
•Tocoferolii - cel mai activ - a-tocoferol
•vitamina liposolubila
•vitamina antisterilitate
•Surse
•uleiuri de origine vegetala - soia
•legume cu frunze verzi
•cerale integrale
•ficat, carne
•unt, lapte
•oua
•grasimi animale.
•Rolurile vitaminei E
•efect antioxidant
•implicata in metabolismul acizilor nucleici
•intervine in metabolismul seleniului
•intervine in activitatea glandelor sexuale
•are activitate antiagreganta plachetara.
•intervine in cresterea imunitatii mediate celular la varstnici.
•indicatii:
•datorita rolului antioxidant a fost testata intr-o serie de afectiuni cu rezultate mai mult sau mai putin semnificative
•prevenirea aterosclerozei - prevenirea AVC, scaderea riscului de afectiuni coronariene
•prevenirea cancerelor - cancerul de prostata la fumatori.
•Indicatii:
•malabsorbtie intestinala
•sarcina
•prematuri hraniti artificial
•varstnici cu circulatie periferica deficitara
•sterilitate
•avort habitual
•hepatita cronica
•distrofii musculare
•afectiuni neurologice
•Manifestarile carentei de vitamina E - nespecifice;
•tulburari neurologice
•tulburari musculare
•fragilitate eritrocitara si anemie hemolitica la prematuri
•scaderea activitatii glandelor suprarenale si hipofizei
•cresterea riscului aterosclerotic.
•Dozele mari si tratamentele indelungate pot determina:
•oligospermie
•involutia ovarelor
•tulburari de menstruatie
•hemoragii
•cefalee
•oboseala
•greata
•tulburari de vedere
•Necesarul zilnic:
•copii < 1an - 3 - 4 mg
•copii 1 - 10 ani - 6 - 7mg
•barbati - 10mg
•femei - 8mg
•sarcina - 10mg
•VITAMINA K
•Vitamina antihemoragica sau vitamina coagularii
•vitamina liposolubila
•au fost descrise:
•vitamina K1 - fitomenadiona, filochinona
•vitamina K2 - menachinona, farnochinona
•vitamina K3 - menadiona - de sinteza
•Surse
•K1 - produse vegetale - spanac, tomate, uleiuri vegetale
•K2 - produse animale - carnea, pestele, dar este sinteizata si de flora intestinala la om
•Rolurile vitaminei K
•implicata in coagularea sangelui, intervenind in formarea unor factori ai coagularii - II, VII, IX, X cat si a unor factori anticoagulanti - proteina C si S. Acestea sunt proteine specifice sintetizate in ficat plecand de la precursori inactivi printr-un proces la care participa vitamina K.
•pentru a-si exercita efectul vitamina K are nevoie de celule hepatice sanatoase, care sa sintetizeze precursorii factorilor de coagulare.
•Carenta de vitamina K se intalneste la:
•nou-nascuti - datorita florei intestinale insuficient dezvoltate, aportului redus de vitamina prin laptele matern etc.
•dupa administrarea timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu spectru larg care pot distruge flora saprofita.
•alimentaie parenterala prelungita.
•cantitate redusa de bila - icter mecanic, fistula biliara.
•sindrom de malabsorbtie.
•afectiuni hepatice severe - ciroza hepatica, insuficienta hepatica severa.
•manifestarile carentei de vitamina K
•echimoze, epistaxis
•hemoragie digestiva - hematemeza, melena.
•sangerari postoperatorii
•rar hemoptizie si hemoragii cerebrale
•scaderea densitatii osoase si risc de fractura.
•Indicatii:
•carenta de vitamina K
•supradozarea cu anticoagulante orale (care sunt antivitamine K);
•diateze hemoragice;
•hipotrobinemii - in tratamentele cu salicilati.
•supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora intestinala.
•nu este eficace in hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpura, scorbut (carenta de vitamina C), anemie aplastica.
•Reactii adverse
•alterarea gustului
•inrosirea fetei
•bronhospasm
•tahicardie
•Necesarul zilnic recomandat:
•copii < 1an - 0.005 - 0.01mg
•copii 1- 10 ani - 0.015 - 0.03mg
•barbati - 0.045 - 0.08mg
•femei - 0.045 - 0.065mg
•sarcina - 0.065mg
•Fitomenadiona se administreaza oral si parenteral
•5 - 10mg/zi in hemoragii
•20 - 100mg/zi supradozarea de antiocoagulante orale
•VITAMINE HIDROSOLUBILE VITAMINA B1
•Tiamina - vitamina hidrosolubila, termolabila
•Surse
•sintetizata de plante, microorganisme, alge si unele ciuperci. Omul nu poate sintetiza aceasta vitamina.
•drojdia de bere
•cereale nedecorticate
•paine integrala
•legume
•nuci
•carne de porc
•organe animale - ficat, rinichi
•Rolurile vitaminei B1
•transformarea glucidelor in lipide
•favorizarea depunerii glicogenului in ficat
•transformarea acidului piruvic in aminoacizi
•sinteza acetilcolinei
•Hipovitaminoza B1 imbraca mai multe forme, dintre care:
•Beri-beri
•Sindrom Wernicke - Korsakoff
•Deficitul de vitamina B1 in care se impune administrarea preparatelor cu vitamina poate avea diferite cauze:
•alcoolismul
•ciroza hepatica si afectiuni gastrointestinale
•aport insuficient la persoanele in varsta sau hranite parenteral
•necesar crescut la femeile indarcinate, care alapteaza, copii in crestere, infectii.
•aport crescut de glucide
•consum de alimente care contin substante asa-numite antitiamine - ceaiul
•Administrarea vitaminei B1 prezinta risc scazut de reactii adverse si supradozare, excesuleliminandu-se renal
•pot apare reactii nespecifice car nu sunt doza-dependente:
•greata
•anxietate
•transpiratii
•senzatie de caldura
•reactii alergice la administrare parenterala - urticarie pana la insuficienta cardiaca si moarte.
•Necesarul zilnic recomandat
•copii , 1an - 0.3 - 0.4mg
•copii 1 - 10 ani - 0.7 - 1mg
•barbati - 1.2 - 1.5mg
•femei - 1.0 - 1.1mg
•sarcina 1.5mg
•se administreaza oral
•adult 30-100mg/zi
•copii 5 - 20mg/zi
•parenteral - s.c, i.m, i.v - 1 - 2fiole/zi
•VITAMINA B6
•PIRIDOXINA
•se gaseste sub 3 forme
•piridoxina
•piridoxal
•piridoxamina
•Surse
•carne - vita, porc, pui, peste
•ficat
•drojdie de bere
•cereale integrale
•polen
•galbenus de ou
•nuci, soia, legume verzi
•Rolurile vitaminei B6
•participa la formarea acidului ү-aminobutiric (GABA) - efect sedativ;
•participa la formarea histaminei, serotoninei, dopaminei etc.
•implicata in biosinteza hemului;
•este factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor tumorale.
•in doze mari are actiune usor anticoagulanta.
•Manifestarile clinice ale deficitului de vitamina B6
•adminsitrarea unor medicamente: izoniazida, penicilamina, contraceptive orale timp indelungat
•toxicitatea vitaminei B6 este redusa. Pot apare functie de doza:
•crampe musculare
•neuropatie senzitiva - parestezii
•modificarea perceperii durerii, temperaturii etc.
•doze mari de vitamina B6 inhiba absorbtia intestinala a vitaminei B1
•scade efectul barbituricelor, fenitoinei
•efectul vitaminei B6 este scazut de:
•contraceptive orale, izoniazida, penicilamina etc.
•Necesarul zilnic recomandat
•copil < 1an - 0.3-0.6mg
•copii 1 - 10 ani 1.0-1.4mg
•barbati - 1.7-2mg
•femei - 1.5-1.6mg
•sarcina - 2.2mg
•VITAMINA B12
•COBALAMINA
•vitamina hidrosolubila
•in terapie sunt folosite
•ciancobalamina
•hidroxocobalamina
•Surse
•doar exogene
•lapte
•oua
•peste
•ficat
•Rolul Vitaminei B12
•implicata in transformarea acidului folic in folinic si respectiv sinteza nucleoproteinelor, a AND-ului, in cresterea si maturarea celulara
•influenteaza activitatea maduvei hematopietice
•rol important in mentinerea troficitatii mucoasei gastrice
•Carenta vitaminei B12
•aport insuficient la cei cu regim vegetarian total;
•absorbtie deficitara
•defecte genetice in metabolismul celular al vit.B12
•absenta congenitala a transcobalaminei II
•Carenta de vitamina B12 determina anemie megaloblastica - anemie pernicioasa sau anemie Biermer
•paloare cutaneo-mucoasa
•tulburari digestive - greata, varsaturi, tulburari de tranzit
•neuropatie senzitiva bilaterala - parestezii
•limba neteda, depapilata
•Indicatii:
•anemia megaloblastica prin deficit de B12
•neuropatii la alcoolici, diabet, nevralgii
•ciroza hepatica
•malnutritie
•Reactii adverse
•hipokaliemie
•alergii
•nu trebuie administrata la pacientii cu neoplazii - poate determina evolutia bolii prin cresterea sintezei de ADN.
•Necesarul zilnic
•copii <1an - 0.0004-0.0005mg
•copii 1-10 ani - 0.0009-0.0012mg
•barbati - 1.8-2.4ug
•femei - 0.0018-0.0024ug
•sarcina - 2.6ug
•Mod de administrare
•poate fi administrata oral, i.m, i.v
•in formele medii de anemie - 1ug zilnic 10 zile
•in formele complicate - 50ug 5-10 zile, urmate de doze de intretinere de 30- 100ug/luna
•VITAMINA C
•ACIDUL ASCORBIC
•hidrosolubila
•vitamina antiscorbutica
•Surse
•doar exogen
•citrice;
•rosii
•capsuni
•varza
•cartofi
•Rolurile vitaminei C
•biosinteza colagenului
•transformarea dopaminei in adrenalina si noradrenalina
•efect antioxidant
•favorizeaza absorbtia digestiva a fierului
•favorizeaza depunerea calciului in oase
•participa la transformarea methemoglobinei in hemoglibina
•are actiune antialergica
•are rol in procele de aparare imuna
•Carenta - rara intalnita - Scorbut
•hemoragii gingivale
•astenie, sacdere ponderla
•cefalee
•scaderea rezistentei la infectii, anemie
•Poate fi folosita
•in starile gripale, infectii pentru a stimula apararea organismului
•in stari astenice
•in methemoglobinemie
•diateze hemoragice
•osteoporoza, fracturi
•sarcina
•fiind o vitamina hidrosolubila se elimina usor, riscul de reactii adverse este redus, poate determina
•tulburari digestive
•insomnii
•cresterea riscului de formare a calculilor renali
•eroziuni dentare
•Necesarul zilnic
•copii ,1an - 30-35mg
•copii 1-10ani - 40-45mg
•barbati - 50-60mg
•femei - 60mg
•sarcina - 70mg
•Mod de administrare - oral, i.m, i.v
•adult 0.1-1g/zi
•copii - 0.05-0.3g/zi functie de varsta
Rolul farmacoterapiei in stoparea proceselor infectioase endodonticeEtichete: Anul 5, Endodontie
Principalul scop al terapiei endodontice este acela de a reduce germenii microbieni atât prin tratamentul mecanic asociat cu spãlãturi, cât şi prin pansamente temporare. Substanţele medicamentoase intracanaliculare trebuie sã aibã o acţiune antimicrobianã şi sã respecte integritatea ţesuturilor periapicale. Nici una dintre substanţele medicamentoase folosite în tratamentul endodontic al canalelor infectate, nu întruneşte toate criteriile unui medicament intracanalicular ideal. Se considerã cã nu este posibilã o sterilizare completã a canalului radicular sau este foarte greu de obţinut dupã un numãr mare de şedinţe consecutive cu substanţe medicamentoase. Grossman considerã cã mai degrabã putem vorbi şi sperãm sã obţinem o dezinfecţie şi nu o sterilizare completã a canalului, dezinfecţie care, urmatã de o corectã obturaţie de canal, dã rezultate bune în timp.
Antibiotice şi cefalosporine. Noţiuni de bazã Substanţele cu acţiune antimicrobianã se pot clasifica în douã grupe mari, în funcţie de toxicitatea lor faţã de organismul gazdã : - dezinfectantele sau antisepticele = au acţiune nespecificã prezentând efecte toxice aproximativ egale faţã de agenţii patogeni şi faţã de celulele organismului gazdã. De aceea ele nu pot fi utilizate decât în aplicaţii externe. - chimioterapicele şi antibioticele = exercitã efecte toxice specifice faţã de anumite microorganisme, având însã efecte toxice mult mai reduse sau absente faţã de celulele organismului gazdã. Diferenţa între chimioterapice şi antibiotice constã în originea lor diferitã – chimioterapicele sunt obţinute prin sintezã chimicã, în timp ce antibioticele sunt produse de diferite specii de microorganisme ( bacterii, fungi, actinomicete ).
Mecanisme generale de acţiune al chimioterapicelor şi antibioticelor :a) La nivelul peretelui celulei bacteriene, inhibând procesele responsabile de
biosinteza sa. Astfel acţioneazã :– penicilinele- cefalosporinele - bacitracina- cicloserina- novobiocina Aceastã categorie de antibiotice se adreseazã în special germenilor gram-pozitivi.
b) La nivelul membranei citoplasmatice, care intervine în reglareaschimburilor ionice şi sintezei proteice a celulei bacteriene. Astfel acţioneazã :- polimixinele- aminoglicozidele ( streptomicina, neomicina, kanamicina, gentamicina)Aceastã categorie de antibiotice se adreseazã în special germenilor gram-negativi.
c) Asupra proceselor metabolice- inhibarea sintezei proteice microbiene - cloramfenicol ( blocheazã sinteza proteicã) - tetracycline ( împiedicã migrarea aminoacizilor cãtre ribozomi) - eritromicina ( acţioneazã prin dislocarea competitivã a aminoacizilor de pe locurile de fixare pe ribizomi) - streptomicina ( acţioneazã prin pertubarea activitãţii ARN) - novobiocina ( inhibã sinteza proteicã la nivelul nucleului celulei bacteriene, blocând AND-polimeraza) - rifampicina (inhibã sinteza proteicã la nivelul nucleului celulei bacteriene, blocând ARN-polimeraza) - acidul nalidixic ( inhibã sinteza de ADN) -antagonism competitiv faţã de un metabolit esenţial – sulfamidele –neoxazol, sulfizoxazol, sulfametin, etc. Datoritã varietãţii germenilor regãsiţi în canalele radiculare, ca antibioterapie se folosesc:- combinaţii între metronidazol şi peniciline, amoxicilinã, sau macrolide (azithromycin, clarithromycin, erythromycin)- amoxicillin-clavulanat ( augmentin )- clindamicinã / lincomicinã Aceastã categorie de antibiotice se adreseazã în special germenilor gram-negativi.
Medicaţia pe cale generalã1) Antibiotice şi chimioterapice folosite în administrãri orale ( pe cale generalã)
Chimioterapice active în amebiazã, tricomoniazã, giardiozã Metronidazolul este singurul agent care acţioneazã asupra bacililor gram-negativi. De asemenea acţioneazã şi asupra germenilor anaerobi gram-pozitivi ( Actinomyces, Peptostreptococcus), a protozoarelor. Este un antibiotic de elecţie pentru germenii anaerobi.
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)
Dozare: Adult: -250mg la 8h, timp de 5-10 zile -500mg la 12h, timp de 5-10zile
La copii: -5mg/kg la 8h, timp de 7 zile, adm. oralã
-creşte acţiunea warfarinei (tratarea trombozelor) -apar reacţii tip disulfiram în administrãri concomitente cu etanolul (crampeabdominale, vãrsãturi, flush, cefalee)
Contraindicaţii:- sarcinã în primul trimestru- hipersensibilitate la medicament- afecţiuni renale, hepatice- afecţiuni ocular cu îngustarea câmpului visual- disacrazii sanguine- lactaţie- afecţiuni SNC
Recomandãri:-se administreazã unul dintre pansamentele gastrice(antiulceroase):
pantoprazolum (Controloc) 20mg de 2 ori /zi, lansoprazol(Lanol, Lansogastro, Lansoprazol, Lanzap, Lanzol, Lanzul, Lansoprol,
Levant) 30mg de 2 ori /zi (-Pantoprazol-ul interferã cel mai puţin cu alte medicamente) omeprozol 20mg de 2ori/zi(Helicid, Losec, Losec Mups, Omedar, Omeprazol,
Omeran, Omez, Ortanol, Risek, Ultop, Ulzol) - Nu se asociazã cu inhibitori de agregare plachetarã(-ex. Plavix)-poate da somnolenţã-medicamentul poate colora urina în maro, nu vã alarmaţi Mod de prezentare:-comprimate 250mg , 500mg-soluţie perfuzabilã 500mg/100ml-suspensie oralã 4%-ovule 500mg-burete dentar 4,5mg-pastã
Denumiri comerciale:Eforan, Flagyl, Grinazole, Metrogene, Metronidazol, Metronidazol A, Metronidazol B
Penicilinele acţioneazã în special asupra microorganismelor gram-pozitive Pseudomonas aeruginosa, Fusobacterium spp,Prevotella si Porphyromonas spp.Inhibă biosinteza de mucopeptide peretelui celular şi este eficace în timpul de replicare activă. Concentraţiile inadecvate pot produce efecte numai bacteriostatice. Se pot asocia cu aminoglicozide pentru a-i creşte efectul efectul împotriva endocarditelor streptococice.
În cazul bacteriilor penicilin-rezistente se poate administra clindamicinã.
a.Ampicillinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: adm. oralã : -250mg la 6h, timp de 5-7zile -500mg la 8h, timp de 5-7zile IV,IM : -peste 40kg : 250-500mg la 6h,
La copii( sub 20kg): - adm. oralã : 50mg/kg/zi în doze egal divizate la 6-8h - IV, IM : 25-50mg/kg/zi în doze egale la 6-8h
Prafilaxia endocarditei bacteriene în intervenţii stomatologice:-la pacienţi cu risc moderat şi la cei ce nu pot lua medicaţia per os: -adult: 2g IV, IM cu 30 de minute înainte de intervenţie -copii: 50mg/kg cu 30de minute înainte de intervenţie- la pacienţi cu risc crescut: - adult: 2g ampicilinã(IV sau IM) + 1,5mg/kg gentamicinã (IV sau IM), cu 30 minute înainte de intervenţie, urmate la 6h de 1g ampicilinã (IM sau IV) sau 1g per os - copii: 50mg/kg ampicilinã(IV sau IM)+1,5mg/kg gentamicinã (IM sau IV), cu 30 minute înainte de intervenţie, urmatã la 6h de ampicilinã 25mg/kg (IM sau IV) sau 25mg/kg amoxicilinã per os
Precauţii:-lactaţie-hipersensibilitate la cefalosporine-nou-nãscuţi- afecţiuni renale
Recomandãri:Se ia cu 1h înainte sau cu 2h dupã masã
Mod de prezentare:-capsule 250mg, 500mg-pulbere pentru suspensie oralã 125mg/5ml, 250mg/5ml-granule pentru suspensie oralã 125mg/5ml, 250mg/5ml-pulbere pentru soluţie injectabilã 250mg, 500mg, 1g
b. Ampicillinum+SulbactamCategorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: - 1g ampicilinã/0,5g sulbactam , pânã la 2g ampicilinã/1g sulbactam la 6h( nu mai mult de 4g sulbactam zilnic), adm. IM sau IVLa copii: -peste 40kg : =dozã de adult -peste 1an, dar sub 40kg : =300mg/kg/zi(200mg ampicilinã/100mg sulbactam), în doze divizate la 6h, adm IM sau IV! atât ampicilina cât şi sulbactamul sunt hemodializabile!
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la peniciline-hipersensibilitate la cefalosporine
-nou-nãscuţi-afecţiuni renale- sau este scãzutã doza
Mod de prezentare:-pulbere pentru soluţie injectabilã: -750mg – conţine = 500mg ampicilinã+250mg sulbactam - 1,5g - conţine = 1g ampicilinã+500mg sulbactam
Denumiri comerciale:Ampiplus, Unasync.Amoxicillinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: -250mg la 6h, adm. oralã timp de 5-7 zile -500mg la 8h, adm. oralã timp de 5-7 zileLa copii peste 3luni şi sub 40kg: -45mg/kg/zi divizat în doze la 12h, adm. oralã -40mg/kg/zi divizat în doze la 8h, adm. oralãProfilaxia endocarditei bacteriene, extracţii dentare: dozã unicã cu 1h înainte de intervenţie: -adult: 2g, adm. oralã -copii: 50mg/kg, adm. oralã
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: - 1g la 12h, adm. oralã timp de 7-10 zile -625mg la 8h, adm. oralã timp de 7-10 zileLa copii: peste 3luni – între 25mg şi 45mg/kg/zi în doze divizate la 12h, în funcţie de severiatea afecţiunii, timp de 5-7 zile
Interacţiuni:-cresc nivelele amoxicilinei : probenecid (gutã)-cresc acţiunea anticoagulantã a warfarinei( anticoagulant, în tromboze)- administrarea concomitentă cu warfarina sau heparina creşte riscul de sângerare-scade eficienţa contraceptivelor orale
Precauţii:-lactaţie-hipersensibilitate la cefalosporine-nou-nãscuţi-afecţiuni renale
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la peniciline-antecedente de icter colestatic sau disfuncţii hepatice asocoate amoxicilinei sau acidului Clavulanic
Recomandãri:-comprimatele de 375mg nu trebuie administrate copiilor sub 40kg-administrãrile pe termen prelungit pot duce la creştrea microorganismelor rezistente-se recomandã aport de lichide corespunzãtor-suspensiile reconstituite se pãstreazã la rece şi se aruncã dupã 10 zile
Mod de prezentare:-comprimate: 375mg, 625mg, 1g-comprimate cu eliberare prelungitã: 1062,5mg-comprimate dispersabile: 250/62,5mg, 375/93,75mg, 500/125mg, 875/125mg-pulbere pentru suspensie oralã: 156,25mg/5ml, 312mg/5ml, 457mg/5ml, 642,9mg/5ml-pulbere pentru soluţie injectabilã: 600mg, 1,2g, 2,2g
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)
Dozare:Adult, la copii(peste 60kg) -3,2g la 6h, timp de 7-10zile, IV- în infecţii moderate -3,2g la 4h, timp de 7-10zile, IV- în infecţii severeAdult, la copii - 200mg/kg/zi, IV doze divizate la 6h timp de 10zile - în infecţii moderate - 300mg/kg/zi,IV în doze divizate la 6h timp de 10zile-în infecţii severe
Interacţiuni:-scad efectele antibacteriene ale ticarcilinei: - tetraciclinele - aminoglicozide IV(antibiotice cu spectru larg-ex. Amikacinum, Gentamicinum, Streptomycinum, Neomicinum, Netilmicinum, Tobramycinum )-creşte efectul: - blocanţi neuromusculari(convulsii, asistenţã în controlul ventilaţiei mecanice) - heparinei (embolie pulmonarã, tromboze venoase, infarct cardiac, intervenţii chirurgicale cu risc crescut)
Precauţii:-sarcinã-hipersensibilitate la cefalosporine-lactaţie-afecţiuni renale
Recomandãri:-anunţaţi orice sângerare neobişnuitã, petele purpurii de pe piele, tumefierea extremitãţilor, dificultate în respiraţie, diareea persistentã
Mod de prezentare:-pulbere pentru soluţie injectabilã: - 1,6g, 3,2g
Denumiri comerciale:Timentin
f.Phenoxymethyl-penicillinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: -250mg la 6h timp de 7-10 zile, adm. oralã -500mg la 8h timp de 7-10 zile, adm. oralãLa copii: -20-50mg/kg/zi la 6h timp de 7-10 zile, adm. oralã
Interacţiuni:-scad efectul antibiotic al penicilinei: tetraciclinele-cresc concentraţia penicilinei: -aspirina -probenecidul (gutã)-scade efectul: -contraceptivelor orale-creşte efectul: - heparinei (embolie pulmonarã, tromboze venoase, infarct cardiac, intervenţii chirurgicale cu risc crescut)-nu se asociazã cu consumul de alcool
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la peniciline-nou-nãscuţi
Precauţii:-sarcinã-hipersensibilitate la cefalosporine-lactaţie-afecţiuni renale severe
Recomandãri:-a se peria frecvent şi temeinic dinţii pentru a prevenii apariţia candidozelor
Mod de prezentare:
-comprimate: 500.000UI, 1mil.UI, 1,5mil.UI ( 250mg penicilinãV este echivalentã cu 400.000UI; 500mg penicilinãV este echivalentã cu 800.000UI )-sirop: 400.000UI/5ml
Denumiri comerciale:Ospen, Penicilina V, Veetids
Cefalosporinele acţioneazã asupra bacteriilor aerobe gram-positive (streptococci şi staphylococci), dar nu asupra organismelor aerobe gram-negative.Ceftibutenum(cefalosporinã generaţia III ) Categorie de risc pentru sarcinã : B(nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adulţi şi copii peste 12 ani: 400mg/zi, dozã unicã,adm. oralã, timp de 10zileLa copii sub 45kg: 9mg/kg(maxim 400mg/zi), dozã unicã, adm.oralã, timp de 10zile
Interacţiuni:-nu sunt specificate
Contraindicaţii:-nu sunt specificate
Recomandãri:-suspensia trebuie administratã pe stomacul gol, cu cel puţin 2ore înainte de masã sau o orã dupã masã-poate fi administratã la pacienţii hemodializaţi-în infecţiile la nivel de cap-gât, deşi antibioticul a fost aprobat, s-a dovedit cã penicilinele sunt mai eficiente
Mod de prezentare:-capsule: 400mg-pulbere pentru suspensie oralã: 36mg/ml
Denumiri comerciale:Cedax
Cefalexinum(cefalosporinã generaţia I)
Categorie de risc pentru sarcinã : B(nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: - 250mg la 6h, adm. orala, timp de 7-10 zile -500mg la 12h, adm. oralã, timp de 7-10 zileLa copii: -25-50mg/kg/zi în 4 doze egale, adm oralã, timp de 7-10 zile
Interacţiuni:-acţiunea medicamentului poate fi prelungitã prin administrarea concomitentã a probenecidului (gutã)
Precauţii:-în disfuncţii renale se reduc dozele
Recomandãri:-în infecţii severe se cresc dozele-se reconamdã consumul a 2-3litri de lichid, pentru a preveni deshidratarea
Mod de prezentare:-comprimate: 500mg, 1g-capsule: 250mg, 500mg-pulbere pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml,
-granule pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml
Cefadroxilum(cefalosporinã generaţia I) Categorie de risc pentru sarcinã : B(nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: -1g la 24h, adm oralã, timp de 10zile -500mg la 12h, adm. oralã, timp de 10zileLa copii: -30mg/kg/zi, adm. oralã, timp de 10 zile -15mg/kg/zi, adm. oralã, timp de 10zile
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la cefalosporine-copii cu vârstã sub 1 lunã
Recomandãri:-nu se consumã alcool-se recomandã a se consuma iaurt sau lapte acru, pentru a menţine flora intestinalã şi a reduce diareea
Mod de prezentare:-capsule: 250mg, 500mg-granule pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml, 500mg/5ml
Denumiri comerciale:Cefadroxil, Ceforan, Cexyl
Macrolide = antibiotice bacteriostatice sau bactericide pentru microorganismele susceptibile - azithromycin, clarithromycin, erythromycin – acţioneazã asupra bacteriilor anaerobe, mai puţin Fusobacteriilor, bacililor gram-negativi anaerobi.a.ErythromycinumCategorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: -250-500mg la 6h timp de 7-10zileLa copii: -20-50mg/kg/zi în doze divizate, la 6h, fãrã a depãşi doza adultului, timp de 7-10zile
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la antibiotic-afecţiuni hepatice preexistente- Nu se asociazã, producând aritmii severe, cu : -pimozid (sindromului Tourette) -sparfloxacin (chimioterapic chinolonã)
Recomandãri:-a se lua medicamentul pe stomacul gol, a nu se consuma imediat suc de fructe, bãuturi acide-anunţaţi pierderea auzului, de obicei este temporarã
Mod de prezentare:-comprimate -200mg-pulbere pentru suspensie orolã -125mg/5ml, 200mg/5ml-soluţie cutanatã
Denumiri comerciale:Eritro, Eritromagis, Eritromicina, Eryfluid, E-Mycin, Ery-Tabb.ClarithromycinumCategorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poatefi exclus) Dozare:Adult: -250mg-500mg la 12h, per os, timp de 7-10-14zile(în funcţie de severitatea afecţiunii)La copii: -15mg/kg la 12h, per os, timp de 7-10zile
-creşte nivelele inhibitorilor de HMG-CoA reductazã (hipercolesterolemie, cardiopatie ischemică)-cresc acţiunea, risc de toxicitate: - toate medicamentele metabolizate de sistemul enzimatic CYP3A Contraindicaţii:-hipersensibilitate la claritromicinã, alte antibiotice macrolide sau eritromicinã-pacienţi care iau pimozidã( în tratamentul sindromului Tourette)-în asociaţie cu ranitidina la cei cu porfirie acutã
Recomandãri:-a se lua cu o cantitate suficientã de lichid-a se evita consumul de suc de grapefruit
Mod de prezentare:-comprimate: 250mg, 500mg-comprimate cu eliberare prelungitã: 500mg-granule pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml-pulbere liofilizatã: 500mg
Denumiri comerciale:Clar, Claritromicin, Claritromicinã, Fromilid, Klabax, Klacid, Klerimed, Lekoklar, Lekoklar XLc.Azitromycinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult şi copii peste 16ani: -500mg în dozã unicã în prima zi, urmatã de 250mg, o datã/zi, în zilele 2-5(pentru o dozã totalã de 1,5mg)La copii: -12mg/kg o datã pe zi, timp de 5 zile, fãrã a depãşi 500mg/zi
Precauţii:-lactaţie-afecţiuni renale-afecţiuni hepatice-afecţiuni cardiac-vârstnici-nu la copii mai mici de 2ani
Recomandãri:-suspensia se administreazã cu 1orã înainte sau cu 2ore dupã masã
-comprimatele pot fi luate cu/fãrã alimente-se evitã antiacidele (pansamente gastrice) pe bazã de magneziu sau aluminiu-se evitã expunerea la soare
Mod de prezentare:-comprimate: 125mg, 250mg, 500mg-capsule: 250mg-pulbere pentru suspensie oralã: 100mg/5ml, 200mg/5ml-liofilizat pentru soluţie perfuzabilã: 500mg-granule cu eliberare prelungitã pentru suspensie oralã: 2g
Denumiri comerciale:Azatril, Azibiot, Azitromicin Hexal, Azitromicin Sandoz, Azitrox, Azro, Sumamed, Sumamed Forte, Zitrocin, ZimaxChloramphenicolul acţioneazã în special asupra bacteriilor anaerobe, enterobacteriaceae, şi a cocilor aerobi gram-positivi. Streptococcus spp este rezistent la acest antibiotic. Antibiotic care acţioneazã interferând cu sinteza proteinelor.
Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului) Dozare:Adult şi la copii: - 50mg/kg/zi , adm. oralã la 6h, timp de 5zile
Interacţiuni:-creşte acţiunea: - barbituricelor (induc relaxare şi somn) - anticoagulantelor (tromboze, embolism pulmonar) - hidantoinelor (epilepsie, scade excitabilitatea nervilor periferici, fiind indicat în nevralgia de trigemen) - produselor cu fier (anemii) - antidiabeticelor (diabet)-scade acţiunea: - vitaminei B12 (anemii) - acidului folic(complex vitaminic B) (anemii megaloblastice, afecţiuni hepatice, alcoolism, hemolizã, obstrucţii intestinale, sarcinã) -penicilinelor -rifampicinei (de tuberculozã, tratamentul purtãtorilor asimptomatici de meningococ)
Contraindicaţii:-hipersensibilitate-afecţiuni renale severe-afecţiuni hepatice severe-infecţii minore-copii sub 6ani
Recomandãri:-se administreazã cu o orã înainte de masã sau cu 2ore dupã, cu un pahar de apã-a nu se consuma bãuturi alcoolice-nu se administreazã salicilaţi sau antiinflamatoare nesteroidiene:
Mod de prezentare:-capsule: 125mg, 250mg-pubere pentru soluţie injectabilã: 1g-puldere cu solvent pentru soluţie oftalmicã: 0,4%-soluţie oticã: 5%
Denumiri comerciale:Cloramfenicol, Otophenicol, SificetinãClindamycine şi Lincomycin acţioneazã asupra cocilor gram-positivi aerobi şi asupra unor germeni anaerobi. Nu se folosesc pentru tratarea infecţiilor obişnuite, ci doar pentru infecţii severe sau când nu se pot folosi penicilinele (ex. hipersensibilitatea şi rezistenţa la peniciline). Este un antibiotic care suprimã sinteza proteicã.
Clindamycine Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adult: - infecţii moderat-severe: - 150-300mg la 6h, adm. oralã timp de 5zile - infecţii grave : - 300-450mg la 6h, adm. oralã timp de 5zileLa copii: - infecţii moderat-severe: - clindamicinã hipoclorit= 8-16mg/kg/zi în 3-4 doze egale - clindamicinã palmitat hipoclorit= 8-12mg/kg/zi în 3-4 doze egale, adm. oralã - infecţii mai grave: - copii peste 10kg - clindamicinã hipoclorit=16-20 mg/kg/zi în 3-4 doze egale, adm. oralã - clindamicinã palmitat hipoclorit=13-25 mg/kg/zi în 3-4 doze egale, adm. oralã
: - copii sub 10kg - 37,5mg la 8h, adm. oralã
Interacţiuni:-scade absorbţia: -kaolin (antidiareic)- poate bloca efectul clindamicinei: -eritromicina-cresc blocarea neuro-muscularã: -blocanţi neuromusculari(adjuvant al anesteziei generale)
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la clindamicinã sau lincomicinã-folosirea pentru tratarea infecţiilor virale sau bacteriene minore-la pacienţi cu istoric de enteritã regional- infecţii non-bacteriene-colite ulcerative-menimgite-lactaţie
Recomandãri:-medicaţia oralã se ia cu un pahar plin de apã pentru prevenirea ulceraţiilor esofagiene
Mod de prezentare:-capsule: - 150mg, 300mg-soluţie injectabilã: - 150mg/ml
Denumiri comerciale:Clindamycin, Dalacin C
Lincomycin
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale) Dozare:Adulţi: - 500mg de 3-4ori/zi, adm. oralãLa copii: - peste vârsta de 1lunã: - 30mg/kg/zi fracţionat în 3-4 prize egale, adm. oralã
Interacţiuni:-blocare neuromuscularã accentuate: blocanţi neuromusculari (adjuvant al anesteziei generale)-scad absorbţia gastro-intestinalã: - kaolin (antidiareic) - sãruri de aluminiu (ulcer)
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la lincomicinã-istoric de astm sau alte alergii- lactaţia
Recomandãri:-a se administra pe stomacul gol cu 1h înainte de masã sau cu 2-3h dupã mase, cu un pahar de apã
Mod de prezentare:-capsule: - 500mg
Denumiri comerciale:Lincocin, Lincodar
Tetraciclinele nu se recomandã copiilor sub 8 ani, femeilor gravide. Utilizarea sa în infecţii dentare este limitatã pentru cã poate dezvolta rezistenţã la majoritatea germenilor anaerobi, inclusiv bacililor gram-negativi.
Doxycyclinum – bacteriostatic , interferã cu sinteza proteicã
Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului) Dozare:Adult şi copii peste 45kg: - prima zi = 100mg, la 12h, adm. oralã, timp de 10zile - întreţinere = 100-200mg/zi, în funcţie de severitate, adm. oralã, timp de 10zile
La Copii peste 8 ani: - prima zi=4,4mg/kg/zi, divizate în 1-2 doze, adm. oralã, timp de 10zile - întreţinere=2,2-4,4mg/kg/zi, divizate în 2 doze, adm. oralã, timp de 10zile
Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului) Dozare:Adult: - infecţii uşoare spre moderat - 500mg de 2 ori/zi, adm. oralã, timp de 10zile - 250mg de 4 ori/zi, adm. oralã, timp de 10zile - infecţii severe - 500mg de 4 ori/zi, adm. oralã, timp de 10zileLa copii peste 8ani: - în infecţii severe – 25-50mg/kg/zi în 4 doze egale, adm. oralã, timp de 10zile
Contraindicaţii:-hipersensibilitata la tetracicline-sarcinã-copii sub 8 ani-lactaţia
Precauţii:-afecţiuni renale sau hepatice
-infecţiile streptococice se trateazã cel puţin 10zile
Recomandãri:-se ia cu 1h înainte sau cu2h dupã mese, cu un pahar plin de apã-evitaţi produsele lactate, antiacidele sau pe bazã de Fe timp de 2-3h de la ingestie-se evitã expunerea la soare
Chinolone - fluorochinolonele din prima generaţie ( ciprofloxacin şi ofloxacin) sunt inactive asupra bacteriilor anaerobe ca şi asupra cocilor aerobi gram-positivi. Gatifloxacin, moxifloxacin şi trovafloxacin acţioneazã asupra anaerobilor. Chinolonele cu o puternicã acţiune asupra anaerobilor sunt clinafloxacin şi sitafloxacin. Folosirea chinolonelor nu este recomandatã copiilor, deoarece produc modificãri la nivelul cartilajului de creştere.
Levofloxacinum
Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus) Dozare:Adulţi: - 500mg/zi, dozã unicã, adm. oralã, timp de 10-14zile(în sinuzite maxilare acute)
Interacţiuni:-scad absorbţia levofloxacinei: -antiacide ce conţin aluminiu sau magneziu (ulcer) - sucralfat (ulcer gastric, duodenal) -zinc -fier (anemii) -calciu (hipocalcemie)-creşte stimularea SNC, convulsii: - antiinflamatoare nesteroidiene -foscarnet(infecţii cu virusul herpetic, rezistent la acyclovir, la pacienţii cu HIV)-poate apare toxicitate: -teofilina (astm, bronşitã cronicã, emfizem, BPOC)-risc crescut de hemoragii: warfarina (tromboze)-nu se administreazã cu Magneziu în aceeaşi linie IV.
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la fluoroquinolone-fotosensibilitate
Precauţii:-sarcinã-lactaţie-copii-disfuncţii renale – se monitorizeazã clearence-ul creatininei
Recomandãri:-a se consuma mari cantitãţi de lichid, se administreazã pe stomacul gol-evitaţi expunerea prelungitã la soare-a nu se efectua activitãţi cu risc crescut(ameţealã, somnolenţã)
Mod de prezentare:-comprimate filmate: 250mg, 500mg-soluţie perfuzabilã: 5mg/ml
Denumiri comerciale:Tavanic
Gatifloxacinum
Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)
Dozare:Adult: - 400mg la 24h, în dozã unicã, timp de 10zile
Interacţiuni:-scad absorbţia levofloxacinei: -antiacide ce conţin aluminiu sau magneziu - sucralfat (ulcer gastric, duodenal) -calciu-cresc nivelele serice ale gatifloxacinului: - probenecid (gutã) -cimetidina (ulcer, stãri de hipersecreţie de acid gastric, boala de reflux gastroesofagian)-cresc riscul de nefrotoxicitate: - ciclosporina (transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca)
Precauţii:-a se administra cu precauţie la pacienţii cu: -boalã cardiac ischemicã -HTA -edeme -funcţie renalã alteratã -disfuncţie hepaticã -vârstã peste 65 de ani
Recomandãri:-a se administra seara datoritã stãrii de astenie pe care o poate induce
Mod de prezentare:-comprimate: 60mg, 90mg, 120mg
Denumiri comerciale:Arcoxia
CorticosteroiziHydrocortisonumCategorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)
Dozare:
Adult: - 25mg (1fiolã de 5ml, 25mg/5ml)infiltrate în ţesuturile moi, dozã unicã pe zi, 1-3zile
Interacţiuni:-scad acţiunea hidrocortizonului: - colestiramina (hiperlipidemii) - colestipol (hiperlipidemii) - barbiturice (induc relaxare şi somn) - rifampicina (tuberculozã, tratamentul purtãtorilor asimptomatici de meningococ) - efedrina (bronhospasm, congestive nazalã, hipotensiune, bloc complet cardiac, afecţiuni alergice) - fenitoina (epilepsie cronicã) - teofilina (profilaxia rejecţiei de organ în transplant alogen)-reduce efectele: -anticoagulantelor (tromboze, embolism pulmonar) -anticonvulsivantelor (profilaxia crizelor convulsive, nevralgia de trigemen) -antidiabeticelor (diabet) -vaccinurilor-efecte adverse accentuate în combinaţie cu: - alcoolul - amfotericina B (micoze visceral grave, blastomicoze) - digitalice (tonic cardiac) - ciclosporina (transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca) - diuretice (edeme asociate insuficienţei cardiac cornice, cirozei, terapia cu corticosteroizi sau estrogeni, disfuncţie renalã)-risc de hemoregie gastrointestinal: - salicilaţi - antiinflamatoare nesteroidiene ( boli inflamatorii musculoscheletice reumatice sau non-reumatice, diverse dureri uşoare/moderate, dureri dentare, etc)
Contraindicaţii:-psihoze-hipersensibilitate-trombocitopenie idiopaticã-glomerulonefritã acutã-amoebiazã-infecţii fungice-afecţiuni bronşice non-astmatice-copii sub 2 ani-SIDA-TBC
Recomandãri:-a se lua de preferinţã dimineaţa pentru a preveni insomnia-nu se administreazã pe o perioadã mai lungã de 10 zile-evitaţi aglomeraţiile şi persoanele cu infecţii cunoscute
Mod de prezentare:-comprimate: 5mg
Denumiri comerciale:N-Prednison, Prednison
PrednisolonumCategorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu este exclus)
Dozare:Adult: -5-20mg/zi dupã mese şi la culcare(3-4doze), timp de 4-5 zile, adm. oralã - 5mg injectabil în ţesut moaleInteracţiuni:-Idem Prednison
Contraindicaţii:
-psihoze-hipersensibilitate-trombocitopenie idiopaticã-glomerulonefritã acutã-amoebiazã-infecţii fungice-afecţiuni bronşice non-astmatice-copii sub 2 ani
Categorie de risc pentru sarcinã : N/A(studii controlate au demonstrat absenţa riscului)
Dozare:Adult: -1-2 comprimate de 2-3ori pe zi, adm. oralã, timp de 3-5 zile -1comprmat/1fiolã la nevoie, adm. oralã -1-2 fiole IM pe zi La copii peste 15ani: 1comprimat de 2-3ori/zi sau la nevoie, adm. oralã
Interacţiuni:-nu sunt specificate
Contraindicaţii:-alergie la derivaţi pirazolonici-leucopenie-granulocitopenie-afecţiuni hepatice-afectiuni renale-porfirie
-deficit de glucozã-6 fosfat dehidrogenazã(afecţiune genetic la nivelul globulelor roşii, ce afecteazã în special bãieţii)
Precauţii:-poate determina agranulocitozã-intoleranţa pote apare dupã prima dozã fie dupã mai multe administrãri şi poate fi de tip reacţie încrucişatã cu aspirina-uneori poate colora urina în roşu
Recomandãri:-nu sunt specificate
Mod de prezentare:-comprimate: 500mg-soluţie oralã: 500mg/ml-soluţie injectabilã: 500mg/ml-supozitoare: 300mg
1.Acidum niflumicumCategorie de risc pentru sarcinã : N/A(studii controlate au demonstrat absenţa riscului)
Dozare:Adult: -500mg(2capsule) în timpul mesei de prânz şi 2 capsule seara în timpul mesei, adm. oralã, timp de 3zile
Interacţiuni:-nu se administreazã în aceaşi perioadã cu: -alte antiinflamatoare nesteroidiene -anticoagulante oralã sau heparinã injectabilã -acid acetilsalicilic în doze mari -litiu în doze mari(psihoze maniacale, psihoze afective, psihoze maniaco-depresive, schizofrenie, tulburãri bipolar, depresie majorã, dependenţa de alcool) -methotrexat în doze mari(carcinoame, leucemii, psoriazis sever, poliartritã reumatismalã severã) -ticlopidina(antiplachetar – pentru scãderea incidenţei trombozei de stent, reducerea riscului de accident vascular cerebral)
Contraindicaţii:-din luna a 6-a de sarcinã-alergie cunoscutã la acest medicament sau la altele înrudite(antiinflamatoare nesteroidiene sau aspirinã)-ulcer gastric sau duodenal active-afecţiune hepatica severã-afecţiune renalã severã-copii cu vârstã sub 12ani-lactaţia
Mod de prezentare:-capsule: 250mg-cremã: 3%
-gel: 2,5%
Denumiri comerciale:Nifluril, Niflugel
2.Ibuprofenum (ca analgesic în durerea uşoarã şi moderatã, dismenoree, artritã reumatoidã, osteoartritã, febrã )
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni)
Dozare:Adult: 200mg la 4-6ore, adm. oralã, timp de 3-5zile sau la nevoie; dozele pot fi crescute la 400mg dacã durereea persist, fãrã a depãşi 1200mg/zi.
Interacţiuni:-scade efectul: -antihipertensivelor -diureticelor tiazidice, diuretice de ansã(furosemid)-scade acţiunea ibuprofenului: -aspirina-creşte riscul de sângerare: -cefamandol(antibiotic – în infecţii grave ale tractului respirator, tractului urinar, peritonite, septicemii, infecţii osoase şi ale articulaţiilor) -cefotetan( -lactamic antibiotic – în infecţii grave cu aerobi , anaerobi, βchirurgia colorectalã, septicemie) -cefoperazona(ciclosporinã de generaţia III – în infecţii ale tractului respirator, peritonitã, septicemie) -acid valproic(tulburãri bipolare, cefalee migrenaosã, convulsii) -anticoagulante trombolitice, antiplachetare, warfarina-creşte riscul de apariţie al discraziilor sanguine: -antineoplazice -radioterapia-toxicitate crescutã: -digoxina -litiu -anticoagulante orale -ciclosporina -probenecid -efecte adverse gastrointestinal crescute: -aspirina -corticosteroizi -antiinflamatorii nesteroidiene -alcool-accentueazã hipoglicemia: -antidiabetice orale -insulina
Contraindicaţii:-hipersensibilitate la ibuprofen-astm-afecţiuni hepatice severe-trimestrele II şi III de sarcinã
Precauţii:-sarcinã în primul trimestru-lactaţie-copii-afecţiuni hemoragice-afecţiuni gastrointestinal-afecţiuni cardiac-hipersensibilitate la alte antiinflamatorii
-vârstnici-insuficienţã cardiac congestive-anuleazã efectele cardioprotectoare ale aspirinei-nu se foloseşte ca antipiretic mai mult de 3 zile-nu se foloseşte ca analgesic mai mult de 10zile
Recomandãri:-se administreazã în timpul mesei, împreunã cu un antiacidsau o gustare-poate da ameţealã sau confuzie-dã retenţie de Sodiu-apariţia edemelor-anunţaţi apariţia tinitusului (zgomote în urechi) sau a tulburãrilor de vedere-evitaţi alcoolul, antiinflamatoarele nesteroidiene şi aspirina, pot sã aparã sângerãri
Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)
Dozare:Adult: - 325-500mg la fiecare 3ore, timp de 5-7zile - 325-600mg la fiecare 4ore, timp de 5-7zile - 650-1000mg la fiecare 6ore, timp de 5-7zileLa copii: - risc de apariţie a sindromului Reye
Interacţiuni:-scad efectul aspirinei: -antiacide în doze mari -alcalinizanţi urinari -corticosteroizi-cresc riscul hemoragiei: -alcool -heparina -cefamandol -trombolitice -ticlopidina -clopidogrel
-eptifibatide-creşte efctul: -warfarinei -insulinei -metotrexatului -agenţilor trombolitici -penicilinei -fenitoinei -acidului valproic -hipoglicemiantelor orale, antidiabeticelor -sulfonamidelor-creşte nivelul de salicilaţi: -acidifianţii urinari -clorurã de amoniu -nizatidina-accentueazã hipotensiunea: -nitroglicerina-scad efectul antihipertensiv: -inhibitori ECA-scade efectul: -probenecidului -spironolactonei -sulfinpirazonei -sulfonilamidelor -beta-blocanţilor -diureticelor de ansã-pot determina ulcer gastric: -steroizi -antiinflamatoare -antiinflamatoare nesteroidiene Contraindicaţii:-hipersensibilitate la salicilaţi-tartrazinã-hemoragii gastrointestinal-diateze hemoragice-ulcer peptic-copii sub 12ani-copii cu simptone pseudo-gripale-lactaţieDeficienţã de vit. K
Precauţii:-anemie-afecţiuni hepatice-afecţiuni renale-boala Hodgkin-pre/post operator-gastritã-pacienţi astmatici-pacienţi cu polipi nazali-sensibilitate la aspirinã
Recomandãri:-pentru scãderea iritaţiei gastrice se administreazã în timpul meselor, cu lapte, cu un pahar plin cu apã sau sfãrâmatã -bicarbonatul de sodium poate scãdea concentraţia sericã de aspirinã, reducându-i efectele
Mod de prezentare:-comprimate: 100mg, 160mg, 500mg-comprimate filmate: 50mg, 100mg, 500mg-comprimate gastrorezistente: 75mg, 100mg, 300mg, 325mg-comprimate dispersabile: 300mg
4.Diclofenacum (ca analgesic în dismenoree, artritã reumatoidã, osteoartritã, spondilitã)Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni)
Dozare:Adult: - 50mg de 3 ori pe zi, adm. oralã, timp de 5zile( se pote administra prima dozã 100mg) -75mg de 1-2ori/zi, maxim 150mg/zi, adm. IM, timp de 3zile -1supozitor, adm. rectal, seara înainte de culcare(se pot administra concomitent şi forme orale de diclofenac, dar numai pânã la o dozã maxima de 150mg/zi)La copii peste 12ani: - 75mg de 1/zi, adm. IM, timp de 3zile
Contraindicaţii:-ulcer gastric şi duodenal-enteritã-astm-rinitã alergicã-sensibilitate la aspirinã-purtãtori de lentil de contact moi-hipersensibilitate la –alcool benzilic –polietilen glicol - hialuronat sodic(pentru gel)-nu se foloseşte gelul în timpul lactaţiei sau la copii
Precauţii:-sarcinã în primul trimestru, nerecomandat în a doua jumãtate a sarcinii-lactaţie-copii-afecţiuni hemoragice-afecţiuni gastrointestinal
-afecţiuni gastrointestinal-afecţiuni cardiace-hipersensibilitate la alte antiinflamatoare
Recomandãri:-pentru scãderea iritaţiei gastrice se administreazã în timpul meselor, cu lapte, cu un pahar plin cu apã, ulterior poziţie ortostaticã timp de 30 de minute-comprimatele gastrorezistente sau cu eliberare prelungitã nu se zdrobesc şi nu se mestecã-se evitã alcoolul sau alte medicamente nerecomandate de medic-la pacienţii cu diabet se monitorizeazã glicemia-aport de lichide-minim 2l/zi
Mod de prezentare:-comprimate: 25mg, 50mg, 100mg- comprimate gastrorezistente: 25mg, 50mg, - comprimate cu eliberare modificatã: 75mg- comprimate cu eliberare prelungitã: 100mg- comprimate retard: 100mg-drajeuri: 50mg-drajeuri gastrorezistente: 25mg, 50mg-capsule cu eliberare prelungitã: 75mg, 150mg-capsule gastrorezistente: 50mg-supozitoare: 12.5mg, 50mg, 60mg, 100mg, 120mg-soluţie injectabilã: 25mg/ml, 37.5mg/ml, 75mg/3ml-gel: 1%, 5%-cremã: 1%-unguent: 1%-soluţie oftalmicã: 0.1%-spumã cutanatã: 30mg/g-apã de gurã: 0.074g/100ml
4.Celecoxibum( în durere acutã, artritã reumatoidã, osteoartritã, dismenoree, polipozã adenomatoasã familial; determinã mai puţine complicaţii ale tractului gastrointestinal, de tipul hemoragiilor şi perforaţiilor în comparaţie cu alte antiinflamatoarelor nesteroidiene)
Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)
Dozare:Adult: - în dureri foarte mari - în prima zi =400mg prima dozã, apoi dacã este necesar încã 200mg; - în urmãtoarele zile = 100mg de 2ori/zi, adm. oralã, timp de 2-4 zile - 200mg de 2ori/zi, adm. oralã, la nevoie
-inhibitorilor ECA(enzima de conversie a angiotensinei) -diureticele triazidice -furosemidului-cresc reacţiile adverse: -glucocorticoizi -antiinflamatoare nesteroidiene -aspirina-cresc toxicitatea: -litiu -antineoplazice-cresc nivelele plasmatice ale celecoxibului: -fluconazol
Contraindicaţii:-sarcinã în ultimul trimestru-hipersensibilitate la aspirinã-iod-alte antiinflamatoare nesteroidiene-sulfonamide-astm
Precauţii:-sarcinã în primele douã trimester-lactaţie-hemoragiile gastrointestinal-afecţiuni cardiac-hipertensiune-afecţiuni hepatice-afecţiuni renale-hipersensibilitate la alte antiinflamatoare nesteroidiene-glucocorticoizi-anticoagulante-vârstnici-deshidratare severã-copii sub 18ani
Recomandãri:-se pot administra cu alimente-se foloseşte doza cea mai micã pentru fiecare pacient-evitaţi expunerea prelungitã la soare-evitaţi consumul de bãuturi alcoolice pe durata tratamentului
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţãa riscului pentru oameni)- în trimestrul I X (contraindicate în sarcinã) – în trimestrele II şi III
Dozare:Adult: - 25mg de 2-3ori/zi, adm. oralã, timp de 3-5zile
Contraindicaţii:-sarcinã în trimestrele II şi III-hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene-astm-afecţiuni renale severe-ulcer peptic
Precauţii:-sarcinã în primul trimestru-lactaţie-copii-afecţiuni hemoragice-afecţiuni gastrointestinal-afecţiuni cardiac-hipersensibilitate la alte antiinflamatoare-depresie-eficacitatea nu a fost demanstratã la copii sub14ani
Recomandãri:-se iau cu alimente sau lapte pentru diminuarea disconfortului gastrointestinal-capsulele nu se zdrobesc, nu se rup; conţinutul capsule se poate amesteca cu alimente dacã nu pot fi înghiţite-poate provoca ameţeli sau reducerea atenţiei
Mod de prezentare:-capsule: 25mg, 50mg-supozitoare: 50mg-cremã: 4%-unguent: 4%-gel: 1%, 2%
-picãturi oftalmice: 0.1%
Denumiri comerciale:Indocollyre, Indometacin, Indosin Gel
6.Ketoprofenum -în dureri uşoare sau moderate din dureri dentare, artritã reumatoidã, osteoartritã, cefalee, dureri de spate, mialgii=analgesic, antipiretic, antiinflamator
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a risculuipentru oameni)
Dozare:Adult şi copii peste 16ani: - 25mg la 4ore, adm. oralã, timp de 3-5zile(nu se depãşesc 75mg/zi) Interacţiuni:-accelereazã hipoglicemia: -insulina -sulfonilureice-toxicitate crescutã: -ciclosporina -litiu -metotrexat -fenitoina -alcool-risc crescut de hemoragie: -cefamandol -cefoperazona -cefotetan -clopidogrel -eptifibatide -plicamicina -trombolitice -ticlopidina -tirofiban -acid valproic -warfarina-cresc nivelele de ketoprofen: -aspirina -probenecid-scad efectul: -diureticelor -antihipertensivelor-cresc efectele adverse gastrointestinal: -aspirina -corticosteroizii -antiinflamatoarele nesteroidiene -alcoolul-toxicitate hematologicã: -radioterapia
Contraindicaţii:-sarcinã în trimestrele II şi III-hipersensibilitate-astm-afecţiuni renale severe-afecţiuni hepatice severe-ulcer peptic
Precauţii:-sarcinã trimestrul I
-lactaţie-copii-afecţiuni hemoragice-afecţiuni gastrointestinal-afecţiuni cardiac-hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene-vârstnici
Recomandãri:-efectele adverse digestive pot fi diminuate cu antiacide, lapte sau alimente-poate produce letargie sau ameţealã-evitaţi consumul de alcool
Mod de prezentare:-capsule: 100mg-capsule eliberare prelungitã: 100mg, 150mg, 200mg-comprimate: 50mg, 100mg-comprimate retard: 150mg, 200mg-granule pentru soluţie oralã: 80mg/plic-supozitoare: 100mg-gel: 2.5%-spray cutanat: 5%, 10%-pulbere liofilizatã pentru soluţie injectabilã: 100mg-soluţie injectabilã: 100mg/2ml, 160mg/2ml-spumã cutanatã
Precauţii:-sarcinã-copii-afecţiuni hemoragice-afecţiuni gastrointestinal-afecţiuni cardiace-hipersensibilitate la alţi agenţi antiinflamatoare-vârstnici
Recomandãri:-se poate lua în timpul meselor-poate provoca ameţeli-a se evita consumul de alcool, aspirinei şi alte medicamente fãrã prescripţie
Mod de prezentare:-comprimate: 10mg-soluţie injectabilã: 30mg/ml
Denumiri comerciale:Ketanov, Ketorol
Piroxicamum Valdecoxibum
4.Sedative folosite în stomatologie
Phenobarbitalum – sedativ-hpnotic
Categorie de risc pentru sarcinã : D(evidenţã pozitivã a riscului)
Dozare:Adult: - 30-120mg/zi în douã sau trei reprise, administrare oralã - 30-120mg/zi în douã sau trei reprise, administrare IV/IMLa copii: - 2mg/kg de 3ori/zi, adm. oralã
Contraindicaţii:-sarcinã, lactaţie-alcoolism-depresie, tendinţe de suicid-dureri severe sau cronice-dispnee severã-apnee în timpul somnului-afecţiuni hepatice, comã hepatica, ancefalopatie hepatica-anemie-trombocitopenie-porfirie-hiper-amoniemie-medicamente: - ranolazine - darunavir - nifedipin/nimodipine - sodium oxybate - voriconazole - delavirdine/etravirine
Mod de prezentare:- comprimate: 15mg, 100mg- soluţie injectabilã: 10%
Denumiri comerciale:Fenobarbital
Diazepam – benzodiazepinã, anxiolitic
Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)
Dozare:Adult: - 2-10mg, administrare oralã de 2-3 ori/zi, timp de 3 zile - 10mg administrat IM cu 15-30minute înainte de intervenţie, pentru a reduce anxietatea din timpul tratamentelor, intervenţiilor operatorii
Interacţiuni:-alcool-clozapine-cimetidine-nefazodone-sodium oxybate-inhibitori selectivi ai recaptãrii serotoninei
Contraindicaţii:-sarcinã-lactaţie-hipersensibilitate la benzodiazepine-glaucom cu unghi îngustat-psihoze-comã-deprimare respiratorie-miastenia gravis-boli hepatice severe
Mod de prezentare:- comprimate: 10mg- soluţie injectabilã: 10mg/2ml-soluţie rectal: 5mg/2.5ml, 10mg/2.5ml
Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni)
Dozare:Adult: - 25-100mg IM/SC, efectul analgesic şi sedativ obţinându-se dupã 1 orã - 25-50mg IV lentãLa copii: - 0,5-2mg IM Interacţiuni:- neuroleptice fenodiazinice
Contraindicaţii:
-alergie specificã-deprimare respiratorie marcantã-traumatisme craniene şi hipertensiune intracranianã-intoxicaţie acutã cu alcool şi delirium tremens-mixedem-copii sub 3 ani
Mod de prezentare:-soluţie injectabilã: 50mg/ml
Denumiri comerciale:Mialgin
Midazolamum = benzodiazepine, hipnotic sedative
Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)
Dozare:Adult: - 1-2,5mg IV, administrate în 2minute, se aşteaptã încã 2 minute pentru a evalua efectul sedative(dacã nu este suficient se pot administra mici suplimente, aşteptându-se încã 2 minute, în doze totale de pânã la 5mg) - 7,5mg adm. oralã cu 30 de minute înainte de intervenţieLa copii: - sub supravegherea unui medic anestezist
Mod de prezentare:-soluţie injectabilã: 1mg/ml, 5mg/ml-comprimate filmate: 7,5mg
Denumiri comerciale:Dormicum, Fulsed, Midazolam
Triazolam – benzodiazepinã, sedative şi anxiolitic
Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)
Dozare:Adult: - 0,125mg, adm. oralã 1/zi, zilnic, înainte de culcare, atât cât este nevoie - 0,250mg, adm. oralã 1/zi, zilnic, înainte de culcare, atât cât este nevoie - 0,5mg, adm. oralã 1/zi, zilnic, înainte de culcare, atât cât este nevoie Interacţiuni:-interacţiuni severe cu: - verapamil - nefazodone - alcool-interacţiuni moderate cu: - antibiotice macrolide - antifungice - aprepitant - clozapine - cimetidina
Contraindicaţii:- copii sub 18ani( sau sub strictã supraveghere)- sarcinã- lactaţie- abuz de substanţe(alcool, droguri, etc)- afecţiuni psihotice, depresie, tendinţe de suicid- leşin- afecţiuni pulmonare cronice- afecţiuni hepatice severe- afectiuni renale severe- apnee în timpul somnului- miastenia gravis- hipoalbuminemie-asocierea cu: - efavirenz -delavirdine -sodium oxybate -antifungice azole -inhibitori de proteaze
Mod de prezentare:- capsule: 0,125mg, 0,25mg Denumiri comerciale:Triazolam, Halcion
Mod de prezentare:-comprimate: 0.25mg, 0.5mg, 1mg, 2mg-comprimate cu eliberare prelungitã: 0.5mg, 1mg, 2mg, 3mg Denumiri comerciale:Alprazolam LPH, Frontin, Helex, Neurol, Prazolex, Xanax, Zoralem
Tolperisonum = miorelaxant, poate fi asociat cu sedativeCategorie de risc pentru sarcinã : N/A
Dozare:Adult: - 150-450mg, în 3 doze, administrare oralã, timp de 3 zile
Interacţiuni:-nu sunt specificate
Contraindicaţii:- hipersensibilitate- miastenia gravis- copii- contraindicaţii relative: - sarcinã, în special în primul trimestru - lactaţia
Mod de prezentare:-comprimate: 50mg, 100mg, 150mg-drajeuri: 50mg-soluţie injectabilã: 100mg/ml
Denumiri comerciale:Mydocalm, Tolperison
Medicaţia administratã pe cale IV se realizeazã sub control, în mediu spitalicesc.
Medicaţia pentru uz local endocanalicular (local)
În opinia lui Grossman, medicaţia folositã în antiseptizarea canalelor radiculare infectate, ar trebui sã întruneascã urmãtoarele cerinţe ideale:
- sã acţioneze selective şi efectiv antimicrobian, având un spectru cât mai larg- sã fie mai mult bactericid, decât bacteriostatic- sã nu inducã rezistenţã microbianã- acţiune antibacterianã localã suficient de îndelungatã- stabilitate chimicã la pãstrarea în soluţie şi la temperature camerei- uşurinţa introducerii în canale- sã nu colorize ţesuturile dure dentare sau mucoasa gingivalã- penetrabilitae accentuatã în ţesuturi- tensiune superficialã micã- sã nu fie neutralizate de prezenţa sângelui, plasmei, secreţiilor purulente,
detritusurilor organice- histocompatibilite faţã de ţesuturile periapicale şi parodontale- reducerea inflamaţiei periapicale- sã nu afecteze procesele de vindecare periapicalã- inactivare uşoarã în mediile de culturã- sã previnã sau sã aboleascã durerea periapicalã- sã nu afecteze calitatea obturaţiilor de canal, etanşeitatea acestora ( sã nu
influenţeze calitãţile fizico-chimice ale pastelor de canal sau )- preţul de cost sã fie cât mai scãzut
1) Antibiotice şi antifungice folosite local (endocanalicular)
Tratamentul cu antibiotice aplicate în canale infectate este considerat o metodã eficientã şi are mulţi adepţi.Aceastã metodã prezintã mai multe avantaje, dar şi dezavantaje:a) avantaje
- bine toleratã- se poate asocia cu corticoizi şi enzime- scade numãrul de şedinţe- se poate asocia cu tratamentul cu antibiotic pe cale generalã- acţioneazã pe germenii cantonaţi în canale, acolo unde sistemele de apãrare ale organismului nu pot pãtrunde
b)dezavantaje:- instalarea rezistenţei microbiene- alergii- difuzibilitate scãzutã- este dificil de îndepãrtat din canale ( în special cele care conţin vehicol liposolubil)
Antibioticele şi antifungicele cu acţiune localã sunt : antibiotice: polipeptidice -bacitracina
- activ pe germeni gram-pozitivi (stafilococi, streptococci, coci anaerobi,corynebacterii, gonococci, meningococi, clostidria, fusobacterii, actinomyces, treponeme ) - acţiunea sa nu este afectatã de sânge, puroi, ţesut necrotic - se foloseşte singur sau în combinaţii cu alte substanţe pentru prevenirea sau tratarea infecţiilor; local se foloseşte în combinaţie cu corticosteroizi - utilizarea sapoate duce la proliferarea microorganismelor nonsusceptibile, inclusiv fungi, în special Candida; se recomandã asocierea cu un antifungic
b) Polimixina B - antibiotic polipeptidic - acţioneazã asupra bacteriilor gram-negative (Escherichia Colli, Enterobacter aerogene, Klebsiella pneumonia, Pseudomonas aeruginosa, Hemophilus influense) - se foloseşte în combinaţie cu alte antibiotice pentru a nu produce proliferarea microorganismelor nonsusceptibile, inclusiv fungi.
c) Tirotricina - antibiotic polipeptidic - în 1944 a fost raportatã actţiunea sa antimalaricã - acţoineazã asupra bacteriilor gram-pozitive, dar este complet ineficientã asupra bacteriilor gram-negative - datoritã toxicitãţii ridicate, este administrat doar în aplicaţii locale
d) Neomicina - antibiotic aminoglicozidic - active pe multe bacteria aerobe gram-negative şi câteva bacteria aerobe gram-pozitive; este inactiv asupra fungilor, virusurilor, majoritãţii bacteriilor anaerobe
- se foloseşte în combinaţie cu corticosteroizi în aplicaţii locale sau cu alte antibiotice( neomicinã-bacitracinã-polimixinã B, neomicinã- polimixinã B-dexametazonã)
e) Framicetina (framycetin) - antibiotic aminoglicozidic - este similar neomicinei, activ pe multe bacteria aerobe gram-negative - are absorbţie sistemicã mica, fiind folosit în aplicaţii locale - în aplicaţii locale se foloseşte în combinaţii cu alteantibiotice şi corticosteroizi, de exemplu polimixina B şi dexametazona
f) Teramicina (terramycine/oxytetracycline)
- antibiotic din clasa tetraciclinelor - acţioneazã asupra bacteriilor gram-negative şi gram-pozitive - se foloseşte în preparate în combinaţie cu polimixina B
g) Minocyclina - antibiotic semisintetic din clasa tetraciclinelor - acţioneazã asupra bacteriilor gram-negative şi gram-pozitive
h) Metronidazol - agent sintetic antibacterian şi antiprotozoal (derivat denitroimidazole)
- acţioneazã asupra bacteriilor anaerobe gram-negativi, gram-pozitivi şi protozoarelor, având şi efecte directe anti-inflamatorii şi efectele asupra motilităţii neutrofile, transformãrii limfocitelor, precum şi asupra imunităţii mediate celular
Antifungicea) Nystatin - antifungic
- are acţiune fungicidã sau fungiostaticã împotriva unei varietãţi de ciuperci(drojdii) patogene/nepatogene şifungi(Candida) - este puţin solubil în apã - se foloseşte în combinaţii cu diverse antibiotice în pastele de canal
Tehnica de aplicare a pastelor cu antibiotice la nivel endocanalicular:-izolarea dintelui-tratament mecanic complet-usucarea canalului-aplicare cu ac Lentulo(în cazul în care pastele nu prezintã sisteme special de aplicare) pânã la apex pentru 24 – 48h(pansament temporar)
În pastele de canal se pot asocia mai multe antibiotice cu acţiune localã care nu interacţioneazã între ele: antibiotic polipeptidic - antibiotic aminoglicozidic – clasa tetraciclinelor – metronidazol – - antifungic(nystatin) – corticosteroizi(dexametazonã acetat, hidrocortizon acetat) - - anestezic local(tetracainã hidroclorit)
2) Iriganţi endocanaliculari În marea majoritate a dinţilor care necesitã tratament de canal, scopul este de a preveni apariţia periodontitei apicale sau mai degrabã prevenirea sau eliminarea unor infecţii microbiene în sistemul endocanalicular. Chiar şi în anumite situaţii special, cum ar fi resorbţia şi complicaţiile endodontice, succesul final este general dependent de succesul controlului asupra infecţiei. Pe scarã largã este acceptat cã forma canalului realizatã dupã tratamentul mecanic şi curãţirea lui, este cel mai important pas spre sterilizarea canalului. Folosirea soluţiilor de irigare este o parte importantã în realizarea unui tratament endodontic chemo-mecanic efficient şi atrage dupã sine eliminarea bacteriilor facilitând îndepãrtarea ţesutului necrotic şi a detritusurilor dentinare din canal. Iriganţii pot preveni strângerea şi tasarea de ţesuturi atât în canal cât şi în zona periapicalã. Deşi multe dintre soluţiile de irigare au efecte pozitive în canal, multe dintre ele au şi dezavantaje. Prin urmare, pentru a maximiza beneficiile irigãrii, trebuiesc folosite în timpul tratamentului mai multe soluţii, în diferite volume şi la anumite intervale de timp. În plus, deşi este puţin studiat, este o neclaritate în ceea ce priveşte eficacitatea irigãrii în zona apicalã a canalelor. Combinând douã soluţii de irigare în concentraţie micã, s-au înregistrat rezultate mai eficiente, decât în cazul oricãrei alte soluţii testatã singurã, ca urmare a efectului sinergic al antisepticelor folosite în spãlãturile endodontice. Tehnic, scopul tratamentului mecanic şi irigãrii este acela de îndepãrtare a ţesutului viu şi necrotic, de asemeni şi a ţesutul tare( septuri endocanaliculare, denticuli) din sistemul canalului şi de a-i da o formã optimã umplerii omogene, permanente. Microbiologic, scopul instrumentãrii şi irigãrii este de a îndepãrta şi/sau ucide toate microorganismele din sistemul canalului, şi neutralizare a oricãrui antigen biologic potenţial microbian rãmas în canal.
a) NAOCL NAOCL este cea mai folositã soluţie de irigare. În apã, NaOCl ionizeazã pentru a produce ioni pozitivi de sodium( Na )⁺ şi ioni hipocloriţi( OCl ˉ ), care restabileşte echilibrul cu acidul hipocloric, HOCl.
Avantaje :
NAOCL este cunoscut pentru acţiunea sa puternic antimicrobianã, omorândbacteriile foarte repede chiar şi în concentraţii slabe.
NaOCl este folosit în concentraţii variate de la 0,5% la 5,25% este un agent antimicrobian puternic şi dizolvã eficient rãmãşiţele de pulpã şi
componentele organice ale dentinei.
este folosit atât în soluţii neomogenizate cu ph 11 în concentraţie de 0,5-5,25% , darşi în soluţie cu bicarbonatul de Na, în concentraţie de 0,5%, , având un ph 9 (soluţia Dakin)
cele douã soluţii au acelaşi efect de dizolvare şi pe ţesutul mort şi pe cel viu, dar şiproprietãţi antibacteriene similar
în vitro, studiile aratã faptul cã NaOCl distruge practic toate microorganismele încâteva secunde ,când sunt folosite soluţii mai concentrate. - cel mai puţin iritant antiseptic endodontic.
Dezavantaje :
NaOCl a fost criticat pentru gustul sãu neplacut şi toxicitate relativã. poate dãuna hainelor pacienţilor prin efectul puternic decolorant. eficienţa NaOCl în vivo împotriva microflorei endocanaliculare este mult diminuatã
datoritã anatomiei canalului, dificultãţii ajungerii în regiunea apicalã a canalului cu volume mari de irigant proaspãt.
existã o relaţie strânsã între concentraţia şi citotoxicitatea soluţiei de NaOCl. citotoxicitatea şi efectele caustice asupra ţesutului sãnãtos, ale soluţiei de NaOCl,
este mai mare la concetraţii de 5,25%, decât la concentraţii de 0,5 şi 1%.
este caustic dacã este pistonat accidental în zona periapicalã sau în structurileadiacente cum ar fi sinusurile maxilarului.
b) CLORHEXIDINA Avantaje :
reprezintã o alternativã pentru a înlocui NaOCl, fiind cel mai folosit produsantiseptic
este apt sã pãtrundã pereţii celulelor sau a altor membrane bacteriene. are un spectru antimicrobian larg si este eficient atat impotriva bacteriilor gram
pozitiv cat si negativ ,a fungiilor, dar nu asupra formelor sporulate.
în combinaţie cu peroxidul de hidrogen (H O ) 3%, acţiunea sa antimicrobianã este₂ ₂mãritã
Dezavantaje :
acţiunea clorhexidinei este puternic inhibatã de componenta organica a dentine dacã se foloseşte în asociere cu NaOCl, trebuie evitat contactul direct între cele douã
substanţe (deoarece se formeazã un precipitat cu potenţial cancerigen), folosindu-se EDTA-ul ca substanţã de tampon.
nu are capacitatea de a dizolva tesuturi ,care este unul dintre beneficiile evidente aleNaOCl.
gluconatul de clorhexidinã, cu concentraţie între 0,2% şi 2%, oferã o bunãalternativã pentru o irigare de canal cu un antimicrobian puternic.
c) COMPUŞI IODAŢI Avantaje :
sunt folosiţi în special pentru dezinfectarea suprafeţelor, a pielii şi a câmpurilor deoperaţie
este un agent antibacterian, antifungic, antituberculos, antivirulicid, antisporic,chiar în prezenţa sângelui, serului, a secreţiilor sau a detritusurilor organice tisulare.
soluţiile apoase de iod sunt mai degrabã instabile, dar în endodonţie se utilizeazãsub formã de iodurã de potasiu
acţiunea antimicrobianã a iodului este rapidã, chiar şi în concentraţii mici, darmodul exact de acţiune nu este complet cunoscut
se utilizeazã în tratamentul periodontitei apicale în concentraţie de 5% IPI (2% iodşi 4% iodurã de potasiu), înaintea umplerii canalelor cu hidroxid de calciu
Dezavantaje :
acţiunea antimicrobiana a iodurii de potasiu poate fi neutralizatã de diverşi compuşirestanţi în canalele radiculare
compuşii iodaţi nu au proprietãţi analgezice, exercitând chiar o uşoarã acţiuneiritantã asupra ţesuturilor moi, totuşi se numãrã printre antisepticele endodontice cele mai puţin iritante.
efectul antimicrobian este de scurtã duratã poate colora ţesuturile dure dentare poate genera reacţii alergice
Acţiunea sa poate fi neutralizatã de triosulfat de sodium.
d) AGENŢI de CHELARE
(EDTA ( acidul etilendiaminotetraacetic 17%) şi ACIDUL CITRIC 50%) Avantaje: - sunt agenţi de chelare folosiţi des în asociere cu hipocloritul de sodium pentru îndepãrtarea detritusurilor dentinare rezultate dupã tratamentul mecanic de canal. - prin uşurarea curaţirii şi îndepãrtarea ţesutului infectat, contribuie la eliminarea bacteriilor din canal.
îmbunãtãţeşte efectul antibacterian al agenţilor de dezinfectare folosit local în straturilemai adânci ale dentine.
aceste soluţii acide demineralizeazã dentina din jurul deschiderilor canalelor
radiculare, care au devenit mai extinse, mai permeabile Dezavantaje:
EDTA are efect antibacterian mic sau deloc. acidul citric poate avea şi efect antibacterian, acesta însã nu a fost comparat cu alţi agenţi
dezinfectanţi studiaţi în vitro sau în vivo.
e) H O (₂ ₂ apa oxigenatã ) Avantaje:
alãturi de hipoclorit, este cel mai folosit biocid folosit în dezinfectarea şi sterilizareacanalelor
este un lichid clar ,fãrã culoare, folosit în diferite concentraţii în stomatologie, variindîntre 1% pânã la 30% H O₂ ₂
nu este toxic pentru cã se degradeazã în apã şi oxigen. soluţiile de H O₂ ₂ sunt stabile ,dar pot conţine stabilizatori pentru a preveni
descompunerea. produce oxigen în stare nãscândã ce are rol antibacterian şi se presupune cã prin
efervescenţa pe care o produce, duce la eliminarea detritusurilor din canal H O₂ ₂ este activ împotriva virusurilor, bacteriilor, drojdiilor şi chiar sporilor bacteriene. are mai mare eficacitate asupra bacteriilor gram pozitiv, decât a celor gram negativ. în endodonţie, H O₂ ₂ a fost mult timp folosit datoritã proprietãţilor antibacteriene şi de
curãţare. se recomandã H O₂ ₂ 30% în dezinfectarea suprafeţei dintelui, pentru a se îndepãrta
resturile de sânge şi ţesuturi organice restante. Dezavantaje:
dacã lichidul este împins/ injectat în canal, sub presiune, existã posibilitatea caefervescenţa produsã, sã împingã detritusurile dincolo de apex, şi nu spre camera pulparã.
f) MTAD(un amestec de izomer de tetraciclina(doxycycline), acid (citric acid) şi detergent (Tween 80). Avantaje:
protocolul clinic recomandã folosirea MTAD dupã o irigare prealabilã cu NaOCl,urmatã de MTAD pentru 5 minute.
efectul de solubilizare a resturilor pulpare şi a detritusurilor dentinare este similar cucel al EDTA-ului
diferenţa majorã între MTAD şi EDTA este aceea cã doxycyclina prezentã înMTAD are o afinitate crescutã pentru dentinã
are un efect citotoxic mic . are un ph mai mic de 2,5. MTAD solubilizeazã bine detritusurile dentinare în timp ce resturile de ţesut
pulpar au fost clar neafectate de acesta. are o activitate antibacteriana buna. nu schimbã semnificativ structura tuburilor dentinari, când canalele sunt prima oarã irigate cu NaOCl, urmatã de clãtirea cu MTAD.
Dezavantaje: folosit în irigaţii endodontice nu dizolvã/îndepãrteazã rãmãşiţele organice restante, decât
în asociere cu alţi iriganţi (ex. NaOCl).
3) Antiseptice în pansamente temporare
a) COMPUŞII FENOLICIFenolul şi derivaţii sãi au fost introduşi în stomatologie în jurul anului 1800.Avantaje : - agenţi microbieni puternici( acţoinând prin coagularea proteinelor bacteriene) - bunã difuziune -efect anestezicDezavantaje : - sunt toxici celulari, prin lezarea lipidelor şi proteinelor membrane celulare FENOLUL : - se foloseşte diluat 9pãrţi fenol şi o parte apã (acid carbolic sau acid fenic) -pentru uz stomatologic se folosesc sub forme ce prezintã o toxicitate mai mica:
soluţie aposã de PARACLORFENOL(PCP)-are o mai bunã difuziune în dentinã decâtforma camforatã
soluţie de PARACLORFENOL CAMFORAT (CPC)-adaosul de camfor încetineşteeliberarea fenolului, soluţia fiind mai puţin toxicã cu eficienţã prelungitã în timp. La noi în ţarã se folosesc soluţiile derivate de fenol camforat:
- alcool -elibereazã treptat fenolul din soluţie -are o bunã putere antisepticã -are uşor efect anestezic de suprafaţã -se foloseşte şi în tratamentul pungilor parodontale sau a pericoronaritelor
Sol. WALCKOFF: -compoziţie: -paramonoclorfenol -camfor -mentol - are un spectru bactericid larg -acţiunea iritativã a paramonoclorfenolului şi efectul hiperemiant al camforului sunt scãzute datoritã mentolului -nu este inactivat de sânge sau substanţe proteice -prin coagularea proteinelor tisulare este un produs antigenic - dã reacţie antigen-anticorp care se poate cantona în parodonţiul apical CREZOL: - este un derivate de fenol la care se înlocuieşte un H cu o grupare metal (CH )₃ pentru a-i scãdea din toxicitate -în stomatologie se foloseşte un derivate al acestiua, Tricrezolul
TRICREZOL: -este un antiseptic mai puternic decât fenolul simplu şi se utilizeazã în amestec cu Aldehida formicã, rezultând produsul - Tricrezolformalina
Gama preparatelor pe bazã de fenol s-a modificat substanţial când s-a reuşit adãugarea de produse antiinflamatoare biologice de tipul Cortizonului, care scad acţiunea iritativã a fenolului. Dintre aceste produse se pot enumera:
Cresophenul: - produs de casa Septodont - are o tensiune superficial joasã, pãtrunzând în canaliculele dentinare - este compatibil cu antibioticele - conţine: – clorfenol 30g - hexaclorofen 1g -timol 5g -dexametazonã 100g
Cresopat: - este o pastã antisepticã provizorie, folositã în special în parodontiteapicale cronice - este indicatã dupã folosirea Cresophenului, continuând acţiunea antisepticã a acestuia - conţine: - paraclorfenol - camfor - dexametazonã - oxid de zinc
b) ULEIURI VOLATILEEUGENOL: - este o esenţã de ulei de cuişoare - folosit în endodonţie pentru efectele sale antimicrobiene şi calmante - nu este la fel de eficient în inhibarea creşterii bacteriene ca derivaţii fenolici sau de fenol
c) ALDEHIDE
FORMALDEHIDA: - este medicamentul intracanalar principal în produsele pe bazã de aldehide - este eficient în stare volatilãGLUTARALDEHIDA : – sunt utilizate în terapia endodonticã - are toxicitate mai redusã, fiind o alternativã a formocrezolului - are acţiune bacteriostaticã - are eficienţã redusã în stare volatilã
FORMOLAvantaje :Acţioneazã prin mai multe mecanisme :– fixeazã şi coaguleazã proteinele bacteriene- acţioneazã împreunã cu amoniacul rezultat din descompunerea proteinelor din canal rezultând un compus nou ( hexametilen-tetraamina sau urotropina), cu acţiune tot antisepticã- inactiveazã ptomainele (cadaverina şi putresceina) şi acidul sulfhidric – produse rezultate din degradarea proteinelor- dizolvã resturile de grãsimi şi se asociazã cu ele rezultând o substan produse rezultate din degradarea proteinelor- dizolvã resturile de grãsimi şi se asociazã cu ele rezultând o substaţã nouã, LYSOL, care la rândul ei este antiseptic.Produse pe bazã de formol folosite în endodonţie sunt:
Formocrezolul: – conţine : - formaldehidã 19% - crezol 35% - glicerinã - apã 46% - are citotoxicitate crescutã, determinând o necrozã întinsã a ţesuturilor vitale - poate avea efect mutagen şi carcinogen
Tricrezol formalina: - soluţii de 1/1 sau 1/2 se folosesc în special în tratamentulcanalelor infectate - soluţii de 1/4 se folosesc dupã pansamente cu arsenic (pentru completarea acţiunii acestuia) sau ca mumifiant al bontului apical dupã extirpãri vitale
Rockle’s 4 şi 8: - sunt produse ce conţin un glucocorticoid care sã reducã efectul
iritant al formaldehidei De altfel, A.D.A. ( Asociaţia Dentarã Americanã ) interzice folosirea produselor pe bazã de formol în endodonţie.
4) HIDROXIDUL DE CALCIU
Este la ora actualã medicamentul endodontic universal admis. Deşi nu este propriu-zis un antiseptic, posedã o acţiune antibacterianã nespecificã legatã de un pH foarte ridicat, alcalinitatea având un efect distructiv asupra membranei bacteriene şi a structurilor proteice.Proprietãţile hidroxidului de calciu:
- creeazã un mediu favorabil vindecãrii ţesuturilor pulpare şi periapicale- prin pH –ul puternic alcalic, are efect antimicrobian- contribuie la eliminarea secreţiei periapicale- stimuleazã calcificarea ţesuturilor periapicale
Indicaţiile hidroxidului de calciu:- tratamentul canalelor infectate şi al leziunilor periapicale- închiderea apicalã la dinţii imaturi, dupã extirpãri ( în cazul rãdãcinilor incomplet
Sensul universal acceptat al dezinfectãrii canalului radicular constã în tratamentul mecano-chimic pe toatã lungimea canalului, cu instrumentar şi iriganţi potriviţi, la care se adaugã hidroxidul de Calciu, cu excelente rezultate şi, eventual, ca alternativã, pastele cu antibiotice pentru pansamente temporare.Prezenţa germenilor microbieni în canalele dentare face ca tratamentul în aceste afecţiuni sã aibã unele caracteristici care sã-l deosebeascã de tratamentul canalelor neinfectate.
Home Exploreaza
Administratie
Arta cultura
Biologie
Casa gradina
Diverse
Economie
Geografie
Gradinita
Istorie
Jurnalism
Limba
MEDICATIA ANTIBACTERIANAmedicina
MEDICAŢIA ANTIBACTERIANĂ
"Era antibioticelor" începuta cu sase decenii în urma a schimbat considerabil viziunea omului suferind si a medicului despre moartea prin infectie.
Din 1940 antibioticele au adus cele mai mari beneficii terapeutice reprezentând medicatia cu cea mai frecventa prescriere. Pentru medicii din toate specialitatile si pentru bolnavi, antibioticul reprezinta "monstrul sacru" al terapeuticii. De aceea se
afirma ca "prescrierea de antibiotice a devenit pentru medici si pacientii zilelor noastre un veritabil viciu".
Notiuni generale despre ATB
Terminologie
A. Antibioticele (ATB) si chimioterapicele (CHT) antibacterienereprezinta un grup de M care pot perturba sau omorî microorganisme patogene implicate în producerea unor boli infectioase.
Au actiune antimicrobiana specifica si selectiva ; nu lezeaza organismul-gazda.
a. ATB sunt în marea lor majoritate provenite din mucegaiuri; ATB pot fi preparate industrial prin sinteza si semisinteza dupa un model natural.
b. CHT antimicrobiene sunt substante chimice preparate prin sinteza dupa un model conceput pe baze stiintifice; exercita o actiune similara ATB.
Prepararea unui ATB pe cale biologica (extractie) sau pe cale chimica (sinteza) este decisa de rentabilitate.
B. Antisepticele si dezinfectantele sunt substante chimice cu actiune toxica, nespecifica si neselectiva organismelor.
Produc alterarea directa a substantei vii si distrugerea celulei ; atât a celulelor microbiene cât si a celulelor organismului gazda.
a. Antisepticele sunt bacteriostatice pe plagi tegumentare sau mucoase inflamate. Se aplica local.
b. Dezinfectantele sunt bactericide în mediul exterior (apa, aer, sol, obiecte, îmbracaminte). Se folosesc pentru decontaminarea mediului ambiant.
Spectrul antimicrobian este domeniul de actiune al fiecarui ATB ; cuprinde un numar mai mare sau mai mic de germeni. Poate suferi modificari în timp datorita rezistentei germenilor la respectivul ATB.
Agentul patogenActiune fata de M
Bacili Gram pozitivi aerobi si anaerobi : b. difteric, b. carbunos, listerii, clostridia, etc.
Coci Gram pozitivi aerobi si anaerobi (staf, strepto, pneumococi)
Peniciline G, M, A ; AG
Coci Gram negativi Penicilina G, M, A si AGSpirochete, leptospire, vibrioni Peniciline G, AMicobacterii (b. Koch) AntituberculoaseGermenii "de spital" ATB "de rezerva" indicate de antibiogramaChlamydia, Rickettsia, Mycoplasma ATB bacteriostatice
Rezistente la ATB bactericideVirusuri CHT antivirale
Rezistente la ATBSpectrul antimicrobian este împartit în 2 grupuri :
ATB cu spectru îngust :
. « tip penicilina G » - active pe : coci Gram +
coci Gram -
bacili Gram +
spirochete
leptospire
. « tip streptomicina » - a 11211w2218l ctive pe : coci Gram +
coci Gram -
bacili Gram -
ATB cu spectru larg
. tetracicline, cloramfenicol active pe : coci Gram +
coci Gram -
bacili Gram +
bacili Gram -
spirochete
leptospire
rickettsii
chlamidii
micoplasme
Rezistenta microbiana fata de ATB
Rezistenta microbiana este capacitatea unor germeni patogeni de a supravietui si de a se multiplica în prezenta antibioticelor, devenind astfel « indiferenti » în prezenta M.
Rezistenta microbiana poate fi : - naturala (de specie)
- dobândita (prin aparitia mutantelor rezistente)
a. Rezistenta naturala este rezistenta tuturor membrilor unei specii fata de 1 sau mai multe ATBfata de Penicilina G ;
b. Rezistenta dobândita este reprezentata de aparitia si selectarea mutantelor rezistente prin transfer cromozomial sau extracromozomial de la o bacterie rezistenta la una sensibila.
Mecanismele biochimice ale rezistentei la ATB sunt :
1. Producerea de enzime inactivatoare ; Ex. betalactamazele care desfac inelul betalactam al betalactaminelor
2. Producerea de enzime modificate (polimeraze, transpeptidaze, carboxipeptidaze) anuleaza actiunea ATB exercitata la nivelul acestor enzime normale ;
3. Scaderea permeabilitatii bacteriei la ATB la nivelul peretelui celular sau a membranei citoplasmatice
4. Modificarea proteinelor ribozomale ;
5. Cresterea sintezei acidului paraaminobenzoic.
Farmacocinetica antibioticelor
Este importanta pentru ca asigura biodisponibilitatea si conditioneaza succesul tratamentului
Biodisponibilitatea unui ATB este timpul si proportia în care M ajunge la locul de actiune (raspunde la întrebarea «
Biodisponibilitatea depinde de tipul de ATB si de particularitatile organismului.
A. Absorbtia si circulatia ATB în organism
Dupa administrarea orala ATB se împart în :
a. Neresorbabile din intestin, adica ATB « intestinale » - active în infectiile
intestinale unde ramân dupa înghitire în concentratii crescute, cu conditia
ca germenii implicati în infectii sa fie sensibili.
b. Resorbabile din tubul digestiv, de unde trec în circulatia sanguina, tesuturi si
viscere → la locul infectiei.
Cantitatea dobândita este variabila în functie de M si de bolnav.
Nivelul sanguin de ATB depinde de :
. proportia de ATB absorbit intestinal dupa administrare orala ;
Pentru mentinerea nivelului sanguin constant, util terapeutic este necesara
cunoasterea timpului de înjumatatire al ATB (T1/2) care ne orienteaza
de administrare adica intervalul dintre doze.
Ex. : Metilpenicilina se administreaza din 6 în 6 ore
Benzatinpenicilina se administreaza la 7-21 zile
Legarea ATB pe proteinele plasmatice este reversibila.
Cantitatea de ATB libera este activa, cea fixata este inactiva ; devine activa
pe masura ce se desprinde de pe proteine.
Pentru a obtine o actiune rapida se aleg ATB cu fixare slaba pe proteine.
Afinitatile tisulare ale ATB
. În tesutul osos - Lincomicina
- Clindamicina
. În placenta - Spiramicina
. În bila - Ampicilina
(« ATB biliare ») - Rifampicina
- Eritromicina
. În urina - Fluorochinolone
(« ATB urinare ») - Cefalosporine
- Ampicilina
. ATB - Sulfamide
difuzabile în LCR - Rifampicina
- Cloramfenicol
- Fluorochinolone
B. Metabolizarea si eliminarea ATB din organism
ATB sunt metabolizate si degradate în metaboliti inactivi cel mai adesea în ficat, rar în rinichi sau în plasma.
Ex.: Cloramfenicolul se inactiveaza prin glicuronoconjugare si se elimina prin bila si urina. Imaturitatatea metabolica a ficatului nou-nascutului, determina inactivarea Cloramfenicolului si aparitia sindromului cenusiu (letal). Concluzienascut.
ATB sunt eliminate prin rinichi (Gentamicina), bila sau scaun (Rifampicina, Eritromicina, Tetraciclina), saliva (Rifampicina, Spiramicina).
Clasificare:
Criteriile de clasificare ale antibioticelor si chimioterapicelor antibacteriene sunt multiple:
Dupa structura chimica: ATB se grupeaza în familii
Sunt ATB cele mai folosite în terapeutica; este clasa cu cei mai numerosi membrii. Denumirea clasei este data de prezenta în molecula a unui nucleu (inel) Betalactamic; între o grupare carbonil si un atom de azot se formeaza o legatura amidica denumitaactiune a betalactamazelor, exoenzime produse de stafilococ si de alti coci Gram negativi si Gram pozitivi care inhiba actiunea antimicrobiana a antibioticelor din aceeasi clasa.
N
O Legatura amidica (betalactama) locul de
actiune a betalactamazelor.
Mecanism de actiune:
Comun la toate medicamentele acestui grup.
Betalactaminele au actiune bactericida pe bacteriile tinere care nu au înca perete si urmeaza sa si-l sintetizeze. Unele bacterii adulte au membrana celulara dublata de un perete celular plasat în afara ei, cu rol de protectie fata de factorii agresivi, externi. Imediat dupa multiplicare tinerele bacterii nu au acest perete si-l sintetizeaza treptat.
BL actioneaza doar asupra formelor tinere în timpul acestei sinteze astfel: se fixeaza pe P.B.P (penicilin - binding protein) prezenti pe membrana celulara bacteriana pentru a servi ca substrat pentrusinteza peptidoglicanului component de baza din structura peretelui celular. În felul acesta cascada reactiilor cu rol în sinteza peretelui bacterian este întrerupta, si nu mai are loc. Precursorii se acumuleaza în celula bacteriana, aceasta prin prea plin se sparge si moare. Actioneaza astfel atât asupra bacteriilor Gram pozitive cât si Gram negative.
Clasificare:
monobactami: Aztreonam
dibactami: - Penami (Peniciline)
Betalactamine - Inhibitori de betalactamaza + Penami
- Carbapenemi
- Cefeme (Cefalosporine)
- Carbacefeme
tribactami: Sanfetrinem
DIBACTAMI
Penami (Peniciline)
1. Peniciline biositetice naturale
Penicilina G (Benzilpenicilina)
"capul de serie" al penicilinelor
Spectru de actiune:
Streptococ hemolitic grup A, streptococ viridans, stafilococi albi si aurii (nesecretori de penicilinaza) pneumococ, meningococ, spirochete, bacilul carbunos, bacil difteric.
Dupa administrare i.m. absorbtie buna; concentratia plasmatica maxima se obtine în aproximativ 30 minute, si se mentine 4-6 ore. Dupa administrarea i.v. (bolus, perfuzie) concentratia plasmatica se obtine rapid. Legarea de proteinele plasmatice este de 65%. Difuzeaza bine în tesuturi (cu exceptia LCR, glob ocular, seroase). Traverseaza placenta, se regaseste si în laptele matern.concentrarea biliara sunt reduse. Se elimina renal. Eliminarea urinara scade în insuficienta renala, la nou-nascut si dupa administrarea de probenecid.
Reactii adverse:
Hipersensibilitatea (cea mai frecventa reactie adversa).- de la alergii minore la soc anafilactic mortal.
Penicilina G nu are prag toxic; rareori poate apare febra medicamentoasa, anemie hemolitica, reactii tip Herxheimer (în tratamentul sifilisului) datorita eliberarii masive de toxine, consecinta distrugerii de spirochete; nefrita intestinala sau necroza tubulara dupa perfuzii, cu doze "mamut".
Administrare:
Se poate administra i.m. (este dureroasa) si i.v. (tendinta generala actuala).
Dizolvarea flaconului de Penicilina G se face cu ser fiziologic sau apa distilata (
Amestecul în seringa sau flaconul de perfuzie, cu alte medicamente este interzis
Penicilina G: flacon de 400.000 UI; 1.000.000 UI si 5.000.000 UI
Penicilina V (Fenoximetilpenicilina)
Asemanatoare Penicilinei G privind spectru si mecanismul de actiune. Administrarea este însa mai comoda si pretul de cost mai mic.
Eficienta terapeutica este mai mica însa poate fi crescuta astfel:
- administrarea sa se faca pe stomacul gol (cu o ora înainte de masa);
- respectarea intervalelor între doze (din 6 în 6 ore);
- dozele de Penicilina V sa fie duble fata de cele corespunzatoare de Penicilina G.
Utilizari terapeutice: infectii usoare/moderate cu germenii sensibili (ambulator).
Administrare:
Se administreaza oral (rezista în mediu gastric) înainte de mâncare, din 6 în 6 ore.
Penicilina V cp. 400.000 UI; Ospen cp. 1.000.000 UI.
Efitard (Procainpenicilina)
- Este o penicilina de semidepozit: o singura administrare i.m. pe zi asigura o penicilinemie serica activa pentru 24 de ore;
- Asemanatoare Penicilinei G privind spectru si mecanismul de actiune;
- Dezavantajul este riscul în plus al sensibilizarii si la procaina.
Efitard fl. 800.000 UI
Moldamin (Benzatinpenicilina)
- Este o penicilina de depozit cu o durata de 5 - 6 zile (Moldamin) si 3 - 4 saptamâni (pentru preparatele din import: Retarpen, Extencilin, Tardocilin);
- Asemanatoare Penicilinei G privind spectru si mecanismul de actiune;
- Are utilizari limitate în infectiile cu streptococ hemolitic, reumatism articular acut, sifilis;
- Administrare doar i.m. (NU i.v. risc de accidente grave ca embolie pulmonara);
- NU la copii sub 3 ani.
Moldamin fl. 600.000 UI si 1.200.000 UI
2. Peniciline antistafilococice (Peniciline "M")
"Capul de serie" a fost Meticilina, motiv pentru care grupul se mai numeste "Peniciline M".
Actualmente Meticilina este scoasa din uz datorita nefrotoxicitatii sale, dar ramâne ca un termen de referinta pentru acest grup.
Sunt active pe stafilococii secretori de betalactamaze sensibile, rezistente la Penicilina G
Stafilococii pot fi de 3 feluri:
- Stafilococi nesecretori de betalactamaze, sensibili la Penicilina G (10%);
- Stafilococi meticilinosensibili, rezistenti la Penicilina G, sensibili la penicilinele "M" si alte Betalactamine (meti-S);
- Stafilococi meticilinorezistenti, rezistenti la Penicilina G, peniciline M si la marea majoritate a BL (meti-R).
Oxacilina, cea mai folosita Penicilina M
Spectru de actiune:
Stafilococi meticilinosensibili, producatori de betalactamaze.
Utilizari terapeutice:
- infectii stafilococice (monoterapie);
- infectii stafilococice grave (endocardite, septicemii) în asociere cu un aminoglicozid activ (Gentamicina, Amikacina).
Farmacocinetica:
Dupa administrare orala se absoarbe 30-60%, absorbtia fiind stânjenita de alimentatie (administrare înainte de mese). Dupa administrare i.m., dar mai ales i.v. (bolus, perfuzie) concentratiile plasmatice maxime (pickuri) se obtin rapid si se mentin 4-6 ore. Difuzeaza bine, dar lent în tesuturi. În LCR, seroase si bila realizeaza concentratii insuficiente. Se elimina bine renal.
Administrare:
Se poate administra oral, i.m., i.v. Nu prezinta prag toxic, permitând administrarea de doze mari (i.v.) în infectii stafilococice grave
Oxacilin caps si fl.
Cloxacilina (absorbtie digestiva 40-50%)
Dicloxacilina (absorbtie digestiva 60%)
Nafcilina - asemanatoare Oxacilinei
3. Aminopenicilinele (Peniciline "A")
"Capul de serie" a fost Ampicilina, de unde denumirea de Peniciline A.
Ampicilina
Spectru de actiune: - "largit"
Cuprinde coci Gram pozitivi si negativi (germenii sensibili la Penicilina) precum si pe unii bacili Gram negativi aerobi, enterococ, bacil tific, salmonele, colibacili, Klebsiella si Proteus.
Dupa administrare orala sau parenterala (i.m., i.v.) realizeaza concentratii biliare înalte (este ATB "biliar").bine renal. Traverseaza bariera feto-placentara si prin lapte, însa este în general bine suportata de copilul mic.
Contraindicatii:
În infectiile de "spital"; în alergii la ampicilina.
Administrare:
Administrarea orala este folosita în infectii usoare si medii (absorbtie 40%); este influentata de alimente.
Administrarea parenterala mai ales i.v. în infectii severe în asociere cu aminoglicozidele.
Spectrul de actiune este asemanator Ampicilinei însa este mai eficace decât aceasta, are oabsorbtia intestinala este aproape completa, nefiind afectata de alimente.
Utilizari terapeutice:
Infectii pulmonare (se concentreaza bine în sputa), boli diareice (febra tifoida), infectii urinare, gonoree.
Este mai eficace decât Ampicilina, de unde tendinta de înlocuire a acesteia cu Amoxicilina; rezultatele sunt net superioare, mai ales dupa formele parenterale.
Spectru de actiune: H. influenzae, E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella, bacili dizenterici, Enterococi, Pneumococi.
Utilizari terapeutice: infectii urogenitale si biliare cu bacili Gram negativi (în asociere cu un aminoglicozid).
Administrare: parenteral
Azlocilina
Asemanatoare Mezlocilinei, însa cu activitate net superioara pe piocianic, indicata ca terapie de prima intentie în infectii severe cu piocianic (în asociere cu un aminoglicozid sau cu o ciprofloxacina).
Piperacilina
Cea mai activa si cea mai folosita ureidopenicilina !!!
Mai des în asociere cu inhibitori de betalactamaza:
Spectru de actiune: piocianic (cea mai puternica actiune; B. fragilis, Enterobacter, Serratia, Proteus, Enterococ).
Utilizari terapeutice: infectii urinare, biliare, osoase, meningite cu bacilii Gram negativi amintiti mai sus.
Administrare: parenterala (i.m., i.v.)
6. Inhibitori de betalactamaze (IBL)
Rezistenta bacteriana fata de betalactamaze are 3 mecanisme principale:
- alterarea permeabilitatii peretelui bacterian;
- scaderea afinitatii P.B.P. fata de moleculele de betalactamine (peniciline, cefalosporine);
- cresterea productiei de betalactamaze, enzime capabile sa hidrolizeze inelul betalactamic, inactivând astfel numeroase betalactamine.
Betalactamazele produse de stafilococi, coci Gram negativ si coci Gram pozitiv
exoenzime - ce inactiveaza Penicilina G si V, aminopenicilinele, carboxipenicilinele si ureidopenicilinele, darCloxacilina, Dicloxacilina si nici CS gen. II, III, IV.
Betalactamazele produse de bacili Gram negativi sunt endoenzime.
Strategia combaterii rezistentei bacteriene fata de Betalactamine a luat în calcul obiective principale:
- Descoperirea de noi Betalactamine rezistente fata de betalactamaze - ex.: CS generatiei III si IV;
- Descoperirea inhibitorilor de betalactamaze (substante medicamentoase capabile sa distruga betalactamazele) ceea ce face ca bacteria rezistenta sa devina sensibila la betalactamine.
Inhibitorii de betalactamaza (IBL) sunt:
acidul clavulanic
sulbactamul
tazobactamul
Aceste substante sunt de fapt niste antibiotice betalactamice cu actiune antibacteriana minora, scazuta.
Mecanism de actiune:
Bacteriile rezistente la antibiotice au aceasta putere datorita enzimei inactivatoare,(betalactama) a antibioticului, inactivându-l.
Când ATB de baza (Ampicilina, Amoxicilina, Ticarcilina) este ineficient singur (fiind distrus de betalactamaza), asocierea în acelasi preparat farmaceutic cu un alt ATB minor inhibitor de betalactamaza (Acid clavulanic, Sulbactam, Tazobactam), devine o solutie salvatoare. Acesta din urma joaca rolul unui "body guard" activ, a unui "partener sinucigas" sau "partener de sacrificiu", care prin sacrificarea sa protejeaza ATB principal fata de betalactamaza.
Astfel inhibitorul de betalactamaza formeaza un complex inactiv cu betalactamaza, lasând libertate de actiune ATB principal sa atace bacteria.
Principalele produse comerciale cu asociere de IBL + betalactamine
Spectru de actiune: cuprinde germeni pe lânga cei din spectrul Amoxicilinei în plus si pe Stafilococi si Gonococi rezistenti la Penicilina G si pe E. coli, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Proteus, H. influenzae.
Realizeaza concentratii mari în bila, sputa, urina, placenta.
Prezentare: suspensie, capsule, fl. (i.m., i.v.) în ritm de administrare la 8 ore.
Spectru de actiune: similar cu asocierea Acid clavulanic cu Amoxicilina.
Prezentare; capsule, suspensii, fl, i.m.i.v. în ritm de administrare la 8 ore.
Asocieri recente:
Tazobactam + Ceftriaxona
Tazobactam + Cefoperazona =>au sporit efectul bactericid pe Piocianic,
Avantajele asocierii IBL + Betalactamine:
- largirea spectrului de actiune si al utilizarilor terapeutice;
- reducererea numarului de esecuri terapeutice legate de rezistenta bacteriana indusa de betalactamaze mai ales pe germenii de spital cu rol în infectiile nosocomiale (Stafilococ, Enterococ, Piocianic, Proteus, Enterobacter, Citrobacter etc.).
Penemi
Sunt substante medicamentoase între peniciline si cefalosporine aflate în faza de experimentareclinica, ca Ritipenem fl. uz parenteral si Ritipenem Acoxil de uz oral. Sunt foarte active, cu spectru larg pe bacterii Gram pozitive si Gram negative (exceptând piocianicul).rezistente la Betalactamaze.
Carbapenemi
Imipenem - Cilastatina este "capul de serie" al Carbapenemilor
Spectru de actiune: este "ultralarg" cuprinzând aproape toate bacteriile si cele secretoare de betalactamaze, pneumococi rezistenti la penicilina, piocianic.
Mecanism de actiune:
Patrund prin peretele bacterian se fixeaza preferential pe PBP2 producând un efect bactericid rapid si intens.
Farmacocinetica:
Difuzeaza bine în tesuturi, intra în LCR, se elimina 90% urinar.
Administrare: flacoane i.v. sau i.v. perfuzie
Cefeme - Cefalosporine
Cefemele includ în grupul lor marea familie de Cefalosporine (CEF).
Mecanism de actiune:
CEF se fixeaza pe P.B.P (penicilin binding protein) aflate pe membrana bacteriana ce servesc ca substrat pentrunecesare pentru sinteza peptidoglicanului, component de baza din structura peretelui celular (aflat în afara membranei celulare) inhibând astfel formarea peretelui la bacteriile tinere (în faza de multiplicare). În plus se fixeaza pe autolizine determinând distrugerea bacteriei.
Spectru de actiune difera de la o generatie la alta.
CEF parenterale din generatia I
Sunt: Cefazolina (Kefazol) Cefazedona
Cefalotina (Keflin) Cefapirina
Au spectru "largit" rezultat din asocierea Penicilinei G + Oxacilina + Ampicilinasensibili la Penicilina) si unii bacili Gram negativi (E. coli, Klebsiella, Proteus).urinare, cutanate.
CEF parenterale din generatia II
Sunt: Cefuroxima (Zinnat) Cefotiam
Cefamandol (Mandol) Cefotem
Au spectru "larg" rezultat din asocierea Penicilinei G + Oxacilina + Ampicilina + Gentamicina + Metronidazolpneumococi, stafilococi) si bacili Gram negativi (E. coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter).
Se utilizeaza în infectii extraspitalicesti, ca monoterapie, infectii ORL, bronhopulmonare, pielonefrite, septicemii sau în asociere cu aminoglicozide sau cu o fluorochinolona.
CEF parenterale din generatia III
Sunt: Cefotaxima (Claforan) Ceftazidima
Ceftriaxona (Rocephin) Cefoperazona (Cefobid)
Au spectru "ultralarg" rezultat din asocierea Penicilinei G + Oxacilina + Ampicilina + Gentamicina + Ticarcilina + Metronidazolpozitivi, coci Gram negativi, bacili Gram negativi aerobi (Enterobacter, Piocianic, Bacteroides fragilis).
CEF parenterale de generatia IV
Sunt: Cefpiroma Cefepima
Au spectru "foarte larg" ce include chiar si Enterococul, "oaia neagra a CEF".
Prezentare : flacon 0,5 ; 1 si 2 g pentru administrare i.v.
CEF orale "vechi"
Corespund CEF parenterale generatia I. Multe au fost scoase din uz. Sunt folosite doar în tratament ambulator, în infectii usoare si medii ORL, respiratorii, cutanate.
Sunt: Cefalexina (Ospexin)
Cefaclor (Ceclor)
CEF orale "noi"
Corespund CEF parenterale generatia II si III. Se folosesc în tratament ambulator.
- reactii locale: flebite si dureri la locul injectarii.
Carbacefeme
Sunt BL moderne între carbapenemi si cefeme. Au fost obtinute în SUA unde de altfel se afla în curs de experimentare clinica.
Loracarbef - "capul de serie" cu spectru antibacterian larg (Gram pozitivi, Gram negativi) rezistenta la actiunea betalactamazelor sintetizate la ora actuala de multi germeni. Se administreaza oral.
MONOBACTAMII
Au un singur inel betalactamic.
Aztreonam
Se concentreaza bine în bila si tesuturi; se elimina urinar. Se administreaza injectabil (i.m., i.v.) Actioneaza doar pe germenii Gram negativi aerobi (nu pe Gram pozitivi si pe anaerobi). Este foarte activ pe piocianic.
TRIBACTAMII
Au 3 inele betalactamice condensate. Actualmente sunt în faza de experimentare clinica în Italia; sunt deosebit de promitatori.
Sanfetrinem - "capul de serie"
Bactericid cu spectru ultralarg activ pe germeni Gram pozitivi si Gram negativi (inclusiv piocianic) aerobi si anaerobi. Rezistent la Betalactamaze.
II. AMINOGLICOZIDE (AGZ) (Oligozaharide)
AGZ au în structura chimica un zahar aminat atasat la aglicon.
Mecanism de actiune :
Bactericide - omoara germenii în faza de repaus si de multiplicare pentru ca se fixeaza la interferenta celor 2 unitati ribozomale 30S si 50S, mai multe spre 30S ( !) inhibând astfel sinteza proteinelor bacteriene necesare pentru existenta lor.
Asocierea AGZ + BL, fluorochinolone si glicopeptide este sinergica.
. !!! inactive pe anaerobi (Gram + si Gram -) ; pneumococ, treponema, leptospire
Rezistenta bacteriana fata de AGZ este determinata de enzime inactivatoare (aminozid fosfotransferaze, aminozid acetiltransferaze, aminozid nucleotidtransferaze) produse de cocii si bacilii Gram negativi anaerobi.
Reactiile adverse :
. Ototoxicitatea, deseori ireversibila aparuta la concentratii mari (10 µg/ml), tratament de 10-14 zile
. Nefrotoxicitatea, reversibila
Clasificare :
a. AGZ din generatia I
Sunt AGZ clasice, biosintetice, naturale
"Capul de serie" Streptomicina aparuta în 1945 a realizat mari beneficii terapeutice în tratamentul meningitei TBC, iar asocierea Penicilina + Streptomicina a fost benefica pâna la aparitia plurirezistentei bacteriene si a toxicitatii ei (1965).
Actualmente avem:
. Streptomicina utilizata în infectii bacteriene specifice: endocardite cu streptococ, endocarditis si enterococ endocarditis, bruceloza, pesta, tularemia, TBC (ca ATB de rezerva).
. Kanamicina utilizata rareori în TBC cu BK multirezistenti si în aplicatii locale
. Neomicina (Paramomicina) utilizata doar în aplicatii orale si local, pulbere sau unguent.
. Spectinomicina (Trobicin) utilizata parenteral în doza unica pe zi (2 g/zi) "tratamentul minut" poate vindeca la barbat gonoreea acuta cu gonococi rezistenti la Penicilina G.
b. AGZ din generatia II
Sunt AGZ biosintetice:
. Gentamicina
. Tobramicina
Sunt foarte asemanatoare cu mici diferente între ele.
Spectru microbian :
Bacili Gram negativi (inclusiv piocianicul), stafilococi, gonococi, H. influenzae.
Rezistenta microbiana o manifesta: enterococii, streptococii, pneumococii si bacteriile anaerobe.
Se administreaza parenteral în infectii extraspitalicesti ; Gentamicina poate fi folosita în terapia locala colir, crema, pomada oftalmica, perle de uz ortopedic.
c. AGZ din generatia III
Sunt AGZ obtinute prin semisinteza chimica.
. Amikacina
. Netilmicina
Spectru de actiune :
Similar AGZ din generatia II mai ales pe piocianic, dar sunt ATB, « de prima intentiesepticemii, endocardite, bronhopneumonii, pielonefrite, peritonite.
Se folosesc ca ATB "de electie » în serviciile de terapie intensiva (în asociere).
MACROLIDE (ML)
ML au în structura lor un inel lactonic.
Se clasifica astfel :
. macrolide « vechi »
. macrolide « noi »
. sinergistine
Mecanismul de actiune :
ML se leaga de subunitatea 50S ribozomala determinând o blocare a reactiilor de transpeptidare → inhibarea sintezei ribozomale a
proteinelor bacteriene. Au efect bacteriostatic la doze uzuale si efect bactericid
MACROLIDE « VECHI »
. Eritromicina - primul macrolid introdus în terapeutica, ramas pâna în zilele noastre.
Spectru de actiune este larg ; actioneaza pe unii coci Gram pozitivi si Gram negativi, pe bacili Gram pozitiv si chiar pe treponeme, Mycoplasma, Chlamydia si Rickettsia.
Rezistenta la Eritromicina apare ca urmare a scaderii permeabilitatii peretelui bacterian pentru ATB, prin alterarea subunitatii ribozomale 50S (la streptococi, stafilococi, pneumococi, b. difteric, E. Coli, Bacteroides fragilis).
Eritromicina este ATB de înlocuire la bolnavii alergici la penicilina !
Farmacocinetica :
Dupa administrare orala se absoarbe digestiv (duodenal) neregulat cu mari variatii individuale, datorita instabilitatii ei în mediul acid. Se distribuie bine în tesuturi si compartimentele lichidiene (cu exceptia LCR). Are Trepetate din 6 în 6 ore (complianta scazuta).
Eritromicina lactobionat este preparat administrat pe cale i.v. realizând nivele serice superioare utile în infectiile severe cu germeni sensibili. Eliminarea urinara este redusa, realizând totusi nivel eficient terapeutic în infectiile urinare cu germeni sensibili.
Utilizari terapeutice: Angine streptococice (Eritromicina este alternativa pentru pacientii sensibili la Penicilina G),Mycoplasme, Legionella, Chlamidii (în asociere cu Fluorochinolone), profilaxia RAA, sifilis, erizipel, boli sexuale cu chlamidiiuretrite).
Efecte adverse: sunt lipsite de gravitate, sunt în general gastro-intestinale (greturi, voma, epigastralgii), aparute ca urmare a stazei gastrice, pentru ca Eritromicina inhiba motilina, hormon gastro-intestinal ce determina motilitatea intestinala.
Administrare: orala comprimate din 6 în 6 ore; intravenoasa.
Spiromicina
Asemanatoare Eritromicinei însa mult mai activa pe stafilococ, streptococ grupa A, pneumococ, Toxoplasma gondi (în doze mari), rezistenta pe toti bacilii Gram negativ (inclusive Haemophillus).
Farmacocinetica asemanatoare Eritromicinei; realizeaza nivele superioare în saliva, placenta, prostata si bila.
Utilizari terapeutice:
. infectii stafilococice când alte antistafilococice sunt ineficiente;
. toxoplasmoza;
. infectii gingivale cu streptococci aerobi si anaerobi.
Administrare : orala 1 - 2 g/zi ; în toxoplasmoza 3 g/zi 4 saptamâni; pauza 2 saptamâni si reluarea curei.
MACROLIDE NOI
Modificarile în structura chimica a Eritromicinei au dus la aceste macrolide noi de semisinteza
Roxitromicina
Diritromicina
Claritromicina
Azitromicina
Rokitamicina
Au farmacocinetica îmbunatatita ceea ce reprezinta avantaje fata de macrolidele vechi.
Avantajele fata de "Macrolidele vechi":
Stabilitatea în mediu gastric acid le permite o crestere a biodisponibilitatii (Bd) si eficacitatii terapeutice;
Îmbunatatirea penetrarii tisulare le determina un spectru larg de actiune;
Timpul de înjumatatire (T1/2) crescut (8 - 60 ore) permite o administrare comoda (1 sau 2 prize /zi) si o complianta terapeutica crescuta;
Reactiile adverse si interactiunile medicamentoase sunt rare.
Spectru de actiune:
Asemanator macrolidelor vechi, la care se adauga Toxoplasma gondi, Helicobacter pylori, Camphylobacter jejuni, Mycobacterium avium (la pacientii cu SIDA). Sunt active pe bacilii Gram negativi (b. coli, Salmonella, Shigella, Yersinia) mai ales Azitromicina.
Farmacocinetica:
Dupa administrare orala se absorb bine la nivel intestinal. Au o stabilitate mare în mediu gastric acid. Se distribuie foarte bine în tesuturi (în tot organismul) realizând concentratii intracelulare crescute. Patrund inclusiv în tesutul pulmonar (Roxitromicina si Claritromicina). Sunt stocate în tesuturi si se elimina lent la nivel renal, ceea ce le determina unantimicrobiene chiar la încetarea administrarii (72 ore); acesta influenteaza ritmul de administrare si permite prelungirea actiunii.
Utilizari terapeutice:
Idem Eritromicina, la care se adauga:
infectii ale cailor aeriene superioare si inferioare : angine, sinusite, otite, BPOC, pneumonii
infectii cu Mycobacterium avium la bolnavii cu SIDA (Claritromicina, Azitromicina);
toxoplasmoza (Azitromicina si Claritromicina);
infectii genitale cu Chlamidia (copii sub 7 ani, sarcina ca alternativa la Tetraciclina).
Efecte adverse: gastrointestinale (mai reduse decât dupa Eritromicina).
Administrare:
orala (în general) de 2 ori/zi (Claritromicina, Roxitromicina) sau monodoza (Diritromicina, Azitromicina);
intravenoasa (Claritromicina - Klacid).
Roxitromicina
. derivat semisintetic al Eritromicinei;
. penetrare tisulara îmbunatatita cu penetrare buna în parenchimul pulmonar
. T½ prelungit de 10 ore, ceea ce permite administrarea în doze mici la intervale mari (semidepozit).
Diritromicina
. derivat semisintetic al Eritromicinei ;
. distributie buna în tot organismul - se realizeaza concentratii intracelulare
. T1/2 de 44 ore ceea ce-i permite o administrare într-o singura doza pe zi (depozit).
Claritromicina
. derivat al Eritromicinei cu mici modificari chimice, dar cu calitati mult îmbunatatite
- mult mai stabil în mediu gastric ;
- mai activ pe Legionella, Chlamydii, Mycobacterium avium ;
- difuziune rapida în tesuturi unde realizeaza concentratii foarte bune, inclusiv în tesutul pulmonar, complianta terapeutica buna (2 administrari/zi).
Azitromicina
Produs cu spectru de actiune similar cu cel al Eritromicinei, dar extins pe unii bacili Gram negativifoarte activa pe Haemophyllus influenzae si gonococi.
Realizeaza concentratii serice si tisulare de 4 ori mai mari decât Eritromicina.
Excretia urinara a Azitromicinei continua în 4 saptamâni de la încetarea tratamentului.
Se administreaza ca o doza de atac urmata de o doza de întretinere.
Este un preparat depozit administrat o data/zi.
Rokitamicina
Produs cu activitate superioara Eritromicinei mai des pe stafilococi, Legionella si Mycoplasma.
SINERGISTINE
Macrolide chimice cu actiune bactericida.
. Pristinamicina
. Virginamicina
Mecanism de actiune : idem cu Eritromicina
Spectru de actiune :
. streptococi A, B, C si G ; stafilococi, pneumococi, meningococi, gonococi, hemofili, Legionella, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettzia, micobacterii, anaerobi.
Farmacocinetica :
Absorbtie digestiva scazuta (acum se experimenteaza administrarea i.v.) cu difuziune buna în tesuturi (nu însa în LCR). Efect postantibiotic prelungit.
Utilizari terapeutice :
. infectii ORL : sinusite, otite cu pneumococi rezistenti la penicilina G ;
. infectii bronhopulmonare ca ATB « de prima intentie » ;
. infectii urogenitale chiar si la femei gravide ;
. infectii osteoarticulare mai ales cu stafilococi (penetreaza bine în oase si articulatii)
. infectii cutanate stafilocacice ;
. endocardite bacteriene.
IV. LINCOSAMIDE
Sunt: Lincomicina
Clindamicina
Desi au structura chimica diferita de cea a macrolidelor, spectrul lor de actiune este asemanator. Utilizarea lor este limitata datorita reactiilor adverse: alergice (cutanate) si toxice hematologice (leucopenie, neutropenie, purpura trombocitopenica, agranulocitoza). Dar cea mai grava reactie adversa este colita pseudomembranoasa post antibioticaClostridium, Stafilococi, Candida.
Lincosamidele nu pot fi administrate în bolus (pericol stop cardiac, hipotensiune) ci doar perfuzii lente sau administrare i.m.
Lincomicina activa pe streptococi, stafilococi si pe anaerobi (inclusiv Bacteroides fragilis).
Indicatia principala este reprezentata de infectii cu stafilococ osteoarticulare
infectioase la pacienti supusi manevrelor dentare (în alergie la Penicilina G). Se administreaza oral si parenteral.
Clindamicina este asemanatoare Lincomicinei. Se prefera în infectiile cu Bacteroides fragilis.
V. GLICOPEPTIDE
Sunt: Vancomicina
Teicoplanina
Vancomicina este :"capul de serie" al acestui grup
Mecanism de actiune:
Bactericid pentru ca inhiba sinteza peretelui bacterian în faza de multiplicare a germenilor, afecteaza permeabilitatea membranei citoplasmatice si sinteza de ARN bacterian.
Spectru de actiune: limitat pe germeni Gram pozitivi, Streptococ pyogenes, Streptococ pneumoniae, Streptococ viridans, Streptococ faecalis, Streptococ bovis, Stafilococ aureus, Stafilococ epidermidis, Bacil difteric, Bacil carbunos, Listeria si Clostridium.
Farmacocinetica:
Dupa administrare orala, absorbtia digestiva este scazuta. Se poate administra i.v. perfuzie. Au Tfiltrare glomerulara. În anurie T1/2 se prelungeste pâna la 9 zile. Difuzeaza bine în pleura, pericard, lichid sinovial, dar nu trece prin meningele inflamat.
Utilizari terapeutice:
Vancomicina este "ATB" de rezerva folosit în infectiile grave cu germeni rezistenti la alte antibiotice.
infectii stafilococice severe (la alergici la BL): endocardite, septicemii, pneumonii. Vancomicina este antibiotic de electie; se poate asocia cu Gentamicina, Rifampicina, Cotrimoxazol, sau Imipenem;
colita pseudomembranoasa cu Clostridium;
profilaxia endocarditei bacteriene, peritonitei stafilococice (la alergici la BL).
Reactii adverse: sunt frecvente ceea ce limiteaza utilizarea.
dureri intense dupa administrarea i.m. (se administreaza i.v.);
tromboflebite dupa administrare i.v.;
ototoxicitate ireversibila;
nefrotoxicitate reversibila (creste în asocieri cu diuretice si aminoglicozide);
Se administreaza i.v., se fixeaza bine pe proteinele plasmatice 90%, are Tîn LCR.
Mecanism de actiune:
Asemanator Vancomicinei, bactericid în faza de multiplicare a germenilor.
Spectru de actiune:
Actioneaza asupra bacteriilor Gram pozitive: Streptococ pyogenes, Streptococ pneumoniae,streptococi, Stafilococ aureus, Stafilococ epidermidis, Listeria, Clostridium.Vancomicina. Este cel mai eficient ATB pe enterococ !!!
Utilizari terapeutice:
Infectii severe stafilococice, enterococice sau cu alti germeni, ca: endocardite, peritonite, mediastinite, septicemii, infectii osteoarticulare, pulmonare, urinare, ale partilor moi; colita pseudomembranoasa cu Clostridium.
Prezentare si administrare:
Targocid, se administreaza ca monodoza, initial o doza de încarcare de 400 mg urmata de 200 mg/zi.
VI. POLIPEPTIDE CICLICE
Se mai numesc Polimixine, sunt ATB bactericide cu spectru limitat pe enterobacterii Gram negative. Actioneaza la nivelul membranei citoplasmatice a acestor germeni.
Colistina este folosita mai rar pe cale orala în enterite (copii peste 2 ani si adulti) sau parenterala (i.m., i.v.) în infectii sistemice cu germeni sensibili.
VII. ATB CU SPECTRU LARG
Tetracicline (cicline)
Cloramfenicoli
Tetraciclinele
Dupa ordinea aparitiei pot fi împartite în 2 generatii:
Tetracicline "vechi": - Tetraciclina
- Clortetraciclina
- Oxitetraciclina
Tetracicline "noi": - Doxiciclina
- Minociclina
Diferentele dintre generatii apar la proprietatile farmacocinetice.
Efectul bacteriostatic apare prin fixarea ATB pe fractiunea 30 S ribozomiala ceea ce împiedica sinteza proteica si implicit replicarea bacteriana.
Spectru de actiune;
Au ramas sensibile fata de Cicline: Gonococ, Brucella, Yersinia, Vibrion holeric, Chlamidia, Treponema, Richettsia, Micoplasma pneumoniae, Leptospira, Borellia.
Utilizari terapeutice:
Se utilizeaza îndeosebi Doxiciclina
Boli genitale cu Chlamidia, transmisibile sexual (uretrite, cervicite, epididimite) - Tetraciclinele sunt ATB de electie (cu exceptia copiilor si gravidelor la care se administreaza macrolidele);
Limfogranulomatoza veneriana;
Pneumonia atipica cu Chlamidia (ornitoza - psitacoza);
Pneumonia postgripala cu Mycoplasma pneumoniae;
Bruceloza (se asociaza cu Rifampicina);
Richettsioze;
Holera, tularemie, pesta;
Acnee polimorfa juvenila (Doze mici pe intervale mari).
Reactii adverse:
iritatii gastrointestinale prin efect iritant (administrarea în timpul meselor le atenueaza);
hepatotoxicitate la doze mari (peste 2 g) la pacientii cu antecedente hepatice;
dismicrobisme: stomatita si vaginita cu Candida, enterita cu Candida si Stafilococ;
tulburari dentare si osoase: colorarea primei dentitii în brun, hipoplazia smaltului dentar, tulburari de crestere (daca se administreaza la copii sub 7 ani si la gravide);
reactii alergice: eruptii cutanate, febra;
fotosensibilizare cutanata (expunerea la soare se evita pe toata durata tratamentului);
tulburari renale (se evita în IRC);
Prezentare si administrare:
Tetraciclina caps. 250 mg, oral din 6 în 6 ore;
unguent extern
Doxiciclina (Vibramicin) caps. 100 mg, ziua I: 2 x 1 caps apoi 1 caps/zi;
flacoane i.v.
Minociclina (Minocine) caps. 100 mg, monodoza
Cloramfenicoli
Sunt: Cloramfenicol;
Tiamfenicol;
Farmacocinetica:
Absorbtia intestinala este rapida, cu o biodisponibilitate de aproximativ 80 - 90%, difuzeaza bine în tesuturi si organe, se concentreaza bine în LCR, se metabolizeaza hepatic în mare parte, ceea ce îl face inutilizabil în infectii hepato-biliare.
Mecanism de actiune:
Efectul bacteriostatic rezulta prin fixarea Cloramfenicolului pe fractiunea 50 S ribozomiala bacteriana (ca si macrolidele) cu perturbarea sintezei proteice si a replicarii bacteriene.
Este un "ATB de rezerva" datorita reactiilor adverse.
În prezent exista alternative pentru terapia cu Cloramfenicol, cu eficacitate echivalenta, dar cu toxicitate redusa: Fluorochinolone, Cefalosporinele generatia III, Amoxicilina.
febra tifoida si paratifoida A (dar deseori este înlocuit cu Ceftriaxona si Ciprofloxacina);
meningita bacteriana cu pneumococ sau bacili Gram negativi (în asociere cu Rifampicina sau Cotrimoxazol);
encefalite bacteriene sau abcese cerebrale cu anaerobi;
infectii genito-urinare sau abdominale cu anaerobi (în asociere cu Metronidazol).
Reactii adverse:
toxicitate hematopoetica prin inhibitia reversibila a hematopoezei (la doze mari pe intervale mari de timp) sau aplazie medulara ireversibila si independenta de doza, deseori mortala, probabil prin mecanism imunologic;
toxicitatea la nou-nascut "sindromul cenusiu" datorat deficitului de glucoronoconjugaza hepatica (tegumente cenusii, hipotermie, greturi, varsaturi, hipoTA);
dismicrobisme: favorizeaza suprainfectarea cu Candida (stomatite, vaginite, etc.).
Prezentare si administrare:
Cloramfenicol caps. 250 mg, oral din 6 în 6 ore; flacon 1g i.m., i.v.; colir 0,5% instilatii oculare.
REGULI DE BAZĂ ÎN INSTITUIREA sI CONDUCEREA ANTIBIOTERAPIEI ANTIBACTERIENE
Pentru a beneficia si pe viitor de eficienta deosebita a ATB antibacterienelupta cu abuzurile în prescriere, consumul excesiv si irational.
"Când prescrie antibiotice, medicul zilei de azi trebuie sa se gândeasca la viitorul medicinei de mâine."
Succesul terapiei cu antibiotice solicita o informare la zi a medicilor din toate specialitatile cu date noi despre aceste medicamente, cât si un diagnostic mai precis, precoce si complex clinic, pe cât posibil si bacteriologic.
Medicul trebuie sa aprecieze daca ATB sunt indicate sau nu, precum si momentul instituirii tratamentului.
ATB sunt indicate numai în infectii cu germeni sensibili (bacterii, spirochete, leptospire, richettsii, chlamidii, mycoplasme), dar sunt contraindicate în infectii virale;
ATB sunt inutile în boli bacteriene spontan curabile (infectii cu rezolvare chirurgicala, infectii ale cailor respiratorii superioare);
Momentul începerii antibioterapiei se apreciaza astfel:
- în boli infectioase grave, tratamentul se instituie imediat pe criterii statistice de probabilitate
- în boli cu evolutie benigna tratamentul poate fi temporizat pâna apar datele clinice si paraclinice, precum si confirmarea bacteriologica (ex. pielonefrite).
ASOCIERILE DE ANTIBIOTICE
Se prefera monoterapia = tratament "tintit" cu 1 ATB cu spectru îngust.
Alegerea ATB trebuie sa respecte urmatoarele criterii:
ATB sa cuprinda în spectrul lui antibacterian germenul presupus sau izolat, responsabil de infectie;
ATB sa fie difuzabil si sa realizeze o concentratie antibacteriana activa si eficienta în focarul infectios;
ATB sa fie cât mai putin toxic la bolnavul tratat.
Se apeleaza la asocierile de ATB în situatii speciale. Alegerea ATB pentru a fi asociate trebuie sa respecte urmatoarele criterii:
Alegerea sa realizeze un efect sinergic bactericid:
ex.: BETALACTAMINE + AMINOGLICOZIDE = efect bactericid puternic
prin blocare enzimatica actioneaza pe 30 S ribozomal
bact. în faza de multipli- în faza de multiplicare si de
care latenta a bacteriilor
Aceasta asociere este clasica si dovedita !!
Germenul patogenic cunoscut (antibiograma) sau presupus (pe criterii statistice de probabilitate) sa fie sensibil la ambele ATB;
În infectii "mixte" cu 2 sau mai multi germeni patogeni este necesar ca fiecare germen patogen în parte sa fie sensibil la cel putin 1 dintre ATB din asociere;
În alegerea ATB pe criteriile probabilitatii (în practica pediatrica si chirurgicala) se tine seama de frecventa implicarii germenilor "de spital" rezistenti la ATB;
ex.: în infectia stafilococica (probabila) se alege Oxacilina + Gentamicina;
ex.: în infectia cu bacili Gram negativi de spital (probabila) se alege Gentamicina + Cefalosporine;
ex.: în infectii mixte cu aerobi + anaerobi se alege ATB + Metronidazol
NU - asocieri antagoniste ca bactericid + bacteriostatic
ex.: NU Penicilina + Tetraciclina sau Cloramfenicol
DA Gentamicina + Tetraciclina
NU - asocieri a 2 ATB din grupul aminoglicozidelor (streptomicina, kanamicina, gentamicina) sau al polipeptidelor (colistina) deoarece îsi însumeaza efecte nefro si ototoxice;
NU - asociere a 2 ATB cu spectru larg (tetraciclina, ampicilina, cloramfenicol) deoarece creste riscul unei disbacterioze cu Candida sau stafilococ.
Indicatiile asocierilor de ATB
Infectii acute foarte severe (pâna la izolarea germenului patogen) pentru realizarea unui tratament de "acoperire" bacteriologica:
Pentru sterilizarea focarelor greu accesibile si împiedicarea selectarii de mutante rezistente
- TBC: Izoniazida + Rifampicina + Etambutol
- Endocardita: Penicilina G + Streptomicina (streptococ viridans)
Oxacilina + Gentamicina (stafilococ auriu)
Vindecarea si sterilizarea în boli transmisibile:
- Pesta, morva, tularemie, bruceloza
Tetraciclina + Streptomicina + Cotrimoxazol
- Dizenterie cronica
Neomicina + Ampicilina
Infectii urinare cu germeni Gram negativi de spital
ex.: Gentamicina + Cotrimoxazol
Cefalosporine + Fluorochinolone
- Infectii stafilococice severe
ex.: Penicilina G + Oxacilina
Prevenirea candidozelor postantibiotice
ex.: Tetraciclina + Nistatin (Fluconazol)
Ampicilina + Nistatin
Bolnavi cu factori de risc sau imunodeprimati supusi interventiilor chirurgicale sau tratati cu imunosupresive
ex.: Betalactamine + Oligozaharide
Vancomicina + Fluorochinolone
CHINOLONE
"Capul de serie" - Acidul nalidixic (Negram), intrat în terapeutica în 1962, sugera actiunea lui pe bacilii Gram negativi implicati în etiologia infectiilor urinare cu E. coli si a infectiilor enterice cu Salmonella, Shigella.
Chinolonele au fost sintetizate treptat, astfel încât avem:
Chinolone de generatia I
Acidul nalidixic
Chinolona activa pe bacilii Gram negativi: E. coli, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Enterobacter, Proteus mirabilis si utila în
urinare cu germeni sensibili.
Dezvolta uneori reactii adverse prin iritatie gastrointestinala (greata, voma, crampe abdominale), nervoase (ameteli, tulburari de vedere), alergie cutanata, de fotosensibilizare.
Este contraindicat la copii mici, sarcina, alaptare.
Chinolone de generatia II
Acidul oxolinic Cinoxacina
Acidul pipemidic Rosoxacina
Presteaza aceeasi activitate ca Negram, însa cu un pret de cost mult mai crescut. Treptat au fost abandonate.
Chinolone de generatia III = Fluorochinolone (FCH)
Norfloxacina Difloxacina
Enoxacina Lomefloxacina
Ofloxacina Fleroxacina
Pefloxacina Temafloxacina
Ciprofloxacina
Introduse relativ recent în terapeutica, reprezinta un real progres, o principala achizitie a terapiei antibacteriene. Denumirea de Fluorochinolone este justificata de prezenta atomilor de Fluor (1, 2 sau 3) în ciclul piridinic. Desi aparent minore, modificarile chimice au generat proprietati farmacocinetice foarte utile.
absorbtie orala excelenta (50 - 95%) si Bd mare;
T1/2 prelungit (8 - 11 ore) ceea ce permite doua administrari pe zi si o complianta terapeutica buna;
volum de distributie mare, cu concentrare urinara remarcabila a Norfloxacinei si Enoxacinei;
concentratii mari în LCR (Ciprofloxacina, Pefloxacina si Ofloxacina), plamâni, oase, prostata (Ciprofloxacina), bila (Pefloxacina);
spectru de actiune "ultralarg" comparativ cu Acidul nalidixic.
Mecanism de actiune:
Fluorochinolonele blocheaza ADN-giraza (enzima necesara în procesul de supraspiralare a cromozomului de ADN bacterian) cu rol în supraînfasurarea catenei de ADN bacterian, catena foarte lunga (1300 nm) care se "rasuceste" pentru a încapea în nucleul celulei bacteriene. Prin inhibarea ei, supraspiralarea nu se mai produce, iar bacteria plesneste ca o pastaie de "fasole coapta"efectul bactericid.
De remarcat ca nu toate FCH au spectru identic. Norfloxacina si Enoxacina au fost depasite ca activitate antibacteriana de Ofloxacina, Pefloxacina si Ciprofloxacina. În plus, ultimul deceniu, pe masura folosirii în practica terapeutica s-a raportat selectarea derezistente ale unor bacterii initial sensibile, asa cum ar fi coci Gram pozitivi.
Utilizari terapeutice:
infectii urinare joase si de prostata (prostatite acute si cronice) (Norfloxacina, Enoxacina);
Se administreaza oral, în timpul meselor în 2 prize sau chiar monodoza sau i.v. perfuzie.
Se evita asocierea cu saruri de fier si zinc, anticoagulante orale, sucralfat, teofilina si cofeina.
Norfloxacina - Nolicin comp.
Enoxacina - Enoxor comp.
Ofloxacina - Tarivid comp. fl.
Pefloxacina - Abaktal comp., f.
Ciprofloxacina - Ciprinol comp., f.
SULFAMIDE sI COTRIMOXAZOL
Sulfamide ("clasice")
"Vedetele" anilor 1950 - 1960 au fost treptat abandonate atât datorita rezistentei unor tulpini microbiene cât si reactiilor adverse multiple. La ora actuala au mai ramas în terapie doar câteva dintre ele:
Cu actiune generala (pentru a fi asociate altor medicamente) în unele afectiuni ca meningite, pesta, morva, bruceloza, toxoplasmoza, infectii cu chlamidii: Sulfodiazina, Sulfametazina.
Cu actiune urinara active în terapia de atac a pielocistitelor acute colibacilare: Sulfizoxazol (Neoxazol), Sulfafenazol; în terapia de întretinere în colibaciloze urinare: Sulfametin, Sulfametoxazol.
Cu actiune intestinala active în tratamente de lunga durata în rectocolitele ulcerohemoragice: Salazopirin.
Cu actiune pe micobacterii utile în lepra (tratament de electie): Sulfone.
Cu actiune antimalarica: Fansidar.
Cu actiune locala pe plagi si arsuri: Marfanil
Cotrimoxazol este asocierea trimetoprim + sulfametoxazol
Farmacocinetica:
Absorbtia digestiva si difuziunea tisulara sunt bune. Se concentreaza bine în plamâni, prostata, LCR, rinichi.
Spectru de actiune: Are actiune bactericida pe bacilii Gram negativi (E. coli, Proteus), Pneumocistis carini, Toxoplasma gondi, Nocardia.
Utilizari terapeutice:
Infectii urinare joase si înalte cu germeni sensibili;
Contraindicatii: sarcina, nou nascuti si prematuri.
Prezentare si administrare:
Biseptol, Bactrim, Septrin, Eusaprim comprimate. Se administreaza oral din 12 în 12 ore.
NITROFURANII
Sunt:
Nitrofurani cu actiune intestinala: Furazolidon, care pentru faptul ca nu se absoarbe la nivel intestinal, realizeaza concentratii terapeutice în intestin si astfel are o activitate modesta în enterite cu enterobacterii aerobe si protozoare (Giardia, Trichomonas.
Nitrofurani cu actiune urinara: Nitrofurantoina care este absorbita bine si rapid în tubul intestinal, pentru ca apoi sa se concentreze la nivel urinar si astfel sa fie activa în infectiile urinare joase cu E. coli si Proteus.
METRONIDAZOLUL sI DERIVAŢII 5 NITROIMIDAZOLI
"Capul de serie" Metronidazolul alaturi de Ornidazol, Tinidazol, erau cunoscuti initial ca medicatieTrichomonas, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica (vezi medicatia antiparazitara !!!).
Apoi s-a constatat ca Metronidazolul (oral si i.v.) are o puternica actiune pedifficile, Gardnerella vaginalis cât si pe bacterii anaerobe Gram negative: Bacteroides fragilis, Fusobacterium, Veilonella.
Mecanism de actiune:
Metronidazolul are efect bactericid pe germenii anaerobi pentru ca grupulprocesele metabolice bacteriene) => moartea bacteriei. Mecanismul de actiune pare a fi dependent de hipoxia celulara si interactioneaza cu radicalii liberi.
Utilizari terapeutice:
Metronidazolul este cel mai folosit. Se poate asocia cu Betalactamine active.
profilaxia si tratamentul infectiilor cu anaerobi;
vaginita cu Gardnerella;
colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile;
infectii în chirurgia colorectala, gineco-obstetricala
Reactii adverse: idem la antiparazitare
Contraindicatii: sarcina, insuficienta hepatica.
Prezentare si administrare:
Metronidazol - Flagyl comprimate orale si vaginale, fiole;
