Familia si Sfanta Scriptura

8/14/2019 Familia si Sfanta Scriptura

http://slidepdf.com/reader/full/familia-si-sfanta-scriptura 1/60

1

„Vegheaţipentru că nu ştiţi ziua în care

va veni Domnul” (Mt 24,44)

RUGĂCIUNE: Ps 121CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Mt 24, 37-44

PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:Veghează:

Cel se teme sau aşteaptă şi doreşte o persoană care e absentă în acestmoment.

Cel care veghează este foarte atent la zgomotele din noapte.

ISUSReevocă întâmplări concrete.Vorbeşte din interiorul istoriei, nu e str ăin.

UCENICULE pus ca o strajă. Acesta este funcţia sa profetică.

Nu doarme ca ceilalţi, are un comportament aparte: se comportă cafiu al lumini, aducând roadele luminii.

SITUAŢIA ŞI EVENIMENTELE ÎNCONJUR ĂTOARE - se cere veghere constantă, căci nu se cunoaşte momentul venirii.

Cristos nu e o joacă, e de luat în serios.- Viaţa nu e o rutină sau o obişnuinţă. Fiecare avem o datorie ce

ne-a fost încredinţată pentru binele comun.- A-ţi face datoria sârguincios este o aşteptare de veghe: eşti

conştient că aştepţi pe cineva.



2

PROPUNEREDE LUCRU

DE LA CUVÂNT LA VIAŢĂ:

SECRETUL ESTE SIMPLU...

Odată, cineva mi-a spus: „Încearcă să te gândeşti la viaţata astfel: o bandă lungă care alunecă în faţa ta şi care

transportă un şir de lumânări stinse. Obiectivul tău estesă aprinzi cât mai multe lumânări, dar cu o singur ă condiţie: nu poţi aprinde mai multe de-odată, cu acelaşi

pai de chibrit, iar cea pe care o aprinzi trebuie să fietocmai lumânarea ce trece prin faţa ta. Văzând mulţimea de

lumânări dispuse pe banda din faţa ta poţi să simţi cum te descurajezi şi să-ţi spui: nu voi reu şi niciodat ă să le aprind pe toate! În timp ce te laşi intimidat de ceea ce se poate întâmpla, îţi scapă lumânarea

pe care ai fi putut s-o aprinzi. Sau mândru de acţiunile tale şi de cum ai ştiutsă-ţi organizezi viaţa, poţi fi ispitit să te opreşti şi să priveşti înapoi, ca să tecomplaci în tine însuţi: ia uite câte am aprins!

• Ce înseamnă pentru tine, în afar ă de faptul că esteo imagine, să aprinzi o lumânare?

• E posibil să-ţi tr ăieşti prezentul chiar în oricesituaţie? Când îţi este mai uşor, când îţi este mai

greu?• În care din situaţiile subliniate în povestioar ă re

regăseşti mai mult? Să te opreşti şi să-ţi reveziviaţa la ce punct se află este totdeauna o ocazie

pierdută pentru a tr ăi prezentul sau nu?

Trăieşte la maxim prezentul!!!Fii atent la lumânarea care, în acest moment trece:

este singurul mod prin care le poţi aprinde pe toate...



3

„Convertiţi-vă pentru că împărăţia ceruriloreste aproape” (Mt 3, 1-12)


PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:A se converti

înseamnă

să-ţi schimbi calea,

să te laşi fascinat de Cristos,să priveşti lucrurile cu ochi noi.

ISUSSe lasă vestit. Cu venirea lui s-a terminat timpul de aşteptare. Pentrua putea fi primit, e necesar ă o dispoziţie particular ă a fiecăruia. Isusnu vine oricum, chiar dacă vine independent de noi.

UCENICULTrebuie să îşi schimbe ideile şi capul, să-şi schimbe inima şi direcţia

picioarelor.

Devine imediat responsabil pentru r ăspunsul pe care trebuie să îl dea.

SITUAŢIA ŞI EVENIMENTELE ÎNCONJUR ĂTOAREMulţime multă vine la Ioan, dar nu e suficient să vrei... trebuie să teschimbi: să-ţi schimbi modul de viaţă. Întâlnirea cu Isus trebuie să îlschimbe pe om, altfel nu se realizează întâlnirea cu adevărat. Ioaneste sever peste măsur ă...cu Dumnezeu nu se glumeşte.



4

PROPUNEREDE LUCRU

Convertirea are un punct iniţial care corespunde cuîncredinţarea în mâinile lui Dumnezeu, dar care durează, apoi, toată viaţa şi constă în orientarea paşilor mei pe urmele sale, o lungă ieşiredin minciună la adevăr, de la întuneric la lumină, de la moarte laviaţă, f ăr ă să mă descurajez niciodată. - Aminteşte-ţi un moment din viaţa ta în car ţi-ai schimbat

atitudinea sau ideea pentru că aşa ţi se părea mai bine...

Cuvântul lui Dumnezeu nu e scris pentru ca eu să îi acuz pe alţii, ci pentru ca eu să mă îndrept.- Ai simţit vreodată prezenţa lui Dumnezeu, care te invita la aceste

schimbări? Ce motive interioare te îndemnau s-o faci?


Sticla cu apă

Temă: egoism, lăcomie, dăruire.Într-un supermarket era o sticlă cu apă foarte egoistă. Voiatotdeauna ceea ce era mai bun pentru sine: locul cel mai bun în raft, eticheta cea mai frumoasă, să fie cea mai

limpede şi transparentă, să stea în rândul din faţă. Nu f ăcea niciodată nimic pentru alţii şi nu dădea niciodată nimic celorlalţiÎntr-o zi, un client a cumpărat-o şi a dus-o acasă. Sticla cu apă s-a supăratfoarte tare. Nu voia să lase raftul şi locul său altei sticle. Pe când stătea aşasupărată, cineva a venit să ia apă, turnând în pahar. Forate furioasă nu avrut să dea din apa ei nimănui. S-au chinuit mult timp să o deschidă, dar totn-au reuşit. Atunci, au luat-o şi au dus-o înapoi la magazinul de unde aucumpărat-o Au aşezat-o din nou pe raft, şi dând din coate, a ajuns iar ăşi în

faţă unde putea fi privită şi admirat de toţi.A fost cumpărată din nou...dara acelaşi lucru s-a întâmplat...

Nereuşind nimeni s-o deschidă, a fost dusă din nou la magazin. Astfel sticlanoastr ă şi-a petrecut viaţa venind şi plecând...Însă, cu trecerea timpului, apa s-a deteriorat. A început să miroase şi să fietulbure. Vânzătorii văzându-i aspectul atât de urât, şi-au dat seama că expirase. Au luat-o şi au pus-o la coşul de gunoi.



5

Sticla aceea nu folosea la nimic. Nimănui nu i-a dat din apa ei ca să potolească setea. De-acum era prea târziu. Acoperită de gunoi până la gât,se plângea de tot ceea ce se întâmplase...însă nu mai putea face nimic. Numai putea să îşi schimbe comportamentul, era prea târziu!. Prea târziu şi-adat seama că tot ceea ce nu e oferit la timp, se pierde cu siguranţă.

• Cum ne-am dat seama că sticla era egoistă?• Ce se întâmpla când cineva o ducea acasă?• De ce voia să stea mereu în primele rânduri• De ce au aruncat-o la gunoi?• Ce a înţeles sticla, însă era prea târziu?• După părerea ta, cum crezi că e persoana

egoistă?• Ce i se poate întâmpla dacă nu îşi schimbă

comportamentul?• Ce sfaturi i-ai da pentru ca să înceteze a mai fi

egoistă?• Ce înseamnă expresia: tot ce nu e dat la timpul

potrivit, se pierde?

Fiecare copil este un farmacist (se poate lucra în grup) caretrebuie să inventeze medicamente împotriva egoismului. Va inventa şi numele medicamentului şi va scrie prospectul cu indica ţ ii de folosire, explicând la ce anume poate fi folosit medicamentul şi cumtrebuie administrat, cum trebuie luat, ce trebuie f ă cut când se ia,care sunt efectele, durata tratamentului, etc. Pentru a evita cazurile

„Dai pu ţ in când d ă ruie ş ti ceea ce ai. Când te

d ă ruie ş ti pe tine, numai atunci dai cu adev ă rat!” (Gibran)



6

generale, fiecare medicament trebuie să vindece o manifestareconcret ă de egoism, de exemplu: a se gândi numai la sine, a spunemereu „eu”, a vrea totul pentru sine etc.

Instruc ţ iunile medicamentului vor indica atitudini concrete pecare bolnavul le va lua zilnic, de exemplu: a împrumuta lucrurile

sale colegilor,a ajuta la preg ă tirea mesei seara la cină ,, a aduce apă în casă , a face două favoruri zilnic..

Dacă bolnavul va respecta indica ţ iile prescrise lamedicament, se va vindeca sigur de boala sa...Cu toate medicamentele se va deschide o farmacie. Se vor citinumele medicamentelor şi instruc ţ iunile pentru folosire. Fiecare va

pleca acasă cu o re ţ et ă cumpă rat ă spre tratarea egoismului.

„Acesta este Fiul meu preaiubit!” (Mt 3, 17)


PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:Botezul are un caracter „pasional”.

Ne revelează pasiunea lui Dumnezeu pentru noi care se face con- pasiune şi nu ne mai abandonează niciodată. Este un sâmbure careconţine deja copacul cel mare al împăr ăţiei: Crucea!

ISUS• Este „cel mai puternic” pe care îl aşteptăm.



7

PROPUNEREDE LUCRU

Structura acestui joc permite copiilor şi adolescenţilor să-şi asume, în faţaaltor membri din grup, o opinie specifică cu privire la o temă controversă, s-o

apere ca pe o încercare şi eventual s-o modifice. În acelaşi timp li se facecunoscut că pentru majoritatea problemelor şi a deciziilor există multe şidiferite ipoteze., soluţii şi puncte de judecată, aşa încât nu mai e destul să tragi concluzia generală: adevărat/fals.

• Vine cu puterea lui Dumnezeu care, fiind Iubire, este slă biciuneextremă.

• Iubirea se dezbracă şi dăruieşte totul până la dăruirea de sine,• Este Cristos, Mântuitorul nostru pentru că alege să fie în toate

solidar cu noi.• Cunoaşte iubirea Tatălui, vrea s-o manifeste tuturor prin

fraternitatea sa.

UCENICUL• Botezat cu acelaşi botez, primeşte acelaşi duh de fiu, care îl

face fratele tuturor.• Nu face mari şi copioase discursuri; alege ca şi Isus, acţiuni

adevărate, concrete, asumând un stil care să-i conducă viaţa.


Joc de interacţiune:

UNDE M Ă LOCALIZEZ?

OBIECTIVE



8

adaptare atentă pentru vârste de la 30 la 60 MINUTE PARTICIPANŢI TIMP

INSTRUCŢIUNI Aveţi posibilitatea acum să vă susţineţi opinia, s-o confruntaţi cu cea a altora şieventual s-o modificaţi, pentru a descoperi mai apoi, într-un mod cât mai precis dacă e posibil, ce ideea aţi vrea să susţineţi pentru moment.( se propune pentru grup o temă care poate fi dezbă tut ă cu pă reri complet diferite, sau contrare: «Isus trebuie cunoscut pentru ca noi să fim ferici ţ i»).Împăr ţiţi-vă de la început în grupuri a câte nouă…Acum fiecare grup să-şi aşeze scaunele în linie… veţi trata această temă: (…). Temaadmite diferite r ăspunsuri. R ăspunsurile radicale sunt totdeauna un da sau un nu f ăr ă excepţii, adică ceva asemănător: «Ar fi mai bine dacă Isus ne-ar obliga să-lcunoaştem, f ăr ă să ţină cont de dispoziţia noastr ă, pentru că El ştie că acest lucru este bine pentru noi», sau «În nici un caz Isus nu trebuie să for ţeze pe om pentru ca să sefacă cunoscut». Cei care au o părere atât de irevocabilă şi clar ă se vor aşeza pescaunele de la margine, de la început şi de la sfâr şit. Celelalte şapte scaune centraleînseamnă poziţia mai calmă, iar cea din mijloc pe cea mai nehotărâtă care oscilează între da şi nu.Aţi înţeles cum funcţionează această scar ă? Acum aşezaţi-vă pe scaunul care vi se potriveşte cel mai bine, apoi discutaţi cu participanţii din stânga şi din dreapta voastr ă

de ce această hotărâre. Căutaţi să vă daţi seama dacă sunteţi pe locul cel mai potrivit punctului vostru de vedere.Dacă cineva îşi dă seama că nu e locul potrivit, atunci va trebui să trateze cu posesorul scaunului ce i s-ar potrivi şi cu vecinii din dreapta şi din stânga. Cine ştie că stă pe locul bun, va asculta discuţiile celorlalţi, f ăr ă să intervină. Tratativele trebuieduse până când fiecare stă pe locul potrivit.(o alt ă metod ă este să se dea o limit ă de timp potrivit sau să se întrerupă la unmoment dat, când se observă că scade energia de discu ţ ie din grup).Acum ocupaţi locul vostru şi căutaţi să vă examinaţi poziţia…Să ne aşezăm din nou în cerc pentru a putea discuta.

APROFUNDARE

Mi-a plăcut jocul? Când m-am simţit cel mai „fierbinte”?

Când am ştiut să-mi formulez opinia cu claritate şi s-o exprim şi celorlalţi? Am reuşit să mă pun de-acord cu ceilalţi membri din grupul meu? Pot eu să accept părerea celorlalţi şi s-o tolerez? Cum pot eu să preţuiesc părerea celorlalţi dar s-o păstrez şi pe a mea? Cât mă las stimulat de părerea celorlalţi şi cât învăţ pentru părerea mea? Cine din grup a mai susţinut o părere asemănătoare cu a mea? Ce aş mai vrea să adaug? Acum discutăm concluzia cea mai potrivită din mai multe puncte de

vedere.



9

OBSERVAŢII

Acest joc foarte vioi poate fi îmbogăţit şi mai mult în structura sa dacă animatorul recită partea de „avocat al diavolului”, după ce toţi participanţiişi-au găsit locul potrivit şi îi sfidează pe fiecare să-şi motiveze cel mai bine poziţia de faţă cu tot grupul.Se pot de asemenea reuni cei cu aceeaşi poziţie din diferitele grupuri, pentrua se putea confrunta.

(IDENTITATEA LUI ISUS)

„Iată Mielul lui Dumnezeu care iaasupra sa păcatele lumii” (In 1, 29)

RUGĂCIUNE: Ps 39CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU In 1, 29-34

PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:CINE ESTE ISUS?Isus este Mielul lui Dumnezeu.Ce înseamnă Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii?Isus este Mielul lui Dumnezeu care cu venirea sa ascultătoare şiopera sa ispăşitoare, rod al dragostei, ia păcatele ispăşindu-le

personal, închide timpul de păcat şi realizează promisiunile lui

Dumnezeu în timpul mântuirii.

ISUS- Vine spre Ioan care îl proclamă cu voce puternică ;- Vine de la Tatăl: „Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele

lumii”;



10

PROPUNEREDE LUCRU

- Nu e Mesia politic-triumf ător, ci Mesia umil-suferind, care nucunoaşte doar succese şi nu e înţeles de oameni;

- Este personajul necunoscut de care vorbeşte Ioan Botezătorul;- Este superior lui Ioan pentru că era înainte de el, în preexistenţa

sa divină şi în afara timpului şi a spaţiului.

UCENICUL (Ioan-noi)

- este singurul care îl recunoaşte ca Mesia;- proclamă cu voce tare, în public cum l-a văzut pe Duhul Sfântcoborându-se peste Isus;

- are misiune cu valoare nu în ea însăşi, ci depinde de misiuneacelui pe care îl mărturiseşte, al cărui înainte-mergător este.

SITUAŢIA ŞI EVENIMENTELE ÎNCONJUR ĂTOAREDuhul coboar ă pe Isus şi „r ămâne”, posedându-l, ca şi dar al luiDumnezeu în mod deplin şi stabil.„Precum Fiul, care îşi are existenţa de la tatăl, îl manifestă pe Tatăltot la fel, Duhul Sfânt, care îşi are existenţa de la Fiul, îl manifestă pe

Fiul” (Sf. Toma).Fiecare dintre noi este un credincios, asupra căruia se aşează DuhulSfânt.


Povestea pe care o prezent ă m are o semnifica ţ ie foarte simpl ă : în comportamentul unor oameni putem, uneori, descoperi semnifica ţ ii şimotiva ţ ii care ne pot ajuta să tr ă im mai bine, sauchiar ne pot apropia de marile semnifica ţ iireligioase ale existen ţ ei umane. Bine-n ţ eles, acest lucru, se întâmpl ă dacă noi avem r ă bdare şicapacitatea de a ne da seama de „secretul” profund

pe care oamenii ă l poart ă . F ă r ă îndoial ă , mai exist ă mul ţ i profe ţ i. S ă ne întrebă m cu sinceritate şi loialitate dacă ştim să le percepem mesajul.



11

SECRETUL UNEI MOR ŢIÎntr-o zi urâtă, în Împăr ăţia „Nu-Se-Spune” a venit un balaur oribil.Era sălbatic şi puternic. Făr ă milă a început să distrugă tot oraşul.Tuturor le era teamă, nimeni nu mai ieşea din casă noaptea şi niciziua. Uşile erau ferecate, copii nu mai mergeau la şcoală şi nici la

joacă.Aceasta era o împăr ăţie de oameni simpli. Nu au avut niciodată

probleme complicate de rezolvat. Au tr ăit întotdeauna în bună-înţelegere, aşa încât nu avuseser ă nevoie să organizeze o armată.Împăratul îi adună pe consilierii săi ca să le cear ă un sfat. Toţi erau

bătrâni şi înţelepţi, dar cazul era complicat. Se scărpinau pe cap, sub pălărie...ca să găsească o soluţie. Chiar nu ştiau ce să facă.În sfâr şit unul din consilieri îşi dădu cu părerea: „Sire, de ce nutrimiteţi împotriva balaurului armata dumneavoastr ă nobilă, armată de cavaleri?”Regele r ăspunse: „Dar voi sunteţi armata mea nobilă, armată decavaleri!”„Oh, r ăspunse consilierul, înţeleg problema!”

„Să luăm în serviciul nostru cavaleri din armata altui rege”, adăugă altul.„Nu avem nici un ban ca să-i plătim”, r ăspunse dezamăgit regele.„Am găsit” strigă marele Demnitar al cur ţii, care se credea cel maiinteligent dintre toţi. „să ne organizăm o armată din poporul nostru”.„Dar nu sunt decât câţi va oameni simpli, liniştiţi şi paşnici, bieţiţărani obişnuiţi, câţiva meşteşugari şi vânzători”, r ăspunse regele.„Stimulaţi de curajul dumneavoastr ă egal, vor alcătui o armată minunată”.Zis şi f ăcut. Împăr ăţia „Nu-Se-Spune” putea avea de-acum o armată care să combată pe balaurul r ăutăcios.

Un ţăran tânărDecizia regală a fost anunţată în toate satele şi oraşele, casele şicâmpurile din împăr ăţie. Toţi oamenii,care nu erau împiedicaţi dedificultăţi particulare, nici prea bătrâni, nici prea tineri, trebuia să-şilase familiile şi să se înroleze în armata cea mare a regelui. Regeledeclar ă r ăzboi împotriva balaurului. Poporul a r ăspuns cu hotărâre şi



12

mult curaj. Toţi oamenii, înarmaţi până la gât,se îndreptau să luptedin r ăsputeri împotriva duşmanului fioros.Toţi în afar ă de unul. Un tânăr ţăran, a refuzat să se înroleze înarmată. Îi scrisese o scrisoare regelui, foarte plină de respect, în caresublinia că era o onoare foarte mare să fie invitat la o aşa demnitate,dar era nevoit să refuze. Era, zicea el, o fiinţă pacifică. Nu putea să lupte niciodată cu armele, nici măcar împotriva unui balaur. Spera ca

Maiestatea Sa, să-l înţeleagă, îi ura multă sănătate şi o viaţă lungă şifericită.Regele se înfurie. „Nimeni!”, a explodat, „nu poate să refuze să intreîn armata mea. Dacă toţi ar începe să gândească precum acest tânăr,nu ar mai fi nici o armată regală”. Şi a dat poruncă să fie adus acestnesupus. Când l-a văzut, nu a putut să-şi ascundă mirarea în faţatinereţii atât de minunate a acestui om.„De ce refuzi să lupţi împotriva balaurului?” l-a întrebat regele.„V-am explicat deja. Eu nu pot să lupt cu armele împotriva nimănui.Sunt un om pacific”.„Dar pacea cere ca noi să ne înarmăm împotriva balaurului celui

r ău”.„Domnia Ta, eu am jurat să nu mă înarmez niciodată şi să luptîmpotriva oricărei fiinţe vii!”„Ai jurat? Dar cui ai jurat?”„Zânei mele Bune”, r ăspunse tânărul roşind, dar f ăr ă teamă.„Cui?”„Zânei mele Bune. Este Regina Înţelepciunii şi tr ăieşte într-o colibă lângă râu. Ea m-a învăţat totul, în copilăria mea. Eu o respect

profund şi nu ucid nici o fiin ţă vie”.Regele nu se gândea decât la armata sa şi luă hotărârea foarte repede:„Duceţi-l afar ă, şi-l ucideţi imediat!”.Soldaţii au ascultat porunca. Când a fost cunoscută fapta, nimeni numai îndr ăznea să se opună sau să refuze să intre în armata regelui.

Cum să oprim războiul?Ceea ce a fost numit „r ăzboiul cu balaurul”, a durat ani şi ani şi nu semai termina. Împăr ăţia întreagă a fost distrusă. R ăzboiul a durat atâtde mult că au fost chemaţi să lupte şi fiii primilor soldaţi ai regelui.



13

La început, soldaţii traversau împăr ăţia căutându-l pe balaur, dar n-aureuşit să-l găsească. Pur şi simplu a dispărut. Şi nimeni nu mai auzeavorbindu-se despre asta.. dar soldaţii au simţit gustul armelor.Petreceau mult timp r ăzbunându-se cu violenţă dacă era vreoneînţelegere între ei, soldaţii se luptau între ei. Până la urmă o parte aarmatei se r ăsculă împotriva regelui, unindu-se cu Marele Demnitar care voia să fie rege. Mulţi oameni au murit.

După mulţi ani de luptă, regele şi Marele Demnitar, bătrâni amândoi,de-acum, se întrebau „cum putem pune capăt acestui r ăzboi?” Pentrucă e mult mai uşor să începi un r ăzboi decât să-l opreşti.Astfel, regele şi Marele Demnitar, într-o zi, s-au întâlnit ca să găsească o soluţie pentru oprirea teribilului masacru.Un consilier bătrân, unul dintre puţinii r ămaşi în viaţă, spuse:„Maiestate, îmi amintesc că am auzit vorbindu-se despre o zână caretr ăieşte într-o colibă, lângă râu. Dacă mergem s-o vizităm, poate nespune cum să oprim r ăzboiul”.Zis şi f ăcut. Serviciul secret al regelui, au găsit coliba mică şiascunsă. Au bătut politicos la uşă, care numai uşă nu era şi au

aşteptat cu r ă bdare. După un sfert de or ă apare o femeie minunată cu părul de aur şi cu o haină colorată ca un curcubeu.„Pe cine căutaţi?”, întrebă zâna cu o voce deosebit de caldă.„O zână a înţelepciunii”, spune regele, „noi căutăm un mijloc care să ne ajute să punem capăt r ăzboiului”.„Dar eu am dat deja acest secret”, r ăspunse zâna. Nu-l pot descoperidecât o singur ă dată. Întrebaţi-l pe omul căruia i l-am încredinţat”.„Cine-i acest om, ca să mergem să-l întrebăm?”.„E un tânăr ţăr ănel, un om pacific. Mi-a jurat să-mi respecte secretul

pe care i-l încredinţasem. Nu ştiu cum se cheamă”.Marele Demnitar se aprinse de ur ă şi strigă: „Eu ştiu de cinevorbeşte, e acel ţăran pe care dumneavoastr ă l-aţi condamnat lamoarte! De tânărul care nu voia să se supună şi să se înrolezeîmpotriva balaurului”.Regele r ămase tăcut. Nu-l uitase pe acel tânăr plin de dorinţe nobileşi frumoase.



14

Marele Demnitar urlă şi mai tare împotriva regelui: „Ce aţi f ăcut,acum, noi nu o să mai ştim cum să oprim r ăzboiul. Noi n-o să maicunoaştem secretul!”.Regele îşi scoase sabia şi el furios, apoi îl privi pe Demnitar:„Greşeşti. Greşeşti cu-adevărat secretul său, tânărul l-a descoperit,dar noi nu l-am înţeles. Cu moartea sa, el ne-a descoperit secretulvieţii”.

Spunând acestea, regele a lăsat să-i cadă sabia la pământ şi aplecat calm şi încetişor.

INDICAŢII CATEHETICE

Experienţa ascunsă a poveştii orice persoană este în acelaşi timp o valoare şi un mister. În

fiecare dintre noi există ceva ca un secret: suntem cu toţii purtătorii unui mesaj. Oamenii cu-adevărat mari, poartă, scris înînsăşi viaţa lor, un mesaj. Oamenii lui Dumnezeu devin chiar

«TRANSPARENŢA» lui Dumnezeu. În povestea noastr ă secretul vital a fost încredinţat unui om care l-a «transmis» cu viaţa sa, prin coerenţa şi mai ales prin moartea sa.Alţii nu l-au înţeles, dar mai târziu, când au avut ocazia să segândească mai bine, cineva a primit şi a înţeles mesajul.

Şi Dumnezeu s-a folosit totdeauna de oameni ca să «vorbească»oamenilor, pentru ca să trimită mesaje oamenilor. Aceasta estemisiunea profe ţ ilor. Şi mulţi profeţi au mărturisit cu viaţa şi cumoartea lor secretul pe care îl duceau altora din partea luiDumnezeu.

Acesta a fost şi destinul lui Isus: omul drept, Fiul lui Dumnezeu,care purta în sine secretul vieţii, şi l-a descoperit celor mici, celor care nu apelau la putere, ci la bunătate şi sinceritate. Isus ne-adescoperit secretul său cu discursul fericirilor: un discurs carer ăsturna logica celor puternici. Dar din acel moment mesajul său adevenit for ţă irezistibilă şi Isus a înviat pentru că El însu şi eracuvântul vie ţ ii. Iar cei care îl urmează devin mărturisitorii vieţii şiai vieţii veşnice.





16

Povestea poate fi pusă în scenă, actualizând pe cât posibil mesajul.Se poate folosi o planşă mare pe care să se găsească scrise cuvinte şicollages, «profeţii» timpului nostru cu secretul lor şi marile secreteale publicităţii (secretul frumuseţii, secretul prospeţimii, etc). Încentru va fi aşezat, cu o evidenţă corespunzătoare, secretul lui Isus.

„Iar ei, îndată, lăsând mrejele, aumers după el” (Mt 4, 19).


PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:Chemare.

În toate religiile este omul cel care îl caută pe Dumnezeu...încreştinism este Dumnezeu cel care îl caută pe om.

El,din iniţiativa iubiri, mă cheamă să-l urmez. Dacă vreau să-l urmez,acesta este r ăspunsul pe care îl pot da. Acest r ăspuns este continuu şi

durează o viaţă.

Nu e suficient să eviţi r ăul, dar trebuie să faci binele pe care îl poţi face.



17

PROPUNEREDE LUCRU

ISUS- Cheamă şi nimeni nu poate chema în locul lui; - „Trece”, în căutarea noastr ă, „ne vede” şi „ne cheamă”; - Este Cuvântul lui Dumnezeu care s-a f ăcut trup, luminează ochii

şi înveseleşte inima.

UCENICUL

- Nimeni nu poate r ăspunde în locul lui. Credinţa se joacă f ăr ă mijloace intermediare în raportul direct dintre mine şi el;- Unde nu se ajunge zburând, se ajunge şchiopătând: drumul după

Isus este anevoios şi în urcuş, comportă adesea neînţelegeri şiîntârzieri. Tr ădări şi fugă;

- Are viaţa împlinită cu cea a învăţătorului;- Este cel care exclamă: «am fost prins de Isus Cristos şi de aceea

alerg şi eu ca să îl pot câştiga»;- Îl ascultă, îl priveşte şi îl urmează pentru că îl iubeşte şi vrea să îl

atingă şi să fie cu El.


CEI TREI FRAŢIPoveste

Un tată foarte bolnav, i-a adunat pe cei trei copii ai săiîn jurul patului sau ca să le vorbească. Cu maregreutate, a luat o cutiuţă ce conţinea trei seminţe, pecare le dădu fiecăruia, spunând:

«Tot ceea ce veţi face acestor seminţe, vi se va facevouă!». Spunând acestea, a murit. Ce trei fii nu au înţelesultimele cuvinte ale tatălui lor. Credeau că delirează şi nu ştie cevorbeşte. Fiecare, deci, şi-a luat bobul de sămânţă, şi s-a întors acasă.Cel mai mare dintre fraţi a luat bobul de sămânţă, l-a pus într-o vază de cristal şi aşezat-o în camera cea mai frumoasă din casă. De fiecaredată când îl privea, îşi amintea de tatăl său iubit. Fratele mijlociu a



18

pierdut bobul pe drum în timp ce se întorcea spre casă şi n-a fost preaîngrijorat din această cauză, deci nici nu l-a căutat. Fratele mai mic avrut să ştie ce fel de sămânţă i-a dat tatăl său înainte să moar ă. A luatun vas, l-a umplut cu pământ şi a pus sămânţa acolo. Se îngrijeafoarte mult de această sămânţă şi nu după mult timp a r ăsărit untrandafir.Au trecut anii, şi f ăr ă să ştim cum, fiecăruia dintre fraţi i s-a

întâmplat exact ce se întâmplase cu bobul de sămânţă. Fratele celmare s-a îmbolnăvit de o boală ciudată care l-a ţinut la pat f ăr ă să mai poată ieşi din casă. Cel mijlociu s-a pierdut într-o pădure, pecând era într-o excursie şi nu a mai fost găsit niciodată. În schimb,cel mic, o ducea foarte bine. Făcea multe lucruri care îi plăceau celmai mult, unul dintre ele era pasiunea pentru pictur ă. A f ăcut multetablouri devenind renumit în toată lumea pentru frumuseţea lor.Operele lui au fost expuse în cele mai renumite muzee. Toate erausemnate cu un mic bobocel de trandafir, pus într-un colţ. Fratele celmic, a fost singurul care a cultivat bobul de sămânţă încredinţat detatăl înainte de moarte. De a ceea i s-a întâmplat şi lui ceea ce i se

întâmplase seminţei: a înflorit!

Pentru dialog Ce le-a spus tatăl înainte de a muri? Ce a f ăcut fiecare copil cu sămânţa pe care tatăl le-o

încredinţase fiecăruia? Ce s-a întâmplat cu fiecare fiu? De ce îi mergea atât de bine fratelui mai mic? Ce li s-ar fi întâmplat fraţilor mai mari dacă ar fi ascultat de

sfatul tatălui şi ar fi cultivat sămânţa? Dumnezeu a dat fiecăruia dintre noi o sămânţă pe care să o

cultivăm. Ce fel de sămânţă ai tu? Ce fel de capacităţi sauînclinaţii ai tu? Ce te atrage cel mai mult? Ce ai prefera să faci? Ce li se întâmplă celor care neglijează sămânţa oferită?

Eş ti ceea ce cultivi!



19

Printre altele, se face lista cât mai completă cu toate capacităţile pe care le pot avea persoanele. Printre cele exprimate, fiecare copilva căuta să individualizeze ce anume are el, apoi le va pune încomun. Ceilalţi ar putea adăuga capacităţile care, colegului lor, le-a

scă pat. La sfâr şit, nu are importanţă numărul capacităţilor, cicalitatea lor. Copiii vor putea apoi elabora un buletin de identitate încare vor pune capacităţile şi caracteristicile ce îi identifică. Pe versovor scrie cum trebuie cultivate aceste capacităţi ca să nu se piardă şisă aducă multe roade. Se reprezintă material conţinutul acestei poveşti. Fiecărui copil ise dă un bob de sămânţă, diferit dacă e posibil, simbolul calităţi, atalentelor şi a vocaţiei pe care Dumnezeu a dat-o fiecăruia. I se va dafiecăruia un vas (pahar de plastic) sau se caută un vas mare pentrutoţi în care să planteze diferitele bobiţe. Apoi trebuie să se informezede tratamentul necesar şi de grija pe care s-o acorde plantei pentru ca

aceasta să crească bine. Toate acestea îi va ajuta să constate că procesul este lent şi cere multă grijă, statornicie şi r ă bdare. Apoi li seva spune că şi cu persoanele este la fel. Catehetul-animator va scrie

pe foi separate diferite vocaţii (medic, infirmier ă, învăţător, profesor,artist, scriitor, mamă, tată, persoană consacrată: preot, sor ă, muncitor,conducător auto...). fiecare copil va trage unul din bileţele ca şi cumar fi sămânţa lui şi apoi va explică cum trebuie să se îngrijească deaceastă sămânţă pentru ca ea să crească, să înflorească şi să ajungă ceea ce e chemată să fie.



20

„Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă căcirăsplata voastră este mare în

ceruri!” (Mt 5, 12). RUGĂCIUNE:CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Mt 5, 1-12

PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:FERICIRILE

ne fac să ne gândim la vârfuri înalte.Alcătuiesc un discurs revoluţionar

ISUS

Este autoritar. Pronunţă acest discurs concret, ca pe o propunere,chiar dacă angajant şi decis revoluţionar, pentru toţi nu doar pentruun grup elită şi, el, în primul rând le-a transformat în viaţă.

UCENICULFericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor.Sărac nu din punct de vedere economic. Sărac din punct de vedere

biblic este cel care se goleşte de sine însuşi şi de pretenţiile de a-şiconstrui viaţa în mod autonom, pentru ca să lase spaţiu şi intereselor lui Dumnezeu şi planului său. Sărac înseamnă umil.Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.

Este problema ucenicilor care au la inimă cauza Împăr ăţiei şi sufer ă pentru Biserică pentru că nu e sfântă precum ar trebui să fie, eîmpăr ţită sau chinuită. Plâng pentru păcatele lor care încetinează sauîmpiedică o reînnoire profundă.Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.E vorba de persoane care nu domină, oprimă sau profită, care renunţă să-şi facă dreptate singuri cu violenţa şi pun totul în mâna lui



21

Dumnezeu. Sunt persoane supuse nu resemnate, simple, nu prostuţe. Realizarea acestei fericiri cere curaj, ca Isus, care de blândce era, a fost dus la moarte, dar nu a iertat dezvăluirea falselor situaţiiinventate de farisei cu privire la tr ăirea valorilor religioase, dar f ăr ă violenţă.Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează pentru dreptate, căci ei sevor sătura.

Dreptatea este căutarea voinţei lui Dumnezeu. Trebuie, deci,cunoscută, căutată şi f ăcută vie în timpul zilei. Există o foame pecare omul nu o poate stă pâni singur. Este foamea spiritului şi ainimii, foamea de a fi aşa cum Dumnezeu ne vrea. Sunt activi în viaţasocială şi civilă.Fericiţi cei milostivi, căci aceia vor avea parte de milă.Mila este numele propriu a lui Dumnezeu. Cu milostivirea sa estedefinit angajamentul lui Dumnezeu pentru omenire care îl face să încheie o alianţă cu acesta. Milostivirea este legătura divină pentru caoamenii să poată găsi în ei înşişi imaginea de la început pe care

păcatul a şters-o. mila s-a f ăcut trup în persoana lui Cristos.

Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.Inima este centru persoanei, scaunul inteligenţei, a voinţei, aafecţiunilor. Puritatea inimii face transparentă privirea. R ăsplata esteatingerea marii dorinţe de a-l vedea pe Dumnezeu.Fericiţi f ăcătorii de pace, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu.Pacea este cel mai mare bine al omului. Acolo unde lipseşte, omul esărac. Pacea este o concepţie vastă care îl are pe Dumnezeu la origineşi a fost încredinţată oamenilor ca să fie apărată.Pacea este împăcarea cerului cu pământul şi această împăcare a fostrealizată de Isus cu învierea sa. Cel care se bucur ă de pace nu o poateţine doar pentru sine.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţiacerurilor.Seamănă cu a patra fericire: dacă acolo se caută dreptatea carecorespunde cu voinţa lui Dumnezeu, aici se rezistă pentru ca această dreptate şi voinţă să devină primar ă (Mt 10, 16-20).R ăsplata acestei fericiri este de o valoare deosebită: cerească.



22

PROPUNEREDE LUCRU


1. Ce idee am eu despre fericire? Pot spune că sunt o persoană fericită? De ce? Dacă nu, care e cauza? Ceîmi sugerează discursul lui Isus?2. Care este fericirea în care mă regăsesc cel mai

bine? De ce? În care nu mă regăsesc? De ce?

3. Mă simt constructorul fericirii altora? Cum realizezacest lucru în familie? La şcoală?4. Am vreo reţetă proprie pentru fericire, pe care aş

putea s-o comunic? De la cine am învăţat-o?5. Ce am învăţat astăzi?

. „Aşa să lumineze lumina voastră

înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune şi să îl

preamărească pe Tatăl vostru din ceruri” (Mt 5, 16).

RUGĂCIUNE: 111CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Mt 5, 13-16

Context: de fericiri şi persecuţii.Este descris cum comunitatea creştină poate fi comunitate creştină chiar şi în timp de dificultăţi, refuz, opoziţie.«voi sunte ţ i sarea pă mântului» sarea este pentru masă, pentrumâncare: ce înseamnă sarea pământului?...«Dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va mai săra?»



23

Sarea nu poate fi înlocuită cu nimic. Apelul este un ultimat al prezenţei ucenicilor în lume: sau sărează sau sunt călcaţi în picioare.O există o altă stare, o stare neutr ă a sării pentru această parabolă alui Isus: sau îşi desf ăşoar ă funcţia sau nimeni nu este capabil s-o deadin exterior, şi atunci este aruncată afar ă.Un discipolat „nesărat”, f ăr ă gust este privat de sens, condamnabil,de dispreţuit. «Voi sunte ţ i lumina lumii». Ce este lumina lumii?

Nicidecum soarele. În viziunea biblică, lumina este creată înainte desoare. În concepţia biblică, f ăr ă lumină nu este viaţă. Ucenicii suntcei care dau sens lumii, existenţei. Şi Isus a spus despre sine: «Eusunt lumina lumii» (In 8, 12).«nu poate o cetate aflat ă pe vârf de munte să se ascund ă ». Ca şi maisus, lipseşte paralela, nu este spus ce luminează dacă lumina s-ar stinge.Ucenicii lucrează binele sau r ăul. Sunt binecuvântare sau blestem: nu

pot spune că stau deoparte deoarece ei sunt raportaţi cu lumea şi cuistoria.«nici nu aprind o f ă clie şi o pun sub obroc, ci în sfe şnic şi luminează

tuturor celor din casă ». Ce sens are obrocul şi lumina de sub obroc?Obrocul este o măsur ă, un fel de vas care conţine circa opt litri şifolosea la cântărirea grâului sau a orzului. Nimeni nu s-ar fi gânditvreodată să pună sfeşnicul sub obroc. Dar această expresie derivă dela cea de mai înainte: «Voi sunteţi lumina lumii». Cei din casă sunttoţi aceia care sunt aproape de ucenici, în raza acţiunii lor... e oanticipare a finalului misionar: „Faceţi lumină celor dincasă!”...”Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia!” (Mc 16,15).«A şa - ca sarea, ora şul pe munte, lumina, f ă clia – să str ă lucească lumina voastr ă , pentru ca să vad ă faptele voastre bune şi să -l

sl ă vească pe Tat ă l vostru cel din ceruri».Faptele bune înseamnă să fii sarea, lumina, cetatea de pe munte,f ăclia, viaţa bună a ucenicilor



24

PROPUNEREDE LUCRU


Lanţul infinitPoveste

Într-o zi, un copil se juca în casă. Mama îi interzisese,dar a cesta nu a ascultat...şi astfel s-a întâmplat ceeace nu ar fi trebuit să se întâmple: a spart vaza

preferată a mamei cu mingea. Când s-a întors acasă mama, copilul a spus o minciună pentru ca să scape de

pedeapsă. I-a spus că fratele mai mic a spart-o. Mamas-a supărat foarte tare, a adunat cioburile de pe jos şi căuta să lelipească la loc. ocupată şi îngândurată, a uitat să amestece mâncareade pe foc, şi aceasta s-a ars. Când a venit tata acasă, nu mai era nimicde mâncare căci a trebuit s-o arunce. După ce s-a certat cu soţia dinaceastă cauză, a plecat la bar să-şi cumpere acolo ceva. Nervos cum

era, s-a purtat urât cu vânzătorul de la bar. Sărmanul barman, s-aenervat şi, f ăr ă să vrea, a r ăsturnat ceaşca de cafea pe hainele uneidoamne, murdărind-o. doamna a urcat în maşină şi a pornit nervoasă spre casă ca să se schimbe, dar plângea atât de tare încât i seîmpăienjeneau ochii, şi, la un moment dat s-a tamponat cu o altă maşină. Şoferul nervos de tot, după ce s-a certat din plin cu femeia,luându-i toate datele pentru a le prezenta la poliţie, s-a îndreptatdezgustat spre locul său de muncă. Era profesor, şi, ca să vezicoincidenţă, era tocmai profesorul copilului neastâmpărat care adeclanşat tot acest lanţ de neplăceri. Fiind deranjat de gălăgiacopiilor,a pedepsit pe primul care i-a ieşit în cale. Şi cine să fie?

Tocmai copilul neastâmpărat. Făr ă să se aştepte măcar, copilulneascultând de mama şi minţind, a dat început unui lanţ de certuri şisupăr ări. Acum plătea preţul consecinţelor a ceea ce f ăcuse.



25

Pentru dialog• Cum a declanşat copilul lanţul de neplăceri?• Câte persoane sufer ă din cauza neascultării lui?• În ce mod sufer ă consecinţe din ceea ce a declanşat? Când

se termină acest lanţ? În ce mod s-ar opri?• Cum ai explica acest sfat: „R ăspunde la r ău cu bine!”• Te-ai gândit vreodată la consecinţele r ăului pe care le are

acţiunile tale rele?• De ce începe un astfel de lanţ?• S-ar putea începe un lanţ de fapte bune?• Dacă tu ai fi un personaj din poveste, cum ai întrerupe

acest lanţ de rele pentru ca r ăul provocat să nu mai atingă şi pe alţii?

1. Pe o foiţă de hârtie, fiecare copil va scrie acţiunile rele pe care le poate face un coleg de-al său. Apoi se vor lipi f ăşiile, formând unlanţ de inele. Unul din grup va alege un inel, îl va citi cu voce tare, şiva trebui să spună ca va face dacă cineva i-ar face acea faptă bună.Dacă r ăspunde cu un alt r ău, va lăsa lanţul aşa cum era, dacă var ăspunde cu o faptă bună, atunci va rupe inelul. Toţi copiii din grupvor face acest lucru.

2. Variantă: în loc să scrie fapte rele, vor scrie acţiuni bune pe care ile pot face colegilor lor astfel se va forma un lanţ de fapte bune. Lasfâr şit se vor lipi pe o planşă cu titlul: „Schimbă r ăul cu for ţa

binelui!”3. În grupuri mici, pot fi invitaţi să compună o poveste asemănătoare:,,un lanţ de fapte bune”.4. se poate adăuga un personaj în povestioar ă care să schimbe cursulr ăului f ăcând un bine.

Răul este ca o procesiune: se întoarce întotdeauna acolo deunde a plecat



26

„Atunci Isus a fost dus de Duhul înpustiu, ca să fie ispitit! (Mt 4, 1).


PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:Ispita

Trimite imediat la imaginea de slă biciune, faliment. Există pericolulca ispita să fie confundată cu lenea mintală şi cu săr ăcia interioar ă.Însă nu e chiar aşa. Ispita a devenit un test pozitiv care a favorizat

maturitatea şi creşterea persoanei pe toate planurile. Ispitirea stă laînceputul vieţi publice a lui Isus: foloseşte ca un „buletin de

identitate” prin care este prezentată persiana care se face cunoscută puţin câte puţin. (Buletin de identitate completat de mărturia Tatăluila botezul lui Isus). Ispita e mereu aceeaşi în substanţa ei proprie: să

te cauţi pe tine însuţi şi ceea ce ţi-e bine numai ţie, independent deDumnezeu.

ISUSDevine centrul atenţiei evanghelice. Înainte de a se prezenta în publiceste supus unei seri de ispite. Este însoţit de Duhul Sfânt, un personajcunoscut de la naşterea lui Isus şi de la botez. Duhul este for ţa şi



27

PROPUNEREDE LUCRU

înţelepciunea lui Dumnezeu care animează şi însufleţeşte pe Isus şi îicomunică o adeziune f ăr ă rezerve faţă de tatăl. Duhul este semnul

prezenţei divine în omul Isus, gata să înfrunte lupta. Cele trei ispitirisunt o fotocopie a cele de la începuturi: „Veţi fi ca Dumnezeu!”.Ispita pleacă totdeauna de la pozitiv Dacă tu eşti Fiul lui Dumnezeu

– spus în mod provocator şi dubios, care ar putea fi identic cu: Arată că eşti fiul lui Dumnezeu, f ăcând o minune. (minunea ar fi fost un

mare avantaj pentru Isus: potolirea foamei e un lucru bun).Ispititorul, la a doua ispită, se leagă de cuvântul lui Dumnezeu folositchiar de Isus. R ăspunsul nu se lasă aşteptat. Raportul cu Dumnezeuse bazează pe iubire, pe încrederea sincer ă în bunătatea sa şi nu pe

probe de încercare. În cea de-a treia ispită, stana îi arată totantagonismul său cu Dumnezeu şi se proclamă rival. R ăspunsul luiIsus este un imperativ hotărât: Dispari! Pleacă!care corespunde cu omărturisire profundă de credinţă.

UCENICULE invitat să fie părtaş la cel ce are să urmeze pentru viaţa sa. Ispitirea

lui Isus înseamnă victorie pentru ucenic.


- Sunt convins că ispita este parte integrală din viaţa mea de creştin? Ce este de fapt ispita?

- Am avut ispite din care să învăţ ceva: să-midemonstrez puterea de caracter, alegerea deviaţă, moment de actualizare a propunerilor

bune?- Am avut şi momente în care am cedat ispitelor?Cum începe o ispită? Cum continuă? Cum se

propune? Exemple concrete.- Am ispite care se repetă des?



28

Muntele de piatră Poveste

Totul a început într-o oază la hotarele deşertului din Hogar, la poalelemunţilor ar şi de soare. Acolo erau ridicate corturile triburilor tuareg ,nomazii cei mai mândri din deşert, care se îmbr ăcau cu mantii uriaşealbastre. În acel sat, Amenokal, şeful de trib, s-a hotărât să-şi însoare fiulcare se chema Inner, cu o tânăr ă frumoasă care se numea Mellala. Dar inima Mellalei bătea pentru un alt tânăr luptător, Ileg, care locuia foartedeparte, dincolo de deşert. Mellal nu putea să nu asculte de Amenokal şi

plângând se pregătea de nuntă. Dar fratele său Audi, şmecher şi vioi, i-a

f ăcut o propunere care să împiedice căsătoria: „Ascultă-mă Mellila, dă-miinelul tău. Eu o să fug, pref ăcându-mă că l-am furat şi tu o să ţipi. Toţi mă vor urmări, deci căsătoria va trebui amânat. A doua zi vei veni după mine

pe vârful muntelui de piatr ă şi apoi vom merge împreună la Illeg”. Totul s-a petrecut aşa cum prevăzuse Audi. Când era destul de departe, Mellila aînceput să strige: „Hoţii! Hoţi!”. Toţi înarmaţi cu ce au apucat mai repede,au început să-l urmărească pe hoţ. Dar Audi sprinten cum era, ajuns pemunte, a dispărut imediat din ochii urmăritorilor. Noaptea pe când dormeau

Oridecâteori se aseamănă viaţa creş tină cu un drum, ar trebui să se pună problema obstacolelor care împiedică

atingerea ţintei. În orice domeniu, să reuşeş ti să reziş ti laceea ce e uşor. Te pregă teş te la ceea ce e mare şi preţios, să renunţi la micile plăceri imediate pentru a câş tiga pe cele

mari. Tot ce e frumos, face parte din planul educativ. Ce e frumos, mare şi preţios, se câş tigă, de obicei cu marisacrificii şi mare preţ. Credinţa este o comoar ă preţioasă.

Ispitele fac să licărească mirajele fericirilor imediate şi uşoarecare rod voinţa şi distrag de la marele angajament la care

ne-am înscris: Dumnezeu.



29

cu toţii, Mellala s-a dus şi ea pe muntele de piatr ă. „Audi, sunt aici! Audi,sunt aici! A început ea să strige.Linişte. Inima Mellalei bătea puternic...În sfâr şit Audi a r ăspuns: „Sunt aici,în spatele tău!” Muntele de piatr ă era un loc înfricoşător şi greu destr ă bătut. Mulţi dintre cei care au cutezat să urce pe el nu s-au mai întors.Mellala şi Audi au început drumul greu şi anevoios care îi ridica tot maispre vârf, până când au descoperit un cort singuratic.„Bine aţi venit! Aşezaţi-vă! Aveţi nevoie de odihnă. Eu sunt Talagina”.

Vocea unei femei care a părut dintr-o dată din negrul stâncilor i-a speriat pefraţi.„Eu ştiu cine sunteţi şi ce vreţi să faceţi. Dar pentru ca să puteţi traversadeşertul trebuie să urmaţi principiul supravieţuirii. Dacă vă e sete eu vă ofer lapte proaspăt şi rece. Dacă vă e foame, mâncaţi doar fructele cele maicoapte, iar pe cele mai puţin coapte ţine-ţi-le pentru mai târziu. Învăţaţi să ţineţi ceva şi de rezervă, luptaţi împotriva voastr ă, deoarece deşertul Hogar înghite pe cei slabi şi salvează pe cei care rezistă”.După aceste cuvinte, Talagaina dispăru ca prin minune. Zi după zi, noaptedupă noapte, stâncă după stâncă, vale după vale, Mellala şi Audi seapropiau din ce în ce mai mult de iubitul Ileig.Au ajuns, în sfâr şit , lângă un cort de nomazi. Părea să fie în toate pământullui Ileig. În faţa cortului era un preş pe care stăteau aşezate vase şi coşuri cumâncare, fructe şi băuturi. Audi nu reuşi să-şi ia ochii de la bunătăţile

prezentate.„E totul pentru voi, haide, nu ezitaţi, haide! Vă aştept de mult timp!”r ăsună o voce. Ochii omului care tocmai pronunţase această invitaţie,str ăluceau cu o scânteiere foarte crudă. „Mellala, vezi că îţi cunosc numele,ia din aceste fructe atât de bune!”.Dar Mellala îşi aminti de sfaturile primite de la Talagaina. A refuzat toatefructele proaspete şi nu le-a luat decât pe cele stricate. Audi, în schimb, s-aaruncat cu lăcomie la tot ce i se oferise.Omul zâmbea dispreţuitor. Spre lăsatul serii le-a spus drumeţilor:

„R ămâneţi cu mine. Dormiţi în cortul meu!” Audi a acceptat imediat.Mellala însă, a r ămas afar ă, neliniştită şi veghetoare. Nu se putea mulţumicu această fericire atât de aparentă. Ea dorea cu orice preţ să-l găsească peIleig. Îi părea r ău pentru Audi. Poate uitase principiile supravieţuirii îndeşert. Dimineaţa următoare, Mellala l-a trezit pe fratele ei ca să-şi continuedrumul, dar acesta nu avea chef de nimic, nici nu mai voia să audă dedrumuri. Mellala a plecat singur ă, plângând, în timp ce omul ispititor strigadupă ea „r ămâi, aici cu noi” îţi voi da tot ce vrei. R ămâi cu mine!”



30

Când Mellala dispăru din ochii lor, omul s-a adresat băiatului cu un toncrud şi nemilos: „Acum o să vezi ce le fac eu celor slabi pe care îi capturezîn oaza mea!” Făcu un gest spre Audi şi acesta a fost transformat...în timpce două coarne îi ieşeau pe frunte, omul îi spunea: „Vei deveni o antilopă

proastă care u ştie să se controleze, dar în acelaşi timp vei r ămâne băiatulf ăr ă voinţă de mai înainte. Vei fi jumătate băiat şi jumătate antilopă!”Audi nu mai putea vorbi. Nu scotea decât nişte sunete ciudate şi oribile.Omul l-a legat cu o funie groasă şi l-a lăsat acolo.

În zilele următoare, Mellala îşi continuă drumul până când se simţiterminată. Era atât de slă bită, încât nu auzi paşii unui tânăr care se apropiede ea, chemând-o pe nume: „Mellala, Mellala, sunt eu Ileig, mă recunoşti?”Vocea tânărului o f ăcu pe Mellala să tresare...l-a găsit. A ştiut să rezisteispitelor deşertului. Apoi i-a povestit tot ce se întâmplase.„Nu te teme, Audi va fi salvat. Voi lupta eu pentru el. deşertul Hogar r ăsplăteşte pe toţi cei care luptă ca să supravieţuiască ispitelor pe care i leofer ă”.Când au ajuns în locul în care ar fi trebuit să fie Audi, nu au găsit decâtnişte să bii înfipte în pământ. În mijloc a apărut de-odată spiritul ispititor,omul cu privirea crudă, îmbr ăcat în alb. La picioarele lui gemea Audi.„Ileig” spune spiritul ispititor, „trebuie să învingi toate să biile mele dacă vrei să-l ai pe Audi. E al meu, de-acum crezi că eşti destul de puternic ca să mă învingi?” „Spirit ispititor, eşti un nemernic. Tu îi ataci doar pe ceislabi!” #Dcacă eşti atât de puternic ca să mă poţi înfrunta, vino la atac!”Bătălia a durat zile întregi. Ispititorul era puternic, dar Ileig era obişnuit cuviaţa din deşert. Aşa că, la un moment dat, l-a pus pe fugă pe cel ce profitade slă biciunile umane. Audi a redevenit băiat ca mai înainte, dar a înţelescare este preţul libertăţii şi preţul sclaviei. A mai înţeles că atunci când ceislabi primesc ajutor de la cei puternici, pot fi siguri de victorie.

INDICAŢII CATEHETICE

Viaţa creştină este un drum spre fericirea veşnică a întâlnirii cuDumnezeu. Acest drum este încetinit de obstacolele multor fericiri par ţiale pe care „deşertul” vieţii le ofer ă în mod continuu. Eimportant să ştim să facem diferenţa dintre bucuriile legitime careconsimt continuarea drumului spre scopul final şi cele care distragîn mod complet pe creştini de la planul iniţial.



31

Creştinii, încă de mici, trebuie să ştie care sunt pericolele carecaută să oprească pe drum şi trebuie să se antreneze ca să fie

puternici.

Pentru dialog Ce înseamnă, după voi, deşertul pe care trebuie să îl traversăm?

Mellala şi Audi pornesc la drum cu un scop: să-lgăsească pe Ileig. Noi avem un scop? Vreo persoană lacare trebuie să ajungem? Ce face Talagaina? De ce îi ajută pe Mellala şiAudi? Avem noi persoane, prieteni care ne dau sfaturi

bune prin care să ne ajute să traversăm deşertul? Mai sunt şi alte lucruri care ne fac puternici? Ştiţi

voi care este semnificaţia uleiului sfânt cu care suntem „unşi” la botez şi la mir? Cunoaştem noi vreo „hrană” care ne ajută să r ăzbatem pe cale şi ne face puternici? Care sunt ispitele cele mai insistente şi periculoase din viaţa

unui creştin? Dar pentru vârsta voastr ă? Voi credeţi că, dacă vreţi să fiţi un creştin bun, trebuie să faciunele renunţări? De ce? S-ar putea spune că Postul Mare este o perioadă de antrenament

pentru creştini? Ce vă aminteşte?

SUGESTII Ş I PROGRAM PENTRU POSTUL MARE: RENUN ŢĂ RI SAU MICI SACRIFICII. CEEA CE SE HOT Ă RÂŞ TE POATE FI OFERIT LA OFERTORIU LA SF LITURGHIE DE DUMINIC Ă



32

)

„Doamne, ce bine nesimţim aici!” (Mt 17, 4).


PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:VICTORIA:

Nu e o întrecere, ci o continuă învingere de sine. Dintotdeauna omulcaută să devină din ce în ce mai bun şi vrea să ajungă la desăvâr şire

şi perfecţiune.ISUS

Nu se prezintă ca un superman care face vizibilă diferenţa sa de alţii.Ci anticipează şi arată în persoana sa destinul final al oricărui om.Schimbarea sa la faţă devine un mesaj de certitudine pentru toţi ceicare acceptă să împărtăşească experienţa lui Cristos.Se prezintă diferit: trans-figurat, adică dincolo (trans) de aspectulobişnuit. Este prezentarea lui Isus profund, ceea ce nu poate ficunoscut. De obicei, Isus este întâlnit ca om, pentru că dumnezeireasa este învăluită de umanitate. Transfigurarea ia vălul umanităţii de

pe chipul lui Isus şi lasă să transpar ă divinitatea. Am putea spune că e un moment de confidenţialitate intimă. Poate şi de aceea nu sunt prezenţi toţi...Pentru a-l descrie astfel pe Isus se apelează la imagini:faţa str ălucitoare, hainele ca lumina. Lumina învăluie atât chipul câtşi hainele, adică toată realitatea lui Isus, adică şi înăuntru şi în afar ă.



33

PROPUNEREDE LUCRU

A cest joc de proiecţie îi ajută pe copii să identifice atitudini importante dinviaţa lor la orice vârstă.

UCENICULE o prezenţă redusă de ucenici, doar trei. Şi asta a fost alegerea luiIsus.Ar vrea să r ămână mereu cu Isus, pare generos, cu gândul la alţii, dar de fapt se gândeşte la sine şi la propriul său grupuleţ. Se gândeştenumai la timpul prezent pe care ar vrea să îl reţină în formă stabilă şiexclusivă.

DUMNEZEU TATĂL Parcă i-ar asculta, în parte, rugăciunea lui Petru şi vine ca o colibă deasupra lor nu omul îi construieşte locuinţă lui Dumnezeu, ciDumnezeu construieşte locuinţă omului în care să-l acopere, să-l

protejeze. Nu omul trebuie să vorbească lui Dumnezeu, ci Dumnezeutrebuie să vorbească omului şi să-i dezvăluie sensul istorie şi vieţiisale.Cad la pă mânt: omul în fa ţ a lui Dumnezeu ador ă . Din acestmoment, Petru şi prieteni lui nu mai trebuie să dea un r ăspuns verbal, ci existenţial: să înceteze a mai schimba programul lui Isus cu

privire la suferinţă şi să-l urmeze chiar dacă drumul este dur şi greu.

Apoi totul se întoarce la normal.DE LA CUVÂNT LA VIAŢĂ:

Joc de interacţiune:

DAC Ă A Ş FI DUMNEZEU

OBIECTIVE

adaptare atentă pentru vârste aproximativ 40 min PARTICIPANŢI TIMP



34

MATERIALE

Modulul „Dacă aş fi Dumnezeu”

Dacă a ş fi DumnezeuImaginează-ţi să fii Dumnezeu atotputernic şi atotştiutor. Completează următoarelefraze folosind, unul după altul verbele indicate.

Aş accepta ca.....................................................................................................................................................................................................................................Aş renunţa la.....................................................................................................................................................................................................................................Aş respecta faptul că........................................................................................................................................................................................................................Aş înţelege că...................................................................................................................................................................................................................................Aş menţine mai departe...................................................................................................................................................................................................................Aş uita..............................................................................................................................................................................................................................................Aş schimba..........................................................................................................

.............................................................................................................................Aş înlocui.............................................................................................................

.............................................................................................................................Aş termina............................................................................................................ .............................................................................................................................Aş exclude.........................................................................................................................................................................................................................................Aş lupta împotriva............................................................................................................................................................................................................................m-aş recunoaşte.................................................................................................................................................................................................................................aş avea respect pentru.......................................................................................................................................................................................................................

aş apăra.............................................................................................................................................................................................................................................aş începe cu......................................................................................................................................................................................................................................

Pune apoi aceste afirmaţii în ordinea ta preferată numerotând cu 1 afirmaţia ceamai importantă, cu 2 pe cea de-a doua, etc, în ordinea importanţei.



35

INSTRUCŢIUNI Iată un joc în care vă puteţi pune la dispoziţie toată imaginaţia pentru a descoperi cegândiţi voi despre lumea în care tr ăiţi, ce vă interesează cel mai mult şi ce nu vă place.Am pregătit un modul; aveţi la dispoziţie 15 minute ca să completaţi acest tabel...Acum căutaţi-vă colegi cu care să lucraţi în grupuri mici ( cel mult patru persoane) şisă vă împărtăşiţi ideile elaborate. Aveţi la dispoziţie 20 minute.Acum ne adunăm în cerc ca să discutăm. Unul după altul veţi povesti ce aţi pus pe

primul loc şi ordinea pe care aţi ales-o.

APROFUNDARE

Mi-a plăcut jocul? Care sunt valorile cel mai importante pentru mine? Ce fel de Dumnezeu aş fi? Ce adjectiv m-ar caracteriza cel mai bine? Pentru care din valori mă angajez din toate puterile în fiecare zi? Cum ar ar ăta lumea pe care aş guverna-o eu în calitate de Dumnezeu? Mai e cineva care are aceeaşi valoare pe primul loc? Care sunt valorile ce determină atmosfera din grupul nostru? Ce aş putea să fac pentru ca valorile mele să aibă o relevanţă major ă?

Ce ar spune mama sau tata de alegerile mele? Aş vrea să mai adaug ceva?



36

„Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voida eu nu va mai înseta niciodată, căci apape care i-o voi da eu se va face în el izvor

de apă curgătoare spre viaţa veşnică” (In 4, 14).


PROPUNERE PENTRU REFLECŢII:Isus se prezintă ca unul care dăruieşte apa vieţii, cea care curgecurată şi limpede, în opoziţie cu apa de la cisternă sau bazin, care nu

totdeauna este curată şi limpede.Apa vieţii e o metafor ă care arată un bine foarte mare...nu e vorbadoar de o apă naturală, aici, pentru că e pusă în strânsă legătur ă cuviaţa veşnică sau cu darul Duhului Sfânt.Femeia nu înţelege cuvintele misterioase ale lui Isus, dar înţelege că

poate avea un avantaj şi cere: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să vin aici!” Mai înainte era Isus cel care cerea apă,acum este femeia. Isus continuă să propună şi să intre în viaţa morală a acestei persoane. De ce această trecere? Dialogul de mai înainte erao introducere, acum Isus îşi poate prezenta identitatea progresiv. Îiface o radiografie în realitatea sa cea mai intimă cu multă precizieîncât femeia exclamă: „Doamne, văd că eşti profet!” Profeţii suntoamenii lui Dumnezeu. Isus revelează marele mister: „Va venitimpul, ba chiar a şi venit, în care Tatăl va fi adorat în Duh şiadevăr”. Duhul este începutul unei vieţi interioare, iar adevărul esteînsuşi Isus Cristos, care ni-l face cunoscut pe Tatăl.Când cineva îl descoper ă pe Cristos, simte nevoia şi urgenţa de a-lvesti dacă nu-l vesteşte înseamnă că nu l-a descoperit încă. Mărturia



37

PROPUNEREDE LUCRU

femeii a provocat întâlnirea locuitorilor cu Isus. Acum sunt ei cei îlîntâlnesc personal pe Isus. Iată adevăratul spirit misionar; femeia se

poate retrage de-acum, pentru că ea a f ăcut experienţa prezenţei luiIsus. Lăsându-l să intre în viaţa ei, el îi dăruieşte ce are cel mai bun:Duhul Sfânt.


PINGUINUL COLORATPoveste

Chiar când şi-a scos că puşorul din ou a fost primit cumultă bucurie de toţi ei prezenţi. Primul său sunet a fost

puternic, aşa încât toţi pinguinii l-au aplaudat. „E unsemn bun. E ner ă bdător să înfrunte problemele vieţii!”Chiar aşa şi era. Imediat ce Filip, căci aşa se chema, areuşit să stea în picioare, a şi plecat prin împrejurimi să descopere noutăţile comunităţii de pinguini. Toţi erau

mai bătrâni decât el, dar parcă nimeni nu era mai puternic. Într-o ziFilip stătea întins pe plajă şi admira, plictisit, „muşuroiul” de pinguini. Toţi păreau fericiţi, doar el se simţea deosebit de amărât.„Ce plictiseală! Nu mai pot, totul e alb, negru şi gri...fiecare se gândeştedoar la ale sale...trebuie să găsesc undeva o localitate mai colorată...aş

putea deveni şi eu mai plin de culori!...”Şi, impulsiv cum era, s-a lăsat încetişor jos pe stâncă alunecând în apă lăsându-se purtat de valuri departe de insula Albastr ă în care s-a născut.„Acum sunt liber, pot să fac ce vreau” îşi spuse Filip al nostru. S-a oprit peo insulă, pe o altă plajă. O puternică bătaie de aripi l-a scuturat, dar puterniccum era a rezistat. Zburau penele în toate direcţiile. Era o pasăre pe care nuo mai văzuse niciodată.

„Ah!”, exclamă Filip, umflându-şi pieptul de satisfacţie. Câteva picături desânge îi pătaser ă penele albe. „Bine, încep să mă colorez!”„Ei, prietene!” se auzi o voce de pescăruş „te-am urmărit cum luptai. Eştitare nu glumă!”. „Sigur că da!” „Te invit la un prânz!” „Ce vrei să spui?”„Mergem să fur ăm nişte ouă de la rândunele, ce spui? Dacă suntem doi, nune pot face nimic!”



38

Şi uite aşa fu că Filip s-a luptat şi cu rândunelele, sărmanele! La sfâr şitFilip şi-a privit pieptul: era pătat cu galben-portocaliu de la gălbenuşurilede ou.„Alte culori. Asta da, viaţă!”În urma lui nu se auzea decât ciripitul trist şi îndurerat al rândunelelor. Pelângă culoarea roşie, galbenă, pieptul lui Filip mai avea şi verdele de laiarbă, chiar pete albastre, unele dungi argintii...Dar ce conta? Era primul

pinguin colorat şi ce păcat că nu putea fi văzut de prietenii săi. Chiar dacă

nu voia să recunoască, îi era tare dor de insula lui Albastr ă şi de pinguiniide acolo.„Să ai o viaţă colorată nu e chiar aşa cum am crezut eu!”.Într-o dimineaţă s-a hotărât să se întoarcă acasă. Primii pinguini pe care i-aîntâlnit erau cei mai mici care se jucau pe gheaţa spartă. Imediat ce l-auvăzut au început să strige „Un monstru! Un monstru!”. Cei mari s-auapropiat, dar nu i-au dat nici o importanţă... „De ce, idioţilor, nu mă recunoaşteţi, sunt eu Filip!”. „Filip, eram sigur ă că te vei întoarce...!” dar nu voia să îl îmbr ăţişeze „Ia uite cum ar ăţi!” pe la spate se auzeau voci careşopteau „Sărmanii lui părinţi!!!”Pentru prima oar ă îi venea să plângă cu toată puterea. A înţeles că culorilelui continuau să îl ţină la distanţă de prietenii lui adevăraţi. A mai înţeles că numai aici putea fi fericit. „Tată, aş vrea să şterg aceste pete de culori, e

posibil?” „Există un singur mijloc: să te arunci în cascada cea mare. Acoloapa e foarte iute şi nici o pată nu îi rezistă. Dar ai nevoie de mult curaj. Tecrezi în stare?” „Da, tată!”Imediat s-a r ăspândit această veste. În câteva minute, cu toţii, mari şi mici,s-au adunat în jurul cascadei. N-au reuşit să reţină un prelung „OOOHH!”general când, sus la gura cascadei a apărut Filip. Părea atât de mic acolosus! A aşteptat o clipă, apoi s-a aruncat cu un salt minunat. În vârtejulnecontrolat al apei, micuţul pinguin a dispărut f ăr ă nici o urmă. Toţi aur ămas cu sufletul la gur ă. Apoi , dintr-o dată apare Filip. Însăşi for ţa apei l-a proiectat afar ă şi toţi au văzut că penele sale erau nepătate ca la naştere,

f ăr ă nici o urmă de culori. Atunci au explodat toţi într-un fastuos„UURRRAAA!” care a acoperit până şi zgomotul cascadei.



39

Pentru dialog De ce a decis pinguinul Filip să plece de acasă? Vi s-a întâmplat şi vouă vreodată să vă plictisiţi? Dece? Când? După voi, ce sunt culorile pe care le caută Filip?Are vreo legătur ă cu voi? De ce fel sunt culorile pe care le găseşte Filip? Vă

aminteşte ceva? De ce Filip nu e recunoscut de comunitatea sa?

Copiii pot face examenul de conştiinţă cu o planşă pe care se găsesc„culorile greşite” (roşu pentru ur ă, galbenul pentru invidie, violet

pentru vorbele urâte, rozul pentru lene, verde pentru mânie, albastru

pentru violenţă, maro pentru lăcomie, portocaliu pentru mândrie...

Isus e a a vietii



40

„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?...Dar

cine este, Doamne ca să cred în el?”(In 9, 35-36). RUGĂCIUNE: Ps 22CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU In 9, 8-14

VEDEREAÎn cazul nostru este drumul spiritual al orbului. Un drum de la

întuneric la lumină. Pericopa evanghelică se deschide cu un singur orb şi se încheie cu scena plină de orbi, incurabili şi vinovaţi. Orbul

nostru se va bucura la sfâr şit de o întâlnire privilegiată cu Isus care îiumple existenţa.

ISUS-UCENICUL-SITUAŢIA

Ambientul şi minunea (1-7)O întâlnire din întâmplare care permite ucenicilor să întrebe cine e devină pentru boala acestui orb. Isus se opune mentalităţii timpului:orice boală e consecinţă a păcatului şi trece de la cauză la scop„până este ziuă” – e vorba de timpul existenţei sale pe pământ, pecând, încă nu este victima puterii întunericului (duşmanii săi).Gestul său este o declaraţie că este lumina lumii. Astfel faptele şicuvintele fac credibilă persoana lui Isus. Ne-am aştepta la o primireunanimă a persoanei sale, aşa cum ar fi normal în faţa adevărului,dar... Se foloseşte de elemente aparent ilogice: pământul obţinut dinamestecul cu salivă. Pământul pe ochi nu ar putea, în mod normaldecât să înr ăutăţească situaţia. Cu siguranţă nu e această pastă cauzaminunii. Aceasta, în cel mai r ău caz, stă la baza credinţei pe careorbul o are în cuvântul lui Isus. Pe baza acestei credinţe, aşa cum seîntâmplă de obicei, urmează minunea. Isus, însă nu e interesat de



41

minune, ci de poziţia fiecăruia în faţa persoanei Lui: cine eîmpotrivă, cine de partea lui.

1. Prima reac ţ ie (interes superficial):minunea şi curio şii (8-12)

categoria persoanelor care nu ştiu să treacă de la cele întâmplate lastabilirea identităţii cer şetorului de ieri la vindecatul de azi.Pentru rezolvarea enigmei apelează direct la mărturia bolnavului.

„Eu sunt” scoate în evidenţă că, deşi este acelaşi om, de fapt estealtul. Existenţa sa prezintă deja noutatea întâlniri cu Isus în care adescoperit o for ţă extraordinar ă despre care nu cunoaşte nimic: „Acelom care se cheamă Isus!”

2. A doua reac ţ ie (problema): fariseii şi minunea (13-17)

această categorie este condiţionată de prejudecăţi. Ca să pregătească tina, Isus s-a folosit de o acţiune interzisă de severitatea legii în zi desâmbătă. Din această cauză în faţa sa se găsesc două grupări defarisei:- „Acest om nu vine de la Dumnezeu pentru că nu ţine sâmbăta!”

- -„Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni?”Unii farisei se află pe drumul bun, au trecut de la faptă la persoanacare a f ăcut fapta. Pe această persoană nu sunt de acord. Intervinevindecatul şi le zice :”E UN PROFET!”.

3. A treia reac ţ ie (la şitate): fariseii şi pă rin ţ ii bolnavului (18-23)

fariseii prefer ă să susţină mai departe ideea şi convingerea lor nu selasă provocaţi de eveniment. Părinţii sunt chemaţi să r ăspundă la treiîntrebări: îl identifică pe fiul lor cu minunea? Garantează că s-anăscut orb? Cum explică situaţia actuală? La primele întrebărir ăspund f ăr ă dificultate pentru că sunt evidente, însă a treia întrebareîi angajează în mod personal. Recunoscând şi pronunţând numele luiIsus riscau să-şi piardă drepturile religioase şi civile. Paralizaţi deaceastă teamă, nu se pot bucura de noua situaţie a fiului lor şi nici nu-şi pot exprima gratitudinea faţă de Isus. Se retrag în spatele uneirezerve care devine tăcere vinovată. Părinţii nu vor să fie diferiţi de

părerea altora.4. A patra situa ţ ie (ceasul adevă rului)



42

PROPUNERE

DE LUCRU

farisei şi minunea (24-34)tot fariseii în scenă, de această dată f ăr ă mască, într-o ediţie revăzută şi de astă dată înr ăutăţită. Ei cer de la cel vindecat o mărturie că Isuseste un păcătos (24). Dispare incertitudinea iniţială dintre ei, sunt de-acord cu toţii că Isus este un păcătos.„Dacă e un păcătos sau nu, eu nu ştiu. Un singur lucru ştiu: că amfost orb şi acum văd!”. R ăspunsul se bazează pe un bun simţ popular.

Opţiunea sa e clar ă: Isus vine de la Dumnezeu. El dă o mărturiecurajoasă şi foarte frumoasă el nu-l cunoaşte încă bine pe Isus, însă alegerea f ăcută îl localizează în categoria celor care aleg să stea de

partea sa chiar cu riscul martiriului. Acum mai mult ca niciodată omul nostru este singur.

5. A cincia reac ţ ie (diferen ţ a r ă spl ă tit ă ): Isus şi vindecatul (35-41)

Din iubire pentru adevăr păstrează distanţa faţă de ceilalţi, refuză compromisul, apelează mai degrabă la bunul simţ care urmăreştelogica faptelor nu pe cea a părerilor. El a urmat cel mai pur şi naturalinstinct al adevărului pentru care a dat mărturie până la sfâr şit. Isus

preţuieşte această persoană şi vrea să-i facă darul cel mai mare pelângă vedere: credinţa-ochiul lui Dumnezeu asupra evenimentelor. Vindecarea orbului din naştere ne învaţă că credinţa cere o ruptur ă culumea care se închide la Lumina şi la mărturisirea eroică în favoareacelui care este Adevărul. Numai trecând peste teamă, respectul umanşi prejudecăţile oamenilor, ase ajunge la libertatea autentică pentruDumnezeu şi pentru oameni.


PRINŢUL FERICITPoveste

Povestitorul: În piaţa principală a unui vechi oraş se înălţa pe o imensă coloană statuia prin ţ ului fericit . Era acoperită de fire subţiri de aur. Avea pe ochi doi zefiri luminoşi şi o

piatr ă preţioasă str ălucitoare pe mânerul sabiei. Toţi



43

admirau statuia. Dacă un copil plângea mama, pentru a-l linişti, îi zicea:Mama: De ce nu e şti ca prin ţ ul fericit? Prin ţ ul fericit nu plânge niciodat ă .Copilul: Ce bine că exist ă în lume cineva fericit…! Pare un înger acea

statuie. Mama: De unde ştii? Ai mai vă zut tu îngeri? Copilul: Da, eu visez. Povestitorul: Într-o noapte, sosi în acel oraş o rândunică. Lăsase să plecespre Egipt toate colegele ei şi de câteva să ptămâni f ăcea să întârzie

momentul când trebuia să abandoneze acea minunată ţar ă. Sperând să găsească un locuşor unde să-şi petreacă noaptea se întreba:Rândunica: Unde voi dormi? Povestitorul: Atunci se îndreptă spre statuia de pe imensa coloană şimulţumită strigă: Rândunica: Iat ă un loc minunat, cu mult aer proaspă t .Povestitorul: Se aşeză între picioarele prinţului fericit şi privind în jur murmur ă:Rândunica: Am o camer ă aurit ă . Mai bine decât atât nici că se putea.Povestitorul: Dar tocmai în timp ce se pregătea să-şi pună că puşorul subaripioar ă simţi căzând peste ea o picătur ă de apă.Rândunica: Ce straniu! Nu e nici un nor pe cer. Stelele sunt str ă lucitoare şi clare. Ş i totu şi plouă …!Povestitorul: Şi cade o altă picătur ă. Deranjată de aceste picături se gândisă lase acel loc şi să plece în altă parte.Rândunica: Dar atunci la ce folose şte o statuie dacă nici mă car nu apă r ă de ploaie. Trebuie să -mi g ă sesc un alt loc.Povestitorul: Dar, înainte de a-şi întinde aripile, căzu o a treia picătur ă.Atunci privi în sus. Şi ce să vadă? Ochii prinţului fericit erau plini delacrimi care curgeau pe obrajii aurii. Avea chipul atât de frumos la luminalunii încât rândunica se emoţionă şi întrebă:Rândunica: Cine sunte ţ i? Prinţul: Sunt prin ţ ul fericit. Rândunica: Atunci de ce plânge ţ i? M-a ţ i udat de tot?

Prinţul: Când eram viu şi aveam inimă omenească nu ştiam ce înseamnă lacrimile pentru că locuiam în palatul „Alungă gândul”, acolo undedurerea nu intr ă niciodat ă . În timpul zilei mă jucam în gr ă dină şi searadansam în marele salon. În jurul gr ă dinii se înă l ţ a un zid mare dar nu m-am întrebat niciodat ă ce era dincolo. Oamenii de la curte mă numeau

prin ţ ul fericit. Ş i eram fericit cu adevă rat dacă fericirea const ă îndistrac ţ ii. A şa am tr ă it şi a şa m-a luat moartea. Acum că sunt mort şi că m-au pus atât de sus vă d bine toate mizeriile ora şului meu şi de şi am inima de



44

plumb totu şi nu pot să plâng. De exemplu, departe, departe, este o str ă du ţă şi pe acea str ă du ţă o că su ţă mică de tot. Pe o fereastr ă deschisă vă d o femeie a şezat ă la o mă su ţă . Are chipul palid şi e îmbă trânit. Mâinilemuncite şi roase de acul cu care a lucrat pentru că a brodat. Într-un col ţ al camerei este un pă tu ţ cu un copil bolnav. E ars de febr ă şi cere o portocal ă dar mama nu-i poate da decât apă de la râu. Ş i plânge… Rândunică , n-aivrea să -i duci piatra pre ţ ioasă a sabiei mele? Eu am picioarele fixate pecoloană şi nu mă pot mi şca”.

Rândunica: Sunt a şteptat ă în Egipt. Ş i apoi nu-mi plac copiii. Anul trecut locuiam pe un râu şi erau doi copii care aruncau mereu în mine cu pietre.

Binen ţ eles, nu voiau să mă privească dar era şi o lipsă mare de respect .Povestitorul: Dar prinţul fericit se întristă atât de mult încât rândunicasimţi o profundă părere de r ău.Rândunica: E foarte frig, dar voi mai r ă mâne încă o noapte şi-i voi ducedarul acelei mame nefericite.Prinţul: Î ţ i mul ţ umesc rândunică . Dumnezeu să te r ă spl ă tească ! Povestitorul: Atunci rândunica dezlipi piatra preţioasă de la sabia prinţuluişi ţinând-o în cioculeţ zbur ă peste acoperişurile caselor şi trecu prin faţaturnului catedralei unde erau sculptaţi îngeri din marmur ă albă. În sfâr şit, aajuns la căsuţă. Copilul cu febr ă mare se agita continuu în pat. Şi mamaadormise. Era foarte obosită. Rândunica zbur ă înăuntru şi aşeză rubinul pemasă. Apoi, înconjur ă pătuţul copilului înfierbântat f ăcând puţin vânt. Iar acesta exclamă:Rândunica: Ce bine! Mi se pare că mă simt mai bine...Povestitorul: Şi adormi profund. Atunci rândunica se întoarse la prinţ şi seaşeză în palma aurită a acestuia.Rândunica: Ce curios! Mi-e atât de cald şi, de fapt, e atât de frig...Prinţul: Aceasta pentru că ai f ă cut o fapt ă bună , rândunico! Povestitorul: Rândunica a început să reflectez dar curând însă, adormi.Când se f ăcu dimineaţă rândunica zbur ă la râu ca să se spele. Tocmai atuncitrecu peste pod un domn care, văzând-o, exclamă:

Profesorul: Ce fenomen extraordinar! O rândunică pe timpul iernii…!Povestitorul: Şi cum era profesor a scris pentru acest fapt un articol foartemare în ziare aşa încât toţi au aflat despre această veste. Când r ăsări lunarândunica se întoarse la prinţ strigând:Rândunica: Ai să trimi ţ i ceva pentru Egipt pentru că plec? Prinţul: Rândunico, rândunico, nu pleca! Mai r ă mâi cu mine încă onoapte. Rândunica: Nu pot. M ă a şteapt ă în Egipt.



45

Prinţul: Rândunico, rândunico, departe, departe, pe partea cealalt ă aora şului vă d un tână r. St ă la masă şi trebuie să dea o lucrare de teatru pecare trebuie să o termine până mâine. Dar pentru că e frig nu mai poate

scrie. Ş i îi este tare foame. Rândunica: Ei bine, mai stau încă o noapte cu tine. Prinţul: Trebuie să -i mai duc un rubin. Aoleu…! Nu mai am pietricele. Îmir ă mân numai ochii. Sunt foarte rari. Sunt adu şi din India de mai bine de omie de ani. Scoate-mi unul şi du-i-l! El îl va vinde şi va putea să - şi cumpere

lemne şi de mâncare. Rândunica: Drag ă prin ţ ule, eu nu pot face aceasta. Prinţul: Rândunico, te rog! Povestitorul: Atunci, rândunica luă un ochi şi-l duse tânărului. Intr ă pedeschizătura geamului spart. Tânărul era atât de absorbit în lectur ă încât nua auzit zborul rândunicii. Dar când ridică ochii văzu alături zefirul minunat.

Nu-i venea să creadă.Tânărul: Încep să fiu „de pre ţ ”. Acest zefir trebuie să fie darul vreunuimare admirator. Acum pot termina comedia. Povestitorul: A doua zi rândunica zbur ă la port. Se aşeză pe un copac mareşi privea marinarii care tr ăgeau cu funii o încărcătur ă mare. Când se ridică luna se întoarse la prinţul fericit.Rândunica: Am venit să - ţ i zic adio, prin ţ ule. Trebuie să plec. Prinţul: Rândunico, rândunico drag ă . Nu vrei să mai r ă mâi cu mine încă onoapte? Rândunica: Suntem deja în plină iarnă . Curând va că dea ză pada.

E prea târziu pentru mine!Prinţul: Jos în pia ţă este o feti ţă care vinde chibrituri. I-au că zut toatechibriturile în noroi. Dacă nu duce banii acasă tat ă l o va bate tare. Deaceea plânge. Scoate-mi cel ă lalt ochi şi d ă -i-l! Astfel tat ă l nu o va bate. Rândunica: Ei bine, voi mai r ă mâne încă o noapte. Dar nu- ţ i pot scoate şicel ă lalt ochi. Vei r ă mâne complet orb!Prinţul: Rândunică , rândunică , ascult ă ! Povestitorul: Atunci rândunica scoase şi celălalt ochi şi zbur ă jos. Trecând

pe lângă fetiţă lăsă să-i cadă zefirul pe jos aproape de ea.Fetiţa: Ce pietricică frumoasă !Povestitorul: Exclamă fetiţa. O luă şi alergă acasă.Rândunica: Acum că e şti orb voi r ă mâne pentru totdeauna cu tine. Prinţul: Nu, rândunică , nu- ţ i po ţ i permite. Tu trebuie să pleci în Egipt. Rândunica: Voi r ă mâne pentru totdeauna cu tine, prin ţ ule. M-am hot ă rât.



46

Povestitorul: Şi adormi la picioarele statuii. Toată ziua următoare aşezată pe umărul prinţului rândunica îi povesti tot ceea ce văzuse în ţărileîndepărtate.Prinţul: Draga mea prietenă , tu îmi poveste şti cu adevă rat ceva minunat.

Dar suferin ţ a omenească e cea mai minunat ă din lume. Nu mai e nici unmister atât de mare ca aceast ă să r ă cie. Zboar ă deasupra ora şului meu şi

spune-mi ceea ce vezi! Povestitorul: Rândunica zbur ă deasupra oraşului şi-i văzu pe cei bogaţi

care se distrau în palatele lor şi cer şetorii aşezaţi în faţa por ţilor. Zbur ă şi pestr ăzile cele mai sigure şi văzu multe chipuri palide ale copiilor bolnavi şiînfometaţi. Sub arcul unui pod doi copii căutau să se încălzească. Ungardian ce trecea din întâmplare pe acolo le strigă:Gardianul: Hei! Nu pute ţ i sta acolo! Ie şi ţ i afar ă imediat! Povestitorul: Şi ei ieşir ă şi începur ă să meargă pe ploaie. Atunci rândunicase întoarse la prinţ şi-i povesti tot ce văzuse. Prinţul s-a întristat foarte multcând a auzit ce povesteşte rândunica.Prinţul: Sunt acoperit de aur. Dezlipe şte-l, firicel cu firicel, şi împarte-l la

să racii mei! Muritorii cred că aurul face ferici ţ i.Povestitorul: Rândunica dezlipi foiţele de aur una după alta până când

prinţul deveni gri şi opac. Le împăr ţi la săraci. Chipurile copiilor surâdeauacum şi alergau pe str ăzi jucându-se şi strigând:Copiii: E aur! Acum pâinea nu ne va mai lipsi. Povestitorul: Apoi veni ză pada şi după ză padă gerul. Str ăzile păreau deargint. Atât erau de str ălucitoare. De la ferestrele caselor atârnau lungiţur ţuri de gheaţă asemănătoare cu nişte pumnale de cristal. Săr ăcuţarândunică simţea din ce în ce mai mult frigul dar îl iubea atât de mult pe

prinţ încât nu-l mai putea lăsa acum. Zbur ă pentru ultima dată la picioarele prinţului. Şi cu un ciripit sughiţat voia să spună:Prinţul: Voi sta aici, prin ţ ule fericit, mereu cu tine. Povestitorul: Şi căzu moartă la picioarele prinţului. În acel moment se auziîn interiorul statuii un zăngănit. Era inima de plumb care se sf ărâmiţa de

durere. Dimineaţa următoare, primarul şi consilierii comunali, trecând prinfaţa monumentului au privit statuia.Consilierii: Ce trist a devenit prin ţ ul fericit! Povestitorul: Consilierii se apropiar ă pentru a vedea mai bine. Apoiexclamar ă:Consilierii: Ce straniu! E adevă rat! E chiar a şa! Rubinul a că zut de la

sabie, nu mai are ochi, nu mai e aurit! E ca un nebun! Are până şi o pă să rică moart ă la picioare! Va trebui să publică m un decret prin care să



47

interzicem pă să relelor să moar ă aici. Povestitorul: Aşa veni hotărârea de alua statuia prinţului fericit. Statuia este topită într-un cuptor şi primarul ţineconsiliu pentru a hotărî cum să fie folosit metalul.Primarul: Va trebui să facem o alt ă statuie şi de data aceasta va fi a mea. Povestitorul: Atunci consilierii începur ă să se certe pentru că fiecare dintreei voia ca acel loc al prinţului fericit să fie propriu. Între timp, în topitorieera recuperat tot metalul statuii. Totul se topise. Doar inima rezistaîmpietrită şi nu se topi nici la temperatura cea mai ridicată.

Consilierii: Ce straniu! Aceast ă inimă de plumb nu vrea să se topească . Înseamnă că trebuie să o aruncă m.

Povestitorul: Şi o aruncă pe o gr ămadă de gunoi unde era şi rândunicamoartă. Dar Dumnezeu care de sus văzuse totul chemă un înger şi-i zise:Dumnezeu: Coboar ă pe pă mânt şi adu-mi cele mai valoroase lucruri pecare le g ă se şti acolo, cele mai de pre ţ . Şi îngerul se întoarse imediataducând inima de plumb şi rândunica moartă.Dumnezeu: Bravo! Ai ales bine pentru că rândunica va cânta ve şnic şi înora şul meu de aur prin ţ ul fericit va proclama lauda mea.

INDICAŢII CATEHETICE:- Sunt multe cheile de lectură pentru acest text. Cea mai

evidentă este aceea a generozităţii dusă până la sacrificiu. Înlumea atât de mare, dar rece şi indiferentă, lucrurile cele maipreţioase sunt inima prinţului şi rândunica. Adică com-pasiunea şi bunătatea plină de slujire şi dezinteresată.

- Altă temă este „fericirea”. Există o fericire falsă, rod alindiferenţei la suferinţa celorlalţi: reprezentată de statuiaprinţului splendidă, dar imobilă şi rece, inutilă în toată

frumuseţea sa. Şi mai e o fericire care constă în participareala suferinţa celorlalţi dând şi altora ceea ai: aceasta efericirea lui Dumnezeu însuşi.



48

Pentru dialog Mai găsim noi prinţi prin ziare sau la televizor? Cum este reprezentată viaţa lor? Şi prinţii de prin

basme, cum e viaţa lor de obicei? Pe lângă bogăţiile f ăcute din bani, obiecte preţioase,

palate...mai sunt şi alte tipuri de bogăţii? Ce fel de bogăţii avem noi? (existenţa noastr ă,

sănătatea, inteligenţa, daruri particulare, prietenia,credinţa, valorile...) Cum folosim noi această bogăţie? Cum le putem

folosi pentru ca să îi facem fericiţi pe alţii? Cunoaştem noi persoane în jurul nostru care să aibă nevoie denoi? Cum le recunoaştem?

Copiii pot fi l ă sa ţ i să interpreteze liber tot textul şi să facă leg ă turi spontane cu textul biblic şi cu persoana lui Isus.

Eu sunt lumina lumii. A te lăsa vindecat de Isus înseamnă să începi să vezi cu ochii lui.



49

PROPUNEREDE LUCRU

„Doamne, dacă ai fi fost aici,fratele meu nu ar fi murit!” (In 11, 32).



Se continuă argumentul de la întâlnirea

anterioar ă

• Povestea poate fi transformată şi într-un joc.Fiecare copil va primi o foaie pe care scrie: „Dacă aş fi

prinţul fericit, aş vedea în localitatea noastr ă că... aş face...”• Rezultatele vor fi discutate apoi împreună. În urma acestora se va

decide actualizarea unei propuneri mai semnificative.• Copiii ar putea da o diplomă pentru persoana care, după ei este cea

mai generoasă din grupă, localitate, clasă...Şi apoi să organizeze omică ceremonie pentru înmânarea cestui premiu. Analog se poateoferi un premiu pentru „cea mai mare ambasadoare a bunătăţi”.

Întreru e r ăul, oricare ar fie el, f ăcând binele



50

„LUAŢ I...FACEŢ I ACEASTA ÎN AMINTIREA MEA”

PATIMA ŞI MOARTEA LUI ISUSPREGĂTIREA ADORAŢIEI DE JOIA SFÂNTĂ

Fiecare grupă de copii vor pregăti o parte a adoraţiei pe care o vor face în seara de Joia Sfântă, astfel, vor fi mai activi, iar participarea

lor va fi mai angajantă.Se vor explica semnificaţiile momentelor specifice acestei sărbători:ultima cină, Euharistia preoţia, rugăciunea în Gr ădina Măslinilor,vinderea lui Isus, procesul.

Tot ceea ce dăruieş ti sau oferi va deveni comoar ă în cer.



51

„Şi s-au deschis ochii lor şi l-au cunoscut!” (Lc 24, 31).

RUGĂCIUNE: Ps 15CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Lc 24, 13-15

INVIEREA Noutatea vieţii de astăzi.

Nu se poate înţelege doar pe baza faptelor chiar dacă se pleacă de laacestea, ci de la faptele credinţei. Nu e o înţelegere orizontală, vom

continua ceva care ne-a fost înmânat aici de cei care au tr ăit. Este undar vertical. Origine a credinţei nu e de pe pământ, ci în cer.

Timpul pascal trebuie să devină climatul vieţii noastre de zi cu zi:bucuria, care nu e o bucurie a celor care nu au probleme, ci bucuria

care vine de la Patima lui Cristos, de la speranţă, de la cei care ştiu că binele e mai mare decât r ăul.

ISUS se apropie, explică Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca cel care îltr ăieşte să nu mai fugă din faţa greutăţii, a crucii. Isus îi urmăreşte,vrea să-i depăşească pe drum, îi provoacă la dialog. În faţa luigăseşte persoane care nu sunt dispuse să întrerupă discuţia şi să vorbească cu omul care le-ar fi f ăcut bine. Nu intr ă dacă nu e invitat.



52

PROPUNERE

DE LUCRU

O face pe stă pânul la masă: suntem noi cei care trebuie să neschimbăm, nu el

UCENICII îl „evanghelizează” pe Isus - Vestea cea Bună. Dacă ar fi r ămas lipiţi de experienţa f ăcută împreună cu el şi de comunitate,nu s-ar fi îndepărtat atât de mult. Isus dispare din ochii lor, devineinvizibil, pentru că de acum ştiu unde îl pot găsi: în Cuvântul explicat

şi în Euharistie. Se întorc imediat la Ierusalim. Se conving că Biserica nu e în mâna oamenilor, ci în mâna lui Isus Cristos celînviat! Atunci când simt în inima mea că Dumnezeu e un Tată şi mă iubeşte, este fidel, atunci pot spune că înţeleg Scripturile toate.Acestea sunt rodul învierii, e har, e dar venit de sus. Asta a venit să ne facă cunoscut Isus cu viaţa sa.


• sunt invitate persoane care să povestească experienţa întâlnirii lor cu Cristos, pentru a se

putea „confrunta” cu un martor care a tr ăit şitr ăieşte noutatea lui Isus, dar mai ales să

vestească această întâlnire. Poate fi un tânăr (elev,student, muncitor) sau persoană adultă, angajată într-un câmpde muncă sau în viaţa socială (mamă sau tată de familie, preot,sor ă...). important e să se scoată în evidenţă cum întâlnirea cu

Isus schimbă viaţa şi nu poate fi reţinută doar pentru sine.



53

„...Şi când le scoate afară pe toateale sale, merge înaintea lor şi oile

merg după el, căci cunosc glasul lui” (In 10, 4).


VIZIONARE CASETA „P ă storul cel bun” şi discuţii libere

Se face o list ă cu atitudinile cele mai frumoase alelui Isus evidente în acest film şi discutate.

Care din ele pot fi imitate?

Ce înseamn ă s ă ai un p ăstor? Cum ar ar ăta o turm ă f ăr ă p ăstor?

Se explic ă modul de organizare a Bisericii.



54

PROPUNEREDE LUCRU

„Unde mă duc eu, voi ştiţi şiştiţi şi calea! (In 12,4).


IUBIREAIsus face posibilă întâlnirea ucenicilor cu Tatăl, loc în circuitul

revelaţiei trinitare. Nu e uşor să fie înţeleasă această întâlnire şiToma obiectează: „Nu ştim!” Isus îi vine în ajutor cu o revelaţie şi un

program: „Eu sunt calea adevărul şi viaţa!” Cea mai importantă estecalea, condiţia este adevărul şi finalul este viaţa. Pistele preferate aleîntâlnirii sunt cuvintele şi faptele lui Isus. Apare, deci, temacredinţei, primul pas pentru adeziunea la persoana lui Isus.


O SURPRIZĂ FOARTE FRUMOASĂ Povestioară

Un tânăr călătorea şi str ă bătea un drum deosebit de pr ăfuit. Era spresear ă dar destul de departe de ţintele lui, de aceea a început să-şigr ă bească calul. Din cauza vitezei şaua a început să se rupă. Tânărula început să se simtă în pericol. Voia să se oprească însă calul nu-lmai asculta deoarece îşi pierduse controlul. La o curbă şaua s-a rupt,

iar el a căzut la pământ. De pe câmp un ţăran a văzut ce se întâmplase şiavenit să vadă cum se simte călăreţul: l-a găsit pe jumătate mort şi aproape



55

inconştient. L-a dus acasă şi l-a îngrijit cum a putut el mai bine. Când şi-amai revenit, omul care s-a îngrijit şi familia sa i-au povestit tot ceea ce seîntâmplase. Tânărul s-a simţit foarte recunoscător şi nu ştia cum să mulţumească. Ţăranul însă i-a zis: „Nu fi îngrijorat prietene. Te-am îngrijitaşa cum ne-ar fi plăcut să fim îngrijiţi şi noi. Şi eu am avut odată nevoie deajutor. Şi am primit acest ajutor de la o familie foarte generoasă”. „Ce s-aîntâmplat?” l-a întrebat tânărul. Ţăranul a povestit că în timpul uneicălătorii, a fost surprins de un vârtej de vânt şi de o ploaie deosebit de

violentă care a acoperit căruţa în întregime şi n-a mai putut să o scoată deacolo. Era noapte şi nu mai vedea nimic, atunci a început să cear ă ajutor cuvoce tare. O familie care locuia prin împrejurimi a venit la el, l-a ajutat să îşi scoată căruţa din noroi şi l-a primit în casa lor. L-au îmbr ăcat cu altehaine, uscate şi i-au dat de mâncare, iar fiul cel mai mic din casă aîmprumutat patul lui pentru ca să poată dormi liniştit şi bine. La sfâr şitul

poveştii ţăranul şi-a dat seama că tânărul nostru e cu ochii plini de lacrimi.Atunci l-a întrebat de ce plânge. Tânărul i-a r ăspuns: „Familia care te-aajutat era familia mea. Iar copilul care ţi-a împrumutat patul sunt chiar eu”.A fost deosebit de frumoasă surpriza pentru toţi. Făr ă să ştie nici să vrea, şi-au f ăcut bine unul celuilalt.

Pentru dialog Ce i se întâmplase tânărului? Cine l-a ajutat? De ce l-a tratat astfel? Ce fel de poveste aminteşte ţăranul? Ce surpriză au cei doi? Cum ai vrea să fi tratat în caz de nevoie? Şi tu cum îitratezi pe alţii? Ai fost vreodată ajutat de alţii? De ce au f ăcut-o? cumte-ai simţit?

Vreodată ai ajutat pe cineva? De ce ai f ăcut-o? Ce ai spune despre o persoană care tratează r ău alte persoane?

Ceea ce aţi vă zut la mine să faceţi şi voi, iar ceea ce vreţi caalţi să vă facă vouă, faceţi-le voi lor!



56

PROPUNEREDE LUCRU

1. Fiecare copil va scrie pe o foaie de hârtie şase lucruri care i-ar place ca ceilalţi să îi facă sau cum ar vrea să fie tratat. Se vor pune foile în comun. După care vor scrie şase lucruri pe careei le fac de obicei altora. Se vor citi, apoi se vor confrunta

pentru a se vedea dacă ele coincid cu cele de mai înainte, să

vadă dacă ei fac ceea ce cer de la alţii.2. Pe o altă foaie vor scrie ceea ce nu le-ar place să li se facă.Apoi, în grup de câte trei vor pune în scenă contrariul. După fiecare reprezentare, colegii vor trebui să ghicească ceea ce eiau ales.

„Eu sunt cu voi până lşasfârşitul veacurilor” (Mt 28, 20).



• se dă posibilitate copiilor să dea miciexplicaţii asupra textului (f ără

pretenţii prea mari cu ajutorul sugestiilorcatehetului)



57

proiecţie diapozitive: „Să mori cu Isus pentru a învia cu El”

Pentru dialog

Moment de reflecţie personală:

• Ce v-a atins mai mult din ceea ce aţi văzut şi auzit?Care imagine?

• Ce fel de emoţii au trezit în voi?• Care sunt frazele care v-au r ămas mai mult în minte?• Care ar fi sinteza diapozitivelor? Aţi putea să o

formulaţi cu fraze scurte?• S-a născut în voi vreo decizie, hotărâre pentru viaţa voastr ă de

viitor?

Moment de reflecţie în grup:

• Se pun în comun reflecţiile personale. Important să se păstrezeun climat religios şi de deschidere, de sinceritate. Dialogul nutrebuie să devină un tratat teologic, nici abstract care să nu aibă nimic comun cu viaţa.



58

PROPUNEREDE LUCRU

„Pace vouă. Precum m-a trimis pe mineTatăl, tot aşa vă trimit şi eu pe voi”

(In 20, 21).



• se dă posibilitate copiilor să dea miciexplicaţii asupra textului (f ără

pretenţii prea mari cu ajutorul sugestiilorcatehetului)

Proiecţie diapozitive: „Să trăieşti noutatea înDuhul Sfânt”

Pentru dialogMoment de reflecţie personală:• Ce v-a atins mai mult din ceea ce aţi văzut şi auzit?

Care imagine?• Ce fel de emoţii au trezit în voi?• Care sunt frazele care v-au r ămas mai mult în minte?



59

• Care ar fi sinteza diapozitivelor? Aţi putea să o formulaţi cu frazescurte?

• S-a născut în voi vreo decizie, hotărâre pentru viaţa voastr ă deviitor?

Moment de reflecţie în grup:

• Se pun în comun reflecţiile personale. Important să se păstrezeun climat religios şi de deschidere, de sinceritate. Dialogul nutrebuie să devină un tratat teologic, nici abstract care să nu aibă nimic comun cu viaţa.



60

Date post:	31-May-2018
Category:	Documents
Upload:	radu-capan
View:	245 times
Download:	0 times

Familia si Sfanta Scriptura

Documents