1

revistã de culturã tradiþionalã

Reºiþa Anul V, nr. 1 (9) / iunie 2017

NedeiaNedeiaNedeiaNedeiaNedeia ISSN 2344 – 0716

ISSN-L 2344 – 0716

CUPRINSULCUPRINSULCUPRINSULCUPRINSULCUPRINSUL

Pledoarie pentru identitate .................................................... 3Nicolae Irimia, De la Patricia Kaas, la Iosif Ciocloda ........... 3Petru Berbentia, Lansarea revistei „Nedeia“ ........................... 6Ancheta revistei ...................................................................... 9Angelica Herac, FESTIVAL / FESTIVALURI ........................ 9Nicolae Irimia, Nevoia de festivaluri .................................... 10Ada D. Cruceanu, Festivaluri…(cîteva rãzleþe gînduri) ......... 16Gheorghe Secheºan, Festivaluri, târguri ºi tradiþii ............. 19Ionel Bota, O opinie ºi câteva argumente ............................. 25Simona Sandu, Câteva însemnãri despre Festivalurile din Banat

28Maria Mândroane, Condeieri plugari din Banat ................. 34Valentina Fiºtea-Homescu, Asociaþii ºi cenacluri ale creatorilor

în grai bãnãþean ............................................................... 39Eufrozina Greoneanþ, Zilele de teatru ale românilor din

Voivodina, Serbia ............................................................. 44Lada cu zestre ....................................................................... 55Marius Matei, Ia/spãcelul ºi ciupagul/ºiupagul în arealul

Banatului ......................................................................... 55Portul popular de pe Valea Bistrei ......................................... 60Convieþuiri ............................................................................. 63Daniela Barbulov Popov, Cãtrinþe din Uzdin - analizã

2

Culegere texte: Geta Havei ºi autorii

morfologicã ºi stilisticã .................................................... 63Oana Florea, Româncele din Ungaria ................................. 70Cuina bãnãþeanã ................................................................... 71Gheorghe Secheºan, De Sãrbãtoarea Paºtilor ........................ 71Mit ºi mitologie ...................................................................... 75Mircea Taban, SIMBOLISMUL SOLAR IV. Mituri, ritualuri ºi

reprezentãri plastice solare în cultura tradiþionalãromâneascã ....................................................................... 75

Carmen Neumann, O carte despre conceptul mitic al destinului ......................................................................... 81Rãdãcini ................................................................................. 83Ionel Bota, Audienþa tradiþiilor culturii noastre, o problemã

veche-nouã ....................................................................... 83Gheorghe Jurma, MIRCEA ELIADE 110 ............................ 89Identitãþi ................................................................................. 91Angelica Herac, O pleiadã de oameni pentru o lacrimã pe harta

þãrii „Almãjul de ieri, de azi ºi de mâine“ ........................ 91Memoria locurilor .................................................................. 95Angelica Herac, Povestea unui loc: ªopotu Nou .................. 95Tradiþii, obiceiuri ................................................................... 99Ghiorghiþa Fercea, Tradiþii în perioada interbelicã ............ 99Eduard Magiar, Nicolae Magiar, Culturã ºi tradiþie la Soceni

106Nicolae Danciu Petniceanu, O sãrbãtoare uitatã: Sân Petru de

Iarnã ............................................................................... 112Sânzienele de la Marga.......................................................... 114Oameni ºi locuri .................................................................... 115Ana Kremm, CASTELUL ATANASIEVICI-RIESZ ............. 115Ada D. Cruceanu, CRAINA ................................................. 123Rostul vorbei ......................................................................... 125Vasile Ioniþã, Câteva clarificãri ........................................... 125Iosif Badescu, MÂTCA... ..................................................... 131Lia Ciocârlie, „Stricãtorii“ de... folclor .................................. 133Raftul cu cãrþi ........................................................................ 135Evenimente ............................................................................ 149

3

Pledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruPledoarie pentruidentitateidentitateidentitateidentitateidentitate

N�����

De la Patricia Kaas,la Iosif Ciocloda

Cu mulþi ani în urmã, în biroul pe care-l avea laCasa de Culturã a Sindicatelor din Reºiþa (mai tottimpul încuiat), regretatul meºter de „giocuri“ AfilonLaþcu mã „culege“ din secretariat la o aºa-zisã ceaºcãde cafea, umplutã evident „cu rãchie gea uitatã gevreme, trimisã de nana Florea“, cunoscutul trompetistdin Armeniº. Acolo, laolaltã cu un un alt prieten comun– Adrian (Dik) Stepan – Afilon, sosit de curând dinOlanda, ne-a povestit, cu verva ºi harul sãu proverbial,cum înfiinþase în þara lalelelor (unde tradiþia e uncuvânt aproape necunoscut) un ansamblu folcloric dejocuri româneºti, care ºi evoluase într-un „show“ alãturide o stea a muzicii ce fãcea (ºi încã mai face) furori pemapamond, Patricia Kaas. La un moment dat coregraful,extrem de îngrijorat, ne întreba ce soluþii existã pentrumenþinerea jocurilor noastre lãsate din bãtrâni, dinmoment ce strãmoºeasca horã se mutase din mijloculsatului, pe „binã“ ºi doar în cele mai fericite cazuri, la„nigei“, când vremea e bunã, instrumentiºtii, însoþiþi deunul sau doi „guriºti“ cântã suiþi în remorci de tractor,

4

împodobite cu ponevi scoase din cine ºtie ce lãzi dezestre.

Numai cã urcat într-un spaþiu limitat, pe „binã“,în joc nu se mai puteau prinde ºi privitorii de rând,„lumea de pe margini“ care simþea nevoia, bucuria sã semanifeste. Se produsese deci o rupturã definitivã întrejocul, care era al tuturor, ºi aºa-zisa echipã de„profesioniºti“ de pe scenã. Pentru cã intervenise„spectacolul“, unde doar unii jucau ºi restul lumii semulþumea sã batã din palme. Dupã ce am gãtat curãchia am ajuns toþi trei la concluzia cã subiectul rãmâneîn continuare deschis, cã ne mai gândim, deºi ºtiam, totde la cei bãtrâni, cã timpul le rezolvã, de obicei, petoate.

Sar peste rolul pe care l-a avut Festivalul Naþional„Cântarea României“ în menþinerea unor tradiþii ºichiar a identitãþii noastre, peste încercarea aproapecriminalã de privatizare a cântecului ºi jocului „poporal“,produsã, încet dar sigur, de „fãcãtorii“ de texte ºi liniimelodice dupã evenimentele din 1989, peste „manelizarea“ºi rolul nefast al televiziunilor în acest demers, ºi mãopresc în þinutul încã mirific al Vãii Almãjului, în satulPãtaº din comuna Prigor.

Mai exact, mã întorc în urmã cu un deceniu, în14 septembrie 2007, atunci când, la iniþiativa profesoruluiPavel Panduru, foºtii consãteni ºi prieteni hotãrâserãsã-l sãrbãtoreascã pe rapsodul Iosif Ciocloda, trãitor încomuna Mehadica, la împlinirea vârstei de 70 de ani.Sosit în sat, oaspetele a fost întâmpinat de fanfara decopii (proaspãt înfiinþatã, la Pãtaº, de prof. dr. de religiePetricã Zamela) ºi de tizul sãu din Petnic, Iosif Puºchiþã,ºi el neîntrecut într-ale cântecului necontrafãcut. ªiIosif Ciocloda lãcrima de bucurie. De altfel, la simpozionulde la ºcoalã ne povestea cã auzindu-l „trãgãnând“, unmare folclorist i-a spus, în tinereþe, la Bucureºti: „Mãi

5

copile, dupã cum doineºti, tu trebuie sã fii de prinpãrþile Almãjului“.

La rândul sãu, prof. Gheorghe Þunea, directorulCentrului Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Caraº-Severin ºi director al revisteiNedeia din Reºiþa, ne mãrturisea cã „sãrbãtoritul arefuzat sã se îmbogãþeascã de pe urma cântecului, aºacum o fac mulþi interpreþi în ziua de astãzi, care numai cântã pe note, ci pe bancnote!“. Despre PatriciaKaas nu ºtiu prea multe lucruri (cã n-am internet),poate o ridica lumea în picioare pe note, dar pe euro,pe dolari ºi lire sterline sunt sigur cã da. Cântã, cred,ºi pe lei noi pentru cã, aud din presã, vine pentru adoua sau a treia oarã ºi la noi, în România. Drum bunºi cale bãtutã!

Nicolae IRIMIAfebruarie 2017

6

Unul dintre cele mai înãlþãtoare ºi tulburãtoare scrieridin cultura umanitãþii este psalmul 136 „La râul Babilonuluiam ºezut ºi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion...“ Vãrog sã-l citiþi ºi sã încercaþi sã-l înþelegeþi!

„Super flumina Babylonis“ (La râul Babilonului) aintrat în zestrea de expresii ºi locuþiuni a celor ce vor sãînþeleagã câte ceva din cultura universalã, referindu-se lasoarta tristã a celor exilaþi.

Mã gândesc de multe ori la acest psalm ºi la durereacu care evreii exilaþi au promis cã nu vor uita de locurilenatale ºi de credinþa într-un singur Dumnezeu. ªi nu auuitat!

ªi, ca sã fiu sincer, de vreme ce vãd ºi simt cum trecanii, psalmul acesta îl simt mult mai aplicat înþelegerii meleasupra obligaþiei de a nu uita locul de baºtinã ºi de a pãstratradiþia. ªi asta mã marcheazã!

Dupã pãrerea mea este foarte important sã cunoaºtemºi sã ne pãstrãm datinile ºi obiceiurile strãmoºeºti, deoarececonsider cã acestea ne reprezintã ca popor. Nimic nu nepoate defini mai bine. Atunci când respecþi o tradiþie simþiputerea ei, simþi cã e drept ce faci ºi eºti fericit cã ai dus ºitu mai departe ceea ce au fãcut ceilalþi. ªi asta îmi dã ºi mieputere!

De ce am spus toate acestea? Pentru cã în aceastãcheie înþeleg revista „Nedeia“, din care lansãm azi cel mairecent numãr.

Redactorul-ºef, adicã doamna Angelica Herac, scriape copertã cã: Revista „Nedeia“ – o revistã de culturã tradiþionalã– a luat fiinþã din dorina expresã de a se contura în paginile eiidentitatea tradiþionalã a acestui colþ de Rai numit Banatul deMunte, ºi vãd cã nu face rabat de la acest deziderat. ªi astamã bucurã!

Lansarea revistei „Nedeia“

7

Sfântul Vasile cel Mare spunea cã „Nu din vorbe, cidin fapte se cunoaºte omul virtuos“. Munca dumneavoastrã,a celor ce trudiþi ca noi sã nu uitãm de Banat ºi de tradiþiilenoastre, E O VIRTUTE SFÂNTÃ! ªi de aceea vã felicit!

Revista „Nedeia“ este o publicaþie de care avem nevoieîn Caraº-Severin pentru cã trebuie sã nu uitãm ce avem maide preþ, mai sfânt, mai aproape de suflet – TRADIÞIA – ºioamenii care au sfinþit aceste locuri. Toate acestea trebuiepromovate, valorificate la maximum pentru a menþineidentitatea localã.

ªi pentru cã ieri a început Sfântul ºi Marele Post alPaºtilor, prilej de înstrãinare dãruit de Bisericã, pentru a neîntãri amintirea Sionului de care ne-am îndepãrtat atât demult, ne meritãm aceastã înstrãinare, ºi, de altfel, avemnevoie de el datoritã pãcatelor noastre. Doar prin nevoinþaînstrãinãrii, pe care o realizãm prin rugãciune, post, pocãinþã,tocmai în aceastã perioadã, putem cugeta la Sionul nostru.

Citind revista „Nedeia“, putem cugeta la Banatul nostru!ªi, ca sã parafrazez: „Înainte de a te întreba ce face Banatulpentru tine, întreabã-te ce faci tu pentru Banat“.

Mãcar de acum înainte!Doresc mult succes celor ce nu ne lasã sã uitãm de

Banat!Sã dea Dumnezeu sã ne mai întâlnim la asemenea

evenimente de culturã. Dar nu oricum, ci „pe picioare ºicu mintea întreagã“!

Reºiþa, la 28 februarie 2017

Pr. Petru BERBENTIA

8

În imaginile de sus: lansarea revistei Nedeia, nr. 2-2016;jos: Colocviile revistei Nedeia - 2016

9

Ancheta revisteiAncheta revisteiAncheta revisteiAncheta revisteiAncheta revistei

������

FESTIVAL / FESTIVALURI

Am repornit o anchetã însã de data aceastaavând tema Festivalul/Festivaluri. Singularul nu neavantajeazã deºi creeazã unicitate ºi într-adevãr, oasemenea manifestare ar trebui sã demonstreze înprimul rând acest lucru - fiecare ediþie sã fie altfel,sã aducã ceva nou ºi benefic. Pluralul e binevenitpentru cã acest gen de acþiuni culturale, cel puþinîn judeþul nostru, sunt numeroase. Faptul cã suntmulte la numãr e îmbucurãtor, calitatea lor însã, înzilele noastre în special, uneori, nu mereu, e pusã laîncercare. Despre ce a însemnat Festivalul de-a lungultimpului, cum a devenit el o tradiþie în acest spaþiu,despre cum a evoluat pânã astãzi acest concept defestival ºi despre cum va fi aceastã sãrbãtoareculturalã peste timp ne vor vorbi specialiºti, oamenipreocupaþi de fenomenul cultural atât de la noi câtºi de pretutindeni... cºci festivalurile au pãtrunsatât în mediul rural cât ºi în cel urban colorândpeisajul cultural al comunitãþii unde se desfãºoarã.

Angelica HERAC

10

NEVOIA DE FESTIVALURI

Poate cã n-aº fi scris aceste rânduri dacã înNumãrul 2 (8), din decembrie 2016, al revistei noastren-aº fi citit unul dintre cele mai bune ºi la obiectinterviuri pe care l-a dat prof. Gheorghe Þunea (directoral Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale), colegei noastre Angelica Herac,despre festivalurile organizate anual la noi în judeþ,înscrise pe agenda instituþiei pe care o conduce.„Mitraliat“ cu întrebãri scurte, puse fãrã menajament,de parcã prietenul Gicã Þunea i-ar fi tãiat – mi-am zisîn gând – cinci la sutã din salariu pentru cã nu or fi„ieºit“ cum trebuie „colocviile internaþionale“ dinnoiembrie 2016 de la Bãile Herculane. Rãspunsuriledate „la fix“, cu acelaºi nerv, m-au uns la inimã. Dreptpentru care îmi voi permite sã exprim ºi eu câtevagânduri în legãturã cu aceste manifestãri încã actuale,cu atât mai mult cu cât, în calitate de gazetar, amparticipat la zeci ºi zeci de festivaluri, în diverse zoneale judeþului, inclusiv la una sau douã ediþii „de teatrunescris“, organizate cu ani în urmã pe Valea Bistrei ori,mai nou, la aºa numitele „baluri ale izmenelor“.

Înainte însã nu pot sã nu-i adresez câteva vorbeuniversitarului ºi prietenului timiºorean GheorgheSecheºan, el însuºi scriitor preocupat de fenomen, cãruianu-i contest pãrerile în legãturã cu existenþa tradiþieimuncitoreºti în aceastã parte de þarã. În schimb, observcã admite cu oarecare reticenþã rostul „nigeilor“ rurale,ce stau sub semnul unui sfânt ocrotitor al comunitãþii,(vezi articolul din Nedeia, Nr. 7 din 2016, pag. 8) daromite faptul cã astãzi în satele cãrãºene se mai practicã

11

încã ºi mai cunoscutele „praznice“, adicã hramurile defamilie (unde participã neamuri apropiate, unii veciniºi, desigur, preotul care sfinþeºte bucatele), ce se desfãºoarãtot sub tutela binefãcãtoare a unui sfânt/sãrbãtori, înpreajma cãreia s-a pus piatra de temelie a casei. Praznicule, prin urmare, o ofrandã adusã „duhurilor“ moºilor ºistrãmoºilor din vechime. ªi-apoi, am mai susþinut ºialtãdatã cã, la întemeiere, oraºul trebuie sã fi fost ºi eltot un fel de sat. Las la o parte teoria despre mãmãligade mei (vezi articolul din Nedeia Nr. 8 din 2016, pag.124), pe care ar fi consumat-o dacii când se luau latrântã cu romanii, deºi Herodot, „pãrintele istoriei“,dacã nu mã înºel, parcã susþinea altceva. Un lucru esigur: ei nu mâncau pâine coaptã din aluat congelatadus de prin cele hrube ale Europei de vest. Dar m-amtot întrebat de ce incrimineazã Gigi Secheºan cu atâtamânie festivalurile de astãzi dedicate rãchiei ºi vinului?Mai ales pe cel al vinului pe care „tata“ Burebista – sezice – l-a eliminat... din rãdãcini, ca mai târziu sãdevinã simbol hristic?

Dar sã revin la „oile“ noastre, adicã la festivalurilefolclorice, cã tot am fost noi, românii, neam de pãstori.ªi mã refer mai pe larg la douã dintre ele. La cel dinRãcãºdia, ce are loc cu ocazia nigeii de Sfântã MãrieMare, precedat la fiecare ediþie, în prima zi, de diverseîntreceri sportive, iar în cea de-a doua, de un simpozionunde sunt prezentate comunicãri despre istoria ºiobiceiurile acestui areal, au loc lansãri ºi dezbateri pemarginea celor mai noi apariþii editoriale, semnate deautori locali precum Costel Simedrea, dar ºi de scriitoridin întreg Banatul, de la care nu lipsesc românii dinGrebenaþ (Serbia), cu care comuna s-a înfrãþit cu ani înurmã. Tot în preajma unor ediþii s-au pus bazele Muzeuluide etnografie ºi folclor, s-a reînfiinþat Asociaþia culturalãVoinþa, fanfara tinerilor, s-a reeditat integral opera unei

12

mari personalitãþi – Emilian Novacoviciu –, care a ºifondat, printre alþii, Casa Culturalã. Tot festivalul de laRãcãºdia i-a determinat pe aceiaºi tineri sã-ºi scoatãcostumele populare moºtenite din bãtrâni ºi sã joaceacum într-un ansamblu folcloric. Mai mult, festivalulorganizat în „Parcul cu castani“ s-a constituit într-omotivaþie beneficã ºi pentru alte formaþii din zonã ºichiar din judeþele limitrofe, care vin aici cu drag ºi nudin obligaþie (ca pe vremea ailaltã), sã se laude custraiele populare, sã-ºi prezinte jocurile specifice. ªi, nuîn ultimul rând, datoritã unui neobosit universitar cusuflet mare, prof. dr. Constantin Falcã, ºi a regretatuluiprofesor Petru Ciurea (decedat la 8 februarie 2013), totla serbarea din 2016 a fost pus la dispoziþia cititorilorcel de-al XXXI-lea volum, parte dintr-un proiect unic înþarã, care a debutat în 2009, – Cãrãºeni de neuitat –, ºicontinuã sã aparã revista Jurnal de Rãcãºdia. ªi altamãnunt nu lipsit de importanþã: încã de pe vremeafostului primar Mirco Lechici senior (acum administraþialocalã e condusã de Ilie Mirco Lechici junior), la nigeiade la Rãcãºdia nici o formaþie instrumentalã ºi nicisoliºtii vocali de muzicã popularã nu au voie sã cântemanele. La toate acestea aº mai adãuga ºi pe cele douã„târguri mari“ organizate aici toamna ºi primãvara, careadunã mii de oameni, renumite ºi ele în toatã ÞaraCaraºului ºi nu numai.

Despre Festivalul cultural-artistic al Vãii Almãjului,ajuns la a XXIII-a ediþie, am scris anul trecut o modestãcarte – Despre Almãj, almãjeni ºi faptele lor –, apãrutãla Editura TIM din Reºiþa, cu sprijinul Consiliului localºi al primarului Adrian Sergiu Stoicu, din Bozovici(cãrora le mulþumesc ºi pe aceastã cale).

Pentru a-mi motiva titlul acestei intervenþii, aºdori sã mã refer ºi la Festivalul „Geoge Motoia Craiu“,a cãrui primã ediþie a fost organizatã la Oraviþa, în

13

zilele de 31 octombrie ºi 1 noiembrie 1990 (primul andupã evenimentele din 1989!) din iniþiativa înzestratuluicu har ºi cu autenticã simþire de interpret al „cânteculuipoporal strãbun“, Traian Jurchela. Emulaþia, ce urma sãse desfãºoare din doi în doi ani, a avut o evoluþiesinuoasã deºi, la vremea respectivã, mai tânãrul dirijorGelu Stan din Timiºoara, membru al juriului, declaracã „ideea organizãrii acestui festival e nemaipomenitã“.De altminteri printre laureaþii primei ediþii îi întâlnimpe cunoscuþii soliºti de muzicã popularã de astãzi RamonaViþa ºi Nicu Novac ºi pe instrumentiºtii Ionicuþ Butan,Sorin Chiºãrãu ºi Ion Neagu.

În 2-3 iulie 1992, la cea de-a doua ediþie, TraianJurchela, sprijinit de forurile judeþene ºi locale, secondatde gazetarul (pe atunci) Ionel Bota ºi de regretatulprozator Mihai Moldovan (fost ani buni director al Caseide Culturã Mihai Eminescu) au organizat în urbea dinValea Caraºului ºi o dezbatere cu tema „Satul bãnãþeanactual ºi literatura provinciei“, cu participarea scriitorilorGheorghe Azap, Ion Marin Almãjan, Ada D. Cruceanu,Mircea Cavadia, Laurenþiu Cerneþ, Octavian Doclin, EugenDorcescu, Anghel Dumbrãveanu, Nicolae Irimia, Ion JurcaRovina, Aurel Turcuº, Gheorghe Zincescu. Tot cu aceastãocazie, pictorul reºiþean Iulian Vitalis Cojocariu le dãruiaorãviþenilor un portret al neîntrecutului clarinetist, iarfiica acestuia, Georgeta Motoia (astãzi Leckie), trãitoareîn America, adresa spectatorilor ºi invitaþilor un primºi emoþionant mesaj în care spunea printre altele: „Nul-am cunoscut pe tata, dar cântecele lui m-au ajutat sãcresc ºi sã cred în oameni“.

Pânã la cea de-a ºaptea ediþie din 2002, festivalul-concurs (devenit între timp de nivel naþional), s-adesfãºurat cu aceeaºi periodicitate, oferind posibilitateaunor tineri interpreþi vocali ºi instrumentiºti de a seremarca devenind, odatã cu trecerea anilor, nume de

14

referinþã în folclorul românesc, iar vechile cântece specificeVãii Caraºului existente în repertoriul tarafurilor dinOraviþa ºi Ciclova Montanã, din perioada antebelicã,preluate/tezaurizate cu mãiestrie de inegalabilul clarinetistGeorge Motoia Craiu, sã fie readuse în actualitate. Înplus, cu ocazia fiecãrei ediþii, Mihai Moldovan editaalãturi de cunoscuta revistã Confluenþe ºi suplimentulcultural Confluenþe plus, unde cei care l-au cunoscut peacest „crai“ al cântecului (plecat în eternitate la doar50 de ani), sã-ºi poatã exprima amintirile în scris. Nuau lipsit ºi pelerinajele la mormântul artistului de laCiclova Românã.

Din nefericire, de la ediþia a ºaptea, din motivefinanciare cred, festivalul de la Oraviþa s-a transformatîntr-un anonim „spectacol omagial“ onorat, totuºi, denume importante ale melosului bãnãþean (Luca Novac,Ana Pacatiuº, Traian Jurchela, Ramona Viþa, de foºtielevi care au învãþat sã cânte sub îndrumarea sa, întrecare ºi prof. Sorin Chiºãrãu, devenit între timp ºidirector al Casei de culturã).

Manifestarea a fost reluatã la iniþiativa aceluiaºiSorin Chiºãrãu abia în 2010 (sprijinit de organele localedar ºi de mai sus invocatul profesor Gh. Þunea, directorla CJPCCT Caraº-Severin) când, dupã doi ani dedocumentare, am reuºit ºi eu sã reunesc între coperþileunei cãrþi, apãrutã la Editura TIM din Reºiþa – Clarinetulde aur al Banatului: George Motoia Craiu –, texte scrisede autori orãviþeni, un interviu al subsemnatului cuclarinetistul în 1967, dar ºi alte dialoguri cu prietenidin renumita orchestrã de la Casa de Culturã, cu rude,amãnunte de la ediþiile anterioare, date despreînregistrãrile discografice, de la radio ºi televiziune,titluri de cântece, fotografii ºi, în final, o scrisoareexpediatã din SUA de fiica sa, Georgeta etc. Dupãfestivitatea de lansare a cãrþii ºi dupã spectacolul de

15

galã susþinut de laureaþi, organizatorii anunþau cãîncepând cu aceastã ediþie festivalul de la Oraviþa se vadesfãºura anual. ªi ei s-au þinut de cuvânt pânã în2015, când s-a derulat ediþia a XVI-a ºi când, printr-o„muncã de lãmurire“, nu uºoarã cu autoritãþile ºi cuprejudecãþile unor „culturnici“ ai acestor vremuri,directorul reuºise sã obþinã aprobarea ca aºezãmântul(ce avea aceeaºi titulaturã cu Teatrul Vechi MihaiEminescu) sã poarte numele atât de iubit al celebruluiclarinetist George Motoia Craiu.

În 2016, dupã eliberarea din funcþie a lui SorinChiºãrãu, ediþia mult aºteptatã nu a mai avut loc. O fibine? O fi rãu? Oricum fãrâma de þãran care a mairãmas în mine îmi spune cã mai avem încã nevoie defestivaluri, de port popular autentic, de „cântecelepoporale“ încã neprivatizate, de transmiterea lor cãtregeneraþiile viitoare. Nu de alta dar recent, la o televiziune,am vãzut titrat cã „textul ºi muzica“ interpretate de o„guristã“ aparþineau unui ins poreclit „generalul“. ªi num-aº mira ca, mâine-poimâine, acest general (nu se ºtiecu câte stele) sã devinã membru al Uniunii Compozitorilorºi Muzicologilor ºi chiar al Uniunii Scriitorilor dinRomânia!

Nicolae IRIMIAfebruarie 2017

16

Festivaluri…(cîteva rãzleþe gînduri)

Despre sãrbãtoare ºi sãrbãtoresc la români, s-aupronunþat specialiºtii ºi, în bunã parte, au conchis cãsuntem ºi „apolinici“, pe cît de „dionisiaci“ suntem ºi, caatare, apreciem sãrbãtoarea pentru ceea ce ne„însenineazã“ ºi, deopotrivã, pentru ceea ce „descãtuºeazã“din noi, pînã la frenezie uneori, în pofida a tot ce neeste, socialmente (ºi religios), interzis.

Instituþionalizat – ºi nu de ieri, de azi, ºi nunumai la noi, desigur –, festivalul ar rãspunde „Românieiprofunde“, indiferent de domeniul artistic pe care îlvizeazã, de la cultura ruralã, la cea urbanã (de centruºi de mahala) ºi nu în ultimul rînd, la cultura „mare“,a muzicii clasice, a filmului ori a teatrului profesionist.Sigur, limitînd cît mai strict (atunci cînd este gîndit/organizat de instituþii publice) circumstanþele dionisiace,în favoarea recompunerii valenþelor estetice acolo undeele sunt parte din bagajul manifest sau latent al tradiþieide pildã, ori al „mesajului“ – acolo unde acesta este, dela bun început, cheia organizãrii unei astfel de competiþii;ºi spun „competiþii“, pentru cã, pe palier individual saude grup, festivalul antreneazã implicit („explicit“ doaracolo unde el este „dotat“ cu premii/ recompense vizibile,palpabile) spiritul concurenþial al participanþilor ºi, evident,dorinþa lor de a „cîºtiga“, de a fi „cei mai buni“. Uninstrument de naturã educaþionalã, aºadar, ce poate fi(ºi este adesea) substratul festivalurilor în aºa-numita„educaþie permanentã“ (nu de noi inventatã, dar iden-tificatã ºi pusã în act, la noi, de Spiru Haret, 1851-

17

1912), deloc de neglijat mai cu seamã cînd apar carenþeîn eficienþa sistemului ºcolar propriu-zis, ori breºeconsistente între elita unei comunitãþi (þãri?) ºi com-ponenta largã, „masa“ acesteia.

Dacã, în faza sa „finalã“ (pe scenã, în piaþa publicã,în spaþii mai mult sau mai puþin consacrate/ convenþionale/neconvenþionale), festivalul îºi orienteazã datele specifice(de gen, tematicã/ tehnicã artisticã, mesaj etc.) înspre„consumator(i)“, înspre publicul asistent, importante nepar a fi etapele preliminare ale acestuia, în bunã parteþinînd de o sociologie sui-generis, capabilã sã identifice„nevoia“ culturalã ºi actanþii care ar putea sã o asigure,perioada de maximã audienþã ºi spaþiul/ perioada demanifestare, disponibilitatea unei comunitãþi de a consacramanifestarea în calendarul sãu cultural ºi de a-i asigurasuportul pentru viitor, implicit „efectul“ (educaþional înfond) pe termen lung.

O „lecþie“ în acest sens ar putea fi (horribiledictu!), pentru cei care nu au „complexe“ de varii naturiatunci cînd analizeazã România culturalã de dinaintede 1989 – ºi mai cu seamã dacã „trag cu ochiul“ ladezbaterile actuale, din Europa apuseanã, privind nevoiade democratizare a culturii, dar ºi de prezervare aidentitãþii culturale – mult hulita „Cîntarea României“.Cel puþin din cîteva motive, strict relative la culturatradiþionalã: identificarea latenþelor de culturã ruralãîn medii izolate ºi în medii supuse procesului deurbanizare, identificarea purtãtorilor acestor latenþe ºi„persuadarea“ lor spre a deveni actanþi în formainstituþionalizatã a festivalului, identificarea punctelor„inedite“ (în raport cu ceea ce comunitatea considerã afi „obicei“) ºi a purtãtorilor acestora, susþinerea lor cafactori ai dinamicii locului (dacã „obiectul“ produs de eisau „prestaþia“ lor culturalã prezintã, fie ºi in nuce,elemente de valoare), asigurarea „circulaþiei“ valorilor

18

astfel identificate (pe „fazele“ teritoriale de prezentare),configurarea elementelor de „prestigiu“/recunoaºtere pentruactanþi – în comunitatea de origine, în cea zonalã, înplan naþional, inventarierea ºi arhivarea (pe toatesuporturile posibile) valorilor astfel identificate ºi (re)puseîn acþiune.

Or, toate acestea înseamnã cercetare ºi iarãºicercetare, pe de o parte, cu instrumente din ce în cemai fidele înregistrãrii faptelor de culturã, cum, pe dealta, o infinitã abnegaþie în a susþine (ºi financiar,desigur, ceea ce – ºi azi, ca ºi ieri – constituie „punctulslab“ al culturii noastre) proiecte pe termen lung ºiinterludiile „festive“ ale acestora (festivalurile aºadar,în faza lor „de scenã“), nu mai puþin o capacitateorganizatoricã temeinicã ºi relaþii extrem de întinse ºitot atît de solide între diversele instituþii de gen ºiîntre acestea ºi comunitãþile pentru care au fost create.Ne aflãm într-o astfel de vreme? Paradoxal sau nu,pentru o bunã parte din resorturile festivalului/festivalurilor, da. Pentru o alta, îmi pare cã nu.

Ada D. CRUCEANU

19

Festivaluri, târguri ºi tradiþii

În societãþile primitive, arhaice, tradiþionale etc.viaþa socialã era extrem de puternicã, funcþionalã ºicomplexã. Nici nu se putea altfel. Începând de lanecesitãþile vitale, cum ar fi asigurarea adãpostului,apãrarea împotriva duºmanilor ºi a animalelor sãlbatice,obþinerea unui minim de resurse necesare traiului zilnic,totul era subordonat traiului în grup, colectivitãþii.Individul izolat era inevitabil sortit pieirii, ºi aceastanu numai din punct de vedere fizic, ci ºi spiritual. Încãde la începuturile omenirii, dovezile arheologice carene aratã obiecte, artefacte ori urme concrete ale vieþiiomului ilustreazã ºi o viaþã spiritualã. Omul a avut,odatã cu apariþia sa pe Pãmânt, revelaþii de naturaconºtiinþei, mãrturie stând, deopotrivã, obiectele de cult,templele etc., etc. Aceastã existenþã întru spirit erareglementatã de o sumedenie de reguli, interdicþii, tabu-uri etc. Încãlcate, ele aduceau dupã sine excludereaindividului din mijlocul societãþii (oricât de micã ori denumeroasã ar fi fost ea), ceea ce atrãgea, la rându-i,extincþia. Fizicã, fireºte, cãci nici un om nu ar fi pututrezista singur în lupta cu o naturã ostilã ºi zgârcitã cusecretele rodniciei sale, dar spiritualã, în primul rând.

Umanitatea este, astãzi, bolnavã de singurãtate,grav. Nu cancerul, nu bolile de inimã, nu chimicalele ºinici toxinele din apã, aer ºi alimentaþie o vor da gata.Nu, ci singurãtatea. Iar boala nu dateazã de azi, deieri, ci cam de aproximativ un secol ºi jumãtate, odatãcu apariþia curentelor existenþialiste, am spune (ºi nunoi, ci marii filosofi ºi gânditori ai lumii o afirmã).

20

Apariþia crizei de conºtiinþã universalã duce la o altãafirmaþie cutremurãtoare, cu urmãri inimaginabile, atunci,ºi pe care le trãim noi astãzi: Dumnezeu a murit, spuneNietzsche, iar dictonul L´état c´est moi (Statul sunt eu –Ludovic al XIV-lea) tinde sã devinã Dumnezeu sunt eu.Fiecare religie dorea sã devinã cea mai importantã.Asta, de altfel, a fost de când lumea, dar acum„pretenþiile“ au cunoscut o agresivitate ne mai întâlnitãvreodatã pe Pãmânt. Cine nu e cu noi e împotriva noastrãa început sã devinã, în modernitate, spiritul omenirii,chiar dacã litera acestei „legi“ a fost „scrisã“ (cu sânge,cel mai adesea), de cãtre comuniºti. ªi, pentru cã onenorocire nu vine niciodatã singurã, alãturi de„invenþiile“ tehnico-ºtiinþifice (omul nu a inventat nimic,ci doar a descoperit, la începuturi tot mai greu, iarastãzi tot mai lesnicios, „secrete“ ale naturii – cel maiadesea din purã întâmplare –, principii care existau caatare, ºi pe care el le-a aplicat – prost ºi pãgubos, decele mai multe ori – la viaþa sa de zi cu zi), a apãrutºi ateismul. Trufia omului cã el este Dumnezeu, cã nuexistã nimic în afara minþii ºi a sufletului sãu, cã eleste creatorul Universului, cel puþin mental ºi spiritual,dacã rolul de creator fizic nu poate fi încã pretins, aavut drept urmare faptul cã tot mai mulþi semeni de ainoºtri sunt atei, nu cred în nici un Dumnezeu ºi, maimult decât atât, se mândresc cu asta. Au apãrut tehniciºi tehnologii noi, care au scurtat distanþele fizice întrediferitele pãrþi ale globului pânã la cifre inimaginabileacum un secol, chiar, iar pe cele virtuale, la zero.

Cãci despre asta vreau mai mult sã vorbesc, îndebutul temei, despre Mãria Sa, Computerul, cu toateapanajele sale actuale (Internet, Messenger, Skype ºi,mai ales, Facebook). Atunci când omul a „inventat“modalitatea de a transmite vocea la distanþe tot maimari, de a imortaliza chipul cuiva ºi de a-l transmite

21

mai apoi tot pe cãile virtualului, la distanþe pe care,vorba poetului „mintea nu putea sã le încapã“ el adepãºit niºte graniþe ºi limite ale propriilor putinþe pecare, în epocã, le-au reprezentat „descoperirea“ roþii,„inventarea“ motorului cu aburi sau a celui cu combustieinternã, a zborului etc.

Cinematograful a reprezentat, fireºte, o marecotiturã în istoria culturalã a omenirii, el fiind numit,de altfel, de la început, „a ºaptea artã“. Marile cãrþi aleumanitãþii au început sã fie ecranizate, umanitateadobândea o conºtiinþã comunã. Televiziunea pãrea sãaccentueze acest uriaº câºtig, sã aducã în casa fiecãruiom imagini ale spiritualitãþii umane.

Dar, ca aproape orice de-a lungul istoriei sale(atunci când a uitat de Dumnezeu), omul a pervertitaceastã epocalã invenþie. Aportul cultural a devenit totmai mic, ºtirile au dobândit o pondere tot mai marepentru ca, în cele din urmã, dintr-un „meºteºug detâmpenie“, aºa cum a fost definit, foarte aspru, la unmoment dat, el sã devinã un mijloc de manipulare aumanitãþii, claustratã în propria sa suficienþã ºi co-moditate.

Am avut, zilele trecute, o „revelaþie“ ucigãtoare.Într-una din discuþiile cu studenþii mei (era vorba desprece ºi cât citesc ei, tinerii din ziua de azi), unul dintreei a ridicat mâna, mândru ºi victorios, afirmând cã el,nici mai mult nici mai puþin, nu a citit nici o carte(vorbim despre vârsta de 18–20 de ani) în viaþa lui. ªicâþi ca el vor mai fi fiind, Dumnezeule, pe mapamond?

Internetul a oferit oamenilor ºansa enormã de aafla în câteva secunde lucruri pentru care pânã mai ieriar fi scotocit sãptãmâni prin biblioteci, dar ºi pe aceeade a nu afla nimic, de a nu te interesa de nimic, peprincipiul cã „este acolo, dacã am nevoie de informaþie,o voi lua“. ªi iatã cã nu mai este nevoie, din (mare)

22

nenorocire. Pentru cã spaþiul virtual s-a umplut dintr-odatã de ºtiri futile, lipsite de importanþã, ori chiar false (unscandal media se desfãºoarã zilele acestea, în acest sens), casã nu mai vorbim de jocuri, filme care nici nu pot fi numiteastfel, ori de pornografie. Mintea celor mai mulþi oameni,astãzi (cea mai mare parte dintre ei, tineri) stã, vorba lui IlieMoromete, „la alte prostii“. Dar mãcar, pânã acum toateaceste rele erau posibile. Dacã doreai, acþionai motorul decãutare, scriai sau primeai mesaje pe e-mail, dacã nu, nu. Aapãrut, în schimb, Facebook-ul (ºi alte reþele asemãnãtoare,dupã aceea), care este agresiv, ºi nu doar metaforic vorbind.Cazul recent al Balenei albastre ne aratã cât de vulnerabiline sunt tinerii, adolescenþii dar mai ales copiii în faþa tuturorrãu intenþionaþilor, criminalilor ori perverºilor.

Iar noi le oferim, de ziua lor ori de sãrbãtori, tablete,laptopuri, telefoane performante, cu care sã stea toatã ziuaºi prin intermediul cãrora sã devinã tot mai singuri ºi mai...autiºti.

Cãci boala începutului de mileniu III este autismul,metaforic vorbind.

Dacã în societãþile de odinioarã, chiar ºi în ceatradiþionalã româneascã, de care nu ne desparte nici mãcarun secol, creºterea, educaþia ºi „integrarea în muncã ºi însocietate“ (pariu pe care noi l-am pierdut definitiv) se fãceaîn cadrul colectivitãþii tradiþionale, astãzi avem populaþiimasive de indivizi însinguraþi în propria lor celulã virtualã.Nu mai comunicãm, ci doar credem cã o facem, ne-amîndepãrtat prea mult (eu spun cã, vai, definitiv) de noi ºi deDumnezeu.

Relaþiile sociale erau reglementate, aºadar, în trecut,prin intermediul colectivitãþii, în funcþie de tipul sãu. Copiiierau puºi de mici sã munceascã, ºi trebuiau sã aibã maredrag de carte ºi sã fie foarte dotaþi ºi silitori pentru capãrinþii lor, þãrani care trudeau din greu pãmântul ºi fãceaubanii ºi mai greu, sã îi dea mai departe la învãþãturã.Liceenii care veneau în vacanþe ºi purtau uniforma liceului

23

lor erau salutaþi de trecãtori pe stradã, atât de greu seajungea la studiile medii ºi superioare. Astãzi, chiar dacã voifi acuzat de ceea ce afirm acum, avem de-a face cu generaþianimicului; dacã, în vremea adolescenþei ºi tinereþii mele –anii ’70 – intrarea la liceu era unul dintre cele mai grelepraguri ale vieþii, iar intrarea la facultate un vis, un ideal,astãzi la liceu se intrã cu „media“ de 1,50, iar la facultate „pebazã de buletin“, asta în cazul în care ai reuºit sã îþi ieiBacalaureatul.

Munca nu era vãzutã ca o condamnare, cãci a lucrapãmântul nu era doar o meserie, ci un modus vivendi. Înmijlocul unui astfel de sistem, funcþional de mii de ani,oamenii se nãºteau, se cãsãtoreau, trãiau o viaþã de muncãºi se sfârºeau, cu Dumnezeu la cãpãtâi.

În general, cãsãtoriile se oficiau în cadrul comunitãþiisãteºti. Dar, pentru ca lucrurile sã nu devieze în planulconsanguinitãþii, nu erau rare cazurile când tinerii îºi cãutaumirese din alt sat. Cum o fãceau, ne întrebãm, cãci suntemdeparte de internet ºi de Facebook? Prin intermediultârgurilor. Pe lângã funcþia (cea mai importantã, de altfel)comercialã, târgurile aveau ºi una accentuat socialã. Târgurileerau prilejul în care tinerii din sate diferite se cunoºteau ºiapoi, dacã pãrinþii erau de acord, anul urmãtor (!) secãsãtoreau.

La târg, fireºte, se vindeau ºi se cumpãrau produse,dar multã vreme târgurile au funcþionat (ºi) pe bazã deschimb. Existau târguri anuale renumite, locale ori legate deo anume sãrbãtoare (Sântã Mãrie Mare, Sântã Mãrie Micãetc.). Funcþia lor era multiplã, aºadar, ºi am îndrãzni sãspunem cã aceea de comunicare nu era dintre cele mai puþinimportante.

Avem ºi astãzi târguri, mi se va replica, imediat:Târgul miresei, Târgul toamnei, Târgul de Crãciun etc.„Varianta urbanã“ a denominaþiei este festivalul. Avemfestivaluri de tot soiul, plasate în oraºe, în mod exclusiv. Dece? Pentru cã aici vin cumpãrãtori.

24

ªi asta deoarece un alt aspect al problematicii esteacela al banului. Dumnezeu a murit, aºa cum o spuneaNietszsche, dar în locul lui a fost întronat un altul, dacã neputem permite o astfel de blasfemie, iar el se numeºte banul.Lui i se închinã întreaga planetã, de la mic la mare, de laatei la credincioºi (nici slujitorii diferitelor „credinþe“ nefiindîn întregime strãini de fenomen).

În trecut, banii reprezentau, pentru bunii ºi strãbuniinoºtri, mijlocul prin care îºi puteau cumpãra vite, unelteagricole ºi cele strict necesare traiului de zi cu cu zi. Într-untrecut mai îndepãrtat, totuºi, aproape nimic nu se cumpãra,cãci ºi hainele, ºi produsele alimentare erau produse îngospodãrie.

Astãzi am devenit sclavii propriei noastre lãcomii. „Neluãm“ câte trei-patru slujbe, pentru a putea obþine cât maimulþi bani, ºi pentru a colinda apoi de nebuni mall-urile,supermarketurile ºi shop-urile, ca sã achiziþionãm produse decare nu avem nevoie, în proporþie de 50%, celelaltedeteriorându-se (cele de „folosinþã îndelungatã“!) în cel multun an-doi.

Festivalurile nu sunt altceva decât niºte mall-uriambulante : Festivalul vinului, Festivalul micilor,Festivalul þuicii etc., etc., etc. Pe lângã produsul propriu-zis, vei vedea peste tot aceiaºi „producãtori autentici“ carevor vinde aceleaºi produse, de cele mai multe ori cumpãratedin supermarket ºi revândute apoi ca fiind „tradiþionale“. Ofrenezie a cumpãrãturilor a cuprins întreaga þarã, continent,planetã. Cumpãrãm pentru a cumpãra, pentru a avea câtmai multe lucruri de care ne despãrþim cu nepãsare, câtevaore, ori zile, ori sãptãmâni mai târziu.

Niciodatã târgurile (festivalurile) de azi nu vor maifi ceea ce au fost odinioarã. Aceasta pentru cã ele, târgurile,reprezentau un mod de viaþã care, din nefericire, nu va maireveni niciodatã. Din pãcate pentru om ºi pentru Dumnezeu!

Gheorghe SECHEªAN

25

O opinie ºi câteva argumente

Ministerul Culturii ar trebui sã acorde mai multecompetenþe ºi forþã de decizie, Centrului pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale în fiecarejudeþ al þãrii.

Un festival e o carte deschisã, fiindcã un astfelde eveniment, cu orice abordãri ºi tematicã ar reprezentaspecificul lui, are cântarul lui axiologic. ªi rezultatele,bune ori mai puþin bune, se pot rãsfoi oricând e nevoie(ºi e mereu nevoie dacã vrem calitate) de un bilanþ altuturor problemelor. Vreau sã las la o parte, acum,nominalizarea strictã a unui astfel de eveniment ºirecurg la generalizãri, dar trebuie sã spun, totuºi, cãtoate astea sunt evidenþe ale unei realitãþi cunoscuteºi, vai, palpabile, cu situaþii ºi fapte ale unor factori –persoane ºi instituþii – implicaþi, încât m-au pus seriospe gânduri.

Cum iarãºi se ºtie, valori, vârfuri, lideri într-undomeniu de exprimare al culturii, rãspund prezentdorinþei organizatorilor ºi contribuie la succesul uneiediþii a festivalului cutare. Dar nu întotdeauna orientareaorganizatorilor, coordonatorilor e una clarã sau cel puþinuna limpezitã de capriciul de a ne afla în trendul uneimode a zilei. Mai ales atunci când cutare personaj (vârf,lider, personalitate ºcl) are momente de riscantãanonimizare, a intrat în desuetudine, nu mai e în formã,ceea ce exprimase el cândva cu talent, cu inspiraþie, cupricepere, cu profesionalism nu mai are aderenþi. ªiatunci intervine, din nefericire, o altã „tradiþie“, ivitãdin grija organizatorilor de a numerota ediþiile festivalului

26

cu orice chip. ªi anume, invitaþii aflaþi la un momentdat sub marca anostului ºi a lipsei de conþinut în tot cefac ei de la o vreme încoace în culturã ºi artã sunt încontinuare poftiþi la festival fiindcã aºa e „tradiþia“.

Iatã, de pildã, în cazul promovãrii folclorului undese simte tot mai grav lipsa de constanþã în preocupãrileorganizatorilor unui festival de a fi atenþi la fenomenulpromovãrii valorilor tradiþiei ºi artei autentice. De parteacealaltã, nu mai are importanþã cã hãuliturile lor,tropotiturile lor, datul din gât ºi miºcatul din umeri, cugura lãbãrþaþã pânã la urechi ori dâc-dâcul bizarerieimelopeice îi apropie pe „invitaþii de galã“ (ºi de „falã“!)de moda hilarei manelizãri, ei profitã de invitaþie ºiparticipã la acest festival. Or, majoritatea nu refuzã ºivin din bunele relaþii de amiciþie cu organizatorii. Daralþii, destui, mai vin insistând sau chiar ameninþând,direct ori prin persoane ºi instituþii conexe, pe or-ganizatorii care, forþaþi de împrejurãri ºi alte „urgenþe“administrative, n-au ce face ºi-i invitã. Astfel de „invitaþispeciali“ mai vin, desigur, ca sã-ºi umfle portofelulbugetului personal. Cã vedetismul, mde!, costã paralemulte ºi, în cãutare permanentã de aderenþi la ideipromise ºi niciodatã aplicate sau voturi întotdeaunaaºteptate sã cadã pleaºcã, din patru în patru ani,administraþiile locale pun la bãtaie bugetul localitãþiipe un an întreg, numai sã iasã festivalul ºi artiºtiiaflaþi în gustul vulgului sã vinã ºi sã mimeze pe scenelepatriei cã doar dvd-ul cu negativul melodiei „cântã“oricum.

Am mai vãzut pe-aici, pe-aproape – nu spun unde,am promis, doar! – lucruri ºi mai ºi. Tineri îmbrãcaþi,cicã, în costume poporale urcând pe scenã sã prezinteun spectacol. Dar era o împestriþare vestimentarã vechi-nou, tradiþie-modernitate, dichiseli de costumare la mareanimerealã. ªi mai erau dansurile, acelea pretins „poporale“

27

care deja s-au înmulþit nefericit peste tot, un amalgamde stângãcii jignind tradiþia folclorului nostru, cu miºcãrispecifice nu ºtiu cãror culturi tradiþionale (greu dedistins chiar ºi asta) dar nicidecum nouã, românilor.Apoi sã amintim „interpreþii“ vocali, cei care promovândpe scenã o lãrmuialã totalã, voce peste orchestrã, orchestrãpeste voce, mai au ºi tupeul unor versuri atât degrobiene în esenþa lor ºi cu trimiteri erotomane directeîncât dacã ai prieteni de departe, fie din altã þarã darrupând-o cumva pe româneºte, ajungi sã te ruºinezi înfaþa lor fiindcã i-ai adus sã vadã astfel de jalniceevenimente „culturale“. Cât despre „interprete“, bâþâiala,datul din gât ºi din umeri, fandarea ºoldului ºi zvâcul– scuzaþi – fundului, ca la pregãtirea exerciþiului pentru...bara (!) din tavernã, acestea toate n-au nici o legãturã,nici una mãcar, cu folclorul autentic.

Dar ceea ce mã îngrozeºte cel mai mult pe mineîn astfel de situaþii sunt ropotele de aplauze ale sãlii,ba chiar entuziasmul aproape de delir al unor membriai juriului. Chiar nimeni nu sesizeazã ruptura crasãîntre ce s-a prezentat pe scenã ºi ceea ce ne-a lãsat, careguli intrinseci, aceastã mult batjocoritã tradiþie? Mãdoare sufletul cã nu pot comenta un festival adevãrat,aºa cum ºtim cã trebuie sã fie, sã se desfãºoare. Maimulte rezolvãri s-ar impune. Dar una cred cã esteurgenþa urgenþelor în România: Ministerul Culturiitrebuie sã ia în seamã toate semnalele negative dinteritoriu ºi sã decidã imediat, operând chiar ºi legislativ,reabilitarea forþei de decizie ºi a competenþelor de caretrebuie sã dispunã Centrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale în fiecare judeþ alþãrii. Rezolvarea altor urgenþe în domeniu cred cã arveni de la sine.

Ionel BOTA

28

Câteva însemnãri despreFestivalurile din Banat

Tradiþii, sãrbãtori, port, muzicã autenticã ºi jocurilebãtrâneºti, unele vechi de sute de ani, sunt în pericolde a dispãrea sau chiar au dispãrut, ºi-au întreruptmanifestarea. Autoritãþile de astãzi, printre care CentreleJudeþene pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale, Consiliile Locale sau Judeþene încearcã sãîmpiedice dispariþia lor, sã le reanime sau chiar sã lereînvie, uneori prin metode artificiale.

De pildã, pentru pãstrarea portului popular seorganizeazã anual, începând cu anul 2000, FestivalulComunitãþilor Etnice din Banat, manifestare promovatãde Consiliul Judeþean Caraº-Severin ºi Centrul Judeþeanpentru Conservarea ºi Promovarea Culturii TradiþionaleCaraº-Severin. Banatul este un spaþiu multietnic,multilingvistic, multiconfesional ºi implicit multicultural,în care o astfel de manifestare este vãzutã ca un prilejde celebrare a bunei convieþuiri de-a lungul istoriei, a„unitãþii în diversitate“ avant la lettre.

Festivalul Comunitãþilor Etnice din Banat a marcata XVI-a ediþie, el desfãºurându-se în fiecare an în altãlocalitate din Banatul de munte unde existã mai multeetnii. Prin el se promoveazã portul popular, muzica ºidansul din Banatul de munte, urmãrindu-se bineînþelesºi conservarea obiceiurilor ºi costumelor populare pentrugeneraþiile viitoare. În 2006 manifestarea s-a desfãºuratla Oraviþa, în 2007, 2009 ºi 2014 la Bãile Herculane, în2010, la Carºova, în 2011, la Bocºa, în 2012, din nou laOraviþa, în 2013, în 2015 ºi 2016 la Caransebeº, înParcul Teiuº.

29

ªi în Banatul de câmpie, la Timiºoara, gãzduit deMuzeul Satului Bãnãþean, are loc o manifestare ase-mãnãtoare ºi de aceeaºi vechime: Festivalul Etniilor.Manifestarea începe întotdeauna cu parada formaþiilorparticipante, care porneºte de la poarta muzeului pealeile-uliþe ale „satului” multietnic bãnãþean, unde fiecareetnie deþine o casã a sa. Fiind o manifestare desfãºuratãîntr-un muzeu etnografic este de la sine înþeles cãportul, dansul ºi muzica sunt cât se poate de autentice,recreând atmosfera popularã de altãdatã. Astfel poþivedea sumane bãnãþene, poale ºvãbeºti, înfoiate ºiapretate, fuste creþe ºi cizme ungureºti, costume þigãneºti,port bulgãresc, sârbesc, ucrainean, cehesc sau aromân ºipoþi apoi urmãri spectacolul oferit de ansamblurile ºiformaþiile participante. În fiecare an o altã etnie este„gazdã“ a Festivalului, pregãtind pentru ceilalþi ºi bucatespecifice. Atmosfera e una de voie bunã, entuziasm,dinamism. Tinerii reprezentanþi ai numeroaselor etniibãnãþene doresc sã arate individualitatea ºi specificulfiecãrei comunitãþi, pãstrând cu sfinþenie portul propriu,muzica ºi dansul lor, de care sunt mândri. Recentaediþie a acestui Festival, cea de anul trecut, a fostdescrisã ca fiind „de vis“ de cãtre Codruþa Mãgurean –coordonatorul Festivalului, director ªcoala de Artã dincadrul Centrului de Culturã ºi Artã al judeþului Timiº.1

Un festival, deja cu tradiþie îndelungatã în Banat,ajuns la ediþia cu numãrul XXIII, este Festivalul bocºean„Aurelia Fãtu-Rãduþu”, festival-concurs de interpretarece poartã numele unei celebre interprete de muzicãpopularã de obârºie bocºeanã (nãscutã în Vasiova, aziBocºa). Festivalul are o mare popularitate, având rezonanþãnaþionalã, el reunind concurenþi din mai multe zonefolclorice (Oltenia, Ardeal ºi bineînþeles Banat), dar ºiinterpreþi consacraþi, nume de notorietate care susþinspectacolul final. Manifestarea are printre obiective

30

promovarea muzicii populare autentice, descoperirea denoi talente, dar ºi omagierea Aureliei Fãtu-Rãduþu,prima solistã profesionistã din Banat. Sute de amatoride muzicã popularã urmãresc evoluþiile soliºtilor dincele douã zile de Festival, situate de obicei în juruldatei de 12 iunie, data de naºtere a Aureliei Fãtu-Rãduþu.

Un alt Festival care urmãreºte prezervareaidentitãþii locale este Festivalul Cultural-Artistic al VãiiAlmãjului, ajuns la ediþia a XXI-a. ªi aici are loc oparadã a portului popular din zonã, urmat de un spectacolartistic la care participã formaþii din toate cele ºaptelocalitãþi din Valea Almãjului: Dalboºeþ, Bãnia, EftimieMurgu (Rudãria), ªopotu Nou, Prigor, Lãpuºnicu Mareºi bineînþeles Bozovici. Tradiþia se vrea vie, continuatã,pãstratã, pentru a nu fi nevoie de „reanimare”, dereconstituire incompletã, parþialã, ca orice reconstituirea trecutului. Acest Festival afirmã voinþa organizatorilorde menþinere a identitãþii ºi personalitãþii almãjenilor,a rostului lor din vechime, prelungit firesc în prezent.Nu e uºor însã sã realizezi asta, timpurile noi au venitcu haine noi, mai comode, mai practice. Costumeletradiþionale nu mai fac parte din cotidian, ele suntpãstrate cu grijã în dulapuri ºi scoase doar de sãrbãtori,de câteva ori pe an. Chiar ºi atunci bãrbaþii, mai ales,le poartã descompletate, îmbrãcând în partea de suscãmaºa tradiþionalã, dar renunþând la izmene, în favoareahainelor „nemþeºti“, cum li s-a spus hainelor de oraº,europene, în Banatul secolului al XIX-lea. De fapt costumulcare se purta zi de zi, la muncã, mult mai simplu, dinmateriale þesute în casã, a fost abandonat, treptat, demai multe decenii. A rãmas doar cel de sãrbãtoare, darºi în acest caz adaosurile ºi abundenþa decorului, precumºi amestecul materialelor (pânzã finã, industrialã, mãtase)ºi accesoriilor moderne (pietre, paiete, mãrgeluþe, fire

31

metalice) au alterat, în mai micã sau mai mare mãsurãoriginalul. Opinci nu mai poartã nimeni, demult. Aufost înlocuite cu pantofi ºi cizme. Asemenea concesiifãcute autenticului sunt privite cu îngãduinþã, deoarecese crede cã important e ca portul tradiþional, constituitdin piesele de bazã, sã nu fie uitat de tot, sã nu iasãcomplet din viaþa satului almãjan, bãnãþean.

Festivaluri asemãnãtoare, care au ca obiectivpromovarea costumului, cântecului ºi jocului popular,sunt destul de numeroase la nivel judeþean. O astfel demanifestare este ºi Festivalul Cultural-Artistic al VãiiCaraºului, ajuns la a X-a ediþie anul acesta, la careparticipã formaþii din aceastã zonã, sau mai cunoscutulFestival Internaþional de Folclor „Hercules“, ajuns laediþia cu numãrul 47. Mai amintesc ºi FestivalulCântecului ºi Dansului Popular „Varã Cãrãºanã“, careva avea în acest an ediþia a VIII-a sau mai tânãrulFestival Internaþional de Folclor „Ghiþã Copãceanu Moºu“,ediþia a III-a. Tot în acest gen de manifestãri se înscriuºi acele „Baluri ale izmenelor“, sãrbãtori ale portuluipopular organizate în numeroase localitãþi ale judeþului,când sãtenii, ºi mai ales cei tineri, nu de puþine orimutaþi la oraº cu rosturile, sunt provocaþi sã se îmbraceîn hainele moºtenite de la pãrinþi sau bunici ºi sã intreîn rolul unui bãnãþean fãlos (c-aºa îi ºade bine bãnã-þeanului).

ªi dacã tot am ajuns aici voi aminti de douãmanifestãri deosebite: Festivalul creatorilor ºi interpreþilorde poezie în grai „Tata Oancea“, din Bocºa (10 octombrie),ºi Festivalul „Drag mi-i graiul bãnãþean“ (anul acesta,programat la Reºiþa), care prilejuiesc întâlnirea cu creaþiilepopulare literare în grai bãnãþean. Graiul locului ºiliteratura în acest grai meritã promovate ºi prezervate,pentru cã nu trebuie sã uitãm cã „Banatul a fost ceadintâi provincie care a dat o literaturã scrisã de þãrani.

32

Mulþi dintre ei au ajuns la nivelul de gândire al unorcãrturari de seamã, cu potenþial dinamic de creaþie, iartemperamentul lor viguros a îmbrãcat tot mai frumoaseforme de exteriorizare, datoritã condeiului, care alãturide plug, a devenit al doilea instrument de muncã...“2.Þãranii condeieri, o categorie deosebitã de iubitori decarte, care din diferite motive n-au absolvit decât ºcoalaprimarã, autodidacþi dãruiþi cu talent, au reuºit princonsecvenþã sã aducã în literaturã o creaþie aparte,care în arealul cultural românesc este înregistratã caun fenomen unic. Este de o deosebitã valoare pentru uncercetãtor al mentalitãþilor informaþia pe care ne-o dãCamil Petrescu, trãitor pentru o perioadã, în tinereþe,în Banat: „Este un lucru neîndoios cã dintre toþi þãraniiromâni de pretutindeni, bãnãþenii sunt cei mai citiþi ºimai cunoscãtori de carte. Aici în Banat se desfãceau cusutele ºi miile revistele româneºti ºi broºurile diferitelorbiblioteci. Dar nu numai atât. Þãrãnimea bãnãþeanã dãdovadã de un extraordinar simþ artistic. Nu vorbimnumai de arta casnicã, ci mai ales ne gândim la talentulcu care cei mai mulþi din ei joacã piese de teatru, de aicrede de multe ori cã ai în faþa ta actori adevãraþi. Numai vorbim de asemenea, de atâtea coruri – cãci nueste sat sã nu aibã un cor sau douã; dirijate de multeori chiar de þãrani înºiºi. Ba, cele mai multe sate au ºifanfarã proprie, de te fac sã te mândreºti cã eºti român.Ceea ce vrem sã ºtie cititorii noºtri este marele numãrde scriitori þãrani, pe care îl dau satele bãnãþene. Amauzit de multe ori, poeþi de aceºtia de þarã declamândla diferite ocazii poezii întregi compuse de dânºii. Banatul,care tot el e «fruncea», are nu numai compozitori þãrani,dar ºi þãrani ziariºti, þãrani scriitori.“3

Literatura în grai popular poate fi privitã ca unadevãrat document istoric, redând vorbirea vie a þãranilorbãnãþeni ºi odatã cu ea mentalitatea „paorilor“, imaginea

33

lor faþã de chestiunile importante ale vieþii, faþã de eiºi de ceilalþi.

Putem concluziona cã satul bãnãþean nu îºi reneagãexperienþa ancestralã, ba dimpotrivã, o exploateazã, darmentalitatea modernã, urbanã s-a insinuat treptat, demultã vreme ºi a condus la metamorfoze, care, la rândullor au provocat alterãri sau, poate, inovãri ale tradiþieipopulare. El, Banatul, a evoluat în timp, printr-o originalãsintezã între vechi ºi nou, între multiplele etnii, spre oindividualitate generatoare de o pãtrunzãtoare identitate.

prof. Simona SANDU

Note1 http://www.ziarultimisoara.ro/actualitate/2485-etniile-

din-banat-s-au-reunit-la-muzeul-satului-banatean-intr-un-spectacol-extraordinar

2 Aurel Cosma, în „Orizont“, Timiºoara, decembrie1971.

3 Camil Petrescu ºi-a început activitatea jurnalisticã laziarul „Banatul“ din Lugoj, în calitate de redactor-ºef, în mai1919. Din august 1919, gazeta a fost mutatã la Timiºoara ºio datã cu ea ºi redactorul ºef. Va activa ca profesor la liceulreal din Timiºoara ºi ca publicist, pânã în primãvara lui1921; (cf. Aurel Cosma, Prin Timiºoara de altãdatã, Timiºoara,Ed. Facla, 1977, p. 9-19).

34

Condeieri plugari din BanatMotto: „Banatul a fost cea dintâi provincie care a

dat o literaturã scrisã de þãrani. Mulþi dintre ei au ajunsla nivelul de gândire al unor cãrturari de seamã, cupotenþial dinamic de creaþie, iar temperamentul lor vigurosa îmbrãcat tot mai frumoase forme de exteriorizare,datoritã condeiului, care alãturi de plug, a devenit al doileainstrument de muncã...“1.

(Aurel Cosma)

Banatul se poate lãuda cu þãranul sãu reprezentativsau cu toþi þãranii lui care s-au ridicat în faþa istoriei pentrua face istorie, fiindcã, mai mult decât în oricare parte deþarã, aici s-a desfãºurat o luptã, necurmatã, întru rezistenþaºi afirmarea neamului. Poziþia sa de „poartã europeanã“ ca ºizestrea naturalã, inconfundabilã, a transformat întreagaregiune într-un „loc de disputã al altor naþiuni, într-unbastion european contra incursiunilor“2.

Þãranii condeieri, iubitori de carte, care din diferitemotive n-au absolvit decât ºcoala primarã, buni autodidacþi,dãruiþi cu talent, reuºesc, prin consecvenþã, sã aducã înliteraturã, pe lângã alte acte de implicare socialã, o creaþieaparte, care în arealul cultural, românesc, ajunge sã fieperceputã ca un fenomen unic. Om luminat, condeierulplugar citea ziare, la care cel mai adesea avea abonament,cumpãra cãrþi, în multe cazuri înjghebându-ºi o bibliotecãsolidã, mergea la teatru, nu lipsea mai niciodatã de laevenimentele majore, culturale sau politice ale satului. Înfoarte multe cazuri acest „înþelept“, chiar primarul sau notarullocalitãþii, era un mesager cultural sau politic, fiindcã sepricepea la toate ºi dobândise încrederea ºi recunoºtinþacomunitãþii. Era animator cultural, publicist la ziare locale,cunoscute, dar era ºi un bun revoluþionar, fiindcã era un

35

bun român. Avea conºtiinþa apartenenþei ºi dorinþa de libertate.Fãrã a se fi desprins de pãmântul strãmoºilor, el îmbinamirific puterea „peanei“ cu a sapei ºi a coasei, care-i asigurauexistenþa.

Înainte de Unire, manifestãrile fruntaºilor plugariimprimau un climat spiritual naþional, prin ºtiinþa lor decarte ºi prin talentul de gazetari în presa româneascã avremii, mai cu seamã la gazeta „Poporul Român“, de laBudapesta, unde lupta românismului împotriva dominaþieistrãine creea o motivaþie în plus; intelectuali, muncitori ºiþãrani, într-o unitate de suflet, formau un corpus românescîn apãrarea ºi consolidarea naþionalismului ºi luminareaacelora care fuseserã robi de veacuri în propria lor þarã ºi pepropriile lor pãmânturi.

Categoria plugarilor, ºtiutori de carte ºi apãrãtori deneam era numeroasã ºi se manifesta sub diferite acþiuni: princântec, mai cu seamã în cântecul coral, dar ºi cel popular,bãtrânesc sau prin literaturã, îndeosebi gazetãrie, cea maiputernicã armã a lor fiind Cuvântul.

Prin contactul cu etniile conlocuitoare mulþi plugaricunoºteau pe lângã istoria româneascã, istoria celorlalþiconcetãþeni, mai ales istoria acelora care tindeau sã neacapareze pãmânturile ºi naþiunea. ªi pe lângã istorie, auajuns sã le cunoascã chiar ºi limba3. Într-un cuvânt erauoameni iluminaþi. Nu întâmplãtor din Banat se ivesc cei maimulþi gazetari în presa de la Budapesta ºi în publicaþiileromâneºti din Oraviþa ºi din þarã. În rezistenþa lui, contraacaparatorilor, plugarul român purta pretutindeni cu el, pelângã credinþa ortodoxã, tricolorul, simbolul românesc, arboratîn orice împrejurare în lupta acerbã, mai cu seamã faþã dedominaþia maghiarã sau abuzul sârbesc. Acelaºi tricolor carese regãsea în port, în scris, în cântec º. a.

În începuturile sale ªcoala condeierilor plugari aveaca suport de bazã lupta pentru unitate naþionalã, ideeaidentitãþii româneºti: credinþa, cântecul patriotic, poezia ºigazetãria.

Istoria luptãtorilor plugari îi reþine ºi îi consolideazã pe

36

pionierii Fenomenului (identificat mult mai târziu ca fenomencultural): Teodor Roºu, I. Crãciunel, V. Secãºan, Tata Oancea,Dumitru Brânzei º. a.

Condeieri „in nuce”

Neconstituitã într-o acþiune organizatã, miºcarea þãranilorcondeieri porneºte „in facto“, alãturi de intelectuali ºi într-ooarecare mãsurã alãturi de muncitorimea centrelor economice,dintr-o dorinþã cât se poate de justificatã, într-un spaþiumereu încãlcat când de o stãpânire, când de alta, prindorinþa de a domina ºi de a acumula valori materiale.

Într-o epocã a Luminilor când arma nu mai putea fi osoluþie de viaþã, lupta se dã pe cale paºnicã, concretizatã încântec ºi cuvânt ºi denotã o maturizare a poporului, caformã de reordonare, nerecunoscând ca fiind viabile, decâtvalorile care îþi aparþin.

Nediferenþiaþi ºi neimplicaþi într-o miºcare ca atare,þãranii condeieri sunt întâmpinaþi prin manifestãri similare ºiîncurajaþi sã participe, întâi alãturi de intelectualii timpului,pentru ca treptat acþiunile lor sã primeascã o notã personalã,credinþa cã pot ºi trebuie sã-ºi aducã propriul lor aport petãrâmul social, cultural.

Un prim pas se face, în acest sens, prin revista luiBirãuþiu, din Budapesta, care înainte de Unire îi primeºte ºile încurajeazã scrisul, cu patosul lor înviorãtor ºi sincer, cudorinþa lor a se alãtura unei cauze comune. Scrisul stângaci,nesigur se perfecþioneazã prin exerciþiu, prin lecturã, apoi senaºte dorinþa de mai mult, aºa cum vor dovedi pe parcursulunui veac de continuitate.

În revista sa, „Poporul Român“, din Budapesta, Birãuþiuvorbeºte de mulþimea condeielor þãrãneºti, venite mai alesdin Banat, în special din Caraº, zona Oraviþa, ca ºi de altecondeie venite din þarã. Mai mult într-un numãr de revistãse vorbeºte sumar despre condeierii intraþi în anonimat,pentru o perioadã în care fenomenul, la el acasã îºi intrã înpropria-ºi „legitimaþie“ dar nu reuºeºte sã ºi-o ºi pãstreze4.

37

Astfel în „Cãlindarul Poporului Român“, pe anul 19135

sunt amintiþi ºi alþi colaboratori „þerani“ ai „Foii PoporuluiRomân“, decât cei cunoscuþi, (I. Crãciunel, V. Secãºan, DumitruBrânzei, Tata Oancea) precum:

Ioan Vãºii din Satul Mic (actualul Banat Sârbesc),orator, publicist.

Ioan Sfetea, econom în fruntaºa comunã din Banat,Jebel, este „un zelos colaborator þeran ºi publicist scriind articole,din cari apare o judecatã sãnãtoasã ºi nesfârºitã dragoste deneam“.

Dochin Raºa este primar sãtesc în Ohaba Forgaci(lângã Lugoj), cel care „cu multã însufleþire transmite dorulde cultivare în popor“.

Dimitrie Goicu, econom fruntaº în Berliºte, din Banat,„publicist ºi un înflãcãrat naþionalist ºi mare iubitor a tot ceeace este românesc“.

Ioan Cucu Murgu este un harnic þeran din Berliºte,fruntaºa comunã bãnãþeanã, aparþine noii generaþii care „areuºit pe urma seminþei aruncate în popor de ziarul nostru,întemeiat anume pentru folosul þerãnimei noastre, care înaintecu 10-12 ani se afla într-o stare foarte neglijatã, a prins undevarãdãcini ºi a produs efectul dorit (...) locul acesta este Berliºte,Rãcãjdia ºi celelalte sate din jurul Orãviþii“.

Costa Scânteie, din Moldova-Nouã, ConstantinPuºchiþã, Domaºnea º.a, cu date sumare despre fiecare6.

Semnãtura sub pseudonim este legitimã, dacã ne gândimla problemele ºi confuzia creatã de diriguitorii þãrii, imediatdupã Unire, din pãcate pentru cercetãrile contemporane,investigaþia asupra unora sau altora dintre aceºti discipoli aiscrisului þãrãnesc, sub pseudonim este foarte greu deautentificat. Din aceastã cauzã foarte mulþi dintre ei se pierdsub propriul pseudonim ºi intrã astfel în anonimat.

Un factor extrem de important în conturarea ºiidentitatea Miºcãrii din Banat, dupã Unire râmâne lupta,dublatã de voinþa ºi perseverenþa acestor condeieri, uniþistrâns în jurul gazetelor, mai cu seamã cele scoase de eiînºiºi, sub deviza: „Unul pentru toþi ºi toþi pentru unul“.

38

Experienþa acumultã prin corespondenþa cu gazeta de laBudapesta ºi cu puþinele existente în acea vreme în þarã, le-a consolidat credinþa cã se poate. ªi ei chiar au dovedit asta,indiferent cã vorbim de prima gazetã, desfiinþatã de sistem,încã de la primele numere (Þãranul) sau de gazetele careapar imediat, spre a o înlocui, unele ºi ele cu viaþã scurtã,altele rezistând eroic sub presiunea timpului. În numãr maimic, sau mai mare (Cuvântul Satelor este revista fondatã de12 condeieri plugari din Caraº) condeierii sunt fondatori derevistã, colaboratori permanenþi, mai ales iubitori de condei.

Aceste gazete sunt conduse de cei mai buni dintre condeieri:I. Ciucurel, cu „Poporul românesc“ ºi „Cuvântul Satelor“; TataOancea, cu „Vasiova“ sau P. Târbãþiu cu „Zorile Banatului“, faptpentru care adunã în jurul lor pleiada numeroasã de condeieriplugari, care apar mai ales dupã Unire, înmulþindu-se rândurileîn perioada interbelicã sau postbelicã.

dr. etnolog Maria MÂNDROANE,Timiºoara

(Fragment din volumul în curs de apariþie Fenomenulunic din Caraº: condeierii plugari, þãrani inventatori. Lãutari, coriºti,dirijori, compozitori þãrani)

Note1 A. Cosma, Revista „Orizont”, dec. 1979.2 I. Veverca, Destin românesc în Banat, în R.I.S.B.C, Anul

X, Mai-August, 1942, p. 305-309.3 V.V. Teodorescu Musta, Pleoarie pentru oameni ºi locuri:

Oraviþa-Ciclova-Timiºoara. Memorii, Ed Eubeea, 2015, p.174 Documentul „Calendarul Poporului Român“ se aflã în

Arhiva condeierilor plugari ºi a fost donat de Ion Albu, dinRãcãjdia

5 Cãlindarul Poporului Român, Anul XI; Budapesta, 1913,p. 92-95.

6 Ibidem.

39

Asociaþii ºi cenacluri alecreatorilor în grai bãnãþean

Beneficiind mai ales de resuscitarea fãrã precedenta acestui adevãrat fenomen de specificitate provincialã– literatura în dialectul bãnãþean, este susþinutã printr-oserie de activitãþi ºi manifestãri. Sub egida AsociaþieiScriitorilor în Grai Bãnãþean sunt planificate festivaluriºi concursuri periodice, ºezãtori literare, seri de poezie,recitaluri, emisiuni radio ºi TV, mese rotunde, taberede creaþie, dezbateri, editãri de antologii etc. Se remarcãun avânt fãrã precedent al literaturii dialectale bãnãþene,în special al poeziei, dupã decembrie 1989. În ultimiidouãzeci de ani s-au fãcut paºi importanþi în cultivareagraiului bãnãþean: tipãrirea de cãrþi ºi reviste, cenacluriliterare de profil, activitãþi ºi manifestãri specifice,festivaluri ºi concursuri, antologii, culegeri, spectacole,ºezãtori literare etc.

Se organizeazã recitaluri de poezie în grai bãnãþean,se înmâneazã la acþiunile de bilanþ ale AsociaþieiScriitorilor în Grai Bãnãþean, în fiecare an, diplome deonoare pentru cei care se strãduiesc sã exprimeprofunzimea ideaticã în acest grai ales. Poetul Ion Gheraºi poetul Ion Cãliman dar ºi ceilalþi membri ai Asociaþieifac noi propuneri privind desfãºurarea manifestãrilordin anul urmãtor.

La noi, în Banat, Ioan Ghera, Ion Cãliman, IoanViorel Boldureanu, Pãtru Chira, Marius Munteanu º.a.scriu, fiind conºtienþi de faptul cã aparþin colectivitãþii„creatorilor dialectali“, spre a impune o stare colectivã,spre a crea în dialectul lor.

40

Asociaþia Scriitorilor în Grai, prin poetul IoanCãliman, prin profesorii Ioan Ghera ºi Doina Pãtruþ, aextins aria de exprimare a acestor creatori, implicândoameni talentaþi din Bocºa, Oraviþa, Bozovici ºi pânã laªiria. Toþi aceºtia ºi-au descoperit propriile lor modalitãþide expresie.

În anul 2000, la 1 aprilie, la Uzdin, la S.L.A„Tibiscus“ a luat fiinþã Uniunea Scriitorilor în GraiBãnãþean, fiind ales în funcþia de preºedinte regretatulªtefan Pãtruþ, un iubitor al scrisului dialectal care aºtiut sã adune la un loc pe toþi aceia care au scris îndulcele grai. Atunci la Uzdin s-au adunat scriitorii dinambele pãrþi ale Banatului, din Caransebeº, Fãget,Sinteºti, Bocºa, Uzdin, Torac, Vârºeþ, Panciova ºi aupromis cã vor continua pe calea, bãtãtoritã, dar veºnicnouã, a afirmãrii ºi cercetãrii în continuare a specificuluibãnãþean în totalitatea lui. Ulterior, în urma unorneînþelegeri, scriitorii din România ºi-au constituit laFãget, în anul 2002 – Asociaþia Scriitorilor în GraiBãnãþean. Conducerea U.S.G.B. a fost urmãtoarea: VasileBarbu (preºedinte), Teodor Groza Delacodru (vice-preºedinte), Ionel Stoiþ din Novi Sad (secretar), DãnuþDrãghici (casier).

Asociaþia Scriitorilor în Grai Bãnãþean esteconstituitã cu statut ºi înscrisuri juridice legale ºi deþineîn comodat un sediu ºi o Casã de creaþie a scriitorilordialectali în localitatea Ohaba-Mâtnic, judeþul Caraº-Severin. Manifestãrile acestei Asociaþii sunt organizateîn diferite localitãþi din Banatul istoric: Bocºa, Caransebeº,Fãget, Lugoj, Margina, Mãnãºtiur. Prin multitudinea deactivitãþi organizate din 1990 încoace s-a impus creaþialiterarã dialectalã ca realitate bine conturatã înspiritualitatea provinciei, fenomen de care critica ºiistoria literarã trebuie sã þinã seama.

Asistãm la proliferarea cenaclurilor în grai ºi la

41

stimularea membrilor acestora: Ion Ghera, Petru Andraº,Sorin Olariu, Ionuþ Jorz, Pãtru Fara-Rãcolþ, Dorinaªovre (Caransebeº, Cenaclul „La Poºmândre“); RaduGeorgescu, Licã Lãzãrescu, Gelu Cîmpeanu, IoanVodicean, Arcadie Chirºbaum (Fãget, Cenaclul „GeorgeGârda“); Gheorghe Vuia, Ioan Fãrcaº, Ionel Peia (Lugoj,Cenaclul „La givan“); Ion Albu (Bocºa, Cenaclul „PaulTârbãþiu“); Vasile Barbu, Ioþa Vinca, Teodor GrozaDelacodru, Gheorghe Lifa, Ionel Stoiþ, Ioviþã Dalea,George Tibi Petrovici (Uzdin, Voivodina, Serbia, Cenaclul„Cea Ventilã“).

Manifestãri, valori ºi perspective

Anul 1975 este important pentru istoria culturalãa Bocºei, pentru cã el reprezintã debutul Festivalului,,Tata Oancea“, de creaþie ºi interpretare de poezie îngrai, un moment de sãrbãtoare iniþiat de Casa de Culturãa oraºului Bocºa. Ideea a fost aceea de stimulare acreaþiei în graiul bãnãþean ºi de ducere mai departe amuncii lui Tata Oancea. S-a urmãrit implicarea în acestdemers a iubitorilor de folclor de la sate din zonaBocºa ºi din colþurile cele mai îndepãrtate ale Banatuluiromânesc, dar ºi din cel sârbesc.

De-a lungul anilor, în aceste ediþii organizate,s-au reunit creatori ºi recitatori cu stiluri diferite. Eitoþi au animat zile de adevãratã bucurie patronate despiritul lui Tata Oancea, mereu prezent în sufletuliubitorilor de culturã ºi de grai bãnãþean de pretutindeni.Un factor catalizator în istoria festivalului au reprezentat-omentorii acestuia: Marcu Mihail Deleanu, Octavian Doclin,Iacob Roman, Ada Cruceanu, ªtefan Pãtruþ, Ion Cãliman,Cãlin Chincea ºi alþii.

Banatul, „baroc al culturii româneºti“, aºa cum a

42

fost numit de Lucian Blaga, a fost, este ºi va fi unleagãn al culturii, al pãstrãtorilor de tradiþii, dar maiales al vorbitorilor ºi creatorilor în grai bãnãþean. LaBocºa se desfãºoarã acest Festival al creatorilor ºiinterpreþilor de poezie în grai „Tata Oancea“. Festivalulse desfãºoarã pe douã secþiuni, cea pentru copii ºi ceapentru adulþi.

În aceste zile Bocºa devine capitala tuturorbãnãþenilor, dar mai ales capitala „graiului bãnãþean“.Sunt din ce în ce mai mulþi participanþi la festivalul„Tata Oancea“ de la Bocºa, de fapt sunt mai multefestivaluri de acest gen – toate fac parte din acestproiect nuanþat ºi susþinut, care constituie o insti-tuþionalizare prin forþe proprii – nu impusã sau cerutãde cineva, ci venind din însãºi fiinþarea fenomenului, caatare. Asociaþia Scriitorilor în Grai, prin poetul IoanCãliman, prin profesorii Ioan Ghera ºi Doina Pãtruþ, auextins aria de exprimare a acestor creatori, implicândoameni talentaþi, inclusiv din Bocºa, Oraviþa, Bozoviciºi pânã la ªiria. Toþi aceºtia ºi-au descoperit propriilelor modalitãþi de expresie.

I. V. Boldureanu apreciazã cã este o miºcare carea pornit ºi se susþine prin ea însãºi, fiind nevoie decultivarea ºi de încurajarea ei. Prin ridicarea continuãa ºtachetei valorice, miºcarea devine credibilã atrãgânddupã sine o percepþie tot mai înaltã a fenomenului.

O mândrie a bocºenilor este Festivalul de creaþieºi interpretare a poeziei în grai bãnãþean, care senumeºte, cum am specificat mai sus: „Tata Oancea“.Este cel mai mare ºi mai longeviv festival de gen dinRomânia. Pornit iniþial de prof. Marcu Mihail Deleanuºi prof. Mioara Drãguþ, avea ca scop aducerea graiuluibãnãþean la nivel naþional. S-a încercat ºi chiar s-areuºit aducerea la Bocºa a creatorilor de poezie dialectalãdin întreg Banatul (la început, din Caraº-Severin, mai

43

apoi Timiº ºi, bineînþeles, din Serbia, întregind astfelBanatul istoric, pe care Tata Oancea îl cunoºtea).

Poate cã nu toate ediþiile au fost la nivelulaºteptãrilor celor care le-au organizat, dar au avutcontinuitate, au reuºit sã pãstreze legãtura dintre creatoriºi au menþinut fenomenul viu al creaþiei literare îndialect.

Speranþe pentru o revigorare existã deja de vreocinci ani, pentru cã de la o ediþie la alta sunt tot maimulþi copii (recitatori), tot mai mulþi creatori dialectali,tot mai mult public ºi, bineînþeles, o mai bunã mediatizare.

Amintim subzonele de unde au participat creatoriºi recitatori: Valea Bârzavei, Valea Caraºului, ValeaBistrei, Valea Almãjului, Valea Pogãniºului, ValeaTimiºului, zona de interferenþã Banat-Ardeal (Lipova,ªiria, Fãget), pusta Banatului, dar numãrul celor prezenþieste tot mai mare atât din mediul rural, cât ºi dinmediul urban. Copiii de la oraºe au început în ºcoli sãorganizeze manifestãri, unde, pe lângã practicareadansurilor populare, descoperim tot mai mulþi recitatoride poezie în grai bãnãþean.

Valentina FIªTEA-HOMESCU

44

ZILELE DE TEATRU ALEROMÂNILOR DIN VOIVODINA,

SERBIATeatru de amatori din Nicolinþ pe

parcursul anilor

Cele 45 ediþii ale cunoscutei manifestãri culturale „Zilelede Teatru ale Românilor din Voivodina“ au adus la luminarampei actori talentaþi, spectacole de excepþie, realizãri deosebite.Un vis pe care românii din aceste spaþii, oameni simpli,necunoscãtori ai artei teatrale, dar cu inimã mare, au reuºit sãºi-l trãiascã ºi sã-l ducã pânã la perfecþiune. Iar cei care aureuºit sã intre în lumea lor mirificã, regizori profesioniºti dinRomânia, tineri români din spaþii bãnãþene ºcoliþi la înalteinstituþii în arta actoriei ºi regiei din patria mamã, au confirmatcã românul din aceste spaþii a ºtiut dintotdeauna sã-ºi etalezetalentul ºi spiritualitatea.

Este foarte greu sã pui pe hârtie toate cele consemnate încei 45 de ani de viaþã teatralã la românii din Voivodina pentrucã aceasta ar fi o întreagã istorie a unui popor. De aceastã datã,mã voi opri doar la experienþa unei trupe de actori amatori dinlocalitatea Nicolinþ din Banatul Sârbesc pe care am cunoscut-odin aproape, gustând, într-o perioadã de timp, din trãirile ºirealizãrile lor.

Începuturile Teatrului de amatori din Nicolinþ se trag încãde la sfârºitul veacului trecut ºi sunt strâns legate de unelemomente importante la nivel de comunitate, dar ºi de apariþiaunor persoane care au lãsat o considerabilã influenþã asuprãdezvoltãrii vieþii teatrale din aceastã localitate.

În acest sens, putem distinge cinci perioade importantecare caracterizeazã acest gen de activitate în viaþa culturalã dinNicolinþ, fiecare având propriile caracteristici.

45

Se poate vorbi despre o perioadã a începuturilor, desprecare, în presa vremurilor apuse. Se pot afla unele consemnãri.Astfel, Gheorghe Bosioc, marele fiu al Nicolinþului, ziarist, omde culturã ºi cercetãtor a gãsit consemnat în „Foaia Diecezanã“din Caransebeº, nr. 4 din 17/25 februarie 1891 urmãtoareainformaþie: „Reuniunea de cântãri greco-ortodoxã românã dinNicolinþ a organizat la 13/25 februarie 1891 un concert laAlibunar, în ospãtãria lui E. Bauer. La Alibunar a fost prezentatun program de cântece corale, de dansuri româneºti ºi o piesãde teatru. În piesa de teatru „Paraclisierul“ sau „Florin ºiFlorina“ ºi-au dat contribuþia Paul Farca în rolul lui Florin - untânãr þãran, Dimitrie Petcu, învãþãtor în rolul lui Colivescu-paraclisier (þârcovnic) ºi domniºoara învãþãtoare Florica Cãiman,în rolul Floricãi, o tânãrã orfanã“.1

Conform cercetãrilor profesorului dr. Mircea Mãran, sevorbeºte despre un „concert ºi teatru la Nicolinþ. Tinerimearomânã din Nicolinþ, comitatul Timiº, va aranja la 12 nov 1905Concert de coruri ºi declamaþiuni. Se vor juca ºi piesele „Pictorulfãrã voie“, comedie într-un act de V. Pop ºi „Otrava femeiascã“comedie într-un act de N. Þînþariu“.2

În baza altor informaþii, stã consemnat cã anul 1927, s-apregãtit ºi s-a prezentat pe scenã, piesa de teatru „Artista“: „Oaltã laturã a vieþii culturale din Nicolinþ a fost activitateateatrului de amatori. S-a început cu spectacolul „Artista“, înanul 1927, pentru ca odatã cu venirea Iconiei Cuzma • ivanoviæ(fostã actriþã la Teatrul Român din Vârºeþ), succesele secþiei deteatru sã devinã remarcabile“.3

Având experienþa obþinutã la Teatrul profesionist din Vârºeþ,doamna Iconia Cuzma • ivanoviæ a început sã lucreze ºi sãmonteze spectacole, în primul rând cu elevii de la ºcoalaGeneralã „2 Octombrie“ din Nicolinþ, unde era învãþãtoarepentru ca, în acelaºi timp, sã lucreze cu un grup de tineritalentaþi, montând spectacole pretenþioase. Astfel, un prim spectacolde mare rãsunet este „Mãistoriþa la modã“ de Jovan SterijaPopov• , în care Iconia Cuzma • ivanoviæ deþine unul din rolurileprincipale ºi semneazã ºi regia spectacolului. Este vorba de anul1973 ºi prima ediþie a Zilelor de Teatru ale Românilor dinVoivodina, când evoluþia pe scenã a spectacolelor este urmãritãde un juriu de specialitate, cele mai reuºite realizãri, atât când

46

este vorba de spectacolele în sine, regie, scenografie ºi roluriinterpretate sunt apreciate ºi nominalizate. Spectacolulnicolincenilor este clasat pe locul IV, iar Iconia Cuzma • ivanoviæeste nominalizatã pe locul de frunte pentru rolul interpretat.

La urmãtoarele ediþii ale „Zilelor“, nicolincenii se prezintãcu spectacolele „Omul de rând“ (1975) de Branislav Nušiæ, înregia lui Ionel Corneanu. Spectacolul se plaseazã pe locul IV,Ionel Corneanu primeºte premiu pentru regie iar Maria Marilãprimeºte premiul pentru interpretare. La ediþia din anul 1976,actorii amatori din Nicolinþ se prezintã cu douã spectacole ºianume „Însurãtoare ºi mãritiº“ de J. Sterija Popoviæ ºi „Visulunei nopþi de iarnã“ de Tudor Muºatescu, ambele în regia luiIonel Corneanu. De menþionat cã spectacolul „Visul unei nopþide iarnã“ se plaseazã pe locul V iar menþiuni pentru interpretareau obþinut Elena Minda ºi Pavel Greoneanþ.

Urmãtoare ediþie a „Zilelor“ are o importanþã deosebitãpentru trupa de actori amatori din Nicolinþ. Pe scenã urcã dinnou Iconia Cuzma • ivanoviæ, în rolul principal din „Doamnaministru“ de Branislav Nušiæ în regia lui Zvonimir Jovèiæ.Spectacolul se plaseazã pe locul II, Iconia Cuzma • ivanoviæobþine locul I pentru interpretarea rolului • ivka, iar SilviaMandreº obþine locul II pentru scenografie. Cu spectacolul„Deputatul poporului“ de Branislav Nušiæ, montat de ZvonimirJovèiæ, considerat ca realizare mai puþin reuºitã a nicolincenilorse încheia prima etapã de activitate a trupei de teatru dinNicolinþ.

Urmãtorul moment important este prezenþa lui Iosif MariaBâta, regizor din România care a lucrat cu actorii din Nicolinþîn perioada anilor 1980-’81ºi a montat trei spectacole deosebite.În acest sens trebuie amintit spectacolul „Trandafiri roºii“ deZaharia Bârsan, spectacol care a adunat, în primul rând, unfoarte mare numãr de tineri ºi care a fost o adevãratã experienþãpentru mai multe generaþii de actori amatori din Nicolinþ.Spunem acest lucru pentru cã nu a fost vorba doar de actoriiamatori care au lãsat în urma lor o serioasã activitate teatralã,ci ºi de o foarte serioasã mânã de tineri care vor avea posibilitateasã-ºi spunã cuvântul în anii ce urmeazã ºi sã confirme importanþastrãduinþelor ºi bunelor intenþii ale regizorului Iosif Maria Bâta.

Iosif Maria Bâta ne-a învãþat dicþie, joc de scenã, ne-a

47

demonstrat cum sã intrãm în rolul personajului, cum sã-l trãimºi sã-l facem pe spectator sã trãiascã alãturi de noi. A fostaceasta un lucru foarte important pentru noi pentru cã amînvãþat cum sã abordãm un rol, cum sã învãþãm textul propus,ne-a învãþat miºcare scenicã, dar mai ales, ne-a învãþat limbã ºidicþie, fãrã de care nu se poate face actorie. Îmi amintesc deefortul depus pentru montarea celor douã spectacole, „Kathlen“ºi „Trandafirii roºii“, când contribuþia fiecãruia dintre noi erapreþioasã, începând cu jocul pe scenã ºi pânã la realizareascenografiei. A fost aceasta o extraordinarã muncã în echipãcoordonatã de domnul regizor, menþioneazã Ionel Turcoane,deþinãtor de roluri în ambele spectacole, în prezent preºedinteleSocietãþii Culturale „Nicolinþ“ din Nicolinþ ºi membru în Consiliulde Administraþie al Uniunii Teatrelor de Amatori ale Românilordin Voivodina – Serbia.

Începând cu cele douã spectacole amintite, prezentate laediþia „Zilelor“ din anul 1980, se poate constata cã activitateateatralã din Nicolinþ consemneazã o vertiginoasã linie ascendentã.În anul respectiv, spectacol „Kathlen“ de Michael Sayers estecatalogat drept cel mai reuºit spectacol al ediþiei, iar „Trandafiriiroºii“ pe locul IV. Aurora Gaita obþine premiul I pentru rolurileprincipale din ambele spectacole, Ionel Turcoane obþine locul IIIpentru rolul interpretat, pentru rolurile interpretate fiindmenþionaþi ºi Traian Cãcina, Traian Minda Cârsta ºi NicolaeTurcoane. Referitor la cele douã spectacole, Miodrag Miloºconsemneazã: „Sectacolul «Kathlen»…a fost una dintre cele maiplãcute surprize a «Zilelor de Teatru»…Prin jocul câtorva actoriamatori (Aurora Gaita, Ionel Turcoane, Traian Cãcina) textulcomediei a apropiat de noi.“4 Acelaºi Miodrag Miloº, aducecâteva aprecieri ºi despre al doilea spectacol prezentat denicolinceni: „Trandafirii roºii“ a fost un spectacol ce se impuneºi care s-a distanþat de celelalte vizionate la „Zile“ prin tonalitate,actorie ºi creaþie artisticã. Un spectacol întreg…Spectacol defacturã nouã la „Zile“. ºi totuºi, juriul a fost de altã pãrere.Poate din cauzã cã celãlalt spectacol al nicolincenilor a fostplasat pe cel mai înalt loc. Indiferent de aceasta, dacã ºi celde-al doilea spectacol era calitativ, trebuia promovat la loculcuvenit“.5

Nu putem vorbi de aceastã perioadã fãrã sã amintim

48

spectacolul „Gaiþele“ montat în anul viitor de acelaºi Iosif MariaBâta, plasat pe locul III la ediþia din anul 1981 a „Zilelor“, IconiaCuzma • ivanoviæ obþinând premiul III pentru rolul AneteiDuduleanu.

Din anul urmãtor, actorii amatori din Nicolinþ încep sãlucreze cu mai mulþi regizori profesioniºti din Serbia, cu tineriregizori profesioniºti, care au absolvit Facultatea de Artã Teatralãdin Bucureºti, dar ºi cu regizori profesioniºti din România.

Astfel, pe scena de la Nicolinþ se monteazã: în anul 1982,„Detaºamentul divin“, de Djordje Leboviæ, în regia lui MilanDuškov, spectacol plasat pe locul III; în anul 1982, „Intrigã ºiiubire“ de Fr. Schiller, plasat pe locul I ºi „Tinereþe fãrãbãtrâneþe“ de Mihail Covali, plasat pe locul VI, ambele în regiaVirginiei Marina Guzina. Tânãra actriþã Silvia Pincu a obþinutlocul I pentru rolul Luizei. În anul 1985 se monteazã spectacolul„Prohorisiþii“ de R. L. Djukiæ, în regia lui Miæa Stojanoviæ,spectacol plasat pe locul I, iar Elena Minda obþine locul IIIpentru rolul interpretat. În anul 1986 se monteazã „Matca“ deMarin Sorescu, în regia Virginiei Marina Guzina. Spectacolulobþine locul II, Silvia Pincu locul I pentru rolul principal iarAurel Dolinga premiul de frunte pentru scenografie.

Ediþia din anul 1987 a „Zilelor“ îl aduce la Nicolinþ peregizorul Mircea Pavel Mihai. Se monteazã spectacolul cupiesa „Casa Zeng“ de Miloº Nikoliþ, spectacol care este clasificatpe locul IV ºi se obþine ºi un premiu pentru scenografie. Dupãacest insucces, actorii amatori din Nicolinþ se pun pe faptemari. Se monteazã spectacolul „Parvenita“ în regia lui BrankoPetkoviþ. Spectacolul este apreciat ca cel mai bun spectacol alediþiei iar în presa vremii se consemneazã urmãtoarele: „Avândîn vedere faptul cã la ediþia din acest an a „Zilelor“ s-au pututvedea realizãri cam slabe ºi cu actori amatori care nu s-auprea distins pe scenã, putem afirma cu certitudine cã spectacolulnicolincenilor s-a ridicat mult deasupra celor vãzute pânã înprezent. Realizat ca un tot unitar, fãrã de cãderi, deseoriîntâlnite la amatori, cu acþiunea bine interpretatã de la începutpânã la sfârºit, spectacolul s-a dovedit a fi bine temperat de laînceput pânã la sfârºit… Pe lângã Iconia Cuzma • ivanoviæ,(protagonista), la reuºita spectacolului ºi-au dat contribuþiaMaria Drãgãnici, Cornel Corneanu-Minu, Ghertruda Samoilã

49

etc.6 De amintit cã Iconia Cuzma • ivanoviæ a obþinut premiulI pentru rolul principal iar Maria Drãgãnici locul II pentrurolul interpretat, premiat fiind ºi Cornel Corneanu - Minu,Ghertruda Samoilã ºi Traian Cãcina.

Primul spectacol al nicolincenilor montat de BranislavGuzina este „Tangoul“ de Slavomir Mro•ek. Despre acest spectacolstã consemnat: „…pânã acum la Nicolinþ nu s-a jucat teatrulabsurdului. Se pare cã încercarea a reuºit. Regizorul BranislavGuzina a rupt bariera dintre public ºi actori, coborând spectacolulîn public…“7 Dupã aprecierea juriului, spectacolul este plasat pelocul II, Maria Drãgãnici obþine premiul III pentru rolul Alei,diplome obþinând Ghertruda Samoilã ºi Silvia Bosioc.

Odatã începutã, colaborarea cu Branislav Guzina continuãºi în anul urmãtor. Se monteazã „Domniºoara Iulia“ de AugustStrindberg, rolul principal fiind deþinut de Silvia Pincu, fiindaceastã interpretare lucrarea de licenþã la Academia de ArteTeatrale din Novi Sad. Alãturi de ea, joacã Carmen Trocan,membrã a Teatrului de Comedie din Bucureºti ºi Cornel Corneanu-Minu. Spectacolul este apreciat ca cel mai reuºit spectacol,Silvia Pincu obþine locul I pentru rolul interpretat, CarmenTrocan, locul II iar Cornel Corneanu-Minu, locul III. Despreacest spectacol stã consemnat: „Teatrul semiprofesionist dinNicolinþ a pregãtit un spectacol minunat care a fãcut tangenþãcu profesionismul actoricesc. Piesa a fost o piatrã de încercarepe care au dus-o cu succes. Extraordinara Silvia Pincu, în rolul

Iuliei a avut o realizare actoriceascã ieºitãdin comun“.8

În anul 1991, actorii amatori dinNicolinþ încep colaborarea cu LeontinLaurean Oniga, oaspete din România. Semonteazã spectacolul „ªase personaje încãutarea unui autor“ de Luigi Pirandello,spectacol care se plaseazã pe locul III la„Zile“, Trãian Cãcina obþine locul II pentrurolul interpretat, premiatã fiind ºi MariaCorneanu pentru rol episodic. În anulurmãtor, acelaºi regizor monteazã spec-tacolul „Casa cu pãpuºi“ („Nora“) de HenrikIbsen. Spectacolul se plaseazã pe locul III

„Nora“ deHenrik Ibsen

(1991)

50

iar premiaþi sunt: Maria Corneanu obþine locul III pentru rolul„Nora“ iar Traian Minda Cârsta este premiat pentru rol episodic.

La ediþia din anul 1993 a „Zilelor“, actorii amatori lucreazã,din nou, cu Branislav Guzina. Se monteazã spectacolul „Hangiþa“sau „Mirandolina“, apreciat drept cel mai reuºit spectacol, MonicaBoldovinã obþinând locul I pentru rolul interpretat, Ionicã Cugiade asemenea locul I, fiind premiatã ºi Manuela Turcoane pentrurol episodic. În anul urmãtor, la Nicolinþ se monteazã „Azilul denoapte“ de Maxim Gorki, în regia lui Branislav Guzina. Spectacolulse plasezã pe locul II iar premiaþi sunt Ionel Cebzan, TraianMinda-Cârsta, Livius Stefan ºi Stevan Musta. ºi în anul urmãtor,nicolincenii lucreazã cu acelaºi Branislav Guzina. Se monteazãspectacolul „Oximoron“ de Svetislav Basara ºi Matei Viºniec,

Stânga: „Mirandolina“ de Carlo Goldoni (1993); dreapta: „Azilulde noapte“ de Maxim Gorki (1994)

spectacol clasat pe locul II la ediþia „Zilelor“. Este premiatLivius Stefan ºi Milan Agadiºan pentru rolurile interpretate ºiPavel Greoneanþ pentru traducerea textului.

În anul 1996, nicolincenii îºi încep colaborarea cu regizorulIulian Ursulescu. Se monteazã spectacolul „Ivona principesaBurgundiei“ de Witold Gombrowich. Într-o concurenþã de spectacolefoarte bune, spectacolul nicolincenilor este clasat pe locul doi,Mãrioara Corneanu obþine premiul I pentru rolul Margaretei iarregizorul obþine premiul pentru regie. Despre acest spectacol stãconsemnat: „Un contact profesionist susþinut pas cu pas timp depeste trei luni, a rezultat un spectacol dens în metafore ºi cu ointerpretare inspiratã de procedeele teatrului carnavalesc ºi absurd.În rolul cuplului regal - Livius Stefan (Regele) ºi MãrioaraCorneanu (Regina) au construit cu complexitate personaje viabile…“9

51

În anul urmãtor, Iulian Ursulescu monteazã la Nicolinþspectacolul cu piesa „Deputatul poporului“ de Branislav Nušiæ,spectacol plasat pe locul cinci la „Zile“ ºi cu o realizare deosebitãa actorului amator Traian Minda-Cârsta. Ultimul spectacol ceface parte din perioada marilor realizãri ale Trupei de Teatrudin Nicolinþ este spectacolul „Steaua fãrã nume“, de MihailSebastian, regizat de Alexandru Baractari, regizor din România,catalogat cu locul III la „Zile”.

De amintit cã în aceastã perioadã Trupa de Teatru dinNicolinþ a participat la mai multe festivaluri în þarã ºi înRomânia ºi anume la Festivalul Internaþional de la Lugoj înanul 1992 ºi 1993 ºi Tulcea în anul 1995 ºi 1998.

De asemenea, trebuie sã menþionãm cã aici ºi-a fãcutdebutul ºi a activat Silvia Pincu, prima actriþã profesionistã aminoritãþii române cu studii fãcute la Novi Sad, care o perioadãfoarte îndelungatã a fost membrã a Teatrului de rromi „Pralipe”din Skoplje, stabilit în Germania.

Urmeazã o perioadã de pauzã pentru ca în anul 2001 sãvinã la Nicolinþ, actriþa Ecaterina Cita Cristea din Reºiþa.Totodatã a început acum ºi cea de-a treia, ultima ºcoalã deteatru fãcutã în aceastã localitate. Actorii amatori din Nicolinþau urcat din nou pe scena „Zilelor“. Cu o nouã trupã, alcãtuitãdin tineri, nicolincenii au optat pentru spectacolul „Profesorulde francezã“ de Tudor Muºatescu, în regia Ecaterinei CitaCristea, actriþã la Teatrul de Stat „G. A. Petculescu“ dinReºiþa, spectacol care a ocupat locul doi la „Zile“. Astfel, putemsublinia cã în momentul când conducerea Cãminului Culturaldin Nicolinþ s-a confruntat cu evidente probleme financiare, ungrup de entuziaºti din localitate, în frunte cu Aurica Gherga,directoarea Cãminului Cultural, au depus eforturi serioasepentru a menþine vie ºi pe mai departe viaþa teatralã devenitãtradiþie ºi simbol al acestei localitãþi. Din grupul tineriloractori au fãcut parte: Marin Turcoane, Dimitrie Turcoane,Alexandru Danciu, Renata Gherga, Antonia Danciu, DaianaMuþu, Gineta Gean, Valentina Liuba, Adriana Mãrilã, DanielCojocar, Dorel Pãtraºcu, Mariana Cãzan ºi Mircea Ambruº. Înanul urmãtor, se monteazã spectacolul „Napoleon era fatã“, deMargaret Mayo, spectacol apreciat ca ceea mai bunã realizarela „Zile“, Alexandru Greoneanþ obþine locul III pentru rolul lui

52

William iar Daiana Muþu obþine locul I pentru rolul Maggie.Dupã un an de pauzã, activitatea este reluatã în anul 2004

când urcã din nou pe scenã optându-se pentru spectacolul „Notazero la purtare“ de Virgil Stoenescu ºi Octavian Savu, regia fiindsemnatã de Alecu G. Croitoru. În anul 2006, Trupa de actoriamatori de pe lângã Cãminul Cultural din Nicolinþ s-a prezentatcu spectacolul „Deputatul poporului“ de Branislav Nušiæ în regialui Traian Cãcina care ani în ºir a interpretat roluri reuºite pescena din localitate. Urmând ideea lansatã de cunoscutul regizorDejan Mijaæ, care a montat acest spectacol într-o manierãineditã, Traian Cãcina a reuºit, împreunã cu tinerii actori dinNicolinþ sã realizeze un spectacol bun. Titlul de actorul serii arevenit lui Alexandru Greonenaþ care a interpretat rolul luiJevrem Protiæ.

Urmeazã apoi un interval de câþiva ani când în viaþacultural amatoriceascã din Nicolinþ nu se întâmplã aproapenimic, mai ales când este vorba de teatru. În sfârºit, în anul2014, la iniþiativa Asociaþiei pensionarilor din localitate, înfrunte cu preºedintele Traina Mãrilã, fost membru al Trupei deactori amatori, un grup de foºti actori, pensionari ºi tineri dinNicolinþ au urcat din nou pe scenã. De aceastã datã au optatpentru spectacolul în dialect local „La ºezãtoare”, un text semnatde Eufrozina Greoneanþ, pus în scenã de Pavel Greoneanþ. Larealizarea spectacolului ºi-au dat contribuþia: Aurica Gherga(Aurica), Livius Stefan (Livi), Alexandra Rankovici (Alexandra,fiica lor), Ionel Danciu (Moº Pau, tatãl lui Livi), Daniela Ardelean(Ana, sora lui Livi), Lavinica Danciu (Baba Mãriuþa), AureliaCrãiete (Liana), Ionel Turcoane (Ion), Amalia Mândruþ (Mãria),Marcel Ambruº (Lisandru), Leonid Ardelean (Nelu), SteluþaSamoilã (Stãluþa), Doina Pincu (Doina), Silvia Cãta (Silvia),Pavel Greoneanþ (Vãsâlã), Dorel Pãtraºcu (Iosâm), Gabriel Gherga(Gheorghe), Cristian Turcoane (Nicolae ºi Povestitorul), EmanuelArdelean (Trãian), Trifu Pincu (Trifu-vioarã), Tiberiu Brancovici(Tibi-acordeon). Scenografia a fost semnatã de Ionel Danciu,costumele au fost create de Steluþa Samoilã, lucrãrile tehniceau fost executate de Ionel Danciu ºi Ilia Mândruþ, muzica a fostsemnatã de Trifu Pincu ºi Tiberiu Brancovici. Pe postul desufleori s-au aflat Catarina Cornea ºi Emina Samoilã. Diploma„Actorul serii” a revenit Danielei Ardelean.

53

De altfel, spectacolul a adunat o seamã de premii ºimenþiuni: premiul III a fost acordat Danielei Ardelean pentrurolul Ana, premiul II Lavinicãi Danciu pentru rolul Baba Mãriuþadin acelaºi spectacol, în categoria roluri masculine, premiul IIIa revenit lui Livius Stefan pentru rolul Livi, Uniunea ºisãptãmânalul „Libertatea“ au acordat premiul pentru debutAlexandrei Rankovici ºi lui Leonid Ardelean. S-a mai obþinut unpremiu pentru scenografie, premiul pentru text ºi premiulspecial pentru adaptarea teatralã a unui obicei.

Referitor la acest spectacol, în sãptãmânalul „Libertatea“stã consemnat: „A fost un spectacol interactiv în care actorii aufost mereu în legãturã cu publicul. Lucrurile s-au petrecut exactaºa cum le-am auzit de nenumãrate ori povestite de diferiþioameni din satele româneºti. Am recunoscut în intonaþia vociloractorilor felul de a se nara despre ceea ce s-a întâmplat nu cumultã vreme în urmã în satele noastre. Am fost foarte bucuroasãde faptul cã foarte mulþi tineri participanþi rostesc o frumoasãlimbã românã în grai regional“, a menþionat prof. univ. dr. OtiliaHedeºan de la Universitatea de Vest din Timiºoara.10

Care ar fi o posibilã explicaþie pentru aceastã situaþie,tristã dar realã. Un rãspuns ar fi ºi cele subliniate de IonelTurcoane, preºedintele Societãþii Culturale „Nicolinþ“ din localitate:„Partea financiarã este un element foarte important pentrupãstrarea activitãþilor culturale într-un mediu rural, indiferentdacã este vorba de teatru de amatori, formaþie de dansatori sauorchestrã. Dar, cel mai important este factorul uman. Trebuiesã existe cineva care sã se ocupe de toate aceste activitãþiculturale, sau mãcar unele dintre ele, indiferent despre care arfi vorba. ºi nu doar atât, persoana respectivã trebuie sã fie unfoarte bun manager în sensul cã, pe lângã sursele financiareasigurate prin intermediul Uniunii Teatrelor de Amatori, dealtfel foarte modeste în ultimii ani, pentru buna funcþionareeste nevoie nu doar de o organizare bunã ci ºi de consistentesurse financiare. Un bun manager poate sã rezolve aceastãproblemã. Activitãþile culturale implicã spaþiu adecvat, o scenã,un spaþiu pentru repetiþii, un loc unde omul tânãr, ºi nu numai,sã se simtã bine. Sã vinã cu drag, sã întâlneascã tineri deaceeaºi seamã, sã înveþe lucruri noi, utile. Din pãcate, aceastãimagine idilicã o putem întâlni foarte rar, Cãminele noastre

54

Culturale fiind, în majoritatea localitãþilor, mai ales cele dinComuna Alibunar, într-o stare jalnicã. Pe lângã cele amintitemai sus, ar existã ºi alte momente pe zi ce trece avem tot maipuþini copii în ºcolile noastre elementare, ceea ce influenþeazãºi viaþa culturalã din întreaga comunitate. Dar, dacã în ºcoalageneralã s-ar face ocazional spectacole de teatru, s-ar învãþa jocde scenã, într-un cuvânt, copilul s-ar obiºnui cu acest gen deactivitate, ar fi mult mai uºor sã o continue cu un adevãratspirit competitiv la un nivel mai înalt, la nivel de localitate. Iardacã, ceea ce este tot mai puþin cazul în ultimul timp, ar aveaºi norocul sã lucreze cu un regizor profesionist, cu certitudineva fi atras de lumina rampei. Dar, mai ales este foarte importantsã existe o bunã colaborare între cele câteva instituþii de vârfdin localitate – ºcoalã, Cãmin Cultural ºi Comunitate localã.

Oricare ar fi motivele, totul este mult prea trist. Neadunãm, discutãm, ne spunem problemele ºi încercãm sã gãsimsoluþii.

Poate cã totuºi, ele sunt adânc cuibãrite în noi înºine.

Eufrozina GREONEANÞ

Note1 Bosioc Gheorghe, Nicolinþ, Pagini de istorie culturalã, Editura

Fundaþiei, Biblioteca de albume, documente ºi monografii ALDOM,Novi Sad, 1998, pp. 9-100.

2 Familia, 1905, p. 526, nr. 44, 30 octombrie-12 noiembrie1905.

3 Eufrozina Greoneanþ, Tradiþie ºi memorie familialã. EdituraLibertatea, Panciova, 2004, p.22.

4 Miodrag Miloº, Fascinaþia scenei, Editura Libertatea, 1999, p.44.

5 Ibidem p. 45.6 Ibidem p. 74.7 Ibidem. p. 77.8 Ibidem. p. 84.9 Ibidem, p.126.10 Ion Mãrgan, „La ºezãtoare“, scenetã în grai bãnãþean,

„Libertatea”, 10 mai 2014, p. 9.

55

Lada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestre

�� NedeiaNedeiaNedeiaNedeia

Ia/spãcelul ºi ciupagul/ºiupagul în arealul Banatului

Ia tradiþionalã româneascã a fost mereu apreciatã iarpictori celebri precum: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu,Gheorghe Tãtãrescuºi Octavian Smigelschi au surprins-o înoperele lor, dealtfel a provocat ºi admiraþia multor cãlãtoristrãini pe meleagurile noastre precum: Carol Popp deSzathmary, H. Trenck ºi Volkers, Rafael Dossault ºi Bouquet,iar designeri de renume au inclus-o în colecþii pe care lepoartã ºi vedetele de la Hollywood.

Admiratã pentru coloritul ei rafinat, cu tonuri atentasociate ºi pentru expresivitatea motivelor decorative, IA adevenit astãzi mesager/ambasador al valorilor culturaleromâneºti în întreaga lume.

În Banat ia se regãseºte sub denumirea de ciupag,spãcel. Abordând aceºti termeni încercãm o interpretarelingvisticã. Printr-o demonstraþie etnolingvisticã putem susþineºi argumenta unitatea, permanenþa ºi continuitatea costumuluitradiþional din zona Banatului. Ciupag- pectorale, saccus,saculus; (Dicþionarul limbii române, Tom.I, partea a II-a,Socec, Bucureºti, 1914), bg. cepuk, pieptul cãmãºii; spag-buzunar. (A. Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane,Frankfurt, 1870).

Etimologia multiplã la nivelul limbii, a generat mai

56

multe sensuri acestui nomen. Enumerãm: cãmaºã femeiascã,partea superioarã a cãmãºii femeieºti, spatele mai îngust alcãmãºii femeieºti, foile componente ale feþei ºi spatele cãmãºiifemeieºti, pieptul brodat al cãmãºii femeieºti, guler la cãmaºafemeiascã. Semantica termenului este aºadar foarte largã, iarsensul iniþial al cuvântului este de cãmaºã femeiascã (C.Diaconovici, Enciclopedia Românã, Tom. I, A-Copenhaga,editura Kraftt, Sibiu, 1898 „Ciupag - parte din cãmaºaþãrãneascã“).

Spãcel – latinã – spatula, -ae, speteazã prin derivare.Arealul: zona de câmpie a Banatului. Acceptãm etimologialatineascã datã de Cihac. Îmbrãþiºatã ºi de Zamfira Mihail,care puncteazã ideea cã denumirea piesei se realizeazã de lanumele unui detaliu al ei „spatele” (dialectal spate se pronunþãspace, precum: frate-frace, du-te-du-ce) provenit din spateplus sufixul ie, -el, spãcel, a determinat apariþia unui falsargumentativ spãtoi - prin analogie cu cãmeºoi.

Prima atestare scrisã a termenului apare în 1803,când apare rokie cu spetsel (rokie- fustã; spetsel - cãmaºã,bluzã). În cadrul aceleiaºi categorii gramaticale apar termenii:speteazã, spetealã, spetele. Prin restricþie precum în cazulsubstantivului ciupag, spãcelul apare cu sensul de parte acãmãºii femeieºti.

Ambii termeni sunt întâlniþi în graiul bãnãþean,respectându-se arealul (Atlasul lingvistic pe regiuni - Banatul,Ed. Academiei, Bucureºti, 1980). În cazul în care într-un satapar ambii termeni, înseamnã cã în acel sat s-a produs omigrare de populaþie. Din punct de vedere etnografic arealuleste diferit dar subliniem, semantic, sensurile celor doi termenisunt aproximativ identici.

Cãmaºa se încadreazã prin morfologia ei în categoriacãmãºii femeieºti de tip carpatic, iar dupã dispoziþia decoruluiîn tipul cu tablã pe mânecã, la care câmpurile ornamentalesunt dispuse de-a lungul liniei croiului ºi compact, sauîngrupuri decorative dispersate pe partea exterioarã a mânecii.În evoluþia sa fireascã portul popular românesc a cunoscut

57

câteva etape, amintim pe cele care au strictã legãturã cucãmaºa.

În timp apare cãmaºa cu modificãri de croi; mâneca seprinde de umãr, gulerul este drept, rotund, înãlþat, saucãmaºa este decoltatã. Piesa se deschide în faþã (complet saupânã la jumãtatea bustului), în spate sau lateral. Inovaþiileau loc ºi la nivelul ornamenticii ºi cromaticii. Putem afirmacã este perioada de sfârºit de secol al XIX-lea ºi începutulsecolului al XX-lea; reflectare cauzatã de multiplele schimbãrieconomice, politice, sociologice.

Tehnica secolului al XX-lea determinã înlocuirea cãmãºiicu bluza de facturã industrialã. Acest termen va concurapânã la înlocuire cu cel de ciupag sau spãcel. Cele douãsinonime (ciupagºispãcel) cunosc aceeaºi evoluþie care sefinalizeazã prin apariþia neologismului bluzã. Atât etnograficcât ºi lingvistic cei doi termeni au un areal diferit. Putemface o clasificare ºi o analizã concomitentã:

A. Ciupagul ºi spãcelul, de tip carpatic, croit din patrusau cinci foi cu mâneca largã, pornitã de sub guler, terminatã

58

cu volan amplu, pieptul croit drept precum spatele, miºcareamâinii se realizeazã printr-un clin tringhiular sau pãtratintrodus sub braþ.

B. Ciupagul ºispãcelul scurt pânã în talie, confecþionatdin patru foi, este încreþit în jurul gâtului pe un guler îngustde 2-3 cm. mâneca porneºte de sub guler, este largã, terminatãîn volane strânse pe o bentiþã sau un ºnur. Lãrgimea pieptuluiºi miºcarea se realizeazã prin introducerea unui clin lateralde lãþimi variabile de 5-25 cm. care se prelungeºte ºi pemânecã.

C. Ciupag ºi spãcel rãscroit în jurul gâtului,mânecaporneºte de sub gulerºi se terminãdrept.Miºcarea serealizeazã fie printr-un clinaºezat sub braþ, fie princlinilaterali.Piesa se deschide în faþã, pe umãr sau în spate. Deschidereadin faþã ºi spate poate fi parþialã sau totalã.

D. Ciupag ºi spãcel croit cu platcã. Mâneca se prindeîn umãr. Miºcarea se realizeazã tot printr-un clin cerut decroiul drept al feþei ºi spatelui. Mâneca largã se terminã fiedrept, fie în volan. Platca cu rol funcþional de consolidare,serveºte în acelaºi timp ºi la încreþireapieptului.

E. Ciupag ºi spãcel de influenþã orãºeneascã. Inovaþiilesunt atât de remarcabile încât cei doi termeni vor fi înlocuiþide cel general de „bluzã“, indiferent de arealul acestora.Cãmaºa poate avea sau nu guler, mâneca este prinsã deumãr ºi e rãscroitã. Poate avea sau nu volan.

Materia primã. Pânza din care se confecþioneazãciupagul ºi spãcelul se þesea în gospodãrie, de cãtre femei larãzboiul orizontal în douã iþe.

1. Pânzã de fuior; 2. Pânzã de bumbac;3. Material cumpãrat din comerþ. 1.1. Fuior urzit, fuior bãtut - pânzã de cânepã sau

pânzã de fuior - întregBanatul.1.2. Urzeala din bumbac, bãteala din cânepã - pânzã

de drugãlãi (ªiria, Bata, Birchiº); pânzã de tramã (Toc, ValeaMureºului, Saravale, Igriº, Secusigiu).

59

1.3. Urzit fuior, bãtut bumbac - urzeluþã (Poieni).1.4. Urzit fuior, bãtut bumbac ºi fuior - pânzã suveicatã,

întreg Banatul. 2.1. Bumbac bãtut pânzã de bumbac. 2.2. Pânzã de cinari - cu dungirealizate din nãvãdit

(Saravale, Igriº, Secusigiu, Foieni, Hitiaº, Sârbova), cinarimai gros (zona Fãgetului). I se mai spune – pânzã sârbeascã(Jebel).

2.3. Pânzã suveicatã, pânzã învrâstatã din nãvãdit.La aceasta firul de bumbac este mai gros (Fãget, ValeaMureºului).

2.4. Pânzã de misir, bumbac foarte subþire pânzã creaþã-firul de misir este încreþit prin diferite mijloace. Spãlare,întindere forþatã, apretare prin înmuiere în fãinã de porumb(întreg Banatul).

3.1. Materiale cumpãrate din comerþ: mãtase, grenadir,vol, ogradin, georgette, crepe de chine etc.

Marius MATEI, muzeograf-etnografMuzeul Satului Bãnãþean Timiºoara

Bibliografie:Dicþionarul limbii române, Tom.I, partea a-II-a, Socec,

Bucureºti, 1914A. Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane, Frank-

furt, 1870C. Diaconovici, Enciclopedia Românã, Tom. I, A-Copenhaga,

edituraKraftt, Sibiu, 1898Atlasul lingvistic pe regiuni - Banatul, Ed. Academiei,

Bucureºti, 1980

60

Portul popular din Valea Bistrei

Sub semnãtura D-nei prof.Rozina Ghiorghioni a apãrutvolumul Asimilãri ºi iradieriîn portul popular al femeilordin zonele etnofolcloriceValea Bistrei ºi Þara Haþe-gului (Editura Tim, 2016).

În ansamblu,volumul este o con-tribuþie la studiereaºi promovarea por-tului popular dinValea Bistrei, încontextul altor rea-lizãri vizând muzeuletnografic ºi alteforme de studiiimplementate laLiceul din OþeluRoºu.

În prefaþa pecare o scrie prof.univ. dr. Dumitru Jompan seprecizeazã: „Profesia D-niei Salenu se logodeºte cu etnografiadecît pe douã coordonate: Etno-botanica ºi Etnoiatria (medicinapopularã). Cu toate acesteaautorul studiului pe care îlprefaþãm face dovada cunoaºteriiamãnunþite a unui aspect im-portant al culturii materialeþãrãneºti – Portul popular“.

Problema este tratatã,deci, în perspectivã descriptivã

ºi comparativã, vizând douã zoneetno-folclorice: Þara Haþeguluiºi Valea Bistrei, cu insistenþeºi materiale iconograficeconvingãtoare din toate locali-tãþile Bistrei.

De altfel, ilustraþiile suntbogate º i b ineaºezate în paginã,atât în ce priveºtecostumul cât ºi alteaspecte ale arteipopulare.

În concluziilesale, prefaþatorulsugereazã noi abor-dãri asupra acesteiteme: „Îndrãznim sãcredem cã autorulva gãsi timpul ne-cesar pentru desã-vârºirea studiului

sãu, prin extensie, asupracercetãrii sub acest aspect aÞinutului Pãdurenilor, împreunãcu care, dupã conceptul cunos-cutului etnograf Romulus Vuia,Valea Bistrei ºi Þara Haþeguluiau alcãtuit acel «Trium Con-finium» într-o zonã de inter-ferenþã cu influenþe reciproceîn domeniul: etnografiei,folclorului ºi nu numai“. Ideecare meritã dezvoltatã, adãu-gând astfel noi contribuþii.

61

Lada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestre

Port popular de pe Valea Bistrei (din volumul semnat deRozina Ghiorghioni)

62

Lada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestreLada cu zestre

63

Cãtrinþe din Uzdin -analizã morfologicã ºi stilisticã

Faptul cã pe un spaþiu relativ restrâns, cum este BanatulSârbesc, românii au trãit alãturi de etnia majoritarã sârbã ºi dealte grupuri minoritare maghiari, germani, slovaci ºi alte etniiexplicã ºi influenþele reciproce pe plan cultural, spiritual ºilingvistic. Într-un astfel de areal geografic, al diversitãþii etnice,comunitatea româneascã a continuat sã-ºi pãstreze valorile specificezonelor de provenienþã, ca embleme identitar-culturale.

Românii din aceastã parte a Banatului sunt cunoscuþi cafiind foarte loiali tradiþiei, dar cât s-a reuºit în acest demers,depinde ºi de capacitatea lor de a comunica cu localitãþileînvecinate. Grupul de sate: Seleuº, Bariþe, Nicolinþi, Alibunar,Vladimirovaþ, cu populaþie înruditã ca origine stabilitã în zonaînvecinatã, cu condiþii relativ favorabile de comunicare, a determinatrãspândirea aceluiaºi tip de costum, cu unele variante locale,mai evidente la nivelul pieptãnãturii ºi al decoraþiei cãtrinþelor.

Românii stabiliþi la Uzdin au venit din diferite localitãþiale Banatului. În anul 1767 are loc colonizarea românilor dinpãrþile rãsãritene ale Banatului, în localitatea Padina de unde,în anul 1779, se mutã în locul numit „Satul bãtrân“ pentru caîn fine, sã se stabileascã în anul 1801 pe locul actualului sat.Ulterior se stabilesc, ceva mai târziu ºi familii colonizate dinObãd, Fizeº ºi alte localitãþi.1

La sfârºitul secolului al XIX-lea specialiºtii considerã cãportul popular din Uzdin este similar celui din satele cu populaþie

ConvieþuiriConvieþuiriConvieþuiriConvieþuiriConvieþuiri

������

64

bãnãþeanã. În prejma anilor ’50 ai secolului al XX-lea, costumulde sãrbãtoare al fetelor ºi nevestelor din Uzdin este diferit decostumul celorlalþi români din aceastã parte a Banatului,reprezentând un fel de enclavã a costumului popular din grupulde sate amintite, cu timpul ºi acest costum evoluazã spre formenoi.2

Cauza acestui conservatorism al costumului trebuie cãutatãîn poziþia satului. Uzdinul nu a fost în contact direct cu nici olocalitate cu populaþie româneascã fiind înconjurat de localitãþicu populaþie care aparþine altor etnii (slovaci, maghiari, sârbi).Probabil cã din aceastã cauzã, dar ºi datoritã faptului cã înfamilii existau cantitãþi mari ºi preþioase de piese componenteale costumului popular, timp îndelungat s-au putut pãstra formelevechi ale portului românesc.

Ilustraþie 1,2Cãtrinþele din Uzdin (cotrânþã) prezintã o mare varietate

ornamentalã. Aceastã piesã a costumului tradiþional a cunoscuto interesantã ºi dinamicã evoluþie plastico-decorativã ºi semanticã,ca urmare a nevoii de cuprindere într-un ansamblu coerent, arelaþiei dintre schemele decorative îndãtinate ºi evoluþia gustuluiartistic.

La sfârºitul secolului al XIX-lea, conform surselor fotograficeºi mãrturiilor culese pe teren de la femeile vârstnice, se maipurta cãtrinþã în faþã ºi opreg în spate. Dupã aceastã perioadãînsã, este frecvent portul cu douã cãtrinþe.

Fetele purtau doar cãtrinþa îngustã din faþã peste poale curânduri în lat, compoziþiile ornamentale fiind formate din mo-tive: ochi, omizi, litere, cromatica de culori deschise.3

Fetele mari logodite au purtat cãtrinþe late cu rânduri înlung. Înainte de ceremonialul nunþii, la sãrbãtori mari purtauopregul în spate. La nevestele tinere, costumul de ceremonialinclude douã oprege, iar dupã nuntã, opregul din faþã esteînlocuit cu o cãtrinþã.

Cãtrinþele þesute, purtate în faþã sunt late, acoperã ºoldurile,fiind confecþionate din douã foi de þesãturã, fiecare latã deaproximativ 30 de cm, unite pe mijloc, iar cãtrinþele din spateau lãþimea foii de þesãturã latã de aproximativ 20 de cm.

Piesele tradiþionale erau þesute în rãzboiul orizontal, în

65

66

douã, trei sau patru iþe, pe urzealã din pãr de lânã ºi bãtealãdin pãr de lânã ºi bumbac. Compoziþia ornamentalã este formatãdin motive: geometrice, geometrizate, florale stilizate, zoomorfe(bâzon’i), alese cu lânicã (araz) multicolorã. Se purtau cãtrinþepereche, decorate cu aceleaºi motive dispuse în registreornamentale.

Ilustraþia 3Ornamentaþia cãtrinþelor se extinde pe toatã suprafaþa

piesei ºi este ordonatã în registre verticale (rânduri în lung),dispuse în succesiuni compuse unul din motive geometrice,geometrizate sau florale iar celãlalt fãrã motive sau cu motivegeometrice mãrunte (scãluºe) care se repetã. Registre apar lapartea inferioarã (bordurã) ºi pe pãrþile laterale (urz’ari). Launele cãtrinþe apar ºi rânduri dispuse orizontal cu motivegeometrizate (zãluicã).

Ilustraþia 4,5Privind cromatica cãtrinþelor dozajul tonurilor este

condiþionat de exprimarea unor semne de vârstã, astfel culoarearoºie (cãrmãjân) – expresie a tinereþii – se stinge treptat, odatãcu înaintarea în vârstã a purtãtorilor. La vârsta de 30-40 anifondul cãtrinþelor apare în culoarea roºie de ton închis (mãcriºat),violet (fumur bãtrân), viºiniu (fumur nou). Când se socoteºte cãa venit bãtrâneþea, roºul trebuie sã disparã din cromaticaveºmintelor, lãsând loc dialogului dintre alb ºi negru.

Ornamentaþia ºi cromatica cãtrinþelor pe lângã semne devârstã, þinea cont de tradiþie ºi morala fiecãrei comunitãþi. Deexemplu, în vinerea Paºtilor se purtau cãtrinþe cu o cromaticãdozatã de culori reci /tonuri închise indiferent de vârsta ºistatutul purtãtoarei.

Costumul folosit zi de zi este mai simplu, cu decoraþieredusã, în comparaþie cu þinuta de sãrbãtoare ºi ceremonial acostumului popular, lucrat din þesãturi mai fine ºi bogat împodobitcu ornamente. La Uzdin, de fiecare zi se purta în faþã cãtrinþãþesutã din pãr de lânã cu ornamentaþie redusã, numitã poºovaicã.

Ilustraþia 6,7,8Originea ºi evoluþia elementelor decorative constituie un

important capitol, nu numai al istoriei artei, ci ºi al ºtiinþelorcare se ocupã cu trecutul omenirii, în primul rând al etnografiei

67

68

ºi al antropologiei culturale. Din perspectiva acestor discipline,compoziþiile ornamentale îºi gãsesc în artele plastice tradiþionaleo pregnantã motivaþie funcþional-esteticã, potenþatã vizual decromaticã. Fiecare cãtrinþã evocã universul fascinant al uneilumi care a ºtiut sã pãstreze peste veacuri, nu numai meºteºugulconfecþionãrii hainelor, ci ºi arta de a le conferi o personalitateinconfundabilã, prin ºtiinþa de a compune în limbaj plastic,mesajul fiecãrei generaþii.

Daniela BARBULOV POPOV

Note1 Mircea Mãran, Localitãþi bãnãþene: trecut istoric ºi

cultural Panciova, Libertatea, 2003, p.93.2 Mirjana Maluckov, Narodna nošnja rumuna u

jugoslovenskom Banatu, Novi Sad, Vojvoðanski muzej u NovomSadu, 1973, p.25.

3 Interviu realizat la Uzdin cu Mãrioara Sârbu, aprilie2015.

Bibliografie1. Barbulov Popov, Daniela: Evoluþia interferenþelor stilistice

ale portului popular în zonele Banatului Românesc ºi Sârbesc(1890-1930), Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2016.

2. Barbulov Popov, Daniela, Iºfãnoni, Doina, Cãtrinþe dinBanatul Sârbesc – catalog fotoetnografic, Zrenianin,EdituraICVR,2015.

3. Maluckov Mirjana, Narodna nošnja rumuna ujugoslovenskom Banatu, Novi Sad, Vojvoðanski muzej u NovomSadu, 1973.

4. Mãran Mircea, Localitãþi bãnãþene: trecut istoric ºi cul-tural, Panciova, Libertatea, 2003.

5. Interviu realizat la Uzdin /aprilie 2015/ Mãrioara Sârbu

69

Ilustraþii6. Barbu Elena Maria, Barbu Vasile, Uzdin Album monografic

ediþie revãzutã ºi adãugitã, ICRV.EDIT, Zrenianin, Tibiscus, Uzdin,2014.

7. Ana Boieru, Uzdin, cãtrinþe ilustraþia 4,5.8. Mãrioara Sârbu, Uzdin, cãtrinþe ilustraþia 6,7,8

70

Volumul Doamneleau vreme... – Povestirileromâncelor din Ungaria laînceputul secolului XXI –apãrut la Editura Univer-sitãþii de Vest, Timiºoara,în 2017, este rezultatulcercetãrilor ºi studiilor rea-lizate de o echipã alcãtuitãdin: Otilia Hedeºan (co-ordonator), Mihaela Bucin (coor-donator), Nicoleta Muºat, Flo-rentina Leucuþia, Corina Popa,Monica Vlad ºi Oana Florea.

Cartea împleteºte paispre-zece voci feminine (ºapte autoareºi ºapte povestitoare) care îºipropun sã reconstituie povesteacomunitãþii istorice româneºtidin Ungaria, prin explorareaistoriilor private ale câtorvafamilii din patru sate româneºti,aflate aproape de graniþa cuRomânia: Micherechi, Chitighaz,Bãtania ºi Otlaca-Pustã.

Interviurile care au statla baza acestei lucrãri au fostrealizate în anul 2006, în cadrulunui proiect la care a luat parteun grup de masteranzi de laUniversitatea de Vest dinTimiºoara, coordonat de doamnaprofesor Otilia Hedeºan. Dupã10 ani de la primele incursiuniîn universul populaþiei istoriceromâneºti din Ungaria, autoarelerevin asupra materialelor deatunci, unele dintre ele refac lapropriu drumurile în acel spaþiu

românesc depe teritoriul Un-gariei ºi, bucu-rându-se deavantajul uneipriviri retro-spective ºi, im-plicit, a uneipercepþii maicomplexe, mai

mature, rescriu povestea acestoroameni, al cãror destin i-a aºezatla o rãscruce de timpuri, spaþiiºi mentalitãþi.

În paginile cãrþii suntînfãþiºate, prin citate ampleselectate din interviuri, dar ºiprin analiza autoarelor, ºaptefiguri feminine emblematice alecomunitãþii de români din Unga-ria, cea mai în vârstã fiindVioara Oroian din Bãtania (92de ani la momentul interviului),iar cea mai tânãrã - Maria PilanKalcso (n. în 1960). Profilul comu-nitãþii se contureazã astfeltreptat, de la un discurs la altul,punând în luminã atât parti-cularitãþi ale fiecãrei povestitoareîn parte, cât ºi aspecte specificeale unei civilizaþii ºi culturi defrontierã, puþin cunoscute. Pro-blema identitãþii acestor oameni,uneori doar intuitã, alteori con-ºtientizatã ºi asumatã, se consti-tuie ca o temã incitantã ºideschisã pentru cititorii acestuivolum.

Oana FLOREA

Româncele din Ungaria

71

Cuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanãCuina bãnãþeanã

������

De Sãrbãtoarea Paºtilor

Sãrbãtoarea Paºtilor este cea mai mare sãrbãtoarea creºtinãtãþii. Este manifestarea in actu a fundamentuluicrez creºtin, Cred, Doamne, care se referã în primulrând, la miracolul Reînvierii, ne mai întâlnit în întreagaistorie a umanitãþii, nici atunci, dar nici dupã aceea.De la acest crez absolut unic pleacã toate celelalte„atribute“ ale religiei împãrãteºti care este creºtinismul:mila, iubirea de aproape, lepãdarea de sine etc., etc.

Din punct de vedere culinar, Paºtele se celebreazãprin ceea ce se numeºte, îndeobºte, PrazniculÎmpãrãtesc. El vine dupã o perioadã de post sever, celmai aspru ºi mai îndelungat post al anului, ºi anumePostul Paºtelui, ºi care nu cunoaºte decât douã dezlegãri,cea de Bunavestire (25 martie), ºi de Florii, cu oduminicã înaintea Sãrbãtorilor Pascale. Din aceastãperspectivã, a bucatelor Paºtele începe cu ziua de....Joimari (ziua de joi din Sãptãmâna Mare). În aceastã zise crede cã a avut loc Cina cea din urmã a lui Iisus cuapostolii sãi (Cina cea de Tainã); tot acum s-ar fi rugatIisus în Grãdina Ghetsemani (Tatã, dacã poþi, ia acestpahar al durerii de la mine), ºi tot acum i-a fost dat luiIisus Sãrutul lui Iuda, cel care, în acest fel, l-a trãdat,arãtând romanilor cine este Iisus.

72

În aceastã zi, în Banatul de munte, se fac focuriîn curte, ºi se dau de pomanã olcuþe, pentru morþi. Sedãruiesc copiilor fructe, biscuiþi, napolitane (de post, înmod obligatoriu). Tot în aceastã zi se fãceau copturile:cozonacii, colacii.

Dacã astãzi problema copturii este rezolvatãsimplu, printr-un drum la super-market ori prin comandãla magazinul din colþ, în trecutul nu foarte îndepãrtatfrãmântarea aluatului pentru copturile de Paºte aveao importanþã aparte: „Lungul drum al grãunteluiînsãmânþat pânã la transformarea lui în fãinã ºi apoi înpâine se exprimã printr-un efort uman deosebit. Pentrureuºita lui, în mentalitatea tradiþionalã, se încearcãatragerea bunãvoinþei forþelor capabile sã ajute finalizareaeforturilor unui întreg an de muncã. De aceea, prepararea(aluatului, n.n.), ca ºi lucrãrile tradiþionale necesareobþinerii grâului, cumuleazã, pe lângã actele tehniceobiºnuite, gesturi ºi formule rituale, menite sã asigureîmplinirea finalã. Ele sporesc, totodatã, semnificaþiile be-nefice ale pâinii, îi evidenþiazã sacralitatea, transformândprocesul tradiþional de preparare (...) într-un adevãratscenariu ritual (Ofelia Vãduva, 1996).

73

În Vinerea Mare (sau Vinerea Seacã) se roºescouãle. Se spune cã, dacã ele se roºesc în aceastã zi, nuse vor strica timp de ºase sãptãmâni. De ce este atât deimportant oul? Deoarece, în afara ouãlor de ciocolatãpe care „le face“ iepuraºul („tradiþie“ care ne vine dinVest), nimic nu ar îndritui acest aliment sã participe cuatâta cinste la masa de Paºti. Fireºte, existã numeroaselegende creºtine referitoare la ouãle roºii: ouãle s-auroºit de sângele lui Iisus, apostolii au fost alungaþi cupietre de cãtre evrei, iar acestea s-au transformat înouã, la spusele Mariei Magdalena cã Iisus a înviat, oprecupeaþã ar fi spus: „când ouãle din coºul meu se vorînroºi, atunci Iisus a înviat“, ºi îndatã acestea s-au fãcutroºii. Dar oul, potrivit etnologiei, este „arhetip cosmo-gonic, simbol universal al naºterii. (...) Simbol alnemuririi, el face parte dintre simbolurile reânnoiriinaturii ºi vegetaþiei, reprezentând o epifanie a creaþiei ºi, încadrul experienþei hierofanice, un rezumat al cosmogoniei.Soarele e dintr-un ou, spun strãvechi credinþe româneºti,sintetizând evantaiul simbolic al acestui aliment cu funcþiiritualice marcante în multe obiceiuri“ (Ofelia Vãduva, 1996).De altfel rãdãcinile precreºtine ale oului sunt atestatecu multã vreme înainte de apariþia creºtinismului, aºacum afirmã etnologii ºi arheologii. La marile sãrbãtoride peste an, în cadrul colectivitãþilor tradiþionale sefãceau daruri constând ºi în ouã colorate, lucrate artis-tic sau „împistrite“, aºa cum se numesc ele, popular. Separe, chiar, cã ciocnitul ritual vine, la noi (el nu existãla alte popoare) din vremuri imemoriale, scenariul imitândmoartea violentã a vechiului ºi renaºterea noului (an,probabil). Caracterul ritual al ciocnirii ouãlor este ilustrat,se pare, ºi de arta cu care, în anumite zone ale þãrii,oul este împodobit (încrustat, desenat, împodobit, „scris“etc.).

74

Oul pascal este simbolul absolut al noii creaþii aomenirii, prin Iisus: Oul de Paºti îl închipuie pe Iisus îngroapã. Coaja oului înseamnã piatra mormântului, pe careMântuitorul a spart-o ºi a înviat, precum pasãrea spargecoaja oului ºi iese la luminã. Culoarea roºie a oului de Paºtiînchipuie sângele Mântuitorului, vãrsat pentru mântuirealumii, celelalte culori simbolizeazã primãvara cu pãmântulînviorat ºi înfrumuseþat de flori (Victor Aga, 2005).

În tradiþia bãnãþeanã, oul are funcþii benefice ºiapotropaice. Astfel, în cele trei zile ale Paºtelui, toþimembrii familiei se spãlau pe faþã din acelaºi vas, încare fusese pus un ou roºu. Se credea, chiar, mai mult,cã aceastã apã avea ºi proprietãþi curative, menþinândsãnãtatea, tinereþea ºi frumuseþea celor care o foloseau.Alteori, apa care deþinea aceste proprietãþi magice eracea în care au fost fierte ouãle. Puterile deosebite aleoului de Paºti se vãdesc ºi în cazul altor tradiþii bãnãþene:astfel, în unele locuri se punea un ou roºu în brazdaplugului, pentru ca astfel rodul sã fie îmbelºugat.

Gheorghe SECHEªAN

75

Nedeia

Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie Mit ºi mitologie

SIMBOLISMUL SOLARIV

Mituri, ritualuri ºi reprezentãri plastice solareîn cultura tradiþionalã româneascã

Romulus Vulcãnescu, în a sa Mitologie... menþioneazãfaptul cã una dintre caracterele esenþiale ale mitologieieste acela cã solarismul este o dominantã miticã, propriespiritualitãþii pre-, proto- ºi române. În viziunea omuluitradiþional (aparþinãtor al civilizaþiei sãteºti), soarele ºirosturile sale cosmice, terestre ºi lumeºti sunt esenþialepentru tot ceea ce înseamnã viaþã. Subiectul, în acestcaz, este imens, ºi ar suscita multe pagini pentru a-ltrata mãcar în liniile sale principale. De aceea, amconsiderat cã este necesarã o alegere, care sã degajecoordonatele simbolismului solar aºa cum se prezintã elpe teren românesc.

ªi aici se au în vedere trei teme majore: 1. mitulca atare (etiologii, eroul soare, eroi solari, animalesolare, raporturile sale cu alte elemente mito-simbolice,de pildã focul etc.); 2. ritualuri ºi tradiþii care au casuport mitul solar (de ex. focul viu); 3. reprezentãriplastice în ceea ce astãzi este desemnat ca artã popularã,respectiv funcþiile ºi modalitãþile de reprezentare a

76

motivelor ºi simbolurilor solare pe obiecte cu funcþieutilitarã, dar cu valenþe estetice (port popular, arhitecturãtradiþionalã, ceramicã, etc.).

1. Mitul solar. Autorul menþionat mai sus afirmãcã poporul român este deþinãtorul mai multor mituri,legende, balade ºi basme mitice cu referire la genezasoarelui. Oprindu-se la prima categorie, sunt sistematizatetrei arhetipuri privind geneza soarelui: a) soarele creatde la început ca astru ºi apoi personificat ca divinitatecereascã; b) soarele creat dintr-un ou; c) soarele creatdin cremene ºi aur cu chip omenesc (antropomorfizare).

Primul caz este legat de imaginea arhetipalã aarborelui cosmic, soarele fiind creat o datã cu luna ºistelele, ca podoabe intrinseci ale bradului – arborecosmic la români care s-a ridicat din apele primordiale,în centrul lumii, aducând astfel lumina în lume, datãde luminãtorii cerului.

În ceea ce priveºte soarele creat dintr-un ou,lucrãrile ce trateazã problematica simbolului solar specificãfaptul cã existã o singurã legendã cu acest subiect,consemnatã de Elena Niculiþã-Voronca. Conformrespectivei naraþiuni mitice, un om avea un ou, pe careîl încuiase într-o ladã. Un altul, care ºtia de el, atuncicând stãpânul oului nu era acasã, i-a dat drumul ºi dinacel ou s-a fãcut soarele pe cer. Cercetãri ulterioare,întreprinse în Bucovina, au relevat ºi o variantã în carerespectivul ou s-a spart de bolta din cleºtar a cerului,din gãlbenuº rezultând soarele, iar din albuº norii.Imaginea oului cosmic se regãseºte, de altfel, în sistemelemito-cosmologice ale multor popoare, ºi aici menþionãm,fãrã a detalia, acel hiranyagarbha (germenele de aur)hindus, ou primordial, plutind pe apele primordiale, dincare a ieºit zeul Brahma, creatorul Universului.

Cea de-a treia imagine arhetipalã – soareleantropomorfizat – este legatã de activitatea cosmocraticã

77

a Fârtatului, care a conceput astrul diurn ca o fãpturãdivinã menitã sã lumineze lumea ºi oamenii ce o locuiau,dar care orbecãiau în întuneric cu trupurile murdare ºipline de rãni. Iatã, pe scurt, aceastã povestire etiologicã,consemnatã de Elena Niculiþã-Voronca: ,,Fârtatul s-aapucat sã facã soarele. A scãpãrat o datã cu cremeneaîn piatra cea scumpã dar n-a putut face; a ieºit o sabie.A scãpãrat a doua oarã ºi a ieºit o grãmãjoarã ca ojemnã (jimblã – pâine albã) micã, rotundã...a suflat duhsfânt ºi s-a fãcut soarele, mare ºi luminos, mai maredecât pãmântul nostru, ºi l-a dat (l-a pus n.n.) subpãmânt. Când s-au sculat oamenii; acum era mai multãluminã. Se uitau toþi cu mirare în toate pãrþile; zorileroºeau cerul, întunericul din ce în ce mai tare seºtergea, ºi ziua tot mai mare se fãcea. Oamenii se uitaucu uimire unii la alþii, dar erau cu toþii tare zgâriaþi ºiloviþi pentru cã, pânã atunci trãiserã în întuneric. ªimai apoi într-un loc de pe cer o luminã tot mai marese arãta...era soarele ce rãsãrea. De spaimã ºi de bucurie,toþi oamenii au cãzut cu faþa la pãmânt“.

O altã legendã, culeasã de Simion Florea Marian,ne spune cã Soarele a fost pus de Dumnezeu sã luminezePãmântul, dar acesta, îngrãzit de toate rãutãþile pecare le vedea pe pãmânt ºi sãtul sã meargã tot peacelaºi drum, vrea sã fugã, pentru a nu mai vedea totrãul de acolo de jos. De aceea, Dumnezeu a pus destrãjer pe Sf. Nicolae la miazãnoapte ºi la miazãzi peSf. Toader, pentru a-l împiedica sã facã acel lucru.Primãvara, în fuga lui, Soarele dã peste Sf. Toader ºiatunci îºi ia cu el nouã babe rele, pe nouã cai, aducândastfel ploi ºi vreme rea, doar-doar va scãpa de Sf.Toader, dar acesta îºi ia de asemenea nouã cai încãlecaþide nouã moºi pricepuþi la mânatul cailor. ªi aºa pãmântulstã amorþit opt zile de la plecarea lui Sân Toader, încâtopt cai cu opt moºi nu pot ºti încotro a luat-o soarele.

78

Doar Alexa, cel de-al nouãlea moº apucã pe drumul pecare a apucat-o soarele ºi îl zãreºte. Astfel toþi moºii seiau dupã Soare ºi din ziua aceea toatã firea se dezmorþeºteanunþând venirea primãverii. Aceastã fugã dupã Soareþine vreme de treisprezece sãptãmâni, ajungându-l departespre miazãzi, întorcându-l spre rãsãrit. Dar astrul zileio ia de aceastã datã spre miazãnoapte. Dar acum îi ieseîn cale Sân-Nicoarã (numele popular al Sfântului IerarhNicolae), care îl întoarce pe calea cea bunã.

Legenda de mai sus implicã atât un simbolismechinocþial, cele douã personaje menite sã punã Soarelepe drumul cel bun, regentând venirea primãverii (Sân-Toaderul), respectiv a sezonului rece (Sân Nicoarã), câtºi unul numeric, prin numãrul babelor ºi al moºilor, caacoliþi mitologici ai actanþilor principali, dar care nu vafi analizat aici. Pe de altã parte, avem aici aceeaºiimagine a soarelui antropomorfizat, conducãtor al caruluiceresc cu nouã cai cereºti. Este interesant de reþinutfaptul cã Sân-Toaderul, cu atributele sale cabaline (a sevedea sãrbãtoarea tabuizantã a sãptãmânii Sân-Toaderilor,care va fi prezentatã într-un viitor material), este totun personaj de naturã solarã, calul fiind un animalsolar, dar în acest caz are rolul de a corija ,,rãtãcirile“astrului diurn, fiind într-o anumitã mãsurã un fel deveghetor la bunul mers al treburilor cereºti.

Soarele ocupã o poziþie privilegiatã în mitologiaromâneascã, reprezentând simbolic cãldura, lumina, viaþa,fertilitatea, nemurirea, în antitezã cu frigul, întunericul,moartea, sterilitatea, perisabilul. Credinþa în venireazorilor, dupã întunericul nocturn, în apropiata ºi sigurarãsãrire a soarelui, este un set de credinþe specificromâneºti, exprimate ca atare chiar ºi în textele funerareale Ziorilor, simbolizând nu doar renaºterea, dar ºi oconfuzie doritã între suflet ºi stihiile lumii. Pe de altãparte, în consonanþã cu cele expuse mai sus, unele

79

legende afirmã cã Dumnezeu este aºezat în soare, carear fi „ochiul“ sãu atotvãzãtor, garant al omniscienþeidivinitãþii, altele spun cã soarele ar fi scaunul luiDumnezeu. În soare stau Dumnezeu ºi Maica Domnului,coroanele lor luminând peste toatã lumea, sau cã suflarealui Dumnezeu a fãcut soarele ºi i-a dat viaþã.

Concluzionând, Soarele este stãpânul zilei, al veriiºi al vieþii. În mito-sistemul românesc, soarele estesupus nu numai întineririi ºi îmbãtrânirii zilnice, ci ºinaºterii ºi morþii anuale: se naºte la solstiþiul de iarnã,când este mic ca ºi ziua, creºte ºi devine suficient deputernic la echinocþiul de primãvarã, când ziua esteegalã cu noaptea, ajunge la plenitudinea forþelor lasolstiþiul de varã, când ziua este cea mai mare dinîntregul an, dupã care ziua scade, soarele pierde dinputeri, forþele întunericului devin puternice ºi soarelemoare. Metamorfozele ºi vârstele simbolice ale soarelui,exprimate în termeni antropomorfici (naºtere, tinereþe,bãtrâneþe, moarte), sunt ritmurile fundamentale ale vieþiipe pãmânt ºi punctele de reper ale calendarului popu-lar.

Prestigiul astrului diurn a fost codificat într-opletorã de credinþe ºi ritualuri ce individualizeazã puternicmodul tradiþional de a trãi al poporului român, încomparaþie cu acela al altor popoare europene.

dr. Mircea TABAN

REFERINÞE BIBLIOGRAFICE

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, EdituraPaideia, Bucureºti, 2001.

Artur Gorovei, Credinþi ºi superstiþii ale poporului Român,Leipzig-Viena, 1915, existentã pe digibuc.ro

80

Romulus Antonescu, Dicþionar de simboluri ºi credinþetradiþionale româneºti, http://cimec.ro

Romulus Vulcãnescu, Mitologie românã, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, 1987.

Motive solare pe uºi. Foto: Valentin Mandache

Un motiv solar: Hora

81

O carte despre conceptul mitic aldestinului

Viziunea destinului umanîn mitul ursitoarelor ºi altecredinþe divinatorii (EdituraDalami, Caransebeº - 2015) aapãrut graþie efortului depusde profesorul Vasile Pistolea.Cartea constituie o introducereaccesibilã tuturor într-un subiectfoarte interesant, cel alcredinþelor religioase ºi alastrologiei. Sub semnãturaaceluiaºi autor au mai apãrutSãrbãtori religioase ºi datini laromâni, Interferenþe, extrapolãri,semnificaþii, Triptic pascal:crucea, mielul, oul ºi simbo-lismul lor.

Raportul între om ºi legileimplacabile firii, care nu sepoate ocoli, au dus la conceptulmitic al destinului atotputerniccãruia i se supune oriceexistenþã ºi de la care nu sepoate abate nimeni.

Lucrarea Viziunea des-tinului uman în mitul ursi-toarelor ºi alte credinþe divi-natorii, cuprinde trei maricapitole ºi anume: Mitologiasorþii, Soarta sau destinul uman,Prevestirea ursitei umane.

În pr imul cap i to l ,Mitologia sorþii, ni se explicãcã întreaga existenþã umanã,de la naºtere ºi pânã la moarte,este pusã sub semnul Sorþii.Împotriva prezicerilor sorþii nuse poate interveni decât în micãmãsurã, prin descântece defacere, desfacere ºi îmblânzire.Adoptând concepþii religioasedintre cele mai diverse, omulºi-a creat un sistem propriu decredinþe, concepând raporturile

82

cu divinitatea nu sub formaunei transcendenþe, a uneiexaltãri spirituale, ci în con-formitate cu un ansamblu depractici de la care se aºteaptãeficacitate ºi randament. (pp.11-29).

Capitolul II, Soarta saudestinul uman, este dedicatcredinþelor magico- religioasecare agregã în jurul unor spiritemalefice ºi benefice, intervinîn favoarea sau în defavoareaomului, fiind invocate sauapelate în cadrul diverselorpractici. O serie de credinþe ºipractici vizeazã modalitãþi con-crete de intrare sau ieºire dinrãu, de provocare sau anihilarea rãului, de protecþie împotrivarãului. (pp.35-62).

Capitolul III, Prevestireaursitei umane, în paginile acestuicapitol sunt prezentate practicimagice premaritale, ursitele ºizodiacul, culorile ºi zodiile,semnificaþia planetelor înastrologie. Cum, când ºi undea început omul sã creadã cãSoarele, Luna ºi planetelevizibile îi influenþeazã caracterulºi viaþa, precum ºi orice aspectal vieþii pe pãmânt, posibilrãspuns: când a avut putinþãsã observe ºi sã înþeleagã cãSoarele ca sursã de cãldurã ºiluminã, guverna toate lucrurilevii ºi Luna, care afecta altecicluri naturale, având efect

inclusiv asupra stabilitãþiiemoþionale.

Un interes pentru formeletimpurii ale astrologiei a fostcomun multor civi l izaþi istrãvechi, nu doar în OrientulMijlociu, din Anatolia pânã înPersia, ci ºi în Extremul Ori-ent, unde acele planete careputeau fi vãzute cu ochiul libererau identificate ca zei cu di-verse nume ºi unde miºcãrilelor pe cerul înstelat erau vãzuteca având semnificaþii evidente.

Prin tot ceea ce aducenou în domeniul studiat,lucrarea reprezintã o contribuþieºtiinþificã foarte importantã. Înîncheierea prezentului material,o recomand cu toatã cãldura,de a fi procuratã ºi cititã.

Carmen NEUMANN Muzeul

Judeþean de Etnografie ºi al

Regimentului deGraniþã Caransebeº

83

RãdãciniRãdãciniRãdãciniRãdãciniRãdãcini

������

Audienþa tradiþiilor culturiinoastre, o problemã veche-nouã.O lucrare din 1969 ºi nevoia actualã de

revigorare a cercetãrii literaturiinoastre vechi

Militantismul istoriei culturii, ca recuperare ainformaþiei vechi ºi evidenþiere axiologicã, n-a fost numaiun capriciu al literaturilor est-europene postbelice. Dincolode un program, mult sau puþin oficial, cercetarea ºtiinþificãarãta cã grupãrile erudite îºi asumau, sincer, voinþa dea completa corect tabloul argumentelor locale pentru osintezã culturalã fireascã a continentului. Într-un atareasamblaj conjunctural, scãpând dupã 1960-1965 de obsesiileclasicizãrii formale a propriului efort, elita compara-tismului românesc ºi specialiºtii în literaturi vechi aufãcut demonstraþia cã accentele reflexivitãþii asupra unuimaterial imens al abordãrilor poate însoþi acurateþeaexplorãrilor într-o dinamicã a culturii noastre care sãgenereze, într-un fel relaxativ faþã cu inhibiþiile ante-rioare, sub dicteul propagandist-ideologic, noile orientãri.Sigur cã dupã 1967, protocronismul, cu o definire concretãa sa în 1974, a adus ºi el daune, dezechilibrând oarecum

84

balanþa evaluãrilor tradiþiei ºi trecutului cultural ºigonflând toate reperele. Dar lucrurile o luaserã pe ocale bunã ºi eficientã, utilã atunci.

Literatura românã veche, 1402-1647 (introducere,ediþie îngrijitã ºi note de..., Bucureºti, Editura Tineretului,1969) sunt cele douã volume îngrijite de GheorgheMihãilã ºi Dan Zamfirescu (cel care, altminteri, declanºaseprin studiul sãu din 1967 dedicat tradiþiei, exaltãrile detip protocronist), readuceau la cotele incisiv-riguroaseale preocupãrii specializate, literatura veche în centrulabordãrilor culturii româneºti. Efortul editorilor eradeparte de a se împlini doar prin antologarea textelorfundamentale dar lucrarea avea rostul de a anticipacâteva din marile proiecte ale ºcolii filologice naþionale,unele întrerupte brutal în 1990 ºi reluate sub semnulfragmentarismului gregar, sporadic ºi mai ales izolat înpretinse conclavuri ºtiinþifice ºi de pretinse instituþiiori grupãri care aºteaptã aplauzele înainte de con-cretizarea unor teme din întregul problematicii. Iatã dece experienþa de-atunci, purtând girul lui GheorgheMihãilã ºi Dan Zamfirescu, trebuie sã ne oblige pe noi,cei de-acum, sã nu rãmânem cantonaþi doar la capitolulideilor revelate.

Secolul XVI, de pildã, în opinia editorilor, a fostunul determinant în raport cu evoluþiile culturale ºiconturarea unui spirit românesc de extracþie europeanãindiscutabilã, românii fiind descendenþii unor popoarecare au fundamentat civilizaþia continentului vechi, daco-romanii. Secolul XVI este, deci, unul de sinteze necesare,edificatoare ºi de maturitate cultural-spiritualã definitoriepentru poporul român: „Secolul al XVI-lea vede îmbinareacurentelor occidentale cu tradiþia rãsãriteanã, aumanismului apusean cu cel bizantin, a Reformei cuaspiraþiile ºi imperativele fãuririi unui instrument deexpresie naþional – limba românã literarã, în locul celei

85

tradiþionale, de împrumut, – slavona.“ (p. 9) De altfel, miracolul medieval românesc, al

constructului statal ºi al convergenþelor cu tot ce seîntâmplã în restul Europei, în Est ºi Vest, în nord ºi însud-est, reprezintã în sine un fenomen al marilor ºinecesarelor conexiuni. Axiologic, cultura e supusãansamblului operaþional de explorãri în propriile-isemnificaþii, de evidenþiere a însuºirilor iar studiulintroductiv zãboveºte util asupra acestor interesanteexperienþe româneºti. E vremea, citim aceste informaþiicorecte (la p. 8), când se constituie trãsãturile esenþiale,originalitatea culturii române ca ºi capacitatea ei de aexprima un ethos specific. Motiv pentru care larga audienþãa culturii româneºti în zonã este abordatã de cei doispecialiºti dintr-o perspectivã comparatistã.

Sunt eliminate prejudecãþile, devastatoare pânãatunci în climatul cercetãrii ºi se insistã pe restaurareaopiniei interbelice, acolo undeaceasta a avut formulãri corecte,cumva imprescriptibile. Darsunt reabilitate ºi lecþiunilecorecte în legãturã cu epocalui Neagoe Basarab ºi lucrãrilesale despre români ºi pro-vinciile istorice pe care lelocuiesc ei. În adevãr, sub zodiamarilor înfruntãri de idei,Învãþãturile... lui Neagoe Ba-sarab au o turnurã vag socio-logizantã, intrã în incidenþaideilor de istorie a mentalului,a mentalitãþilor individuale ºicolective. Textul, cunoscut chiarºi în forma sa netipografiatã,manuscrisã, a consolidat gradul

86

de acces al ideii culturale naþionale în respiraþia culturalãcontinentalã. Neagoe Basarab, vom citi cu mândrie (totla p. 9), monumentalizeazã tradiþia bizantino-slavã subzodiile noi ale Europei moderne ºi, practic, textul atribuitlui încheie o evoluþie culturalã ale cãrei începuturisunt puse în secolul X. Scrise între 1571-1521 în limbaslavonã, Învãþãturile... sunt traduse de Matei al Mirelorîn greaca bizantinã (teza lui Demostene Russo), editateîn 1942 de V. Grecu (cf. Capitolul Învãþãturile lui NeagoeBasarab, p. 113-154). Comentariul aplicat al celor doiavizaþi cercetãtori scoate în evidenþã, în mai multerânduri, statutul manuscrisului de a fi ºi de a reprezentaun document de istoria mentalitãþilor timpului, citândformula inauguralã a textului care ne include pe noi,factorii perceptivi, în chiar experienþa trãitã de autorulmedieval: „O, fãtul meu Theodosie ºi voi, alþi domni ºifraþi toþi (...).”

În legãturã cu Nicolaus Olahus (p. 250-279) opiniaautorilor studiului ºi antologiei trimite spre acea seriesavantã a cercetãrii europene dedicatã marelui nostruînvãþat ºi anume cã umanistul anticipeazã structuraviitoare a culturii româneºti. Nicolaus Olahus dã, astfel,mãsura progresului uman într-o societate europeanãcare-ºi definea, pe coridorul evoluþiilor renascentistedin Occident, însuºi spiritul. Olahus a fost un fenomenºi de acest aspect se prevaleazã autorii antologiei, operândsincronic într-o operã esenþialã ºi o biografie atât dereprezentativã. Un fenomen al epocii sale, Nicolaus Olahusa izbutit sã restituie, la nivel ideatic, desigur, prinopera sa fundamentalã, conturul esenþial al unei Daciirevendicate ca realitate, stare de fapt ºi idee sinergicã.Umanistul discutã despre „moºtenitoarele” imperiuluicucerit de Roma ºi romanizate ca teritorii locuite depopulaþie romanicã adicã Valahia Mare, aºadar ÞaraRomâneascã a Olteniei, Transalpina, adicã Muntenia,

87

apoi Moldova, Transilvania,Maramureºul, Þara Someºului,Þara Criºurilor, Þara Ti-miºu lu i , Reg iunea Nyir(Olahus, astfel citat la p. 356).Avem ºi recuperãri bibliograficeimportante. Enciclopedismulsavant relevat în studiul din1940, apãrut la Bratislava,Mikulas Olah a jeho doba, 1454-1562, semnat de V. Bucko darmarile sale resurse de istoricºi etnolog dobândesc o notãtriumfalistã în lucrarea din1938 a lui C. Eperjessi ºi L.Juhász, de la Budapesta, Nicolaus Olahus, Hungaria –Athila. Umanistul român a anulat, parþial, decalajeledintre punctele cardinale din marea esenþã a europenitãþii:Est-Vest. El a reuºit sã traverseze cu lumina ºtiinþeisale teritorii ale opacitãþii iar interpretarea vastuluisãu epistolar, în studiul lui D. Roersch, La correspondancede Nicolas Olahus, apãrut în numãrul 7 din 1903 (12pagini) al publicaþiei belgiene „Bulletin de la Sociétéd’histoire et d’archeologie du Gand“, este reconsideratãacum.

Nu doar aceastã antologie, obligând zãbava noastrãasupra celor doi autori ºi operei lor are darul sã nereorienteze atenþia ºi interesul spre mesajele mai multdecât evocatoare ale literaturii noastre medievale,premoderne. Dar, lucrarea, apãrutã la crugul anilor ’70din veacul XX premerge, în fapt, un incitant „festumcalendarium“ dintr-un excepþional program de restituiri,reconsiderãri, reabilitãri pe care l-a asumat, atunci,frontul filologiei naþionale. Modelul acelor mirabile iniþieritrebuie astãzi reluat, urmat, augmentat. Din nefericire,

88

Douã cãrþi de Gheorghe Jurma, dedicate unor dimensiuniculturale reprezentative ale Reºiþei

ºcoala filologicã se aflã, în raport cu propriile-i preocupãri,într-o mare degringoladã, astãzi. Compilaþii sterile,plagiate neruºinate, lipsa de originalitate în redactareaunor studii ºi opinii, reluarea seacã a unor problematiciacum caduce, completeazã haosul iscat din zgomotulunor pretinse preocupãri. ªi reactualizeazã întrebarea-metaforã: mai e mult pânã când „floarea darurilor“ neva ajuta sã ieºim din poveste ºi sã reintrãm în realitate?

Ionel BOTA

89

MIRCEA ELIADE 110

La 110 ani de la naºtere,Mircea Eliade (1907-1986)beneficiazã de o bibliografiebogatã ºi profundã: cãrþi cu temeinedite, teze de doctorat, mani-festãri ºtiinþifice ºi artistice etc.Din mulþimea acestora, amselectat doar cîteva titluriapãrute la Editura Eikon dinBucureºti, condusã de ValentinAjder, editurã interesatã de marivalori precum Mircea Eliade,Mircea Vulcãnescu º.a. Evident,în limita spaþiului, nu putemface decît o simplã trecere înrevistã a unor cãrþi pentru amarca cel puþin ideea actu-alitãþii operei lui Mircea Eliade.

Un tom masiv, de aproape900 de pagini publicã MihaiGheorghiu: Reversul istoriei.Eseu despre opera lui MirceaEliade, Editura Eikon, Bucu-reºti, 2016 (aceasta fiind ediþia

a II-a). Transcriem una dinconcluziile autorului: „Citindu-lastãzi pe Eliade, de orice partete-ai situa, nu poþi sã nu recu-noºti grandoarea personajuluiºi umanitatea profundã a acesteiîncercãri. În ultimã instanþãmitul eliadian este mitul culturiiînseºi, mit al culturii careîncearcã sã construiascã neînce-tat o poveste a omului, asensului existenþei sale. UltimulEliade ne orienteazã spreorizontul unei aºteptãri, al uneisperanþe pentru care Dumnezeueste încã Cel care va veni, iaromul este fiinþarea pentru careîncã Dumnezeu poate veni.“

Un volum semnat deBogdan Silion ºi intitulat MirceaEliade ºi misterul totalitãþii(Eikon, 2016) are în centru unconcept mult vehiculat deMircea Eliade: coincidentia

90

oppositorum, considerat unsimbol al unitãþii-totalitãþii.

Cristina Scarlat publicãteza de doctorat (susþinutã în2013), Transpunerea operei luiMircea Eliade în alte limbaje aleartei, Editura Eikon, Bucureºti,2016, precum ºi trei volume cutitlul Mircea Eliade - Hermene-utica spectacolului, 2008, 2011ºi 2016, ultima tipãritã la ci-tata editurã Eikon, volumeleconþinînd convorbiri cu diversepersonalitãþi care au abordatopera lui Eliade.

În douã cãrþi regãsiminteresul pentru mitul labi-rintului, probabil simbolul celmai percutant în secolul XX,dupã cum aprecia cîndvaOctavian Paler.

Mihaela Chiribãu-Albu, învolumul Mircea Eliade. Itinerarelabirintice , Eikon , 2016 ,analizeazã diferite tipuri deexistenþã ºi manifestare alelabirintului. Substanþa analizei

pleacã de la înseºi precizãrilelui Mircea Eliade: „Acestsimbolism este modelul oricãreiexistenþe care, trecând prinnumeroase încercãri, înainteazãspre propriul sãu centru, spresine însuºi, Atman, ca sãfolosesc termenul indian. Demai multe ori am avut con-ºtiinþa cã ies dintr-un labirint,cã am gãsit firul. Înainte mãsimþeam disperat, oprimat,rãtãcit... Desigur, nu mi-am spus:«Sunt pierdut în labirint», dar,la sfârºit, am avut totuºiimpresia cã am ieºit biruitordintr-un labirint. Fiecare acunoscut aceastã experienþã. Maitrebuie spus cã viaþa nu efãcutã dintr-un singur labirint:încercarea se reînnoieºte.“(Mircea Eliade, Încercarealabirintului. Convorbiri cuClaude-Henri Rocquet).

O altã carte este cea alui Dorin David: Mircea Eliade.La marginea labirintului - cores-

pondenþe între operaºtiinþificã ºi prozafantasticã, Eikon,2015.

Am semnalatcîteva apariþii re-cente pentru aargumenta cît devariatã ºi solidã estecercetarea actualãdedicatã lui MirceaEliade.

Gh. JURMA

91

IdentitãþiIdentitãþiIdentitãþiIdentitãþiIdentitãþi

���� !

O pleiadã de oameni pentru olacrimã pe harta þãrii „Almãjul

de ieri, de azi ºi de mâine“

La Timiºoara, Reºiþa ºi Bozovici a avut loc lansareaunei importante cãrþi despre Almãjul de ieri, de azi ºi de mâine.

Cu prilejul lansãrii de la Universitatea „Eftimie Murgu“de la Reºiþa, Academicianul PãunIon Otiman a spus: „Carteeeste o monografie a VaiiAlmajului, realizatã de oechipã formatã din 19 colegi,care cuprinde mai multe pãrþicare vizeazã istoria, geografia,economia, cultura, învãþã-mântul, civilizaþia, dar maicu seamã câteva proiecte cuprivire la dezvoltarea viitoarea Almãjului. Am încercat ºimã bucur foarte mult cã amdus la bun sfârºit acestproiect, pentru cã Almajul eo zonã relativ închisã dinpunct de vedere geografic,

92

economic, informaþional. Este o zonã destul de bineconservatã din mai multe perspective, dar ºi o zonãrãmasã în urmã în principal la capitolele economic ºidemografic. Noi credem cã e nevoie sã se introducã unsuflu nou într-o evoluþie care sã vizeze mai cu seamãturismul sau agroturismul rural, pentru cã sunt puþinezone în România ºi nu numai care au o ofertã peisagisticãexcepþionalã aºa cum are Almãjul, dar care din pãcatenu este pusã în valoare, din multiple motive, dar maiales din cauza infrastructurii rutiere. Am încercat înacest fel sã sensibilizãm autoritãþile locale, judeþene ºinaþionale pentru a aduce un nou suflu despre carevorbeam.“

Lansarea de la Bozovici, ce a avut loc în data de 25aprilie 2017 la Muzeul „Almãjul“, a fost deschisã de cuvântareacoordonatorului volumului, academicianul Pãun Ion Otiman,originar din Rudãria/Eftimie Murgu. Formulei cãlduroase desalut i-au urmat explicaþiile sintetizate cu privire la conþinutulcãrþii însã interesant ºi benefic a fost faptul cã accentul afost pus nu numai pe neajunsurile actuale caracteristiceîntregii societãþi româneºti (infrastructura deficitarã, stareaeconomicã precarã etc.) ci ºi pe trecutul glorios, cel caredesigur ar trebui sã fãureascã un azi mai bun ºi un viitor celpuþin la fel de bun ca prezentul. ªi totuºi nu e aºa din multemotive evocate în carte.

Chintesenþa publicaþiei, apãrutã la Editura AcademieiRomâne Bucureºti ºi Editura Artpress Timiºoara, ºi motto-ulcare ar trebui sã guverneze conºtiinþa comunitãþii din Almãjdar cu precãdere a forurilor administrative este cã Almãjulare în primul rând istorie, ºi nu una oarecare, ci unazbuciumatã, cu mari sacrificii ºi tocmai de aceea ar trebuiacum dupã atâta vreme sã exploatãm acest trecut din punctde vedere cultural ºi turistic.

Volumul „Almãjul de ieri, de azi ºi de mâine“ declaraprof. Pavel Panduru, unul din cei 15 autori almãjeni (în totalsunt 19 autori) este o Înviere a vieþii în Þara Almãjului nu

93

doar editorial vorbind pentru cã înglobeazã toate domeniileprin „mãrturisitori ce au mãrturisit Învierea vieþii în ÞaraAlmãjului“. Tot în legãturã cu viaþa ce palpitã în fiecare colþ,care pare a fi uitat uneori pânã ºi de Dumnezeu, a creatminuni extraordinare, fapt încuviinþat ºi de prof. GheorgheRancu: „Almãjul trãieºte, Almãjul e viu“, ca sã folosescexpresia de la Colocviile revistei Nedeia – „Banatul viu“(sintagma ce a „botezat“ Colocviile aparþine d-nei prof. ElianaPopeþi de la Universitatea de Vest Timiºoara).

Un alt dascãl, poetul Iosif Bãcilã, susþine cu crezãmântun fapt real: „aceastã carte despre Almãj e o enciclopedie ºimeritã cititã sau dacã nu, barem lãsatã moºtenire“, ca untestament spiritual. Nuanþa aceasta o regãsim ºi în discursulprof. dr. Criºu Dascãlu ce afirmã cã publicaþia e un „monu-ment ºtiinþific remarcabil, un testament“.

Catalogatã ca o monografie foarte minuþios realizatãde cãtre dr. Paul Purea, ea este mai mult chiar, „o casã depãstrare a demnitãþii de a fi almãjan ºi a datoriei de a fialmãjan“ - cuvinte rostite de prof. dr. Criºu Dascãlu care aºi spus cã: „o datã ce a pãºit pe pãmânt almãjan, e almãjan“.

Cartea promoveazã în primul rând ideea de afirmare,de fapte vizibile în ceea ce priveºte Þara Almãjului ºi aici nue vorba de culturã deoarece cultural vorbind, spunea prof.dr. Vasile Goºa, nãscut la Lãpuºnicu Mare: „dacã s-ar numãrafaptele culturale, cãrþile scrise, oamenii de seamã ai acestuispaþiu, am fi pe primul loc“. Din pãcate, a adãugat prof. dr.V. Goºa ºi dumnealui autor, „trebuie sã facem fiecare dintrenoi mai mult pentru Almãj, pentru ca aici sã vinã lumea sãse bucure de frumuseþile lui Dumnezeu“.

Prof. Dãnilã Oberºterescu, tot fiu al Lãpuºnicului ºiunul din autori, modest, concluziona cã: „ce a avut de spus,a scris, în rest, trebuie sã sperãm, sã ne mobilizãm, sãcredem în pãstrarea identitãþii locale ºi naþionale.“

În cele aproape o mie de pagini cât însumeazã lucrarea,se pot gãsi nu doar o documentaþie serioasã cu privire laaceastã zonã a Banatului de Munte cât mai ales propuneri,

94

metode de a spori vizibilitatea Almãjului ºi cãi de acces spreaceastã „Vale a Miracolelor“ cum frumos o denumeºte poetulIosif Bãcilã, atât de plinã de oameni cu suflet ºi fapte devaloare, a conchis ºi prof. univ. dr. Dumitru Popovici, almãjande la Eftimie Murgu/Rudãria ºi preºedintele Societãþii „ÞaraAlmãjului“ din Timiºoara.

Nu în ultimul rând, au fost elogiate locurile binecuvântatede Dumnezeu ºi tradiþiile ce ne definesc identitatea de cãtrepr. Petru Berbentia, de loc de la ªopotu Vechi, iar contribuþiadeosebitã în privinþa capitolului de turism ºi imaginilor oferitede prof. univ. dr. Gheorghe Popovici de la Universitatea„Eftimie Murgu“ din Reºiþa, cercetãtor al fenomenului turisticbãnãþean ºi almãjan, fiind subliniatã ºi de coordonatorulvolumului, academicianul Pãun Ion Otiman.

Cu ocaziile citate, a fost lansatã,de asemenea, ºi o carte care recupereazãun important poet almãjan, profesorulDavid Blidariu, cu primul volum deversuri pe care le-a scris în perioada1924-1946 („Scrieri – I. Versuri 1924-1946“), care, din pãcate, nu au fostpublicate la vremea respectivã din di-verse motive.

Manifestãrile au marcat ºi unjubileu al Academiei Române: 150 de

ani în slujba naþiunii române a acestui for ºtiinþific ºitotodatã 65 de ani de existenþã a Filialei Timiºoara a AcademieiRomâne.

Angelica HERAC

95

Memoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilorMemoria locurilor

"#$#%&

Povestea unui loc: ªopotu NouComuna ªopotu Nou din judeþul Caraº pe timpuri,

aparþinând de plasa Bozovici (azi, judeþul Caraº-Severin) este,din pãcate, singura localitate din Valea Almãjului care pânã laacest moment nu are o monografie însã e în pregãtire,semnatã de un fiu al satului, preot Trandafir Cosmin Brebu ºinãdãjduim, cu voia lui Dumnezeu, sã vadã lumina tiparuluicurând. Aºezatã în Valea râului Nera, are multe locuri de ofrumuseþe peisagisticã extraordinarã, din nefericire, prea puþinmediatizatã. Comuna ce provine din colonizarea a 56 de familiide români din ªopotu Vechi în 1828 are locuri ce poartã cu eleistorii trãite.

Despre povestea câtorva dintre aceste locuri voi facevorbire dar nu înainte de a aminti alte câteva fapte demne deluat în considerare despre aceastã aºezare care a trecut prinmulte intemperii istorice ºi geografice.

În anul 1910, un mare potop s-a abãtut asupra satuluiîmpreunã cu o viiturã a Nerei, stricând o mare parte a comunei:ªcoalã, Primãrie, singurã Biserica rezistând dezastrului. În acestfel cele 56 de familii reuºesc sã rãmânã în zonã ºi sã fãureascão comunitate.

Actualmente, comuna ªopotu Nou are 10 sate aparþinãtoare:ªopotu Nou (reºedinþa), Driºtie, Poienile Boinei, Ravensca, Rãchita,Valea Rãchitei, Cârºa Roºie, Valea Roºie, Stancilova, Urcu.

Biserica e ziditã în 1850 sub preotul Câmpianu din Dalboºeþºi s-a sfinþit la 1854. Hramul Bisericii este Sfântul Apostol

96

Toma, iar pictura s-a fãcut în anul 1854 de cãtre pictorul Turcu,preot fiind atunci, Lazãr Goanþã.

ªcoalã confesionalã a fost la început, dar neputându-sesusþine, a luat-o statul ungar care mai construieºte o ºcoalã ºiîn cãtunul Stãncilova din apropiere.

Date relativ puþine se cunosc despre ªopotu Nou însãsperãm cu ajutorul celor care mai sunt în viaþã ºi cercetãtorilorsã reuºim o reconstituire a unor fapte care sã rãmânã zestreculturalã generaþiilor viitoare. Pânã atunci însã, mã opresc cuinteres asupra unor poveºti despre locurile dragi copilãriei meledin comuna ªopotu Nou.

Datoritã faptului cã pe întinderea acestei comune existãmultã pãdure, pãºune, livezi cu pomi fructiferi (în special, pruni)ºi fâneþe, iar casele sunt cam rãspândite pe dealuri (fiind zonãmontanã), oamenii au deþinut generaþii la rând aceleaºi pãmânturi.Prin urmare, atât s-au „înrãdãcinat“ aceste proprietãþi neamuluirespectiv încât a rãmas denumirea locului dupã familia care l-a tot moºtenit din tatã-n fiu. Astfel avem locul numit „PãginaAnghelonilor“, situatã cãtre Poienile Boinii (pãginã/PÁDINÃ,Loc aproape plan sau u’or scobit, de obicei în vârful unui dealsau al unui munte. f& Micã depresiune, circularã sau alungitã.DEX), aceastã pãginã aparþinând familiei Anghel de patru generaþii.

La fel este ºi locul numit „Gealul lu’ Brumari“ aparþinândneamului Brumãreºtilor, familia Brumariu deþinând o suprafaþade 30 ha livadã, fâneaþã, arabil ºi restul pãdure, aparþinândfondului forestier Romsilva ºi Primãriei ªopotu Nou; acest deale deþinut de familia Brumariu de 5 generaþii.

Am amintit de Poienile Boinei/Boinii sunt poieni pitoreºti,situate pe dealul aflat pe partea dreaptã a cursului pârâuluiBoina. Pe aceste poieni se aflã ca un ºirag casele locuitorilorBoinii, unul din cele 10 sate aparþinãtoare comunei ªopotu Nou.

Alte douã denumiri interesante: locul numit „La Logor“,situat în cãtunul Stancilova de Sus, în drumul ce duce spreCãrbunari, a fost, de fapt, pe vremea lui Franz Joseph un fel delagãr, o puºcãrie destinatã atât rãufãcãtorilor cât ºi celor carenu voiau sã se înroleze în armatã.

Apoi, locul numit „Groº“ are o poveste aparte: în timpulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial când s-au luptat ruºii cunemþii, cei dintâi le-au întins o capcanã nemþilor într-un loc atât

97

Tradiþii la ªopotu Nou

98

de îngust încât i-au omorât pe capete. Astfel, nemþii au puslocului numele de Groß (în germanã fiind mare, referindu-se lamulþimea sufletelor nimicite), -s final devenind – º, deci, Groº.

Datele despre locuri mi-au fost furnizate de NicolaeBrumariu, 46 ani, originar din comuna ªopotu Nou dar trãitorla Reºiþa ºi de bunicul acestuia, Pistrilã Nicolae, 91 ani.

De adãugat cã din cei 72,31 kmp cât are ªopotu Nou, 16,4kmp sunt în Parcul Naþional.

Mulþumiri pentru informaþii deopotrivã domnului prof.univ. dr. Alimpie Ignea.

Angelica HERAC

Bibliografie:Ilieºiu, Nicolae, Monografia istoricã a Banatului: Judeþul

Caraº, Editura Mica Valahie, Bucureºti, 2011 Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte

Grafice „Þara”, Timiºoara, 1935Varga, E., Statisticã recensãminte dupã limba maternã,

respectiv naþionalitate, jud. Caraº-Severin 1880 - 2002

Primãria din ªopotu Nou

99

Tradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuriTradiþii, obiceiuri

'()(*+

Tradiþii în perioada interbelicãMotto:

„Sub lumina cia ºiereascãPã largu pãmântuluiÎn bãtaia vântuluiFirie dulºie omeniascãGraiu blând ºi cumpãtatCa în dulºiele BanatNumai cred sã se gãseascã.“

(Vlad-Delamarina)

Bãnãþenii sunt în genere oameni chipeºi, de staturã comunã1,60-1,80 metri, subþirei ºi mlãdioºi, la faþã „oacheºi“, profilmobil ºi bine marcat, pãrul ºi ochii negri, „cei mai mulþi suntoameni frumoºi. De la fire sunt voioºi, prietenoºi ºi ospitalieri,iubitori de petreceri, dar sunt ºi oameni avântaþi, nãvalnici, maiîndrãzneþi ca toþi românii...“{1}

Între componentele culturii populare din aceastã zonã, sedisting atât caracteristici proprii regiunilor montane din întreagaþarã, cât ºi accente specifice, dezvoltate în condiþii geografice ºisocio-economice locale sau în strânsã legãturã cu influenþateritoriilor limitrofe.

Aºezate ºi numite dupã principalele regiuni depresionare,zonele folclorice converg spre localitãþile urbane, care au constituitde-a lungul vremii cadrul de schimb al elementelor de culturãmaterialã, loc de întâlnire propice pentru influenþe reciproce ºiîn planul culturii spirituale. În aceste condiþii s-au cristalizat

100

arii puternic individualizate ale culturii populare: zona Ca-ransebeºului, zona Oraviþei (Caraºului), zona Bozovici (ValeaAlmãjului) ºi zona Reºiþa-Bocºa (Valea Bârzavei), cele câtevasate din Valea Dunãrii prezentând asemãnãri cu Almãjul. {2}

Acestei împãrþiri geografice ºi de structurã a culturiipopulare originar bãnãþene i se adaugã elemente venite din altepãrþi ale teritoriului românesc.

În zonele miniere unde se localizeazã ºi începuturilemoderne ale prelucrãrii fierului se pãstreazã elemente de grai ºiport ale bufenilor, veniþi din Oltenia ca tãietori de lemne ºicãrbunari din Munþii Locvei ºi în jurul Reºiþei, portul lorpãstrându-se îndeosebi la Vãliug, Cãrbunari etc.

Atlasul etnografic al judeþului cuprinde ºi culturanaþionalitãþilor conlocuitoare: germanii în jurul Reºiþei, Anineiºi la Mãureni, „pemii“ (Boemia) de la Brebu Nou, Gãrâna,Sadova Veche, Lindenfeld, cehii de la Ravensca, ªumiþa, Gârnic,Bigãr, ucrainienii stabiliþi la începutul secolului al XX-lea înCopãcele, Zorile ºi Cornuþel, populaþia sârbã de pe malul Dunãrii(de la Socol la Liubcova) ºi croatã din cele ºapte sate de„craºoveni“ din apropierea Reºiþei (comunele Caraºova ºi Lupac).

Portul popularStructural costumul popular femeiesc (fig. A) se încadreazã

în tipologia costumului cu douã catrinþe, aici fiind înlocuite cuopregul – compus dintr-o porþiune þesutã („petecul“), de careatârnã un strai de „ciucuri“ („chiþele“) în locul catrinþei de laspate. Opregul cu ciucuri este marca costumului bãnãþean –prezent numai în Banat ºi o micã parte din zona limitrofãHaþegului. Al doilea element caracteristic este „ceapsa“ (sauconciul) purtat pe cap, (fig. B) spre deosebire de ºtergarul,marama sau broboada cu care îºi leagã capul femeia din alteregiuni ale þãrii.{3}

Acoperirea capului la femeia cãsãtoritã semnaleazã trecereaei de la o stare civilã la alta, deci are rol de simbol social,femeia supunându-se unei strãvechi cutume, care nu-i îngãduiesã-ºi arate pãrul dupã cãsãtorie, acoperindu-ºi capul cu o þesãturã.

ªirul podoabelor femeieºti se completeazã cu salbele degalbeni purtate în zilele de sãrbãtoare. „ªiupagul“ (ia) decorat cu

101

„table“ negre (sau alte culoriînchise), pe mâneci ºi pe piept,asigurã echilibrul în coloritulîmbrãcãminþii femeilor.

Costumul bãrbãtesc cuo structurã uniformã peîntreaga suprafaþã a Românieinu prezintã elemente localeatât de distincte ca ºi celfemeiesc, doar cãmaºa lungãce semnaleazã apartenenþaacestui costum spaþiuluidunãrean. Costumul bãrbãtescse remarcã totuºi prin discreþialucrãturii în alb, sau coloratã,mãruntã la mâneci ºi la guler(pe Valea Bârzave i ) .Monumentalitatea portuluipopular este sporitã de ºubelealbe (uneori surii) orna-mentate discret cu „ºâneor“negru ºi de obiele cu colþulîntors purtate în timpul iernii. {4}

MuzicaCine cunoaºte „Caraºul“ aºa

cum trebuie ºtie cã cea mai de seamãcaracteristicã a lui este spiritualitatea,manifestatã în dibãcie artisticãuimitoare ºi în iscusinþa oamenilorde aici, de cântãreþi înnãscuþi.

Faima lui de leagãn al doineiºi jocuri cu adevãrat româneºti, decolþiºor de þarã în care cultulFrumosului s-a ridicat la înãlþimiluminoase de simbol, fiind îngrijit cuatâta pioasã religiozitate ºi atâtatragere de inimã, se sprijinã pe

102

realitatea vie a sufletului cãrãºan, legãnat în ritmul potolit alDoinei din bãtrâni ºi tradiþia cântecului ºi frumosului.

Linia melodicã a Doinei presupune multã mãiestrie îninterpretare ºi pricepere în transcriere. De o tradiþie prestigioasãse bucurã taragotul.

Jocurile sunt publice. Vara, la sãrbãtori, jocul se face înstradã, de obicei înaintea Bisericii. Dansul popular are un marerafinament artistic.(fig. C) Hora, ardeleana, doiul, brâul – sejoacã de mâini sau cu braþele pe umeri, în cerc, semicerc ºiperechi. Horele bogate în meandre dezvoltã desene concentrice,spirale, ºerpuite.{5}

Iarna se dau concerte, teatru, dupã care urmeazã bal saujoc. Acestea se þin la biert ori la Casa Muncitoreascã, la Palatulde Culturã etc. Dibaci ori stângaci jucãtorii se contopesc încercul horei în care gãseºti supremaþia conducãtorului, isteþ lajoc, ori a aceluia care plãteºte mai bine fiindcã „jioacã nãince“.(fig. D).

O funcþie socialã ºi efecte educative asemãnãtoare aualaiurile cu mãºti, conglomerate de obiceiuri ale cãror semnificaþiitrimit la lumea romanã, satira realizându-se, în principal subforma unor parodii ale alaiurilor de nuntã ºi ale procesiunilor deînmormântare.

103

Obiceiuri legate de cãsãtorieNunta se caracterizeazã printr-o serie de credinþe, obiceiuri

specifice ºi ceremonii.{6} O parte din ele au semnificaþie simbolicã,urmãrind scopul de a asigura fertilitatea, bunãstarea celorcãsãtoriþi.

Peþitul era îndatorirea pãrinþilor junelui. Rãspunsul îlprimeau a doua zi. Pregãtirea nunþii începea cu o sãptãmânãmai înainte, tãiau vite, fãceau mãlai cu „cucuruz“. Naºul cocea„critioane“ (colac de 20-25 cm diametru pentru fiecare invitat).Miercuri seara, nãnaºul (vornicul mirelui) cu mirele „chemau“40-60 de invitaþi, aceºtia fiind serviþi cu þuicã cu plosca.

Sâmbãtã seara soseau lãutarii la mire, duminicã dimineaþaerau prezenþi la naº. Acolo se servea masa. Se avântau la oramesei, alcãtuitã din „zupã“ de tãiþei, mãlai, „criþioane“, varzã,tocanã cu cartofi, fripturã în „cipsie dã pãmânt“ (vas de lut) ºirãchie în vase de lut de doi litri. De la naº nuntaºii plecau lamire, apoi la casa miresei. Aici gãseau poarta închisã ºi trebuiausã rãspundã la niºte întrebãri, apoi puneau ei întrebãri ºi dacãnu ºtiau rãspunde deschideau poarta. Nuntaºii intrau în casã, lise prezenta o mireasã falsã „cinãra micã“ (o fetiþã). Îi urau sãtrãiascã ºi îi dãdeau bani, o gãseau pe cea adevãratã, adusã de„givãr“ (vornicul miresei), primea ºi ea bani.

Ceremonia continua cu ocolul mesei de cãtre mireasã.Mirele cu „buzduganul“ (ghioagã) învelit cu „sovon“ (pânzã albã,rarã de 3 m x 1 m) lovea uºor capul miresei de douã ori, iara treia oarã îl aºeza dupã ceafa ei, atrãgând-o spre el, apoiporneau la cununie. În frunte mergea „stãgariul“ cu „stagul“confecþionat de naº dintr-o prãjinã ºi o maramã cusutã în culori,cu „pui“ (brodatã). Muzica „sufla“ marºul iar nuntaºii jucau.Naºul þinea în mâini douã „lumini“ (lumânãri). În timp ce ei secununã, nuntaºii petrec afarã. La ieºire mireasa poartã pe cap„sovonul“ cu cununã din flori de cearã. Mirele ºi mireasa þincâte o lumânare aprinsã în mânã.

Alaiul se întoarce la casa miresei, unde sting lumânãrilede oglindã. Urmeazã dansul pânã seara la orele1800-1900 când seserveºte masa. Femeile o cinstesc pe mireasã cu daruri: bani,„pom dã turce“ (o cruce de lemn cu un þãruº în mijloc ºi patruîn colþuri, în þãruºe sunt turte dulci), chimeaºã, opinci etc.

104

Alaiul ajunge în casa mirelui abia pe la miezul nopþii,chiuind, cu muzicã. În mijlocul „oborului“ (curte) se aflã pe omasã pe care sunt aºezate o felie de brânzã pe un blid, un caierde lânã, o „vadrã“ cu apã, o „chitã“ (legãturã) de busuioc ºi unciur de boabe de porumb. Dupã ce au ocolit masa de trei ori, eastropeºte pe cei din jur cu chita de busuioc, împrãºtie seminþelecu mâna spre rãsãrit, apoi în celelalte puncte cardinale. Bãrbaþiiþin pãlãriile cu gura în sus, sã prindã boabele aducãtoare denoroc.

105

Soacra pune straniul incins cu „brãºira“ (brâul) dupã capulmiresei ºi junelui ºi din obor îi trage în casã. Apoi urmeazãjocul miresei cu tinerii. Banii strânºi îi împarte cu muzicanþii.Tânãra ºi junele pregãtesc darurile pentru nuntaºi. „Givãrul“ ºistegarul primesc bani. „Givãriþei“ i se dã o cârpã de „somot“(catifea) sau de altã calitate. Socrul, soacra, cumnata, fraþiiprimesc câte o chimeaºã. Darurile sunt puse pe „boatã“ (bâtã).Cel care a fost cinstit spune astfel: „Sã trãiascã finuþa lui domnucãpitan“. Între timp muzica cântã marºul. Târziu dupã orele 200-300 noaptea, nunta „se sparge”, adicã nuntaºii se retrag.

NOTE BIBLIOGRAFICE:{1} Romulus S. Molin, Românii din Banat, ediþia a II-a,

Timiºoara ºi Craiova, 1932, pag. 3.{2} Judeþele patriei, Caraº-Severin (monografie), Editura

Sport-Turism, Bucureºti 1981, pag. 235.{3} E. Secoºan, Despre tipologia portului popular din Caraº-

Severin, „Studii ºi comunicãri de etnografie ºi istorie“, vol. II.Caransebeº, 1975, pag. 75.

{4} Judeþele patriei, Caraº-Severin (monografie), EdituraSport-Turism, Bucureºti 1981, pag. 239.

{5} Ibidem, pag 241-242 ºi Romulus S. Molin, Op.cit., pag.23.

{6} Klara Gazda, Obiceiuri legate de cãsãtorie, în „Studii ºicomunicãri de etnografie ºi istorie“, vol. II. Caransebeº, 1975,pag. 85.

Ghiorghiþa FERCEA

106

Culturã ºi tradiþie la Soceni

Viaþa într-o comunitate presupune în mod inerentºi apariþia, conservarea unor obiceiuri ºi practici populare.Acestea sunt mai puternice în comunitãþile rurale, acolounde tradiþia este mult mai bine respectatã ºi conservatã.Obiceiurile oamenilor locurilor sunt transmise dingeneraþie în generaþie ºi sunt diferite manifestãri încare se îmbinã deopotrivã credinþele religioase, obiceiurileºi tradiþiile locale. În aceste manifestãri se regãsesccele mai importante ºi semnificative momente din viaþaoamenilor, începând cu naºterea, munca, viaþa cotidianã,pânã la moarte. Ele se transmit cel mai adesea prin viugrai. Experienþa multisecularã dobânditã mai ales prinmunca desfãºuratã în naturã, i-a fãcut pe oameni sãconcentreze unele idei mai ample sau unele observaþiiîndelungate, în aºa zisele ,,vorbe de duh“ sau proverbe.Nici locuitorii din Soceni nu fac excepþie de la acestereguli specifice neamului românesc ºi la alte comunitãþi,mai ales pe plan regional. Uneori li s-au mai adãugatelemente alogene sau care au fost transformate ºiadaptate la specificul local.1

Multe obiceiuri au fost legate de muncã, de viaþãîn general. Se mai pãstreazã ºi acum de cãtre ceibãtrâni obiceiul de a se face cruce pe pâine atunci cândse taie prima datã din ea. Atunci când se nãºtea unviþel, bucuria era mai mare în special din partea copiilorcare erau invitaþi sã mânânce curastã. Copiii erau puºila o masã ºi acoperiþi cu o pãturã de cãtre o femeie dincasã, dupã care pãtura era lovitã cu o joardã, nuieluºã,pentru ca sã fie în sãnãtatea viþelului ºi vacii.

O tradiþie care se mai practicã foarte puþin, fiind

107

pe cale de dispariþie, este mersul cu pomanã la vecini ºila rude, cu ocazia unor sãrbãtori religioase. Acesteasunt: pomana ,,Moºilor“, când se fac ,,cotoroage“, adicãrãcituri, din carne de porc afumatã ºi fiartã cu usturoiºi slãninã. Se mai adaugã în cotãriþã, adicã în coº, uncolac (pâine frumos împletitã). Altã sãrbãtoare este laJoi Mari, sau Joia Mare. Atunci se duc de pomanãpoame, adicã prune uscate, fierte ºi îndulcite. Se maipune lângã colac ºi o bucatã de brânzã. La Paºti se ducdouã ouã roºii, colaci, brânzã ºi prãjituri. În a doua zide Crãciun finii duc naºului straiþa (traista) cu pomanã,adicã cu ,,lopãciþa“, (un picior de porc afumat).

Se mai merge cu pomanã la Rusalii, Sfântul Petruºi la Sfânta Maria. De fapt este un schimb de produseîntre familii, dar având mari semnificaþii religioase.

Alt obicei specific la Soceni era acela prin careprietenii tineri ajungeau, în urma unei mici ceremoniireligioase, fãcutã de cãtre preot, sã fie declaraþi fraþi decruce. Fãceau acest lucru mai ales cei care nu aveaufraþi. O astfel de ceremonie se desfãºura astfel: cei careurmau sã fie declaraþi ,,fraþi de cruce“ mergeau laBisericã cu un colac împletit în formã de cruce ºi treilumânãri. Preotul le fãcea o micã slujbã, apoi se mergeala casa unuia dintre bãrbaþi ºi se lua prânzul. Dupãaceea tinerii mergeau în grãdina unuia dintre ei. Acolo,în jurul unui pom, cu colacul ºi lumânãrile aprinse seînvârteau de trei ori, dupã care lumânãrile erau puseîn pom. Toþi se sãrutau pe obraji în semn cã din momentulacela erau fraþi de cruce pe vecie, dupã care mâncaucolacul.

O altã sãrbãtoare cu un strãvechi obicei era ceanumitã Caii lui Sîntoager. Aceasta era în prima sâmbãtãde la lãsatul postului de Paºti. Sãrbãtoarea era însoþitãde obiceiul de a nu umbla seara dupã lãsatul întunericului,cãci vin caii lui Sîntoager ºi este rãu de lovitura calului

108

în restul anului. Tot atunci oalele erau rãsturnate, pusecu fundul în sus. Aceste obiceiuri s-au pierdut în mareparte, mai ales odatã cu dispariþia femeilor bãtrâne.

Sãrbãtoarea Babelor este în postul Paºtilor, laînceputul primãverii. Atunci se fierbeau boabe de porumbºi grâu, poame ºi se prãjeau seminþe la cuptor.

La sãrbãtoarea numitã Blagoveºtenie este ziuacând oamenii aºteaptã sã audã cucul cântând de câtmai multe ori, pentru cã dacã aceastã pasãre cântã doaro singurã datã este superstiþia cã mai trãieºti doar unsingur an.

În iulie se þin sãrbãtorile legate de fulgere ºitrãsnete, în preajma Sfântului Ilie, pentru ca oamenii sãfie feriþi de pericolul care vine din ceruri, adicã fulgereîn caz de furtunã. Aceste sãrbãtori se numeau Sãmãrghita,Pãlia ºi Opârlia.2

Crãciunul ºi Paºtele se sãrbãtoresc ºi la Socenidupã acelaºi ritual ca ºi în alte pãrþi. La Crãciun umblãstelarii (tineri) împreunã cu preotul. Tinerii sunt îmbrãcaþiîn costumne care simbolizeazã împãratul, craii etc. Dinfericire acest obicei nu s-a pierdut ºi se practicã ºi azi.Aceºti stelari cântã colinde, cântece religioase legate demarea sãrbãtoare a Crãciunului precum Trei crai de larãsãrit, Steaua sus rãsare, O, ce veste minunatã, Treipãstori.3

Din fericire, un obicei ce þine de tradiþia artisticãs-a pãstrat încã la Soceni. Este vorba despre dansul saujocul cãluºarilor. Îmi amintesc din copilãrie cã îmi stârneao realã emoþie ºi bucurie deopotrivã atunci când vedeamºi auzeam cãluºarii, mai ales clopoþeii de la picioarelelor. Cãluºarii danseazã ºi pentru locuitorii din Socenicu diverse ocazii: Ruga de Sfântul Petru, balul de laCrãciun ºi Sfântul Ion etc.

Formaþia de cãluºari, cum li se zice la Soceni, s-aînfiinþat în anul 1947 din iniþiativa lui Nicolae Bagiu –

109

Gãrînã, care a învãþat acest dans pe vremea cât a fostmilitar la Caracal. El a fãcut parte acolo din echipa dedansuri a regimentului.4 Primele repetiþii cu acest jocdeosebit de frumos, spectaculos dar dificil, s-au fãcut îniarna anului 1947, astfel cã la balul de la sãrbãtoareaZãpostâtului, cãluºãrii au reuºit sã joace prima parte adansului. Dupã alte luni de repetiþii formaþia a reuºitsã joace întreg dansul ,,Cãluºarul“ cu ocazia Rugii deSfântul Petru ºi Pavel din 29 iunie 1947.5

Dintre membrii fondatori ai formaþiei de cãluºaridin 1947 mai erau în viaþã în anul 2008 urmãtorii:

Bucateº Ion – Cicu;Savu Barbu – Savu Puichiþã;Roºca Dimitrie – Tie ªãghet;Marga Ion – Jîgãriþã.6Timp de 16 ani Nicolae Bagiu s-a ocupat de

formaþia de cãluºari din Soceni cu multã dãruire,entuziasm ºi profesionalism, având grijã mai ales ca sãîmprospãteze formaþia cu tineri dansatori. În 1963 elînfiinþeazã o nouã echipã de dansatori, de data aceastavãtaf fiind un nepot al sãu, Peica Petru-Pagu. Aceastacuprindea ºi membri dintre elevii ªcolii din Soceni.Reprezentaþiile lor au fost apreciate unanim. O contribuþieimportantã la reuºita acestor reprezentaþii a avut-o ºiînvãþãtorul Scînteie Constantin ºi Petru Mîndrea.

Din anul 1970 Nicolae Bagiu – Gãrînã îl pune cavãtaf pe Nicolae Gheju – Formã. Formaþia de cãluºaridin Soceni continuã sã se afirme tot mai mult înactivitatea cultural-artisticã ce se numea ,,CântareaRomâniei“. Astfel, formaþia de cãluºari a fost filmatã lapoarta Combinatului Siderurugic din Reºiþa, apoi laCaransebeº, în ambele ocazii de cãtre poetul AdrianPãunescu. Aºa au ajuns cãluºãrii din Soceni în finala peþarã ºi au dansat la Opera Românã din Bucureºti.7

În luna februarie, anul 1983, formaþia de cãluºãri

110

din Soceni a participat la festivalul Cãluºarul transilvande la Deva, unde a primit premiul special al juriului,iar vãtaful Nicolae Gheju Diploma pentru þinutã scenicãºi calitate interpretativã.

Între 23-25 iulie 1983 formaþia de cãluºãri dinSoceni a participat la Festivalul cãluºarului românesc dela Caracal. Acolo a fost un adevãrat triumf pentrudansatorii din Soceni pentru cã au primit Trofeulfestivalului, iar Nicolae Sciopoane (Laie Brancu) a primittitlul de cel mai simpatic cãluºar.8

În anul 1986, Nicolae Bagiu, cu ocazia uneiimpresionante ceremonii, a predat crucea cãluºarilorcãtre vãtaful Nicolae Gheju (Lae Formã) ºi i-a lãsat-ocu jurãmânt sã o ducã ºi sã o predea mai departe cucinste. Formaþia de cãluºari a fost apreciatã inclusiv lanivel internaþional, pentru cã a reprezentat România laFestivalul de folclor de la Zagreb, desfãºurat între 20-24iulie 2005. Prestaþia cãluºãrilor din Soceni a fost apreciatãde specialiºti ºi personalitãþi din Anglia, Austria, Elveþiaºi Germania. În 20 ianuarie 2006 a venit la Soceni unstudent japonez (Inagaki Norio) care îºi pregãtea lucrareade licenþã în folclor românesc. Atunci ansamblul decãluºãri a fost filmat dansând.9

În toamna anului 2015 formaþia de cãluºari numãra15 membri (în ordine alfabeticã):

1. Bagiu Ionu2. Botil Ion3. Bugãrin Cãtãlin4. Buzera Pavel5. Cojocaru Gheorghiþã6. Cornea Florin7. Dalea Ionuþ8. Dragomir Petru9. Filca Bogdan10. Lucaci Laurenþiu

111

11. Mãgãrin Bogdan12. Paica Daniel13. Roºca Adrian14. Roºca Petru15. ªchiopu MarianVãtaful lor este Paica Daniel, iar instructorul

Gheju Nicolae.10În afarã de faptul cã este mai mult decât lãudabilã

menþinerea acestui grup de dansatori de performanþã,trebuie remarcatã vârsta lor: între 13-25 de ani. Acestfapt dã garanþia cã tradiþia va continua.

Dr. Eduard MAGIAR Prof. dr. Nicolae MAGIAR

1 Nicolae Magiar, Eduard Magiar, Monografialocalitãþii Soceni, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2016, p.187.

2 Ibidem, p.192.3 Ibidem.4 Nicolae Gheju, Istoricul formaþiei de cãluºari din

Soceni, în revista ,,Valea Bîrzavei“, nr. 2, 2006, p. 5.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem.9 Ibidem.10 Informaþii oferite de Gheju Nicolae din Soceni.

112

O sãrbãtoare uitatã:Sân Petru de Iarnã

Pe vremuri, în alt veac ºi în alt mileniu, la Petnic, înCaraº-Severin, în 16 ianuarie, iarnã de iarnã, avea loc ruga,nedeia ca-n Banatul de Munte. A þinut-o aºa pânã în vremeaPrimului Rãzboi Mondial, când nu s-a mai þinut ruga laPetnic din cauza numãrului mare de morþi pe front ºi dincauza unor ierni grele, cu neauã furiºatã pânã ºi-n podulcaselor!

În timpul acela, un þãran dezgheþat, Ion Mârcocea¹,dedat cu negoþul ºi cu mersul trenurilor pe la Caransebeº,Timiºoara, chiar ºi pânã la Bucureºti, a adunat pe un tabloid(sic) semnãtura consãtenilor sãi ºi cu „jalba-n proþap“ s-a duspe la prelaþii vremii ºi a obþinut schimbarea nedeii din iarnãîn varã, de la Sân Petru de iarnã la Sân Petru de varã, înziua de 29 iunie, aºa cum se þine ºi azi. Generaþiile ce-auurmat nu-ºi amintesc o iotã despre sãrbãtoarea lui Sân Petrude iarnã! S-a pierdut o sãrbãtoare...

Totuºi, bãtrânii satului, atâþia câþi mai trãiau în veacullor, priveau nostalgic în urmã, evocau chipul ApostoluluiPetru ºi cinsteau cu rugi-nãlþate la cer lanþul Sfântului Petru.Despre ce-i vorba?! Cãrþile sfinte ºi cãrþile de folclor vin cumãrturisiri pentru enoriaºi...

Dupã moartea Mântuitorului Isus Hristos, ApostolulPetru propovãduia în orice împrejurare, prin pieþe publice ºiprin taverne, loc de vedere al credincioºilor, propovãduia cuzel Cuvântul lui Dumnezeu ºi al fiului Sãu. Lui Ana ºi Caiafaºi slujbaºilor lor nu le conveneau aceastã propagandãreligioasã. Au uneltit ce au uneltit la mahãrii zilei ºi ApostolulPetru a fost întemniþat, pus în fiare, legat cu un lanþ lung ºigros, cu zale ochi lângã ochi!

Urma ca Apostolul Petru sã fie chinuit, maltratat ºibatjocorit, cum maltratat ºi batjocorit fusese Domnul Isus.

113

Apostolului Petru îi rãmãsese doar sã se roage la Dumnezeuºi la Isus Hristos ca sã poatã înfrunta chinurile ºi suferinþelece i se preconizau a doua zi.

Dupã a treia rugãciune înãlþatã la cer, în vis i-a venitîngerul Domnului ºi i-a cântat lui Petru:

„Scoalã, Petre, nu dormi,Nu dormi, nu odihni,Cã nu-i vreme de dormit,Ci e vreme de fugit!“Apostolul Petru a fãcut ochi ºi uimit s-a vãzut fãrã lanþ

la mâini ºi la picioare, uºile temniþei deschise ºi temnicerii,robii somnului. Apostolul Petru a scãpat de judecata evreilor,preoþii Ana ºi Caiafa.

Petnicenii, bãtrânii satului, oameni cu credinþã înDumnezeu ºi în puterea apostolilor, l-au ales pe Sân Petru deIarnã, crezând cã prin veneraþia Lui, prin credinþã ºi rugi-nãlþate la cer, vor fi absolviþi de rele, de pacoste, deneprevãzute! Apoi, aveau credinþa cã Sân Petru de Iarnã leva ocroti animalele de rãul lupilor, cã pomii lor vor rodi dinbelºug, iar albinele nu vor roi, dimpotrivã, vor face miere înstupinã.

Petnicenii de azi au moºtenit credinþa moºilor ºistrãmoºilor lor, merg la Bisericã, fac mãtãnii ºi ‘nalþã rugi lacer în ziua de Buna Vestire, la 25 martie, când începe AnulAgrar.

Mehadia, martie, 2017Nicolae DANCIU PETNICEANU

1. Mãrturisirea lui Ion Mârcocea care ºi-a preschimbatnumele. Toatã lumea din sat ºi din satele vecine, îl ºtiau doarde Ion Nigeie.

Bibliografie:1. Biblia – Cartea Sfântã2. Calendarul Ortodox Român3. Sim.Fl.Marian: Sãrbãtorile la români, Ed. Fundaþiei

Culturale, vol. I, Bucureºti, 1994, pag. 169-173.

114

Sânzienele de la Marga

La Marga, loc special al istoriei culturale bãnãþene, sedesfãºoarã de mai mulþi ani o manifestare interdisciplinarã,la solstiþiul de varã, în 24 iunie, de sãrbãtoarea Sânzienelor.Programul a cuprins de fiecare datã dezbateri pe temaobiceiurilor populare de Sânziene, reflectarea în literaturã aacestei zile speciale din calendarul popular (M. Sadoveanu,Mircea Eliade º.a.), dar ºi dialoguri literare, omagierea unorpersonalitãþi care contribuie la studierea ºi promovareafolclorului, lansarea unor cãrþi etc. Amfitrionii sunt familiileMarcu Mihail Deleanu ºi Nicolae Preda, iar condiþiile oferitesunt remarcabile. Aceastã iniþiativã privatã poate fi un modelde urmat, în diverse domenii culturale.

La ediþia din 24 iunie 2017 au fost cinstiþi pentruactivitatea lor Vasile Pistolea, Ioan David ºi Ilie Ban; au fostanalizate poezii de Nicolae Preda dintr-un viitor volum deversuri; au fost împãrþite cãrþi recente dedicate culturiiBanatului. Pe deasupra de toate, s-au remarcat ambianþaspiritualã, încrederea ºi prietenia, gândul comun de a facemai mult pentru cunoaºterea ºi promovarea tradiþiilor noastre.

La una din ediþiile Sânzienelor de la Marga, când maierau ºi unii dintre cei care azi nu mai sunt...

115

Oameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuriOameni ºi locuri

,-.-/0

CASTELUL ATANASIEVICI-RIESZ

Conacul (castelul) Atanasievici din Valeapai, monu-ment istoric, cod listã 11 B 303, se aflã pe drumulcomunal, în centrul satului, aliniat la stradã cu douãdin laturile sale. Nu se cunoaºte data exactã a anuluide construcþie: se menþioneazã 1764, fie, vag, secolul alXVIII-lea, fie secolul al XIX-lea. I.D.Suciu menþioneazãcã primul din familia Atanasievici a fost Atanasie Tiþu.A. Tiþu a fost înnobilat în anul 1798, dupã ce a achiziþionatdomeniul Valeapai. Unii membri din aceastã families-au implicat în viaþa bisericeascã ºi în politicã. Înprotocolul parohial al Bisericii Ortodoxe Române dinValeapai, pe prima paginã ºi la prima poziþie, figureazãnumele de Atanasievici, în dreptul lui Jovan-Jovana (?)1794 - 6 sept. 1855. Mai sunt menþionaþi în acelaºiprotocol ºi alþi urmaºi: Maria, Ivana, Imilian, Marghit(Bãlãnescu Dana, Câteva consideraþii…, Analele Banatului,2001, p.709.).

Anul de construcþie al castelului, 1764, este preluatdin Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã,Bucureºti, Ed.Vremea, 2000, p.149, autor Vasile Drãguþ.

La 1798 alt neguþãtor macedonian, Atanasie Tiþu,

116

este înnobilat prin cumpãrarea domeniului Valeapai, iarurmaºii lui vor purta numele de Atanasievici, întreaceºtia fiind ºi protopopul ªtefan Atanasievici al Lugojului,unde s-a stabilit familia“, afirmã I.D.Suciu în MonografiaMitropoliei Banatului, Timiºoara, Ed. Mitropolia Bana-tului, 1977, p.128.

În textul Pisaniei din Biserica Ortodoxã Valeapai,scris cu litere chirilice, se pomeneºte Spaia Ivan deAtanasovici ºi doamna sa, Maria, ca fiind sprijinitoriipictãrii Bisericii, în 1834, de cãtre Nicolae ªeiman,„maler maistor, din Vasiova ºi Mihai Velceln dinDocniacea, calfã.“

Fenomenul politic ºi social al înnobilãrii, de dupãanul 1780, în Banat, este foarte bine explicat de NicolaeBocºan în lucrarea Contribuþii la istoria Iluminismuluiromânesc. În acest context general se înscrie ºi înnobilarealui Atanasie Tiþu, în 1798. „Demarajul societãþii bãnãþeneîn sens capitalist nu mai poate fi evitat dupã 1780, cândîºi face apariþia noua nobilime proprietarã de domeniisau moºii. Recensãmântul din 1784-1787 indicã pentruBanat un total de 437 locuitori bãrbaþi (proprietariînnobilaþi) din care 108 în Caraº. În anul 1832 votau înCaraº 608. În preajma Revoluþiei de la 1848, în Caraºexistau 1374 nemeºi. Ca origine, unii aparþin marilorfamilii maghiare nobiliare precum familia Bethlen,majoritatea sunt însã recent înnobilaþi, în virtuteaproprietãþii dobândite. Fenomenul cel mai importantpentru istoria naþionalã a românilor l-a constituit apariþiaunui grup compact de nobili macedo-români, ridicaþidin rândul bogatei negustorimi, dintre care mulþi s-auidentificat cu idealul naþional românesc ºi au patronatiniþiative cu caracter naþional. Dobândirea proprietãþilorfunciare a fost un mijloc pentru a intra în starea nobiliarã,însã prin interese rãmân legaþi de clasa burgheziei.Nobilimea macedo-românã contribuie substanþial la

117

formarea noii elite româneºti“ (p.84-85).Care este contribuþia acestei familii Atanasievici,

nobili de Valeapai, la emanciparea Banatului, aflãm dinaceeaºi lucrare. Câteva exemple: „Pânã la Revoluþiapaºoptistã, la grade de ofiþeri superiori s-au ridicatnumai membrii familiilor înobilate macedo-române, cumau fost Duca, Atanasievici (p.111). În anul 1807, ªtefanAtanasievici, protopopul Lugojului, Gheorghe Petrovici,protopop de Belinþ, Petru Popovici, parohul Bocºei ºiDimitrie Þichindeal, paroh în Becicherecul Mic, lachemarea întregului neam românesc din BanatulTimiºoarei, revendicau împãratului, într-un interesantmemoriu, numirea unui director român, în locul luiDimitrie Stefanovici, decedat. Memoriul invoca reformeleºcolare ale Mariei Theresia. Memoriul semnala tendinþaierarhiei bisericeºti de a favoriza învãþãmântul în limbasârbã, în timp ce ºcolile româneºti sunt lãsate de izbeliºte.În urma acþiunii bãnãþenilor, în 1808 Grigore Obradoviciprimea numirea în funcþia de director al ºcolilor naþionaledin Banat.“ (p. 324-325) „În 4 februarie 1825. VasileGeorgevici revendicã episcopi români sau cunoscãtori delimbã românã în scaunele vacante din episcopiileromâneºti, propunând la Vârºeþ candidaturile protopopilorªtefan Atanasievici, I. Tomici. În consecinþã se propunemenþinerea vacantã a celor trei episcopii (Vârºeþ, Arad,Timiºoara) ºi încredinþarea lor spre administrare lui V.Georgevici, I. Tomici, ªt. Atanasievici.“ (p. 344-345).

Familia Atanasievici (numele familiei nobiliareapare ºi în grafiile: Athanasievici, Atanasijevic,Athanazovitz), una din puternicele familii macedo-româneale sfârºitului de secol al XVIII-lea, înnobilatã de cãtreîmpãratul habsburgic Francisc I, îºi va adãuga atributulnobiliar „de Valeapaj“. Cãpitanul Mihai Atanasievici s-aremarcat în timpul rãzboaielor antinapoleoniene. Acestava dãrui fiilor sãi, Marczel ºi Emil, domeniul Valeapai.

118

În jurul anului 1840, fraþii Atanasievici construiescpe domeniul Valeapai un castel. Acest an este maicredibil, ca an de finalizare a castelului, pentru cã, aºacum afirmã, documentat, Nicolae Bocºan: „În Caraºdemersurile pentru regularizarea ºi sistematizareacomunelor au început oficial în 3 oct.1783, cândcongregaþia comitatensã a cerut Consiliului Locum-tenenþial aprobarea pentru sistematizarea reclamatã deinteresele publice.“ (idem p.29).

Rezultatul sistematizãrii comunei, începutã dupã1796, se vede cu ochiul liber. În centrul satului, într-unperimetru dreptunghiular, este aºezat castelul înconjuratde un generos parc. În diagonalã, peste intersecþiadrumurilor, este construitã Biserica ºi Casa parohialã.Numerotarea caselor începe de la castel, nr.1.

În jurul castelului se ridicã numeroase clãdirianexe ºi se înfiinþeazã un parc dendrologic, în deplinconsens cu multe alte familii nobiliare bãnãþene ºi înconformitate cu moda secolului al XIX-lea, al parcurilordendrologice din jurul castelelor micii nobilimi. Meºteriiaduºi pentru ridicarea castelului au fost italieni ºi sârbi,mâna de lucru a fost localã.

Din familia Atanasievici fãcea parte ºi Ioana,care se cãsãtoreºte cu contele Baiky de Vãrãdia. Fiicaacestora, Liubiþa, în a doua jumãtate a secolului alXIX-lea, moºteneºte castelul, fiind nepoatã de sorã afraþilor Atanasevici. Baronul Bella Tallian de Vizek,soþul Liubiþei, arendeazã moºia lui Ambrozy Bela vonSeden et Remete, pasionat apicultor maghiar, dar avândrenumele de nobil desfrânat. Moºia a fost ipotecatã ºiapoi vândutã familiei Riesz în 1918.

În anul 1864 se construieºte moara din sat, caproprietate a stãpânilor castelului. În 1906, dupã unincendiu, moara este reconstruitã de Bella Tallian, careridicã ºi barajul de pe Pogãniº, precum ºi canalul deaducþiune.

119

În anul 1918, conform C.F., castelul ºi parcul de4 ha au fost cumpãrate de cãtre Margareta Riesz, nãscutãFischer. Soþul acesteia, Petru Riesz, din SânnicolaulMare, presupun cã a fost proprietarul moºiei. El nuapare în partea B. a C.F-ului.

Neamul Riesz din Sânnicolaul Mare aparþineaelitei ºvãbeºti bãnãþene de la ºes ºi era o familienumeroasã de Bauern/Landwirte, de agricultori. Încimitirul din Sânnicolaul Mare existã mai multe mormintesomptuoase ale acestor familii, care sunt o mãrturie astãrii lor materiale.

Prin amabilitatea prof. Hans Dama, nãscut laSânnicolaul Mare, scriitor ºi profesor universitar, pen-sionar, din Viena, am primit un arbore genealogic alfamiliei Riesz. Hans Dama face parte din familia Riesz,ramura Johann R.(1879-1934), fratele lui Peter R. dinValeapai. Una dintre fiicele lui Johann, Eva (1911-1995) s-a cãsãtorit cu Ludwig Dama (1907-1986) dinSânnicolaul Mare, formând o ramurã colateralã a familiei.

Peter Riesz (n. 28.10.1882 la Sânnicolaul Mare –d.1950) de Valeapai a fost fiul lui Riesz Peter (1851-1932) din Sânnicolaul Mare ºi al Evei Röhrich (1854-

Castelulîn anul

1946

120

1934). A fost cel de-al doilea nãscut în familie, dupãJohann R. (1879-1913) care s-a cãsãtorit cu KatharinaLoch ºi au avut patru copii: pe Peter (1907-1934) ºi treifiice: Katharina, cãsãtoritã Bachmann (1905-1984),Elisabetha, cãsãtoritã Esperschidt (1909-1983) ºi Eva,cãsãtoritã Dama (1911-1995).

Bunicul a fost Peter Rieß (grafiile diferã, eleprovenind, se pare, din vechea grafie germanã„sz“=„ß“=„ss“) (1822-1860), iar bunica era Anna Schorsch(1823-1911). Strãstrãbunicul, primul Rieß, a fost Johann-Adam Rieß (1737-1771) cãsãtorit cu Anna-Maria (?).Acest strãstrãbunic a ajuns în Banat probabil cu primelevaluri de coloniºti.

Peter Riesz de Valeapai s-a cãsãtorit cu MargarethaFischer ºi au avut patru copii: Elisabetha (1909-1935),Johann (1910-1971), Peter (1912-1990), Margarethe (1921-2015), cãsãtoritã Maticzek, singura dintre fraþii Rieszcare a avut urmaºi. Margarethe are o fiicã, pe Helga(n.1946), cãsãtoritã Nanu, care din 1979 o are pe Cora,cãsãtoritã Boltes. Familia Maticzek-Nanu-Boltes locuieºtela Sibiu ºi este singura ramurã a familiei Riesz deValeapai, trãitoare în România.

În Valeapai rãmãsese Johann, Jany, cãsãtorit cuProfira, Pufy. Ei au fost ultimii locuitori ºi proprietariai castelului din neamul Riesz.

Margaretha Susanna Riesz, nãscutã Fischer, eradin Nakodorf/ Nákófalva, acum localitatea Nacovo înSerbia, la sud de comuna Comloºul Mare/Lunga, jud.Timiº. (La Comloºul Mare ºi la Sânnicolaul Mare seaflã reºedinþele celor doi conþi întemeietori, fraþii Nákó.)S-a nãscut în 5.10. 1887 din pãrinþii Johann ºi SusannaFischer. S-a cãsãtorit în 29.10 1907 în Nákófalva cuPeter Riesz, Landwirt/agricultor, din Sânnicolaul Mareºi s-au stabilit la Nacova (denumirea de azi a localitãþiidin Banatul Sârbesc). Pãrinþii ei, agricultori, s-au nãscut

121

ºi au trãit tot în Nákódorf. Mama Margarethei, Susannas-a nãscut în 1863, în familia lui Fuchs Nicolaus ºi aKatharinei Werner. Tatãl, Johann Fischer, s-a nãscut în1861, în familia lui Fischer Johan ºi a Annei Blaszmann.(conform datelor certificate de parohia rom.cat. S. Jo-seph din Nakodorf, fondatã în 1792, date culese dinAhnenpass-ul familiei Riesz-Fischer.)

Soþii Riesz, Margaretha, de 31 ani ºi Peter, de 36ani, iau viaþa de la început în 1918, cumpãrândproprietatea Atanasievici din Valeapai. Aveau deja 3copii, pe Elisabetha de 9 ani, pe Johann de 8 ani ºi pePeter de 6 ani, toþi nãscuþi la Nakodorf. Motivul nul-am identificat.

Dupã moartea lui Peter Riesz, conform actului desuccesiune din 1955, castelul rãmâne în proprietateafamiliei Riesz, respectiv a Margaretei Riesz, nãscutãFischer, ºi a copiilor sãi Petru, Ioan ºi Margareta,cãsãtoritã Maticsek.

În 1961, prin prescripþie, Statul Român devineproprietar pe 8/128 pãrþi.

În 1969, printr-un alt act de succesiune, proprietariai castelului, casa cu nr.1, ºi ai casei cu nr 2, aiterenului intravilan de 4 ha, rãmân Riesz Ioan, RieszProfira, Riesz Petru ºi Margareta Maticsek.

În 1971, prin succesiune, rãmân proprietari: RieszProfira, Riesz Petru ºi Matisek Margareta. Casa cu nr.2rãmâne proprietate exclusivã a Profirei, împreunã cu osuprafaþa de 12.346 mp.

În 1972, pãmântul intravilan din jurul castelului,parcul, se parceleazã ºi se dezmembreazã. Una dintreparcele revine Statului Român, conform actului deprescripþie. Pe aceastã parcelã a fost ridicat CãminulCultural Valeapai.

În 1993 este înscris prin succesiune un singurmoºtenitor, Margareta Maticsek, ea preluând o parte

122

din moºtenirea fratelui sãu Petru Riesz, decedat în1990. În acelaºi an, Profira Riesz ºi Margaretha Maticsekvând familiilor Ilade ºi Cazacu din Timiºoara o partede moºtenire, „casa cu nr.1 ºi terenul de 2.254 mp.“,adicã castelul ºi o parcelã din terenul din jur. (Toatedatele preluate din Extrasul de Carte funciarã, pus ladispoziþie de Primãria Ramna). Cumpãrãtorii se pare cãau garantat cu noua proprietate diverse împrumuturibancare.

Câteva camere din demisolul castelului au fostlocuite de proprietari, Petru ºi Margareta, pânã la moarteaacestora în anul 1950, repectiv 1969. Profira ºi Ioan /Iany Riesz au locuit în casa cu nr. 2, fosta casã aadministratorului moºiei.

Din actele eliberate proprietarei, Profira Riesz,de cãtre Consiliul Popular al comunei Ramna, în 1972,reiese faptul cã proprietatea acesteia nu a fostnaþionalizatã sau expropriatã ºi cã proprietara nu a fostmembrã CAP.

Care a fost intenþia cumpãrãtorilor castelului înanii aceia de dupã 1990, de avânt în recuperarea sauachiziþionarea de proprietãþi, nu am aflat, deoarece nui-am putut contacta. Nu am aflat nici de ce au lãsatproprietatea în paraginã. Sunt întrebãri, la care ºi PrimãriaRamna cautã un rãspuns, inclusiv în justiþie. Timpultrece ºi probabil castelul va deveni o poveste spusã, deacum scrisã, pentru urmaºi.

Ana KREMM

(Fragmentul de faþã face parte din prima monografiea satului Valeapai; volumul va apare în 2017, de hramulBisericii, 15 august, cu sprijinul Muzeului Banatului Montandin Reºiþa.)

123

CRAINA

Într-o vreme ce tinde nu doar sã ignore, ci chiarsã demoleze valorile locale, într-o vreme în care chiarcele din urmã tind, pe alocuri, sã se lase „înghiþite“ devalurile globalizãrii, existã, iatã, oameni ºi locuri careîºi înþeleg menirea ºi înþeleg sã-ºi apere ceea ce aumoºtenit, în convingerea (singura armã viabilã) cãpatrimoniul lor este tot atît de preþios precum cel aloricãrui alt þinut din lumea largã, cã numaifundamentîndu-ºi prezentul ºi viitorul pe acest patrimoniuîºi pot pãstra ºi transmite prin generaþii identitatea,privatã ºi publicã, fãrã de care ar învinge anonimatul ºidepersonalizarea, dacã nu însãºi degradarea fiinþei umaneºi robotizarea ei.

Þinut miraculos, cu o geografie spectaculoasã ºi oistorie precum un palimpsest, nici astãzi cunoscutîntrutotul, Craina Bãnãþeanã este unul dintre acestelocuri, cu oameni de acest calibru moral ºi intelectual,indiferent de profesiunea ori statutul lor social, pentrucare germenii sãdiþi de cãrturarul Pavel Ciobanu dauroade, adunã în jurul lor alþi oameni cãrora le propunsã urmeze calea valorilor locale, în subtil ºi tenaceechilibru cu valorile universale – pe care mulþi ºi deseamã cercetãtori ar numi-o calea „glocalizãrii“.

Venind pe urmele întemeietorului, SãrbãtorileCrainei – aflate de o bunã vreme sub bagheta profesoruluiPetre Erimescu – sunt, mai cu seamã acum, cînd sepublicã parte din „roadele“ lor, dovada indubitabilã (ºiindispensabilã în orientarea noastrã, a tuturor, spreadevãrata esenþã a fiinþei umane) cã „se poate“, cã,

124

dincolo de privaþiuni economice (mai ales) ori dedezechilibre sociale, þara profundã este în noi ºi doarde noi depinde sã o aducem la vedere ºi sã-i dãmmeritata strãlucire.

Celor ce astfel gîndesc ºi astfel fãuresc în ºipentru Craina Bãnãþeanã, li se cuvine Gratitudinea ºiOmagiul nostru. Vivat, crescat, floreat!

Ada D. CRUCEANU

Serbãrile Crainei - ediþia 2013

125

Rostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbeiRostul vorbei

123245

Anul 2016 a fost cel al unei mari surprize, cãci amdescoperit o nouã publicaþie periodicã, cu un titlu oarecumciudat, Banchetul, cu apariþie trimestrialã, editatã sub egidaFundaþiei Culturale „Ion Sîrbu“ Petroºani, ctitorul acesteia fiindDumitru Velea, redactor-ºef al publicaþiei, ajutat în acest demersimpresionant de un colectiv de 22 de redactori, de la – în ordinealfabeticã – Armina Flavia Asam pânã la Baki Ymeri. Primelenumere 1,2,3 (ianuarie-februarie-martie) menþioneazã ºi pe cei19 colaboratori, cãrora li se adaugã, începând cu nr. 3,4,5(octombrie-noiembrie-decembrie), semnatarul acestor rânduri. Amfolosit un termen hiperbolic (impresionant), justificat prin câtevadate despre Banchetul. Numãrul 1 cuprinde 142 de pagini, aldoilea la fel, cel de-al treilea 152 pagini, iar recentul numãr, al4-lea, 180 de pagini. Formatul este academic, corespunzãtorunei file de A4. M-am decis sã dãruiesc cele 4 numere CentruluiJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii TradiþionaleCaraº-Severin, impresionat de numãrul 8 al revistei de culturãtradiþionalã, „Nedeia“.

Descoperirea publicaþiei Banchetul se datoreazã colaborãriicu un tânãr reºiþean, ing. Cristian Frenþiu, care a deschis seriacelor trei volume de Contribuþii lingvistice. Onomasticã.Lexicologie I (2002), II (2004) ºi III (2007), prin redactarecomputerizatã. În vizitele pe care ni le fãceam i-am spus cumm-am „îndrãgostit“ de Cuvinte, dar ºi alte lucruri, printre carei-am povestit cãlãtoriile mele prin douã landuri ale Germaniei încare aveam prieteni ºi pe sora mea, Mariane Geigheimer,respectiv, Renania unde se afla familia profesorilor reºiþeni Ligiaºi Karl Tirier, cu familiile celor doi copii ai lor, în Bavaria, unde

126

se stabilise sora mea (la Augsburg), am colindat prin mai toatecolþurile acesteia. În volumul 30 de istorioare despre oameniºi vremi, (volum editat sub auspiciile Societãþii Române deRadiodifuziune, ale Studioului Regional Radio Reºiþa, EdituriiBanatului Montan Reºiþa, 2008, cu o postfaþã semnatã de directorulacestui post, al cãrui colaborator am fost vreme de 12 ani ºi amsusþinut 5 rubrici permanente). În volumul amintit se aflã ºiistorioara „Nefericitul Ludovic II al Bavariei“.

Tânãrul meu prieten, Cristian, mi-a adus câteva cãrþisemnate de un scriitor necunoscut mie pânã atunci, Ion DezideriuSîrbu. Citindu-le, am aflat cã acesta a fost oaspete al familieiTirier, care punea una din camerele apartamentului din Essenla dispoziþia diverºilor vizitatori ai landului Renaniei. Deseori,îmi spuneau cã dorm în patul în care dormise un scriitorromân, aflat în vizitã la Essen, dar se necãjeau ºi nici eu nule-am fost de folos, sã-ºi aminteascã numele acestuia. Dintrecãrþile lui I.D. Sîrbu, date mie spre lecturã de Cristian Frenþiu,unul din volume a spulberat misterul. „Scriitorul român“ carefusese oaspetele familiei Tirier, fusese I.D. Sîrbu. Cristian Frenþiumi-a luat un interviu pe care l-a publicat în numãrul 2 alBanchetului. Titlul publicaþiei, care m-a contrariat pentruînceput, mi s-a desluºit cercetând coperta revistei care redã înpartea superioarã ºi cea inferioarã chipurile a 26 de personalitãþiale culturii române, de la Dimitrie Cantemir pânã la IonD.Sîrbu. Ilustraþia volumelor este bogatã, ireproºabil reproduseopere ale unor artiºti plastici, pictori sau sculptori. Numesc doarcâteva din cele patru nume apãrute: Constantin Brâncuºi, DanielBarbu, Gabriel Stan ºi Ion Corjoi. Pe coperta primã a fiecãruinumãr se menþioneazã dictonul „Trecãtorule, nu mã judeca dupãcele ce le-am fãcut, ci dupã cele ce le-am refuzat a le face!“.

În privinþa conþinutului publicaþiei Banchetul citezmenþiunea de pe contrapagina fiecãrui numãr: „Revista Banchetulgãzduieºte tot ce înseamnã culturã, de la valorile materiale lacele spirituale, de la valorile-mijloc la valorile-scop (îndeosebi).În caz de dezbateri ºi polemici nu se identificã neapãrat cu ideileexprimate. Potrivit articolului 206 C.P., responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.“

În încheierea acestei prezentãri þin sã clarific trei chestiuni:a). Graniþele, hotarele sunt noþiuni convenþionale. ªi mã

127

refer doar la douã compartimente lingvistice. Vorbind despregraiurile bãnãþene, alcãtuitoare ale subdialectului vorbit îninteriorul provinciei Banatului, nu se opresc pe crestele munþilorºi nici pe malurile râurilor, cum ar fi, de plidã, apa Mureºului;existã dincolo de acestea zone de interferenþã. Despre cãrþilescrise de mine, în cea mai mare parte, cu caracter lingvistic, amantrenat ºi graiurile celorlalte provincii româneºti. Repet doarun exemplu. Într-o imprecaþie a unei femei adresatã alteia,Hasdeu menþioneazã cuvântul arþã provenit de la S.Liuba dinsatul Maidan (azi, Brãdiºorul de Jos), de lângã Oraviþa. Citez dinEMR, p. 426 (B.Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum MagnumRumane. Dicþionarul limbii istorice ºi poporane a românilor.Ediþie îngrijitã ºi studiu introductiv de Grigore Brâncuº, vol. II,Editura Minerva, Bucureºti, 1974): „Douã muieri certându-seodatã, una care se þinea cã e superioarã celeilalte începu a obatjocori pe cealaltã cã e de neam mai de jos decât ea ºi, întrealtele îi zise: « – Cine eºti tu?/Arþo, chiaro, /ªoago, Moago,/Surdo, ªtirbo etc.»“ Hasdeu nu dã cuvântului o explicaþieetimologicã, ci adaugã, fãrã a fi convins: Bãnãþeanul arþ ºi arþãse pare a fi legat de muntenescul arþoi ºi arþirã din ghicitoareadespre cioarã ºi porc; cf. „Arþira/Parþira/Încalecã pe Arþoi,/Pârþoi“ (EMR II, 426-427). În final, Hasdeu trimite termenulmetaforic din ghicitoare la arþibur, „poreclã datã armenilor“(EMR II, 431-432). Am respins o posibilã înrudire a bãn. arþã cuaceste cuvinte cu circulaþie în Moldova ºi Muntenia ºi este puþinprobabil sã fi fost familiarã bãnãþenilor, mai ales cã prezenþaarmenilor nici nu este atestatã cât de cât compactã în Banat, cidoar în Moldova, Muntenia ºi nord-estul Transilvaniei¹. Seobservã trei perechi de cuvinte, cãci dupã întrebarea retoricã,urmeazã reluarea acesteia cu termenii masculinizaþi: „Pe cine aitu? – Pe Arþu,/Schiarþu,/ªogu,/Mogu,/Surdu,/ªtirbul!“ O explicaþiemai amplã am prezentat-o în Contribuþii I, în capitolul Lat.*arcia, în limba romanã p. 141-145. Aici, am demonstrat cã nunumai în idiomurile romanice apusene s-a pãstrat lat. – *arcia,ci ºi în alte trei provincii româneºti (Criºana, Moldova ºiMuntenia, practic, deci, în întregul areal al limbii romane).Articolul a fost publicat mai întâi în SCL („Studii ºi cercetãrilingvistice“, XLIV, nr. 2, 129-133, Bucureºti, 1993), apoi învolumul menþionat mai sus. Alãturi de alte etmologii a fost

128

acceptat de colectivul Academiei Române care lucreazã la„Dicþionarul tezaur al limbii române“, dupã cum îmi comunicãcercetãtorul Nicolae Saramandu de la Institutul de Lingvisticã ºiIstorie Literarã „I. Iordan, Al. Rosetti“.

Mi s-a reproºat cã în studiile mele de toponimie abundãnume de locuri din celelalte provincii istorice ale României; înaceeaºi corespondenþã a cercetãtorului bucureºtean (N.S.) acestaîmi scrie cã ALR . Muntenia ºi Dobrogea³ sunt prezent cu 18lucrãri, cu referinþã la articolele mele de toponimie. Cam înaceiaºi perioadã Biblioteca „G.I.Sbiera“ din Suceava îmi cereadate pentru ediþia a II-a a Enciclopediei Bucovinei, actualizândastfel vol. I, achiziþionat de Studioul Regional de Radio Reºiþa,volum în care sunt prezent. Spun toate acestea dintr-un motivfoarte simplu, cred cã ºi justifcat, anume acela cã despre cele 24de lucrãri semnate, mai bine de jumãtate cu caracter ºtiinþific(lingvisticã, în general: istoria limbii, etimologie, dialectologie),nu a fost semnalatã de mass-media Banatului Montan.

În schimb, Viorel Marineasa în revista timiºoreanã„Orizont“... A mai semnat o postfaþã la volumul „Capricii…“,editorul Gheorghe Jurma. Lãsând la o parte modestia, recunosccã aceastã stare de lucruri mi-a provocat o îndreptãþitã stare deprofundã mâhnire.

b). Am încercat sã gãsesc o justificare stãrii de lucrurimenþionate ºi m-am împãcat cu situaþia cã sunt, orice aº face…oviniturã. Cu voia D-voastrã, stimaþi cititori ai Nedeii, mãopresc puþin asupra acestui cuvânt. DEX nu-l gloseazã dar eleste, fãrã dubiu, un derivat al vb. a veni. Însã gãsim menþionattermenul literar viiturã s.f. „Creºtere bruscã a nivelului uneiape, unui râu care poate duce la revãrsarea lui“. Cu referinþã lapersoane venite din alte pãrþi – cum am spus – DEX numenþioneazã. Nu pot sã mã refer la DA, cãci cãrþile mele mi-auplecat din casã, „mãritându-le“ eu însumi la Biblioteca Orãºeneascã„Tata Oancea“ din Bocºa. Sunt expuse într-o salã care poartãnumele celui care le-a dãruit ºi pot fi consultate, oricare volumdin cele 800, neîmprumutându-se. Revista „Bocºa culturalã“menþioneazã acest act, într-un numãr din care anexez un xeroxarticolului de faþã. Þin sã menþionez cã termenul venetic nueste o variantã foneticã a lui viiturã sau viniturã, ci unîmprumut din ngr. venétikos când se foloseºte cu sensul „veche

129

monedã veneþianã de aur, care a circulat ºi în þãrile româneºti“dar DEX adaugã ºi pe tr. venedik.

c). ªi, în sfârºit, am ajuns, la ceea ce mi-am propus dincapul locului, dupã ce redactorul-ºef al publicaþiei Nedeia, AngelicaHerac, mi-a cerut material pentru numãrul 9, dar provenit din„Þara de Fagi“ a Bucovinei. În 1987, din celãlalt secol ºi celãlaltmileniu, deci propuneam colegilor mei sã-l sãrbãtorim pe LucianCostin, „Poet, folclorist, dialectolog, critic ºi îndrumãtor, traducãtor,memorialist, pedagog, geograf…“ (am citat din Dicþionarulscriitorilor din Caraº-Severin, semnat de Victoria I. Bitte,Tiberiu Chiº ºi Nicolae Sârbu, p. 65-67, apãrut la EdituraTimpul din Reºiþa, în anul 1998.) Nãscut în anul 1887, s-astabilit în Banat, unde a prestat o prodigioasã activitate ºi undedupã ce a trecut apa Stixului, a fost înmormântat la Caransebeº,în anul 1951. Nu pot rãspunde ºi nici nu am posibilitatea sãîntreprind o vizitã în cimitirul sau cimitirele Caransebeºului,începusem sã spun cã nu pot rãspunde unei virtuale întrebãri„Cine se îngrijeºte de mormântul acestei venituri“?

Închei articolul meu cu o observaþie care ar putea abateasupra mea aprecierea cã ignor o fabulã a lui Grigore Alexandrescu,cea cu „Pisica sãlbaticã ºi tigrul“. Pun întrebarea urmãtoare lacare poate rãspunde oricine: „Dacã nu ar fi fost viiturile(veniturile) mãreþului fluviu al Nilului, ar fi existat civilizaþiaegipteanã, unicã în felul ei în istoria omenirii?“

Vasile IONIÞÃ

Reºiþa, 25 februarie, 2017

NOTE:

1. În Oltenia, apare într-o carte a lui Al. I. Amzulescu,Cântece bãtrâneºti, Editura Minerva, Bucureºti, 1974, înurmãtorul fragment „Pe cea gurã de vâlcea/Mi se vede-o Cãsciorea/Mititicã, mititea, /Aruitã cu ara, /Bãrduitã cu barda/Cu ºindrilãmãrunþea/De curjea ape pe ea“. În Moldova, gardurilor dinlãteþi, li se spunea din arþapicã. În graiul moþilor alar înseamnã

130

un sipet fãcut din nuiele. W.Meyer-Lubke menþioneazã lat. -arcia cu sensul de „mãrãciniº“, apoi noteazã prezenþa unordiferenþi termeni în idiomuri romanice apusene: cf. sp. Zarzo„Gheflecht aus Weiden“ dar ºi „Dach“, apoi astur. Sardo,„Geilechtyum Dörrun der Haselnüsse“ (REW, 615), dar nu aveacunoºtinþã de românescul arþã. Nici B.P.Hasdeu, nu dispunea deizvoarele folclorice apãrute mai târziu.

2. Atlasele respective mi-au fost trimise de regretatulTeofil Teaha ºi ele se gãsesc la Biblioteca Orãºeneascã „TataOancea“ din Bocºa.

3. De ce la Bocºa? M-am speriat când m-am trezit cudublã cataractã ºi am chemat câteva lucrãtoare ale BiblioteciiMunicipale „Paul Iorgovici“ acestora predându-le doi saci cucorespondenþã. Dupã ce mi-am recãpãtat vederea m-am dus sãfac o copie dupã o scrisoare de la Petre Neiescu, cercetãtorulclujean, care mi-o cerea pentru a aplana un conflict colegial dinCetatea Clujului. Nu am mai gãsit corespondenþa, dupã cum ºiMonografia localitãþii Ciacova, unde figuram ca „Mittenautore“,autor fiind regretatul Wilfelm Merschdorf.

131

MÂTCA

Mâtca este un bãþ din lemn de brad (cel maiadesea) lung de aproximativ 30-40 cm, puþin mai gros launul din capete care prezintã vreo 6-7-8 ramificaþiiradiare, lungi la rândul lor de vreo 5-6-7 cm. Tatãlmeu, de fiecare datã dupã sãrbãtorile de iarnã cândbradul de Crãciun devenea de prisos, tãia din el oporþiune adecvatã confecþionãrii unei mâtci. Dar cumacest obiect are viaþã lungã, cel mai adesea acea bucatãrãmânea în stadiul de proiect.

Se foloseºte pentru a face scrobul coleºei ºi nueste obligatorie. Mai nou se foloseºte telul.

COLEªERUL

Este un bãþ gros de 2-3 cm în diametru ºi lungde 40 cm având variaþii în plus sau în minus. Are ouºoarã curburã ce permite manevrarea lui adecvatã. Uncapãt se fixeazã în palma unei mâini, iar cu cealaltãmânã se apucã de mijloc ºi se roteºte în cãldare, o datãîn jurul axei sale ºi concomitent, pornind din mijloculcoleºei, merge ºerpuitor în spire tot mai mari pânãajunge la marginea cãldãrii de care se sfãrâmã cocoloaºelede fãinã existente. Se repetã miºcarea de atâtea oripânã conþinutul devine uniform. Când se scoate, cu uncuþit de lemn (unii folosesc ºi din metal) se desprindecoleãºa ce a rãmas pe el.

De remarcat cã se poate folosi ºi în alte scopuri.Unul, foarte important, este acela de a face pe Sf.Nicolae la posteriorul copiilor neastâmpãraþi. O a douautilitate am simþit-o personal, când baba Minerva mi-a

132

apãsat mandulele (amigdalele) cu coleºerul ca sã potrespira.

TOCÃLÃI-TROCÃLÃI

Sunt douã scândurele uºor curbate ce se pun deo parte ºi de alta a cãldãrii, atunci când se ia de pefoc. Pe ele se pun tãlpile picioarelor care se þin strânsca sã nu se miºte acea cãldare. Rostul lor este de a feripicioarele de funingine ºi de cãldura intensã arecipientului.

Sunt legate între ele cu o sfoarã ºi când nu suntfolosite se agaþã într-un cui pe aproape.

Nu sunt obligatorii, putându-se folosi în loc bucãþide þiglã, cãrãmidã, lemn.

SÂNIE

Este o farfurie din lemn cu diametru variabilputând ajunge pânã la 40-50 cm. Are formã rotundã ºiplatã, doar la margine având o porþiune ridicatã, de 1-2 cm care nu lasã sã se reverse coleãºa în afarã.

Iosif BADESCU

133

„Stricãtorii“ de... folclor

Un post de televiziune apãrut de aproape un an care,chipurile, îºi propune sã „tezaurizeze“ folclorul bãnãþean,difuzeazã zilnic (cu o nemaivãzutã ºi nemaiauzitã obrãznicie)melodii populare interpretate de guriºti ºi guriste de a cãrornume nu cred sã fi auzit decât propriile lor familii. Dinpãcate, de la o vreme, între ei au început sã se „producã“ ºicâteva voci cunoscute, cu o anume notorietate, de „soliºtivocali“, pe care nu-i nominalizez din respect, mai cu seamãcã unul dintre ei e originar din cunoscuta „Valea a Miracolelor“.ªi poate cã nu aº fi luat atitudine faþã de aceastã anomalie,dacã Consiliul Naþional al Audiovizualului sau instituþia carei-a eliberat licenþa de emisie acestei televiziuni, se face cãnu observã o anomalie ºi mai mare. Toate aceste lãlãieliîncropite „pe bandã rulantã“ ce stau, indubitabil, sub semnulprostului gust, al superficialitãþii ºi veleitarismului de joasãspeþã – nu au nimic comun cu simþirea autenticã, cu frumuseþeasufletului þãrãnesc, a cântecului ce a însoþit de veacuri, lavremuri de tristeþe ori la puþinele-i bucurii, viaþa omuluitrãitor la sat – aparþin unui neica-nimeni care seautointituleazã, fãrã nicio jenã, „TEXTIER ªI COM-POZITOR“.

E adevãrat, trebuie sã recunosc, existã în istoria muziciipopulare bãnãþene ºi româneºti (mai cu seamã în cazulinstrumentiºtilor ºi coregrafilor) interpreþi într-atât de dotaþiîncât prin talentul lor, prin mãiestrie ºi virtuozitate, au„nemurit“ unele din cântecele ºi jocurile culese, transmise dingeneraþie în generaþie încât, la un moment-dat, colectivitãþileau uitat pur ºi simplu numele celui care le-a fredonat (dinfrunzã, fluier, „clainet“ etc.), ori rostit pentru prima oarã,rãmânând în conºtiinþa viitorimii drept „Doina lui Craiu“

134

(George Motoia Craiu), „Doina lui Bârcã“ (Alexa Bârcã), dinarealul Oraviþei, ori jocul cântat la vioarã, „Prã loc, a luTrãilã Sima“ (auzit de la Nicolae Becica, din Naidãº, înprima jumãtate a veacului trecut, ºi consemnat de NicolaeUrsu), „De doi al lui Luca Novac“ (Luca Novac), „Sârba luiGheza“ (Gheza Novac), „Ardeleana lui Luþã Ioviþã“ (Gh.Marinescu) din arealul Caransebeºului, etc. ªi exemplele potcontinua ºi cu alþi mari instrumentiºti ºi împãtimiþi ai jocului,care ºi-au pus geniala amprentã „pe cântãrile auzite dinbãbãluc“.

ªi poate cã l-aº fi lãsat în plata Domnului (ºi a celorcare îi lipesc, probabil, pe la nunþi ºi botezuri, sutele de„euroi“ pe frunte, ascultându-i „liniile melodice“), dacã nu arfi încolþit în mine o idee, zic eu logicã ºi de bun simþ, în totalconsens cu mersul vremurilor de astãzi: ce-ar fi ca, peste unan sau doi, sã-l vãd pe ilustrul anonim printre membriiUniunii Scriitorilor ºi, de ce nu, ai Uniunii Compozitorilor ºiMuzicologilor din România? Pânã atunci îi reamintesc acestui„stricãtor de folclor“ cã, potrivit unui proverb strãmoºesc,„fiecare pasãre pre limba ei piere“.

mai, 2017

Lia CIOCÂRLIE

135

Raftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþiRaftul cu cãrþi

67879:

DORZIANA – O(RE)CONSTRUCÞIEA TEXTULUI PRIN

LIMBAJ

Editura Excelsior Art apublicat în colecþia „AcademicaLimbã ºi culturã româneascã“cartea Florinei Maria Bãcilã,intitulatã „Dorziana – o (re)con-strucþie a textului prin limbaj“.

Prima secvenþã a titlului,„Dorziana“, conþine o sugestieepopeicã. Autoarea oferãpublicului cititor întâiul volumdintr-o epopee interpretativãdedicatã creaþiei poetului creºtinTraian Dorz.

Se ºtie cã epopeea esteun poem epic de dimensiuniample, în care se povestescfapte eroice, legendare sauistorice, sãvârºite de un personajexcepþional. Cartea la care nereferim deºi nu este un poemepic în versuri, rãmâne un„poem epic“ care nu oferã ima-

ginea unui erou ce vine dinstrãfundul unei istorii mistice,ci contureazã, interpretativ,imaginea unui poet-martir.Traian Dorz, poet creºtin, agãsit „cuvântul ce exprimãadevãrul“, pentru cã a descoperitînsuºi Adevãrul, pe Hristos, ºis-a slujit de cuvintele limbiiromâne pentru A-i aduce slavã.În numele acestui Adevãr a

136

suportat ani grei de temniþãcomunistã, apoi marginalizarealui ºi a operei. Aceastã suferinþãeste o formã de eroism care secuvine înþeleasã ºi respectatã.

A doua secvenþã a titlului„ – o (re)construcþie a textuluiprin limbaj“ sugereazã efortulautoarei de a pune în evidenþãvaloarea operei poetului biho-rean. Dacã Traian Dorz estepoetul creºtin cel mai apropiatde inima poporului, el rãmânestrãin multor intelectuali. Ceeace încearcã ºi reuºeºte sã facãFlorina Maria Bãcilã este sãatragã atenþia specialiºtilor,pentru ca aceºtia sã (re)des-copere valoarea esteticã acreaþiei ºi s-o aºeze acolo undeîi este locul într-o istorie aliteraturii române.

Cuprinsul este prefaþat deun cuvânt al profesoruluiConstantin Teodorescu dinKitchaner – Ontario, Canada.

Capitolul I, „Poezia luiTraian Dorz – un cântec pentrurugãciunile noastre“ conþine oesenþialã biografie, motivatã defaptul cã literatura lui TraianDorz se aflã întotdeauna într-unanumit raport cu biografiaacestuia.

Semnatara volumului îºidescoperã intenþia de a restituiculturii noastre, prin interpre-tare criticã, o operã de dimen-siuni ample aºezatã sub semnul

valorii ºi pe nedrept ignoratã.În capitolul al doilea

autoarea utilizeazã metodefilologice eficiente, relevândexpresia lingvisticã a aspiraþieispre absolut prin subliniereaprocedeelor de negare a limi-telor comune – un rol impor-tant având prefixul „ne-“ – oriprin mijloace de exprimare aintensitãþii maxime cu ajutorulprefixelor „strã-“ ºi „prea-“.

O discuþie destul de amplãeste rezervatã semanticii unortermeni emblematici („farmec“,„mreajã“, „a încânta“, „a rãpi“,„nãier“, „harfã“, „dor“).

Un loc important îl ocupãîn volum capitolul dedicat unorconstrucþii lexico-gramaticaleintegrate în organizarea tex-tului. Universitara se opreºteasupra valenþelor expresive alenumelor date Fecioarei Maria;evocãrile lirice ale MaiciiDomnului în poezia lui TraianDorz, descoperã cercetãtoruluiatent o imagine aproape„românizatã“ a Sfintei Fecioare.Subcapitolul „Locurile noastresfinte – stilistica gradelor decomparaþie“ stârneºte atâtinteresul filologului, cât ºi alteologului; analizând valenþelestilistice ale intensitãþii, FlorinaMaria Bãcilã reliefeazã origi-nalitatea limbii scriitoruluiTraian Dorz prin comentareaunor imagini inedite, nãscute

137

din asocierea neaºteptatã a unorcuvinte capabile sã sporeascãsemnificaþiile textului. Ne-areþinut atenþia excelenta analizãa adjectivului polisemantic„dulce“, cu o multitudine deocurenþe în creaþia dorzianã.Deºi un termen comun astãzi,„dulce“ obþine, în opera scri-itorului bihorean, noi valori desens, caracterizate printr-omaximã profunzime, comple-xitate ºi originalitate.

Ultimul capitol, prin ana-liza motivului pasãrii mãiestre,îi descoperã cititorului faptulcã perifraza face referire lapersonalitatea lui Iosif Trifa,preotul iniþiator al miºcãrii derenaºtere spiritualã a BisericiiOrtodoxe cunoscutã sub numele„Oastea Domnului“, mentorspiritual al scriitorului bihorean.

În acelaºi capitol, autoareapune în evidenþã expresiaartisticã dorzianã care cuprindemistica unirii divinului cu uma-nul prin valorificarea motivuluinunþii. Atrage atenþia rafina-mentul analizei mitului mioritic,în toate segmentele pe careacesta le presupune.

Cartea se încheie cu oprefaþã apreciativã semnatã deuniversitara Simona Constan-tinovici de la Facultatea deLitere, Istorie, Teologie dinTimiºoara.

Demersul lingvistic al

Florinei Maria Bãcilã se fun-damenteazã pe o bogatã bibli-ografie ce cuprinde volume ºistudii din varii domenii: le-xicologie ºi lexicografie, gra-maticã, stilisticã, semioticã,istorie ºi teorie literarã, folclo-risticã ºi etnologie, religie,filozofie, antropologie, muzi-cologie etc.

Noutatea adusã de acestvolum se înregistreazã atât lanivelul informaþiei desprecreaþia dorzianã, cât ºi lanivelul interpretãrii acesteia

Cartea Florinei-MariaBãcilã rãmâne nu doar unvolum pentru specialiºti, ci ºiun preþios memento pentruviaþa ºi expresia artisticã a luiTraian Dorz.

dr. Maria FRENÞIU

O carte tot despre Almãj„Þara Almãjului strãvechiþinut de continuitate ºi simþireromâneascã“, ediþia a II-a, aapãrut dupã cum mãrturiseºteautorul, prof. Pavel Pandurupentru cã „se cere sã existe unstudiu muncit despre perioadainterbelicã în Þara Almãjuluiºi prima ediþie s-a epuizat, nici

Pavel Panduru. ÞaraAlmãjului

138

eu nu mai am nici un exem-plar.“

Apariþia de aceastã datãa fost la Editura Hoffman dinCaracal, prima ediþie fiindpublicatã la Reºiþa la EdituraNeutrino.

Mânat de dragosteapentru istoria þinutului natal,prof. Pavel Panduru se regãseºteprin aceastã documentare,dumnealui istoric la bazã darîn profunzime un om alsensibilitãþii care crede neclintitîn Sfânta Tradiþie ºi calcã peurmele spuselor marelui istoric,Nicolae Iorga „când vom aveaistoria fiecãrui sat, vom aveaistoria noastrã întreagã.“

Cu aceastã carte, prof.Pavel Panduru pune o piatrãde temelie la construcþiamemoriei istorice ºi culturalea comunitãþii în care trãieºtecu drag ºi bucurie.

Angelica HERAC

Pocãrãi ºi meº-paisuri. Dulciuri dinBanat, Nicoleta Muºat,Andreea Liºiþã

Cea dintâi observaþie pecare o pot formula despreaceastã carte este cã Pocãrãi ºimeºpaisuri. Dulciuri din Banateste un titlu care ar puteapune probleme în cazul în carenu s-ar specifica imediat cã estevorba despre dulciuri. Carteaeste bilingvã, în limba românãºi sârbã, fiind unul dintrerezultatele proiectului trans-frontalier IPA România - SerbiaLiving Heritage – an UnlimitedResource for Tourism Develop-ment.

În calitate de cititor, înfuncþie de abilitãþile culinarepe care le deþii ºi de interesulpentru dulciuri, recepþioneziiniþial cartea ca pe o colecþiede reþete. Însoþite adesea de

139

naraþiuni decupate din in-terviurile înregistrate pe teren,aceste reþete se comprimã subforma unor texte despre artadulciurilor, dar nu numai. Acestemici texte expun fie o etapã aunei poveºti de viaþã, fie uncomentariu banal despredulciuri, cum este cazul uneiadintre informatoarele din Fãgetcare vorbeºte despre reþetapiersicilor de casã: „Cã nu le-am mai fãcut de mult. Cred cãde vreo doi ani, cã nu le maitrebuie . [ . . . ] Mai am oprofesoarã, chiar m-am gânditsã mã pun într-o zi sã-i fac.Atâta îi plãcea ei piersicile denuma’ . [...] Nepotu ãla de laBucureºti, ãla vrea nuci. Nuci,nu piersici. Cã într-adevãr,nucile-s mai simplu de fãcut.Nu-i atâta timp.” (p.74)

La o primã lecturã, sigurcã aglomerarea de reþeteacapareazã întreaga atenþie acititorului. La o lecturã maiprofundã, cartea scoate la ivealãmai multe aspecte, dintre careies în evidenþã câteva elementecare definesc Banatul. Uninventar al acestor titluri dereþete ar trece în revistãspecialitãþile dulci ale Banatuluiîntr-un soi de hartã mutã agastronomiei regionale: LepaBrena (ca ºi Riga Ioanci),Budapesta, Arborele, Doboº,Olga de la Bucureºti, Cornuri

pentru Sf. Sava, Tort sârbesc.D inco lo de in formaþ i i l eprivitoare la dulciurile respec-tive, denumirile amintite con-tureazã ºi caracterul multietnicºi stratificat al Banatului. Maimult decât atât, selecþia unorpãrþi cheie din interviurile luateconstruieºte metaforic specificulintercultural al Banatului. Deexemplu, un informator dinKikinda subliniazã: „În aceastãparte de Banat, o influenþãdeosebitã a avut-o bucãtãriamaghiarã ºi germanã, mai alescând este vorba de pastefãinoase, astfel cã nu lipseºteºtrudelul cu mac, viºine,roºcovã, plãcintele cu brânzã,cartofi, diferite paste fãinoaseamestecate. Toate sunt reþetevechi, tradiþionale.” (p. 121)

Colecþia de fotografii careînsoþeºte reþetele are un im-pact aparte. Dacã în cãrþileclasice de bucate fotografiileimplicã un scop ilustrativ ºiîmbietor pentru cei maigurmanzi dintre cititori, înPocãrãi ºi meºpaisuri, imaginileau un impact diferit. Elecreeazã geografia ºi parte dinspecificul locurilor de unde aufost culese reþetele. Cu altecuvinte, fotografiile selectate decãtre autoare vorbesc despreterenul propriu-zis. Imaginilereprezintã în general dulciuri,fructe, dar nu numai. Ele

140

creeazã ºi o relaþie tacitã întrevocea persoanei care povesteºteo reþetã ºi casa, oraºul, mediulîn care aceasta trãieºte.Fotografiile inserate întrebucãþile de text se coaguleazãîntr-o serie de flash-uri careadesea deconecteazã cititorul dela reþetele propriu-zise ºi-lconduc într-o altã direcþie, carenu se referã în mod obligatoriula gãtit. Aceste fotografii suntintitulate sugestiv Cireºe ladoamna Petrov acasã în Kikinda,Fãgetul de altãdatã, Aparat defãcut nuci, Reþetã de piersici dinFãget, Interviu în Rãchita,Obiecte din casa muzeu dinCurtea, Vase din Curtea, Brâudin Rãchita, Festivalul Dovlea-cului Kikinda, Borcane cudulceaþã din Curtea etc . .Marcând cu insistenþã locul ºifamilia de unde provine o reþetã,se recompune, din imagini,spaþiul mozaicat al terenului ºise concretizeazã o anumefamiliaritate nu numai întreautorii ºi culegãtorii reþetelor,ci ºi între informatori ºi cititori.Vãzutã în cheie postmodernã,întreaga construcþie de imaginidin volumul de faþã deþine oforþã de tranziþie de la text lacasa ºi gospodãria informa-torilor. Nu ne aflãm în faþaunor imagini neutre, ci suntemîntr-o anumitã familie ºi într-oanumitã casã. Avem de-a face

cu o carte despre dulciurile dinBanat în care se prezintãsimultan ºi specificul regional.De aceea, fotografiile în caretroneazã o tavã cu prãjituri pemasã, un bol cu cireºe, o femeiecare cerne fãina, o cãmarãticsitã de bunãtãþuri sunttrucuri prin care terenul, pebaza cãruia s-a realizat cartea,devine un spaþiu ospitalier.Astfel cã jocul reþetã - poveste- imagine este menit sãprovoace cititorul în a re-construi, din piese, un locprimitor, unde bucata deinterviu completeazã ºi întreþineatmosfera creatã: „Nu, le dãdeaprin zahãru ãla ºi erau preadulci, nu era genu meu. [...]Fãcea atunci, mai era o reþetã,Trunchi de copac, nici ãla nu-lreuºesc ca buni [...] nu m-oieºit niciodatã.”(p.185) Dupã cumam observat anterior, fotografiilenu urmeazã o anumitã logicã.Ele suprind sau nu, unele trans-mit un mesaj subtil al inter-acþiunii cu oamenii care le-aupus la dispoziþie, iar unele doarilustreazã reþetele.

Cel de-al doilea unghi dincare pot aborda cartea Pocãrãiºi meºpaisuri este cel decercetãtor de teren. În modevident, în timpul cercetãrii,lucrurile se aºazã în funcþie demomentul în care se aflãcomunitatea. De pildã, în

141

Banatul montan, prãjiturilesãrbãtoreºti – cum le numesccele douã autoare în prefeþacãrþii, sunt grãitoare pentruprestigiul unei familii. Prinurmare, în momente cheie cume ruga sau nedeia, nu oricefemeie poate avea rolul de bunãcofetãreasã. Profesionistele uneicomunitãþi pregãtesc la comandãdeserturile pentru masa îm-belºugatã a rugii. În aceastãcarte sunt prezentate ºi câtevareþete care provin de la pro-fesioniste în arta dulciurilor,cum este cazul Anei Dragomirdin Armeniº, Caraº-Severin, darºi reþete furnizate de diletante.Acestea sunt gospodinele careîºi asumã numai prãjituricotidiene, câteodatã ºi aceleapuþine, cum este Ana Stoichescudin Teregova.

De asemenea, reþetele ºiexplicaþiile celor care le expunfac trimitere ºi la sãrbãtori, lamomente speciale. Din acestcorpus de texte se desprindeun tablou mixt, compus dintradiþie ºi modernitate, din acumºi atunci, din exagerare ºicumpãtare: „Torturi se fac lasãrbãtori, la nunþi, la botezuri,la diferite ocazii. La sãrbãtorise fac torturi dupã gustulcazonicilor. La Crãciun, normal,e cel mai important, ºi Paºtele.Dar ºi la Anul Nou, Boboteaza,acum de Rusalii. La Sân Petru

se fac colaci. Acum mai rar. Sefac de toatã ziua prãjituri, nucu ocazie. Se face dacã avemoaspeþi. Mai mult la nunþi. [...]Ne-am modernizat acum. Noini-s prin Facebook.”(166)

Reþetele publicate au fostfie demonstrate, fie fotografiate,fie narate. Se creeazã astfel odisjuncþie marcatã de diferenþadintre oral ºi scris, vorbit ºifãcut, teorie ºi practicã. Pocãrãiºi meºpaisuri. Dulciuri din Banateste o carte despre duclciuri ºidespre teren, o carte polifonicã,o fotografie a Banatului vãzutprin arta desertului, o cronicãa reþetelor din memorie ºi acelor moderne, o carte dupãcare, cine se încumetã ar puteasã gãteascã.

Eliana-Alina POPEÞI

142

¬ Avem o bucurie deo-sebitã ºi o onoare sã semnalãmrevista de patrimoniu etnologicºi memorie culturalã, dejarenumitã în peisajul ºtiinþificinternaþional „MemoriaEthnologica“. Editatã deCentrul Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Maramureººi Consiliul Judeþean Mara-mureº aceastã publicaþie aapãrut în anul 2001, în prezentfiind recunoscutã atât în plannaþional (acreditatã C.N.C.S.,nivel C) cât ºi internaþional,fiind indexatã într-o importantãbazã de date BDI EBSCO(U.S.A) cu un numãr mare decolaboratori de prestigiu dinlume.

„Memoria Ethnologica“ epublicatã bianual începând din2001 cu numere duble care aparîn lunile iul ie respectivdecembrie ajungând în prezentla 61 de numere. Cele peste200 de pagini ale revisteigãzduiesc articole ºi studii,cercetãri originale ºi recenziide antropologie culturalã ºisocialã (etnologie, lingvisticã,medicinã tradiþionalã) ºi domeniide interferenþã.

Preocuparea permanentãa publicaþiei este cercetarea,conservarea ºi promovareaculturii tradiþionale din Mara-mureº întregitã de publicareaunor colecþii de folclor, descrieriale unor obiceiuri, observaþiiasupra unor rituri, etc.

Din anul 2010 revistautilizeazã procedura de verificarecu evaluatori ºi cuprinde articoleîn românã, englezã, francezã,germanã, italianã, ucraineanã.Fiecare articol are rezumat ºicuvinte cheie în limba englezã.

¬ O altã prezenþã edi-torialã care defineºte identitateaunui spaþiu cultural valoros este„Rãstimp“ editatã de ConsiliulJudeþean Mehedinþi ºi CentrulCultural „Nichita Stãnescu“.Revista de culturã ºi tradiþiepopularã „Rãst imp“ e oincursiune în universul plin de

143

sensuri al lumii tradiþionale dinþinutul Mehedinþiului.

Spiritul acestei zone mu-steºte de bogãþie ºi diversitateºi, prin urmare, în paginilerevistei veþi gãsi ilustrateobiceiuri, tradiþii, legende, totulprezentat de oameni avizaþi careau cercetat nu doar consultândbibliografie de specialitate dars-au deplasat ºi în teren, înculegeri.

Tezaurizarea acestei zes-tre - cultura tradiþionalã e din-colo de datoria moralã atât unfapt aducãtor de luminã însufletul nostru fiind parte dinfiinþa naþionalã cât ºi de ilu-minare continuã a vieþii spiri-tuale a fiecãruia ºi a comunitãþii.

Numãrul 79 e suficientpentru o evaluare cel puþinnumericã a statutului revistei.„Rãstimp“ restituie o lume caree în miºcare, în transformaremereu dar care are o legãturãbinefãcãtoare cu trecutulconstruind un viitor modelatpe valori spirituale sãnãtoase.

Angelica HERAC

Felicitãri tuturor colegilorde la Centrele de CulturãTradiþionalã, ziditori de frumosºi veºnicie!

144

Cel dintâi contact cuMonografia Ilidia, una dintre celemai vechi localitãþi bãnãþene,atestatã documentar, scrisã cudeosebitã atenþie de IosifStãnilã, îngrijitã ºi revizuitã dePavel Brebu ºi Elena Cozîltea,apãrutã la Timiºoara în anul2015, se real izeazã prinintermediul imaginilor sugestiveale copertelor ce reprezintã unpod ce sugereazã vechimea ºitrãinicia, precum ºi prezentareacostumelor populare, semn alidentitãþii culturale.

În introducerea Niºteînsemnãri, semnatã de Ioan-Nicolae Cenda, acesta enunþãcontextul în care a auzit despreIlidia, denumirea de MicaAmericã, cât ºi date despreactivitatea inginerului IosifStãnilã, care este numit per-sonalitate de frunte a satuluidatoritã activitãþii sale re-marcante în carierã, cât ºidatoritã contribuþiei sale adusela strângerea materialuluipentru scrierea monografiei,ceea ce denotã multã con-ºtiinciozitate ºi efort pentru camemoria locului sã dãinuiascã.

În Cuvînt-înainte, domnulIosif Stãnilã realizeazã ointroducere în ceea ce cuprindemonografia în sine, ºi anume

surse documentare ce atestãexistenþa Ilidiei, relief prielnic,resurse, îndeletniciri ale lo-calnicilor, precum ºi enunþareacolaboratorilor care au con-tribuit la redactarea lucrãrii prinoferirea de material bibliografic,îndrumãri privind fondul ºiforma, din care se desprind înmanierã realistã felii de viaþãale Ilidiei.

Potrivit DicþionaruluiExplicativ al Limbii Române,cuvântul monografie reprezintãun studiu ºtiinþific amplu asupraunui subiect anumit, tratatdetaliat ºi cvasiexhaustiv.Lucrarea de faþã este, într-adevãr,un studiu amplu, detaliat, cecuprinde toate aspectele necesareunei astfel de lucrãri: CADRU

Monografia Ilidiei

145

GEOGRAFIC, ETIMOLOGIE,ISTORIC, ECONOMIE, DEMO-GRAFIE, VIAÞÃ SOCIAL-POLITICÃ, OCROTIRI SOCIA-LE, EDIFICII ªI ORGANE AD-MINISTRATIVE ªI DE ORDINELOCALE, VIAÞÃ CULTURALÃ,MICI SOCIETÃÞI PE ACÞIUNI,CIMITIR, TOPONIME, ANTRO-PONIME, GRAI, OAMENI DESEAMÃ CARE AU VIZITATILIDIA, DIN FOLCLORULSATULUI ILIDIA, DATINI,OBICEIURI ªI CREDINÞECALENDARISTICE, DATINI,OBICEIURI PT. CREDINÞEFAMILIALE, DATINI, OBICE-IURI ªI CREDINÞE ÎN LE-GÃTURÃ CU GOSPODÃRIA,MUNCA ªI PREVENIREABOLILOR, NOTE, TABEL CU-PRINZÂND DATELE INFOR-MATORILOR, BIBLIOGRAFIE,ICONOGRAFIE.

Lucrare amplã, scrisãatent ºi având ca surse bi-bliografice documente dinArhive ale statului, ale Mi-tropoliei Banatului, ale BisericiiOrtodoxe din Ilidia, ale ºcoliielementare, ale Cãminului Cul-tural, documente privind IstoriaRomâniei, Recensãmînt alPopulaþiei, Atlas al RepubliciiSocialiste România, Studii deIstorie a Banatului, Studii deGeografie, articole din ziare,reviste de specialitate privindmonografii, istorii, organizareapoliticã ºi multe altele, oferã

cititorului o viziune amplãasupra ceea ce a reprezentatîn sine Ilidia (Elyad/ Ilyed/ Ilyad)în decursul timpului, de lamarea invazie a tãtarilor,ocupaþia turceascã ºi admi-nistraþia austro-maghiarã, câtºi dupã.

În capitolul CADRUGEOGRAFIC sunt prezentateaspecte ale aºezãrii, reþeauahidrograficã (Vicinic, Mãºcãºeni,Bozovici, Zãbrani ºi Juriþa),relieful dealurile (Cucuiova,Cetate, Colnic, Tîlva, Obliþa),formã, întindere, ordonare astrãzilor, dimensiune, climã,florã ºi faunã.

Capitolul ETIMOLOGIANUMELUI ILIDIA, aduce învedere denumirile de Elyad,Ilyad, Elyes, Illadia ºi Ilyeddatate istoric, care împreunãcu denumirea popularã, dupãpronunþare, de Iligia au formatactualul Ilidia, care înseamnãdeal mare, înalt. Dealtfel, esteenunþatã ºi o legendã de lacare se spune cã ar veni aceastãdenumire, ºi anume povesteapãstorului Ilie, al cãrui numeeste reprezentant pentru primiilocuitori, care avea stâna peun deal.

De un bogat volum infor-maþional istoric se leagã capitolulISTORIC, VESTIGII ARHE-OLOGICE, MÃRTURII DO-CUMENTARE, în care suntenumerate vestigiile arheologice

146

descoperite în urma sãpãturilorarheologice: vase de ceramicã,râºniþe pentru fãinã, brãþarãde sticlã, obiecte de bronz ºide fier, etc. De asemenea, esteamintitã ºi identificarea bisericii,a cimitirului, a castelului,precum ºi toponimelor. ÎnMãrturii documentare, Ilidiaeste amintitã încã din 30 martie1223 (Elyad), apoi în 1241-1242apare marea invazie a tãtarilor,documentul voievodului Tran-silvaniei, Laurenþiu, datat din1248. Prin alte documente dinanii 1325, 1333, 1342, privinddonaþii de moºii, din 1363, 1382,iar din 1378 apare atestareacetãþii Ilidiei. Din 1392-1394 esteamintitã ocupaþia turceascã, înseptembrie 1428, Sigismund seretrage la stânga Dunãrii ºiîncepe întãrirea cetãþilor Cuvin,Panciova ºi Ilidia. Altã datãînsemnatã este anul 1592, încare al III-lea Palatici schimbãdenumirea de Ilyed în Iliada.În 1716 se aminteºte de alun-garea turcilor din Banat, undeparticipã ºi români din Ilidia,iar în 1738 se vorbeºte despreocuparea Banatului de Sud decãtre turci. Între anii 1766-1774,Ilidia devine una din cele patrureºedinþe ale districtului PalancaNouã ( reºedinþã de cerc). Esteamintit ºi faptul cã la Rãzboiulde Independenþã al Românieiparticipã ºi voluntari din Ilidia(1877), precum ºi numãrul

morþilor de pe frontul PrimuluiRãzboi Mondial ºi al Rãzboiuluidin 1941-1945, în memoriacãrora s-a ridicat un monument.Sunt redate în continuare listecu numele celor cãzuþi pe front.

În ceea ce priveºtegospodãrirea locuitorilor dinIlidia, în capitolul ECONOMIE,ne sunt prezentate aspecte alesuprafeþei de 3133 ha, menþiunidespre deschiderea, în anul 1962,a Gopodãriei Colectivã „8 Mai“ºi împãrþirea ei aferentã:camere, pivniþã, ateliere,depozite, grajduri, tractoare etc.Baza îndeletnicirilor locuitorilordin Ilidia o dau Agriculturacerealierã, ce se constituie unade bazã, constând în grâu, orz,secarã, ovãz, trifoi, lucernã,fasole, mazãre, zarzavaturi,cartofi, floarea-soarelui, cânepã,in. Creºterea animalelor, pomi-cultura, viticultura, apiculturasunt ramuri însemnate pentruactivitatea ºi traiul locuitorilordin Ilidia de-a lungul timpului.

Ca zonã de exploatare,Ilidia beneficiazã de var ºi piatrãde construcþie din preajmarâului Vicinic, fiind înregistratede-a lungul timpului nouãcuptoare de var, producându-se15- 20 de tone de var la 6-7zile, ce era folosit pentrunecesitãþile locale ºi pentrucomercializare, pânã în anul1972, când îi ia locul cimentul.Morile cu lopeþi, numite ºi mori

147

cu linguri au funcþionat pânãîn 1962, când a intrat în scãdereutilizarea lor. Ilidia fiind uncentru meºteºugãresc în ceeace priveºte prelucrarea pietreiºi a lemnului, ca lucrãri suntenunþate: Biserica OrtodoxãRomânã din Ilidia, cinci poduride piatrã, Primãria, caseparohiale, Casa notarialã,Cãminul Cultural, casele dinsat, gardul din jurul Bisericii,mormântul lui Iisus. Suntredate, în continuare, liste cunumãrul de bãcãnii, brutãrii,mãcelãrii, cârciumi, cizmãrii, câtºi numãrul de meºteri fierari,cojocari, tâmplari, tinichigii,vopsitori, cojocari.

Privind demografia, dupãnumãrul de morminte seaproximeazã un numãr de 130-150 de locuitori în secolele XI-XIII, 250-270 de persoane înanul 1389, datoritã faptului cãera reºedinþã de district sepresupune cã ar avea unanumit numãr de familii înadministraþie. În secolul al XIV-lea, se înregistreazã 1300-1400de locuitori, iar în 1772 163 defamilii.

Viaþa satului cu toateramurile sale este descrisã îndetaliu în urmãtoarele capitolece redau informaþii despre luptapentru eliberare naþionalã ºisocialã, marcatã prin manifestãriºi proteste, recunoaºterea limbiiromâne ca limbã de comandã

în armatã, ºi ca limbã oficialãîn tot Banatul, independenþaBisericii Române în Banat,atestate cu documente din 1848.Sunt prezentate în capitolul 8,edificiile administrative ºi deordine:

Cetatea Ilidia, atestatãdin 1325, menþionatã apoi însecolele XIV ºi XV pe dealulCetãþii, Primãria atestatã din1860, postul de miliþie.

În privinþa vieþii culturaledin Ilidia, ne sunt menþionateÎnvãþãmântul familial, careînsemna învãþarea tradiþiilor,obiceiurilor, doinelor, rânduialasãrbãtorilor sãteºti, mulþimeaobiceiurilor care cuprindîntreaga viaþã omeneascã de lanaºtere pânã la moarte. Biserica,de asemenea, avea un rol im-portant în educaþie, deoareceforma tinerii în lectura rugã-ciunilor ºi învãþatul scrisului.ºcoala este datatã în surseistorice din anul 1750, fiindredatã sub formã de tabeldesfãºurarea învãþãmântuluiprimar, cu disciplinele ºi cadreledidactice aferente, observându-se cã dupã anul ºcolar 1961-1962, ciclul II se desfiinþeazã.Sunt redate informaþii ºi desprecorul din Ilidia, care ia fiinþãîn anul 1883 sub conducereaunui învãþãtor, urmat fiind deMatei Milencovici, apoi avândparte de un diri jor careinstruieºte pe patru voci ºi alþii.

148

Corul ce figura cu 30 depersoane dãdea spectacole detrei-patru ori pe an, participândºi la diferite competiþii ºi serbãri,obþinând succese. De asemenea,sunt însemnãri care privesc otrupã de teatru, atestatã dinanul 1895 ºi despre o fanfarã,atestatã din anul 1893, cu unnumãr de 10-15 persoane.

Aspecte despre atestareaCãminului Cultural dateazã dinperioada 1923-1924, când sezideºte clãdirea, fiind, caimportanþã, a doua dupãBisericã.

Din cauza legii lui Apony,privind introducerea limbiimaghiare în ºcoli, elevii românierau puºi în situaþia sã creadãcã aparþineau naþiunii maghiare,astfel cã în afara ªcolii,vorbeau, cântau, scriau ºi citeauîn limba românã, mai mult,cumpãrau ºi adunau cãrþi, astfelîncât Biblioteca sãteascã eravastã. Biblioteca din Ilidia s-aînfiinþat în jurul anului 1890,desfiinþându-se între anii 1924-1925, iar cãrþile fiind oferiteªcolii sau sãtenilor. În jurulanului 1955 ia fiinþã o nouãBibliotecã, iar un fapt sem-nificativ este cã numãrul bi-bliotecilor din Ilidia creºte foartemult dupã Unire.

În urmãtoarele capitole,nu sunt de neprecizat aspectelece þin de cimitirul satului, careconstituie o importantã sursã

istoricã, toponime uzuale ca:Bozovici, Cetate, Câmp, Mistreþ,Sãliºte, Scãmnel, Valea Mareetc. Antroponime, pronume ºidiminutive sunt redate în numãrmare. Graiul, de asemenea, nueste un aspect neglijat înmonografie, fiind explicateparticulele ºi regionalismeleutilizate (Am do mâncat, jianã,baier, buzumenit etc.).

Nu în ultimul rând, înultimele capitole ale monografieisunt prezentate cântece dinfolclor, balade, proverbe,descântece, vrãji, datini ºi obi-ceiuri specifice din Banat, însãºi specifice Ilidiei, lecturarealor reprezentând un adevãratdeliciu în ceea ce priveºteregistrul limbii. Sunt prezentateîn detaliu elemente ce þin degospodãrie, muncã, sãrbãtori,puteri extra-existenþionale (muroi, strigoi, vâlve).

Lumea arhaicã a satuluiromânesc este surprinsã cu toateelementele ei , descriereamergând de la exterior pânã lainterior, adicã la simþirile ºicredinþele oamenilor.

Iasmina-DarianaSTANCIU

149

;<=<>?

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente

Luna ianuarie 2017

Simpozion ºi concursinterjudeþean de poezie „MihaiEminescu“ – ian.-febr. 2017,Oraviþa

„Educaþie prin culturã cutineri ºi pentru tineri“ „MihaiEminescu o poveste“, 12 ian.2017, Reºiþa

Balul Izmenelor ian./febr.2017, judeþ (Armeniº, SatBãtrân, Submarginea Poiana-Buchin etc.)

Luna februarie 2017

„Educaþie prin culturã cut iner i º i pentru t iner i “„Atelierul de scriere creativã“,15 febr. 2017, Reºiþa

Lansarea numãrului 8 alrevistei „Nedeia“ - 26 febr. 2017,Reºiþa

Fest iva lu l „Ve l i ºcuBoldea“, ediþia a X-a - 23 febr.2017, Caransebeº

„Sãrbãtoarea Muzeelor

Sãteºti“, ed. a VIII-a - 16februarie, Bozovici

Luna martie 2017

„Culturã ºi civilizaþie înBanatul Montan“ „180 de anide la naºterea lui Ion Creangã“– 1 martie 2017, Reºiþa

„Educaþie prin culturã cutineri ºi pentru tineri“ „Poemede Mãrþiºor“, 7 martie 2017,Reºiþa

„Culturã ºi civilizaþie înBanatul Montan“ „Dãruire înculori de primãvarã“, expoziþiede artã popularã ºi decorativã,7 martie 2017, Reºiþa

Festivalul „Lia Ponoran“,ed. a XIV-a - 15 martie 2017,Reºiþa

„Culturã ºi civilizaþie înBanatul Montan“ - „Repereidentitare ale spiritualitãþiiromâneºt i “ , prezentarearevistelor: „ªcoala caraº-sever ineanã“ , „Nede ia“ ,„Almãjana“ ºi alte prezentãri

150

de publicaþii din domeniulculturii tradiþionale

Luna aprilie 2017

Festivalul-concurs „AchimNica“, ediþia a IV-a - 20 ian.2017,Obreja

Festivalul-concurs demuzicã popularã „Ion LuþãIoviþã“, ediþia a XXIV-a - 20-21apr. 2017, Caransebeº

Festivalul de muzicãcoralã „Timotei Popovici“, ediþiaXXXV 28 aprilie 2017, Marga

Luna mai

„Ala iu l Pr imãver i i “Colocviile de primãvarã îndomeniu l e tnogra f i e i º ifolclorului, ediþia XXXVI-a - 6mai 2017, Reºiþa

Luna iunie

Festivalul-concurs demuzicã uºoarã „Ritmuri înmileniul III“, ediþia XVIII - 1iunie 2017, Berzasca

Zilele Culturii Bocºene/Festivalul-concurs Naþional demuzicã popularã „Aurelia Fãtu-Rãduþu“, ediþia a XXIV-a - 11iunie 2017, Bocºa

Festivalul cultural-artistical Vãii Almãjului, ediþia aXXII-a - 9-10 iunie 2017, Bãnia

Colocviile „Reflex“, ediþiaXVII, 14-17 iunie 2017, BãileHerculane

Întâlnire cu fiii satuluiiunie/Rusalii, Lãpuºnicu Mare

Întâlnire cu fiii satului29-30 iunie, Poiana (Buchin)

Întâlnire cu fiii satului29-30 iunie, Câlnic (Reºiþa)

Manifestãri complexe cuocazia „Serbãrilor Reºiþei“ - 29-30 iunie 2017, Reºiþa

151

Valorile tradiþionale ºi educaþia culturalã azi

Cele douã proiecte ce auluat fiinþã pe lângã revista„Nedeia“ a CJCPCT CS,„Educaþie prin culturã cu tineriºi pentru tineri“ ºi „Culturã ºicivilizaþie în Banatul Montan“au reunit o serie de acþiuniculturale centrate pe pro-movarea valorilor culturale ºipe propagarea acestora în rândultinerilor. Instituþiile de învã-þãmânt partenere au colaboratîn mod deosebit la realizareaacestor deziderate ºi cu acestprilej mulþumesc tuturor celorimplicaþi.

Anul a debutat cu sãr-bãtorirea Luceafãrului, „MihaiEminescu – o poveste“, acþiunece a avut loc în data de 12ianuarie 2017, ora 12.00 în Salade Festivitãþi a ColegiuluiNaþional „Diaconovici-Tietz“.Invitatul, Gheorghe Jurma, criticliterar, a stabilit un dialoginteresant între generaþia tânãrãºi posibilele interpretãri aleLuceafãrului ºi a poveºtiloreminesciene.

Data de 15 februarie 2017a prilejuit întâlnirea poetuluireºiþean Cristian Bistriceanu cuelevii Colegiului Naþional

„Mircea Eliade“ Reºiþa în cadrulmanifestãrii „Atelier de scrierecreativã“ care ºi-a propus sãdea frâu liber creativitãþiiliterare.

180 de ani de la naºterealui Ion Creangã au fostsãrbãtoriþi ºi la Reºiþa în datade 1 martie 2017, ora 11.00 laColegiul Tehnic Cãrãºan Reºiþa.Cel care a dat viaþã lui Nicãdin „Amintiri din copilãrie“,actorul Ion Bocancea, a fostinvitat sã rememoreze emoþiileAmintirilor ºi copilãria ceafericitã. Acþiunea a fostorganizatã de CJCPCT CS,Colegiul Tehnic Cãrãºan Reºiþaºi Biblioteca Municipalã Reºiþa.

În ziua de 7 martie 2017au avut loc douã acþiuni dedi-cate ideii de a dãrui frumuseþeºi spiritualitate „Poeme deMãrþiºor“ la ora 10.00 în Biblio-teca Colegiului Naþional „MirceaEliade“ Reºiþa, invitaþi au fostpoeþii reºiþeni AlexandraGorghiu ºi Costel Simedrea. Totcu aceastã ocazie a avut loc ºio expoziþie de origami a elevuluiAlexandru Leva. A doua acþiunedin 7 martie 2017 de la ora14.00 „Dãruire în culori de

152

primãvarã“ a oferit celorinteresaþi dar ºi persoaneloravizate în Sala de creaþievestimentarã a ColegiuluiTehnic Cãrãºan Reºiþa o expo-ziþie de artã popularã ºidecorativã a doamnei profesor,Maria Sandu. Invitatã sãvorbeascã despre expoziþie, dr.fil.Ada D.Cruceanu a subliniatimportanþa acestui meºteºug caparte extrem de importantã înprocesul de menþinere aidentitãþii locale.

Lansarea numãrului 8 alrevistei „Nedeia“ a fost gãzduitãde Biserica Ortodoxã SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel Reºiþaîn data de 26 februarie 2017 laora 10.00. Colaboratorii revisteiºi semnatarii articolelor dinnumãrul 8 s-au întâlnit ºi audiscutat despre importanþaculturii tradiþionale în arealulCaraº-Severinului ºi, evident,

despre promovarea publicaþiei„Nedeia“. Implicarea pr. PetruBerbentia, gazda noastrã, a fostde un real sprijin.

Casa Corpului DidacticCaraº-Severin (Reºiþa), revistele„ªcoala caraº-severineanã“,„Nedeia“ (CJCPCT CS, Reºiþa)ºi „Almãjana“ (Bozovici) auderulat în data în 26 martie2017, ora 17.00 la sediul CaseiCorpului Didactic evenimentul„Repere identitare ale spiri-tualitãþii româneºti“ care acuprins atât prezentarea pu-blicaþiilor de mai sus precumºi alte cãrþi recent apãrute dindomeniul culturii tradiþionale:„Conceptul de culturã tra-diþionalã“, Angelica Herac ºiAdela Lungu-Schindler; „ValeaAlmãjului oameni ºi fapte“,vol. I ºi II, coordonatori,Florina-Maria Bãcilã ºi IosifBãcilã; „Rolul religiei în

153

dinamica identitarã a co-munitãþilor“ de Lazãr Anton ºinu în ultimul rând „Dorzianao (re)construcþie a textului prinlimbaj“, Florina-Maria Bãcilã.Manifestarea a fost întregitãde momente artistice ºi poeticesusþinute de: Iulia-AndreeaAnton, Costel Simedrea, NicolaePreda, Iosif Bãcilã, Eliza Marcuºi Daria Cernicica.

Angelica HERAC

Lumea satului ºi viaþaspiritualã

De la începutul lumii,oamenii au dorit sã comuniceîntre ei. Prin viu grai la începutºi, odatã cu apariþia scrisuluiºi mai apoi a tiparului, cuvântula definit omenirea. Iar cuvântulscris a informat cât de fidelera posibil, pe toþi cei careºtiau sã citeascã sau pe ceicare ascultau ce le citeau alþiiîn adunãrile sau ºezãtorilesãteºti din vremuri apuse.

Adevãrul de necontestateste cã presa scrisã a devenitlegãturã permanentã dintrecei ce scriu ºi cei ce citesc.Tocmai de aceea, presa sãteascãºi bisericeascã ( în cazul nostru)

pune în contact pe cetãþeni cuadministraþia laicã ºi pecredincioºi cu preoþii dintr-oparohie.

Posibilitãþile locale, îngeneral sãrace financiar, nupermit apariþia unor publicaþiiinformative zilnice. Drepturmare, periodicele ce apar pela primãrii sau pe la bisericiîncearcã sã nu facã doar oinformare asupra problemelorparohiei, ci sã facã ºi educaþie.Iar cei care scriu articole„atacã“ teme de actualitate,susþinând însã cu tãrie învã-þãtura creºtinã strãmoºeascã ºitradiþiile locale.

O „Foaie“ care se adre-seazã unui numãr relativ micde cititori ºi care este dedicatãunei anumite tematici trebuiesã transmitã emoþie ºi sã nufie doar „un studiou!!!“ de ºtiride actualitate sau de tot felulde bârfe. Pentru aºa ceva suntdestule alte medii de informare,presã audio ºi video.

Oricine are curiozitateasã analizeze viaþa comunitãþilordin Banatul de Munte, poateconstata cã sunt destui preoþicare încearcã sã ofere cre-dincioºilor, pe lângã slujbeleîndãtinate, ºi diverse informaþiice privesc viaþa parohiei ºiproblemele ce apar în comu-nitate, dar încearcã în acelaºitimp sã ofere ºi învãþãturi cu

154

privire la manifestãrile decredinþã, la istoria bisericeascãlocalã sau la activitãþi practiceale Bisericii.

Cea mai veche este„Foaia Diecezanã“ la Episcopiadin Caransebeº, din 5/17ianuarie 1886. Scurtele între-ruperi în publicarea acesteireviste s-au datorat PrimuluiRãzboi Mondial, ºi din 1949pânã în 1994, datoritã contopiriiEpiscopiei Caransebeºului cuArhiepiscopia Timiºoarei. De lareapariþie, publicaþia este tri-buna preoþilor, profesorilor ºi atuturor celor ce pot spune cevaziditor pentru sufletele celorce o citesc.

Ca ºi periodice sãteºti ºiparohiale, pot aminti multe dintot Banatul, inclusiv din BanatulVoivodinei. Pentru dorinþanestrãmutatã de a se exprimaromâneºte, sunt de evidenþiatrevistele „Sãrcia“ – publicaþieperiodicã a românilor sãrcienþi(Sutjeska), de care se ocupãdomnii Valeri Moºescu ºi IancuMurãrescu, „Foaia Codrenilor“,revistã ce apare la parohiileMesici, Voivodinþi, Iablanca ºiSãlciuþa ºi pe care o faceinimosul preot Cornel Juica,„Foaia bobocilor“ din Satu Nou( „boboci“ fiind numiþi locuitoriisatului), „Strãjerul“ foaie dezidire sufleteascã ce aparetrimestrial la Straja ca su-

pliment la „Semãnãtorul“ ºi careare ca redactor ºi responsabilpe pãrintele vicar protopopMoise Ianeº. Mai amintesc aiciºi „Cuvântul Românesc“ (Ru-munska reè) periodic al româ-nilor din Serbia, dar sunt ºialte publicaþii periodice, precum„Biruinþa“ de la Toracul Mare,„Fãclia“ de la Cuvin, „Fãclia“din Alibunar, „Satul“ dinNicolinþi, „Opinca“ din Coºtei,„Satul Voivodinului“ dinVoivodinþi, „Dealul Vârºeþului“din Vârºeþ, ce se adreseazãcomunitãþilor parohiale ro-mâneºti.

În Protopopiatul Reºiþa,parohiile s-au preocupat deapariþ ia unor reviste cecompleteazã informaþia ºi lanivel bisericesc. Amintesc„Muguri de luminã“ ce aparela Gârliºte (redactor pr. MariusPeica), Ticvaniu Mare cu un„Periodic bisericesc“ „muncit“ ºieditat de pr. Sergiu Dalea ca ºirev i s tã de cu l turã º ispiritualitate, „Câlnicul“, apariþielunarã cu o vechime de cinciani a parohiei cu acelaºi nume,de apariþia cãreia se ocupã pr.Valentin Popovici, sau ediþianouã a vechii reviste bocºene„Drum Nou“, ce apare la parohiadin Bocºa Montanã, pãstoritãde pr. Ciprian Costiº.

În ºirul acestor încercãripublicistice se înscrie ºi „Foaia

155

Govândarului“, ce a fost fondatãde pr. Petru Berbentia, de laparohia „Sfinþii Apostoli Petruºi Pavel“ din cartierul reºiþeanGovândari. Aceastã revistã estesingura ce apare în viaþaparohiilor urbane din Reºiþa, ºia ajuns în al 15-lea an deapariþie, sãrbãtorind la sfârºitullunii aprilie 100 de numereoferite pânã acum cititorilor.

Ideea apariþiei acesteireviste a venit ca o necesitatede a pune la dispoziþia tine-retului din parohie o publicaþieîn care sã-ºi expunã pãrerile,sentimentele ºi pãrerile. Pe dealtã parte, tinerii prezenþipermanent în viaþa parohieierau la începutul studiilorseminariale sau liceale ºi voiausã arate cã nu fac ºcoalãdegeaba.

Colectivul de redacþie s-abucurat de-a lungul anilor decolaborarea unor nume maridin Biserica noastrã ortodoxã.ªi amintesc aici pe pr. prof. dr.Sorin Cosma, pe pr. prof. dr.ªte fan Pomian , decanulFacultãþii de Teologie din BaiaMare, regretatul Pr. NikolausMarcu din RuderasthoffenBavaria, ieromonahul VarlaamAlmajanu, pr. Radu Botiº dinMaramureº, prof. Ortensia-DianaRaþiu. Au mai colaborat sporadicing. Ovidiu Gligu, ing. MihaiStepanescu, Erwin Josef Þigla,

dr. Trãilã Nicola, ing. BeniaminBerbentia, prof. Nona-IssabelaBerbentea ºi alþii pe care nu îimai amintesc din cauza mulþimiinumelor, dar care au fost ºisunt foarte importanþi pentrurevistã.

Un mare câºtig pentrurevista noastrã a fost dorinþadoamnei profesoare Stelaªerban, bibliotecarã la Facul-tatea de Teologie din Timiºoara,de a scrie pentru noi. ªi ascris mici eseuri pe teme dintrecele mai diverse, pânã a plecatdintre noi.

De la primul numãr auscris teologii Nicolae AdrianPãunescu, Emil Varga, SergiuDalea, dar ºi Alina Fetescu,filolog de meserie ºi care-ºispune de mulþi ani pãrerea eidespre multe aspecte ale vieþii,chiar dacã acum este departe.Ne bucurã faptul cã tinerii ceau început aceastã muncãculturalã o continuã ºi astãzi.

Poate vã întrebaþi de ceam abordat un asemnea subiect.S implu: VREAU SÃ VÃPROVOC ªI PE DUM-NEAVOASTRÃ SÃ DEVENIÞICOLABORATORI LA ACESTEREVISTE. Doar aºa ducem maideparte ºi aceastã frumoasãtradiþie bãnãþeanã!

Pr. Petru BERBENTIA

156

Corespondenþele se trimit pe adresa revistei, la CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Caraº-Severin, Reºiþa, Aleea Buziaº, nr. 6B,tel. 0255/226698

e-mail: revistanedeia@yahoo.com

Revista NEDEIA este editatã deCentrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii Tradiþionale

Caraº-Severindirector: Gheorghe Þunea

Colectiv redacþional:Angelica Herac, redactor-ºef

Adela Lungu-Schindler, Nicolae Irimia,Gheorghe Jurma

Revista apare cu sprijinul Editurii Tim Reºiþa

Revista Nedeia poate fi cititã ºi pe facebook.

Portul, cântecul ºi jocul - pãstrate de tinerele generaþii