ARTUR GOROVEI - Aecauaecau.ro/userfiles/files/ebooks/263/DatinilenoastrelanasteresinuntaArt... ·...

ARTUR GOROVEI

DATINILE NOASTRE LA NAªTERE ªI LA NUNTÃ

Colecþia ªtiinþe sociale

CUVÂNT ÎNAINTE

Ideea republic\rii acestor dou\ studii ale lui Artur Gorovei – Datinile noastrela na[tere, Datinile noastre la nunt\ – a fost mai veche, deoarece am considerat c\,fie [i ̀ n aceast\ form\ mult simplificat\ ̀ n care sunt descrise dou\ dintre cele treimai importante obiceiuri române[ti (Gorovei inten]iona s\ consacre un volumasem\n\tor [i ̀ nmormânt\rii, dar studiul nu a mai v\zut lumina tiparului), materialulreprezint\ un fel de compendiu, un rezumat – util uneori – al acestor tradi]ii.

Marcat\ puternic, a[a cum recunoa[te, de monumentala trilogie a lui SimionFlorea Marian (primul dintre studiile lui Gorovei a ap\rut ̀ n 1909, iar al doilea ̀ n 1910),`ntreprinderea autorului nu este lipsit\, totu[i, de accente de originalitate, a[a cum se`ntâmpl\ adesea `n studiile pionierilor etnologiei române[ti. Cea mai reprezentativ\tr\s\tur\ `n acest sens o constituie racordarea la fenomenul contemporan, la careautorul face adesea trimiteri, sco]ând ̀ n eviden]\ bog\]ia [i originalitatea vechilor tradi]ii.

Editarea acestor volume s-a f\cut cu ajutorul unor studen]i inimo[i de laFacultatea de Limbi [i Literaturi Str\ine, sec]ia de etnologie, cu care, la seminarulconsacrat edit\rii textelor folclorice, am ̀ ncercat s\ exemplific\m ̀ n ce fel trebuie„prelucrate“ materialele propuse spre reeditare [i care este contribu]ia editorului laaceast\ `ntreprindere. Dintre numero[ii voluntari s-au conturat patru „editori“consecven]i: Oana Stanciu, Mirela Vasile, Marilena Ginguety-Andrei [i AdrianStoicescu, fiecare ducând la bun sfâr[it, cu obstina]ie, partea aleas\ spre redactare.Nota asupra edi]iei – varianta final\ – ̀ i apar]ine lui Adrian Stoicescu.

Astfel putem spune c\ edi]ia de fa]\ este de dou\ ori deosebit\: pentru c\,deschizând calea studiilor de popularizare, se bucur\ de o deschidere mai ampl\ acercului de cititori (`nc\ o dat\ repet\m, f\r\ ̀ ns\ a pierde din importan]a pe carestudiul o are pentru speciali[ti) [i, ̀ n al doilea rând, pentru c\ promoveaz\ contribu]iaunor etnologi ̀ n devenire, cu reale aptitudini pentru aceast\ profesie frumoas\.

Antoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta Olteanu

Redactor: Antoaneta Olteanu

© Editura Paideia, 2002Str. Tudor Arghezi nr. 15, sector 2

701341 Bucureºti, Româniatel.: (00401) 211.58.04; 212.03.47

fax: (00401) 212.03.48e-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii NaþionaleGOROVEI, ARTUR

Datinile nostre la naºtere ºi la nuntã / Artur Gorovei. -Bucureºti : Paideia, 2002

152 p. ; 20 cm.ISBN 973-596-101-6

392(498)

ARTUR GOROVEI

DATINILE NOASTRE

LA NAªTERE ªI LA NUNTÃ

PAIDEIA

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

Dat fiind cã de la scrierea ºi editarea lucrãrii de faþã s-a scurs uninterval de timp considerabil, a fost necesarã operarea unor modificãri latextul de bazã în vederea alinierii acestuia la normele ortografice, ortoepiceºi de punctuaþie în vigoare. Modificãrile fãcute asupra textului în prezentaediþie þin atât de nivelul fonetic, cât ºi de cel morfologic ºi sintactic,îndreptãrile greºelilor de punctuaþie derivând din ultimele douã.

Astfel, vom reda în continuare modificãrile realizate, cu exemplelede rigoare, forma preferatã fiind cea redatã între paranteze rotunde.

La nivel ortografic:• vocala finalã u dispare: piþigoiu (piþigoi), mãlaiu (mãlai),

obiceiu (obicei), mãnunchiu (mãnunchi), usturoiu (usturoi),traiu (trai), ceriu (cer), voiu (voi) etc.;

• consoana s se transformã în z, pe de o parte în cazul prefixuluides- (dez-), ca în: desnoda (deznoda), deslega (dezlega),deslipeºte (dezlipeºte), desbracã (dezbracã), pe de alta, în cazulcuvintelor nederivate, ca: sdrenþe (zdrenþe), ovãs (ovãz), asvârl(azvârl), posnaºe (poznaºe), rãsboi (rãzboi), cismã (cizmã), smeu(zmeu), Sburãtor (Zburãtor) etc.;

• se adaugã i final în cazul lui iarãº, devenit iarãºi;• e este înlocuit prin i în dumenicã (duminicã);• grupul consonantic pt trece în bt în cazul adverbului de loc

dedesubt;• în cazul cuvântului folklorul s-a redat k din grafia etimologicã

prin c, forma preferatã de normã fiind folclorul;• forma învitãrile a fost înlocuitã cu învitãrile;• e se diftongheazã ie în situaþiile: muerea (muierea), femee (femeie),

eºi (ieºi), aevea (aievea), eri (ieri), eºit (ieºit), burueni (buruieni),epure (iepure), trebue (trebuie), boer (boier), tãmâe (tãmâie) etc.;

6 ARTUR GOROVEI

• diftongul ea se reduce la e: ºeapte (ºapte) etc.;• diftongul ia se transformã în ea: cumpãniau (cumpãneau), ceia

(ceea), de aceia (de aceea), dumniata (dumneata), peardã(piardã), atuncia (atuncea), dumniavoastrã (dumneavoastrã),femeea (femeia), ghiaþã (gheaþã) etc.

• în cazul unor adverbe, prepoziþii, pronume nehotãrâte ºiconjuncþii compuse, norma impune grafia contopitã. Textulconserva aceste forme în grafia vremii; transformãrile noastresunt dupã cum urmeazã: compuse scrise despãrþit de vreme(devreme), de cât (decât), vre o (vreo), nici odatã (niciodatã),din prejur (dimprejur), în spre (înspre), în deosebi (îndeosebi),de asupra (deasupra), bine înþeles (bineînþeles), din potrivã(dimpotrivã), ori ce (orice), în cât (incât), de oarece (deoarece),numai decât (numaidecât), de sigur (desigur), ori ºi unde(oriunde), compuse scrise ca ortograme de-asupra (deasupra),une-ori (uneori), oare-care (oarecare), câte-odatã (câteodatã),ast-fel (astfel) ºi, nu în ultimul rând, compuse scrise cu apostrof:par’cã (parcã), vr’un (vreun) etc.;

• se regãseºte ºi situaþia inversã, cuvinte scrise contopit, pentrucare norma precizeazã ortografii necontopite: dela (de la),însfârºit (în sfârºit), pentrucã (pentru cã), ceeace (ceea ce), odatãcu (o datã cu), dupã-ce (dupã ce) etc.;

• în cazul ortogramelor s-a preferat grafia cu cratimã celei cu apostrof:mã’nsor (mã-nsor), c’au (c-au), s’ar cuveni (s-ar cuveni) etc.;

• s-a recurs la ortografierea cu minuscule în interiorul enunþuluiîn cazul substantivelor comune care desemnau zilele sãptãmâniiºi numele de popoare, precum ºi a pronumelor de politeþe:Duminicã (duminicã), Romanii (romanii), Vlahii (vlahii),Dumneavoastrã (dumneavoastrã) etc.;

• s-a ortografiat cu majuscule numele ªtefan cel mare ºi sfânt(ªtefan cel Mare ºi Sfânt);

• în cazul numeralului ordinal al doilea din contextul Bogdans-a ortografiat conform normei, Bogdan al II-lea;

La nivel morfologic:• în cazul substantivelor comune s-au transcris formele actuale

de plural, dupã cum urmeazã: vacele (vacile), lature (laturi),

7Notã asupra ediþiei

iar, în cazul pluralului substantivului ortodox, forma ortodocºiºi nu ortodoxi;

• în cazul pronumelor ºi adjectivelor pronominale demonstrativede identitate s-a transcris forma care prezintã i final: acelaº (acelaºi),aceeaº (aceeaºi), fãcându-se totodatã, acolo unde era cazul, acordulcu substantivul determinat: aceiaºi laturã (aceeaºi laturã);

• în cazul verbului s-au corectat formele de prezent ale verbelorde conjugarea a III-a (-e): spue (spunã), pue (punã), rãmâe(rãmânã) etc.;

• s-au transformat de asemenea acele forme de prezent ale verbelorde conjugarea I care fãceau prezentul cu sufixul -ez: însemneazã(înseamnã) etc.

La nivelul sintaxei, cele mai multe modificãri au fost legate deacordul subiectului cu predicatul, dupã cum urmeazã:

• subiectul la numãrul singular era acordat cu un predicatexprimat printr-un verb la plural: ceea ce se numesc (ceea ce senumeºte), sau un subiect la plural era acordat printr-un predicatcu verbul la singular: voinicii iese din slujbã (voinicii ies dinslujbã), apoi intrã cu toþii când iese în curte (apoi intrã cu toþiicând ies în curte), ajunge mirele ºi mireasa (ajung mirele ºimireasa), i se aduce desagii (i se aduc desagii) etc.;

• s-a eliminat virgula dintre subiect ºi predicat, precum ºi în cazulcoordonãrilor copulative.

Alte greºeli de punctuaþie au fost corectate tacit.

Adrian Stoicescu

DATINILE NOASTRE LA NAªTERE

Mulþi spun cã neamul nostru românesc este împãrþit în douã clase,dacã nu duºmane, dar mãcar cu totul strãine una de cealaltã, aºa de strãine,ca ºi cum ar fi douã popoare deosebite: lumea de la þarã ºi cea de la oraºe.

Mulþi spun aceste vorbe numai pentru cã le-au auzit de la alþii; darprea puþini sunt convinºi cã ceea ce spun este aºa. Lumea e fãcutã maimult din oameni cãrora le vine la îndemânã sã primeascã de-a gata oriceopinii, oricât de îndrãzneþe, ºi sã se facã propovãduitorii unor teorii pecare le-au bãtut ieri, cu toatã înverºunarea, ºi pe care le susþin astãzi,pentru cã sunt la modã.

Realitatea este aceasta: între lumea din sate ºi cea din oraºe nu-inimic comun. Aceste douã popoare gândesc deosebit, trãiesc fiecare altfel de viaþã ºi are fiecare alt fel de aspiraþii.

Pentru cei cari cunosc viaþa poporului nostru, aceasta este o axiomã,iar studiul datinilor noastre este singurul izvor din care se poate cãpãtaaceastã convingere.

Dupã o zicere banalã, trei evenimente mari se întâmplã în viaþafiecãrui om: naºterea, nunta ºi moartea.

De naºterea lui, omul nu-i vinovat întru nimic, ºi nici nu ºtie cândse naºte; despre moarte nu ºtim dacã ºtie, aºa cã naºterea ºi moartea suntevenimente care privesc, drept vorbind, pe alþii, nu pe acel cu pricina,pentru care, într-adevãr, acestea sunt niºte „taine“. Mulþi sunt iarãºi carenu cunosc evenimentul mijlociu, adicã nunta, încât vorba cu„evenimentele mari“ este o „vorbã mare“, pe care oricine o cunoaºte,toþi o spunem foarte grav, în ocazii solemne, dar puþini ne dãm seamacã-i o vorbã de clacã.

Cu toate acestea, de naºtere, de nuntã ºi de moarte sunt legateatâtea obiceiuri în viaþa satelor, obiceiuri necunoscute celor de la târguri,încât, cunoscându-le, ne putem da seama cam de unde purcede deosebireade care pomenim cu toþii.

ARTUR GOROVEI10

Cunoscând obiceiurile acestea, vom pãtrunde taina: vom vedea cegândeºte, ce crede ºi cum trãieºte poporul noastru ºi atunci, amintindu-nece legi i-am fãurit, ce viaþã artificialã ºi protivnicã i-am croit ºi l-am silits-o ducã, vom rãmâne pe gânduri, cuprinºi de mirare cã în sate ºi oraºeeste numai deosebire, iar nu ºi duºmãnie de moarte.

În trei cãrticele deosebite vom descrie datinele noastre la naºtere,la nuntã ºi la înmormântare.

Materialul acesta este foarte bogat ºi cadrul restrâns al volumelordin aceastã colecþiune nu ne va îngãdui sã vorbim pe larg precum, s-arcuveni, despre niºte lucruri aºa de însemnate. Cu toate acestea, vomcãuta sã alegem, din mulþimea faptelor, pe acele mai caracteristice,rãmânând ca acei cari ar prinde dragoste de folclorul nostru sã seadânceascã în studiul lucrãrilor speciale, dintre care cele mai de seamãsunt acele ale regretatului Sim. Fl. Marian, de care ne-am cãlãuzit înaceastã lucrare, reproducând, de multe ori, bucãþi întregi, cari ar fi pierdutdin valoare dacã le-am fi trunchiat.

Bineînþeles cã nu în toate satele noastre obiceiurile sunt la fel.Ba vor fi ºi locuri de acele în care, din pricina sãrãciei, nu se mai practicãnici unul [sic!] din datinile de care vom vorbi. Este însã în afarã de oriceîndoialã cã în vremurile vechi aceste datine, reconstituite din rãmãºiþeleaflate astãzi în toate pãrþile locuite de români, erau generale. ªi avemdreptul sã credem cã ele erau urmate cu sfinþenie nu numai de þãrãnime,ci ºi de clasa boiereascã, pentru cã, într-o vreme, nu era mai nici odeosebire, în privinþa datinelor, între aceste douã clase, între care, cu câtse scurge vremea, cu atât se adânceºte ºi prãpastia care le desparte.

Prãpastia aceasta ne este dat nouã, celor de astãzi, cari simþim ºicugetãm româneºte, sã o facem sã disparã.

Dar, pentru a nu cãdea în greºala tuturor reformatorilor noºtri, cariau lucrat pe nimeritele ºi din pricina cãrora am ajuns în halul de astãzi,se impune sã cunoaºtem vechile noastre credinþi, pentru a ºti ce fel deinstituþii se cuvin poporului nostru, dacã voim sã ajungem, vreodatã,idealul pe care mulþi îl urmãresc: un neam mare ºi fericit.

11Datinile noastre la naºtere

** *

În oraºul X – ºi prin X se înþelege oricare oraº din România, fãrãdeosebire – la biserica sfântului cutare, se celebreazã, cu mult alai, cãsãtoriadomniºoarei A. cu domnul B. Tinerii sunt felicitaþi, cu cãldurã, de rude ºide prieteni, care petrec apoi cu lãutari, cu mâncare ºi cu bãuturã. Lumea seîmprãºtie veselã, iar pentru tineri, care au fost ºi ei veseli pânã atuncea,începe un trai de griji ºi de chin: frica de a avea copii.

Dintr-o mie de fete care se mãritã, cu greu s-ar gãsi una care sãdoreascã a avea un copil. Ivirea fiinþelor acestora pe lume este un prilejde supãrãri, de nopþi nedormite, de blãstãmuri ºi adeseori de încãrcareasufletului cu crime, din care unele rãmân pe veci necunoscute.

Din aceastã pricinã s-a nãscut, în oraºe, o meserie specialã, foarterentabilã, adicã nimicitorii vieþii pruncilor. Moaºe foarte iscusite ºi maicu seamã doctori foarte mult cãutaþi trimet în fiecare zi în lumea îngerilorsumedenie de fiinþi nevinovate, ale cãror ochi nici n-au apucat a vedealumina zilei.

Altfel se petrec lucrurile în lumea satelor.Aici însurãþeilor nu li-i groazã de copii, ci, dimpotrivã, este o ruºine,

este o nenorocire pentru casa în care femeia-i stearpã. Bãrbatul îºi mustrãnevasta care-i stârpiturã, pentru cã el se þine de zicãtoarea bãtrâneascã:„mulþimea copiilor, bucuria românului.“ Iar nevasta, care ºtie sã cânte„Dorul Româncei“:

De-ar vrea bunul DumnezeuSã-mi asculte dorul meu!De-aº avea un copilaº,Dragul mamei îngeraº!

nu ºtie ce-ar mai face când simte cã dorul nu i se poate îndeplini.ªi, ca sã aibã un copil, se sfãtuieºte cu toatã lumea ºi fiecare o învaþã

fel de fel de leacuri. Mã-sa, ori soacrã-sa, o îndeamnã sã aibã credinþã înDumnezeu, de la care toate purced în lume, ºi o învaþã cum sã-l roage.Plãteºte sãrindare, acatiste ºi leturghii, þine posturile, face lumânãri lungicâtu-i ºi ea de naltã ºi le aprinde la icoana Maicei Domnului, ba colindãpân’ ºi mânãstirile ºi bisericele unde sunt icoane fãcãtoare de minuni.

ARTUR GOROVEI12

Dacã posturile ºi rugãciunile nu-i ajutã, atunci urmeazã sfaturilefemeilor mai în vârstã, care-i spun cum sã fiarbã trandafir ori liliac alb învin ºi sã bea zama amestecatã cu miere curatã de la albine; ori sã fiarbãîn rachiu nouã fire de usturoi, sã le lese nouã zile la cãldurã ºi a zecea zisã înceapã a bea cu socotealã, ca sã-i ajungã bãutura nouã zile. Babelemai iscusite îi ºoptesc în tainã cum sã beie sãmânþa de iepure, ori sã sescalde în apã fiartã cu feluri de buruieni ºi flori mirositoare, precumcrãpusnicul, hemeiul ºi romãniþa.

Dacã nici cu acestea nu iese la vreun capãt, atunci încep vrãjile. Femeiaîncepe sã devie vicleanã. Cumpãrã pe pãlimarul bisericei, care pune subsfânta masã din altar o cordicã pe care i-o da ea ºi o lasã sã steie acolo pânãcând slujeºte preotul douãsprezece leturghii, în care o pomeneºte ºi pedânsa, ºi apoi se încinge cu acea cordicã ºi o poartã pânã ce purcede grea.

La urmã, când ºi-a perdut orice nãdejde, aleargã la descântãtoare,ca sã-i decânte.

ªi ce este un descântec?Poporul crede în existenþa unei puteri supranaturale, pricinuitoare

a tot rãul de pe pãmânt, dupã cum Dumnezeu este izvorul binelui. Aceastãputere îºi închipuieºte el cã o posedã Diavolul, care, pentru a neliniºtipe oameni, pentru a li amãrî traiul, se amestecã în toate actele vieþii ºi-icontrazice.

Din pricina Diavolului cred unele femei cã nu pot naºte copii,pentru ca li-ar fi dând anumite boale.

Boala cea mai cunoscutã, din pricina cãreia se crede cã unele femeisunt sterpe, este mãtriciul, cunoscutã la românii din Ardeal ºi sub numelede zgârc sau cârcel.

Dar dacã Diavolul are atâta putere, Dumnezeu nu l-a lãsat sã-ºi facãde cap, cãci a dat oamenilor leacuri, prin care sã nimiceascã putereaDiavolului, ºi babele descântãtoare ºtiu descântece cu care alungã peNecuratul din trupul femeii ºi, astfel dispãrând originea rãului, în curândi se împlineºte dorul.

Din curiozitate vom arãta cum se descântã de mãtrice, pentru a sevedea cât de primitivã ºi de simplã este credinþa în descântece.

Într-o luni dimineaþa, pânã a nu rãsãri soarele, femeia presupusãbolnavã de mãtrice se duce la babã, care, suflând asupra unui pahar curachiu sau cu vin, sau chiar cu borº proaspãt, zice urmãtoarele cuvinte:


Stãi mãtriciu!Nu hui,Nu pocni,Prin oase nu te porni!Mãtriciu prin sete,Mãtriciu prin foame,Mãtriciu prin deochi,Mãtriciu prin ostenealã,Mãtriciu prin spaimã,Mãtriciu prin neodihnã,Mãtriciu de 99 de feluri,Mãtriciu de 99 de soiuri,Ieºi de unde eºti:Din piept,De sub piept,Din inimã,De sub inimã,Din ºele,De sub ºele,Din braþe,Din toate încheieturileªi din toate ciolanele!Cã tu de nu-i ieºi,Cu 99 de coase te-oi cosi,Din trup ºi din toate oaseleTe-oi porni.Cu 99 de seceri te-oi secera,Din trup ºi din toate încheieturileTe-oi luaªi-n Marea Neagrã te-oi mâna,ªi acolo te-oi aºeza,Acolo-i sta,Acolo-i bea,Acolo-i mâncaªi pe X. În pace îi lãsa.

ARTUR GOROVEI14

X. sã rãmâie curatãªi luminatãCa Dumnezeu când a fãcut-o,Ca maicã-sa când a nãscut-o,Ca argintul strecurat,Cum e Dumnezeu lãsat,Ca soarele pe senin,În vecii vecilor, amin!

Rachiul acesta, astfel descântat, se dã femeii sã-l guste, de trei ori,pe nemâncate.

Lucrul e foarte simplu ºi poporul e aºa de naiv sã creadã cã puterniculDiavol se teme de ameninþãrile unei babe ºi îºi pãrãseºte victima, carenumai prin aceasta se însãnãtoºeºte.

Dar, dacã nu ar fi naivitate, nu ar putea fi nici credinþã în descântece!

** *

În sfârºit, a dat Dumnezeu bucurie în casa creºtinului, a binecuvântatpântecele nevestei, care în curând va naºte un copil.

Oare ce va fi: bãiat ori fatã?Cine poate sã-i spuie? Babele, care ºtiu ºi toaca în cer, asta nu pot

s-o spuie. Femeia însãrcinatã ar putea sã ghiceascã. Dacã poartã maigreu, va fi bãiat, ºi va fi fatã dacã poartã mai uºor. În Ardeal au un semn:când isprãveºte de þesut pânza, femeia trimete pe un copil cu ochiiînchiºi, cãlare pe fuºteii rãzboiului, sã iasã în uliþa satului ºi acolo sãdeschidã ochii. Dacã va vedea întâi bãrbat, femeia va naºte bãiat, de vavedea femeie, va naºte fatã.

Orice ar fi sã nascã, pe dânsa o îngrijeºte un singur lucru: sã nupiardã ºi sã nascã copilul viu. Frica aceasta ºi necunoºtinþa regulelor dehigienã, preum ºi neputinþa de a urma aceste regule, când ar putea sã lecunoascã oricât de bine, au îmbogãþit mintea sãtencelor noastre cu omulþime de superstiþii, de credinþi zãdarnice, de care se þin cu sfinþenie,ºi astfel fiecare manifestare a vieþii este legatã de o regulã, de o lege caretrebuie urmatã fãrã ºovãire.

Unele dintre aceste superstiþii au oarecare legãturã cu multe precepte


de higienã, ceea ce înlesneºte explicarea lor fireascã; altele însã nu aunici o explicare logicã ºi origina lor se pierde în niºte timpuri ºi în niºtepractice astãzi încã necunoscute.

Dacã unei femei însãrcinate nu-i este îngãduit sã desculþe pe cineva,cãci nu va putea naºte pânã ce acela pe care l-a desculþat nu-i va da apãdin opincã sau din cizmã, explicaþia acestei superstiþii are un fond dehigienã: femeia însãrcinatã nu trebuie sã facã sforþãri ºi a trage cizmeleunui bãrbat de multe ori poate fi o cauzã de avort. Cum s-ar puteaexplica însã altã superstiþie: sã nu dea nimãnui apã, cãci nu va puteanaºte pânã ce acela nu-i va da sã bea din pumni!

Oricum s-ar explica superstiþiile, ºi rãmâie chiar în veci neexplicate,ele fac parte din viaþa intimã a neamului nostru ºi este bine sã lecunoaºtem, cãci numai prin cunoaºterea lor ne putem explica unele actecare ar pãrea cã nu au nici o noimã.

Cum am spus, fiecare clipã din viaþa unei femei însãrcinate este înlegãturã cu o superstiþie, de care nu trebuie sã se îndepãrteze, pentru anu i se întâmpla ceva rãu copilului care trebuie sã se nascã.

Când se gãteºte, dimineaþa, femeia însãrcinatã: sã nu-ºi înnoadecozile, cã face copilul cu limba împiedicatã; sã nu-ºi puie floare la brâu,cã face copilul cu semn; de va culege surcele-n poalã, copilul va aveapete pe trup; sã nu dea cu piciorul în câne, ca sã nu-i fie copilului cânosla inimã, ori pãros ca dulãii.

Mâncarea este lucru gingaº, care dã mult de lucru femeilorîngreunate. Sã nu mãnânce poame îngemãnate, cãci va face copii gemeni.Din mãr început sã nu mãnânce, cã va face copilul cu semn, ca ºi când arfi muºcat de câne, iar poame crude dacã ar mânca, poate naºte fãrã timp.Sã nu mãnânce duminica pãstãi, cã-i va fi copilul tâmp ºi va face fapterele; va avea copilul limba prinsã, de va mânca femeia grea carne netãiatãdin frigare; va avea copilul bube numite focuri ºi va zãcea de boalanumitã aripi, de va mânca ea borº umplut în zi de sec, ori aripi de paseri.

Cu toate acestea, femeia însãrcinatã trebuie sã mãnânce orice, cândi-a veni poftã ºi mai cu osebire când ar vede pe alþii mâncând, pentru cãaltfel ar putea sã peardã. De aceea nu-i bine sã intre în casa unde mãnâncãcineva, iar de intrã, gazdele o îndeamnã sã guste din tot ce-i pe masã,pentru cã-i mare pãcat sã nu dai de mâncare ºi de bãuturã unei femei carepofteºte. ªi românii din Bucovina cred cã pãcatu-i cu atât mai mare, cu

ARTUR GOROVEI16

cât femeia-i mai pofticioasã.Se povesteºte despre multe nenorociri întâmplate femeilor care au

poftit ceva ºi n-au putut sã capete îndatã. Pentru a înlãtura asemeneanenorociri, de multe ori bãrbaþii sunt nevoiþi sã fure unele lucruri pecare nu le-ar putea dobândi altfel. De pildã, o þãrancã zãreºte în livadaproprietarului niºte fructe frumoase ºi pofteºte. Bãrbatu-sãu se dã învânt ca sã-i poatã împlini pofta. Sã intre el în curtea boierului ºi sã-icearã un mãr pentru nevastã!… Atunci îl furã. Judecãtorul sever, careºtie pe de rost articolele din lege, dar nu cunoaºte viata poporului, îl vaconsidera pe acest fãptaº ca un pungaº de rând ºi-l va condamna pentruo faptã socotitã infamantã în lumea oraºelor, pe când cei din sate îl voraplauda ºi-l vor da ca pildã omului brav, iubitor de nevastã ºi de copii.

Douã popoare deosebite, cu douã mentalitãþi deosebite!Viitoarea mamã doreºt ca [sic!] copilul ei sã fie ca Fãt-Frumos din

basme. De aceea de multe trebuie sã se fereascã. De va vedea un foc, sãnu se mire ºi sã nu puie mâna pe obraz, cãci copilul va avea pe faþã peteroºii; la mort sã nu se uite, ca sã nu-i fie copilul galben ca mortul, ºi nicisã nu priveascã un om ºchiop sau orb, sau cu altã meteahnã, ca sã nu-i fiecopilul ca acela. Iar dacã, fãrã voia ei, ar vedea oameni de aceºtia urâcioºi,sã zicã: „nu vãd unu, ci vãd doi“ ºi nu se va întâmpla nimic.

Dar frica cea mai mare o au femeile însãrcinate de duhurile necurate,din care cel mai groaznic este Samca, numit în Muntenia Avestiþa, aripaSatanei, iar în Bucovina Spurcata.

Pe când Fecioara Maria era însãrcinatã cu Domnul nostru Iisus Hristos,Samca a încercat s-o sminteascã ºi pe dânsa, adicã s-o înspãimânte ºi s-ochinuiascã, precum face ºi astãzi. Dar Arhanghelul Mihail a întâlnit-o încale ºi a luat-o la bãtaie cu un bici de foc, pânã ce duhul cel necurat i-afãgãduit cã nu se va mai apropia niciodatã de casa ori de persoana la carese vor afla scrise numirile ei. ªi Samca are nouãsprezece ºi chiar douãzeciºi patru de numiri ºi se aratã femeilor îngreunate ºi pruncilor sub formatuturor animalelor; numai sub formã de oaie, viþel ºi porumbel nu se aratã,pentru cã acestea închipuiesc nevinovãþia ºi curãþenia.

Pentru cã Samca nu se apropie de casa ºi de persoana la care segãsesc numirile ei, în multe case sunt scrise pe pãrete aceste numiri ºimulte femei însãrcinate ºi copii poartã asupra lor o cãrticicã manuscrisã,numitã Rugãciunea Sf. Arhanghel Mihail, pe care trebuie s-o scrie numai


un om bãtrân, cãruia Samca n-are ce-i face.Prin unele pãrþi ale Transilvaniei, românii cred cred cã ar fi un duh

necurat, numit Baba Coaja, care omoarã copiii cei nebotezaþi ºi ascundesufletele lor într-un soc, unde petrec pânã ce le putrezeºte trupul, dincare pricinã românii nu prea stricã socul.

În Muntenia, poporul crede în alt duh necurat, Zburãtorul, un felde zmeu, care intrã noaptea pe coº în casele oamenilor, sub formã deºerpe cu parã de foc, ºi chinuieºte pe femei, care din pricina asta zac deboala numitã lipiturã, de care se poate scãpa prin anumit descântec.

** *

Se apropie vremea ca femeia sã se uºureze ºi ea trebuie sã fie pregãtitãcu de toate, ºi cu cele trupeºti, ºi cu cele sufleteºti. Mai cu samã nutrebuie sã uite de a merge la bisericã sã se spovedeascã ºi sã seîmpãrtãºascã.

Când simte ceasul mântuirei ºi începe femeia a se vãicãra, bãrbatuldã fuga pânã la moaºã, care se înfãþiºeazã cu toate socotelile ei.

Prin Transilvania, se pune lângã patul femeii o furcã de tors, untopor ºi o mãciucã, pentru cã, dacã va naºte fatã, sã tragã la furcã, iar deva naºte bãiat, sã tragã la topor sau la mãciucã.

Dacã o femeie nu poate naºte cu înlesnire, dacã „se chinuieºte“, seîntrebuinþeazã fel de fel de mijloace ca sã se uºureze. Pe lângã lucruridoftoriceºti, care pot fi de folos, se fac ºi practice superstiþioase. Aºa, înunele pãrþi din Transilvania, moaºa dã de trei ori cu piciorul în uºã, iarbãrbatul sloboade puºca peste casã; alþi bãrbaþi împlântã douã topoarecruciº în stâlpul acoperãmântului de la casã. În Bucovina îi pun subaºternut un topor, ori un cuþit. În Macedonia se crede cã dacã o femeieºtie cã alta are sã nascã, aceasta se trudeºte pânã ce vine aceea s-ostropeascã cu apã din gurã ºi s-o afume cu o bucãþicã din haina cu caree îmbrãcatã, iar în Vlaho-Clisura e destul ca acea femeie sã-ºi scoatãveriga din deget ºi s-o puie la bolnavã. În Banat, se afumã în casã cutãmâie ºi cu smirnã din care a ars la Crãciun ori la Paºti. În Moldova ºiBucovina, când femeia se trudeºte prea mult, se crede cã i-a fãcut cinevape ursitã ºi se aduce o vrãjitoare care sã-i desfacã.

În sfârºit, a dat Dumnezeu ºi femeia s-a uºurat; a hãlãduit, cum se

ARTUR GOROVEI18

zice prin Bucovina. Cea întâi grijã a moaºei este sã ureze pruncului traibun ºi viaþã seninã. În alte pãrþi însã sunt obiceiuri foarte frumoase. Aºa,în Poiana Stampii, din Bucovina, cum s-a nãscut copilul, moaºa îl rãdicãîn sus ºi, de-i bãiat, zice:

Acest bãiatCe l-am rãdicatSã fie norocosªi mintos,ªi voios,ªi drãgostos,ªi sãnãtos,ªi-nvãþat,ªi bogat,Om de treabãªi luat în seamã!

Iar dacã-i fatã, zice:

Aceastã copilãSã fie frumoasãªi mintoasã,ªi voioasã,Drãgostoasã,Sãnãtoasã,ªi-nvãþatã,ªi bogatã,ªi femeie de treabã,ªi luatã-n seamã!

În Cãndreni, moaºa, ridicând copilul, zice:

– Cine-i acesta? Ori vornicul?– Vornicul! (rãspunde tot moaºa)– Cine-i acesta? Ori dascãlul?– Dascãlul! (rãspunde iarãºi moaºa).– Ori îi om de omenie,Ori nu-i om de omenie?– Ba îi om de omenie!


Om cuminte ºi de treabãªi de toþi luat în seamã;Om frumos, voinic bogat,Cu cei sãraci îndurat;Nu-i beþiv, dar îndrãzneþ,Ca oamenii cei isteþi,Ca toþi oamenii cei mariCare au fost mai de demultDin moºi,Din strãmoºiªi rãstrãmoºi.

Atâtea calitãþi doreºte þãranul nstru sã aibã copiii lui, pentru cã atâteacalitãþi ºtie el cã se cuvin unui om ºi de atâtea calitãþi ar da ºi el dovezi, dacãîmprejurãrile vieþii nu l-ar îndreptãþi sã ºi le înãduºe, sau – mai drept vorbind– dacã nu i le-ar înãduºi acei cari tocmai îl învinuiesc cã nu le-ar fi având.

Dupã ce moaºa rosteºte aceste cuvinte, apropie copilul de masã ºizice: „– Acesta sã fie la cap de masã ºi cuvântul lui sã fie luat în seamã detoþi câþi îl vor auzi.“ Dupã aceea îi face semnul crucii, îl spalã cu apã, deobicei rece, ca sã fie deºtept, ºi apoi îl învãleºte într-o cãmaºã de-a tatã-sãu.

Obiceiul de a spãla copilul cu apã rece este la românii de pretutindeni.În Moldova ºi Bucovina mai este obiceiul cã dupã ce copilul a fost

învãlit bine, sã-l puie sub masã, ca sã steie mãcar o clipã, întocmai dupãcum era obiceiul ºi la vechii romani.

De acuma trebuie sã se îngrijeascã moaºa ºi de nepoatã, adicã delehuzã, ºi cea dintâi grijã este s-o pãzeascã de deochi.

Pentru asta o descântã ºi-i leagã la gât un fir roºu, pe care trebuiesã-l poarte pânã ce iese din bisericã.

În Bucovina se bate un canaf de lânã roºie deasupra uºii, iar în Istriase împlântã un cuþit în pragul uºii, ca sã nu se apropie duhurile rele.

În Macedonia se pune deasupra uºii un fir de aþã albã ºi altul roºurãsucit. În Vlaho-Clisura aceste fire se pun cruciº deasupra patului lehuzei.

** *

Precum în toate pãrþile lumii, aºa ºi la noi, pãrinþii se bucurã maimult când capãtã un bãiat, decât o fatã. Ba se zice chiar cã râd ºi chetorile

ARTUR GOROVEI20

de la casã când se naºte bãiat ºi plâng când se naºte o fatã.Pentru poporul nostru pricina este numai cã bãiatul în curând

devine ajutor la casã ºi gospodarul cu dânsul nu are atâtea griji ºi supãrãricum poate sã aibã cu o fatã.

Credinþa în destin este înrãdãcinatã în mintea românilor depretutindeni. Toþi cred cã de la naºtere încã îi este omului scris tot ce i seva întâmpla în viaþã.

În cer se þine o carte, cartea sorþii, în care se scrie soarta fiecãruia.Orice ar face omul ca sã-ºi schimbe soarta, ar fi lucru zadarnic. „Aºa mi-afost scris“ este cuvântul care încheie totul, este filosofia adâncã princare se explicã faptul cã poporul a rãbdat de veacuri, fãrã a murmura,toate nedreptãþile ºi asupririle.

Tot atuncea când se naºte, omului îi rãsare o stea pe cer, care-lcãlãuzeºte în cursul vieþii. Când i se întâmplã omului o mare supãrare,steaua i se întunecã ºi de aceea, când îl jeleºte cineva, îi zice: „Vai desteaua lui!“. Cât îi luceºte steaua pe cer, atâta vreme trãieºte ºi omul ºi,când omul moare, cade ºi steaua lui. De aici credinþa cã meteorii suntstelele oamenilor morþi.

Soarta omului nu atârnã numai de la voinþa ursitoarelor, despre carevom vorbi mai la vale, ci ºi de la o mulþime de împrejurãri din timpulnaºterii. Aºa, în Bucovina ºi în Moldova este credinþa cã dacã un copil senaºte învãlit într-un fel de peliþã, în cãmaºã, va fi foarte norocos. În Munteniase crede cã norocul este partea copilului care se naºte cu cãiþã pe cap.

În Macedonia, când se naºte copilul în cãmaºã, este un mareeveniment. Cãmaºa aceasta este un talisman care are puterea de a apãraviaþa celor primejduiþi ºi a împlini orice dorinþã. Pentru aceasta însãcãmaºa trebuie sã stea patruzeci de zile în altarul bisericii, sub sfântamasã, ºi sã fie purtatã prin trei oraºe mari, din trei þãri deosebite, apoi sãfie pusã sub un pod, ca sã treacã peste dânsa un om mare, un împãrat, unmitropolit, ori mãcar un paºã, în trei rânduri deosebite. Dupã acesteatalismanul capãtã puterea straºnicã pe care o are.

Imediat dupã naºtere ºi dupã urarea care i-o face moaºa, copilultrebuie scãldat.

Scãldãtoarea aceasta se face cu o adevãratã ceremonie ºi lucruriletrebuitoare sunt pregãtite de mai înainte.

Cea mai mare grijã se pune în alegerea apei pentru scãldãtoare.


Nu oriºice apã, ºi nu oriºicum, ºi nu oriºicând adusã trebuie sã seîntrebuinþeze, pentru cã de la apa asta atârnã, în mare parte, fericirea ºiliniºtea omului în tot cursul vieþii lui.

Apa trebuie adusã dupã rãsãritul ºi înainte de apusul soarelui ºitoate scãldãtorile sã fie fãcute cu apã din acelaºi loc, din fântânã, careeste cea mai prielnicã.

Fereascã Dumnezeu sã fie cineva scãldat în apã din iaz:

Decât, maicã, mã fãceai,Mai bine mã prãpãdeai,Fecioraº nu mai aveai:M-ai scãldat cu-apã de iazSã ºtiu numaid e necaz.

Nici în apã de pârãu nu-i bine sã scalzi copilul:

Vai rãu m-ai scãldatCu-apã din pârãuSã fiu cu toþii rãu.

Chiar apa din râuri mari nu-i bunã:

Taci, cã te-am scãldatCu apã din Prut,Sã fii tot urât;Cu apã din luncã,Sã fii tot de ducã.

Apa stãtãtoare, linã, alungã norocul de la copilul care-i scãldat în ea:

Frunziºoara mãr mãrunt,Mãmuþa când m-o fãcutTare bine i-a pãrut;Dimineaþa m-a scãldat:M-a scãldat cu apã linãCa sã fiu, mamã, strãinã;L-amiazi cu-apã din lãptoc,Ca sã nu mai am noroc;Seara cu apã din iaz,Ca sã fiu tot de necaz.

ARTUR GOROVEI22

Cine-i scãldat cu apã din fântânã, acela-i om:

Spune-mi, maicã-adevãrat,Cu ce apã m-ai scãldat:Ori cu apã de fântânãSã port sabia-ntr-o mânã?Ori cu apã de sub punteSã fiu vitezul de munte?

În sfârºit, apa sã nu fie clocotitã, ca sã nu ajungã copilul un desfrânat.Oala în care se fierbe scãldãtoarea trebuie sã fie nouã, ca sã rãsune

glasul copilului precum sunã oala cea nouã.În scãldãtoarea copilului se mai pune busuioc, pentru ca sã fie

iubit ca busuiocul; bujor, ca sã fie rumãn ºi frumos; miere, pâne, zahar,lapte dulce, ca sã fie dulce la vorbã ca mierea, sa-i fie viaþa îndestulatãca pânea de toate zilele ºi dulce ca zaharul ºi trupul alb ca laptele; semai pune un ou, ca sã fie întreg ca oul; bani de argint, ca sã fie nepreþuitca argintul, ºi aghiazmã, ca sã nu se apropie de dânsul duhurile necurate.

Lucrurile cari se pun în scãldãtoarea copilului variazã, în diferitelelocuri unde locuiesc românii. Aºa, în judeþul Sucevei, se mai pun înscãldãtoare ºi alte buruieni, precum lemnie, ca [sic!] copilul sã umblecurând în picioare; zdreveþ, popchiºor, cânepã, cãtuºnicã, pentru cafiecare din ele sã-i comunice darurile lor speciale. În Muntenia se maipune orz, porumb, pentru ca sã aibã parte de cereale – oamenii dinMuntenia sunt mai practici. În Banat ºi Ungaria se pune o pietricicã,pentru ca sã fie rãbduriu ca piatra – pe acolo românului îi trebuie ºi maimultã rãbdare. În Macedonia scãldãtoarea se face într-un lighean marede aramã ºi cu multã bãgare de seamã, ca sã nu-l ajungã apa pe cap,deoarece pe acolo este datina sã nu se spele capul copilului pânã ce nuva împlini un an. În Vlaho-Clisura, moaºa presurã copilul cu sare pestetot trupul ºi-l lasã aºa o zi întreagã, dupã care îl spalã peste tot, chiar ºipe cap, cu apã amestecatã cu vin.

În multe locuri este obiceiul ca [sic!] copilul sã se cântãreascã, casã fie ferit de duhuri necurate ºi sã nu se deoache.

Dupã scãldãtoare, copilul se înfaºã.Toate lucrurile trebuitoare la înfãºare sunt pregãtite de mamã sau


aduse de naºã ºi toate trebuiesc fãcute cu socotealã.Faºa, în unele locuri, are legate într-un colþ trei fire de usturoi, trei

de piper, trei de grâu de primãvarã ºi trei de toamnã, trei de tãmâie, treide sare, trei sfãrãmituri de pâne ºi trei bucãþele din casa copilului, ca sãnu se deoache. Brâneþele, pelincelele, scutecele, tulpãnaºul, toatetrebuiesc lucrate cu drag ºi cu voie bunã.

Astfel înfãºat, copilul este dat în braþele mamei, care arde de dorsã-ºi sãrute pruncul.

Cum îl ia în braþe, îl sãrutã pe frunte ºi-i zice: „– Dragul mamei,cum te iubesc eu, aºa sã te iubeascã toatã lumea“. ªi-l iubeºte, pentru cãmult a mai dorit ºi mult s-a mai rugat:

De-ar fi cerul cu priinþãSã-mplineascã a mea dorinþã:De mi-ar da un bãieþel,Dragul mamei voinicel!

ªi cum ar vrea sã-l culce cu dânsa, sã-i simtã balsãmul rãsuflãrei luicãlduþe, sã-ºi împlineascã dorul:

ªi l-aº pune sã se culcePe-al meu sân, leagãn dulce,ªi i-aº zice-ncetiºor:Nani, nani, puiºor!

Dar trei zile delaolaltã trebuie sã-ºi stâmpere dorul, pentru cã nue bine sã-l culce în pat, alãturea de dânsa, cãci altfel ar cãpãta rofii; iarde s-ar întâmpla sã adoarmã cu spatele spre el, ar veni zmeoaicele ºil-ar schimba.

Frica cea mare a mamelor este ca nu cumva copilul lor sã sedeoache; de aceea în unele pãrþi se pune lângã el o cãciulie de usturoi ºipretutindeni i se face benghi în frunte. Benghiul se face aºa, ca sã fie defolos: se ridicã piciorul drept cu cãlcâiul întors înapoi în sus, se ia tinãde pe cãlcâi, se frãmântã cu scuipat ºi cu degetul arãtãtor se face unsemn în frunte.

Benghiul este în legãturã cu o fiinþã mitologicã, cunoscutãtuturor românilor, ºi care se cheamã Benga, adicã necuratul. Pe mulþiîi auzi zicând: Du-te la Benga, lua-te-ar Benga, parcã a intrat

ARTUR GOROVEI24

Benga-n el.Apa în care a fost scãldat copilul nu poate fi aruncatã în orice loc,

nu numai pentru cã în ea a fost pusã aghiazamã, ci pentru cã, dacã s-ararunca în loc necurat, ar fi rãu pentru copil. De asemenea, nu se aruncãspre sfântul Soare, care ne dã nouã luminã ºi ne încãlzeºte, ci spremiazãnoapte. Nici pe foc nu se aruncã, pentru cã:

Mãicuþã, al meu norocL-ai þipat cu ciupa-n foc;Mãicuþã, a mea ticnealãO-ai þipat cu ciupa-n parã,

cum se zice într-un cântec din Transilvania.Pe gard iarãºi nu-i bine sã arunci apa din scãldãtoare:

Spune-mi, maicã-adevãrat,Scalda unde mi-ai þipat?Doar în vârful gardului,Sã fiu sluga satului,Catana-mpãratului?

În multe pãrþi din Transilvania, scãldãtoarea se aruncã în loc curat,la tulpina unui nuc, pentru ca [sic!] copilul sã fie frumos ºi atrãgãtor.

Iatã cum se tânguie un flãcãu ºi ce-i rãspunde aceea care-l chinuieºte:

– Eu, lele, de dorul tãu,Nu pot sluji domnu-meu,Nici s-ascult pe tatã-tãu.– Bade, nu te supãra,Cã, zãu, nu e vina mea,Ci-i vina mãicuþã-mea.Ea frumoasã m-a fãcutªi eu þie þi-am plãcutCa piperul grecilor,Ca tãmâia popilor.Când mãicuþa m-a scãldatEa ciupa cã mi-a þipatTot în umbra nucilor,


Spre chinul voinicilor.

** *

Dupã ce s-a aruncat scãldãtoarea afarã, intrã în casã ºi tata, ca sã-ºivadã odorul.

Cum intrã, se aºezã pe un scaun ºi moaºa îl cinsteºte cu rachiu îndulcitcu miere, ºi dacã [sic!] copilul îi bãiat, moaºa ia cãciula din capul bãrbatuluiºi-o pune într-un cui, deasupra lehuzei, de unde nu o poate lua, pânã ce nu ºi-orãscumpãrã de la moaºã. De nu se face gluma asta, tata înþelege cã are o fatã.

Dupã asta, bãrbatul se scoalã de pe scaun, se duce pânã la masa pecare e aºezat copilul, îl sãrutã ºi apoi îl încredinþeazã mâni-sa, datinãmoºtenitã de la romani.

La aceºtia, în ziua de naºtere, pruncul se aºeza pe pãmânt ºi numaitata avea drept sã-l ridice. Dacã-l ridica, recunoºtea cã-i al lui, cã areviaþã ºi trebuie sã-l creascã. De nu-l recunoºtea, tata nu-l ridica, iar dacãera un monstru, avea drept sã-l omoare.

** *

Poporul nostru are credinþa cã femeia care a nãscut un copil ºi moaºacare a îngrijit-o sunt spurcate. În Moldova nu-i este îngãduit lehuzei sã seuite la soare ºi pe unde ar umbla ea cu piciorul, arde ºi pãmântul; iar de-arîntâlni o altã femeie care are copil mic, ar muri pruncii amândurora.

Pentru a înlãtura astfel de nenorociri, preotul face anumite rugãciuni.În unele pãrþi, chiar în ziua în care s-a nãscut pruncul, iar în alte

pãrþi mai târziu, se aduce preotul ca sã facã slobozirea casei. Citeºteanumite rugãciuni ºi face aghiazmã din care bea lehuza de trei ori ºi sestropeºte casa în cruciº, iar o parte se pãstreazã, ca sã fie depusã înscãldãtoarea copilului.

Dupã aceasta, numai moaºa poate sã iasã din casa în care a moºit,iar lehuza pânã ce i se va citi molitva de patruzeci de zile, nu trebuie sãînsereze afarã de gospodãria ei, cãci altfel duhurile rele pot s-o poceascãori s-o nebuneascã.

În Macedonia femeile sunt ºi mai fricoase; pânã la patruzeci de zilenici nu ies din casã dupã asfinþitul soarelui; iar la valahii din Moravia,

ARTUR GOROVEI26

timp de ºase sãptãmâni lehuza nu trece pragul casei.Ori de câte ori, în acest timp, lehuza este nevoitã sã iasã din casã,

trebuie sã puie peste prunc un lucru de fier: un cuþit, un cleºte etc., casã-l fereascã de duhurile necurate.

Romanii tot aºa fãceau ca sã-ºi apere copiii, ba chiar ºi pe cei învârstã, contra vrãjitoriilor. Ei nu numai cã descriau cu fierul un cerc înjurul pruncilor, dar chiar bãteau în pragul uºei cuie cuie scoase de pemausolee.

** *

Îndatã dupã slobozirea casei, rudeniile ºi prietenile lehuzei vin s-ovadã. Nici una însã ºi nicãieri pe unde sunt români nu intrã cu mânagoalã în casa lehuzei. Fiecare trebuie sã aducã rodine, poclon – precumse zice în Transilvania – cinstã ºi crãvai în Banat. Darurile acestea,rodinele, constau din diferite lucruri de mâncare, precum ºi din lucruritrebuitoare copilului, ca pânzã, scutice ºi altele. Se mai aduce ºi rachiuîndulcit cu miere, cu care se cinstesc toþi cei din casã, iar vin nu seaduce, crezându-se cã vinul tulburã liniºtea dinlãuntru a omului, ceeace ar putea aduce vãtãmare lehuzei. În Macedonia însã aduc vin roºu, casã aibã mama lapte.

Rodinele se duc numai pânã când se boteazã copilul.Când intrã în casã, femeia care merge în rodine pune darul lângã

lehuzã ºi, atingând-o cu mâna, îi zice: „– Dumnezeu sã te ridice!...Dumnezeu sã te-ntoarcã!... Dumnezeu sã-þi deie braþe pline!“

Prin unele locuri, femeile, care ºtiu mai multe lucruri bãtrâneºti, înloc de vorbele acestea de rând, zic aºa, mai subþire:

Bine v-am gãsit!Într-un ceas bun cu noroc!ªi tot bine sã vã fieDe-acum ºi pânã-n vecie.Dar cu ce vã lãudaþi:Cu fete ori cu feciori?Sã vã trãiascã odraslaÎntru mulþi ani fericiþi.S-ajungeþi s-o botezaþiªi s-o cununaþi.


Dupã ce rosteºte aceste vorbe, se întoarce cãtrã copil, scuipã asupralui ºi zice: „Sã nu-i fie de deochi“.

Toate femeile câte vin în rodine se cinstesc, se veselesc împreunãcu nepoata ºi într-un târziu se împrãºtie pe la casele lor, dar lehuza nu lidã mâna ºi nici nu li spune vreun cuvânt, ca sã nu i se ducã laptele cu ceice au venit s-o vadã.

** *

Românii de pretutindeni cred cã soarta fiecãrui om este în mânaursitoarelor, care urzesc traiul tuturora. Numai într-o privinþã nu seînþeleg toþi românii: când vin ursitoarele?

Unii cred cã vin în sãptãmâna în care s-a nãscut copilul, ºi anumeîn nopþile fãrã de soþ: a treia, a cincea ºi a ºaptea; alþii cred cã vin în celeîntâi trei nopþi dupã naºtere, iar alþii cã vin în a opta noapte.

Ursitoarele sunt trei zâne care croiesc ursita pruncilor, ºi înMacedonia se numesc mire, albe, nãrãsite ºi caºmete.

Tocmai pentru cã nu se ºtie anumit ziua când vin ursitoarele, fiecinetrebuie sã fie pregãtit sã li facã primire bunã, ca sã nu le supere.

Ursitoarelor nu li place întunericul; de aceea, în odaia copiluluitrebuie sã fie totdeauna luminã. Nu li plac oamenii supãraþi, posomorâþiºi gâlcevitori; de aceea pãrinþii ºi oricine ar fi în casa unui nou nãscuttrebuie sã fie veseli ºi voioºi, mãcar pânã ce trece timpul în care vinursitoarele.

ªtiind cã au toane, oamenii au totdeauna în grijã ca ursitoarele sãgãseascã în casã tot ce li-ar face plãcere, tot ce au nevoie. Deºi suntzâne, dar petrec ca ºi oamenii. De aceea li se întinde masã mare.În Transilvania, moaºa aºterne pe masã un cot de pânzã nouã, pe carepune un blid cu fãinã de grâu, sare, pâne ºi le lasã trei zile ºi trei nopþi.Dupã trei zile, se vãd pe fãinã urmele ursitoarelor. În alte pãrþi, tot dinArdeal, se pun pe masã trei talgere cu grâu fiert, trei pahare cu apã, treicu untdelemn ºi, într-o scãfiþã, câþiva bani. În Banat se pune la capulcopilului o pogace ºi trei cruceri – câte unu de fiecare zânã – o oglindã,un pieptene ºi o lingurã de unturã, pentru ca ursitoarele sã poatã sãmãnânce ºi sã se gãteascã. Tot în Banat, prin alte pãrþi, înspre sara a

ARTUR GOROVEI28

treia dupã naºtere, moaºa pregãteºte cina sau ciniºoara ursitoarelor.Aceasta se face aºa: când soarele-i la chindie, ia o sânie, adicã o masãrotundã de lemn, ºi o acoperã cu o pânzã nouã. Împrejurul sâniei puneniºte brãciri noi, iar la mijloc un bliduºel curat în care toarnã de treiori câte trei pumni de fãinã de grâu; deasupra pânzei pune o lingurãnouã de sare ºi una de unt ºi un pahar nou cu apã neînceputã. Apoi detorþile bliduºelului prinde trei lumini de cearã ºi împrejurul lui punetot felul de cereale, precum grâu, porumb etc. Ia apoi mãsura pruncului,cu trei fire de mãtase roºie, pe care le înfãºurã împrejurul paharului cuapã. Masa astfel pregãtitã o pune la capul nepoatei, aprinde cele treilumini de cearã, face de trei ori cruce ºi se roagã cãtrã Dumnezeu ca sãtrimeatã ursitoarele, zicând:

Doamne, Dumnezeule!Trimete ursitoarele,Sã vinã toate voioaseVoioase ºi bucuroase,La sânie sã gusteascã,Lui X bine sã-mpãrþeascã,X puþinel sã munceascãªi mult bine sã trãiascã.

Dupã ce s-a închinat, moaºa lasã sânia sã steie peste noapte unde apus-o, având grijã fiecare sã þie minte ce vor visa. A doua zi vine moaºacu trei fetiþe pânã la ºase ani, cãrora le împarte lucrurile de pe sânie.

În Macedonia, se obiºnuieºte ca a treia zi dupã naºtere sã se puie uncopil, bãiat sau fatã, ca de doisprezece ani, ai cãror pãrinþi trãiesc, sãfrãmânte o turtiþã din aluat nedospit, care se coace în cenuºa din vatrã ºicare apoi sã pune sã steie patruzeci de zile sub perna pruncului. În noapteaurmãtoare se culcã toþi mai devreme ºi se închid uºile, care nu se deschidpentru nimica în acea noapte, când au sã vie cele trei mire sã scrienorocul ºi soarta pruncului.

Asfel pregãtiþi, pãrinþii aºteaptã ursitoarele.Ele vin, intrã încet pe fereastrã sau pe uºã, se aºeazã la cãpãtâiul

pruncului ºi încep sã-i þeasã viitorul.Cea mai bãtrânã dintre ele, Ursitoarea, þinând furca în brâu, învârte

fusul; cea mijlocie, Soarta, toarce firul din caier, iar cea mai micã,


Moartea, taie firul cu foarfecele.Dupã ce i-au tors firul vieþii, dacã [sic!] copilul s-a nãscut într-un

ceas bun, prind a cânta un vers foarte frumos ºi a-i sorþi de bine; iar dacãs-a nãscut într-un ceas rãu, încep a cânta un vers duios ºi trist ºi sorþescnumai de rãu. Apoi încep a-i da pe rând: minte ºi noroc, frumuseþe sauurâciune, bogãþie sau sãrãcie, într-un cuvânt, îi hotãrãsc viaþa ce are s-oducã zi cu zi.

Românul are multã credinþã în ceasul bun ºi în ceasul rãu:

Din bãtrâni se spuneCum cã ceasuri buneªi cã rele sunt:Vai de-acei ºi-aceleCare-n ceasuri releZic vreun cuvânt!

Credinþa aceasta în ursitoare, ca multe alte credinþi ale noastre, oam moºtenit – dupã cum am mai vãzut – de la romani, unde se numeauParce, ºi cari credeau, ca ºi noi, cã ele torc firul vieþii.

** *

De acuma vine rândul, în viaþa pruncului, la un act de cea mai mareînsemnãtate: botezul.

Nu-i puþin lucru sã botezi pe cineva.Între fin ºi naº se nasc legãturi puternice, ºi mai cu seamã legãturi

de înrudire, de care se þine mai multã socotealã decât de cele fireºti.Dacã un frate boteazã unui alt frate, înrudirea de sânge dintre ei dispareºi ei nu-ºi mai zic frate, ci cumetre.

Între fini ºi naºi, înrudirea întru Hristos e aºa de strânsã, încâtpoporul crede cã mai puþin pãcãtuieºte acel care ar lua în cãsãtorie pesorã-sa, decât pe cumãtra. ªi aceastã strãºnicie se explicã prin credinþacã naºul e mai mult decât pãrintele, care þi-a dat numai viaþa, pe cândcelãlalt te-a creºtinat.

ªi acest pãcat este aºa de mare, încât numai atunci þi s-ar putea iertacând, dupã ce þi-ai uns trupul cu cearã ºi i-ai dat foc, ai putea scãpa teafãr.

Într-o baladã din Ardeal, finul pe care naºã-sa voia s-o ieie de nevastã,îi rãspunde:

ARTUR GOROVEI30

Sã mã ierþi, naºã, pe mine,Nu mã pot iubi cu tine,Nici sã fiu bãrbatul tãu,C-asta nu vrea Dumnezeu;Un fin ºi-o naº-a se iubiN-a fost ºi nici n-a mai fi.

Românul boteazã cu multã plãcere, pentru cã Dumnezeu iartãpãcatele celora care creºtineazã pe alþii. Pânã ºi vestitul Român GruieGrozavul îºi ispãºeºte pãcatele botezând:

Apoi Gruie se porneºteªi-n Moldova se iveºteCa un soare ce-ncãlzeºte,Încãlzeºteªi rodeºte.Cã mult bine-n lume faceSufletul sã ºi-l împace:Creºtineazãªi boteazã;Dã de finCâte-un tretin,ªi de finãO tretinã.

Cel ce nu primeºte sã fie naº face un mare pãcat.De obicei, acel care a cununat pe tineri trebuie sã le ºi boteze. Dacã

vreo împrejurare îl împiedicã de la aceasta, atunci pãrinþii se sfãtuiescpe cine sã-ºi ieie cumãtru ºi, dupã ce s-au înþeles, se duc sã-l invite sã lifacã aceastã cinste.

Cumãtrii se pregãtesc de cele trebuitoare pentru botez.Lucrul cel mai de cãpetenie este lumânarea.Mai înainte vreme, pe când gospodãria noastrã era în floare, pe când

la casa fiecãrui gospodar se gãseau câþiva stupi, lumânãrile acestea sefãceau de fiecare om, în casa lui, din cearã curatã, scoasã din stupii lui.

Când gospodãriile noastre au început a se destrãbãla, când nevestele


au început a purta fuste cumpãrate din târg ºi a-ºi îmbrãca bãrbaþii cusuman cumpãrat de la dugheanã, au început sã cumpere pânã ºi lumânareade Paºti de la negustori.

Lumânarea de botez se împodobeºte cu flori, mai ales cu busuioc,cu strãmãturã, cu bumbãcel ºi chiar cu cordele de mãtasã, când naºul emai cu dare de mânã.

Pe lângã lumânare, trebuie numaidecât o bucatã de pânzã, care senumeºte crijmã, în care se învãleºte copilul, dupã ce-l scoate din apa încare a fost cufundat.

În sfârºit, în zestrea aceasta a copilului mai intrã ºi alte lucruritrebuitoare, precum scutece, faºã etc.

În ziua hotãrâtã pentru botez, cumãtrii ºi moaºa se adunã în casanepoatei ºi de acolo pleacã spre bisericã, unde se face botezul, înorice timp, vara ca ºi iarna. În Bucovina, unii preoþi îndãtineazã aboteza ºi la casa lor, pe când în Macedonia creºtinarea se face numaila bisericã.

În Banat, prin pãrþile Oraviþei, când iese din casã, moaºa atingecopilul cu creºtetul de pragul de jos al uºei, ca sã nu se prindã deochiulde el, ºi zice: „– Cum se aºeazã pragul sub lemn, aºa sã se aºeze ºideochiul la cel nou-nãscut“. La ieºirea din casã, îl dã pe fereastrã, zicând:„– Cum se þine fereastra de casã, aºa sã se þie ºi pruncul de mamã-sa“.

În Muntenia, naºul trebuie sã lese în casã ceva argint, spre noroculcopilului; darul acesta este partea moaºei.

Românii din Istria au obiceiul sã ducã la bisericã, o datã cu copilul,un paner cu de-ale mâncãrii, ca viaþa pruncului sã fie îmbelºugatã.

Prin Bucovina se duce ºi preotului cinste: o gãinã, un ºip de rachiu,dacã botezul se face în casa lui; iar dacã se face la bisericã, i le ducemoaºa, când îl înºtiinþeazã sã vie la bisericã. Preotul, când primeºtedarul, însemneazã pruncul, adicã-i pune numele.

Când toate sunt puse la cale, preotul sãvârºeºte botezul, dupãregulele bisericeºti.

Copilul începe sã plângã când îl cufundã în apã; acest plânsetpoporul îl explicã zicând cã diavolul, care acuma este nevoit sã iasã dincopil, îl chinuieºte. Dacã nu plânge copilul, pentru românii din Ardealacesta-i semn rãu.

Poporul crede cã, dupã creºtinare, copilul capãtã un înger pãzitor,

ARTUR GOROVEI32

care-l apãrã în tot cursul vieþii.Copiii învaþã mai multe rugãciuni, ca sã ºtie a se ruga îngerului

pãzitor. Unele din aceste rugãciuni sunt foarte frumoase.În comuna Mãlini, judeþul Suceava, se ºtie aceastã rugãciune:

Înger, îngeraºul meu,Roagã-te lui DumnezeuPentru sufleþelul meu,ªi din zi ºi din noapte,Pân-la ceasul cel de moarte.Sfântã cruce, apãrã-mã,Înger bun, deºteaptã-mã,Doamne miluieºte-ma,Cu crucea pazeºte-ma.

În Bucovina au o rugãciune mai lungã:

Înger, îngeraºul meu,Roaga-te lui DumnezeuPentru sufleþelul meu.Roaga-te din zi de noaptePân-la ceasul cel de moarte.Iar când moarte nemiloasaA veni cu crunta-i coasaSufleþelul sã mi-l ieie,Atuncea sã mi se deieLuminiþa mândrã-n mânãªi pricestanie-n gurã,Tamâiþã învãlitãCu cearã acoperitã,La sfânta bisericã dusãªi pe sfânta cruce pusã.Mama mea când m-a nãscut,Pe cruce cã m-a fãcut,Pe cruce m-a botezat,Sfânta cruce m-a apãratDe duhul cel necurat.Dumnezeu e tot cu mine


În toate sfintele zile.Trei surori a lui Lazãr,Una Malina,Alta Mãdãlina,Una dalba Rusalina,Dimineþa s-au sculatªi pe câmp cã s-au luat,Pe câmpul Salimuluiªi-a Ierusalimului,ªi dupã ce s-au luat,Acolo c-au cãutatNouã floricele.Darã eleFloriceleN-au gãsit,Ci-au gãsit,O micã albiniþã,ªi din albiniþãS-a fãcut ceruþã,ªi din ceruþãS-a fãcut o luminiþã,Luminiþa s-a aprins,Raiul s-a deschis,Dumnezeu a-nvins,Pe noi ne-a cuprinsªi din gurã-a zis:„Cine-a ºti ºi-a spuneAstã rugãciuneTot la lunã,La sãptãmânã,Sufleþelul ºi l-a scoateDin câte rele din toate:Din negurã,Din pãcurã,Din broaºte cât vacile,Painjeni cât casele,Din nãpârci cât fagiiªi din ºerpi cât brazii.“

ARTUR GOROVEI34

În alte pãrþi, rugãciunea e mai scurtã ºi parcã mai impunãtoare:

Cruce-n casã,Cruce-n masã,Cruce-n patru cornuri de casã.Dumnezeu cu noi la masã,Maica sfântã la fereastrã.Îngeraºul mã pãzeºte.Sfânta cruce mã-ntãreºte;Îngeraºul mi-i luminã,Sfânta cruce mi-i hodinã.

Prin unele pãrþi din Ardeal se crede cã fiecare capãtã, la naºtere, pelângã îngerul pãzitor, ºi un duh necurat, un diavol, care de-a pururea stãîn luptã cu îngerul ºi, dupã cum biruieºte unul sau altul, omul face faptebune sau fapte rele.

Lumânarea de la botez are o mare putere vindecãtoare, dupã credinþapoporului. Dupã cum lumânarea de la Paºti are puterea de a alungavântoasele ºi grindina, tot aºa lumânarea de la botez alungã boala dincopii. De aceea o bucatã din aceastã lumânare se ia ºi se pãstreazã încasã, pentru vreme de nevoie, iar restul rãmâne la bisericã.

În Bucovina, prin districtul Siretului, este obiceiul ca, dupã ce seîntorc de la botez, moaºa se pune pe laiþã, în capul mesei, pe o pernã, iarpe copil îl aºeazã pe o pâne ºi o bucatã de sare ce se aflã pe masã.Pe urmã tatãl cinsteºte pe moaºã cu bãuturã. Atunci moaºa zice:

– Sã te vãd sãnãtoasã, nepoatã. Dumnezeu sã te ridice cu sãnãtate ºicu braþe pline. Cum am ajuns la botez, aºa sã ajungem ºi la cununie.

Nepoata mulþãmeºte cumãtrului ºi-l cinsteºte, apoi moaºaîncredinþeazã copilul tatãlui.

În judeþul Rãdãuþului, tot din Bucovina, este datina ca [sic!]cumãtrul, luând copilul ºi lumânarea de botez aprinsã, le închinãnepoatei, zicând aceste cuvinte:

Poftim, cumãtrã, pruncul acestaPe care l-am botezatªi creºtinat


ªi-n lege l-am bãgat.Þi-l dãruim dumitaleCu pâine ºi cu sare,Cu darul Sfinþiei-Sale;Creºte-l uºorªi sãnãtos.

În alte pãrþi din Bucovina, intrarea în casã cu noul botezat se facemai ceremonios. Moaºa închinã mamei copilul, zicând aceste cuvinte:

Sã-þi fie braþele pline,Casa cu noroc ºi bine!Acesta bine sã nu creascã,Dumnezeu altul sã vã dãruiascã!Precum aþi ajuns pe acestaDe l-aþi botezatªi încreºtinat,Aºa sã ajungeþiCa sã-l ºi creºteþi,ªi sã vã învredniciþiCa sã-l ºi cãsãtoriþi!

Se vede cã în Bucovina s-au pãstrat mai multe din datinele noastrevechi, deoarece mai în fiecare comunã sunt obiceiuri uitate în alte pãrþiale românilor. Aºa, în comuna Vama, districtul Câmpulung, sosind naºulcu pruncul acasã, îl închinã mai întâi pe la icoane, cu aceste vorbe:

Sã fii, fiule, cinstit,De toþi oamenii iubit,Ca ºi sfintele icoane.Toþi sã se uite la tineªi aºa sã þi se-nchineCum se-nchinã la icoane.

Dupã aceea feliciteazã pe pãrinþi:

Sã trãiþi, cumetrilor,S-ajungeþiSã vedeþi

ARTUR GOROVEI36

Pe acest fiu cãsãtoritªi deplin gospodãrit,ªi s-ajungeþi sã vedeþiªi fiii fiilor sãi,Adicã pe nepoþei.

Apoi naºul dezbracã cojocul, îl pune pe masã cu miþele în sus,aºeazã pe fiul sãu deasupra ºi zice:

Fiule, sã trãieºtiªi sã creºti,ªi sã te-nmulþeºti,Sã ai atâtea oi cu mieiªi vaci cu viþeiªi norocCâþi peri în acest cojoc.

Mulþimea ºi varietatea datinelor de la botez aratã cât este de însemnatacest eveniment în viaþa poporului nostru.

** *

Însemnãtatea pe care o dã românul creºtinãrii copiilor ºisolemnitatea cu care sãvârºeºte acest act îºi are originea în Diavol ºi înfrica de acest duh necurat, de la care vin toate nenorocirile.

El, Necuratul, omoarã copiii cari se nasc morþi. Aceºtia, pentru cã nuau fost botezaþi – ºi nu puteau sã fie, pentru cã un mort nu se boteazã – nuse înmormânteazã la un loc cu toþi morþii, ci într-un ungher al cimitirului,pentru cã se prefac în spirite necurate, numiþi moroi, pricolici, vârcolaci,care ies noaptea din mormânt ºi pricinuiesc oamenilor multe necazuri.

În Moldova se crede ca moroii, la ºapte ani dupã ce au fost îngropaþi,ies din mormânt, noaptea, mai cu seamã când îi lunã, intrã pe fereºti încasele oamenilor ºi sug rãrunchii copiilor celor mici. Aceastã supãrare ofac moroii numai când sunt îngropaþi lângã casã, cum se face uneori cucopiii pierduþi înainte de vreme; dacã însã copilul nãscut mort e îngropatîn þinterim, deºi se preface în moroi, nu se aratã la nici o casã.

În Muntenia, prin unele locuri, copiii morþi nebotezaþi se îngroapãîn grãdinã, în pãtul sau dupã casã, fãrã popã, fãrã dascãl, fãrã coºciug,


fãrã pomeni ºi fãrã rugãciuni.Prin Banat cred cã [sic!] copiii pierduþi, fiind nebotezaþi, se prefac

pe ceea lume în tâlhari, cari trãiesc numai din pomana ce se dã pentruceilalþi copii; lucrurile furate le pun într-o traistã pe care o dau mamelelor de pomanã. Pe lângã traistã, asemenea copiii au câte o oalã ºi câte unbãþ; în oalã pun apã, iar cu bãþul se apãrã de ceilalþi tâlhari.

De la o vreme i se face ºi lui Dumnezeu milã de chinurile pe care leîndurã în iad copiii cei nebotezaþi, ºi atunci îi scoate din iad, îi prefaceîn vârcolaci ºi apoi rãtãcesc prin vãzduh, pânã ce ajung la lunã, pe careo mãnâncã, ºi atunci avem întunecimile de lunã.

Au ºi pãrinþii puterea de a împiedica pe aceºti copii sã ajungãmoroi. Prin unele pãrþi din Bucovina, se spalã copiii aceºtia cu aghiazmã,li se face semnul crucei, iar în mormânt li se pune piper, tãmâie ºi usturoi.Apoi mormântul trebuie stropit multã vreme cu aghiazmã.

În unele locuri, precum în þinutul Câmpulungului din Bucovina,patruzeci de zile se toarnã aghiazmã în mormânt, prin o bortã anumelãsatã pânã în fundul mormântului.

În þinutul Dornei, aceastã aghiazmã trebuie adusã de la ºaptebiserici, iar în Boian se crede cã timp de ºapte ani trebuie turnatã mereuaghiazmã pe mormânt. Moroiul se poate mântui ºi mai degrabã, dacã laIordan i se toarna aghiazmã de la ºapte biserici.

Uneori moroii se aratã înaintea oamenilor ºi strigã întruna: „Botez,botez!“. Atunci, dacã ai o bãsmãluþã albã, o arunci asupra lui, iar dacãn-ai bãsmãluþã, rupi o bucatã din hainã, i-o arunci ºi zici: „Boteazã-serobul lui Dumnezeu X, în numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului Duh,amin“. Prin acesta moroiul s-a botezat ºi nu mai iese din mormânt.

** *

Oare ce nume sã punem copilului nostru?ªi aceastã grijã o au tinerii cãsãtoriþi, ºi de cum simte cã a devenit

mamã, tânãra îºi dezmiardã rodul cu numele pe care îl crede ea mai gingaº.Dar nu totdeauna se îndeplineºte ceea ce plãnuieºte. De multe sau

de cele mai multe ori, copilul capãtã un nume la care pãrinþii nu s-augândit niciodatã.

Dacã se naºte într-o zi mare sau în ajunul ei, capãtã numele sfântului

ARTUR GOROVEI38

care se prãznuieºte în acea zi. Unii pãrinþi þin sã dea copilului lor numelebunicului copilului; alþii, cãrora nu le trãiesc copiii, le pun numele pecare-l au copiii celor care au parte de dânºii. În sfârºit, ºi naºul îºi arerostul lui, ba pânã ºi preotul.

Într-o vreme, mai cu seamã în Bucovina, unde actele stãrii civile seþineau de cãtre preoþi, aceºtia dãdeau numele copiilor, la botez, numelealese de dânºii, ºi nimeni nu ºtia cum îl cheamã pe copil, pânã în clipacând preotul rostea cuvintele: „Boteazã-se robul lui Dumnezeu…“

Unii preoþi de multe ori se rãzbunau pe pãrinþii cu cari aveau cevade împãrþit, ori pe fetele care pãcãtuiau, punându-le copiilor lor numeîntortocheate, pe care cu greu le puteau rosti cei din sat.

La poporul nostru chiar numele de botez au variat în cursulvremurilor.

Mai pe la început, numele acestea erau de obârºie romanã. Aºa, dinLonginus se trage românescul Login sau Loghin; din Solinus aveam peSorin; din Sabinus – Saghin; din Casius – Casian.

Unele din acestea au rãmas ºi pânã astãzi, dar ca nume de familie.Din Constantinus avem o serie întreagã de nume : Constantin, Dinu,

cu diminutivele ºi prescurtãrile lor. Din Constans se trage Costan, Stan,Stãnilã ºi altele. Andreas a dat româneºtile Andrea, Andrei, Udrea; Florianuspe Florea, Florin, Florica; Georgius pe Giurgea, Giurgiu, George.

Mai sunt încã ºi alte nume de originã romanã, pe care nu-i nevoiesã le înºirãm pe toate; putem pomeni însã pe Tatin din Tatius, Domniþadin Domitia, ca mai caracteristice.

Mai târziu, sub influenþa slavonã, au început a fi la modã nume caGavril, Pavel, Mihail, Neculai, Vasile, Iacob – nume de sfinþi.

În epoca fanariotã, care a fost o stare pe loc a poporului nostru, dintoate punctele de vedere, au început a ni se poci ºi numele, ºi multe dinele au rãmas pocite ºi pânã azi. Din timpul grecilor ne-am împodobit cuMihalache, Dumitrache, Iordache ºi altele uricioase ca acestea. ªi totde la fanarioþi ne-au rãmas numiri ca: Frãsina, Smaranda, Nechita,Spiridon, Zamfira, Pintilei º.a.

Pe la mijlocul veacului trecut, a început influenþa francezã.De atunci ne-am împodobit în lumea târgurilor cu Alfred, Gaston, Edgarºi altele de acestea, din care unele au început a strãbate ºi pe la þarã.

De câtva timp însã am început a ne dezmetici ºi noi ºi a ne întoarce din


rãtãcirile acestea, dãunãtoare neamului nostru; au început ºi ai noºtri a-ºimai pune copiilor nume româneºti, iar prin Bucovina ºi Ardeal parcã se camexagereazã, dând copiilor numai nume curat romane: Sabin, Liviu ºi altele.

În România liberã curentul pare a fi mai sãnãtos; pe lângã numelesfinþilor, care trebuie sã rãmâie, se întrebuinþeazã multe numiri în contracãrora nu este nimic de zis. E foarte frumos ºi sunã curat româneºte sã senumeascã cineva Mircea, Sorin, Vintilã, ªerban, Vlad etc.

În privinþa acesta, ca în multe alte privinþi, am face mai bine sãimitãm ºi noi pe unguri, cãrora nu li-i ruºine, ba încã þin ca mare mândriesã-ºi pãstreze numirile vechi, mãcar cã toatã lumea ridiculizeazã uneledintre ele.

** *

De multe ori întâlnim oameni cari au douã nume de botez, unul carestã scris în actul de naºtere fãcut la primãrie ºi pe care mai nimeni nu i-lºtie, ºi alt nume cu care-l strigã toatã lumea. Aºa ai sã vezi cã [sic!] cutareom, în toate actele lui, în registrele ºcoalei, în controalele armatei, e trecutcu numele de Dimitrie, pe când neamurile ºi prietenii îi zic Mihai.

Lucrul acesta s-a întâmplat ºi în vremurile vechi la noi, ºi chiarîntre domnii þãrii. Aºa, bunãoarã, Bogdan al II-lea, fiul lui ªtefan celMare ºi Sfânt, Domnul Moldovei, se numea ºi Vlad.

Nu-i de crezut sã i se fi pus lui Bogdan al II-lea ºi numele de Vlad,numai pentru a se deosebi de Bogdan I ; mai degrabã trebuie sã credemca adaosul acesta se datoreazã obiceiului care este ºi astãzi în tot poporulromânesc, de a schimba uneori numele unui copil.

Când unui pãrinte nu-i trãiesc copiii, ori îs tot bolnavi, ceea ceînsemneazã cã îi chinuieºte Necuratul, atunci este datina sã i se schimbenumele de botez, crezându-se cã sub acest nou nume nu-l va mairecunoaºte Ducã-se-pe-pustii ºi-l va lãsa în pace.

Schimbarea aceasta se face cu o anumitã formã: prin vânzare.De pildã, o femeie n-are noroc la bãieþi. Ea cautã pe o altã femeie,

ai cãrei copii sunt voinici ºi sãnãtoºi, ºi se înþelege cu dânsa cum sã facã.Într-o zi anumitã, femeia aceasta vine la casa prietenei, se apropie

de fereastrã, o strigã pe gazdã, care nu iese din casã, ºi amândouã vorbescpe fereastrã:

ARTUR GOROVEI40

– N-aveþi cumva vreun bãiat?, întreabã vecina.– Ba avem, rãspunde cea din casã; dar ce folos dacã n-avem noroc

sã ne trãiascã.– Vindeþi-mi-l mie, cã eu, slavã Domnului, am noroc destul.– Þi-l vând.– Da’ ce cereþi pe dânsul?– De, ce sã spun!... aºa bujor de flãcãu preþuieºte mult.– Eu pot sã-þi dau atâta.– Adã banii încoace.Vecina întinde banii pe fereastrã.Gospodina ia banii ºi tot pe fereastrã îi dã copilul, care se cheamã

cã-i vândut.Toatã scena acesta se petrece cu toatã seriozitatea cuvenitã unui

act real, precum ºi este în mintea poporului.Poporul în orice superstiþie nu vede numai o formalitate vagã; tot

ceea ce face el porneºte din intima convingere cã fiecare gest, fiecarecuvânt dintr-un descântec, de pildã, îºi are un rol, o însemnãtate caretrebuie sã producã numaidecât efectul cãutat.

Pontifii romani râdeau de credulitatea celor cari puneau temei pespusele lor; preoþii catolici vor fi râzând ºi astãzi, în altar, ºi vor fizicând, ca ºi odinioarã, când taie sfânta împãrtãºanie: „Pâne eºti, pânevei rãmânea“, pentru cã la dânºii nu-i decât fãþãrnicie, pe când poporulnostru, când crede în ceva, crede cu toatã puterea convingerii, ori nucrede deloc, – el nu-i fãþarnic.

Dupã ce strãina a luat copilul pe fereastrã, înconjoarã cu dânsulcasa, apoi intrã pe uºã zicând aceste vorbe:

– Nu mi-þi primi sã mân la dumneavoastrã, cã-s strãinã, ºi de departe,ºi nu ºtiu încotro sã apuc… ªi mai am ºi copilul acesta cu mine ºi nusunt în stare sã merg mai departe cu dânsul.

Mama copilului rãspunde:– Ba te-om primi, de ce nu… Ia poftim, treci mai aproape.Femeia pune copilul jos ºi se aºeazã ºi ea pe laiþã, ca la sfat.Mama o întreabã:– Da cum îl cheamã pe bãieþel?ªi ea îi spune cum îl cheamã, dându-i un alt nume.Atâta lucru e destul, pentru a face pe toatã lumea sã creadã cã acest

copil, astfel vândut, de acum nu mai este în primejdie, ºi cã va trãi,


precum trãiesc ºi ai cumpãrãtoarei.Seriozitatea cu care s-au petrecut toate acestea lasã în sufletul

pãrinþilor o oarecare amãrãciune. Ei cred cã, în adevãr, copilul aparþineîntrucâtva celei care l-a cumpãrat ºi cã pe Ceea-lume nu vor avea partede dânsul. De aceea, prin unele localitãþi, precum în Bucovina, pãrinþiiîºi rãscumpãrã copiii mai târziu, tot pe fereastrã, când cred ei cã Diavolulle-a pierdut cu totul urma.

Cumpãrãtoarea, când schimbã numele copilului, nu-i mai puneunul pe care l-a mai avut vreun alt copil al pãrinþilor fãrã noroc. Ba, prinmulte þinuturi, de pildã, în Bucovina, nici nu se pun nume de sfinþi, cimai cu seamã nume de fiare sãlbatice, deoarece este înrãdãcinatã credinþacã de acestea nu se apropie duhurile necurate.

Aºa se explicã pentru ce pe mulþi români îi cheamã Lupu, Ursu,acestea fiind nume de botez, nu de familie.

Tot de la acestã credinþã este datina moþilor din Ardeal de a-ºiboteaza copiii cu numele Lupu, Grozavu, Ursu, ca sã fie scutiþi de boli ºisã nu se apropie moartea de dânºii.

** *

Orice eveniment întâmplat în viaþa lui românul îl sãrbãtoreºte cu omasã mare.

Oricât ar fi el de nevoiaº, oricât de multe belele s-ar grãmãdi pe capullui ºi i-ar amãrî viaþa, el trebuie sã petreacã, sã se veseleascã la întâmplãrica acestea, când din moºi-strãmoºi a apucat cã trebuie sã fie veselie.

ªi þãranii noºtri ºtiu sã cruþe de sfialã pe omul sãrac, care din pricinasãrãciei nu ar putea sã urmeze datinã strãmoºeascã, nu ar putea sã deamasa obiºnuitã la botez.

Omul sãrac îºi va scoate toatã cheltuiala fãcutã din darurile fiecãruioaspete, daruri fãcute în aºa fel, încât cel care le primeºte sã nu fie întrunimic jignit.

Masa care se dã în cinstea cumãtrului mare sau a cumãtrilor mari,dacã sunt doi ori mai mulþi, se numeºte cumãtrie.

Cumãtria nu se face pretutindeni în aceeaºi zi.În unele locuri se obiºnuieºte a se face în seara botezului; pe aiurea

se face în seara zilei urmãtoare dupã botez; în alte locuri se face pestecâteva zile, ba chiar în aceeaºi localitate se întâmplã sã varieze ziua

ARTUR GOROVEI42

aceasta, dupã împrejurãri.La cumãtrie se poftesc, de obicei, numai gospodarii, adicã oamenii

însuraþi ºi nimeni nu vine nepoftit.Pofta se face de tatãl copilului sau de altcineva din casã.În Moldova, prietenul casei care face invitãrile intrã în casa celui

care urmeazã sã fie poftit, þinând în mânã o garafã de rachiu ºi un pãhãrel.Dupã ce zice câteva vorbe de cinste pentru gazdã, umple pãhãruþul, îlînchinã fiecãruia dintre gospodari ºi-i pofteºte pe searã la cumãtrie.

Cine-i mai priceput, poftirea aceasta nu o face în mod banal, ca înoraºe, unde suntem obiºnuiþi cu veºnicele cuvinte: „D. ºi d-na X auonoarea a invita pe d. ºi d-na Y…“. Nu; la þarã, hâtrul bun de glume zicecam aºa:

„– Jupânul nãnaº ºi jupâneasa nãnaºã, împreunã cu ai lor cumãtri seînchinã la cinstita faþa d-voastrã, ca la un mândru codru verde ºi vã pofteºtesã osteniþi desearã, pânã la casa domniilor sale, cã li s-a nãscut prunc tânãrºi frumos ºi de mare veselie s-a umplut casa lor. Tare se vor supãra cinstiþiinãnaºi ºi întreaga cinstitã adunare, dacã veþi da greº la aceasta“.

La aceastã poftire, gazda rãpunde prin câteva cuvinte ºi apoi se cinstesc.Când tatãl copilului face sigur poftirea, atunci, în Fundul-Moldovei din

Bucovina, el se duce fãrã de rachiu în casele vecinilor ºi-i pofteºte zicând:

Poftiþi sã faceþi un bineSã veniþi pânã la mineCã fac astãzi botejune.

Cei poftiþi, în multe locuri, nu se duc cu mâna goalã. Femeile, maicu seamã, iau cu ele ouã, câte un blid de brânzã sau fãinã de grâu sau ºialte lucruri de ale gospodãriei, precum câteva fuioare de cânepã, vreolegãturã de lânã, ºi când ajung la casa unde-i cumetria, dau darul înmâna mamei ºi zic:

„– Poftim, de sãnãtatea lui X“.Dupã ce s-au adunat toþi musafirii ºi dupã ce mai glumesc între

dânºii, se aºeazã la masã.Bucatele cele mai întrebuiþate la masa de la cumãtrie sunt ciorba

(zeama), sarmalele, friptura, plachia ºi plãcintele.Friptura ºi plãcintele sunt însã mâncãruri tradiþionale, care nu pot lipsi

de la nici o masã mare, de ele fiind legate o mulþime de credinþe ºi mai cu


seamã de obiceiuri care nici nu s-ar putea practica fãrã aceste mâncãruri.Dacã [sic !] cumva cumãtria se face în zile de post, atunci se dã de

mâncare borº de peºte, gãluºte, peºte prãjit ºi vãrzare.Cei de casã ºi moaºa nu se aºeazã la masã, iar musafirii, în cele mai

multe locuri, stau de o parte bãrbaþii ºi de altã parte a mesei, femeile.Nãnaºului i se dã locul de cinste, în capul mesei.

Când fiecare s-a aºezat la locul lui ºi s-a adus pe masã sorbitura, tatãlcopilului ia un pahar ºi închinã la cumãtrul sau la cumãtra mare, zicând:

– Cumetre, bine aþi venit la noi cu sãnãtate!Cumãtrul rãspunde:– Bine v-am aflat cu sãnãtate! Bine ºi noroc sã dea Dumnezeu

peste tot locul ºi mai ales noului nostru finuþ.Tatãl iarãºi zice:– Sã trãiþi!... Precum aþi ajuns de l-aþi creºtinat, aºa sã ajungeþi ºi

sã-l cununaþi.Cumãtrul rãspunde :– Da Doamne!Cât þine masa, fiecare închinã câte un pahar în cinstea cumãtrului

ºi pentru sãnãtatea finului.Unele din aceste felicitãri se fac în versuri, precum se obiºnuieºte

prin Bucovina, unde cel care închinã în cinstea cumãtrului zice:

Cumãtre mare!Precum ai ajuns sã botezi,Aºa sã ajungi sã ºi cununi,Sã ai tot fin de fin,Sã-þi fie voia deplin!

ªi acum vine rândul glumelor ºi al vorbelor de spirit, în privinþacãrora poporul nostru este neîntrecut.

Cumãtra mare, când îi vine rândul sã cinsteascã, ridicã paharul ºi zice:

Dragu-mi-i paharul plinªi badea nu prea bãtrân.Dragu-mi-i paharul rasªi bãdiþa nu prea gras.

Vreunul din mesenii ºagalnici, vrând sã facã pe cumãtra mare sãbeie tot paharul, rãspunde:

ARTUR GOROVEI44

În fundul paharuluiSãnãtatea omului,Deci cine nu bea de duºcãAcela moare de puºcã.

Pe la Sãliºte, în Ardeal, se mai rostesc ºi versurile acestea:

Ce frumoasã adunare:Tot de cei ce scurg pahare;Deci, cel ce bea sã trãiascã,Cel ce nu bea, sã plesneascã.Cel ce bea e un om bun;Cel ce nu bea, e nebun.Cel ce bea e om voinic;Cel ce nu bea, e calic.Cel ce bea, e om voios;Cel ce nu bea-i ticãlos.Cel ce vinul nu va beaNici în rai nu va intra,Cãci ºi Sfântul Petru zice:Beþi vinul sã nu se strice.

Cumãtrul ºi cumãtra sunt însã obiectul atenþiei generale ºi al tuturorglumelor.

În pilda lor, numai ce auzi pe unul de la un colþ de masã:

Lelea albã ca omãtulSe iubeºte cu cumãtrul;Da’ cumãtra sã nu ºtie,Vorbã-n casã sã nu fie.Lelea albã cum e caºulSe iubeºte cu nãnaºul.Da’ nãnaºa sã nu ºtie,Lungã vorba sã nu fie.Brãdãnaº cu vârful verde,Cumãtra sprâncene negre,


Cine-o vede mintea-ºi pierde!

Când se întâmplã ca sã meargã vorba prin sat despre cumãtra, unrãutãcios adaogã:

Lelea albã ca vãtrarulSe iubeºte cu jandarul.

Prin Bucovina, unde evreii sunt stãpâni pe sate, se mai aude ºi aºa:

Lelea albã ca [sic!] ceaunulSe iubeºte cu jupânul.

Când se pun pe masã sarmalele sau gãluºtele, dacã cumãtria-i în zide post, moaºa aprinde lumânarea de botez – sau lumânãrile, dacã suntdouã – le pune într-o cofiþã ºi cofiþa o aºeazã pe masã ºi zice:

Bunã vremea la dumneavoastrã,Cinstiþi meseni ºi gosodari,Dar mai ales la cumãtrii iºti mari!Iatã cã v-aduc lumini frumoase,Strãlucite, luminoase,Înaintea dumilorvoastreSã ºadã,Sã ardã,Sã vã vedeþi de voioºi,De bucuroºiªi de frumoºi:Sã le priviþi,Sã cinstiþiªi sã vã veseliþi;La ele sã cãtaþi,Sã vã ospãtaþiªi sã vã bucuraþi!

Moaºa ia copilul din braþele mamei ºi-l închinã înaintea cumetrilor aºa:

Bunã vreamea la dumneavoastrãCinstiþi meseni ºi gospodari,Dar mai cu de-ales

ARTUR GOROVEI46

La dumneavoastrã, cumetri mari!Bine v-am gãsit sãnãtoºiªi voioºi!Iatã, v-aduc un fin al dumneavoastrã,De la nãnaºi pocinoc,De la Dumnezeu noroc!Poftim, cumãtrã mare,Dãruieºte finului dumitaleCe te trage inima,Ce-i vroi, ce þi-a plãcea!

Cumãtra mare rãspunde:

Mulþumim, moºicã dragã!Mulþumim cã l-ai adusªi-naintea mea l-ai pus;Ia sã vãd câtu-i de mare,De isteþ ºi de frumos,De voinic ºi sãnãtos!

Cumãtra mare ia copilul în braþe, îl sãrutã pe frunte, apoi îl dã alteicumetre, ºi tot aºa se perindeazã la toþi oaspeþii, pânã ce ajunge la cumãtracare l-a luat întâi în braþe, ºi fiecare dã copilului în dar bani, care câtpoate: un leu, doi lei, alþii ºi mai mult, alþii mai puþin, dar oricine sefereºte a da altfel de bani decât de argint, aºa cã cincizeci de bani estedarul cel mai mic.

Când dã banul, oaspetele zice:

Poftim, moºicã dragã,De la noi cam puþintel,De la Dumnezeu mai mult.

Pe aiurea, precum în satul Bosanci de lângã Suceava, în Bucovina,cumãtrul mare, când îi dã moaºa copilul în braþe, ia un talger în carepune banii ce vrea sã îi dãruiascã; ceilalþi oaspeþi pun ºi ei darul lor,apoi cumãtrul pune talgerul pe pieptul copilului ºi astfel îl dã mameisale, zicând:

– Poftim, cumãtrã, grijiþi ºi pãstraþi, sã aibã finuþa noastrã de salbãºi cercei. De la noi mai puþin, de la Dumnezeu mai mult, însutit ºi înmiit.


Cei de casã zic aºa:

Mulþãmim, cumãtre, mulþãmim!De unde v-aþi cheltuitDumnezeu sã vã-mplineascãÎnsutitªi-nmiit!Sã trãiþi,Sã sporiþi,Tot din finÎn fin,Cum aþi ajuns sã-l botezaþi,S-ajungeþi sã-l cununaþi.

La care cumetrii rãspund:

– Amin! Deie Dumnezeu!

Dupã ce s-au strâns darurile pentru copil, se dã câte ceva ºi pentrumoaºã, într-un talger pe care ea îl pune pe masã.

În Bosanci, moaºa pune pe masã un colac lungãreþ, numit pupãzã,fãcut anume pentru aceasta ºi, punându-l înaintea cumetrei mari, zice:

Poftim, gospodari cinstiþi,Cum staþi aici ºi cinstiþiTot aºa binevoiþiªi-n pungã mâna bãgaþi,Parale albe cãtaþi;ªi de mãrunte n-aflaþi,Chiar ºi întregi sã luaþi,În pupãzã le-mplântaþiªi moºicãi i le daþi,Sã aibã ºi ea în ist anMãcar de un peºtimanªi moºoiul de-un caftan,Cã aºteaptã mai de-un an.Fiþi buni, fiþi buni ºi-mplântaþi,Nicidecum sã n-aºteptaþi

ARTUR GOROVEI48

Ca sã fiþi prea mult rugaþi,Cã ºi moaºa, de trãieºte,Fiecãrui trebuieºte,Azi la unul, mâni la altulªi tot aºa la-ntreg satul.

Mesenii împlântã în pupãza banii pe care vor sã-i dãruiascã moaºei.În alte pãrþi, cumãtrul mare ia o plãcintã ºi o bucatã de fripturã,

înfige în plãcintã o monedã ºi apoi le dã moaºei. Moaºa, jucând cuplãcinta în mânã, se duce pe la fiecare oaspete, care îi dã câte ceva.

În þinutul Dornei din Bucovina, darurile copilului se dau înaintede masã.

Înainte de a începe oaspeþii sã mãnânce, moaºa pune copilul pemasã, dinaintea cumãtrului, dupã ce mai întâi l-a supãrat pe copil, ca sãplângã. Dându-i copilul, moaºa îi spune cumãtrului cã plânge pentru cãîi trebuie bani de opinci, de cãciulã, de iþari.

Cei de faþã, începând cu cumãtrul mare, pun banii lângã copil, uniizicând cã-i dau bani pentru pâne, alþii pentru sare, iar alþii zic:

Eu dau pentru sãnãtate,Cã-i mai bunã dintre toate.

Prin judeþul Suceava, moaºa, când prezintã nãnaºului copilul, zice aºa:

Din gãoazã din rogozA ieºit ist fãt frumosªi cere scufã ºi salbãSã se ducã-n lumea albã,Cere cal de cãlãrieªi o stea la pãlãrieCa sã treacã de pustie;ªi mai cere ºi-un cal breaz,Cã-i fecior de om viteaz.Dã-i mãicuþã-un oborocCa sã-ºi cate noroc,ªi mai dã-i mãicuþã-o sitãCa sã-ºi cate de ursitã;ªi mai fã maicã-o plãcintãS-o mâncãm pânã la nuntã.Ca grâul X sã creascã


ªi-ntru mulþi ani sã trãiascã.

Dupã ce au ospãtat ºi s-au veselit, într-un târziu musafirii se împrãºtie.Despãrþirea de gazde nu se face ca în toate zilele. Nu se zice:

„rãmâneþi sãnãtoºi“ sau alte formule de acestea obiºnuite. Se observã ºicu aceastã ocazie un ceremonialul deosebit.

Cumãtra mare îºi ia rãmas bun cu un cântec care sunã cam aºa:

Frunzã verde lemn de nucã,Mi-a venit vremea de ducã;Mi-a fost vremea mai demult,Dar eu nu m-am priceput.

Se mai cântã ºi astfel:

Sara bunã mi-aº lua,Nu mã-ndur de dumneata,Cumãtriþã, draga mea.Seara bunã, eu mã duc,Muþãmim, gurã de cuc.Sara bunã nu de tot,Cã am gând sã te mai vãd.

Gazdele vor sã mai þinã pe musafiri, sã mai petreacã. Mamacopilului zice:

Cumãtrã, cireaºã-amarã,Fã-mi cu ochiul pân’ afarã;Cumãtrã, cireaºã dulce,Fã-mi cu ochiul când te-ai duce.

Cumãtra vrea sã plece cu tot dinadinsul, dar mama copilului zice:

Dragu-mi-i, boieri, de voi,C-aþi venit pânã la noi,ªi mi-i drag de dumneavoastrã,C-aþi venit la casa noastrã,Da’ de-acuma mai dragi mi-þi fiCã ºi mai des mi-þi veni.

ARTUR GOROVEI50

Dacã vede gazda cã [sic!] cumãtra nu glumeºte ºi se pregãteºte deplecare, o petrece pânã la poartã, cântându-i:

Cumãtriþa mea cea dragã,Mi-a trecut acum de ºagã.Cumãtrã, cumãtrã hãi,Când aud de sara bunãMi se uscã limba-n gurã.

Când au ajuns la poartã, se face încã o datã cinste cu un pãhãruþ debãuturã ºi apoi se despart, urându-ºi fericire ºi sãnãtate.

Uliþele satului clocotesc de chiuituri ºi cântece de veselie; în curândapoi liniºtea se întinde, ca o negurã, peste tot ºi a doua zi fiecare îºiîncepe traiul obiºnuit.

** *

Seria datinelor de botez nu s-a isprãvit numai cu acestã cumãtrie.Naºul trebuie sã îºi scalde nepoata.Scãldãtoarea aceasta se face ºi ea numai cu anumite formalitãþi.Afarã de naº, nici un alt bãrbat nu este îngãduit a lua parte la acestã

ceremonie.Moaºa pregãteºte scãldãtoarea sau scãlduºca, precum se zice în

Bucovina, punând în apa neînceputã busuioc, mãrar, mintã, romaniþã ºialtele, care au darul de a transmite copilului toate calitãþile lor.

Se înþelege cã aghiasmã se pune ºi în acestã scãlduºcã, precum seobiºnuieºte a se pune ºi în cea dintâi scãldãtoare de dupã naºtere.

Moaºa vârã copilul în apa, iar naºul aprinde lumânarea care a servitla botez ºi picurã cu dânsa cruciº în scãldãtoare, în care aruncã ºi câþivabani, ºi apoi cumãtra mare scaldã copilul, îl înveleºte în crijma în care afost pus dupã ce s-a scos din botez ºi, dupã ce-l ºterge cu crijma în gurã,subsuori ºi-n urechi, îl dã mâni-sa, zicând:

Poftim, þine-l!Sã fie voios,Sãnãtos ºi frumos,Lucrãtor,


Ascultãtorªi-ndurãtor.Sã trãiascãªi sã creascã;Sã fie harnic foc;Sã aibã mult noroc.Iar dumneata, cumãtrã,Ca o mamã adevãratãSã trãieºti,Sã poþi sã-l creºtiªi sã-l povãþuieºti.

Mama sãrutã mânã cumãtrei ºi-i mulþumeºte, zicând:

Mulþãmim, cumãtrã,Cã l-ai botezatªi l-ai creºtinat.

O importanþã deosebitã se dã locului unde se aruncã apa care aservit la scãldãtoare ºi aruncarea aceasta se face numai cu ceremonial.

În scãldãtoare nu numai cã s-a turnat aghiazmã, care a sfinþit-o, darîn apa aceasta s-a luat ºi sfântul mir, cu care a fost uns copilul la botez.De aceea nu se poate arunca oriºiunde.

Dacã în apropiere se aflã vreo apã curgãtoare, scãldãtoarea searuncã în ea; de nu, se varsã în livadã, la rãdãcina unui pom ori îngrãdina cu straturile.

Moaºa ia covãþica [sic!] cu scãldãtoarea; cumãtra ia lumânarea debotez, aprinsã, o sticlã de rachiu îndulcit cu miere ºi, urmate de celelatefemei care au asistat la scãldãtoare, iese din casã, prinzându-se de mânãºi formând un fel de dans, se duc la locul hotãrât de mai înainte, totjucând, cântând ºi strigând:

Hopa, hopa,C-a zis popaSã jucãmªi sã cântãm,Sã ne-nvãþãm,Bine-n lume sã fãcem,

ARTUR GOROVEI52

De rãu sã ne apãrãm,Sã nu facem nicicând rãu,Sã fie lui DumnezeuNeplãcutªi urât.Sã facem numai frumosSã placã ºi lui Hristos,Sã facem numai plãcut,Sã placã Duhului Sfânt,ªi sã facem numai bine,Sã placã la oriºcine.

Ajungând la locul acela, de pildã, la un pom, rãstoarnã covãþica,apoi o aºeazã cu gurã în jos ºi se aºeazã moaºa pe dânsa, zicând:

S-a rãsturnat covata,Sã trãiascã nepoata;ªi s-a rãsturnat deodatãSã mai facã înc-o fatã,S-a rãsturnat pe-un picior,Sã mai facã ºi-un fecior.

Celelalte femei care au stat roatã în jurul moaºei încep a cânta:

Joacã, moaºã, pe covatãSã mai aibã câte-o fatã,Joacã, moaºã, pe ºtiubeiSã mai aibã nepoþei.Sã trãiascã nepotul,Sã mai facã ºi un altul,Sã trãiascã ºi nepoataSã mai facã ºi alta.Nepotul dac-a trãi,Noi bine ne-om veseliCu fete ºi feciori,Cã de-acestea ne-a fost dor.Sã jucãm, sã ne veselim,Tot de-acestea ne gãtim,


ªi nepotul sã trãiascã,De-acestea sã ne gãteascã.

ªi cum stã moaºa pe covatã, femeile joacã în jurul pomului ºi amoaºei, chiuind aºa:

Dragul mamei sugãtor,Sã trãieºti, sã creºti uºor,Sã fii tatei de bun sporªi mamei de ajutorDe pe vatrã pe cuptor.

Dacã e fatã, chiuitura e astfel:

Draga mãmucãi pãpuºã,Sã trãieºti, s-ajungi mãtuºã,Sã fii bunã jucãuºãCu gunoiul dupã uºã.

În timpul cât se învârte a treia oarã în jurul pomului, se chiuie astfella adresa naºei:

U, iu, iu, nãnaºã mare,Ia ºi suflã-n lumânare,Doar a arde ºi mai tare.Sã zvârlim cea scãldãtoareÎn grãdina cu florile,Sã strângem nurorile.

Sfârºindu-se ºi învârtitura ºi chiuitura, cumãtra mare stingelumânarea.

Când se scolã moaºa de pe covatã, îndeamnã pe femei sã sarã pestecovatã, ca sã aibã noroc ºi ele ºi sã capete un fecior ori o fatã:

Hai, sãriþi peste covatã,S-aveþi ºi voi câte o fatã;Dar sãriþi cam nãltiºor,S-aveþi ºi câte un fecior.

Dupã ce au sãrit peste covatã, unele în serios, altele mai în glumã,

ARTUR GOROVEI54

cumãtra mare le cinsteºte pe toate cu rachiul îndulcit cu miere, ºi ceea cerãmâne în sticlã, aruncã la rãdãcina copacului, unde s-a turnat ºiscãldãtoarea.

Întoarcerea în acasã se face tot cu un ceremonialul special.Femeile împodobesc pe moaºã.Dacã-i varã, o înfloresc cu diferite flori; dacã-i iarnã, îi pun numai

câteva fire de busuioc ºi fiecare dintre ele îºi pune busuioc la ureche.ªi tot þinându-se de mânã, cântând ºi chiuind, intrã în casã.

În unele locuri din Bucovina, precum în Boian ºi Mahala, femeile punpe moaºã în covãþicã ºi aºa o aduc în casã. Asta se face pentru mai mult haz.

La toata ceremonia acesta a aruncãrii scãldãtoarei, naºul n-a luatnici o parte. El a stat în casã vorbind cu mama copilului ºi dându-isfaturi bune cum sã-l creascã ºi sã-l facã gospodar de soi. Când danþulintrã în casã, moaºa se desprinde dintre jucãuºe, ia copilul cu pernã cutot în braþe, îl dã naºului ºi zice:

Cinstite cumãtre mare!Poftim un cioban la oi,Cã pe dealuri ºi pe vãiToatã vara le-a purtaªi le-a paºte ºi-nturna.Pe dealul cu florileEl a paºte oile;Pe valea cu carpeneleA înturna caprele.Caprele-s iuþi de picior,Dar ºi el e sprintenior.Ciobãnaºu-i mititel,Dar fiindcã-i uºurelDe picior îi bun ºi el,Mãcar cã e mititel.

Când îl pune pe mâna cumãtrului, moaºa zice:

Cinstite cumãtre mare!Poftim cã finul cel mareCere numai o oaie mare,Iarã cel mai mititel


Cere-o vacã cu viþel.

Nãnaºul, luând copilul în braþe, pune pe crijmã o sumã de bani, câtîl þine punga, ca dar pentru finu-sãu, zicând:

Poftim, moaºã, de-un purcel,Sã aibã parte de el.

Dupã aceasta moaºa încredinþeazã copilul mamei sale.Pe aiurea, cumãtra mare dã copilul în mâinile mamei, zicând aceste

cuvinte:

Poftim, cumãtrã, finulCu pâne ºi cu sare,Cu darul sfinþiei sale.Eu l-am scãldat,L-am spãlat,L-am îmbrãcatªi l-am înfrumuseþat.Iar dumneata-l þineªi mi-l creºte bineCu noroc ºi sãnãtate,Ca sã ai de dânsul parte.

La aceastã urare, mama copilului rãspunde:

Mulþãmim, cumãtrã!Cum ai ajuns de l-ai botezatªi încreºtinat,Aºa s-ajungi sã-l ºi cununi.Iar lumina aceastaCum ai fãcut-oªi ai gãtit-oªi ai împodobit-o,Aºa s-o vezi ºi-n Ceea lumeDe gãtitãªi împodobitã.

ARTUR GOROVEI56

Lumina de care se pomeneºte este lumânarea de botez, pe caremoaºa o stinge atunci în grindarul casei.

Scãldãtoarea se sfârºeºte cu o masã care-i cu atât mai îmbelºugatã,cu cât sunt ºi gazdele mai cu dare de mânã.

** *

Creºtinul care a primit de la cumãtrul sãu atâtea daruri la botezulcopilului trebuie sã-i mulþumeascã într-un chip mai deosebit, sã-i araterecunoºtinþa.

Acesta se face ducând cumãtrului colaci.Manifestarea de mulþumire pentru cã i-a creºtinat copilul sau

rãspuns la cinstea fãcutã, acest obicei, colãcimea, se confundã adeseacu superstiþiile. Sãvârºeºte un pãcat acela care nu duce colaci.

Dacã pruncul a murit ºi pãrinþii lui nu au dus colaci naºului, secrede cã acest copil se leapãdã de pãrinþii lui ºi nici nu se mai roagã luiDumnezeu pentru dânºii.

De aici putem înþelege cu câtã sfinþenie trebuie sã urmeze ºi acestãdatinã.

Colacii care se duc cumãtrilor sunt mai mari ºi mai cu îngrijirepregãtiþi decât cei obiºnuiþi. De regulã se împletesc în câte patru, ºasesau câte opt împletituri ºi se mai înfloresc chiar ºi cu flori.

Când copilul botezat trãieºte, colacii trebuie sã fie cu soþ ºi acoperiþicu o pânzãturã, tulpan, testimel, basma, nãframã etc.

Când copilul e mort, colacii sunt fãrã soþ, iar învelitoarea trebuie sãfie sub colaci, care stau descoperiþi.

Tot pentru copiii morþi se duce ºi pomiºor, împodobit cu lumânãrele,fructe – mere, perje, nuci – ºi un ºip cu mursã sau o ulcicuþã cu apã. Acestease dau de pomanã, pentru ca sufletul celui mort sã aibã pe Ceea-lume.

Când ajunge cu darurile acestea la casã, cumãtrului i se închinã ooraþie, pe care dacã nu o poate spune tatãl copilului, care nu e bun degurã, însãrcineazã pe altul sã o rosteascã.

Oraþiile care se spun în asemenea ocazii sunt în felul acesteia:

Bunã ziua,Bunã ziua


La dumneata, cumãtre mareªi la dumneata, cumãtrã mare!Ne arãtãm cu colãcei;Colãceii-s mititeiDar mândri ºi frumuºei,Cã-s fãcuþi din grâu frumosCa ºi faþa lui Hristos.Colacii ni-s mititei,Darã voia noastrã-i mareLa faþa dumitale,ªi voia noastrã-i deplinãªi inima încã ni-i bunã.Poftim de întinde mânaCã þi-e vina.Uitã-te în sus ºi-n josªi la faþa lui Hristos.Sã laºi inima pãgânã,Sã iai inima românã,Sã prinzi colacii în mânã.Uitã-te în fundul covãþeleiGãsi-vei funia viþelei...Cum ai ajuns a-l boteza,Sã ajungi a ºi-l cununa!

În cazul când copilul aceluia care aduce colacii este mort, oraþiaaceasta este astfel:

Ne arãtãm cu colãcei,Colãcei de grâu frumosCa ºi faþa lui Hristos.Colãcei-s cum i-a datDumnezeu cel prea-ndurat;Darã voia noastrã-i mareCãtrã faþa dumitale;Voia noastrã îi deplinã,Cã-i dãm din inimã bunã,Poftim, cumãtrã, de-i primeºte

ARTUR GOROVEI58

Pentru numele lui Dumnezeuªi de sufletul lui X.

În unele localitãþi, precum în satele Rãdãºeni ºi Mãlini, din judeþulSuceava, se obiºnuieºte a se duce trei soiuri de colaci: colaci de mort,colaci de scãldãtoare ºi colaci coperiþi.

Colacii de mort se duc dupã înmormântarea pruncului botezat.Colacii de scãldãtoare se duc de pãrintele copilului, împreunã cu

moaºa, care-i închinã cumetrilor, zicând:

Bunã vremea, cumãtri mari!Se-nchinã finii DumneavoastrãCu colaci de grâu frumos,Faþa Domnului Hristos.Cum vedeþi, colacii-s mici,Pentru cã ºi finii-s mici,Darã voia lor li-i mareAsupra feþii Dumneavoastrã.Ei se roagã sã-i primiþiDarã sã nu bãnuiþi,Ca dacã finii DumneavoastrãOr creºte mari ºi-or trãi,ªi colacii i-or mai mãri,Voia Dumneavoastrã-or împlini.ªi Dumneavoastrã-þi cheltui,Poftim, sã vã fie de bine!Dar ... nu uitaþi nici de mine!

Colacii coperiþi se duc mai târziu ca [sic!] ceilalþi ºi cu mai multãceremonie.

Într-o zi hotãrâtã de mai înainte ºi, de obicei, dupã jumãtate de ansau chiar dupã un an de la botez, pãrinþii, întovãrãºiþi ºi de câþiva prieteni,duc într-un paner acoperit cu o pânzãturã colaci în greutate de opt ocale,orez, sãpun, zahãr, douã pãpuºi de smochine, coarne de mare, o garafã devin, pe care moaºa le închinã cumetrilor, zicând aceastã oraþie:

Bunã vremea, cumãtru mare!Iaca se închinã finul dumitale


Cu colãceiFrumuºei!Colãceii-s cam mititei,De-abia-i þiu în mânã de grei.De se roagã cumãtrii dumneavoastrãCãtrã cinstita faþa dumneavoastrã,Cã dupã cum îs ei de ostenitoriSã nu fiþi bãnuitori,Ci sã fiþi binevoitoriªi de colaci primitori.Poftim, sã vã fie de bineªi sã vã-nduraþi a puneÎn fundul covãþeleiFunicica viþelei.Da de-ar fi ºi-o cârlãnicã,Cã nu-i trebuie funicicã.

Ardelenii au foarte frumoase oraþii de acestea. Pe lângãªomcuta-Mare se cunoaºte oraþia urmãtoare:

Cinstiþi boieri de cinste!Este rândªi cuvântDe la Dumnezeu cel sfântÎntâia oarã,ªi-a doua oarãEste rândulªi cuvântulMaicii Precisteiªi-a apostolilorªi-a tuturor sfinþilor;Iar al treilea rândEste cuvântDe la gazdele de loc.Da-li-ar Dumnezeu noroc.Cinstiþi cumãtri mariAi nânaºilor celor mari...

ARTUR GOROVEI60

ªtim noi drept ºi-adevãratCum Dumnezeu a lãsat,Cã doarã noi am avutNu tocmai tare de multO odraslã din trupul nostru,Care-n maica mãnãstirePrin rostul nânaºilorªi-a preotului de locA primit sfântul botez,Darã una noi nu ºtim:Cu ce sã le mulþumim;ªi-una nu ne pricepem:Cu ce o sã le-ntorcem?Întoarcã-le DumnezeuCu mia ºi cu suta.Dar ºi noi tot le rãspundemDoi colaci de grâu frumosCa peliþa lui Hristosªi strigãm toþi la Hristos!Sã dea Dumnezeu norocªi viaþã la poroboc,ªi cu doi potilaþi laþiTocmai din târg cumpãraþi,Din târg de la Þarigrad;Niºte zodii de mãtasã,Sã le poarte sãnãtoasãCinstita gazdã de casã.ªtim drept ºi-adevãratCum Dumnezeu a lãsat,C-am avut, din întâmplare,ªi-o cinstitã moaºã mare,Dumnezeu sã ne-o trãiascã,Ca ºi de-acum sã moºeascã,ªi la dânsa nu putemZoalã sã i-o întorcem,Întoarcã-i-o Dumnezeu,


Dar noi tot îi rãspundemO pâne de grâu curat,Cum Dumnezeu i-a lãsat,ªi-o zadie de mãtasã,Ca s-o poarte sãnãtoasã.Avut-am ºi-un ceteraºÎnãltuþ ºi drãgãlaº,Fãrã de careN-am fi în stareTreaba acesta s-o fãcem.ªi lui încã-i rãspundemCu colac de grâu frumosCa peliþa lui Hristos,Sã dea Dumnezeu norocªi creºtere la poroboc.Iar ºtim drept ºi-adevãratCum Dumnezeu a lãsat,C-am avut ºi-un chemãtor,Om voinic ºi cu bun spor,Care pe toþi ne-a chematªi aici ne-a adunatªi pân’ ne-a adunatSãrit-a el multe garduri,Trecut-a multe prilazuri;Îi rãspundem deci ºi luiUn colac de grâu frumosCa peliþa lui Hristos,Sã strige ºi el norocªi creºtere la poroboc!ªtim drept ºi-adevãratCum Dumnezeu a lãsat,C-am avut ºi-un socaciFãrã pic de gaci,Care mult s-a mai truditªi mult pe mânuri s-a friptTot puind ºi luând

ARTUR GOROVEI62

Oalele de la foc...Îi rãspundem deci ºi luiUn colac de grâu frumosCa peliþa lui Hristos.Sã strige ºi el la HristosCa sã dea mult norocªi creºtere la poroboc.

Colãcimea se sfârºeºte iarãºi cu o masã gustoasã, precum se încheietoate petrecerile românilor.

** *

Acestea sunt datinele poporului nostru la naºtere.Desigur cã prin unele localitãþi vor fi ºi alte obiceiuri, nedescrise în

aceste pagini ºi care sunt încã necunoscute, pentru cã nu a avut cine sãle dea la luminã.

ªi încã un lucru mai este sigur: datinile strãmoºeºti se prãpãdesc, ºi încãîn locul lor se introduc, pe la sate, obiceiuri urâte din mahalalele târgurilor.

ªi e mare pãcat!

DATINILE NOATRE LA NUNTÃ

Românul crede cã toate câte trebuie sã i se întâmple în cursul vieþeiîi sunt scrise de mai înainte ºi, orice ar face, soarta nu i se poate schimba.ªi iarãºi mai crede cã, pânã ce nu vine vremea sã se întâmple un lucru,nu se întâmplã.

Când îi vine vremea românului sã se însoare, atunci îi vine ºi luirândul de însurãtoare. Altfel, stã de vorbã, joacã în horã cu fata care-imenitã sã-i fie nevastã, dar el nu se gândeºte la asta, cum nu se gândeºtela moarte. ªi într-o bunã zi, aºa, ca din senin, se vede omul prins în laþ,ca un piþigoi. ªi atunci i-a venit vremea.

ªi vremea asta îi vine românului de timpuriu, pentru cã însuratulde tânãr ºi mâncarea de dimineaþã sunt de samã. ªi când e omul nins pemusteþi, mai greu îºi gãseºte pãreche.

Frunzã verde tilipin,Am rãmas flãcãu bãtrânªi aº vrea ca sã mã-nsor,Dar fetele nu mã vorPentru cã sunt cam cãrunt,Numai de cincizeci de aiªi nu pot mânca mãlai,Cã-i mãlaiul cam uscat,Dar eu tot îs de-nsurat.

„Flãcãii bãtrâni“ sunt de râsul satului ºi rar, foarte rar se gãsesc prinsatele noastre fetelei de aceºtia cari sã nu fie în rând cu oamenii ºi cãrorasã li se stingã sãmânþa.

Unii cred cã oamenii aceºtia, cãrora li-a murit ursita, sunt buni laDumnezeu, pentru cã n-au ºtiut niciodatã ce-i bun ºi ce-i rãu pe lume.Alþii însã zic cã aceºtia sunt niºte pãcãtoºi, morþi cu sufletul ºi cu trupul.

64 ARTUR GOROVEI

Creºtinului îi este dat sã se însoare:

Florile de pe izvorToate-mi strigã sã mã-nsor,C-ar fi prea mare pãcatSã rãmân neînsurat.

Dar ºi însurãtoarea are rostul ei, ºi românul ºtie cã pâna la 20 de ani seînsoarã cineva singur, de la 20 pâna la 25 îl însoarã alþii, de la 25 pânã la 30îl însoarã o babã, iar de la 30 de ani înainte, numai dracu-i vine de hac.

De aceea, mai toþi flãcãii noºtri se însoarã înainte de 25 de ani,dupã cum au apucat datina din moºi-strãmoºi.

Dacã „holteii tomnatici“ sunt obiectul glumelor ºi satirilor satului,apoi vai de capul bietelor fete care împletesc cosiþe albe!

Timpul de mãritat este între 15 ºi 25 de ani; dupã vârsta asta, fata estãtutã ºi se mãritã mai cu greu. ªi pentru ce?

Fata care e bãtrânãªede-n casã, þese lânã,Cãci ei vremea i-a trecutDe a mai ºti de iubit.

Cã doar românul mai cautã ºi dragoste în cãsãtorie, nu numai ajutorîn bucãtãrie, ºi mãcar cã unii zic:

Dragostea de fatã mareCa fasolea din cãldare:Nici un vino-ncoace n-are.

Flãcãii, batã-i sã-i batã, tot dupã fete tinere se þin.ªi au dreptate. Ce sã facã ei cu o fatã bãtrânã, care-i o piatrã de

moarã ºi pentru cei din casã:

La rãchita rãmuratãªade o mamã supãratãCã-i fata nemãritatã.Mãrita-o-ar, nu se-ndurã,Cã mai are-un dinte-n gurã,Legat într-o pânzãturã.

Amândoi sã fie tineri; aºa-i frumos în cãsnicie.

65Datinile noastre la nuntã

Românul însã e cam pretenþios. Deºi el ºtie cã nu se prea poate „ºilãptoasã, ºi mãnoasã, ºi devreme acasã“, el nu se mulþãmeºte sã fie fatanumai tânãrã, pentru a-ºi lega viaþa cu dânsa. Mai cautã el ºi alte calitãþi.Mai întâi trebuie sã aibã minte:

Frunzã verde frunzuliþã,Am avut o mândruliþãªi-am lãsat-o sã mai creascã,

Minte-n cap sã dobândeascã.

Toate greutãþile pot sã le îndure niºte însurãþei cu mintea coaptã ºi,mai târziu, când îºi aduc aminte de ele, râd ºi nu le pare rãu. Dar când n-afost potrivealã din pricina cã au fost tineri fãrã de minte, atunci ofteazãamândoi ºi ispãºesc din greu greºeala ce au fãcut:

Nici eu n-am fost de-nsurat,ªi nici ea de mãritat.

Mult preþ pune românul pe viþa din care se trage fata.Flãcãii cautã ca mireasa lor sã fie din viþa bunã, din neam bun, din

oameni de omenie, cinstiþi ºi cu vazã în sat, pentru cã tot ei ºtiu sã spuie:

Viþa de vieTot învie,

ºi tot al lor este proverbul strãvechi: „Nici din talpã cerc de bute, nicidin mojic om de frunte“.

În satele noatre existã o adevãratã aristocraþie. Rar de tot seîntîmplã, ºi atunci e un mare scandal, o mare indignare în tot satul, cafata unui gospodar sã se mãrite cu un argat, ceea ce constituie o ruºine.Numai în judeþul Bacãului, pe unde sunt mulþi unguri, ºi probabil subinfluenþa lor, prin unele locuri este obiceiul de a se face cãsãtorii întrestãpâni ºi argaþi, dar ºi acolo în anumite cazuri, adicã atunci când moarestãpânul ºi argatul e un om înþelept. În asemenea împrejurãri, cãsãtoriilesunt rezultatul unor necesitãþi economice, al unei combinaþii degospodari, nu însã al unei porniri sufleteºti.

Altfel, pretutindeni la români se considerã ca o mare necinste, întot cazul, este o „mésaliance“ cãsãtoria între un gospodar ºi o slugã:

66 ARTUR GOROVEI

Necãjit îi omul, Doamne,Când se culcã ºi nu doarme;Necãjit îi omu-atunciCând îºi dã boii pe junciªi vacile pe juninci,ªi copila dupã slugi.

Tânarã ºi de neam, tot nu-i de ajuns: sã mai fie ºi frumoasã. Peste totlocul se ºtie cã:

Totdeauna feþiºoaraMãritã pe fetiºoara.

ªi aºa de mult tine flãcãul român la feþiºoarã, încât pentru dânsuleste o lege:

Decât voi întinge-n untªi m-oi uita în pãmânt,Mai bine-oi întinge-n sareªi mã voi uita la soare.

Fata frumoasã el o aseamãnã cu soarele, ºi bogaþia nu-i poate danici o strãlucire. Þãranul nostru nu se închinã bogaþiei, de aceea nici nuse întreabã el ce avere are fata care i-a cãzut la inima. Ba, când îl cunoºtimai bine, vezi cã el dispreþuieºte bogãþia:

De-aº trãi cât frunza-n vie,Nu iau fatã cu moºieSã-mi porunceascã ea mie,Ci-oi lua una mai sãracã,Ce i-oi porunci sã facãªi sã-mi fie mie dragã.

Asta e: cât de sãracã, dar sã-i fie lui dragã.ªi, ca sã-i fie lui dragã, trebuie sã fie frumoasã ca soarele. ªi nu

numai frumoasã ca soarele, dar ºi drãgãstoasã ca dânsul:

Ce folos de chip frumosDacã nu e lipicios!


ªi dacã Dumnezeu n-a fãcut pe toate fetele frumoase, asta nuînsemneazã cã cele urâte trebuie sã rãmâie nemãritate.

Frumuseþea este ºi ea ceva trecãtor:

Frumuseþea veºtejeºte,Iar înþelepciunea creºte.

Mulþi flãcãi uitã cã fata-i nu-i frumoasã, dacã-i înþeleaptã, pentru cã

Nevasta cu minte bunãE bãrbatului cununã.

ªi apoi:

De s-ar lua numai dragi,N-ar mai fi frunzã pe fagi;Da se iau ºi cei urâþi,De-accea-s fagi înfrunziþi.

Alege flãcãul, alege, dar nici fatã vrednicã nu prea culege. Cautã ºiea calitãþi.

Frumuseþea bãrbatului nu-i este o podoabã, pentru cã „bãrbatul sã fiepuþintel mai frumos decât dracul“, ºi-i destul. Sunt însã ºi fete de acele pecare le orbeºte frumuseþea ºi, dacã se mãritã cu unul urât, îi amar de traiul lor.

Maicã, dã-mã dupã drag…,ªapte sãrindare-þi fac;De mã-i da dupã urât,Sã n-ai odihnã-n pãmânt.

Fie cât de bogat urâtul ºi cât de sãrac cel frumos ºi care-i place fetei,asta nu-i nimic; în tovãrãºia celui frumos, toate ies bine:

Nu mã da dupã urât,De-ar avea casã pe zid;Dã-mã dupã cine-mi place,De n-are casã, ºi-a face,C-om sluji o lunã, douãªi ne-om face casã nouã,ªi-om sluji un an ºi doiªi ne-om face car ºi boi.

68 ARTUR GOROVEI

Frumuseþea nu se întâlneºte pe toate cãrãrile. Feþii-frumoºi auînceput a se împuþina. Bãrbaþii mai au ºi alte daruri cu care rãpun inimilefetelor. Voinicia, de pildã, este foarte preþuitã:

Decât sfântã c-un miºel,Mai bine c-un voinicel;Voinicul are norocªi cu dânsul treci prin foc.

Omul care rupe mâþa în douã atrage privirile tuturora.Rada!… Legendele noastre povestesc aºa frumos despre Rada cea

frumoasã, care l-a ars la inimã pe cãpitanul Matei. ªi ce nu-i fãgãduieºtecãpitanul, numai sã-l ia pe dânsul!

Ruble chiar o mie,Papuci în bodiiAduºi din Indii,Blanã lungã moale,Cu samur în poale,ªi un aºternutCu aur þesut.

Ce-i trebuie Radei blãnuri de samur! Ea-i rãspunde:

Cât eºti de bogat,Nu mi-i fii bãrbat,Cã þi-i barba surãªi n-ai dinþi în gurã.

ªi ce cãuta Rada?

Bãrbat oi luaCare s-a aflaDunãrea s-o-noateRidicând din coate,În picioare stând,Buzdugan purtând.

Cãpitanul Matei, cât era el de bogat, dar aºa lucruri nu putea sã facã.


S-a gãsit cineva sã împlineascã pofta Radei; s-a gãsit „un argãþeltânãr, voinicel“, care a trecut Dunãrea în picioare, înotând din coate ºipurtând buzduganul ºi atunci i-a crescut inima Radei ca o pâne, ºi i-a zis:

Vin’ voinicule,Argãþelule!Pe tine te vreuBãrbat sã te ieu,Cã-i o zicãtoareDe însurãtoare:Cine bate DunãreaNu mi-l bate muierea.

Aºa-i firea femeii: dacã n-o avea ea respect de bãrbatul ei, nu-imulþumitã. ªi când se întâmplã ca femeia sã-ºi batã bãrbatul – ºi se întâmplãºi asta, câteodatã – tot femeia-i mai supãratã, pentru cã ea ºtie vorba veche:„Mã bate bãrbatul, semn cã mã iubeºte“. ªi chiar de mãnâncã ea câte obãtaie, aºa trebuie sã fie, de vreme ce „Femeia nebãtutã-i ca moara neferecatã“.

ªi la urmã fata mai trece multe cu vederea ºi se deprinde cu toate,chiar cu un bãrbat mai slutiºor, numai un lucru sã nu i se întâmple: sã nuiasã din satul ei. Între strãini cu greu se deprinde românul: ºi strãinpentru dânsul este oricine nu-i din satul lui. Satul are un farmec deosebit,poate necunoscut în sufletele târgoveþilor, ºi cine-ºi lasã satul, dacã-iþãran cu sufletul curat, nu-l mai lasã niciodatã:

Care fatã-ºi lasã satul,Mânce-o jalea ºi bãnatul,Cã ºi eu mi l-am lãsat,Multã jale m-a mâncat.

ªi când îl auzi doinind:

Decât în þarã strãinãCu pitã ºi cu slãninã,Mai bine în satul tãuCu mãlaiul cât de rãu,

sã nu gândiþi cã prin þarã strãinã înþelege þãranul ceea ce a înþelesDepãrãþeanu, când a cântat:

70 ARTUR GOROVEI

Fie pânea cât de rea,Tot mai bine-n þara mea.

Þarã strãinã este ºi satul de peste deal ºi satul de la zece poºte, încare fata urmeazã pe flãcãul de care ºi-a legat zilele.

De obicei, cãsãtoriile se fac între fetele ºi flãcãii din acelaºi sat.Prin unele locuri se obiºnuiºte a se cãsãtorii tinerii din anumite satedeosebite. Totuºi, dacã au preferinþã pentru flãcãii din satele lor, þãraniiîºi dau bucuroºi fetele ºi dupã flãcãi din alte sate, mai cu seamã dacã-smai de viþã, ori mai cuprinºi.

Se mai întâmplã ºi altfel: uneori flãcãul se mãritã, nu se însoarã,adicã se duce el la casa fetei, chiar în sat strãin. Decât acesta este unvenetic ºi pânã se împãmânteneºte bine, are ce rãbda din parteaautohtonilor.

Se mãritã de dragul ei, ºi nu prea, cu un strãin din satul ei, fataromânului, dar cu un strãin de lege nu se mãritã niciodatã.

Dar nu numai fata nu-ºi schimbã legea, ci ºi flãcãul se fereºte de unaºa mare pãcat:

De-ai fi, badeo, vreun român,Þi-aº purta dragostea în sân,Dar nu eºti de legea mea,Ne-am iubi ºi n-om putea.

Flãcãul e ºi mai energic, el nici n-o poate iubi:

Mândrulicã, draga mea,Te-aº iubi, de te-aº putea,Dar maica mea nu te vrea,Cã nu eºti de legea mea.

Dacã ar fi de legea lui, împotrivirea mâni-sa nu ar fi de nici un folos:

Dac-ai o româncuþã,Te-aº lua eu de mânuþãªi de-ar vrea maica, sau ba,Noi, dragã, ne-am cununa.

Legea care-l face pe român sã-ºi calce dragostea este religia, pe care oconfundã cu naþionalitatea. Omul „de lege strãinã“ nu este numai turcul, ori


evreul, nici neamþul catolic, ci chiar ºi rusul pravoslavnic ºi grecul caþaonul,mãcar cã-s ortodocºi. Pentru românul nostru, strãin de naþionalitate înseamnãstrãin de lege, ºi poate numai asta ne-a scãpat de multe primejdii.

Românca din Basarabia nu poate suferi pe cel ce s-a muscãlit:

Când erai român curat,Sufletul meu þi l-am dat,Dar de când te-ai cãzãcitEºti ca dracul de urât.

Ba chiar îl ºi duºmãneºte:

Puiculiþa ce-am iubitZice cã m-am moscãlitªi-mi vorbeºte duºmãneºteDe pe mal când mã priveºte.

Câte pricini pentru ca tinerii îndrãgostiþi sã-ºi puie stavilã pornirilorinimii lor!

Altã stavilã mai pune ºi înrudirea. Poporul ºtie cã amestecãtura desînge distruge familia, cã [sic!] copiii nãscuþi din pãrinþi care sunt într-ungrad de înrudire prea apropiat devin neputincioºi, infirmi. De aceea, estedatina, în unele pãrþi, de a se þine dupã pravilele vechi, care opresc cãsãtoriaîntre rude pânã la a ºaptea spiþã, iar în unele locuri, pe unde a pãtruns maimult civilizaþia, pãcatul acesta se socoteºte numai pânã la a patra spiþã.

Rudenia sufleteascã e mare lucru. Cumãtrii nu se cãsãtorescniciodatã; ar fi un pãcat care nu se poate rãscumpãra cu nimic în lume.Dacã un naº boteazã unuia un bãiat ºi altuia o fatã, aceºti copii suntsocotiþi ca fraþi sufleteºti ºi nu se pot însoþi. Ba, mai mult, fraþi sufleteºtisunt ºi aceeia care au fost botezaþi în aceeaºi apã. Nici copilul luat desuflet nu se poate cãsãtori cu copilul adevãrat al tatãlui sãu de suflet,nici cu vreo rudenie de ale acestuia.

** *

Fata care nu se mãritã când i-a venit vremea crede cã nu-i destul defrumoasã, ori nu-i plãcutã. Pentru asta sunt leacuri: se face un descântecfoarte nevinovat.

72 ARTUR GOROVEI

Când rãsare soarele, fata stã în faþa lui ºi zice:

Rãsai soare,frãþioare,razele taleîn braþele mele!Tu ai douãzeci ºi patru de raze:Douãzeci ºi le þine þieºi patru sã mi le dãruieºti mie.Cu una sã mã îmbraci,cu una sã mã încalþi,cu una sã mã încingiºi una sã mi-o pui în cap;cununã în cap,laudã în sat;laudã la cei bãtrâniºi dragoste la cei tineri.Cum strãluceºte sfântul soarepeste toatã lumea,aºa sã strãlucesc euºi vorba mea la toþi oamenii:ºi cei bãtrâni cu lauda,ºi cei tineri cu dragostea.

Dacã descântecul nu a folosit, altã pricinã nu-i decât cã este ursit sãnu poatã sã fie dragã nimãnui. Atunci se face alt descântec, mai complicat.

Descântecul se face în apã neînceputã ºi tãcutã ºi cu mãnunchi debusuioc. Din apã se bea de trei ori ºi cu restul se spalã pe trup, iarcuvintele descântecului sunt acestea:

Am purces pe cale,pe cãrare,gras, frumos,sãnãtosºi voios.Când am fost la miez de cale,mã-ntâlnii cu vrãjmaºii mei,cu pizmaºii mei,


Dar pe loc cum m-au vãzut,în dos m-au întinat,în faþã m-au bãligat,în mare urât m-au bãgat.Iar eu m-am luatcu glas mare pânã-n cerºi cu lacrimi pânã-n pãmânt.Nimeni în lume nu m-a vãzut,nimeni în lume nu m-a auzit,numai sfânta MarieMaica Domnuluiauzitu-m-aºi de întrebat întrebatu-m-a:– Ce te cãinezi?ce te vãicãreºti?– Cum nu m-oi vãicãra,cum nu m-oi cãina,cã purcesei la casa measãnãtos,voios,cinstitºi iubit;când am fost la miez de cale,mã-ntâlnii cu vrãjmaºii mei,cu pizmaºii mei.De pe loc cum m-au vãzut,în dos m-au întinat,în faþã m-au bãligat,în mare urât m-au bãgat.– X (numele fetei) taci, nu te cãina,nu te vãiera,cã sunt harnicã de a te curãþiºi a te apãra,cã eu oi striganouã zori,nouã surori

74 ARTUR GOROVEI

a sfântului soare;te voi lua de mâna cea dreaptã,te voi duce pe cãrarea lui Avram,la fântâna lui Iordanºi în undã te voi arunca,de urât te voi spãla,de toatã ura,de toatã pâra.Bine spãla-te-voi,bine limpezi-te-voiºi în gurã îþi voi sufla,glas de rândunicã îþi voi daºi-þi voi însemnaîn amândouã umerile obrazuluidoi luceferi ai sfântului soareºi în spate luna,ºi împrejur pe la poalestelemãrunþele;ºi îþi voi da glasul cuculuiºi auzul ºoimului,genele,sprâncenelepana corbului,ºi te voi lua pe uliþa satuluicu cal galben tropotind,cu frâu verde zornãind,cu telinca telincind,cu stebla de busuioc ameninþândºi cu glas de cuc cântândºi cu auzul ºoimului auzind.Toþi sãtenii,toþi poporenii,toþi preoþii,toþi dascãlii,toþi cântãreþiipe garduri se vor surpa


ºi la mine se vor uita,la vorba mea,la cinstea mea,ºi se vor uita la mineca la cuc când cântã,ca la câmp când înverzeºte,ca la mãr dulce când înfloreºte,ca la codru când înfrunzeºte,ca la grâul de varã când se coace.Se întrebau: – Ce crai?ce împãrat?Cã nu-i nici un crai,nici un împãrat,ci-i Ileana cea cinstitã,cea iubitã.Eu sã rãmân curatã,luminatãca un struþ de busuioc,ca un viºin înflorit,ca un pom mândru roditcu mere meruitºi cu agheazmã aghezmuit.Ieºii afarã: cãutai în sus,cãutai în jos,vãzui viºin înfloritmãrgãrit;sunt trei surori a sfântului soare:cinstea,dragosteaºi frumuseþea.Cu cinstea mã cinstesc,cu dragostea mã drãgostesc,ºi cu frumuseþea mã înfrumuseþesc!

Dacã nu se mãritã nici acuma, cînd în obraji are luceferi, în spateluna ºi pe la poale stele mãrunþele; când are glasul cucului, auzulºoimului, genele ºi sprâncenile ca pana corbului; când trece pe uliþa

76 ARTUR GOROVEI

satului cu cal galben tropotind, cu frâu verde zornãind, cu telincatelincind, cu busuioc ameninþând, cu glas de cuc cântând ºi cu auzulºoimului auzind, încât toþi sãtenii, toþi poporenii, toþi preoþii, dascãlii ºicântãreþii surpã gardurile ca s-o vadã trecând... dacã nici acuma nu semãritã, apoi se vede cã i-a murit ursita.

Dacã-i trãieºte ursita, fata poate sã afle cine este ºi dincotro are sãvie. Sunt atâtea vrãji pentru asta!

În ajunul Sfântului Vasile, în puterea nopþei, se duce la coteþulporcilor ºi începe a striga: „Ho, anul ista; ho! la anu; ho! la celalt an“.Dacã porcii grohãiesc la întâiul ho fata se va mãrita în cursul anului;dacã grohãiesc la al doilea ho, se va mãrita la anul viitor.

Intrã fata în ocolul oilor ºi, repezindu-se pe necãutatele în mijloculturmei, prinde una. De va fi berbece, se va mãrita numaidecât.

Ia doi peri de porc, totuna de lungi, ºi-i pune pe vatrã, dupã ce s-astins focul. Dacã perii se înlãtureazã unul de altul, fata nu se va mãrita;iar dacã se apropie ºi se împleticesc, numaidecât va face nuntã.

Dacã vrea sã ºtie încotro-i este partea, fata încalecã pe melesteu(fãcãleþ) ºi, mergând aºa, se suie pe poartã ºi zice: „U! partea mea, undeeºti?“ Încotro vor lãtra câinii, de acolo sã aºtepte.

Poate sã afle cum îi va fi soþul. Pentru asta se dezbracã fata numai încãmaºã, se despleteºte, îºi leagã ochii, iese în curte ºi, pe dibuite, începesã numere parii de la gard. La al zecelea par se opreºte ºi, dupã ce-lînseamnã, legându-l cu o ºuviþã de pãr din capu-i, se întoarce în casã.A doua zi cautã parul însemnat ºi, de va fi drept ºi sãnãtos, va avea partede un bãrbat tânãr, voinic ºi frumos; iar de va fi parul strâmb ºi noduros,nici bãrbatul nu-i va fi mai de seamã.

În sfârºit, poate chiar sã vadã aievea pe acel car-i va fi partea.Asta se face aºa: fata ia fãinã cât încape în trei degete de trei ori, ia

apoi sare de trei ori cu trei degete; aduce de la fântânã trei guri de apã fãrãsã vorbeascã cu nimeni, ºi face o turtã. Mãnâncã jumãtate din ea, iarcealaltã jumãtate o pune sub perinã. Noaptea viseazã cã partea îi aduce apã.

Se mai face ºi altfel:Fata merge la fântânã cu lumânarea de la Paºti; pleacã în fântânã

capul, se acoperã cu o prostire, aprinde lumânarea ºi, dacã are sã semãrite în acel an, îºi vede partea.


** *

I-a venit flãcãului vremea de însurãtoare. De acum trebuie sã-ºialeagã partea lui.

De multe ori o ºtie cine-i, pentru cã aºa-s lucrurile acestea: tepomeneºti cã þi-ai ales-o, dar sã te pice cu lumânarea, cã n-ai puteaspune de când ºi cum. ª-apoi cine ar putea sã spuie cum fac flãcãiicunoºtinþã cu fetele! Când îs dintr-un sat, se mai încape cunoºtinþã?Dacã-s din alte sate, se vãd la hore, la praznice, la muncã.

În Bucovina ºi Transilvania, prin unele locuri, se obiºnuieºte ca infiecare an, la începutul Câºlegilor, sã se facã o petrecere, la casa unuifruntaº din sat, la care petrecere, numitã bere sau berean, în Bucovina,ºi ospãþul feciorilor, în Transilvania, se adunã fetele cãrora le-a venitvremea de mãritat ºi bãietanii care ies pentru întâia datã în lume.

În Munþii Apuseni ai Transilvaniei, în Þara Moþilor, este un obiceifoarte vechi, care ni s-ar pãrea nouã foarte ciudat. În cea dintâi duminecãdupã Sân-Petru, moþii si criºenii se adunã la poalele muntelui Gãina, unmunte înalt de 1744 metri, unde se þine târgul de fete, la care vin fete demãritat de prin toatã împrejurimea, ca sã fie peþite de feciori.

În zori de zi, doi aleºi din partea moþilor din comuna Vidra-de-Sus,unde se þine târgul, ºi doi partea criºenilor din Bulzeºti, vecini cu moþii,trag o linie de despãrþire între moþi ºi între criºeni, în câmpul târgului.Linia se trage aºa, ca moþii sã vinã în partea dinspre rãsãrit, iar criºenii înpartea dinspre apus a târgului.

Fetele cari vin la acest târg îºi aduc toata zestrea. În lãzi frumossculptate ºi zugrãvite, îºi aºeazã tot ce au tors, au þesut, au cusut, auîmpletit atâþia ani de zile; lãzile apoi le încarcã pe cei mai frumoºi cai ºi,împreunã cu vitele cele mai frumoase, stupii cei mai bogaþi ºi tot ce aumai de preþ în zestrea lor vin la târgul de fete. Aici, fiecare familie îºiface un cort deosebit, în care se expune zestrea ºi aleºii familiei aºteaptãpe peþitori.

Feciorii, de asemenea, vin însoþiþi de neamurile lor ºi îºi aduc ce auºi ei mai de soi în averea lor, dar mai cu seamã câte o curea frumoasaplinã cu aur si argint ºi, dupã ce îºi aleg miresele, urmeaza încredinþareaprin schimbãri de nãfrãmi, numite credinþe.

78 ARTUR GOROVEI

Încredinþarea se face înaintea publicului.De fapt, alegerea sau cumpãrarea aceasta a miresei este numai o

formã, pentru ca la acest târg se expun în cort numai fetele a cãrorcãsãtorie a fost de mai înainte hotãrâtã; probabil însã cã, într-o vechimeîndepãrtatã, ceea ce este astãzi numai o aparenþã era o realitate.

Acest târg se face numai pentru moþi, pentru cã moþul nu-ºi dã fiicadupã un strãin. ªi nici moþul nu se însoarã cu altã fatã afarã demoþogancã, pentru cã nu-i numai degradantã, ci ºi necuratã cãsãtoria cualte muieri. Ca excepþie numai, ºi foarte rar, se însoarã un criºan cu omoaþã, dar un moþ cu o criºanã – niciodatã.

Perechile încredinþate pe Gãina, la Sân-Petru, nu se pot cununa maidegrabã decât în primãvara urmãtoare. Asta-i pentru cã, dupã Sân-Petru,moþii pornesc cu oile la iernat ºi se întorc numai la Sân-Georgiu, lapãscãtoare de varã.

Târguri de fete, ca acel de pe Gãina, se mai fac în Transilvania ºiprin alte pãrþi, precum la Recea, în Þara Fãgãraºului, care se þine în ziuade Boboteazã; la Teiuº, pe Mureº, în ziua de Sântã-Mãrie, ºi la Blaj, laIspas, dar la aceste târguri fetele nu-ºi iau zestrea cu ele ºi încredinþareanu se face la faþa locului, ca pe Gãina.

În Banat, în loc de târg de fete, se þine un hram bisericesc, la care seface o serbare numitã rugã. ªi aici se obicinuieºte a se expune în corturi,pe lângã bisericã, lucruri de-ale fetelor de mãritat, care însã nu-ºi aductoatã zestrea ºi nici nu fac încredinþare. Serbarea aceasta se face maimult pentru a se cunoaºte tinerii ºi a petrece.

Dupã sãvârºirea liturghiei, protopopul, sau în lipsa lui, preotul cel maide vazã, deschide jocul, în care nu poate intra orice fatã din cele de faþã.

Dupã ce ºi-a pus flãcãul ochiul pe fatã sau – mai drept vorbind –,dupã ce s-a înþeles cu fata ºi a cãpãtat ºi consimþãmântul pãrinþilor, fãrãcare nu se însoarã nimeni, vine vremea sã se trimitã în peþit la pãrinþiifetei, sau în stãrostie.

Ca peþitori se aleg doi din cei mai buni de gurã ºi mai cu seamã careºtiu oraþii.

Starostii se îmbracã frumos, iau o ploscã plinã cu rachiu, pe care oþin ascunsã asupra lor, ºi se duc la casa cu pricina. Dupã ce-ºi daubunã-vremea, se pun la sfat cu pãrinþii, fiind de faþã ºi fata. Vorbesc eiuna-alta, ca oamenii, ºi de la o vreme unul dintre starosti se face a


întreba dacã n-au de gând sã-ºi mãrite fata. Fata, când aude vorba asta,pricepe cam ce are sã mai urmeze ºi-ºi cautã treabã pe afarã.

Tatãl fetei, cã doar cu el se începe vorba, se aratã la început camgreoi: ba cã fata-i prea tânãrã, ba ca n-are fricã sã îi rãmânã fata-n pãr ºila urmã se mai înmoaie ºi el ºi, dacã s-ar gãsi un ginere care sã-i placã ºilui ºi fetei, poate n-ar zice ba.

Auzind aºa, starostii pricep cã pot sã înceapã vorba ºi, sculându-se,scot ploscuþa ºi o pun pe masã. Acum pãrinþii înþeleg pe deplin cã aceºtiasunt starostii ºi îi întreabã cum îi numele feciorului.

Atunci starostele care-i mai bun de gurã se îndreaptã cãtre pãrinþiifetei ºi cuvânteazã cam aºa:

Tânãrul nostru împãrat,cel de toþi lãudat,ne-a ales pe noi,pe noi aceºti doi,douã sluguliþecu bunã-credinþã,mici de statºi buni de sfat,mici de staturãºi buni de gurã,ºi-a zis sã mergemºi sã-i aducemcu cai în olacun mândru conac,care de fânºi buþi cu vin,ialoviþe graseºi jemne la masã.Tânãrul nostru împãrata auzit, a aflatcã-n grãdina dumneavoastrãasta mare ºi frumoasãeste un corci foarte frumoscare-a creºte – creºteºi-a-nflori-înfloreºte,

80 ARTUR GOROVEI

locu-mpodobeºte,dar a rodi – nu rodeºte.ªi iar a aflatTânãru-mpãratc-odraslile-i crescºi a-nflori-nfloresc,darã nu rodesc,loc nu-mpodobesc.ªi el v-ar ruga,v-ar pofti aºa:lui odrasla-a-i da.S-o daþi împãratuluila sãraiurile lui,ca a creºte – sã creascã,ºi-nflori – sã-nfloreascã,ºi-a rodi – sã rodeascã,loc sã-mpodobeascã!

Pe urmã se spune ºi numele împãratului, adicã al tânãrului carepeþeºte fata.

Dacã pãrinþilor nu li convine persoana rãspund cã le pare ºi lor rãu,dar fata-i prea tânãrã, în sfârºit, gãsesc ºi ei motive de invocat, care sã nujigneascã nici pe starosti, nici pe tânãrul pentru care au venit.

Prin multe locuri, dacã pãrinþilor nu le place tânãrul propus, atunciaºa, pe nesimþite, umplu ploscuþa cu rachiu pe cât a fost ºi o pun înainteastarostilor. Acesta-i semn cã propunerea nu le-a fost primitã.

Dacã însã pãrinþilor le place tânãrul, atunci cheamã ºi pe fatã încasã, îi spun ceea ce se plãnuieºte pentru dânsa ºi o întreabã dacã vrea sãmeargã dupã feciorul care o peþeºte. Întrebarea aceasta o mai repetãpãrinþii, punându-i în vedere toate greutãþile cãsniciei ºi amintindu-ivorba din bãtrâni: „Cãsãtoria nu-i un mãr, sã-l muºti ºi sã-l arunci“.

Dacã fata nu dã un rãspuns bun, atunci starostii se duc de-i spunflãcãului isprava ce-au fãcut; dacã fata primeºte propunerea, încep cutoþii a cinsti din ploscã ºi a se veseli. Dacã sunt gazdele pregãtite cude-ale mâncãrii, cinstesc pe oaspeþi ºi fata umblã ca un spiriduº ca sã-imulþumeascã pe toþi.


Într-un târziu pleacã ºi starostii, lasând plosca în casa fetei care petrecepe starosti pânã afarã ºi apoi se apucã de direticat prin casã, cãci nu se ºtieceasul când va sosi ºi mirele, cu starostii sau vorbitorii, ca s-o peþeascã.

Prin Maramureº, starostii cari se duc în casa pãrinþilor au asupra lorunul o ploscã de rachiu ºi altul un mãr în care sunt vârâþi câþiva bani deargint sau de aur, dupã cum e ºi starea flãcãului.

Mãrul este semnul încredinþãrei ºi, dacã fata primeºte mãrul pe carei-l dãruiesc starostii, însemneazã cã a primit ºi propunerea.

În unele pãrþi din România, dupã ce-au bãut din ploscã, fata vârã înea, pe ascuns, o bucãþicã de lemn dintr-un jug, încredinþatã cã, facând aºa,dacã va lua în cãsãtorie pe flãcãul care o peþeºte, vor fi amândoi nedespãrþiþica doi boi într-un jug ºi-n viaþa lor vor trage deopotrivã în dreptate.

În cea dintâi joie sau duminicã, ºi nu în altã zi, feciorul se duce cupãrinþii, cu starostii ºi cu câteva rudenii, întovãrãºiþi de lãutari, ca sãpeþeascã el însuºi fata.

Cum au intrat în casã ºi dupã ce ºi-au dat bunã-ziua, unul dintrestarosti, care e mai bun de gurã ºi ºtie a ura mai frumos, zice:

Bunã vremea,bunã vremea,boieri pãmânteºti!Boierul de casãAfarã sã iasã,ceva sã vorbim.

Tatãl fetei se face a întreba:

Cine sunteþi dumneavoastrã?Ce cãutaþi la curtea noastrã?Spuneþi de unde sunteþi,la ce-aþi venit ºi ce vreþi?

Starostele începe a recita o oraþie lungã, în care spune cã tânãrullor împãrat

Dimineaþã s-a sculat,pe obraz cã s-a spãlat,la icoane s-a-nchinat,

82 ARTUR GOROVEI

lui Dumnezeu s-a rugat,pe cal murg a-ncãlicatºi la vânat a plecat.

Împãratul n-a vânat nimica, iar cãtre searã dã peste o urma de fiarã.ªi fiindca nu ºtia ce fel de fiarã e, a strâns fel de fel de filosofi învãþaþi

ºi pe toþi i-a întrebatsã-i spuie cu adevãratde ce-i urma ce-a aflat?

Unii stau ºi cumpãneau ºi pe urmã ziceau:

cã-i urmã de fiarã mare,sã fie de-mpreunaretânãrului împarat,

iar alþii ziceau cã-i floare de grãdinã:

sã fie de azi de la cinãcu-mpãratul de-mpreunã.

Tânãrul împãrat i-a ales pe dânºii:

ªi dupã ce ne-a-nsemnat,pe loc cã ne-a ºi mânatpe crângul ceriului,pe razele sorelui,pe numãrul stelelorfloarea sã i-o cãutãmºi pe loc sã i-o ducem.

Ei au cãutat-o multã vreme ºi n-au gasit-o, ºi:

pe când pe gânduri stamºi ce-om face nu ºtiam,iat-atuncea cã se lasão stea mândrã, luminoasã,drept spre curtea dumneavoastrã.

Dupã acest semn s-au luat, au zãrit floarea ºi o cer sã i-o ducãtânãrului împãrat.


Pãrinþii fetei scot înaintea lor pe bunica fetei ºi zic:– Pe aceasta o cãutaþi?Lãutarii zic un bocet jalnic ºi starostii rãspund într-un glas cã nu-i aceasta.Atunci vine mama fetei, apoi vreo servitoare bãtrânã ºi la urmã

aduc pe fatã.Lãutarii îºi rup strunele cântând cântece vesele, peþitorii scot

ploºtile ºi se începe cinstea.Se înþelege cã obiceiurile acestea variazã în diferite pãrþi locuite

de români, fondul însã e acelaºi.De acum începe o chestiune mai gospodãreascã. Pãrintele feciorului,

care vrea sã ºtie ce zestre are fata, cuvânteazã cam aºa:– Cinstiþilor gospodari ºi meseni, pânã acum ni-a mers bine, cã am

aflat ceea ce cãutam ºi stãpânii de casã s-au învoit s-o dea tânãrului împãrat,însã eu unul aº vrea sã ºtiu ºi ce ne mai dau dumnealor pe lângã dânsa?

– Da, da, rãspund oaspeþii.Atunci tatãl fetei spune ce dã el de zestre fetei lui ºi încheie zicând:– Atât de la mine, iar de la Dumnezeu mai mult.Tatãl flãcãului fiind mulþumit cu cele giuruite, ia un pahar de rachiu

ºi, închinând la tatãl fetei, zice:– Sã trãieºti, cuscre, la mulþi ani! Dumnezeu sã dãruiascã tinerilor viaþã

îndelungatã ºi fericitã, ºi nouã de asemenea, ca sã ne putem bucura de dânºii.– Amin! Dumnezeu sã te audã, rãspunde tatãl fetei.Apoi acesta-l întreabã ce dã el tânãrului împãrat; ºi dupã ce-i înºira

toate lucrurile câte are de gând sã i le dea, amândoi pãrinþii dau mâna ºicinstesc câte un pahar.

Zestrea variazã dupã cum sunt ºi pãrinþii de bogaþi, ba chiar dupãcum e ºi fata de frumoasã, pentru cã

zecilemãritã secile,sutelemãritã mutele,miilemãritã urgiile.

Uneori pãrinþilor nu le convine tânãrul care-i îndrãgostit de fata lorºi nu vor sã i-o dea. Atunci, dacã-i place fetei, flãcãul o furã ºi pestecâtva timp se întorc înapoi la casa fetei, pãrinþii îi iartã ºi apoi se logodesc.

84 ARTUR GOROVEI

Prin unele pãrþi din Transilvania, obiceiul acesta este aºa derãspândit, încât pare a fi o regulã generalã.

ªi cã o furã pe fatã, vorba vine; ei fug amândoi, fiind mai dinainteînþeleºi.

Fata, ai cãrei pãrinþi se împotrivesc pornirii inimii ei, zice drãguþului:

Intrã-n casã, nu te teme,vin’ la mama de mã cere:de m-a da, de nu m-a da,scrie-n carte cã-s a ta,pe fereastrã ne-om fura.

ªi ce frumos mai zice fata:

La soare ne-om încredinþa,la lunã ne-om cununa.Este-un popã-ntre moliþice cununã pe fugiþi;este-un popã între fagice cununã pe cei dragi.

Câtã poezie!...Se întâmplã câteodatã, dar mai rar, ca flãcãul sã rãpeascã în realitate

pe fata care nu vrea sã-l ia de bãrbat. În asemenea cazuri, de multe oriurmeazã judecãþi ºi condamnarea rãpitorului.

În sfârºit, ºi mai rar se întâmplã ca rãpirea sã fie pusã la cale chiar depãrinþii fetei, ºi anume când feciorul este de altã lege, adicã de altãnaþionalitate, ºi ca sã nu creadã ceilalti români cã ar fi cu voia pãrinþilorcãsãtoria între tineri.

De acuma urmeazã logodna sau încredinþarea.În România, Bucovina ºi Basarabia, cuvântul logodnã, de origine

slavã, este singurul întrebuinþat, pe când în Banat ºi în Munþii Apuseniai Transilvaniei, acest cuvânt este necunoscut ºi se întrebuinþeazã numaicuvintele încredinþare ºi credinþã. Au fãcut credinþa însemneazã s-aulogodit, iar ºi-a stricat credinþa însemneazã ºi-a stricat logodna.

Logodna se face în felurite chipuri, dar totdeauna ºi oriunde laromâni se întrebuinþeazã grâul sau orezul, simbolul fecunditãþii.


Foarte frumoasã este datina logodnei prin pãrþile Dornei ºi aleCâmpulungului din Bucovina.

Feciorul care are sã se însoare pofteºte la el acasã, într-o searã, ºimai cu seamã joia, pe neamuri, cu care apoi se duce la pãrinþii fetei ca sãse logodeascã. Se înþelege cã lãutarii nu lipsesc.

La casa fetei sunt de asemenea adunaþi oaspeþi, care aºteptã sosireamirelui ºi, cum zãresc alaiul, se vârã toþi în casã ºi încuie uºile.

Cum sosesc, iese înainte unul dintre ei, acela care va fi colãcer încursul nunþei, se aºeazã la fereastrã ºi þine o oraþie, o variantã de aleacelora de care am pomenit mai înainte, oraþie în care se vorbeºte deurma de fiarã, dupã care i-a trimis pe dânºii tânãrul împãrat. Oraþiaaceasta se sfârºeºte:

Uºile sã descuieþi,cã de nu, dãm din armãþi.ªi vom da cu armãþileºi vom sparge uºile,ºi vom da cu pistoaleleºi-om sfarâma fereºtile.

Cei din casã descuie uºile ºi atunci împãratul intrã înãuntru, dar nugãseºte pe tânãra, care-i ascunsã în vreo cãmarã.

Tânãrul împãrat întreabã:– Unde-mi este floarea cea aleasã, prea înãlþata împãrãteasã? Unde

aþi ascuns-o? Aduceþi-mi-o mai degrabã, cãci oastea mea estenerãbdãtoare s-o vadã.

Neamurile fetei rãspund:– Înãlþate împãrate, fii bun ºi mai aºteaptã puþin, cã acum þi-om

aduce-o.ªi-i aduc o babã urâtã, ori un flãcãu îmbrãcat femeieºte, pânã ce,

dupã mai multe glume dintre acestea, îi aduc aleasa lui, care intrã smeritãºi ruºinoasã, iar flãcãul o apucã de mânã ºi se aºeazã cu dânsa în capulsau în crucile mesei, unde-i locul cel de cinste.

Pe masã este un blid cu grâu ales. În acest grâu tânãrul varsã câþivabani de argint, iarã fata o nãframã frumoasã, cusutã de dânsa. Pe urmãunul dintre neamurile fetei zice:

– Ia-þi, copilã, lucrul tãu! – adicã nãframa.

86 ARTUR GOROVEI

Unul dintre neamurile feciorului rãspunde:– Ba nu, ia-þi mai bine banii, cãci pentru lucrul tãu îþi sunt platã

aceºti bani.Dupã aceasta tinerii vârã mâinile în blid, el scoate nãframa, ea

scoate banii ºi amândoi luând câte puþin grâu, îl aruncã cruciº asupracelor din casã. Cealaltã parte din grâu pãrinþii fetei o strâng pânã dupãcununie, adicã pânã la colãcãrie.

Fata îºi strânge banii, iar flãcãul scoate traista ce-o purta pe umãr ºi,împreunã cu nãframa de la fatã ºi cu cuºma din cap, le încredinþeazãviitorului sãu socru.

Socru-sãu, primind aceste lucruri, îi pune pãlãria sa pe cap, iarlucrurile le încredinþeazã fetei, care coase nãframa la cureaua traistei, iarla cuºmã-i coase o panã frumoasã, fãcutã din pene de pãun ºi la mijloccu bani de argint. Dupã ce sfârºeºte de cusut, fata dã lucrurile tatãlui sãu,care le întoarce îndãrãt viitorului sãu ginere, luându-ºi pãlãria sa înapoiºi ureazã tinerilor sã trãiascã ani mulþi ºi fericiþi.

Dupã ce astfel s-a fãcut logodna, pãrinþii duc pe mireasã iar încãmara în care a stat ascunsã ºi o lasã acolo pânã ce se începe jocul, încare timp pãrinþii tinerilor pun la cale ziua când va fi cununia.

Urmeazã masa, cu lãutari ºi veselie, ºi apoi se începe jocul la carese aduce ºi mireasa.

În Transilvania, pe valea Someºului, peþitorul dã fetei un inel, numitcredinþã sau inel de credinþã, iar fata îi dã o nãframã de buzunar, numitãtot credinþã sau nãframã de credinþã, dupã care îºi dau mâna dreapta,iar grãitorul îi stropeºte cu apã ºi le taie (desparte) mâinile ca ºi laoricare alt târg încheiat.

Nãframa ºi inelul se întrebuinþeazã la logodnã de cãtre românii depretutindeni. Flãcãul care ia nãframa sau inelul unei fete îi fãgãduieºte,numai prin aceasta, fãrã a-i spune vreun cuvânt, cã o va lua de nevastã.ªi când voinicul nu-ºi þine cuvântul, cât îl urãºte fata:

Uite, mamã, voinicul,cum mi-a luat inelul;eu i-l cer ca sã mi-l deie,el spune c-ar sã mã ieie.Când aº ºti cã m-ar lua,singurã m-aº spânzura


în mijlocul câmpului,în creanga sovârvului,în drumul voinicului.

Dupã ce s-a hotãrât nunta ºi s-a statornicit ziua cununiei, se inceppregãtirile.

La casa viitoarei mirese e zarvã mare. O parte din zestre o are pregãtitã demai înainte, fiecare fatã cãreia i-a venit vremea de mãritat, dar unele lucruritrebuie fãcute acuma. ªi neamurile dau nãvalã ca sã ajute care cum poate.

Cu ajutorul lui Dumnezeu zestrea-i gata, ziua cununiei se apropieºi vorniceii îºi încep slujba.

Vorniceii sau chemãtorii sunt cei ce se numesc în oraºe cavaleri deonoare. ªi mirele ºi mireasa au vorniceii lor, ºi fiecare face chemãrile,adicã „invitãrile“ în numele persoanei pe care o reprezintã.

Vorniceii se aleg dintre neamurile mai apropiate ale logodiþilor, precumun frate mai mic ori un vãr, iar în lipsã de rude se aleg ºi prieteni buni.

În ajunul cununiei, iar în alte pãrþi chiar cu douã zile mai înainte,vorniceii mirelui se adunã la casa lui, iar ai miresei la casa ei. Se înþelegeca sunt îmbrãcaþi cu hainele cele mai curate ºi mai frumoase. Mirele ºimireasa dau fiecãrui vornicel câte o ploscã plinã cu vin sau rachiu ºicâte o nãframã pe care o leagã la capãtul unui bãþ de alun cu cordelecolorate: le mai dã ºi câte o floare de târg, pe care vorniceii o prind lapãlãrie sau la cãciulã, unde o þin pânã dupã nuntã.

Vorniceii miresei, îndatã ce s-a isprãvit cununia, ies din slujbã; aimirelui însã au slujbã ceva mai lungã, pânã dupã masa-mare, când începerostul vãtãjiþelor.

Unul dintre vorniceii mirelui, care are o însãrcinare foarte însemnatã,se numeºte vornicel-primar ºi merge întotdeauna în fruntea celorlalþi.

Dupã ce þi-au primit „insignele“, vorniceii pornesc prin sat.Chemarea se începe de la nunii mari, apoi se cheamã fruntaºii

satului ºi se sfârºeºte cu oamenii sãrmani.Cum intrã în casa omului, vornicelul þine cãtre gazde o cuvântare

cam în felul acesta:

Mirele nostru vestitazi prin mine v-a poftitsã faceþi o cale

88 ARTUR GOROVEI

pân’ la curtea dumisale,la un scaun de odihnãºi un pahar de bãuturãºi mai multã voie bunã.Eu sunt sol împãrãtesc,la curtea lui vã poftescºi dacã mi-þi ascultacuºma din cap mi-oi luapân’ la pãmânt m-oi pleca,dumneavoastrã m-oi rugasã faceþi bine sã veniþi,darã sã nu bãnuiþi.

Vornicelul scoate plosca ºi pãhãrelul, îl umple cu vin ori cu rachiu,dupã cum are ºi el în ploscã, cinsteºte pe stãpânii casei ºi pe cei strãini,dacã se întâmplã sã fie, ºi apoi pleacã la altã casã.

Vorniceii nu au timp de pierdut, mai cu semã când satu-i mare ºichemãrile se fac în ajunul cununiei. De aceea ei nu ºed când intrã încasa cuiva, ci stau în picioare ºi, când gazda-i pofteºte pe scaun, unuldintre ei zice:

N-avem scaun de ºedere,nici loc de rãmânere,cã-avem cale de cãlãtorie,ca Dumnezeu sã ne þie.

Pe când vorniceii cheamã pe sãteni la nuntã, la casa miresei druºteleo gãtesc.

Druºtele sunt „domniºoarele de onoare“, douã din partea miresei ºidouã din partea mirelui, alese, ca ºi vorniceii, dintre rudele mai de aproapesau chiar dintre prietenele mai bune.

Druºtele îngrijesc de „toaleta“ miresei: o piaptãnã, o îmbracã ºi oînsoþesc. Ele pregãtesc beteala ºi, în pãrþile unde este obiceiul, cununamiresei, pe care o poartã pe cap în ajunul cununiei ºi a doua zi, la cununie.

În timpul cât o piaptãnã pe mireasã, druºtele ºi celelalte fete, ºi maiales nevestele înrudite cu mireasa, cântã niºte cântece de jale, în care sedescriu suferinþele ce o aºteaptã în cãsãtorie.


Iatã, de pildã, cum o jelesc prin judeþul Râmnicu-Sãrat:

Copiliþã cu pãrinþi,la ce focu’ te mãriþi,cã mila de la pãrinþianevoie s-o mai uiþi;cã-i mila de la strãinica gardul de mãrãcini,ºi mila de la bãrbatca frunza de plop uscat:când gândeºtisã te umbreºti,atuncea te dogoreºti;când gândeºti sã trãieºti bine,atuncea e vai de tine.

Prin unele pãrþi din Bucovina, când piaptãnã pe mireasã, nu-iîmpletesc tot pãrul, ci-l lasã o parte despletitã, ca sã atârne pe spate, iardin pãrul împletit fac gâþã în jurul cãreia pun o floare de târg, precum ºicordele în culorile naþionale, roºii, galbene ºi albastre, care toate la unloc formeazã cununa sau coroana.

Prin Transilvania aceste cununi sunt anume fãcute ºi mireasa opune pe cap când pleacã la bisericã, iar prin þinutul Dornei, în Bucovina,cununa aceasta se face astfel: „se înºirã de-a lungul unei petele atâteamonete câte sunt de-ajuns spre a cuprinde capul miresei; la mijloculpetelei fac o rotiþã, iar în nuntrul acesteia pun o floricicã în forma uneisteluþe ºi aceasta tot de monete, aºa ca floricica sã vie pe frunte, iarãpeteaua sau cealaltã parte a cununei peste tâmple. Pe lângã peteauaaceasta mai înºirã încã ºi alte petale de mãrgele“.

În cele mai multe pãrþi ale Bucovinei, precum ºi în celelalte þãrilocuite de români, cununa aceasta este fãcutã din flori naturale, culeseori de mireasã însãºi ori de mire.

În România ºi pe valea Someºului din Transilvania este datina dea se împodobi miresele cu petealã.

Când fac peteala, i se cântã miresei aºa:

Sãriþi, flori, de-mbobociþi,cã mie nu-mi trebuiþi.

90 ARTUR GOROVEI

Pânã ieri cu feteleºi-astãzi cu nevestele.Bate, vântule, prin munþi,adã-mi dor de la pãrinþi;bate-mi, vântule, prin flori,adã-mi dor de la surori;bate, vântule, prin braziºi-mi adã dor de la fraþi.

Însãºi mireasa întristatã ºi amãrâtã îºi cântã cântecu-i de jale:

Câtã frunzã-i pe pãmânttoatã-a zis sã mã mãrit,numai frunza de ovãzzice ca sã mã mai lãs.Doarã floarea scaiuluispune-mi lungul traiului,c-acela-i un lucru-aºacã nu-l mai poate stricanici popã, nici birãu,numai singur Dumnezeu;nici popa, nici vlãdica,numai moartea grabnica.

Cântând îºi alinã durerile inimii; ºi cele care o ascultã ºi ºtiu în cefoc se vârã, o îndeamnã sã cânte mereu:

Cântã-þi, fatã, cântecul,cã, dacã te-ai mãrita,a cânta nu-i cuteza:în casã de soacrã-ta,în tindã de socru-tãu,afarã de mutu-tãu,în poiatãde cumnatãºi nu-i cânta niciodatã.

Dupã ce miresa a fost pieptãnatã ºi îmbrãcatã, dupã ce i-a pus ºi salbade gât, pe unde se obiºnuieºte aceasta, vine socrul mic, adicã tatãl miresei,


iar dacã n-are tatã vine un frate sau vornicelul primar ºi, luând pe mireasãde mânã, o aºeazã dupã masã, pe o pernã ori pe o pereche de scoarþe; de-adreapta ei se pune druºca mare ºi de-a stânga druºca micã, iar dinainteamiresei, pe masã, se aºeazã, unul peste altul, doi ce colaci frumoºi.

Pãrinþii ºi druºtele încep a plânge, iar mireasa care-ºi stãpâneºtelacrimile, cu osebire când mirele e urât, ia un pahar ºi închinã la pãrinþi.Întâi închinã la tatãl sãu, care, cu mâna înfãºuratã într-o nãframã, iapaharul, închinã la mireasã ºi-i ureazã viaþã îndelungatã ºi trai bun.Mireasa închinã apoi la mama ei ºi apoi pe rând la fraþi, surori ºi neamurilecare se afla în casã.

Dupã ce a închinat la toþi afarã de tineret, vornicelul miresei pofteºtepe pãrinþii ei sã-i punã cununa pe cap ºi s-o binecuvânteze.

Pãrinþii, luând cununa din mâna druºtelor, o þin câtva deasupracapului miresei ºi, dupã ce o binecuvânteazã, o încoroneazã.

Numai cine a vãzut o scenã ca aceasta ºtie cât e de solemn acest minut!Nuntaºii cântã apoi un cântec de acestea:

Frunzã verde mãrãcinã,Ia-þi, mireasã, ziua bunãde la fraþi, de la surori,de la grãdina cu flori,de la strat de busuioc,de la feciorii din joc,de la frunza cea de brad,de la puiul cel cel lãsat.Plânge, mireasã, cu jele,cã n-oi mai purta petele,nici în degete inele,ºi nici în urechi cercei,nici n-oi ºedea cu flãcãi.Cununiþa ta cea verdecum te scoate dintre feteºi te dã între neveste!ªi cununa cea de floriTe scoate dintre fecioriªi te pune-ntre nurori!

92 ARTUR GOROVEI

Cântaþi, fete, ºi horiþipânã sunteþi la pãrinþi;cântaþi, fete, horileºi vã purtaþi florile;dupã ce v-ãþi mãritahorile nu-þi mai juca,florile nu-þi mai purta.

Nici la casa mirelui nu-i tocmai multã veselie. Pe când druºtelegãtesc pe mireasã, pe mire îl bãrbiereºte unul din vornicei ºi altul, saulãutarul, îi cântã cam aºa:

Frunzã verde, mere, pere,nu te mai însura, vere;destul m-am însurat euºi-am luat un lucru rãu.Plângeþi ochi ºi lãcrãmaþicã voi sunteþi vinovaþi,cã nu cãtaþi ce luaþi;vã lãcomiþi la avereºi trãiþi fãr’ de plãcere.

În alte cântece se face aluzie la femeile belea:

Tinerel m-am însuratºi femeie mi-am luat.Mi-am luat-o de lucrat,dar ea ºade numa-n pat,cere ciubote de þap.Vai de mine, ce sã fac?Numai sã iau lumea-n cap!

Dupã ce s-a bãrbierit ºi s-a îmbrãcat în hainele de mire, pãrinþii sauneamurile cele mai apropiate îl iau de mânã ºi-l aºeazã în capul mesei,cu druºtele lângã dânsa, cam pe când începe a se îngâna ziua cu noaptea,încep a se aduna ºi cei poftiþi de vornicei, aducând daruri pentru tineri.Darurile cele mai obiºnuite constau în colaci, unt, brânzã, gãini, fructe,în sfârºit, ceea ce-i dã mâna fiecãruia.


Aceste daruri, numite prin unele pãrþi ale Bucovinei cinste, suntcunoscute în judeþele din Neamþ, Roman ºi Bacãu sub numele de vedre.

Fiecare oaspete, când prezintã miresei darul adus, i-l închinã cam aºa:

Bunã vremea,Bunã vremea,Înãlþatã-mpãrãteasã!ªedeþi în coate dupã masãCa ºi-o garoafã frumoasã,De-aceea femeileDin toate pãrþileNãzuiesc ca albineleLa dumneavoastrãªi s-aratã cu colãceiiMândri ºi frumuºei,Sã aveþi parte de ei;Colac mândru ºi frumos,Ca ºi faþa lui Hristos,Sã faceþi bine sã-i primiþiªi sã nu bãnuiþi.

Mireasa se scoalã, primeºte cinstea ºi cinesteºte pe toþi.Acelaºi lucru se petrece ºi în casa mirelui, care, stând ºi el pe o perinã

între druºtele sale, primeºte darurile ce i se aduc ºi cinsteºte pe fiecare.Un obicei comun tuturor românilor este ca mirii, înainte de cununie,

sã-ºi cearã iertare ºi binecuvântare de la pãrinþi.În multe pãrþi, aceasta se face în ziua cununiei, dimineaþa; în alte

locuri se face în ajun, dupã primirea darurilor, când, sculându-se mireasaºi druºtele de la masã, în locul lor se aºeazã pãrinþii, cari þin în braþe opereche de colaci ºi sare, iar colãcerul, stând în picioare la spatele miresei,care îngenunche înaintea pãrinþilor ei, cere iertare sau iertãciune înnumele miresei.

Cuvintele prin care colãcerul cere iertarea nu sunt niºte banalitãþiobiºnuite în viaþa zilnicã; de aceea nu oriºicine poate îndeplini funcþiade colãcer. Acesta trebuie sã fie un adevãrat orator, care el singur se dãdrept un „purece al satului“, când se descrie:

94 ARTUR GOROVEI

Mic de statªi bun de sfat,Mic de staturãªi bun de gurã.

ªi trebuie sã fie „bun de gurã“, pentru cã discursul lui este o oraþiefoarte lungã, pe care nu o citeºte de pe o carte, ci trebuie sã o spuie ca apa.

În oraþia aceasta se spune cum a fãcut Dumnezeu lumea ºi pe Adam ºiEva, care au cãlcat porunca datã, din care pricinã au fost alungaþi din rai, darmai pe urmã Dumnezeu s-a îndurat de ei, i-a iertat ºi i-a binecuvântat sã seînmulþeascã ºi sã stãpâneascã pãmântul. Spune apoi cã tinerii aceºtia carivor sã se cãsãtoreascã, trãind în lume, vor fi greºit multe ºi ei ºi vor fi supãratpe pãrinþi, pe care acuma-i roagã sã-i ierte ºi sã-i binecuvânteze.

Isprãvind colãcerul oraþia lui, pãrinþii binecuvânteazã pe mireasãcu pânea ºi sarea pe care le-au þinut pe braþe tot timpul cât ºi-a rostitcolãcerul oraþia.

Adeseori mirele nu-i dintr-un sat cu mireasa; în asemenea cazurimirele pleacã sâmbãtã des-de-dimineaþã ca sã-ºi aducã mireasa acasã.

Mirele este însoþit e o armatã întreagã de cãlãreþi, iar în urma lor vincãruþele ºi un car cu patru boi, cum ºi lãutarii, fãrã cari nuntã nu se poate.

Cei din satul miresei au avut grijã sã caute în apropiere de casamiresei o gazdã, un conac unde sã tragã mirele cu suita sa.

Ajuns în sat, se trimet doi cãlãreþi, numiþi conãcari, sã vesteascãmiresei cã mirele se apropie. Unul dintre conãcari, de regulã colãcerul,þine celor ce-i ies întru întâmpinare o oraþie, care începe aºa:

Bunã ziua,Bunã ziua,La dumneavoastrã cinstiþiªi vestiþiOºteni împãrãteºti,Dar mai cu de-alesBunã ziua,Bunã ziuaLa dumneata,Stolnic împãrãtesc!


Dupã ce s-a sfârºit oraþia, se leagã câte o nãframã la frânele cailorconãcarilor, ºi, însoþiþi de un cãlãuz dintre nuntaºii miresei, se întorc lalocul unde-i aºteaptã mirele cu ceata lui ºi cu toþii se duc la conacul celi s-a pregãtit.

Dacã mirele e dintr-un sat cu mireasa, dupã ce aceasta ºi-a luatiertãciune de la pãrinþi, urmeazã închinarea schimburilor, iar dacã mirelee din alt sat, aceasta se face dupã conãcãrie.

Închinarea schimburilor este schimbul de daruri ce-ºi fac mirele ºimireasa, datinã care nu se gãseºte pretutindeni unde sunt români. Acoloînsã unde se obiºnuieºte, se face aºa: toate darurile pe care mirele voieºtesã le facã miresei, împreunã cu lucruri, bune de mâncat, precum nuci,mere, alune, le pune într-o strachinã mare, într-o sitã ori într-un ciur carese numeºte corabie, le acoperã cu un tulpan ºi le încredinþeazã vorniculuiprimar, care de astã datã se mai numeºte ºi corãbier, ca sã le ducã ºi sã leînchine miresei.

Corãbierul, însoþit de mai mulþi flãcãi, cu lãutarii în frunte, pornescspre casa miresei. Vorniceii miresei, cum vãd cã alaiul se apropie, dau deveste miresei ca sã se retragã în cetate, adicã se se aºeze dupã masã întredruºte, apoi aleargã la poartã, o închid, o leagã bine ºi pun câþiva portarica sã nu lase pe nimeni sã intre.

Când soseºte corãbierul cu ai lui, unul dintre portari îi aþine caleaºi zice:

Voi voinici,Voinici ostãºei,Mari ºi mãrunþei,Tineri, sprintenei,Mândri, frumuºei,Spuneþi, ce umblaþiªi ce cãutaþi?Unde vã este calea,Calea ºi cãrarea?Cine v-a-nºelatªi v-a fermecatDe umblaþi pe-aiciCu cei bezmetici?

96 ARTUR GOROVEI

Unde aþi sositVoi n-aþi nimerit,Zãu!, aþi rãtãcit!

Corãbierul rãspunde:

Ce umblãm,Ce cãutamNimãnui seamãNu avem sã dãm!Am sosit,Am nimerit,Ne-nºelaþi,Nefermecaþi,Chiuindªi hohotindVom descuiaªi vom intraLa a noastrã înãlþatãªi lãudatãÎmpãrãteasãMireasã.

Chiuind ºi în cântecele lãutarilor, intrã alaiul pe poartã ºi pãtrundeîn casã.

Se face liniºte. Corãbierul zice:

Bunã vremea,Bunã vremea!Bucuroºi sunteþi de noi?

Pãrinþii miresei rãspund:

Bucuroºi, poftim la noi!

Corãbierul începe a juca schimburile, cântând:

Dacã nu ne-aþi fi poftit,Noi pe-aici n-am fi venit;Dacã nu ne-aþi fi chemat,


Noi pe-aici n-am fi-nserat.Dar noi n-avem de-nchinatCiuboþeleFrumuºeleDe pe la armeni,TulpãnaºeDrãgãlaºeDe la olendreni1 .Tulpãnaºele-s cu flori,Sã fie de sãrbãtori;Tulpãnaºele-se cu zdrenþe2 ,Ca sã fie de blândeþePân’ la adânci bãtrâneþe!

Zicând aceste cuvinte, corãbierul se apropie de masã, pe care sunttrei colaci puºi în rând, dintre cari cel din mijloc e acoperit cu o nãframãcusutã de mireasã, cu fluturi ºi gãurele ºi împãturitã în patru cornuri,astfel cã florile de la cornuri vin deasupra ºi, þinând corabia cu darurileîn faþa miresei, i le închinã rostind o lungã oraþie, în care se povesteºtecum înãlþatul împãrat

Toate târgurile a umblat,Toate oraºele-a cãlcat,

Dar n-a gãsit miresei marfã dupã faþa înãlþatei împãrãtese. Atunciîmpãratul ºi-a adunat oastea ºi a trimes-o

Sã vâneze fieriªi jderi,

dar ºi-a luat de seamã cã fieri ºi jderi poartã numai domnii, ºi atunci a datporuncã sfetnicilor de au gãtit corabia ºi s-au dus la Þarigrad ºi auîncãrcat corabia cu marfã ºi au plecat înapoi. Pe mare i-au apucat

Vânturi greleªi vremuri rele;

1 De la Holländer.2 Adicã ciucuri.

98 ARTUR GOROVEI

Vânturile-au abãtut,Corabia-n loc a stãtut.

Atunci tânãrul împãrat a adunat patriarhii ºi vlãdicii

ªi trei zile-ne-ncetatªi trei nopþi neprecurmatLui Dumnezeu s-au rugatPânã vânturile au stat.

Dar

Când au fost pe la mijlocDe mare, într-un rãu loc,A dat Dumnezeu un vântCum n-a mai fost dat nicicând,Un vânt mare spulberat,Corabia au rãsturnat,Negoaþele s-au înecat.

Aflându-se ºi ei cãlãtori pe acolo, au sãrit ºi

Negoaþele mai miceLe-am luat toate-n caiceªi le-am adus pân-aice.

În oraþie se numãrã apoi darurile trimise de mire. Astãzi darurilen-or mai fi aceleaºi, ca mai înainte vreme, dar mãcar amintirea lor sepãstreazã în oraþie.

ªi ce este în corabie?

Alune ºi nuci,Turtiºoare dulci,Ca sã le mãnânci;Mere, pere, alune,Papuci ºi smochine,Niºte pupucaºiTare drãgãlaºi;Taftã de mãtasã,Ciubote frumoase


Ca pentru mireasã;Nãfrãmuþe pestricioare,Ciuboþele gãlbioare,Ca sã-þi fie dumitaleOricând de tras pe picioareªi de ieºit la plimbareSeara, la apus de soare,Dimineaþa pe rãcoare.ªi-ncã þi-a mai cumpãratTânãrul nostru-mpãrat,Un festilat latSã-þi fie de-nhobotat,ªi-un fesuºor roºiorDe care cam multiºorDumitale þi-a fost dor,Cu canaful de mãtasãSã-l ai de plimbat prin casã,ªi un testimelFrumuºelCu floricele,Sã-þi fie de mângâiere;JupâneasãMireasã,Dacã pe mine nu mã crezi,Poftim, pune mâna ºi vezi!

Mireasa dã sã puie mâna pe corabie, dar corãbierul o trage repedeînapoi, continuându-ºi oraþia, în care spune multe glume, cam de acestea:

Nu te grãbi la luat,Cum te-ai grãbi la mãritat.

În sfârºit, isprãvind oraþia, pune corabia dinaintea miresei pe masãºi zice:

Colãceii þi i-oi da,Darã tulpãnaºul ba!

100 ARTUR GOROVEI

Apoi descoperã schimburile ºi le lasã pe masã, iar tulpanul cu careau fost învãlite le ia el, zicând:

Amin! amin! amin!ªi cine n-a zice aminSã se-mpiedice de-un arin,Sã deie cu capu-n spin,Cã noi cu toþi zicem amin!ªi mie ce mi se cuvin?Un pãhãruþ de vinªi-o nãframã de in,Sã-mi ºterg mustaþa de vin.

Mireasa îi cinsteºte cu un pahar, mulþãmindu-i pentru schimburileaduse, iar corãbierul, închinând paharul, mulþãmeºte miresei ºi-i ureazãfericire prin o lungã oraþie.

Dupã ce corãbierul ºi-a îndeplinit misiunea, pleacã ºi vornicul mireseicu schimburile la mire ºi, ducându-se cu acelaºi ceremonial, închinã mirelui,care stã între druºtele sale, dupã masã, schimburile trimise de mireasã, iarla urmã corãbierul, primind pãharul de la mire, zice oraþia paharului,adicã îl feliciteazã, presurând urãrile cu multe glume.

Dupã ce s-au isprãvit toate acestea, se începe danþul, sau piperul,cum se zice în Transilvania, sau la pom. ªi anume: vornicelul primarporunceºte lãutarilor sã cânte un joc, care în Bucovina ºi Moldova senumeºte moldoveneasca, un fel de horã de brâu, iar el prinde de mânãpe cel întâi oaspete din dreapta miresei, începe a juca ºi scoate cu danþulpe mireasã ºi pe druºte de dupã masã, chuind:

De trei ori pe dupã masãSã scoatem floarea din casã,Sã rãmâie binele,Sã roiasc’ albinele.Pe la noi acum roiescCa ºi vara, când cosesc,ªi cosesc rânduri de floriLa fete ºi la feciori.

Al doilea vornicel, care de obicei stã la coada danþului, zice ºi elîndatã dupã asta:


Tot aºa, cã-i bine-aºa!Multã vreme n-a fi aºa.Ba a fi, de-om mai trãiLa varã, când vom cosi,ªi-om cosi rânduri de flori,Sã fie de sãrbãtoriPentru fete ºi feciori.

La adresa miresei câte un drumeþ strigã:

Tu mireasã veseloasã,Nu fi aºa de voioas,Cã bota-i pe grindã-n casã,Cioplitã în patru dungi,Cât þi-e spatele de lungi.

Dacã mirele-i din alt sat, ca sã-i facã inimã rea miresei, unul strigã:

Joacã nunta de trei zileªi mirele nu mai vine;Joacã nunta pe surcele,Mai încetu vãtãjele,Cã vezi, mireasa mai moareDe atâta aºteptare.

Tot jucând ºi chiuind iese din casã, dar, când ajunge în pragul uºei,vornicelul care conduce danþul face mai întâi o cruce, zice: „Sãnãtate labãtrâni ºi tinerilor noroc“ ºi apoi pãºeºte peste prag.

Afarã urmeazã danþul înainte, pânã târziu dupã miezul nopþei.Aceeaºi rânduialã-i ºi la casa mirelui; tot aºa-l scot ºi pe dânsul de

dupã masã, chiuindu-i lucruri potrivite pentru el.Ca mãgulire pentru gustul lui ales, când mireasa-i frumuºicã sau în

ironie, când îi mai slutã, i se strigã:

Floricicã albãstrea,Ce-ai crescut pe seama meaAºa naltã, frumuºea?Floricicã de pe ºes,Dintr-o mie te-am ales,Te-am ales numai pe mers!

102 ARTUR GOROVEI

Pentru cei bãtrâni, tinerii strigã:

Cât e moºul de bãtrân,Tot doreºte mãr din sân.

ªi când moºul zâmbeºte pe sub mustaþa lui cãruntã, un glumeþ îi strigã:

Aruncã-te, moº bãtrân,Cã la iarnã þi-o da fân.

Dar nici moºul nu se lasã mai pe jos; are el ac ºi pentru cojoculîndrãzneþului:

Sub potcoava cizmei meleªede dracul ºi-o muiereªi mã-nvaþã-a face rele.Sub potcoava mea cea nouãªede dracul ºi se ouãSã vã facã papã vouã!

ªi câte de acestea, care de care mai hazlii!Pe când joacã danþul la casa mireului, vine un sol din partea miresei

ºi-l pofteºte cu toatã suita sa la masa micã, în casa miresei.Mirele porneºte cu danþul, în fruntea cãruia se aflã vornicelul cel mai

isteþ. Când ajung la mireasã, ea-i la masã, înconjuratã de druºtile ei, iar afarãtineretul joacã straºnic. Flãcãii au de grijã sã se þie bine încleºtaþi de mânãca sã nu poatã face nimeni loc printre dânºii ºi pãzesc intrãrile în casa miresei.

Vornicelul care conduce danþul mirelui face tot soiul de figuri vicleneca sã înºele pe cei din danþul miresei ºi sã capete intrare în casã; dacã nu-iizbutesc ºireteniile, chibzuieºte el unde-ar fi mai puþin vânjoºi flãcãii, casã facã o spãrturã între ei, ºi dã asalt. La urmã, dacã nu-i ºi nu-i de chip sãpãtrundã în cetate, unde-i aºteaptã mireasa, nunul cel mare dã un darbãnesc pãzitorilor cetãþei ºi mirele intrã cu ai lui ºi se aºeazã ºi el la masã.

Vornicelul miresei sau ºi altcineva þine iarãºi o oraþie specialã, încare îndeamnã pe oaspeþi sã ospãteze sãnãtoºi ºi numai dupã aceastaîncep sã mãnânce.

La sfârºitul ospãþului se ridicã toþi de la masã ºi ies afarã, dar cu odeosebitã rânduialã, ºi anume: se prind de mânã în ordinea cum au fostînºiraþi la masã ºi, formând un lanþ în mijlocul cãruia se aflã mireasa,încep a juca ºi astfel, tot jucând, ies din casã.


Iar vãtãjelul primar, care conduce danþul, zice:

Frunzã verde de nãgarã,Ia poftim danþul afarã,C-a fost vreme mai de mult,Dar noi nu ne-am priceput.Busuioc crescut pe masã,Ia haideþi nuntaºi pe-acasã,Ori poftim ºi mai jucaþi,Cã d-asarã tot mâncaþi.

** *

E ziua de cununie, de obicei duminicã ºi uneori joia.Viitorii soþi, dupã cum este datina prin unele pãrþi, trebuie sã se

scalde ºi apoi se gãtesc.Pe mireasã o gãtesc druºtele ºi nevestele cele tinere, aºa precum s-a

fãcut ºi în ajunul zilei de cununie, punându-se acuma ºi mai multãbãgare de seamã, ca sã fie mireasa încã ºi mai frumoasã.

În Transilvania o piaptãnã cu un pieptene special, numit acar,fãcut fin fier sau din aramã, lãtuþ cam de un deget, ambele capeterotunzite ºi aduse spre olaltã, cam ca o semilunã. Din pãr îi lasã cosiþe,pe care, în unele pãrþi, le înfrumuseþeazã cu diferite cordele.

Peste hainele cu care e îmbrãcatã se încinge cu o cingãtoare saubrâu de lânã, cãruia îi fac un nod, pe care mirele îl va deznoda la anumetimp. Unde este obiceiul, i se pune hobotul, salbã la grumaz, ºi oîncununeazã.

Pe când o gãtesc, druºtele îi cântã felurite cântece. Unele zic aºa:

De la noi a treia casãSe mãritã o mireasãªi pe noi, fete, ne lasãCu inima friptã, arsã.Se mãritã, se mãritãªi-ar sã dea peste-o ispitã,C-ar sã-ºi capete o soacrãCa ºi poama cea mai acrã.

104 ARTUR GOROVEI

Alte cântece sunt triste, menite sã înduioºeze pe mireasã, pentru cãdatina este ca în tot timpul gãtelei mireasa sã plângã. Dacã nu-i vine aplânge, pentru a nu se cãlca datina, numai ce vezi o babã mai iscoditoare cãdã pe la ochii miresei cu o ceapã zdrobitã, ca mãcar aºa sã-i curgã lacrimile.

Dupã ce s-a isprãvit gãteala, tatãl miresei îºi pune fata dupã masã,pe o perinã, între druºtile ei, care nu-s mai urât gãtite.

Cum s-au aºezat dupã masã, toate neamurile îi închinã câte-unpahar, începând cu tata ºi mama ºi ea, luând paharul, îl duce la gurã, fãrãa gusta din el, mulþãmeºte ºi-l dã înapoi.

Înaintea ei, pe masã, este un colac acoperit cu o nãframã frumoasã;în cornurile mesei este sare.

Când se scoalã de la masã, mireasa ia nãframa cu care a fost acoperitcolacul ºi o pune în brâu.

Apoi vornicelul primar începe danþul ºi scoate pe mireasã de dupã masã.Acelaºi lucru se petrece ºi la casa mirelui, care acuma trebuie sã fie

îmbrãcat cu cãmaºa de mire, pe care i-a cusut-o mireasa anume pentru cununie.Dupã aceste încep iertãciunile, acolo unde aceastã ceremonie

înduioºãtoare nu s-a fãcut în ajunul cununiei, precum se obiºnuieºte înmulte locuri.

Dupã ce s-a sfârºit ºi ceremonia aceasta, vine vremea de plecat lacununie, care se face totdeauna în bisericã.

În diferitele pãrþi locuite de români obiceiul este acelaºi, amãnunteleînsã variazã.

Regula generalã este cã miresele se duc pe jos la bisericã; în pãrþilede munte ºi mirele ºi mireasa, ºi alaiul lor merg cãlãri; ºi când mirele emai sãrac ºi nu are cal împrumutã de la un prieten. Aºa se face, de pildã,în þinutul Dornei ºi al Câmpulungului, din Bucovina. Prin unele locuriîn fruntea alaiului se poartã un steag, anume fãcut, purtat de un stegar,ºi nuntaºii merg în anumitã ordine.

În alaiul miresei sunt ºi lãutari, cari cântã întruna, pânã ce ajung labisericã; lãutarii mirelui îi cântã numai pânã ce iese de pe poartã.

De obicei, mirele merge înainte, vorniceii alãturea în urma lui ºidupã vornicei vin ceilalþi feciori, tot câte doi.

Prin unele pãrþi din Transilvania oaspeþii mirelui împodobesc douãcare cu patru sau ºase boi, cu nãfrãmi ºi cu petele, cu crengi verzi ºi cu florila coarnele boilor ºi clopoþei la grumaz. Nunul mare cu nuna ºi bãtrânii,


împreunã cu socrul mare ºed în carul din frunte, în care se va aduce mireasa,iar în carul din urmã, în care se va aduce zestrea miresei, ºed ceilalþinuntaºi. Colãcarul, stegarul ºi mirele merg cãlãri, în fruntea carelor,întovãrãºiþi de doisprezece cãlãreþi, cu nãfrãmi pe spate ºi pe umeri. ªasedintre cãlãreþi merg înaintea mirelui, câte doi alãturea, ºi alþi ºase îndãrãtullui, tot câte doi. La dreapta mirelui este stegarul, iar la stânga colãcarul.

În aceastã rânduialã merg pânã la calea jumãtate, unde se opresc, seface cerc în jurul mirelui, nunul cel mare scoate bãutura ºi colac, cinsteºtepe nuntaºi ºi apoi pornesc înainte.

Oricum ar merge la cununie, când iese mireasa din casã, una dintrefemei îi cântã un cântec în care se descrie binele ce-l lasã ea în casapãrinþilor ºi necazurile ce o aºteaptã în casa mirelui de la soacrã ºi cumnate:

ªi mila de la soacrãE ca poama cea mai acrã,Ce se coace ºi se coaceªi dulce nu se mai face.ªi mila de la cumnateE ca pelinu-n bucate.

ªi mirelui, când pleacã la cununie, i se cântã un cântec jalnic, careîncepe aºa:

Eu mã duc, codrul rãmâne,Frunza plânge dupã mine.

Un alt cântec interesant este acesta:

Frunzuliþã, frunzã creaþã,Duminicã dimineaþãMândrã zi s-a mai ivit,Mândru soare-a rãsãritªi pe mire l-am gãtit.Nu ºtiu: soare-a rãsãritOri mirele a-nflorit,Cã frumos mai e gãtit:Cu podoaba târgului,Cu mirosna câmpului,Cu cuºmiþã brumãrie,

106 ARTUR GOROVEI

Cu cununã argintie.L-am gãtit la mãnãstireªi i-am dat numele mire;L-am gãtit la cununieCa sã-ºi capete soþie,ªi soþie ºi nevastã,De noi sã se despãrþeascã;ªi nevastã ºi femeie,Ziua bunã sã ºi-o ieie:De la strat cu busuioc,De la feciorii din joc;De la strat cu tãmâiþã,De la mândrele fetiþe;De la stratul cu hemei,De la fete ºi flãcãi.

Pe mireasã o zugrãvesc frumos:

Apa-i linã ºi gustoasãªi mireasa-i prea frumoasã;Apa-i linã, curgãtoare,ªi mireasa-i ca o floare,Pare cã-i luptã din soare.

Vorniceii mirelui, cât merg pe drum, tot slobod puºti ºi pistoale, casã deie de ºtire:

Cã-nãlþatul împãratLa cununie a plecat.

În unele pãrþi din Transilvania, nunul ºi nuna, împreunã cu vornicul,intrând la socrul mare, cu tot alaiul, îl gãsesc în curte, ºezând pe un scaun,ºi vornicul îi spune, în versuri, cã au venit pentru cã i-au chemat ºi

Numai în casã intrãm,Pe mirele sã-l luãm,În mâna nunului sã-l dãm.

ªi în adevãr, tot alaiul intrã în casã ºi vornicul se adreseazã mirelui,tot în versuri, ºi-i spune ce cautã ei acolo:


Iatã, nunul a venitPrecum v-au fãgãduit,Mâna dreaptã îþi va daªi te va ºi cununa.Deci acuma te gãteºteªi cu noi cãlãtoreºte.

Ieºind împreunã cu mirele, alaiul se opreºte din nou înaintea socruluimare, care ºade tot pe scaun, ºi vornicul i se adreseazã cam astfel:

Acum, cinstite socru mare,Sãnãtate dumitale,Cã pe cine-am cãutatIatã cã am ºi aflat...

ºi aºa urmeazã o cuvântare mai lungã, în care-l roagã pe socrul mare

... Ca tatã cu-ndurareSã-i dai binecuvântare,Ca fericitã sã-i fieScumpa lui cãsãtorie.

De la socrul mare alaiul se duce la socrul cel mic, pe care de asemeneaîl gãsesc ºezând pe un scaun, ºi vornicul mirelui, printr-o oraþie ce-iadreseazã, începe o lungã discuþie cu vornicul miresei, în care este iarãºivorba despre împãratul care, mergând la vânat,

O cãprioarã-a aflat,Cu ea s-a întâmpinatªi luând-o în braþeA sãrutat-o la faþã,Dar din braþe i-a scãpat,La dumneavoastrã-a intrat.

La urmã, vornicul miresei îi rãspunde cã aici au aflat ceea ce cautã.Apoi intrã cu toþii în casã, iau pe mireasã ºi, când ies în curte,

vornicul mirelui mai adreseazã câteva cuvinte socrului mic, dupã carepleacã alaiul întreg la cununie.

În alte pãrþi din Transilvania, dupã ce alaiul mirelui a ajuns la caleajumãtate ºi nunul mare i-a cinstit pe toþi, colãcarul, împreunã cu un

108 ARTUR GOROVEI

cãlãreþ, pleacã înainte la casa miresei, ca sã-i dea de ºtire cã soseºtemirele, dar, ajungând la poartã, o gãseºte legatã.

Starostele miresei, care, însoþit de bãtrâni ºi tineri, stã în dosulporþei, îi aratã colãcarului cã drumu-i mai încolo. Colãcarul însã li seadreseazã aºa:

Ce salt, ce veselie,Ce lucru poate sã fie,Ce staþi aici adunaþiDumneavoastrã, iubiþi fraþi?

Apoi urmeazã iarãºi o lungã oraþie, un dialog între colãcar ºi staroste,dupã care se deschid porþile; colãcarul ºi cãlãreþul care-l însoþeºte intrãîn curte, înainteazã pânã în faþa uºei, unde se opresc, ºi starostele aduceun colac înfipt într-o suliþã, o canã cu apã ºi o sticlã cu rachiu ºi le punepe un scaun cu picioarele scurte; colãcarul se coboarã de pe cal, încunjurãscaunul, se pleacã ºi ia de pe scaun colacul ºi sticla, iar cana cu apã ovarsã; suliþa cu colacul în vârf o împlântã în tureatca cizmei, iar curachiul închinã cãtrã staroste:

Cinstite vornice,Sã-þi mai spun oarece:Sã aveþi grijã de buþi cu vinªi la cai iarãºi de fânªi de ovãz vânturat;Iar pentru tânãrul împãratMesele sã fie gãtateCu tot felul de bucate,Cã de n-or fi toate gãtate,Þi-or suna cojocu-n spate.

Încãlicând din nou, colãcarul se întoarce la nuntaºi, cari-l aºteaptãla calea jumãtate, dã nunului colacul luat de la casa miresei ºi apoicortegiul, în ordinea de mai înainte, pleacã la mireasã, unde gãsescporþile iarãºi ferecate. Dupã ce li se dã drumul, cãlãreþii descalecã ºi sepun la joc, iar nunul cu mirele intrã în casã, unde nunul þine o cuvântare,prin care cere mireasa ca sã meargã la cununie ºi apoi cu toþii pornescspre bisericã.


Prin unele pãrþi ale Nãsãudului, în Transilvania, mirele cu alaiullui merge o bucatã de loc, apoi se opreºte, iar colãcarii, cu steagul ºilãutarii, se duc la casa miresei.

Unul dintre colãcari, vãzând atâta lume adunatã, cuvânteazã:

Ce saltã, ce bucurie,Ce lucru poate sã fie?Cãci noi oricând am umblatCa aice n-am aflat!De trei luni de când venimªi noi pe drum nu dormim,Dar ori pe unde am trecutAºa ceva n-am vãzutªi-am venit din casã-n casãDup-o stea mândrã ºi-aleasã,Pânã la aceastã casã.ªi-ajungând la aceastã casãIatã steaua ni se lasã.Deci ori steaua ne-arãtaþi,Ori în nuntru ne lãsaþi.

Vornicul miresei rãspunde cã asemenea stea n-a vãzut ºi sã se ducãpe aiurea s-o caute.

Colãcarul mirelui nu se dã bãtut cu asta ºi-i zice:

Voinice, de-aici de casãCuvântul þi se-nmulþeascã,Dumnezeu sã te trãiascã!Dar nu te purta cu gândulCã ne vei muta cuvântulCa ºi holbura cu vântul.

Spune apoi cã tânãrul împãrat i-a ales pe dânºii:

ªi ne-a ales pe noi,Pe aceºti doiVoiniciDe stat mici,Dar din gurã mai chitaci

110 ARTUR GOROVEI

ªi cu caii mai fugaci,Sã ispitim cu tãrie,Sã-i dãm lucru cu trezie.

Dupã mai multe împotriviri din partea nuntaºilor miresei, colãcariimirelui intrã în casã ºi, scoþând pe mireasã, o duc pânã la locul unde oaºteaptã mirele. Aici îºi dau amândoi mâna, apucã de câte un capãtnãframa de credinþã ºi aºa, mirele de-a dreapta ºi mireasa de-a stânga,merg înainte, pânã ce se întâlnesc cu nãnaºii, care de asemenea pleacãde acasã cu steagu ºi lãutarii. Atunci mirii li sãrutã mâna ºi cu toþiipleacã la bisericã.

„În Munþii Apuseni ai Transilvaniei nuntaºii se adunã în dimineaþacununiei mai întâi la mire ºi de la acesta pleacã apoi cu toþii la mireasã.Mai întâi e vornicul cãlare pe un cal mic cu panglici roºii în coamã ºi cuun ciucurel roºu pe frunte. Vornicul are în mânã o ploscã cu vin. Alãtureacu el sunt doi oameni, cari duc un colac numit pupãzã ºi care are o formãîmpletitã lungã ca de jumãtate de metru. Cei cari duc colacul se numesccolãcari ºi pupãza o dau la poartã vornicului miresei spre a o da tinereicrãiºoare, care o împarte fetelor de etatea ei. Urmeazã naºul, mirele ºialþi invitaþi, cari toþi sunt cãlãri. Pe urmã e carul, ºezând pe ceaglãuldenainte cuscrii cu stegariul, în mijloc naºa cu surorile de mire ºi peceaglãul denapoi lãutarii. La car sunt prinºi câte opt-doisprezece boi cucolaci ºi nãframi în coarne ºi mânaþi de câte patru-ºase pogãnici cubiciuri lungi de piele cu care pocnesc ca trãsnetul.

Apropiindu-se de casa miresei, la o micã depãrtare, carul se opreºte ºivornicul, însoþit de cei doi colãcari, se duc la poartã cu un þipãu fãcut chiarde mâna miresei ºi în coaja cãruia sunt înfipte trei pene lungi de cocoº“.

Sosind la poartã, vornicul mirelui cuvânteazã o oraþie la fel cu celedin alte pãrþi, la care rãspunde vornicul miresei, dupã aceasta colãcariidau vornicului miresei pupãza ca s-o ducã miresei ºi, când aceasta vreasã intre în casã, vornicul mirelui îl opreºte:

Jupâne frate!Al nostru tânãr împãratA lãsatCasele sã le-ncãlziþi,Blidele sã le umpleþi,


Dar sã nu vã aflãm semeþi;Sã-i gãtiþi patru cai,Douã-trei care de fânCosite din postul lui Crãciun;Douã buþi cu vin din cel ales,Din luna lui Faur sã fie cules,ªi-un sac cu vinars [rachiu]Cu cãpuºa sã fie legat,Pe seama tânãrului împãratSã fie gãtat.

Vornicul miresei dã apoi vornicului mirelui þipãul, adicã opâiniºoarã împãnatã cu pene de cucoº, ºi acesta se duce la car, pe care-lîncunjurã de trei ori, împreunã cu stegarul ºi cu cuscrii, strigând:„Trãiascã crãiºorul ºi crãiºoara tânãrã!“

Întorcându-se iar la poarta miresei, începe un dialog între vorniculmirelui ºi al miresei, dupã care alaiul intrã în curte, unde mirele sau naºulsau chiar altul dintre nuntaºi trebuie sã împuºte oala cu cenuºã care-ianinatã în vârful unei ciuhe, adicã o prãjinã cât se poate mai înaltã.

Când sã intre în casã, vornicul miresei îi opreºte, zicând:– Mã rog, fraþilor, v-am lãsat în curte, însã în casã nu vã las, fiindcã

sunt ºapte bãtrâni cari fac judecatã ºi nu-i putem sminti de la lucrãrile lor.Vornicul mirelui rãspunde:– Ne rugãm, frate, lasã-ne în casã, cã noi plãtim bani ca sã facem

altã casã.ªi, scoþând câþiva bani, îi dã vornicului miresei.Intrând în casã, vornicul mirelui, adresându-se cãtrã al miresei, zice:

Frate vornice din loc,Sã-þi deie Dumnezeu noroc;Noi avem o dorire:Sã vedem crãiºoara în ce voie-i?

Vornicul miresei aduce o copiliþã de 4-6 ani, iar vornicul mirelui îirãspunde:

Nouã ni trebuie alta,Mai bãlþatã ºi-mpãnatã,Cu cizme roºii-ncãlþatã.

112 ARTUR GOROVEI

Atunci vornicul miresei o scoate din cãmarã ºi o aduce în casã.Când intrã, toatã lumea se ridicã în picioare, afarã de mire, ºi vorniculmirelui zice miresei:

– Vino spre mine, Doamna mea!Apoi, luând-o de mânã, se adreseazã vornicului ei, zicând:– Iat-o, frate; când voi cere-o, sã ni-o dai cum e acuma.Dupã asta pleacã la bisericã.În Timiºoara, mireasa pleacã la cununie în trãsurã cu patru cai.Mireasa îþi ia ziua bunã de la pãrinþi, mama ei îi dezleagã copcile

cãmeºei, în semn cã nu e încã legatã; trage un pai din streºina casei, însemn cã ea de dezlipeºte de familia din acea casã ºi apoi se urcã ºi ea întrãsurã, de-a dreapta vornicului, care pe acolo se numeºte diver ºi carestã ºi el în trãsurã cu mireasa.

În Macedonia, dupã ce solii mirelui cari au fost trimeºi lamireasã se întorc la mire, acesta cu toþi nuntaºii merg cãlãri la casamiresei ca s-o ia. În fruntea alaiului fâlfâie o flamburã, adicã unsteag, în vârful cãruia se pune o cruce de lemn, în ale cãrei colþurise înfig trei mere. Apropiindu-se de casa miresei, încep a slobozipuºti ºi pistoale ºi, când au ajuns, mireasa îi întâmpinã, îmbrãcatãfrumos. Costumul obiºnuit în aceste împrejurãri este astfel alcãtuit:mireasa poartã trei fustanele una peste alta, fiecare mai scurtã cutrei degete, pentru ca sã se poatã vedea marginile lor de jos; înspate poartã o scurteicã de postav, cusutã cu fir sau mãtasã; pe captelie albã, adicã petealã, uneori galbenã, iar faþa-i este acoperitã cuun sovon, adicã vãl alb transparent.

Dupã ce se schimbã oarecare cuvinte, se începe ceremonia turtei.Douã femei þin deasupra capului miresei caniscul, adicã o turtã mare dealuat, ºi o altã femeie dindãrãpt þine o garafã cu vin ºi, când se coboarãmireasa în curte, i se aºterne un cale un cearºaf alb, semn de nevinovãþieºi cã viaþa casnicã îi va fi nepãtatã în cursul cãsniciei.

Dupã ce intrã mirele în casa miresei, pãrinþii lui dau daruri rudelormiresei, iar mirele cu vorniceii lui scot papucii din picioarele miresei ºio încalþã cu alþii, aduºi în dar de cãtre mire. Ea se preface cã nu-i primeºte,aruncând papucii de trei ori cu piciorul ºi apoi lasã sã o încalce.

Mirele dupã aceea aduce pe nun la casa lui, de unde apoi se duc iarla casa miresei, iar nunului, în semn de cinste, i se cântã aºa:


Bunã seara, nune mare!Aceastã oaste dimprejurEste toatã oastea ta:una mie ºi cinci sute.

În sfârºit, pleacã alaiul la bisericã, dar mai întâi rudele cele maiapropiate ale miresei o sãrutã pe rând, cântându-i:

Tremurã soarele ºi apue,Tremurã inima miresei.Se desparte mireasa de mamã,De mamã ºi de tatã.Dã-mi un prânz, mamã,ªi mai þine-mã la prânz,Ca sã scap de strãinãtateªi de necunoscuþi.

Se mai cântã ºi alte cântece, foarte jalnice, ºi toate femeile plâng,jelind plecarea miresei din casa pãrinteascã.

Dupã ce coboarã mireasa în curte, mirele ºi neamurile lui trec pedinaintea ei ºi se uit la dânsa cu bãgare de seamã; apoi fraþii ºi neamurilede aproape o înconjoarã tot timpul, þinând-o de braþ ca sã n-o atingãnimeni ºi aºa, cântând ºi ghiftiii, adicã lãutarii, merg spre bisericã.

Mireasa merge cu ochii în pãmânt, cu trupul þeapãn, ºi calcã cupaºi mici ºi rari.

Cununia se sãvârºeºte dupã regulele bisericeºti ºi, în afarã de câtevasuperstiþii pe care le observã mai cu deosebire mireasa, nu sunt datinecu mult deosebite în diferite localitãþi.

Prin unele pãrþi din Transilvania este însã obiceiul ca mirii sã intreîn bisericã cu pãlãria sau cu cãciula pe cap ºi aºa sã se cunune, ceea ce seîntâmplã câteodatã ºi prin România.

Aceasta se explicã prin faptul cã mirele este împãrat, ºi împãraþiinu fac precum toatã lumea. Ba, prin Transilvania, unii fac aceasta dinvicleºug, pentru ca pe urmã sã poatã zice: „Ai cununat pãlãria, pãrinte!“

Când ies din bisericã mirele ºi mireasa, prin unele locuri, îi aºteaptãla uºã vorniceii împreunã cu tineretul, îi iau pe amândoi între druºte ºi,formând un lanþ lung, îi scot astfel din curtea bisericei ºi acolo întind ohorã frumoasã.

114 ARTUR GOROVEI

Prin Transilvania este datinã ca mirele, dupã cununie, îºi ia mireasade subsuoarã ºi, dupã ce iese din bisericã, îi dã miresei în mâna stângã unpistol încãrcat ºi, þinându-se amândoi de mânã, mireasa sloboade pistolul.

Dupã ce s-a sfârºit hora, mirele ºi vorniceii încalecã pe cai, iarmireasa, cu nuna, care þine în mânã lumânãrile aprinse ce au slujit laslujba bisericeascã, se urcã în carul sau cãruþa menitã pentru mireasã,împreunã cu lãutarii, ºi aºa pornesc la casa pãrinteascã.

Nevestele care însoþesc pe mireasã îi cântã felurite cântece, precum,de pildã, este acesta:

Frunzuliþã de sub gheaþã,Duminicã dimineaþãMândru soare-a rãsãrit,Mândrã luna s-a ivit.Nu ºtiu: luna s-a ivitOri soarele-a rãsãrit,Ori mirele-a-nflorit,Ori mireasa s-a gãtitªi frumos s-a-mpodobit.

Mirele ºi mireasa fiecare se duc la casa lor.Când ajunge mireasa acasã, vorniceii ºi druºtele îi ies înainte, o

coboarã din car ºi, bãgând-o cu danþul în casã, o aºeazã dupã masã.Vornicelul primar, care conduce danþul, când intrã în casã face de

trei ori cruce cu bãþul pe uºã ºi zice:

Noroc ºi viaþã,Trai bun cu dulceaþã.

Pe mire de asemenea, când ajunge acasã, îl întâmpinã vorniceii ºidruºtele ºi, bãgându-l cu danþul în casã, îl aºeazã dupã masã ºi nevesteleîi cântã acest cântec frumos:

Legãna s-ar,Clãtina s-ar,Legãna s-ar brazi-n munþi,Sã se roage vântului,Vântului,Pãmântului,


Sã le cruþe vârfurile,Vârfurile,Ramurileªi sã-i batã la trupinãªi mai jos la rãdãcinã,Sã mi-i scoatã din pãmânt,Din pãmânt,Din negru lut,La pãmânt sã mi-i oboare,Sã mi-i facã trei pãtrare,Sã-i despice-n mici bucãþi,Sã-i împartã în trei pãrþiªi sã-i ducã la trei târguri,La trei târguri,La trei meºteri,Ca sã-i facã sãhãnele,Sãhãnele,PãhãreleDe cinstit, de ospãtat,Mirelui de închinat;De cinstit pãrinþilor,De-nchinat nânaºilor,Nânaºilor,Nuntaºilorªi vouã vãtãjilor.

Mirele gustã puþin din bucatele de pe masã ºi apoi cu tot alaiulporneºte la mireasã, iar mama lui rãmâne acasã, pentru a face pregãtirilepe când se va întoarce el cu mireasa.

Ajunºi la poartã, o gãsesc iarãºi legatã ºi începe iarãºi discuþiaobiºnuitã între vornicul mirelui ºi al miresei.

Vornicul miresei zice:

Fraþilor,Fãrtaþilor,Ce îmblaþi,Ce cãutaþi?

116 ARTUR GOROVEI

La aceastã întrebare vornicul mirelui sau colãceriul rãspunde cuuna din multele variante ale conãcãriilor, dintre care reproducemurmãtoarea, pentru frumuseþea unora din versurile cuprinse în ea:

Ce umblãm,Ce cãutãmLa nimeni n-avemSamã sã ne dãm.Multe mãri am trecut,Multe þãri am abãtut,Oraºe ºi sate depãrtateAm colindatªi nimeni samã nu ne-a luat.Cine sunteþi dumneavoastrãSã ne luaþi sama noastrã?Dar, fiindcã ne-ntrebaþi,Sã ne lãsaþi cu-ncetiºorul,Sã ne dãm cuvântul cu adevãrul,Cã de multe ce sunt ºi deseNu le putem spune alese.

Tânãrul nostru împãratDe dimineaþã s-a sculat,Faþa albã ºi-a spãlat,Chica neagrã-a pieptãnat,Cu straie nouã s-a-mbrãcat,Murgul þi l-a înºãuat,Cu trâmbiþa a sunat,Mare oaste a rãdicat:Douã sute grãniceri,O sutã feciori de boieriDin cei mai mari,Nepoþi de ghinãrari,ªi pe la rãsãrit de soareA plecat la vînãtoareªi-a vânat þara de susDespre apus,


Pânã caii ne-au stãtutªi potcoavele au pierdut.Atunci ne lãsarãm mai josDe un deal frumosªi-am alergatDe am vânatMunþii cu brazii ºi fagii,Cerul cu stelele,Câmpul cu florile,Dealul cu podgoriile,Vãlcelele cu vioreleleªi satele cu fetele.Când a dat soarele-n de searãAm ieºit la drumul cel mareªi-am dat de-o urmã de fiarã,Stã toatã oastea ºi se miarã.Unii au zis cã-i urmã de zânã,Sã fie împãratului cununã.Aºa s-au mai chibzuitªi s-au mai gãsit alþi vânãtoriMai cunoscãtoriªi-au zis cã-i urmã de cãprioarã,Sã fie împãratului soþioarã.Dar nunul cel mareCu grija-n spinare,Cãlare pe un calCa un Ducipal,S-a ridicat în scãriªi s-a umflat în nãriªi-a fãcut ochii roatãªi când încoace a privitAicea a zãritO floricicã frumoasãªi drãgãstoasã.ªi vãzând cã nu înfloreºteNici nu rodeºte

118 ARTUR GOROVEI

ªi nici locul nu-i prieºte,Ci mai mult se ofileºte,Ne-a trimis pe noi, ºase militari,Cãlãri pe ºase harmãsari,Cu coamele boite,Cu frânele zugrãvite,Cu unghiile costorite,Cu coadele-mpletite,Cu toþii sã pornim,La curþile dumneavoastrã sã venim,Floricica s-o luãmªi la împãratul s-o ducem.Am pornitªi am venitPe faþa pãmântului,Pe aburii vântului,Bând ºi chiuindªi din pistoale trãsnind,Caii încurând,Pe nãri flãcãri vãrsândªi din unghii scãpãrând,Pânã am sositªi v-am gãsit.Acum ori floricica sã ne daþi,Ori de nu, nu mai scãpaþi,Cãci am venit cu hârleþe de argint,Sã scoatem floricica din pãmânt,S-o scoatem din rãdãcinã,S-o sãdim la împãratu-n grãdinã,Ca acolo sã înfloreascã,Sã rodeascã,Locul sã-i priascãªi sã nu se ofileascã.

Dacã dumneavoastrã, socri mari,Ne credeþi nescai tâlhari,Avem ºi firman de la împãrãþie:


Cine ºtie carte latineascãSã vie sã ni-l ceteascã,Iar cine nu ºtieSã nu vie,Ci ca de foc sã se pãzeascã,Sã ne aduceþi, socri mari,Oameni cãrturari,Vrun popã cu barba deasãSã ne citeascã [sic!] carte aleasã;Sã nu fie cu barbã cãnitã,Sã rãmâie cartea necetitã,Ori vreunul cu barba rarã,Sã ne þie pân desarã,Ci unul cu barba ca fusul,Sã ne deie curând rãspunsul.Rãspunsul nostru este:ªese pahare cu vin,ªese nãframe de inDe care se gãsesc pe aici,Cusute cu flori ºi arnici;Fie ºi cu strãmãturã,Numai sã fie cu voie bunã;Sã fie ºi de mãtasã,Numai sã fie de aici din casã,De la cinstita mireasã,Sã nu fie de pe la vecine,Sã pãþim vreo ruºine,Cã atunci va fi cinstea noastrãªi ocara dumneavoastrã.

Socri mari, ascultaþiªi în urechi bãgaþi:Când a da soarele-n desarãMare oaste vã împresoarã;De nu-þi avea bucate de ajuns,Sã vã cãtaþi loc de ascuns;Sã aveþi buþi cu vin,

120 ARTUR GOROVEI

Carã cu fân,Vaci lãptoase,Fete frumoase;Sã mai aveþi, socri mari,ªi lãutari,Sã vie tot satul,Sã se veseleascã împãratul.Când a fi soarele-n desearãMare oaste vã-mpresoarã:Sã lãrgiþi casa,Sã întindeþi masa,Cã vine împãratul îndatãCu oºtirea lui toatã:O sutã cincizeci ºi cinciDe cei mai voinici,Cu feþele alese,Cu mânicele sumese,Gãtiþi, soacrã mare,Pentru oasele tale.

Noi am vra sã descãlicãm,Dar n-avem jos pe ce sã ne dãm.Nu suntem ciobani de la oiSã descãlicãm în noroi,Nici niscaiva morari beþi,Sã descãlicãm în scaieþi,Ci suntem boieri mari,Ghinãrari de lângã mare,De unde soarele rãsare.Noauã sã de aduceþi scaune de argint,Sã descãlicãm aici pe pãmânt,Sau sã întindeþi covoare,Sã descãlicãm în pridvoare;La cai sã daþi trifoi verde,Cosit în noaptea Sfântului Gheorghe,Cu roua neluatã,Cu floarea nescuturatã,


Strâns de sãrbãtoriDe douã fete surori,Caii noºtri sã mînânceªi din capete sã nu miºte,Caii noºtri sã beieªi din capete sã nu deie,Cã ºi dumneavoastrãDin partea noastrãUrechile vi s-or tãia.

Noi am descãlicaªi am mai staDe am mai ura,Dar ni-i fricã c-om înseraªi avem de trecut stânciªi vãi adânci,Munþi cu brazi mãrunþiºi întunecoºi,Bine v-am gãsit sãnãtoºi!

Socru mare! Ce s-a fãcutNu mai e de desfãcut,Sã dai numai opt boiªi ºapte vaciª-apoi sã rabzi ºi sã taci.Þine, socru mare,Ia astã rãdãcinã uscatã,Jos crãcãnatã,Mare ºi spãtoasãCa o broascã þestoasã,P-icea latã, p-icea latã.La inimã, socrule, odatã!Sã nu o sãruþi tare,Cã ºi cãciula din cap îþi sare,Sã o sãruþi mai biniºor,Sã-þi parã mai dulciºor.Poftim de beþi ºi vedeþi

122 ARTUR GOROVEI

Cã-i vin de Odobeºti,Când bei te veseleºti,Iar nu liurcã de-a dumneavoastrã,Când bei multãTe umflã-n burtã,Faci pântecele dobã,Intri dupã sobãªi stai cu grierii de vorbã.

Tot urând, socri mari,Vedem cã toþi au rãmas:Cei de la spateCu gurile cãscate,Cei dinainteCu gurile proþãpite.Aduceþi dar un cãuºCu poame uscate,Sã aruncãm în cele guri cãscate;O strachinã cu poameSã dãm la cele cucoane,Cã vedem cã au slãbit de foame,ªi câþiva cãþei de usturoi,Sã dãm pe la ciocoi,Fiindc-au poftit pe la noi.Munþi înalþi, luminoºi,Bine v-am gãsit sãnãtoºi!

Vornicul miresei se pune la sfadã cu al mirelui – se înþelege cã sfadaaceasta este tot în versuri, o continuare a conãcãriei – ºi dupã o luptãprefãcutã se deschide poarta ºi alaiul mirelui intrã în curte, în mijloculcãreia este un scaun lung acoperit cu un lãicer. Pe un capãt al scaunuluieste o cofiþã cu apã neînceputã sau cu agheazmã ºi un buchet de busuiocsau alte flori, dacã sunt pe vremea aceea; pe celalt capãt al scaunuluieste o strachinã cu grâu, preferându-se grâul care a rãmas de la logodnã,iar la mijlocul scaunului – un colac mare ºi frumos. În dosul scaunuluistã al doilea vornicel al miresei, care acuma are numele de stolnic ºi carepãzeºte cofiþa, grâul ºi colacul.


Colãcerul vrea sã apuce colacul ºi sã intre în casã, dar stolniculnu-l lasã, aruncã în el cu grâul ºi-l stropeºte cu apã.

Colãcerul începe atunci oraþia numitã la colac, care-i numai ovariantã a celei de mai sus, apoi se dã un nou asalt de cãtre nuntaºiimirelui ºi unul din ei izbutind sã puie mâna pe colac, vorniceii mireluiîºi încruciºeazã betele sus, pe sub care se petrece mirele, se petrec ºivorniceii, cari apoi rup colacul în douã.

În urmã se porneºte danþul ºi vorniceii cari-l conduc chibzuiesc aºaca în clipa când mirele intrã pe uºã în casã sã se întâlneascã faþã în faþãcu mireasa, care tot în danþ cu nuntaºii ei iese din casã.

În casa-i pregãtitã masa, la care se aºeazã mirele cu nuntaºii, într-oordine anumitã, dupã cum vom arãta îndatã.

Ceremoniile colãcãriei variazã foarte mult, încât nu s-ar puteadetermina o regulã generalã.

Prin þinutul Dornei ºi al Câmpulungului, în Bucovina, la ieºirea dela bisericã mirele nu se mai abate pe la casa lui, ci merge de-a dreptul lamireasã. Nuntaºii miresii, când vãd cã se apropie alaiul mirelui, þinmiresei o oraþie, numitã la zãvoare, dupã care socrul cel mic deschidezãvoarele de pe poartã, le pune jos, iar soacra cea micã pune în mijlocullor o cofã cu grâu, pe gura cãreia este un colac mare.

Nunul cel mare ºi un vornicel apucã de cãlare colacul de pe cofã ºi,þinându-l în sus, unul de o parte ºi altul de alta, mirele se petrece pe subdânsul. Dupã asta rup colacul ºi-l azvârl înspre cele patru pãrþi alepãmântului. Apoi vornicelul mirelui, împreunã cu acesta, amândoi cãlãri,fac de trei ori ocolul dãnþuitorilor, între care se aflã ºi mireasa; la altreilea ocol vornicelul opreºte calul mirelui lângã mireasã, iar soacracea micã aduce un scãuieº mic ºi pune pe scãuieº capãtul catrinþei, pecare sunt câteva fire de grâu. Mirele pune pe grâu un ban de argint ºi,descãlecând, calcã pe grâul acela.

Unul dintre vornicii mirelui încalecã acest cal ºi înconjoarã de treiori pe nuntaºi, cari joacã mereu în douã ºiruri: spre rãsãrit ºirul în care seaflã mirele, spre apus ºirul în care se aflã mireasa, în faþa mirelui.

Socrul cel mare dã nunului un colac. Nunul vine în mijloculdanþului ºi, þinând colacul sus, între mire ºi mireasã, îi zice miresei:

Uitã-te, cã-þi rãsareSfântul soare!

124 ARTUR GOROVEI

Mireasa se uitã prin borta colacului, spre cele patru pãrþi ale lumei.Mirele se uitã ºi el dupã mireasã.

Dupã aceasta intrã în casã ºi se pun la masã.Mirele stã totdeauna în capul mesei. La dreapta lui vine nunul cel

mare ºi dupã el se aºeazã nuntaºii, dar numai gospodarii, adicã oameniiînsuraþi, dupã rangul p care-l au în lumea lor: întâi fruntaºii, apoimijlocaºii ºi la urmã cei mai nevoiaºi. Bãrbaþii stau pe aceeaºi lature amesei. La stânga miresei stã nuna cea mare ºi apoi celelalte femei, toatede aceeaºi lature a mesei, rânduite tot dupã aceeaºi normã ca ºi bãrbaþii.

Mireasa ºi tineretul joacã în altã odaie ori într-o ºurã sau afarã,chiar când e destul de frig.

Mâncãrile cele mai obiºnuite la masa mare sunt rãcituri (piftii),zeamã cu tãieþei ºi sarmale sau gãluºte. Sticlele cu rachiu sunt de obiceiastupate cu flori în loc de dopuri ºi-s legate cu aþã roºie, semnulnevinovãþiei.

Dinaintea mirelui se pun douã pâini, acoperite cu o nãframã, iardenapoia lor doi colaci, unul peste altul.

Când toatã lumea-i aºezatã la masã, colãcerul miresei þine o lungãoraþie, prin care invitã pe oaspeþi sã mînânce.

Cât þine oraþia aceasta, mesenii stau în picioare ºi, dupã ce colãcerulîºi încheie oraþia, zicând:

Faceþi bine ºi luaþiªi ospãtaþi,Ca ºi ai noºtri fraþiªi nu bãnuiþi,Ca ºi ai noºtri cinstiþiªi buni pãrinþi,

toþi se aºeazã ºi încep sã mãnânce.Cine-i mai cu haz la vorbã începe a închina paharul. Primul „toast“

e pentru socrul mare:

Socru mare,Socru mare,La voia dumitale!Sã trãieºti întru mulþi ani


Cu bucurieªi cu veselie!

Socrul mare rãspunde:

– Amin! Sã te audã Dumnezeu!

Un alt nuntaº zice iar:

Socru mare,Socru mare,Dã Doamne pâne ºi sareFiilor domniei tale,Sã aibã zile, sã trãiascã,Pe pãrinþi sã-i pomeneascã!

Socrul rãspunde:

Deie Dumnezeu, amin!Sã-þi fie voia deplin!

Se închinã apoi pentru soacra mare:

Soacrã mare,Soacrã mare,Sã ai noroc ºi voie bunã,Cã suntem azi împreunãªi ºi-atunci când te-oi mai vedea,Nici atunci cu voie rea.

ªi aºa, închinând în sãnãtatea tuturor ºi ascultând lãutarii petrec nuntaºii.Pe unde se întâmplã câte un cunoscãtor al vechilor cântece, acesta

cântã fiecare mâncare de la masã. Aºa, dacã se dã de mâncare curechi(varzã), colãcerul zice:

Aci e curechiulGãtit cu marafeturi,Precum e ºi carulFerecat cu gânjuri...

Când aduce friptura:

Aci e carne de vitãCu sos bun ºi cu hirean,

126 ARTUR GOROVEI

Tot cu de acestea trãiseªi patriarhul Avram.Dupã carne bun e vinul...

Când vin copturile de aluat:

Iatã cã vi s-au adus ºi copturile,Placã-vã ºi gustaþi dintr-însele,Cã gazda a plãtitCinci sute de galbeniPentru cã le-am gãtit...

ªi în toate aceste cântece se laudã mâncarea adusã ºi se îndeamnãmesenii sã mînânce.

Cãtre sfârºitul mesei se aduce pe masã, dinaintea mirelui ºi a nunilormari o gãinã friptã acoperitã cu un talger.

Aceasta e semnul cã a venit vremea sã se aducã mirelui mireasa.Nunul, vãzând acest semnal, porunceºte vorniceilor miresei s-o

aducã, zicând:

Tânãrul nostru împãratMare poroncã v-a datCa-ndatã sã vã duceþiªi pe loc sã vã-ntorceþiCu-nãlþata-mpãrãteasã,Cinstita noastrã mireasã,ªã ºadã ºi ea la masãCu-nãlþatul împãratÎn acest mãreþ palat.

Vorniceii încep o serie de glume. Aduc întâi o copiliþã, apoi o fatãurâtã foc, pe mama miresei, pe bunica ei ºi nunul pe toate le respinge,gãsind pentru fiecare un cuvânt de haz, de care toþi mesenii râd cuplãcere, ºi la urmã aduc ºi pe mireasã, dupã ce aceasta se împotriveºte ºifuge de se ascunde.

Când o aduc vorniceii, unul dintre ei zice:

Poftim, înãlþate împãrate,Soþ îþi dau,


Bãþ nu-þi dau,Cã-i trece printr-o luncã mareªi-i tãia un bãþ mareªi-a fi ºi pentru spatele dumitale!

Mirele sãrutã mâna socrului sãu, ia pe mireasã de mânã ºi o aºeazãlângã el.

Dupã asta vorniceii aduc ºi pe druºte, care de asemenea seîmpotrivesc, ºi le pun ºi pe ele la masã.

Se bea un pahar pentru mireasã, pentru druºte, pentru vornicei ºiapoi vornicul primar porunceºte lãutarilor sã cânte Rãzboiul, cum sezice prin Bucovina.

În acest timp, nuna ia hobotul de dupã grumazul miresei ºi-l aruncãpe douã crengi verzi pe care le þine vornicul primar în mânã ºi se începeo luptã între acesta ºi druºtele miresei, care stau la spatele ei pentru casã-ºi puie hobotul pe cap.

Câteva încercãri nu izbutesc ºi atunci vornicul zice rãstit cãtre druºte:

Ce vroiþi voi, druºtelor,Druºtelor, mãiestrelor,Pentru ce slujiþi mireasa?

O druºcã rãspunde:

Voim parale albeSã ne facem salbe.

Vornicul:

A creºte la varã nalbãªi veþi face câte-o salbã.

Druºca-i rãspunde, în râsul tuturor:

Nalba noi vom dumicaªi pe voi vom ospãta.

Vornicul pune dinaintea druºtelor o bucãþicã de pâine ºi druºca zice:

Aceasta nu-i de la voi,Cã-i de aice de la noi.

128 ARTUR GOROVEI

Vornicul întreabã:

Apoi darã ce voiþi?Spuneþi-mi iute, vorbiþi!

Druºca rãspunde:

Voim parale mãrunþeleSã ne cumpãrãm mãrgele.

Vornicul:

Noi v-om da bani de surceleSã vã cumpãrãm mãrgele.Mãrgele veþi cumpãra,Noi mireasa vom lua.

Druºca:

Surcelele de-om lua,Foc cu ele-om aþâþaªi pe voi v-om afuma.Noi voim gãlbãnaºiPentru conduraºi.

Vornicul:

Noi vom prinde-un iepuraºCa s-aveþi de conduraºi.

Druºca:

Dacã-i treaba aºa,ªi noi vom luaPaie de sãcarãSã dãm voniceiiPe uºã afarã.

Vornicul:

Eu cu druºca cea frumoasãVoi s-astup cahla la casã.


Druºca:

Vornicelul cel frumosL-om pune proptea dindos.

Vornicelul pune câþiva bani pe un talger ºi-i dã druºtelor, dar i serãspunde:

Cu vr-o douã-trei praleNu-i cumpãra niciodatãCosiþã de fatã mare.

Vornicelul încearcã din nou sã puie hobotul pe capul miresei ºi,vãzând cã druºtele nu-l lasã, zice cãtre nunul cel mare:

Frunzã verde lemn uscat,Îi vremea de-nhobotatªi druºtele nu mã lasã,Mã-ndeamnã sã merg acasãªi hojma mã nãcãjesc,Îmi cer bani sã le plãtesc.

Nunul scoate câþiva bani de argint ca sã plãteascã druºtelor, care însfârºit îl lasã în pace sã puie hobotul pe capul miresei.

Mireasa poartã hobotul pânã ce intrã în casa mirelui ºi-l ridicãpuþin numai când trebuie sã mulþãmeascã oaspeþilor cari o cinstesc.

Deºi, de obicei, românii se cãsãtoresc numai între ei, totuºi prinunele sate din Bucovina, îndeosebi lângã Prut, fetele de români se mãritãcu ruteni. Creºtini sunt ºi unii ºi alþii, de aceea românii nu se preaîmpotrivesc acestor cãsãtorii, fãrã a-ºi da seama cã acesta este unul dincele mai puternice mijloace prin care rutenii îi deznaþionalizeazã, încât s-aajuns ca regiuni întregi de populaþie româneascã sã devie complet rutenizate.

În aceste sate, când se mãritã o fatã de român cu un rutean, dupã cei s-a pus hobotul pe cap, tinerii cântã o doinã cu un vers foarte duios, încare parcã ar rãsuna plângerea unui neam întreg.

Iatã, în întregul ei, o asemenea doinã:

Plângi, fiicuþã, ºi suspinã,Cã mergi în casã strãinã

130 ARTUR GOROVEI

ªi te-or mustra fãrã vinãªi te-or bate fãrã milã.Mergi la grindã ne-mbrãcatã,La casã nemãturatã,La blidele nespãlateªi la toate-nstrãinate.Mãrioarã, fãtul meu,Dragul meu, puiuþul meu,Ridicã-þi hobotul tãuªi-i vedea pe socrul tãu:Samãnã cu tatul tãu,Ba poate-i ºi mai frumos,Numa nu-i aºa milos,Cum al tãu, nene, þi-a fost.Mãrioarã, fãtul meu,Ridicã-þi hobotul tãuDe vezi pe cumnatul tãu:Samãnã cu frate-tãu,Ba poate-i mult mai frumos,Numa nu-i aºa milosCum al tãu frate þi-a fost.Marioarã, draga mea,Dezrãdicã-þi basmauaªi-i vedea pe soacrã-ta:Samãnã cu maicã-ta,Ba poate-i mult mai frumoasã,Numai nu-i aºa miloasãCum era maicã-ta acasã,Cãci dulceaþa cea de soacrãE ca poama cea mai acrã,Ce cât lumea de s-ar coace,Dulce tot nu s-ar mai face,ªi-i ca frunza de pelinªi ca mursa de venin,Tot amarã ca ºi-o fiere,Tu te strângi ºi ea nu piere.


Mãrioarã, fãtul meu,Dragul meu, puiuþul meu,Dezrãdicã-þi basmauaªi vezi pe cumnatã-ta:Samãnã cu sorã-ta,Ba parcã-i mult mai frumoasã,Numai nu-i nici pic miloasã,Cum era sor-ta acasã,Cã-i o fiarã-nveninatãCe muºcã ºi mori îndatã.Îi numãra stropi-n mareªi iarba pe cinci hotare,Frunzele de pe-o pãdure,Ghimpii de pe-un rug de mure,Stelele câte-s pe ceriªi macul din nouã veri,Pana pe paseri ce zboarãªi ea tot nu-i sorioarã,Ca s-o pui la inimioarã,Cã-i sãmânþã de strãin,ªi-i amarã, ºi-i pelin,ªi e fiere, ºi-i venin.

Aºa-i de duioasã doina aceasta, încât plâng toþi cei de faþã. Înlacrimele cari curg parcã s-ar oglindi ochii tuturor românilor, cari plângo odraslã de ale lor pierdutã în strãinime.

Dupã ce s-a înhobotat mireasa, vornicul primar închinã un paharcãtre druºte; druºca primarã ia primarul ºi cinsteºte la druºca cea micã,dar nu bea conþinutul paharului, ci-l aruncã peste cap ºi tot aºa se închinãpentru fiecare, în timp când vorniceii cântã alte doine potrivite cuîmprejurarea.

Dupã ce s-a isprãvit cinstea, vornicelul primar îºi pune bãþul sãu devornicie pe masã, dinaintea miresei ºi, þinându-l în sus, zice:

Acest copãcelMândru, frumuºel,Crescut-a, crescut

132 ARTUR GOROVEI

Chiar de la-nceput,De la tinereþeCum îl vezi cã stã,ªi-avea sã mai creascã,Dar un mare vântL-a lovitªi pe-astã masãMândrã ºi frumoasãVântul cel cumplitMi l-a prãvãlitªi-acoperitCu tulpina – masa,Cu margenile – talgerile,Cu frunzele – lingureleªi-n lumea cea mareAcum nime n-areVoie sã-l ridiceDin loc, de aice.Numai jupâneasaMireasaCu flori alese de matasãAre voie sã-l legeªi de aiceSã-l ridice.

Când zice cuvintele: „mare vânt l-a lovit“, vornicelul lasã bãþul sãcadã pe masã ºi, dupã ce vornicelul isprãveºte cuvântarea, mireasa leagãbãþul cu o nãframã de mãtase ºi-l dã vornicelului, care, dupã ce-imulþãmeºte tot în versuri, ridicã bãþul în sus ºi zice cãtre lãutari:

Cântã, mãi þigane,Cã þ-oi da parale,Iar de nu-i cânta,Pumni îi cãpãta.

ªi lãutarii cântã cu foc, iar vornicelul începe a juca cu bãþul.Dupã câtva timp, cam la jumãtate de ceas, nunul se scoalã în picioare

ºi strigã:


– Salahori, sã se deschidã plaiurile!Lãutarii încep a cânta cântecul numit Rãzboiul, în care timp mama

miresei aduce mai multe nãfrãmi frumos cusute pe care le leagã la beþelevornicilor, în semn cã de acum vorniceii sunt isprãviþi, adicã înceteazãrolul lor.

Nunul atunci strigã:– Firman împãrãtesc!Mama miresei aduce îndatã un talger pe care se aflã o nãframã de

in, numitã nãframa mirelui, o pâne ºi un pahar de rachiu, pe care easingurã sau un vornicel le închinã mirelui, cuvântând astfel:

Bunã vremea,Bunã vremeaLa dumneavoastrã,Boieri de casã,Sfetnici de masã,Dar mai cu de-alesDumnitale, înãlþateÎmpãrate,Sã trãiþi întru mulþi aniCu sãnãtate.Milostivul DumnezeuSã vã îndreptezePe locCu norocªi la viaþãCu dulceaþãªi sã vã dãruiascãBunul DumnezeuCele ºapte daruriCare le-a dãruitLa cei ºapte oameni:Bogãþia lui Iov,Frumuseþea lui Iosif,Blândeþea lui David,Înþelepciunea lui Solomon,

134 ARTUR GOROVEI

Tãria lui Samsonªi vitejia lui Alexandru împãrat.Sã vã bucure Dumnezeu,Dupã cum s-a bucuratFericitul Constantin împãratªi cu maica sa IleanaCând au aflatCinstita cruce.Sã vã bucure Dumnezeu,Dupã cum s-a bucuratFericitul NoeCând l-a scos DumnezeuDin corabiePe muntele Sinaieªi a sãdit viþa de vieªi s-a umplut de bucurie.

Mirele bea puþin din pahar ºi aruncã restul pe podul casei, apoipânea, nãframa ºi paharul le vârã în trãistuþã ºi dã soacrei înapoi talgerul,pe care a pus un ban de argint.

Dupã asta nunul mare strigã:– Caftan împãrãtesc!Soacra cea micã aduce cãmaºa de mire, pe care o închinã mirelui, ºi

acesta i-o dã înapoi, ºi soacra o pãstreazã pentru a i-o da cu altã ocazie.Nunul zice iar:

Trei funari funii fãcea,Trei lemnari lemne tãia!

La aceste cuvinte, soacra cea micã aduce mai multe prosoape debumbac, brâie de mãtase sau lânã ºi felurite testemele, ca daruri pentruneamurile mai de aproape ale mirelui, cu deosebire peþitorilor.

Dupã asta nunul þine o cuvântare, un „rechizitor“ în contrabuclucaºilor, a turburatorilor care fac prin sate rãzmeriþe ca aceea deastãzi ºi cere sã fie prinºi ºi legaþi.

Atunci oaspeþii dau sã puie mâna pe starosti, adicã pe cei vinovaþiºi, dupã o discuþie hazlie între dânºii, starostii sunt prinºi, legaþi, peste


umãrul stâng, cu câte un prosop, un brâu ori un testemel, ale cãror capetesunt înnodate subsuoara mânei drepte.

Apoi sã te þii la râsete ºi la veselie!Vremea trece ºi mai sunt ºi altele de fãcut.Nunul cel mare porunceºte lãutarilor sã cânte Busuiocul, un fel de

horã. Mesenii se ridicã de la locurile lor ºi, dându-ºi mâna, fac un lanþ înmijocul cãruia sunt mirele ºi mireasa ºi, legãnându-se în joc, încetiºor,ies afarã din casã.

Se înþelege cã chiuitorii nu lipsesc nici acuma, ºi numai ce auzicâte pe unul bun de gurã:

De trei ori pe lângã masã,Sã scoatem floarea din casã,Sã roiascã-albinele,Sã rãmâie binele,Sã trãiascã mirele.

Când ajung mirele ºi mireasa în pragul uºei ºi dã sã iasã în tindã,atunci un frate al miresei ori alt bãietan sau chiar ºi o fatã le aþine calea,vârã un bãþ între mire ºi mireasã ºi cere sã-i dea vamã, cãci altfel nu-i lasãsã iasã.

Dacã [sic!] cel care îi aþine calea este bãiat, mireasa taie cumpãna,adicã bãþul, cu un briceag, care rãmâne al vameºului.

Vorba vine cã-l taie, cãci ia bãþul pe dedesubt, cu briceagul, ºi-lridicã în sus.

Dacã în loc de bãiat îi cere vamã o fatã. mirele taie cumpãna cu onãframã, care rãmâne a ei.

Dupã asta, danþul iese afarã, unde se joacã moldveneasca, zicându-sealte chiuituri poznaºe.

Pe când joacã ei veseli, sosesc cãrãuºii cu carele în care au a ducepe mireasã la casa mirelui ºi le trag în faþa uºei.

Vornicelul primar face un semn ºi toþi flãcãii dau nãvalã în casã,pentru a ridica zestrea miresei.

Zestrea aceasta e aºezatã, în casa miresei, într-un anumit chip.Deasupra lãzei în care sunt valuri de pânzã, ºtergare, prosoape etc. suntaºternute lãicerile, scoarþele, plapumele, iar deasupra tuturora stauperinele.

136 ARTUR GOROVEI

Când vor flãcãii sã se apropie de zestre, le stã împotrivã sora mireseiori altã fatã ºi, apãrându-se cu o nãframã, zice aºa:

Ho! staþi, staþi,Nu luaþi,Cãci ºi eu am tors la buciªi-mi trebuie de papuci.

Atunci nunul rãscumpãrã zestrea, dând celui care o pãzeºte opãreche de papuci noi ori o platã în bani.

Pe urmã flãcãii ridicã zestrea, începând cu perinele.Fiecare perinã ºi fiecare obiect din zestre este jucat ºi chiuit:

Sã trãiascã mãmuþaC-a fãcut perinuþa,Sã trãiascã [sic!] cea bãtrânã,C-a fãcut þoluri de lânã,Sã trãiascã fetele,C-au scãrmãnat penele.Perinuþa cea dintâiCã mi-or pune-o cãpãtâi,Perinuþa cea pestriþãCã mi-or pune-o sub costiþe.

Tot jucând ºi chiuind înconjurã carul de trei ori cu fiecare obiect pecare nuna cea mare trebuie sã-l aºeze în car. Flãcãul îi întinde obiectul,dar îl trage înapoi, chiuind:

Ia, ia, ia, dar nu þi-oi da,De-i fi vrednicã îi lua,De nu, îi mai aºtepta.

Când s-a sfârºit de scos toatã zestrea, dupã multe glume ºi pãcãlelinuna cântã:

Bine-mi pare,Bine-mi pareC-am umplut carul ist mareDe perini ºi de scorþare.


** *

Mirii nu pot pãrãsi casa pânã ce mireasa nu-ºi va lua pentru ultimaoarã iertãciune de la pãrinþi.

Solemnitatea aceasta se îndeplineºte în diferite chipuri, prin pãrþilelocuite de români, dar, dacã forma variazã, fondul este acelaºi.

Vom arãta cum se face în unele sate de prin Bucovina, unde pare cãs-au pãstrat datinele noastre cele mai frumoase.

Dupã ce s-a scos ºi s-a rânduit zestrea în trãsuri, se aºeazã dinainteacasei o masã acoperitã cu o faþã curatã, pe care se pune sare, colaci ºi osticlã cu vin sau cu rachiu, iar denapoia mesei un scaun lung, aºternut cuun lãicer, pe care se aºeazã pãrinþii ºi neamurile mai de aproape ale miresei.

Pe când se fac aceste pregãtiri, o nevastã cântã cu glas duios ºiplângãtor:

Frunzã verde mãrãcine,Ia-þi, copilã, iertãciuneDe la fraþi, de la surori,De la grãdina cu flori,De la mamã, de la nene,De la strat cu garofele,De la fete, de la joc,De la strat cu busuioc.

Mirele ºi mireasa îngenunche alãturea, în faþa mesei, înainteapãrinþilor, pe o perinã pusã pe un lãicer aºternut peste fân, chibzuindu-selucrurile aºa ca mirii sã fie cu faþa spre rãsãrit, iar un nuntaº, stând cucapul gol, între miri ºi pãrinþi, zice o iertãciune cam în acest fel:

Gloate ºi noroade, staþiªi la mine vã uitaþi,Precum eu acum mi-oi staªi din gurã-oi cuvântaCât de frumos m-oi smeri,Cât de cu rost eu voi fiªi cât de mândru-oi vorbiCu capul plecat,

138 ARTUR GOROVEI

Cu ºlicul luat.Dumnezeu, dintru-nceput,S-a-ndurat ºi a fãcutCerul ºi pãmântulNumai cu gândul ºi cuvântul,Marea ºi câte-s-într-însaNumai cu zisa.ª-apoi s-a milostivitªi a împodobitCerul cu soareleªi cu steleMãrunþele,Ca sã privim noi la ele,ªi cu lunaLa care privim totdeauna,Cu luceferi luminoþi,La care noi, iºti pãcãtoºi,Oricând privim bucuroºi.ª-apoi iar a poruncitPãmântul de a-nverzitªi pe pãmântL-a-mpodobitCu câmpiiªi cu munþii,Cu vãile,Cu dealurileªi cu mãgurileÎn careleLocuiesc tot fiarele,Cu tot felul de copaciªi cu tot felul de floriªi pomi frumoºi, roditori,Care-ºi dupã seminþia sa,C-aºa a vrut Sfinþia sa.ªi cu aceste ºi cu toate,Ca Dumnezeu cel ce poate,


A mai fãcutRaiul la rãsãritOsebitDe-acest pãmânt.Iar dupã aceasta vãzândDumnezeu, ºi cunoscândCã n-ar fi bine sã fieDe-nceput pânã-n veciePãmântul fãrã de om,S-a-nduratªi a luatPãmântªi-n sfârºitA ziditOmul ce i-a trebuit.ªi-a luat Dumnezeu lutªi dupã-al sãu chip a fãcutPe strãmoºul nostru Adam,De la care suntem neam:Cu trupul din lut,Cu oasele din piatrã,Cu ochii din mare,Cu frumuseþea din soare,Cu toate stihirile sufletului,ªi a suflat cu duhulªi i-a înviat trupul.ªi iar zise cã nu-i bineOmul cel dentâi pe lumeSingur sã fieFãrã de soþie.ªi iar puse DumnezeuLui moº Adam un somn greuªi l-a adormitÎn mijlocul raiuluiªi i-a luat din a stângaO coastã mai micã,

140 ARTUR GOROVEI

Sã nu-i fie de nimicã,ªi a zidit pe strãmoaºa Eva,De la care ni se-nþelege viaþa,ªi a suflat cu duhulªi i-a înviat trupul.Adam din somn s-a sculat,A oftat, s-a bucuratªi din gurã-a cuvântat:– Mulþãmescu-þi, Doamne, þie,Pentru cã mi-ai dat soþie!Dar Adam a ºi greºitªi din rai l-a izgonitªi-a fost scos pe-acest pãmânt.Numai pentru ne-ascultareÎi dete pedeapsã mare:Izgonit din rai afarãSã-i fie viaþa amarã.Puserã soarele veºnicSã ne fie nouã sfeºnicªi o puse ºi pe lunãSã ne fie nouã nunãªi le dete iarãºi razãCa-n toatã lumea sã vazã,ªi le zise Dumnezeu:– Sã trãiþi,Sã odrãsliþi,Ca iarba sã vã-nmulþiþi!ªi de-atunci ºi noiNe tragem neamDin neamªi viþãDin sãmânþãPînã ce-a venitªi-a sositVremea ºi acestor feþiAi dumneavoastrã fii drepþi,


Cãrora Dumnezeu le-a rînduitZi de cãsãtorit,Dupã cum s-au ºi gãtitCu genunchii plecaþiªi cu ochii lãcrãmaþi,Cu genunchii la pãmânt,Ca mlãdiþa cu rod multªi se roagã cu glas tareSã li daþi binecuvântareDumneavoastrã cinstiþiªi buni pãrinþi,Sã vã înduraþiSã-i iertaþiªi sã-i binecuvântaþi.

Cuvântarea aceasta nu se isprãveºte aici. Oratorul mai spune încãmulte, dar tot restul se învârte în jurul aceleiaºi idei: se cere iertãciunepentru supãrãrile ce va fi fãcut mireasa pãrinþilor ºi neamurilor ei.

Dupã ce s-a sfârºit iertãciunea, pãrinþii miresei pun pînea ºi sareape capul mirelui, apoi pe al miresei, ºi-i binecuvinteazã, zicând:

Dumnezeu cel prea-nduratSã vã binecuvintezeCu pâne ºi cu sare,Cu darul sfinþiei sale,Cu tot bineleDin roua ceruluiªi grãsimea pãmântului.

Apoi pâinea ºi sarea le-o dã mirelui, dupã care ei se scoalã dingenunchi ºi mireasa sãrutã mâinile pãrinþilor ºi ale tuturor neamurilorluându-ºi rãmas-bun, pe când câte vreo nevastã cântã doine de despãrþire,cu viers foarte duios, doine ca aceasta:

Busuioc mândru pe masã,Rãmâi, maicã, sãnãtoasã,Dacã n-ai fost bucuroasãSã mã vezi sara prin casã

142 ARTUR GOROVEI

Ca º-o garoafã frumoasã.Busuioc mândru tufos,Rãmâi, tatã, sãnãtos,Dacã n-ai fost bucurosSã trãieºti cu fiica-n casã,Sã mãnânci cu ea la masã.

Pãrinþii cinstesc pe tineri, mulþãmesc oaspeþilor pentru cinstea cele-au fãcut, apoi se formeazã iar un fel de danþ, în mijlocul cãruia vinemirele ºi aºa merg pânã la carul sau cãruþa în care e încãrcatã zestrea,înconjoarã cãruþa de trei ori, apoi mirele îºi ia mireasa în braþe ºi,fãcându-se cã o loveºte de trei ori cu biciul peste spate, o urcã în care, iaro nevastã de lângã dânsa îi cântã:

Taci, mireasã, nu mai plânge,Cã la maicã-ta te-oi duceCând o face plopul pereªi rãchita viºinele,ªi proþapul mugurele,ªi tânjala viorele,ªi atunci ºi nici atunci.

Nuna cea mare ia o pâne, o rupe în douã în vârful capului ºi cuamândouã bucãþile o atinge pe mireasã, ca ºi cum ar ºterge-o cu o perie,ºi-i pune amândouã bucãþile lângã dânsa.

Dupã asta încalecã mirele ºi aºa porneºte alaiul spre casa lui, pecând nuntaºii cari mai rãmân la casa miresei aruncã dupã dânºii cu grâusau cu orez, urându-le:

Sã-nfloriþiCa merii,Ca periiÎn mijlocul verii,Ca toamna cea bogatãDe toate-ndestulatã.

Când mirele nu-i dintr-un sat cu nevasta, atunci flãcãii, ca rãsplatãpentru cã au jucat-o în horã, cer de la mire sã le plãteascã vulpea ºi nulasã alaiul sã treacã pe poarta curþei pânã ce nu li se achitã datoria.


Vulpea se plãteºte prin o cinste pe care o face mirele.Prin unele locuri din Transilvania este obiceiul ca, dupã ce a

mers alaiul o bucatã de loc, se opreºte, ºi mirele cu colãcarul seîntorc înapoi la casa miresei, ca sã cearã pintenul.

Ajungând acolo, mirele ºi colãcarul se opresc cãlãri la uºacasei ºi colãcarul þine o oraþie numitã pintenul, care se sfârºeºtecam aºa:

Pe noi ne-a trimesJupâneasaMireasa,Dumneaei aºa cuvânteazã:– Sã caute taica ºi maicaUnde a ºezut jupâneasa mireasa,Este o nãframã frumoasã;Cine s-ar aflaDe-a ne-o dat,Bunã cinste va cãpãta.

Soacra aduce întâi o cârpã, dar colãcarul n-o primeºte, pânã ce-i aduceo nãframã frumoasã, care-i pintenul miresei, ºi pe care i-o dau când seapropie de casa mirelui, ca sã-ºi ºteargã lacrimile care le-a vãrsat pânã acolo.

La casa mirelui cum ajung, prin unele locuri pãrinþii lui, adicãsocrii mari, îi întâmpinã afarã, cu pâne ºi cu sare, iar prin alte locurisocrii mari aºteaptã în casã ºi întâmpinarea o fac neamuri de ale mirelui.

În unele pãrþi ale Transilvaniei este datinã ca sã þie colãcarul ooraþie la poarta mirelui; pe aiurea se aºeazã în curte o masã pe care seaflã flori, pâne, bãuturã ºi sare; pe aceastã masã se suie mireasa ºi aruncãgrâu în cele patru pãrþi ale pãmântului, apoi se coboarã de pe masã,soacra cea mare o învârte de trei ori în jurul unui vas cu apã ºi mireasatoarnã de spãlat socrului ºi soacrei, în semn cã le va da ascultare; laurmã, dupã ce stropeºte pe toþi cei de faþã, varsã apa în grãdinã, larãdãcina unui pom.

Când sã treacã pragul în casa socrilor, mireasa opune rezistenþã ºi,dupã multe rugãminþi, intrã. Soacra o leagã de mânã cu un frâu ori cu unprosop, o unge cu miere pe frunte ºi, înconjurând odaia, unde cu mierecele patru colþuri ale casei.

144 ARTUR GOROVEI

Mireasa întinge în miere o bucatã de colac, gustã o bucãþicã ºirestul îl pune în vatra focului.

Aceste obiceiuri nu sunt aceleaºi în toate þinuturile locuite deromâni ºi multe dintre datinele care se þin la aceste ocaziuni prin diferitelocalitãþi nu vor fi fiind scrise prin cãrþi. Toate însã au aceeaºi însemnaresimbolicã: intrarea femeii sub stãpânirea bãrbatului ºi a pãrinþilor lui.

În Bucovina, socrul cel mare rãdicã mireasa pe sus ºi aºa o vârã încasã, fãrã ca ea sã atingã pragul ºi în satele în care nu-i acest obiceimireasa intrã în casã pãºind pragul.

Se înþelege cã soacra mare ascultã multe epigrame la adresa ei;mult glume se fac pe socoteala cinstei ce-o va avea de la norã.

Numai ce auzi chiuindu-se:

Bucurã-te, soacrã mare,Cã-þi vine pieptãnãtoare,Sã te pieptene pe capCu douã lemne de fag!

Sau aºa:

Bucurã-te, soacrã mare,Þi-aduc norã ca o floare,Þi-a pune de lãutoareªi te-a unge cu unsoareªi te-a la, te-a pieptãna,Cu capul de gard te-a da!

În vremea asta vorniceii descarcã zestrea ºi, puind fiecare lucru ºichiuind, îl aduc în casã.

Dupã ce s-a isprãvit de adus zestrea, socrii îºi aºeazã musafirii lamasã ºi un frate de-ai mirelui ori un vãr sau chiar ºi un vornicel, jucândînaintea miresei cu douã vãrguþi verzi de mãr sau de pãr în mânã, la untimp îi ridicã, de pe fatã, cu vãrguleþele, hobotul pe care nu l-a mailepãdat de când i l-au pus ºi mireasa îi dã, în dar, o nãframã.

Mai este obiceiul ca dupã ce s-a ridicat hobotul miresei i se aducdesagii în care este merindea de la pãrinþi, pe care mireasa o aºeazã pemasã, iar dinaintea mirelui pune o gãinã friptã.


Colãcerul þine o oraþie anumitã, dupã care mirele, rupând gãina, oîmparte tuturor oaspeþilor, gustã ºi el, iar mireasa nu, crezându-se cãdacã ar gusta din acea gãinã trai bun nu va avea cu bãrbatul ei.

În acest timp mireasa închinã un pãhar socrului, cãruia pentruprima oarã îi zice tatã, iar acesta o numeºte norã; tot aºa cinsteºte ºipe soacrã-sa.

Dupã aceasta oaspeþii se aºeazã la masã.Prin unele locuri însã este obiceiul ca masa mare în casa mirelui sã

se dea a doua zi de cununie.ªi la aceastã masã mare solemnitatea se începe cu o oraþie ºi cu

urãri în versuri.Oaspeþii aduc daruri, care prin Transilvania se numesc cinstea

miresei.Dupã ce mesenii au ospãtat bine, bucãtãriþa aduce pe masã o gãinã

friptã sau un cucoº fript, care se pune înaintea nunilor celor mari ºicare-i prilej pentru ei de a o cinsti pe bucãtãreasã.

Mirele apoi aduce o strachinã ºi un pahar cu apã ºi le dã nunilormari de spãlat, iar mireasa le întinde câte un ºtergar pentru a-ºi ºtergemânile. Nunii, dupã ce se ºterg cu acest ºtergar de nãnaºã, aruncã unban de argint în strachinã.

Acuma încep a se închina paharele dulci, adicã unul dintre meseni,care-i mai bun de gurã ºi mai cunoscãtor de urãturi, iar douã talgere ºi peunul dintre ele pune douã pahare pline cu vin sau cu rachiu îndulcit cumiere ºi se înfãþiºeazã înaintea mirelui, cãruia þine o oraþie, pe cândnevestele tinere joacã ºi bat mereu din palme.

Nunul pune în talgerul gol bani cât îl lasã puterile ºi tot aºa fac toþioaspeþii cãrora li se închinã pahare dulci.

Cu modul acesta se adunã o sumã de bani mai mare sau mai micã,dupã cum este ºi starea nuntaºilor; banii se numãrã în auzul tuturora ºi,legându-se într-o nãframã în care se mai pune pâne ºi sare, se dã tinerilor,cari au astfel un ajutor la începutul gospodãriei lor.

Dupã masã tineretul începe a juca ºi jocul cu glumele ºi chiuiturileþine pînã în zorii zilei, iar uneori pânã la prânzul cel mare.

Lumea se împrãºtie; în casa mirelui începe liniºtea ºi nuna mareconduce pe tineri în camera nupþialã.

146 ARTUR GOROVEI

** *

A doua zi dupã masa mare din casa mirelui socrii, nunii, neamurileºi nuntaºii toþi se adunã iarãºi la casa tinerilor, pentru a face uncropul.

Nuna cea mare îmbroboade pe tânãra nevastã, care de acuma numai are voie sã umble cu capul gol ºi pe când se face aceastã gãtealã, onevastã îi cântã jalnic:

Ilenuþã, fãtul meu,Nu-þi mai parã þie rãuDupã portiºorul tãu,Portiºor de fatã mare,Unde calcã, iarba-nfloare;Dupã ce se logodeºteUnde calcã, veºtejeºte,Dar dupã ce se cununãUnde calcã, cade brumã.Portiºorul de nevastãÎi ca bruma de pe coastã:Dimineaþa alb luceºte,Dând soarele se topeºte.Ca ºi bruma te-i topi,Ca ºi floarea-i veºteji!

Cântând ºi chiuind, þinându-se de mânã ºi formând un danþ, nunaºi celelalte neveste introduc pe tânãra în odaia unde se aflã adunaþiceilalþi oaspeþi ºi, pe când un glumeþ strigã:

Când va da lapte din piatrãAtunci m-oi mai face fatã,

înconjoarã masa de trei ori ºi apoi se aºeazã în jurul mesei.Prin unele locuri este obiceiul ca îndatã dupã aceasta sã se

aducã niºte strachini goale, pe care le înºirã în mijlocul mesei ºi înele se toarnã uncropul, adicã un borº fierbinte, din care mãnâncãoaspeþii.


** *

La o sãptãmânã dupã nuntã, însurãþeii fac pãrinþilor fetei primavizitã ca gosopodari. Aceastã vizitã se numeºte de cale primarã.

De obicei tinerii gospodari se duc de cale primarã sâmbãtã oriduminecã sara ºi totdeauna sunt însoþiþi de pãrinþii bãrbatului, de nuniºi de vecini de ai lor.

Tinerii duc pãrinþilor colaci, adicã trei pâni care închipuiesc cei treistâlpi pe care se reazãmã pãmântul; mai duc vin, rachiu, un tulpan ºi altele.

Înainte de a intra în casa socrilor, însurãþelul sloboade câteva focuride pistol ºi socrul ieºind afarã, îºi primeºte oaspeþii cu vorbe bune, îipofteºte în casã, unde li se întinde masa, la care ospãteazã ºi la care suntrânduiþi dupã cinste ºi bãtrâneþe.

Înainte de a începe cinstea cu rachiul, unul dintre oaspeþi descoperãcolacii din mijlocul mesei ºi-i închinã socrilor, zicând o oraþie aºa:

Bunã vremea,Bunã vremea,Cinstiþi socri!Iaca se închinã fiii dumneavoastrãªi cu cuscrii ºi toþi meseniiCu niºte colãcei de grâu frumosCa ºi faþa lui Hristosªi c-o buticicã de vin,Sã vã fie cheful deplin,ªi c-o bãsmãluþã de mãtasãPentru faþa dumneavoastrã aleasã.Colãceii îs cam mici,Dar voia lor li-i mareAsupra feþelor dumneavoastrã.Dumnealor se roagã sã-i primiþiªi sã nu bãnuiþi,Cã, de vor trãi,Colãceii îi vor mãri.De nu credeþi,Puneþi mâna ºi vedeþi,De dânºii parte sã aveþi!

148 ARTUR GOROVEI

Dupã ce se închinã pãharele, se pun mesenii pe cinste ºi veselieLa un an dupã cãsãtorie, prin unele locuri este obiceiul ca tinerii

cãsãtoriþi sã ducã ºi nunilor colaci, ca mulþãmitã cã i-au cununat.Pentru aceasta se alege o zi anumitã, precum a doua zi de Crãciun ori

a doua zi de Boboteazã, ori în Lunea Paºtilor, când gospodarii cei noi ducnunilor colacii acoperiþi cu un tulpan sau altã învãlitoare frumoasã ºi seurmeazã ceremonialul cunoscut, cu oraþii ºi închinare de pãhare.

** *

În acest chip noii gospodari ºi-au îndeplinit toate datoriile cãtrãacei cari i-au înstãrit ºi i-au aºezat la casa lor, urmând ca de acumaînainte sã-ºi îndeplineascã alte datorii: cãtrã copiii cari încep a le înveseligospodãria.

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI ..................................................................... 5

DATINILE NOATRE LA NUNTÃ ....................................................... 9DATINILE NOATRE LA NAªTERE ................................................. 63

CUPRINS

Date post:	31-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	25 times
Download:	2 times

ARTUR GOROVEI - Aecauaecau.ro/userfiles/files/ebooks/263/DatinilenoastrelanasteresinuntaArt... ·...

Documents