Evoluţia constituţională a rolului şi funcţiilor...

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

Evoluţia constituţională a rolului şi funcţiilor Consiliului Legislativ*

dr. DRAGOŞ ILIESCU

preşedintele Consiliului Legislativ

Buletin de informare legislativă nr. 4/2016 3

În 1859, Convenţia de pace de la Paris – care era

socotită în fapt o adevărată Constituţie – a înfiinţat

Comisia Centrală, cu reşedinţa la Focşani. Această

comisie avea atribuţii de a veghea la respectarea şi

aplicarea Constituţiei şi de a controla toate actele

guvernului pentru a împiedica votarea unor texte

neconstituţionale.

În 1863, proiectul de Constituţie întocmit de

Alexandru Ioan Cuza prevedea înfiinţarea unui

Consiliu de Stat, în februarie 1864 fiind votată

Legea pentru înfiinţarea acestuia. El putea fi consultat

în chestiuni administrative, avea atribuţii de conten -

cios administrativ şi, de asemenea, unele atribuţii

legislative. Tot el a elaborat proiectul Constituţiei din

1866, precum şi principalele coduri: civil, penal,

codurile de procedură, codul comercial.

În iunie 1866, Constituţia României a desfiinţat

însă Consiliul de Stat, trecând puterii judecătoreşti

atribuţiile jurisdicţionale ale acestuia şi lăsând pe

seama consiliilor speciale de pe lângă ministere,

competenţa de pregătire a proiectelor de legi.

După anul 1870, au urmat câteva decenii de

discuţii politice şi dezbateri parlamentare, formulân -

du-se totodată propuneri legislative de înfiinţare a

unei instituţii de consultare şi avizare a actelor

normative.

Ca urmare, Constituţia de la 29 martie 1923 a dis -

pus ca o lege specială să stabilească organizarea şi

modul de funcţionare a unei noi instituţii – Consiliul

Legislativ, organism specializat în tehnică legisla -

tivă. Astfel, prin Legea nr. 20/1925, cunoscută şi sub

numele de Legea G. Mârzescu, a fost creat şi organi -

zat primul Consiliu Legislativ, care şi-a început

activitatea la 1 ianuarie 1926. El avea menirea de a

ajuta, în mod consultativ, la elaborarea şi coordonarea

proiectelor de legi, precum şi la întocmirea regula -

men telor de aplicare a legilor. Constituţia impunea

consultarea, în mod obligatoriu, a Consiliului

Stimate domnule Preşedinte,

Distinşi invitaţi,

150 de ani de la proclamarea primei Constituţii a

României este o cifră impresionantă! Dacă avem în

vedere şi cei 25 de ani de la prima Constituţie

postdecembristă şi cei 21 de ani de la proclamarea zilei

de 8 decembrie – Ziua Constituţiei, avem imaginea

complexului omagial pe care îl aniversăm azi.

În aceşti 150 de ani, România a avut mai multe

constituţii şi revizuiri ale acestora, prima fiind publicată

în Monitorul Oficial nr. 142 din 1 iulie 1866, iar ultima

în Monitorul Oficial nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

Consiliul Legislativ a fost şi este strâns legat de

evoluţia constituţională a României.

În acest sens, Constituţia de la 1923, a doua în

ordine cronologică, a avut o importanţă deosebită

deoarece prevedea, pentru prima dată, înfiinţarea

unui Consiliu Legislativ, denumit ca atare.

De menţionat, însă, că în ţara noastră a existat o

tradiţie îndelungată în acest domeniu, tradiţie care

coboară în istorie până în timpurile vechilor divane

domneşti. Astfel, în anul 1808, în Ţara Românească

a fost înfiinţată funcţia de pravilist care, printre altele,

informa Divanul asupra domeniilor în care era

necesară o iniţiativă legislativă. În 1818 a fost

stabilită funcţia de „jurisconsult al statului”.

În 1856, domnitorul Barbu Ştirbei propunea

înfiinţarea unui Consiliu de Stat, cu trei secţii, din

care una de legislaţie, care să pregătească legile şi

regulamentele de administraţie publică şi să cerceteze

amendamentele propuse de Adunarea Legiuitoare.

* Discurs rostit cu prilejul Zilei Constituţiei la Simpozionul

naţional cu tema „Tradiţii, prezent şi perspective ale

constituţionalismului românesc”, dedicat împlinirii a 25 de ani

de la adoptarea Constituţiei din 8 decembrie 1991, care a avut

loc în data de 8 decembrie 2016, în Sala Drepturilor Omului din

Palatul Parlamentului.

4 Buletin de informare legislativă nr. 4/2016

Studii, opinii, informări

Actualul Consiliu Legislativ, cel de-al treilea,

înfiinţat prin Legea nr. 73/1993, îşi are originea, ca

şi primul Consiliu Legislativ din anul 1926, în textul

constituţional.

Este de evidenţiat faptul că preocupări pentru

reînfiinţarea celui de-al treilea Consiliu Legislativ

şi-au găsit ecou în înseşi Tezele care au precedat

elaborarea Proiectului noii Constituţii a României.

Astfel, în proiect se prevedea: (1) Consiliul TehnicLegislativ este organ consultativ de specialitate alParlamentului care avizează proiectele de actenormative în vederea sistematizării, unificării şicoor donării întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficia -lă a legislaţiei României.

Ca urmare a discuţiilor şi dezbaterilor în Adunarea

Constituantă, acestui articol i s-a adus un amen da -

ment, în sensul eliminării expresiei tehnic din

denumirea Consiliului Legislativ. Este de subliniat că

acest text amendat se regăseşte ca atare în actuala

Constituţie a României, constituind art. 79 al acesteia.

Cel de-al treilea Consiliu Legislativ şi-a început

efectiv activitatea la data de 1 aprilie 1996, preşedinte

fiind numit, la 5 octombrie 1994, prin votul celor

două Camere ale Parlamentului, domnul profesor

universitar doctor Valer Dorneanu, actualmente

preşedintele Curţii Constituţionale.

Consiliul Legislativ este alcătuit din Secţia de

drept public, Secţia de drept privat şi Secţia de

evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare. În

struc tura Consiliului se cuprind, de asemenea, Depar -

tamentul pentru armonizarea legislaţiei cu reglemen -

tările comunitare şi Departamentul de informatică

legislativă.

Consiliul Legislativ este condus de preşedintele

acestuia, iar fiecare secţie, de un preşedinte de secţie,

numiţi prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor,

reuniţi în şedinţa comună a celor două Camere ale

Parlamentului.

Atribuţiile Consiliului Legislativ sunt prevăzute

atât în textul constituţional – ca dispoziţii de referinţă

menţionându-se art. 79, 154 alin. (2) şi 156 – cât şi în

Legea nr. 73/1993, care dezvoltă dispoziţiile constitu -

ţionale.

După revizuirea constituţională din anul 2003,

Legea nr. 73/1993 a fost modificată, completată şi

republicată.

Astfel, potrivit art. 2 din lege, Consiliul Legislativ,

ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului,

are ca principale atribuţii analizarea şi avizarea

proiectelor de legi, a propunerilor legislative şi a

proiectelor de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter

normativ ale Guvernului, a amendamentelor supuse

dezbaterii comisiilor de specialitate, a rectificărilor

Legislativ pentru toate proiectele de legi, afară de

cele privitoare la buget. El se pronunţa, prin aviz

consultativ, asupra constituţionalităţii proiectelor de

legi şi a legalităţii proiectelor de regulamente, având,

totodată, dreptul de a face propuneri de tehnică

legislativă, de a constata lacunele, contradicţiile şi

părţile lor obscure şi de a le semnala Guvernului.

Primul Consiliu Legislativ a avut trei secţii, fie -

care secţie fiind condusă de un preşedinte, iar

Consiliul de un prim-preşedinte.

Consiliul Legislativ a avut ca principală sarcină

să revizuiască fiecare din cele 5 coduri din domeniile

civil, penal şi comercial.

Se poate spune că opera de unificare legislativă a

României întregite a constituit o misiune permanentă

a acestui prim Consiliu Legislativ pe timpul întregii

sale existenţe: 1 ianuarie 1926 – 22 aprilie 1948.

Constituţia din 27 februarie 1938 a mărit atribu -

ţiile Consiliului Legislativ, obligând puterea legiui -

toare să-l consulte şi asupra amendamentelor aduse

unei legi în secţiile sau în comisiile corpurilor

legiuitoare.

În perioada suspendării Constituţiei (5 septembrie

1940 – 31 august 1944) existenţa Consiliului Legis -

lativ a fost salvată prin Decretul-Lege nr. 3097 din

9 sep tembrie 1940 prin care conducătorul statului şi-a

rezervat dreptul să ceară, în prealabil, Consiliului

Legislativ avizul legal.

În cele din urmă, acest prim Consiliu Legislativ a

fost desfiinţat, în mod arbitrar, prin Decretul nr. 3 din

22 aprilie 1948.

După o absenţă de mai bine de 23 de ani, Con -

siliul Legislativ a fost reînfiinţat prin Legea nr. 15 din

22 octombrie 1971. Înfiinţarea sa nu a avut ca sor -

ginte un text constituţional. Potrivit art. 1 din

respectiva lege, Consiliul Legislativ era instituit ca

organ consultativ de specialitate pe lângă fostulConsiliu de Stat, având sarcina de a sprijini organelede stat în activitatea de pregătire, coordonare şisistematizare a legislaţiei.

Acest al doilea Consiliu Legislativ avea ca atri -

buţii principale avizarea proiectelor de legi, a

decretelor cu putere de lege şi a hotărârilor Con -

siliului de Miniştri cu caracter normativ; întocmirea

de studii şi propuneri cu privire la perfecţionarea

legislaţiei; organizarea evidenţei oficiale a legislaţiei;

întocmirea şi supunerea spre aprobarea Consiliului

de Stat a metodologiei generale de tehnică legislativă;

publicarea de colecţii şi repertorii legislative, precum

şi buletine de informare legislativă.

Acest al doilea Consiliu Legislativ şi-a încetat

activitatea în decembrie 1989.



Constituţiei conform căruia Constituţia, modificatăşi completată, după aprobarea prin referendum, serepublică de către Consiliul Legislativ, cu reactua -lizarea denumirilor, dându-se textelor o nouă nume -rotare, astfel cum s-a procedat după revizuirea din

2003.

Adoptarea Legii nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă a avut loc la propunerea Consiliu -

lui Legislativ şi cuprinde reglementări cu privire la

procesul de elaborare, redactare şi structurare a

proiectelor de acte normative.

După cum se poate remarca, rolul şi funcţiile

Consiliului Legislativ au avut o evoluţie constituţio -

nală marcantă de-a lungul timpului, acesta numă -

rându-se printre instituţiile fundamentale ale ţării,

fiind prevăzut expres în Constituţia României.

Numai anul trecut, Consiliul a avizat un număr de

aproape 1500 de proiecte de acte normative şi cereri

de republicare/rectificare, contribuind, prin obser va -

ţiile formulate, la îmbunătăţirea proiectelor în cauză.

Cu siguranţă, şi în perioada ce va urma, Consiliul

Legislativ, prin corpul său de specialişti, îşi va

demonstra valoarea şi utilitatea publică, aducându-şi

în continuare, contribuţia la perfecţionarea sistemului

nostru legislativ.

Vă mulţumesc tuturor pentru participarea la

această sărbătoare, vă adresez sincere urări de bine,

de sănătate şi, bineînţeles, tradiţionala urare Crăciun

fericit!

şi a republicărilor în Monitorul Oficial a actelor

normative.

Consiliul examinează, totodată, conformitatea

proiectelor cu prevederile şi principiile Constituţiei

şi sesizează birourile permanente ale Camerelor

Parlamentului şi, după caz, Guvernul asupra cazurilor

de neconstituţionalitate constatate, realizând astfel,

evident cu titlu consultativ, un control de constitu -

ţionalitate anterior controlului a priori exercitat de

Curtea Constituţională.

Consiliul Legislativ ţine evidenţa oficială a

legislaţiei şi furnizează informaţia necesară pentru

desfăşurarea procesului legislativ; organizează

informatizarea sistemului de evidenţă a acesteia şi

elaborează Repertoriul legislaţiei României –

versiunea oficială – furnizând varianta on-line a

acestuia.

Conform art. 154 alin. (2) din Constituţie, în pri -

mii săi ani de activitate, actualul Consiliu Legislativ

a avut sarcina de a reexamina legislaţia, în vederea

eliminării actelor contrare dispoziţiilor constitu -

ţionale. Prin mai multe abrogări succesive, legislaţia

activă a fost astfel degrevată de un număr de câteva

mii de acte normative anacronice, care creau

disfuncţii şi constituiau piedici în calea procesului de

democratizare şi reformă instituţională, socială şi

economică.

O altă atribuţie importantă se regăseşte în art. 156

din legea fundamentală referitor la republicarea

Consideraţii privind instituţia derogării în perioada legislativă 2015-2016

Alina-Iuliana ŞTEFAN

expert

Consiliul Legislativ

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 215 din 6 aprilie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare şi

modificată prin Legea nr. 29 din 11 martie 2011, publicată în

Monitorul Oficial al României nr. 182 din 15 martie 2011.

4

Art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000: „Observaţiile şi

propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor

de tehnică legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea

proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie

motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o

notă însoţitoare”.

1

Art. 79 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

2

Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Consiliului Legislativ a fost republicată în temeiul art.

IV din Legea nr. 509/2004 privind modificarea şi completarea Legii

nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului

Legislativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

1.122 din 29 noiembrie 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

3

Legea nr. 24/2000 a fost republicată în temeiul art. II din Legea

nr. 60/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 61/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000.



şi menţionate în avizele care conţin obiecţii şi

propuneri, motivate de Consiliul Legislativ

4

.

În acest context legal, prin respectarea, de către

iniţiatori, a normelor de tehnică legislativă la elabo -

rarea proiectelor de acte normative, a principiilor de

drept, precum şi prin conformarea cu observaţiile

cuprinse în avizele elaborate de Consiliul Legislativ,

se poate asigura adoptarea unei legislaţii de calitate,

ale cărei dispoziţii clare, concise şi precise să fie

lesne înţelese de beneficiari, dar şi să fie puse în

aplicare în mod corect de către autorităţi.

Dintre dispoziţiile Legii nr. 24/2000, în prezentul

studiu ne interesează norma derogatorie, în legătură

cu care vom analiza opiniile doctrinare în această

materie, vom stabili caracteristicile definitorii ale

acestei noţiuni şi vom prezenta date statistice ce reies

din actele normative publicate în Monitorul Oficial

al României Partea I, începând cu data de 1 ianuarie

2015 până la 1 decembrie 2016. De asemenea, vor fi

cercetate efectele utilizării frecvente a acestui

procedeu de tehnică legislativă în procesul de

elaborare a proiectelor de acte normative în diverse

domenii de reglementare, la sfârşit încheind cu

concluziile noastre în materie.

II. INSTITUŢIA DEROGĂRII, PRIN PRISMAINTERPRETĂRILOR DOCTRINARE

Acest studiu a fost realizat în cadrul Secţiei de

evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare – Sectorul

de evidenţă oficială a legislaţiei şi de elaborare a

Repertoriului legislaţiei României, care, în vederea

îndeplinirii atribuţiei sale principale de ţinere şi actua -

lizare a evidenţei oficiale şi infor ma tizate a tuturor

I. INTRODUCEREConsiliul Legislativ, una dintre instituţiile funda -

mentale ale statului român, „este organ consultativ de

specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele

de acte normative în vederea sistematizării, unificării

şi coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa

oficială a legislaţiei României”

1

. În vederea realizării

atribuţiilor sale constituţionale, Consiliul Legislativ

s-a constituit într-un veritabil garant al calităţii

soluţiilor legislative promovate pe calea proiectelor

de acte normative, prin analizarea şi avizarea proiec -

telor de legi, a propunerilor legislative şi proiec telor

de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ ale

Guvernului, anterior procedurii de legiferare, respec -

tiv de adoptare.

Obiectul avizului Consiliului Legislativ şi proce -

dura de avizare sunt reglementate prin Legeanr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţio -narea Consiliului Legislativ, republicată

2

, cu modi -

ficările şi completările ulterioare, avizul având

caracter consultativ, potrivit art. 4 alin. (2) din lege.

Una dintre atribuţiile principale ale Consiliului

Legislativ, aceea de avizare a actelor normative, este

prevăzută şi de Legea nr. 24/2000 privind normele detehnică legislativă pentru elaborarea actelor nor -mative, republicată

3

, cu modificările şi completările

ulterioare, unde se subliniază caracterul consultativ al

avizului, care poate fi favorabil, favorabil cu obiecţii

şi/sau propuneri ori negativ. Însă, în pofida caracterului

său consultativ, această lege conferă autoritate

avizului, instituind, la stabilirea formei finale a

proiectului de act normativ, obligativitatea respectării

exigenţelor dispuse prin normele de tehnică legislativă

6

Revista „Parlamentul românesc” nr. 246-249 din 31 octom -

brie 1937, apud Sorin Popescu şi Tudor Prelipceanu, A treia cartecu personalităţi ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului,Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2011, p. 67.

7

I. Mrejeru, Tehnica legislativă, Bucureşti, Editura Aca -

demiei Republicii Socialiste România, 1979, p. 151.

5

https://dexonline.ro/definitie/derogare, accesat la data de

17.10.2016.



a) Astfel, juristul Corneliu Rudescu, membru de

seamă al Consiliului Legislativ interbelic, în studiul

publicat în revista „Parlamentul românesc” a denun ţat

această „practică vinovată” a legiuitorului, înţelegând

prin noţiunea de derogare „o dispoziţie prin care se

sus pendă aplicarea unor norme generale, într-un

anumit caz. […] Acest procedeu înlesneşte în practică

grave abuzuri. Sub titlu de derogare se legi ferează

suspendarea celor mai de seamă legi pentru ca sub

rigorile lor să nu cadă diferite categorii de indivizi”.

6

Autorul apreciază că, prin uzitarea exce sivă a acestui

procedeu, se produce o diminuare a caracterului de

generalitate a actului de la care se derogă, cu încălcarea

principiului egalităţii în faţa legilor.

b) Ilarie Mrejeru, un alt ilustru reprezentant al

Consiliului Legislativ, considera că derogarea presu -

pune preexistenţa unui act normativ care reglemen tează

situaţiile juridice specifice unui anumit dome niu,

promovând soluţii legislative cu aplica bilitate gene rală,

respectiv care alcătuiesc dreptul comun în materia

respectivă. Astfel, norma derogatoare, cuprinsă într-un

act normativ de bază sau într-un act ce cuprinde şi alte

reglementări, constituie o abatere de la norma generală

în vigoare, circumstanţiată de o anumită situaţie de fapt.

În lipsa acesteia, noua situaţie juridică ar găsi rezolvare

potrivit prevederilor generale cuprinse în actul normativ

ce constituie dreptul comun în materia respectivă

7

.

Cu titlu de exemplu, prin art. 101 din Legeanr. 237/2015 privind autorizarea şi supraveghereaactivităţii de asigurare şi reasigurare se lărgeşte sfera

atribuţiilor Autorităţii de Supraveghere Financiară,

prin instituirea unei derogări, prevăzând: „Fără a

aduce atingere prevederilor art. 99 şi 100, în cazul în

care solvabilitatea societăţilor continuă să se dete -

rioreze, A.S.F. adoptă măsuri pentru protejarea

contractanţilor sau executarea obligaţiilor rezultate

din contractele de reasigurare, proporţional cu nivelul

şi durata deteriorării, în conformitate cu prevederile

legale; în acest caz, prin derogare de la prevederile

art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind socie -

tăţile, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare, A.S.F. poate adopta şi măsuri de suspen -

dare a plăţii dividendelor datorate acţionarilor până

la restabilirea solvabilităţii societăţii”. În lipsa pre -

vederii derogatorii, ar fi găsit aplicabilitate Legea

nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi comple -

tările ulterioare, care stabileşte ca dividendele să fie

distribuite din „profituri determinate potrivit legii”,

fără a lua în considerare situaţia specială a societăţilor

a căror solvabilitate este în scădere.

c) Clasificând normele juridice în norme generale,

norme speciale şi norme de excepţie, profe sorul Nicolae

actelor publicate în Partea I a Monitorului Oficial al

României, respectiv de ela bo rare a Repertoriului, înre -

gistrează toate evenimentele legislative care afectează

structura actelor: modifi carea, completarea, abrogarea,

dar şi derogarea, suspendarea, republicarea şi

rectificarea actelor, precum şi trimiterile la alte acte

normative, cuprinse în acestea.

Instituţia derogării îşi are originea în dreptul

roman, denumirea din limba latină, „derogare”,

semnificând „dispoziţia contrară unei legi sau unui

act anterior”. De asemenea, verbul „a deroga” are

aceeaşi semnificaţie, atât în limba latină – „derogare”

cât şi în limba franceză – „déroger” şi anume „a face

excepţie de la prevederile unui act normativ sau ale

unei convenţii, în temeiul unui alt act”

5

.

1. Normele derogatorii se conturează ca fiind

normele care dispun soluţii legislative speciale, diferite

în raport de reglementarea cadru în materie, cuprinse

într-un act normativ distinct, care nu aduc atingere

actului de bază de la care derogă şi se înte meiază pe

dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicălegislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, art. 8 alin. (3) din secţiunea „Forma de

redactare a actelor normative” prevede că „Dispo -

ziţiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz,

impe rative, supletive, permisive, alternative, dero ga -

torii, facultative, tranzitorii, temporare, de recoman -

dare sau altele asemenea; aceste situaţii trebuie să

rezulte expres din redactarea normelor”, dispoziţiile

actului normativ fiind astfel enumerate şi clasificate

după criteriul modului de reglementare al conduitei

subiectului de drept, al sferei de aplicare a normei, al

acţiunii în timp a acestora etc.

Dispoziţiile art. 15 alin. (3) din secţiunea „Regle -

mentări speciale şi derogatorii” din aceeaşi lege

dispun că „Reglementarea este derogatorie dacă

soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume

determinată cuprind norme diferite în raport cu

reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă

păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru

toate celelalte cazuri”, stabilind raportul juridic de

derivare de tipul normă generală-derogare.

În sfârşit, art. 63 din secţiunea „Norma dero -

gatorie” prevede că «Pentru instituirea unei norme

derogatorii se va folosi formula „prin derogare de

la...”, urmată de menţionarea reglementării de la care

se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un

act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al regle -

mentării de bază» stabilind o formulă de identificare

a acesteia în cuprinsul actului normativ, precum şi

nivelul actului de la care se poate deroga.

2. Literatura de specialitate din România a acordat

un mare interes instituţiei derogării, în opoziţie cu

norma de excepţie, fiind analizată în mod detaliat de

autorii dinainte de 1989, cât şi de doctrina recentă în

materie.

12

I. Vida, op. cit., p. 142.

8

N. Popa, Teoria generală a dreptului, Bucureşti, Ed.

Juridică, 2002, p. 155.

9

I. Deleanu, Ghe. Buta, Forţa normativă a adagiilor juridice,Dreptul, nr. 1/2012, p. 145.

10

I. Vida, Legistică formală, Bucureşti, Ed. Universul Juridic,

Ediţia a 5-a, revizuită şi completată, 2012, p. 142.

11

Art. 1 din Legea nr. 375/2013 privind transmiterea unor

terenuri în suprafaţă totală de 1.782 mp, aflate în domeniul public

al statului, din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi

Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” – Institutul de Cercetare-

Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor – Palas,

judeţul Constanţa, în administrarea Departamentului pentru

Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, în vederea realizării

de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale

din România – S.A. a obiectivului de investiţii „Varianta de

ocolire a municipiului Constanţa”.



de excepţie prevăzute de reglementarea-cadru în

materie, având în vedere că normele de excepţie

întregesc cadrul legal în materie, făcând corp comun

cu actul care le instituie.

b) Din acelaşi text de lege reiese a doua carac -

teristică a normei derogatorii, anume aceea că nu

aduce modificări sau completări normei cadru,

acesta având caracter general în raport cu restul

situaţiilor juridice pe care le reglementează. În accep -

ţiunea profesorului I. Vida „derogarea operează o

modificare tacită a normei juridice generale […].

Restrângerea câmpului de aplicare a unei norme

juridice reprezintă, în toate cazurile, o modificare a

acesteia, după cum extinderea acestuia este dată de o

completare a normei juridice”

12

. Din această perspec -

tivă, norma derogatorie este exprimată ca fiind unul

dintre evenimentele legislative care modifică actul de

bază de la care se derogă, în vederea producerii de

efecte legislative concrete, însă nu în mod expres,

astfel cum operează restul evenimentelor legislative

care afectează un act normativ în perioada vala -

bilităţii sale (modificarea, completarea, abrogarea).

În accepţiunea noastră, norma derogatorie,

reglementând o situaţie juridică specială care se

abate de la norma generală, este de sine stă -

tătoare, nu aduce atingere actului de bază la care

se raportează, acesta păstrându-şi caracterul

general obligatoriu pentru toate celelalte situaţii

pe care le soluţionează, mai puţin pentru cea

stabilită prin derogare de la acesta.

Mai mult decât atât, din punct de vedere tehnic,

evenimentele legislative, precum modificarea,

completarea şi abrogarea actelor normative, strict

prevăzute de legea-cadru în materie la Capitolul VIModificarea, completarea, abrogarea şi alte eveni -mente legislative, de la data intrării în vigoare a

acestora, se încorporează în actul de bază, identifi -

cân du-se cu acesta. Cu toate acestea, norma dero -

gatorie, chiar dacă este prevăzută în acest capitol, nu

urmează acelaşi regim juridic ca modificarea sau

completarea, deoarece nu aduce niciun amendament

actului de bază, neintegrându-se în corpul acestuia,

cu consecinţa păstrării de către acesta din urmă atât a

caracterului, cât şi a integrităţii sale structurale.

Ca urmare a tuturor acestor considerente, Con si -

liul Legislativ, prin Repertoriul legislaţiei Româ niei,

înscrie normele derogatorii la secţiunea „trimiteri”, cu

menţiunea „derogări”, fără a opera modificări în ceea

ce priveşte informaţiile referitoare la actul de bază de

la care se derogă.

c) A treia caracteristică a normei derogatorii,

rezultată atât din analiza opiniilor doctrinare, cât şi

din practica activităţii de legiferare, este unicitatea şi

irepetabilitatea. Potrivit profesorului Victor Dan

Zlătescu: „Derogarea, dimpotrivă, (n.n. faţă de ex -

cep ţie, care este perfect integrată normei generale) nu

Popa

8

apreciază că „normele generale se caracterizează

prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un

domeniu sau într-o ramură de drept” acestea alcătuind

dreptul comun pentru reglementarea unui anumit tip de

relaţii, unei anumite materii. De asemenea, acesta

consideră că normele derogatorii („speciale”) constituie

abateri de la dreptul comun în materie şi presupun

existenţa unor situaţii juridice speciale, derogatorii de la

norma generală, care reclamă o soluţionare juridică

specifică (specialia generalibus derogant).În acord se află şi profesorul Ion Deleanu care,

analizând acest vechi principiu de drept roman,

apreciază forţa juridică a acestuia, considerându-l „o

regulă esenţial şi eminamente juridică, imperativă şi

susceptibilă să atragă sancţiunea prevăzută de lege în

cazul nerespectării ei”

9

.

d) Pe de altă parte, profesorul Ioan Vida oferă o

interpretare actuală, care diferă de cele ale doctrinarilor

sus-menţionaţi, apreciind că derogarea se raportează

nu doar la norma generală, dar şi la excepţia cuprinsă

într-un act normativ, la rândul său raportată la o normă

generală, motivată „acolo unde legiuitorul apreciază

că de la o excepţie consacrată printr-o reglementare

juridică se cere instituirea unui regim derogatoriu”

10

.

Această opinie nu contrazice, ci explică şi apro -

fundează raportul dintre reglementare derogatorie –

normă cadru în materie, care este prevăzut de art. 15

alin. (3) al secţiunii „Reglementări speciale şi dero -gatorii” din Legea cadru în materie şi exemplificăm

cu norma derogatorie care reglementează transmi -

terea unor terenuri aflate în domeniul public al sta -

tului, astfel: „Prin derogare de la excepţia prevăzută

la art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009 privind

organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe

Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a

sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile

agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu

modificările şi completările ulterioare”

11

.

3. Caracteristicile normei derogatorii

a) Prevederile de mai sus, cuprinse în Legea

nr. 24/2000, conturează caracteristica principală a

normei derogatorii şi anume aceea că operează atât

în raport cu normele generale, cât şi cu normele

16

S. Popescu, C. Ciora şi V. Ţăndăreanu, Aspecte practice detehnică şi evidenţă legislativă, Regia Autonomă „Monitorul

Oficial”, 2007, p. 204.

17

Decizia Curţii Constituţionale nr. 6 din 11 noiembrie1992,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4

martie 1993.

18

Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 10 iunie 2015,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din

15 iulie 2015.

13

V.D. Zlătescu, Introducere în legistica formală, Bucureşti,

Editura Rompit, 1995, p. 108.

14 Apud V.D. Zlătescu, p. 108.

15

Pct. 18.15 din Guide pratique commun du Parlement

européen, du Conseil et de la Commission à l’intention des

personnes qui contribuent à la rédaction des textes législatifs de

l’Union européenne, p. 63 http://eur-lex.europa.eu/content/

techleg/FR-guide-de-redaction-legislative.pdf, accesat la data de

25.10.2016.



acesteia, art. 63 din legea-cadru în materie

instituind obligativitatea iniţiatorului de a marca

această abatere prin formula „prin derogare dela...”, urmând a se menţiona reglementarea generală

de la care se derogă, cu toate elementele de iden tificare

structurale ale actului normativ în cauză. În acest fel,

se asigură caracterul strict derogator al normei

respective, evitându-se realizarea unei even tuale

contradicţii între derogare şi alte norme cu caracter

special. Necesitatea delimitării acestei norme faţă de

cea de excepţie este invocată şi de către spe cialiştii

Consiliului Legislativ. Astfel, Sorin Popescu, Cătălin

Ciora şi Victoria Ţăndăreanu, în lucrarea „Aspectepractice de tehnică şi evidenţă legislativă”, subliniază

importanţa marcării corespunzătoare, potrivit legii, a

normei derogatorii în cadrul actului normativ.

16

În acelaşi articol 63 se prevede şi modalitatea prin

care se poate recurge la această soluţie legislativă

specială, stabilind regimul normelor cu caracter

derogator şi anume „printr-un act normativ de nivel

cel puţin egal cu cel al reglementării de bază”, ceea

ce presupune, spre exemplu, că derogarea de la o lege

organică trebuie să se realizeze numai prin lege

organică sau prin ordonanţă de urgenţă.

În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Constitu ţionale

s-a considerat că derogarea poate fi instituită „printr-un

act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al regle -

mentării de bază

17

”, nesocotirea acestui prin cipiu putând

favoriza încălcarea regimului juridic constituţional al

legilor constituţionale, organice sau ordinare şi a însăşi

garanţiei constituţionale pe care acestea le conferă. În

acelaşi registru, într-un context mai actual, Curtea a

statuat că „ori de câte ori o lege derogă de la o lege

organică, ea trebuie calificată ca fiind organică, întrucât

intervine tot în domeniul rezervat legii organice. Mai

mult […] se poate con cluziona în sensul că legiuitorul

constituant a stabilit, în mod indirect, în cuprinsul

conţinutului normativ al art. 73 alin. (3) din Constituţie,

că reglementările derogatorii sau speciale de la cea

generală în materie trebuie şi ele adoptate, la rândul lor,

tot printr-o lege din aceeaşi categorie.”

18

4. Normele de excepţie

Având în vedere faptul că norma derogatorie se află

în strânsă legătură cu norma de excepţie, facem referire

la aceasta cu precizarea că legiuitorul nu s-a aplecat în

mod special asupra sa, excepţia fiind, după cum

sugerează şi denumirea, o soluţie legislativă particulară

la o normă generală şi, după cum apre ciază literatura de

este integrată în economia acestei norme, este exte -

rioară ei şi nu priveşte decât cazurile unice,

nerepetabile”

13

. Este cazul derogărilor cuprinse în

hotărârile Guvernului privind activităţi de protocol

organizate de instituţii ale statului şi prilejuite de

anumite evenimente cu participare internaţională,

cum ar fi: H.G. nr. 832/2015 privind acţiunea de pro -tocol cu caracter deosebit „Organizarea de cătreMinisterul Afacerilor Interne a reuniunii ComitetuluiInterministerial de Nivel Înalt al Forţei de Jandar-merie Europeană”, care se va desfăşura la Bucureştiîn perioada 10-11 decembrie 2015, prin care se

derogă de la Capitolul 2 („Invitarea în ţara noastră a

unor delegaţii şi persoane pe cheltuiala părţii româ-

ne”) al H.G. nr. 552/1991 privind normele de organi -zare în ţară a acţiunilor de protocol, cu modificările

ulterioare, în ceea ce priveşte numărul de invitaţi

externi, cazarea acestora, precum şi normativul de

cheltuieli ocazionate de organizarea acestei reuniuni.

Stabilind un cadru de aplicare mai întins, prof.

Jules Byvoet în lucrarea Legistique formelle(Technique legislative) apreciază ca norma deroga -

torie „introduce un regim paralel şi diferit de al

acestuia (n.n. actul de la care se face derogarea),

aplicabil într-un caz singular sau într-un număr mic

de cazuri

14

”. Raportându-ne la acelaşi cadru general,

al normativelor privitoare la organizarea în ţară a

acţiunilor de protocol, din studiul hotărârilor Guver -

nului ce conţin dispoziţii derogatorii de la actul

normativ pre-citat, în fapt se observă că organizarea

acţiunilor de protocol se realizează cu depăşirea

cadrului general în materie, fapt ce conduce la

concluzia că aplicabilitatea, la un număr redus de

cazuri a normei derogatorii de la textul general este,

mai exact, o caracteristică a acesteia.

Această opinie se regăseşte şi în „Guide pratique

commun” al Uniunii Europene care menţionează

faptul că, circumstanţiat de situaţii de urgenţă sau din

raţiuni practice, de simplificare a normei, într-un act

se pot redacta dispoziţii care, în fapt, să constituie

modificări de fond ale unui alt act, cu referire la

dome niul său de aplicabilitate, derogări de la obligaţii

şi excepţii de la aplicarea în timp ş.a.m.d.

15

, de unde

putem deduce că într-un act se pot înscrie dispoziţii

cu caracter derogator, scoase de sub incidenţa

cadrului normativ general, circumstanţiate fiind de

anumite situaţii de fapt.

d) O ultimă caracteristică a normei derogatorii

ţine de planul redacţional şi se referă la forma

Referitor la ponderea actelor care conţin norme

derogatorii, în totalul actelor normative din perioada

supusă analizei, remarcăm faptul că, în anul curent,

aproximativ 8% dintre acestea conţin dispoziţii

derogatorii, faţă de cca. 10% cât se înregistrau în anul

2015. Precizăm că acest calcul se realizează pe fon dul

unei diferenţe de 158 de acte normative înre gis trate

în cursul anului 2016, până la data de 1 de cembrie

2016, faţă de anul calendaristic anterior. Menţionăm

că, în totalul actelor normative, nu sunt cuprinse cele

care aprobă/ratifică acte internaţionale.

IV. CONSIDERAŢII DE TEHNICĂ LEGIS -LATIVĂ PRIVITOARE LA UTILIZAREA NORMEIDEROGATORII ÎN PERIOADA STABILITĂ

1. Din punctul de vedere al cadrului normei

generale de la care se derogă, cele mai numeroase

derogări se înregistrează, în perioada analizată:

a) De la prevederile O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările

şi completările ulterioare, se derogă prin dispoziţiile:

– Legii nr. 122/2015 pentru aprobarea unor măsuri

în domeniul promovării producerii energiei electrice

din surse regenerabile de energie şi privind modifi -

carea şi completarea unor acte normative

21

21

Art. 7 (cu referire la art. II alin. (7) din Legea nr. 23/2014

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013

privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru

stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse

regenerabile de energie: „Prin derogare de la art. 8 alin. (3) din

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sumele

provenite din aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (5) vor fi

utilizate pentru susţinerea unor măsuri de politică de eficienţă

energetică. Sumele menţionate se vor vira în contul fondului

specializat pentru investiţii în eficienţă energetică, începând cu

data constituirii acestuia”) din Legea nr. 122/2015, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015.

specialitate, aflată în cadrul normei generale cu sfera cea

mai largă de aplicabilitate într-un domeniu.

În opinia profesorului Nicolae Popa, „Normele

de excepţie completează normele generale sau

speciale, fără ca excepţia prevăzută să fie considerată

a aduce atingere ordinii de drept”

19

. Aşadar, introdu -

cerea unor excepţii de la soluţiile legislative generale

nu face decât să întregească cadrul dreptului comun

în materie, fiind în unitate cu actul de bază.

Pe de altă parte, profesorul Ioan Vida consideră că

„excepţia se raportează întotdeauna la norma generală”

reprezentând „o soluţie diferită de norma generală,

cuprinsă, de regulă, împreună cu aceasta în aceeaşi

reglementare juridică”.

20

Achiesăm acestei opinii şi

apreciem că excepţia se raportează întotdeauna la

norma generală, deoarece, chiar şi în situaţia în care

s-ar raporta la o normă specială care, la rândul său, se

raportează la o normă generală, în fapt reiese că

excepţia s-a raportat, de asemenea, la norma generală.

În plan redacţional, în practică, norma de excepţie

se marchează, în general, prin formula „prin excepţiede la…”, urmând a se menţiona norma din actul

respectiv de la care se instituie excepţia, normă

identificată, sub aspectul tehnicii legislative, prin

articolul/alineatul/litera la care se raportează.

Totodată, precizăm că raportul normă generală-

normă de excepţie nu presupune preexistenţa unui alt

act normativ, după cum am arătat în cazul raportului

normă generală-normă derogatorie.

III. INSTITUŢIA DEROGĂRII ÎN ACTELENORMATIVE PUBLICATE ÎN MONITORUL OFICIALAL ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1 IANUARIE 2015 –1 DECEMBRIE 2016

În cadrul Sectorului de evidenţă oficială a legis -

laţiei şi de elaborare a Repertoriului legislaţiei

României, pornindu-se de la atribuţiile constitu ţionale

şi legale ale Consiliului Legislativ enunţate mai sus, se

ţine evidenţa informatizată a tuturor actelor publicate

în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin

analizarea şi înregistrarea lor în Reper toriu, inclusiv a

modificărilor, derogărilor, trimite rilor, contingenţelor,

a normelor care cuprind dispo ziţii de emitere a actelor

în executare şi a normelor de republicare.

Din studiul actelor normative (legi, ordonanţe,

ordonanţe de urgenţă şi hotărâri ale Guvernului) care

conţin norme de derogare, raportat la intervalul avut

în vedere, reiese faptul că, în ultimii ani, s-a apelat

frecvent la acest procedeu legislativ pentru a exprima

soluţii legislative speciale, diferite de norma gene rală,

aplicate singular sau într-un număr redus de cazuri.

Din practica Sectorului, se remarcă faptul că majo -

ritatea normelor derogatorii au fost instituite în mod

corect din punctul de vedere al tehnicii legis lative, după

cum rezultă din tabelul alăturat. Cu toate acestea, există

şi situaţii în care s-a folosit în mod eronat termenul

„derogare” pentru a consacra, în fapt, norme de excepţie

dar şi situaţii în care această noţiune a fost uzitată în mod

impropriu, din prisma exigenţelor de tehnică legislativă,

după cum vom demonstra în continuare.



19

N. Popa, op. cit., p. 155.

20

I. Vida, op. cit., p. 142.

2015

2016

(până la 1 decembrie)

Total acte

normative

Acte care

conţin

norme

derogatorii

Total acte

normative

Acte care

conţin

norme

derogatorii

Legi 326 36 205 15

Ordonanţe

de urgenţă

ale

Guvernului

66 25 83 23

Ordonanţe

ale

Guvernului

42 6 27 3

Hotărâri de

Guvern

416 14 377 12

TOTAL 850 81 692 53

de învăţământ superior militar, de informaţii, de

ordine publică şi de securitate naţională

27

– Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind proce -

durile naţionale în domeniul ajutorului de stat, pre -

cum şi pentru modificarea şi completarea Legii

concurenţei nr. 21/1996

28

– Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2015

privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea

absorbţiei fondurilor externe nerambursabile

29

ş.a.

d) De la prevederile Legii nr. 188/1999 privind Sta -

tutul funcţionarilor publici, republicată, cu modifi că -

rile şi completările ulterioare, se derogă prin dispoziţiile:


de urgenţă a Guvernului nr. 31/2015 pentru modifi -

carea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi

pentru completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea perso na -

lului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum

şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

30

.



22

Art. 163 alin. (2) lit. b) („amendă de la 10.000 lei la

5.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2)

din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic

al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin

Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare”)

din Legea nr. 237/2015, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 800 din 28 octombrie 2015.

23

Art. 247 alin. (2) („Prin derogare de la dispoziţiile art. 13

alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi comple -

tările ulterioare, aplicarea sancţiunii cu amendă contravenţională

se prescrie în termen de 36 de luni de la data săvârşirii faptei”)

din Legea nr. 99/2016, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 487 din 30 iunie 2016.

24

Art. I pct. 21 (cu referire la art. 286

3

alin. (2) din Legea nr.

297/2004 privind piaţa de capital „Prin derogare de la

prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, modificările ce vor fi efectuate la actele

constitutive ale S.I.F., exclusiv pentru încadrarea acestora în

prevederile alin. (1), vor fi înregistrate la oficiul registrului

comerţului”) din Legea nr. 10/2015 publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 12 ianuarie 2015.

25

Art. 106 alin. (1): „Prin derogare de la prevederile art.

10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările

şi completările ulterioare, o instituţie-punte autorizată de Auto -

ritatea de Supraveghere Financiară se poate constitui ca societate

pe acţiuni cu acţionar unic” din Legea nr. 246/2015 publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 2 noiembrie

2015.

26

Art. I pct. 38 (cu referire la art. 45 alin. (1) din Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corpo -

rativă a întreprinderilor publice: „Prin derogare de la

prevederile art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republi -

cată, cu modificările şi completările ulterioare, nu este necesară

depunerea procurii înainte de data şedinţei adunării generale a

acţionarilor”) din Legea nr. 111/2016 publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 1 iunie 2016.

– Legii nr. 237/2015 privind autorizarea şi supra -

vegherea activităţii de asigurare şi reasigurare

22

– Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale

23

ş.a.

b) De la prevederile Legii nr. 31/1990 privind

societăţile, republicată, cu modificările şi comple -

tările ulterioare, se derogă prin dispoziţiile:


de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind orga -

nismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi

societăţile de administrare a investiţiilor precum şi

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004

privind piaţa de capital, precum şi pentru modificarea

şi completarea unor acte normative

24

– Legii nr. 246/2015 privind redresarea şi rezo -

luţia asigurătorilor

25


de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guver -

nanţa corporativă a întreprinderilor publice

26

ş.a.

c) De la prevederile Legii nr. 500/2002 privind

finanţele publice, cu modificările şi completările

ulterioare, se derogă prin dispoziţiile:


Guvernului nr. 27/2014 privind finanţarea instituţiilor

27

Articolul unic (cu referire la art. 2

1

alin. (1) din Ordonanţa

Guvernului nr. 27/2014 privind finanţarea instituţiilor de învă -

ţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de

securitate naţională: „Prin derogare de la prevederile art. 47

alin. (6) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu

modificările şi completările ulterioare, bunurile şi serviciile de

natura echipamentului studenţilor şi promoţiilor de absolvenţi din

instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine

publică şi de securitate naţională, necesare desfăşurării activităţilor

prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) pct. (i), lit. d) şi lit. e) pct. (iii) şi

(iv), pot fi achiziţionate şi de organele de specia litate ale

administraţiei publice centrale şi ale altor instituţii publice din

sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, din

bugetele proprii”) din Legea nr. 142/2015 publicată în Monitorul


28

Art. 1 pct. 16 (cu referire la art. 38

8


de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014: „În cazul imposibilităţii

asigurării sumelor conform alin. (1)-(3), prin derogare de la

prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind

finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

sumele necesare consemnării la Trezoreria Statului conform art.

38

3

alin. (4) şi art. 38

5

se pot aloca, prin hotărâre a Guvernului,

ordonatorilor principali de credite şi din fondul de rezervă bugetară

aflat la dispoziţia Guvernului”) din Legea nr. 20/2015, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 6 martie 2015.

29

Art. I alin. (8): „Prin derogare de la prevederile art. 8

alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu

modificările şi completările ulterioare, sumele cuvenite bugetului

de stat, potrivit prevederilor alin. (3)-(5), cu excepţia celor

prevăzute la alin. (7), se virează într-un cont distinct de venituri ale

bugetului de stat...” din Legea nr. 34/2015, publicată în Monitorul


30

Art. I pct. 3 (cu referire la art. I pct. 9

1


de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului

plătit din fonduri publice în anul 2015: „Funcţia publică de

specialitate pentru Consiliul Concurenţei este cea de inspector de

concurenţă. Prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată,

cu modificările şi completările ulterioare, ocuparea definitivă a

funcţiei publice de specialitate se face numai prin promovare sau

prin recrutare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”)

din Legea nr. 347/2015, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 973 din 29 decembrie 2015.

34

Art. 22 alin. (3) din Legea nr. 288/2015 privind votul prin

corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr.

208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor,

precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii

Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 866 din 19 noiembrie 2015.

35

Art. 6 alin. (4) din Legea nr. 318/2015 pentru înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a

Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea

unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 961 din 24 decembrie 2015.

36

Art. 58 alin. (2) din Legea nr. 151/2015 privind procedura

insolvenţei persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 464 din 26 iunie 2015.

37

Art. 39 alin. (12) din Legea nr. 74/2015 privind adminis -

tratorii de fonduri de investiţii alternative, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 23 aprilie 2015.

38

Art. 1 (cu referire la anexa nr. 6, pct. 8 subpct. 3 lit. a) din

H.G. nr. 1611/2009 pentru aprobarea Normelor privind

certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi

trenuri în sistemul feroviar din România) din H.G. nr. 566/2016

pentru modificarea pct. 8 din anexa nr. 6 la Normele privind

certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive şi

trenuri în sistemul feroviar din România, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 1.611/2009, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 626 din 16 august 2016.

Normele derogatorii, cuprinse în actele normative

exemplificate, respectă condiţiile obligatorii de formă

impuse prin art. 63 al Legii nr. 24/2000, respectiv

sunt introduse prin formula „prin derogare de la…”,

urmată de reglementarea de la care se derogă,

precizând elementul structural (articolul/alineatul)

din actul normativ-cadru la care se raportează.

2. Pe de altă parte, din analiza actelor normative

observăm şi faptul că unele prevederi legale men -

ţionează incomplet reglementarea de la care se

derogă, în sensul că nu individualizează textele actelor

normative de la care se derogă, după cum urmează:

– „Contractul de asigurare obligatorie a locuin -

ţelor se încheie în formă scrisă, fie în mod direct între

PAID şi proprietarul locuinţei, fie prin mijlocirea

societăţilor de asigurare-reasigurare autorizate să

practice riscuri de catastrofă, prin derogare de la

dispoziţiile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi

completările ulterioare, şi trebuie să îndeplinească cel

puţin următoarele condiţii:…”

31

;

– „Prin derogare de la prevederile Legii

nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi comple -

tările ulterioare, modificările ce vor fi efectuate la

actele constitutive ale S.I.F., exclusiv pentru înca -

drarea acestora în prevederile alin. (1), vor fi înregis -

trate la oficiul registrului comerţului…

32

;

– „Dacă vărsămintele din privatizare sunt insufi -

ciente, Ministerul Finanţelor Publice poate lansa

împrumuturi de stat, prin derogare de la preve -

derile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu

modi ficări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu

modificările ulterioare”

33

.

Considerăm că această formă de redactare a normei

de derogare este de evitat şi, pentru un plus de rigoare,

exactitate şi unitate în redactare cu alte acte normative

care prevăd dispoziţii derogatorii, reco mandăm

indicarea nu doar a actului normativ de la care se dero -

gă, ci şi a articolului/alineatului/literei corespunzătoare.

3. Mai mult decât atât, apreciem că trebuie evitată

instituirea unor norme de derogare generale, imprecise,

cu referire la cadrul normativ lato sensu dintr-o anumită

materie şi exemplificăm cu următoa rele texte:

– „Compania Naţională „Poşta Română” – S.A.

va proceda la achiziţionarea serviciilor şi produselor

necesare îndeplinirii obligaţiilor care îi revin potrivit

prezentei legi, prin derogare de la prevederile

legislaţiei privind achiziţiile publice.”

34

– „Funcţiile de director general şi director general

adjunct se ocupă prin detaşare pe durata mandatului

prevăzut la alin. (3), prin derogare de la dispoziţiile

legale privind durata detaşării.”

35

– „În vederea valorificării bunurilor deţinute de

debitor în coproprietate sau devălmăşie, lichidatorul

formulează cerere de partaj. Instanţa competentă în

procedura de insolvenţă prin lichidare de active, prin

derogare de la regulile de competenţă referitoare

la partaj…”

36

Aceste exemple constituie o abatere de la condiţia

de formă a normei derogatorii impusă de art. 63 din

Legea nr. 24/2000, nerespectând dispoziţia ca, după

formula consacrată „prin derogare de la” să urmeze

reglementarea de la care se derogă, fiind o modalitate

de exprimare inexactă şi ambiguă, nerespectând condiţia

unităţii în redactare cu actele normative în vigoare,

condiţie prevăzută de normele de tehnică legislativă.

4. De asemenea, constatăm că, în practică, legiu -

i torul a utilizat în mod impropriu termenul

„derogare” în unele cazuri, în cuprinsul unor acte

normative adoptate în perioada analizată:

– „În cazul în care A.S.F. consideră că, pentru a

obţine o derogare de la respectarea anumitor

dispoziţii ale prezentei legi.”

37

– „operatorul de transport feroviar solicită o

derogare de la administratorul de infrastructură

pentru mecanicii în cauză”.

38



31

Art. 1 pct. 5 (cu referire la art. 7, partea introductivă a alin.

(1) din Legea nr. 260/2008) din Legea nr. 191/2015 pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea

obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de

teren şi inundaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 494 din 6 iulie 2015.

32

Art. I pct. 21 (cu referire la art. 286

3

alin. (2) din Legea nr.

297/2004 privind piaţa de capital), din Legea nr. 10/2015 pentru

aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012

privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi

societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi modificarea

şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital,

precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

33

Art. 190 alin. (3) din Legea nr. 311/2015 privind schemele

de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor

bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

918 din 11 decembrie 2015.

Normele de tehnică legislativă cuprind dispoziţii

obligatorii ce ţin de forma de redactare a actelor

normative, iar prin art. 8 alin. (4) al legii-cadru,

impun respectarea stilului juridic, a preciziei şi a cla -

rităţii soluţiilor legislative. În cazurile sus-menţio -

nate, considerăm că termenul „derogare” a fost

folo sit nepotrivit sau chiar incorect, având sensul de

„scutire”, lipsind de claritate şi precizie textul propus,

creând confuzie cu termenul consacrat.

Prin urmare, pentru a preîntâmpina situaţii juri -

dice precum cele menţionate, recomandăm ca, în

procesul de redactare a proiectelor de acte normative,

să se evite utilizarea termenilor polisemantici şi să se

folosească alţi termeni din vocabularul comun/juridic

pentru a exprima soluţia legislativă propusă.

Problematica polisemiei este analizată şi de către

specialiştii Consiliului Legislativ, aceştia apreciind

că „Polisemia creează riscul de neînţelegere a mesa -

jului juridic, ea venind în contradicţie cu cerinţa

exprimării clare şi precise a conceptelor juridice. De

aceea, una din problemele centrale ale tehnicii

legislative o reprezintă asigurarea unei accepţiuni

tehnice riguroase acestor termeni, prin utilizarea lor

în contexte juridice.”

39

5. Din analiza actelor normative adoptate la

nivelul perioadei analizate, se remarcă utilizarea ero -

nată a formulei consacrate prin lege pentru marcarea

normei derogatorii („prin derogare de la”), pentru a

institui, în fapt, norme de excepţie.

Cu titlu de exemplu, semnalăm o eroare redac -

ţională în structura următoarelor acte normative:

– Legea nr. 191/2015 pentru modificarea şicompletarea Legii nr. 260/2008 privind asigurareaobligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor,alunecărilor de teren şi inundaţiilor, la art. 1 pct. 14:

„(2) În cazul poliţelor emise direct de PAID, cererea

de despăgubire se adresează direct PAID şi, prin

derogare de la prevederile alin. (1), constatarea şi

evaluarea prejudiciilor, respectiv lichidarea daunelor

se pot face…”.

– Ordonanţă de Urgenţă nr. 32/2016 pentrucompletarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscalşi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, la art.

V alin. (1): „Prin derogare de la prevederile art. 4

alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal,

cu modificările şi completările ulterioare, prevederile

art. I intră în vigoare la data publicării prezentei

ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al

României, Partea I”.

– Legea nr. 112/2016 privind aprobarea Ordo -nanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2015 pentrumodificarea şi completarea unor acte normative,precum şi pentru reglementarea unor măsuribugetare, la art. I pct. 3: „Prin derogare de la pre -

vederile alin. (3), în cazul persoanelor fizice care

realizează, în cursul anului fiscal, exclusiv venituri

din investiţii şi/sau din alte surse…”.

Din cuprinsul actelor exemplificate, remarcăm că,

în pofida faptului că se utilizează formula „prinderogare de la”, aceasta nu este urmată de regle -

mentarea de la care se derogă, care, după cum am

arătat în partea introductivă, trebuie să consiste

într-un act-cadru în materia respectivă. În aceste

cazuri, legiuitorul urmăreşte, de fapt, instituirea unor

soluţii particulare faţă de norma generală, a unor

excepţii, cu referire la norme din însuşi actul de bază

din care fac parte. Prin urmare, din punctul de vedere

al tehnicii legislative, întrucât acestea nu constituie

norme de derogare ci norme de excepţie, ar fi fost

necesar ca marcarea acestora să se realizeze prin

formula „prin excepţie de la…”, urmând a se reda

normele de la care sunt exceptate.

V. EFECTELE UTILIZĂRII FRECVENTE ANORMELOR DE DEROGARE ÎN PROCESUL DEELABORARE A PROIECTELOR DE ACTENORMATIVE

Statul român şi societatea românească, în general,

au suferit în mod inevitabil multiple transformări de

ordin economic, politic, social etc. în perioada post-

aderare la structurile Uniunii Europene, care

înglobează şi perioada crizei economice şi financiare

declanşate la nivel mondial, dar care nu a ocolit nici

spaţiul nostru geografic. Efectele acestor evenimente

extrem de importante pentru statul şi poporul român

se resimt până în zilele noastre, acestea fiind cel mai

bine exprimate prin evoluţia politicilor publice

elaborate şi implementate la nivelul Parlamentului,

respectiv al Guvernului. Deciziile, susţinute pe calea

politicilor publice, capătă formă prin intermediul

măsurilor, reglementărilor specifice unui anumit

domeniu economic sau social, fiind justificate de

schimbarea continuă a nevoilor şi a necesităţilor

societăţii şi, pe cale de consecinţă, duc la modificări

permanente ale legislaţiei noastre.

Cu referire la tema studiului nostru, din analiza

datelor statistice inserate în tabelul de mai sus, se

remarcă faptul că procedeul legislativ al derogării

este utilizat deseori în legislaţie, fiind justificat de

necesitatea soluţionării unei situaţii juridice speciale

care se abate de la cadrul normei generale. Cu toate

acestea, în condiţiile în care Legea nr. 24/2000 nu

limitează recurgerea la acest procedeu legislativ, se

pot ridica o serie de întrebări, cum ar fi:

– Prin câte acte normative şi cu ce frecvenţă se poate

deroga de la dreptul comun într-o anumită materie?

– Care ar fi consecinţele, din punct de vedere

legislativ, al apelării frecvente la acest procedeu de

tehnică legislativă în scopul exprimării unor noi

situaţii juridice?



39 Idem 14, p. 167 şi următoarele.

Din studiul acestor acte normative reiese faptul că

se derogă frecvent de la dispoziţiile art. 61 alin. (1)

din legea-cadru în materie, care stabileşte în sarcina

Consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General

al Municipiului Bucureşti aprobarea de împrumuturi

sau garanţii „pentru realizarea de investiţii publice de

interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei

publice locale.” Legea nr. 273/2006 a suferit un

număr de 24 de intervenţii legislative, însă niciuna

nu a vizat articolul în cauză, scopul aprobării de către

autorităţi a împrumuturilor/garanţiilor rămânând

neschimbat. De la dispoziţiile art. 61 alin. (1) se

derogă pentru stabilirea unor obiective speciale de

contractare a împrumuturilor, diferite de cele stabilite

prin actul de bază, cum ar fi:

– „…inclusiv pentru proiectele implementate de

asociaţiile de dezvoltare intercomunitară din care fac

parte, proporţional cu contribuţia asumată”

41

,

3. De la H.G. nr. 552/1991 privind normele de

organizare în ţară a acţiunilor de protocol, cu

modificările ulterioare, se prevăd 17 norme deroga -

torii într-un număr total de 17 acte normative, astfel

cum reiese din tabelul următor:

40

Art. 8 a fost modificat de pct. 7 al articolului unic din Legea

nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 268

din 22 aprilie 2002.

41

Art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene

pentru perioada de programare 2014-2020, publicată în

Monitorul Oficial al României nr. 746 din 6 octombrie 2015.

Aceste întrebări şi-au găsit răspunsul prin

analizarea sistematică a tuturor actelor normative

publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I,

în perioada 1 ianuarie 2015-1 decembrie 2016, în

urma căreia s-a constatat că cele mai multe derogări

se instituie de la:

a) cadrul normativ al contravenţiilor, instituit prin

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările

şi completările ulterioare;

b) cadrul normativ al finanţelor publice locale,

reglementat prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele

publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;

c) normativele care reglementează cheltuielile de

protocol, reglementate prin H.G. nr. 552/1991 privind

normele de organizare în ţară a acţiunilor de protocol,

cu modificările ulterioare;

d) cadrul normativ al finanţelor publice, instituit

prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu

modificările şi completările ulterioare.

1. De la Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravenţiilor, cu modificările şi com -

ple tările ulterioare, se prevăd 20 norme derogatorii

într-un număr total de 15 acte normative, astfel cum

rezultă din tabelul alăturat:

rioare, se prevăd 16 norme derogatorii într-un număr

total de 11 acte normative, astfel cum rezultă din

tabelul alăturat:



Anul Legi

Ordonanţe

de urgenţă

Ordonanţe

Hotărâri ale

Guvernului

2015

7 acte/

7 norme

2 acte/

4 norme

— —

2016

4 acte/

7 norme

2 acte/

2 norme

— —

Anul Legi

Ordonanţe

de urgenţă

Ordonanţe

Hotărâri ale

Guvernului

2015

1 act/

1 normă

7 acte/

11 norme

1 act/

1 normă

—

2016 —

1 act/

1 normă

1 act/

2 norme

—

Anul Legi

Ordonanţe

de urgenţă

Ordonanţe

Hotărâri ale

Guvernului

2015 — — —

6 acte/

6 norme

2016 — — —

11 acte/

11 norme

Din analiza acestor acte normative reiese faptul că

se derogă frecvent de la dispoziţiile Normelor privind

organizarea în ţară a acţiunilor de protocol, în special

de la Capitolul 1 „Organizarea de mese şi cocteiluri”,

care reglementează sumele alocate orga nizării meselor

oficiale, a numărului acestor acţiuni precum şi a

numărului de participanţi din partea română. Actul

normativ nu a mai suferit intervenţii legislative din

anul 2004. De la dispoziţiile Capito lului I pct. 2-5 se

derogă pentru a stabili normative de cheltuieli pentru

Din analiza acestor acte normative, se observă

faptul că se derogă, în mod special, de la dispoziţiile

art. 8 alin. (2) din ordonanţa Guvernului sus-

menţionată, care stabileşte limitele minime şi

maxime ale amenzii contravenţionale în funcţie de

autoritatea centrală sau locală care le aplică, al căror

cuantum nu a mai fost actualizat de la modificarea

suferită în anul 2002.

40

După aceste modificări şi

până în prezent, ordonanţa a suferit un număr de 20

de intervenţii care nu conţin niciun eveniment

legislativ asupra articolului în cauză. De la dispo -

ziţiile acestui articol se derogă frecvent, pentru a se

institui un regim particular de la regimul general al

amenzii contravenţionale, mai favorabil contrave -

nienţilor, în sensul aplicării unor amenzi minime sub

nivelul stabilit prin norma-cadru în materie, respectiv

prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

2. De la Legea nr. 273/2006 privind finanţele

publice locale, cu modificările şi completările ulte -

Din analiza acestora rezultă faptul că se derogă cu

preponderenţă de la dispoziţiile art. 30 alin. (2) din

legea sus-menţionată, care prevede modalitatea de

atribuire a Fondului de rezervă bugetară la dispoziţia

Guvernului „pentru finanţarea unor cheltuieli urgente

sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului

bugetar”.

44

Prevederile referitoare la măsurile privind

finanţarea, în anumite situaţii, de la Fondul de rezervă

aflat la dispoziţia Guvernului nu au suferit nicio

modificare până în prezent, deşi actul normativ a fost

supus unui număr de 24 de intervenţii legislative.

Dispoziţiile care derogă de la art. 30 alin. (2)

stabilesc, cu titlu de exemplu, alocarea de sume:

– „...pentru susţinerea activităţilor de cercetare-

dezvoltare şi realizare loturi de testare în faza preco -

mercială.”

45

,

– „...pentru finanţarea cheltuielilor necesare plăţii

despăgubirilor acordate de către Curtea de Arbitraj



42

Art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2015 privind

acţiunea de protocol cu caracter deosebit „Organizarea de către

Ministerul Afacerilor Interne a celei de-a 43-a Conferinţe

Regionale Europene INTERPOL”, care se va desfăşura la

Bucureşti în perioada 19-21 mai 2015, publicată în Monitorul

Oficial al României nr. 256 din 16 aprilie 2015.

43

Art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 344/2016 pentru

aprobarea normativelor de cheltuieli privind acţiunea de protocol

cu caracter deosebit „Aniversarea a 35 de ani de la primul zbor al

unui român în cosmos”, organizată în perioada 13-19 mai 2016,

publicată în Monitorul Oficial al României nr. 367 din 12 mai 2016.

44

Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.

45

Art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă nr. 23/2015 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul cercetării-dezvoltării şi

inovării în vederea asigurării protecţiei intereselor esenţiale ale

siguranţei stării de sănătate a populaţiei, publicată în Monitorul

Oficial al României nr. 469 din 29 iunie 2015.

Internaţională a Centrului Internaţional pentru Regle -

mentarea Diferendelor relative la Investiţii.”

46

– „ ...pentru acordarea de despăgubiri producătorilor

agricoli pentru pagubele cauzate de fenomenul meteo -

rologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie-

septembrie 2015.”, „pentru finanţarea unor cheltuieli

aferente obligaţiilor de plată restante care nu pot fi

asigurate din bugetul aprobat.”

47

Din enumerarea noastră se observă faptul că ori

de câte ori bugetele ordonatorilor principali de credite

se dovedesc a fi insuficiente pentru efectuarea de

cheltuieli sau plăţi specifice activităţii lor, se acordă

sumele necesare de la Fondul de rezervă bugetară la

dispoziţia Guvernului, cadrul legal fiind asigurat prin

derogare de la art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.

De asemenea, cu referire la dispoziţiile Legii nr.

500/2002, semnalăm că s-a derogat frecvent şi de la

art. 52 alin. (8), referitor la regimul juridic al plăţilor

în avans, care prevede că „Guvernul poate stabili,

prin hotărâre, acţiunile şi categoriile de cheltuieli

pentru care se pot efectua plăţi în avans de până la

30% din fondurile publice, criteriile, procedurile,

precum şi limitele care se vor folosi în acest scop.”

Astfel, prin derogare, se pot efectua:

– „...plăţi în anul 2015 reprezentând chirii aferente

anului 2016 pentru spaţiile tehnice şi spaţiile pe

piloni închiriate de Serviciul de Telecomunicaţii

Speciale de la terţi proprietari de amplasamente de

telecomunicaţii.”

48

;

– „...pentru proiectele de infrastructură transeu -

ropeană de transport, finanţate de la bugetul de stat şi

din cheltuieli aferente programelor cu finanţare

rambursabilă, se pot efectua, anual, plăţi în avans...”

49

.

Lista enumerărilor exemplificative întâlnite frec -

vent în legislaţia perioadei studiate poate con ti nua cu

norme de derogare de la Legea respon sabilităţii

acţiunile de protocol cu caracter deosebit, cultural-

ştiinţific, ocazionate de organizarea unor conferinţe,

reuniuni, adunări generale etc., spre exemplu:

– „…în scopul organizării şi desfăşurării con -

ferinţei, se aprobă: a) organizarea de mese oficiale,

conform anexei; b) invitarea în ţară a unui număr

maxim de 250 de persoane; c) normativele de

cheltuieli, prevăzute în anexă.”

42

– „…în scopul organizării şi desfăşurării activităţii

prevăzute la art. 1 se aprobă invitarea şi participarea unui

număr maxim de 60 de delegaţi români şi străini.”

43

4. De la Legea nr. 500/2002 privind finanţele

publice, cu modificările şi completările ulterioare se

prevăd 46 de norme derogatorii într-un număr total

de 24 de acte normative, potrivit tabelului:

Anul Legi

Ordonanţe

de urgenţă

Ordonanţe

Hotărâri ale

Guvernului

2015

4 acte/

5 norme

9 acte/

27 norme

1 act/

1 normă

—

2016

2 acte/

2 norme

7 acte/

9 norme

1 act/

1 normă

—

46

Art. XXIII

1

a fost introdus prin articolul unic al Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 36/2015 privind completarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea

şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri, publi -

cată în Monitorul Oficial al României nr. 693 din 14 septembrie

2015.

47

Art. 60 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guver -

nului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe

anul 2015 şi unele măsuri bugetare, cu modificările ulterioare,

publicată în Monitorul Oficial al României nr. 806 din 29 oc -

tombrie 2015.

48

Art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri

publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele

măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi

completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 923 din 11 decembrie 2015.

49

Art. XII alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

7/2016 privind unele măsuri pentru accelerarea implementării

proiectelor de infrastructură transeuropeană de transport, precum

şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publi -

cată în Monitorul Oficial al României nr. 204 din 18 martie 2016.

50

Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 privind venitul minim

garantat, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 126-127

din 17 noiembrie 1990.

51

Marieta Safta, Valorificarea normelor de tehnică legis lativăîn controlul de constituţionalitate, Buletin de informare legislativă,Tipografia „Monitorul Oficial” R.A., nr. 2/2016, p. 3.

fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, Legea

nr. 31/1990 privind societăţile, republicată sau de la

Hotărârea Guvernului nr. 50/2001 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu

modificările şi completările ulterioare

50

, fără ca

aceasta să fie exhaustivă.

VI. CONCLUZII1. Respectarea exigenţelor de tehnică legislativă

este indispensabilă procesului de elaborare a

proiectelor de acte normative, urmărind perfecţio -

narea continuă a legislaţiei, subsumată îndeplinirii

obiectivelor stabilite de legiuitor în cuprinsul Legii

nr. 24/2000, şi anume de asigurare a sistematizării,

unificării şi coordonării unui corp de legi de calitate,

care să corespundă necesităţilor în continuă schim -

bare ale societăţii. Studiul de faţă arată că normele de

tehnică legislativă trebuie respectate riguros, inclusiv

la instituirea de norme derogatorii, cu evitarea

confuziei cu normele de excepţie sau a redactării

eronate, astfel asigurând claritatea şi precizia normei.

2. Reiterăm observaţia de natură tehnică, referitor

la caracterul de sine stătător al normei derogatorii

şi la faptul că aceasta nu aduce atingere actului la care

se raportează şi îşi păstrează caracterul general

obligatoriu pentru toate celelalte situaţii juridice pe

care le reglementează, mai puţin pentru cea instituită

pe calea derogării. Acest fapt conferă unicitate acestei

dispoziţii, în raport cu restul dispoziţiilor care aduc

atingere fondului reglementării-cadru în materie şi

care se identifică cu aceasta. Facem referire la

modificare, completare şi la alte evenimente

legislative care afectează conţinutul actului de bază.

Având în vedere faptul că derogarea nu produce

aceleaşi consecinţe juridice ca evenimentele

legislative, apreciem că este inadecvată situarea sa în

cuprinsul Capitolului VI Modificarea, completarea,abrogarea şi alte evenimente legislative din Legea

nr. 24/2000 şi, de lege ferenda, propunem ca

dispoziţia referitoare la norma derogatorie să fie

reglementată distinct.

3. La final, concluzionăm cu faptul că prezentul

studiu demonstrează că, în perioada propusă spre

analiză, s-a apelat frecvent la norma derogatorie,

ori de câte ori s-a considerat că este necesară

reglementare unor situaţii speciale, diferite de cadrul

general dintr-o materie. Legea nr. 24/2000 nu limi -

tează cazurile de derogare, nici numărul normelor

derogatorii care se pot institui de la un act normativ

şi nici nu stabileşte frecvenţa cu care se poate deroga

de la un singur element structural dintr-un act. Prin

urmare, ubi lex non distinguit, nec nos distingueredebemus, fiind lăsat la aprecierea legiuitorului cât de

mult poate apela la norma derogatorie, în condiţiile în

care, analizând aceste cazuri, se observă că există

pericolul ca regula generală să devină excepţie, iar

excepţia să devină regulă.

Astfel, normele derogatorii operează ca veritabile

dispoziţii modificatoare ale actului de bază de la care

se derogă, regulile generale prevăzute de acesta fiind

înfrânte. În fapt, actul de bază nu mai trece prin

procesul legislativ de modificare, în cazul în care s-ar

considera că nu mai corespunde relaţiilor sociale pe

care le reglementează, ci se eludează consecinţa

firească a modificării actului şi se ridică întrebarea

dacă şi cum se mai poate asigura, în aceste condiţii,

o calitate corespunzătoare a legii?

Răspunsul trebuie să ia în considerare, în mod

obligatoriu, reglementarea-cadru în materie, respectiv

Legea nr. 24/2000 care, prin alin. (1) şi (2) al art. 6

stabileşte necesitatea instituirii de „reguli necesare,

suficiente şi posibile” la elaborarea soluţiilor legis -

lative. Acestea, împreună cu respectarea previ zi -

bilităţii reglementărilor generale pot asigura atingerea

standardelor de stabilitate şi eficienţă a legislaţiei,

grefate pe cerinţele prezente dar şi pe dorinţele

viitoare ale societăţii.

Mai mult decât atât, în contextul în care, odată cu

evoluţia societăţii, se legiferează tot mai mult şi

domeniile de reglementare devin tot mai diverse,

problema asigurării calităţii legii este tot mai vizibilă,

„în sensul de conformitate a acesteia cu principiul

preeminenţei dreptului şi cu cel al securităţii juridice,

în sensul cel mai larg al său”.

51

În atare condiţii, legiuitorului îi revine o respon -

sabilitate importantă, având în vedere faptul că o

legislaţie calitativă este ţinută să respecte exigenţe de

accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate, pe

când legislaţia de slabă calitate este dificil de aplicat

şi de înţeles de către autorităţi şi beneficiari şi con -

stituie o piedică în activitatea, extrem de volu mi -

noasă, a instanţelor judecătoreşti, fiind o ameninţare

la adresa securităţii juridice şi a statului de drept în

ansamblul său.



La 25 de ani de la primul său studiu în care a

denunţat lipsa tot mai mare de claritate a dreptului

francez şi la 10 ani de la reexaminarea acestei teme din

perspectiva securităţii juridice, Consiliul de Stat din

Franţa – instituţie cu atribuţii similare, în parte,

Consiliului Legislativ din România – a considerat că

trebuie să îşi asume riscul de a redeschide reflecţia

asupra unui subiect fundamental pentru echilibrul

democratic, recurgând la o abordare modernă, prag -

matică şi actualizată. În acest scop, Consiliul de Stat a

publicat în anul 2016, în cadrul raportului său anual, un

studiu având ca temă Simplificarea şi calitatea

dreptului

1

. Având în vedere că tematica propusă este

una de actualitate nu doar pentru Franţa, ci pentru toate

statele cu sistem de drept romano-germanic, inclusiv

pentru ţara noastră, ne propunem să pre zentăm pe scurt,

în cele urmează, principalele repere ale acestui studiu.

Prima parte a studiului constată existenţa unei

proliferări legislative şi a unei înlănţuiri a cauzelor

care alimentează acest fenomen, constatare fără de

care nu ar putea fi evaluate obstacolele care stau în

calea simplificării legislaţiei.

A doua parte a studiului realizează un inventar

critic al măsurilor luate în ultimii 10 ani, al căror bilanţ

este însă decepţionant, întrucât concluzia generală este

aceea a unei degradări a calităţii legis laţiei.

În fine, partea a treia a studiului concluzionează că

este necesară promovarea unei noi etici a respon -

sabilităţii decidenţilor publici în domeniul legislativ.

Doar în acest fel va fi posibilă limitarea inflaţiei

legislative şi facilitarea însuşirii normei juridice de

către destinatarii săi.

1. Identificarea deficienţelor în vederea com -

baterii acestora

Diagnosticul cu privire la complexitatea cres -

cândă a dreptului francez a fost pus de mai multe ori,

în special de către Consiliul de Stat. Dar aceste

constatări critice nu sunt ferite de contradicţii. În cele

mai multe dintre situaţii apare un blocaj în definirea

obiectivă a complexităţii şi a costurilor sale. Înainte

de a pretinde că au fost găsite soluţii, trebuie inves -

tigate dificultăţile întâmpinate în evaluarea întinderii

acestui fenomen cu multiple faţete.

1.1. Înţelegerea naturii deficienţelor

Dacă nu există o definiţie larg acceptată a ceea ce

înseamnă simplificarea şi calitatea legislaţiei, este din

cauza lipsei unei viziuni clare asupra deficienţelor

care afectează sistemul legislativ. În esenţă, nu există

un acord cu privire la concepte, nici consens cu

privire la preocupările în domeniu şi nici o cuanti -

ficare obiectivă a complexităţii legislaţiei.

O realitate care nu este conceptualizată. Textele

actelor normative nu definesc noţiunea de calitate a

legislaţiei, iar jurisprudenţa nu oferă o imagine de

ansamblu în această privinţă. În doctrină există

definiţii, dar niciuna nu se impune. De asemenea, nu

există o corelare suficientă cu tematica reformei sta -

tului. Simplificarea şi calitatea legislaţiei fac obiec tul

unor abordări conjuncturale sau condiţionate, tri butare

nu doar culturii naţionale – concepţia franceză, ataşată

calităţii formale a textului, se deosebeşte de abordarea

anglo-saxonă, centrată în primul rând pe eficienţa

economică –, ci şi priorităţilor politice de moment.

O realitate care dă naştere mai multor tipuri depreocupări. Prima critică a normei juridice priveşte

volumul: ea vizează atât amploarea fluxului de nor -

me, cât şi cea a stocului existent. Instabilitatea apare

ca una dintre principalele deficienţe care afectează

legislaţia. În plus, norma juridică este adesea dificil

de identificat şi de înţeles din cauza ambiguităţilor, a

complexităţii, dar şi a greşelilor şi carenţelor care o

afectează. Totodată, este posibil ca o normă juridică

să nu fie întotdeauna răspunsul corect la problema ce

trebuie soluţionată, să aibă efecte disproporţionate

sau chiar să se dovedească contraproductivă.

O realitate care este dificil de cuantificat. Religia

cifrelor a invadat „juridicul” şi discursul referitor la

complexitatea şi insuficienta calitate a legislaţiei. Pentru

a fi utilă, cuantificarea complexităţii legislaţiei trebuie

făcută cu rigoare şi independenţă, fără să uităm că nu se

poate măsura orice. În plus, nu există un consens cu

privire la cifre: nu există date oficiale, cuprinzătoare şi

recente; diferenţele dintre datele disponibile sunt foarte

mari. Nu există măcar un consens cu privire la ceea ce

ar trebui cuantificat şi nici cu privire la metoda de

măsurare a fluxului de norme juridice, a efectelor pe

care ele le produc sau a percepţiei destinatarilor acestora.

1.2. Identificarea cauzelor complexităţii legis -

laţiei

Pentru a combate complexitatea şi insuficienta

calitate a legislaţiei, trebuie mai întâi identificate



Simplificarea şi îmbunătăţirea calităţii legislaţiei– Raport al Consiliului de Stat din Franţa

pe anul 2016 –

Bogdan DOBRESCU

şef serviciu


1 Conseil d’État – Étude annuelle 2016: Simplification etqualité du droit. Studiul poate fi accesat la adresa:

http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-

publics/164000610.pdf.



de partizanii liberalismului, în vreme ce aceia ce se

opun acestui discurs ar fi militanţii unui stat inter -

venţionist. Pentru alţii, critica insuficientei calităţi a

normei juridice ar reprezenta noua luptă a tehno -

structurii împotriva legitimităţii instituţiilor politice.

Iar pentru alţii, aceste critici ar semnifica lupta între

centru şi periferie: critica „anti-europeană” din partea

instituţiilor naţionale, critica „anti-stat” din partea

colectivităţilor teritoriale sau critica normei juridice

de către partenerii sociali şi asociaţiile profesionale.

Dar dezbaterea asupra complexităţii legislaţiei nu

trebuie să se limiteze la astfel de luări de poziţii.

Depăşirea concepţiilor greşite. Nu există o legă -

tură evidentă între complexitatea procedurii legis lative

şi cea a normei juridice pe care a produs-o; o procedură

simplă nu garantează o normă mai clară, mai sigură şi

cu o implementare mai rapidă. Nu există nici măcar o

legătură sigură între complexitatea normei juridice şi

cea a punerii sale în practică: un drept concis nu este

sinonim cu un drept clar sau simplu de aplicat, aşa cum

o legislaţie concepută pedagogic nu simplifică întot -

dea una transpunerea ei în practică. Legătura între

complexitatea normei juri dice şi adaptarea ei la dife -

ritele situaţii nu este uni vocă: o legislaţie diferenţiată

nu este neapărat mai puţin clară decât o normă unică

aplicabilă unor situaţii diverse.

Conştientizarea faptului că gradul de complexi tateal legislaţiei depinde şi de opţiunile pe care le facem.

Prima dintre aceste opţiuni vizează însăşi existenţa

complexităţii; dacă ea persistă este din cauză că, la un

moment dat, s-a considerat că produce prejudicii mai

mici decât o soluţie mai simplă. Odată complexitatea

legislaţiei recunoscută, apare opţiunea cu privire la

persoanele de care această complexitate depinde şi în

ce proporţie. Apoi, atunci când ponderea legislaţiei

începe să pară excesivă, trebuie făcută o nouă alegere,

între reducerea complexităţii legislaţiei, pe de o parte,

şi gestionarea efectelor sale, pe de altă parte.

2. Eforturi indiscutabile, rezultate insuficiente

Numeroasele analize realizate în trecut au atras

atenţia asupra necesităţii de a implementa o politică

de simplificare a legislaţiei. În continuare sunt pre -

zentate, pe scurt, eforturile depuse în acest scop şi

rezultatele obţinute în ultimii 10 ani.

2.1. Edificarea unor măsuri durabile

Fără a viza doar simplificarea şi calitatea legis -

laţiei, un demers de raţionalizare a procedurilor

legislative a fost realizat pentru a încadra şi limita

fluxul normativ. De asemenea, au fost lansate

programe de simplificare şi au fost implementate

măsuri care să faciliteze accesul la legislaţie.

Efort de raţionalizare a procedurilor legislative. A

fost introdusă o obligaţie de evaluare a proiectelor de

acte normative. Uneori, evaluările sunt supuse contro -

lului unor organisme externe, cum este Consi liul naţio -

nal de evaluare a normelor, pentru colectivi tăţile

teritoriale, sau Consiliul de simplificare, pentru între -

prinderi. Supravegherea procedurilor legislative a fost

îmbunătăţită, în special în ceea ce priveşte urmărirea

aplicării legilor şi transpunerea directi velor. Au fost

cauzele, numeroase şi eterogene, care ţin de carac -

teristicile societăţii, de simbolica politică care se

ataşează normei juridice, precum şi de evoluţiile de

natură juridică.

Factorii sociologici, tehnici şi administrativi. Lumea

devine mai complexă – printre cauze numă rându-se

accelerarea progresului tehnic, deschiderea frontierelor

şi emanciparea individului în raport cu conceptele

tradiţionale de familie şi societate – şi, ca o consecinţă,

dreptul devine la rândul lui mai com plex. Fluxul de

norme juridice şi complexitatea aces tora sunt alimen -

tate şi de aşteptările sociale de ordin general – protecţia

împotriva anumitor riscuri eco no mice, sociale şi de

mediu sau combaterea inega lităţilor – cât şi de cele

sectoriale. Amploarea şi complexitatea legislaţiei sunt

întreţinute, de asemenea, de puterea însăşi a emitenţilor

normelor juridice, formaţi să răspundă la cerere şi să

gândească într-o manieră izolată, fără a se coordona cu

alţii şi fără a dispune de o imagine de ansamblu.

Factorii politici şi mediatici. Norma juridică

rămâne vectorul privilegiat al acţiunii publice din

cauza ataşamentului Franţei faţă de drept – „legi -

centrism” –, a diminuării resurselor bugetare care ar fi

permis mobilizarea altor mijloace, a caracterului

instantaneu al răspunsului pe care îl oferă, în aparenţă,

în confruntarea cu o problemă şi a faptului că repre -

zintă o dovadă clară a acţiunii întreprinse. Norma

juridică este, de asemenea, o chestiune de luptă

politică, fie că este vorba de legarea numelui de o

anumită lege, de recurgerea la dreptul de amen dament

pentru a exprima o opinie sau de lăsarea unei impresii

favorabile cu prilejul alternanţei la putere. Ea serveşte

adesea pentru transmiterea unor mesaje simbolice, aşa

cum o dovedeşte încă succesul legilor comemorative.

Factorii juridici şi instituţionali. Ponderea cres cută

a normelor juridice din vârful ierarhiei (norme

constituţionale şi norme de drept internaţional)

complică atât sarcina autorilor de acte normative, cât

şi conţinutul acestora. În plus, fluxul de norme juridice

se autoalimentează: orice acţiune nouă implică

adoptarea unor norme noi pentru modificarea celor

precedente; noua normă va cere apoi norme de

aplicare; iar jurisprudenţa creată, prin interpretarea

normei de către judecător, poate reprezenta pentru

legiuitor o sursă de inspiraţie în vederea adoptării unor

norme noi. Pe de altă parte, emitenţii normelor juridice

sunt dispersaţi, iar tipurile de norme juridice se diver -

sifică. Conţinutul normei juridice este, în cele din

urmă, din ce în ce mai fragmentat în funcţie de des -

tinatarii, teritoriile şi situaţiile cărora li se adre sează,

iar regimurile speciale continuă să se multiplice.

1.3. Evaluarea contradicţiilor

Complexitatea şi insuficienta calitate a legislaţiei

alimentează procese de intenţie de natură ideologică

şi favorizează concepţii greşite, cu riscul de a masca

alegerile pe care le facem şi care stau la originea

complexităţii legislaţiei.

Evitarea proceselor de intenţie de natură ideolo -gică. Pentru unii, discursul care denunţă comple -

xitatea şi lipsa de claritate a legislaţiei ar fi orchestrat



decât o legătură vagă sau parţială cu acest obiectiv.

Procesele de simplificare a legislaţiei s-au dovedit

dificil de gestionat, iar unele dintre ele au avut drept

consecinţă ignorarea regulilor de fond, comiterea unor

greşeli sau, în unele cazuri, o creştere a complexităţii,

instabilităţii ori lipsei de claritate a normei juridice.

Absenţa unor rezultate palpabile. Fără a nega

câteva reuşite punctuale, eficienţa dispoziţiilor puse

în practică s-a dovedit dezamăgitoare. Demersurile de

simplificare a legislaţiei au fost adesea percepute de

administraţie ca o sarcină suplimentară fără o utilitate

evidentă, în special din perspectiva con statării că

regulile şi procedurile stabilite în acest domeniu nu

rezistă în faţa priorităţilor politice şi a urgenţelor pe

care acestea le comandă. Numeroase rapoarte constată

persistenţa inflaţiei legislative şi a instabilităţii normei

juridice. Lipsa rezultatelor afec tează însăşi credibi li -

tatea politicilor de simplificare a legislaţiei.

2.3. Necesitatea de a continua simplificarea

legislaţiei

Motive serioase militează pentru o abordare mai

eficientă şi mai determinată a complexităţii şi insu fi -

cientei calităţi a dreptului. Pe lângă prevenirea riscu ri -

lor contencioase, sunt în joc competitivitatea ţării,

pre cum şi menţinerea statului de drept şi a coeziunii

sociale.

Prevenirea riscurilor contencioase. Riscul consti -

tu ţional creşte în anumite zone, cum sunt accesibi -

litatea şi claritatea sau retroactivitatea legii. Riscul

aferent convenţiilor internaţionale creşte şi el, având

ca fundament atât Convenţia Europeană a Drepturilor

Omului, cât şi dreptul Uniunii Europene. Zona lega -

lităţii s-a îmbogăţit şi ea cu noi exigenţe, cum este

securitatea juridică, pe baza cărora judecătorul nu mai

ezită să pronunţe anularea unui act administrativ.

Apărarea competitivităţii ţării. O mai bună cali -

tate a legislaţiei favorizează iniţiativa economică şi

dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. În plus,

o reducere a sarcinilor administrative poate avea

efecte semnificative asupra creşterii economice şi a

ocupării forţei de muncă. Un efort în acest domeniu

este în egală măsură necesar pentru sporirea atrac -

tivităţii ţării, mai ales în contextul unei exacerbări a

concurenţei între sistemele juridice naţionale, pro -

movată de clasamentele internaţionale în materie de

competitivitate. În general, ponderea Franţei şi a

între prinderilor sale în economia mondială şi în

lumea afacerilor depinde de influenţa sistemului său

de drept şi a tradiţiei juridice continentale în com -

paraţie cu cea a ţărilor de common law.

Consolidarea statului de drept şi menţinerea coe -ziunii sociale. Ponderea normei juridice este o sursă de

crispare, chiar de conflict între instituţii (tensiuni între

Uniunea Europeană şi statele membre, între stat şi

colectivităţile teritoriale, între Parlament şi Guvern).

Gradul de complexitate atins de ordinea juridică poate

să producă confuzie chiar şi în rândul experţilor (cei

care elaborează textele, judecători, profesionişti ai

dreptului) care ajung să nu o mai poată gestiona. Drep -

tul se depărtează tot mai mult de cetăţean. Complexi -

introduse dispoziţii privind diminuarea fluxului nor -

mativ sub forma unei „suspendări a regle men tării” şi a

fost acordată o atenţie specială moda lităţilor de intrare

în vigoare. De asemenea, a fost raţionalizată elaborarea

de circulare adresate servi ciilor deconcentrate.

Instituirea unor organe sau măsuri destinate sim pli -ficării legislaţiei. Începând cu anii 2000, un mem bru al

Guvernului a primit sarcina expresă a simpli ficării.

Numeroasele servicii naţionale care contribuie la sim -

plificarea legislaţiei au fost reunite în cadrul aceleiaşi

administraţii centrale (în prezent Secretariatul general

pentru modernizarea acţiunii publice), în paralel cu

consolidarea atribuţiilor în acest domeniu ale Secreta -

riatului general al Guvernului. Rolul Parlamentului a fost

reafirmat cu prilejul revizuirii constituţionale din 2008,

iar Consiliul economic, social şi de mediu reali zează la

rândul său propria evaluare. Alte instituţii intervin pentru

îmbunătăţirea accesului la legislaţie, de exemplu

Apărătorul drepturilor. Au fost elaborate vaste programe

de simplificare (revizuirea generală a politi cilor publice,

modernizarea acţiunii publice) în paralel cu iniţiative mai

punctuale. În ultimii 10 ani au fost adoptate aproape 130

de texte de simplificare a legis laţiei.

Măsuri privind facilitarea accesului la legislaţie.

Codificarea a progresat considerabil în ultimul

deceniu, fiind elaborate şi revizuite mai multe coduri.

Pe de altă parte, procedura administrativă a cunoscut

progrese importante, cum sunt instituirea consul tărilor

publice, obligarea administraţiei de a-i informa pe cei

administraţi asupra viciilor care le afectează cererile

sau chiar recunoaşterea procedurii „aprobării tacite”.

De asemenea, administraţia electronică a progresat

mult atât în domeniul informării utiliza torilor, cât şi

în privinţa dezvoltării teleserviciilor. Schimburile de

informaţii între administraţii au per mis, totodată,

implementarea procedurii „spune-ne o singură dată”.

2.2. Un bilanţ dezamăgitor

Ezitările şi revenirile asupra structurilor şi stra -

tegiei, metodele de simplificare şi îmbunătăţire a

calităţii legislaţiei insuficient de riguroase şi absenţa

unor rezultate palpabile conduc la un bilanţ deza -

măgitor al acestor eforturi.

O anumită dezordine. Organizarea autorităţilor

publice în domeniul simplificării legislaţiei a fluctuat

atât în privinţa alcătuirii Guvernului, cât şi a struc -

turării administraţiilor centrale. Iniţiativele au rămas

dispersate. Diferitele politici promovate în scopul

simplificării legislaţiei nu au respectat o procedură

bine identificată sau consacrată oficial, iar circularele

au crescut ca număr. Comunicarea destinată promo -

vării demersului de simplificare a legislaţiei s-a

dovedit adesea excesivă.

Metode perfectibile. Obligaţiile de evaluare prea -

labilă au fost ocolite cu uşurinţă în cazul textelor legis -

lative sau aplicate tardiv pentru a fi pertinente, iar

controalele efectuate s-au dovedit insuficiente. Măsu -

rile de simplificare a legislaţiei, foarte etero gene, au

fost folosite uneori în cazul unor dispoziţii fără scop

reformator real sau, din contră, au facilitat reforme

ample sau în domenii sensibile care nu au avut însă



simplificării şi îmbunătăţirii calităţii legislaţiei, atât

în cursul formării lor iniţiale, cât şi pe parcursul

formării continue.

Politicile de simplificare a legislaţiei vor faceobiectul unor analize independente şi transparente:

– punerea la punct a unui sistem de certificare a

calităţii evaluărilor prealabile ale legislaţiei care va

fi încredinţat unei structuri suple însărcinată cu veri -

ficarea seriozităţii acestora;

– este necesară o confruntare sistematică a normei

juridice cu destinatarii săi, prin crearea unui consiliu

unic de evaluare a normelor care să reunească, în trei

colegii distincte, colectivităţile teritoriale, întreprin -

derile şi reprezentanţii destinatarilor normei juridice;

– controalele vor fi întărite în aval, fie că este

vorba de cele ale Consiliului de Stat, care şi-a luat

angajamentul de a fi mai exigent în viitor, fie de cele

ale Parlamentului, ale cărui iniţiative care îşi propun

să consolideze capacităţile de evaluare a normei

juridice trebuie susţinute.

3.2. Gestionarea fluxului legislativ

Organizare mai riguroasă a procedurilor legis -lative:

– emiterea de norme juridice va face obiectul unui

program de activitate guvernamental care va fi core -

lat cu politica de simplificare a legislaţiei şi, ca şi

aceasta, va fi discutat în consiliul de miniştri şi

dezbătut în Parlament;

– vor fi depuse eforturi pentru gestionarea conţi -

nutului normelor juridice. Guvernul ar putea defini şi

s-ar putea angaja să respecte un cod de bună conduită

în ceea ce priveşte volumul proiectelor sale de lege şi

exercitarea dreptului său de amendare a legislaţiei în

timpul dezbaterilor parlamentare;

– se va recurge mai des la ordonanţe cu scop de

simplificare a legislaţiei, emise în temeiul unei legi de

abilitare, iar simplificarea legislaţiei se va sprijini mai

mult pe codificare, printr-o implicare mai mare a

Comisiei superioare de codificare.

Îndeplinirea obligaţiei de realizare a unei evaluăriex ante:

– evaluarea normei juridice va fi realizată şi luată

în calcul cât mai devreme în cadrul procesului

legislativ, în special prin intermediul unui studiu al

opţiunilor posibile, care va pune în balanţă avantajele

recurgerii la norma juridică şi celelalte soluţii posibile

(inclusiv opţiunea zero). De asemenea, examinarea

în Parlament a unui proiect de reformă va debuta cu

dezbaterea studiului de impact;

– evaluarea va fi făcută pentru toate textele actelor

normative cu o sferă de cuprindere semnificativă,

inclusiv proiecte de legi înscrise pe ordinea de zi,

amendamente substanţiale şi ordonanţe. Principalele

texte de acte normative elaborate de autorităţile de

reglementare şi de colectivităţile teritoriale ar putea şi

ele să facă obiectul evaluării. Chiar şi studiul de

impact trebuie să atingă un anumit standard de

calitate, prin îmbunătăţirea metodologiei proprii şi

prin îmbogăţirea conţinutului său, care nu trebuie să

se limiteze doar la exigenţele prevăzute în textul

proiectului de act normativ.

tatea duce la o creştere a inegalită ţilor în ceea ce

priveşte accesul la legislaţie, ajungând până în punctul

în care devine unul dintre primii factori de excludere.

Tentaţia de a renunţa la simplificarea legislaţiei

este din ce în ce mai mare cât timp reformele între -

prinse nu au adus rezultatele dorite. Fără îndoială că,

pentru a fi eficientă, o adevărată politică de simpli -

ficare şi îmbunătăţire a calităţii legislaţiei necesită o

schimbare a culturii normative.

3. O nouă cultură a responsabilităţii în dome -

niul legislativ

Pentru a combate complexitatea în creştere a

legislaţiei, nu sunt suficiente doar măsuri tehnice,

oricât de pertinente ar fi ele. Necesitatea unui drept

simplu şi clar trebuie să fie prezentă în dezbaterea

publică şi menţinută pe tot parcursul procesului de

adoptare şi de transpunere a normei juridice. Aceasta

reprezintă, prin urmare, o schimbare reală de atitu -

dine care trebuie să se concentreze de acum înainte pe

trei obiective majore: responsabilizarea decidenţilor

publici, gestionarea unei producţii legislative în exces

şi facilitarea aplicării concrete a normei juridice.

Prezentăm succint, în cele ce urmează, propunerile şi

angajamentele Consiliului de Stat referitoare la

simplificarea şi îmbunătăţirea calităţii legislaţiei,

structurate pe cele trei obiective mai sus menţionate.

3.1. Responsabilizarea decidenţilor publici

Imperativul de simplificare şi de îmbunătăţire acalităţii legislaţiei se va afla în centrul misiunilordecidenţilor publici:

– pertinenţa şi veridicitatea datelor va fi asigurată

atât prin crearea unui sistem de referinţă obiectiv,

aflat la îndemâna tuturor celor implicaţi, care să per -

mită evaluarea complexităţii normei juridice şi a

efectelor acesteia, cât şi prin definirea unei metode

de calcul al sarcinii administrative şi al altor costuri

pe care le reclamă orice nouă reglementare, în funcţie

de categoriile de destinatari;

– demersul de simplificare şi îmbunătăţire a

calităţii legislaţiei va deveni o politică publică de sine

stătătoare care va grupa şi conecta principalele iniţia -

tive în domeniu şi va beneficia de o anumită stabi -

litate în timp (pe durata unei legislaturi);

– definirea unei metode clare pentru atingerea

obiectivelor stabilite, transpusă pentru fiecare emitent

în parte şi pentru responsabilii acestuia, care să aibă

drept fundament, în primul rând, mandatul încredinţat

şi indicatori de performanţă noi;

– rezultatele obţinute vor fi consemnate, vor face

obiectul unor clasamente comparative la nivelul

servi ciilor şi ministerelor şi vor sta la baza realizării

unui bilanţ anual în consiliul de miniştri, care va fi

făcut public.

Profesionalizarea actorilor implicaţi în simplifi -carea şi îmbunătăţirea calităţii dreptului:

– instituirea unei reţele de sprijin al simplificării şi

calităţii legislaţiei care se va structura pe baza secre -

tariatelor generale ale ministerelor şi va fi coordonată

de serviciile prim-ministrului;

– agenţii care intervin în elaborarea normelor

juridice trebuie să fie mai bine pregătiţi în domeniul



– judecătorul administrativ ar putea fi încurajat să

exploreze marjele de interpretare a normei juridice, în

sensul facilitării aplicării acesteia, dacă este cazul

recurgând la competenţele sale în materie de cerce -

tare judecătorească;

– unitatea jurisprudenţei ar putea să fie asigurată,

în cadrul jurisdicţiei administrative, prin facilitarea

recurgerii la procedura de aviz contencios şi, între

curţile naţionale, prin dezvoltarea unor reţele de

resurse în materie de drept comparat şi forumuri de

discuţii, legate prin jurisprudenţa Curţii Europene de

Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului;

– Consiliul de Stat se angajează ca, atunci când

este necesară o simplificare sau o clarificare a legis -

la ţiei, iar aceasta nu poate rezulta doar din jurispru -

denţa sa, să recomande modificările corespunzătoare

autorităţii competente;

– pentru a favoriza o executare mai eficientă a

hotărârilor judecătoreşti de către administraţie, Con -

siliul de Stat ar putea fi abilitat să solicite admi nis -

traţiei, din proprie iniţiativă, o justificare a modului în

care a executat anumite hotărâri judecătoreşti şi să

iniţieze, atunci când este cazul, o procedură de pena -

lizare din oficiu;

– Consiliul de Stat se angajează ca redactarea

deciziilor sale să fie mai clară şi mai uşor de înţeles

şi să faciliteze accesul la propria jurisprudenţă,

dedicând mijloace sporite scrisorilor de informare,

dosarelor tematice şi analizelor jurisprudenţei pe care

le pune la dispoziţia publicului.

***

Concluzia studiului elaborat de Consiliul de Stat

din Franţa este că orice politică de simplificare a

legislaţiei cere timp, continuitate şi voinţă. Ea cere

celor ce o gestionează să dea dovadă de pragmatism

pentru a putea corija, atunci când este necesar, lipsa de

eficienţă a instrumentelor folosite în acest scop. Toate

măsurile preconizate trebuie să aibă acelaşi numitor

comun: nu se va recurge la norma juridică decât atunci

când există certitudinea că toate celelalte mijloace de

atingere a obiectivului urmărit au fost epuizate. Însă

aplicarea celor mai bune soluţii tehnice nu va reuşi să

oprească fluxul normativ în exces dacă nu este însoţită

de o nouă cultură a responsabilităţii, susţinută de toţi

actorii sistemului democratic, de la simplul cetăţean

până la cele mai înalte autorităţi ale statului.

Preocupări în privinţa simplificării şi îmbunătăţirii

calităţii legislaţiei există şi în România, fiind adoptată

în acest scop Strategia privind mai buna regle men -

tare 2014-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului

nr. 1076/2014, strategie ce conţine un plan de acţiuni

concrete orientat pe trei direcţii: simplificarea fon -

dului activ al legislaţiei, creşterea calităţii fluxului

reglementărilor şi dezvoltarea capacităţii adminis -

trative de implementare a politi cilor privind mai buna

reglementare.

Experimentare şi evaluare ex post:– experimentarea, consacrată de Adunarea Consti -

tu antă în 2003, rămâne puţin utilizată şi este gestio -

nată, uneori, într-o manieră nu tocmai riguroasă.

Pentru a putea trece la următoarea etapă a procesului

legislativ, evaluările prealabile ale proiectelor de acte

normative ar trebui să motiveze lipsa recurgerii la

experimentare;

– evaluarea ex post a textelor legislative ar trebui

făcută sistematic prin înscrierea în legi şi ordonanţe

a „clauzelor de reexaminare”, la termen de şase luni,

doi ani şi cinci ani. Această practică ar putea fi utili -

zată în cazul textelor actelor normative importante.

Evaluarea ex post a textelor actelor normative ar

trebui să fie corelată cu evaluarea politicilor publice,

urmărind în special o coordonare între programele şi

activităţile diferitelor organisme de evaluare.

3.3. Facilitarea aplicării normei juridice

Norma juridică trebuie să fie cât mai uşor de înţeles:– vor fi continuate demersurile care au ca scop o

redactare cât mai clară a normei juridice;

– se va recurge mai mult la codificare şi la

adoptarea de legi şi hotărâri „unificatoare”;

– va fi îmbunătăţit accesul la norma juridică, prin

completarea ofertei Legifrance în ceea ce priveşte

accesibilitatea textelor actelor normative;

– documentele şi informaţiile care însoţesc norma

juridică (în special studiul şi fişa de impact) vor fi

mai didactice şi vor corespunde versiunii publicate a

textului la care se raportează;

– Consiliul de Stat se angajează să dea, cu prilejul

examinării proiectelor de acte normative, un aviz şi

asupra conţinutului documentelor şi informaţiilor

care însoţesc norma juridică, în special atunci când

este necesar pentru explicarea unui aspect semnifi -

cativ din cuprinsul acesteia;

– va fi facilitată înţelegerea normei juridice de

către destinatarii acesteia prin consolidarea şi coordo -

narea mai bună a dispozitivelor publice de informare

şi va fi dezvoltat un mecanism de semnalare a

dificultăţilor de aplicare a normei.

Simplificarea aplicării normelor juridice:

– dispoziţiile de tipul ghişeu unic şi „spuneţi-ne o

singură dată” vor fi extinse la un număr mai mare de

demersuri ale cetăţenilor şi întreprinderilor;

– vor fi reduse la minim procedurile administra -

tive, în special prin reexaminarea periodică a

regimurilor de autorizare sau declarare, şi vor fi cău -

tate alternative la crearea de noi sancţiuni penale. De

asemenea, este necesară acordarea unei atenţii sporite

calendarului intrării în vigoare a normei juridice, în

special prin revizuirea modului în care condiţiile de

intrare în vigoare sunt definite în cuprinsul normei şi

aduse la cunoştinţa destinatarilor acesteia;

– stabilirea unui dialog între administraţie şi

destinatarii normei juridice cu privire la aplicarea

acesteia. Cât priveşte competenţele proprii, Consiliul

de Stat se angajează se dezvolte medierea în cadrul

jurisdicţiei administrative.

Afirmarea rolului judecătorului în simplificarealegislaţiei:

Un rol de seamă la înfiin -

ţarea Consiliului Legislativ în

România l-a jucat prestigiosul

jurist Corneliu V. Botez, care

s-a numărat, de altfel, pentru o

scurtă perioadă de timp, printre

primii membri ai Consiliului

Legislativ interbelic, după cum

se arată în „Enciclopedia Cuge -

tarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri”,

elaborată de Lucian Predescu, care a apărut, în 1940,

la editura bucureşteană „Cugetarea”.

Corneliu V. Botez s-a născut la 2 iunie 1870 la

Galaţi. Cursurile gimnaziale le-a urmat în oraşul

natal. În 1891 a absolvit Facultatea de Drept a

Universităţii din Bucureşti. În perioada studenţiei şi-a

concentrat atenţia asupra redactării unui studiu

dedicat lui Mihai Eminescu, publicat în revista

„România literară” în 1889. Corneliu V. Botez a

colaborat la ziarul gălăţean „Poşta”, unde a redactat

„Cronica săptămânală”. În 1893 a publicat un volum

de poezii.

În 1909, Corneliu V. Botez, ce deţinea funcţia de

magistrat, a înfiinţat, la Galaţi, un comitet având în

componenţă personalităţi deosebite, care s-a ocupat,

cu prilejul comemorării a 20 de ani de la moartea lui

Mihai Eminescu, de editarea, în acelaşi an, a albu -

mului întitulat „Omagiu lui Mihai Eminescu”, de

realizarea unei medalii comemorative şi organizarea

unui festival artistic şi cultural. Prin această acţiune

s-a urmărit strângerea de fonduri pentru realizarea

statuii lui Mihai Eminescu la Galaţi. Lui Corneliu V.

PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVDE-A LUNGUL TIMPULUI

M e d a l i o n

Corneliu Botez: Contribuţie de seamă la înfiinţareaConsiliului Legislativ în România

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU

preşedinte de secţie



Botez, care la un moment dat a fost preşedinte al

Tribunalului Galaţi, i s-a datorat ridicarea, la Galaţi,

a primei statui din ţară a lui Mihai Eminescu, care a

fost executată în marmură de sculptorul Frederic

Storck şi a fost dezvelită, la 16 octombrie 1911, în

Parcul Municipal din Galaţi, care astăzi poartă

numele marelui poet. De remarcat că „Actul come -

mo rativ la dezvelirea Monumentului lui Mihai

Eminescu la Galaţi” poartă semnăturile scriitorilor

Ion Minulescu, Mihail Sadoveanu, Duiliu Zamfi -

rescu, Corneliu Moldovan, Emil Gârleanu, sculp -

torului Frederic Storck, actriţei Maria Filotti, dar şi a

marelui istoric Nicolae Iorga.

În timpul Primului Război Mondial, Corneliu V.

Botez a condus, împreună cu senatorul Grigore

Malaxa şi avocatul Grigore Trancu-Iaşi, spitalele

militare din Galaţi, înfiinţând o bibliotecă cu peste

2000 de volume destinate răniţilor.

În calitate de magistrat, Corneliu V. Botez nu a

judecat după prejudecăţile sociale şi nici nu şi le-a

însuşit, păstrându-şi, în orice împrejurare, integritatea

morală şi profesională.

Fiind membru al Partidului Naţional Liberal,

Corneliu V. Botez a deţinut funcţia de secretar gene -

ral în Ministerul Justiţiei (1919-1920), contribuind la

reorganizarea justiţiei după războiul de reîntregire a

ţării. A făcut parte din diferite comisii de unificare

legislativă şi a fost şi membru al Institutului Social

Român, unde a devenit preşedinte al secţiei de studii

juridice. A fost, de asemenea, preşedintele secţiei

juridice la Institutul de Ştiinţe Administrative, iar în

1

Valer Dorneanu, Sorin Popescu, Ilariu Mrejeru,

Victoria Ţăndăreanu, Tudor Prelipceanu, ConsiliulLegislativ. Tradiţie şi modernitate – 1926-2001, Bucureşti,

Editura Lumina Lex, 2000, p. 54-55.


Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

se ţine seama de condiţiile de dezvoltare matură a

grupurilor sociale.

Instituirea unui Consiliu Legislativ permanent, cu

observarea normelor propuse de noi, va contribui

decisiv la atingerea acestei ţinte care trebuie să fie de

aici înainte preocuparea bărbaţilor noştri de stat, spre

a putea merita acest nume

1

”.

În consecinţă, Corneliu V. Botez a întocmit, în

1920, un „anteproiect de lege privitor la înfiinţarea

unui Consiliu Legislativ permanent”. Acest Consiliu

Legislativ urma să fie compus din 15 membri dintre

care cel puţin 10 jurisconsulţi, iar ceilalţi, repre -

zentanţi ai diferitelor profesiuni şi activităţi sociale.

Anteproiectul amintit a fost supus spre cercetare unei

comisii de înalţi magistraţi, profesori de drept şi

avocaţi, compusă din Victor Romniceanu, prim-

preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, G.

Stoicescu, Al. Dobriceanu, E. Buzdugan, D. E.

Tăzlăuanu şi Oscar Niculescu, preşedinţi la aceeaşi

Curte; N. Procopescu, procuror general; Matei Balş,

C. Hamangiu, Em. Miclescu, C. Rătescu şi Ioan

Ionescu-Dolj, consilieri la Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie; P. Missir, decanul Facultăţii de Drept a

Universităţii din Bucureşti, D. Dobrescu, decanul

Baroului Ilfov şi Corneliu Botez, consilier şi secretar

general al Ministerului Justiţiei, autorul ante -

proiectului.

În cele din urmă, Corneliu V. Botez a făcut parte

din Consiliul Legislativ creat şi organizat prin „Legea

G. Mârzescu”, adică legea specială prevăzută de

„Constituţia din 1923”, care a fost elaborată şi

propusă votului corpurilor legiuitoare de ministrul

justiţiei din acele timpuri George G. Mârzescu, în

februarie 1925. Această lege a fost promulgată prin

„Decretul Regal nr. 738 din 25 februarie 1925” şi pu -

blicată în „Monitorul Oficial” nr. 45 din 26 februarie

1925.

Corneliu V. Botez şi-a început activitatea la

Consiliul Legislativ din momentul intrării acestei

instituţii în funcţiune la 1 ianuarie 1926. Prim-

preşedintele Consiliului Legislativ, Alexandru N.

Gane, preciza, de altfel, în discursul ţinut cu ocazia

împlinirii primului an de la crearea Consiliului

Legislativ şi în discursul rostit la deschiderea celui

de-al treilea an de activitate a acestei prestigioase

instituţii juridice prezenţa lui Corneliu V. Botez în

componenţa comisiei însărcinate cu unificarea

Codului de procedură civilă. Corneliu V. Botez, care

s-a stins din viaţă în 1928, a contribuit la elaborarea

1920 a devenit consilier la Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie.

În numărul 8 din 28 decembrie 1919 al revistei

„Dreptul”, Corneliu V. Botez a publicat articolul

„Observaţii critice asupra sistemului decretelor-legi”,

conţinând interesante observaţii asupra sistemului

decretelor-legi, în care, în opinia autorului, abundau

anomaliile, lacunele şi contradicţiile, susţinând, în

consecinţă, necesitatea funcţionării unui Consiliu

Legislativ permanent. Examinând câteva decrete-legi,

înaltul magistrat a scos în relief lipsa de siste ma tizare

şi metodă, de precizie şi logică a legiui to rului impro -

vizat după necesităţile excepţionale ale vremii.

Corneliu Botez considera că aceste decrete-legi, ieşite

în grabă din neglijenţa sau din insuficienta pregătire a

legiuitorului excepţional, fiind lipsite de firul con -

tinuităţii, ignorând cele mai elementare principii de

drept în materie de competenţă a instanţelor, ba chiar

cuprinzând dispoziţii contrare unei noţiuni juridice

clare şi stabile, pline de incoerenţe, lacune, incerti -

tudini, obscurităţi au fost unele inaplicabile, iar altele

au provocat o adevărată perturbare în bunul mers al

activităţii generale, producând grave leziuni intere -

selor individuale, cât şi propriilor interese ale statului.

În opinia lui Corneliu V. Botez, toate aceste anomalii,

contraziceri şi imperfecţiuni ale decretelor-legi ar fi

fost în bună parte înlăturate, dacă ar fi existat un

Consiliu Legislativ permanent care să se ocupe cu

cercetarea şi legiferarea nevoilor noastre sociale.

În articolul mai sus menţionat, reprodus în lucra -

rea „Consiliul Legislativ. Tradiţie şi modernitate.

1926-2001”, realizată de Valer Dorneanu, Sorin

Popescu, Ilariu Mrejeru, Victoria Ţăndăreanu, Tudor

Prelipceanu, se arată, între altele: „O naţiune este cu

atât mai puternică înăuntru, ca şi în afară, cu cât

posedă legi care corespund adevăratelor ei tendinţe

de dezvoltare firească şi liberă. Acolo unde legile sunt

produsul bunului plac şi nesocotesc asemenea ten -

dinţe nu poate domni decât întunericul şi tirania.

Prosperitatea morală nu este posibilă dacă cetă -

ţea nul este lipsit de legile de care are absolută trebu -

inţă, el se poate considera că trăieşte în afara legii,

câtă vreme legile nu vor exprima, în forme precise şi

lapidare, însăşi evoluţia diferitelor categorii către un

regim de libertate şi dreptate din ce în ce mai mare,

prin coordonarea tuturor energiilor sociale şi accen -

tuarea tot mai vie a ideii de justiţie şi de bine social.

Lipsa de respect pentru legi provine în bună parte

şi din uşurinţa cu care sunt elaborate. Această

împrejurare explică şi starea de scepticism care

stăpâneşte masele dezamăgite în aşteptările lor.

Noţiunea de drept şi de respect a legii prinde

rădăcini adânci şi se afirmă numai în măsura în care

In memoriam – Vera POPESCU

În luna octombrie a acestui an a încetat din viaţă, la venerabila vârstă de 101

ani, doamna VERA POPESCU, singura supravieţuitoare a Consiliului Legislativ

interbelic, soţia regretatului profesor universitar Tudor R. Popescu, care a fost,

la rândul său, un membru important al acestui Consiliu.

Figura ei luminoasă, profesionalismul, firea colegială şi plină de respect,

elemente ce o defineau, vor rămâne neşterse în amintirea celor care au cunoscut-o.


Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

1904; „Codicele de şedinţă”, vol. II, Galaţi, 1907;

„Noul codice”, Bucureşti, 1908; „Icoana judecă torului

de ocol”, 1911; „Magistratura”, 1919; „Evoluţia

dreptului în legislaţia germană”, Craiova, 1921; „Noul

codice”, 1922-1925; „Legiuiri silvice”, 1923; „Lege

asupra taxelor de timbru”, 2 volume, 1925-1927;

„Arbitrariul administrativ şi legalitatea”, 1926;

„Rechiziţiunea imobilelor …”, 1926; „Noua lege a

chiriilor” (în colaborare cu E.A. Barasch), 1927.

În discursul rostit la deschiderea celui de-al

patrulea an de activitate a Consiliului Legislativ,

Alexandru N. Gane l-a omagiat pe Corneliu V. Botez,

care a adus la Consiliul Legislativ nu numai aportul

ştiinţei şi a muncii, dar şi experienţa unei vieţi întregi

de activitate. Alexandru N. Gane îl considera pe

Corneliu V. Botez drept un bun prieten, iar pierderea

sa era simţită adânc, amintirea sa urmând să fie

păstrată pentru totdeauna întreagă în mintea şi inima

membrilor Consiliului Legislativ.

unificării unor capitole din procedura civilă, precum

competenţa tribunalelor şi a judecătoriilor în materie

civilă şi comercială, capacitatea părţilor de a sta în

judecată, acţiunea şi comunicarea ei, întâmpinarea,

şedinţele şi poliţia lor, ordonanţele prezidenţiale,

asigurarea probelor („ancheta in futurum”), verifi -

carea de scripte şi proba cu martori, executarea silită.

A fost autorul unor lucrări în care a abordat

diferite aspecte de drept, dar şi a unor culegeri de

legislaţie. A fost preocupat de activitatea judecă -

torească, elaborând o serie de culegeri de practică

judiciară, precum şi de studii deontologice.

Astfel, Corneliu V. Botez a fost autorul lucrărilor:

„Condiţiunea juridică a moştenitorilor neregulaţi”,

Bucureşti, 1891; „Gajul în dreptul roman şi român”,

Bucureşti, 1896, „Caracterele luptei pentru drept şi

secretul profesional”, Bucureşti, 1897; „Dreptul şi

societatea”, Bucureşti, 1897; „Codicele de şedinţă”,

Botoşani, 1902; „Lege asupra taxelor de timbru”,

APARIŢII EDITORIALE

Procesul legislativ

Marian ENACHE

Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2015


„Interpretarea Constituţiei”, premiu conferit de

Uniunea Juriştilor din România.

Valorificând bogata şi diversificata experienţă pro -

prie parlamentară şi utilizând instrumente statistice

oficiale, autorul a realizat lucrarea „Procesul legislativ”

care reprezintă un demers ştiinţific important şi de

actualitate în domeniul dreptului constituţional şi al

dreptului parlamentar.

Cartea este structurată în cinci capitole, având un

Cuvânt înainte semnat de prof. univ. dr. Ştefan Deaconu,

preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional

de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României

şi titular al unei catedre de drept constituţional, la

Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Autorul

abordează în acest volum o temă actuală a societăţilor

democratice cu privire la competenţele şi procedurile

forurilor legislative în procesul adoptării legilor, influ -

enţa legislaţiei în viaţa economică a României, impactul

evenimentelor legislative asupra stabilităţii normelor

juridice, precum şi raporturile dintre Constituţie, legile

interne şi dreptul european.

În Capitolul I autorul prezintă structura şi acti vitatea

Parlamentului României, începând cu consti tuirea

Camerei Deputaţilor şi Senatului, organizarea Parla -

men tului, a grupurilor parlamentare, analizând actele

Parlamentului şi sfârşind cu funcţiile acestuia, insistând,

în mod evident, asupra funcţiei legislative. Este

valorificată atât literatura de specialitate în domeniu, cât

şi experienţa şi cunoştinţele personale, subliniindu-se

conţinutul funcţiilor Parlamentului în sfera cărora un rol

precumpănitor revine funcţiei de legiferare.

În cadrul Capitolului sunt prezentate procedurile

legislative, respectiv procedura legislativă ordinară şi

procedurile legislative speciale. Sunt analizate şi

detaliate etapele procedurii legislative ordinare, în

cadrul cărora un subcapitol se referă la avizul Con -

siliului Legislativ, organ consultativ de specialitate al

Parlamentului, care avizează, potrivit Constituţiei,

proiectele de acte normative în vederea sistematizării,

unificării şi coordonării întregii legislaţii. În conti -

La Editura Universul Juridic a apărut recent

volumul „Procesul legislativ”, semnat de dl. dr.

Marian Enache, în prezent judecător la Curtea

Constituţională a României, numit de Senat în data

de 7 iunie 2016, pentru un mandat de 9 ani.

Întreaga carieră profesională a autorului are o strânsă

legătură cu domeniul abordat în lucrarea de faţă, ceea

ce nu face decât să sporească valoarea practică a

acesteia. Astfel, dl. Marian Enache a fost ales, în

perioada 2012-2016, pentru un nou mandat de deputat

în Parlamentul României. Anterior, între anii 2011-2012,

a ocupat funcţia de Secretar general adjunct al Camerei

Deputaţilor. În perioada 1996-2010 a fost deputat, fiind

membru al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi

şi Comisiei de validare din cadrul Camerei Deputaţilor.

Între anii 1993 şi 1996 domnia sa a fost ambasador

extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica

Moldova, iar în anul 1993 a ocupat funcţia de consilier

prezidenţial, fiind directorul Direcţiei juridice a

Preşedinţiei României. În perioada 1990-1992 a avut

primul mandat de deputat, îndeplinind funcţia de

Vicepreşedinte în Adunarea Deputaţilor şi Vicepre -

şedinte al Comitetului Adunării Constituante.

De asemenea, autorul lucrării a făcut parte din

Comisia de redactare a Proiectului Constituţiei Româ -

niei, precum şi din Comisia de redactare a proiectului de

Regulament al Adunării Deputaţilor, fiind membru al

Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN).

Anterior anului 1990, dl. dr. Marian Enache a

activat ca avocat în cadrul Baroului Iaşi începând cu

anul 1977, an în care a absolvit cursurile Facultăţii

de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan

Cuza” din Iaşi.

Totodată, precizăm că autorul lucrării este cadru

didactic universitar, printre disciplinele predate

numărându-se „Drept civil” şi „Drept constituţional

şi Instituţii politice”, elaborând numeroase studii şi

articole juridice publicate în reviste de specialitate. A

obţinut Premiul „Andrei Rădulescu” pentru lucrarea


Apariții editoriale

autorul lucrării constată că în practica juridică lipsesc

în mare măsură actele normative republicate, care ar

facilita accesul mai direct la legislaţie al practicienilor

dreptului şi al justiţiabililor. Totodată, autorul afirmă

că modificările şi completările actelor normative, în

principal prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, fac

ca Guvernul să legifereze primar, pe calea delegării

legislative, mai mult decât Parlamentul, unica autori -

tate legiuitoare a ţării, potrivit Constituţiei. Astfel,

numeroase acte normative nu au putut fi republicate

din cauză că ordonanţele modificatoare nu au fost, la

rândul lor, aprobate de Parlament, condiţie prevăzută

la art. 70 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare.

În finalul lucrării, autorul face o propunere de legeferenda, şi anume instituirea câte unei structuri

distincte la nivelul Parlamentului, Consiliului Legis -

lativ şi Guvernului României, care să se ocupe exclu -

siv de întocmirea formelor republicabile ale actelor

normative, de semnalarea şi discutarea tuturor proble -

melor sesizate cu această ocazie, de înaintarea către

iniţiator a avizelor Consiliului Legislativ, precum şi de

soluţionarea aspectelor semnalate prin promovarea de

către iniţiatorii legislativi a unor proiecte de acte

normative care să rezolve problemele constatate.

Atât prin conţinut, cât şi prin maniera clară şi ori -

ginală de prezentare a materialului documentar şi a

analizei statistice a acestuia, lucrarea de faţă con stituie

un suport teoretic şi analitic deosebit de util pentru toţi

cei care manifestă interes faţă de cunoaş terea modului în

care sunt iniţiate şi aprobate legile, modificările şi

comple tările acestora, precum şi impactul lor asupra

stabilităţii şi predictibilităţii sistemului legislativ din

România.

Demersul ştiinţific al autorului are un pronunţat

caracter de documentare, dar prezintă şi un deosebit

interes practic, rezultatele cercetării întreprinse fiind

utile nu doar juriştilor, ci şi celor interesaţi de buna

funcţionare a instituţiilor fundamentale ale statului.

În realizarea acestei lucrări de interes major în

domeniul dreptului constituţional în general şi al

dreptului parlamentar, în mod special, autorul a îmbi -

nat în mod fericit elemente doctrinare cu cele de

ordin documentar şi statistic.

Conţinutul lucrării, statisticile clare şi relevante,

precum şi bogata bibliografie, atent selecţionată, fac

din lucrarea domnului Marian Enache un instrument

util de lucru atât pentru specialiştii în drept constitu -

ţional şi drept parlamentar, cât şi pentru toţi cei

interesaţi de sistemul legislativ din România. Expli -

caţiile precise şi documentate ale autorului sunt de

natură să facă accesibil conţinutul lucrării şi pentru

cititorii care nu au studii de specialitate sau pentru

cei care nu sunt familiarizaţi cu domeniul analizat.

Sorin POPESCU

preşedinte de secţie, secretar de stat


nuare, autorul tratează procedurile legislative speci ale,

respectiv procedura de adoptare a legilor constitu -

ţionale, procedura de urgenţă, procedura delegării

legislative şi procedura adoptării legilor în şedinţa

comună a celor două Camere parlamentare. În cadrul

acestui capitol sunt prezentate şi elemente din juris -

prudenţa Curţii Constituţionale a României, care

conturează aspectele particulare privind delegarea

legislativă sau angajarea răspunderii Guvernului

asupra unui proiect de lege, în temeiul prevederilor art.

114 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Capitolul III al lucrării abordează armonizarea

procesului legislativ naţional cu dreptul european, o

problematică extrem de importantă şi delicată, din

perspectiva căreia au fost formulate mai multe opinii,

nu totdeauna concordante, în doctrina de specialitate. În

acest context, prezenta cercetare identifică izvoa rele

dreptului european, competenţele Uniunii Euro pene,

aplicarea, transpunerea, monitorizarea şi con trolul legis -

laţiei Uniunii Europene, rolul şi responsabilităţile

parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, con -

trolul Parlamentului României asupra procesului

decizional la nivelul Uniunii Europene şi raporturile

dintre legislaţia Uniunii Europene şi ordinea juridică ro -

mână din perspectiva practicii constituţionale române.

În Capitolul IV se vorbeşte despre rolul legilor în

economia României, despre reforma legislativă

instituţională, componentă esenţială a reformei eco -

nomice în România postdecembristă, despre aspecte

practice ale armonizării legislaţiei naţionale cu

legislaţia europeană şi despre simplificarea legisla -

ţiei, cerinţă esenţială la nivel comunitar şi naţional.

În ultimul capitol al cărţii autorul face o analiză

ilustrativă cu privire la impactul evenimentelor

legislative asupra evoluţiei unor acte normative.

Analiza are la bază utilizarea site-ului Consiliului

Legislativ ca sursă de informaţie. În acest capitol au

fost abordate cele mai importante acte normative din

perioada de început a democraţiei româneşti, în

special în sfera activităţii economice, care au avut

relevanţă în instituirea economiei de piaţă, cum ar fi

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor

economice de stat ca regii autonome şi societăţi

comerciale, Legea nr. 26/1990 privind Registrul co -

mer ţului, Legea societăţilor nr. 31/1990, Legea fon -

dului funciar nr. 18/1991 şi altele asemenea.

În cadrul analizei fiecărui act normativ, autorul

detaliază funcţia activă şi cea pasivă a acestuia, prezen -

tând centralizat actele normative şi eveni mentele legis -

lative generate de acestea asupra actului în discuţie. De

asemenea, sunt prezentate, în mod grafic, statistici

interesante în funcţie de tipul actelor normative prin care

s-au realizat evenimentele legis lative, de tipul eveni -

mentelor legislative sau de alte criterii, total inedite, cum

ar fi cel al statusului actelor normative prin care se

realizează evenimentele legis lative. Autorul acordă o

atenţie deosebită şi realizează o prezentare detaliată a

actelor normative şi a eveni mentelor generate de acestea

asupra fiecărui act normativ care este analizat.

În contextul examinării actelor normative şi a

evenimentelor legislative prezentate în ultimul capitol,

Ghid de admisibilitate la CurteaConstituţională a României

Tudorel TOADER, Marieta SAFTA

Bucureşti, Editura Hamangiu, 2016



În Capitolul III sunt dezvoltate aspectele legate de

legalitatea sesizării. Se trec în revistă condiţiile de

admisibilitate privitoare la obiectul sesizării, autoriisesizării, obligaţia de motivare a sesizării şi

condiţiile care vizează cadrul procesual/condiţiiprocedurale specifice unor atribuţii ale CurţiiConstituţionale.

Capitolul IV descrie competenţa Curţii Constitu -ţionale, care se pronunţă asupra constituţionalităţii,

nu şi asupra oportunităţii actelor criticate, precum şi

asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamen -

tului, nu şi asupra modului de aplicare a acestora.

Volumul se încheie cu Capitolul V, Concluzii, în

care se arată că indiferent de categoria căreia îi aparţin,

verificarea întrunirii condiţiilor de admisibilitate con -

sti tuie o etapă prealabilă şi obligatorie în examinarea

sesizărilor adresate Curţii Constituţionale.

Ghid de admisibilitate la Curtea Constituţionalăa României se doreşte a fi un instrument deosebit de

util ce poate fi folosit de către emitenţii legii, de

practicieni şi de studenţi, precum şi de către orice altă

persoană interesată de problematica admisibilităţii/

inadmisibilităţii sesizărilor adresate Curţii Constitu -

ţionale a României, subiect de mare actualitate în

condiţiile creşterii semnificative a acestor sesizări.

Cristina PĂIŞ

expert


La Editura Hamangiu a apărut anul acesta o lucrare

extrem de utilă studiului dreptului constituţional,

semnată de doi reputaţi specialişti în domeniu, prof.

univ. dr. Tudorel TOADER, rectorul Universităţii „Al.

I. Cuza” din Iaşi şi fost judecător la Curtea Cons -

tituţională, şi lect. univ. dr. Marieta SAFTA, prim

magistrat-asistent la Curtea Constituţională.

Autorii ghidului sunt, de asemenea, fondatorii

Revistei de Drept constituţional şi au semnat nume -

roase lucrări, dintre care amintim Dialogul judecă -torilor constituţionali, Constituţia României (Ediţia

2015), precum şi articolele Cauze de inadmisibilitateîn justiţia constituţională (2015), Achieving Fun da -mental Rights Through Constitutional Case-Law(2013), Constitutionalization of the Regulations on theAccess to Personal Files and Disclosure of theSecuritate as Political Police in Romania (2016) ş.a.

Volumul de faţă este structurat în cinci capitole.

Astfel, în Capitolul I, Introducere, autorii arată moti -

vele demersului de realizare a actualei lucrări, unul

dintre acestea fiind ponderea semnificativă a soluţiilor

de respingere ca inadmisibile a sesizărilor adresate

Curţii Constituţionale.

Capitolul II tratează cauzele de inadmisibilitate în

jurisdicţia Curţii Constituţionale, definite ca fiind

motive legale ce împiedică declanşarea sau extin -derea procedurii de control al constituţio na lităţiilegilor şi clasificate în cauze de inadmisibilitate care

privesc legalitatea sesizării şi cauze de inadmi sibilitate

care privesc competenţa Curţii Constituţionale.

În perioada 31 mai – 1 iunie 2016, Curtea Con sti -

tuţională a României a organizat Conferinţa Interna -

ţională Rolul magistraţilor-asistenţi în jurisdicţiacurţilor constituţionale. La acest eveniment au parti -

cipat reprezentanţi din 27 de state, precum şi

reprezentanţi ai Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

şi ai Comisiei Europene pentru Democraţie prin

Drept (Comisia de la Veneţia).

Lucrarea recenzată este rodul acestei conferinţe

internaţionale, comunicările prezentate de partici -

panţii la dezbateri fiind reunite în acest volum, apărut

la editura „Universul Juridic”, sub coordonarea fos -

tului preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin

Zegrean şi a magistratului-asistent şef, Mihaela-Senia

Costinescu.

Volumul debutează cu un Raport general al con -

ferinţei, întocmit de magistraţi-asistenţi şefi ai Curţii

Constituţionale a României, gazda evenimentului.

Raportul sintetizează aspectele principale care inte -

resează profesia magistraţilor-asistenţi din ţările

participante, cum ar fi: condiţiile de selecţie în pro fesie,

recrutarea, statutul profesional, incompati bilităţi, inter -

dicţii şi obligaţii, formare profesională, salarizare. O

mare parte din Raportul general este dedicată pre zen -

tării organizării corpului magistra ţilor-asistenţi/referen -

darilor/con silie rilor juridici, ur mă rind raporturile pe

vertical în care se află angrenaţi magistraţii-asistenţi,

precum şi dimensionarea nume rică corespunzătoare a

acestora în raport cu nece sităţile instanţelor consti -

tuţionale. Cu privire la atribuţiile magistraţilor-asistenţi,

în Raportul general se constată că acestea sunt centrate

pe activitatea de pregătire a dosarului, de redactare a

actelor pregătitoare şedinţelor de judecată şi de

redactarea deciziilor luate de instanţa constituţională.

O secţiune a Raportului general prezintă atribu -

ţiile magistraţilor-asistenţi care lucrează cu Preşe -

dintele curţii, atribuţii distincte faţă de cele ale

magistraţilor-asistenţi care lucrează cu judecătorii

instanţelor constituţionale.

Volumul prezintă, în continuare, comunicările

participanţilor la conferinţă, din acestea reieşind

diversitatea de modele existente în ţările reprezentate

la conferinţă.

Aşa cum arăta Schnutz Rudolf Dürr, Secretarul

general al Conferinţei mondiale privind justiţia

constituţională, şef al Diviziei de justiţie constituţio -

nală din cadrul Comisiei de la Veneţia a Consiliului

Europei, în concluziile conferinţei, există multe denu -

miri date funcţiei persoanelor care asistă judecătorii

în activitatea acestora: magistraţi-asistenţi, asistenţi

judiciari, grefieri, consilieri, consilieri juridici, con -

silieri de stat, judecători raportori, referendari,

cercetători, consultanţi. Cu toate acestea, aceşti ter -

meni nu sunt importanţi. Ceea ce este important este

ceea ce fac aceştia pentru judecători, pentru curtea

constituţională şi, mai ales, pentru cetăţenii din ţara

de unde aceştia provin. Mai departe, referindu-se la

recomandările Comisiei de la Veneţia privind rolul

magistraţilor-asistenţi, secretarul general al Confe -

rinţei mondiale privind justiţia constituţională preci -

zează că este necesară limitarea acestuia, prezentând,

ca exemplu, un aviz în care Comisia a criticat faptul

că asistenţii judiciari au dreptul să obţină probe în

numele Curţii. În alt aviz, Comisia a insistat asupra

faptului că rapoartele referitoare la admisibilitate pot

fi pregătite de asistenţii judiciari, însă deciziile

efective trebuie luate de către judecătorii înşişi.

În concluziile conferinţei se arată că tradiţiile naţio -

nale joacă un rol important, fiecare ţară fiind necesar

să-şi adapteze în continuare propriul sistem. Ceea ce

contează în toate cazurile este instituirea unui climat de

încredere între magistratul-asistent şi judecător.

De asemenea, s-a arătat că lucrările conferinţei ar

putea fi utile legiuitorului cu ocazia pregătirii modi -

ficărilor aduse legilor constituţionale şi curţilor con -

stitu ţionale, atunci când adoptă propriul regulament

de procedură.

Volumul Rolul magistraţilor-asistenţi în juris -dicţia curţilor constituţionale reprezintă o excelentă

imagine a diferitelor statute care reglementează

importanta activitate a magistraţilor-asistenţi în ţări

europene, dar şi de pe alte continente.

Izabella Nina NAVROŢCHI

consilier, şef de sector




Rolul magistraţilor-asistenţi în jurisdicţiacurţilor constituţionale

coord.: Augustin ZEGREAN, Mihaela-Senia COSTINESCU

Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2016

Una dintre cele mai recente lucrări apărute la

editura Pro Universitaria este „Locul şi rolul ştiinţei

dreptului în dezvoltarea societăţii. Dreptul în sistemul

ştiinţelor sociale: instituţii şi fundamente juridice”,

semnată de prof. univ. dr. Moise Bojincă, fost rector

al Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,

şi de dr. Stela Hamza, cadru didactic al Universităţii

Banatului din Timişoara.

Studiul se adresează tuturor celor interesaţi de

locul şi rolul ştiinţei în dezvoltarea societăţii, precum

şi de poziţia dreptului în cadrul ştiinţei sociale.

El constituie un veridic suport pentru cei preo -

cupaţi să înţeleagă şi să-şi însuşească unele din

instituţiile şi fundamentele dreptului.

În acelaşi timp, acesta se adresează studenţilor de

la facultăţile cu specialitate nejuridică, dar care au în

planul de învăţământ discipline de profil juridic.

Prin modul de structurare al volumului se asigură

posibilitatea apropierii şi înţelegerii unor concepte şi

categorii specifice domeniului dreptului.

Abordarea este didactică şi este realizată în

lumina actualelor reglementări legislative.

Cursul, structurat în 12 capitole, constituie un punct

de pornire ce suscită, în mod firesc, analize şi reflecţii

anticipate ale unor demersuri practice şi cognitive.

Capitolul 1 cuprinde consideraţii generale privind

locul şi rolul ştiinţei în dezvoltarea societăţii. Ştiinţa

este analizată din perspective multiple, ca metodă,

instituţie, izvor de idei generale, fenomen social

distinct, sistem.

Ştiinţa dreptului este examinată apoi în sistemul

ştiinţelor sociale. Dreptul, prin specificitatea obiec -

tului său de cercetare, care este realitatea juridică –

parte constitutivă a realităţii sociale –, precum şi prin

relativa autonomie metodologică, este o ştiinţă socio -

umană, deci o ştiinţă despre societate. Acesta se

ocupă de cercetarea aspectelor fundamentale ale

realităţii juridice, precum legile existenţei şi dezvol -

tării statului şi dreptului, formele lor concret istorice,

instituţiile politice şi juridice, corelaţia cu celelalte

componente ale sistemului social, structurile econo -

mice ale societăţii, drepturile, libertăţile şi îndatoririle

fundamentale ale omului.

Prin aceasta dreptul tinde către disciplinarea rela -

ţiilor sociale în aşa fel încât, pe de o parte, să se asigure

promovarea valorilor larg receptate de societate, iar, pe

de altă parte, atât relaţiile sociale, cât şi valorile

promovate să coincidă cu interesele societăţii.

Între cele mai importante valori se înscriu: pro -

prietatea, siguranţa juridică, securitatea libertăţilor

sociale etc.

În capitolul 3 sunt analizaţi factorii de configurare

a dreptului, factori grupaţi de teoria dreptului în trei

mari categorii – cadrul natural, cadrul social-politic şi

factorul uman –, precum şi metodele utilizate în

cercetarea fenomenului juridic.

Pentru înţelegerea esenţei dreptului, care presu -

pune tratarea statului ca principală instituţie a socie -

tăţii, sunt examinate, în capitolul următor, constantele

statului, suveranitatea – ca atribut esenţial al său –,

rolul, funcţiile, forma, principalele instituţii ale

statului, noţiunea de stat de drept.

Fiind ştiut că societatea este cârmuită prin norme,

care definesc relaţiile dintre oameni şi dintre aceştia şi

societate, normele de drept (sau juridice) ocupă un loc

aparte în cadrul normelor de conduită socială şi sunt

obiectul de studiu al capitolului 5. Ele coexistă cu

celelalte norme cu care îşi împletesc acţiunea regle -

mentatoare. Normele juridice împreună cu relaţiile

juridice născute în baza lor alcătuiesc ordinea de drept.

În capitolul 6, consacrat actului juridic civil,

acesta este definit atât ca manifestare de voinţă, cât şi

ca document ce constată exprimarea voinţei. Sunt

clasificate şi analizate diferitele specii de acte juridice

civile, cerinţele de fond şi de formă stabilite de lege

pentru ca un act juridic să fie încheiat în mod valabil.

Obiectul actului juridic, care reprezintă totalitatea

obligaţiilor ce revin părţilor actului juridic, fiecare

având propriul ei obiect, este o cerinţă generală,

esenţială, de fond pentru validitatea sa. Cauza sau

scopul este alt element al actului juridic, care constă

în obiectivul urmărit în încheierea unui asemenea act.

Sunt abordate apoi forma, modalităţile, efectele,

dar şi principiile efectelor actului juridic civil. În

acest sens, sunt amintite principiul forţei obligatorii,

al irevocabilităţii, al relativităţii efectelor sale.



Locul şi rolul ştiinţei dreptului în dezvoltarea societăţii.

Dreptul în sistemul ştiinţelor sociale:instituţii şi fundamente juridice

Moise BOJINCĂ, Stela HAMZA

Bucureşti, Editura Pro Universitaria, 2016



soane, numite debitor, o anumită prestaţie constând în

a da, a face sau a nu face, prestaţie pe care debitorul

este îndatorat a o îndeplini, de regulă sub sancţiunea

constrângerii etatice.

Capitolele 10 şi 11 detaliază noţiunile de contract şi

de act juridic unilateral, iar 12 examinează responsa -

bilitatea juridică. Sunt definite responsa bilitatea socială

juridică şi răspunderea socială juridică şi se face

corelaţie între responsabilitatea socială şi răspunderea

socială.

Demersul întreprins de autori are meritul evident,

astfel cum am subliniat de la început, de a aborda şi de

a explica, într-o manieră clară şi precisă, dar nefăcând

rabat de la exigenţa ştiinţifică, aspecte fundamentale

ale domeniului dreptului, cu scopul final declarat de a

contribui, în acest fel, la respectarea ordinii juridice

în societatea contemporană.

Sorin POPESCU

preşedinte de secţie, secretar de stat


Nulitatea, unul dintre mijloacele juridice de asigurare

a ordinii de drept, este definită în capitolul 7 drept acea

sancţiune de drept civil care intervine dacă legea nu

dispune altfel şi care lipseşte actul juridic de efectele

contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa

valabilă, ca urmare a încălcării acestora în momentul

încheierii sale. Clasificarea nulităţilor în absolute şi

relative este deosebit de importantă din perspectiva

regimului juridic diferit al celor două categorii menţio -

nate. Deosebirea de regim juridic priveşte trei aspecte,

şi anume persoa nele care pot invoca nulitatea, pre -

scrierea dreptului la acţiune şi posibilitatea acoperirii

nulităţii prin confirmarea actului juridic.

În capitolul 8, dedicat dreptului de proprietate,

sunt analizate noţiunea de patrimoniu şi caracterele

sale juridice, elementele, funcţiile şi funcţionarea sa,

dreptul de proprietate publică, modalităţile juridice

ale dreptului de proprietate privată.

Obligaţiile civile sunt caracterizate în capitolul 9

ca fiind raportul juridic în temeiul căruia o persoană

numită creditor are dreptul de a pretinde altei per -

MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE

Adunarea solemnă dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Constituţiei din 1866 şi a 25 de ani

de la adoptarea Constituţiei din 1991

NATO şi nici nu eram membri ai UE. În acelaşi timp,

vreau să spun că este o mare provocare pentru viitorul

Parlament, pentru viitoarea comisie de revizuire a

Constituţiei demersul popular prin care 3.500.000 de

români au spus că trebuie precizat foarte clar articolul

48. Contrar părerilor, chiar ale unor membri ai

Executivului actual, cred că trebuie să avem tăria şi să

spunem foarte clar că trebuie să ne păstrăm în acest

moment tradiţia şi identitatea României. De aceea, din

punctul meu de vedere, trebuie neapărat modificat

acest articol care defineşte foarte clar familia. Sunt

convins că acest demers ambiţios va beneficia de

susţinerea tuturor grupurilor parlamentare, dar şi a

instituţiilor abilitate, a specia liştilor şi a experţilor în

drept constituţional. Aşa cum domnia legii este fără

culoare politică, la fel şi Constituţia, ca Lege funda -

mentală a statului, trebuie să fie un obiectiv de ţară care

să ne unească pe viitor în beneficiul cetăţenilor noştri”,

a precizat preşedintele Camerei Deputaţilor.

România a fost prima ţară din sud-estul Europei

care a adoptat în anul 1866 una dintre cele mai

democratice Constituţii europene. În acest sens,

domnul Dacian Cioloş, prim-ministru al Guvernului,

a evidenţiat importanţa menţinerii parcursului demo -

cratic al României, reformarea profundă a statului şi

reîmprospătarea clasei politice. „Pregătirea presu -

pune o mobilizare generală a societăţii, a mediului

politic în ansamblul său. Avem nevoie de viziune, de

un proiect de ţară şi de pârghiile constituţionale

necesare punerii lui în aplicare. Vestea bună, pe care

ţin să o evidenţiez, pentru că de prea multe ori suntem

preocupaţi de a ne critica unii pe alţii peste măsură,

prinşi într-un negativism neconstructiv, este că avem

o bază foarte solidă. Sistemul democratic al Româ -

niei postdecembriste este, în liniile sale fundamen -

tale, aşezat. Dezbaterile, abordările diferite pe care

le-am avut şi le avem în societate sau în viaţa politică

sunt o expresie firească a pluralismului, ele şi-au găsit

un răspuns echilibrat prin vocea Curţii Constitu -

ţionale, instituţie care a contribuit enorm în calitatea

sa de garant al ordinii constituţionale în aceşti ultimi

ani”, a spus prim-ministrul României.

În continuare, a fost citit mesajul domnului Călin

Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului României,

de către Ioan Chelaru, vicepreşedintele Senatului

României. În acest mesaj au fost prezentate

contribuţia dezbaterilor politice care au condus la


Sub patronajul Parlamentului României, al Curţii

Constituţionale şi al Academiei Române, a avut loc,

vineri, 25 noiembrie 2016, în Palatul Patriarhiei, o

Adunare solemnă, dedicată împlinirii a 150 de ani de

la adoptarea Constituţiei din 1866 şi a 25 de ani de la

adoptarea Constituţiei din 1991.

Adunarea a fost moderată de domnul prof. univ.

dr. Valer Dorneanu, preşedintele Curţii Constitu -

ţionale, iar pe parcursul lucrărilor au mai luat cuvân -

tul domnul Florin Iordache, preşedintele Camerei

Deputaţilor, domnul Dacian Julien Cioloş, prim-

ministru al Guvernului, domnul Ioan Chelaru, vice -

preşedinte al Senatului României, academicianul

Ionel Vlad, preşedintele Academiei Române, Alexan -

dru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale a

Republicii Moldova, şi Marian Enache, vicepre -

şedinte al Adunării Constituante pentru elaborarea

Constituţiei din 1991.

În deschidere, prof. univ. dr. Valer Dorneanu a

declarat: „Sărbătorim această dublă aniversare în

Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patria -

rhiei, cu generoasa încuviinţare a Preafericitului

Părinte Patriarh Daniel, nu numai pentru a ne aminti

că în acest sfânt lăcaş au avut loc ambele evenimente,

ci şi pentru că, aşa cum se afirmă, adesea, cu adânc

respect, Constituţia României este Cartea Sfântă a

existenţei noastre, adevărată Biblie a naţiunii, actul

nostru de identitate. Evocarea dimensiunii sacre a

Constituţiei nu este deloc întâmplătoare. Ea survine

din preluarea multor precepte biblice, purtând voinţa

lui Dumnezeu, primele legi pământene fiind inspirate

din legile cereşti, din faptul că primii regi ai strămo -

şilor noştri daci erau sfătuiţi în actele de domnie de

marii preoţi.”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române, gazda evenimentului, a binecu -

vântat adunarea solemnă, subliniind importanţa

aşezării României pe pilonii solizi ai democraţiei

consfinţite prin legea fundamentală, Constituţia.

Sesiunea solemnă a continuat cu mesajul dom nu lui

Florin Iordache, preşedintele Camerei Deputaţilor, care

a vorbit despre necesitatea revizuirii Constituţiei

României. „Trebuie să avem curajul să recunoaştem

că în România de astăzi este nevoie de o nouă

Constituţie care să reflecte statutul de ţară membră a

UE şi NATO, pentru că la momentul 2003, când a fost

elaborată actuala Constituţie, nu făceam parte nici din


Manifestări științifice

textul actual al Legii fundamentale a preluat cele mai

valoroase tradiţii constituţionale româneşti din Con -

stituţia României adoptată în martie 1923. Astfel, s-a

revenit la declararea României ca stat naţional unitar,

independent şi suveran, precum şi la declararea limbii

române ca limbă oficială a ţării. Au fost înscrise drepturi

fundamentale ale cetăţenilor, cum ar fi cel de pro -

prietate, libertatea religiei, a gândirii etc. S-au consacrat,

din nou, la nivel constituţional, autorităţi publice de

mare însemnătate pentru bunul mers al activităţii

legislative sau de control al cheltuirii banului public,

cum ar fi Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională şi

Curtea de Conturi.”

În încheierea discursului său, preşedintele Curţii

Constituţionale a României a spus: „Conchizând, la

împlinirea a 25 de ani de la adoptarea Constituţiei din

1991, nu putem decât să constatăm că avem o

Constituţie stabilă, consolidată, inclusiv prin inter -

mediul controlului de constituţionalitate. Cât priveşte

modificările inerente, acestea trebuie să fie temeinic

fundamentate, să răspundă unor nevoi socio-istorice

de esenţă, iar nu unor simple considerente de

oportunitate.”

Adunarea solemnă a continuat cu alocuţiunea

domnului Marian Enache, vicepreşedinte al Adunării

Constituante pentru elaborarea Constituţiei din 1991,

care a prezentat demersurile întreprinse în acea

perioadă, dar şi responsabilitatea imensă ca acea

Constituţie să poată fi receptată de către cetăţenii

români. „Constituţia poate fi un eşec, dacă nu-şi

găseşte ecoul în conştiinţa civică şi dacă nu inspiră

cetăţenilor siguranţa că aceasta ocroteşte şi garan -

tează drepturile şi libertăţile.” Domnia sa a mai

explicat că orice constituţie este revizuibilă, fie că

iniţiativa vine din partea decidenţilor politici, fie a

societăţii civile. Evident, revizuirea se realizează în

limitele prestabilite de Legea fundamentală, iar

procesul trebuie să reflecte noile condiţii, tendinţele

culturale şi transformările politico-economice ale

societăţii.

Adunarea s-a încheiat prin cuvântul domnului

Ioan Chelaru, preşedintele Comisiei comune a

Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea

propunerii legislative de revizuire a Constituţiei

României. În cuvântul său, acesta a menţionat faptul

că, „printr-un fericit prilej”, a putut fi aniversat, „în

vechiul local al Adunării Deputaţilor şi alături de

Cetatea lui Dumnezeu, împlinirea unui veac şi

jumătate de la adoptarea primei noastre Constituţii

care a rezultat din simţirea şi voinţa politică ale

naţiunii române, ferm călăuzită şi condusă de fonda -

torii statului român modern, aceştia fiind şi cei care

au transpus într-o raţională rostire constituţională

principiile de organizare şi funcţionare ale puterii

politice şi liniile directoare ale ordinii juridice consti -

tuţionale, au proiectat fizionomia şi atribuţiile

organismelor de suveranitate naţională şi raporturile

dintre ele şi au consacrat un ansamblu larg de drepturi

ale românilor, extrase din esenţa ideologiei Marii

crearea celor două constituţii ale României, impor -

tanţa voinţei naţiunii de a fi recunoscută ca naţiune

suverană, rolul partidelor politice parlamentare şi al

pluralismului politic. „La ceas aniversar, cred că este

o misiune de onoare pentru fiecare om politic, ca şi

pentru fiecare cetăţean obişnuit, să ne exprimăm

sentimentele de recunoştinţă faţă de legiuitorii

fondatori ai statului român modern, care, în urmă cu

150 de ani, au avut forţa, înţelepciunea şi capacitatea

de a croi un cadru constituţional naţional care să se

potrivească firii şi felului de a fi şi de a gândi al

poporului român”, a arătat în mesajul transmis

preşedintele Senatului României.

Academia Română, una din instituţiile organi -

zatoare, a transmis cuvântul de felicitare prin acade -

mician Ionel Vlad, preşedintele Academiei Române.

Înaltul for academic a luat naştere în acelaşi an ca şi

Constituţia României. În acest context, acad. Ionel

Vlad a amintit personalităţile marcante ale Academiei

Române care au făcut parte din Adunarea Deputaţilor

şi Senatului, personalităţi care s-au luptat ca România

să fie un stat unitar, independent şi integru teritorial.

„În vremea aceea, nu puneau niciun fel de semn de

întrebare asupra prezenţei unor iluştri intelectuali ai

acestei ţări în Parlamentul României. [...] Parlamentul

avea două Camere, Camera Deputaţilor, care era

aleasă prin vot universal, introdus cu puţin timp

înainte, şi Senatul, care avea alte reguli. Cei care erau

aleşi trebuia să aibă peste 40 de ani, într-o perioadă în

care speranţa medie de viaţă era de 65 de ani. Erau

nişte personalităţi cu o foarte mare experienţă. […]”,

a adăugat preşedintele Academiei Române.

Invitat la Adunarea solemnă a fost şi domnul

Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constitu -

ţionale a Republicii Moldova, însoţit de o delegaţie

de judecători, membri ai Curţii Constituţionale a

Republicii Moldova. În cuvântul susţinut, domnul

Alexandru Tănase a vorbit despre modul în care

legile Constituţiei Moldovei au avut drept model pe

cele ale Constituţiei României şi i-a felicitat pe

membrii Curţii Constituţionale a României pentru

efortul depus în apărarea drepturilor şi libertăţilor

constituţionale ale cetăţenilor.

Despre îndelungatul proces al genezei Constituţiei

României, despre istoria legilor ca acte cu valoare

constituţională, dar şi despre influenţa constituţiilor

Franţei, mai ales cea a Belgiei, asupra Constituţiei din

1866, a vorbit domnul prof. univ. dr. Valer Dorneanu,

preşedintele Curţii Constituţionale a României.

„Această aniversare nu trebuie să fie privită doar ca o

simplă evocare istorică, ea trebuie să aibă o semni -

ficaţie mult mai substanţială şi să sădească în sufletul

şi în conştiinţa tuturor celor cărora se adresează

Constituţia datoria sfântă de apărare şi respectare a

Constituţiei, ca o condiţie esenţială în dezvoltarea şi

integritatea României”, a precizat preşedintele Curţii

Constituţionale a României.

De asemenea, domnul prof. univ. dr. Valer Dorneanu

a menţionat printre altele: „Se impune relevat faptul că

Vizita delegaţiei Ministerului Justiţiei din Norvegia

Cu ocazia vizitei de lucru organizate în România

în perioada 20-21 septembrie 2016 de către

reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei din Norvegia la

invitaţia ministerului omolog, în cadrul unui program

finanţat din fondul pentru relaţii bilaterale România-

Norvegia, delegaţia norvegiană a solicitat o întâlnire

şi cu reprezentanţii Consiliului Legislativ.

Această solicitare a fost formulată datorită

faptului că departamentul legislativ al ministerului

norvegian al justiţiei, din care făceau parte oaspeţii,

are şi unele atribuţii similare cu cele ale Consiliului

Legislativ.

Întâlnirea cu reprezentanţii Consiliului Legislativ

a avut loc în data de 20 septembrie, delegaţia

instituţiei noastre fiind condusă de doamna conf.

univ. dr. Benonica Vasilescu, preşedinte ad-interimal Secţiei de drept public, care a prezentat modalitatea

de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

precum şi rolul deosebit care îi revine în procesul

legislativ.

În cadrul discuţiilor ocazionate cu prilejul acestei

întâlniri s-au remarcat o serie de similitudini, dar şi de

diferenţe, între atribuţiile Consiliului Legislativ şi

cele ale Departamentului legislativ al Ministerului

Justiţiei din Norvegia în ceea ce priveşte modalitatea

de analizare şi avizare a proiectelor de acte nor -

mative.

Oaspeţii noştri au precizat faptul că punctele de

vedere întocmite de Departamentul din care fac parte

însoţesc proiectele pentru care au fost emise şi pot fi

consultate ca şi documente ale dosarului de adoptare

a actelor normative respective. De asemenea, s-a

precizat şi faptul că unele dintre aceste puncte de

vedere sunt luate în considerare atât de către Curtea

Europeană a Drepturilor Omului cu ocazia soluţio -

nării cauzelor înaintate acestei instanţe de către

cetăţenii norvegieni, cât şi de avocaţi care le pot

invoca în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor

din Norvegia.

Interesul deosebit al oaspeţilor norvegieni în ceea

ce priveşte modalitatea concretă de avizare de către

Consiliul Legislativ a proiectelor de acte normative

s-a manifestat prin numeroase întrebări şi răspunsuri,

dar şi prin prelungirea vizitei de lucru peste durata

programată iniţial.

Cătălin CIORA

şef sector



Manifestări științifice

Curţii Constituţionale asupra propunerii legislative

de revizuire. Lucrările comisiei au fost suspendate defacto, până la găsirea unei soluţii de compromis între

cerinţa formală de examinare a observaţiilor Curţii şi

orientări politice noi”, a spus preşedintele Comisiei

pentru revizuirea Constituţiei, exprimându-şi

speranţa că „viitorul Parlament va dovedi mai multă

voinţă politică, iar revizuirea constituţională începută

sub bune auspicii în această legislatură va continua”.

Cristina PĂIŞ

expert


Revoluţii franceze de la 1789”, precum şi „împlinirea

unui sfert de veac de la adoptarea de către Adunarea

Constituantă a actualei Constituţii, revizuite în 2003”.

În încheierea discursului său, domnul Ioan Chelaru

a arătat că, „în calitate de membru al Comisiei

parlamentare comune a Camerei Deputaţilor şi Sena -

tului pentru elaborarea propunerii legislative de

revizuire a Constituţiei, constituită în 2013, şi apoi de

preşedinte al acesteia, şi-a propus să realizeze un

consens al tuturor grupurilor parlamentare în jurul

acestor idei forţă.

Din păcate, acest lucru a reuşit doar într-o anumită

măsură, confirmată, de altfel, de avizul favorabil al

Propuneri de lege ferenda extrase din articolele publicateîn revistele de drept româneşti

(semestrul I 2016)

– Bibliografie indexată şi adnotată*

–1. BODOAŞCĂ, TEODOR; TARNU, LUCIAN IOAN – Contribuţii la studiul reglementărilor legale privind

noţiunea, condiţiile de fond şi motivele de refuz sau de nulitate a înregistrării mărcii. În: Dreptul – nr. 1,

2016, p. 114-132.

Autorii propun de lege ferenda următoarele: să modifice art. 2 din Legea nr. 84/1998, în sensul că „este marcă orice semn

susceptibil de reprezentare, înregistrat în condiţiile legii, în scopul de a distinge produsele sau serviciile unei persoane de cele

ale altor persoane”; să abroge art. 5 alin. (1) lit. g) şi lit. h) din Legea nr. 84/1998; să modifice art. 5 alin. (1) lit. j) astfel încât

să se refere la mărcile care conţin, fără consimţământul titularului, imaginea sau numele unei persoane”; în art. 5 alin. (1) lit. k)

să se refere la „embleme”, întocmai ca în cazul celorlalte elemente, fără să le ataşeze apelativul „de stat”; să modifice art. 5 alin.

(1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 în sensul celor prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. c) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului

European şi a Consiliului; referirea la „marcă neînregistrată” să fie înlocuită cu expresia „semn neînregistrat” atât în conţinutul

art. 4 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cât şi în cel al art. 4 alin. (4) lit. b) din Directiva 2008/95/CE.

Subiect: condiţii de fond; motivele de refuz; nulitatea înregistrării mărcii.

2. BODOAŞCĂ, TEODOR – Consideraţii referitoare la căsătoria putativă în reglementarea Codului

civil român. În: Dreptul – nr. 3, 2016, p. 75-84.

Autorul propune de lege ferenda reformularea dispoziţiilor art. 304 alin. (2) din Codul civil, în sensul că „în cazul prevăzut de

alin. (1), fostul soţ de bună-credinţă are drepturile şi obligaţiile soţului care a câştigat divorţul”.

Subiect: căsătoria putativă; Cod civil român.

3. BODU, SEBASTIAN; BODU, CIPRIAN – Comentarii asupra infracţiunilor reglementate ale art. 275

din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, tratate din perspectiva mixtă civilă (raporturi juridice între

profesionişti) – penală. În: Caiete de drept penal – nr. 2, 2016, p. 79-105.

Autorii fac următoarele propuneri de lege ferenda: modificarea art. 275 alin. (1) lit. e) din Legea societăţilor în sensul de a se

incrimina dobândirea propriilor acţiuni prin cesiune, cu încălcarea prevederilor art. 103

1

alin. (1) lit. a), c) şi d) din Legea

societăţilor; alinierea art. 193 alin. (2) din Legea societăţilor la conţinutul art. 127, neexistând nicio raţiune pentru care ipoteza

normei penale privind conflictele de interese să fie mai restrânsă la societatea cu răspundere limitată faţă de societatea pe acţiuni.

Subiect: acţiune civilă; acţiune penală; conflict de interese; Legea nr. 31/1990 privind societăţile; subiecţii infracţiunii.

4. BODU, SEBASTIAN – Reducerea capitalului social. În: Revista Română de Drept Privat – nr. 5, 2015, p. 48-61.

Autorul propune de lege ferenda reformularea textului art. 207 din Legea societăţilor, eliminându-se confuziile dintre modalităţile

de reducere şi formele de restituire.

Subiect: capital social; creditori sociali.

5. BRADEA, DUMITRU-VLAD; TODUŢA, VALENTIN-GHEORGHE – Aspecte problematice privind

aplicarea instituţiei liberării condiţionate. În: Dreptul – nr. 2, 2016, p. 124-132.

Autorii fac următoarele propuneri de lege ferenda: în cazul condamnaţilor care au mai beneficiat anterior, o singură dată, de

instituţia liberării condiţionate, după ce intervine condamnarea pentru cea de-a doua infracţiune, condamnatul ar trebui să execute

o fracţie mai mare de pedeapsă, fracţia mărindu-se procentual; în cazul condamnaţilor care au beneficiat deja de efectele liberării

condiţionate de trei ori, autorii propun o modificare legislativă prohibitivă prin care să se interzică accesul acestor condamnaţi

la beneficiile liberării condiţionate; o ultimă propunere se referă la introducerea, în cadrul art. 99 alin. (1) şi art. 100 din Codul

penal a condiţiei reprezentate de analiza obligatorie a antecedentelor penale ale condamnatului, în cazul în care acestea există,

în momentul dispunerii liberării condiţionate.

Subiect: lege penală mai favorabilă; liberare condiţionată.

6. BRADEA, DUMITRU-VLAD – Aspecte practice privind cercetarea infracţiunii de abandon de familie,

prevăzută în art. 378 alin. (1) lit. c) C.pen. În: Dreptul – nr. 5, 2016, p. 35-44.

Având în vedere dificultăţile de probaţiune referitoare la îndeplinirea condiţiei relei-credinţe în neplata pensiei de întreţinere de

către autorul infracţiunii de abandon de familie, autorul propune de lege ferenda stabilirea unei prezumţii relative de rea-credinţă

în sarcina inculpatului, ulterior momentului dovedirii, de către organele de urmărire penală, a faptului că acesta este apt de

muncă, nu este angajat, nu realizează venituri în mod egal şi nu figurează ca persoană în căutarea unui loc de muncă.

Subiect: abandon de famile; plângere prealabilă; rea-intenţie.

7. CĂTANĂ, EMILIA LUCIA – Exercitarea nelimitată a libertăţii de apreciere – expresie a excesului de

putere al autorităţilor contractante în atribuirea contractului de achiziţie publică. Cenzurabilitatea

acesteia în contenciosul achiziţiilor publice. În: Revista de Drept Public – nr. 2, 2016, p. 94-110.

Autoarea consideră de lege ferenda necesară fie reglementarea unor indicatori clari de apreciere a ceea ce apreciază legiuitorul

a fi „incorect” în sensul normei cuprinse la art. 224 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 98/2016, astfel încât autoritatea contractantă să

poată preveni acest tip de acţiune administrativă, fie modificarea normei juridice cuprinse la art. 224 alin. (1) lit. h) din Legea


REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

* Lucrare realizată de Cristina Păiş şi Mihaela Bora, Consiliul Legislativ.


nr. 98/2016 prin înlocuirea termenului „incorectă” cu sintagma „cu nerespectarea legii”, astfel încât să constituie contravenţie

„aplicarea cu nerespectarea legii, în cadrul procesului de calificare/selecţie şi/sau evaluare a criteriilor de calificare şi selecţie,

a criteriului de atribuire sau a factorilor de evaluare”.

Subiect: autoritate contractantă; contract de achiziţie publică; exces de putere; libertate de apreciere.

8. CIOC SCARLAT, LAVINIA – Detaşările transnaţionale în cadrul grupului de întreprinderi – o

preocupare actuală pe piaţa muncii. În: Revista română de dreptul muncii – nr. 4, 2016, p. 38-45.

În cadrul articolului autoarea propune de lege ferenda modificarea Legii nr. 344/2006 în sensul reglementării noţiunii de „grup

de întreprinderi” pentru a eficientiza mecanismul acestui tip de detaşare în sensul de a răspunde necesităţilor pieţei muncii de

utilizare masivă de personal între societăţi aparţinând aceluiaşi grup.

Subiect: detaşare transnaţională; grup de întreprinderi; Legea nr. 344/2006; salariat.

9. CORAŞ, LEONTIN – Consideraţii referitoare la cazurile speciale în care inculpatul beneficiază de

efectele atenuante ale procedurii abreviate, potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală. În:

Dreptul – nr. 2, 2016, p. 153-156.

Autorul propune de lege ferenda ca la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală să se introducă o nouă teză cu următorul

conţinut: „În cazul respingerii cererii, instanţa dacă constată că situaţia de fapt recunoscută de inculpat este identică cu situaţia

de fapt reţinută în urma cercetării judecătoreşti, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.”

Subiect: Codul de procedură penală; efecte atenuante; procedură abreviată.

10. CORAŞ, LEONTIN – Confiscarea extinsă – aspecte procedurale. În: Dreptul – nr. 6, 2016, p. 176-183.

Autorul propune de lege ferenda introducerea unui alineat nou, alin. (8) la art. 306 din Codul de procedură penală, cu următorul

conţinut: „Organul de urmărire penală este obligat, în cazul confiscării extinse, să întocmească un raport de evaluare care să

cuprindă diferenţa dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite, a cheltuielilor făcute de persoana acuzată şi membrii

familiei acesteia, a valorii bunurilor transferate de către persoana acuzată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane

juridice asupra căreia persoana acuzată deţine controlul, indicându-se bunurile sau sumele de bani supuse confiscării extinse”.

Subiect: aspecte procedurale; confiscare extinsă; raport de evaluare.

11. GHIŢĂ, DANIEL – Discuţii privitoare la aplicarea penalităţilor în cazul neexecutării unor obligaţii

de a face sau de a nu face în lumina art. 906 din noul Cod de procedură civilă şi a art. 1516 din noul Cod

civil. În: Dreptul – nr. 1, 2016, p. 46-62.

Autorul apreciază de lege ferenda că aplicarea penalităţilor cu daunele-interese, în temeiul art. 1.516 din Codul civil şi art. 906

din Codul de procedură civilă nu ar trebui condiţionată de existenţa unui titlu executoriu şi nici limitată la materia executării silite

pe plan procesual, ci, dimpotrivă, acest mijloc de constrângere la executare ar trebui reglementat prin dispoziţii cu caracter

general cuprinse în Codul civil. Aceste dispoziţii ar trebui să instituie, pe de o parte, posibilitatea aplicării penalităţilor stabilite

pe zi de întârziere pentru executarea obligaţiilor de a face sau de a nu face intuitu personae, iar, pe de altă parte, să prevadă expres

posibilitatea cumulului penalităţilor cu daunele-interese.

Subiect: art. 906 din noul Cod de procedură civilă; art. 1.516 din noul Cod civil; obligaţii; penalităţi.

12. GIDRO, DOMINIC ALEXANDRU – Discuţii în legătură cu acţiunea directă a locatarului împotriva

sublocatarului în reglementarea noului Cod civil. În: Dreptul – nr. 4, 2016, p. 9-25.

Autorul propune de lege ferenda introducerea unui nou text în noul Cod civil care să reglementeze solidaritatea pasivă între

locatar şi sublocatar, precum şi bilateralizarea acţiunii directe în sensul acordării dreptului de a formula o acţiune directă şi

sublocatarului împotriva locatarului (potrivit principiului simetriei) în vederea respectării obligaţiilor asumate în cadrul

contractului de locaţiune, care implicit se răsfrâng şi asupra contractului de sublocaţiune.

Subiect: acţiune bilaterală; acţiune directă; locatar; sublocatar.

13. GIDRO, DOMINIC ALEXANDRU – Acţiunea directă a subdobânditorului împotriva primului

vânzător în contextul noului Cod civil. În: Revista Română de Drept Privat – nr. 6, 2015, p. 62-101.

Autorul propune de lege ferenda reanalizarea textelor de lege privitoare la garanţia pentru vicii ascunse în sensul introducerii

unui nou text în cadrul Codului civil, care să prevadă posibilitatea formulării unei acţiuni directe împotriva primului vânzător

sau a unui vânzător anterior, în vederea respectării obligaţiei de garanţie pentru vicii ascunse, astfel cum este reglementată în

cadrul garanţiei pentru evicţiune. Autorul propune şi introducerea unui nou text care să înlocuiască textul art. 1.706 din noul Cod

civil în sensul instituirii, în mod expres, a acţiunii directe a subdobânditorului împotriva primului vânzător sau a unui vânzător

anterior, în ceea ce priveşte garanţia pentru evicţiune.

Subiect: noul Cod civil; primul vânzător; subdobânditor.

14. GORUNESCU, MIRELA – Trecerea frauduloasă a frontierei de stat în reglementarea noului Cod

penal. În: Dreptul – nr. 3, 2016, p. 96-102.

Autoarea propune de lege ferenda ca atât regimul frontierei de stat, cât şi regimul străinilor să fie reglementate prin legi organice.

În acest fel ar fi înlăturate premisele încălcării principiului separaţiei puterilor în stat şi a celui al legalităţii.

Subiect: frontiera de stat; noul Cod penal; trecere frauduloasă.

15. HOBINCU, PETRU – Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări – consideraţii

practice asupra unor elemente de neconstituţionalitate. În: Revista română de drept al afacerilor – nr. 4,

2016, p. 73-82.

Autorul face următoarele propuneri de lege ferenda: definirea conceptului de afectare a suprafeţei terenului, astfel încât să se

ofere criterii tehnice de apreciere şi această suprafaţă să nu se mai confunde cu perimetrul minier sau zona/perimetrul de

exploatare; să fie stabilită competenţa de măsurare şi determinare a afectării în sarcina personalului specializat ANRM, la

solicitarea expresă a unităţilor administrativ teritoriale; stabilirea în sarcina unităţilor administrativ teritoriale a obligaţiei de a

apela la ANRM pentru constatarea afectării şi pentru emiterea autorizaţiei de excavare după constatarea stării iniţiale a terenului,

important mai ales pentru exploatările istorice.

Subiect: noul Cod fiscal; practica judiciară; taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavări.

Referințe bibliografice

16. IONESCU, CRISTIAN – Unele comentarii pe marginea art. 52 din Constituţia revizuită. În: Pandectele

Române – nr. 5, 2016, p. 17-29.

Autorul propune de lege ferenda stabilirea judicioasă a unui echilibru între principiul independenţei şi cel al inamovibilităţii

magistraţilor, pe de o parte, şi răspunderea lor disciplinară şi materială, pe de altă parte.

Subiect: act administrativ ilegal; contencios administrativ; infracţiune de corupţie; răspundere magistraţi.

17. IORDACHE, MĂDĂLINA – Posibilitatea de a contesta o clauză din contractul colectiv de muncă la

nivel de unitate – monopol al sindicatului? Implicaţiile Deciziei de inadmisibilitate pronunţată în cauza

CEDO Marinel Costuţ c. României. În: Curierul judiciar – nr. 6, 2016, p. 309-321.

Autoarea face următoarele propuneri de lege ferenda: modificarea art. 1 lit. i) din Legea nr. 62/2011 cu privire la părţile

contractului colectiv de muncă în sensul normei cuprinse de art. 229 din Codul muncii; modificarea art. 142 din Legea nr.

62/2011 cu privire la părţile care pot solicita constatarea nulităţii unei clauze din contractul colectiv de muncă în sensul stabilirii

expressis verbis a calităţii procesuale active a salariatului ut singuli într-o astfel de acţiune, precum şi a celorlalte persoane care

au această calitate (sindicat, angajator, moştenitorii etc.); modificarea art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prin revenirea la

forma prevăzută de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 referitoare la lipsa necesităţii existenţei unei împuterniciri scrise din

partea salariaţilor, în situaţia în care acesta este iniţiatorul formulării acţiunii în instanţă; completarea art. 28 din Legea nr.

62/2011 cu posibilitatea sindicatului, ca administrator al contractului colectiv de muncă, de a întreprinde toate acţiunile derivate

din contract, fără a avea nevoie de vreo împuternicire în acest sens din partea salariaţilor.

Subiect: contestaţie; contract colectiv de muncă; decizie de inadmisibilitate; sindicat.

18. IVAN, GHEORGHE; IVAN, MARI-CLAUDIA – Soluţionarea propunerii de arestare preventivă a

inculpatului în cursul urmăririi penale. În: Dreptul – nr. 3, 2016, p. 158-180.

Autorii propun de lege ferenda introducerea la art. 225 din Codul de procedură penală a unui alineat nou, alin. (9), cu următorul

cuprins (după modelul francez): „Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate să dispună arestarea preventivă, dacă inculpatul

sau avocatul său solicită un termen pentru a pregăti apărarea. În acest caz, judecătorul poate să dispună arestarea provizorie a

persoanei, pe o perioadă determinată, care în niciun caz nu poate să depăşească 4 zile calendaristice, având obligaţia ca în acest

termen să statueze asupra luării măsurii arestării preventive. Dacă soluţionarea propunerii de arestare preventivă nu are loc în

această perioadă, inculpatul este pus în libertate din oficiu”. De asemenea, autorii propun introducerea în alin. (4) al art. 225 din

Codul de procedură penală şi a ipotezei când inculpatul se află în străinătate.

Subiect: inculpat; propunere de arestare preventivă; urmărire penală.

19. IVAN, MARI-CLAUDIA; IVAN, GHEORGHE – Respingerea propunerii de arestare preventivă a

inculpatului în cursul urmăririi penale. În: Dreptul – nr. 5, 2016, p. 45-55.

Autorii propun de lege ferenda modificarea art. 227 alin. (1) din Codul de procedură penală cu următorul conţinut: „(1)

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege şi dacă nu există vreun caz

de aplicare a măsurii arestării preventive a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând

punerea de îndată în libertate a inculpatului reţinut, dacă nu este deţinut în altă cauză”.

Subiect: inculpat reţinut; propunere de arestare preventivă; urmărire penală.

20. LIPCANU, EMILIAN – Continuitate sau schimbare de paradigmă în problema dovedirii cu martori

a bunurilor proprii în raporturile dintre soţi. În: Dreptul – nr. 5, 2016, p. 26-34.

Autorul propune de lege ferenda înlocuirea sintagmei „şi alte raporturi de familie” cu sintagma „şi alte asemenea raporturi de

familie” din conţinutul art. 316 din Codul de procedură civilă, legiuitorul dând astfel un mesaj clar că a dorit să se refere la

raporturi de familie cu caracter nepatrimonial, ceea ce înlătură riscul ca în raporturi de familie cu caracter patrimonial să se

poată recurge la proba cu martori – rude şi afini în grad interzis de lege.

Subiect: bunuri proprii; dovedire cu martori; raport dintre soţi.

21. VEDINAŞ, VERGINIA – Unele consideraţii teoretice în legătură cu statutul Agenţiei Naţionale de

Administrare a Bunurilor Indisponibilizate. În: Dreptul – nr. 6, 2016, p. 160-168.

Autoarea face următoarele propuneri de lege ferenda: reformularea art. 1 alin. (1) al Legii nr. 318/2015 în sensul „se înfiinţează

Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, denumită în continuare Agenţie, organ al administraţiei centrale

de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Justiţiei”, precum şi reformularea art. 10 alin. (2) al Legii nr.

318/2015 astfel: „În exercitarea atribuţiilor sale, directorul general emite decizii, care au caracter individual, şi instrucţiuni cu

caracter normativ”.

Subiect: Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate; funcţionar public; instituţie publică.

22. PETROIU, MARIUS – Epopeea accesului organelor de stat la datele de trafic, de identificare a

echipamentelor şi de localizare. În: Pandectele Române – nr. 3, 2016, p. 17-29.

Autorul propune de lege ferenda modificarea Legii nr. 51/1991, în sensul menţionării şi în cuprinsul acesteia a termenului

limitativ de maximum 48 de ore pentru soluţionarea unei solicitări de acces, exprimată de un organ de stat cu atribuţii în domeniul

apărării şi securităţii naţionale în temeiul Legii nr. 506/2004, în scopul corelării dispoziţiilor acestor două acte normative, precum

şi reducerea intervalului de 5 ani menţionat de art. 12

1

alin. (5) din Legea nr. 506/2004, nou introdus prin Legea nr. 235/2015,

la 2 ani, în scopul corelării acestui text de lege cu prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1991.

Subiect: acces date; date de localizare; date de trafic; identificare echipamente; organ de stat.

23. PUIE, OLIVIU – Principalele modificări şi completări aduse Codului de procedură civilă prin

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 în materia procedurii de executare silită a hotărârilor

judecătoreşti şi a altor titluri executorii ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015.

Aplicabilitatea şi implicaţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015 în materia procedurii de

executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ prin care au fost

acordate despăgubiri materiale şi morale. În: Pandectele Române – nr. 6, 2016, p. 65-76.

Asigurarea unui cadru normativ unitar în materia executării hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de contencios

administrativ impune, ca de lege ferenda, şi hotărârile judecătoreşti prin care s-au acordat daune materiale şi morale, fie în



cadrul acţiunii de fond, fie pe calea unei acţiuni separate, în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, să fie supuse procedurii

de executare reglementată de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Subiect: contencios administrativ; executare silită; hotărâre judecătorească; titlu executoriu.

24. PUIE, OLIVIU – Hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ şi fiscal

şi procedura de executare a acestora în contextul noului Cod de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015).

În: Dreptul – nr. 4, 2016, p. 30-54.

Autorul propune de lege ferenda completarea art. 3 alin. (2) din noul Cod de procedură fiscală, în sensul de a se preciza expres

că „unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului civil, ale Codului de procedură civilă, republicat, şi ale Legii

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţile publice

fiscale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, raporturilor dintre autorităţile publice fiscale şi contribuabili/plătitori”.

Subiect: act administrativ fiscal; contencios administrativ şi fiscal; executori fiscali; hotărâre judecătorească definitivă.

25. PUIE, OLIVIU – Implicaţiile noului Cod fiscal (Legea nr. 227/2015), ale normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Hotărârea Guvernului nr. 1/2016) şi ale noului Cod de

procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) în materia adoptării unor acte administrative fiscale. Nelegalitatea

şi neconstituţionalitatea unor prevederi din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind

Codul fiscal aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 în materia adoptării unor acte administrative

fiscale. În: Dreptul – nr. 6, 2016, p. 19-46.

Autorul propune de lege ferenda completarea noului Cod de procedură fiscală cu o dispoziţie expresă prin care

contribuabilul/plătitorul să poată solicita organului fiscal rectificarea înscrierilor greşite din certificatul de atestare fiscală. În

ipoteza în care organul fiscal emite o decizie de respingere a cererii de rectificare, se impune, de lege ferenda, ca printr-o

dispoziţie legală expresă să fie conferită posibilitatea contribuabilului/plătitorului de a se adresa, după caz, fie secţiei de

contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, dacă certificatul de atestare fiscală este emis de organul fiscal central, fie

secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, din raza teritorială a organului fiscal local, dacă certificatul de atestare

fiscală a fost emis de organul fiscal local.

Subiect: act administrativ fiscal; Hotărârea Guvernului nr. 1/2016; Legea nr. 227/2015.

26. SCHIAU, IOAN – Contractul de intermediere reglementat de noul Cod civil. În: Revista română de

drept al afacerilor – nr. 1, 2016, p. 59-68.

Autorul propune de lege ferenda reglementarea contractului de intermediere imobiliară şi a activităţii intermediarilor imobiliari,

în considerarea faptului că această activitate ocupă un important segment din piaţa serviciilor oferite de profesionişti.

Subiect: Cod civil; contract de intermediere; intermediar.

27. STĂNESCU-SAS, MIHAIL – Procedura recalculării şi revizuirii pensiilor publice. În: Pandectele

Române – nr. 3, 2016, p. 30-62.

Autorul propune de lege ferenda ca efectul retroactiv al revizuirii dispuse la cererea pensionarului să fie limitat la momentul

depunerii cererii la casa de pensii, pentru a se înlătura diferenţa de tratament care rezultă din posibilitatea discreţionară a acesteia

de a soluţiona favorabil cererea în oricare dintre cele 45 de zile ale termenului prevăzut la art. 106 alin. (1) din Legea nr.

263/2010; pentru a se evita confuzia între efectul retroactiv limitat şi domeniul prescripţiei extinctive, ar trebui evitată referirea

la aceasta din urmă cu ocazia reglementării limitelor efectului retroactiv. La o viitoare modificare a art. 107 alin. (2), revizuirea

dispusă din oficiu ar urma să producă efecte în limita a trei ani anteriori emiterii deciziei de revizuire, iar cea dispusă la cerere,

în limita a trei ani anteriori depunerii cererii la casa de pensii, iar nu „de la data constatării diferenţelor”.

Subiect: recalculare pensii; revizuire pensii; sistem unitar de pensii publice.

28. ŞTEFĂNESCU, ION TRAIAN – Consideraţii referitoare la rolul sindicatelor şi al reprezentanţilor

angajaţilor în desfăşurarea raporturilor de muncă. În: Dreptul – nr. 1, 2016, p. 105-113.

Autorul face următoarele propuneri de lege ferenda: să fie definit ce se înţelege prin atribuţii exclusive ale sindicatelor, măsura

în care sunt necesare şi real utile pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă; condiţia reprezentativităţii sindicatelor de la

nivelul unităţilor să fie cerută numai în cazul exercitării acestor atribuţii exclusive; să se clarifice potrivit cărei proceduri se

aleg reprezentanţii angajaţilor atunci când în unitate nu există, prin ipoteză, un sindicat reprezentativ, dar există unul

nereprezentativ; să se revadă, în sensul extinderii lor, atribuţiile reprezentanţilor angajaţilor reglementate de art. 223 din Codul

muncii; să se reglementeze obligaţia inspectorilor de muncă de a solicita punctul de vedere al sindicatului sau al reprezentanţilor

angajaţilor cu privire la aspectele ce fac obiectul controlului exercitat de către aceşti inspectori; reprezentanţii angajaţilor să

beneficieze şi ei de interdicţia modificării raportului de muncă pentru motive legate de activitatea lor; să se unifice terminologia

utilizată de actele normative, putându-se avea în vedere şi altele, cum ar fi instituirea şi în cazul verificării, pentru concediere,

a corespunderii profesionale – ca şi în cazul cercetării disciplinare –, a asistării angajatului de către un reprezentant sindical sau

a unuia ales de către angajaţi.

Subiect: raporturi de muncă; reprezentanţii angajaţilor; sindicate.

29. ŞTEFĂNESCU, ION TRAIAN – Obligaţia de informare în contextul naşterii şi executării raporturilor

juridice de muncă. În: Revista română de dreptul muncii – nr.6, 2016, p. 19-41.

Ca urmare a analizei legislaţiei referitoare la tematica abordată în acest articol, autorii au ajuns la concluzia că, de lege ferenda,ar fi util să fie incorporate în dreptul naţional toate aspectele cuprinse în normele de la nivel european pentru următoarele cazuri:

– informarea individuală – concedierea colectivă – transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale unităţii.

Subiect: angajat; concediere colectivă; informare; raport juridic de muncă.

30. ŞTEFĂNESCU, TRAIAN – Măsurile asigurătorii în noul Cod de procedură fiscală. În: Revista română

de drept al afacerilor – nr. 1, 2016, p. 43-56.

Autorul face următoarele propuneri de lege ferenda: enunţarea expresă a caracterului imperativ al listei referitoare la ordinea în

care măsurile asigurătorii pot fi dispuse asupra elementelor de patrimoniu ale debitorului, pentru a proteja în mod real

contribuabilul de conduita unor organe fiscale care, în practică, dispun instituirea de măsuri asigurătorii direct asupra

disponibilităţilor băneşti, deşi contribuabilul dispune de bunuri pe care nu le utilizează în mod direct în activitatea comercială;

menţionarea expresă în modelul actelor prin care se instituie măsurile asigurătorii (adresele de înfiinţare a popririi asigurătorii,





procesele verbale de instituire a sechestrului asigurător etc.) a faptului că aceste măsuri încetează în termen de 6 luni, fără

îndeplinirea unei alte formalităţi, în cazul în care nu este emisă şi comunicată o decizie de prelungire a acestei durate. În lipsa

acestei reglementări, apreciem că vor exista numeroase dificultăţi practice, respectiv faptul că terţii responsabili de

indisponibilizarea bunurilor debitorului nu vor da curs ridicării automate a măsurilor asigurătorii după expirarea termenului de

6 luni; reglementarea expresă a termenului în care poate fi introdusă contestaţia împotriva deciziei de instituire a măsurilor

asigurătorii potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală 2016; reglementarea expresă a faptului că, la

stabilirea instanţei competente să judece contestaţia împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, se va avea în vedere

cuantumul creanţei estimate de organul fiscal în sarcina contribuabilului, iar nu valoarea bunurilor indisponibilizate;

reglementarea expresă a valorii la care se calculează cauţiunea datorată de contribuabil pentru suspendarea efectelor deciziei de

instituire a măsurilor asigurătorii (valoarea creanţei estimate de organul fiscal sau valoarea bunurilor indisponibilizate).

Subiect: contencios administrativ şi fiscal; măsuri asigurătorii; noul Cod de procedură fiscală; poprire asigurătorie; sechestru asigurător.

31. TESLOVAN, ROXANA BEATRICE – O concretizare a principiului oportunităţii – renunţarea la

urmărirea penală. În: Caiete de drept penal – nr. 2, 2016, p. 116-153.

Autoarea face următoarele propuneri de lege ferenda: corelarea art. 7, art. 314 şi art. 318 din Codul de procedură penală,

prevederile fiind în mod evident problematice din punct de vedere al momentului în care poate fi pusă problema promovării unei

soluţii de renunţare la urmărirea penală; eliminarea, odată cu noua reglementare procesual penală, a posibilităţii procurorului

de a impune o amendă care să nu aibă natura unei sancţiuni penale; eliminarea prevederii care exclude aplicarea instituţiei cu

privire la faptele care au avut ca urmare moartea victimei.

Subiect: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016; principiul oportunităţii; urmărire penală.

32. TÎRNOVEANU, STAN; CRĂCIUN, IRINA – Dreptul de opţiune al practicianului în insolvenţă cu

privire la soarta contractelor debitorului, în curs la data deschiderii procedurii – „corsetul” libertăţii

contractuale. În: Revista română de drept al afacerilor – nr. 3, 2016, p. 105-152.

Autorii propun de lege ferenda o clarificare a naturii despăgubirilor la care se referă art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2014,

precum şi prin legiferarea unui mecanism precis, a unor criterii concrete de stabilire a întinderii despăgubirilor în ipoteza

admiterii acţiunii formulate de contractant în cazul denunţării unui contract, întemeiată pe art. 123 alin. (4) teza I din lege, acest

lucru fiind necesar şi în spiritul recomandărilor UNCITRAL.

Subiect: administrator judiciar; debitor insolvent; denunţare unilaterală; drept de despăgubire; Legea nr. 85/2014.

33. TODUŢA, VALENTIN-GHEORGHE – Unele consideraţii în legătură cu renunţarea la urmărirea

penală. În: Dreptul – nr. 3, 2016, p. 146-157.

Autorul propune de lege ferenda modificarea art. 318 din Codul de procedură penală privind renunţarea la urmărirea penală, în

sensul introducerii unui alineat nou la acest articol, care să prevadă posibilitatea aplicării de către procurorul de caz, atunci când

apreciază că este necesar, a unei sancţiuni pecuniare suspectului sau inculpatului, faţă de care se va dispune soluţia renunţării

la urmărirea penală. O altă propunere se referă la modificarea art. 9 din Legea nr. 290/2004, republicată, în sensul înscrierii în

cazierul judiciar şi a menţiunilor privind renunţarea la urmărirea penală dispuse in personam.

Subiect: criterii de oportunitate; renunţarea la urmărirea penală.

34. ULUITU, AURELIAN GABRIEL – Interpretarea raţională a art. 38 din Codul muncii din perspectiva

exigenţelor raporturilor juridice de muncă şi ale pieţei muncii. În: Dreptul – nr. 2, 2016, p. 77-81.

Autorul propune de lege ferenda clarificarea art. 38 din Codul muncii prin înlocuirea referirii la drepturi „recunoscute” de lege

cu drepturi „prevăzute” de lege, precum şi reglementarea următoarelor excepţii de la art. 38: a) Salariatul să poată renunţa, total

sau parţial, la un drept al său ori de câte ori ar obţine de la angajator, în schimb, un anumit avantaj. Renunţarea nu ar putea să

vizeze decât acele drepturi cu privire la care părţile pot negocia. Tot astfel, renunţarea (parţială) nu ar putea să se soldeze cu

diminuarea unui drept până la o limită inferioară celei stabilite printr-un act normativ sau prin contractul colectiv de muncă

aplicabil (spre exemplu, s-ar putea renunţa la concediul de odihnă stabilit prin negociere individuală mai mare de 20 zile

lucrătoare, dar nu s-ar putea coborî sub aceste 20 de zile – nivel minim stabilit prin art. 145 alin. (1) din Codul muncii); b)

Salariatul să poată renunţa la un drept al său ori de câte ori, în acest fel, ar salva însuşi contractul individual de muncă (respectiv,

ca urmare a renunţării la un drept – parţial sau chiar total –, salariatul nu ar mai fi concediat pentru motive care nu ţin de persoana

sa, potrivit art. 65 alin. (1) din Codul muncii); c) Salariatul (şi salariaţii) să poată accepta să renunţe temporar, total sau parţial,

la anumite drepturi în condiţii de criză economică de natură a-l afecta direct şi pe angajatorul în cauză.

Subiect: art. 38 din Codul muncii; Codul muncii; piaţa de muncă.

* Lucrare realizată de Lucica-Violeta Niculae şi Cristina Păiş, Consiliul Legislativ.



Articole din revistele de drept străine intrate în Biblioteca Consiliului Legislativ

– Bibliografie adnotată* –

JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL

1. BERGE, JEAN-SYLVESTRE – Le fait de circulation interterritoriale: la méthode du juriste en

question = Deplasarea inter teritorială: metoda folosită de jurişti pusă în discuţie. În: Journal du droit

international – nr. 1, 2016, p. 61-75.

Deşi deplasarea interteritorială a persoanelor şi a bunurilor a cunoscut o dezvoltare fără precedent, procedurile juriştilor nu s-

au dezvoltat pe măsură. Acest fenomen al trecerii frontierei justifică numeroase soluţii în dreptul internaţional lato sensu. Este

remarcabil de observat că juriştii nu au interpretat în mod adecvat această mişcare, fapt care antrenează punerea în discuţie a

soluţiilor. Articolul de faţă analizează un exemplu de tratament juridic al „situaţiilor de mişcare”.

Subiect: circulaţie interteritorială; metodă juridică; restrângere a circulaţiei; situaţii de circulaţie – recunoaştere.

2. DUBUISSON, FRANÇOIS – La question du Sahara occidental devant le Tribunal de l'Union

européenne: une application approximative du droit international relatif aux territoires non autonomes =

Chestiunea Saharei Occidentale în faţa Tribunalului Uniunii Europene: o aplicare aproximativă a dreptuluiinternaţional referitor la teritoriile dependente. În: Journal du droit international – nr. 2, 2016, p. 503-522.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2015, Tribunalul Uniunii Europene a anulat decizia Consiliului din 8 martie 2012 referitoare

la încheierea unui acord între Uniunea Europeană şi Regatul Marocului privind măsurile de liberalizare reciprocă în materia

produselor agricole, a produselor agricole prelucrate, peştelui şi produsele din pescuit, când această decizie „aprobă aplicarea

numitului acord şi Saharei Occidentale”. Tribunalul a considerat că nu există o regulă de drept internaţional care interzice, în

principiu, încheierea unui acord economic care se aplică unui „teritoriu disputat” cu statul care exercită un control de factoasupra acelui teritoriu, dar a considerat că Consiliul Uniunii Europene a comis o eroare clară de apreciere în luarea deciziei,

întrucât nu a examinat suficient elemente pertinente pentru a se asigura că activităţile de producere a produselor destinate

exportului nu sunt de natură să afecteze populaţia teritoriului în discuţie şi nu implică încălcări ale drepturilor sale fundamentale.

Procedând astfel, Tribunalul a dat curs cererii de anulare introdusă de Frontul Polisario, ţinând cont de numeroasele critici

referitoare la interpretarea care s-a făcut în dreptul internaţional, în special cele referitoare la regulile aplicabile situaţiei teritoriilor

dependente, precum şi de obligaţia nerecunoaşterii.

Subiect: drept internaţional public; Maroc; Sahara Occidentală; Uniunea Europeană.

3. HAMAMOTO, SHOTARO – Le Réglement de la CNUDCI sur la transparence dans l'arbitrage entre

investisseurs et Etats fondé sur des traités et la Convention de Maurice sur la transparence = RegulamentulComisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional asupra transparenţei în arbitrajul dintreinvestitori şi state, fondat pe tratate şi Convenţia de la Maurice asupra transparenţei. În: Journal du droit

international – nr. 1, 2016, p. 3-59.

Unul dintre avantajele arbitrajului faţă de procedurile contencioase interne este confidenţialitatea procedurii. Regulamentele

arbitrajului frecvent utilizate în arbitrajul comercial internaţional conţin clauze de confidenţialitate. În acelaşi timp, când aceste

regulamente sunt aplicabile în arbitrajul investiţiilor, confidenţialitatea procedurii este greu compatibilă cu caracterul

esenţialmente public al litigiului, fiind contestată legalitatea actelor statului gazdă ca putere publică. Pentru corectarea acestei

situaţii care riscă să submineze legitimitatea arbitrajului pentru investiţii, Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial

Internaţional (CNUDCI) a redactat un Regulament pentru transparenţa în arbitrajul dintre investitori şi state, bazat pe tratatele

existente.

Subiect: arbitraj; investiţii; Regulamentul CNUDCI; transparenţă.

4. NORD, NICOLAS; CERQUIERA, GUSTAVO – La codification de la résolution du conflit de lois en

Chine et son interprétation par la Cour suprême: entre progrès et incertitudes = Codificare soluţionăriiconflictelor de legi în China şi interpretarea dată de Curtea Supremă: între progres şi incertitudine. În: Journal

du droit international – nr. 1, 2016, p. 77-102.

Intrarea în vigoare la 1 aprilie 2011 a „Legii pentru aplicarea legilor referitoare la relaţiile civile cu element de extraneitate”

marchează un moment de cotitură în istoria dreptului internaţional privat chinez. Este prima codificare în materie, de la

proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949 şi integrează principalele tendinţe ale dreptului internaţional privat

contemporan. Şi totuşi, această codificare nu poate, de una singură, să atingă obiectivele care i-au fost date. Pentru a răspunde

unor chestiuni esenţiale puse în evidenţă de practică, în urma intrării în vigoare a noului text, Curtea Supremă chineză a dat o

interpretare în data de 10 decembrie 2012. Se exemplifică astfel una dintre particularităţile sistemului chinez: Curtea Supremă

adoptă interpretări generale şi abstracte, care joacă un rol fundamental în aplicarea normelor de drept în China. Concentrată pe

dispoziţii generale, interpretarea din anul 2012 aduce clarificări importante. Rămân totuşi numeroase aspecte de clarificat.

Trecerea timpului şi primele aplicări ale normelor de conflict de către judecători nu au ridicat incertitudinile. De exemplu,

determinarea câmpului de aplicare al noii reglementări. Soluţiile reţinute în această privinţă nu sunt finalizate, şi mai mult, sunt

contrare obiectivelor proclamate iniţial de către autorităţile chineze. Marea majoritate a noţiunilor fundamentale ale teoriei

generale a conflictului de legi, au făcut obiectul clarificărilor. S-au făcut progrese notabile, dar ezitările nu s-au eliminat încă.

Subiect: China; conflict de legi; drept internaţional privat.



5. ROBIN, DENYS-SACHA – Statut et bien-être des animaux: quelques remarques sur les balbutiements

d'un droit international animalier = Statutul şi bunăstarea animalelor: câteva observaţii asupra începuturilordreptului internaţional al animalelor. În: Journal du droit international – nr. 2, 2016, p. 455-485.

Ţinând cont de diversitatea regimurilor juridice aplicabile animalelor, astăzi nu se poate vorbi de un veritabil drept internaţional

al animalelor. Pe de-o parte, identificarea unei categorii a dreptului pozitiv care să ţină cont de ansamblul regnului animal rămâne

o operaţiune complexă, cel puţin în ceea ce priveşte compilarea textelor în vigoare. Pe de altă parte, este încă prea devreme pentru

a afirma existenţa unui statut unic. Totuşi, recurgerea din ce în ce mai des la noţiuni de „sensibilitate” şi de „bunăstare” în cadrul

textelor internaţionale pertinente, oferă ansamblului acestor regimuri o oarecare coerenţă. Ca urmare, se poate considera că

statele acceptă să perceapă animalele ca fiind obiecte de o natură particulară. Această constatare este suficientă pentru a lansa

o reflecţie generală asupra apariţiei unui statut care să le fie propriu, ale cărui linii rămân a fi definite. Referitor la regulile de

protecţie care ar decurge, încă este dificil să primească eficacitate deplină. Dacă pentru cazul focilor la OMC s-a înregistrat o

evoluţie specială, bazată pe conceptul de „moralitate publică”, normele referitoare la bunăstarea animalului rămân foarte puţin

aplicate, prinse fiind în menghina intereselor contradictorii ale statelor.

Subiect: animale, bunăstare; animale, protecţie; animale, statut; drept internaţional animalier.

6. VERON, PIERRE – Le règlement (UE) no 542/2014 modifiant le règlement Bruxelles I (refonte)

concernant les règles applicables à la juridiction unifiée du brevet et à la Cour de justice Benelux =

Regulamentul (UE) nr. 542/2014 de modificare a Regulamentului Bruxelles I (modificat) în ceea ce priveştenormele aplicabile cu privire la Curtea unică în materie de brevete şi Curtea de Justiţie din Benelux. În: Journal

du droit international – nr. 2, 2016, p. 523-545.

Regulamentul (UE) nr. 542/2014 din 15 mai 2014 „referitor la modificarea regulamentului (UE) nr. 1215/2015 în ce priveşte

normele aplicabile cu privire la Curtea unică în materie de brevete şi Curtea de Justiţie din Benelux” adaptează regulamentul

Bruxelles (modificat), având în vedere intrarea în vigoare a Acordului referitor la o instanţă unificată a brevetului, semnat la 19

februarie 2013 şi extinderea puterilor conferite Curţii de justiţie Benelux. El adaptează acest regulament la noua varietate juridică

formată de aceste „instanţe comune mai multor state membre”. El instituie şi reguli care dau competenţe acestor noi instanţe

faţă de apărătorii domiciliaţi în afara Uniunii Europene. În sfârşit, el creează în regulamentul „Bruxelles I (modificat)”, în

favoarea instanţei unificate a brevetului, o competenţă extrateritorială, absolut nouă, care merită atenţie.

Subiect: brevet; instanţă; Uniunea Europeană.

REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ

7. ALLAND, DENIS; FLEURY GRAFF, THIBAULT – Les limites de la renonciation par l'Etat à son

immunité d'execution = Limitele renunţării statului la imunitatea la executare silită. În: Revue critique de droit

international privé – nr. 1, 2016, p. 1-19.

Confirmând valabilitatea popririi conturilor bancare ale Republicii Congo, Curtea de casaţie îşi modifică poziţia referitoare la

renunţarea statelor la imunitatea faţă de executarea silită; ea invită la întrebare asupra validităţii pe fond a acestei renunţări,

pentru că, după renunţarea la condiţia de specialitate, rămâne problema realităţii întreruperii caracterului suveranităţii, pentru

care este necesară o renunţare expresă. Ţinând cont de cutuma internaţională şi a funcţiei instituţiei statale, nu este chiar nerealist

a admite că se impune o limitare a renunţării, astfel încât statul să nu poată în mod valabil să pună în discuţie printr-un contract

privat însăşi existenţa sa şi a prerogativelor sale regale. Sunt mai multe căi prin care se permite statului care aplică executarea

silită sancţionarea acestui drept şi obligaţii, în scopul autoconservării statului debitor: opozabilitatea cutumei internaţionale,

luarea în considerare a dreptului statului renunţător şi chiar principiului indisponibilităţii competenţelor sau ordinea publică

internaţională, care se opun punerii în discuţie a existenţei statului renunţător.

Subiect: executare silită a statului; prerogative statale; stat; suveranitate.

8. JAULT-SESEKE, FABIENNE; ROBINE, DAVID – Le réglement 2015/848: le vin nouveau et les vieilles

outres = Regulamentul 2015/848: vin nou şi burdufurile vechi. În: Revue critique de droit international privé –

nr. 1, 2016, p. 21-49.

Prezentul articol se concentrează pe principalele beneficii aduse de reformă, studiind regulile referitoare la câmpul de aplicare

al regulamentului, competenţa jurisdicţională, procedurile secundare, grupurile de societăţi şi protecţia creditorilor. Concluzia

este că noul regulament asupra insolvabilităţii este incontestabil un text care a profitat de aplicarea şi de jurisprudenţa

predecesorului său. El aduce importante inovaţii, în linii mari salutate, dar care vor trebui să fie supuse examenului practic.

Eficacitatea procedurilor de insolvabilitate în cadrul Spaţiului judiciar european a condus la întărirea mecanismelor de cooperare,

la multiplicarea regulilor materiale, fără reducerea autonomiei statelor membre. Dincolo de mecanismele clasice de drept

internaţional privat pe care le rafinează, regulamentul 2015/848 se prezintă ca un pas mic pe calea armonizării dreptului de

insolvabilitate.

Subiect: creditor; insolvabilitate.

REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ

9. GIANNOULIS, VISSARION – La CJUE et les délais d'exécution du mandat d'arrêt européen = CJUEşi termenele de executare a mandatului european de arestare. În: Revue de science criminelle et de droit pénal

comparé – nr. 2, 2016, p. 237-254.

Hotărârea CJUE în cauza Lanigan a precizat, pentru prima dată, consecinţele depăşirii termenelor de executare a mandatului

european de arestare (MEA) atât în ceea ce priveşte obligaţia de executare, cât şi referitor la drepturile persoanei căutate. Pentru

a reţine valabilitatea unei asemenea obligaţii, dincolo de cadrul temporal fixat în decizia-cadru, CJUE a fost constrânsă să

relativizeze natura şi să limiteze rolul termenelor în cadrul procedurii de reducere. Pentru asigurarea conformităţii acestei soluţii

cu garanţia drepturilor fundamentale, s-a sprijinit pe dreptul la libertate şi pe caracterul rezonabil al duratei detenţiei persoanei

căutate, în ansamblul procedurii de executare a MEA. Totuşi, interpretarea relativistă a drepturilor fundamentale dezvăluie

instrumentalizarea acestora din urmă în punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce în materie penală.



Subiect: drepturile omului; durată rezonabilă; mandat european de arestare; obligaţie de executare MEA; relativizare durată rezonabilă;

termen; termen, funcţie procedurală.

10. SIMON, ANNE – Les incohérences de la mise en liberté médicale ou la confirmation des incertitudes

quant à la nature de la détention provisoire = Contradicţiile punerii în libertate pe motive medicale sauconfirmarea incertitudinilor referitoare la natura detenţiei provizorii. În: Revue de science criminelle et de

droit pénal comparé – nr. 2, 2016, p. 219-236.

Legea nr. 2014-896 din 15 august 2014 referitoare la individualizarea pedepselor şi întărirea eficacităţii sancţiunilor penale a

creat, în afara unei noi sancţiuni de constrângere penală, un mecanism de punere în libertate pe motive medicale a persoanelor

aflate în detenţie provizorie. Dacă necesitatea unei proceduri de liberare în caz de incapacitate medicală pentru suportarea

detenţiei trebuia dedusă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, modalităţile de integrare a acestei exigenţe, care

rezultă din noul articol 147-1 din codul de procedură penală merită critici dure. Mai întâi, această dispoziţie deschide o nouă

procedură de punere în libertate care se adaugă procedurilor existente. Ea este astfel golită de orice autonomie şi de orice valoare,

deşi ar trebui să încarneze interzicerea absolută a tratamentelor inumane şi degradante. Apoi, îndepărtată în caz de „risc grav de

recidivă”, punerea în libertate medicală îngroapă conceptul represiv al detenţiei provizorii, aducând atingere prezumţiei de

nevinovăţie. Excepţia admite, în sfârşit, o aplicare relativă a drepturilor absolute protejate de articolul 2 şi 3 al Convenţiei

Europene a Drepturilor Omului.

Subiect: detenţie provizorie; infracţiune; liberare pe motive de sănătate.

11. SOURZAT, CLAIRE – Essai d'une analyse de rapports entre procédures fiscale et pénale = Încercarede analiză a raporturilor dintre procedurile fiscale şi penale. În: Revue de science criminelle et de droit pénal

comparé – nr. 2, 2016, p. 199-217.

Posibilitatea de a avea acelaşi comportament în materie fiscală şi penală pare să se apropie de sfârşit. Când sunt aduse în concurenţă

două căi represive distincte, pentru a sancţiona aceeaşi faptă, optarea pentru una sau alta pune pe cel în cauză într-o situaţie egală

din punct de vedere al garanţiilor care-i sunt acordate? Articolul 8 al DDHC supune dreptul represiv penal şi administrativ (când

sancţiunea are caracter de pedeapsă) pe un soclu comun de garanţii. În dreptul substanţial, aceste standarde fac obiectul unei

interpretări variabile din cauza specificităţii surselor şi a finalităţii dreptului fiscal. Referitor la aspectul procedural, modelul

european al articolului 6 din Convenţia drepturilor omului ar trebui să conducă la apariţia unui model unic. Şi totuşi, garanţiile

procedurii fiscale care nu încap perfect în materia penală, nu converg în direcţia celor acordate de procedura penală.

Subiect: garanţii procedurale; pedepse; procedură fiscală; procedură penală; sancţiuni.

REVUE DU DROIT PUBLIC

12. VOIZARD, KARL-HENRI – Les passeurs de temps toujours entre deux rives. A propos des

architectes fonctionnaires = Clădirile ca martori ai trecerii timpului. Despre corpul arhitecţilor oficiali. În:

Revue du droit public – nr. 2, 2016, p. 517-544.

O operă de arhitectură, oricare ar fi ea, nu ar putea fi separată de contextul care a influenţat realizarea ei, nici de valorile şi

tradiţiile cu care este impregnată. Un edificiu este, din acest punct de vedere, marca unei forme de identitate colectivă. Prin

ornamentare, prin organizarea specifică a spaţiului, armonia liniilor drepte şi curbe, aspectul estetic şi construcţia identităţii se

urmăreşte, în cadrul clădirii, o traiectorie comună. Legate de o identitate schimbătoare prin natură, construcţiile arhitecturale,

observate fie la nivel de oraş, fie la nivel de regiune sau populaţie, sunt şi ele constante ale evoluţiei. Arhitectura urmează şi

însoţeşte frământările grupului, transformările societăţii, evenimentele istorice. Modificarea stilului, adoptarea de soluţii

arhitecturale fără legătură cu trecutul, semnifică adesea schimbări profunde. Edificiul trebuie înţeles ca acoperirea materială a

unui timp social: este un produs pur al istoriei. Se înţelege de ce statele se preocupă „spontan” de soarta acestor opere. Vor să

le protejeze pe cele mai importante, cele care „vorbesc ochilor”, cele care scot în evidenţă istoria pietrei sau a cărămizii. Ele fac

parte din acest vast ansamblu de elemente simbolice care au forţa de a crea, consolida, reînsufleţi sentimentul naţional.

Monumentele istorice sunt concepute ca o moştenire, un patrimoniu pe care oamenii şi-l transmit de la o generaţie la alta.

Legătura transmisă din generaţie în generaţie întăreşte, în acel spaţiu, coeziunea între indivizi, stimulează sentimentul de împărţire

al unui trecut comun şi în acelaşi timp, reaminteşte existenţa unei obligaţii colective faţă de generaţiile viitoare.

Subiect: arhitecţi; calitate arhitect; patrimoniu; statut funcţionar.

13. BLACHER, PHILIPPE – Le contrôle par le Conseil constitutionnel des lois constitutionnelles = Controlullegilor constituţionale de către Consiliul Constituţional. În: Revue du droit public – nr. 2, 2016, p. 545-556.

În dreptul pozitiv, Consiliul Constituţional s-a declarat incompetent să asigure controlul de constituţionalitate al legilor

constituţionale. Refuzul său se sprijină pe două argumente de drept, bine cunoscute: pe de-o parte, Constituţia nu a abilitat în

mod expres Consiliul să examineze conformitatea unei legi constituţionale cu Constituţia; pe de altă parte, autorul legii

constituţionale este „suveran”: el poate în mod liber să modifice Constituţia. La aceste motive juridice se adaugă un argument

politic, apărut odată cu decizia din 6 noiembrie 1962 referitoare la o lege constituţională privind referendumul; potrivit autorului,

aceasta din urmă n-ar trebui să facă obiectul controlului unei instanţe, pentru că un referendum exprimă direct voinţa suverană.

Subiect: Consiliul Constituţional; constituţionalitate, control; convenţionalitate, control; legi constituţionale.

14. CARON, MATTHIEU – Réflexions sur la constitutionnalisation des politiques économiques

conjonturelles = Reflecţii privind constituţionalizarea politicilor economice conjuncturale. În: Revue du droit

public – nr. 2, 2016, p. 557-595.

În anul 1959, când Parlamentul francez adopta constituţia fiscală a statului, se avea în vedere un text ce lăsa puterilor publice

„maximum de libertate de acţiune, pentru a răspunde conjuncturii”. Începând cu 1 ianuarie 2013, „regula de aur” a echilibrului

finanţelor publice din Tratatul de stabilitate, coordonare şi guvernanţă în cadrul Uniunii economice şi monetare a plafonat deficitul

structural anual al administraţiilor publice naţionale la 0,5% din PIB. Franţa a ales să înscrie această regulă bugetară într-o lege

organică, pe când alte ţări precum Spania sau Italia au înscris-o în Constituţie. Fără îndoială, o asemenea constituţionalizare a unei

reguli de politică economică conjuncturală dă naştere unor subiecte de reflecţie pentru ştiinţa constituţională.

Subiect: constituţionalizare; doctrina neoliberală; politici economice; politici monetare.



15. GUIGUE, ALEXANDRE – L'identité constitutionnelle du Royaume-Uni et le droit de l'Union

européenne dans la jurisprudence constitutionelle du Royaume-Uni = Identitatea constituţională aRegatului Unit şi dreptul Uniunii Europene în jurisprudenţa constituţională a Regatului Unit. În: Revue du

droit public – nr. 2, 2016, p. 597-621.

De la acceptarea sa de către Regatul Unit, principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene s-a aflat în centrul dezbaterii asupra

suveranităţii, care a împărţit opiniile autorilor. Dezbaterea a evoluat în sensul reafirmării suveranităţii Regatului Unit în contextul

Uniunii Europene.

Subiect: abrogare implicită; conflict de norme; identitate constituţională; Regatul Unit; supremaţie; suveranitate.

16. MASING, JOHANNES – Unité et diversité dans la protection européenne des droits fondamentaux =

Unitate şi diversitate în protecţia europeană a drepturilor fundamentale. În: Revue du droit public – nr. 2,

2016, p. 623-652.

Viitorul Europei trebuie să fie unitatea sau diversitatea? Această chestiune este una din mizele esenţiale referitoare la protecţia

drepturilor fundamentale. În ce măsură portul voalului integral pe stradă, a fularului islamic de către profesori sau elevi în şcolile

publice, sau alte însemne religioase pot fi interzise. Până unde merge libertatea de manifestare a extremei de dreapta sau de

stânga? În care circumstanţe serviciile secrete, poliţia, societăţile sau persoanele particulare pot primi şi transmite informaţii?

Ce fel de informaţii? Există un drept la grevă politică, un drept la grevă al funcţionarilor? „Flash mob”-urile sunt legale? Există

un drept al omului la ajutor social? Care sunt exigenţele constituţionale care determină întinderea acestuia? Trebuie extins şi la

solicitanţii de azil? Ce exigenţe impun drepturile fundamentale organismelor audiovizualului sau institutelor de învăţământ

superior? „Recunoaşterea vinovăţiei” pe baza unui acord negociat cu parchetul sau condamnarea în contumacie în dreptul penal

– ce limite şi ce garanţii procedurale le sunt impuse de Constituţie? Posibilitatea de armonizare şi unificare a dreptului în Europa,

ca răspuns la aceste întrebări, este legată indisolubil de protecţia drepturilor fundamentale.

Subiect: diversitate; drepturi fundamentale; unitate.

17. PASTOREL, JEAN-PAUL – Qu'est-ce qu'un impôt confiscatoire? = Ce este o supra impozitare? În:

Revue du droit public – nr. 2, 2016, p. 685-705.

Fiscalitatea trebuie să răspundă obiectivelor articolului 13 din Declaraţia de la 1789, adică „întreţinerea forţei publice şi a

cheltuielilor administraţiei”. Pentru atingerea acestui obiectiv, legiuitorul stabileşte, în mod unilateral, un impozit. Procesul

deciziei fiscale este dependent de interacţiunile dintre numeroşi actori, fiecare acţionând conform propriei sale raţiuni; în acelaşi

timp, este adevărat că alegerea legiuitorului condiţionează prejudecata fiscală. Acest lucru nu este criticabil în sine. Impozitul

depinde de fapt, atât de mediul socio-economic cât şi de raportul forţelor politice ale momentului. Există riscul de a vedea

puterea politică utilizându-l ca pe un instrument al opţiunilor sale ideologice, pentru un scop care nu este cel urmărit. Unele

categorii de contribuabili pot avea sentimentul că sunt obligaţi la un impozit sancţionator. Iată de ce, dacă judecătorul

constituţional recunoaşte legiuitorului o largă masă de manevră în determinarea interesului general, el refuză să dea mână liberă

arbitrariului şi abuzului de putere. Arbitrariul – sau sentimentul de arbitrar, justificat sau nu – se poate ridica atunci când

impozitarea fiscală este de natură a îmbrăca un caracter sancţionator sau când legiuitorul urmăreşte un scop fără legătură cu

obiectul legii care a stabilit impozitul.

Subiect: contribuabil; fiscalitate; impozit; supra impozitare.

REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL

18. BARRUE-BELOU, REMI – Le développement des références juridictionnelles dans les visas du

Conseil constitutionnel: vers une fonction de Cour suprême? = Dezvoltarea referinţelor jurisdicţionale înformulele de încheiere pronunţate de Consiliul constituţional: către o funcţie de Curte supremă? În: Revue

française de droit constitutionnel – nr. 106, 2016, p. 259-282.

Formulele de încheiere din deciziile Consiliului constituţional sunt percepute ca parte a deciziei care arată textele pe care se

bazează aceasta din urmă. Ele se marchează la începutul deciziei şi pot acoperi două concepte relativ distincte. Primul este un

concept formal şi conduce la considerarea acestor formule ca tot ceea ce precedă considerentele. Ele conţin textul normativ

care permite învestirea Consiliului, data acestuia, identificarea părţilor, textele pe care Consiliul se sprijină în luarea deciziei şi

indicarea timpului pentru depunerea observaţiilor părţilor. A doua concepţie este luarea în considerare a acestor formule de

încheiere ca texte, documente şi referinţe jurisdicţionale pe care le aplică judecătorul constituţional în luarea deciziei şi pe care

se bazează pentru stabilirea convingerii sale. Într-un studiu al acestor încheieri este pertinent a identifica deciziile jurisdicţionale

din dosarele de documentare, pe care Consiliul se sprijină în emiterea deciziei sale în scopul evaluării la justa valoare a

importanţei studiului jurisprudenţei altor instanţe. Prin lipsa obiceiului de a recurge la alte decizii jurisdicţionale în aceste

încheieri, acestea nu apar decât foarte rar în textul deciziei, în timp ce la dosarul de documentare care serveşte de bază de lucru

pentru membrii Consiliului se face – din ce în ce mai des – referire. Pare astfel pertinentă luarea în considerare a celei de-a doua

concepţii care nu fixează o limită formală pentru această formulă de încheiere, ci are în vedere referirile care au avut o oarecare

greutate asupra deciziei.

Subiect: Consiliul constituţional; decizie, conţinut; drept, interpretare; Franţa; normă naţională.

19. BLANDIN, AMANDINE – Article 35 de la Constitution: état de l'information du Parlement sur les

interventions militaires à l'étranger = Articolul 35 din Constituţie: informarea Parlamentului despreintervenţiile militare în străinătate. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 105, 2016, p. 3-36.

La revizuirea Constituţiei din 23 iulie 2008, constituantul a completat articolul 35 cu un nou dispozitiv de control parlamentar

a intervenţiilor militare în străinătate, inspirat fiind de propunerea nr. 53 a Comitetului de reflecţie şi propuneri asupra

modernizării şi reechilibrării instituţiilor celei de-a V-a Republici. Acest nou dispozitiv se bazează pe o obligaţie de informare

a Parlamentului nu mai târziu de trei zile de la începutul intervenţiei, şi aceasta numai dacă durează mai mult de patru luni. Dacă

intervenţia durează peste patru luni, Guvernul cere autorizarea de prelungire de la Parlament. Informarea se face prin două

canale: informare în plen şi informare a comisiilor parlamentare competente.

Subiect: informare; intervenţie militară în străinătate; parlament.



20. CHARITE, MAXIME – Les règles impératives du droit international, limite matérielle à la révision

de la Constitution fédérale de la Confédération suisse = Regulile imperative ale dreptului internaţional calimită materială de revizuire a Constituţiei federale a Confederaţiei Elveţiene. În: Revue française de droit

constitutionnel – nr. 106, 2016, p. 309-321.

Declarând nevalabilă o modificare a Constituţiei, care viza definirea într-o manieră restrictivă a noţiunii de reguli imperative a

dreptului internaţional – la 20 martie 2015 -, Adunarea federală a descoperit o originalitate puţin cunoscută a dreptului

constituţional elveţian: regulile imperative ale dreptului internaţional ca limită materială de revizuire a Constituţiei federale.

Noţiunea de „regulă imperativă a dreptului internaţional” este urmare a „normei imperative de drept internaţional general”,

numită şi jus cogens, consacrată prin Convenţia de la Viena asupra dreptului tratatelor din 23 mai 1969 în articolele 53, 64 şi

71 şi teoretizată de internaţionalistul elveţian Robert Kolb. Mai precis, norma imperativă a dreptului internaţional general „este

o normă acceptată şi recunoscută de comunitatea internaţională a statelor în ansamblul său, ca norma de la care nu este permisă

nicio derogare şi care nu poate fi modificată decât printr-o nouă normă de drept internaţional general, având acelaşi caracter”.

Această recunoaştere ilustrează „problematica relaţiilor dintre justiţia constituţională şi democraţia referendară”, probematica

frontierelor între dreptul constituţional şi dreptul internaţional public, discipline a căror complicitate nu are, vorbind de juscogens, nimic surprinzător în măsura în care acest „ansamblu de norme imperative au o similaritate cu dreptul constituţional în

sistemele juridice interne” pentru că îşi dispută amândouă supremaţia legiferării în domeniul constituţional.

Subiect: Constituţie Elveţia; drept internaţional; jus cogens; revizuire, limite

21. HOLMOYVIK, EIRIK – Deux siècles de séparation horizontale des pouvoirs en Norvège = Douăsecole de separaţie orizontală a puterilor în Norvegia. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 106,

2016, p. 323-333.

Constituţia norvegiană din 17 mai 1814 este, după Constituţia americană de la 1787, cea mai veche constituţie în vigoare şi azi.

Ea a evoluat între timp, fie prin numeroase amendamente (în jur de 300), fie prin schimbările interpretative date modificările

din societate de-a lungul timpului. Acest studiu se apleacă în mod special asupra modificărilor referitoare la sistemul de separaţie

a puterilor, suferite pe parcursul anilor. De fapt, acest sistem a dat naştere, de-a lungul îndelungii istorii norvegiene, la nenumărate

controverse.

Subiect: constituţie; Norvegia; puterile statului; separaţia puterilor.

22. SEVERINO, CATERINA – L'influence de la doctrine sur la jurisprudence du Conseil constitutionnel =

Influenţa doctrinei asupra jurisprudenţei Consiliului constituţional. În: Revue française de droit constitutionnel –

nr. 105, 2016, p. 77-99.

Ce importanţă poate avea faptul că argumentele comunităţii ştiinţifice au impact asupra deciziilor Consiliului constituţional, din

moment de acest organism promovează eficace drepturile şi libertăţile cetăţeanului şi garantează respectul constituţiei. Care

este interesul găsirii urmelor influenţei doctrinale în jurisprudenţa Consiliului constituţional, dacă nu cumva necesitatea unei

recunoaşteri; dincolo de indiscutabila sa utilitate pedagogică, este auzită când sunt luate hotărâri referitoare la constituţie? Este

organul decident receptiv la opiniile doctrinare?

Subiect: constituant; curent doctrinar; doctrină; doctrină, utilitate.

23. TORCOL, SYLVIE – Le droit constitutionnel européen, droit de la conciliation des ordres juridiques =

Dreptul constituţional european, drept al concilierii sistemelor juridice. În: Revue française de droit

constitutionnel – nr. 105, 2016, p. 101-126.

Internaţionalizarea şi europenizarea dreptului sunt fenomene bine cunoscute azi, chiar dacă o parte a doctrinei minimizează sau

deplânge ceea ce este deja evident. Nu au importanţă convingerile personale, argumentele ştiinţifice sau poziţiile principiilor,

pentru că e dificil de contestat faptele, cu atât mai mult în cazul statelor membre ale Uniunii Europene. Dreptul internaţional,

dreptul Uniunii, dreptul european – sistemele juridice statale –, sunt „penetrate” de un drept „extern”, „exterior”, uneori calificat

ca „străin”. Nu este uşoară, (mai ales în Franţa, unde suveranitatea în sensul bodinian al termenului este încă pregnantă)

acceptarea condiţionării dreptului său prin reguli supranaţionale.

Subiect: dreptul Uniunii Europene; europenizare; federalism statal; internaţionalizare; sistem juridic; supremaţie drept european;

suveranitate.

REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ

24. CARPENTIER, MATHIEU – Pour de nouveaux „modeles” de justice constitutionnelle = Pentru noi„modele” de justiţie constituţională. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 1, 2016, p. 179-219.

Dezbaterea a născut discuţii aprinse între partizanii şi criticii modelelor tradiţionale (european / kelsian, american) de justiţie

constituţională. Prezentul articol arată că unii, ca şi ceilalţi, rămân prizonierii unei abordări excesiv organice a materiei. Imediat

ce se deplasează obiectul comparaţiei de la organ la funcţie şi se au în vedere diversele modalităţi în care se exercită funcţiile

justiţiei constituţionale în cadrul sistemelor juridice contemporane, se realizează măsura caracterului iremediabil confuz al

criteriilor de modernizare (judecător obişnuit/instanţă specializată; control difuz/concentrat; concret/abstract, etc.) în mod

neobişnuit reţinute atât de către cei care apără modelele tradiţionale, cât şi de cei care cred că pot constata amestecul argumentelor

decisive contra celor din urmă. Miza este aceea de abandonare a acestor instrumente clasice şi propunerea de noi parametrii

pertinenţi pentru o modelare alternativă, atentă să reprezinte diversele roluri încredinţate judecătorului care exercită funcţii de

justiţie constituţională şi locul care le este conferit în cadrul edificiului constituţional.

Subiect: constituţie; judecător; justiţie constituţională.

25. PARDINI, JEAN-JACQUES – La rationalisation de la justice administrative en Italie: éléments

d'actualité = Raţionalizarea justiţiei administrative în Italia: elemente de actualitate. În: Revue internationale

de droit comparé – nr. 1, 2016, p. 85-112.

Justiţia italiană este în plină transformare de câţiva ani. În afară de codificarea procesului administrativ realizată prin decretul

legislativ nr. 104 din 1 iulie 2010 (intrat în vigoare la 16 septembrie 2010), au fost adoptate numeroase măsuri ce tind să simplifice

acest proces. Este vorba de raţionalizarea mecanismelor şi procedurilor care guvernează contenciosul administrativ, instanţele –

Consiliul de stat şi Tribunalele administrative regionale – fiind confruntate şi azi cu un volum mare de dosare. Măsurile evocate



pot fi clasate în două categorii, în funcţie de finalitatea urmărită de puterea publică: instituirea de mecanisme care vizează

stoparea afluxului de recursuri şi mecanisme menite să contribuie la celeritate în procesul administrativ. Este de subliniat efortul

făcut pentru stoparea numărului de dosare şi pentru a face mai „simplu” procesul administrativ fără a uita grija pentru

„accelerarea” lui. Cu toate acestea, reflecţia ar trebui să abordeze impactul măsurilor luate asupra justiţiabililor.

Subiect: celeritate; drept administrativ; Italia; litigiu; raţionalizare.

26. PIQUET, HELENE – La résolution judiciaire du conflit (JDR) par les juges en Alberta: un modèle

hybride = Rezolvarea conflictelor judiciare de către judecătorii din Alberta: un model hibrid. În: Revue

internationale de droit comparé – nr. 1, 2016, p. 153-178.

Rezolvarea conflictelor judiciare (JDR) de către judecător în Alberta, Canada, a fost dezvoltată de judecători. Medierea judiciară

constituie una din tehnicile utilizate în cadrul acestui proces. JDR derogă de la modelul „forumului public de justiţie” identificat

de Garapon şi Papadopoulod pentru ţările în care funcţionează „common law”. RCJ suferă de o nefericită asociere cu medierea

extrajudiciară, deşi se deosebeşte de ea în multe aspecte. Este vorba de un model hibrid, care combină elemente de justiţie

privată şi justiţie publică. Trăsăturile sale particulare, adică rolul central al judecătorului în JDR şi caracterul confidenţial al

procesului suscită temeri în ceea ce priveşte natura sistemului canadian de justiţie civilă. Temerile sunt nefondate. JDR, în plus

faţă de proces, răspunde nevoilor părţilor şi nu ameninţă paradigma „forum public de justiţie”.

Subiect: Canada; judecător; sistem hibrid de justiţie; soluţionare conflict.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL

27. BARBIER, HUGO – Les grands mouvements du droit commun des contrats après l'ordonnance du

10 février 2016 = Schimbările majore în dreptul comun al contractelor, după adoptarea ordonanţei din 10 februarie 2016. În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 2, 2016, p. 247-261.

Ordonanţa nr. 2016-131 din 10 februarie 2016 referitoare la reforma dreptului contractelor, la regimul general şi la dovada

obligaţiilor, modifică în profunzime dreptul comun al contractelor. Urmărind scopurile complementare de echilibru şi eficacitate,

legiuitorul a remodelat libertatea contractuală, forţa obligatorie şi exigenţa bunei credinţe. El dă astfel dreptului comun un loc

nou, face să evolueze resorturile principale ale contractului, şi procedând astfel, lasă noi marje de manevră atât contractanţilor

cât şi judecătorului.

Subiect: contract; dreptul contractelor; forţa obligatorie a contractului; limita forţei obligatorii; obligaţii; riscuri previzibile.

28. CHAIGNEAU, AURORE – Pour un droit du lien. Le débat sur la gestation pour autrui comme

catalyseur d'un droit de la filiation renouvelé = Pentru un drept de legătură. Dezbatere asupra gestaţieipentru altul ca şi catalizator pentru un drept al filiaţiei reînnoit. În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 2,

2016, p. 263-278.

Recentele decizii ale Curţii de casaţie şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului n-au pus capăt dezbaterilor asupra statutului

civil – în Franţa – al copiilor născuţi în străinătate. Nereuşind să împiedice părinţii să recurgă la unele practici in străinătate, starea

civilă a copilului a devenit arma de luptă contra metodelor de procreere contestate. O reformă a regulilor filiaţiei elective, o

clarificare a locului fiecărui părinte, ar putea fi ocazia pentru deplasarea dezbaterii de la statutul copilului spre cel al părinţilor.

Subiect: confuzie de legături; filiaţie; gestaţie pentru altul; stare civilă copil.

29. ROUVIERE, FREDERIC – Le fondement du savoir juridique = Fundamentul cunoştinţelor juridice.

În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 2, 2016, p. 279-296.

Este posibilă fundamentarea cunoştinţei juridice fără a defini dreptul, adică fără angajamentul într-o discuţie metafizică. Pentru

aceasta, punctul de plecare al analizei trebuie să fie activitatea practicianului şi nu conceptul de drept. Interesul unui astfel de

demers nu este doar pentru stabilirea existenţei unei cunoaşteri juridice autonome, ci pentru explicarea şi descrierea resorturilor

teoretice ale activităţii juridice. Argumentarea, interpretarea, calificarea şi operaţiunile intelectuale în drept, în general, se bazează

toate în ultimă instanţă, pe regula formală de justiţie. Aceasta impune un tratament identic al cazurilor asemănătoare. Astfel,

regula formală de justiţie constituie fundamentul teoretic al activităţii practice în drept. Ea este baza profesiei de jurist a cărui

activitate intelectuală nu se reduce nici la logica formală, nici la o singură cunoaştere.

Subiect: cunoştinţe juridice; practician al dreptului.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL ET DE DROIT ÉCONOMIQUE

30. BERT, DANIEL; KHERBOUCHE, SAFIA – L'insaisissabilité de droit de la résidence principale de

l'entrepreneur individuel: une réforme insaisissable? = Insesizabilitatea dreptului la reşedinţă principală aantreprenorului individual: o reformă imperceptibilă? În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit

économique – nr. 2, p. 241-251.

Legea pentru creşterea, activitatea şi egalitatea de şanse economice din 6 august 2015, cunoscută ca şi „legea Macron” consacră

neurmărirea de drept a reşedinţei principale, fără a înlocui declaraţia notarială de neurmărire, care este limitată de acum încolo

la alte imobile decât reşedinţa principală. Deşi obiectivul acestei norme este acela de simplificare a dreptului, dispozitivul

ascunde reale dificultăţi de aplicare. Este regretabil şi faptul că legiuitorul nu a profitat de ocazie pentru a clarifica regimul de

neurmărire pentru şeful întreprinderii care se află în procedura de faliment.

Subiect: drept de reşedinţă, neurmărire; legea Macron.

31. PIATTI, MARIE-CHRISTINE – De la main au doigt de l'artiste. Quel impact sur le droit de la

propriété intellectuelle? = De la mână la degetul artistului. Impactul asupra dreptului proprietăţii intelectualeÎn: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique – nr. 2, 2016, p. 253-272.

Mâna ca organ, nu este supusă creierului, ea îndeplineşte una sau mai multe funcţii precum o fac rinichii, genunchii sau limba.

În schimb, activitatea sa, gesturile şi memoria ei depind de un sediu nervos situat în cortex, care trimite ordine şi pe care mâna

le execută mai mult sau mai puţin bine, pentru că în grosimea ei carnală, ea se opune gândului, sau cel puţin îl interpretează. Nu

există perfecţiune în lucrul făcut manual, ceea ce face ca artizanatul de azi (cel din era mecanizată) să fie atractiv într-o manieră

care n-a mai fost întâlnită înaintea erei industrializate (şi a informaticii) pentru că are un farmec al liniei sau o prezenţă manifestată



prin tactilitate, chiar dacă acest lucru făcut manual prezintă un defect sau o imperfecţiune. Producerea de artizanat este o

interpretare? Aceasta este întrebarea pusă de dreptul proprietăţii intelectuale şi locul pe care autorul şi/sau interpretul îl ocupă.

Ce este producţia degetelor: este un autor la capătul acestora?

Subiect: artizanat; drept de proprietate intelectuală; lucru de mână.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN

32. DAVID, JULES – Les recours administratifs contre les actes des agences européennes = Recursuladministrativ împotriva actelor agenţiilor europene În: Revue trimestrielle de droit européen – nr. 2, 2016,

p. 275-291.

Soluţionarea litigiilor administrative care implică o autoritate publică europeană este în general asigurată pe calea unui recurs

jurisdicţional direct, în faţa judecătorului Uniunii. Se întâmplă uneori ca dreptul european să impună o procedură specială de

recurs administrativ, prealabilă sesizării judecătorului. Contenciosul actelor agenţiilor Uniunii Europene oferă o ilustrare

remarcabilă, deşi neexplorată suficient de doctrină. În unele cazuri, dreptul Uniunii deschide reclamanţilor care doresc să conteste

un act al unei agenţii veritabile recursuri contencioase, adesea foarte sofisticate, în faţa unei instanţe administrative. Aceste

recursuri, oricât de numeroase şi variate, sunt organizate într-un cadru formal şi procedural bine precizat, pentru toate nivelele

de jurisdicţie, dând naştere astfel unui regim juridic omogen.

Subiect: act agenţie europeană; contencios european; recurs administrativ; recurs extern; recurs intern.

33. FLAVIER, HUGO – Parlement européen et relations extérieures: une révolution démocratique en

marche? = Parlamentul European şi relaţiile externe: o revoluţie democratică în curs? În: Revue trimestrielle

de droit européen – nr. 2, 2016, p. 293-317.

Tratatul de la Lisabona a fost prilejul unei întăriri semnificative a prerogativelor Parlamentului European în materia relaţiilor

externe. Parcursul constituţional şi al gândirii politice demonstrează că atribuirea de puteri instituţiei parlamentare nu este

suficientă pentru ca aceasta din urmă să le exercite în mod efectiv. La ora la care dezbateri aprinse se concentrează pe tratatul

transatlantic, este timpul unui bilanţ, bilanţ care se arată – în linii mari – a fi unul pozitiv. Parlamentul nu a ezitat să folosească,

în mod energic şi original prerogativele sale, în vederea asigurării unui veritabil control al relaţiilor externe şi o influenţă a

politicii. În aceste condiţii, contrar practicii naţionale, domeniul relaţiilor externe ale Uniunii n-ar deveni un factor dinamizator

al democraţiei europene? Acesta ar fi primul pas al unei mici revoluţii.

Subiect: dinamizare democraţie; politica externă a U.E; relaţii externe; Tratatul Lisabona.

34. SAFJAN, MAREK; DÜSTERHAUS, DOMINIK; GUERIN, ANTOINE – La Charte des droits

fondamentaux de l'Union européenne et les ordres juridiques nationaux, de la mise en oeuvre à la mise

en balance = Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene şi sistemele juridice naţionale – de lapunerea în aplicare la punerea în balanţă. În: Revue trimestrielle de droit européen – nr. 2, 2016, p. 219-247.

Materialul de faţă este o privire critică asupra jurisprudenţei CJUE referitoare la inserţia Cartei drepturilor fundamentale a

Uniunii Europene în dispozitivul complex al protecţiei drepturilor fundamentale în Europa. Într-o primă parte se identifică

dificultăţile pe care această jurisprudenţă le impune jurisdicţiilor naţionale în ceea ce priveşte stabilirea unui element de legătură

cu dreptul Uniunii. În a doua parte sunt evaluate câteva instrucţiuni jurisprudenţiale referitoare la relaţiile dintre drepturile

fundamentale ale Uniunii şi identitatea naţională şi constituţională a statelor membre, pentru a concluziona asupra necesităţii

unui veritabil dialog constituţional asupra valorilor respective şi comune.

Subiect: aplicare drept; Carta drepturilor fundamentale a UE; jurisprudenţa CJUE; protecţie drepturi fundamentale; refuz de interpretare;

sistem juridic.

35. TAMBOU, OLIVIA – Protection des données personnelles: les difficultés de la mise en oeuvre du

droit européen au déférencement = Protecţia datelor personale: dificultăţile punerii în aplicare a dreptuluieuropean la ştergere a datelor. În: Revue trimestrielle de droit européen – nr. 2, 2016, p. 249-274.

Punerea în aplicare a dreptului la ştergere a datelor ilustrează mizele pluralismului juridic în era informaticii. Pe de-o parte,

cazul Google Spania se înscrie în tendinţa actuală de revendicări jurisdicţionale şi normative extrateritoriale. Pe de altă parte,

punerea în aplicare a dreptului la ştergerea datelor demonstrează până la ce punct statele nu mai deţin monopolul elaborării

dreptului. Co-reglementarea actuală a dreptului la ştergere a datelor între Google şi autorităţile naţionale de protecţie a datelor

nu pare a fi pe deplin satisfăcătoare. Absenţa consensului asupra întinderii mondiale sau europene a dreptului de ştergere a

datelor, imposibilitatea găsirii unui echilibru al intereselor, mai ales între dreptul la respectarea vieţii private şi de protecţie a

datelor şi interesul informării publice, fac să existe o dorinţă pentru crearea unui cadru de tratament mai transparent şi pluralist.

Subiect: date personale; drept de ştergere date; legislaţie naţionale.

36. BINCTIN, NICOLAS – Le renouveau du contentieux international de la propriété intellectuelle =

Renaşterea litigiilor internaţionale ale proprietăţii intelectuale. În: Journal du droit international – nr. 2, 2016,

p. 381-407.

Consacrarea proprietăţii intelectuale ca element cheie al comerţului internaţional prin acordurile de la Marrakesh, a deschis

calea unor noi forme de litigii în această materie. Dacă litigiile referitoare la emiterea de titluri de valoare, la probleme vamale

sau la contrafacere rămân a se aduce în faţa organelor oficiale, practica demonstrează că proprietatea intelectuală a ştiut, în

aceşti ultimi ani, să câştige alte instrumente pentru a ajunge să se impună sau să se apere. Au rezultat astfel, două forme de

litigii: unul legat de comerţul internaţional şi unul al protecţiei investiţiilor străine. Primul este consecinţa directă a integrării

proprietăţii intelectuale în preocupările OMC şi a permis stabilirea unui forum pentru opoziţiile dintre state în legătură cu

existenţa şi cu aplicarea drepturilor proprietăţii intelectuale de către diferite state. Al doilea, mai recent, utilizează instrumentele

clasice ale protecţiei investiţiilor străine în beneficiul proprietăţii intelectuale. Operatorul străin, proprietar al drepturilor de

autor, al mărcilor, al brevetelor, cere unui stat să-i asigure respectarea drepturilor de proprietate, considerându-le ca investiţii

străine. În lipsa unei protecţii suficiente a intereselor sale, operatorul cheamă instanţele arbitrale să soluţioneze litigiul dintre el

şi stat şi obţinerea de reparaţii. Acest nou tip de litigiu internaţional al proprietăţii intelectuale nu este interstatal, ci opune un

operator privat unui stat, în cadrul unui arbitraj. Această dublă dinamică litigioasă este obiectul articolului.

Subiect: litigiu internaţional; proprietate intelectuală.



EUROPEAN CONSTITUTIONAL LAW REVIEW

1. ARNARDÓTTIR, ODDNY MJÖLL – Rethinking the two margins of appreciation = Regândirea celordouă marje de apreciere. În: European Constitutional Law Review – nr. 1, 2016, p. 27-53.

Argumentul central prezentat este că marja de apreciere constă în două elemente distincte, fiecare dintre ele bazându-se pe un

tip diferit de expunere a motivelor şi având o funcţie diferită. Mai exact, elementul „sistemic” se referă la respect pentru alte

organisme de luare a deciziilor pentru motive nemeritorii, iar elementul „normativ” se referă la evaluarea de către Curte a

motivelor meritorii. Articolul începe cu reformularea disputei dintre Legg şi Letsas privind natura marjei de apreciere, arătându-

se că lucrările ambilor autori nu fac referire la elemente cheie bine stabilite ale doctrinei, dar şi cum ar trebui regândite acestea

în lumina jurisprudenţei mai recente a Curţii. În continuare, articolul oferă o clarificare teoretică regândită asupra celor două

concepte ale marjei de apreciere prezentând observaţii din jurisprudenţă şi literatura de specialitate referitoare la marja de

apreciere şi subsidiaritate cu percepţii din motivări morale şi respect în contextul dreptului constituţional. Se arată, de asemenea,

cum evaluarea sub marja de apreciere sistemică precede logic implicarea normativă a Curţii, şi că distincţia dintre cele două marje

are implicaţii normative, posibilitatea de respect total fiind prezentă doar în cazul elementului „sistemic” al doctrinei. Concluzia

articolului este aceea că modelul regândit pentru cele două marje de apreciere este sigur în teorie, reflectând elemente cheie în

practica Curţii.

Subiect: Curtea Europeană a Drepturilor Omului; marjă de apreciere; subsidiaritate.

2. CORRIAS, LUIGI – Populism in a constitutional key: constituent power, popular sovereignty and

constitutional identity = Populismul într-o cheie constituţională: putere constitutivă, autonomie populară şiidentitate constituţională. În: European Constitutional Law Review – nr. 1, 2016, p. 6-26.

În acest articol, autorul a făcut un prim pas în deschiderea conceptului şi practicii de populism ca obiect de cercetare pentru

teoreticienii constituţionali. Autorul a reconceptualizat populismul ca pe o teorie constituţională care constă în trei afirmaţii

coerente cu privire la natura puterii constitutive, autonomia oamenilor şi identitatea constituţională. Ulterior, autorul a arătat că,

referitor la fiecare din aceste trei afirmaţii, teoria constituţională contemporană contestă afirmaţiile populiştilor, arătând că

înţelegerea lor este limitată. Este necesară mai multă cercetare din perspectiva constituţională schiţată anterior, dar şi luarea în

considerare atât a studiilor de caz specifice, cât şi a contextelor constituţionale particulare ale unui sistem guvernamental. Astfel,

teoreticienii constituţionali şi avocaţii constituţionali îşi pot accentua cadrul conceptual pentru a înţelege şi pleda împotriva

populismului.

Subiect: autonomie populară; democraţie; identitate constituţională; paradoxul puterii constitutive; populism; teoria constituţională.

3. DE BAERE, GEERT; VAN DEN SANDEN, TINA – Interinstitutional gravity and pirates of the

Parliament on stranger tides: the continued constitutional significance of the choice of legal basis in post-

Lisbon external action = Gravitate interinstituţională şi piraţii din parlament în opinii diferite: semnificaţiaconstituţională continuă a alegerii bazei legale în acţiunea externă post-Lisabona. În: European Constitutional

Law Review – nr. 1, 2016, p. 85-113.

Articolul subliniază rolul constituţional al Curţii ca judecător în câteva cazuri cu privire la disputele despre principiile atribuirii

şi echilibrul instituţional. Aceste cazuri arată că post-Lisabona, alegerea bazei legale adecvate pentru acţiune externă rămâne

semnificativă din punct de vedere constituţional, atât pentru că potrivit principiului atribuirii, orice măsură trebuie luată pe baza

unei reglementări a Tratatului, cât şi pentru că baza legală aleasă va afecta rolurile respective ale instituţiilor variate din Uniune.

Articolul examinează utilitatea aşa-numitului „test de centru de gravitate” ca pe o modalitate de a descrie zonele de competenţă,

rezultând în sugestia că acest test ar putea fi nepotrivit pentru stabilirea bazei legale pentru acţiune externă. Deoarece semnificaţia

constituţională a alegerii bazei legale potrivite nu poate fi înţeleasă adecvat fără a examina implicaţiile practice pentru echilibrul

instituţional, articolul analizează impactul acestei alegeri asupra controlului Parlamentului privind acordurile internaţionale în

contextul Politicii externe şi de securitate comună. În cele din urmă, articolul oferă reflecţii asupra implicaţiilor mai largi ale

jurisprudenţei examinate.

Subiect: acţiune externă post-Lisabona; gravitate interinstituţională; Tratatul de la Lisabona.

4. GRAZIADEI, STEFAN – Democracy v human rights? The Strasbourg Court and the challenge of

power sharing = Democraţie versus drepturile omului? Curtea de la Strasbourg şi provocarea de împărţire aputerii. În: European Constitutional Law Review – nr. 1, 2016, p. 54-84.

În acest articol se arată cum a abordat sau cum ar trebui să abordeze Curtea tensiunea dintre principiul „drepturilor” şi cel al

„democraţiei”. Pentru state, Curtea de la Strasbourg le-a invadat terenul „democratic” printr-o jurisprudenţă în creştere în

domeniul drepturilor minorităţilor. Critica înverşunată şi trainică din partea unora dintre statele semnatare ale convenţiei i-a

făcut pe oamenii de ştiinţă şi pe judecători să găsească o nouă balanţă între principiile drepturilor şi democraţiilor. Articolul

discută provocările la adresa drepturilor omului legate de structuri politice interne, un set de cazuri mici, dar incredibil de

explozive pentru care judecătorii Curţii de la Strasbourg sunt chemaţi să ofere soluţii. Cazurile bosniene Sejdic-Finci şi Zornic

sunt demne de atenţie deoarece Curtea a aplicat jurisprudenţa anti-discriminare în creştere la o zonă în general restricţionată

accesului la curţile internaţionale. Ca o măsură preventivă, asemenea curţi stau departe de terenul minat al structurilor politice

interne.

Subiect: Curtea de la Strasbourg; drepturile omului; împărţirea puterii.

INTERNATIONAL AND COMPARATIVE LAW QUARTERLY

5. COSTELLOE, DANIEL – Treaty succession in annexed territory = Succesiunea tratatului în teritoriulanexat. În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 2, 2016, p. 343-378.

Articolul examinează dacă aplicarea teritorială a unui tratat se extinde la teritoriul anexat în mod ilegal. În acest context, autorul

analizează succesiunea statului şi aplicarea teritorială a tratatelor de drept internaţional, precum şi regula modificării limitelor

teritoriale asupra cărora se aplică un tratat şi aplicarea extrateritorială a anumitor tratate, în special cu privire la teritoriul anexat.

Articolul concluzionează că, deşi în unele cazuri se arată că un tratat se aplică extrateritorial la teritoriul anexat, ca urmare a

obiectului şi scopului sau prevederilor acestuia este posibilă o formă limitată de succesiune a tratatelor într-un asemenea teritoriu.

Restricţiile la obligaţia de nerecunoaştere colectivă oferă suport teoretic şi practic pentru această situaţie.



Subiect: anexarea teritoriului; aplicare extrateritorială; aplicare teritorială a tratatelor; Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor;

Convenţia de la Viena cu privire la succesiunea statelor la tratate.

6. DEMIRKOL, BERK – Ordering cessation of court proceedings to protect the integrity of arbitration

agreements under the Brussels I Regime = Dispunerea încetării procedurilor judiciare pentru a protejaintegritatea acordurilor de arbitraj conform Regulamentului Bruxelles I. În: International & Comparative Law

Quarterly – vol. 65, nr. 2, 2016, p. 379-404.

Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la West Tankers a creat multe controverse în legătură cu întrebarea

dacă dispunerea încetării procedurilor judiciare pentru a proteja integritatea acordurilor de arbitraj intră în domeniul excluderii

arbitrajului din Articolul 1 din Regulamentul Bruxelles I (2001). Răspunsul negativ al Curţii a fost contestat, de atunci, de multe

ori, de către academicieni şi specialişti şi au fost propuse noi abordări în timpul elaborării Regulamentului Bruxelles I Reformat.

Deşi Curtea nu a ţinut cont dacă Reformarea a modificat regimul legal, în cazul Gazprom, Avocatul General şi-a exprimat

hotărârea ca şi când a fost modificat. Totuşi, în cazul Gazprom, Curtea a privit executarea unei hotărâri arbitrale de dispunere

a încetării procedurilor judiciare ca fiind o chestiune distinctă care nu este inclusă în Regulamentul Bruxelles I. Acest articol

abordează, în primul rând, aplicabilitatea Regulamentului Bruxelles I cu privire la executarea hotărârilor arbitrale de dispunere

a încetării procedurilor judiciare. În al doilea rând, articolul examinează dispunerea încetării procedurilor judiciare emise de

Tribunalele Statelor Membre în perioada după Reformare şi încearcă să arate măsura în care dispunerea de încetare a procedurilor

judiciare pentru a proteja integritatea acordurilor de arbitraj este permisă conform legii în vigoare.

Subiect: Convenţia de la New York; executarea hotărârilor arbitrale; Gazprom; Regulamentul Bruxelles I; Regulamentul Bruxelles I

(reformat); West Tankers.

7. ERDOS, DAVID – European Union data protection law and media expression: fundamentally off

balance = Legislaţia Uniunii Europene privind protecţia datelor şi informare: un dezechilibru fundamental. În:

International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 1, 2016, p. 139-183.

Directiva 95/46/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în

ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date impune tuturor jurisdicţiilor din Zona

Economică Europeană (EEA) să ofere un regim echivalent care protejează confidenţialitatea şi alte drepturi şi libertăţi

fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la procesarea datelor personale, protejând în acelaşi timp informarea mass media

de cerinţele substanţiale de bază necesare pentru a asigura un echilibru între drepturile fundamentale. Printr-o codare completă

a derogărilor propuse în legile privind protecţia datelor în fiecare jurisdicţie, acest articol oferă prima analiză sistematică pentru

a vedea dacă acest lucru a fost, în fapt, atins. S-a demonstrat că există o totală lipsă de armonizare minimală în acest domeniu,

cu multe legi care oferă rezultate vizibil neechilibrate, în special cu privire la publicarea de informaţii sensibile, care includ

condamnări penale şi opinii politice, precum şi la colecţii de informaţii fără notificarea prealabilă a persoanei vizate. Această

realitate subminează radical cele două scopuri ale legislaţiei europene privitoare la protecţia datelor cu caracter personal, şi

anume acelea de a asigura libera circulaţie a datelor personale şi de a proteja drepturile fundamentale, aspect care rămâne

nesoluţionat prin noua propunere de Reglementare cu privire la protecţia datelor. Articolul prezintă sugestii practice pentru

ameliorarea acestor incoerenţe îngrijorătoare în cadrul procesului curent de reformă.

Subiect: armonizare europeană; Directiva 95/46/EC; dreptul la intimitate; drepturi fundamentale; legea privind mass media; libertatea

de expresie; protecţia datelor.

8. GOODE, ROY – Private commercial law conventions and public and private international law: the

radical approach of the Cape Town Convention 2001 and its protocols = Convenţiile dreptului comercialprivat şi dreptul internaţional privat şi public: abordarea radicală a Convenţiei de la Cape Town din 2001 şiprotocoalele ei. În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 3, 2016, p. 523-540.

Articolul vizează Convenţia privind garanţiile internaţionale în materie de echipamente mobile şi Protocolul la aceasta privind

aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor. Convenţia şi Protocolul aeronautic au intrat în vigoare la data de 1

martie 2006; Protocolul de la Luxemburg din 2007 referitor la materialul feroviar rulant şi Protocolul privind spaţiul din 2012

urmează să intre în vigoare. Convenţia şi Protocolul aeronautic au avut un succes remarcabil într-o perioadă relativ scurtă de

timp, Convenţia fiind ratificată de către 72 de state, iar Protocolul aeronautic de către 65 de state, Regatul Unit al Marii Britanii

numărându-se printre ultimele state care le-au ratificat, începând cu 1 noiembrie 2015. Aşa cum reiese din articol, Convenţia

de la Cape Town şi Protocoalele acesteia implică dreptul privat, dreptul internaţional public şi conflictul dintre drepturi.

Subiect: Convenţia de la Cape Town; drept comercial; drept internaţional privat.

9. GRUŠIC, UGLJEŠA – Contractual networks in European private international law = Reţelecontractuale în dreptul internaţional privat european. În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65,

nr. 3, 2016, p. 581-614.

Acest articol examinează aspecte de drept internaţional privat ridicate de reţele contractuale transnaţionale. Se pune accentul pe

întrebări legate de legislaţie care apar în contextul 1) relaţiilor dintre membrii reţelei care sunt legaţi contractual unii de alţii, 2)

relaţiilor dintre membrii reţelei care nu sunt legaţi direct prin contract, şi 3) relaţiilor dintre reţea şi cei din afară. Scopul articolului

este de a evalua dacă, şi în ce măsură, dreptul internaţional privat european poate rezolva câteva dintre provocările esenţiale

cauzate de activitatea economică şi socială contemporană.

Subiect: contract; drept internaţional privat; dreptul Uniunii Europene; reţea contractuală.

10. HIGGINS, ROSALYN – The United Nations at 70 years: the impact upon international law =

Naţiunile Unite la 70 de ani: impactul asupra dreptului internaţional. În: International & Comparative Law

Quarterly – vol. 65, nr. 1, 2016, p. 1-19.

La momentul înfiinţării Organizaţiei Naţiunilor Unite, în anul 1945, aceasta număra 51 de membri. În prezent, după 70 de ani,

numărul membrilor a ajuns la 193. Impactul Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului internaţional a fost semnificativ. Carta

Organizaţiei Naţiunilor Unite nu a anticipat faptul că Naţiunile vor fi implicate direct în procesul de legiferare. Dar, aşa cum ştim,

dreptul internaţional s-a extins şi s-a dezvoltat exponenţial în aceşti 70 de ani, adesea cu o implicare desăvârşită a Organizaţiei

Naţiunilor Unite. O parte din rolul argumentaţiei cu privire la dreptul internaţional a fost anticipat, desigur. Articolul 13(1)(a)



din Cartă prevede obligaţia Consiliului de a iniţia studii şi de a face recomandări cu scopul de a „promova cooperarea

internaţională în domeniul politic şi a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea lui”.

Subiect: drept internaţional; drepturile omului; Organizaţia Naţiunilor Unite.

11. LA CHIMIA, ANNAMARIA – Food security and the right to food: finding balance in the 2012 Food

Assistance Convention = Siguranţa alimentară şi dreptul la alimentaţie: stabilirea unui echilibru în Convenţiaprivind asistenţa alimentară din 2012. În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 1, 2016,

p. 99-137.

În data de 25 aprilie 2012, după ani de negocieri întârziate de obstacole, a fost adoptată Convenţia privind asistenţa alimentară –

cea mai recentă dintr-o serie de acorduri care au reglementat clauza internaţională de ajutor alimentar începând din 1967. S-a

sperat că această Convenţie va răspunde la necesitatea unui nou sistem de guvernanţă a ajutorului alimentar, va introduce

mecanisme mai eficiente pentru a combate insecuritatea mondială a alimentaţiei şi, în cele din urmă, va îmbunătăţi şi moderniza

regulile aplicabile la ajutorul alimentar. Acest articol oferă primul comentariu critic al textului Convenţiei, evaluează punctele

tari şi punctele slabe ale prevederilor şi ia în calcul dacă şi cum a modificat Convenţia arhitectura reglementării internaţionale

privind ajutorul alimentar. Articolul indică, de asemenea, unde sunt necesare modificări ale regulilor pentru a face reglementarea

internaţională privind ajutorul alimentar mai eficientă. Articolul concluzionează că această Convenţie este, în ansamblu, un

instrument pozitiv care ar putea îmbunătăţi guvernanţa şi competenţa asistenţei alimentare. Convenţia este, de asemenea,

importantă pentru discursul internaţional privind drepturile omului despre cum pot Statele să-şi îndeplinească obligaţia de a

ajuta ţările aflate la nevoie prin a oferi consultanţă cu privire la îndeplinirea unei asemenea obligaţii în contextul specific al

dreptului la alimentaţie. Statele ar trebui să fie îndemnate să semneze şi să ratifice Convenţia.

Subiect: ajutor alimentar; asistenţă alimentară; Convenţia privind asistenţa alimentară; dreptul la o alimentaţie adecvată; siguranţă

alimentară.

12. MALLINDER, LOUISE – The end of amnesty or regional overreach? Interpreting the erosion of

South America's amnesty laws = Sfârşitul amnistiei sau supraîntindere regională? Interpretarea dispariţieilegilor amnistiei din America de Sud. În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 3, 2016,

p. 645-680.

Abuzurile atroce comise sub dictatorii Americii de Sud au condus la un val de amnistii. Ca urmare a tranziţiilor spre democraţie,

contestaţiile din partea victimelor şi a societăţii civile au distrus câteva din aceste amnistii, ducând la urmărirea penală a sute

de criminali. Aceste evenimente au dat naştere la discuţii în literatura academică şi rapoartele poliţiei cu privire la importanţa

dispariţiei amnistiilor în America de Sud pentru elaborarea normelor juridice internaţionale şi a preferinţelor politicilor privind

amnistia în cadrul regiunii şi dincolo de ea. Acest articol porneşte de la o analiză comparativă a jurisprudenţei Curţii

Interamericane a Drepturilor Omului şi a instanţelor naţionale, precum şi de la modificările legislaţiei pentru a demonstra că

există o tendinţă regională de renunţare la amnistiile necondiţionate decretate în timpul sau după conducerea dictatorială.

Articolul continuă cu verificarea afirmaţiilor făcute în literatură cu privire la importanţa tendinţei regionale referitoare la

legalitatea, durabilitatea şi oportunitatea amnistiilor. Arată că există puţine dovezi pentru a susţine afirmaţiile că dezvoltările

regionale indică o schimbare normativă mai mare. Se încheie prin identificarea riscurilor cauzate de supraîntinderea regională.

Subiect: drepturile omului; justiţie tranziţională; legea amnistiei.

13. McCORQUODALE, ROBERT – Defining the international rule of law: defying gravity? = Definireastatului de drept internaţional: sfidarea gravitaţiei? În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65,

nr. 2, 2016, p. 277-304.

Acest articol îşi propune să ofere o definiţie a statului de drept internaţional prin clarificarea obiectivelor principale ale unui stat

de drept, examinând dacă sistemul internaţional le-ar putea include. Demonstrează că poate exista o definiţie a statului de drept

internaţional care poate fi aplicată la sistemul internaţional. Această definiţie a statului de drept internaţional nu este dependentă

de o aplicare simplistă a statului de drept naţional, deoarece ia în considerare diferenţele semnificative dintre sistemele legale

naţionale şi internaţionale. Caută să arate că statul de drept internaţional este mai degrabă relativ, decât absolut, în aplicarea lui,

nu este legat de operaţiunea de substanţă a dreptului internaţional însuşi, şi poate fi aplicat la state, organizaţii internaţionale şi

actori nestatali. Merge mai departe şi arată că statul de drept internaţional există şi poate fi aplicat internaţional, chiar dacă nu

este încă pe deplin actualizat.

Subiect: drept internaţional; Organizaţia Naţiunilor Unite; sistem legal internaţional; stat de drept; stat de drept internaţional.

14. McGOLDRICK, DOMINIC – A defence of the margin of appreciation and an argument for its

application by the Human Rights Committee = O susţinere a marjei de apreciere şi un argument pentruaplicarea ei de către Comitetul pentru drepturile omului. În: International & Comparative Law Quarterly –

vol. 65, nr. 1, 2016, p. 21-60.

Marja de apreciere a devenit doctrina conceptuală centrală în arhitectura instituţională şi jurisprudenţială a Convenţiei Europene

pentru Drepturile Omului. Acest articol critică existenţa şi operarea marjei de apreciere în cadrul sistemului Convenţiei Europene

pentru Drepturile Omului şi îi apără utilitatea. Se arată că, aşa cum fiecare din justificările centrale pentru marja de apreciere

potrivit Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului se aplică în mod egal la Pactul Internaţional cu privire la drepturile

civile şi politice, astfel şi doctrina ar trebui să fie aplicată de către Comitetul pentru drepturile omului.

Subiect: Comitetul pentru drepturile omului; consens; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; marjă de apreciere; universalitatea

drepturilor.

15. McGROGAN, DAVID – The problem of causality in international human rights law = Problemacauzalităţii în dreptul internaţional al drepturilor omului. În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65,

nr. 3, 2016, p. 615-644.

Domeniul monitorizării drepturilor omului a devenit preocupat de metode statistice de măsurare a gradului de respectare, precum

punctele de referinţă şi indicatorii. Acest lucru este reflectat în activitatea ştiinţifică a drepturilor omului, care a devenit din ce

în ce mai „empirică” în abordarea ei. Totuşi, actorii relevanţi care elaborează abordări statistice tratează cauzalitatea dsetul de

superficial, şi acest lucru produce probleme critice pentru asemenea proiecte. Acest articol sugerează că resursele – fie ele

temporale sau fiscale – ar putea fi mai bine alocate pentru îmbunătăţirea metodelor de identificare a încălcărilor decât pentru



elaborarea de metode statistice complicate, dar în cele din urmă ineficiente, de monitorizare a gradului de respectare a drepturilor

omului.

Subiect: cercetare empirică; drept internaţional; drepturile omului; ştiinţe sociale.

16. MILLS, ALEX – Private international law and EU external relations: think local act global, or think

global act local? = Drept internaţional privat şi relaţiile externe ale Uniunii Europene: gândeşte localacţionează global sau gândeşte global acţionează local? În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65,

nr. 3, 2016, p. 541-580.

În Uniunea Europeană, dreptul internaţional privat a fost aproape exclusiv dezvoltat prin adoptarea unor acte interne (în special

Regulamente UE) în căutare de scopuri interne (în principal, sporirea funcţionării eficiente a pieţei interne, şi mai recent

construirea unei zone de libertate, securitate şi dreptate). Această perspectivă a fost şi trebuie să fie contestată în lumina a două

evenimente. Primul este aparenta stabilire a competenţei externe exclusive a Uniunii Europene în domeniul dreptului

internaţional privat, creând oportunitatea de acţiune externă de către Uniunea Europeană. Cel de-al doilea este recunoaşterea

sporită de către Uniunea Europeană că acţiunea internă are efecte externe, care ar trebui să fie văzute nu doar ca incidentale, ci

şi ca instrumente potenţiale de politică externă. Împreună, aceste evenimente necesită atenţie asupra rolului pe care dreptul

internaţional privat poate şi ar trebui să îl joace ca parte din relaţiile externe ale Uniunii Europene. Acest articol examinează o

gamă de tehnici posibile care ar putea fi adoptate în relaţie cu această nouă dimensiune externă a dreptului internaţional privat

al Uniunii Europene şi oferă un studiu de caz despre varietatea de tehnici legale ce pot fi folosite de actori internaţionali pentru

a proiecta politici pe plan extern.

Subiect: conflictul dintre legi; drept internaţional privat; relaţii externe; Uniunea Europeană.

17. NAZZINI, RENATO – The law applicable to the arbitration agreement: towards transnational

principles = Legea aplicabilă acordului de arbitraj: către principii transnaţionale. În: International &

Comparative Law Quarterly – vol 65, nr. 3, 2016, p. 681-704.

Acest articol examinează problema legii care guvernează validitatea acordului de arbitraj. Cazurile Sulamérica de la Curtea de

apel din Anglia şi FirstLink de la Înalta Curte din Singapore demonstrează că principalele curţi jurisdicţionale de arbitraj din

lume pot ajunge la concluzii diametral opuse. În special, există în prezent puncte de vedere divergente cu privire la legea

aplicabilă acordului de arbitraj: legea aleasă de părţi să guverneze raportul lor juridic material sau legea instanţei de arbitraj. Este

puţin probabil ca această chestiune să fie clarificată curând la nivel internaţional. Totuşi, fără a împărtăşi abordări extreme care

pretind să determine validitatea acordului de arbitraj fără referire la vreun sistem juridic naţional, autorul arată că ar trebui să

fie încurajată o abordare mai „transnaţională”. Aceasta ar putea să se bazeze pe trei principii structurate, care să conducă la o

convergenţă internaţională, şi anume principiul nediscriminării, principiul estoppel şi principiul validării. Aceste principii pot

fi dezvoltate fără să interfereze cu abordarea convenţională a conflictului de legi, adoptată de către Curtea de apel din Anglia în

cazul Sulamérica.

Subiect: abordare transnaţională; acord de arbitraj; drept comparat; lege aplicabilă.

18. RG MURRAY, COLIN; O'DONOGHUE, AOIFE – Towards unilateralism? House of Commons

oversight of the use of force = Către unilateralism? Controlul Camerei Comunelor asupra uzului de forţă. În:

International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 2, 2016, p. 305-341.

Implicarea adunărilor alese democratic în procesul de luare a deciziilor naţionale cu privire la uzul de forţă extrateritorial oferă,

după câte se pare, un control sigur asupra abuzurilor de putere executivă. Aşadar, multe democraţii liberale menţin cerinţele

constituţionale potrivit cărora adunarea naţională aleasă trebuie să autorizeze deciziile de a folosi forţa militară. Prin comparaţie,

Parlamentul Regatului Unit a jucat un rol limitat şi, adesea, indirect în autorizarea uzului de forţă. Totuşi, de la votul pentru

Războiul din Irak în 2003, rolul Parlamentului Regatului Unit a crescut până în punctul când, în august 2013, respingerea unei

moţiuni de guvern prin care se cerea aprobarea uzului de forţă a subminat eforturile de a construi o coaliţie internaţională pentru

a interveni în conflictul sirian în desfăşurare. Deşi, până acum, dezbaterea cu privire la această schimbare s-a concentrat pe

măsura în care controlul parlamentar asupra prerogativei de război este dorit, în acest articol se analizează cum rolul în evoluţie

al Parlamentului preconizează relaţia generală dintre mecanismele interne şi cele ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Autorii

contestă ipoteza de bază potrivit căreia, intervenţiile Parlamentului marchează o dezvoltare eveident pozitivă în constrângerea

uzului de forţă. Când este asociată cu accentul pe doctrina de intervenţie umanitară care a însoţit multe exerciţii controversate

ale forţei militare a Regatului Unit de la sfârşitul Războiului Rece, implicarea Parlamentului în procesul de luare a deciziilor

riscă să adâncească măsurile de siguranţă din Carta ONU. Guvernele britanice succesive au consimţit la extinderea rolului

Parlamentului, cu efectul de a schimba centrul de legitimare a uzului de forţă de la instituţiile ONU, unde Regatul Unit nu poate

controla acţiunile altor State, la o sferă internă care este predispusă la influenţă executivă.

Subiect: auto-apărare colectivă; Consiliul de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite; control democratic; convenţii constituţionale

ale Regatului Unit; intervenţie umanitară; uz de forţă.

19. ROSE, CECILY – The limitations of a human rights approach to corruption = Limitările unei abordăridin perspectiva drepturilor omului cu privire la corupţie. În: International & Comparative Law Quarterly –

vol. 65, nr. 2, 2016, p. 405-438.

Dreptul internaţional al drepturilor omului poate servi ca un limbaj prin care avocaţii şi alţi profesionişti descriu prejudiciile

rezultate din corupţie, dar această abordare are limitări semnificative la nivelul cadrului juridic. În ciuda unei atenţii sporite

printre savanţi şi specialişti asupra raportării drepturilor omului la problema corupţiei, această legislaţie nu oferă o bază solidă

pentru a aborda o asemenea conduită. Tratatele internaţionale de drepturile omului nu se referă la corupţie, iar organismele

privind drepturile omului nu au prezentat soluţii pentru violarea şi subminarea drepturilor omului prin corupţie. Dat fiind faptul

că dreptul international al drepturilor omului uneşte doar Statele, acesta este inadecvat unui fenomen care are loc la intersecţia

dintre sectorul public şi cel privat, aşa cum este corupţia. Dreptul privind drepturile omului are propriile limitări chiar şi în

privinţa limbajului folosit pentru descrierea modului în care corupţia afectează drepturile sociale şi economice.

Subiect: actori nestatali; delapidare; drepturile omului; mită.



20. RUYS, TOM; FERRO, LUCA – Weathering the storm: legality and legal implications of the Saudi-

led military intervention in Yemen = Depăşirea crizei: legalitate şi implicaţii legale ale intervenţiei militareconduse de saudiţi în Yemen. În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 1, 2016, p. 61-98.

În data de 26 martie 2015, o coaliţie condusă de saudiţi a lansat „Operaţiunea Furtună decisivă” pe teritoriul Republicii Yemen

ca urmare a cererii guvernului asaltat al acestei ţări. Deşi nu a primit înainte niciun decret oficial din partea Consiliului de

securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, intervenţia, care a avut loc pe fondul unui război civil, a primit aprobarea multor State,

fiind formulate foarte puţine critici. Totuşi, o examinare mai atentă arată că justificarea de auto-apărare, pe care se bazează

operaţiunea în principal, nu asigură o bază legală întemeiată pentru desfăşurarea acesteia. Mai mult decât atât, intervenţia este

problematică din perspectiva doctrinei de intervenţie prin invitaţie şi prezintă indiscutabil nedeterminare şi tendinţă spre abuz.

Subiect: dreptul la auto-apărare; dreptul la auto-determinare; intervenţie prin invitaţie; jus ad bellum; principiul non-intervenţiei.

21. VOGIATZIS, NIKOS – The admissibility criterion under Article 35(3)(b) ECHR: a „significant

disadvantage” to human rights protection? = Condiţia de admisibilitate conform art. 35(3)(b) din ConvenţiaEuropeană a Drepturilor Omului: un „dezavantaj semnificativ” pentru protecţia drepturilor omului?În: International & Comparative Law Quarterly – vol. 65, nr. 1, 2016, p. 185-211.

Scopul acestui articol este de a oferi o vedere de ansamblu critică asupra chestiunilor de principiu cu privire la „dezavantajul

semnificativ” al condiţiei de admisibilitate potrivit art. 35(3)(b) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în lumina

dezbaterii în desfăşurare cu privire la reforma Curţii. Potrivit autorului, condiţia de admisibilitate subminează accesul direct la

justiţie la nivel international, afectează dreptul la petiţie individuală la Curtea de la Strasbourg, constituie o neînţelegere a

principiului de subsidiaritate în cadrul maşinăriei Convenţiei, îndeamnă Curtea să ia în calcul meritele în timpul etapei de

admisibilitate într-un domeniu sensibil al hotărârii judecătoreşti precum drepturile omului şi atrage după sine riscul de clasificare

indirectă a drepturilor în funcţie de pagubele financiare suferite de aplicant. Articolul leagă aceste puncte de discuţia despre

reforma Curţii şi ia în considerare propuneri alternative de a-i reduce volumul. Autorul încheie prin a sublinia că condiţia de

„dezavantaj semnificativ” ar putea fi o oportunitate pentru a adresa întrebări legate de legitimitatea Curţii, inclusiv de rolul

exact şi funcţia Curtii Europene a Drepturilor Omului în cadrul Convenţiei.

Subiect: admisibilitate; Convenţia Europeana a Drepturilor Omului; Curtea Europeana a Drepturilor Omului; dezavantaj semnificativ;

legitimitate; petiţie individuală; reforma Curţii; subsidiaritate.

22. YIP, MAN – The resolution of disputes before the Singapore International Commercial Court =

Soluţionarea litigiilor la Tribunalul Comercial Internaţional din Singapore. În: International & Comparative

Law Quarterly – vol. 65, nr. 2, 2016, p. 439-473.

Cadrul jurisdicţional al tribunalelor din Singapore a devenit mai nuanţat odată cu înfiinţarea Tribunalului Comercial Internaţional

din Singapore (SICC) pe 5 ianuarie 2015 şi semnarea Convenţiei de la Haga din 2005 privind acordurile de alegere a forului

(Convenţia de la Haga) din 25 martie 2015. Deşi Convenţia de la Haga nu a fost încă încorporată în legislaţia internă, se aşteaptă

ca acest lucru să se întâmple în viitorul apropiat. Proiectul SICC, pe de altă parte, face parte din strategia Singapore de a promova

jurisdicţia ca pe un centru internaţional de soluţionare a litigiilor. În esenţă, SICC este un tribunal specializat intern înfiinţat pentru

soluţionarea litigiilor comerciale internaţionale. Adaptat după modelul arbitral, dar susţinut de control judiciar, autonomia părţilor

şi regulile procedurale flexibile sunt centrale în cadrul SICC. Convenţia de la Haga completează proiectul SICC prin mărirea

numărului de jurisdicţii în care vor fi recunoscute şi aplicate deciziile din Singapore. Aceste schimbări din 2015 – esenţiale în

stabilirea statului Singapore ca centru regional pentru soluţionarea litigiilor – necesită o elaborare atentă şi este nevoie de o

evaluare a regimului jurisdicţional care se aplică la SICC şi alocarea internă a jurisdicţiei între SICC şi Înaltul Tribunal din

Singapore fără SICC, precum şi impactul Convenţiei de la Haga. Acest articol pune accentul pe explicarea regulilor

jurisdicţionale ale Înaltului Tribunal din Singapore care acum include diviziunea SICC. Principalul lui obiectiv este de a oferi

comunităţii internaţionale o privire de ansamblu asupra cadrului de lucru în versiunea Singapore a unui tribunal comercial

„internaţional”.

Subiect: Convenţia de la Haga din 2005 privind acordurile de alegere a forului; jurisdicţii; litigii comerciale internaţionale; soluţionarea

litigiilor.

INTERNATIONAL JOURNAL OF CONSTITUTIONAL LAW

23. ARCIONI, ELISA; STONE, ADRIENNE – The small brown bird: values and aspirations in the

Australian Constitution = Mica pasăre maro: valori şi aspiraţii în Constituţia Australiei. În: International

Journal of Constitutional Law – vol. 14, nr. 1, 2016, p. 60-79.

Acest articol abordează aversiunea australienilor de a-şi trata Constituţia ca pe o sursă de valori şi aspiraţii comune. Autorii

argumentează că există, totuşi, un mod semnificativ prin care Constituţia Australiei subliniază valorile australienilor. Mai mult

decât atât, se arată că mişcări recente pentru reformă constituţională sugerează o schimbare în cultura constituţională a Australiei

către o acceptare a ideii potrivit căreia Constituţia defineşte şi ar trebui să definească valorile australienilor.

Subiect: comunitate constituţională; Constituţia Australiei; reformă constituţională.

24. DIXON, ROSALIND – An Australian (partial) bill of rights = O Declaraţie a drepturilor (parţială) aAustraliei. În: International Journal of Constitutional Law – vol. 14, nr. 1, 2016, p. 80-98.

Contrar opiniei populare, Constituţia Australiei chiar conţine o declaraţie a drepturilor. Totuşi, ceea ce este excepţional în legătură

cu această declaraţie, este faptul că este extrem de restrânsă atât în termeni comparativi, cât şi democratici. Această limitare în

protecţia constituţională a drepturilor are un impact direct asupra abordării Curţii Supreme a Australiei în interpretarea garanţiilor

exprese ale drepturilor. Încurajează o abordare limitată a interpretării unor asemenea drepturi, ceea ce înseamnă că eforturile

progresive de extindere a protecţiei constituţionale a drepturilor pot fi contraproductive. Singura abordare de încredere pentru

extinderea drepturilor constituţionale în Australia va implica, aşadar, tratarea, mai înainte, a încercării de schimbare

constituţională mai largă.

Subiect: Constituţia Australiei; Curtea Supremă din Australia; Declaraţia drepturilor.



25. FINCK, MICHÈLE – The role of human dignity in gay rights adjudication and legislation: a

comparative perspective = Rolul demnităţii umane în legislaţia şi judecarea drepturilor homosexualilor: unpunct de vedere comparativ. În: International Journal of Constitutional Law – vol. 14, nr. 1, 2016, p. 26-53.

Conceptul de demnitate umană este întâlnit din ce în ce mai frecvent în contextul drepturilor homosexualilor şi, mai ales, în

egalitatea la căsătorie. În sistemele juridice, demnitatea umană a apărut ca un instrument justificativ în instituirea drepturilor

homosexualilor – fie prin hotărâre judecătorească, fie prin legislaţie – şi asta în absenţa unui conţinut stabilit de demnitate în

aplicarea juridică în majoritatea ordinelor juridice interne. În acest articol, autorul încearcă să examineze fenomenul dintr-un

punct de vedere comparativ.

Subiect: demnitate umană; drepturile homosexualilor.

26. GEDDIS, ANDREW – Parliamentary government in New Zealand: lines of continuity and moments

of change = Guvern parlamentar în Noua Zeelandă: linii de continuitate şi momente de schimbare. În:

International Journal of Constitutional Law – vol. 14, nr. 1, 2016, p. 99-118.

Acest articol abordează o anume caracteristică a Constituţiei Noii Zeelande: combinarea continuă în cadrul unui sistem de

guvernare puternic centralizat a unei puteri legislative nelimitate din punct de vedere formal cu o dominanţă executivă puternică

asupra activităţilor Parlamentului naţiunii. Un observator şcolit în conformitate cu bunele practici constituţionale s-ar aştepta

să vadă câteva probleme semnificative în ceea ce priveşte modul cum este autorizată şi impusă puterea publică în Noua Zeelandă.

Totuşi, contrar acestor aşteptări, Noua Zeelandă a reuşit să combine forme unificate şi intensive de putere publică cu o societate

deschisă şi liberă, care are o istorie neîntreruptă de alegeri democratice contestate pe drept şi transferuri ulterioare de putere

guvernamentală datând din anii 1850. Acest articol abordează natura idiosincratică a formei de guvern parlamentar din Noua

Zeelandă şi, în special, efectul pe care l-a avut adoptarea unui sistem de vot formă mixt membru proporţională.

Subiect: Constituţia Noii Zeelande; guvern parlamentar; momente de schimbare.

27. LIN, CHIEN-CHIH – Constitutions and courts in Chinese authoritarian regimes: China and pre-

democratic Taiwan in comparison = Constituţii şi instanţe în regimurile autoritare din China: China şi Taiwanulpredemocratic în comparaţie. În: International Journal of Constitutional Law – nr. 2, 2016, p. 351-377.

Constituţiile şi instanţele joacă roluri importante nu numai în democraţie, ci şi în dictatură. Totuşi, funcţiile constituţiilor şi ale

instanţelor diferă de la o autocraţie la alta. După Războiul Civil chinezesc, China şi Taiwanul predemocratic au adoptat strategii

diferite pentru a face faţă cataclismului politic, deşi Partidul Comunist şi Partidul Naţional au avut în comun multe caracteristici.

China şi-a rescris constituţiile în mod repetat pentru a se adapta lumii în continuă schimbare, făcând justiţia neputincioasă. Pe

de altă parte, Taiwan a menţinut controlul judiciar chiar şi pe timpul perioadei autoritare, lăsând Constituţia paralizată.

Disparitatea ar trebui să fie atribuită diferitelor funcţii ale constituţiilor şi instanţelor în cele două societăţi autoritare chineze.

Taiwan a trebuit să se bazeze pe Constituţie şi curtea constituţională ca să îşi justifice formal afirmaţia de singur guvern legitim

chinez. Pe de altă parte, China îşi foloseşte constituţiile recente pentru a transmite lumii mesaje despre ultimele schimbări

politice, sociale şi economice.

Subiect: constituţie; instanţă; predemocraţie; regim autoritar.

28. MCLEAN, JANET – The unwritten political constitution and its enemies = Constituţia politică nescrisăşi inamicii ei. În: International Journal of Constitutional Law – vol. 14, nr. 1, 2016, p. 119-136.

Constituţia politică a Noii Zeelande duce lipsă de o revoluţie modernă, un nou început şi o constituţie scrisă. Articolul explică

factorii care sunt esenţiali în crearea constituţiei Noii Zeelande şi identifică câteva din modurile în care aceasta poate fi amendată.

Bazându-se pe lucrarea constituţionaliştilor politici britanici, autoarea elaborează o versiune a constituţionalismului politic al

Noii Zeelande care include contribuţiile culturii şi ale consilierilor. Folosind exemplul contractelor care propun să unească

Parlamente viitoare, autoarea sugerează că ameninţările la constituţia politică sunt manifeste în reformele instituţionale aparent

inofensive şi pledează pentru introducerea unui nou legalism al cărui scop să fie implementarea schimbării de cultură.

Subiect: constituţia politică; Noua Zeelandă; reforma instituţională.

29. NINET, ANTONI ABATI; GARDNER, JAMES A. – Distinctive identity claims in federal systems:

judicial policing of subnational variance = Cereri de identitate distinctive în sistemele federale: reglementarejudiciară de o variaţie subnaţională. În: International Journal of Constitutional Law – nr. 2, 2016, p. 378-410.

Este caracteristic statelor federale ca scopul puterii subnaţionale şi autonomia să facă obiectul unui diferend frecvent, şi ca

neînţelegerile cu privire la atingerea puterii naţionale sau subnaţionale să poată fi contestate într-o multitudine de cadre. Unităţile

subnaţionale hotărâte să pună în pericol limitele impuse la nivel naţional asupra puterii lor au la dispoziţie multe instrumente

cu care să forţeze limitele formale. Mai mult decât atât, sistemele federale adesea expun un grad surprinzător de toleranţă pentru

blocaj subnaţional, neascultare, şi alte comportamente cu intenţia de a extinde autoritatea subnaţională şi influenţa chiar şi peste

obiecţia naţională. Această toleranţă are, totuşi, limite. În acest articol, este examinat un set de hotărâri pronunţate de către curţi

constituţionale naţionale care anulează cereri formalizate de unităţi subnaţionale pentru o identitate subnaţională distinctivă.

Reacţiile negative ale acestor curţi sugerează că formalizarea legală a cererilor de identitate distinctive este percepută de către

curţi ca impunând o ameninţare neobişnuit de acută la adresa statului.

Subiect: cerere de identitate; imparţialitate; reglementare judiciară; sistem federal.

30. POLZIN, MONIKA – Constitutional identity, unconstitutional amendments and the idea of

constituent power: the development of the doctrine of constitutional identity in German constitutional

law = Identitate constituţională, modificări neconstituţionale şi ideea de putere constitutivă: elaborarea uneidoctrine de identitate constituţională în dreptul constituţional german. În: International Journal of Constitutional

Law – nr. 2, 2016, p. 411-438.

Articolul examinează evoluţia conceptului de identitate constituţională în istoria constituţională a Germaniei începând cu anul

1871, când a intrat în vigoare prima constituţie la nivelul Germaniei. Articolul evidenţiază ideile teoretice şi constelaţiile istorice

care redau evoluţia noţiunii de identitate constituţională şi ajută la clarificarea conceptului juridic. Arată că în perioada guvernată

de Constituţia Reich-ului german din 1871, conceptul de identitate constituţională era, în principiu, necunoscut. Noţiunea de

identitate constituţională a fost introdusă abia în timpul Constituţiei Weimar. În 1928, noţiunea a fost folosită de către avocaţii

constituţionali anti-democratici, Carl Scmitt şi Carl Bilfinger, în diferitele lor teorii pentru a justifica limitele implicite

* Lucrare realizată de Mirela Paven, Consiliul Legislativ.



(constituţionale) la modificările aduse Constituţiei Weimar. Pe timpul elaborării Legii fundamentale germane, nu s-a făcut

referire la noţiunea de identitate constituţională. Abia după intrarea în vigoare a Legii fundamentale germane a (re)apărut

noţiunea. A fost folosită în câteva aspecte din doctrina juridică pentru a interpreta articolul 79(3) din Legea fundamentală

germană în lumina ideilor lui Carl Schmitt. Mai recent, a fost adoptată de Curtea Constituţională a Germaniei pentru a justifica

limitele constituţionale asupra integrării europene. Articolul se încheie cu o evaluare a dezvoltării conceptului german de

identitate constituţională. Din acest motiv, doctrina germană este comparată cu dreptul constituţional francez.

Subiect: drept constituţional german; identitate constituţională; modificări neconstituţionale; putere constitutive.

31. PHELAN, WILLIAM – Supremacy, direct effect, and Dairy Products in the early history of European

law = Supremaţie, efect direct, şi Produse Lactate la începuturile dreptului european. În: International Journal

of Constitutional Law – vol. 14, nr. 1, 2016, p. 6-25.

Odată cu comemorarea a 50 de ani de la cele mai faimoase decizii ale Curţii Europene de Justiţie, Van Gend en Loos şi Costa

v. ENEL, s-a îndreptat atenţia către o altă decizie de la începuturile Curţii Europene de Justiţie. În data de 13 noiembrie 1964,

în Commission v. Luxembourg&Belgium, cazul Produse Lactate, Curtea Europeană de Justiţie a respins folosirea contramăsurilor

de „auto-ajutorare” în ordinea juridică comunitară, marcând aşadar distincţia fundamentală dintre dreptul european şi dreptul

internaţional general. Acest articol demonstrează că judecătorii Curţii Europene de Justiţie şi juriştii au recunoscut încă din

1965 că există o legătură cauzală directă între aceste trei cazuri. Aşadar, dovada istorică prezentată în acest articol susţine analiza

comparativă anterioară care a demonstrat că aceste trei decizii – Van Gend, Costa şi Luxembourg&Belgium – ar trebui să fie

recunoscute ca interconectate profund, în sensul că aplicarea instanţei naţionale a obligaţiilor europene ar trebui să fie înţeleasă

ca un substitut pentru executarea obligaţiilor europene prin contramăsuri interstatale.

Subiect: Curtea Europeană de Justiţie; drept european; efect direct; produse lactate; supremaţie.

32. RISHWORTH, PAUL – Writing things unwritten: common law in New Zealand's constitution = Ascrie lucruri nescrise: drept comun în constituţia Noii Zeelande. În: International Journal of Constitutional Law

– vol. 14, nr. 1, 2016, p. 137-155.

Se spune adesea că Noua Zeelandă are o constituţie nescrisă. Dar adjectivul „nescrisă” nu a însemnat niciodată absenţa scrierii,

ci absenţa oricărei legi cu adevărat supreme. Parlamentul este suprem, actele adoptate de acesta nefiind susceptibile de anulare

de către vreun tribunal. Articolul explorează felul în care dreptul comun răspunde la aceste realităţi privind constituţia Noii

Zeelande. Autorul examinează două domenii conexe în care o constituţie nescrisă, dacă a existat vreodată, ar putea impune

constrângeri explicite – mai întâi, în protecţia drepturilor individului prin puterea legislativă, şi în al doilea rând, în recunoaşterea

dimensiunii Maori a constituţiei Noii Zeelande. În ceee ce priveşte dimensiunea Maori, articolul explorează importanţa continuă

a Tratatului de la Waitangi încheiat în 1840 între Coroana Regatului Unit şi indigenii Maori. Implicaţiile acelei tranzacţii sunt

încă valabile, 165 de ani mai târziu. Renaşterea globală a drepturilor omului şi recunoaşterea drepturilor indigene au condus la

reimaginarea constituţiei Noii Zeelande. Într-o ţară în care pragmatismul este o valoare apreciată, dreptul comun dezvoltat de

judecători în lumina valorilor Noii Zeelande are o funcţie de actualizare importantă. În acest sens, dreptul comun are rolul de a

scrie lucruri care rămân nescrise.

Subiect: constituţia Noii Zeelande; constituţie nescrisă; drept comun; drept comun constituţional; Tratatul de la Waitangi.

Cărţi recent achiziţionatede Biblioteca Consiliului Legislativ

– Bibliografie indexată* –

1. ACHIMESCU, CARMEN-GINA. – Principiul subsidiarităţii în domeniul protecţiei europene a

drepturilor omului / Carmen-Gina Achimescu. – Bucureşti: C.H. Beck, 2015. – XII, 164 p. – (Praxis). – ISBN

978-606-18-0497-9: 17,94 lei

SUBIECT: drepturile omului; protecţia europeană a drepturilor omului; principiul subsidiarităţii; Uniunea Europeană; CEDO;

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

342.7/A16

2. ANDREESCU, MARIUS; PURAN, ANDRA NICOLETA. – Drept constituţional: teoria generală

a Statului: [curs universitar] / Marius Andreescu; Andra Nicoleta Puran. – Bucureşti: C.H. Beck, 2016. – XIV,

252 p. – (Manuale Beck). – ISBN 978-606-18-0530-3: 26,94 lei

SUBIECT: drept constituţional; teoria statului; stat; putere; organizare putere; abuz de putere; proporţionalitate în organizarea

statală; statul român; partide politice; sistem electoral; drept parlamentar; puterea executivă; puterea judecătorească; justiţie

constituţională; integrare euroatlantică

342.4/A52

3. ANDREESCU, MARIUS. – Principii şi valori constituţionale / Marius Andreescu. – Bucureşti:

Universul Juridic, 2016. – 356 p. – (Studii juridice). – ISBN 978-606-673-754-8: 32 lei

SUBIECT: drept constituţional; principii constituţionale; valori constituţionale; criza justiţiei; justiţia crizei; proporţionalitate;

egalitatea; prioritatea dreptului UE; supremaţia Constituţiei; recurs în interesul legii; puterea şi democraţia; libertatea conştiinţei;

libertatea de exprimare

342.4/A52



4. BĂRBIERU, CARMEN-NICOLETA. – Contracte civile speciale: elaborare, comentarii, modele /

Carmen-Nicoleta Bărbieru. – Bucureşti: Universul Juridic, 2016. – 396 p. – (Colecţia Formulare. Contracte.

Cereri. Acţiuni). – ISBN 978-606-673-636-7: 47,20 lei

SUBIECT: contracte civile speciale; contractul de vânzare; promisiunea bilaterală de vânzare; contractul de schimb; contractul

de donaţie; contractul de locaţiune; contractul de închiriere a unei locuinţe; contractul de arendare; contractul de antrepriză; contractul

de societate; contractul de asociere în participaţie; contractul de mandat; contractul de împrumut de folosinţă (comodat); contractul de

împrumut de consumaţie; contractul de rentă viageră; contractul de întreţinere; contractul de tranzacţie

347.4/B29

5. BISCHIN, ROBERT. – Elemente de dreptul urbanismului în România şi Uniunea Europeană:

legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă / Robert Bischin. – Bucureşti: C.H. Beck, 2016. – VIII, 236 p. – (Manuale

Beck). – ISBN 978-606-18-0539-6: 23,94 lei

SUBIECT: dreptul urbanismului în România; dreptul urbanismului în UE; instituţiile urbanismului; urbanism – planificare;

urbanism – regulamente; urbanism – autorizaţii; amenajarea teritoriului

349.44/B54

6. BODOAŞCĂ, TEODOR; TARNU, LUCIAN IOAN. – Dreptul proprietăţii intelectuale: [curs

universitar] / Prof. univ. dr. Teodor Bodoaşcă; lector univ. dr. Lucian Ioan Tarnu. – ediţia a 3-a, revizuită şi

adăugită. – Bucureşti: Universul Juridic, 2015. – 403 p. – ISBN 978-606-673-704-3: 40 lei

SUBIECT: dreptul proprietăţii intelectuale; drept de autor; drept patrimonial de autor; desene şi modele industriale; mărci şi

indicaţii geografice

347.77/B61

7. BOROI, GABRIEL; SPINEANU-MATEI, OCTAVIA; CONSTANDA, ANDREIA. – Noul cod de

procedură civilă: comentariu pe articole / coordonator prof. univ. dr. Gabriel Boroi; cuvânt introductiv de

prof. univ. dr. Gabriel Boroi. – ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită. – Bucureşti: Hamangiu, 2016. – vol. – ISBN

978-606-27-0405-6

Vol. I. Art. 1-455 / coordonator prof. univ. dr. Gabriel Boroi; cuvânt introductiv de prof. univ. dr. Gabriel

Boroi. – ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită. – Bucureşti: Hamangiu. – 2016. – XIV, 1008 p. – ISBN 978-606-27-

0406-3: 156 lei

Vol. II. Art. 456-1134 / coordonator prof. univ. dr. Gabriel Boroi; cuvânt introductiv de prof. univ. dr.

Gabriel Boroi. – ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită. – Bucureşti: Hamangiu. – 2016. – XIV, 1075 p. – ISBN 978-

606-27-0407-0: 156 lei

SUBIECT: noul Cod de procedură civilă; acţiunea civilă; participanţii la procesul civil; competenţa instanţelor judecătoreşti;

actele de procedură; procedura contencioasă; procedura necontencioasă judiciară; arbitraj; executarea silită; proceduri speciale; procesul

civil internaţional

347.9/N89

8. CHIŞ, ANDREA-ANNAMARIA; ZIDARU, GHEORGHE-LIVIU. – Rolul judecătorului în

procesul civil / Andrea-Annamaria Chiş; Gheorghe-Liviu Zidaru. – Bucureşti: Universul Juridic, 2015. – 386 p. –

(Noul Cod de procedură civilă). – ISBN 978-606-673-392-2: 36 lei

SUBIECT: proces civil; judecător – rol în crearea legii; judecător – rol în administrarea probelor; principiul disponibilităţii;

principiul contradictorialităţii; principiul dreptului la apărare

347.96/C46

9. CIOBOTĂ, GHEORGHE; STOICA, IVONA. – Comportamentul consumatorului: abordare

practică / Gheorghe Ciobotă; Ivona Stoica. – Bucureşti: Pro Universitaria, 2015. – 146 p. – Bibliografie. –

ISBN 978-606-26-0456-1: 22,50 lei

SUBIECT: dreptul consumatorului; comportamentul consumatorului; proces de cumpărare

366.1/C51

10. CIOPEC, FLAVIU. – Confiscarea extinsă: între de ce şi cât de mult? / Flaviu Ciopec. – Bucureşti:

C.H. Beck, 2015. – VIII, 198 p. – (Praxis). – ISBN 978-606-18-0494-8: 20,94 lei

SUBIECT: confiscare extinsă; jurisprudenţă – România, CEDO, SUA

343.27/C52

11. Doctrina internaţională a tratării trecutului comunist: culegere şi comentarii / Editori: Gabriel

Andreescu, Diana Botău, Măriuca Oana Constantin . – Bucureşti: C.H. Beck, 2016. – XII, 376 p. – ISBN 978-

606-18-0514-3: 35,40 lei

SUBIECT: partid comunist; crime comuniste; lustraţie; poliţie politică; Rezoluţia 1096 a Adunării Parlamentare a Consiliului

Europei; Rezoluţia 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (2006); Declaraţia de la Praga privind conştiinţa morală europeană

şi comunismul; Declaraţia de la Bruxelles privind proclamarea zilei de 23 august drept Ziua europeană a comemorării victimelor

stalinismului şi nazismului; Rezoluţia Parlamentului European referitoare la conştiinţa europeană şi totalitarismul (2008); Declaraţia de

la Vilnius a Adunării Parlamentare a OSCE (2009); Declaraţia de la Praga privind Crimele Comunismului (2010); Declaraţia de la Tallinn

privind Ziua Memorială pentru victimele crimelor comise de regimurile totalitare (2015); jurisprudenţa CEDO; CEDO

329.15/A52



12. DUCA, ALINA; DUCA, EMILIAN. – Evitarea dublei impuneri: convenţiile de evitare a dublei

impuneri şi prevenire a evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe câştigurile din capital,

încheiate de România / Alina Duca; Emilian Duca. – Bucureşti: Universul Juridic, 2015. – 710 p. – (Pro lege). –

ISBN 978-606-673-672-5: 38,43 lei

SUBIECT: dubla impunere – evitare; evaziune fiscală – prevenire; impozit pe venit; câştig din capital; convenţii de evitare a

dublei impuneri

347.73/D86

13. ENACHE, MARIAN. – Procesul legislativ / Marian Enache; cuvânt-înainte de prof. univ. dr. Ştefan

Deaconu. – Bucureşti: Universul Juridic, 2015. – 474 p. – ISBN 978-606-673-518-6: 48 lei

SUBIECT: drept parlamentar; proces legislativ; Parlamentul României; procedură legislativă; evenimente legislative

342.53/E52

14. FUEREA, AUGUSTIN. – Dreptul Uniunii Europene: principii, acţiuni, libertăţi / prof. univ. dr.

Augustin Fuerea. – Bucureşti: Universul Juridic, 2016. – 456 p. – Bibliografie. – ISBN 978-606-673-789-0: 56 lei

SUBIECT: Uniunea Europeană; drept comunitar; acte juridice ale UE; acţiuni formulate în faţa Curţii de Justiţie a UE; politica

comercială comună; libera circulaţie a mărfurilor; libera circulaţie a persoanelor; dreptul de stabilire; libera circulaţie a serviciilor; libera

circulaţie a capitalurilor şi plăţilor; concurenţa în UE

341.217(4)UE/F95

15. GÂLEA, ION. – Dreptul tratatelor: [curs universitar] / Ion Gâlea; prefaţă de prof. univ. dr. Bogdan

Aurescu. – Bucureşti: C.H. Beck, 2015. – XVI, 464 p. – (Manuale Beck). – ISBN 978-606-18-0507-5: 38,94 lei

SUBIECT: drept internaţional public; dreptul tratatelor; negociere; tratat internaţional; ordine juridică; Legea nr. 590/2003

privind tratatele; Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor (1969); Legea nr. 276/2011

341.24/G15

16. GÎLCĂ, COSTEL. – Codul muncii comentat şi adnotat / Costel Gîlcă. – ediţia a 2-a. – Bucureşti:

Rosetti International, 2015. – 830 p. – Prezenta lucrare este actualizată la 18 august 2015. – ISBN 978-973-8270-

35-0: 65,03 lei

SUBIECT: Codul muncii; contract individual de muncă; timp de muncă; timp de odihnă; salarizare; sănătate şi securitate în

muncă; formare profesională; contract colectiv de muncă; inspecţia muncii; jurisdicţia muncii

349.2/G57

17. GRĂDINARU, DANIEL. – Investigarea infracţiunilor contra intereselor financiare ale UE / Daniel

Grădinaru; prefaţă de prof. univ. dr. Emilian Stancu . – Bucureşti: C.H. Beck, 2016. – X, 314 p. – (Praxis). – ISBN

978-606-18-0545-7: 26,94 lei

SUBIECT: drept financiar internaţional; Uniunea Europeană; interese financiare ale UE; infracţiune financiară împotriva UE;

instituţii de control financiar; Oficiul European Antifraudă (OLAF); Curtea de Conturi a României; Departamentul pentru Luptă

Antifraudă (DLAF); Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA); Parchetul European (EPPO); investigare infracţiuni financiare UE;

cooperare judiciară europeană

343.3/G75

18. HINESCU, ARCADIA. – Fuziunea şi divizarea societăţilor: practică judiciară adnotată / Arcadia

Hinescu. – Bucureşti: Hamangiu, 2015. – XVI, 286 p. – (Jurisprudenţă). – ISBN 978-606-27-0373-8: 36 lei

SUBIECT: societate comercială; fuziunea societăţilor

347.7/H63

19. HRESTIC, MARIA-LUIZA. – Interpretarea în dreptul internaţional / Maria-Luiza Hrestic. –

Bucureşti: Universul Juridic, 2016. – 221 p. – (Monografii). – ISBN 978-606-673-817-0: 28 lei

SUBIECT: drept internaţional public – interpretare; drept internaţional privat – interpretare

341.2/H87

20. IANCU, GHEORGHE; IANCU, VLAD ALEXANDRU. – Drept electoral: [curs universitar] /

prof. univ. dr. Gheorghe Iancu; drd. Vlad Alexandru Iancu. – ediţie revizuită şi completată. – Bucureşti:

Universul Juridic, 2015. – 361 p. – La realizarea lucrării a fost avută în vedere legislaţia internă şi internaţională,

în vigoare la 1 septembrie 2015 lei

ISBN 978-606-673-701-2: 39,20 lei

SUBIECT: drept electoral; drepturi politice fundamentale; scrutin; organizare alegeri; organizare alegeri parlamentare; organizare

alegeri europarlamentare; organizare alegeri prezidenţiale; organizare alegeri locale; justiţie electorală; contencios constituţionla electoral;

referendum

342.8/I-25

21. IGNAT, GINA. – Influenţa CEDO asupra raporturilor juridice civile / Gina Ignat. – Bucureşti:

Hamangiu, 2015. – XXII, 336 p. – (Monografie). – ISBN 978-606-27-0446-9: 34,67 lei

SUBIECT: Convenţia europeană a drepturilor omului; CEDO; drept internaţional public; drepturile omului; dreptul la viaţă

privată; dreptul la viaţă de familie; implementare CEDO în dreptul civil român

341.24/I-39

22. LAZĂR, IOAN. – Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenţei / Ioan Lazăr. – Bucureşti:

Universul Juridic, 2016. – 517 p. – ISBN 978-606-673-787-6: 44 lei

SUBIECT: drept comunitar; drept european al concurenţei; Uniunea Europeană; politica UE în domeniul concurenţei; înţelegeri

anticoncurenţiale între întreprinderi; abuz de poziţie dominantă; operaţiune de concentrare economică; ajutor de stat; întreprindere publică

341.217(4)UE/L32



23. LEPĂDATU, GHEORGHE; JALBĂ, LUMINIŢA. – Audit şi control financiar (concepte,

standarde internaţionale, teste grilă şi studii de caz) / prof. univ. dr. Gheorghe Lepădatu; conf. univ. dr. Luminiţa

Jalbă. – Bucureşti: Pro Universitaria, 2015. – 340 p. – Bibliografie. – ISBN 978-606-26-0444-8: 40,50 lei

SUBIECT: audit; control financiar

347.73/L50

24. MOCANU-SUCIU, ANA. – Răspunderea funcţionarilor publici / Ana Mocanu-Suciu. – Bucureşti:

C.H. Beck, 2015. – VIII, 284 p. – (Praxis). – ISBN 978-606-18-0509-9: 22,74 lei

SUBIECT: drept administrativ; funcţie publică; funcţionar public – răspundere punitivă; funcţionar public – răspundere penală;

funcţionar public – răspundere contravenţională; funcţionar public – răspundere civilă

342.9/M84

25. Noul cod de procedură penală adnotat / Nicolae Volonciu (coordonator); Alexandru Vasiliu; Radu

Gheorghe. – ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti: Universul Juridic, 2016. – vol. – Bibliografie –

ISBN 978-606-673-805-7

Vol. 1: Partea generală: analiză comparativă; noutăţi, explicaţii, comentarii / Nicolae Volonciu

(coordonator); Alexandru Vasiliu; Radu Gheorghe. – ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti: Universul

Juridic. – 2016. – 537 p. – Bibliografie. – ISBN 978-606-673-790-6: 56,25 lei.

Vol. 2: Partea specială: analiză comparativă; noutăţi, explicaţii, comentarii / Nicolae Volonciu

(coordonator); Alexandru Vasiliu; Radu Gheorghe. – Bucureşti: Universul Juridic. – 2016. – 515 p. –

Bibliografie. – ISBN 978-606-673-365-6: 56,25 lei.

SUBIECT: Noul Cod de procedură penală; lege procesuală penală; acţiune penală; acţiune civilă în procesul penal; participant

în procesul penal; procedeu probatoriu; măsură preventivă; măsură procesuală; probă; act procesual; act procedural comun; urmărire

penală; camera preliminară; judecată; procedură specială; executare hotărâre penală

343.1/V87

26. PETCU, GERMIN; DOBRE, CĂLIN. – Ghidul inspecţiei inopinate a Consiliului Concurenţei:

comentarii, doctrină, jurisprudenţă / Germin Petcu; Călin Dobre. – Bucureşti: C.H. Beck, 2016. – X, 150 p. –

ISBN 978-606-18-0538-9: 16,74 lei

SUBIECT: Consiliul Concurenţei; inspecţie inopinată; legislaţie relevantă

339.1/P54

27. SELEJAN-GUŢAN, BIANCA. – Drept constituţional şi instituţii politice: [Curs universitar] /

Bianca Selejan-Guţan. – ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti: Hamangiu, 2015-2016. – vol. – (Carte

universitară). – ISBN 978-606-270408-7

Vol. 1 / Bianca Selejan-Guţan; Manuel Guţan (colab.). – ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti:

Hamangiu, 2015. – XIV, 278 p. – (Carte universitară). – ISBN 978-606-27-0409-4: 36,22 lei

SUBIECT: drept constituţional; instituţii politice; teoria Constituţiei; justiţie constituţională; stat; cetăţenie; drepturi, libertăţi şi

îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor

342.4/S43

Vol. 2 / Bianca Selejan-Guţan . – ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti: Hamangiu. – 2016. – XIV,

238 p. – ISBN 978-606-27-0571-8: 36 lei.

SUBIECT: drept constituţional; stat; instituţii politice; Constituţie; cetăţenie; drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale

cetăţenilor; partid politic; sistem electoral; parlament; guvern; preşedinţie

342.4/S43

28. SÎRBU, MANUELA; CROITORU-ANGHEL, DIANA MONICA. – Soluţionarea alternativă a

litigiilor: medierea conflictelor / lector univ. av. dr. Manuela Sîrbu; av. mediator Diana Monica Croitoru-

Anghel. – Bucureşti: Universul Juridic, 2015. – 164 p. – ISBN 978-606-673-739-5: 20 lei

SUBIECT: mediere; soluţionare litigii; conflict

347.918/S60

29. SLĂVOIU, RADU. – Protecţia penală a vieţii private / Radu Slăvoiu; cuvânt-înainte de prof. univ.

dr. Ion Neagu şi de prof. univ. dr. Vasile Dobrinoiu. – Bucureşti: Universul Juridic, 2016. – 624 p. – (Biblioteca

de drept penal; 11). – ISBN 978-606-673-744-9: 56 lei

SUBIECT: viaţă privată; infracţiune contra vieţii private; protecţia vieţii private

343.4/S63

30. SPÂNU, DAN ŞTEFAN; SPÂNU, ALEXANDRU. – Drept civil. Moştenirea: [curs universitar] /

Dan Ştefan Spânu; Alexandru Spânu. – Bucureşti: C.H. Beck, 2015. – XXII, 290 p. – (Curs universitar). –

ISBN 978-606-18-0512-9: 35,94 lei

SUBIECT: drept civil; moştenire; dreptul de a moşteni; deschidere moştenire; moştenirea legală; moştenirea vacantă; moştenirea

testamentară; transmisiunea moştenirii; indiviziune şi partajul moştenirii

347.65/S72

31. SPERIUSI-VLAD, ALIN. – Protejarea creaţiilor intelectuale: mecanisme de drept privat / Alin

Speriusi-Vlad; prefaţă de prof. univ. dr. Irina Sferdian. – Bucureşti: C.H. Beck, 2015. – XVI; 472 p. – (Praxis). –

ISBN 978-606-18-0493-1: 35,94 lei

SUBIECT: proprietate intelectuală; creaţie intelectuală; creaţie intelectuală – protecţie; drept de autor; operă; creaţie utilitară;

semn distinctiv

347.77/S72



32. STANCIU, CRISTINA. – Dreptul transporturilor: contracte de transport de bunuri: [curs

universitar] / Cristina Stanciu. – Bucureşti: Universul Juridic, 2015. – 306 p. – ISBN 978-606-673-749-4: 28 lei

SUBIECT: dreptul transporturilor; contract de transport de bunuri; contract de expediţie; contract de transport de mărfuri pe calea

ferată în trafic intern; contract de transport de mărfuri în transportul rutier intern; contractul de transport maritim de bunuri; contractul

de transport de marfă pe căile aeriene

347.763/S76

33. ŞAGUNA, DAN DROSU; RADU, DANIELA IULIANA. – Drept fiscal: Fiscalitate. Obligaţii

fiscale. Declaraţii fiscale: Conform noilor reglementări fiscale 2016: [Curs universitar] / Dan Drosu Şaguna;

Daniela Iuliana Radu. – Bucureşti: C.H. BECK, 2016. – XVI, 388 p. – (Curs universitar). – ISBN 978-606-18-

0541-9: 44,40 lei

SUBIECT: drept fiscal; sistem fiscal; politică fiscală; impozitare; impunere, cotă; venituri publice; obligaţie fiscală; taxă; impozit

pe profit; impozit pe dividende; impozit pe reprezentanţe; impozitare microîntreprinderi; impozitare persoane fizice; impozit local;

contribuţie socială; stingere obligaţie fiscală; tva; accize; taxă vamală; inspecţie fiscală; evaziune fiscală; cazier fiscal; Directiva

2066/112/CE; Regulamentul (UE) 904/2010

347.73/S14

34. TRĂILESCU, ALIN. – Răspunderea patrimonială pentru obligaţiile fiscale / Alin Trăilescu. –

Bucureşti: Universul Juridic, 2015. – 273 p. – (Colecţia monografii). – ISBN 978-606-673-725-8: 24 lei

SUBIECT: răspundere juridică în materie fiscală; răspundere patrimonială; răspundere fiscală; obligaţie fiscală; transmitere

obligaţie fiscală; executare obligaţie fiscală; reparare pagube cauzate prin acte administrative fiscale nelegale

347.73/T80

35. TOADER, TUDOREL. – Ghid de admisibilitate la Curtea Constituţională a României / Tudorel

Toader; Marieta Safta. – Bucureşti: Hamangiu, 2016. – 160 p. – ISBN 978-606-27-0632-6: 22,50 lei

SUBIECT: drept constituţional; admisibilitate; Curtea Constituţională; sesizare

342.4/T67

36. ŢIŢ, NICOLAE-HORIA. – Executarea silită. Partea generală [Conform O.U.G. nr. 1/2016] /

Nicolae-Horia Ţiţ. – Bucureşti: Hamangiu, 2016. – X, 376 p. – (Carte universitară). – ISBN 978-606-27-0503-9:

47,22 lei

SUBIECT: drept procesual civil; executare silită; titlu executoriu

347.93/T65

37. URSUŢA, MIRCEA. – Codul de procedură civilă 2016. Jurisprudenţă. Sinteze / Mircea Ursuţa. –

Bucureşti: Universul Juridic, 2016. – 749 p. – Include: Codul de procedură civilă actualizat şi legislaţie conexă;

taxele de timbru sub articolele incidente; jurisprudenţă ICCJ; extrase din decizii relevante ale Curţii Constituţionale;

articole corespondente din vechiul cod; sinteza noutăţilor CPC lei

ISBN 978-606-673-563-6: 31,43 lei

SUBIECT: Codul de procedură civilă; Legea nr. 76/2012; Legea nr. 2/2013; O.U.G. nr. 1/2016; O.U.G. nr. 51/2008

347.9/U85

38. VEDINAŞ, VERGINIA. – Statutul funcţionarilor publici: comentarii, legislaţie, doctrină şi

jurisprudenţă (Legea nr.188/1999) / Verginia Vedinaş. – ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită. – Bucureşti: Editura

Universul Juridic, 2016. – 471 p. – Legislaţia din prezenta lucrare este actualizată până la 31 martie 2016. –

ISBN 978-606-673-829-3: 52 lei

SUBIECT: funcţie publică; funcţionar public; drept administrativ; administraţie publică; Statutul funcţionarilor publici

342.98/V40

39. ZECA, DORINA. – Daunele morale în litigii civile şi penale: practică judiciară recentă / Dorina

Zeca. – Bucureşti: Hamangiu, 2016. – vol. – (Jurisprudenţă). – ISBN 978-606-27-0484-1

Vol. I / Dorina Zeca. – Bucureşti: Hamangiu. – 2016. – XVI, 334 p. – ISBN 978-606-27-0485-8: 36 lei.

Vol. II / Dorina Zeca. – Bucureşti: Hamangiu. – 2016. – XVI, 376 p. – ISBN 978-606-27-0486-5: 39,20 lei.

SUBIECT: răspundere civilă delictuală; despăgubire; dreptul de petiţionare; libertatea de exprimare; libertatea presei; restituirea

proprietăţilor; malpraxis; răspunderea medicului; accident rutier; răspunderea asigurătorului; privarea de libertate; răspunderea statului;

răspunderea instituţiilor publice; persoană condamnată; condiţii de detenţie

347.5/Z42

Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1

Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, sector 5, cod poştal 050711

Tel: 021.313.66.08; fax: 021.414.20.61; website: www.clr.ro

� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ

Sorin Popescu, Preşedintele Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare

Nicolae Turcu, Preşedintele Secţiei de drept privat, locţiitorul Preşedintelui Consiliului

Legislativ

Benonica Vasilescu, Preşedintele ad-interim al Secţiei de drept public

Cristian Kevorchian, Şeful ad-interim al Departamentului de informatică legislativă

Cezar Manda, consilier, Departamentul pentru armonizarea legislaţiei cu reglementările

Uniunii Europene

�Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)

Lucica-Violeta Niculae

Mirela Paven

Cristina Păiș

� Tipografia „Monitorul Oficial” R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, Bucureşti

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei,

ci doar opinii personale ale autorilor.

ISSN 1583-3178

Date post:	13-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	44 times
Download:	0 times

Evoluţia constituţională a rolului şi funcţiilor...

Documents