Home > Mobile > Eneagrama și diverse.docx

Eneagrama și diverse.docx

Date post: 14-Jun-2020
Category:
Author: muskupiskish
View: 2 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
Merge bine cu Librera Reader modul Rezervați text reflow pe telefoanele mobile.
Embed Size (px)
of 593 /593
CURS DE INIT , IERE ÎN TRADIT , IA SPIRITUALĂ SECRETĂ A ENEAGRAMEI Tradit , ia ezoterică a Eneagramei este una dintre cele mai străvechi tradit , ii spirituale cunoscute în prezent. Termenul eneagramă provine de la cuvintele greces , ti ennea (nouă) s , i gramma (scriere sau desen) s , i se referă la cele nouă aspecte fundamentale ale naturii umane ce sunt revelate în cadrul acestei tradit , ii s , i din care derivă cele nouă tipologii comportamentale de bază. Departe însă de a fi doar un foarte complex sistem psihologic destinat înt , elegerii profunde a naturii umane, Eneagrama este înainte de toate o cheie esent , ială care ne poate deschide poarta unei transformări spirituale extraordinare s , i deosebit de rapide. Des , i metodele speciale de transformare lăuntrică oferite de tradit , ia Eneagramei cuprind multiple niveluri de complexitate, ele pot fi cu us , urint , ă asimilate s , i puse în practică. Spre exemplu, vet , i fi surprins , i de faptul că numai după primele lect , ii vet , i avea deja la dispozit , ie anumite instrumente foarte puternice s , i eficiente (s , i, totodată, accesibile cu us , urint , ă oricui) de profundă armonizare lăuntrică, de trezire plenară a sufletului s , i de transformare spirituală. Tocmai din această cauză, tradit , ia Eneagramei s , i-a câs , tigat la ora actuală o binemeritată recunoas , tere pe plan internat , ional, ea fiind deja chiar acceptată s , i integrată în numeroase domenii s , tiint , ifice s , i profesii. În cadrul acestui curs, vă vet , i putea identifica mai întâi, cu acuratet , e, tipologia comportamentală predominantă, pentru a vă putea în felul acesta cunoas , te în profunzime natura 1
Transcript

CURS DE INIT, IERE ÎN TRADIT, IA SPIRITUALĂ SECRETĂ A ENEAGRAMEI

Tradit,ia ezoterică a Eneagramei este una dintre cele mai străvechi tradit,ii spirituale cunoscute în prezent. Termenul eneagramă provine de la cuvintele greces,ti ennea (nouă) s,i gramma (scriere sau desen) s,i se referă la cele nouă aspecte fundamentale ale naturii umane ce sunt revelate în cadrul acestei tradit,ii s,i din care derivă cele nouă tipologii comportamentale de bază. Departe însă de a fi doar un foarte complex sistem psihologic destinat înt,elegerii profunde a naturii umane, Eneagrama este înainte de toate o cheie esent,ială care ne poate deschide poarta unei transformări spirituale extraordinare s,i deosebit de rapide. Des,i metodele speciale de transformare lăuntrică oferite de tradit,ia Eneagramei cuprind multiple niveluri de complexitate, ele pot fi cu us,urint,ă asimilate s,i puse în practică. Spre exemplu, vet,i fi surprins,i de faptul că numai după primele lect,ii vet,i avea deja la dispozit,ie anumite instrumente foarte puternice s,i eficiente (s,i, totodată, accesibile cu us,urint,ă oricui) de profundă armonizare lăuntrică, de trezire plenară a sufletului s,i de transformare spirituală. Tocmai din această cauză, tradit,ia Eneagramei s,i-a câs,tigat la ora actuală o binemeritată recunoas,tere pe plan internat,ional, ea fiind deja chiar acceptată s,i integrată în numeroase domenii s,tiint,ifice s,i profesii. În cadrul acestui curs, vă vet,i putea identifica mai întâi, cu acuratet,e, tipologia comportamentală predominantă, pentru a vă putea în felul acesta cunoas,te în profunzime natura interioară, precum s,i pentru a putea comunica mult mai armonios s,i mai profund cu ceilalt,i. Grat,ie acestei comunicări superioare, vet,i putea să eliminat,i sau să alchimizat,i cu us,urint,ă diferitele conflicte s,i probleme – atât în relat,ia de cuplu cât s,i în toate celelalte relat,ii în care suntet,i angrenat,i – aceasta fiind totodată de natură să vă ofere bazele necesare creării unor autentice grupuri spirituale, puternice s,i armonioase. De asemeni, practicând în mod sistematic tehnicile oferite în cadrul acestui curs, vă vet,i putea trezi complet s,i foarte rapid sufletul (jivatma), aceasta fiind o etapă esent,ială în procesul revelării Sinelui divin (Atman).

Tipologiile umane de pe eneagramă

Eneagrama reprezintă orice proces complet s,i desăvârs,it s,i orice fenomen, orice fiint,ă, orice unitate a Creat,iei, unitate care se poate autoregla s,i care are toate proprietăt,ile unui sistem complet. Eneagrama poate fi definită ca un sistem de tip cibernetic, pentru că ea cuprinde un sistem de bază propriu-zis, un sistem de auto-perfect,ionare programat în vederea unui scop final ce poate fi diferit de la situat,ie la situat,ie s,i un sistem de autoreglare (gen feedback) la fiecare punct al său (din cele 9) unde putem să modificăm acel fenomen sau proces.

Există două modalităt,i distincte de parcurgere a eneagramei: un traseu exterior, de la 1 la 9 s,i un traseu interior, care corespunde cu seria 1-4-2-8-5-7 s,i care este intersectat de triunghiul 3-6-9. Întotdeauna, suita de la 1 la 9 de pe exteriorul cercului reprezintă mersul obiectiv al procesului studiat. Orice manifestare însă, indiferent de natura ei (fizică, psihică, mentală, cosmică etc.) prezintă întotdeauna s,i o desfăs,urare subiectivă, ce reprezintă s,i un fenomen de continuu feedback prin care se poate regla s,i ajusta, dacă este necesar, acel proces.

La nivel uman, eneagrama reprezintă tendint,ele fundamentale s,i stările arhetipale ale fiint,ei umane, cele 9 tipologii fundamentale.

Acest model identifică 9 configurat,ii diferite ale personalităt,ii, 9 moduri de a se defini ce apar datorită raportării la exterior.

Această înclinat,ie a personalităt,ii umane limitate se precizează (de obicei) în copilărie, în funct,ie de condit,iile exterioare s,i modul în care acestea îl fac pe copil să aleagă un mod de raportare la ceilalt,i.

Acestea sunt: 1. Perfect,ionistul 2. Altruistul 3. Competitivul 4. Romanticul 5. Observatorul 6. Devotatul 7. Epicurianul 8. Conducătorul 9. Mediatorul

Fiecare dintre noi are tendint,a să dea prioritate uneia dintre aceste imagini de sine. Studiind consecint,ele acestei alegeri, Eneagrama oferă o descriere foarte exactă a psihicului uman s,i permite explicarea s,i / sau prevenirea, cu o fiabilitate uimitoare, atitudinii noastre în fat,a diverselor circumstant,e ale viet,ii.

Tipul 1 – Perfect,ionistul

Perfect,ionistul se deosebes,te de celelalte persoane printr-un înalt grad de exigent,ă (morală, în special) s,i printr-o dorint,ă de perfect,iune în tot ceea ce face. Este o persoană grijulie, ordonată, meticuloasă. Deseori, consideră că rezultatele nu sunt la înălt,imea exigent,elor lui s,i acest lucru îl face să se înfurie pe ceilalt,i, ca s,i pe el însăs,i. Nu-s,i exprimă însă această mânie, nu-s,i exprimă nici celelalte sentimente decât rareori, deoarece crede că asta i-ar determina pe ceilalt,i să aibă păreri proaste despre el. Perfect,ionistul mai este caracterizat de teama de a nu face lucrurile bine s,i un mod de judecată dihotomic (este bine sau rău, alb sau negru). Pentru că în copilărie s-a identificat într-un mod negativ cu o „imagine de autoritate ideală”, mica persoană de tipul perfect,ionistului acordă multă important,ă interdict,iilor s,i simte foarte repede că nu se potrives,te cu modelele indicate de ceilalt,i, fapt care dezvoltă în el o teamă considerabilă fat,ă de mânie (a sa s,i a celorlalt,i). Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, perfect,ionistul este atent cu ceilalt,i, răbdător s,i îs,i exprimă cu dezinvoltură s,i respect idealurile înalte. Ce contează pentru perfect,ionist: să fie apreciat pentru calitatea actelor sale – să nu fie prins pe picior gres,it – să aibă dreptate.

Compulsiunea sa: să evite mânia. Tipul 2 – Altruistul

Altruistul este o persoană generoasă, foarte atentă cu ceilalt,i, îi place să prevadă s,i să se ocupe de dorint,ele semenilor lui, fapt care îl face să fie foarte sociabil. Are o mare capacitate de a-i reconforta pe ceilalt,i. Foarte disponibil, este deosebit de mândru că s,tie să se ocupe atât de bine de ceilalt,i, considerând că el însus,i nu are prea multe nevoi, îi place să primească recunos,tint,a celor din jur, des,i deseori pretinde că nu a făcut mare lucru. Uneori, dă vina pe ceilalt,i, este gelos s,i posesiv s,i nu reus,es,te decât cu greu să refuze pe cineva. Pentru că în copilărie – mica persoană – altruistul a reus,it să-s,i găsească un rost ocupându-se de ceilalt,i, această modalitate de a act,iona s-a întipărit atât de puternic în el încât a sfârs,it prin a-s,i uita propriile trebuint,e. Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, altruistul este capabil de o umilint,ă s,i de un altruism cu adevărat sincere, răspândind în jurul lui o dragoste de înaltă calitate.

Ce contează pentru altruist: să fie apreciat pentru grija s,i devotamentul pe care îl manifestă fat,ă de ceilalt,i – să fie iubit.

Compulsiunea sa: să evite respingerea, să evite să-s,i recunoască propriile nevoi.

Tipul 3 – Competitivul

Competitivul este capabil să act,ioneze cu eficient,ă. Pentru el, este foarte important să reus,ească în ceea ce întreprinde (viat,a profesională, familială sau sociala). Înainte de orice, îi este teamă de es,ec, totus,i îi plac provocările. Competitivul este deseori curajos, foarte energic, exigent cu el s,i cu ceilalt,i, îs,i permite adesea să „joace” un rol ca să-s,i atingă scopurile s,i consideră că are dreptul să-i îns,ele pe ceilalt,i. I se întâmplă chiar să se îns,ele singur, în viat,ă, îi place să progreseze, să poată să-i seducă pe ceilalt,i s,i not,iunea de prestigiu sunt lucruri foarte importante pentru el. Pentru că în copilărie s-a identificat în mod pozitiv cu o autoritate pe care o admira, el încearcă să reproducă situat,ii prin care să stârnească admirat,ia celorlalt,i.

Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, competitivul devine autentic, în stare să reus,ească, acceptându-s,i foarte bine limitele. Ce contează pentru competitiv: să fie apreciat pentru ceea ce face, pentru reus,itele sale – să fie stimat. Compulsiunea sa: să evite es,ecul.

Tipul 4 – Romanticul (Artistul)

Romanticul dă dovadă de sensibilitate s,i de originalitate, îs,i trăies,te emot,iile cu intensitate. Se teme foarte mult să nu fie criticat. Destul de des, este melancolic, solitar. Atunci se refugiază în lumea lui imaginară, care este foarte bogată. Are oroare să fie considerat conformist, banal. De asemenea, este o fiint,ă care îi invidiază deseori pe ceilalt,i. Pentru că în copilărie romanticului o „rană” i-a lăsat impresia că nu este iubit, mica persoană s-a refugiat în lumea lui imaginară. Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, romanticul dă dovadă de creativitate s,i de un simt, artistic foarte dezvoltat. Atunci, devine capabil să transforme propriile experient,e de viat,ă în elemente de evolut,ie.

Ce contează pentru romantic: să fie apreciat pentru ceea ce este – să fie diferit.

Compulsiunea sa: să evite banalitatea.

Tipul 5 – Observatorul

Observatorul este o persoană căreia îi place să asimileze multe cunos,tint,e (în toate domeniile), în relat,iile sale cu ceilalt,i, preferă logica în locul emot,iei, pe care, de altfel, s,i-o exprimă cu greutate, înainte de orice, se teme de intruziunea celuilalt în „sfera” sa personală. Nu îi plac prea mult întâlnirile, mai ales sub formă de reuniuni (familiale sau profesionale) s,i simte în mod frecvent nevoia de a fi singur cu el însus,i (s,i cărt,ile lui). Deseori, este zgârcit cu ceea ce s,tie, ca s,i cu timpul lui, îi place mai mult să observe ceea ce se întâmplă decât să participe. Mentalul lui este aproape întotdeauna activ, în copilărie, mica persoană de tipul observatorului a avut impresia că nu este iubit atât cât merită. Acest lucru a făcut să-i evite pe ceilalt,i s,i să se distingă prin acumularea de cunos,tint,e.

Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, observatorul face dovada unui spirit generos, fiind capabil de dezinteres s,i de raporturi excelente în relat,iile cu ceilalt,i.

Ce contează pentru observator: să fie apreciat pentru ceea ce s,tie, pentru ceea ce cunoas,te – să fie util, să fie „la curent”. Compulsiunea sa: să evite intruziunea s,i vidul interior.

Tipul 6 – Devotatul

Devotatul este capabil de simpatie s,i mai ales, de legături puternice cu semenii săi (cei apropiat,i, familia, „cei din clanul lui”); el este deseori mai bănuitor în privint,a celorlalt,i. Posedă o mare capacitate intuitivă de care se foloses,te mai ales ca să aprecieze riscurile s,i caracterul periculos al celorlalt,i. Aceasta îl face să aibă adesea mult simt, al umorului. Marea sa dificultate este lipsa de încredere în ceilalt,i s,i în viat,ă. Fat,ă de persoanele în care are încredere, el dă dovadă de o imensă loialitate. Devotatul apreciază o autoritate puternică s,i loială, căreia i se supune de bunăvoie, sau, dacă aceasta îl decept,ionează, el poate să i se împotrivească în mod sistematic. În copilărie, mica persoană de tipul devotatului a trăit unele experient,e care l-au făcut să nu mai aibă încredere în multe lucruri, dar mai ales în ceilalt,i oameni. A învăt,at să se apere refugiindu-se în cinste, în situat,ii de stres, frica explică multe din atitudinile lui.

Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, devotatul dă dovadă de curaj s,i loialitate. Este pozitiv, interesat de viat,ă s,i atent cu ceilalt,i.

Ce contează pentru devotat: să fie apreciat pentru cinstea sa – să fie capabil să supraviet,uiască prin el însus,i.

Compulsiunea sa: să evite devierea, trădarea.

Tipul 7 – Epicurianul

Epicurianul este persoana care se caracterizează printr-o arie largă a intereselor sale, încearcă să evite suferint,a s,i izolarea. El poate să facă simultan mai multe lucruri, uneori cu o anumită lăcomie, fără să termine neapărat ceea ce a început. Aceasta îl face să pară superficial în ochii celorlalt,i, dar lui îi apreciază pofta de viat,ă s,i veselia, îi place să se ocupe de lucrurile care îl interesează s,i atunci depune mult efort. În fat,a adversităt,ii, react,ia sa este de a căuta adâncindu-se în gânduri s,i activităt,i plăcute. Acceptă foarte greu caracterul de rutină al unui lucru, grăbindu-se în acest caz să încerce să-l diversifice. În copilărie, mica persoană de tipul epicurian s-a simt,it privat de mama sa, sau de imaginea de autoritate s,i afect,iune, ceea ce l-a făcut să-s,i dea silint,a să nu se mai găsească într-o astfel de situat,ie de frustrare.

Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, epicurianul este capabil să-s,i exprime bucuria s,i optimismul fat,ă de viat,ă s,i fat,ă de ceilalt,i oameni. El dă dovadă de o mare capacitate de integrare a experient,elor sale de viat,ă s,i de compasiune fat,ă de ceilalt,i.

Ce contează pentru epicurian: să fie apreciat pentru bucuria sa de a trăi – să nu îi lipsească stimulentele.

Compulsiunea sa: să evite suferint,a s,i izolarea.

Tipul 8 – Conducătorul

Conducătorul este harnic s,i vioi. El corespunde adesea acelui gen de oameni pe care lumea îi numes,te „s,efi înnăscut,i”. Pentru că vrea să controleze tot ce se întâmplă în jurul lui, el îs,i impune propriul punct de vedere, îl minimalizează pe cel al celorlalt,i, combătându-i deseori. Acest mod de a act,iona îl face de multe ori să considere „viat,a drept o ves,nică luptă” cu el însus,i (el îs,i controlează emot,iile) s,i cu ceilalt,i. Act,ionează adesea în genul „totul sau nimic”. Este deseori excesiv, entuziast s,i energic. În copilărie, mica persoană de tipul – conducător a intrat în competit,ie s,i a s,tiut să-s,i impună rapid punctul de vedere în fat,a autorităt,ii părintes,ti. Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, conducătorul este capabil de curaj s,i putere. Poate deveni capabil de indulgent,ă s,i de înt,elegere.

Ce contează pentru tipul conducător: să fie recunoscut ca un om puternic – să-s,i poată afirma autoritatea. Compulsiunea sa: să evite slăbiciunea.

Tipul 9 – Mediatorul

Mediatorul vrea ca în jurul său să domnească o înt,elegere perfectă. Aceasta îl face capabil să-i asculte cu atent,ie pe ceilalt,i, să suporte uneori prea multe lucruri, să minimalizeze adevăratele probleme, iar toate aceste lucruri îl pot conduce spre indolent,ă, către o impresie de seninătate creată de obis,nuint,ă s,i de respingerea noului, către evitarea luării de decizii. Îi place să trăiască în propriul lui ritm, apreciază adesea natura s,i detestă să fie „presat” de timp. În copilărie, mica persoană de tipul mediator s-a identificat cu rolul parental de bunăvoint,ă s,i sust,inere, uitând de nevoile personale.

Atunci când sunt dominante trăsăturile sale pozitive, mediatorul este în stare să accepte s,i să-i sprijine pe ceilalt,i. Căutarea păcii interioare s,i exterioare face din el adesea un foarte bun mediator, sigur de el, independent s,i împlinit. Ce contează pentru mediator: să fie recunoscut ca o persoană alături de care se trăies,te us,or – să nu fie despărt,it de ceea ce iubes,te.

Compulsiunea sa: să evite conflictele.

ESTE IMPORTANT PENTRU FIECARE TIP

Tipul 1 – Perfect,ionistul – pentru el contează să evite mânia, să aibă dreptate, să fie apreciat pentru calitatea act,iunilor sale.

Tipul 2 – Altruistul – pentru el contează să evite respingerea, să evite recunoas,terea propriilor nevoi, să iubească, să fie iubit, să fie apreciat pentru grija sa fat,ă de ceilalt,i.

Tipul 3 – Competitivul – pentru el contează să evite es,ecul, să reus,ească, să fie apreciat pentru ceea ce face, să fie stimat.

Tipul 4 – Romanticul – pentru el contează să evite banalitatea, să fie aparte, să fie apreciat pentru ceea ce este, pentru că este diferit.

Tipul 5 – Observatorul – pentru el contează să evite intruziunea s,i vidul interior, să s,tie, să fie util, să fie “la curent”.

Tipul 6 – Devotatul – pentru el contează să evite devierea, trădarea, să fie pregătit pentru orice eventualitate, capabil să supraviet,uiască prin el însus,i, să fie apreciat pentru cinstea sa.

Tipul 7 – Epicurianul pentru el contează să: evite suferint,a s,i izolarea, să aibă posibilitatea de a alege, să fie apreciat pentru bucuria sa de a trăi.

Tipul 8 – Conducătorul – pentru el contează să evite slăbiciunea, să fie puternic, să-s,i afirme autoritatea.

Tipul 9 – Mediatorul – pentru el contează să evite conflictele, să fie conciliant, să nu fie despărt,it de ceea ce iubes,te.

ENEAGRAMA LUI IISUS (1)

fragment din lucrarea „Eneagrama – Un itinerar al descoperirii de sine” de Maria Beesing * Robert Nogosek * Patrik O’Leary

Vă propunem o reflect,ie asupra modelului în acelas,i timp uman s,i divin al lui Iisus Hristos, privit din perspectiva Eneagramei. Faptul că El Însus,i, as,a cum ni-L prezintă Evangheliile, manifestă trăsături specifice de caracter (pe care le vom evident,ia în cele ce urmează) poate să ne us,ureze descoperirea s,i acceptarea aceloras,i trăsături în noi îns,ine, oricare ar fi slăbiciunile pe care ar trebui să le recunoas,tem odată cu ele.

Tipologia UNU

Iisus – model de perfect,iune

Trăsăturile pozitive ale tipologiei UNU se regăsesc în mod deosebit în idealismul lui Iisus. El se consideră pe Sine un reformator. Pentru El, lumea se îndepărta de planul lui Dumnezeu. Foarte preocupat de îndepărtare, Iisus îs,i rezumă as,teptările prin imperativul: „Fit,i, dar, voi desăvârs,it,i, precum Tatăl vostru cel ceresc este” (Matei 5,48). El se oferă pe Sine ca model de perfect,iune, ajungând chiar să provoace pe cei care îi căutau pricină: „Cine dintre voi mă vădes,te de păcat?” (Ioan 8, 46). Străduindu-se să pună lucrurile la punct, El urmăres,te să vorbească limpede celor care Îl ascultă. Este direct s,i sincer cu toată lumea. Pentru El, conspirat,ia s,i calomnia vin de la Cel rău. Astfel, dus la arhiereu s,i întrebat care este învăt,ătura Lui, El răspunde: „Eu am vorbit pe fat,ă lumii... am învăt,at întotdeauna în sinagogă s,i în templu, unde se adună tot,i iudeii s,i nimic nu am vorbit în ascuns.” (Ioan 18, 20) Pentru El este foarte important ca tot,i să fie tratat,i cu respect s,i fără discriminări. Astfel, în cazul femeii adultere (Ioan 8, 1-11) conducătorii religios,i încearcă să-L învinuiască de nerespectarea Legii pentru a-L putea aresta; s,tiind cât insistă Iisus asupra milosteniei s,i iertării, târăsc în fat,a Lui o femeie prinsă că a comis adulterul, Îi amintesc că Moise a prescris în acest caz uciderea cu pietre (Deuteronomul 22, 22-24) s,i Îl ispitesc, întrebându-L ce părere are. Dar El nu este preocupat nici de teologie, nici de exegeză, ci este mis,cat înainte de toate de această femeie, de nenorocirea ei. Ea este evident vinovată, dar acesta nu e un motiv pentru a fi expusă s,i înjosită astfel în public. Iisus vede prea bine că celorlalt,i nu le pasă câtus,i de put,in de ea, folosind-o doar pentru a-I întinde Lui o cursă, obligându-L să se pronunt,e împotriva Scripturilor. De fapt, ei sunt infinit mai păcătos,i decât acea femeie, deoarece complotează pentru omorârea lui Iisus. El răspunde prin urmare: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. S, i iată că tot,i pleacă, începând cu cei mai vârstnici. Rămas singur cu femeia, El o întreabă: „Femeie, unde sunt pârăs,ii tăi? Nu te-a osândit niciunul?”, iar ea răspunde: „Niciunul, Doamne”. Atunci El continuă: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de-acum să nu mai păcătuies,ti!”

Dat fiind spiritul lor de dreptate, persoanele din tipologia Unu se vor identifica în mod natural cu Iisus, ascultând această pildă din viat,a Lui. Cu toate că acuzatorii femeii adultere erau mai puternici s,i se bucurau de o mai bună reputat,ie decât ea, ei ar fi trebuit să-s,i înt,eleagă cu umilint,ă condit,ia umană limitată, care îi împiedica să vadă lucrurile s,i din perspectivă divină, cu impart,ialitate s,i dreptate, căci tot,i suntem supus,i gres,elii s,i fiecare trebuie înainte de toate să nu judece pripit, să ierte gres,elile celorlalt,i s,i să-s,i corecteze mai întâi propriile gres,eli: „Făt,arnice, scoate întâi bârna din ochiul tău s,i [abia] atunci vei vedea să scot,i paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7, 5). Chiar dacă femeia comisese o gres,eală morală, i se cuvenea respect în calitate de fiint,ă umană. Avea drepturi egale cu ale tuturor s,i aceasta trebuia să le interzică fariseilor s,i cărturarilor să încerce să se folosească de ea în modul inuman în care au făcut-o.

Capcana idealismului

Cei care se consideră idealis,ti au convingerea s,i sentimentul că merită respect. Este adevărat că persoanele din tipologia UNU sunt foarte muncitoare, atente la detalii s,i reus,esc să discearnă cel mai adesea binele de rău. Ele se străduiesc întotdeauna să progreseze s,i consacră mult timp pregătirilor pentru îndeplinirea sarcinilor. Totus,i, acest gen de idealism poate deveni obsesiv s,i le poate face intolerante, incapabile să suporte gres,elile altora s,i neiertătoare chiar cu ele însele.

În efortul lor de a fi perfecte, persoanele din tipologia UNU se străduiesc din răsputeri să evite mânia, dar aceasta se poate acumula prin refulare în fiint,a lor, hrănindu-le în mod incons,tient resentimentele. Mânia lor se manifestă adesea doar printr-o simplă iritare a tonului vocii, dar cu toate acestea ele nu pot să nu se înfurie când văd că ceilalt,i nu sunt cum ar trebui să fie sau că lucrurile nu decurg firesc. Aplicând idealismul la propria lor persoană, ele nu încetează să se auto-traseze, sub efectul autocriticii. În loc să se accepte pe ele însele odată cu imperfect,iunile lor, ele tind să se corecteze fără încetare. Persoanele din tipologia UNU refuză deopotrivă imperfect,iunea celorlalt,i s,i consideră că aces,tia trebuie neapărat să o depăs,ească pentru a merita să fie acceptat,i.

Ele ajung uneori să se considere atât de pline de gres,eli, încât se scufundă în tristet,e s,i deprimare. Aceasta, pentru că au avut mereu prilejul să constate că niciodată nu au nici timpul s,i nici energia necesare pentru a ajunge la rezultatul mult visat, perfect,iunea în toate. Cum ele ar vrea ca totul să fie perfect, este suficient cel mai mic rabat de la acest nivel de puritate s,i claritate pentru a le indispune s,i a le face nesuferite. De aceea, ele sfârs,esc prin a fi mai mereu epuizate, coples,ite de muncă s,i devin insuportabile. În plus, grijile lor sunt excesive, astfel că ajung să nu se mai suporte nici pe ele însele.

Regăsirea optimismului

Pentru persoanele din tipologia UNU, capcana idealismului este cerint,a lor exagerată pentru perfect,iune. Tocmai aceasta este atitudinea pe care o evită Iisus atunci când se arată capabil să îi accepte pe ceilalt,i as,a cum sunt ei. Perfect,iunea divină pe care o propune ca model este strâns legată de această milostenie s,i iertare pe care, potrivit Evangheliei după Luca, o proclamă în predica de pe munte: „Fit,i milostivi, precum s,i Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Pentru a îndrepta lumea, primul lucru care trebuie arătat este răbdarea, tolerant,a fat,ă de gres,eală s,i imperfect,iune. Astfel, Iisus îs,i îndeamnă ascultătorii: „nu vă împotrivit,i celui rău; iar cui vă loves,te peste obrazul drept, întoarcet,i-l s,i pe celălalt... Celui ce voies,te să vă ia haina, lăsat,i-i s,i cămas,a... Iar de vă va sili cineva să merget,i o milă, merget,i cu el două.” (Matei 5, 39-41) s,i „iubit,i pe vrăjmas,ii vos,tri, binecuvântat,i pe cei ce vă blestemă, facet,i bine celor ce vă urăsc s,i rugat,i-vă pentru cei ce vă vatămă s,i vă prigonesc, ca să fit,i fiii Tatălui vostru Celui din ceruri”, indicându-le astfel adevăratul model de perfect,iune ce trebuie urmat, cel al lui Dumnezeu, care „face să răsară soarele peste cei răi [ca] s,i peste cei buni s,i trimite ploaie peste cei drept,i [ca] s,i peste cei nedrept,i” (Matei 5,45). Această atitudine t,ine de optimismul divin cu privire la om s,i la condit,ia sa, s,i de convingerea că omul va trece în final de partea binelui. Astfel, răspunzând mereu cu bunătate la brutalitatea altora, aces,tia vor fi treptat mis,cat,i s,i vor deveni până la urmă cons,tient,i că trebuie să-s,i corecteze atitudinea, să-s,i îndrepte gres,eala. Cel milostiv s,tie prea bine că primul lucru care permite cuiva să devină mai bun este acela de a se s,ti iubit s,i acceptat as,a cum este.

În efortul lor de a fi perfecte, persoanele din tipologia UNU au nevoie prin urmare de optimism. Nefiind altceva decât oameni, ele sunt supuse legii cres,terii progresive, a cărei premisă este acceptarea de sine. Ele trebuie să-s,i poată spune: „Nu este nevoie să fiu perfect(ă) de la început ca să fiu iubit(ă). Cel care m-a creat este chiar Dumnezeu. El nu poate gres,i.” Tot,i suntem creat,i de către Dumnezeu din iubire, tot,i suntem dăruit,i de El lumii într-un moment dat al istoriei. Nicio transformare reală nu va putea veni deci, decât de la fort,a pe care El a dat-o fiecăruia. Această fort,ă t,ine în primul rând de certitudinea că El ne iubes,te necondit,ionat, lucru dovedit prin darurile pe care ni le-a făcut El s,i prin cele pe care ni le fac semenii.

Adoptând această atitudine pe care o manifestă Iisus, persoanele din tipologia UNU îs,i vor găsi treptat pacea. În ciuda a tot ceea ce merge rău în această lume, binele este s,i el prezent s,i există s,i lucruri de care ne putem bucura. Există chiar semne că lucrurile merg din ce în ce mai bine, că oamenii au azi o preocupare mai mare pentru dreptate, pentru cinste s,i pentru pacea universală. Este evident că Dumnezeu lucrează în inima oamenilor s,i trezes,te dorint,a de perfect,ionare a omenirii, atât sub aspect individual, cât s,i sub aspect nat,ional. Iisus Hristos înviat este mereu prezent în inima lumii, pentru ca aceasta să înlăture dezordinea, nedreptatea s,i tot ceea ce amenint,ă binele omenirii. Îi revine marii familii umane responsabilitatea de a rezolva, în acord cu Voint,a Divină, problemele ce tulbură lumea.

În cadrul cotidian al viet,ii s,i al muncii, persoanele din tipologia UNU pot găsi în Iisus s,i în învăt,ătura Sa inspirat,ia necesară pentru a dobândi o viziune de ansamblu asupra lucrurilor, evitând împotmolirea în detalii. Toate cele prin care ele pot contribui la perfect,ionarea lucrurilor din jurul lor nu sunt decât elemente ale planului prevăzut de Pronia lui Dumnezeu, pentru întoarcerea creaturilor la iubirea universală. Iisus Însus,i se regăses,te în ucenicii Săi, de fiecare dată când aces,tia se străduiesc pentru perfect,ionarea spirituală. Nu trebuie să confundăm vocea Sa cu glasul pit,igăiat al criticii interioare, pe care o asimilăm uneori din eroare cu glasul „cons,tiint,ei”. În loc să-l ascultăm pe acesta, trebuie să ne deschidem cât mai bine urechea la ceea ce Dumnezeu ne spune prin Sfânta Scriptură, prin cei pe care-i întâlnim s,i prin dorint,ele cele mai profunde ale inimii noastre. Fiint,ele din tipologia UNU trebuie să urmărească să vadă lucrarea divină din spatele aspirat,iilor care-i animă pe ceilalt,i s,i să observe că acestea corespund în mod esent,ial cu propriile idealuri. Aceste aspirat,ii, aceste dorint,e profunde ale inimii provin dintr-un fel de

„curent subteran”, sursă de viat,ă pentru tot,i cei care reus,esc să pătrundă în adâncul propriei fiint,e prin contemplat,ie. Capacitatea de a atinge un asemenea nivel al contemplat,iei este condit,ionată de o atitudine de iubire, de compasiune, care ne ajută să ne acceptăm pe noi îns,ine, cu toate gres,elile s,i imperfect,iunile noastre, cât s,i să-i acceptăm s,i să-i iertăm pe ceilalt,i.

Celor din tipologia UNU le este de mare folos să observe s,i să t,ină minte tot ceea ce li se petrece bun în viat,ă. Este de ajuns să remarce cât de des iau lucrurile o întorsătură bună. Aceasta nu depinde numai de eforturile lor, ci s,i de numeros,i factori tainici, în mod obis,nuit imperceptibili. Adesea, mărturiile Proniei Divine sunt nu doar uimitoare, ci s,i îmbucurătoare. Acest mod optimist de a vedea lucrurile, prin rememorarea evenimentelor pozitive, îi va ajuta pe reprezentant,ii tipologiei UNU să se debaraseze de anxietate s,i-i va face să dobândească, în practică, încredere în prezent,a divină s,i în intervent,ia acesteia în viat,a lor. Tipologia DOI

Iisus îi slujes,te pe ceilalt,i

Persoanele din tipologia DOI vor regăsi fără nicio dificultate în Iisus modelul aspirat,iei lor profunde de a fi serviabili. Iisus se consideră El însus,i ca trimis de Dumnezeu pentru a-i sluji pe ceilalt,i s,i le spune ucenicilor Săi să facă la fel: „s,i care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă” (Marcu 10, 44). Atitudinea Lui este întotdeauna una primitoare, plină de căldură sufletească, lucru pe care-l putem vedea de exemplu, atunci când cheamă copiii la El:

„s,i, luându-i în brat,e, i-a binecuvântat, punându-s,i mâinile peste ei” (Marcu 10, 44). În mod firesc, slujirea celorlalt,i cere înainte de toate cunoas,terea adevăratelor nevoi ale oamenilor, pentru a le putea răspunde pe măsură. Parabola care exprimă cel mai bine învăt,ătura cristică în acest sens este cea a bunului Samaritean: „s,i, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând peste ele untdelemn s,i vin s,i, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspet,i s,i a purtat grijă de el” (Luca 10, 34-37). Iisus le cere ucenicilor Săi să devină cu adevărat apropiat,ii celorlalt,i, urmărind să descopere nevoile lor s,i să-i ajute, apelând la propriile resurse. Primii Părint,i ai Bisericii considerau că această pildă Îl descria chiar pe Domnul, care făcându-se aproapele tuturor căzut,ilor în păcat, este personificarea divină a bunului Samaritean. De altfel, în acest mod Îl prezintă toate relatările evanghelice pe Iisus. Inima Sa nu încetează să răspundă la chemarea celorlalt,i. El merge adesea în întâmpinarea as,teptărilor lor, chiar fără să I se spună nimic, as,a cum se vede în cazul minunii de la nunta din Cana (Ioan 2, 1-11) sau atunci când El îl învie pe fiul văduvei din Nain (Luca 7, 11-15).

Iisus nu ezită să pună în discut,ie unele aspecte ale legii iudaice, atunci când acestea îl împiedică să vină în ajutorul oamenilor. El declară că „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Marcu 2, 27). Legile religioase, precum toate legile, nu au alt rost decât acela de a folosi cu adevărat unor oameni adevărat,i. Câtă vreme cons,tiint,a ne cere să act,ionăm, răspunzând nevoilor pe care le au oamenii, trebuie să veghem ca legile să fie folosite în beneficiul oamenilor, în loc să ne preocupăm de respectarea rigidă a literei lor.

Deoarece persoanele din tipologia DOI se consideră devotate slujirii celorlalt,i, ele se regăsesc cu us,urint,ă în toate aceste pilde pe care ni le-a lăsat Iisus. Grija lor este să îi ajute pe ceilalt,i, făcând tot ce pot în acest sens. Ele urmăresc în permanent,ă să fie în acord cu starea emot,ională s,i cu nevoile celorlalt,i, căutând să t,ină seama de fiecare. Lucrul pe care ele îl consideră cel mai important în raporturile lor cu semenii, chiar s,i la reuniunile oficiale, este găsirea unui mijloc prin care să le aducă acestora, în fiecare zi, un pic de soare în plus.

Capcană: „agăt,area” de ceilalt,i

În dorint,a lor de a-i ajuta pe ceilalt,i, persoanele din tipologia DOI manifestă compulsiunea de a intra în relat,ii, făcându-i pe ceilalt,i să depindă de ele. Serviciul pe care ele îl fac altora devine astfel un mod de a se „agăt,a” în mod subtil de aces,tia s,i de a atrage atent,ia asupra propriei persoane. Pur s,i simplu au nevoie ca ceilalt,i să le perceapă necesităt,ile s,i visează să fie mereu apreciate. Cel mai adesea fără să-s,i dea seama, ele sunt mânate de un fel de servilism egoist. Semnul caracteristic al acestuia este via nemult,umire pe care o manifestă persoanele din tipologia DOI, dacă ceilalt,i nu observă ce au făcut ele pentru a le face plăcere.

Această preocupare de a câs,tiga iubirea celorlalt,i făcând eforturi pentru ei s,i ajutându-i este însot,ită la fiint,ele din tipologia DOI de un refuz de a-s,i recunoas,te propriile nevoi. Ele declară că nu trăiesc decât pentru a-i face pe ceilalt,i fericit,i, dar în realitate simt că trăiesc doar dacă ceilalt,i as,teaptă de la ele ceva, ce nimeni altcineva nu le poate oferi. Dacă descoperă vreodată că persoanele importante pentru ele se descurcă s,i singure, se simt frustrate, vexate. Identitatea lor constă în a fi necesare.

Cunoscut fiind faptul că marile idealuri s,i, în particular, cele evanghelice insistă asupra ajutorării celorlalt,i, persoanele din tipologia DOI ajung să se amăgească, văzându-s,i compulsiunea ca pe un gen de răspuns la aceste idealuri. Cu toate că sunt convinse că act,ionează din pură bunăvoint,ă, ele ajung în realitate la o veritabilă manipulare a celorlalt,i, s,i aceasta cu unicul scop de a li se cere ajutorul s,i de a intra în centrul atent,iei. De fapt, ele devin atas,ate, dependente de ceilalt,i, ceea ce nu constituie, desigur, un mod autentic de a iubi.

Recunoas,terea propriilor nevoi

Este o dovadă de înt,elepciune să recunoas,tem că nu putem câs,tiga printr-un gen de troc iubirea celorlalt,i sau iubirea lui Dumnezeu, deoarece iubirea este prin natura sa un dar gratuit, necondit,ionat. Iubim o persoană pur s,i simplu, iar nu pentru că răspunde dorint,elor noastre sau pentru că avem nevoie de ea. Putem alege, prin liberă voint,ă, să iubim sau să nu iubim.

Conform Evangheliei, Dumnezeu a ales să-i iubească pe tot,i oamenii ca pe fiii s,i fiicele Sale. Nu putem, prin urmare, să-i câs,tigăm iubirea făcând ceva anume pentru El. Numai cons,tientizând faptul că iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă este un act de grat,ie (oferit în mod gratuit), putem ajunge să ne considerăm demni de iubire pentru ceea ce suntem, iar nu pentru ceea ce facem. De acest fel de credint,ă în actul de favoare divină au nevoie persoanele din tipologia DOI. Ele vor deveni astfel capabile să admită că au s,i ele nevoi s,i că Dumnezeu le poartă de grijă, dorind să le vadă iubindu-se, atât cât este nevoie s,i pe ele însele. Treptat, ele vor descoperi că nu este bine să se gândească doar la nevoile celorlalt,i, pentru că aceasta ar însemna să cadă în capcana de a-i ajuta pe ceilalt,i doar pentru a le câs,tiga afect,iunea. Numai adevărata iubire de sine, cea prin care fiint,a se acceptă ca atare, cu tot cu nevoile sale – pe care se străduies,te să le împlinească – poate să o elibereze de această centrare egotică pe „a da pentru a primi”, care îi alimentează iluzia că trăies,te pentru ceilalt,i.

Persoanele din tipologia DOI au în primul rând nevoie de o meditat,ie profundă asupra relat,iilor cu ceilalt,i, în care să se lase pătrunse s,i inspirate de lumina divină. Aceasta este o formă de rugăciune de care ele au tendint,a să fugă, pentru că, undeva în profunzimea fiint,ei lor, visează să îs,i petreacă viat,a ajutându-i pe ceilalt,i s,i „act,ionând pentru Dumnezeu”. Ele sunt în mod instinctiv reticente la ideea de a lăsa pe altcineva să facă ceva pentru ele, fie că este vorba de Dumnezeu, fie că este vorba de ceilalt,i. S, i cum rugăciunea s,i meditat,ia presupun „să nu facă nimic”, se simt vinovate să apeleze la ea. Credint,a cres,tină constă însă înainte de toate în încredint,area că Dumnezeu ne poartă mereu de grijă. Întreaga mântuire se bazează pe ceea ce face Dumnezeu pentru om. Persoanele din tipologia DOI trebuie, prin urmare, să reflecteze la adevăratul sens al mântuirii, la modul în care aceasta le schimbă perspectiva asupra viet,ii s,i viziunea asupra propriei fiint,e.

Descoperind în Iisus un model de atentă aplecare asupra celorlalt,i, ele vor putea să mediteze cu seriozitate asupra modului firesc în care El se despărt,ea de oamenii cărora le acorda darul dumnezeiesc al unei minuni. Niciodată, Iisus nu caută să profite în vreun fel de pe urma ajutorului pe care Îl acordă. Astfel, după ce vindecă un orb (Marcu 8, 22-25), îl trimite „la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat” (Marcu 8, 26). El vindecă mult,i alt,i bolnavi, dar îi trimite în acelas,i mod înapoi acasă. Adesea, El cere să nu spună nimic despre ce le-a făcut. În Evanghelii sunt foarte put,ine exemple de intervent,ii concrete în favoarea discipolilor Săi. În ceea ce îi prives,te, grija Lui esent,ială este să le întărească credint,a s,i să-i facă martorii Săi, capabili să transmită mesajul Său altora.

Iisus consacră mult timp apropiat,ilor Săi, făcându-i astfel să simtă cât de mult pret,uies,te pentru El fiecare în parte. Este cunoscută întreita întrebare plină de tâlc pe care i-o pune El lui Petru, când Se arată ucenicilor, după Înviere: „Simone, fiul lui Iona, mă iubes,ti tu?” (Ioan 21, 15-17). Departe de a as,tepta de la Petru iubire în schimbul iubirii Sale, departe de a arăta vreun resentiment pentru că nu I Se răspunde cu aceeas,i fidelitate la dragoste, Iisus îl absolvă astfel pe ucenicul căzut în ispită de cele trei vinovate lepădări, arătându-i că El continuă să îi acorde iubirea s,i încrederea Sa, prin reluarea tot de trei ori a îndemnului: „Pas,te oile Mele.” Aceasta probează, o dată în plus, că El nu caută să câs,tige iubirea celorlalt,i prin ceea ce face, ci urmăres,te atingerea în mod firesc a comuniunii s,i împărtăs,irii prin iubire. Iisus se dăruie semenilor săi, fără a se îngrijora în mod fort,at pentru ceea ce le lipses,te. El este înainte de toate un prieten. Acest lucru vrea să-l spună, atunci când le destăinuie ucenicilor că le-a împărtăs,it întreaga învăt,ătură de la Tatăl Său:

„toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute” (Ioan 15, 5). La rândul lor, ucenicii doresc pur s,i simplu să fie împreună cu El. Imediat după Înviere, ei găsesc un nou mod de a-s,i exprima dorint,a de a rămâne în comuniune cu Iisus, descoperind cât de adevărată este declarat,ia Lui că „acolo unde sunt doi sau trei, adunat,i în numele Meu, acolo sunt s,i Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Astfel, ei petrec tot mai mult timp în rugăciune, în meditat,ie, în retragere s,i în comunitate, pentru că nu mai aspiră decât să se „îmbăieze” în fluviul înălt,ător al prezent,ei Sale. Această experient,ă a comuniunii dă nas,tere râvnei ucenicilor de a împărtăs,i celorlalt,i ceea ce ei au descoperit, comorile cu care Duhul Sfânt al lui Iisus i-a înzestrat. S, i tot ea este aceea care le poate ajuta pe persoanele din tipologia DOI să cons,tientizeze adevărul fundamental că iubirea este legată mai degrabă de comuniunea spirituală decât de gestul de a sluji. Tipologia TREI

Iisus lucrează pentru a reus,i

Din perspectiva tipologiei TREI, putem observa că Iisus este un adevărat model al tuturor celor ce lucrează urmărind reus,ita, căci El s,i-a consacrat viat,a misiunii Sale. El îs,i alege anumit,i oameni, care joacă un rol deosebit în grupul celor ce-L urmează, împărt,ind cu ei autoritatea Sa s,i puterile Sale, pentru a-i face mesagerii Săi responsabili.

De-a lungul întregii Sale viet,i, nu are decât un scop: vestirea s,i ridicarea Împărăt,iei lui Dumnezeu pe Pământ. Pentru a realiza acest t,el, El s,tie că trebuie să formeze un mic grup, bine sudat s,i puternic motivat de apropiat,i credincios,i. După ce-s,i adună ucenicii, îi trimite doi câte doi, înaintea fet,ei Sale, în toate as,ezările în care urmează să meargă El Însus,i (Luca 10, 1). Iisus umblă prin cetăt,i s,i prin sate, binevestind Împărăt,ia lui Dumnezeu, fapt care îi încurajează pe ai Săi s,i îi face tot mai fideli fat,ă de El. Luca ne spune că unele femei Îl ajută, contribuind la sust,inerea grupului: „s,i Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, s,i Suzana s,i multe altele... le slujeau din avutul lor” (Luca 8,3). Iisus s,tie să facă negot, cu bogăt,iile din Ceruri! El are s,i un deosebit dar al vorbirii, atrăgând peste tot admirat,ia oamenilor s,i câs,tigând aderent,i. S, tie să profite s,i de cel mai mic prilej pentru a influent,a în bine cât mai mult,i oameni. Acolo unde este nevoie, Îs,i face cunoscut rolul de trimis al Tatălui, prin intermediul minunilor, insistând asupra faptului că simpla admirat,ie pentru acestea nu este de ajuns, rostul lor fiind acela de a trezi credint,a în puterea lui Dumnezeu. Astfel, El este foarte eficient, având un impact foarte puternic asupra tuturor.

În ciuda imensei popularităt,i de care se bucură pe tot parcursul misiunii Sale, el are grijă să-s,i consacre cea mai mare parte a timpului Său celor apropiat,i, pe care îi alege personal, veghind El Însus,i asupra formării lor. El s,tie că lucrarea Sa are nevoie de o organizare bine gândită, cei 12 ales,i în acest scop urmând să-I preia sarcina într-o bună zi. As,teptând momentul în care ei vor putea să-s,i asume responsabilitatea îndrumării unor mari mult,imi, El t,ine ca ei să-I înt,eleagă în profunzime viziunea s,i metodele. În ceea ce-l prives,te, Îs,i limitează intervent,ia la micul teritoriu al Israelului, dar îs,i pregătes,te ucenicii să-I răspândească lucrarea în întreaga lume. Iisus este cuprins de exaltare la gândul tuturor popoarelor care vor veni într-o zi să-I îmbrăt,is,eze învăt,ăturile. Trebuie însă pregătit terenul, pentru asigurarea reus,itei acestei expansiuni mondiale.

În măsura în care persoanele din tipologia TREI s,i-au axat viat,a pe un scop bine precizat, ele vor găsi în personalitatea lui Iisus trăsături care le vor inspira din plin. Când alt,ii le vor atrage atent,ia că viat,a nu se limitează la a munci pentru a reus,i, ele le vor putea aminti că Iisus a făcut din munca Sa viat,a Sa, mergând până la a-s,i sacrifica pentru aceasta viat,a s,i familia. Chiar s,i pe cruce, El nu-s,i găses,te odihna, decât atunci când poate să declare că tot ce avea de făcut s-a împlinit: „Săvârs,itu-s-a” (Ioan 19, 30). Abia după aceea îs,i dă duhul.

Capcana succesului cu orice pret,

Încercarea de a consacra o întreagă viat,ă atingerii unui unic scop are riscurile sale. Aceasta poate conduce la sacrificiul personalităt,ii s,i viet,ii private, la neglijarea familiei s,i a prietenilor intimi. Reus,ita devine astfel criteriul după care se măsoară valoarea existent,ei. Dacă ajung să fie în întregime devotate succesului, fiint,ele din tipologia TREI tind să-i folosească pe ceilalt,i s,i chiar să-i calce în picioare. Dacă o conversat,ie, o reuniune li se par inutile pentru scopul pe care ele îl urmăresc, încep să se plictisească, incapabile cum sunt să recunoască valoarea în sine a unei întâlniri s,i important,a împărtăs,irii aspirat,iilor s,i experient,elor. Neînt,elegând ceea ce înseamnă a trăi în calitate de simpli oameni s,i văzând întotdeauna în munca lor ceva ce le propulsează s,i le „ambalează”, ele sfârs,esc prin a deveni asemenea mas,inilor, reprimându-s,i mereu orice sentiment, fie el de afect,iune sau de frică. Adesea, ajung să piardă complet contactul cu viat,a obis,nuită s,i nu mai observă suferint,ele altora. Fiind în întregime centrate pe scopurile lor, persoanele din tipologia TREI nu îs,i mai tolerează asociat,ii, repros,ându-le că pierd timpul, că nu-s,i pregătesc suficient întâlnirile, că nu se mai consacră în întregime scopurilor urmărite de organizat,ia lor.

Când cineva îs,i identifică viat,a cu munca, atunci toate gândurile, toate emot,iile gravitează în jurul succesului personal. Cum ar putea un om, în aceste condit,ii, să mai păstreze în inima sa vreun locs,or pentru altceva? O mult,ime de înzestrări rămân astfel necultivate, cum ar fi de pildă aceea de a face plăcere celorlalt,i sau aceea de a se exprima într-un mod creator. Astfel, un TREI tipic sfârs,es,te prin a se confunda cu ceea ce face, gândind: „eu sunt comerciant, director, angajat, administrator...” Ceilalt,i nu mai pot intra în relat,ie cu o astfel de persoană, decât prin intermediul rolului pe care îl au s,i nu în calitate de fiint,e umane unice. Iar dacă într-o zi apare es,ecul, dacă o slăbiciune a sănătăt,ii o fort,ează deodată să se retragă, atunci ea se pierde, lipsită fiind de mijloacele s,i de motivat,ia sa obis,nuită de a trăi. Privată de singurul sens pe care ea îl acordă viet,ii, persoana din tipologia TREI poate să fie efectiv răpusă de nereus,ită.

Acceptarea es,ecului

Putem observa că Iisus este, în conformitate cu mărturia evanghelică, extrem de motivat în tot ceea ce întreprinde. Dumnezeu Îl trimite însă, nu doar pentru realizări grandioase, ci s,i pentru a-s,i asuma un imens es,ec, acela de a nu fi acceptat ca Mesia de către poporul ales. Faptul că oamenii se gândesc să-L facă rege (Ioan 6, 15) arată că, în ciuda învăt,ăturilor Sale, ei nu înt,eleg nimic din ceea ce El consideră cu adevărat important. Aceasta Îl face să părăsească Galileea s,i să-s,i petreacă cea mai mare parte a viet,ii în Iudeea, mai cu seamă în Ierusalim, unde însă intră din ce în ce mai mult în conflict cu capii religios,i. Dezamăgit de nereus,ita din patria Sa, devine din ce în ce mai trans,ant în public. Problema Sa nu mai este de acum aceea de a Se face cunoscut, El fiind pregătit pentru cu totul altceva.

Acceptând să ia asupra Lui es,ecul celorlalt,i în a-l recunoas,te ca Uns al lui Dumnezeu, El este un model de urmat pentru cei din tipologia TREI, care se tem tocmai de es,ec. Iisus ne ajută să cons,tientizăm că este extrem de important să nu acceptăm niciodată sacrificarea integrităt,ii personale sub pretextul atingerii t,elului. El nu se lasă amăgit de ideea că ar putea act,iona cu totul altfel. De exemplu, să se sprijine pe mis,carea populară pentru a deveni rege al Israelului, spunându-s,i că, din pozit,ia de rege, ar avea mai multe posibilităt,i de a face cunoscută Împărăt,ia lui Dumnezeu. Iisus s,tie că, procedând astfel, s-ar închina celui rău, ori tocmai această încercare a depăs,it-o, când a fost ispitit în pustie (Matei 4, 1-11). În plus, ar folosi într-un mod gres,it puterea care I-a fost încredint,ată de Dumnezeu.

În acelas,i mod ar trebui să judece s,i persoanele din tipologia TREI. Dorint,a lor de succes le tentează să accepte compromisurile, fiind gata nu doar să-i îns,ele pe ceilalt,i, dar s,i să se amăgească pe ele însele. În loc să dorească reus,ita cu orice pret,, ele ar trebui să se prezinte celorlalt,i as,a cum sunt, chiar dacă aceasta le-ar mai „s,ifona” put,in imaginea pe care ar vrea să s,i-o creeze în ochii celorlalt,i.

Ele trebuie, prin urmare, să nu uite faptul că scopul nu scuză mijloacele. Pret,uirea exagerată pe care societatea o acordă astăzi succesului tinde să prejudicieze acest principiu moral. Războiul ajunge, într-un mod aberant, să fie privit ca un mijloc de garantare a păcii, violent,a este acceptată, în mod absurd, ca un mijloc de protejare a drepturilor omului, în vreme ce minciuna este văzută, în mod nu mai put,in ciudat, ca mijloc de asigurare a securităt,ii nat,ionale.

Iisus cere expunerea sinceră a intent,iilor s,i evitarea îns,elăciunii, insistând asupra cinstei, chiar cu riscul es,uării unora dintre planurile pe care le croim. Patimile Sale arată în ce măsură trăia conform propriilor învăt,ături: El refuză să sacrifice valorile divine în schimbul acceptării de către ceilalt,i a lucrării Sale.

Tipologia PATRU

Sensibilitatea lui Iisus

Persoanele din tipologia PATRU vor găsi în Iisus prototipul fiint,ei divine, a cărei viziune este dificil de înt,eles de către majoritatea semenilor. După mărturia evanghelică, Iisus s,tie întotdeauna când ucenicii Săi nu-I înt,eleg pildele sau act,iunile, chiar dacă ei nu-I mărturisesc pe fat,ă acest lucru s,i îi mustră adesea. Extrem de receptiv s,i de o profundă sensibilitate, sufletul său vibrează intens la emot,iile celorlalt,i, la dramele s,i la grijile lor.

În istorisirile lor, Evangheliile evocă în mod constant imensa compasiune pe care o manifestă Iisus, de pildă în cazul văduvei din Nain, căreia îi învie fiul mort chiar când îl ducea la groapă: „s,i, văzând-o Domnul, I S-a făcut milă de ea s,i i-a zis: Nu plânge!” (Luca 7, 13); la mormântul lui Lazăr, El îs,i unes,te plânsul cu cel al prietenilor săi: „s,i a lăcrimat Iisus” (Ioan 11, 35); este cuprins de milă la vederea femeii gârbovite vreme de 18 ani: „Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o s,i I-a zis: Femeie, es,ti dezlegată de neputint,a ta” (Luca 13, 12). În acest ultim caz, Iisus este exasperat să-l audă pe mai-marele sinagogii pretinzând că nu ar fi trebuit să o vindece pe femeie în ziua de Sabat s,i îi repros,ează acestuia făt,ărnicia, căci nu vrea să îngăduie oamenilor să fie dezlegat,i de blestemele lor, în vreme ce chiar s,i animalele sunt dezlegate s,i duse la adăpat Sâmbăta.

Această sensibilitate extremă poate fi înt,eleasă de cei din tipologia PATRU, caracterizat,i de înclinat,ia pentru exprimarea simbolică s,i de simt,ul dramatic. Iisus foloses,te adeseori analogia simbolică, comparând ridicarea Sa pe cruce cu înălt,area de către Moise a s,arpelui de aramă în pustie (Ioan 3,14) s,i împlines,te pas cu pas, profet,iile Scripturilor, intrând de pildă în Ierusalim călare pe un mânz de măgar, întocmai cum Îl descrie proorocul Zaharia pe viitorul Mesia:

„...veseles,te-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept s,i biruitor; smerit s,i călare pe asin, pe mânzul asinei” (Matei 21, 6-8).

El resimte cu intensitate caracterul trist s,i formal al religiei în care fusese educat, povara atas,amentului său fat,ă de o lege menită să deschidă calea către Dumnezeu, dar care impune neglijarea lepros,ilor pentru că sunt impuri, a prostituatelor ca fiind demne de dispret, s,i chiar a femeilor în general, ele neavând cuvânt în societate. Ca o adevărată fiint,ă divină, intră imediat în relat,ie cu oamenii cei mai capabili să-L simtă, care sunt totodată s,i cei mai pregătit,i să-s,i plângă păcatele, as,a cum o face prostituata de la Simon fariseul (Luca 7, 36, 50) sau femeia cananeiancă, ce-L imploră cu credint,ă să-i vindece fata demonizată (Matei 16, 22-28). În ultimul caz, pentru că femeia nu este evreică, El îi spune init,ial că nu este „trimis decât către oile pierdute ale casei lui Israel” s,i că „nu este bine să iei pâinea copiilor s,i s-o arunci câinilor”. Văzând însă că ea crede din tot sufletul s,i-I răspunde, exprimându-se tot în simboluri, că până „s,i câinii mănâncă din firmiturile care cad de la masa stăpânilor lor”, El Îs,i arată în final mila, cu riscul pierderii reputat,iei, căci legea evreiască interzice formal frecventarea celor de altă credint,ă.

Ucenicii lui Iisus sunt educat,i, la rândul lor, într-o religie strictă, mai degrabă a legii decât a inimii. Pentru ei, Dumnezeu, înainte de a fi o fiint,ă a iubirii, este un stăpân care porunces,te. Din această cauză, chiar s,i ei rămân străini de învăt,ătura lui Iisus, a cărei esent,ă este bunătatea. În Betania, mai cu seamă Iuda îs,i dovedes,te spiritul gregar s,i incapacitatea de a înt,elege important,a momentului în care Maria Îi unge picioarele cu mir s,i I le s,terge cu părul său (Ioan 12, 1-8). El declară cu făt,ărnicie că aceasta este o risipă, căci mirul s-ar fi putut vinde pentru a da banii săracilor. În fat,a acestei react,ii, Iisus resimte profund împietrirea ucenicilor, care se lasă orbit,i de ideea gestului caritabil, în loc să vadă că-I fac inima s,i mai grea învăt,ătorului lor, care deja i-a prevenit că va fi omorât de mai marii templului. Cu toate acestea, El îi mustră blând, spunându-le cu simplitate că gestul Mariei anunt,ă apropierea mort,ii Sale.

În timpul patimilor Sale, trăies,te cea mai adâncă tristet,e, văzând în ce măsură cei la care fusese trimis se dovedesc insensibili, lepădându-s,i propriul Mântuitor s,i înfruntându-L cu o ură ucigătoare. În timpul Cinei celei de taină, El urmăres,te să-i facă pe ucenici să înt,eleagă cât de mult Îl doare să-i părăsească. Apoi, la Ghetsimani, în momentul în care simte că asupra Lui se abate chinul mort,ii, este silit să vadă că Petru, Iacob s,i Ioan nu sunt în stare să vegheze, la o aruncătură de piatră de locul în care El se roagă cu sudoare de sânge (Matei 26, 36-40; Luca 22, 44).

Capcana melancoliei

Încercarea fiint,elor din tipologia PATRU este melancolia. Nu numai că sunt hipersensibile, dar nu încetează să „rumege” gândul încercărilor s,i al nenorocirilor. Ele au sentimentul de a fi persoane cumva aparte, desconsiderate s,i abandonate de ceilalt,i, se simt neînt,elese.

Au apoi tendint,a de a se etala, de a poza. Se simt mândre de gesturile lor superioare, de modul rafinat în care percep bucuriile s,i durerile. Ele îs,i atribuie un „gen” aparte, neîncetând să-s,i repete rolul în fat,a altora. Marea lor grijă este de a etala un stil care să le aducă recunoas,terea caracterului lor unic s,i chiar îs,i imaginează că alt,ii sunt incapabili să facă dovadă de atâta clasă s,i rafinament. Toate acestea le dau o alură de irealitate, de persoane care afis,ează emot,ii pe care nu le încearcă în realitate.

Înclinate să-s,i plângă singure de milă, fiint,ele din tipologia PATRU sunt gata să-i facă pe ceilalt,i să creadă că sunt coples,ite de evenimente tragice, având în plus impresia că alt,ii nu înt,eleg prin ce-au trebuit ele să treacă. În ciuda lamentărilor, ele sunt în realitate aproape incapabile să-s,i deschidă inima către ceilalt,i, fiind convinse a priori că nimeni nu le poate înt,elege. Din această cauză, în realitate, este greu să devii prietenul lor.

Evitarea autocompătimirii

Des,i Iisus se confruntă cu multe piedici s,i are mult de suferit, nu cade niciodată în melancolie s,i nici nu se lasă coples,it de tristet,e. El refuză să joace rolul unui personaj tragic, afirmându-se ca Fiul Omului care are să triumfe. Când Iisus îs,i previne discipolii asupra patimilor s,i asupra mort,ii sale apropiate, îi anunt,ă de asemenea s,i de Învierea Sa după trei zile (Marcu 8,31). El nu are nimic dintr-o persoană care trăies,te as,teptându-s,i sfârs,itul, căci aspiră la

„botezul” prin care va salva lumea, deschizând tuturor calea spre viat,a ves,nică. El înfruntă suferint,ele s,i moartea pentru ceilalt,i. În aparent,ă, „stăpânitorul acestei lumi” (Satana) Îi învinge (Ioan 14, 30), dar aceasta nu va fi decât o victorie de scurtă durată, căci în final Iisus biruie moartea s,i răul.

Atunci când Iisus le vorbes,te ucenicilor despre această cale care conduce de la moarte la viat,ă, ei refuză să o accepte. Nu vor să s,tie nimic despre o Împărăt,ie a lui Dumnezeu care ar apare în acest mod umil, sacrificial. Petru chiar Îl ia pe Iisus la o parte, spunându-i: „Fie-t,i milă de Tine, să nu t,i se întâmple t,ie aceasta” (Matei 16, 22). Dar ceea ce Petru îi cere este contrar planului lui Dumnezeu, as,a cum îl vede Iisus. El se întoarce atunci spre ucenicii Săi, spunându-le că cei care vor să-L urmeze trebuie să fie pregătit,i să sufere după pilda Lui (Matei 16, 23-26). Astfel, El refuză să joace rolul unui personaj tragic s,i însingurat, iar ucenicii Săi, ales,i pentru a vesti Împărăt,ia Cerurilor pe acest pământ, vor trebui la rândul lor să fie oricând gata să-s,i dea s,i sufletul pentru Hristos.

Des,i cunoas,te uneltirile împotriva Sa, Iisus refuză să fugă s,i să se ascundă. Dimpotrivă, El se manifestă pe fat,ă, în public. Astfel, El vine la Ierusalim să facă fat,ă adversarilor, neevitând să fie recunoscut, lansându-se în discut,ii publice. În loc să „rumege” cu amărăciune gândul opozit,iei de care se loves,te sau pe cel al incapacităt,ii celorlalt,i de a recunoas,te binele cauzei Sale s,i nevinovăt,ia Sa, El se arată în mod deschis în public, atâta timp cât îi este lăsată libertatea (Ioan 12, 35). Acolo unde nu poate sensibiliza un suflet poate împietrit, El caută să se adreseze măcar mint,ii, prin argumente logice. Chiar dacă nu a frecventat nicio s,coală de elită, El manifestă întreaga ascut,ime de minte a unui învăt,at. El răspunde la atacurile adversarilor săi întet,indu-s,i activitatea de învăt,are a oamenilor chiar în templu, în inima Ierusalimului.

Tristet,ea s,i tendint,a de a se plânge mereu, specifice fiint,elor din tipologia PATRU, le face adesea să cadă în apatie sau să se agat,e cu disperare de cei de la care as,teaptă înt,elegere s,i protect,ie. Iisus face exact contrariul, s,i aceasta tocmai în momentul în care suferint,a sa lăuntrică nu face decât să crească. El îs,i multiplică activitatea, chiar în afara cercului de prieteni pe care s,i i-a ales. În ultimele zile dinaintea arestării s,i mort,ii Sale, în loc să caute un sprijin în ucenici, tot El este Cel care-i sprijină s,i-i pregătes,te pentru deznodământul iminent. Iisus le amintes,te apropiat,ilor cuvintele profet,iei: „...voi bate păstorul s,i se vor risipi oile Sale” (Zaharia 13, 7) s,i le cere să se ajute unii pe alt,ii, iubindu-se as,a cum El însus,i i-a iubit (Ioan 13, 33-35). Iisus le lasă apostolilor puterea Sa de a ierta păcatele, de a vindeca, de a-i trezi pe tot,i la o viat,ă nouă s,i îi însărcinează să îs,i exercite puterea prin intermediul unor gesturi simbolice s,i al unor cuvinte asemenea cu ale Sale. Dorint,a Sa este aceea de a transmite o religie a iubirii, a creativităt,ii, a sensibilităt,ii, în care apropiat,ii Lui să-I urmeze exemplul. Astfel, El urmăres,te să redea inima unei lumi care s,i-a pierdut-o aproape cu totul.

Tipologia CINCI

Înt,elepciunea iubirii

Fiint,elor din tipologia CINCI le este mai us,or să se identifice cu Iisus prin prisma ideii Sale că viat,a trebuie trăită cu înt,elepciune. Exemplul Său demonstrează că ar fi fost de acord cu declarat,ia lui Socrate „o viat,ă fără gândire nu merită să fie trăită”, neîncetând să mediteze la Lumina lui Dumnezeu, care I se revarsă necontenit din suflet. Iisus îs,i petrece o mare parte din timp în rugăciune s,i meditat,ie, după care le împărtăs,es,te ucenicilor Săi ceea ce I se revelează astfel (Ioan 15, 15). Le cere tuturor ca, după cum s,tiu să „citească” vremea după „fat,a” pământului s,i a cerului”, să învet,e să discearnă s,i semnele timpurilor” (Luca 12, 56), adică să înt,eleagă că a venit vremea împlinirii profet,iilor mesianice. Totodată, El îi învat,ă pe ceilalt,i că, pentru a intra în Împărăt,ia lui Dumnezeu, nu este suficient să accepte Scriptura în mod convent,ional, în litera ei, as,a cum le este ea transmisă de alt,ii, ci trebuie să o asimileze lăuntric, să o trăiască în spiritul ei, descoperind prin propria intuit,ie s,i simt,ire modul viu în care Dumnezeu act,ionează, intervenind direct în evenimentele din viat,a lor s,i a lumii.

Cu puterea Sa de pătrundere, Iisus percepe cât de des,artă, găunoasă, dezamăgitoare este viat,a celor mai mult,i dintre oamenii cu care vine în contact. El înt,elege prea bine că, pentru a trăi cu adevărat într-un mod religios, oamenii trebuie să învet,e să deosebească ceea ce este important în ochii lui Dumnezeu, de ceea ce nu este as,a, stabilind priorităt,ile reale; predica de pe Munte ne oferă sinteza lor (Matei 5-7). Iisus atrage atent,ia că ele constituie temelia solidă a înt,elepciunii, pe care fiecare îs,i poate clădi viat,a. Ascultându-L, tot,i descoperă prospet,imea învăt,ăturii Sale, care decurge în primul rând dintr-o trăire profundă s,i autentică s,i abia apoi din convingere. Cei din mult,ime sunt uimit,i, pentru că El îi învat,ă „... ca unul care are putere, iar nu cum îi învăt,au cărturarii lor” (Matei 7, 29), care-s,i ascund mereu ignorant,a în spatele citatelor din scripturi. Iisus îi îndeamnă pe cei care cred în El, dar s,i pe adversarii Săi, să caute s,i să recunoască în spusele s,i în faptele Sale adevărul divin, singurul care îi poate face liberi (Ioan 8, 32).

Prin claritatea, simplitatea s,i puterea de pătrundere a gândirii Sale, Iisus este un model pentru tipologia CINCI: „Nu judecat,i, ca să nu fit,i judecat,i” (Matei 7, 1); „s,i mult,i din cei dintâi vor fi pe urmă, s,i cei de pe urmă întâi.” (Marcu 10, 31); „Căci jugul Meu e bun s,i povara mea este us,oară” (Matei 11, 30). El foloses,te simbolurile s,i analogiile, provoacă oamenii să gândească în imagini, spunându-le de pildă ucenicilor să evite „plămada fariseilor” (Marcu 8, 15) s,i să-s,i t,ină „mijloacele încinse s,i făcliile aprinse” pentru venirea Sa finală (Luca 12, 35) sau explicându-le: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis” (Ioan 4, 34). Întotdeauna, Iisus găses,te mijloace originale pentru a împărtăs,i adevărurile pe care le descoperă în meditat,ia Sa, promit,ând tuturor celor ce cred în El trezirea unei puteri creatoare care se va revărsa „precum râurile de apă vie” (Ioan 7, 38). El este cu adevărat un înt,elept, un autentic Ghid spiritual, care îs,i init,iază ucenicii în descoperirea unor adevăruri ce conduc la comuniunea directă a sufletului cu Dumnezeu.

Capcana abstract,iunii

Căutând cunoas,terea prin studiu s,i reflexie, fiint,ele din tipologia CINCI se confruntă cu riscul de a cădea în abstract,iunea sterilă. Lor nu le place să se integreze în grupuri s,i să participe la activităt,i sociale s,i uneori chiar privesc cinic „vorba goală”, în absent,a meditat,iei serioase s,i a logicii. Dobândirea cunoas,terii necesită mult timp, astfel că persoanelor din tipologia CINCI le este greu să-s,i sacrifice din timp pentru ceilalt,i. Ele afirmă adesea că nu le plac petrecerile, pentru că sunt plictisitoare s,i superficiale. Când iau totus,i parte la ele, rămân închise în gândurile lor s,i au o înfăt,is,are indiferentă sau chiar glacială. Dând impresia că s,tiu mai mult decât spun, rămân rezervate, iar ceilalt,i le suportă cu greu neimplicarea. Cu toate acestea, ele nu sunt întotdeauna calme.

Când sunt invitate să-s,i prezinte gândurile, o fac cu multă claritate. Expunerea lor aduce însă cu o mică prelegere doctă, pe capitole, astfel că sfârs,esc prin a-i irita pe ceilalt,i, care ajung să nu mai asculte cu atent,ie. Persoanele din tipologia CINCI au atunci impresia că cei din jur nu s,tiu să aprecieze ceea ce au ele de spus s,i bat în retragere, închizându-se din ce în ce mai mult în gândurile lor.

Un gânditor care se preocupă de ceilalt,i

În ciuda înclinat,iei Sale pentru meditat,ie, Iisus evita cu grijă să cadă în capcana tipică pentru tipologia CINCI. El îs,i începe misiunea alcătuind un grup de intimi, cărora le împărtăs,es,te toate revelat,iile spirituale pe care Dumnezeu I Le face (Ioan 15,15). Chiar dacă adesea se îndepărtează, retrăgându-Se în locuri solitare, El nu dă niciun semn de nemult,umire atunci când cei din grup vin s,i-I răpesc singurătatea, pentru că ei nu fac decât să ceară îndrumare ca ucenici s,i apropiat,i ai Săi.

Iisus s,tie că nu-s,i poate comunica toate ideile dintr-o dată. Pedagogia Sa comportă o apropiere gradată, pas cu pas, as,a cum lasă să se întrevadă învăt,ătura sa despre iubirea aproapelui, esent,a Evangheliei Sale. El începe prin a reaminti că poruncile Vechiului Testament se rezumă la două principale: iubirea de Dumnezeu s,i iubirea aproapelui (Luca 10, 25-28). Apoi precizează că cerint,a de a-t,i iubi aproapele este întru totul asemenea cu aceea de a-L iubi pe Dumnezeu (Matei 22, 39), sugerând astfel că trebuie să ne iubim aproapele pentru a-L iubi pe Dumnezeu. Ascultătorii sunt astfel determinat,i să întrebe cine este aproapele care trebuie iubit s,i Iisus le răspunde, prin pilda samariteanului milostiv, că aproapele se cunoas,te la nevoie. El îs,i îndrumă ascultătorii să devină apropiat,ii celorlalt,i, făcând asemenea samariteanului (Luca 10, 30-37). Ucenicii descoperă astfel că slujindu-i pe alt,ii, fac de fapt dovada dragostei lor fat,ă de Iisus Însus,i s,i înt,eleg că acesta este criteriul pentru a fi socotit,i printre cei drept,i la Judecata de Apoi (Matei 25, 31-46).

Înainte de a fi răstignit, Iisus adaugă la această poruncă a iubirii aproapelui s,i ceea ce El numes,te „noua Sa poruncă”, cerint,a ca ucenicii să se iubească unii pe alt,ii, as,a cum El i-a iubit pe ei s,i declară că împlinirea ei îi va face să fie recunoscut,i ca ucenici ai Săi (Ioan 13, 34). El Îl roagă apoi pe Tatăl Ceresc să-i unească pe ucenici, făcându-i s,i pe ei să devină o singură fiint,ă, as,a cum El s,i Tatăl sunt una. Grat,ie acestei unităt,i de credint,ă s,i iubire, lumea va putea crede că Iisus este într-adevăr trimisul lui Dumnezeu (Ioan 17, 20-23). După ce au înt,eles aceasta nouă învăt,ătură, ucenicii au ret,inut-o, astfel că după Înviere, ei demonstrează că au asimilat-o (Epistola întâia către Tesalonicieni 3, 12 s,i urm.)

Iisus se feres,te să le prezinte oamenilor cărora li se adresează, pe străzi s,i în sinagogi, o învăt,ătură în formă de catehism, de formule prestabilite. El povestes,te diferite pilde, lăsându-i adesea pe interlocutori să descopere ei îns,is,i semnificat,ia acestora s,i modul în care să le aplice apoi în viat,ă. Fiecare pildă este rezultatul unui efort de adaptare la cerint,ele ascultătorilor Săi, prin care reus,es,te să le capteze atent,ia asupra problemelor spirituale. Chiar dacă nimeni nu ia notit,e, cum ar putea cineva vreodată să uite astfel de pilde pline de tâlc? Cei care le aud, le povestesc la rândul lor altora, căci tot,i le recunosc adânca înt,elepciune. De asemenea, Iisus veghează ca discipolii Săi să înt,eleagă bine sensul cuvintelor Sale. Atunci când ei nu înt,eleg pildele, El nu Îs,i ascunde decept,ia (Matei 13, 14-16). Ca un adevărat înt,elept, El t,ine să le transmită s,tiint,a Sa, dând dovadă de o mare răbdare. Ca Maestru capabil să se adapteze oricărui ascultător, El vorbes,te simplu, într-o limbă putem spune populară, dacă o comparăm cu cea a lui Pavel, care nu ezită să înceapă o epistolă printr-o sinteză a planului lui Dumnezeu legat de Creat,ie, de la originea veacurilor.

Cu adevărat preocupat de oameni s,i iubindu-i as,a cum sunt ei, Iisus nu alunecă niciodată în ispita tipologiei CINCI; El nu are nimic dintr-un gânditor distant s,i suficient, fiind întotdeauna gata să-s,i reia explicat,ia s,i încurajându-i pe ceilalt,i să pună întrebări, pe care Le ascultă cu calm s,i seriozitate, chiar dacă sunt copilăres,ti. As,a este cazul în clipele premergătoare Înălt,ării la cer, când ucenicii Îl întreabă dacă va restaura în curând împărăt,ia lui Israel (Faptele Sfint,ilor Apostoli 1,6). Un reprezentant tipic al tipologiei CINCI ar fi „sărit în aer”, ceea ce ar fi constituit un gest total nepotrivit de rămas bun. Iisus vede în întrebare un simplu mijloc de comunicare. Tocmai acest fapt se demonstrează prin convorbirea de la fântână, cu Samariteana: des,i la început, ea pune întrebări chiar absurde, El o îndrumă cu abilitate la aprofundarea continuă a întrebărilor. Iisus poartă cu răbdare dialogul, conducând-o pe samariteană la exprimarea credint,ei sale în Mesia s,i descoperindu-i în final că El este chiar Mesia.

Poate părea surprinzător faptul că în Evanghelii se pune mai mult accent pe minuni decât pe cont,inutul învăt,ăturilor Sale. În realitate, minunea este un mod de a înfăt,is,a celorlalt,i învăt,ătura: prin intervent,ia divină în evenimentele viet,ii lor, oamenii cons,tientizează în mod direct prezent,a lui Dumnezeu s,i Îl descoperă. Pentru că înt,eleptul nu este de fapt cel care adună cunos,tint,e, ci cel care descoperă adevărul, învăt,ând mereu de la viat,ă. Prin puterea influent,ei Sale spirituale, Iisus îi sust,ine pe ceilalt,i, trezindu-le capacitatea de a face ei îns,is,i această descoperire. Înt,elepciunea viet,ii îi cere omului să fie deschis fat,ă de tot s,i de toate s,i mereu pregătit să descopere oriunde darul iubirii divine. Viat,a este cel mai bun maestru.

Fiecare este astfel chemat să afle în propria sa viat,ă modul în care se manifestă grat,ia divină, devenind astfel precum o us,ă deschisă spre lumea libertăt,ii totale de mis,care. Această modalitate de intrare în Împărăt,ia lui Dumnezeu înseamnă de fapt descoperirea unei noi viet,i, pline de taină, chiar în miezul viet,ii prezente. Fiecare trebuie să ajungă să participe la misterul viet,ii, în loc să rămână simplu spectator.

Această înt,elepciune este un îndemn adresat oamenilor de a-s,i „încinge mijlocul”, de a nu înceta să act,ioneze s,i să facă binele, trăind totodată fiecare clipă în as,teptarea venirii darului lui Dumnezeu, un dar care învat,ă s,i îndreaptă, stimulează s,i întăres,te, uimes,te s,i încredint,ează totodată. Ea le reamintes,te fiint,elor din tipologia CINCI că, dacă doresc cu adevărat să s,i-o însus,ească, trebuie să înceteze să mai stea deoparte: Împărăt,ia lui Dumnezeu poate veni chiar aici s,i acum. Refuzul de a trăi clipa înseamnă în acelas,i timp refuzul de a vedea în profunzime, deci excluderea de la înt,elepciunea divină.

Tipologia S, ASE

Loialitatea lui Iisus

Pentru fiint,ele din tipologia S, ASE, cea mai importantă este loialitatea fat,ă de grup, fie că acesta este familia, Biserica sau o întreprindere comercială. Ele găsesc în această direct,ie un model divin în Iisus, care s,i-a consacrat fără rezerve energia pentru redes,teptarea viet,ii religioase s,i îmbunătăt,irea viet,ii sociale a poporului Său. Până s,i dus,manul Său, Caiafa, Îi recunoas,te într-un fel misiunea, spunând că este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Evangheliile comentează această afirmat,ie arătând cum, de fapt, Iisus S-a lăsat răstignit, pentru a reface unitatea poporului ales, adunând astfel „laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăs,tiat,i” (Ioan 11, 49-52).

Iisus este devotat acestei cauze, din loialitate fat,ă de Dumnezeu, care Îl trimite pentru a împlini făgăduint,a făcută poporului Său ales. El vede în viat,a Sa un mod de împlinire a Scripturilor, cu toate exigent,ele lor, considerându-Se doar slujitorul credincios al lui Dumnezeu.

As,a cum El Însus,i spune, nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească „s,i să-s,i dea sufletul răscumpărare pentru mult,i.” (Marcu 10, 45). Cu toate că inima Sa este la fel de deschisă pentru toate neamurile, El se mult,umes,te să rămână, cu fidelitate, darul lui Dumnezeu pentru Israel; Apostolii sunt cei cărora le încredint,ează misiunea de a vesti păgânilor. Auzind că nis,te greci vor să intre în legătură cu El, nu profită de acest prilej pentru a fugi cu ei s,i pentru a scăpa astfel de prigoană s,i de arestare, chiar dacă s,tie că timpul răstignirii este aproape (Ioan 12, 20-33). Scripturile L-au făcut să înt,eleagă că oferirea viet,ii Sale ca jertfă pentru Dumnezeu este condit,ia necesară pentru mântuirea popoarelor.

Iisus respectă cu credint,ă nu doar Scripturile, ci s,i legea evreiască în întregul ei. Astfel, El chiar îi provoacă la un moment dat pe acuzatorii Săi să-I dovedească fie s,i un singur păcat (Ioan 8, 46), iar în fat,a sinedriului, în ciuda tuturor eforturilor, cei care L-au arestat nu pot să găsească nicio dovadă a vinovăt,iei Sale s,i sunt nevoit,i să folosească martori fals,i, care Îi răstălmăcesc cuvintele, spunând că El ar fi vrut să distrugă templul (Marcu 14, 58), că s-ar fi opus plătirii taxelor către Cezar sau că s-ar fi pretins rege (Luca 23, 2). Iisus Îs,i dovedes,te în mod deosebit fidelitatea fat,ă de cei care Îi sunt mai apropiat,i. Pentru a Se putea consacra ucenicilor Săi s,i a le putea acorda cât mai mult din timpul Său, El îs,i părăses,te casa, atelierul de tâmplărie s,i bunurile. El spune că pentru ei este gata să-s,i dea viat,a: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să s,i-l pună pentru prietenii săi. Voi suntet,i prietenii mei... ” (Ioan 15,13-14).

Pe cruce, la vederea mamei Sale, El îs,i manifestă loialitatea de fiu, cerându-i lui Ioan, discipolul cel mai iubit, să o ocrotească, luând-o la sine, din momentul acela (Ioan 19, 25-27). În sfârs,it, Iisus îs,i dă duhul numai după ce împlines,te tot ce are de făcut, spunând: „Săvârs,itu-s-a” (Ioan 19, 30).

Capcana legalismului s,i autojustificării

În grija lor pentru loialitate, persoanele din tipologia S, ASE sunt adesea tentate să alunece într-un as,a-numitul legalism. Ele tind să creadă că respectarea legii este un scop, iar nu un simplu mijloc pentru realizarea unui t,el s,i văd viat,a doar ca pe un mod de conformare la cerint,e. Pentru ele, morala s,i religia constau înainte de toate în a respecta poruncile biblice. Astfel, ajung chiar să nu mai vadă relat,ia lor cu Dumnezeu, decât sub forma supunerii la prescript,iile care I se atribuie.

Cauza acestei viziuni religioase centrate pe respectarea exterioară a legii este nevoia de sigurant,ă. Persoanele din tipologia S, ASE tind să considere că supunerea de care dau dovadă le îndreptăt,es,te la grat,ia s,i binecuvântarea divină, care le asigură mântuirea. Acest legalism constituie o veritabilă capcană, cea a autojustificării. Supunerea fat,ă de reguli le dă un sentiment de sigurant,ă, iar cea mai mică abatere le proiectează în nelinis,te. De aici, dificultatea lor de a-s,i admite cea mai mică vină. Dacă cineva le dă de înt,eles că au comis cea mai mică neglijent,ă, că s,i-au neglijat responsabilităt,ile, ele se apără cu violent,ă, acuzându-i pe ceilalt,i de fapte s,i mai grave. În afara respectului lor pentru legile scrise, persoanele din tipologia S, ASE mai caută sentimentul sigurant,ei în supunerea fat,ă de reprezentant,ii autorităt,ii. Atunci când circumstant,ele nu le permit să hotărască ce este de făcut, ele preferă să se conformeze unei păreri venite din afară, crezând că astfel procedează corect. Ele au impresia că, atâta timp cât ascultă de superiorul lor, Dumnezeu însus,i nu le poate repros,a nicio gres,eală.

Spiritul, mai presus de litera legii

Iisus este departe de a se pune în sigurant,ă printr-o respectare exterioară a legii. Pentru Noul Testament, legile nu sunt decât mijloace, importantă este doar adevărata legătură cu Dumnezeu. Trebuie respectat spiritul, iar nu litera Legii. Pavel face aici o distinct,ie fundamentală. El amintes,te mereu că Iisus ne-a eliberat din sclavia Legii s,i t,ine ca noi să ne păstrăm libertatea (Galateni 5, 1). Cel care se gândes,te la legătura sa cu Dumnezeu doar în termeni de ascultare a poruncilor îs,i face din acestea un scop, ridicând prin aceasta o adevărată piedică în calea legăturii înses,i. El ajunge să se îns,ele în privint,a grat,iei divine. Pavel afirmă: „... dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar” (Galateni 2, 21).

Ce semnificat,ie are afirmat,ia după care important este spiritul, iar nu litera Legii? A trăi după litera Legii înseamnă a crede că legătura cu Dumnezeu se reduce la respectarea exterioară a poruncilor. A trăi în spiritul ei înseamnă a cons,tientiza că legătura cu Dumnezeu se bazează s,i pe altceva decât pe supunere. Fiint,ele din tipologia S, ASE se preocupă în primul rând de ascultare s,i supunere din cauza tendint,ei lor de a vedea viat,a doar ca pe un mod de a răspunde exigent,elor celorlalt,i s,i de a-i judeca pe alt,ii numai în funct,ie de aceste exigent,e. Nu întâmplător, Pavel reamintes,te cu mereu înnoită râvnă că unica s,i adevărata „dreptate” este cea care pune omul în legătură cu Dumnezeu; acesta este, chiar s,i astăzi, unul dintre punctele cele mai delicate ale doctrinei cres,tine. Dificultatea t,ine în mare parte de tendint,a cres,tinilor de a interpreta religia s,i morala din tocmai perspectiva „schemei” tipologiei S, ASE. Pentru tot,i cei care văd în Dumnezeu în primul rând pe Cel care impune Legea, respectarea literei legilor este punctul de vedere cel mai logic. Dar Iisus a venit ca să ne arate adevărata fat,ă a lui Dumnezeu, aceea de Tată iubitor.

Cel care respectă nu litera, ci spiritul Legii, scapă de o dublă gres,eală, morală s,i religioasă

Constituirea Legii ca scop în sine conduce inevitabil la gres,eala morală de a atribui aceeas,i important,ă tuturor gres,elilor, deoarece ele sunt, toate, acte de neascultare a legislatorului. Iisus nu încetează să se ridice împotriva acestei egalizări, evident,iind mereu priorităt,ile: iubirea de Dumnezeu s,i iubirea aproapelui sunt înainte de toate. El repros,ează fariseilor că ignoră această ordine a lucrurilor prin respectarea rigidă a legilor lor morale s,i religioase s,i îi acuză că lasă la o parte părt,ile mai importante ale Legii: judecata, mila s,i credint,a, dar se preocupă în schimb de amănunte, precum zeciuiala pe izmă, pe mărar s,i pe chimen (Matei 23, 23). În mod plastic, El îi învinuies,te că „strecoară t,ânt,arul s,i „înghit cămila” (Matei 23, 24). Iisus nu le cere să se renunt,e la practicile tradit,ionale, ci doar să nu le acorde o important,ă mai mare decât cea cuvenită s,i să recunoască astfel primatul obligat,iilor esent,iale. În această privint,ă, Pavel nu face decât să se arate fidelul Său ucenic, insistând fără încetare asupra întâietăt,ii iubirii. Astfel, el declară că „Toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: iubes,te pe aproapele tău ca pe tine însut,i” (Galateni 5, 14).

A vedea în respectarea Legii un scop în sine înseamnă a face s,i o eroare religioasă. Adevărata religie ne mântuies,te restabilind comuniunea noastră cu

Dumnezeu. Chiar cuvântul „religie” vine de la latinescul „religare”, însemnând

„a reface legătura”. Religia implică legătura cu Dumnezeu, o relat,ie cu El bazată pe încredere. Cel care crede că respectarea Legii este adevăratul mijloc de a-s,i asigura comuniunea cu Dumnezeu ajunge să gres,ească, nesocotind esent,a în favoarea formei. În conformitate cu Noul Testament, relat,ia nu este autentică decât dacă ne încredint,ăm cu toată fiint,a lui Dumnezeu în virtutea iubirii pe care El ne-a revelat-o s,i a manifestat-o prin Iisus, iar nu pentru că ne supunem Legii Sale. Iubirea lui Iisus este motivul mântuirii noastre, căci prin ea putem devenim fii ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „... Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5) s,i continuă adăugând că, odată ce suntem fii (s,i fiice), suntem menit,i mântuirii, căci Dumnezeu „a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre” (Galateni 4, 6). Acest mesaj al mântuirii vine prin urmare să îndrepte gres,eala fundamentală a celor din tipologia S, ASE privind cerint,ele Legii. Mântuirea nu este asigurată doar de act,iunile exterioare ale unei persoane, fie ele chiar responsabile s,i legale. Ea este anterioară acestora, bazându-se pe renas,terea oamenilor în duh, ca fii s,i fiice ale lui Dumnezeu. Nu intrăm cu adevărat în relat,ie cu Dumnezeu decât acceptând această legătură cu El ca Tată s,i răspunzând cu o iubire s,i o dăruire pe măsura acestei noi relat,ii. Respectarea Legii rămâne importantă, dar trebuie văzută numai ca un mijloc pentru punerea în practică a poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu s,i pe aproapele nostru. Izvorul adevărat al mântuirii este intervent,ia lui Dumnezeu, care sust,ine refacerea legăturii noastre cu El s,i înfierea noastră, ridicarea noastră la rangul de Fii s,i Fiice ale Sale.

Tipologia S, APTE

Optimismul lui Iisus

Cei care fac parte din tipologia S, APTE apreciază la Iisus faptul că s,tie să se bucure de prezent,a prietenilor, atunci când îi regăses,te. Ajunge să ne gândim la episodul aparit,iei Domnului la Marea Tiberiadei, după Înviere (Ioan 21, 1-14). După ce apostolii petrec o noapte de pescuit fără nicio izbândă, Iisus li Se arată dimineat,a s,i le oferă un nou prilej de învăt,ătură. El le indică să arunce mreaja „în partea dreaptă a corăbiei”, iar Evanghelia ment,ionează chiar s,i numărul pes,tilor prins,i atunci, o sută cincizeci s,i trei, număr cu profunde semnificat,ii simbolice. Apoi îi invită pe ucenici să aducă din pes,tii pescuit,i de ei s,i să-i alăture celor deja pus,i la prăjit pe jar de către El însus,i. Astfel, Iisus adaugă îndeletnicirii obis,nuite de a pescui semnificat,ii spirituale, apostolii devenind în această viziune „pescari de oameni” (Marcu 1, 17). Pes,tii reprezintă oamenii care vor primi Împărăt,ia lui Dumnezeu, iar numărul de o sută cincizeci s,i trei are valoarea aritmologică de 1 + 5 + 3 = 9, care corespunde ciclului zecimal încheiat s,i semnifică trecerea în final a tuturor popoarelor la cres,tinism. Decât să piardă vremea certându-i pe apostoli că pescuiesc în loc să vestească Împărăt,ia, Iisus le arată prin simboluri accesibile ce as,teaptă de la ei, îmbinând bucuriile viet,ii cu învăt,ătura spirituală.

Iisus petrece întotdeauna clipe plăcute împreună cu apropiat,ii Săi. Adversarii Săi Îl acuză că Îi place vinul s,i că este opusul profetului ascetic, cum este de exemplu Ioan Botezătorul (Matei 11, 18-19). Iisus răspunde comparându-s,i prietenii cu oaspet,ii de la o nuntă: sărbătoarea venirii Sale este prilej de bucurie, nu de tristet,e (Matei 9, 15). El Însus,i demonstrează aceasta la nunta din Cana. Transformând în vin apa din s,ase vase mari, fiecare din ele cont,inând 120 de litri, Iisus dă semnul revărsării în lume a Împărăt,iei lui Dumnezeu prin fiint,a Sa s,i prin act,iunile Sale (Ioan 2, 1 -11). El evocă astfel profet,iile Vechiului Testament, după care semnele venirii lui Mesia constau în abundent,a de hrană s,i de vin, după cum afirmă de exemplu Isaia: „s,i Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăt, de cărnuri grase, un ospăt, cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite!" (Isaia 25, 6).

Iisus nu are nicio ret,inere în a se bucura de aceste semne ale venirii Împărăt,iei lui Dumnezeu. La nunta din Cana, El dăruies,te cu asupra de măsură, căci apa se trans-substant,iază în vinul cel mai bun. Îi place să compare Împărăt,ia lui Dumnezeu cu sărbătoarea nunt,ii (Matei 22, 2) s,i nu ezită să ia parte la această anticipare a cerului pe pământ.

El manifestă de asemenea această abundent,ă mesianică atunci când înmult,es,te cele cinci pâini s,i cei doi pes,ti, hrănind cinci mii de persoane în pustie (Marcu 6,35-44). Prin adunarea resturilor mesei, în urma căreia rămân 12 cos,uri pline cu firimituri s,i cu pes,te, Iisus le dă ucenicilor unul dintre semnele simbolice ale venirii Împărăt,iei lui Dumnezeu (Marcu 8, 19-21). Încă necopt,i pentru cele divine, ucenicii se îngrijorează mai apoi că nu au decât o pâine, des,i prezent,a lui Iisus este în sine o garant,ie a îndestulării s,i a fericirii ves,nice (Ioan 6, 54). Deloc întâmplător, cres,tinii folosesc la masă pâinea s,i vinul pentru a aduce mult,umire lui Dumnezeu. Aceasta nu face decât să demonstreze caracterul vesel al unui cult divin, care nu poate fi redus la o simplă negare de sine.

Celor din tipologia s,APTE nu le va fi greu să se apropie de Iisus, care apreciază din suflet lucrurile bune, văzând în ele un semn al făgăduint,ei lui Dumnezeu. Modul Său de viat,ă arată că împărăt,ia lui Dumnezeu nu este doar simbolul unei perfect,iuni viitoare, ci este deja prezentă, aici s,i acum, cons,tientizarea sa depinzând doar de capacitatea noastră, mai mică sau mai mare, de a ne deschide fat,ă de ea. Oamenii trebuie să se bucure împreună de darurile lui Dumnezeu făcute poporului Său. În lipsa bucuriei de a trăi, cum ar putea fi atrăgătoare Împărăt,ia pe care o vestes,te Iisus? Capcană: fuga de suferint,ă

Datorită atract,iei lor pentru plăcere, fiint,ele din tipologia S, APTE întâmpină o reală dificultate în a accepta suferint,a. Ele se străduiesc din răsputeri să evite tot ceea ce le provoacă neplăcere. Astfel, ele caută să scape de toate conflictele s,i să nu vadă niciodată ceea ce nu le place. Ele „ascund murdăria sub pres,” s,i spoiesc peste tot cu un strat de „pace”. De asemenea, au tendint,a să amâne lucrurile de pe o zi pe alta; apoi, în loc să încheie pe loc cu lucrurile care nu le plac, le lasă pentru mai târziu s,i în loc să ducă la bun sfârs,it proiectele începute, concep mereu altele noi. Atunci când lucrurile nu merg după planurile lor, încep să se irite s,i să bombăne. Refuzul oricărei neplăceri le face cu atât mai mult să îs,i dorească ceea ce le poate aduce plăcere. Starea de sigurant,ă la timpul prezent

Asemenea nevoie constituie o adevărată capcană. Fiint,ele din tipologia S, APTE caută de fapt plăcerea pentru că aceasta le conferă un sentiment de securitate mărită. Modul în care Iisus abordează problema suferint,ei este infinit mai realist. El este capabil să-s,i întret,ină încrederea în clipa prezentă, anunt,ând, la fel ca s,i Ioan Botezătorul, că „... s-a apropiat Împărăt,ia cerurilor” (Matei 3, 1 s,i 4, 17). Acesta este mesajul esent,ial al învăt,ăturii Sale: prezent,a aici s,i acum a Împărăt,iei lui Dumnezeu. Fără îndoială, ne vom bucura mai mult de ea în viitor decât în prezent, dar singura modalitate de a ne pregăti pentru această bucurie viitoare este aceea de a ne deschide fat,ă de ea începând chiar cu clipa prezentă. Împărăt,ia lui Dumnezeu este într-adevăr asemănătoare unui grăunte care cres,te s,i rodes,te, dacă este semănat aici s,i acum. Este adevărat că prezentul poate fi uneori dureros, sumbru sau amenint,ător, dar oricum ar fi el, nu este decât semnul premergător al bucuriei viitoare, as,a cum ne este ea pregătită de către Dumnezeu. Înainte de a trăi această bucurie, trecem adesea prin momente de tristet,e: grăuntele de grâu trebuie să moară ca să poată da roadă (Ioan 12,24); mama trece prin durerile facerii înainte de a aduce copilul pe lume (Ioan 16,21). Oricare ar fi suferint,a momentului prezent, ea este întotdeauna mai mică decât bucuria care îi urmează. Apostolul Pavel scrie: „Căci necazul nostru de acum, us,or s,i trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă ves,nică...” (II Corinteni 4, 17).

As,teptându-se să găsească plăcerea peste tot, cei din tipologia S, APTE dau dovadă de lipsă de realism. Esent,ialul în viat,ă nu este evitarea oricărei neplăceri. Astfel, chiar dacă schimbarea scutecelor nu este neapărat un lucru de dorit, mamele îs,i iubesc copiii destul ca să facă s,i acest lucru neplăcut cu dragos


Recommended