Egal Love Aştept ca umbra turnului cu ceas să îmi cadă-n halbă. Pleoasc, atâtea veacuri! Până atunci, refracţia luminii, prin hamei de septembrie, e cravata legată la gulerul alb al spumei.
Contabil şi poet, scrijelesc cu unghia, masa de brad la terasa la care stau: Răzvan +Sighişoara = Love. Un fel de "carpe diem" în coaja timpului.
Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi cetit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi,
unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală, ie pana în mână şi dă tu altceva mai bun la ivală,
căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut. (Ion Creangă)
2
Artist plastic
Născut la 26 iulie 1982, în Sighişoara. Absolvent al Universităţii de Arte şi
Design din Cluj-Napoca. În 2005 face Pedagogia Artei iar în 2008
pictura. Este membru al Asociaţii Artiştilor Plastici Mureş din 2007, a intrat în lumea artiştilor internaţionali UNESCO din 2008, reprezentând Romania de 2 ori în Bulgaria – Byala, în anul 2013 la Edirne – Turcia.
“Am avut numeroase expoziţii de grup şi personale atât în ţară cât şi în străinatate, expoziţii personale şi de grup cele mai multe la Bucureşti Palatul Şuţu, Palatul Parlamentului, Institutul Irecson, Elite Art Galery, Elite Prof. Art., Galeria de Artă Ana, Casino Regal Sinaia, Braşov, Tg-Mureş, Sighişoara, Castelul Corvinilor Hunedoara. Între 1-31 martie 2014 am participat expoziţia de la Sozopol ed. a-III-a.”
Lucrările lui Rareş se afla în Muzeul de Artă contemporana Blaj, muzeul de Artă contemporana Varna din Bulgaria, muzeul Byala Bulgaria, plus colecţii particulare şi galerii de arta din Bucureşti, Brasov, Tg.-Mureş, etc.
Actual Rareş are o expoziţie la Galeria de Artă a Centrului Cultural româno-german “Casa cu Cerb” din Cetatea Sighişoara, cu 85 de lucrari în ulei pe pânză.
Dedicat artei, cu atitudine pozitivă, Rareş oferă oricui un zâmbet larg, prietenos.
3
„Interferenţe culturale” într-o iarnă ca primăvara
O geană de primăvară s-a înrămat în iarnă, învăluind călduros sufletele celor care, la Sighişoara au ascultat nu doar bătăile din turnul cu ceas ci şi bătăile inimilor lor, la unison cu poezia eminesciană. Ziua Culturii Naţionale a fost găzduită la Muzeul de Istorie prin bunăvoinţa dr. Nicolae Teşculă în miezul zilei de 15 ianuarie 2014. Direcţia Judeţeană pentru Cultură Mureş, Muzeul de Istorie Sighişoara şi Asociaţia literară „Creneluri sighişorene” au reuşit nu doar o reuniune ci şi o bucurie bine primită de auditoriul sighişorean.
„Să ne împrietenim cu Eminescu”, recitalul liric oferit de domnul Nicolae Băciuţ, a încălzit spiritele, teleportând imaginaţia fiecăruia prin codrii lui Eminescu, prin cizelata metaforă sacră a poetului nepereche. Fantastica aptitudine a domnului Nicolae Băciuţ de a memora poezia, cred că vine din ceea ce păstrează în suflet şi cred că tot de acolo citeşte. Nu ajuge că scrie pentru revista „Vatra veche” şi scoate lunar o revistă, se ocupă printre altele şi de „Creneluri sighişorene” pe care o tehnoredactează, lecturează, şi memorează.
„Îngerii cu plete blonde” Klara Balazs şi Veress Zsuzsa, măiestrele penelului, au expus picturi florale care au adus nota de viaţă a momentului, iar dacă timiditatea le amprentează, curajul şi l-au exprimat pe pânză. Pereţii muzeului au fost plini de viaţă, plini de talentul celor două dive.
Momentul a continuat ca un şnur de bucurie şi au umezit ochii doamnei director profesor Mariana Tămaş de la Şcoala Gimnazială „Zaharia Boiu”, care cu emoţie şi dăruire a prezentat elevele Giura Diana şi Gheza Miruna care au recitat din opera lui Emines-cu, cu inocenţă şi puritate clară. Alături le-a stat şi profesoara psiholog Éva Bálint care aşa cum spunea doamna Tămaş, are alături de dânsa, o mare responsabilitate faţă de aceşti elevi care fac parte din Centrul „Creş-tem Împreună”, Organizaţia „Salvaţi copiii”.
O voce inconfundabilă de soprană, Anda Voican, a ţinut respiraţia celor prezenţi, într-un recital folk alături de Traian Comşa la chitară. Cântecele au fost pe versurile poetului Mihai Eminescu şi Anda Voican. Directoarea Daniela Ciucan profesor la Gimnaziul de Stat „Aurel Mosora” a adus marele poet printre noi, cu cuvinte pline de emoţie, încărcată emoţional de cu o zi înainte, când, a donat alături de Clubul „Rotary” colecţia de opere a lui Mihai Eminescu, Bibliotecii „Zaharia Boiu” Sighişoara, colecţie care a aprţinut profesorului Cornel Colceriu din Sighişoara.
În calitate de preşedinte a asociaţiei, am făcut prezentarea revistei „Creneluri sighişorene” nr. 3, jurnal de activităţi, după care am invitat colegii să spună câteva cuvinte despre revistă şi eveniment. Sensibilă, prof. Marcela Rezeanu a marcat în cuvinte calde însemnătatea poeziei eminesciene, Nicolae Codrea a vorbit despre portul popular din zona Paloş Ardeal, articol ce se află între coperţile revistei, Ştefania Pârlea a recitat din opera lui Eminescu; Floare Balint a recitat două poeme din creaţia domnului Nicolae Băciuţ „Poeme verzi pe pereţi” şi a domnului Răzvan Ducan „Poporul de proşti versus
4
Eminescu”, volume prezentate la acest eveniment. Revista are menirea să nu permită indiferenţa şi uitarea pentru cele sacre culturii, conţine articole din partea colaboratorilor şi partenerilor şi mai aşteaptă. Evenimente care se vor lăsa duse între coperţi. De foc şi pară a fost prezentarea cărţii lui Răzvan Ducan „Poporul de proşti versus Eminescu”, deoarece înfocat este poetul care arată cu degetul spre nimicnicia celor care au ignorat opera eminesciană la timpul ei, invită la neuitare şi citirea zilnică a poeziei care dă viaţă, exprimă trăirea şi arată iubirea cea mai frumoasă din literatura românească. Din tot ce scrie Răzvan Ducan, cel mai frumos este atunci când mângâie sufletele celorlalţi cu frumos dar le şi ceartă, spre a nu lăsa loc de prostie şi indiferenţă. Şi bine face. Şi-a exprimat de asemenea bucuria pentru a se afla în mijlocul sighişorenilor pe care i-a remarcat plini de interes şi vioiciune pentru ce înseamnă să fi alături atunci când frumos ne putem exprima. La un pahar de poezie am rămas şi după ce invitaţii au primit autografe şi au primit câte o carte, au avut grijă să fie toată lumea mulţumită, colegii mei Piroska Hanea, Florin Voican, Claudia Pârlea, Raul Gogoaşă, Sonia Hoisan, Laura Codrea. Momente înălţătoare pe care le vom menţine vii, poezia purificatoare a lui Eminescu şi ambientul, ziua superbă de primăvară în iarnă, si sufletele noastre pe care scriem: „Mai vrem astfel”.
GABRIELLA COSTESCU Preşedinte a Asociaţiei literare „Creneluri
sighişorene”
Poeţi mureşeni POEM ÎN PROZĂ Rătăceam prin pădurea copilăriei, să găsesc un copac din trunchiul căruia să-mi cioplesc un cal năzdrăvan. Rătăceam, rătăceam până când într-o bună zi mi-a ieşit în cale un copac cu coroana-n vânt şi frunze albastre. Mi-am zis: iată calul meu năzdrăvan, mi s-a răspuns cu un nechezat din care am înţeles că ne căutam reciproc şi nici una şi nici două, copacul meu a devenit un cal năzdrăvan, înaripat, l-am încălecat, atât de firesc încât am uitat că el era un copac cu coroana-n vânt şi frunze albastre. Nu ne-a mai rămas decât să ieşim din pădure ca dintr-un vis.
DUMITRU D. SILITRĂ
5
S-a scris istorie în 14 ianuarie 2014 la Sighişoara, printr-un gest de mare valoare culturală şi umană. Clubul Rotary Sighişoara a donat Bibliotecii Municipale „Zaharia Boiu” colecţia de carte Eminescu. Doamna director a Gimnaziului de Stat „Aurel Mosora” prof. Daniela Ciucan a deschis evenimentul:
„Stimaţi oaspeţi, primitoare gazde, dragi colegi rotarieni, colegi dascăli, iubiţi prie-teni. Mulţumesc tuturor pentru că vă aflaţi aici într-un moment de cuvioasă omagiere a poetului nostru naţional, pe de o parte, şi de marcare, pe de altă parte, a unui act de cultură remarcabil săvârşit de Clubul Rotary Sighişoara şi de prof. Corneliu Colceriu: donarea colecţiei de carte „Eminescu” către Biblioteca Municipală din Sighişoara.
Suntem aici pentru că trebuie să continuăm o poveste. Este povestea colecţiei pe care domnul profesor a întregit-o de-a lungul unei vieţi dedicate iubirii de carte, de Eminescu şi împlinirii visului de a aduna laolaltă tot ce are legătură cu opera şi personalitatea marelui poet. Această parte a poveştii ne-o va spune chiar dânsul, altă parte a poveştii este cea în care intervin şi alţi protagonişti, prietenii noştri întru Rotary, făptuitori de bine, cei care au ca deviză servirea semenilor mai presus de binele personal. Iniţiativa de a face cunoscută colecţia de carte şi de a o valorifica prin expunerea ei la Biblioteca Municipală ne aparţine, efortul de a face acest lucru posibil este al tuturor.
Nu e o idee absolut originală, auzisem ca dl. Dumitru Grumăzescu, mare colecţionar de obiecte şi cărţi vechi, cunoscut îndeobşte pentru colecţia sa de
cărţi minuscule (liliput), că doreşte să doneze oraşului Piatra Neamţ colecţiile sale, dar cu condiţia să se creeze un spaţiu potrivit pentru o asemenea moştenire culturală. Nu am aflat dacă s-a şi realizat dorinţa dânsului. Dar noi puteam să împlinim un vis asemănător.
Dl. prof. Colceriu a mai expus ocazional colecţia sa de carte, ştiam cât de valoroasă este şi ne-am gândit cât de bine ar fi ca o astfel de comoară să fie cunoscută şi apreciată de cât mai mulţi iubitori de literatură, de Eminescu. Profesorii de limbă
şi literatura română aici prezenţi ştiu şi ei despre ce este vorba. S-a găsit locul în care cărţile să fie şi protejate, dar şi la îndemâna celor interesaţi, s-a găsit şi modalitatea de trece această moştenire culturală din pro-prietatea colecţionarului în cea a bibliotecii: Clubul Rotary o cumpără de la dl. profesor, apoi o donează instituţiei care îi va fi gazdă de aici încolo. Îl ajutăm astfel şi pe dl. profesor şi oferim comunităţii un dar ce va aminti şi povestea colecţionarului, precum şi numele său, dar şi povestea rotarienilor mereu în sprijinul unei cauze nobile.
Sperăm ca această poveste să fie apre-ciată şi să continue prin acţiunea destinata-rilor ei: cititorii. Prin înmânarea documente-lor ce atestă donaţia noastră către bibliotecă, reprezentantei acesteia, d-na dir. Lucia Ţară-lungă, pecetluim nu un deznodământ fericit, ci continuarea desfăşurării unei acţiuni ce o dorim fără epilog: atragerea cât mai multor persoane în universul accesibil al lecturii, în lumea de poveste a creaţiei eminesciene.
Întru mulţi ani de dăinuire a Cuvântu-lui şi Artei celui mai îndrăgit poet român, căci nu se poate aniversare mai frumoasă decât cinstirea operei în tot →
6
Poeţi mureşeni RUGǍCIUNE Dǎ-mi, Doamne, luminǎ pe drumul tern. Tu… poţi sǎ alini, cǎci peste steiul sufletului meu înǎlţimile cern umbre de cedri şi pini. -Mǎ vezi? Sunt crisalida cu degete-mpletite. Jur împrejur mai ard doar flǎcǎri ostenite. Apusul… îmi întinde pocal cu vin pǎgân şi rǎzleţirea fumului, întunecatǎ floare. Nǎdejdea…
mi-e la Tine, c-ai sǎ mǎ iei la sân sǎ-mi dai puterea râului ce se-mplineşte-n mare.
24 martie 2013 GEOMETRIE SACRǍ Doamne…Tu… ai schiţat pe un pumn de lut doar un triunghi. La mijloc magic ochi cu pleoapa scut. Cerc, semicerc, încerc tǎria piramidei ce mi-ai dat simplǎ din linii drepte, sǎ mǎ’nalţ cub
însingurat din trepte în trepte spre altar de zigurat. 22 martie 2013 GOTIC Întârziind mereu la întâlnirea cu cea din oglindǎ, întârzii clipa care colindǎ şi moare. Doar lucarnele medievale Mai ascund în secret sub pleoape, un maldǎr de timp scos din tipare. Simplu triolet strǎbǎtând şapte sfere. Paris, 18 octombrie 2010
ce are ea de arătat lumii, întru mulţi ani d-voastră, părtaşi ai acestui eveniment de suflet şi de viaţă culturală în Sighişoara!”
Invitatul special al evenimentului drd. Nicolae Băciuţ, director al Direcţiei pentru Cultură Mureş a adăugat: „Este foarte greu să te desparţi de o singură carte de colecţie, mai ales dacă e vorba de Eminescu. Apre-ciez gestul făcut de profesorul Corneliu Col-ceriu care s-a gândit că locul cărţilor e într-o bibliotecă, dumnealui este mai liniştit ştiind că generaţia care ne urmează va avea parte de comoara inestimabilă a marelui poet. Aici în bibliotecă, colecţia are un loc aparte şi preeste altfel preţuită”. Poetul Răzvan Ducan a donat bibliotecii cartea „Poporul de proşti versus Eminescu”, pentru a fi adăugată acestei colecţii, a adresat domnului Colceriu cuvinte de apreciere şi stima profundă pentru gestul de a se fi despărţit de cărţile dragi colecţionate de-a lungul vremii.
Auditoriu a avut parte să audă din gura profesorului cum a colecţionat aceste cărţi, sacrificiile făcute pentru a păstra la loc de cinste aceste valori, cum s-a apărat în timpul regimului totalitarist de cei care l-au interzis pe Eminescu şi cât de secret a păstrat faptul că deţine o colecţie.
___________________________________
Doamna Lucia Ţarălungă directoarea bibliotecii a adus mulţumiri atât Clubului Rotary care a făcut posibilă această donaţie, cât şi domnului Colceriu pentru actul de bravură de a renunţa dar nu şi sufleteşte la această colecţie. Au fost prezenţi cu un cuvânt de suflet bibliotecarul scriitor Dan Lotoţchi, scriitoarea prof. Mariana Gorczyca, membrii ai Cenaclului „Creneluri sighişorene” şi „N.D.Cocea-Anotimpuri”. Momentul a fost sărbătorit sufleteşte aşa cum se cuvine, domnul Colceriu a plecat acasă împăcat că acum, colecţia se află acum la locul ei în bibliotecă. Omagii şi felicitări pentru gest.
GABRIELLA COSTESCU 14.01.2014
7
Vreau iar să fiu copil Vreau ca adult să devin iar copil Şi să văd numai partea paharului plin. Poate e vremea să urcăm în cireşi, Să te-opresc de nervii ai vrea să ţi-i verşi, Căci copilul din mine atât de copil, Scrie poveşti sau poeme cu stil. Şi să cred că adult nu-i prea bine să fii E mai bine copil mai bătrân să te ştii, Să zâmbesc fiilor mai cu drag, mai cu dor, Să le-ntind mâna caldă gândind că o vor Să fiu iar copil cu copiii din voi Cu o viaţa frumoasă şi fără nevoi. 20 iunie 2014 Inchiziţie Se mai vând indulgenţe În daruri despre care Se stigă pe uliţe.
Se mai crede că D-zeu e tradiţie Se vinde imaginea în biserici Fără să ţină seama De biciul divin Ce i-ar putea scoate din temple. Au uitat că trupul E templul sufletului, Că fumul arderii lui Abel A fost înălţat. De atâta minte computerizată Robotică e rugăciunea Azi mâine vor crea un CD Cu ce vor Nu cu ce simt. 26 dec. 2012
Pictură de Rareş Kerekes _____________________ Despre eroi Aprindeţi candela cu amintirea Ce-a oblojit a noastră rană, Vajnici eroi care au nemurirea Din lacrima de ţară şi de mamă. Pe piatra de granit stă mărturie Inscripţia ce parcă-i un ecou E adevărul că Patria e vie,
Din sacrificiul falnic de erou. N-au apucat să-şi scrie testamentul În care neamul să-şi găsească vatra Dar au învins, şi ca profetul, Au scris cu sânge, nouă, soarta. Purtând încrâncenata lor durere Atât ce-a mai rămas în noi, Cinstindu-i ca pe-o mângâiere Ne-am adunat să-i plângem pe eroi. Vă dau batista cerului întru speranţa Că suntem adunaţi să ne-nvoim Să ne schimbăm în bine soarta Cu gândul la eroi, SĂ NE UNIM! 29.05.2014 Sărbătoare cireşar M-am rătătcit în vis pribeag În căutarea după tine Şi tandru cânt în glas cu drag Neostoita mea iubire În pragul casei de-ai să vii În mâna cu o floare Îmi este Paşti, îmi e Crăciun Îmi este sărbătoare.
02.05.2010
8
M-am întrebat deseori ce resorturi interioare mă împing să fac anumite lucruri? Ce fel de magnet îmi atrage fierul unor intenţii? Pofte, plăceri, dorinţe, vanităţi? În ultimul timp stau din nou faţă în faţă cu Eminescu, citindu-i viaţa şi opera. Am făcut-o şi la prima şi la a doua tinereţe. Desigur, cu ochii şi cu înţelegerea tinereţii prime, şi cu ochii şi înţelegerea celei de a doua. Doar acum, însă, în prag de prima bătrâneţe, am putut să-mi clarific cu adevărat raportul meu faţă de poet şi opera lui, şi să-mi găsesc puncte de sprijin solide, în înţelegerea acestuia. Ba mai mult, am fost prins, prin nevăzute fire, în nişte mreje, care mi-au creionat un soi de dependenţă progresivă faţă de personalitatea sa.
În Evul Mediu timpuriu, începând din secolul al IV-lea şi până prin secolul al XII-lea, în Imperiul Roman de Răsărit exista o armă teribilă, numită „focul grecesc”, care se pare că a fost inventată de un grec, Kallinicos. Cei care apărau capitala, Constantinopole, dar nu numai ei, aruncau asupra duşmanilor un lichid imflamabil, cu compoziţie secretă, care, spun cronicile, aprindeau corăbiile duşmane. Atunci când se încerca stingerea flăcărilor cu apă,
acestea nu numai că nu se stingeau, dar îşi şi măreau combustia şi focul se extindea. Cu cât se încerca să se stingă, aducându-se şi stropindu-se cu mai multă apă, cu atât focul „se lăţea în şolduri”, ca să folosesc o metaforă. Asemănător mi s-a întămplat cu Eminescu. La un moment dat am simţit nevoia lecturii unei cărţi despre viaţa lui. După ce am citit-o, nu numai că nu mi-a fost satisfăcută nevoia de Eminescu, dar ea s-a mărit, cartea citită „cerând” altă carte care să fie citită. Şi apoi altă carte, şi altă carte. Nevoia mea de Eminescu se inflama mai mult cu fiecare carte, cu care încercam să-mi sting acestă nevoie. Astfel, am constatat că Eminescu este „focul meu grecesc”, pe care nu numai că nu pot să-l sting cu cărţile citite despre el şi cu el, dar e chiar mai mult. Cu fiecare carte îmi aţâţ nevoia şi dorul şi dragul de Eminescu. Este o creştere geometrică, e o creştre în sensul şirului lui Fibonacci, acestă nevoie. „Eminescu-i peste tot”, spun versurile unui cântec. Aşa e, Eminescu a început să mă ocupe pe dinăuntru. Este o ocupaţie paşnică şi binevenită, care-mi dă emoţie nemaiîntâlnită, bucurie şi forţă, de a rezista într-o lume cu „susul în jos”.
Ziua de 15 ianuarie 2014, a fost o zi specială pentru mine, o zi plină de miez şi consistenţe. La prânz am fost alături de prietenul meu, scriitorul Nicolae Băciuţ, la Sighişoara, unde la la orele 12, în cetate, într-o sală de la baza turnului cu ceas, l-am sărbătorit pe Eminescu, prin lansări de cărţi şi reviste (revistele „Vatra Veche”, numărul 1 (61), din ianuarie 2014, şi „Creneluri sighişorene”, nr.3 (iulie-decembrie) 2013), dar şi prin recitări , muzică folk şi expoziţii de pictură. Printre cărţile lansate amintesc: „Poezii verzi pe pereţi” de Nicolae Băciuţ, „Poporul de proşti versus Eminescu” şi „Nicolae Băciuţ - Înapoi, la viitor”, ambele de subsemnatul. A fost o emulaţie culturală de multe carate de reverie întru iubire de POET, condusă de acelaşi împătimit de cultură, scriitorul Nicolae Băciuţ, cu o implicare exemplară a poetei sighişorene, Gabriella Costescu. Totul a fost contracronometru, deoarece Nicolae Băciuţ era aşteptat la Reghin, pentru o sărbătorire Eminescu, iar eu eram aşteptat la Tg. Mureş,
9
unde eram laureatul „Plachetei Eminescu”, anunţată cu surle şi trâmbiţe în presa judeţeană, dar şi personal de d-na dr. în Litere, Mioara Kozak, inspector de specialitate Limba şi Literatura Română la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş. Referitor la acestă distincţie, ea era acordată în cadrul unor manifestări mai ample, pregătite în acest sens. La ora 17, se preconiza o slujbă de pomenire la Biserica de Lemn „Adormirea Domnului”, iar apoi, pe un culoar făcut de elevi se mergea la statuia lui Eminescu din parcul, din faţa Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, unde era festivitatea de decernare a „Plachetei EMINESCU” şi un program artistic. Dar să revin la ceea ce s-a întâmplat concret.
La întoarcere, am ajuns cu oră înaintea slujbei de pomenire a lui Eminescu, de la Biserica de Lemn. (Este un bun obicei de-al meu de a-mi premedita, în limita posibilităţilor, venirea mai devreme la locurile cu rezonanţă culturală sau istorică, naţională, unde au loc manifestări.) Am venit cu gândul de a rememora, în închipuire, în tihnă şi linişte, momentele pe care le ştiam, al popasului adolescentului Eminescu, la Tg. Mureş, în primăvara anului 1866, mai exact între 1 şi 3 iunie 1866. Am cerut voie, parohului bisericii, pr. Ioan Şuteu, să urc în clopotniţa bisericii, acolo unde a fost găzduit în prima noapte, Mihai Eminescu.
Urme literare ale acestui fapt se găsesc în „Geniu pustiu”, unde se bănuişte că descrierea lăsată de poet se referă la acest fapt: „Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn şi toaca se izbea de turnul clopotniţei şi m-am covrigat în clopotniţa cu dinţii clănţănind şi muiat până la piele. Părul meu cel lung îmi cădea peste ochi, mânuţele mele cele slabe şi reci le băgam tremurând în mânecile umede. Aşa am stat toată noaptea”. Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoţi, format din Părintele Protopop al Tărgu Mureşului, Olimpiu Zăhan, pr. Silviu Negruţiu, pr. Claudiu Chiorean, inspector de religie la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, şi, desigur, părintele Ioan Şuteu, părintele paroh al bisericii unde s-a săvârşit slujba.
La Sighişoara, la sărbătorirea lui EMINESCU (15 ianuarie 2014)
Totul în faţa unei asistenţe de aproape 100 de oameni: elevi din şcolile târgumureşene, cadre didactice, târgumureşeni, iubitori de “cădere în sus a Luceafărului”.
Pr. Ioan Şuteu a rostit cuvinte mişcătoare, vorbind despre viaţa complexă a poetului, a jurnalistului, a economistului, a omului de ştiinţă, care a fost Eminescu, dar şi despre faptul că “Eminescu este viu şi acum în noi, prin opera sa”, după cum a menţionat. La un moment dat, acesta a dat şi tonul la o romanţă, pe versuri eminesciene, cu toţi cântând sau murmurând, “Mai am un singur dor”. Dându-mi-se cuvântul am reprodus din cele ştiute şi închipuite drumul lui Eminescu, prin zona judeţului nostru, citind şi o poezie care descrie, la modul poetic, personal, acest drum, cu popas la biserică, unde paroh era pe atunci preotul Partenie Trombiţaş.
„Dorna, Dorna, fratre,/ Cu straiţa-n spate,/ totuşi mai departe,/ mai departe,/ prin colb de drum,/ sub amor de lăstuni,/ să cunoască la Deda,/ Rig Veda,/ şi cine-i om bun,/ la Regun,/ iar la Petelea, cine-i tetea şi lelea./ Iar la Partenie Trombiţaş,/ sfârcul românesc de oraş./...Sus în clopotniţa/ Bisericii de Lemn,/ Se întrona în visare/ Şi-n sfios îndemn./ Dorinţa împlântată/ Până-n prăsele,/ Îi muşca din frig/ Făcând ploaia surcele./ De pe braţul de fân,/ Sub Calea Lactee,/ Stea pe cer căuta,/ Să pornească la cheie./ Şi să-l ducă pe drum,/ Pân` la `naltul cuibar,/ Unde stele sub cloşcă,/ Luminează mai clar./ Şi cum tot căuta,/ Neatent la-mprejur,/ Taina nopţii pierii,/ Ziua prinse contur./ Şi atunci necăjit,/ Ca tâlharii, pândi,/ Aşteptând altă noapte,/ Să le poată
10
privi./ Şi cum aşteapta,/ Împrejului semn,/ S-a contopit cu lemnul,/ Bisericii de lemn./ Anii, mulţi, au trecut,/ Peste-a bisericii speze,/ Şi-o carie-n turlă,/ a-nvăţat să viseze.” (poezia „Drum”).
Poetul Răzvan Ducan vorbind despre EMINESCU în Biserica de Lemn „Sf. Arhanghel Mihail” din Tg. Mureş (15
ianuarie 2014) ___________________________________
Am mai spus auditoriului că am
urcat în clopotniţă să văd bârnele care l-ai văzut pe Eminescu! Eu am văzut bârnele care l-au văzut pe Eminescu, deci eu l-am văzut pe Eminescu!
Drumul de aproximativ 300 de metri, de la Biserica de lemn până la grandioasa statuie a lui EMINESCU din piaţa din faţa Centrului Cultural “Mihai Eminescu” din Tg. Mureş a fost unul al luminii, atât la propriu cât şi la figurat. Sute de elevi din şcolile generale şi liceele târgumureşene, cu lumânări aprinse în mâini, au creat un feeric culoar, pe care s-au deplasat cei prezenţi la biserică. Un grup de tineri liceeni români au venit cu câteva zeci de steaguri tricolore româneşti. Uimirea şi, încântarea, deopotrivă, au fost profunde, odată cu ajungerea la statuia poetului, unde era puzderie de lume. La venirea tuturor s-au adunat aproximativ o mie de personae: elevi, cadre didactice, dar şi alţi târgumureşeni, veniţi să-l omagieze pe POETUL NAŢIONAL. Statuia acestuia (lucrare din 1969 a sculptorului târgumureşan Izsák Marton (1913-2004))
era îmbrăcată în lungi şi frumoase ghirlande de flori, ca să nu mai zic de numeroasele buchete de flori, de toate culorile, care făceau vie piatra în care a cioplit artistul chipul nemuritorului EMIN. Reflectoare aşezate discret, dar cu profesionalism dădeau chipului acestuia o nuanţă albăstruie, iar mai jos una tricoloră. Zeci de lumânări aprinse, în suporţi de hârtie, încadrau statuia poetului şi platoul din faţa acestuia, unde, de asemenea erau suporţii şi microfoanele necesare, şi în lateral, boxele de sunet. Un ecran mobil de 3 pe 2 metri, aşezat lateral de statuie, reda pe acran ceea ce se întâmpla în spatele microfoanelor şi în zona festivătăţilor.
Festivităţile au fost prezentate de scriitorul Valentin Marica, senior-editor la Radio Tg.Mureş. Premierea a fost făcută de dl. prof. Ştefan Someşan, Inspector General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, secondat de d-na dr. Mioara Kozak, Inspector de Specialitate, Limba şi Literatura Română la Inspectoratul Şcolar Judeţean.
Poetul Răzvan Ducan, laureat al „Plachetei EMINESCU”, citind din propria carte un poem dedicat lui Eminescu (Tg.Mureş, 15 ianuarie 2014) ___________________________________
Primul căruia i s-a dat cuvântul a
fost dl. Ciprian Dobre, preşedinte al Consiliului Judeţean Mureş, care a spus printre altele: „Fără cultură, nici o naţiune nu se poate regăsi şi nu se poate defini între celelalte. ...Cultura ne uneşte”. „Placheta EMINESCU„ a fost oferită de ZIUA CULTURII NAŢIONALE „unor personalităţi ale judeţului Mureş, care susţin cu profesionalism şi implicare actul cultural autentic”, după cum este
11
menţionat şi în comunicatul dat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş. Cuvinte pline de miez au rostit laureaţii „Plachetei EMINESCU” din 2014, dl. dr. Corneliu Grosu, prefetul Judeţului Mureş şi părintele dr. Silviu Negruţiu, preot paroh la Catedrala Mare din centrul municipiului, cea care poartă hramul „Înălţarea Domnului”. Subsemnatul, la rândul meu, în calitate de laureat, am mulţumit celor care s-au gândit să-mi acorde această distincţie culturală, povestind „pas cu pas” drumul prin zonă al poetului, amintind cele două repere importante a popasului la Tg. Mureş, a lui Eminescu: Biserica de lemn şi hanul „La Calul alb”, acesta din urmă, locul unde Eminescu i-a întâlnit pe seminariştii blăjeni Cotta şi Cojocariu, astăzi o clădire cu o destinaţie schimbată, aflată aproape vizavi de hotelul „Continental” de pe strada Călăraşi, semnalată printr-o placă de marmură şi un altorelief de bronz cu chipul poetului. Am mulţumit poetului Mihai Eminescu că s-a născut român, cerând tuturor celor prezenţi să fie soldaţi sinceri şi iubitori, de veghe, însă, la „Căderea în sus a Luceafărului”.
În final am citit o poezie proprie dedicată iluministului poet: „Astăzi e ziua când s-a dat de ştire,/ Că magii s-au oprit din urmărire,/ Că steaua s-a fixat, ca în poveşti/ Deasupra unei case-n Ipoteşti./ O altfel de Maria, năştea, simplu, acasă,/ Viitor domn, de limbă aleasă./ Aşa s-a ivit, cel ce fusese sortit,/ Să scrie poeme cu nimb aurit./ Metafora, cea înflorită în durere,/ Pe limbă să ne lase stropi de miere./ Şi versurile să ajungă la ureche,/ Mlădiate-n formă nepereche./ De-aceea cu flori, vă rog, nu veniţi,/ Mai bine aduceţi-i meteoriţi./ O lună plină, din argint moale,/ Să-i vărsaţi, mai bine, la picioare./ Din înalt aduceţi marile şoapte,/ Din crengile cerului, stelele coapte./ Şi pune-ţi totul într-o singură glastră,/ Cu bătăi culese din inima voastră./ Pentru că Eminescu e şi-acum aici,/ Păstraţi, vă rog, şi iarna, teii înfloriţi.” (poezia „La statuia poetului, de ziua lui de naştere”).
Cu „Placheta EMINESCU” şi Diploma de Excelenţă Culturală, primite de ZIUA
CULTURII NAŢIONALE (15 ianuarie 2014, Tg.Mureş)
_______________________________ Spectacolul ce a urmat a fost unul al
muzicii corale, muzicii folk şi al poeziei, susţinut de elevi din şcolile târgumureşane. Zeci de tineri au fluturat steaguri tricolore româneşti şi au strigat în reprize slogane de iubire de naţie şi de limba română, aparţinătoare lui Eminescu: „Limba Română la sine acasă e o împărăţie bogată”; „Suntem români şi punctum”. Altele, reieşită dintr-o nevoie a spaţiului românesc, ardelean: „Limba Română, singura stăpână”.
În finalul manifestării, zeci de lampioane chinezeşti, de hârtie, au fost înălţate de aerul cald, la propriu şi la figurat al marii manifestări de iubire întru EMINESCU, de cinstire a ZILEI CULTURII NAŢIONALE. Oraşul şi-a cinstit POETUl NAŢIONAL! La reuşita manifestării s-au implicat şi alte instituţii: Consiliul Judeţean Mureş, Biblioteca Judeţeană Mureş, Radio România Tg.Mureş şi Casa de Cultură a Studenţilor Tg.Mureş
Profesor RĂZVAN DUCAN 19 ianuarie 2014
12
Poezia şi muzica leagă prietenii, şlefuieşte suflete corodate de rutina zilnică ce parcă nu mai conteneşte şi cultivă frumosul pentru frumos. Din acest motiv am ivitat la Sighişoara în 17. 01. 2014, Cenaclul literar „Lucian Blaga” din Sebeş.
Asociaţia literară „Creneluri sighişorene” în colaborare cu Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga”, a organizat o seară de poezie şi muzică în amfiteatrul şcolii „Nicolae Iorga”, unde coordonator profesor Marilena Laiu s-a îngrijit de toate cele necesare spre a primi oaspeţii cum se cuvine. Invitatele noastre, poeta Mariana Moga a prezentat „Tăcerea albastră” – poezii, iar cantautoarea Corina Corpodean, CD-ul „Dor de tine” muzică folk. Am reuşit să ne apropiem sufleteşte de poezia şi muzica ce vine din „Mirabila sămânţă” a lui Blaga, aşa cum mirabilă am descoperit şi poezia Marianei Moga.
Dans în eternitate Mi s-au amestecat anii cu aerul lemnos al pădurii şi m-am trezit printre picături. Ploaia îşi căuta streaşina, în braţele amiezii. Strig: “Exist! Exist” Iar gleznele muşcă ţărâna, semnând încă o dată condica pasului. Mariana Moga Poeta a scris „Tăcerea albastră” cu gândul la fiinţa care i-a dat viaţă, îngerul ei păzitor, într-o structură inspirată în trei capitole cu tematici distincte ce-i definesc trăirile. Şi-a exprimat bucuria în diversitatea modalităţilor de a scrie şi implementa metafora într-o lectură agreabilă. Autoarea se află la al trei-lea volum de poezie, aşezând-o într-un loc al său inconfundabil: “Sunt pătrunsă iar de zorii/ grădinii suspendate-n ceaţă/ când înhămaţi la car, pe-alee/ m-aşteaptă şapte cai şi-o viaţă.”(poemul “Amiaza sufletului”).
Corina Corpodean a prezentat Cd-ul de muizică folk “Dor de tine”, cochetează cu scrisul de
mult timp, are câteva premii naţionale pentru poezie şi premii internaţionale pentru muzică şi activitatea muzicală. Este profesor-educator, predă la Sebeş lecţii de chitară, pe lângă fapul că formează caractere. Extraşcolar, Corina este realizator de emisiuni la Radio Tv Unirea cu emisiunile “Amalgam” şi “Buzunarul cultural”. A interpretat cântece care se află pe album, pe versurile proprii şi ale altor poeţi din cenaclul “Lucian Blaga” şi anume Ion Kamla şi Mariana Postescu. Corina a făcut cadou fiecărui invitat ilustrate din colecţia personală cu peisaje sau flori. Atmosfera a devenit una de apropiere sufletească, aşa că ne-am făcut şi noi cei din cenaclul “Creneluri sighişorene” cunoscuţi lor. *** S-au înroşit macii de ruşine, Albăstrelele sunt aşa din senin, Luna e galbenă de soare, Singurătatea e ca un suspin... Iarba e verde de ciudă, Culori în curcubeu s-au vărsat. Hei, nu e nimeni pe-aici să m-audă Şi să-mi spună ce s-a-ntâmplat? 12.08.2010, Corina Corpodean
13
A cântat Anda Voican acompaniată la chitară de Traian Comşa, cântece pe versurile Gabriellei Costescu, Adrian Păunescu, sau din propriile creaţii. Ştefania Pârlea a interpretat muzică populară şi uşoară cât şi un cântec destinat Unirii. Gazda, Marilena Laiu, şi-a exprimat admiraţia pentru frumosul program şi a marcat faptul că 15 ani cât a fost profesor şi încă 15 director la Şcoala Gimnazială “Nicolae Iorga”, mereu a organizat lansări de carte, chiar cu cenaclul “N.D. Cocea-Anotimpuri” şi apoi cu Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” în parteneriat, iar când a câştigat un proiect de granduri şi s-a construit în incinta şcolii sala amfiteatru, a fost lansat şi cenaclul din şcoală “Flori de suflet”. Cu elevi care iubesc poezia.
Autoarele au oferit o carte şi un CD cu autograf, iar cântecul şi poezia au continuat şi la mica agapă organizată, însufleţind auditoriul şi bucurând sufletele pentru frumoasa întâlnire dintre poeţi, interpreţi şi spectatori. A recitat poezii de Eminescu doamna Emilia Ciupină, apoi am cântat “Pe lângă
plopii fără soţ”, Emilia Ţăran a interpretat un cântec vechi, iar Nicolae Codrea care a invitat şi decani de vârstă ai Paloşului a imortalizat momentele cu aparatul foto.
Dacă n-ar fi fost lung drumul înapoi la Sebeş şi dacă nu s-ar fi înnoptat, luna plină din 17 ianuarie ar mai fi fost martoră a ceea ce pot face iubitorii de frumos cu poezia şi muzica. Înlănţuite, pot trece muntele şi valea, pot face poeţii să mai dorească asemenea întâlniri, care rămân martore ale iubirii de neam şi cultură, de frumos şi spectaculos. Autoarele au donat şcolii un număr de 30 de cărţi pentru premiile de la finele anului 2013/ 2014, iar asociaţia a oferit revista “Creneluri sighişorene” nr. 2 şi 3.
Aşa cum stă scris pe casa memorială a poetului de la Lancrăm: “Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor”, scriem şi noi “Pagini de neuitare şi prietenie întru frumos”.
Gabriella Costescu Preşedinte a As. Lit. “Creneluri sighişorene”
Poeţi mureşeni PIROSKA HANEA
Rugă pentru glie Ascultă! Geme pământu-n Ardeal, De silă că vor să îl vândă Dar nu te teme munte şi deal, Cât ierbii, românul îi cântă! Nu suspina ogor muncit de noi Nu-i voi lăsa să te vândă, Cât fânul foşneşte sub tălpi, Vorbind româneşte şi cântă! Nu te-ntrista brazda mea, Înalţ ruga ca niciodată, Cei care crud orfană te-ar vrea Nu te vor da la bucată! Plecăciune prostiei Inteligenţa-i internată la spital Prostia, a trimis-o-n concediu medical, La urgenţă a ajuns în comă, Iar până seara sigur va fi la morgă. Pe străzi, în gări, în şcoli, peste tot locul, Prostia îi va ţine de-acum locul. Prostiei i se-acordă chiar şi imunitate, Să aibă drept legitim, salutat în toate. Prostia se-nmulteşte la scară mondială, De-atâta plecăciune nu poate nici să moară, Prostia se-nmulteşte gigantic peste noapte, Inteligenţa ajunge, să piară prin spitale.
14
Unirea Principatelor Române Anul 2014, la 24 ianuarie, aniversează 155 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, eveniment legat de personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Actul unirii s-a înfăptuit prin alegerea ca domnitor al celor două principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Cunoscută şi sub denumirea de „Mica Unire”, acest eveniment a fost un proces complex care s-a bazat pe apropierea culturală şi economică între cele două ţări surori. În 1862, Alexandru Ioan Cuza cu ajutorul unioniştilor din cele două principate a realizat unirea politică prin unificarea Parlamentului şi a Guvernului. Propaganda unionistă desfăşurată de liderii Partidei Naţionale a activat atât în ţară, cât şi în străinătate. La Bucureşti şi la Iaşi au activat Comitete ale Unirii şi au fost editate organe de presă ca „România Literară” şi „Steaua”. Pe plan extern,
Războiul din Crimeea, înfrângerea Rusiei şi hegemonia Franţiei sunt favorabile unirii celor două ţări româneşti. Alături de domnitor au militat pentru Unire Contache Negri, Vasile Alecsandri în Moldova şi Grigore Alexandrescu în Ţara Românească. Grigore Alexandrescu s-a născut la Târgovişte în anul 1810 şi încă de mic a dovedit că are o inteligenţă şi memorie extraordinară. Ca elev la Gimnaziul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti l-a avut coleg pe Ion Ghica. A debutat în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Deşi a scris meditaţii romantice, Alexandrescu este cunoscut mai ales ca fabulist. Închinată acestui eveniment pentru care au militat scriitorii paşoptişti din Ţara Românească, este poezia: Unirea Principatelor I Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila ce poartă crucea, zimbrul ţării-nvecinate, Sub o mână, o coroană, întrunite figurând; Şi în vechea capitală, o măreaţă mănăstire, După lupte sângeroase monument de înfrăţire, De-al Moldovei domn clădită, stă trecutul atestând. II Ce spun aste suvenire? ele-arată că-altădată, Înainte-acelor lupte, în vechimea depărtată, Fii ai Romei cei eterne, aceşti popoli au fost fraţi; C-ale lor restrişti cumplite au izvor în despărţire,
Că la răul ce-i apasă nu pot s-afle lecuire, Decât numai în unirea către care sunt chemaţi. III Căci de urile interne mult a profitat străinul; Căci în suflete şi-n inimi el a infiltrat veninul, Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos; Căci slăbiţi prin moliciune, umiliţi prin apăsare, În furtune şi în intrigi balotaţi fără-ncetare, Am uitat noi vechea cale şi trecutul glorios. IV Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sânge, Virtuţi mari de altădată; astăzi ţinta vom ajunge Prin credinţă în unire, prin unire în dorinţi. Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-aşteaptă, Orizontul se-nsenină, calea noastră este dreaptă, Şi asupră-ne se-ntinde mâna bunei provedinţi. V Români! Dulce e unirea! Ascultaţi… glasu-i răsună… De la fiii României cere patria comună… Steaua merge înainte-i, simbol sacru pe pământ; Cum în Vitleem odată stea din cer mântuitoare, Conducea pe-ncoronaţii cavaleri, din depărtare, De le marginile lumii, către leagănul cel sfânt. VI Când citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei române, Care inimă stă rece? care suflet nemişcat? Cine n-are dor să vadă ţara sa în fericire,
15
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire, Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat? VII În tăcutele morminte Bogdan, Mircea se-ntâlniră, Şi-ntr-o lungă-mbrăţişare pe români îi înfrăţiră; Împrejuru-le stau dese umbre de măreţi eroi… Ele astăzi zbor în aer, inimile-nflăcărează… Deputaţi! asuprta voastră ei privirea-şi aţintează; Fala sau ruşinea ţării se aşteaptă de la voi. VIII Fii voştri vor ascunde a lor frunte în ţărână, Dacă voi acum veţi pierde marea cauză română, Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc; Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire E averea cea mai rară, cea mai scumpă moştenire, Ce de la părinţi de merit nobili fii o priimesc.
În aceeaşi perioadă, un rol deosebit l-a avut imnul Unirii Principatelor scris de Vasile Alecsandri, “Hora Unirii”(1857), care se intonează şi astăzi cu acest prilej.
Hora Unirii
Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmania-n ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi omenie! Măi muntene, măi vecine, Vina să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire, Şi la moarte cu-nfrăţire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte! Amândoi suntem de-o mamă, De-o faptură şi de-o seamă, Ca doi brazi într-o tulpină, Ca doi ochi într-o lumină. Amândoi avem un nume, Amândoi o soarta-n lume. Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, În noi doi un suflet bate! Vin' la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Şi să vadă sfântul soare Într-o zi de sărbătoare Hora noastră cea frăţească Pe câmpia românească.
Vasile Alecsandri a dominat epoca sa, fiind numit de către Mihai Eminescu “rege al poeziei”. Atât data, cât şi locul naşterii poetului sunt incerte. Anul naşterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818, iar locul naşterii este localizat pe raza judeţului Bacău. Poetul şi-a petrecut copilăria la Iaşi şi la Mirceşti şi de câte ori a dorit să-şi regăsească liniştea a revenit la Mirceşti. După primele învăţături primite de la dascălul grec Gherman Vida, la pensionul francez al lui Victor Cuenim i-a avut colegi pe Mihail Kogălniceanu şi Matei Milo.
În anul 1834 a fost trimis să studieze la Paris împreună cu Alexandru Ioan Cuza şi pictorul Ion Negulici. În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu, şi Costache Negruzzi, şi-a început activitatea la teatrul din Iaşi. Cunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate, Alecsandri a participat fie direct, fie prin scrierile sale la marile evenimente ale epocii: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă.
În 1844 publică versuri în ciclul “Doine şi
Lăcrămioare”. Cu ocazia seratelor litarare de la Mânjina o cunoaşte pe Elena, sora prietenului Costache Negri. Se îndrăgosteşte de aceasta şi la moartea ei timpurie îi dedică poezia “Steluţa” şi apoi ciclul de poezii “Lăcrămioare”. Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848 din Moldova şi după înfrângerea mişcării paşoptiste a fost exilat. Se întoarce în ţară în 1849 după ce a călătorit prin Germania, Austria şi Franţa. Perioada petrecută în Franţa este una de excepţie, iar în anul 1885, ca Ministru de Externe al României este apreciat atât ca scriitor, cât şi ca ambasador al ţării noastre. Activitatea sa literară se întinde de-a lungul secolului al-XIX-lea, el colaborând cu diversele publicaţii ale vremii şi fiind apreciat de critica literară a timpului său. A fost membru onorific al societăţii “Junimea”, iar Titu Maiorescu îi apreciază activitatea de poet în articolul “Direcţia nouă în poezia şi proza românească”.
În anul 1852 apare volumul “Poezii popolare. Balade (Cântece bătrâneşti)”. În acelaşi tipăreşte primul volum de teatru în care apar celebrele comedii “Iaşii în carnaval”, “Chiriţa la Iaşi”, “Chiriţa în provincie”.
Numele lui Vasile Alecsandri este legat de ciclul “Pasteluri”, specie literară impusă de poet în literatura noastră. Războiului de Independenţă, Vasile Alecsandri îi închină ciclul de poezii “Ostaşii noştri”. Poetul s-a stins din viaţă la 22 august 1890 şi a fost înmormântat la Mirceşti.
Prof. MARCELA REZEANU
16
Cartierul Târnava este situat în Sighişoara, la ieşirea spre Braşov, între râul Târnava Mare şi calea ferată internaţională. Este cel mai mare şi mai tânăr cartier al oraşului, iar străzile toate poartă nume de flori: Daliilor, Crizantemelor, Rozelor, Trandafirilor, Panseluţelor, etc. Din această grădină, la 23 mai 1996, a răsărit cea mai frumoasă floare, Şcoala Gimnazială ,,Zaharia Boiu”.
A fost prima şcoală
care a ieşit din anonimat, dându-i-se numele de ,,Zaharia Boiu”, prin Ordinul Ministrului Educaţiei, în cinstea marelui cărturar ce a trăit pe aceste meleaguri.
Din anul 2007, elevii şcolii noastre sunt implicaţi activ în analiza şi combaterea problemelor de mediu din zona şcolii, a cartierului şi a împrejurimilor sale, de când şcoala noastră a participat împreună cu alte şcoli din oraş la proiectul ECO-ŞCOALA, propus de
Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Proiectul a implicat
majoritatea elevilor din şcoală şi un număr mare de cadre didactice în realizarea activităţilor propuse în planul de acţiune. Pe lângă acest fapt, elevii au manifestat un viu interes pentru participarea la activităţile cu caracter extraşcolar şi au contribuit la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
Dintre beneficiile şcolii putem enumera: creşterea nivelului de conştientizare a problemelor de mediu în rândul elevilor; educarea adulţilor prin intermediul copiilor; realizarea unor economii financiare prin reducerea consumului de apă şi energie; implicarea elevilor în amenajarea spaţiului verde din împrejurimile şcolii; dotarea şcolii cu materiale suport, necesare în educaţia ecologică a elevilor, în cadrul activităţilor şcolare şi extraşcolare; dezvoltarea capacităţii elevilor de a lua decizii în gestionarea fondurilor.
Flexibilitatea schemei propusă de Proiectul ECO-ŞCOALA,
se referă la introducerea în cadrul unor discipline, a unor lecţii şi activităţi, menite să promoveze şi să formeze conduite faţă de mediu. Un astfel de subiect, cum este educaţia ecologică, are un caracter interdisciplinar, putând fi predat atât claselor primare cât şi celor gimnaziale, în cadrul diferitelor discipline de studiu. Programul proiectului nu numai că oferă flexibilitate curriculumului şcolar, dar asigură şi o bună organizare a paşilor care trebuie urmaţi în atingerea obiectivelor propuse.
În derularea activităţilor din Planul de Acţiune, am respectat deviza din Eco - Codul şcolii noastre: „Natura – casa noastră!”
Proiectul a avut monitorizare şi evaluare permanentă. Şcoala noastră este din 2007 clasificată internaţional ca Eco-Şcoală, iar la evaluările externe făcute la fiecare 2 ani, am câştigat de 3 ori succesiv distincţia “Steagul Verde”.
Interesul pentru problemele de mediu trebuie cultivat în mintea elevilor de azi, care pot face o schimbare în viitor. În acest scop, şcoala noastră doreşte să continue derularea acestui proiect, pentru a educa elevii în sensul schimbării conduitei faţă de mediu, în identificarea problemelor legate de poluare în şcoală, în cartier, acasă şi în luarea unor măsuri gradate de reducere a poluării şi de
17
reducere a deşeurilor prin reciclare.
Am reuşit să ne facem cunoscuţi şi datorită înfinţării site-ului şcolii: www.zahariaboiu.info. Vom ţine cont de zilele din calendarul ecologic, de interesele şi nevoile elevilor noştri şi de problemele de mediu cu care ne confruntăm zi de zi. Vom încerca să fim mai eficienţi, mai responsabili faţă de mediu şi astfel sperăm să ne îndeplinim obiectivele.
Participarea noastră la proiect nu este o competiţie ci o mână întinsă naturii. Proiectul ECO-ŞCOALA, poate acţiona ca un liant între vorbă şi faptă, între lecţia predată şi punerea ei în practică.
ECO-ŞCOALA este cadrul cel mai important de la care începe educaţia ecologică, implicând atât organele locale, colectivele de părinţi, cât şi întreaga comunitate.
Mesajul nostru este că dezvoltarea durabilă are un rol vital în existenţa noastră pe Pământ şi trebuie să acţionăm in consecinţă, aşa încât natura să rămană casa noastră.
Doina dintre coline Privirea respiră peisaje divine În satul uitat între coline... Vara trecea caldă prin vene Sub zare brazii-verzile gene A ochiului cer albastră rugare Mătăsuri de iarbă-altare... Pustiul devine evocare În liniştea clipei de închinare Biserici şi şcoli părăsite Cresc mituri de cruci răstignite... Ferestre ochi goi de uitare Pe uliţa coborâtă din zare... Popasul la poarta-nclinată De vânt uneori răsturnată Mi-aduce un zâmbet în prag Purtând românesc nume drag. De cântec e numele ei E Doina străbunilor mei! În satul acesta, cu rost, O viaţă întreagă a fost. Trăieşte şi-n văduvie A vieţii amară felie. Dar rupe şi pâinea în două. Cu bucurie şi nouă Ne-mparte cu a sa bunătate Din bruma ei de bucate. E linişte-acum în ogradă. Cândva mugea o cireadă... Dar cine truda să ducă? Doar omul ei drag...nălucă Ce bântuie odată cu vântul Să-mbărbăteze cuvântul. Copiii-n oraş, c-o simbrie Îi mai cheamă inima să vie, În ograda lor părintească Mama cu drag să-i primească.
Biserica-n deal mă aşteaptă Albă spre cer, încă dreaptă În juru-i, de preoţi morminte Pe cruce puţine cuvinte Ca anii trăiţi cu restrişte Martiriul săvârşirii credinţei Şi şcoala, demult părăsită Sălbatic de ierburi năpădită... În loc să răsune glăscioare Copii alintaţi de blând soare ... Şi gardul s-a dat la o parte Deschisă necitită carte... Priveşte de sub acoperişuri Tristeţea tăcutelor visuri Prin locuri străine apuse Adeseori doar nume-aduse... Şi totuşi surâde-o bunică Cu nepoţica cea mică... Să aibă satul Ţeline urmaşi? Nisipul mişcător de paşi Priviri albastre de cicoare De sub pustiile răzoare În locul firii omeneşti A satului doar în poveşti. Ma pregătesc din nou de drum În suflet presar în album. Florile ţesute pe covoare De mâna Doinei broditoare Jăratecul din macii roşii Ai câmpului purtând strămoşii Şi cântecul purtat de fire De Doina noastră cu iubire .... Suspin după iad, după rai Când eram frumoşi nu ştiam... Trecerea vieţii ignoram . Uitarea visului din somn pământean Ca anotimpul din an. Nectarul iubirii uitat în pahar Veşnic datori la dulce nectar. Pelinul pecetluit deseori la altar – Otrava strivirii alesului har... Şi totuşi suspin după iad, după rai Ramâne secunda interzisului grai O undă grăbită în raiul plecării Umbra în ochii-nserării...
18
HOREA TECULESCU LA PALOŞ
Horea Teculescu s-a născut în localitatea Râşnov din judeţul Braşov în anul 1897, a studiat la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi apoi la Seminarul teologic din Sibiu. Este licenţiat al Facultăţii de filozofie şi litere din Budapesta şi Bucureşti.
Ca urmare a pregătiri lui, devine profesor, iar în anul 1926 director al Liceului de băieţi „Principele Nicolae” din Sighişoara. Desfăşoară o vastă activitate culturală făcându-se cunoscut ca folclorist în zona Târnavelor şi a Podişului Hârtibaciului. Între anii 1930- 1940 este ales preşedinte al Despărţământului Târnava Mare, al Asociaţiei Astra, (Asociaţia transilvană pentru literatura romînă şi cultura poporului român).
În cadrul acestei
activităţi pe care o desfăşoară cu pasiune şi pricepere datorită pregătirii sale, cunoaşte ca profesor şi director de liceu, tineri elevi studioşi din satul ardelean Paloş, judeţul Târnava Mare, cunoaşte de asemenea învăţătorul-director Gheorghe Cernea (1898-1965) care în anul 1938 se stabileste la Sibiu şi devine colaborator al Astrei), culegator de folclor, folclorist, etnograf şi muzeograf, o cunoaşte pe sora folcloristului, Rozalia Cernea (1895 - 1988), o talentată poetă populară cunoscută ca „poeta târnavelor”.
Fotografia inserată
mai sus, prezintă asistenţa personalitaţilor alături de soţii, (în pardesiu deschis la culoare fără pălărie în mână este H.Teculescu). În calitate de preşedinte a Despărţământului Târnava
Mare a Asociaţiei ASTRA, profesorul H. Teculescu intră în contact cu o serie de personalitaţi de cultură, ierarhi ai bisericilor ortodoxe din judeţul Târnava Mare, dascăli şi oameni politici. Participă la conferinţe pe teme culturale, religioase şi de promovare a portului popular românesc, a tradiţiilor şi a spiritului patriotic românesc.
Aşa se face că la data de 25 martie 1935, la Paloş este organizată o mare serbare populară ocazie la care în prezenţa lui Horea Teculescu are loc dezvelirea unei plăci comemorative, pe peretele şcolii primare, cu inscripţia:
La festivitate au
participat: Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, protopopul Emilian Stoica şi preotul paroh Aurel Staicovici de la Sighişoara (sub care se edifică la acea vreme, actuala Catedrală Ortodoxă din Sighişoara).
Este de remarcat faptul că, la Paloş, a funcţionat timp de 80 de ani, sediul Protopiatului care cuprin-dea 24 de comune, şi anu-me: Mateiaşul, Racoşul de Jos, Bogata, Dopca, Fân-tâna, Hoghiz, Crihalma, Deişoara, Galaţi de Faga-raş, Văleni, Meşendorf, Grânari, Ţeline, Retiş, Zoltanul (azi Mihai →
19
Viteazul), Feleagul, Vână-tori, Şapartocul, Vulcan, Beşa (Stejăreni de azi) Cri-şul, Mălâncravul, Noul Să-sesc şi Rondola. (sursa „Protocolul Protopopiatu-lui Paloşului despre kon-skrierea parohiilor pe anul Domnului 1863”). Pe Casa Parohiala din Paloş există astăzi o placă de marmură ce atestă acest fapt.
Cu această ocazie au fost organizate festivităţile sub patronajul bisericii din Paloş, a preotului paroh din comună Emil T. Gheaja, epitropul Rusu Maftei şi a birăului (primarului) Lazăr Forsea. Au participat de asemenea, pr.Ilie Ciulei din parohia Archita, pr. Dumitru Şica din Drăuşeni (originar din Paloş), prof. Patriciu Pintea din parohia Caţa şi alţi preoţi ai parohiilor învecinate, dascălii şcolii comunei Paloş – Eroftei Bârsan, Tarcea Ioan şi Codrea Gheorghe, de asemenea şi fii ai satului plecaţi în oraşelele din ţară, intelectuali, ofiţeri originari din Paloş: Gligor Codrea, Ioan Negoi, Ioan Butică, profesor emerit Vasile Ghibedea, prof. universitar Gheorghe Băia, săteni participanţi la Primul Război Mondial şi toată suflarea satului de la copii până la vârstnici îmbrăcaţi în costume populare româneşti.
Preşedintele Astrei Horia Teculescu a fost prezent cu un număr însemnat de elevi ai liceului de băieţi din Sighişoara. Sunt purtate drapelele Societaţii
Române de ajutor fraţii României Mari, drapelul Parohiei cu inscripţia „Îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea” şi drapelul Statelor Unite ale Americii, drapel care se scotea la festivităţile şi ceremoniile ce aveau loc în sat, contra unei sume de 50 de lei, acest fapt fiind unul din motivele care au dat satului denumirea de „America Mică”, un supranume care îşi are originea datorită faptului că la începutul sec. XX, mulţi paloşeni au emigrat în America. A fost dezvelită placa, s-a făcut o slujbă religioasă, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria Martirilor Neamului care s-au jertfit în revoluţiile din anii, 1784,1848 şi a eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Au avut loc cu-vântări elogioase la adresa faptelor de vitejie a le paloşenilor, după care în sala Căminului Cultural a fost organizat un scurt program artistic cu prezen-tarea costumelor populare româneşti din Paloş, s-au recitat poezii populare, cântece, strigături, chiui-_____________________
Munţii se înălţau în ceruri când mările se retrăgeau în adânc şi-n locul lor păsări cu aripi muiate-n cerneală aşterneau gânduri, de poet meditând. Copacii îşi descuiau coroana când frunze cântau pentru vânt. Din muşuroaie litere călătoreau gânduri de poet înălţând. Tămâia-n cadelniţi aştepta jarul sfânt şi-n sticluţa cu mir, împietrea, al poetului gând, parfumând. Boabe de grâu dospeau pe pământ şi soarele cocea pâinea şi mustul din struguri, închina poezii pe-al Nichitei mormânt.
CORNELIA JINGA-HETREA
_____________________ turi de joc şi în cele din urmă s-a oferit o masă cu bucate gustoase, specific ţărăneşti din bucătăria sa-tului ardelean Paloş, con-form tradiţilor din bătrâni.
Faptele au fost relatate de către vârstnicii care mai trăiesc astăzi şi care mi-au pus la dispoziţie fotogra-fiile, părinţii şi bunicii noştri, consemnări din arhiva bisericii săteşti şi documentele ce provin din arhiva fostei reviste “Fiii Satului Paloş-Ardeal” – scurtă schiţă monografică a Paloşului, editată în opt numere între 1996-1998.
NICOLAE CODREA
20
Spovedania lui Hristos Mileniile le-am înroşit Căindu-ne în rugi Păstorule, noi te-am jertfit În chinuri îndelungi. Smerit, ţi-apleci aura Să ni te spovedeşti Mantia-ţi dezvăluie tortura Şi în suspin vorbeşti. În părul mesianic Coroana cea înspinată Se-nfige samavolnic Pe faţa-nsângerată. - Vrerea-i a Tatălui Ceresc Să fiu asemeni vouă Credinţa s-o împărtăşesc Cu pâinea frântă-n două. V-am propăvăduit iubirea Răscumpărându-mă din moarte Murind adus-am împlinirea Cumplitei proorociri de Paşte. Şi-n timpii apostolici Veniţi, vă mântuiţi Popor fără de clerici Vândut pe-un pumn de-arginţi. 2-4 mai 2013
Martie Martie, simbolul renăscării Şi-al pasionalelor dorinţi Ce rol ingrat interpretezi Vestindu-mi numai suferinţi! Ursita rea te-a împletit Cu zile fără strălucire Cu lepădate înfloriri Şi păsări smulse-n revenire. În aer stăruie esenţa Iubirilor ce-au asfinţit Iar ploile nu contenesc Visările mi-au biciuit. Martie simbol al renăscării Şi-al sacrificiului suprem Îmi bântui cruda existenţă Şi-n adoraţie, te blestem. 4 martie 2014 Legenda lăcrămioarei Lăcrămioară, surioară Luna, torţa selenară Te fereşte de arşiţă Şi de putredă dorinţă. Perle parfumate ai Mirosind a colţ de rai Vegetala ta făptură Dulce cuminecătură. Maica Sfântă te veghează Lângă verginala-i rază. Sfinţii îi împodobeşti În altare strămoşeşti. La morminte părăsite Peste moaşte adormite Tu, crăiasa lacrimilor Curmi pustietatea lor. Tristă-i a ta povestioară Căci ai fost fată fecioară Frumoasă ca aurora Mândră-n placul tuturora.
Râvnită de feţi frumoşi Zmei şăgalnici şi zeloşi Şi de văduvi împăraţi Şi de prinţii renegaţi. Dar o hârcă vrăjitoare Dintr-un sâmbure de sare Auzind de faima ta Începe a-ţi descânta Gând vrăjit şi-ntunecat Ţi-a prezis pe scăpătat. Şarpele să-ţi fie mire Piele-ai rece amăgire Sterp tărâm fără iubire Trai târât în sâsâire. Coada fiarei lunecoase Înfăşând talia mlădioasă Bucuria să n-o ştii Nici arsura patimii. Ochii fetei visători Ochi de iadă-ntristători Prins-au aripi aurite Spre înalturi arcuite Văzând blestemul venind Spre fătucă şerpuind Veninos şi lucitor Zeul-şarpe peţitor Căutând a lui surată Cu-a sa limbă despicată S-au rugat înlăcrimaţi La cereştii împăraţi Mariei pururi Fecioară S-o prefacă într-o floare Îndurare-a coborât Către ea numaidecât. Şi în dosul frunzelor La răcoarea muşchilor I-au aflat sălăşluire Mana de milostivire. Astfel candida fecioară Devenise-o lăcrămioară Crăiasă a lacrimilor Printre lumea florilor. 18-23 mai 2013
21
Carnet plastic
Muzeul de istorie din Sighişoara a
fost din nou gazda unui eveniment plastic. În colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură Mureş, a organizat expoziţia „Feţele tăcerii” a artistei Luminţa Rusu din Cluj, lucrările clujencei au înviorat sala de la parterul Turnului cu Ceas. Deschiderea a fost făcută de dr. Nicolae Teşculă, directorul Muzeului de Istorie, bucuros să întreţină o atmosferă culturală care onorează atât muzeul cât şi oraşul Sighişoara. Bucuria exprimată pe chip şi în gesturi, primirea binevoitoare au demonstrat auditoriului că omul cu sufletul mare, mari bucurii poate transmite.
În alocuţiunea sa, domnul Nicolae Băciuţ director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş, a vorbit despre artista Luminiţa Rusu în termeni de apreciere, vis-a-vis de faptul că artista, chiar dacă nu are studii de specialitate, prin talentul cu care a fost hărăzită, ne convinge că are un cuvânt de spus în pictură.
„Destinul artistic al Luminiţei Rusu urmează un traseu atipic, ea fiind de profesie inginer, o viaţă întreagă fiind rob al cifrelor, ca apoi într-o anume conjuctură biografică să-şi descopere resursa creativă de care nu avea ştiinţă până în acel moment. Din 2012 Luminiţa Rusu a atins perfomanţe artistice de admirat. A reuşit să ardă etape, a sărit etape, ajungând la performanţe artistice mai mult decât stimabile, abordând teme
generoase ce pot fi exploatate în substanţa lor metaforică. Lucrând în acrilic, şi-a conturat particularităţi stilistice „marca” Luminiţa Rusu. Are talent şi mai are ceva important pentru un artist, hărnicia. Ea lucrează într-un ritm susţinut, recuperând parcă timpul pierdut în care a rămas străină de artele plastice. Este un caz particular demn de a fi luat ca model. Noi nu bănuim ce comori ascundem în noi, de aceea se poate spune că Luminiţa poate fi modelul celor care, având talent, reuşesc să-şi potenţeze energii creatoare dincolo de orice vârstă.
Luminiţa Rusu este de formaţie intelectuală, are cultură plastică, e un om care a locuit poetic această lume. Biografia ei i-a declanşat nevoia de a se exprima artistic, ca o terapie salvatoare. Cu siguranţă, experienţa ei profesională a fost şi ea exploatată în demersul plastic. Portetele Luminiţei Rusu, dincolo de ceea ce înseamnă metafora culorii, au şi rigoare inginerească, ştiinţa configurării chipului uman.
Portretele ei, dominantă a picturii din ultima perioadă, au expresivitate, fără a fi realiste, fiind mai degrabă portrete ale sinelui, ale lăuntrului adânc, ale unor stări şi sentimente. Nu sunt fotografii reci, ci „fotografii” ale unor trăiri, stări interioare.
Artista, prin talentul ei, prin eforturile ei creatoare a câştigat respectabilitate şi foarte mulţi parteneri culturali. Nefiind la prima tinereţe, regăsindu-se pe sine, a regăsit într-un cerc al artiştilor plastici mureşeni un loc unde se simte acasă, un angrenaj socio-cultural în care să se simtă în largul său, unde performează. Într-un an şi jumătate s-a purtat ca „Făt-Frumos”, a făcut ceea ce alţii fac în şapte ani şi jumătate.” (Nicolae Băciuţ)
Luminiţa Rusu a vorbit cu timiditate despre simţirea, trăirea şi scopul ei în artă, ceea ce o reprezintă ca om şi artist. Aprecierea talentului său a determinat-o să acorde mai mult timp picturii, să se dedice artei cu speranţă şi încredere că pictura sa îşi va găsi un loc între cei care lasă urme în arta plastică.
22
Au fost prezenţi la expoziţie tineri elevi ai liceului „Mircea Eliade”, însoţiţi de profesorul Gavrilă Gheorghe, membrii ai Asociaţiei Literare „Creneluri sighişorene”, Nicolae Codrea, Laura Codrea, artişti plastici, membri ai grupului „Alma Mater Castrum Sex”, respectiv profesorii Dan Todea, Dorin Stanciu (toboşarul Cetăţii), artistul plastic Rareş Kerekeş, scriitoarea Ioana Heidel, originară din România, acum trăitoare în Germania, prieteni sighişoreni, care au venit să vadă „ce-a adus Clujul la noi”.
Cartea de vizită a Luminiţei Rusu arată că este vicepreşedinte a Asociaţiei Artiştilor Plastici de la Cluj. Ea însă nu e mai de va-loare decât cartea de vizită pictată în acril care rămâne expusă la Muzeul de Istorie Si-ghişoara timp de o lună. De aceea, invitaţia pentru iubitorii de artă are porţile deschise în Turnul cu Ceas. Respiraţia primăverii va fi mai proaspătă după contemplarea acestor creaţii uimitoare, iar Sighişoara a mai primit un buchet de frumuseţi.
GABRIELLA COSTESCU Preşedinte a Asociaţiei literare „Creneluri
sighişorene”
Scriitori mureşeni A fi în stick Sentiment de mare înstrăinare. A ignora începe să devină o voluptate. A-ți iubi țara ca și când ar fi o patrie livrescă e o sursă de nemaipomenită împlinire. Atitudinea lui Cioran mi-a părut mereu copilărească, prostească, stupidă, dar fiziologic o înțeleg foarte bine. E nevoie de o abstractizare. Acum nu mult timp mă aflam pe un aeroport și priveam un cioban român cum își dă jos șerparul pentru că îi sunau la check-in cataramele. Era un țăran în sensul bun al cuvântului. Și-a dat jos fluiera și curelele. A trecut. L-a înghițit placenta, nebuloasa, frauduloasa patrie a aerului. E echilibru uneori să nu ai țară, să nu te legi de nimic. Să îți muți steaua într-o notă de subsol. Într-o citare, într-un ibid. Orașul tău de naștere să fie ce mai găsești într-un burger cumpărat nici tu nu știi unde, într-un dribling de avioane. Acolo, în carne, printre feliile de castraveți și ceapă ai făcut școala primară și ai ținut prima fată de mână. Mon Mec a moi. E o șansă de libertate să-ți poți duce țara în suflet, să-ți poți duce țara pe stick. Dacă tot se vorbește de ratingul de țară la modul colectiv și deja banalizat, de ce nu ar încăpea țara particular pe un stick? Cu tot cu Basarabia și cu ce ne mai doare. Până la urmă cu mintea iubim. Cu creierul și cu eficiența. Inima e o pompă și atât. Literatura, romantismul au suprasolicitat-o prostește (ce ar fi ea fără infarct?). Dar asta e o problemă îndelung discutată. Mă am chiar pe mine undeva pe stick. Dar oare stick nu e o legare? O lipire? Ce insulă ar mai rămâne insulă lipită de țărm?
DARIE DUCAN
23
Cântecul vieţii începe cu adevărat, doar atunci când drumul unui copil cu talent demonstrează că munca nu a fost zadarnică. Ştefania, un copil care devine adult, reuşeşte cu talentul său să impresioneze opinia publică, să dea ce e mai bun din sufletul ei de copil de 15 ani, urcând treaptă cu treaptă într-o carieră de succes cu demnitate şi seriozitate. Ştefania se implică în diferite activităţi culturale din care aş aminti: - 24 ianuarie 2014 – prestaţie artistică, muzică patriotică la Sighişoara şi Albeşti. - 21 martie 2014 – participarea la finala concursului judeţean „Ardelenii au Har” – Tg. Mureş. - 3 mai 2014 – Participarea la Festivalul Naţional „Vocea Cetăţii” – Sighişoara - 16-18 mai 2014 – participarea la Festivalul-
Concurs Naţional de Folclor „Dor de cânt românesc” Cumpăna-Constanţa. - 7 februarie – Balul iernii – Sighişoara 2014. - 15 mai 2014 – prezentarea Concursului Judeţean de Dans Modern - 22 mai 2014 – Spectacolul de Stârngere de Fonduri „Shine bright like a Diamond” – prezentare, prestaţie artistică muzica populară, prestaţie artistică muzică uşoară. - 5 iunie 2014 – prezentarea Spectacolului „Just Dance” Sighişoara 2014 - 10 aprilie – prestaţie artistică – muzică uşoară – Eliade Talent Show 2014. - 14-15 iunie 2014 Zilele Tineretului Sighişoara, prestaţie artistică muzică uşoară şi populară.
Redeşteptarea ţării! “Deşteaptă-te române”, c-al tău este pământul
A ta este glia, soarele şi vântul Şi frunza în pădure ce verde creşte falnic, Şi munţii, care-n veacuri au ocrotit războinici. Ridică-te şi luptă! Dar nu-ţi uita trecutul, Căci pentru ţară-n luptă mereu ne-a-ndreptat timpul. O ţară ai, nu alta! A românului să fie, Şi ieri, şi azi, şi mâine, şi pentru veşnicie. Oare…? Oare din licoarea firii Vom găsi urma trăirii? Sau în cerul cel albastru Vom găsi un gând sihastru? Oare cerul de-ar cădea Să te-aducă ar putea? Lângă mine, chiar de-ar fi Pentru noi ultima zi! Timpul nu vindecă dezamăgiri În schimb, lasă amintiri... Să ne obişnuim cu durerea Când blestemul este vrerea? Hai înapoi în copilărie Să uităm de nostalgie... De-ale zilelor nevoi, Să fim copii iar, amândoi! ______________________ Pictură de Rareş Kerekes
24
A 24-a zi a lunii martie-2014, a fost o zi însorită de primăvară, vântul aducând cu el prin ferestrele sălii de clasă mireasma îmbătătoare a florilor de măr din faţa şcolii.
Asociaţia literară “Creneluri Sighişorene” în parteneriat cu Gimnaziul de Stat “Zaharia Boiu” în cadrul programului “Creştem Împreună” implementat de Organizaţia “Salvaţi Copiii” România, Filiala Mureş, au sărbătorit, zilele de naştere a copiilor care fac parte din acest program, născuţi în lunile: ianuarie, februarie şi martie 2014.
Evenimentul a fost
deschis de către prof. director Mariana Tămaş, care ne-a obişnuit cu cele mai caldele cuvinte, mereu stârnind o lacrima de bucurie, pătruzând adânc în sufletele noastre. Deasemeni prof. psiholog, doamna Éva Bálint a rostind cuvinte calde în care s-a simţit dragostea cu care se dedică acestui proiect şi dorinţa de a continua acest proiect important. Momentul a devenit emoţionant când a dat citire poemului “EU ”, scris chiar de Éva Bálint.
Invitaţi au fost şi prof. de muzică Anda Elisabeta Moldovan cu nu grup coral, care aparţine acestei şcoli, interpretand trei melodii cu chitara, doamna bibliotecar Elena Băia, nelipsită de la evenimentele desfăşurate în parteneriat cu cenaclul
nostru. Din Asociatia literară
“Creneluri Sighişorene” au fost prezenţi: Anda Voican, Traian Comşa, Ştefania Pârlea şi subsemnata. Anda Voican şi Traian Comşa în acompaniamentul chitării ne-au încantat auzul cu o superbele melodii, “Antiprimavara”, pe versurile poetului Adrian Păunescu şi “Primavara”, versurile Gabriella Costescu.
Subsemnata, am recitat două poezii din creaţia poeţilor consacraţi, acestea fiind în ton cu evenimentul.
Bucuria cea mai mare a
fost a celor mici cât şi a celor mari, care, au avut parte de o surpriză neaşteptată, două torturi imense, decorate cu sigla “Salvaţi Copiii” şi “Creştem Împreună” pregatite cu multă bunăvoinţa de doamna Claudia Pârlea, căreia îi mulţumim pentru ajutorul acordat de fiecare dată, chiar dacă, cei doi copii ai ei, plecând la liceu, nu mai fac parte din acest program, a rămas totuşi cu sufletul alături de dascălii care i-au îndrumat copii timp de câţiva ani.
Bálint le-a pregătit încă o surpriză, fâcându-le cadou câte o felicitare care conţinea colaje foto şi un CD care cuprindea în imagini activităţile acestui program.
Deasemeni foarte
emoţionant a fost momentul Ştefaniei Pârlea, fosta eleva din programul “Creştem Împreună” cât şi membră a Asociaţiei literare “Creneluri Sighişorene”. Tânăra poeta şi interpretă de muzică populară şi uşoară, a interpretat melodia Mihaelei Runceanu “De-ar fi să vi...” întru-un fel răscolitor de frumos, am văzut lacrimi de emoţie şi trăire, din ochii multor dintre invitaţi şi participanţi.
Cel mai aşteptat moment de cei prezenţi, a fost acela de a gusta din apetisantele torturi, aduse în timp ce la unison se cânta “La mulţi ani”. Un eveniment plin de emoţie, frumuseţe şi bucurie s-a desfăşurat cu ajutorul celor implicaţi sufleteşte, aducând bucurie celor prezenţi la acest festin. De fiecare dată, participând la astfel de evenimente, mă simt încărcată cu energie pozitivă şi cu preaplinul frumuseţii ce ni-l oferă cadrele didactice, care îşi dedică timp şi dăruire sufletească acestor copii care au nevoie de ajutor şi căldura sufletească.
Ţin să multumesc ori de câte ori am prilejul, pentru tot ceea ce se face pentru copii, părinţi şi tuturor celor care sunt implicaţi în educarea lor.
PIROSKA HANEA
25
Denumită „Şcoala Altfel”, perioada începutului de Aprilie e destinată unor activităţi instructiv-educative şi artistice neîngrădite de programele şcolare. În acest context se înscrie şi proiectul cu obiectivul „Salvaţi Copiii” sub titlul ,,Eu aici, ai mei departe....”, desfăşurat în 7-8 aprilie, 2014, la Şcoala Gimnazială „Zaharia Boiu” din Sighişoara. Şi cum putea să rodească altfel acest proiect în sufletul şcolarilor, dacă nu avându-i aproape pe cei devotaţi menirii lor. Şi chiar dacă, potrivit proiectului – copilul afirmă –”Eu aici, ai mei departe ...,” el nu este al nimănui. Amprenta depărtării pricinuită de plecarea părinţilor în alte zone geografice ale lumii e suplinită parţial de aparţinătorii copiilor. Aceştia sunt însă puternic afectaţi de lipsa de comunicare directă cu părinţii.
Convingerea că arta este una dintre cele mai eficiente terapii, în vederea recuperării în plan afectiv a subiecţilor vitregiţi de prezenţa parentală, mi-a fost confirmată din plin de colaborarea dintre Şcoala Gimnazială „Zaharia Boiu” şi Asociaţia Literară „Creneluri sighişorene”,
de-acum tradiţională. M-a impresionat,
şi, de altfel, m-a şi inspirat expoziţia – o izbutită îngemănare a artelor – arta cuvântului cu arta formelor şi culorilor. Dar nu este vorba de o expoziţie obişnuită, ci de una în care bate inima unui copil prin cuvânt şi culoare. Sala care a găzduit expoziţia, a prins grai pentru sufletele însetate de adevăr şi frumuseţe.
Creaţiile literare – abordând genul liric prin poezie, dar şi scrisoarea, au pătruns în sufletul cititorului prin sensibilitatea şi talentul creatorilor – copiii. Scrisorile către părinţii plecaţi în străinătate au fost pe cât de diverse pe atât de impresionante. Purtau în ele dorul împletit cu recunoştinţa faţă de sacrificiul părinţilor, dar şi bucuria perspectivei întrevederii. Creaţia plastică a înnobilat conţinutul de idei şi sentimente exprimate de copiii-scriitori, ilustrându-le sau exprimându-se în sine. Simfonia de culori ne-a încântat privirile. Profesorii, care slujesc ştiintele şi artele, ce într-adevăr ne fac „Să devenim mai buni”, potrivit genericului expoziţiei, au _____________________
_____________________ toate motivele să fie mulţumiţi de efectul benefic săvârşit. Ne alăturăm celor care-i felicită pe elevii şi îndrumătorii lor.
Masa rotundă desfăşurată în Cabinetul Psihologic al scolii, având tema: ”Psihopedagogia integrării, monitorizării şi activizării elevului fără prezenţa parentală”, sub patronajul doamnei profesor psiholog şcolar Bálint Éva, a fost una interactiva, de tipul angajării la discuţii şi păreri.
Au făcut prezenţă reprezentativă factorii educativi, asistaţii, părinţii, aparţinătorii şi voluntarii. Au fost emise păreri privind aprecierea randamentului recuperatoriu al copiilor asistaţi. Au fost lansate noi strategii privind valenţele educaţionale. Într-un firesc ataşament spiritual cu elevii cuprinşi în program, vorbitorii s-au referit şi la propriile experienţe de viaţă subliniind eficienţa programului „Creştem Împreună” al Organizaţiei „Salvaţi Copiii România”. Psihologii – d-na Lunka Ioana şi d-l Ştef Ioan au venit cu exemple-argument, motivaţii psiho-pedagogice, demonstrând necesitatea şi eficienţa
26
programului „Salvaţi copiii”. Intervenţia – prelegere susţinută de profesor-învăţător Fritsch Renate a fost impresionantă prin implicare emoţională, până la identificare chiar cu cauza copiilor, un adevărat probatoriu în favoarea ocrotirii, recuperării şi dezvoltării personalităţii acestora.
În pofida faptului că timpul a purtat paşii copiilor săi spre alte şcoli, doamna Claudia Pârlea a rămas, în continuare devotată cauzelor umanitare ale şcolii, prin implicarea sa şi cu arta culinară prin care îndulceşte evenimentele.
Răspunzând invitaţiei, am participat (subsemnata) la această prestigioasă activitate alături de Hanea Piroska şi Gabriella Costescu (Preşdinta Asociaţiei). Reprezentând Asociţia Literară „Creneluri Sighişorene” implicarea noastră a fost de factură artistică, prin texte literare originale destinate copiilor precum şi dialoguri pe seama proiectului ,,Eu aici, ai mei departe”.
Profesor la ciclul primar al şcolii gazdă, doamna Anca Moldovan a avut o intervenţie de natură să activizeze obiectivele proiectului evidenţiind rezultatele, de-a dreptul spectaculoase, dobândite prin cunoaştere şi dăruire. S-a referit la activitatea de voluntariat, dar şi la aceea de creatoare de literatură pentru copii în cadrul
asociaţiei noastre literare. O vom regăsi pe Anca Moldovan – cu entuziasmul, talentul şi competenţa ce-i sunt specifice – implicată şi în serbarea şcolii, susţinându-şi elevii care au evoluat artistic în grupul de recitatori al clasei. Din repertoriul elevilor n-au lipsit nici creaţiile proprii ale profesoarei lor.
Potrivit aprecierii doamnei profesoare Mariana Tămaş – director al ospitalierei şcoli: ,,Este o adevărată minune rodul proiectului „Creştem Împreună” al Organizaţiei „Salvaţi Copiii România”. Trecând în revistă acţiunile, aniversările, excursile, programele educative şi de ajutorare în plan spiritual şi material, doamna director Mariana Tămaş, ea însăşi implicată în programul vieţii copiilor – a dăruit suflet, timp, competenţă şi pasiune ca să vedem visul cu ochii.
Sentimente alese emană – cuvintele culegătoare de rod – rostite cu emoţia, modestia şi respectul adăpostite în spiritul de înalte dimensiuni umane şi intelectuale ce-i sunt specifice doamnei Éva Bálint. Mulţumind tuturor celor care-au contribuit la _____________________
_____________________ împlinirea obiectivelor destinate personalităţii ele-vilor, a îmbrăţişat cu pri-virea şi sufletul pe copiii părtaşi la program şi discuţii.
La programul artistic desfăşurat în Sala de sport a prestigioasei Instituţii de Învăţământ şi-au dat con-cursul artiştii copii şi a-dulţi. Au evoluat, spre de-liciul spectatorilor, mo-mente literare, muzicale, satirice, sportive prin osâr-dia profesorilor-îndrumă-tori – Anda Moldovan, Doina Avram, Anca Mol-dovan, moderator – pro-fesor Agoston Zsolt – di-rector adjunct al Şcolii Gimnaziale „Zaharia Boiu”.
Asociaţia Literară „Creneluri sighişorene” s-a implicat artistic în programul – sărbătoare cu muzică şi poezie. Anda Voican a fost adorată de public pentru muzica vocală, alături de Traian Comşa care a încântat prin voce şi vraja chitarei.
Tot din grupul Asociaţiei făcând parte – surpriza zilei – Ştefania Pârlea, fostă elevă a şcolii, în speţă cântăreaţă de muzică populară, de data aceasta ne-a încântat cu muzică uşoară.
Un regal muzical, dăruit de harul interpretativ şi creator al doamnei
27
profesoare Anda Elisabeta Moldovan, a încununat frumoasa comunicare sufletească cu ecourile dorinţei de revedere. Muzica şi textele cântecelor îi aparţin.
Ne alăturăm ori de câte ori este nevoie, spre a adu-ce lumină în sufletele copiilor.
Institutoare Ana Munteanu Drăghici, Vicepreşedinta Asociaţiei
Literare ,,Creneluri sighişorene
Dorul florilor... Dorul copiilor-de părinţi E un dor de uitate petale Pe un câmp, ce lacrimi fierbinţi Trimite la rădăcinile sale... Păsări uitate de cânt- În păduri de dor desfrunzite Al singurătăţii vânt De-aşteptare obosite. Le bate-n anotimpuri lipsite De părinţii de nevoi călători Cuvinte de ninsori rostite Speranţa –nfloririi de zori. Doi copii vorbeau de-o scrisoare Compusă de sufletul-dor Sub raza aceluiaşi soare Sorbit de acelaşi izvor... -Şi mama-i departe de ţară Ca traiul să-mi fie mai bun. Bunica, la anii povară Adaugă şi al meu drum. În iarnă, venit-a acasă Cu dulciuri şi multe cadouri
O clipă crezut-am că-i vară... Dar s-au aşezat iarăşi nouri... Căci drumul rămase în urmă Nedesluşindu-se chipul... Iar bucuria se curmă Coboară iar asfinţitul...
_____________________ -Şi dacă plecat este tata Ca rostul mai bun să ne fie, Pustie e casa şi vatra Amara de pâine felie. Uneori, amândoi chiar-părinţii Se-ncumetă la înstrăinare... Învăţătorii şi diriginţii Rămân pentru noi alinare. Scrisori pornesc peste zare Cu note bune şi multe veşti. Hăinuţe noi pentru fiecare Sosesc şi cărţi de poveşti... Copiii – o poveste adevărată Visează să dispară zmeii, Ce tulbură viaţa curată Şi sperie pe câmpie mieii... Leagăn frumos şi depărtarea Popasul gândului alină, Însa înmiresmează floarea Doar unde are rădăcină... Ana Munteanu Drăghici 7 Aprilie 2014 Sighişoara
Copii scriitori Şi cântă… Şi cântă păsările-n cuib, Sirenele în mare Şi cântă noaptea în amurg Cântă cu nepăsare. Şi cântă ochii care plâng, Şi cântă gura care tace Şi inima în mine cântă, Și-apoi tace… Trandafirii s-au uscat, Natura n-a mai cântat... Păsările au plecat... Cântând în mare. Plouă cu lacrimi! Cu fiecare pic ce plouă, Cu fiecare om plângând, Inima mea se rupe-n două Ocean, cu mine suspinând. Şi plouă azi, şi plouă mâine Şi singură, cu dorul meu, Sufletu-mi doare… Moare, moare !!! Plânge după ochii verzi, Niciodată să nu-i crezi, Că îţi fură inima, Şi-o iubesc pe-a altora. Şi plânge după ochi albaştri, Seamănă cu nişte aştri. Îi iubesc de zor, De acum şi până mor… Sfârşit de drum Azi e ultima mea zi. Cerul s-a ascuns de soare, E beznă: în cameră şoaptele, Suspinele cuprind liniştea. La mica masă de stejar, scriu: o carte: Prima! Pun punct acum, la carte... Drum bun…
ANDRADA CRISTINA SUCIU
28
Cartea unui destin, în căutarea destinului unei cărţi
La Sighişoara, a fost lansat romanul „Dincolo de orizont”, autoare Ioana Heidel, (Editura Nico, 360 de pagini). Evenimentul a avut loc în „Săptămâna Luminată”, lumină ce a pătruns nu numai prin ferestrele mari ale Librariei „Horia Teculescu” din Sighişoara, ci şi în inimile zecilor de iubitori de carte, care nu s-au lasat opriţi din drum de vremea ploioasă. Au umplut spatiul celei mai mari şi frumoase librării din judeţul Mureş, librărie patronată de doamna Luciana Todea, ce cu sufletul mare şi braţele deschise ne-a introdus în orizontul amintirilor autoarei Ioana Heidel, pe care o caracterizează ca o persoană, laconică, sigură pe sine, îndrăzneaţă dar şi delicată. „Iată că, în această zi, vine cineva de dincolo de orizont ca să potenţeze sărbătoarea Luminii cu lumina cărţii „Dincolo de Orizont”.
Editorul cărţii, Nicolae Băciuţ, scriitor şi director al Direcţiei pentru Cultură Mureş, care de-a lungul carierei a citit, publicat şi trecut prin filtrul cunoscătorului în ale scrierii foarte multe cărţi, este fascinat de romanul Ioanei Heidel, roman captivant: „La Sighişoara, după 25 de ani, apare un nou prozator, care, într-un fel, aparţine şi acestui spaţiu, deşi, Ioana Heidel s-a născut în comuna Goicea, localitate situată în sudul Olteniei, iar acum trăieşte în Germania. Însă, prin căsătoria cu un sas sighişorean, o parte din anii tinereţii i-a petrecut la Sighişoara. A lucrat la Saschiz şi Sighişoara. Încă din vremea comunistă s-a stabilit în Würzburg, oraş unde trăieşte şi astăzi. Activitatea profesională a Ioanei Heidel este
foarte bogată. În Romania, s-a calificat şi a profesat meseria de inginer zootehnist, iar în Germania s-a specializat în informatică şi medicină.
Ioana Heidel este un autor de proză care a sfidat graniţe profesionale şi geografice, reuşind nu doar să se integreze într-o lume nou, ci şi să se autodepăşească prin eforturi demne de toată admiraţia. Punând punct activităţii profesionale, ea a decis să recupereze şi să restituie tot trecutul ei, nu doar ca terapie, ci şi ca evaluare detaşată a unui destin deloc liniar. Dacă în proza românească zonele epicului sunt cel mai adesea restrictive în spaţiu şi timp, cartea Ioanei vine să topească ca într-un melting pot, tendinţe şi tentaţii care parcurg un trase lund, de la realismul anilor şaizeci, la formulele postmoderniste de azi.
Autor surprinzător, fără o preocupare insistentă pe formule stilistic, scriind mai degrabă dintr-un instinct de povestitor hâtru.
Când am cunoscut-o, virtual, Ioana Heidel mi-a părut o autoare stranie, care vine dinspre câmpia Olteniei, fără să facă dintr-o astfel de origine o marcă de personalitate.
Biografia autoarei a devenit poveste, narată la persoana I, iar personajul purtător de biruinţă developează din filmul vieţii mai bine de o jumătate de veac, cu amintiri extrase încă din copilăria de dinaintea cunoaşterii limbajului, aşa cum i-au fost relatate de mama ei, ori din exerciţii de imaginaţie.
Dacă unor femei romanul le-a fost viaţa, altora viaţa le-a fost roman. Ioana Heidel e regăsibilă în ambele ipostaze.
Romanul său, autobiografic, e o spovedanie, o mărturisire detaşată despre tot ceea ce i s-a întâmplat, mai mult sau mai puţin relevant, în viaţă. E o scriere
29
hemografică, autoarea se scrie pe sine, prin extracţii dintr-o o biografie densă şi diversă.
Toată osteneala profesională şi existenţială a autoarei e dezvăluită în carte, cu bune şi cu rele, cu o sinceritate debordantă, dincolo şi dincoace de orizontul aşteptărilor sale.
Naraţiunea are cursivitate, ritm, limpezime, umor, ironie, amărăciune, speranţă, credinţă, dând biograficului relevanţa literară şi semnificaţie morală. E cartea unui destin, în căutarea destinului unei cărţi. Romanul Ioanei Heidel se citeşte cu bucuria regăsirii în lumi reale sau imaginare, ca o restituire a unui timp care a fost sau ar fi putut să fie.
Autoarea e şi istoric şi sociolog şi etnograf, cuprinde faptul cotidian în firescul lui. Dincolo de orizont e un debut la vârsta deplinei maturităţi, care anunţă un prozator ce merită urmărit”.
Prof. Daniela Ciucan s-a arătat cucerită de romanul Ioanei Heidel: „Cartea merită citită, deoarece are mesaj, surprinde viaţa cu ochii celui care devine în timp, fiecare privire oferind altă perspectivă. Scriitura puternică a Ioanei Heidel te pătrunde şi balanseză cu cizelare de dantelă alcătuirea frazei care îndulceşte puterea scrierii. Te prinde şi te cucereşte şi nu mai vrei s-o laşi din mână. Atrăgătoare de la primele pagini, considerată o carte a vieţii în dar, primită de la D-zeu, păzită de ursitoare. O carte cu o viaţă în ea, amestec de misticism, realism, romantism.
Autorii scriu ca să întrerupă o veşnicie şi ca să dea veşnicie cuvântului.”
Au mai luat cuvântul doamna Lucia Ţarălungă, director al bibliotecii „Zaharia Boiu” din Sighişoara, care a făcut consideraţii despre nevoia de lectură.
Alături de bucuria Ioanei Heidel au stat prieteni, colegii din Saschiz, care în tinereţe au primit-o cu bucurie, Zaharie Călugăr, Vaidasigan Teodor, membrii ai cenaclului „Creneluri sigişorene”, Ana Munteanu Drăghici, Anda Voican, cât şi reprezentanţi ai mass media.
Vădit emoţionată, Ioana Heidel, în cuvântul de final, a mulţumit spunând: „Această carte înseamnă pentru mine realizarea unei dorinţe, a unui vis. Mi-am
dorit să fiu recompensată pentru ceea ce am dat toată viaţa. Mi-am dorit să-mi simt braţele pline cu cel mai frumos cadou pe care l-aş fi primit vreodată, propriul destin adunat între filele unei cărţi. Deşi cred în vise, vedeam această dorinţă de neatins, fiindcă în viaţă, în ce mă priveşte, mereu m-am retras la „coada“ priorităţilor.
Însă acesta a fost să fie destinul meu, fiindcă nimic nu rămâne nerăsplătit. Sentimentele mele sunt deosebite, v-aş strânge pe toţi în braţe, aş urla de fericire, fiindcă, să trăiesc aceste vremuri este pur şi simplu gigant. Vi se pare poate o exprimare exagerată, însă este adevărată.
Meritele nu sunt numai ale mele, ci şi ale celor cu care împart acum trăirile cu mine. Fără puterea şi capacitatea dumneavoastră de a extrage şi scoate la viaţă esenţa, cartea nu ar avea niciodată locul ce i se cuvine, fie pozitiv, fie negativ”.
Ioana Heidel nu a crezut că va publica acest roman, dar a avut aproape prieteni care au îndemnat-o la publicarea acestor memorii.
„Lansarea cărţii la Sighişoara, a adăugat în încheiere Nicolae Băciuţ, este un gest de reverenţă faţă de locul în care autoarea a descoperit sensurile profunde ale unei lumi în căutarea propriei identităţi.”
Suntem onoraţi nu doar să cunoaştem autorul, ci să avem parte de memoriile Ioanei Heidel, care a venit din Oltenia în Ardeal, a plecat în Germania dar a demonstrat că românismul bate în pieptul ei, rădăcina românului încă mai vlăstăreşte şi iată că a adus roade. Model bun de urmat. Felicitări şi succes!
GABRIELLA COSTESCU Preşedinte al Asociaţiei literare “Creneluri sighişorene”
24.04.2014
30
la Sighişoara
Sâmbătă, 3 mai 2014, Sighişoara a găzduit prima ediţie a Festivalului de muzică pentru copii şi adolescenţi „Vocea Cetăţii 2014”. 56 de copii şi adolescenţi din toată ţara, interpreţi de muzică uşoară românească, s-au înscris în competiţie în cele patru grupe de vârstă.
Aceştia au evoluat sâmbătă în faţa unui juriu ce a inclus nume importante ale scenei muzicale româneşti: Corina Chiriac, Marius Ţeicu, Stela Enache, Horia Moculescu.
După 20 de ani în care au organizat la Sighişoara evenimente culturale, în principal festivaluri de muzică clasică, membrii Fundaţiei “Elan” şi-au propus să dea o şansă tinerilor talentaţi ai muzicii uşoare româneşti.
„Proiectul acesta vine după un proiect de festival de muzică clasică, pentru că am constatat că pe zona Ardealului sunt foarte puţine festivaluri de gen, respectiv muzică uşoară pentru copii. Festivalul se derulează în acest an într-o singură zi, pe patru grupe de vârstă, 6-8 ani, 9-11 ani, 12-14 ani şi 15-18 ani. Se vor decerna câte trei premii pe grupe, trofeul grupei şi marele trofeu al Festivalului Cetăţii. Am calibrat iniţial grupele la câte 10 competitori, fiind un festival mic şi am vrut să avem un control al calităţii,
_______________________ însă datorită numărului mare de copii înscrişi în faza de preselecţie a trebuit să mărim grupele, astfel încât avem 56 de competitori, toţi tineri talentaţi pe care sperăm să-i putem sprijini şi în continuare în visul lor de a deveni cântăreţi” a precizat , Silvana Andrada Vasilescu, director Fundaţia “Elan”. Aceasta a adăugat că pentru anul viitor îşi doreşte ca festivalul să devină unul de renume internaţional şi să se desfăşoare in Cetatea Sighişoara pe parcursul a trei zile.
Corina Chiriac, membră a juriului Vocea Cetăţii a catalogat evenimentul de la Sighişoara ca o adevărată oportunitate ce li se oferă tinerilor într-o perioadă de criză artistică şi criză a evenimentelor.
„Fiecare ocazie, mai ales în perioade de criză artistică şi de evenimente, în care un tânăr poate să apară, cum e şi cel de azi, e util pentru că nu ştii ce destin poate să aibă un copil şi fiecare copil talentat merită să aibă o şansă de afirmare. Este important că aceşti tineri au apărut pe scenă”, a precizat Corina Chiriac.
Toate cele 56 de melodii înscrise în concursul desfăşurat la Sala Barocă a Primăriei Sighişoara au fost
proiectate pe un ecran în Piaţa Centrală a Cetăţii Medievală iar spectatorii, atât din oraş cât şi turişti s-au bucurat de un spectacol artistic de excepţie. Vă prezentăm şi care au fost câştigătorii pe grupe de vârste ai Festivalului de muzică pentru copii şi adolescenţi „Vocea Cetăţii 2014”.
Grupa 6 - 8 ani Trofeul grupei:
Apostolache Cristina Maria, Bucureşti, piesa: Dă doamne cântec, Viorel Gavrilă
Loc I Giurcanu Theodor, Iaşi, piesa În pas de step, Zsolt Kerestely
Loc II Mihuţ Maria Emilia, Iaşi, piesa Eu sunt scufiţa roşie, Cristiana Alivej
Loc III Balaj Iulia Ariana, Oradea, piesa Ale mele vise dragi, Gabriel Băruţa
Grupa 9 - 11 ani Trofeul grupei: Bancu
Diandra, Roman, piesa: Suflet de copil, Edmond Deda
Locul I Rusu Maria Raluca, Bucureşti, piesa Trăiesc, Marius Ţeicu
Loc II Radu Mihaela Ramona, Craiova, piesa Ascultă-mi inima, Gabriel Băruţa
Loc III Filipoiu Eleonora, Slobozia, piesa Vreau să trăiesc, Marius Ţeicu
Grupa 12 - 14 ani Trofeul grupei: Teaca
Mihai, Făgăraş, piesa Noi rămânem oameni
Locul I Andrian Mihail Cosmin, Călăraşi, piesa Ce mai vrei, Horia Moculescu
Koc Yasmin Maria, Bucureşti, piesa Noi amândoi, Dan Dimitriu.
Loc III Rareş Maris, Cluj
Napoca, piesa Norocul meu e mama mea, Nicolae Caragea
Grupa 15 - 18 ani
31
Trofeul grupei: Sebastian Tudor, Roman piesa Septembrie, luni, Horia Brenciu
Loc I Constandin Andreea Iulia, Techirghiol, piesa Mi-e dor, Mihai Trăistariu
Loc II Ştefănescu Diana Maria, Piteşti, piesa Cui îi pasă de mine
Loc III Buza Miruna, Botoşani, piesa Lie, ciocârlie
Şi Sighişoara a fost reprezentată cu brio la această competiţie de înaltă clasă artistic. Ştefania Pârlea este sighişoreanca, cu care ne mândrim şi care a interpretat în cadrul festivalului piesa regretatei Mihaela Runceanu „De-ar fi să vii”. Ştefania, pregătită de profesoara Anda Moldovan a primit aprecierile juriului şi aceasta în condiţiile în care doar de câteva luni tânăra interpretă evoluează pe scena muzicii uşoare până acum înscriindu-se doar în festivaluri de folclor.
Ştefania a concurat pe aceiaşi scenă cu tineri care fac de an de zile canto, cu tineri care au cântat la festivaluri de renume precum cel de la Mamaia. S-a simţit mândră că a putut evolua pe aceiaşi scenă cu aceşti tineri, că a putut reprezenta Sighişoara la un astfel de festival, iar organizatorii competiţiei au precizat că tânăra sighişoreancă are talent şi că în viitor unii dintre tinerii interpreţi cu palmares ar putea fi surclasaţi de tânăra noastră sighişoreancă.
Anca Maria Radu - JSR
Hotel „Korona” din Sighişoara, şi-a deschis porţile pentru a-i primi pe Alteţele Lor Regale Prinţul Paul al României şi Prinţesa Lia, pentru lansarea cărţii “Un omagiu regal pentru România adus de stră-nepotul MS Regele Ferdinand A.S.R. Prinţul PAUL al României” – volumul I.
Nicolae Băciuţ, director al Direcţiei pentru Cultură Mureş, mesagerul Alteţelor Sale în popasul princiar, a prezenat cartea-document la Sighişoara, fiind al doilea oraş, după Tg. Mureş, unde a fost lansată în judeţul Mureş.
În alocuţiunea sa, a spus: “Educaţi în spirit republican, mai puţin informaţi în legătură cu istoria regalităţii în România, cartea vine în întâmpinarea nevoii de cunoaştere a unui trecut istoric, a rolului pe care monarhia l-a jucat în istoria noastră. E un document, care întregeşte imaginea asupra României sub sceptru regal. Cartea are ţinută... regală, apărând după cinci ani de cercetare minuţioasă. Volumul II, care se va opri asupra perioadei 1940 – 1947, până la abdicarea regelui Mihai, va limpezi multe lucruri încă tulburi din istoria monarhiei în România.
Cartea îşi caută cititorul şi în România, după ce a fost transmisă famililor regale din întreaga lume. Cele 326 de pagini ale cărţii conţin scrisori, fotografii şi documente din colecţia privată a Prinţului Paul, fiind dedicată M.S. Ferdinand.
Este o istorie a Regalităţii, scrisă din dorinţa de a face cunoscută generaţiilor tinere o istorie de aproape nouă decenii în care principi, prinţese şi regi şi-au legat destinul de soarta naţiunii române.
Volumul cuprinde informaţii şi imagini preţioase despre toţi membrii familiei regale, din1866 până în 1940, dar face frecvente trimiteri şi la
perioada de după 1940 şi la soarta celor vizaţi, după proclamarea republicii, în decembrie 1947.
În finalul cărţii este inclus şi arborele genealog al familiei regale din România.
Căutarea adevărului şi victoria obţinerii lui l-au făcut pe Prinţul Paul să nu regrete că 21 de ani, cu tenacitate, a bătut drumurile la Curtea Supremă a României, făcând astfel lumină în istorie şi în faţa naţiunii române dezinformate”.
Prinţul Paul a declarat: “Am moştenit arhivele regale şi era de datoria mea să le păstrez, iar acum să le transmit mai departe. În cufere cu lacăt, Regele Carol al II-lea, bunicul meu, a păstrat mii de scrisori, document şi jurnale cu poze ce nu mai fuseseră văzute de altcineva. De
32
la unchiul meu Principele Nicolae, pe lângă acte de o valoare inestimabilă, care atestau statutul său de Prinţ Regent, am moştenit multe documente referitoare la cele două războaie. La rândul său, tatăl meu, Prinţul Carol Mircea, mi-a lăsat peste o mie din scrisorile de dragoste ale părinţilor săi, din timpul tumultuoasei şi scurtei căsătorii dintre Prinţul Moştenitor Carol şi mireasa lui, Principesa Moştenitoare Ioana Valentina. Toate scrise înainte ca mariajul să fie anulat ilegal din interese politice. Poporul român trebuie să-şi cunoască adevărata istorie.”
Cartea cuprinde 326 de pagini color, peste 600 de poze în alb-negru şi color din arhiva personală a Reginei Maria, Carol al II-lea, Principelui Nicolae, Prinţului Carol Mircea şi a Prinţului Paul, numeroase documente şi scrisori originale, unele publicate în premieră, şi poze ale unor obiecte personale ale Regelui Carol al lI-lea şi ale Principelui Nicolae.
Prinţul Paul al României a făcut o descriere amănunţită în fraze foarte concentrate, referitor la documentele moştenite şi a punctat faptul că l-a cunoscut ca prieten pe Grigore Vieru, căruia i-a oferit prima carte despre Carol al II- lea, carte tradusă de Elena Lupescu. A cunoscut cu o lună înainte de moarte, pe ultima soţie a bunicului, Elena Lupescu, care a ajutat la distrugerea căsătoriei MS Carol II cu prinţesa Ioana Lambrino.
A vorbit despre vila “Marisol” din Portugalia, unde a găsit arhiva bogată, cu scrisori ale regelui Angliei, ale preşedinţilor americani Franklin Delano Roosevelt, Winston Leonard Spencer-Churchill, apoi de la Joseph Stalin, o videotecă de 10.000 cărţi aparţinând lui Carol II şi fratelui, Princepele Nicolae. L-a cunoscut pe Prinţul Regent Nicolae la Madrid, cât şi pe soţia Tereza, care i-a dăruit Prinţului Paul toată biblioteca şi arhiva Prinţului Regent Nicolae (se regăseşte toată povestea, în
zece pagini ale cărţii). Obiectele, sceptrul regal din aur masiv moştenit este prezentat în carte, ca şi paşaportul Prinţului Carol II şi alte documente.Prinţesa Lia a remarcat în cuvântul domniei sale, că este foartă mândră de soţul ei ASR Prinţul Paul, care a prezentat obiectiv şi onest această carte. Este foarte mândră că a făcut căsătoria în România, în faţa părintelui Galeriu, că a născut primul copil, Prinţul Carol Ferdinand în România, şi este mulţumită că medicii români sunt de prestanţă, că există în România ceva aparte şi frumos.
Vizita la Sighişoara este sentimentală, deoarece tatăl şi unchiul Remus Trif şi Traian Trif au făcut şcoala la Liceul “Principele Nicolae”, care acum poartă numele de Colegiul “Mircea Eliade”, liceu care a primit donaţii în urmă cu 15 ani din partea Casei Princiare. De asemenea, a mai remarcat că sunt clienţi fideli ai fabricii de cămăşi “Târnava” Sighişoara, că românii sunt oameni de calitate şi realizează lucruri de calitate.
Faptul că soţul, Prinţul Paul, a lucrat 5 ani la carte, a făcut-o ca pe o datorie, ca pe o misiune.
Mulţi istorici, din nevoia de a cunoaşte autenticitatea docu-mentelor Prinţului Paul, au făcut vizite acasă, pentru studierea _________________________
Poeţi mureşeni Nehotărâre Imediat ce-am ieşit dorinţă înaintea ochilor Tăi violeţi ţurţure m-am răcit şi-ntr-un ţipăt am pornit grăbită-ndărăt. Stranie călătorie în adâncul meu înapoi unde ţin înghiţit de-o vecie marea taină - numele Tău. Cerc în cerc se răsfrânge în sine pătrăţoasele-mi vieţi de demult în clepsidră bocesc grămădite martor rece, eu mai ascult. Mă strigă pe nume iubirea, oarbă lacrimă, bob de mărgean meteorit sunt - ciob de planetă captiv într-un ou - porţelan.
SORINA BLOJ arhivei, deoarece au dorit o evidenţă clară despre acestea.
Prinţesa Lia, zâmbitoare, a mulţumit pentru primire, a mulţumit pentru ceea ce au realizat, deoarece sufletul dumnealor este aproape de sufletul românilor de care este mândră. Alteţele lor au dat autografe pe carte şi au făcut fotografii cu invitaţii, într-un cadru foarte frumos amenajat de doamna Mirela Burlacu, proprietara hotelului, pentru care a fost o mare onoare alegerea Hotelului Korona, ca loc al unei întâlniri memorabile, care va intra în patrimoniul sufletesc al fiecărui participant la întâlnire.
GABRIELLA COSTESCU Preşedinte Asociaţia Literară
“Creneluri Sighişorene
33
Asociaţia Literară „Creneluri Sighişorene” în parteneriat cu Gimnaziul de Stat „Zaharia Boiu”, l-au avut ca invitat pe domnul ing. Dorin Bălteanu, muzeograf, şi manager pentru activităţi de turism, autorul cărţii în două volume „Herculane -Arc peste timp”.
Oraşul şi staţiunea Herculane fiind un obiectiv turistic de primă însemnătate, în patromoniul turistic al României, s-ar putea vorbi de un arc istoric, cultural şi turistic peste timp, din Lunca Dunării, Valea Cernei şi Munţii cu acelaşi nume, în S-E Transilvaliei în bazinul superior al Târnavei Mari.
Băile Herculane şi Cetatea Medievală a Sighişoarei, două obiective turistice diametral opuse, sunt la fel de cunoscute şi preţuite atât în ţară cât şi peste hotare.
Staţiunea şi oraşul Herculane situat în judeţul Caraş-Severin între Munţii Cernei şi Mehedinţi, fiind singura zonă cu climat
submediteranean din ţară, cu un aer puternic ozonat, precum şi ape termale şi minerale folosite în diverse tratamente. Atestată documentar încă din anul 152 d.H. staţiunea balneoclimaterică, poartă numele Zeului Hercule, fiul lui Jupiter, cel care se însoară în Olimp cu Hebe, zeiţa tinereţii.
În centrul staţiunii tronează statuia lui Hercules, cel care reprezintă în mitologie, simbolul puterii, iar pentru romani echilibrul dintre forţa fizică şi energia spirituală creatoare. Tocmai de aceea Hercules este patronul gimnaziilor, sporturilor şi apelor termale.
Lucrarea domnului Dorin Bălteanu, reprezintă o monografie de plin interes turistic, în care sunt scoase în evidenţă, cele două mari perioade de glorie ale staţiunii: cea din timpul romanilor şi cea din timpul Imperiului Austro-Ungar. Romanii sunt cei care au beneficiat de efectele miraculoase ale apelor termale de la Herculane încă din antichitate lăsând în urmă construcţii specifice: terme, apeducte, statui, construcţii civile, care stau şi azi mărturie, unui deplin _____________________
interes pentru sănătate şi refacere, cunoscut fiind cultul romanilor pentru terme. Faima apelor de la Herculane, în Europa, este dată de un articol al doctorului vienez Krantz, cel care face o analiză amănunţită a acestora, apreciind rezultatele ca miraculoase. Primele stabilimente balneare care se construiesc aici, datează din jurul anilor 1700. Arse de turci în repatate rânduri, construcţiile se refac rapid, iar în jurul anilor 1850, staţiunea era una dintre cele mai căutate din Europa.
Lucrarea cuprinde o serie de fotografii vechi, sugestive, care sugerează importanţa şi evoluţia istorică a staţiunii şi a zonei adiacente. Detaliile fotografice din ansamblul de clădiri, monumente istorice şi de arhitectură, dau o notă distinctă şi aparte lucrării.
Baia romană încorporată Hotelului Roman, pavilioanele din jurul statuii lui Hercules, clădirea Cazinoului (unul dintre cele mai vechi din Europa), Băile Imperiale austriece, hotelurile Franz Iosef (Decebal) şi Carol (Traian), apoi Apollo, Dunărea, Ferdinand (cea mai veche clădire a staţiunii), Venus, Dacia, Victoria, Cerna, Vila Elisabeta, Capela Romano-Catolică de la începutul sec. XIX, statuia lui Hercules (făcută din fier de tun), statuia zeiţei Diana, sunt doar câteva dintre monumente.
34
Nu pot fi uitate băile: Apollo, Hebe, Diana, Neptun (cel mai mare şi important monument de arhitectură balneară din sec XIX) Maria, Venera, apoi izvoarele: Izvorul de ochi, Izvorul de stomac, Izvorul Hercules, Izvorul Diana, Izvorul de apă plată Domogled. Apoi Parcul Central cu Pavilionul de muzică, fântână arteziană, precum şi cele două monumente ale naturii, Arborele Mamut /Seqwoia) şi Arborele de Tisa, de la sfârşitul sec. XIX.
În lucrare mai apar amintite şi descrise, Podul de Piatră de peste Cerna din 1866 şi galeria acoperită. Obiectivele enumerate mai sus, succint şi color prezentate în carte, reprezintă interesul şi oferta turistică a staţiunii Herculane. În primul volum al lucrării domnului Bălteanu, alături de fotografii de epocă, mai apar portrete ale personalităţilor istorice ale timpului, note, şi hărţi.
În concluzie, o lucrare completă utilă oricărui turist, dar în acelaşi timp o lucrare istorico-geografică interesantă şi un plus cultural de plin interes pentru cei care vor să-şi cunoască mai bine ţara şi locurile ei pitoreşti. Volumul I este tradus şi în limba germană.
Volumul al-II-lea al lucrării domnului Dorin Bălteanu, se ocupă de vizitele Împărătesei Elisabeta cunoscută în
istorie de Împărăteasa Sissi, la Băile Herculane, sejurul petrecut în mai multe rânduri aici, precum şi drumeţiile făcute pe Valea Cernei. Mai bine zis, textul şi fotografia, frumos îngemănate, merg pe urmele împărătesei în drumeţiile sale, la întâlniri cu localnici, vizite şi alte întâmplări, care îi dau acesteia inspiraţia de a scrie. O parte din versurile create aici, au fost prezentate la saloanele de poezie, muzică şi cultură, de la Curtea Imperială. Este amintită şi prietenia împărătesei cu regina Elisabeta a României. Două mari personalităţi culturale ale timpului.
Vizitele dese ale Împărătesei Sissi, la Herculane, Împăratul Iosif al II-lea, Împăratul Francisc I, Împăratul Franz Iosif, ale Regelui României Carol al II-lea, impulsionează lucrările de reconstricţie a staţiunii. Atfel că la sfârşitul sec. XIX staţiunea era considerată una din cele mai frumoase din Europa. Istoria staţiunii este văzută de data aceasta în contextul marilor perso-nalităţi istorice care au contribuit la dezvoltarea ei. A doua parte a cărţii se ocupă de Muzeul „General _____________________
Poeţi mureşeni Şi ne-om iubi Şi ne-om iubi topindu-ne-n amurguri, Vom săruta întâii zori roşcaţi, Privind eternitatea cum se scurge În brazi suiţi pe creste, în Carpaţi. Vom obosi privindu-ne în suflet Prin ceaţa despuiată din vâlcea, Strivindu-ne-n îmbrăţişări proscrise, Adânci ca ochii tăi de peruzea. Apoi ne vom ascunde-ntre petale Sau după fulgii de omăt divin Ne-om cufunda-ntre stelele din ceruri Cu care ne vom contopi deplin. PETRU CURTICĂPEAN Nicolae Cerna”, de interviuri cu oameni celebri din zonă, istorici, profesori,medici, speologi, de situaţia staţiunii în timpul celor două războaie mondiale şi altwe mici povestiri despre staţiune. Lucrarea conţine fotografii vechi şi noi, documente, hărţi ale unor trasee de importanţă turistică din împrejurări, mărturii.
Aşadar putem concluziona, nimic mai frumos decât să-ţi descoperi ţara chiar şi prin cărţi, imaginea îţi bucură ochiul, iar scrierea sufletul. Cele două volume ale cărţii „Herculane – Arc peste timp” le puteţi găsi la Librăria „Horia Teculescu” din Sighişoara.
LUCIANA TODEA
35
Într-un ianuarie 1999, o
zi de marţi pe 26, să tot fi fost amiază, natura era amorţită sub un strat gros de zăpadă. Îmi povestea mama de bucuria venirii mele pe lume. Alături de tata, împărtăşind bucuria creşterii mele, au hotărât ca educaţia şcolară să o primesc Şcoala Gimnazială “Aurel Mosora” Sighişoara. Acum sunt elevă la Colegiul “Mircea Eliade”, mă pregătesc pentru nu ştiu care culmi mi-a trasat soarta. Am prins dragostea pentru poezie, dar m-a îndrumat din gimnaziu, draga mea pro-fesoară Carmen Duşmănescu. Scriu şi desenez; voi vedea cui o să-i placă...dar nu renunţ la pasiunea ce mă ţine într-o reală visare, dorinţă de afirmare, de a dărui celor apropiaţi câte ceva din simţămintele mele. De aceea:
Despre femeie
Femeie şi apoi mamă. Două cuvinte, o singură fiinţă şi mii de tălmăciri.
Eu sincer nu am idee dacă există o definiţie, un înţeles, un sens sau o tăl-măcire a cuvântului „ma-mă”. Mama ar trebui să fie ceva sfânt, intangibil, divin. Mama este fiinţa care dă lumină, fiinţa care iubeşte necondiţionat, este cea care şi-ar scoate inima
din piept dacă de asta ar depinde bunăstarea puilor ei.
Mama te iubeşte timp de nouă luni fără să te vadă, te iubeşte şi te înţe-lege ani de zile, până poţi să îi spui ce te doare, te iubeşte când eşti adoloes-cent şi faci lucruri inima-ginabile, te iubeşte când creşti, te iubeşte mereu.
Iată că de aceea, pentru că tu mă iubeşti mereu şi îmi areţi mereu, eu te iubesc mereu, dar îţi arăt azi. Te iubesc mami! Vers Prin vene, Versul îmi curge Şi să-l opresc Nu vreau. Nu pot Să despart Versul de mine; Mai repede Apa de ulei Căci versul sunt eu, Iar eu sunt vie. Prin mine Şi prin vers Curge viaţa, Deci versul Versul meu E viu. Nu ştiu… sau poate ştiu Nu ştiu de ce scriu, Nu ştiu cui scriu. Ştiu doar că trebuie, Iar dacă trebuie, Iată că scriu… Scriu fără să ştiu. Fără să vreau, Nici nu ştiu Dacă scriu chiar eu. Stau şi mă uit la creion Şi la mâna care-l ţine E mâna mea,
Dar nu e a mea. Nu pot descifra ce scrie E ca şi cum M-aş uita la mine, Dar nu ca în oglindă. Ca şi cum Aş fi afară din mine. Stau şi privesc pierdută Cum rămân pe foaie urme, Urme de cărbune… Acolo sunt eu, Dar parcă nu sunt eu… Şi totuşi aş vrea Să ştiu ce scrie, Nu pot descifra Acest scris vechi Uitat de lume… Nu ştiu… Sau poate ştiu…
Acasă Acasă e un cuvânt aşa de mare Cu mii de sensuri, Cu mii de tălmăciri, Totuşi ceva efemer… Acasă poate fi un loc Sau o inimă Poate însemna o ţară. Acum e casa ta, Dar în trecut a fost a altcuiva. Acum casa îţi e un suflet Sau o ţară. Lângă altă persoană Sau... casa ta e în trecut. “Acasă” ca şi cuvânt, Ca termen, sau loc E ceva efemer… “Acasă” ca şi sentiment, căldură, simţire, Nu va muri nicicând. Va renaşte precum natura Căci sentimentele Înnobilează fiinţa umană Cu ceva divin… nemuritor…
36
Privirile noastre au îmbrăţişat oraşul de pe Târnave sub aura Eminesciana. Ne aflăm pe platoul Sighişoarei cunoscut sub denumirea de Vila Franka în aşteptarea oaspeţilor, vineri 13 iunie 2014, ora 17.
Gazdă fiind Asociaţia Literară „Creneluri Sighişorene”, am întâmpinat invitaţii sub miresmele de flori de tei sub semnul Eminescian. Au adus aură burgului nostru transilvan, prin arta lor, scriitorii Nicolae Băciuţ şi Răzvan Ducan. Activitatea literar-artistică a fost una interactivă, desfăşurându-se într-un dialog armonios şi firesc între invitaţi şi sighişoreni. Reuniunea culturală Eminesciana, organizată de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Mureş şi Asociaţia Literară „Creneluri Sighişorene”. Piesele muzicale interpretate de cantautorul Traian Comşa – vocal şi instrumental, iar de Anda Voican – vocal, au impresionat prin calitatea prestaţiei artistice. Au însemnat un potrivit preambul pentru recitalul liric „Eminescu n-a existat”, susţinut de poetul Nicolae Băciuţ, cu vocaţie poetică şi acto-ricească. Au curs pe armonioase acorduri muzicale şi poemele dedicate luceafărului poeziei româneşti create de poeţii sighi-şoreni ca şi poeziile poetului comemorat.
Un arc spiritual peste timp a însemnat prezenţa artistului plastic Victor Cristea, trăitor în burgul nostru sighişorean, dar care şi-a dovedit vocaţia artistică şi pe meleaguri târnăvenene. De altfel artistul profesionist Victor Cristea, ne-a dezvăluit multe taine din harul său concretizat în opere de artă cu predominanţă în sculptură.
Moderatorii programului literar
muzical respectiv Gabriella Costescu preşedinte a Asociaţiei Literare „Creneluri Sighişorene” şi Nicolae Băciuţ directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş, au dat posibilitatea tuturor participanţilor la „Eminesciana”, să se exprime. Şi-au spus cuvântul şi mai tinerele condeie Sonia Hoisan şi Nicolata Micu, recitând din creaţii proprii şi din opera Luceafărului Poeziei Româneşti. Doamna Emilia Ţăran Filipaş s-a exprimat prin îngemănarea artei cuvântului cu arta sunetului într-un periplu de cântec şi poezie. Subsemnata am recitat recenta inspiraţie poetică: „Posteritatea iubirii” dedicată geniului poeziei româneşti comemorat la Sighişoara. Am făcut cunoscută auditoriului apariţia editoriolală – sub semn Eminescian intitulată :
37
Parfum de rai Cu gândul adesea plecat În braţele dorului mă las purtat. Când simt că valul trece Înot spre eternitatea rece. Dar degeaba gândul zboară Căci a inimii spini îi doboară, Iar timpul necumpănit De lângă mine te-a răpit... În valurile dezamăgirii sunt, Să pun trecutul în mormânt. Cândva tresăream în ale vântului
adieri Şi adormeam în ale amintirii mângâieri. Astăzi crinul şi-a deschis petalele Astăzi, alţii au parfum de rai Căci tu, timpule, n-ai vrut florile Doreai întregul sărut din mai. Cum toate acestea sunt ale tale Îţi las amintiri, petale, Eu astăzi le părăsesc De la viaţă altceva doresc. De unde vii? De unde vii, tu, dor nebun? De unde vii, tu, vânt de vară? Când trupu-mi capătă viaţă În zorii dimineţii, cuprins de dorinţă Pleoapele-mi leneşe se luptă Să vie în bucata din rai ruptă. De unde vii, tu, vânt de vară? De unde vii, tu, dor nebun? Aici, unde fericirea e amară Şi realitatea cotidiană dură Cu chipuri, lume mereu
mânioasă Dar cu o vară tare frumoasă. De unde vii, tu, dor nebun? De unde vii, tu, vânt de vară? Eu, vin din alt tărâm de ghindă Acolo, lumea nu vorbeşte-n tindă Vorbele-n realitate nici nu există Unde lumea nu e tristă. De unde vii, tu, vânt de vară? De unde vii, tu, dor nebun? Eu vin din codru veşnic verde Unde vara mereu domneşte Florile-nfloresc de Dragobete Şi busuiocul cânta despre piatra verde. De unde vii, tu, dor nebun? De unde vii, tu, vânt de vară? „Vină” iară peste negrul pământ Adă cu tine verdele şi fericirea. „Vină” degrabă! Viaţa e un diamant. Fii dirijor! Te cheamă iubirea.
Antologia poeţilor români contemporani din întreaga lume, care face parte din Colecţia Grai Românesc.
Domnul Nicolae Codrea a mulţumit scriitorilor veniţi la Sighişoara prin calde cuvinte de apreciere. Ştefania Pârlea s-a dovedit şi de data aceasta o talentată textieră şi încântătoare interpretă a folclorului românesc.
Potrivit afirmaţiei lui Nicolae Băciuţ, principalul invitat este
scriitorul Răzvan Ducan cu lansare de carte. Am avut privilegiul de a răsfoi şi primi autografe privind titlurile: „Licurici sub Luceafăr”, eseuri privind viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, „Cititor de contoare, scriitor de vagoane” (cronici literare), „Nicolae Băciuţ înapoi la viitor” (cronici literare) Editura Nico.
Autorul şi-a susţinut demersul literar printr-o prestaţie de înaltă ţinută intelectuală şi artistică. La rându-i, poetul Nicolae Băciuţ a înscris opera literară aparţinând lui Răzvan Ducan în
dimensiunile spirituale de factură
superioară ce-i aparţin. Cei doi scriitori au acordat autografe în atmosfera spiritului eminescian întreţinut muzical de interpreţii de muzică populară, folk şi muzică uşoară la care au fost animaţi toţi participanţii.
Mulţumim domnului Adi Popa care ne-a rezervat Foişorul de pe Vila Franka, s-a ocupat de primire, protocol, şi desfăşurarea activităţii. Ana Munteanu Drăghici Vicepreşedinta Asociţiei literare „Creneluri Sighişorene”
38
,,Bună dimineaţa copilărie! Eşti fragedă ca o simfonie, Ca o petală de trandafir În mâna caldă a unui copil...,,
(Ligia Ana Grindeanu) Au întins mâna caldă copiii, când i-
au întâmpinat, la aniversare, acei deschizători ai petalelor mugurului tânăr din ţară. Mulţi dintre minunaţii „păstori” ai candorii pe drumul ştiinţei şi artei, i-au instruit şi educat şi pe copiii mei . Nu întâmplător, fiica mea Ligia Ana a transmis, de peste ocean – mesajul ei poetic prin versurile compuse în şi pentru copilărie.
La rândul meu, m-am simţit sufleteşte acasă la Şcoala Gimnazială „Zaharia Boiu”, această prestigioasă instituţie de învăţământ unde-şi săvârşesc misiunea de apostolat colegii mei de breaslă.
De data aceasta am venit în şcoală sub semnul poeziei şi al muzicii împreună cu iubitorii de artă care alcătuiesc Asociaţia Literară „Creneluri Sighişorene”, în parteneriat cu Gimnaziul de Stat „Zaharia Boiu”. Era la 16 iunie 2014, o zi luminoasă şi caldă ca şi sufletul copiilor sărbătoriţi. Începând cu orele 14, în cadrul programului ,,Creştem împreună, implementat de Organizaţia „Salvaţi copiii” România, Filiala Mureş, am respirat atmosfera de sărbătoare.
Cum îi stă bine unei aniversări, copiii, şi-au prezentat bilanţul realizarilor din cadrul proiectului ce şi l-au propus. Dar nu oricum, ci sub îndrumarea atentă şi competentă a profesoarei-psiholog Bálint Éva. Fiind în pas cu timpul, copiii au fost în
măsură sa utilizeze mijloace moderne de vizualizare, spre ilustrarea adevăratelor prelegeri susţinute. Directoarea instituţiei, doamna profesoară Mariana Tămaş a salutat printr-un regal de cuvinte emoţionant auditoriul şi prezenţa doamnei preşedinte Chirteş Ana reprezntantă a Filialei Mureş şi Sîrbu Carmen şi Claudiu.
La rându-i, doamna Chirteş Ana, apreciat rezultatele remarcabile înregistrate de Organizaţia „Salvaţi copiii” de la Sighişoara prin acţiuni concrete, terapie educaţională, excursii tematice, asistenţă socială. Toate acestea, fiind posibile sub osârdia doamnei Bálint Éva, a conducerii şcolii, a voluntariatului prestat de oameni cu dragoste faţă de copii. Se cuvine deci să-i menţionăm pe voluntarii Şcolii Gimnaziale „Zaharia Boiu”: Moldovan Anda Elisabeta, Moldovan Anca Daniela, Băia Elena, Friciu Floarea, părinţi, aparţinători.
Tot parcursul programului interactiv al copiilor Organizaţiei „Salvaţi copiii” în dialog cu Asociaţia Literară „Creneluri Sighişorene”, a fost presărat cu acorduri şi piese muzicale interpretate de doamna Anda Elisabeta Moldovan, profesoara de muzică a şcolii şi de către elevul său Antonio Moldovan. Imnul Şcolii, asimilat sufleteşte de către interprţii lui şi de noi – aparţine, privind textul şi compoziţia muzicală pasionatei artiste Anda Elisabeta Moldovan.
Prezentarea Asociaţiei Literare „Creneluri Sighişorene” a fost făcută de preşedinta acesteia, doamna Gabriella Costescu, care a avut inspiraţia să facă lectura poeziei „Bunica” de Ştefan Octavia Iosif, sensibilizând copiii rămaşi doar sub supravegherea bunicilor.
39
A fost de bun augur intervenţia cu aură profesională şi delicateţe a doamnei învăţător-profesor Anca Moldovan reprezentând bilateral parteneriatul instructiv educativ şi artistic.
E timpul să le urăm – La mulţi ani! primăverilor născute în lunile aprile, mai şi iunie: Bîrsan Carmen, Kuti Raul, Buda Maria, Toma Teodor, Veza Mihaela, Ţinu Gesica, Tăbărean Marius, Demeter Paul, Chiş Daniel, Bîrsan Miruna, Duţi Ana Maria, Erdös Andreea, Revai Alina, Rus Cristian, Riza Denisa, Trifan Lavinia,Urdea Alexia, Zăblău Denisa, Vaidacuţan Paul, Zamfir Vlad.
___________________________________
,,Vă fie viaţa numai lumină...” La intonarea tradiţionalului cântec, cât şi unor alte piese muzicale din bogatu-i repertoriu şi-a adus aportul Ştefania Pârlea, fostă, dar întotdeauna actuală elevă a acestei şcoli. În implicarea mea spirituală privind comunicarea cu copiii, m-am sfătuit cu mascota Martinica. Activitatea desfăşurându-se sub semn Eminescian, am recitat o creaţie proprie dedicată Luceafărului.
A sosit şi tortul – ornamental, dulce apariţie şi mare, să ajungă la fiecare.
Am consemnat impresiile noastre, în cartea de onoare a şcolii.
Această sărbătoare a copiilor ni-l readuce în suflet pe poetul iubitor al copilăriei – „Fiind băiet păduri cutreieram...” sub miresmele florilor de tei.
Ana Munteanu Drăghici Vicepreşedinta Asociaţiei literare
„Creneluri Sighişorene”
Poeţi mureşeni Nu te întreb, străine Nu te întreb de unde vii, străine, Din care colţ al lumii, care neam, Ci doar poftesc să te servesc la masă, Cinstit, din sărăcia care-o am. Nu voi purcede să te-ntreb de-avere, Nu este dat prin datină la noi, Ci te poftesc să-mi vezi căruţa plină, Cu bogăţia propriei nevoi. Rămâi să povestim cafeaua neagră, În albe cugetări, să bem un vin Limpid şi să deschidem larg fereastra, Să respirăm campestrul genuin. Şi spune-mi dacă coborâsem soarta Până la mine, îi sunt stăpân sau sclav, Dacă vergur, prin moarte-expediasem Înnemuririi-n document pristav? Nu te întreb, te rog de la-nălţimea Infirmităţii mele să priveşti Spre vârful piramidei omenirii… Eu sunt în indigenţă. Unde eşti? În tristeţea serii Pe guri de rai de dor înrourate, Cu-n lung preludiu-n ceasul vesperal, Plâng urmele baladelor prin sate, Pe cruci şi monumente în Ardeal. De dincolo de măguri scăpătarea, Răsfrântă peste norii tot mai trişti, Pe-un colţ de cer incendiază zarea, Ce-aduce-n zvon de veacuri în răstrişti. Şi clopotele-şi tânguiesc rumoarea, Din turle de biserici argintii, Sclipind adamantine în lucuarea Aflată-n ciclul vremii-n răspântii. Iar doina răscoleşte-ntreaga fire, Cu-aleanul duioşiei, îngânat, De vântul pribegit prin cimitire Cu stele-n piept, la margine de sat.
ŞTEFAN FULI
40
“VENI VIDI VICI!” Motto: Secretul succesului: să ştii să pierzi cu demnitate şi să câştigi cu modestie!
Vă propun un altfel de articol,…un fel de ,,contra-editorial,, care se adresează unui anumit public cititor. Este vorba despre „ARTA DE A ÎNVINGE”!
Camus spunea că ,,Omul este singura fiinţă care refuză să fie ceea ce este,,! Nietzche credea despre sine că ,,Eu sunt ceea ce trebuie, întotdeauna, să se depăşească pe sine”! Herman Van Rompuy ne învaţă „Câteodată trebuie să rămâi modest faţă de ce eşti, altfel devi agresiv”! Schopenhauer zicea că „Omul trebuie să ştie ce vrea şi ce poate”! Diane Grant ne sfătuieşte ,,Este mai bine să mergi singur, decât împreună cu turma” într-o direcţie greşită”! Einstein consfinţea „Mulţumesc acelora care mi-au spus „NU”! Datorită lor sunt ceea ce sunt”! Nicolae Iorga atrage atenţia asupra prietenilor şi duşmanilor
spunând „Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, în timp ce duşmanii îl obligă să facă ceea ce trebuie”! Camus subliniază ideea, spunând „Un om îşi depăşeşte resentimentele, când îţi crează propriile-i convingeri”! Nietzche ne încurajează „Să facem din disperare cea mai profundă şi invincibilă speranţă”! Orwel ne sfătuieşte înţelept „Cine vorbeşte singur, are întotdeauna dreptate….dar, cine vorbeşte cu celălalt, ştie că adevărul este la mijloc”! Osho întăreşte ideea înţelepciunii, rugându-se „Dă-mi Doamne puterea să schimb ceea ce poate fi schimbat, tăria să accept ceea ce nu poate fi schimbat şi înţelepciunea de a face diferenţa”! Înţelepciunea creştină a creaţiei orale spune „Dumnezeu ne dă oameni pe care să-i iubim şi lucruri de care să ne folosim … nu lucruri pe care să le iubim şi oameni de care să ne folosim”! ,,ARDELENII AU HAR” a închis prima ediţie competiţională.
„Să mulţumeşti pe toată
lumea este imposibil…să-i enervezi pe toţi este foarte uşor”! „Un om deştept rezolvă orice problemă….un înţelept, evită orice
problemă”! „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi lupta până la moarte, pentru dreptul tău de a spune ceea ce gândeşti”! „Inima are raţiunile ei…raţiunea nu ţine cont de emoţiile inimii”! „Încrede-te în cei care caută perfecţiunea, nu în cei care pretind că o cunosc” - conchide Gide. „Viaţa nu se măsoară în numărul de respiraţii, ci în momente care-ţi taie respiraţia” privind minunaţii copii şi adolescenţi ardeleni, participanţi la această competiţie. Preţioasă reverenţă părinţilor, copiilor, preparatorilor! Revistei „Creneluri sighişorene” - oglindă a burgului transilvan, îi trimit aceste rânduri, pentru a consfinţi crezul meu personal, prin aforismul lui Machiavelli „Nu sunt ceea ce par a fi”! Sighişorenii, oameni creativi, talentaţi şi „pepinieră a bunelor practici ale manierelor elegante” îmi aminteşte de o domnişoară, maiestuoasă şi manierată prin „emanaţia parfumată” a talentului interpretativ: Ştefania Pârlea. Elegantă şi distinsă, …(îmi permit un exerciţiu de imaginaţie, asemănând-o cu frmuseţea misterioasă a actriţei Bergman) este făcută pentru a „servi scena” care poate să-i confere nemurire.
Recitatoare, solist-interpret, prezentatoare… iată recomandările abilităţilor artistice în formare, ale unei tinere speranţe sighişorene. Veni-Vidi-Vici, Ştefania…şi nu uita învăţăturile din motto!
41
Prieteni! E primul semn că v-am citit Revista! Slove crenelate! MINUNATĂ şi vrednică jertfă întru lauda şi apărarea Limbii Române! Cu prietenia cuvintelor, Nicolae Nicoară-Horia M-am visat Acasă... M-am visat Acasă Şi mi-e visul greu, nimeni nu-i la masă împrejurul meu! Leagănul în ceruri simt cum se strămută, liniştea pe dealuri e atât de mută! Unde sunt cosaşii? Azi prin iarba arsă nu se mai aude şuierul de coasă... Mi-au plecat părinţii, pleacă şi vecinii Şi mă ard sub pleoape spinii, mărăcinii; drumurile odată dintre ei şi mine doldora de viaţă sunt tot mai puţine! Tu să-mi ierţi durerea din poemul scris- m-am visat Acasă? fie-mi visul vis... M-am visat Acasă, Doamne, până când mă visez acolo singur şi flămând? 3 Aprilie 2014
Poem despre patrie... Deal-vale... Patria mea din Deal şi din Vale, Patria mea cu destinul rotund, Nemăsurate sunt adâncimile tale, Ce taine fără de margini ascund! Aici pe pământul întâiului plâns, Aici pe pământul minunilor toate, În viaţă nu voi cunoaşte îndeajuns Frumuseţile-anume ce ţi-au fost date! Pândită mereu de nemernici şi hoţi, Pândită mereu de durere şi post, Cu tine n-am făcut niciodată negoţ, Primul şi ultimul meu adăpost! Alături de rodul promis şi de floare Tu mi-ai fost hărăzită Grădină, Patria mea, îndelung răbdătoare, Dacia noastră din gânduri deplină. Cu mâna pe aerul verbului „eşti” Am scris şi voi scrie cât se mai poate Sub zările-acestea dumnezeieşti Poemele mele neterminate... 4 Aprilie 2014 Cântec pentru omul simplu... Omule, fratele meu din
cuvânt, Să te bucuri în tot ce exişti De jur împrejur pe pământ, Şi Dumnezeu plânge din ochii trişti! Pe calea ce duce şi vine, Când ortacilor nu le mai placi, Împăcat de singur cu tine Iubeşte, îndură şi taci! Ajuns la răscruce vreodată Din umbra aceleiaşi cruci, Tu roagă-te Bunului Tată Spre încotro să apuci! Ascultă-mi umila povaţă, Să nu-ţi fie pururea grea, Omul vine singur în viaţă, Şi singur el pleacă din ea... 5 Aprilie 2014 Mă loveşte câte-un dor... Mă loveşte câte-un dor, Doamne, cum m-aş duce Colo-n sat lângă izvor Să beau apă dulce! Nu mă mântuie de el Apa lui cea sfântă, Tu să-mi cânţi încetinel Până lângă nuntă Şi acolo să rămân Veşnicia toată, Dorul nu e dor bătrân, N-a fost niciodată! Fericit mă ştiu mereu Când mă ia de mână Îngerul lui Dumnezeu Până la fântână. ........................ Mă loveşte un dor sfânt, Dorul de Acasă Şi aşa lovit cum sunt Mie nici nu-mi pasă! 17 Iunie 2014
42
Despre Breite şi oameni
Îniţial platoul Breite avea un rol foarte bine definit şi ocupa un loc aparte în micro-economia regiunii, era în primul rând un spaţiu unde crescătorii de animale puteau să-şi pască turmele de animale, tot de aici se procura şi o parte din materia primă pentru construcţii, dar la fel de bine reprezentă un loc de recreere şi petrecere a timpului liber. În ultima jumătate de secol platoul a trecut prin multe încercări, poate vă amintiţi au fost planuri pentru construirea unui aeroport, a unui parc de distacţie tematic, au fost aruncate în aer tulpini şi rădăcini de stejar şi s-a încercat amenajarea acestui spaţiu ca teren agricol pentru cultivarea cerealelor, una peste alta cu mai mult sau mai puţin ajutor platoul a supravieţuit.
Breite a fost aici cu mult inainte de apariţia oraşului Sighişoara ipoteză născută după ce în imediata apropiere a
platoului – Kulterberg – au fost descoperite mai multe monede de argint din perioada romană, se întâmpla în 1860. Câţiva ani mai târziu s-au descoperit peste 100 de monede din perioada republicii, dar şi a imperiului roman, situaţie care i-a determinat pe arheologi să afirme că avem de-a face fie cu o necropolă a unei familii, fie cu un tezaur ascuns acolo în anumite vremuri de restrişte. Una din întrebările care se nasc în acest context este dacă platoul exista deja în perioada venirii saşilor şi a întemeierii oraşului Sighişoara în secolul al XIII-lea. În lipsa unor informaţii certe, terminologia germană a cuvântului „Breite” poate constitui un argument, acesta traducându-se prin lărgime, lăţime, întindere, amploare. Despre lunga şi zbuciumată pe alocuri istorie a platoului Breite ar mai fi multe de spus dar nu am de gând să fac acest lucru ci mai degraba să ofer o schiţă a a unei imagini panoramice menită să ne aducă aminte de ce este platoul Breite important pentru comunitate, pentru oraş şi _____________________
Foto Laszlo Nagy Korodi
pentru viitorul acestuia. Din 2006 custodia
rezervaţiei a trecut în administrarea Fundaţiei Mihai Eminescu Trust şi a Consiliul Local Sighişoara iar din 2009 pe baza acestui parteneriat aici s-a derulat un amplu poiect de conservare finanţat printr-un grant norvegian în cadrul Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European (EEA). Principalul scop al proiectului a fost de implementare a planului de management prin conservarea habitatelor şi speciilor native, dezvoltarea bazei de date ştiinţifice – informaţiile colectate în timpul proiectului sunt diponibile pe site-ul rezervaţiei www.breite.ro, dezvoltarea infrastructurii publice şi nu în ultimul rând derularea unei campanii de informare, educare şi implicare a comunităţii. De fapt acest ultim aspect este extrem de important şi credem noi relevant pentru viitorul rezervaţiei, atât de aproape de oraş şi totuşi atât de ocolită atunci când vine vorba de întreţinerea şi promovarea ei; şi nu numai în rândul sighişorenilor - este până la urmă un simbol al oraşului şi un vector de imagine pentru turismul din Transilvania. Din fericire există soluţii şi oamenii cu iniţiativă care fără să fie împinţi de la spate au trecut la fapte. Voluntariatul a primit o nouă dimensiune la umbra vechilor stejari, majoritatea
43
şcolilor din Sighişoara au fost şi sunt implicate periodic în activităţi de ecologizare - pentru acest lucru cadrele didactice care îi îndrumă zi de zi au un cuvânt de greu de spus pentru că fără iniţiativa lor şi implicarea dincolo de cuvinte aceste rânduri ar ajunge doar o notă de subsol.
Trebuie să fim conştienţi de faptul că nimeni nu face nimic în locul nostru şi nici nu e normal să o facă, este un loc pe care l-am moştenit, de care ne-am bucurat constant în ultii ani şi pe care cu puţin noroc trebuie să îl predăm în stare funcţională generaţiilor viitoare.
Un amplu proiect intitulat Pentru Natură şi Comunităţi Locale – Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt, finanţat în cadrul POS Mediu 2007-2013, Axa Prioritară 4 a fost demarat în 2010 sub coordonarea WWF România.
Acesta se deruleză până la începutul lui 2015 şi reuneşte actori importanţi din mediul ONG în conservarea cadrului natural al Transilvaniei. Foarte pe scurt proiectul îşi propune să pună bazele unui mecanism pentru asigurarea condiţiilor minime finanţărilor din fonduri europene atât ca şi plăţi compensatorii dar şi pentru implementarea planurilor şi proiectelor de
dezvoltare durabilă a comunităţilor locale. Este un proiect ambiţios cu o finanţare pe măsură şi care se desfăşoară pe mai bine de 260.000 de hectare, areal care include şi Rezervaţia Naturală Stejarii Multiseculari de la Breite, Sighişoara. În prezent custodia platoului şi a întregului sit Târnava Mare a fost preluată de Asociaţia Progresul Silvic în baza unui contract semnat în iunie 2010 cu Ministerul Mediului şi Pădurilor. În ultimii ani au fost derulate mai multe campanii de plantare, ultima chiar în cursul acestui an, cu ajutorul elevilor de la Sighişoara, Dumbrăveni, Hoghilac şi Valchid. Genul acesta de activităţi pe lângă efectul ecologic pe care îl au nu pot decât să sporească valoarea rezervaţiei şi chiar să creeze adevărate punţi de legătură între generaţii în armonie cu trecutul şi cu bătaie lungă în viitor. Din nou, implicarea voluntarilor ar trebui să servească drept exemplu pentru noi toţi, să ne inspire să deschidem mai bine ochii la adevăratele valori din jurul nostru. Dincolo de toate toate încercările prin care a trecut platoul şi _____________________
Foto Laszlo Nagy Korodi
Poeţi mureşeni UN LOC PENTRU TINE Doar privindu-mă Ai transformat pleoapa În arc de curcubeu. Mâna Mi-ai umplut-o de cuvinte Mângâietoare şi lente, Îngemănând dimineţi, Iar palmelor Le-ai dat nisipul plajei Să redevină copil. M-ai ameţit Cu miez de noapte, Cu câmpuri verzi, de porumb, Cu prezent neîntrerupt, Cu tot ce respiram, Cu tot ce se înfăţişa. Doar tu erai pribeag Şi în jurul tău Nopţile se strângeau Din şapte-n şapte, De nu te mai regăseam. 18.03.2012
VIORICA FEIERDAN bune şi rele Breite rămâne cel mai mare, reprezentativ şi bine conservat habitat de pajişte împădurită cu goruni (Querqus petraea) şi stejari (Querqus robur) multiseculari din centrul şi estul Europei.
Nota autorului: informaţiile cuprinse în acest material provin din datele furnizate de domnul Teşculă Nicolae de la Muzeul de Istorie Sighişoara şi din arhiva Fundaţiei Mihai Eminescu Trust.
Oliviu Marian ArchDesign
44
Căutam, te caut, ne căutăm. Ostenim şi iar ne căutăm. Cădem şi iar căutăm. Ne ridicăm şi iar ne căutăm. Trăim căutând deşi toate sunt sunt aici, în noi. Apoi conştienţi de conţinutul eului nostru, căutăm în continuare. Pare a nu fi de-ajuns ceea ce suntem şi ceea ce avem, vrem mai mult, mai bine. Mângâi cu sufetul tău acest loc unde eu mă aflu şi totul este posibil. Eşti cuvântul ce înlănţuieşte cele doua puncte extreme ale locului ce sunt doar al meu şi al tău. Cămin să-ţi fie iubirea, căci locul tău este sigur, în sufletul meu şi în al celor ce te iubim. Petale roşii de muşcata îţi înfloresc pe gura caldă şi tremură de poftă pământul pe unde ţi-ai pus piciorul, eşti fântâna de viaţă şi eu prins de nebunie mă zbat, urlu, gem cu tine în braţe, cu pofte toate cu tine.
Tot umblând, umblând de la tălpi pâna la fruntea ta, amor mio dolce, şi trecând “codri de aramă şi auzind mândra glăsuire a pădurii de argint, acolo lângă izvoarele tale miraculoase iarba pare de omăt, flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet, se umple aerul de miresme şi răcoare”. Astăzi este viaţa Maine e deja seară, astăzi e viaţa astăzi lumina iute de primăvară lărgeşte frontierele de timp şi spaţiu, unde, de energie între noi şi serenul depărtat, cerul s-a strecurat în camerele noastre, gândurile se hrănesc cu focul de noi dorinţi şi noi orizonturi, iată nostalgia cuvintelor de dor şi a îmbrăţişărilor, nostalgie violentă şi fără oprire ca o furtună. Timpul consuma memoria faptelor trăite, îndulcind amintirile aşa cum perlele rare îmbogăţesc spaţiile goale de iubiri neterminate aşa cum nori uşori călătoresc în inimile celor care ştiu să asculte infinitul. Nimic nu există în afara noastră; te rog să simţi mângâierea mea de aproape
şi să te gândeşti că suntem suflete infinite în soare, şi de fapt nu memoria, eu sunt cu tine, amor mio ! Îmbrăţisarea noastră murmură de eternitate. OGGI È LA VITA Il domani è già sera, oggi è la vita, oggi, la luce veloce di primavera porterà più in la i confini di tempo e di spazio ondata di energia fra noi e il sereno lontano intanto il cielo nelle nostre stanze, i pensieri s’alimentano d’un fuoco di nuovi desideri e nuovi orizzonti poi la nostalgia delle parole e degli abbracci, violenta e inarrestabile come una tempesta. Il tempo consuma la memoria del vissuto addolcendone i ricordi, come perle rare impreziosiscono spazi vuoti di amori mai finiti, come nuvole leggere viaggiano nei cuori di chi sa ascoltare l’ infinito Nulla esiste al di fuori de noi; Senti la mia carezza da vicino e pensa che siamo anime infinite nel sole, che non è memoria ma sono io qui con te, amor mio! Il nostro abbraccio parla dell’eternità
45
Născută la Moroeni – Pietroşiţa jud. Dîmboviţa la 15 mai 1948. Şcoala elementară la Moroeni, liceul la Bucureşti unde se stabileşte cu familia. Publică din 2010 unde apare în diferite antologii editate de siteurile literare de pe internet. Face parte din Cenaclul „Fractali” de la Bucureşti.
În 1011 apare primul vol.de autor „AMA RETRO” iar în 2012 apare al 2-lea vol de autor „A...B...RARE (în paletă rogvaiv de culoare)”. Actualmente în curs de apariţie cel de al 3-lea vol. „Nu am avut niciodată o insulă”. Nu am avut niciodată o insulă... Nu am avut niciodată o insulă a mea... unde iahturi elegante să acosteze în golfuri misterioase o insulă plină de soare coborând benefic peste toată suflarea o insulă albastră sau verde, unde vegetaţia luxuriantă să te lase mut de uimire o insulă sărutată mereu
de valurile înspumate ale oceanului unde să mă scufund şi să explorez atolurile de corali şi imensitatea soiurilor de peşti. Am păşit totdeauna desculţă pe solul arid, bătut de vânt, grindină şi ploi. Cînd totul devenea insuportabil, mă refugiam în interiorul meu până-n ungherul cel mai ascuns al sufletului doar acolo mă simţeam în siguranţă. nu am avut niciodată o insulă... dar într-o zi am descoperit-o în adâncul sufletului unde defapt, fusese tot timpul. Poem absurd Poem absurd îmi tot îneacă gândul Retinele-mi sunt pline de cuvinte Pe alba noapte, trec tăceri de-a rândul Iluzii dezbrăcate de cuvinte. Din braţ de ploi, perdea tăcerii tale O lacrimă adun pe îndelete Îmi cade ceru-n sute de ocale Dar recompun grafitti pe perete. Visez tăcut o revenire-n care Noaptea transform în trudnică tăgadă Şi cred ascuns că nu e o-ntâmplare
De-am să adun cristale din zăpadă. Şi scriu pe râsul tău uitate drame Ce le consum aperitiv la masă Un rânjet tâmp îmi cade în marame Când eu dansez lambada pe-o crevasă. Nimic neaşteptat nu se întîmplă Totul e vechi, trecut şi redundant Poem absurd se zbate lângă tâmplă Ca-n sticlă de cristal un elefant. Aiurare Uitarea ta, stă-n piept ca o arsură În atriu e, ca-n leagăn rezemată Un gând urcat la rang de sinecură Pe-obrazul nopţii, lacrimă scăpată. Un nor, ce-n ochiul nopţii stă să plângă Şi-i agăţat la margine de vis Oprind bătaia inimii nătângă În amalgam, trăirile-a ucis. Iluzii, de oprelişti dezlegate Pe vrejul nopţii tainic, mă tot suie, Şi-un dor nebun de-a săvârşi păcate Statornice-n aroma de gutuie. Scrisoare-mi scri că au rodit toţi merii
46
Şi-azinoapte au umplut iar visul tău Lăcaşul dinspre tainiţa durerii e gol; şi-n în locul lui un curcubeu. Tabloul nopţii, tuşă de-ntuneric; În linişte contemplu-al lunii mers Nu mă mai simt cuprinsă în generic Doar doar atom pierdut în univers. În alb gregar, genunea mi-e ursită Pe fire de păianjen în balans În tainiţă de noapte adăpostită Vârtej haotic într-un grotesc dans. Ciob de fiinţă plutind în derivă Busolă mi-e un gând ce nu-i al meu Tentată sunt să cad în recidivă Să urc şi să-m-arunc din empireu. Dacă pleci Dacă pleci într-o zi la Paris Eu voi fi, cel din urmă rămas Voi veni după tine-ntr-un vis Unde morţi-i voi râde în nas. De norocul nu-mi strigă halal Şi speranţa-mi trăiesc autist Intru singură-n sala de bal Cu Sibellius dansând un "vals trist"
Mai apoi, cale-ntoars-am să fac Spre palatul din ceaţă şi fum În caleaşca ce-n zori e dovleac Pusă şui pe o talpă de drum. Dacă pleci, vin şi eu, de mă iei Am să stau nevăzută-ntr-un loc Să visez la o ţară cu zmei Şi cu Feţii Frumoşi, la un loc. Contrast Sunt un întreg pe jumătate Un munte cât un muşuroi Adunături împrăştiate Când totul se-mpărţea la doi. Un vis heraldic mă ucide În nopţile cu tentă mov Şi-un gînd firav care decide Să stau ascunsă în alcov. Mă bântuie în zori tristeţi Ce mă devoră integral Apoi m-aleargă-n dimineţi De la Azov pân-la Aral. Pe jos, prin stepele difuze Desculţă calc pe aşteptări Mă lupt cu spaimele confuze
Dar nu mă tem de depărtări Din frică îmi extrag curajul De Timp, nu mă mai tem deloc Privesc pe-al vieţii drum siajul Cu lacrimile chiar mă joc. Sunt doar nisipul din clepsidră O zi e-n firul de nisip Chiar dacă viaţa e o hidră Sunt un contrast şi o negare Ce mă inventă mă reneagă Şi-mi pun mereu o întrebare Doamne, cum fac să fiu întreagă? Zbor terestru O, de câte ori nu m-am înălţat în zbor sfidînd toate legile fizicii Pluteam uşor peste munţi uriaşi de ignoranţă răutate ură indiferenţă prostie neputinţă. Priveam lumea de sus şi doar acolo înţelegeam vulturii. N-am înţeles niciodată de ce la aterizare tălpile-mi sângerau…
47
Despre mine...
Am tras aer în piept și
am strigat primul vers din poezia vieții la 13 octombrie 1956 pe malul stâng al Râmnicului Sărat, în comuna Dumitrești, județul Vrancea.
Toamna-și scria pe frunze poemele pastelate sporind bucuria părinților mei Floare și Ion care-și țineau în brațe întâiul născut...pe care apoi l-au crescut cu dragoste spunându-i poezioare și fredonându-i cântecele,fiindcă au fost și sunt iubitori de frumos.
Când gânguritul meu a început să se lege în cuvinte și fraze, mama mi l-a modelat, învățându-mă să recit și așa m-am îndrăgostit de poezie, devenind de prin clasa a șaptea mâzgălitor de versuri.
Anii au trecut și eu am continuat să aștern rime și metafore în calea semenilor mei, rămânând mereu un copil îndrăgostit de joaca şi sensurile cuvintelor ce curg frumos
și sensibil din peniță. Fac parte cu mândrie din Cenaclul “Fractali” din Bucureşti. Zâna cea bună Mă tânguiam printre stele... Printre fire de iarbă și praf Mi-am îngropat iubirea În loc s-o dau la zaraf. Așa m-ai găsit, zână bună, Și-n turnul de fildeș m-ai dus. Te-am întrebat cu durere: -Nu-i pentru mine prea sus? -Nicidecum, mi-ai răspuns. Acesta ți-e locul... Să fi fost iubirea, Să fi fost norocul?! Mi-am pus mâna la gură Și m-am supus; Și cred că nu e rău Dacă numai așa pot să fiu al tău, Al tău...al tău... Glas de ecou În depărtări răsună... Zâna mea bună... București, 04.07.1988 O simplă rugă De-ai să mă vezi trecând prin lume mut, Oprește-mă, iubit-o, c-un sărut Și n-o să-ți pară rău de ce-ai făcut! Nu mă lăsa să umblu-așa pierdut Din turn în turn, cu pasul rar, durut. Mă poți preface în ceva plăcut Cum nimeni pân-acum n-a mai văzut, Omul-poem, o floare-vas
de lut, Iubirii tale piatră de-nceput Aprinsă ca o torță cum ai vrut De când eram un vis necunoscut. Oprește-mă iubit-o, cu-n sărut Și n-o să-ți pară rău de ce-ai făcut! B.07.07.1988 Către palmele noastre Hai să ne unim singurătățile să se nască dragostea din ele; să pornim pe jos în toate părțile... câte pe pământ și câte-n stele. Vino să uităm durerile ce-au fost, să trăim întregă-această clipă şi din brațe să-i zidim un adăpost, nimeni să nu plângă de risipă. Totul freamătă de-același legământ; să-l rostim frumos la ceas de taină, dragostea să fie steagul nostru sfânt, marele ceasornic de sub haină. Cheamă dacă vrei și toate astrele să ne dea un strop de fericire, dar să știi că numai palmele pot zidi o casă de iubire. B.19.07.1988
48
”Douăsprezece întrebări” I
Care ți-e numele, numele tău creionat de bătăile inimii într-un poem-curcubeu peste lumea vânzolită de ploi... numele tău nerostit îndeajuns de teama de a nu-i răni vreo petală, ori umbri umerii goi, de teama ca ecoul să nu întoarcă prea încurcat răspuns... numele tău, numele tău ritmic creionat pe zare a depărtare, a chemare, ca o liniștire de furtună dintr-odată... numele tău, fulgerarea clipei, rostit, nerostit, dar prin preajmă mereu ca o mare iubire, creionat de bătăile inimii într-un poem-curcubeu... Câmpina, 18.06.1988
VII. Mă vrei tu, oare-aşa cum sunt, ţărână risipită-n vânt, șirag de stele pe-nserat, poem de dragoste curat? Îţi este oare de ajuns Lăuntrul meu mereu străpuns de-al gândurilor drum intens și-atât de gol, de fără sens? Poţi tu să-l umpli cu-n surâs, să mă iubești aşa cum îs prin vremi puţin întârziat, un simplu suflet de băiat? B.22.06.1988
X. Despre mine ce crezi? Universul meu de iubire cum îl vezi? Te cheamă, te-nspăimântă Care-i masajul citit pe chipul meu? Te regăsești cumva într-un gest, într-o șoaptă, într-o rătăcire prin lumile albastre și verzi, poeme de iubire? Despre mine ce crezi; lumina ochilor mei de sticlă strică prospețimea florilor de vis, stânca de gânduri pleșuvă frânge aripile fericirii? Spune, la umbra poemelor când șezi, despre mine, ce crezi? B.23.06.1988
XI. Cine-s eu de pun atâtea întrebări la care nimeni un răspuns nu poate da? Cu ce drept răstorn eu lumea cu-ale gândurilor brațe ce mă sfârtecă-n lumină și în pulberi de țărână?
Cine-s eu de vreau cunoaşte a iubirii grea măsură? O fărâmă, un nimic... Cu ce drept întorc eu capul și-ndrăznesc să-ntind o mână către chipul tău regesc? Cine-s eu??? Iertare, fată, te iubesc! B, 23.06.1988 Călătorii La fântâna sufletului meu s-au oprit călătorii sorbind lacrima din ciutura iubirii mele, sperând, poate că-i va seca izvorul, nebănuind că iubirea mea va fi mai proaspătă, mai curată, că odată oglindit chipul tău în clipocirea fântânii mele a transformat-o într-o comoară de poeme care-i numai a ta și pe care nimeni, nimeni n-o poate fura. Se opresc călătorii, sorb lacrima iubirii mele și pleacă; vin alții mereu și mereu... Fântâna sufletului meu nu va fi niciodată săracă sub stele, pentru că tu ești izvorul comorilor mele. Sinaia, 07.06.1988 Interior Să stai între pereții unei inimi Și s-aștepți E uneori mai dificil, Dar toate-n astă lume au un rost
49
Chiar și joaca de copil... Oricât de fără sens ni s-ar părea, Un gest are în el tot înfinitul Și chiar pe degete poți număra Amurgul, stelele și răsăritul Şi vei găsi mereu altceva În numărul lor furișat, Ca-ntr-un joc de-a v-ați ascunselea Cu toate florile de-odat*. Să stai între pereții unei inimi, Durerea unei lumi Să-ncerci a micșora, E dintre toate Lucrul cel mai minunat... I-aș spune Gestul coborât din stele, Veșmânt al dragostei curat. Să stai între pereții unei inimi Și s-aștepți, Nimeni nu-ntreabă de-i ușor sau greu, O știe cel în cauză și Dumnezeu. Felix,12.05.1989 Salopeta O salopetă trecută prin vreme caută în frunza grădinii, caută... de vânturi și ploi nu se teme; își trece prin vise degete de laudă, se pleacă zidind cuvinte,gânduri ; pe temelie de inimă, zidiște...zidește... o salopetă trecută prin vreme iubeşte! Câmpina, 06.12.1987
Pictură de Rareş Kerekes ------------------------------ Poeţi mureşeni AI GRIJĂ, DOAMNE, DE PĂRINŢI Pe părinţii nostri toţi Insfinţeşte-ni-i Mărite, Si în raiul tău de poţi Rânduieşte-ni-i nainte. Că la cele îndurate Si la câte-au pătimit, Iartă-i Doamne de păcate Că-s plătite înmiit
Fă-ţi pomană şi-ndulceşte-i Când la Tine or s-ajungă, Măcar Tu de-i ocroteşte Cu o vorbă, ca să-i ungă. Şi mai ţine-i pe la soare Că au iarnă multă-n oase, Vara pune-i la răcoare Fă-le zile norocoase. Cu vecinii de-o să-mi fie Si cu neamurile toate, Dă-le timp de-o veşnicie Ca poveştile să-şi gate. Doar atâta de mi-i face Pentru ei, e mult preaplinul, N-or crâcni, mi-or sta in pace Deşirându-şi lin destinul. Noi, om merge pe sărite
Si acol’ i-om intâlni, Tu, grijeşte-ni-i Mărite, Când venim, ţi-om mulţumi. COROANA DE SPINI
Cernite neamuri fără şir De două mii de ani te plâng, Iar spinii cei de trandafir De-a Ta durere mi se frâng. Că-n urma strâmbei judecăţi Ei fost-au chinul din cunună, Ce strâns-au fruntea Ta din părţi Să simţi durerea lor nebună. Iar sângele când l-au gustat Să deie purpură la floare, Tu-ai strâns din dinţi şi ai răbdat Nevrând s-arăţi, că răul doare. Pe cruce fost-ai ridicat Purtând coroana cea de spini, Cu ea al lumii greu păcat Mi l-ai iertat, cu un suspin. *** Cel spin e-a lumii umilinţă Ce-au vrut pe capul Tău s-o puie, Hainii răi în necredinţă Ce pironitu-te-au în cuie. Azi, la icoana-ţi din altare Ca semn de-a lumii pocăinţă, Buchet de trandafiri în floare Ţi-oi pune-n dar, cu umilinţă.
MIRCEA DORIN ISTRATE
50
Născut în localitatea
Gâmbuţ, jud. Mureş, la 5 martie 1957. Studiază Dreptul şi sociologia la Bucureşti, masterat în politici structurale, curs de restaurator – Oxford University (2005). Sculptorul Ioan Astăluș locuieşte acum la Târgu Mureș, e supranumit “Părintele sculpturii vegetale din România” de către Asociația Artiștilor Plastici din Străinătate.
E de asemenea grafician, serios şi… caricaturist, având mii de lucrări, cu expoziţii prin ţară şi străinătate. De la sculptura monumentală a ajuns la cea miniaturală, sculptând în fasole,fistic, castană, sămânţă de mango şi îşi propune să sculpteze în bobul de mac. Singura sămânță pe care nu o poate ciopli și să îi dea alt chip, este bobul de grâu, întrucât acesta are chipul lui Isus Hristos.
Ioan Astăluş susţine că în orice sămânţă germinativă există un chip – şi în bobul de orez, şi în cel de porumb, şi în cel de fasole. A reuşit astfel să cioplească chipul poetului Mihai Eminescu în bob de orez, iar sculptura respectivă, care a necesitat mai bine de două luni de
muncă, a ajuns la Sidney, în Australia, în colecţia particulară a unui pasionat de sculptură miniaturală. Deţine recordul mondial cu cea mai mică corabie sculptată într-o sticlă. Cea mai mare realizare a sa, ca sculptor sau cioplitor în seminţe, i-a adus-o tot orezul, întrucât a reuşit să vândă în Franţa chipurile celor 12 apostoli, alături de cel al lui Iisus Hristos şi a Maicii Sfinte, la un preţ destul de mare.
Autodidact înrăit, artist şi călător, Ioan Astalus are 83 de cursuri, inclusiv Academia Ştefan Gheorghiu, atestate de detectiv, ornitolog, colecţionar, inspector de protecţia muncii, impiegat, fochist, vameş, cursuri de prananadi, reiki, cinematografie, fotografie, alpinism, paraşutism… A lucrat la Societatea de Turism Feroviar din cadrul CFR, ca şef al Trenului Regal, şi a publicat şi o istorie a mocăniţei.
„Nu ştiu dacă sunt artist, poate nu fac decât un exerciţiu de admiraţie pentru cei din jur”, spune Ioan Astăluş, care a mai făcut metaloplastie şi pictură de diverse tehnici. „Şase luni mi-a luat să fac _____________________
dăltiţe din ac de seringă pentru recordul mondial, a celei mai mici corăbii într-o sticlă, de 16 mm”; a mai scris Luceafărul şi imnul ţării pe beţe de chibrit. În 9 mai 2014, Ioan Astaluş a luat parte la “Ziua Europei” sărbătorită la Viena. Este vicepreşedinte al postului „RadioTv Unirea” din Wiener Neustadt, principalul organizator al spectacolului, alături de Ioan Godja, preşedinte a Cercului Cultural Româno-Autriac. Aici a avut expoziţia de miniaturi şi grafică, a fost premiat cu Diplomă de Excelenţă, de către doamna Silvia Davidoiu, ambasador al Ambasadei României de la Viena.
Prezenţe culturale româ-neşti în capitala Austriei
Viena, ca fostă capitală de mare imperiu mai păstrează ţinuta şi eleganţa de odinioară şi, ca oricărei capitale ce se respectă, pune în prim-planul vitrinei, frumuseţile ei. Indiferent dacă e vorba de parcuri, clădiri sau muzee, capitala Austriei atrage ca un magnet vizitatori din toate colţurile lumii. Nimic nu e la voia întâmplării, totul este riguros planificat, într-o
51
ordine şi exigenţă tipică. Nimic din spiritul vienez nu a fost schimbat în decursul veacurilor şi nici nu se întrevede vreo schimbare, chiar dacă la nivelul conştiinţei europene „mutaţiile” sunt evidente.
Comunitatea
românească, redusă ca număr, comparativ cu alte ţări ca: Italia, Franţa sau Spania, beneficiază de un tratament corect şi onest, fără avantaje sau fără discriminare. Politicile sociale austriece sunt de luat în seamnă şi de transpuse şi pe pământ românesc.
Dincolo de o introducere sentimentală, se cuvine a preciza faptul că, de „Ziua Europei” sărbătorită de comunitatea româneaască din Austria, în parcul Bohemian Prater, la „Poarta Maramureşană”, a fost prezent primarul sectorului X, Favoriten, din Viena. Acest lucru spune mult, mai ales că au fost prezenţi la manifestare şi un grup de artişti din România, de la Şebeş, Fra-ta, Cluj-Napoca şi Luduş.
Întreaga sărbătoare s-a desfăşurat sub semnul prieteniei şi veseliei. Dansurile populare şi cântecele au plăcut publicului spectator iar standurile cu cărţi, cu
obiecte tradiţionale şi populare, cu sculpturi în aer liber, cu expoziţii de grafică şi fotografii au întregit rotundul manifestării. La loc de cinste au fost cei de la Muzeul particular de tradiţii şi obiceiuri populare, „Poarta de sub Feleac”: Gheorghe şi Rodica Căpuşan, Paul şi Voichiţa Turc, Lucian şi Sonia Crişan-Lupa, Cosmin şi Cristina Rus, care au făcut dovada nu doar a talentului de păstrători ai folclorului autentic dar şi de inimoşi dăruitori ai acestuia.
Merită menţionată
prezenţa cu lucrări de artă fotografică a artistului Ciprian Cenan din Zau de Câmpie şi a foarte tânărului artist plastic, de doar 9 ani, Vlad Gherman din Gheja. Ei au primit aplauze la scenă deschisă. De asemenea, poeţii: Mariana Moga de la Sebeş, Sandu Cătineanu din Bonţida, Jeni Voina, Cornel Udrea au participat la expoziţia de carte, unde a fost prezentată şi cartea Gabriellei Costescu „În numele busuiocului”.
Participarea mea la aceste evenimet, nu poate decât să mă facă mândru că românii sunt bine primiţi oriunde, iar eu sunt mândru că sunt român.
IOAN ASTĂLUŞ
Poeţi mureşeni
Neşterse clipe Petrecute alături de membrii cenaclului “Artur Silvestri” din Cluj Din clipele ce-mi plac atât de mult Cum ar putea, mereu să îmi rămână Secvenţial la îndemână Fără rostirea timpului trecut? Şirag sclipind de bucurie, Pe roata unui titirez Înfăşurat peste un miez Ce poartă amintirea vie Mustiind de slova-n calendare, Într-un context precum e Clujul, Neistovindu-se-n răbojul Indiscutabil de valoare.
Glasul muntelui Luna pare-a sta pe gânduri Încreţind un nor pe frunte Socotind parcă-n răstimpuri Doruri adâncite-n munte, Lunecând sonor spre stele Ţes momentul de poveste Nunţii cerbilor şi cele Mai frumoase nopţi celeste.
DORIAN MARCOCI
52
DE PESTE OCEAN
Aproape de cer Jumătate cer, jumătate piatră, Harpă a naturii Învăluită în nori - Ce aproape e cerul de noi... Pădure de veghe şi aripa dor Şoaptele apusului Căzut într-un somn, În care lumina îşi caută fior. Drum spre Atlantic, drum spre Pacific Gândurile curg spre aceleaşi cărări. Urcuşuri abrupte – treptele vis Piatră de piatră şi destin de destin Insule albe-tăcute aşteaptă Primăvara promisă-n adânc La întâlnirea cu zarea, Într-o scurtă paradă Delicată şi mândră e floarea. O altfel de primăvară Primăvara vine Ca o reculegere Năvalnic vine
Cu hohote de ploi La porţile visului Încă alb. Primăvara vine Fără un răgaz Pentru lacrima îngheţată. Vine cum venea altădată Şi altfel Pe sufletul răscolit Nu mai cresc Tulpinile firave. Primăvara vine Şi ia forma Străinelor albii Din amintirea zăpezilor Răsar timid firele de iarbă Cu miros de acasă. Dansul clepsidelor goale Poate ar trebui să-ţi scriu Despre mine şi despre timpul Când mă scăldam În livezile toamnei. Poate ar trebui să ştii Cât de multe aveam să-ţi spun – Îmi strângeam cuvintele din iarbă Până când poemele Şi-au făcut linii adânci în palmele mele. Poate ar trebui să te caut Dincolo de albastrul promis Coboară amintiri pe alei Tumultul clipei Şi dansul clepsidrelor goale. Corespondenţă – E mail Dear Gabriella Am parcurs fără să intenţionez revista ta frumoasă despre frumos. Sunt foarte plăcut impresionat . Dă-mi şi mie o temă pentru casă să scriu un articol pe o anumita temă - ceva de suflet, de vindecare, de ridicare etc. Domnul să fie cu tine.
Nicu Butoi, Loma Linda, California Buna Gabriella, multumesc mult inclusiv pentru invitaţie. Felicitări şi bafta mai departe. Am plecat mai repede pentru că trebuia să îl iau pe Marc de la grădiniţă. Lansare revistei a fost un eveniment reuşit si foarte plăcut. Mai aştept invitatii similare. Oliviu Marian O, da!! am primit Creneluri . Îţi multumesc frumos, frumos.Tare bine lucrata revista ta! Felicitări. Mai povestim. o serara faină, Mel Melania Cuc
Salutări de la Reghin cu cele mai bune urări! Să aveţi un an 2014 plin de realizări, cu sănătate şi bucurii. Mulţumesc din suflet pentru revistă. Am "răsfoit-o", dacă se poate spune aşa, fiind în format electronic, apoi am salvat-o, să o pot citi pe îndelete când am mai mult timp liber. Felicitări pentru munca depusă şi pentru funcţia pe care o deţii. Mult succes în continuare. Dacă ai şi primele numere ale revistei, te rog să mi le trimiţi să am colecţia completă, de asemenea să-mi trimiţi şi numerele viitoare. Cu consideraţie şi prietenie, I. Roşca, Jan 15 at 9:15 PM Stimata d-na Gabriella Costescu, Am primit revista “Creneluri sighişorene” pentru care vă felicit şi, fiind la început de an, vă doresc ca Noul An să vă aducă sănătate, bucurii şi cât mai multe împliniri sufleteşti! SALUTI ET LAETITIAE! Sărutări de mâini! Dorin Bălteanu Băile Herculane
53
Către 2/11.03.2014 Consiliul local Sighişoara Subscrisa Asociaţie literară “Creneluri sighişorene”, cu datele de identificare arătate în antetul prezentei,, prin reprezentant legal Costescu Gabriella Monica, formulez prezenta: CERERE Solicităm acordarea titlului de “Cetăţean de onoare” scriitorului Lazăr Lădariu, la împlinirea vârstei de 75 de ani, pentru contribuţia adusă la promovarea culturii sighişorene, a valorilor naţionale, pentru umanismul operei sale literare, pentru activitatea pe tărâm social, politic, cultural. Ataşîm datele bio-bibliografice care susţin solicitarea noastră. Cu deosebit respect vă mulţumim, Preşedinte
Costescu Gabriella Monica Curriculum vitae
LAZĂR LĂDARIU, ziarist, redactor-şef al ziarului „Cuvântul liber” din Târgu-Mureş • Născut la 25 martie 1939, Idicel-Sat, judeţul Mureş • Părinţii : Mihail şi Fironica - ţărani
• Clasele I-VII : Idicel-Sat şi Ideciul de Sus • Liceul „Al.Papiu Ilarian” - absolvit în 1957 • 1957-1958 - profesor suplinitor la Urisiul de Sus • 1958 - în urma examenului de admitere, student la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj- Napoca • 1963- absolvent al Facultăţii de Filologie • 1963-1969 - asistent universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu - Mureş, actuala Universitate „Petru Maior” • 1970-1975 - corespondent judeţean la ziarul satelor „Satul socialist” • august 1975- redactor la ziarul judeţean „Steaua roşie”, şef de rubrică la „Probleme cetăţeneşti”, până în 26 decembrie 1989 • 26 decembrie 1989 - până în prezent – redactor-şef al cotidianului „Cuvântul liber” • a publicat peste 15.000 de articole • colaborări cu grupaje şi pagini de poezie în revistele „Vatra” , „România literară” , „Steaua”, „Tribuna” etc. • Poezii traduse în limbile germană, engleză, rusă, maghiară, sârbă, albaneză Cărţi apărute: 1969 - „Mureş, pe marginea ta…” (împreună cu dr. Serafim Duicu) - folclor poetic; 1983 - „Caietul debutanţilor” (volum colectiv la Concursul de debut, apărut la Editura „Albatros”) - versuri; 1984 - „Râurile se întorc la izvoare” (Editura „Sport Turism”) - carte de reportaj; 1985 - „Câmpuri cosite de ceaţă“ (Editura „Dacia”) - versuri; 1985 - „Epopeea de pe Mureş” (volum colectiv, împreună cu dr. Grigore Ploeşteanu şi Vasile T. Suciu), în revista „Vatra”, „Documentele continuităţii”; 1986 - „Cartea Mureşului” (volum colectiv), (Editura „Eminescu”) - carte de reportaj; 1986 - „Doar lumina deasupra” (Editura „Eminescu”) - versuri; 1991- „De pe celălalt mal” (Editura „Columna”, Târgu - Mureş) - versuri; 1992 - „Starea de veghe” (Editura „Columna”, Târgu - Mureş) versuri; 1994 - „Dimineţi fără coloane” (Editura „Tipomur”, Târgu -Mureş) - versuri; 1995 - „Planete pentru iscoade albe” (Editura „Tipomur”, Târgu - Mureş) - versuri; 1996 - „Transilvania din suflet” (Editura „Tipomur”, Târgu - Mureş) - publicistică; 1997 - „Ieşirea din iarnă” (Editura „Tipomur”, Târgu - Mureş) - versuri; 1999 - „Zăpezi dilematice” (Editura „Tipomur” Târgu - Mureş) - versuri; 2000 - „Prezent!” (Editura „Tipomur”, Târgu Mureş) - publicistică; 2001 - „Onomastica ierbii” (Editura „Tipomur”, Târgu - Mureş) - versuri; 2002 - „Veghe cu fluturi” (Editura „Tipomur”,
54
Târgu - Mureş) - versuri; 2003 - „Furată, trădată mereu…” (Editura „Tipomur”, Târgu - Mureş) - publicistică; 2004 - „Vânătoare de umbre” (Editura „Tipomur”, Târgu - Mureş) -versuri; 2005 - „Sub norii de plastic” (Editura „Dacia”, Cluj - Napoca) - poezii. 2006 - „Litaniile cerului” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş) - poezii; 2007 - „Trecerea râului” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş) - poezii; 2007 - „Trei decenii de poezie”, antologie în limbile română, maghiară şi engleză; 2008 - „Martor” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş) – publicistică; 2009 - „Vâslele timpului” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş) – antologie de poezie alcătuită de Mariana Cristescu; 2009 - „Naşterea umbrei” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş) – poezii. 2010 - „Plăcuta zăbavă” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş) – publicistică literară. 2011 - „Pentru credinţă, neam şi ţară” - ASTRA mureşeană - împreună cu Mariana Cristescu (Editura „Nico”, Târgu-Mureş) – memorialistică; 2012 - „Memorii. File de jurnal. Confesiuni” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş), memorii, jurnal; 2013 - „În numele adevărului” (Editura „Nico”, Târgu-Mureş), publicistică; 2013 - „Memorii. File de jurnal. Alocuţiuni parlamentare. Confesiuni.” (Editura „Nico, Târgu-Mureş), memorii, jurnal. • Prezent în „Arcade” (Editura „Ardealul”), antologie din poeziile membrilor • În anul 2005 i s-a decernat „Premiul de Excelenţă şi Diploma” Asociaţiei Scriitorilor, filiala Târgu - Mureş pentru întreaga activitate literară. Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Mureş. • În ziua de 15 ianuarie 2013 i s-a decernat „Diploma de Excelenţă culturală” şi placheta „Eminescu”. • Ca o recunoaştere a meritelor literare, pentru cărţile de poezie şi de publicistică „Câmpuri cosite de ceaţă”, „Planete pentru iscoadele albe”, „Prezent!”, „Sub norii de plastic, „Litaniile cerului” „Trecerea râului” a primit premiul Asociaţiei Scriitorilor din Târgu - Mureş. • Despre cărţile apărute, au avut aprecieri favorabile critici şi istorici literari, scriitori şi ziarişti, precum Laurenţiu Ulici, Alex. Ştefănescu, Cornel Moraru, Gheorghe Perian, Constantin Sorescu, Constantin Crişan, Cristian Stamatoiu, Cristian Livescu, Ştefan Melancu, Nicolae Băciuţ, Mihai Sin, Zaharia Sângeorzan, Gellu Dorian, Iulian Boldea, Adrian Popescu, Vasile Dan, Gheorghe Mocuţa, Traian T. Coşovei, Constantin Cubleşan, Valentin Marica, Mariana Cristescu etc.
• _______________________________________ De asemenea, a fost distins cu premii ale Uniunii Ziariştilor Profeşionişti. • Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti. • A fost deputat PUNR, în legislaturile 1992-1996 şi 1996-2000, în Parlamentul României. • Membru al delegaţiei române, din partea Camerei Deputaţilor, la Adunarea Parlamentară a Cooperării Ecomomice a Mării Negre. • Membru al Comisiei pentru Cultură, Arte, Mass - Media a Camerei Deputaţilor. • Vicepreşedinte al Partidului Unităţii Naţionale Române. • Preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI. • „Cel mai apreciat şi influent jurnalist mureşean din presa scrisă” în anii 2003, 2005, 2006 şi 2008, declarat în cadrul Galei „Omul anului”. • Consilier judeţean PUNR-PSD ales în anii 1996, 2004, 2008. • „Târgumureşean de onoare” – 2005. • „Cetăţean de Onoare” al municiupiului Târgu-Mureş. • „Cetăţean de onoare” al localităţilor Deleni (Ideciu de Jos) şi Urisiul de Sus (Chiheru). • Distins cu „Diploma de excelenţă” şi „Fibula de la Suseni”, cea mai înaltă distincţie judeţeană. • Pentru merite deosebite în domeniul culturii şi cel social-politic: „Medalia 90 de ani de la Unirea din 1918” şi „Medalia Universităţii «Petru Maior» din Târgu-Mureş. • Premiul special „Rekord - Ambasador”. • „Cetăţean de Onoare al Culturii”, distincţie şi diplomă acordate de Grupul de presă „Ambasador”. • Peste 100 de diplome (de excelenţă şi de onoare), premii pentru promovarea culturii naţionale, a valorilor spirituale şi tradiţionale româneşti, pentru profesonalism şi perfomanţe jurnalistice, pentru activitatea depusă spre binele comunităţii, pentru respectul şi cinstirea limbii române. • Preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI.
55
REFERINŢE CRITICE • „...autorul acestei cărţi face parte din acea categorie de oameni, din ce în ce mai rară, care cred cu tărie în literatură, în cartea adevărată ce reprezintă pentru ei un obiect aproape sacru.” („Gânduri la o carte”, Mihai Sin, Steaua roşie, 14 iulie 1984) • „Luciditatea poetului sancţionează efemerul, vulnerabilitatea fiinţei, creează recursuri de o puternică angajare în destinul existenţei şi naturii. Verbul lui L.L. are duritatea diamantului, şi memoria păstrează setea de a cuceri galaxia realului. Pentru aceasta, L.L. refuză limbajul de circumstanţă, întemeindu-şi o sintaxă lirică proprie.” (Zaharia Sângeorzan, Cronica nr.40, 4 octombrie 1985)
• „Cu toată discreţia sa, el se defineşte ca o personalitate cu fibre tari, imposibil de răsucit şi de rupt. Această modestie trainică, incoruptibilă, mai rezistentă decât orice imperialism al eului, îl integrează de altfel în spaţiul spiritual ardelenesc: îl integrează, totodată, în harta sigură a valorilor poeziei noastre contemporane, unde nu este deloc uşor să ocupi un loc distinctiv.” (…) „În obişnuitul său stil enunţiativ, poetul descrie scene zguduitoare, în care recunoaştem ceva din vântul de nebunie care străbate vizuinile coşmareşti ale lui Hieronymus Bosch”. (Alex Ştefănescu, Prefaţă la cartea „Câmpuri cosite de ceaţă”, Editura Dacia, 1985, pag.7) • „Ferit de o asemenea nostalgie, el inventează o suprarealitate continuă şi de un miraculos aparte. Absolut nici o secvenţă nu poate fi raportată fotografic la o asemenea realitate”; „Lazăr Lădariu e un hermetic, dar în sensul originar al noţiunii”; „Imaginaţia lui Lazăr Lădariu e de o eleganţă fastuoasă. Ideea, parabola, eticul se exprimă la el prin reprezentări de o concreteţe insinuantă”; „Urmându-l îndeaproape pe Heidegger, poetul, care se recomandă „multiplicatul pe toate cărţile de vizită ale duminicilor”, scrie o poezie a autenticităţii obţinute prin trăirea paroxistică a grijii (Sorge) şi a angoasei existenţiale (Angst), în faţa Neantului…” (Şcoala de poezie de la Târgu-Mureş – „Ontologie existenţială”, Constantin Sorescu, Suplimentul literar şi artistic nr. 42, 20 octombrie 1985) • „Poetul este aşadar un vizual, atât în tehnica de „versificaţie”, cât şi în raporturile cu lumea, cu realitatea exterioară”; „...la un moment dat poetul introduce legile unui alt simţ, un fel de simţ interior, care îl ajută să sesizeze, dincolo de cotidian, o suprarealitate...”; „O notă particulară a poeziei lui Lazăr Lădariu este tocmai această conjugare a faptului real cu cel imaginar, ducând
la îmbinarea frecventă a sarcasmului cu oniricul şi coşmarescul” (,,Pictopoezia”, Gheorghe Perian, Vatra nr.8, 20 august 1985) • „Lirica lui Lazăr Lădariu mi se pare tensionată între cei doi poli, tradiţionalism şi modernism într-un mod cu totul particular. Tradiţionalist în insistenţa în care se opreşte asupra unor teme, el este absolut modern în expresie.” („Câmpuri cosite de ceaţă”, Nicolae Băciuţ, Steaua roşie, 13 iulie 1985) • „Lazăr Lădariu rămâne un înzestrat născocitor de peisaje simbolice elaborate minuţios, în care se contemplă pentru a se înţelege mai bine pe sine." (Adrian Popescu, Steaua nr.12, decembrie 1985) • „«Câmpuri cosite de ceaţă» conţine o poezie a universului domestic, a gestului anodin, a familiarului devenit, prin obsedanta frecvenţă şi prin enormitatea detaliului, agresiv, copleşitor.” („ Un tradiţionalism funciar”, Vasile Dan, Orizont nr.41, 11 octombrie 1985) • „Dacă singurătatea pare să fie linia de orizont a existenţei poetului, tensiunea lui principală e spre abolirea acesteia prin mijlocirea Cărţii, a poeziei în ultimă instanţă, deşi conştiinţa că şi asta e o vanitate, o iluzie consolatoare, nu lipseşte”: („Din departe în aproape”, Laurenţiu Ulici, România literară nr.44, 31 octombrie 1985) • „Spaţiul liric pe care şi-l adjudecă poetul, printr-o modestie seniorială, este unul al originalităţii fireşti, care nu trebuie demonstrată, ci doar savurată. Deci, poezia lui Lazăr Lădariu este, în drumul ei dinspre cuvânt şi realitate spre semn şi realitate secundă, un demers cartezian. Prin el se acordă credit raţionalismului şi eticii cristalizate în spiritul principiului primordial: poezia”; „Fiindcă noi nu ne putem rosti simultan pe ambele planuri, aşa cum o face poetul, trebuie să numin întâi un termen căruia hazardul îi hotărăşte întâietatea: neosuprarealismul îi este foarte apropiat poetului ca bază de releuri spre suprarealismul clasic sau spre pop-art”; „Variantele de combinare ale acestor elemente sunt alese cu discernământ spre a crea o lume coerentă, printr-un vers cu simţ spaţial”. („Calea spre poezie”, Cristian Stamatoiu, Tribuna nr.20, 15 mai 1986) • „Poezia lui Lazăr Lădariu surprinde tocmai ratarea naturalităţii, a elementelor de stabilitate ale lumii, care îi dădeau făgăduinţa veşniciei - iarba, rouă, petalele, pietrele, păsările, melcii, fructele, toate destăinuindu-şi în târziul secolului stigmatul pălirii, al ofilirii şi degenerării”. („Şarpele dormind în iarba înţelegătoare”, cronică la „
56
Câmpuri cosite cu ceaţă”, Cristian Livescu, Cronica nr.11, 14 martie 1986) • „Rareori am avut senzaţia - pe care am resimţit-o sigur citind acest al doilea volum de versuri al lui Lazăr Lădariu - de linişte, de tăcere, care se aşează în spaţiul poemului, construindu-1 încet, fără zgomotul produs de aglomerări lexicale obositoare”; „Dar «tentacular» şi ostentativ, poetul nu ne apare niciodată, cel puţin în cuprinsul acestei remarcabile culegeri, care stă sub semnul şoaptei, al armoniei ce se sfiieşte de propria ieşire în lume.”; „Lansat cu ani în urmă de strălucitul creator cu adevărat multilateral, care a fost Romulus Guga, Lazăr Lădariu a răspuns acum din plin speranţelor ce s-au pus în poezia lui...”; „...autorul acestor câmpuri poetice... cosite de orice redundanţe, pare a nu se simţi, câtuşi de puţin, stânjenit de «pacea criticii» din jurul lui”. („Învingătorul în aşteptare”, cronică la „ Câmpuri cosite de ceaţă”, Constantin Crişan, România literară nr.36, 4 septembrie 1986) • „«Păcălelile» lui Lazăr Lădariu dau tonus nou în spaţiul poeziei ce se scrie la noi cu seriozitate de către poeţii, aşa-zis aparţinând unei promoţii ce gravitează în jurul începutului deceniului nouă.”; „Greu, însă, sunt de depistat influenţele, asimilate şi răsfrânte în poezie cu dibăcie, efortul de a forţa originalitatea fiind minim, acesta ţinând de formaţia şi talentul deosebit al poetului.” („ Un debut matur”, Gelu Dorian, Caiete botoşănene nr.9, septembrie 1986) • „Dintre poeţii formaţi în jurul revistei „Vatra”, Lazăr Lădariu se distinge prin seriozitate şi profesionalism. El a intuit poate cel mai acut rostul creaţiei ca formă a rezistenţei spiritului la abandonarea în anonimat”; „oricât de solemn ar fi discursul poetic, impecabil condus de la primul vers, se acumulează în subtext o stare de nelinişte subtil reprimată. Este mai ales spaima de absolutul morţii, a curgerii misterioase a timpului. Propriu-zis poetul nu-şi disimulează trăirile, dar unele texte abia aşteaptă să explodeze”; „Şansa poeziei lui Lazăr Lădariu este de a se menţine mereu în acest elan spre echilibru şi acumulări de substanţă. Autorul se impune, mai cu seamă după ultimul volum, drept una din vocile originale, distincte, ale poeziei noastre contemporane”. („Poezia lui Lazăr Lădariu”, Cornel Moraru, Vatra nr.3, martie 1987) • „În noul său volum de poezii, „Doar lumina deasupra” (Editura Eminescu, 1986), Lazăr Lădariu păstrează, în general, particularităţile de expresie pe care critica literară le-a menţionat cu ocazia debutului său. Se arată atras în continuare de metaforele surprinzătoare şi îndrăznelile de imaginaţie, izbutind uneori să trezească uimirea
cititorului…”; „Iată, deci, cele trei linii de evoluţie stilistică ale poeziei lui Lazăr Lădariu: tradiţionalismul, hermetismul şi expresionismul”. (Gheorghe Perian, Familia nr.11, noiembrie 1987) • „Ca majoritatea poeţilor debutanţi în volum în deceniul pe care l-am început, şi Lazăr Lădariu vine în (sau înspre) poezie cumva maturizat spiritual, «pus la punct» cu «tehnica» poeziei de ultimă oră"; „În afara unor (poate inevitabile) puncte de întâlnire cu colegii de «generaţie», există câteva linii personale în acest nou volum de poezie al lui Lazăr Lădariu. Linii personale care-l individualizează şi care-l propun unei evoluţii ulterioare ce poate reţine justificat atenţia.” („În aşteptarea poeziei”, cronică literară la „Doar lumina deasupra”, Ştefan Melancu, Steaua nr.2, februarie 1987) • „Critica literară (Alex Ştefanescu, Laurenţiu Ulici, Zaharia Sângeorzan, Adrian Popescu, Constantin Crişan, Constantin Sorescu, Vasile Dan, Gheorghe Perian, Gellu Dorian, Cristian Stamatoiu etc.) a semnalat elemente care definesc locul şi originalitatea poeziei lui Lazăr Lădariu după cartea sa de debut.”; „Obsesiile sale poetice circumscriu un univers de coerenţă simbolică.” („Doar lumina deasupra”, Nicolae Băciuţ, Steaua roşie, 17 ianuarie 1987) • „Tragicul se arată şi aici, vocea poetică fiind un Ulisse al unei întoarceri relative, trimiţându-ne din insula lui Circe mesajele singurătăţii sale. Părăsirea ei înseamnă un fel de moarte, la care cu greu te încumeţi, dar pe care acest Ulisse şi-o pregăteşte ca un veşnic gospodar de la confluirea apelor, spunând: «Într-o zi şi eu am să plec într-acolo».” („Pe insulă cu Circe”, recenzie la „Doar lumina deasupra”, Cristian Stamatoiu, Tribuna nr.27, 2 iulie 1987) • „Actul privirii, centrul vital al alchimiei sale, mijloceşte comunicarea cu sferele înalte, ultimele, ale mereu amânatei revelaţii, privirea prelungeşte într-un fel contemplaţia...” („În limbajul inocenţei...”, Gh .Mocuţa, Orizont nr.20, 15 mai 1987) • „În acest fel, versurile lui Lazăr Lădariu, fără a se uita în «ariergarda» experienţelor sale poetice, au faţă de context o detaşare calmă, o relaxare care nu este expresia izolării, ci a delimitării unei identităţi dobândite prin acumulări răbdătoare.; „Sub masca sentenţioasă, sub euritmia versului se ascunde o criză în care, ca într-o montură de aur, străluceşte ca o lumină rece spaima nefiinţei.” („Între zăpadă şi cer”, Traian T. Coşovei, Suplimentul literar-artistic nr.15, 11 aprilie 1987)
57
• „Poezia lui Lazăr Lădariu pare a fi proiecţia compensatorie a unui eu liric scindat, aflat într-o patetică şi mult stăruitoare clarificare de sine. Există mai multe straturi de realitate în fiecare poem, cu treceri adesea bruşte de la unul la altul; un fel de căderi succesive abrupte, o mişcare inversă de implozie interioară şi restrângere severă a spaţiului poetic exterior. Stăpânit de himera imaginarului, poetul e încercat, în acelaşi timp, de impulsul deliteraturizării. Un impuls blând şi el, cu totul dezarmat în faţa ironiei, dar şi a fascinaţiei scrisului elegant, de o frumoasă distincţie intelectuală.” (Cornel Moraru, „Poetul”, „Cuvântul liber”, 26 martie 1995) • „Spre bucuria mea, Lazăr Lădariu, dornic parcă dintotdeauna să fie om al cetăţii, a înţeles că nu trebuie să renunţe la poezie. Sau mai bine zis n-a putut să renunţe, poezia urmărindu-i destinul, făcând corp comun cu el. Pentru mine, în primul rând el este un poet şi abia apoi urmează celelalte. Pentru alţii, care au criterii valorice, lucrurile stau probabil altfel. «Viaţa merge cu mâinile ridicate», spune într-o poezie Lădariu. Şi cine s-o înţeleagă mai bine decât poetul? Nu orgoliul «de a rămâne», de «a lăsa un semn» e cel mai important, ci nevoia dintotdeauna de a înţelege ce se întâmplă cu noi. Există întrebări pe care şi le pot pune doar poeţii, chiar dacă nu dau şi un răspuns.” (Mihai Sin, „La noi se mai scrie poezie”, „Cuvântul liber”, 26 martie 1995) • „Prima observaţie pe care ne-o impune poetul este extrema densitate, vibranta concentrare a gândirii, a universului meditaţiilor sale lirice (...); „e limpede că Lazăr Lădariu îşi scrie numele în seria celor mai robuşti poeţi importanţi din generaţia lui.” (Constantin Crişan,„O cronică tardivă: efigia învingătorului”, „Viaţa românească” nr. 11-12, 1996 ) • „Lazăr Lădariu are bine însuşite lecţiile de estetică ale generaţiei lui Nichita Stănescu, ale unor poeţi „de atunci”. Ele s-ar traduce prin: limbaje neîncifrate în adins, prin infuzia secvenţională de idei, prin sugestii pilduitoare, prin aşezarea discursurilor în tipare metrice care să fluctueze după anumite nivele în sus, adică să atingă semnificaţii (…). În concluzie, un volum de talent şi cultură care-l distinge pe Lazăr Lădariu şi-l identifică în actuala lirică, tot mai aglomerată de intruşi şi piţărăi ai momentului, desfoliat în concretism.” („Echivalenţe lirice”, „Sub norii de plastic”, Marian Barbu, Trăind printre cărţi, volumul V, editura „Sitech”, 2005) • „Poet al gravităţii existenţiale, al tristeţii şi melancoliei de a fi, dar şi al interogaţiilor cu tentă morală asupra condiţiei omului dintotdeauna şi de acum, Lazăr Lădariu îşi dovedeşte, şi prin acest
volum, vocaţia sa lirică incontestabilă” (…); „versurile lui Lazăr Lădariu din acest nou volum se impun prin gravitatea lor, constant alimentată de o adevărată poetică a melancoliei ce se străvede, ca întru-un palimpsest, în relieful înfiorat al poemului” („Poetica melancoliei”, Iulian Boldea,„Cuvântul liber”, 7 ianuarie 2006) • „Recenta carte de versuri a lui Lazăr Lădariu poartă un titlu semnificativ, ceva ce relevă din timbrul ei, tulburător şi melancolic, oracular şi grav totodată, dar şi din substratul etic ce alimentează multe din piesele de rezistenţă ale volumului „Litaniile cerului” (…). Carte a unei voci lirice mereu în alertă, „Litaniile cerului” se înscrie între realizările cele mai reprezentative ale poetului Lazăr Lădariu”. (Iulian Boldea, „Litaniile cerului”, „Cuvântul liber”, 9 ianuarie 2007) • „Astfel, noua carte a lui Lazăr Lădariu este esenţială în biografia sa literară, ca imbold pentru regăsirea sinelui prin mântuire. Poetul este aici căutătorul de mărgean pur (…) în periplul dinspre ieri spre sfârşitul de lumi, cu rănile nevindecate ale unui destin ce amplifică lacrima în plâns existenţial”. („Litanii, sub prima ninsoare”, Valentin Marica, „Cuvântul liber”, 4 ianuarie 2007) • „Profesiune de credinţă, volumul „Martor” a fost scris şi adunat ca să nu se uite! Pentru că... „iertăm, dar nu uităm!”– spune Lazăr Lădariu. Pentru că „Istoria neamului nostru a fost un şir nesfârşit de suferinţe şi umiliri, de revoltă şi oprimări. «Ne-a fost Cel Sfânt tărie», am ţinut piept tuturor vicisitudinilor şi am dovedit tuturor răutăţilor că rădăcina adâncă a Neamului, din ogorul românităţii, poate fi răsucită uneori, dar este greu, imposibil chiar, de rupt. Ne-au stat drept argument şi chezaş, întotdeauna, continuitatea, vechimea noastră şi dăinuirea aici, în Ardeal, pe moşia strămoşilor şi a moşilor noştri”. („Lazăr Lădariu – Martor”, Mariana Cristescu, „Cuvântul liber”, 29 decembrie, 2008) • „Litera şi spiritul publicistului îşi găsesc temei în intensitatea subiectului, acuitatea lui, straturile lui de adâncime, nevoia de dezbatere, promptitudinea argumentelor, lipsa ambiguităţii şi a tonului deceptiv, dar şi în vigoarea frazei. Martor este cartea publicistului treaz, consecvent, care ştie să anunţe calea binelui, să dezvăluie pericolele inconştienţei şi ale abdicării de la morală, să prevadă, salutar, cel puţin cu o secundă mai repede, convulsia răului, în „învolburată vreme”; imprimând o direcţie în scrierea editorialului, a articolului de atitudine, a comentariului de fond din paginile cotidianului Cuvântul liber.” („Lazăr Lădariu, Martorul… Note la volumul „Martor”,
58
publicistică, Editura Nico, 2008, prof. dr. Valentin Marica, „Cuvântul liber”, 31 decembrie 2008) • „Lazăr Lădariu face parte din galeria jurnaliştilor care şi-au respectat condiţia impusă în uzul deontologic de Ion Luca Caragiale: „cinste şi gramatică”. Editorialele sale sunt pledoarii pentru verticalitate, moralitate, normalitate. Lazăr Lădariu e o instanţă imparţială, mereu de partea adevărului, oricât ar supăra în stânga sau în dreapta. Martor ar putea fi considerată nu doar o carte importantă pentru biografia lui Lazăr Lădariu, ci şi un manual de jurnalism. Un model de implicare a jurnalistului în viaţa de toate zilele, „câine de pază” la realitatea care scapă adesea din lesă. Cred, cu convingere, că în publicistică, pentru mureşeni, Martor e cartea anului.” („Când ziarul devine carte”, Nicolae Băciuţ, „Cuvântul liber”, 6 ianuarie 2009) • „Poemele lui Lazăr Lădariu circumscriu efigia unui poet conştient de capacitatea cuvântului poetic de a rosti adevăruri grave şi simbolice ale vieţii şi ale morţii, ale binelui şi ale istoriei, ale lucrurilor simple şi ale sacralităţii (…). Câteva teme esenţiale structurează creaţia lui Lazăr Lădariu: istoria, singurătatea, timpul, moartea, cu avatarurile ei (noaptea, frigul, străinul, cenuşa), teme pe care vocea lirică le modelează firesc şi grav, într-un stil enunţiativ şi sobru, nu lipsit de tonalităţi liturgice sau de timbrul solemn al parabolei şi alegoriei (…). Lazăr Lădariu descifrează semnele istoriei şi ale lumii, dar şi sensurile propriei interiorităţi, în versuri tensionate şi tragice, vibrante şi elegiace totodată, în tonalităţi ale urgenţei şi patosului, mărturisindu-şi, încă o dată, încredere în credinţa, în forţa proprie de a mântui lumea de efemer şi precaritate”. („Urgenţa poeziei”, Iulian Boldea, „Cuvântul liber”, 25 martie 2009) • „De peste 50 de ani scrie poezie Lazăr Lădariu, îndrăgostit incorigibil de verbul limbii române. A trecut prin şcoala de Filologie clujeană (…), a făcut gazetă, a făcut politică, a albit niţel, dar pasiunea pentru poetică nu l-a părăsit (…). Lazăr Lădariu e un truditor pe ogorul poetic al limbii române înspre a înţelege, a spune, a mărturisi, a scrie. Poezia lui Lazăr Lădariu e cântare tăcută, neliniştită, întrebătoare. E taină, adevăr şi ecou.” (Lazăr Lădariu”, în Amfiteatrul cu poeţi”, Mioara Kozak, „Cuvântul liber”, 25 martie 2009) • „Alex Ştefănescu, bunăoară, în prefaţa volumului „Câmpuri cosite de ceaţă”, Editura Dacia, 1985, p.7, îl numea pe „Lazăr Lădariu personalitate cu fibre tari, imposibil de răsucit şi de rupt, integrată în harta sigură a valorii poeziei noastre contemporane”. Cornel Moraru, în numărul din martie 1987 al revistei „Vatra”, îl numea pe Lazăr
________________________________________Lădariu o voce distinctă a poeziei noastre contemporane, prin seriozitate şi profesionalism. Dintre poeţii formaţi în jurul revistei „Vatra”, consemna Cornel Moraru, „Lazăr Lădariu a intuit poate cel mai acut rostul creaţiei ca formă a rezistenţei spiritului la abandonarea în anonimat”. („Poetul nepedepsit cu prăbuşirea”, Valentin Marica, „Cuvântul liber”, 28 ianuarie 2009) • „Valoarea omului se măsoară după greutăţile biruite de el”, spunea Voltaire, şi dacă ar fi să îl credem pe cuvânt, atunci, cu siguranţă, valoarea lui Lazăr Lădariu ar trebui să mai înalţe încă o culme în lanţul carpatin al Patriei române (…). „Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi te vor declara nebun. După acea, vor încerca să te compromită. Într-un târziu vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate astea, vei fi un om mare!” - Mahatma Gandhi. („Miel alb, sufletul meu…”, Mariana Cristescu, „Cuvântul liber”, 28 martie 2009) • „Cantitativ, Lazăr Lădariu n-a publicat nici mult, nici puţin. A publicat atât cât a simţit nevoia să se rostească neforţând niciodată nota, nefiind grăbit în a tipări cărţi, decât atunci când a considerat că ele dau în pârgă, pot ajunge la cititori în aşa fel, încât autorul să comunice şi să se comunice. Pentru că poezia lui Lazăr Lădariu este, înainte de toate, o radiografie a sinelui (…) Instanţe critice autorizate, de la Alex Ştefănescu la Laurenţiu Ulici, au recunoscut în timp valoarea poeziei lui Lazăr Lădariu. („Vămile poeziei”, Nicolae Băciuţ, „Cuvântul liber”, 31 martie 2009). • „Poet ce transcrie, în versuri grave, solemne, fără a fi retorice, tristeţea fragilităţii şi melancolia tăcerii, interogând articulaţiile ontice ale condiţiei omului dintotdeauna, Lazăr Lădariu e un poet care stă de veghe la neliniştile, întâmplările şi neîmplinirile lumii, înregistrând paloarea lucrurilor şi fiinţelor pe care el le întâlneşte pe retina sa robită culorilor, formelor şi înţelesurilor lumii” (Iulian Boldea, „Convorbiri literare” nr.5, 2012).
59
al Corneliei Jinga Hetrea Din suma de preocupări a Corneliei Jinga Hetrea, scrierea de poezii reprezintă o latură complementară picturii. Nu un apendice, nu o excrescenţă crescută supărător la locul îşi în timpul nepotrivit. Înflorescenţa poeziei dă picturii sale un sens. Lucrul în faţa şevaletului este o altfel de materializare a poeziei. Aşadar, prin mijloace diferite, aceiaşi faţetă, o faţetă a feţei sale din interior, developată, din preaplin de sensibilitate. Însăşi autoarea spune despre „vârful penelului meu de poet” (Herghelia de greieri), aşa cum mărturiseşte şi pendularea benefică între poezie şi pictură, ca sens în viaţă, aş spune eu, şi împlinire: „Într-o pădure,/ m-a sărutat un izvor,/ de-atunci,/ cu limpezimea lui/ scriu poeme/ cu prospeţimea lui,/ colorez florile...” (poezia „Odată”). Aşadar, „Ut pictura poesis...” , cum a spus Horaţiu la începutul versului 361, din „Artă poetică”. Volumul de versuri „Proexistentă”, Ed. Nico, Tg. Mureş, 2014, căruia eu i-aş fi spus mai degrabă „Războiul de ţesut vise” (care este şi titlul unei poezii), continuă tematic volumele anterioare de versuri ale autoarei, având cuvântul, sub toate aspectele, ”cureaua de transmisie” între Divinitate şi lumea ternă, unde amintirile ocupă un loc prim. Uneori, ea însăşi se vrea, cuvântul...”ce exprimă adevărul”. Fără semnul de întrebare...eminescian. „Şi gândul mă îndeamnă/ să fiu şi eu cuvânt/...”, spune autoarea încă din mottoul de la început de carte, cuvântul fiind şi o formă regăsire: „Să nu mă laşi să rătăcesc/ şi chemă-mă-n cuvinte/...” (poezia „Rătăcind”). Şi chiar dacă
majoritatea acestora sunt în notă de tristeţe, faţă de „Marea Trecere”, ele, şi cu ele, Cornelia Jinga Hetrea îşi aşterne un drum inefabil al visului: „Cuvintele plâng,/ unul peste celălalt,/ răsărind ciorchini/ cu boabe brumate,/ parfumând trecerea” (Crochiu). Mânuirea acestuia este o probă şi de delicateţe, necesară, pentru a nu strica echilibrul fragil al lumii: „Cuvântul,/ mai calcă desculţ,/ să nu strivească/ liniştea/ ce piere...”(Bune şi rele). La persoana întâi singular, aceasta dezvăluie şi scopul, dar şi curăţenia sufletească investită în acest scop: „...zămislesc nemuriri/ în albe cuvinte” (Sârg). Tatăl ei, bunicul, moşii, fratele şi mai ales mama sunt reperele cele mai dragi, de care aminteşte cu nostalgire, şi chiar cu durere: „De vorbă stau/cu cei ce-au plecat/ din prispa de durere” (poezia „Mâini de durere”), afinităţile cu cea care i-a dat naştere fiind evidente: „Mamă, îţi plăcea să scrii scrisori...” (Scrie, mamă!). Sau: „...şi-n sălaş, pe-o rază,/ mama citea poeziile mele” (Trecerea peste coline). Autoa-rea are un mesaj şi pentru cel ce-i duce sângele mai departe: „Copile, nu voi pleca de tot...” (poezia „Caută-mă!”). Uneori, simte că scrisul nu-i aparţine în totalitate. Spune aceasta: „îngerii scriau/ tot ce
muritorilor/ ar trebui să transmit...” (Luna nebună). Totuşi, nădejdea toată o are şi o găseşte în Bunul Dumnezeu, pe care îl invocă ori de câte ori simte nevoia protecţiei divine: „Doamne,/ când cu tine de vorbă stau,/ nu-i aşa că în palme mă ţii?/...” (Din clopot de chemare). Sau: „...eu te caut, Doamne,/ şi-n lacrimi de cerb,/ ce grundul din ape-l dezmiardă/,...” (poezia „Suflete de poeţi”). Sau: „Doamne,/ nu lăsa să piară,/ lacrima de omenie...(...)...... Pune, Doamne, al tău har/ să ne fie ziua miere...” (Rugăciune). În mâinile Domnului, Cornelia Jinga Hetrea se simte „infinită”, deşi, spune ea, „mocnind în adâncuri,/ viaţa mea se subţiază” (Firesc). În volum mai apare şi toam-na, anotimp predilect al tristeţii, apărând de asemenea, în diverse contexte, şi alte cuvinte cheie ce crează înţelegerea rostului lumii şi a mersului ei. Între penel şi hârtia de scris, caută şi (parcă) găseşte mântuire în lumea terestră. Totul sub am-prenta Divinului: „cu toamna încerc să mă-mpac,/ dând strofei veşmânt cald...”(Urâta toamnă); „Lacrimi înmuguresc/ în apa sfinţită/ a Bobotezei,/ înălţând trup de cuvinte/ în rugăciune...” (Apa Sfinţită a Bobotezei); „Aş putea ţintui timpul/într-o ramă,/ rugăciune/ pentru ce-a rămas,...” (Timpul Rugăciunii). O carte de poezie trebuie citită şi mai puţin...povestită. Cartea de poezie povestită poate fi un preambul al cărţii de poezie citite. O stârnire de apetit şi chiar o invitaţie. Vă invit, aşadar, să citiţi cartea Corneliei Jinga Hetrea. Ca să nu rătăciţi prea mult în prozidia vieţii concrete de zi cu zi, excesiv de pragmatică. RĂZVAN DUCAN
60
Sighişoara a găzduit între 26-28 iunie 2014, Festivalul Internațional de Balet cu Competiție și Gală (FIBS), eveniment major din cadrul platformei Sighișoara – Patrimoniu Cultural Viu – ediția de vară, iunie 2014.
Obiectivul proiectului este lansarea unui Festival Internațional de balet clasic și contemporan, pentru tineret, adresat elevilor și absolvenților de la liceele de balet din țară și din străinătate, școlilor și cluburilor de amatori ai acestui gen artistic, ca eveniment de anvergură care să contribuie semnificativ la promovarea identității spirituale a unui centru cultural și istoric, atragerea unui mare număr de spectatori și turiști, pasionați de acest gen artistic.
Trei oameni de suflet au reuşit să facă echipă datorită unei motivaţii comune: promovarea şi susţinerea artei coregrafice, balentul – graţia pe poante, o elevată expresie a sufletului uman.
Carmen Siminie, director artistic – Sibiu, Florinela Anca Vasilescu manager – Sibiu şi Adrian Popa preşedintele Asociaţiei “Pro Cultura” de la Sighişoara, care, are convingerea că acest festival este “o filă dintr-o poveste eternă şi fascinantă”, au făcut din acest spectacol ceva mirific şi fascinant, au reuşit cu
satisfacţie să bucure întradevăr spectatorii. Un concurs pe secțiuni și gală, cu caracterul spectaculos și atractiv al manifestărilor cu o valoarea a premiilor de 5.000 euro.
Au participat 61 de concurenţi din România, Bulgaria şi Republica Moldova, iar juriul a fost format din personalităţi notorii: Doina Moga Belmore, – preşedinte, România, Liana Dorina Iancu – coregraf, România, Nina Mazur – critic de teatru şi balet, Germania, Magdalena Călugăru Klarr – coregraf – Austria, Marian Rădoi – balerin, Bucureşti, Carmen Siminie – dorector artistic şi Ovidiu Daniel Matei – psiholog Sighişoara.
Joi, 26 iunie şi vineri, 27 iunie au fost programate competiţiile, iar spectacolul de gală a avut loc sâmbătă, 28 iunie. Invitați în Gală au fost artiști din România, Japonia, Serbia, Australia și Republica Moldova.
Intrarea la festivalul găzduit în sala Casei de Cultură “Mihai Eminescu” s-a făcut pe un covor roşu întins de la intrarea din stradă până în curtea interioară, unde, s-a amenajat un coktail fusion. Mese înalte învelite în mătase albă, tinere costumate în fustiţe din tul ca balerinele, au făcut primirea oaspeţilor, adevărat spectacol de premieră. Buchete de trandafiri şi liliac alb, lumânări şi panglici frumos aranjate au fost aşezate până la urcare în sala pe a cărei scenă lucioasă trona un
buchet imens din flori combinate cu liliac alb.
Prezentatorii galei, A. G. Billig şi Florin Zegrea de la Radio Romania 3Net din Bucureşti, au fost în ton cu graţia balerinilor participanţi, oferind celor 300 de spectatori sighişoreni, o impecabilă şi de clasă prezentare.
Balerinii care au evoluat pe scenă, au demonstrat că baletul, integrat în domeniul artei frumosului, este mai mult decât o dezvoltare armonioasă a corpului. Este dansul care urmăreşte exprimarea nonverbală a eleganţei, a emoţiilor, a gândurilor şi frământărilor omeneşti prin limbajul trupului. Baletul este spectaculos prin fiecare pas nou învăţat, fiecare piruetă, ridicatul pe poante în ritmul muzicii, conferă şi o educație artistică deosebită dar și educarea voinței, a autocontrolului, a încrederii în forțele proprii şi posibilitatea controlării emoțiilor.
Ca orice spectacol, alături de teatru, operă şi film, baletul este în strânsă legătură cu termenul de catharsis, care înseamnă purificare, curăţare a sufletului şi a conştiinţei. Astfel, cei ce privesc tema pusă în scenă se identifică cu personajele, cu acţiunea şi evadează din monotonia sau nebunia şi aglomeraţia vieţii de zi cu zi, căutând o metodă de a-şi legitima faptele sau gândurile, sau de a privi o poveste ce şi-au dorit-o pentru ei.
Câştigătorii Competiţiei de Balet FIBS
61
2014, pe categoroii de vârstă au fost:
9-12 ani: Locul III- Abridan Miriam, locul II Doboş Luca, locul I- Eregep Anays.
13-16 ani: locul III-Gabor Andreea, locul II- Brunhuber Severin, locul I – Ionescu Diana.
17-25 ani: locul III- Marcova Olga, locul II – Barbosa Dafne. Locul I Gonzales Ada.
Premiul special: Russu Vladimir.
Categoria 9-12 ani : Obreascu Ariana, Panite Ana Maria.
Categoria 13-16 ani: Ioneac Raluca, Agarici Monica.
Categoria 17-25 ani: Gologan Bianca, Stetenco Vadim.
Premiul special “Claudia Avachim” a fost oferit de fundaţia “Elan” celui mai tânăr concurent Doboş Luca.
Înmânarea premiilor a fost făcută de membrii juriului, primarul Sighişoarei Ioan Dorin Dăneşan, Alina Aldea consilierul primarului şi Luminiţa Tcacenco.
La finalul spectacolului a avut loc un recital al laureaţilor locurilor I, din cele trei categorii de vârstă dar şi reprezentaţii exceptionale ale invitaţilor speciali, solişti ai Teatrelor de Balet sau Operelor din Bucureşti, Sibiu, Cluj Napoca, Chisinau si Novi Sad: Anastasia Homitchi, Elliot Bourke şi Ayaka Nagai, Robert Enache şi Reina Yagura, Anastasia Homitchi şi Mihai Cersac, Vasile Dan Haja şi Izabela Jura.
Spectacolul și grația se pregătesc să facă parte din viața oamenilor din cetate, locuitori și pelerini. Fiecare pas, un pas de dans! Noutatea acestui spectacol ce înlătură rutina şi pe care Sighişoara o aşteaptă de acum în fiecare an.
Concomitent cu festivalul de balet, în cadrul platformei de evenimente Sighișoara – Patrimoniu Cultural Viu – ediţia de vară, s-au organizat ateliere interactive de studiu și expresie artistică cu tematică medievală pentru copiii și adolescenți, un târg de pâine și produse tradiționale de patiserie, precum şi o expoziţie de artă plastică.
Joi, 26 iunie, sub genericul “Ochelarii profesorului de istorie” au început o serie de ateliere tematice. Pe “Coridorul Doamnelor Bătrâne” de la urcarea în Cetate a avut loc un atelier – “Joc cu linii, culori și contur de cetate”, atelier de desen cu expoziții ad-hoc în aer liber, atelierul “Sunt ghidul Cetății!” – concurs de cunoștințe istorice. Atelierele de creaţie s-au desfăşurat în Turnul Fierarilor, temele fiind “Renașterea orașului meu” şi “Detectiv istoric: o zi din viața unui personaj din Cetate.”
Baletul este o arta apărută în perioada Renaşterii, sec. XVII când a fost înfiinţat Baletul Operei Naţionale din Paris. Perioada sec. XXI care continuă această artă, nu face decât să accentueze şi să suţină ideea că este o artă distinctă de mare rafinament. Tocmai din
acest motiv, sighişorenii vor deschide următoarele file ale acestui festival, care s-a dovedit vindecător sufleteşte, care ne aminteşte că sufletul omului are nevoie şi de aşa ceva, mai ales că, evoluţia tinerilor balerini pe scena de la Sighişoara a mai adus o cunună pe fruntea medievalei cetăţi.
Gabriella Costescu Redactor şef.adj. şi realizator emisiuni
RadioTvUnirea Sighișoara –
Patrimoniu Cultural Viu (SPCV) este o platformă de evenimente prin intermediul căreia se dezvoltă o strategie de promovare a patrimoniului cultural și imaterial într-o agendă cultural-educativă adaptată specificului site-ului UNESCO și comunității, prin care se susține diversificarea ofertei artistice, necesară activării turismului cultural, de evenimente, în completarea celui istoric. Un concept propus și organizat de Asociația Pro Cultura cu susținerea Ministerul Culturii și Primăria Municipiului Sighişoara, în co-producție cu TVR.
Echipa de suflet a acestui festival, trei oamnei de suflet care au stat la cârma întregii organizări, despre ei veţi putea auzi şi în emisiunea “Suflet de Ardeal” postată în arhiva RadioTvUnirea, radio partener al acestui Festival, prin grija domnului Ioan Godja din Austria, preşedinte al Cercului Cultural româno-austriac şi director al Radio TvUnirea.
62
RUGĂ Revarsă peste noi Părinte Potirul milei Demiurge Şi ispititei noastre minţi Redă-i evlavia primei ruge. Absolvă suflete ce ard În îngheţate trupuri Învie dragostea din noi Ce-a fost la începuturi. Dă-ne răbdare-n suferinţi Şi-ntremătoare crezăminte, De sub robia morţii Strămută scumpe oseminte. Şi cântăreşte cu răgaz A noastre fapte-nveninate, De putregaiul necredinţei Ne curăţeşte, Luminate.
Anda Marilena Voican 3 ian. 2014
__________________________________________________________________________________________________________________ Carmen Siminie, director artistic
Dragostea face minuni, iar apariția
pe scena evenimentelor de gen a Festivalului Internațional de Balet cu Competiție și Gală de la Sighișoara este un semn al dragostei pentru această artă. Prima ediție întotdeauna este cea mai grea, dar și cea mai provocatoare, fiind un moment de grație al comunicării și al susținerii pentru realizarea unui eveniment reprezentativ pentru toți cei implicați: concurenți, artiști, profesori, jurați și organizatori.
Florinela Anca Vasilescu, manager
Arta de a făuri evenimente s-a îmbinat
de această dată cu una din cele mai frumoase și elevate forme de expresie a spiritului uman, arta coregrafică, cea care adună într-un singur gest ideea și emoția într-un mesaj universal, traductibil în toate culturile lumii.
Vreau să mulțumesc tuturor celor care au crezut în echipa noastră și să urez mult succes participanților din prima Competiție Internațională de Balet de la Sighișoara.
63
Adrian Popa, președinte Pro Cultura
Fiecare festival are povestea lui.
FIBS 2014 este prima filă dintr-o poveste despre frumusețe și sensibilitate care se integrează perfect în povestea cetății Sighișoara. O poveste eternă și fascinantă. ____________________________________________________
Redacţia: Ana Munteanu Drăghici, Anda Voican, Marcela Rezeanu, Nicolae Codrea, Răzvan Ducan, Anca Maria Radu. Colaboratori: Oliviu Marian, Rareş Kerekes, Ana Ligia Grindeanu (SUA), Daniel Cepraga (Italia), Rudy Moca (Tg.-Mureş), Mariana Tămaş, Ioan Astăluş, Delia Stăniloiu, Cornel Mafteiu Parteneri: Centrul Cultural româno-austriac UNIREA, Asociaţia „Pro Cultura”, Şcoala Gimnazială „Zaharia Boiu”, SC „Hora” SA Reghin. e-mail: [email protected] telefoane: 0265772220 sau 0746461692 Tehnoredactare NICOLAE BĂCIUŢ _____________________________________________________________________________
Publicaţia bianuală de cultură şi artă, editată de ASOCIAŢIA LITERARĂ „CRENELURI SIGHIŞORENE”
