ECONOMIE 2015

7/25/2019 ECONOMIE 2015

http://slidepdf.com/reader/full/economie-2015 1/123

Şcoala Naţională de Studii Politicie şi Administrative Facultatea de Administraţie Publică

Studii universistare de licenţă

ECONOMIESuport de Curs / Conf.dr.Liviu C. Andrei

= 2015 =

7/25/2019 ECONOMIE 2015


2

Introducere Descrierea cursului

Cursul de Economie se adresează studenţilor din anul I ai Facultăţii deAdministraţie Publică (FAP) a SNSPA.

Cursul de faţă are drept scop înzestrarea studentului cu noţiunile de bază ale

economiei moderne contemporane, respectiv cu cele despre micro- şimacro-economie.

Cele două arii şi conceptele aferente sunt urmărite într -o ordine logică de percepere şi înţelegere. Concret, studentul va învăţa întâi despre funcţiile de bază ale economiei – producţia, costurile, cererea, utilitatea, oferta şibunăstarea – , apoi planul studiului se va schimba cu economia la scară – micro şi macroeconomia propriuzise.

Condiţionări şi cunoştinţe prealabile: Înscrierea şi parcurgerea cursului de faţă nu presupune obligaţia parcurgerii

prealabile a altor cursuri.

Organizarea temelor în cadrul cursului

Bibliografia necesară cursului poate fi procurată de la Biblioteca SNSPA,Biblioteca Centrală Universitară şi chiar Biblioteca Academiei de StudiiEconomice, Bucureşti.

Bibliografia urmează să fie şi defalcată pe fiecare dintre Modulele

componeente Cursul de Economie este alcătuit din următoarele module:

Modulul I. LECŢIE INTRODUCTIVĂ METODA GRAFICĂ ÎN STUDIULECONOMIEIModulul II FUNCŢIA DE PRODUCŢIE. PRODUCŢIA ŞI FACTORII DEPRODUCŢIE Modulul III CEREREA DE CONSUMModulul IV OFERTA ŞI ECHILIBRUL, VERSUS DEZECHILIBRUL PIEŢEI Modulul V ECONOMIA BUN ST RII Modulul VI MICROECONOMIE.TEORIA FIRMEIModulul VII INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE

Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs În ciuda cotiturii de după Revoluţie, economia este astăzi şi în România o

disciplină matură, iar în cazul de faţă se adresează studentului începător.

Fapt pentru care respectarea calendarului disciplinei este condiţia obligatorie.

Obligaţiile studentului se referă la (1) audierea conştiincioasă a cursurilor şi parcurgerea în paralel a bibliografiei; (2) prezenţa activă la seminar(contribuţia la rezolvarea aplicaţiilor); (3) completarea Caietului de Seminarcu aplicaţiile paarcurse şi rezolvate, plus prezentarea acestuia la cerereaconducătorului de curs şi/sau de seminar; (4) prezentarea la examenul oral,cu bilete conţinând subiecte atât din materia cursului, cât şi din cea aseminarului.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


3

Materiale bibliografice obligatoriiMaterialele bibliografice de bază sunt accesibile, cel puţin la Biblioteca SNSPA,

Biblioteca ASE şi Biblioteca Centrală Universitară. La ora acestor rânduri, ele suntaccesibile în marile librării şi în depozitul de carte al Editurii Economice din Bucureşti.

Principalele materiale bibliografice sunt:

(1) Andrei. Liviu C(2007): Economie, Editura Economică 2011 (2) Andrei, Liviu C. (2013): Basic Economics, LAP Lambert, Saarbrucken, 2013(3) Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992;(4) Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988(5) Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York. 1981(6) Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, Ediţia a III-a. PhilipAllan. New-York, Toronto, Sidney 1981(7) Manqiw, Gregory : Macroeconomics, Worth Publishers.Ediţia a II-a. 1994

Dintre care, primul şi al doilea oferă noţiunile de bază ale disciplinei economiei,la care studentul poate reveni pentru clarificări detaliate. Al treilea excelează pe metodagrafică în studiul economiei. Al patrulea revine cu o viziune conţinând mai mult demersmatematic. Cel de al cincilea conţine cam aceleaşi elemente cu precedentele, dar într -omanieră uşor contrasă. Ultimele două lucrări indică despărţirea studiului economiei, pecriteriul de scară deja menţionat mai sus, referinţa lor comună fiind economia SUA,încărcată de mari experienţe, ca şi de cercetare de nivelul premiilor Nobel.

Materiale şi instrumente necesare pentru curs Materialele folosite în procesul educaţional şi asigurate, în acest sens de

Facultate, sunt: (1) staţie de sonorizare; (2) laptop; (3) videoproiector şi (4)suport de curs.

Politica de evaluare şi notare Evaluarea studenţilor are loc în urma unui examen scris.

Elemente de deontologie academică Fraudarea examenului se va pedepsi în conformitate cu prevederile Cartei

Universitare şi cu deciziile Catedrei şi Consiliului Facultăţii.

Studenţi cu dizabilităţi

Suntem deschişi către astfel de situaţii, după cerinţele chiar ale normeloreuropene. Pot fi ajustate pretenţiile noastre în ce priveşte prezenţa la cursuri şiseminarii.

Strategii de studiu recomandate să se acorde toată atenţia cursului şi noţiunilor dezbăture la curs şi seminar;

să fie conştientizat accentul pe activitatea în timpul semestrului, în loculînvăţării exclusiv în perioada sesiunii,

7/25/2019 ECONOMIE 2015


4

să fie conştientizat locul disciplinei economiei în formarea viitoruluifuncţionar public, în locul căutării unei afinităţi (sau, dimpotrivă, a uneirepulsii) speciale în materie;

să fie audiat cu atenţie fiecare curs, în scopul înţelegerii atât pe de-a întregul,cât şi a detaliilor;

să fie parcurs materialul bibliografic, în urma audierii cursului şi în prealabil participării la seminar; să se încerce cele înţelese în materie de „prezenţă activă” la activităţile on-

line;

să fie astfel „bifată” activitatea la această disciplină, astfel disipând dintruînceput emoţiile la examinarea finală.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


5

Cuprins:Pag.

Modulul I. LECŢIE INTRODUCTIVĂ METODA GRAFICĂ ÎNSTUDIUL ECONOMIEI

6

Unitatea învăţământ 1. Funcţii. DefiniţieUnitatea învăţământ: 2. Grafice pe sistemul axelor rectangulareBibliografie

6727

Modulul II FUNCŢIA DE PRODUCŢIE. PRODUCŢIA ŞI FACTORIIDE PRODUCŢIE

Unitatea învăţământ 1. Funcţia şi factorii de producţieUnitatea învăţământ 2. Combinarea factorilorUnitatea învăţământ 3. Problematica costurilor de producţie Bibliografie

28

28303539

Modulul III CEREREA DE CONSUM Unitatea învăţământ 1. Definiţia cererii de consum

Unitatea învăţământ 2. Funcţia cererii Unitatea învăţământ 3. Utilitatea şi cerereaBibliografie

4041414652

Modulul IV OFERTA ŞI ECHILIBRUL, VERSUS DEZECHILIBRULPIEŢEI

Unitatea învăţământ 1. Oferta. Definiţie şi funcţieUnitatea învăţământ 2. Alte explicaţii asupra funcţiei restrânseBibliografie

53535561

Modulul V ECONOMIA BUNĂSTĂRII

Unitatea învăţământ 1. Specificul funcţiei bunăstăriiUnitatea învăţământ 2. Bazele studiului bunăstării: optimul de tip Pareto Unitatea învăţământ 3. Modelul dinamicUnitatea învăţământ 4. Conceptul de echitate. Echitate şi eficienţă înmodelul Pareto Unitatea învăţământ 5. Inegalitatea economicăBibliografie

63646472

737376

Modulul VI MICROECONOMIE.TEORIA FIRMEI

Unitatea învăţământ 1. CosturileUnitatea învăţământ 2. Profitul şi legea maximizării profituluiUnitatea învăţământ 3. Modelul concurenţei perfecteUnitatea învăţământ 4. Concurenţa imperfectă Bibliografie

777879818492

Modulul VII INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE

Unitatea învăţământ 1. Modelul clasic şi replica lui J.M. KeynesUnitatea învăţământ 2. Bazele Macromodelului John Maynard Keynes Bibliografie

94

95

99107

7/25/2019 ECONOMIE 2015


6

Modulul I

LECŢIE INTRODUCTIVĂ.METODA GRAFICĂ ÎN STUDIUL ECONOMIEI

Unităţi învăţământ:1. Funcţii. Definiţie 2. Grafice pe sistemul axelor rectangulareÎn acest modul, Luăm cunoştinţă de metoda de cercetare a economiei, proprie acestui suport de curs şiunei întregi categorii de manuale de economie actuale. Economia este văzută ca uncontext al corelaţiilor dintre fenomene şi procese de o anumită categorie, iar modelulacestor corelaţii este relaţia de tip funcţional. Scopul modulului: fundamentarea unui tip de înţelegere a bazelor economi ei, sugerând

în subtext că există şi alte modalităţi de abordare a obiectului de studiu . Obiective: (1) relaţia de tip funcţional în economie; (2) funcţia şi graficul (de tip)

rectangular; (3) funcţia mataematică şi funcţia economică; (4) varietăţi şi caracteristici alefuncţiilor .După parcurgerea acestei unităţi de învăţământ: / vom înţelege: Funcţia economică, expresie a cunoştinţelor generale despre funcţii Implicit, caracterul deschis al economiei către metodologia altor ştiinţe, în speţă ştiinţeleexacte şi în speţămatematica; Legătura dintre funcţie şi reprezentarea grafică, în mod simplificat şi fără apelul lacunoştinţe matematice aprofundate; / vom putea:Traduce un fenomen- proces economic în curbe şi puncte pe graficul rectangular; Invers, percepe descrierea unui fenomen- proces economic prin instrumentele şimijloacele grafice. _____________________________________________________________________

Economia este înţeleasă concomitent drept activitate, ştiinţă şi politică. Evoluămîn domeniul ştiinţei, în ce ne priveşte, mai precis al studiului economiei, iar criteriulfundamental sau obiectivul lucrării de faţă este cel de a face înţeles obiectul ştiinţei noastre. Pe scurt, dar şi în maniera cea mai semnificativă, vedem economia ca un studiual relaţiei (relaţiilor) între anume fenomene. Complexitatea relaţiei creşte odată cunumărul fenomenelor şi nu numai. Presupunem astfel, ca în schema următoare, relaţiaîntre un fenomen socotit determinant (A) şi un număr de alte fenomene, notate cumajuscule de la (B) la (I).

Pentru complexitatea aici redată a relaţiilor între fenomene matematica a elaboratnoţiunea de funcţie.

Unitatea învăţământ 1. Funcţii. DefiniţieÎn definiţie, funcţia presupune însă numai două mulţimi sau domenii în corelaţie.

O corelaţie pentru care mulţimea (A) (spre exemplu, ca în Figura I.1) este determinantă,astfel socotită domen iu de definiţie – domeniul detrminant -- , vizavi de (B), care este

7/25/2019 ECONOMIE 2015


7

domeniul în care funcţia ia valori (co-domeniu) -- domeniul determinat. În stricteţeaacestei logici, pentru oricare element (a), component al domeniului (A), va exista un singur corespond ent funcţional , (b), component al domeniului (B).

(A)

(B)

(C)

(D) (E) (F) (G) (H) (I)Figura I.1

Se înţelege astfel libertatea ca, pentru un anume (b) (B) să poată exi sta maimulţi corespondenţi funcţionali de partea domeniului (A). Totodată, dacă există, nu maimulţi, ci tot un singur corespondent (a) (A) al fiecărui (b) (B) apare ceea ce senumeşte caracteristica sau relaţia de biunivocitate a aceleiaşi funcţii, care coreleazădomeniile (A) şi (B) şi astfel corelaţia devine şi una reciprocă.

În ce priveşte studiul nostru, nevoile se limitează la aceste cunoştinţe matematice

despre mulţimi – şi la aceste câteva rânduri, şi este bine că este aşa.

Unitatea învăţământ: 2. Grafice pe sistemul axelor rectangulare Mai precis, putem adăuga la schiţa de idei deja formulată în paragraful anterior,

că domeniile pe care le considerăm deja funcţionale, (A) şi (B), pot include mulţimi denumere, iar aceste numere pot fi şi continui, aşa cum este mulţimea numerelor reale (R),sau cea a numerelor reale pozitive (R+), cele mai uzitate domenii în studiul economiei.

O primă observaţie, care se ridică odată cu aplicarea funcţiilor (matematice) înstudiul economiei este (cum bine am văzut deja) reducerea corelaţiilor fenomenologicespecifice la numai două domenii, (A) şi (B), în alternativa cărei reduceri am puteaconsidera corelaţia între domeniul (A) şi restul domeniilor (fenomenelor, dacă discutăm

pe Figura 1) (B-I). Metoda grafică – redusă astfel la graficul axelor rectangulare – va urma să

considere:(i) cele două domenii, Ox (înlocuind pe A) şi Oy (înlocuind pe B) pe cele două

dimensiuni ale planului;(ii) plus felul corelaţiei, figurat grafic în acelaşi plan printr -o mulţime de puncte, cu

coordonate perechi, puncte regăsind astfel elemente (numere) corespondente întremulţimile X (A) şi Y(B), ca în Figura I.2.

y

. yA .A(xA;yA). . .

O xA x. .

Figura I.2

7/25/2019 ECONOMIE 2015


8

Şi am exemplificat aici punctul A, oarecare, ca semnificând numărul (x A), inclusîn muţimea (X) şi corespunzător numărului (yA), inclus în mulţimea (Y).

Altă observaţie se leagă de faptul că, dacă considerăm lucrurile ca în Figura I.2 – şi astfel le vom considera de aici înainte --, mai apare detaliul după care cele douădomenii funcţionale nici măcar nu diferă literalmente între ele, ci ambele aparţin mulţimii

numerelor reale (R). Faptul este însă şi unul necontradictoriu, contrar aparenţelor, ca şiunul neesenţial, în partea interesului studiului nostru. Iar aceasta pentru că vom regăsi, înspatele aceleiaşi mulţimi numerice – desfăşurate pe două dimenisuni, adică pe abscisă(Ox/orizontal) şi pe ordonată (Oy/vertical) – de cele mai multe ori mărimi fizice diferite,corespunzătoare unui fenomen sau altuia.

2.1 Grafice, funcţii şi non-funcţii Continuând însă şi ideea notată la prima observaţie, metoda noastră grafică se

vede suferindă vizavi de studiul economiei, odată ce ea face apel la funcţiile şi graficelematematicilor analitice – şi este bine să ţinem seama şi de acest lucru încă de la plecare.Totuşi, mai este bine să realizăm – aici rupându-ne de canoanele matematicilor şi

matematicienilor – şi alte lucruri elementare, cum ar fi: Faptul că în studiul nostru cele două mulţimi, (X) şi (Y), pot fi văzute mai mult sau

mai puţin în raporturile de determinare de la (X) către (Y), şi nu invers. (Y) poate fitot atât de bine, la rândul său, determinant pentru (X). Iar dacă, spre deosebire de celearătate în Figura I.2, funcţia apare sub forma curbelor (adică locurilor geometrice,calitate decurgând din continuitatea punctelor componente), studiile noastre pot vizaşi ceea ce – plecând de la definiţie – matematica înţelege drept non-funcţie de (X) – Figura I.3/c.

Oy Oy Oy

f(a) f(b) f(c)

O Ox O Ox O Ox

(a) (b) (c)

Figura I.3

Astfel, dacă şi studiul economiei conţine rigoarea după care un fenomen este celdeterminant, totuşi domeniul de definiţie nu este totdeauna figurat pe abscisă, ci poate apare şi pe axa ordonatelor.

În următorul rând, aşa cum vom dezvolta şi în cele ce urmează, graficul din economiemai păstrează şi alte resurse în favoaarea extinderii studiului de la relaţia restrânsăîntre numai două mulţimi de elemente: (i) fie, prin calitatea sa de loc geometric, curba (funcţia) poate corespunde unui

singur număr, contabilizat într-o terţă dimensiune (Z, alta decât X şi Y);

7/25/2019 ECONOMIE 2015


9

Exemplu: costurile de producţie se exprimă, în ultimă instanţă, în unităţi fiziceaparţinând factorilor de producţie – adică capitalului (k), prin care înţelegemdeocamdată dotarea tehnică a producţiei, şi muncii (L), ca în Figura I.4. Ceea ce nu poate însă pierde din vedere expresia costurilor şi în unităţi monetare, unificatoare şifăcând comparabile unităţile fizice ale diferiţilor factori între ele. Pe de altă parte,

factorii de producţie au în vedere şi inter -substituţia lor (Modulul II), respectivmaniera în care o unitate de capital (k) este (poate fi) înlocuită de un număr de unităţide muncă (L) pentru a lăsa invariabil nivelul aceluiaşi cost total (C) – vezi FiguraI.4/a & b.

k C(a) (b)

k1 C1k A A

k1 kk B B (Z)

(Z)

O L A L B L1 L O L1 LFigura I.4

(ii) fie, având în vedere întregul itinerar determinant din Figura I.1 (la care astfelrevenim), o terţă determinare asupra corelaţiei între elementele lui (X) şi lui(Y) poate aduce “deplasarea” curbei – către stânga, respectiv dreapta, curegăsirea unei curbe perfect paralele, pe care coordonatele (Ox) şi (Oy) suntşi ele altele.

Exemplu: funcţia cererii unui bun oarecare, (x), adică (Dx), Modulul III, este

văzută ca o relaţie descrescătoare între cantitatea (oferta) de bun (x), (Qx), şi preţulaceluiaşi bun pe piaţă, (Px). Economiştii văd, de fapt, determinarea preţului asupracantităţii, în vreme ce uzanţa face ca (Px) să fie notat pe ordonată, iar (Qx) peabscisă. Cu toate acestea, indiferent care dimensiune variază, avem de a face cumişcarea de-a lungul curbei cererii – vezi Figura 5/a – între punctele A(Qa;Pa) şiB(Qb;Pb). Dacă însă are loc iniţial o creştere a venitului consumatorului (Y), iarvenitul consumatorului, ca mărime, nu este inclus în dimensiunile (domeniile)graficului, vom regăsi deplasarea curbei cererii către dreapta – vezi Figura I.5/b – respectiv inducerea de creştere atât pentru cantitate cât şi pentru nivelul preţului.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


10

P P

P A A (D) (D’) (D)

P A’ A’

P A A

P B B

O Q A Q B Q O Q A Q A’ Q(a) (b)

Figura I.5

2.2 Forma funcţiei Dacă, prin cele arătate, metoda grafică aplicată în economie se desparte de

matematică atât pe calea simplificărilor, cât şi pe aceea a plusului de concreteţe, totuşi săsubliniem simplificările care rămân ale noastre. Lăsăm astfel să se confunde metodagrafică cu graficele rectangulare, ca şi funcţia cu graficul care o reflectă pe planul axelorrectangulare. Graficul va reflecta, de aici încolo, puncte, curbe şi suprafeţe semnificative – aceeaşi ordine şi pentru inter -determinarea acestor componente. Curbele, ca şisuprafeţele, determinări ale punctelor componente, capătă forme, aşa cum vom dezvoltaîncontinuare.

2.2.1 Drepte şi non-drepte Suntem în faţa primei sub-împărţiri, care apare drept una de bun simţ vizionar –

astfel, criteriul nici nu mai merită numit – iar mai apoi una de substrat matematic evident.Evident, în planul axelor rectangulare, orice dreaptă – în altă expresie, funcţie rectilinie – apare ca o funcţie explicită de felul:

y = ax + b

iar implicită de felul:

mx + ny +p = 0

Stricteţea funcţiei rectilinii se vede, de cealaltă parte, adică de partea curbelor

propriuzise – funcţiilor non-rectilinii, în cealaltă exprimare – în faţa unei liste mai lungia tipurilor de funcţii (matematice), tipologie care urmează firesc o lungă discuţiematematică.

Studiul grafic al economiei urmează însă o altă cale decât cea matematică. Încazul de faţă, funcţiile rectilinii (dreptele) şi non-rectilinii (curbele) sunt considerate pe picior de egalitate , despărţirea între cele două categorii având loc pe cel puţin treicriterii mai interesante pentru economie (Tabelul I.1).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


11

Tabelul I.1Funcţii rectilinii şi non-rectilinii

NR. CRITERIU FUNCŢIA RECTILINIE NON-RECTILINIE

1. Variaţia legăturii între variabile Strânsă Relaxată

2. Panta (tangenta unghiului cu axele) Fixă Variabilă 3. Intersecţia cu axele Obligatorie Cazuală

y y

C

(f) (f) A

B

1 2 3O (a) rectil in ie x O (b) non-rectil in ie x

(dreaptă) (curbă propriuzisă)

Figura I.6 Forma funcţiilor

A pune pe picior de egalitate cele două tipuri de funcţii reprezintă, fără doar şi poate, o simplificare colosală din punctul de vedere al matematicii. Odată cu acest lucru,esenţa studiului economiei prin metoda grafică se fundamentează pe geometrie şivizualizare, mai mult decât prin explicitare prin formule matematico-analitice. Cu toateacestea, am putea zăbovi puţin asupra numai câtorva formalizări – cu atât mai mult cu cât

o facem numai aici, vezi Figura I.7.

2.2.2 Alte aspecte legate de forma funcţiilor În acest sub- paragraf discutăm despre ceea ce formează intimitatea studiului

grafic al curbelor – suplinind simplificarea faţă de viziunea matematică. Mai întâi, forma funcţiilor se conectează obligatoriu şi semnificativ la ceea ce se numeşte panta, respectivtangenta la funcţie. Înţelegem aici ambele semnificaţii ale tangentei (pantei): (i) valoric -- valoarea raportului între latura opusă şi cea alăturată, în cadrul triunghiului dreptunghic,o valoare crescătoare, odată cu unghiul propriuzis; (ii) grafic -- dreapta careintersectează curba (funcţia), într-un punct anume, în speţă, punerea în evidenţă aunghiului acesteia cu axa absciselor.

Panta apare:(i) crescătoare – punând în evidenţă corelaţia între mărimile (X) şi (Y) în creştere

concomitentă – respectiv descrescătoare – aspect care sugerează creşterea uneiadintre mărimi pe seama descreşterii celeilalte;

(ii) abruptă, respectiv lentă – indicând creşterea / descreşterea drept mai evidentă(aproape de verticală) sau mai lentă (aproape de orizontală).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


12

În rândul următor, apare un aspect legat tot atât de pantă, cât de forma curbelor,cel al consecvenţei sau inconsecvenţei în caracterul crescător sau descrescător al pantei, în translaţia acesteia de-a lungul (punctelor) curbei. Deosebim astfel curbele monotone -- care rămân crescătoare sau descrescătoare în totalitate – de cele nemonoton e – care prezintă, în puncte diferite, creşteri urmate de decreşteri şi-sau invers. Dreptele (funcţiile

rectilinii) formează chiar primul exemplu de curbe monotone, cu particularizarea că ele se prezintă nu numai monoton crescătoare sau descrescătoare, ci şi egal crescătoare-descrescătoare. Curbele propriuzise pot fi monotone, păstrânduşi creşterea saudescreşterea pe întregul parcurs, dar, spre deosebire de drepte, creşterea-descreşterea leeste, la rândul ei, crescătoare sau descrescătoare.

Figura I.7 Diverse funcţii non-rectilinii tipice

y y y

(f/a) (f/b) (f/c)

O x O x O x

(a) (b) (c)

y y

O x O x

(d) (e)

(a) Parabole: y = ax2+bx+c

(b) Curbă polinomială de gradultrei:

y= ax3+bx2+cx+d

(c) Hiperbolă dublă: ax2+by2 = 0

(d) Curbă exponenţială: y= ax

(e) Curbă logaritmică: y=logx a

În distincţia curbelor nemonotone de cele monotone operează de factodiferenţierea formalizărilor matematice, surprinsă mai sus în Figura I.7. Respectiv, un

7/25/2019 ECONOMIE 2015


13

singur tip de funcţii se expune grafic crescător -(şi)-descrescător – am numit funcţia polinomială

1. Specificul acestei funcţii se leagă şi de aspecte ce urmează, deasemenea,să le discutăm2.

Astfel, un al treilea aspect în ordine defineşte tot legătura dintre pantă şi formă,făcând-o într-un mod încă mai subtil – am numit aici convexitatea versus concavitatea

funcţiilor monotone. O curbă este convexă, când vârful (mai corect bombeul) ei este cătreorigine, după cum este concavă când acelaşi bombeu se prezintă în partea opusă originii.Convexitatea şi concavitatea indică modul în care evoluează panta monoton crescătoare /descrescătoare de-a lungul curbei. Respectiv, aspectul este important atât prin accelerareasau decelerarea creşterii, cât şi pentru funcţiile care indică substituţii între domenii.

De observat din nou că aceleaşi funcţii ne-monotone sunt – odată cu definiţia carele face succesiv crescătoare şi descrescătoare – şi succesiv convexe şi concave – amnumit din nou funcţiile polinomiale.

2.3 Alte aspecte ale funcţiilor Discutăm despre alte două aspecte, anume punctele important e şi dinamica

grafică. 2.3.1 Punctele importante Ordinea în care discutăm despre puncte importante ţine din nou de diferenţierea

metodei grafice de matematica analitică. Pentru cea din urmă, fiecare punct al curbei esteunul important. Pentru analiza pur grafică, dimpotrivă, interesează prioritar vizualizareacurbelor – sau ceea ce numim graficul abstract. Fapt pentru care operează şi a douadistincţie, aceea între curbele monotone şi cele nemonotone, apoi aceea între curbele careintersectează şi cele care nu intersectează axele. Însfârşit, intersecţiile se pot regăsi, nunumai cu axele, ci şi între curbe diferite.

Ca atare, regăsim pe grafice distincţia esenţială a puţinelor puncte importante,după cum prezenţa punctelor importante este una facultativă, pe graficele rectangulare destudiu al economiei.

În ce priveşte probelmele (aplicaţiile) de construcţie grafică, identificarea punctelor importante este prioritară trasării curbelor – ele vor funcţiona drept “puncte defixare” a acestora. Corespunzător, construcţia curbelor date drept lipsite de puncteimportante este una cu atât mai liberă de orice constrângere dimensională – cu excepţia, bunînţeles, a constrângerii date de forma curbei.

2.3.1.1 Intersecţiile şi non-intersecţiile Intersecţiile sunt, aşa cum este deja sugerat, de două feluri. De o parte,

intersectările axelor rectangulare, de cealaltă intersectările curbelor (funcţiilor) întreele – pentru situaţia curbelor multiple pe unul şi acelaşi grafic rectangular.

Intersectările cu axele (Figura I.9) sunt obligatorii cel puţin pentru drepte (curberectilinii), dar şi pentru alte curbe. Concomitent, este totuşi posibil ca dreapta să formezedouă intersecţii cu axele (cazurile uzuale), sau numai una, atunci când ea este paralelă launa dintre axe.

1 În redactare matematică: y (x) = a xn + bx(n-1) + …+ mx + n

2 Am numit aici, cel puţin: convexitatea versus concavitatea şi punctele importante.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


14

2.4 Alte aspecte ale funcţiilor Discutăm despre alte două aspecte, anume punctele importante şi dinamica

grafică. 2.4.1 Punctele importante

Ordinea în care discutăm despre puncte importante ţine din nou de diferenţierea

metodei grafice de matematica analitică. Pentru cea din urmă, fiecare punct al curbei esteunul important. Pentr u analiza pur grafică, dimpotrivă, interesează prioritar vizualizareacurbelor – sau ceea ce numim grafi cul abstract. Fapt pentru care operează şi a douadistincţie, aceea între curbele monotone şi cele nemonotone, apoi aceea între curbele careintersectează şi cele care nu intersectează axele. Însfârşit, intersecţiile se pot regăsi, nunumai cu axele, ci şi între curbe diferite.

Ca atare, regăsim pe grafice distincţia esenţială a puţinelor puncte importante,după cum prezenţa punctelor importante este una facultativă, pe graficele rectangulare destudiu al economiei.

În ce priveşte probelmele (aplicaţiile) de construcţie grafică, identificarea punctelor importante este prioritară trasării curbelor – ele vor funcţiona drept “puncte de

fixare” a acestora. Corespunzător, construcţia curbelor date drept lipsite de puncteimportante este una cu atât mai liberă de orice constrângere dimensională – cu excepţia, bunînţeles, a constrângerii date de forma curbei.

2.4.1.1 Intersecţiile şi non-intersecţiile Intersecţiile sunt, aşa cum este deja sugerat, de două feluri. De o parte,

intersectările axelor rectangulare, de cealaltă intersectările curbelor (funcţiilor) întreele – pentru situaţia curbelor multiple pe unul şi acelaşi grafic rectangular.

Intersectările cu axele (Figura I.9) sunt obligatorii cel puţin pentru drepte (curberectilinii), dar şi pentru alte curbe. Concomitent, este totuşi posibil ca dreapta să formezedouă intersecţii cu axele (cazurile uzuale), sau numai una, atunci când ea este paralelă launa dintre axe.

Or, din nou, diferenţa între dreptele ordinare şi cele paralele cu axele este deosebitde semnificativă – o dreaptă paralelă cu una dintre axe practic anjulează corelaţiafuncţională între domeniile (X) şi (Y); în vreme ce, fireşte, dreptele ordinare păstreazăcorelaţia cu specificul constanţei valorii acesteia.

Aspectul intersecţiei simple versus duble, de care am vorbit aici, este însă unulspecific dreptelor. În realitate, intersectarea axelor înseamnă altceva în termenii generalsemnificativi – ter meni prioritari faţă de forma curbelor în discuţia intersecţiei cu axele: (i) Intersectarea axei Ox este totuna cu anularea valorii de pe axa Oy(Y), respectiv cu

soluţiile ecuaţiei (Y=0). Aceste intersecţii se vor regăsi în puncte de coordonate(x) (soluţiile lui Y=0) şi respectiv zero – exemplu: A (a;0).

(ii) Dimpotrivă, intersectarea axei Oy echivalează anulării valorii de pe axa Ox (X),respectiv termenului (coeficientului) liber de (x) şi (y) din expresia matematică acurbei (funcţiei). Aceste intersecţii se vor regăsi în puncte de coordonate zero şirespectiv valoarea termenului (coeficientului) liber al funcţiei – exemplu: A(0;a).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


15

Figura I.8 Forme şi pante ale funcţiilor

y y y

(a)

O x O x O x(a1) (a2) (a3)

y y y

(b)

O x O x O x(b1) (b2) (b3)

Oy

(c)

O x(a) crescătoare (a1) dreaptă (a2)abruptă (a3)încetinită (b) descrescătoare (b1)dreaptă (b2) abruptă (b3) încetinită (c) crescătoare - descrescătoare

Semnificaţia grafică priveşte însă în altă parte. Dacă considerăm, ca în situaţiileuzuale, domeniul (X) drept determinant (exogen) faţă de (Y) determinat (endogen),atunci vom căuta în intersecţia cu axa Ox valoarea exogenei care induce anulareaendogenei, iar în intersecţia cu Oy pe aceea a endogenei neinfluenţate de exogenă.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


16

Y y y

O x O x O x

Figura I.9 Intersecţii cu axele

Intersectările inter - funcţii, la rândul lor, sunt atribuite exclusiv curbelor multiple,respectiv a două sau mai multe funcţii reflectate pe acelaşi grafic. Punctele (importante)de intersectare a funcţiilor se vor regăsi, fireşte, în coordonate (x;y) satisfăcând ambelefuncţii, practic egalând cele două expresii funcţionale, atât pentru (x) cât şi pentru (y).Într-o astfel de ordine, intersectarea axelor devine un caz particular al intersecţiilor inter -funcţii, în sensul în care funcţia dată (intersectată) este adusă la echivalenţa cu curbele y= 0, sau x = 0, după caz. Intersecţiile inter -funcţii identifică, uzual, puncte – identificate prin perechi de coordonate – de echilibru sau eficienţă.

Non- intersecţiile identifică situaţiile de comportament asimptotic. Curbele, laextremităţi, se pot apropia tendenţial de o dreaptă oarecare, respectiv de una dintre axe.Pot fi asimptotice chiar de ambele axe, dovedind comportament asimptotic la ambeleextremităţi. Regăsim în comportamentul asimptotic funcţii care tind către anumecoordonate, respectiv valori, fără însă a (putea) fi definite exact pentru acestea.Exemplele cele mai la îndemână ţin tot de raporturile faţă de axe. O curbă asimptoticăfaţă de Oy este, în ordinea logico-matematică în care am identificat intersectarea aceleiaşiaxe, una a imposibilităţii (matematice) a anulării valorii (x) exogenei; aceeaşi situaţie pentru anularea valorii (y) la asimptotica faţă de axa Ox. În limbaj matematic, funcţia nueste definită pentru intersectarea axei (axelor), respectiv în limbaj mai concret intersecţia(axei) nu are loc pentru valori finite ale acestei axe.

În Figura I.10(a), curba izocuantă (izo- producţie în materia factorilor capital /k şimuncă/L combinaţi) este prin definiţie asimptotică faţă de ambele axe – intersectareaaxelor ar fi însemnat ca o producţie să poată fi, realmente, sau complet automatizată(Ok), sau complet manuală (OL). În cazul (b), curba cererii faţă de preţ a bunului (x) arintersecta axa preţului (OPx) pentru un nivel finit al preţului care ar face bunul nevandabil, iar axa cantităţii (OQx) pentru o ofertă a bunului (x) capabilă să anulezeacestuia valoarea (preţul) pe piaţă etc.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


17

k Px

(Q) (Dx)

O L O Qx

Figura I.10 Non-intersecţii cu axele

2.4.1.2 Punctele de extrem (minim şi maxim) şi de inflexiune Acestea aparţin funcţiilor ne-monotone – în speţă, restrânse la expresia

polinomială (Figura I.11). y

O x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x

Figura I.11 Funcţie cu minime şi maxime (polinomială)

Care expresie conferă însă funcţiei, aşa cum am descoperit mai sus, dubla calitatede crescătoare-descrescătoare şi convexă-concavă.

Punctele de extr em sunt cele de maxim şi respectiv minim. Ceea ce identif icăcoordonate pentru care funcţia îşi schimbă panta crescătoare în descrescătoare (maxim),respectiv panta descrescătoare în crescătoare (minim)3. Punctele de infl exiune , decealaltă parte, aparţin în exclusivitate aceleiaşi categorii de curbe, iar coordonatele loralternează celor ale punctelor de extrem, atât pe dimensiunea Ox, cât şi pe cea Oy. Sunt acele puncte în care funcţia devine din convexă concavă şi invers.

Rudenia între cele două categorii de puncte importante este una care începe cu

situarea lor pe una şi aceeaşi curbă şi continuă cu descoperirea lor drept soluţii alederivatelor funcţiei – de ordinul întâi pentru punctele de extrem; de ordinul al dilea pentru

3 De observat, astfel, că maximele şi minimele:(i) nu identifică valori nedepăşite de aceeaşi funcţie, atât în partea superioară cât şi în cea inferioară; (ii) valorile maxime şi minime se referă exclusiv la dimensiunea de pe ordonată, independent de faptul

că aceasta identifică sau nu domeniul endogen.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


18

punctele de inflexiune4. Din Tabelul I.2 extragem astfel comportamentul funcţiei polinomiale.

Tabelul I.2Caracterizarea comportamentului funcţiei cu maxime şi minime

din Figura I.11

X x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7

y’(x) + + 0 - 0 + 0 y’’(x) + 0 - 0 + 0 -y(x) (0)& M(1) m(1) M(2)y(x) (0) & Cx I(1) Cv I(2) Cx I(3) Cv

Legendă:

-- funcţie crescătoare -- funcţie descrescătoare Cv – funcţie concavă

Cx – funcţie convexă I(i) – puncte de inflexiune, în ordinea (i) m – puncte de minim M (i) – puncte de maximm în ordinea (i) (0) – anularea valorii y(x) / intersecţia cu axa Ox

2.4.2 Dinamica grafică Este, în general, de două feluri:

(a) de-a lungul curbei date – dinamică indusă de variaţia exogenă a uneia dintredimensiunile date de axe. De o parte, dinamica pe una dintre dimensiuni induce

automat pe aceea a celeilalte dimensiuni, de cealaltă, această (deja) dublă dinamicărespectă regula dictată asupra configuraţiei curbei (Figura I.12).

(b) a curbei în întregime – dinamică indusă de variaţia unei terţe variabile. Curba “sedeplasează” în sensul în care ia naştere (pe direcţia deplasării ei) o altă curbă, perfect paralelă şi astfel paralelă şi izomorfă cu cea dintâi. După modul în care s-a exercitatdeplasarea curbei, astfel, fiecărui punct de pe curba iniţială îi va corespunde altul,aflat pe noua curbă.

4

Pentru o funcţie polinomială de forma: y = axn + bx(n-1) + …+ mx + n

derivata de ordinul întâi este de forma:y’ = na x(n-1) + b(n-1) x(n-2) + …+ jx + m

cu soluţii (y’=0) indicând coordonatele (x) – coordonatele (y) vor rezulta din introducerea soluţiilor (x) alelui (y’=0) în expresia (y).

Derivata de ordinul al doilea este de forma:y’’ = an(n-1) x(n-2) + b(n-1)(n-2) x(n-3) + …+ix + j

cu soluţii de (x) indicând coordonatele pe abscisă ale punctelor de inflexiune – coordonatele (y) aleaceloraşi puncte vor necesita introducerea aceloraşi soluţii (x) în expresia funcţiei (y).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


19

y

y A A

y B B

O x A x B x

Figura I.12 Dinamica de-a lungul curbei

Ceea ce necesită a adăuga faptul că funcţia redată aici prin curbă cunoaşte şi alteexogene decât ceea ce indică dimensiunile axelor. Astfel, de o parte, dinamica prindeplasarea curbei se abate de la regulile deplasării de-a lungul curbei în materie dedinamică a coordonatelor punctelor, de cealaltă, metoda grafică dobândeşte aici calitatearedării unei dimensiuni adăugate celor două deja explicitate pe axele graficului (FiguraI.13).

y

O xFigura I.13 Dinamica curbei în întregime

Concret, este deosebit de important ca, înspre exemplificare: curba producţiei pe termen scurt, redată în raport direct de factorii variabili (muncă

sau capital variabil, Modulul II), să poată fi văzută concomitent în legătură cucapitalul constant;

curba producţiei pe termen lung (izocuantă) să apară redată alături de dimensiunile

factorilor muncă şi capital tot pe graficul cu numai două dimensiuni (Modulul II); idem, nivelul costurilor să poată apărea şi el alături de reprezentarea sa directă în

unităţi ale celor doi factori de producţie (curba izocost, Modulul II); curba cererii, faţă de preţ, să poată fi studiată concomitent şi în raport de alte variabile(Modulul III) etc.Dinamica curbei în întregime se defineşte, în aceste condiţii, în directă legătură cu

ceea ce s-ar putea numi reprezentarea indirectă a terţei dimensiuni pe graficul plan (dedouă dimensiuni).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


20

2.5 Precizări finale, simplificări şi clarificări metodologice În cele de mai sus am pus bazele metodologice ale abordării grafice a

fenomenelor economice. Suntem, de aici încolo, capabili să înţelegem un grafic dejaconstruit şi să construim un grafic la indicaţii literale, după care să tragem concluziile cese impun. Am pornit de la premisele matematice ale chestiunii (metodei) noastre, apoi

ne-am despărţit de rigorile matematice. Această din urmă strategie – vezi aici:(i) despărţirea de expresia matematică a funcţiei;(ii) indiferenţa de principiu în situarea mulţimilor (X) şi (Y) în poziţia de

exogen/endogen;(iii) considerarea pe picior de egalitate a curbelor rectilinii (dreptelor) cu cele

curbilinii propriuzise (toate funcţiile matematice elementare);(iv) abstracţia de caracterul polinomial al funcţiilor cu puncte de extrem şi de

inflexiunea mers în favoarea a ceea ce oferă metodei grafice mai multă individualitate, rivalizândcu aceea a matematicii. Din perspectivă matematică, graficul se lasă calculat şi

determinat, în vreme ce din perspectivă vizuală el se personalizează, “explică” şi se lasăcitit, simplifică viziunea în favoarea observaţiei ştiinţifice, dar şi concrete şi astfelcorecte.

Ruperea de rigorile matematice îşi plăteşte preţul, printre altele, şi cu descoperireaaltor rigori, nu tocmai simple nici acestea. Iar lipsa rigorilor lasă să se descopere şi uneleimperfecţiuni, lipsuri şi limite, uneori inducând în eroare pe observator. Nicio metodă destudiu nu e perfectă, nici metoda grafică nu este.

Dar o certitudine rămâne pe partea favorabilă a lucrurilor. Dacă cel ce studiazăeconomia prezintă deficienţe, sau chiar “alergie”, la dezvoltările matematice – lipsuri totatât prezente la unii oameni de specialitate – el are totuşi o şansă. Am numit aicialternativa de a înţelege această specialitate după rigori (totuşi) ştiinţifice şi logice – respectiv altfel decât după expunerile tradiţionale din manualele de economie. Iar virtuţilemetodei grafice au şi făcut-o pe aceasta deosebit de aplicabilă în universităţileoccidentale.

Continuând însă ideea după care şi metoda grafică mai poate – fie şi princapacitatea ei vizionară – complica lucrurile pe alocuri, puţinele generalităţi ce le maiavem de adăugat aici se vor referi mai întâi la câteva operaţii simplificatoare, apoi lacâteva silogisme de principiu nelipsite instrumentarului observatorului. După toate acesteclarificări finale nu ar mai putea urma decât aplicaţiile propriuzise, cu particularităţilefiecăreia.

2.5.1

Precizări şi simplificări metodologico-grafice Ideea de la care pornim este aceea că un grafic expus corect este şi unul complet,

ân sensul în care acesta să conţină toate elementele, atât date (exogene) cât şi rezultate(endogene). Să facem însă o paralelă între acest studiu, destinat celor ce se iniţiază, şidemersul ştiinţei economice, în profunzimea cercetării ei. Din acest ultim punct devedere, să ne amintim că economia ca ştiinţă nu beneficiază de instrumentarul riguros şinu o dată direct al ştiinţelor exacte. Respectiv, îi rămâne apropierea de obiectul ei decercetare prin teorii şi modele. Modelul este simplificarea unei realităţi mult maicomplicate ca principiu şi realitate. El lucrează astfel în favoarea explicitării sale şiînţelegerii unei esenţe fenomenologice.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


21

Tot atât putem înţelege metoda grafică simplificând, prin sine-însăşi, aceeaşirealitate pentru a o explica. După care, grafica se simplifică şi pe sine-însăşi, în absolutacelaşi scop şi aceeaşi ordine. În lipsa a astfel de simplificări avansate, graficel e ar fiexpuse să devină complicate, greu de descifrat şi riscând să îşi piardă chiar propriul principiu de concepere.

2.5.1.1 Graficul abstract Subînţelege o limită a studiului grafic, după care:

în loc de a porni vreodată de la puncte de referinţă pentru a deduce forma şi felul funcţiei – ceea ce face obiectul unei discipline separate şi bine individualizate, amnumit econometria;

dimpotrivă, pornim de la funcţii de formă cunoscută, de specificitate şi rigoare tot atâtcunoscute în prealabil, şi suntem mai puţin interesaţi de dispunerea punctelor propriicurbei (coordonatelor exacte ale acestora).

Acesta este principiul aplicabil până la limita existenţei punctelor importante – veziintersecţii, non-intersecţii, puncte de extrem şi de inflexiune, ca în subparagr aful 3.3.1,

de mai sus.

2.5.1.2 Graficul “nord-est” A fost deja operată în cele mai multe dintre graficele exemplificative deja expuse

până aici. Este o altă simplificare mergând în profunzimea definirii domeniilor (X/Y), peaceeaşi mulţime a numerelor reale (R). Apoi ea ţine seama şi de situarea evaluăriloreconomice în valori pozitive, în partea lor covârşitoare, destul de rar negative. Tot în parte covârşitoare, deci, graficele noastre îşi vor defini axele pe mulţimea numerelorreale pozitive (R+).

2.5.1.3 Abstragerea intersecţiilor cu axele

Poate avea loc ori de câte ori aceste intersecţii sunt lipsite de conţinut şisemnificaţie concrete, în contextul aplicaţiei. Nu se confundă, bineînţeles, cucomportamentul asimptotic, respectiv cu non-intersecţia cu axele (Figura I.14), ciabstragerea operează asupra semnificaţiei intersecţiilor – a valorii endogeneineinfluenţate de exogenă (Oy), respectiv a valorilor exogenei care o anulează pe cea aendogenei ( vezi şi 3.3.1.1, de mai sus ).

y y

(fa) (fb)

O x O x(a) (b)

Figura I.14 Intersectarea axelor (a) şi abstragerea intersecţiei cu axele (b)

7/25/2019 ECONOMIE 2015


22

Implicit, această abstragere este înţeleasă în sensul în care, în acelaşi context alaplicaţiei, semnificaţia vizează alte aspecte. Limita aplicării acestei simplificări este datăde funcţiile pentru care intersecţiile cu axele sunt caracteristica esenţială – vezi exemplulhiperbolei concave pentru limita producţiilor (Modulul V).

2.5.1.4

Înlocuirea curbei propriuzise prin dreaptă Este posibilă pe acelaşi criteriu al eludării importanţei formei curbe a funcţiei – respectiv a relaxării legăturii dintre variabile, mai concret eludarea, ca neesenţială, asituaţiei în care o variabilă creşte /scade mai accentuat decât cealaltă (Figura I.15). Ideeaeste aceea că dreapta este mai lesne de observat şi de studiat atât grafic cât şi geometric şinumeric (matematic).

y y

(fa) (fb)

O (a) x O (b) xFigura I.15 Înlocuirea curbei propriuzise (a) prin dreaptă (b)

Limitele şi ale acestui tip de simplificare se fac simţite acolo unde, fireşte,convexitatea /concavitatea sau nemonotonia curbei, însoţită de identitificarea obligatoriea punctelor de extrem şi de inflexiune, sunt esenţiale.

2.5.1.5

Excepţii de la indiferenţa (X/Y) asupra domeniilor

Plecând de la indiferenţa asupra expunerii domeniului de definiţie pe abscisă şi acelui în care funcţia ia valori pe ordonată – procedură obligatorie în partea matematică – economiştii s-au obişnuit să noteze:

(i) cantităţile, pe abscisă; (ii) preţurile, pe ordonată; (iii) dimensiunea timpului pe graficele de timp, pe abscisă etc.

2.5.2 Câteva conexiuni şi corelaţii descriptive obligatorii Să vedem mai întâi Planşa I, recapitulativă pentru ceea ce am studiat în această

parte.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


23

Planşa I SINTEZA

studiului economiei cu ajutorul graficelor rectangulare

Nr.Ordine BAZADESCRIPTIVĂ DETALII COMENTARIU

I Felul reflectării curbe individuale

multiple

reflectare directă se cere concretizare(inaplicabilă graficului

abstract)

indirectă

matematic uncţii

nonfuncţii

(x)

II Forma dreaptă non- dreaptă tipică uncţii elementare

atipică monotoneIII Forma + panta crescătoare

descrescătoare

mixtă ne-monotone

IV Puncte importante intersecţii cu axele

inter- funcţii

non- intersecţ ii asimptote

puncte extrem min im-maxim

puncte in fl exiune numai pentru curbe mixte

După care putem însfârşit redacta conexiunile simple şi obligatorii, sub formaunui îndreptar elementar al studiului.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


24

Planşa II Îndreptar elementar al studiului grafic al economiei

(i) Curba rectilinie (dreaptă):

Obligatoriu monotonă şi prezintă pantă constantă Intersectează obligatoriu axele, afară de situaţia abstragerii intersecţiilor: Cu ambele axe – când funcţia este descrescătoare în cadranul NE Cu o singură axă – când funcţia este crescăroare, perfect elastică sau

perfect inelastică în cadranul NE (ii) Curbele (tipic) convexe (cadranul NE):

Un domeniu creşte în detrimentul celuilalt (curbă descrescătoare) Curbe tipice relaţiei de substituţie Domeniul care creşte prezintă creştere crescândă Domeniul care descreşte descreşte încetinit Intersecţia cu axele este mai puţin prezentă şi/sau relevantă

(iii) Curbele (tipic) concave (cadranul NE): Curbă descrescătoare – un domeniu creşte în detrimentul celuilalt Curbe tipice relaţiei de substituţie Caracteristici opuse curbeilor convexe, de-a lungul curbei, cu excepţia

pantei descrescătoare şi concretizărilor în substituţii Intersecţia obligatorie şi relavantă cu axele rectangulare

(iv) Curbe ne-monotone (mixte): Derivă exclusiv din funcţii polinomiale Prezintă intersecţii cu Ox, reale sau imaginare, după gradul polinomului Prezintă puncte de extrem (minime plus maxime) după gradul polinomului

minus unu Prezintă puncte de inflexiune după gradul polinomului minus doi Regulă importantă: un punct de inflexiune se asociază la două puncte de

extrem şi se trasează pe curbă între cele două puncte de extrem succesive Astfel, polinomul de gradul doi se redactează (parabolic) cu un singur

punct de extrem şi fără puncte de inflexiune

7/25/2019 ECONOMIE 2015


25

Planşa III Câteva tipuri de grafice exemplificative

Oy Oy Oy

(a) (b) (c)

O Ox O Ox O Ox

Oy Oy Oy

(d) (e)(f)

O Ox O Ox OOx

Oy Oy Oy

(g) (h)(i)

O Ox O Ox O Ox

7/25/2019 ECONOMIE 2015


26

Oy Oy Oy

(j) (k) (l)

O Ox O Ox OOxOy

(m)

O Ox

(a) Dreaptă crescătoare / intersecţii cu axele abstrase

(b)Dreaptă descrescătoare / intersecţiile cu axele abstrase

(c) Dreaptă perfect elastică (orizontală) (d) Dreaptă perfect inelastică (verticală) (e) Curbă accelerat descrescătoare (f) Curbă încetinit crescătoare (g) Curbă ăncetinit descrescătoare (h) Curbă descrescătoare-crescătoare (i) Curbă accelerat crescătoare (j) Curbă atipică, cu evoluţie în spirală dreaptă, convergentă (k) Câmp de curbe tipic convexe (hiperbole) descrescătoare, paralele (l) Curbă tipic convexă (hiperbolă) descrescătoare, intersectată de două drepte

descrescătoare, dintre care dreapta din stânga formează intersecţie tangentăcu curba

(m) Câmp de curbe atipice, rectangulare, dublu paralele cu ambele axe şi paralele între ele

Sumarul modulului : Înţelesul conceptului de economie se desparte între : (1) activitate,(2) studiu (ştiinţă) şi (3) politică. Pe partea studiiului economiei, găsim ca apropriatănivelului acestui curs metoda grafică, concret cu ajutorul graficului de tip rectangular.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


27

Acesta realizează legătura între corelaţia de tip funcţional între fenomene, procese şi fapte de natură economică şi o redare abstractă, dar transparentă vizual a acesteia.Câteva noţiuni matematice ajută la fundamentarea graficului, iar acesta din urmă capătăcâteva caracteristici accesibile şi urmează, la rândul lui, să fundamenteze cele ce vor fi studiate în modulele următoare.

Teste auto-evaluare :

(1) Să recapitulăm diferenţierea specifică între funcţiile liniare şi cele non-liniare.

(2) Care sunt elementele fundamentale înţelegerii (citirii) funcţiei de tip liniar ?

(3) Ce are în comun funcţia liniară cu cele non-liniare, în totalitate ?

(4) Care sunt diferenţierile principale ale funcţiilor non-liniare ?

(5) Ce este graficul « nord-est » şi ce indică el în materia diferenţierilor specifice ?

(6) Ce fel de grafic(e) este (sunt) caracteristic(e) fenomenelor de tip substituţie ?

(7) Detaliaţi despre funcţiile de tip polinomial, în economie.

Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011

Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988

Gogoneaţă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979

Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. Ecole Supérieuredu Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979

Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York. 1981

Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine. Centre

d'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris. Dunod. 1970

Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, Ediţia a III-a. PhilipAllan. New-York, Toronto, Sidney 1981

7/25/2019 ECONOMIE 2015


28

Modulul II

FUNCŢIA DE PRODUCŢIE. PRODUCŢIA ŞI FACTORII DE PRODUCŢIE

Unităţi învăţământ::1. Funcţia şi factorii de producţie 2. Combinarea factorilor3. Problematica costurilor de producţie

De revăzut, în prealabil: Metoda grafică în studiul economiei /Modulul I ______________________________________________________________________În acest modul,Vom acumula, pe componente prima şi cea mai importantă funcţie a economiei. Paralel,vom reţine şablonul funcţiilor economice fundamentale, o structură ă pentru care ne vom

putea servi de aceea a funcţiilor matematice. Ulterior, însă, şi producţia, ca şi celelalte funcţii ce vor fi abordate în lecţiile următoare, revin la specificul propriu. Spre exemplu,tot producţia se studiază atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, are exogene careinteracţionează între ele şi se studiază împreună cu o altă funcţie, aceea a costurilor. Dinlecţie vor rezulta şi construcţii grafice care vor servi şi altor lecţii. Scopul modulului : se concretizează studiul prin metoda grafică pe activitatea cea maiimportantă din economie, producţia. Obiective : (1) de la activitate la funcţia de producţie ; (2) factori de producţie şi timpispecifici ; (3) producţia şi combinarea factorilor, ca specific al funcţiei economice ; (4) producţia şi bazele costurilor ; (5) costuri, randamente şi creştere economică.După parcurgerea acestei unităţi de învăţământ:

/ vom înţelege: Procesul de producţie, cu ajutorul instrumentelor şi tehnicilor metodei graficeBazele (funcţiei) costurilor, concept ataşat producţiei Acestea rezultând în fenomenul randamentului la scară, dar şi în bazele creşteriieconomice/ vom putea:Pune bazele înţelegerii atât a funcţiei bunăstării, cât şi econoimiei firmei din Modulele,respectiv, V şi VIDeasemenea, pentru înţelegerea producţiei în epoci istorice diferite, până astăzi. _______________________________________________________________________

Unitatea învăţământ 1. Funcţia şi factorii de producţieProducţia exprimă o esenţă a fenomenului economic – sau procesului, având învedere aqici cel puţin criteriul implicării conştiente a factorului uman, la nivel social.Economic şi matematic, funcţia de producţie îşi identifică variabilele exogene în factoriide pro ducţie – componente materiale determinate ale funcţiei (procesului) de producţie,din toate punctele de vedere, vezi aici în special pe cel cantitativ şi respectiv calitativ- funcţional.

Aşadar, putem exprima funcţia de producţie cel puţin prin:

7/25/2019 ECONOMIE 2015


29

Qx = f (k, L, Ld)unde Qx este funcţia propriu-zisă, exprimându-se în unităţi specifice, pentru care indicele“x” poate face referire la un reper de bunuri (servicii), cu implicaţia că, astfel, acelaşi Q poate lua forma unităţilor materiale, dar şi valorice (monetare).

Celelalte notaţii identifică chiar factorii propriu-zişi şi unanim recunoscuţi la care

facem referire.(1) Pământul (Ld de la “land”/engl.) a fost presupus, în primele scrieri de

economie, drept unicul factor de producţie, astfel purtător al substanţei valoriiexistente şi transmisibile noului produs. Până şi mîntr.o astfel de opinie, însă,s-a putut reflecta, de fapt, determinarea activităţii asupra studiului, îneconomie, prin orgnizarea încă rudimentară a producţiei şi prin nivelul tehnicrudimentar.

În actualitate, rolul acestui factor nu este totuşi considerat perimat, cuamendamentul că studiile scientiste preferă să ţină seamă mai mult de implicareacelorlalţi factori, mai “calculabili”. Dimpotrivă, acest factor este considerat în sensul său

larg, ceea ce înseamnă: recunoşterea caracterului inepuizabil şi neconsumabil, dar şi nepurtător de costuri al

factorului pământ, ca o caracteristică ce îl deosebeşte în special de factorul capital; includerea, alături de ceea ce reprezintă terenul propriu-zis de desfăşurare a

producţiei, a bogăţiilor solului şi subsolului, apoi tuturor resurselor naturale primare, prin extensie;

în fine, inepuizabilitatea fundamentală a pământului este asociată limitării resurselornaturale, de la care porneşte economia atât ca activitate, cât şi ca studiu şi politică.

(2) Munca şi forţa de muncă (L/ de la “labour”/engl.) este un factor cu unele specificităţi. Are caracter consumabil, dar un consumabil apaprte: munca, odată

depusă, este totuşi presupusă a-şi reface automat propria resursă, pe termene scurte. Este, deasemenea, un factor supus unor controverse teoretice, după care ar exista saunu o piaţă specifică a muncii, parte a pieţei derivate a factorilor de producţie – o piaţăneacceptată de şcoala keynesistă.

Categoria de muncă este, însă, importantă în sens micro şi macro-economic, atât înceea ce ţine, cât şi în ceea ce nu ţine de definirea sa ca factor, sau de existenţa pieţei proprii. Astfel, din punct de vedere macro-economic, categoria forţei de muncă se leagăde aceea a şomajului, fenomen care, din nou, poate fi sau nu legat de existenţa pieţeimuncii (LECŢIA VII).

Din nou ca factor de producţie, apar aici nu numai conexiunile pe termen scurt şirespectiv lung – dezbătute ceva mai jos, în această lecţie --, dar şi raporturi pe termene

foarte lungi, cu nivelul şi progresul tehnic.(3) Capitalu l (k) este dezbătut, în Lecţia de faţă, înţelegându-se:

(a) înzestrarea tehnică (nivelul tehnic) a producţiei; (b) subîmpărţirea capitalului după criteriul timpului (timpilor) de implicare materială şi

valorică în procesul de producţie în:(b1) capital variabil -- care îşi transferă întreaga valoare produsului (producţiei) nou pe parcursul unui singur ciclu productiv;

7/25/2019 ECONOMIE 2015


30

(b2) capital fix – care îşi transferă valoarea către noul produs: parţial – valoarea amortizării periodice specifice – pe termenul scurt , al unui

singur ciclu de producţie; integral – pe termen lung, respectiv pe parcursul mai multor cicluri de producţie,

în condiţii convenite asupra lungimii acestui termen.

Două sunt aspectele care reies din acest comportament aparte al factorului capital, în afara:caracterului convenit al transferului de fcto al valorii capitalului fix asupra noului produs;considerării şi a capitalului – ca şi, în cazul de mai sus, a forţei de muncă – în sensullarg, micro- şi respectiv macro-economic – vezi piaţa capitalului sau conectarea la procesul investiţional.

Acestea aspecte sunt:(A) considerarea factorului timp, în procesul producţiei – de care ne vom ocupa mai pe

larg în paragraful următor; (B) asimiloar ea parţială a comportamentului muncii şi capitalului variabil pe acelaşi

criteriu.

Unitatea învăţământ 2. Combinarea factorilor

2.1 “Factorul” timp Primul lucru care se cere definit este, fără îndoială, chiar “factorul” timp.

În cazul de faţă, timpul se raportează şi se va exprima în unitatea specifică, atribuităciclului de producţie.

La rândul lui, ciclul de producţie este definit mod variabil: avem de a face cu transformarea unui lot de factori de producţie – considerat lacapacitatea de prelucrare totală a unei unităţi de producţie într -o unitate dată de timp – în produs nou şi expunerea acestuia pe piaţă;

sau, la o scară extinsă, trecerea unui lot de factori de producţie – extins la întreagaeconomie prin totalitatea fazelor de prelucrare – până la tr ansformarea lui în bun deconsum final.Observaţie: Din acest din urmă punct de vedere macro, avem în vedere nu numaiextinderea lotului de factori (materii prime, energie etc.) la capacitatea întregii industrii,dar şi conectarea dinamică a unităţilor de producţie în sensul în care produsul final deconsum al uneia constituie materia primă a alteia.

După acelaşi principiu, factorul timp se atribuie nu numai producţiei, ci şi altoractivităţi şi procese economice: investiţiile, dezvoltarea, procesele monetare etc.

Drept rezultat, se va departaja timpul scurt – atribuit ciclului individual de producţie, indiferent de scara economică, căreia I se atribuie – de timpul lung – care,

fireşte, consideră o succesiune de timpi scurţi şi cicluri de producţie.

2.2 Combinarea propriu-zisăRevenind însă la procesul şi funcţia de producţie – în speţă, la distincţia timpului

specific producţiei – o definire mai clară a implicării factorului timp rezultă în DiagramaII.1.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


31

Diagrama II.1Factorul “timp” şi relaţia dintre factorii de producţie

în funcţie de: TIMPUL SCURT TIMPUL LUNG(1) creşterea producţiei măcar un singur factorde

producţie este fix & ceilalţi

factori sunt variabili

toţi factorii de producţie suntvariabili

(2) relaţia: capital (k) -muncă (L)

complementaritate faţă decapitalul fix & asociere: capitalvariabil-muncă

substituţie (curbe izocuante)

2.2.1 Combinarea factorilor şi comportamentul producţiei pe termen scurt Să lămurim, totuşi, mai întâi, ce înţelegem prin producţie, ca o funcţie deja

definită mai sus. Există funcţia de producţie în sens larg: Qx = f (k, L, Ld)

şi funcţia de producţie în sens restrâns, lipsită de factorul pământ:Qx = f (k, L)

Factorul pământ fiind nepurtător de costuri de producţie.În următorul rând, timpul (termenul) scurt regăseşte definirea cantitativă a(nivelului ) producţiei în trei mărimi de bază: (a) producţia totală (propriuzisă sau primară/Q) – cum menţionam deja mai sus,

comensurată în mărimi absolute, valorice (monedă) sau fizice (unităţi naturale). Lacare mărime se adaugă cele două productivităţi:

(b) productivitatea medie (QM) – raportul între producţia primară şi mărimea absolutăa factorului variabil (Fv).

Qa = Q / FvValoarea ei se va măsura în unităţi de producţie / unităţi de factor şi, fireşte, va indica

două chestiuni separate ca productivitate a muncii şi respectiv a capitalului variabil

şi/sau componentelor sale; (c) productivitatea marginală (QMG) – acelaşi raport între producţia primară şicantitatea de factori implicaţi, de astădată, însă, în termenii variaţiilorcorespunzătoare. Cu alte cuvinte, productivitatea marginală măsoară “reacţia” producţiei (primare) la creşterea cu o unitate a factorului variabil .

Qm = Q / FvValoarea ei se va măsura, ca şi în cazul productivităţii medii, tot în unităţi de

producţie / unităţi de factor şi, fireşte, va indica aceleaşi două chestiuni separate ca productivitate a muncii şi respectiv a capitalului variabil şi/sau componentelor sale.

Comportamentul producţiei pe termen scurt este definit de ceea de a fost numit legeacreşterii - descreşterii randamentelor: creşterea cu o unitate a factorilor variabili

(capitalul variabil & munca) poate determina creşterea, stagnarea sau descreşterea producţiei şi productivităţilor. O descriere relevantă a acestei legităţi are loc în GraficulII.1.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


32

(Q; QMa; QMG)QB’ B’

QA’ A’ (Q)

A (QMG)B

(QM)

O FVA FVB (FV)Graficul II.1 (legea creşterii-descreşterii randamentelor)

În concret, creşterea producţiei poate fi dată de creşterea factorilor variabili – vezi aiciangajarea unei cantităţi mai mari de materii prime, materiale etc., dar şi a unui număr maimare de unităţi de forţă de muncă (de lucrători direct angajaţi) --, dar creşterea producţiei pe această cale este una limitată: atât în mărimea producţiei propriuzise, cât şi în termeniitimpului scurt. Dacă nu ar fi aşa, atunci producţia ar putea creşte constant sau accelerat,urmare implicării factorilor varaibili, aceşti factori ar fi unicii determinanţi ai creşterii producţiei, nelăsând loc altor factori – în speţă factorului fix, care este capitalul fix. Dacănu ar fi aşa – dacă acumularea materiilor prime şi angajaţilor ar fi capabilă să aducăcreşterea nelimitată a producţiei – atunci creşterea producţiilor şi creşterea economicătotală (agregată) ar fi putut fi performată de firme care nu s-ar fi extins niciodată,neexistând nevoia unei astfel de extinderi.

În realitate, o creştere a producţiei care să depăşească randamentul descrescător alfactorilor variabili este una care implică obligatoriu capitalul fix – în concret, investiţiileîn extinderea bazelor producţiei. Graficul II.1 lasă nevăzute atât implicarea capitalului fixîn creşterea nivelului producţiei – în speţă, consideră curba producţiei corespunzătoareunuia şi aceluiaşi nivel al capitalului fix, respectiv corespunzătoare uneia şi aceleiaşi taliia firmei producătoare --, cât şi combinarea factorilor de tip asociere -- faptul căcreşterea lotului materiilor prime de prelucrat are loc obligatoriu în legătură cu creştereanumerică a angajaţilor. Rămâne însă loc pentru redarea implicării capitalului fix încreşterea producţiei, în Graficul II.2.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


33

(Q)

(Q3)

(Q2)

(Q1)

O FVo (FV)

Graficul II.2 Implicarea capitalului fix în creşterea producţiei pe termen scurt

Complementaritatea – ca modalitate a combinării factorilor de producţie pe teremnul

scurt – este o relaţie de creştere directă între variabile, se exercită între factorul fix(capitalul fix) şi fiecare dintre factorii variabili (capitalul variabil şi respectiv forţa demuncă) şi este ceva mai complexă decât asocierea – care “asociază” simplu valori uniceale factorilor.

Complementaritatea şi asocierea fiind cele două modalităţi de combinare a factorilorde producţie pe termen scurt, putem conclude aici deja o particularitate unică pe care oare tot producţia, ca funcţie economică fundamentală de exogenele-factori de producţie: producţia este singura funcţie economică fundamentală ale cărei variabile se combinăîntre ele pentru a face să rezulte configuraţia funcţiei. Toate celelalte funcţii (cererea,utilitatea, oferta, bunăstarea şi chiar costurile5) evoluează, în raport cu exogenele proprii,în mod separat. într-o altă expresie, funcţia de producţie este alcătuită din două părţi

(zone ) funcţionale, respectiv (1) combinarea factorilor şi (2) relaţia propriu-zisă întrefactori şi producţie. Iar aceasta în sensul în care un anumit tip de combinare a factorilordetermină un anumit comportament al producţiei – iar acest fapt este valabil atât petermenul scurt, cât şi pe termenul lung, despre care vorbim în paragraful următor.Deocamdată, am putut observa că: asocierea se manifestă pe termen scurt, este o relaţie simplă şi directă între factoriivariabili şi determină toate variaţiile producţiei; complementaritatea se manifestă tot pe termen scurt, între factorul fix şi cei variabili,este o relaţie tot directă între factori, dar ceva mai complexă – între un nivel al factoruluifix şi un interval de variaţie a fiecărui factor variabil în parte şi determină cel puţincreşterea producţiei în prelungirea termenului scurt – în realitate, va trebui să studiem şi

situaţia producţiei pe termen lung pentru a putea descoperi evoluţia completă a producţiei, urmare complementarităţii relaţiei între factori.

2.2.2 Combinarea factorilor pe termen lung. Curbele izocuante Revenim la Diagrama I.1, de mai sus, care indică relaţia de (inter) substituţie

dintre factorii de producţie. La nivelul termenului lung, însă, toţi factorii sunt – după

5 Parţial studiate în acestă Lecţie; restul de studiat în Modulul VI.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


34

comportament – consideraţi variabili, factorul capital rămâne de considerat în întregimeasa, iar celălalt factor considerat rămâne totuşi munca (forţa de muncă). La acelaşi nivel altermenului lung, producţia îşi schimbă şi ea expresia – vorbim aici, nu de un nivel al producţiei însumate pe o succesiune de perioade scurte, ci tot de o producţie aferentă, caşi pe termenul scurt, unei perioade (fie ea şi un ciclu de producţie), dar este vorba de o

valoare medie periodică, iar aceasta se face aferentă taliei firmei – creşterea producţiei petermen lung echivalează, deci, creşterii taliei firmei, prin creşterea asociată a factorilor de producţie (capital şi muncă) implicaţi.

Ajungem astfel şi la a treia modalitate de combinare a factorilor – substituţia – diferitsituată şi în sensul despărţirii de asociere şi complementaritate, ca şi de termenul scurt,dar şi în acela că ea nu mai este aferentă variaţiei (creşterii) producţiei, ci unuia şiaceluiaşi nivel al producţiei – în speţă al taliei firmei. Dintru început, deci, relaţia desubstituţie între (inter) factori nu mai este conectată la creşterea producţiei şi, maideparte, substituţia nu mai este o relaţie directă, ci o relaţie tipic descrescătoare: unul şiacelaşi nivel al taliei firmei echivalează unor niveluri asociate de capital şi muncă, însituaţia în care:

(a)

abundenţa factorului muncă corespunde predominanţei aceluiaşi factor asupracapitalului (dotării tehnice); (b) gradul înalt de tehnicitate echivalează, dimpotrivă, reducerii corespunzătoare a

numărului angajaţilor; (c) rezultând un adevărat loc geometric al asocierilor cantitative capital muncă, al

raporturilor de substituţie – ratelor marginale de substituţie – între factori.Acestea sunt caracteristicile curbelor numite izocuante ( Q1 /Graficele II.3) – reprezentând unul şi acelaşi nivel al producţiei (izo- producţie, sau izo-cantitate) pentruasocieri diferite ale cantităţilor de factori capital (k) şi muncă (L).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


35

k Q

(Q1) Q1 k

(Q1)

O L O L(a) (b)

Graficele II.3

k

(Q1)(Q2) (Q3)

O LGraficul II.4

Unitatea învăţământ 3. Problematica costurilor de producţie

Urmare celor deja prezentate mai sus, costurile sau costul total(C) de producţie seidentifică valorii factorilor de producţie consumaţi – exclusiv factorul pământ -- pentruobţinerea unei producţii – unităţi specifice acesteia (naturale) sau unităţi valorice.

C = (L)c + (k)cDe astădată, fireşte, costurile pe factori diferiţi se vor totaliza exclusiv în unităţi

monetare, adică în unitatea de măsură comună şi factorilor individuali, şi bunurilor produse. Comportamentul costurilor va ţine însă seamă de aceeaşi individualizare afactorilor şi de raporturile care se nasc la combinarea lor, ca şi de ceea ce determinăasupra “factorului” timp.

Pentru termenul scurt, revenind la Graficul I.1, este lesne de înţeles osimplărăsturnare poziţională a categoriilor (curbelor) productivităţilor medie şimarginală.

3.1 Curbele izocost Ne rămâne pentru studiul costurilor -- atât cât va avansa el în Lecţia de faţă, a

funcţiei de producţie – observarea comportamentului costulu i total (Ct), care, la rândullui, face apel la viziunea producţiei pe termen lung, mai precis, din nou, la Graficul I I.4,al câmpului de izocuante.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


36

Factorii muncă (L) şi capital (k) sunt văzuţi în raport de inter -substituţie, cudiferenţierea specifică că avem de a face cu o altă categorie de curbe decât izocuanta. Iaraceasta pentru simplul motiv că practic şi teoretic este de imaginat, dar mai ales deverificat în mod simetric că:(a) unul şi acelaşi nivel al producţiei (curba izocuantă) poate fi atribuit unei diversităţi de

niveluri ale costurilor – combinaţii/asocieri de unităţi de factori; (b) unul şi acelaşi nivel al costurilor – curba izocost – poate corespunde mai multorniveluri ale producţiei. Câtă vreme nivelul dat al producţiei (poate şi chiar) corespunde unei diversităţi de

combinaţii ale factorilor, tot astfel unul şi acelaşi nivel al costurilor poate fi atribuit unuinumăr tot atât de semnificativ de combinaţii ale factorilor – este vorba de mulţimeacorespunzătoare de puncte de pe curbă. Măsura monetară unică poate fi atribuită tuturorfactorilor, dar şi producţiei. În următorul rând, nu numai că curbele izocuante şi izocostîşi pot găsi locul pe acelaşi grafic (Graficul I.5), dar în cazul izocost raportarea cantităţilorde factori este şi ceva mai simplă decât în cazul convexităţii izocuantelor. Curbeleizocost:

sunt, la rândul lor, descrescătoare (

k

L &

L

k); dar, spre deosebire de izocuante, de formă dreaptă (rectilinie), ceea ce semnificăcaracterul constant, ne- gradual şi omogen al subsituţiei factorilor în contextulcosturilor . În concretul economic, spre deosebire de raportarea substituţiei factorilorla nivelul producţiei, raportarea aceleiaşi substituţii la costuri ţine seamă de preţul de piaţă al fiecărui factor la unul şi acelaşi moment dat – la unul şi acelaşi moment dat,toate preţurile sunt constante, iar această situaţie de piaţă rămâne şi total independentăde cele întâmplate în oricare producţie individuală. Ca atare, pentru costuri una şiaceeaşi cantitate dintr -un factor va substitui una şi aceeaşi cantitate din celălalt factor – aceasta fiind traducerea literală a formei rectilinii a curbei.

k k(Q3)

(Q2)A A

(Q1)

O B C L O B C L

(a)

(b)Graficele II.5

În legătură cu concretizarea aceluiaşi Grafic II.5, dar revenind la comparaţia cutitlu general între izocost şi izocuantă, forma rectilinie a izocostului mai spune ceva.La extremităţile izocuantei, să ne amintim, comportamentul era asimptotic – încontextul substituţiei neomogene, specifice hiperbolei convexe, nefiind de conceput producţia dată de un singur factor (manualizarea sau mecanizarea completă), erau totmai dificil de substituit ultimele unităţi din factorul subsituit. Pentru extremităţile

7/25/2019 ECONOMIE 2015


37

izocostului, cele întâmplate şi semnificaţia lor sunt sensibil diferenţiate: dreaptaintersectează obligatoriu axele (sau măcare una dintre axe, în cazul în care este paralelă cu cealaltă axă).Aşadar, pentru o substituţie perfect omogenă (proporţională) nici nu se pune

problema că nu se substituie şi ultima unitate din factorul substituit, iar aceasta în aceleaşi

condiţii cu precedentele unităţi. Intersecţia (punctul de intersecţie al) izocostului cu axafiecărui factor păstrează regula tuturor punctelor (locului geometric) izocostului, regulădupă care costul rămâne constant, reprezentat fiind concomitent de coordonateleexprimate în unităţi specifice celor doi factori. Oricare punct al izocostului: (a) arecoordonate exprimate în factorii muncă (OL) şi capital (Ok); (b) exprimă unul şi acelaşicost, în plan valoric. Intersecţiile izocostului cu axele – vezi punctele A, B sau C – indicăunul şi acelaşi cost, exprimat, însă, în unităţile unui singur factor : punctul A este reprezentativ, mai degrabă, prin segmentul OA şi reprezintă nivelulcostului specific izocostului AB, exprimat exclusiv în utilaje sau unităţi convenţionaletehnice de utilaje;la fel, punctele B şi C reprezintă segmentle OB şi OC, indicând, pentru, respectiv,

izocosturile AB şi AC, costurile exprimate exclusiv în costul specific unităţii de muncăangajate (salarii etc.).O ultimă chestiune rezultând din cele de mai sus este, deci, variaţia costurilor

propriuzisă. Şi în concret (practică), costurile variază – cresc, respectiv scad – în două moduri:(1) în unităţi naturale – adică în cantitatea factorilor. Pentru curba izocost, este vorba de

deplasarea (către dreapta, pentru creştere; către stânga, pentru descreştere) paralelă(Graficul I.6 a);

(2) urmare variaţiei preţurilor factorilor – mai corect, al modificării preţului unui factorîn raport cu preţul celuilalt factor (Graficul II.6 b).

(3)

k k

(Z2) (Z2)(Z1) (Z1)

O L O L

(a)

(b)Graficele II.6

3.2 Minimizarea costurilor şi randamentul la scarăReflectarea producţiei pe termen lung şi costurilor pe unul şi acelaşi grafic lasă

loc studiului unei chestiuni cruciale pentru economia de totdeauna: concomitenţa creşterii producţiei cu minimizarea relativă a costurilor. Se implică aici conceptul de randament – capacitatea de valorificare, în producţie, a unităţii de factori de producţie. Cu altecuvinte, imaginăm aici variaţia performanţei uneia şi aceleiaşi cantităţi de factori.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


38

Randamentul la scară (Rs):

Rs = Q / Ceste propriu situaţiei pe termene prelungite a funcţiei de producţie, vizavi de cea acosturilor, şi analizează eficienţa extinderii unităţii de producţie (Graficul I.7).

k

CB

(Q1)A (Q2) (Q3)

O LGraficul II.7

Observaţie: Randamentul la scară (Rs) este de trei feluri (Diagrama II.2).

Diagrama II.2Felul randamentului la scară (Rs)

Descrescător <1Proporţional =1Crescător >1

___________________________________________________________________Sumarul modulului: Producţia dispune de funcţia matematică – cea care o apropie deînţelegerea comună şi celorlalte funcţii de bază, după cum se va studia în modulele

următoare -- , darşi pe cea economică – cea care îi indică specificitatea. Are factori mai puţini decâtalte fucţii de bază, dar şi o caracteristică absolute specifică: interacţiunea(combinarea) acestora. Aceasta din urmă determină (cazualizează) relaţia producţiei cu factorii proprii. Timpul de producţie (scurt şi, respective, lung) revine, la rândul lui, în determinarea producţiei prin combinarea factorilor. In fine, costurile de producţie sunt studiate separat de producţia propriuzisă, iar raportul producţie-costuri determină felulrandamentului la scară. _______________________________________________________________________Teste auto-evaluare :

(1) Care este confuzia care se poate naşte în practică între factorii naturali (legaţi de

pământ) şi cei reprezentând capitalul variabil ? (2) De ce nu putem vorbi de de “uzura factorului pământ”, aidoma uzurii capitalului fix ?(3) Cu ce se identifică valoric noţiunile de uzură şi respectiv amortizare ale capitalului

fix şi care este diferenţa specifică dintre acestea ? (4) Câte feluri de proceduri de amortizare cunoaşteţi şi care sunt fundamentele conceperii

lor (în moduri diferite) ?(5) Explicaţi cele două niveluri fenomenologice şi de valori rezultate din procesul de

producţie.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


39

(6) Explicaţi contextul combinării factorilor de producţie, începând cu caracteristicileacestei combinări, în materia următoare:

Felul combinării Între factorii Pe termen: scurt/lung

Pentru nivelul producţiei

1 Asociere2 Complementaritate3 Substituţie

_______________________________________________________________________

BibliografieAndrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011


Bannock, G&R.E. Baxter & R.Rees: A Dictionary of Economics. Peguin Blocks, Londra,1973

Dolan, Edwin D & David E. Lindsay: Economics. The Dryden Press. Chicago. 1988






7/25/2019 ECONOMIE 2015


40

Modulul III

CEREREA DE CONSUM

Unităţi învăţământ:

1.Definiţia cererii de consum 2. Funcţia cererii 3.Utilitate şi cerere

De revăzut, în prealabil: Metoda grafică în studiul economiei / Modulul I Curbele izocuante şi izocost /Modulul II

În acest modul,Vom păstra aceaşi structură funcţională, ca în cazul producţiei (cu exogene şi o

singură endogenă), pentru a recepţiona prima trecere din domeniul producţiei şi producătorului în cel al consumului şi respectiv consumatorului. Determinările,conceptele, chiar jargonul se schimbă, revenind chiar într-o zonă de iraţional, tot specifică consumatorului şi deosebindu- se de producător. Producţiei, costurilor şi, maitârziu, ofertei şi venitului îi vor corespunde aici cererea, utilitatea şi consumul. Teoriatilităţii ocazionează şi un nou contact cu şcoala marginalistă a finelui secolului al XIX -lea. Cocomitent, lecţia de faţă pregăteşte terenul pentru înţelegerea realităţii complexe încare producătorul şi consumatorul coexistă – aici, deocamdată, ei sunt studiaţi şicondiţionaţi separat. Scopul modulului : Se concretizează noţiunile din Modulul I şi pe cererea de consum,care redevine la rândul ei o funcţie economică. Funcţia matematică dispune de mai mulţifactori decât producţia, dar cu acţiuni individuale ale acestora aparent mai simple.Economic, cererea indică, aidoma producţiei, endogena unei cantităţi, dar, în contextulstudiului economiei, ea desparte metodologic pe consumator de producţie, producător şiofertant, ca şi de costuri şi randamente – consumatorul dispune de comandamentediferite.Obiective : (1) factorii cererii şi individualitatea consumatorului; (2) cererea, ca funcţiematematică (comuniunea cu producţia şi celelalte funcţii economice fundamentale) şieconomică (specificitate); (3) caracteristici ale funcţiei cererii ; (4) utilitatea, altă funcţiedin domeniiul consumatorului şi corelarea ei cu funcţia cererii. După parcurgerea acestei unităţi de învăţământ: / vom înţelege: Cererea de consum, ca o funcţie economică de bază, de diferiţi factori proprii, dar maiales de factorul preţul bunului Cererea de consum şi utilitatea, ca două funcţii economice fundamentale legate prinagentul economic consumator/ vom putea:Vedea cererea şi utilitatea ca bază a funcţiei bunăstării (Modulul IV). _______________________________________________________________________

7/25/2019 ECONOMIE 2015


41

_________________________________________________________________

Unitatea învăţământ 1. Definiţia cererii de consum

Se numeştecerere de consum:(i)

o cantitate de bun (serviciu) individual, pe care(ii) un individ, un grup sau o totalitate de indivizi(iii) doreşte şi poate să o achiziţioneze (procure, cumpere)(iv) într-o periodă dată.

Se deosebeşte cererea de consum (1) individuală de cererea (2) de piaţă, exclusivdupă criteriul (ii) al definiţiei, în sensul în care (2) cererea de piaţă reprezintăcompunerea totalităţii cererilor individuale gravitând pe aceeaşi piaţă.

Este la fel de important de observat situarea cererii -- ca funcţie economică de bază – într-un domeniu restrâns la: sfera consumatorului individual, final şi privat – distincţia se va clarifica complet în

mi multe dintre lecţiile viitoare;

respectiv drept numai o componentă – parţial reprezentativă – a cererii agregate (Lecţia VI).

Unitatea învăţământ 2. Funcţia cererii

2.1 Caracteristici generaleÎn calitate de funcţie economică fundamentală , cererea de consum se prezintă, cu

unele diferenţieri specifice între (1) cererea individuală şi (2) cea de piaţă. (1) Cererea individuală (dx) are drept variabile independente cel puţin:

(1) preţul bunului (Px); (2) preţurile altor bunuri (Pa);

(3)

venitul consumatorului individual (y);(4) preferinţa specifică a consumatoruli pentru acelaşi bun “x” ( );(5) aşteptările consumatorului faţă de nivelul general al preţurilor (E); (6) nivelul reclamei comerciale (A);(7) alţi factori (Z):

dx = f (Px, Pa, y, , E, A, Z)(2) Cererea de piaţă (Dx) prezintă, diferenţiat faţă de cererea individuală:

(3’) venitul total (Y) al consumatorilor, în locul celui individual (y), plus o funcţie dedistribuţie a aceluiaşi venit total (G). Concret, gradul de egalitate-inegalitate adistribuţiei venitului total conferă cererii de consum comportamente îndeajuns de diferite – între extremele distribuirii perfect egale şi, respectiv, însuşirii venitului total de cătreun singur consumator dintr-o totalitate.

D x = f (Px, Pa, Y, G, , E, A, Z)În rândul următor, cele deja expuse aici se atribuie funcţiei extinse a cererii –

purtătoare a tuturor varaibilelor independente enumerate mai sus. Dimpotrivă, funcţiarestrânsă a cererii a rezultat din nevoile: adaptării la posibilităţile grafice (bi-dimensionale);

7/25/2019 ECONOMIE 2015


42

reflectării concomitente, pe acelaşi grafic, a cererii, împreună cu oferta, ca douăfuncţii simple, în vedere studiului echilibrului cerere-ofertă, de semnificaţieeconomică crucială. Funcţia restrânsă a cererii exprimă dependenţa negativă a nivelului ceererii de

consum (cantităţii cerute) de nivelul preţului bunului (Px), “ceteris paribus”/ celelalte

variabile rămânând constante.Dx = f (Px)Practica indică acest fel de dependenţă a cererii faţă de preţ pentru imensa majoritate

a bunurilor (şi serviciilor): PxQx // PxQx

ceea ce identifică funcţia restrânsă cu termenul mai popularizat de legea cerer ii . Observaţie: Legea cererii exprimă regula dinamicii inverse a cantităţii cerute, faţă denivelul preţului, dar îngăduie o libertate de formă a curbei destul de mare – o rigurozitateformală mult redusă faţă de cazurile curbelor producţiei pe teremn scurt (obligatoriucrescătoare-descrescătoare), izocuante (hiperbolic-convexe) sau izocost (rectilinii).

La această regulă, mai sunt identificate, în masa bunurilor, bunuril e speciale

(excepţionale): (a) bunurile “Giffen” – sau inferioare6 -- (re)prezintă un consum important la nivelulsocietăţii, de aceea:

sunt percepute drept “barometru” pentru starea şi dinamica pe termen scurt a niveluluigeneral al preţurilor;

respectiv ca “indice al puterii de cumpărare”, în fine, ca semnal al viitoarelor penurii de bunuri sau deteriorări ale nivelului de trai.

Iar toate acestea reprezintă percepţii, ca atare au mai puţin legătură cu adevărulştiinţific.(b) bunurile “Veblen” – sau de lux7 -- sunt percepute ca semnal al deprecierii monedei

autohtone. Creşterea preţului lor poate atrage creşterea cererii, urmare nevoii de

înlocuire a economiilor în monedă cu stocuri de valori mai stabile.Astfel, r eflectarea grafică a funcţiei restrânse a cererii se observă în Graficele III.1.

Px Px

(DX) (Dx)

O Qx O Qx(a) bunuri ordinare (b) bunuri speciale (Giffen & Veblen)

6 După numele lui Sir Robert Giffen, economis britanic al secolului al XIX-lea.7 După numele economistului american de origine suedeză Torsten Veblen.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


43

Graficele III.1

Dinamica grafică -- a curbei cererii -- este aspectul care lămureşte influenţadinamică a fiecărei variabile independente (exogene) asupra funcţiei restrânse – egalcurba cererii. Rezultă, astfel, două feluri de dinamici:

(a) de-a lungul curbei cererii – pentru variaţia exclusivă a preţului bunului; (b)

a curbei cererii în totalitate – aceasta însemnând:(b1) spre dreapta sau spre stânga;(b2) cu păstrarea formei (izomorfismul) curbei cererii originare. Diagrama III.1 enumeră câteva variaţii determinante pentru deplasarea curbei

cererii (în întregime).Diagrama III.1

Determinantele deplasării curbei cereriiCătre stânga: Către dreapta: tendinţele inverse ale factorilor din coloanadreaptă

creşterea venitului naţional creşterea preţurilor la înlocuitorii bunului schimbări ale gustului consumatorului, în

favoarea bunuluiscăderea preţurilor bunurilor complementareîntărirea reclamei aşteptări de creştere a preţului bunului

2.2 Elasticitatea cereriiElasticitatea cererii este mişcarea de răspuns (reacţia) cererii la mişcarea

(fluctuarea) variabilelor independente ale funcţiei. Este o mărime (cantitativă)caracterizează prin coef ici entul de elasticitate:

i = (Q / Qo) / (i /i0)

unde i este coeficientul de elasticitate a cererii faţă de mărimea (exogena) i; Q estevariaţia (indusă a) cantităţii cerute; Qo cantitatea de la care are loc variaţia(detereminată); i0 şi i sunt, respectiv, mărimea de bază a variabilei exogene şi, respectiv,variaţia ei.Observaţie: Raportul între variaţia cantităţii cerute şi cantitatea iniţială, ca şi raportulîntre variaţia exogenei şi valoarea ei în acelaşi moment reuşesc să facă din mărimeaelasticităţii o mărime abstractă – se raportează între ele şi astfel se anulează unităţile demăsură specifice endogenei şi exogenei.

Elasticitatea cererii faţă de preţ ( p ) capătă importanţă deosebită pentru funcţiarestrânsă a cererii:

p = (Q / Qo) / (P /P0)

după cum rămân de reţinut: atât faptul că şi restul exogenelor funcţiei extinse se caracterizează, fiecare, prin

propria elasticitate, coeficient de elasticitate şi comportament al acestuia, cât şi faptul că elasticitatea caracterizează şi alte funcţii decât cererea de consum,

astfel formula coeficientului de elasticitate de mai sus este una universală – iarelasticitatea este (asemeni indicilor) o mărime abstractă (fără unităţi specifice demăsură).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


44

Observaţie: Cererea poate fi elastică în raport cu o variabilă, respectiv inelastică înraport cu altele. Elasticitatea cererii este strict legată de fiecare dintre exogene şi nuexistă elasticitate “coroborată” (între variabile) sau “agregată”, ca în cazul altor mărimi.Aici observăm cel mai bine diferenţa între funcţia cererii şi funcţia producţiei, spre celmai bun exemplu: variabilele cererii nu se combină între ele şi nu îi deteremină funcţia în

mod corelat.2.2.1 Elasticitate, versus inelasticitateÎn formula arătată, elasticitatea – respectiv coeficientul de elasiticitate i – ia valori

între zero şi infinit – chestiunea semnului algebric negativ al elasticităţii cererii este unaseparată, în speţă indică, pentru relaţia cantitate cerută- preţ, panta negativă a curbei,echivalentă enunţului legii cererii. (a) p < 1 defineşte starea de inelasticitate – variaţia exogenei (i) induce variaţii

inferioare ale endogenei; (b) p =1 defineşte starea de elasticitate unitară – variaţiile exogenei şi endogenei sunt

echivalente;

(c)

p >1 defineşte starea de elasticitate (propriuzisă) – exogena induce, prin variaţiile ei,variaţii mai mari (importante) ale endogenei.

2.2.2 Elasticitate, versus inelasticitate perfectăRevenim la funcţia restrânsă – astfel la legea cererii şi respectiv la elasticitatea

cererii faţă de preţ ( p ), intervalul de variaţie a elasticităţii include cele două extremităţi,care sunt şi importante:

Valoarea nulă a elasticităţii faţă de preţ ( p = 0) exprimă, de fapt, variaţia de anvergurăinfinită a preţului, vizavi de variaţia nulă a cantităţii cerute – inelasticitatea perfectă.

După cum valoarea infinită a aceleiaşi elasticităţi faţă de preţ ( p = + ) exprimăvariaţia nulă a preţului, vizavi de variaţia de anvergură infinită a cantităţii cerute --elasticitatea perfectă. Observaţie: Spre deosebire de restul intervalului de valori (ordinare) pe care este definităelasticitatea cererii, aceste două valori – elasticităţi – “extreme” exprimă, fiecare, înmăsură egală sau simetrică, de facto, lipsa corel aţiei – corelaţia nulă – între preţulbunului şi cantitatea cerută pe piaţă (preţul bunului nu influenţează cantitatea cerută).

Astfel, odată fixate şi capetele intervalului de variaţie a elasticităţii, Graficul III.2vizualizează cele explicate în aceste ultime două subparagrafe.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


45

Px Do

( p < 1) inelasticitate

elasticitate 450

( p > 1)elasticitate perfectă D

( p = + )( p =1)

elasticitate unitară ( p = 0)

inelasticitate perfectă O Qx

Graficul III.2

Observaţie: Dinamica grafică a curbei cererii – reprezentată până aici de (a) mişcareade-a lungul curbei şi (b) deplasarea curbei în întregime, cu păstrarea formei şi pantei încazul noii curbe – se com pletează aici cu (c) torsiunea – echivalentă variaţiei elasticităţii.

În afara definirii raportului de variaţie între cerere (cantitatea cerută) şi exogenelesale funcţionale, elasticitatea cererii are şi factori de influenţă. În favoarea elasticităţiioperează: (din nou) (i) preţul (propriuzis al) bunului, la ofertă, (ii) existenţa (versusinexistenţa) înlocuitorilor, (iii) venitul consumatorului (individual, total şi cheltuit pentru bunul “x” respectiv), respectiv (iv) timpul.

2.3 Surplusul consumatorului Surplusul consumatorului (Sc) reprezintă valoarea diferenţei între:

(1)

producţia (utilitatea) totală a bunului “x”, oferit societăţii – până la nivelul cantităţiişi preţului existene la momentul considerat;

(2) valoarea corespunzătoare preţului real al bunului “x” – la momentul consideratGrafic, surplusul consumatorului se identifică:

(i) la stânga curbei cererii;(ii) deasupra preţului la momentul considerat (Graficul III.3).

Px

B

(Sc)

PA A

(Dx)

O QA QxGraficul III.3

7/25/2019 ECONOMIE 2015


46

Observaţie: Surplusul consumatorului este un concept cu valoare teoretică (teoretico-didactică). Importante sunt însă două lucruri. Mai întâi, faptul că motivul pentru care prezentăm acest concept este relaţia sa directă cu bunăstarea consumatorului – poate ficonsiderat drept un adevărat indicator (indicativ) al bunăstării consumatorului, cel puţinîn lipsa altora, mai practici şi mai precişi. Astfe, vom avea mai multe aplicaţii ale

surplusului consumatorului în alte lecţii. În al doilea rând, chiar şi pentru un concept cu valoare teoretică este nevoie deexplicat semnificaţia concretă – cantitatea QA este aşteptată la nivelul unui preţ al bunului“x”, PA , inferior preţului primei unităţi de bun cerute, aflat respectiv în vecinătatea preţului PB. Multiplicarea (opţiunilor) consumatorilor pentru bunul “x” se dezvăluie, prinintermediul acestui concept, realmente paradoxală: în loc să, sau înainte ca consumatoriisă concure între ei la obţinerea bunului de pe piaţă, ia naştere un fel de “solidaritate” a lorcare concură la reducerea preţului de cerere (opţiune).

Unitatea învăţământ 3. Utilitatea şi cererea

În definiţie, utilitatea este satisfacţia obţinută de către un consumator individual,urmare consumului unui anume bun. Utilitatea alimentează cererea, tot atât cât producţia alimentează oferta, la rândul

ei – având în vedere, cel puţin, perspectiva confruntării funcţionale între cerere şi ofertă8.Utilitatea, asemeni producţiei, ofertei sau cererii, este şi ea o funcţie economică fundamentală complexă.

3.1 Aspectul istoricÎn cazul utilităţii, nu avem de a face cu un concept unanim acceptat în gândireaeconomică. Acceptarea categoriei de utilitate este, mai întâi – înainte de aspectuleconomic şi de gândire economică --, o chestiune de principiu filozofic: echivaleazăcu acceptarea existenţei autonome a nevoii specifice (individuale), în afara, absenţa sau înaintea exi stenţei bunului / bunurilor care o satisfac(e). Acceptând utilitatea, caun concept valabil, înţelegem, încă o dată, că există:

(a) utilităţi individuale, de atribuit unuia sau mai multor bunuri, în mod concomitent – aceste bunuri urmează să fie substitute, în consum;

(b) corespunzător, bunuri individuale, individual purtătoare a mai multor utilităţi – numite şi niveluri de utilitate.

Promotorul utilităţii a fost curentul de gândire economică marginalist, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În opoziţie cu marginalismul, marxismul – un curentde aceeaşi vârstă şi, oarecum, de aceeaşi origine în ceea ce a fost numit “IdeologiaGermană” – neagă existenţa utilităţii, înlocuind-o cu “valoarea de întrebuinţare”,

atribuibilă fiecărui bun în parte -- ca unica dimensiune care individualizează bunul, înraport cu celelalte.

8 Modulul IV.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


47

3.2 Teoria utilităţii

De origine marginalistă, aşadar, gândirea asupra utilităţii se sintetizează în teoriautilităţii marginale, care conţine două părţi principale: (1) partea sau postulateleconsiderate de bază – respectiv, unanim acceptate în interiorul curentului marginalist;(2) dimpotrivă, partea care a reprezentat “sciziunea intra-marginalistă”.

(1)

postulatele de bază unanim acceptate sunt, la rândul lor, două la număr: (a) creşterea cantităţii (ofertei) unui bun generează descreşterea utilităţii sale

marginale; invers, în cazul descreşterii cantităţii bunului. A se deosebi aici cele două mărimi ale utilităţii, de care vorbim: (i) utilitateamarginală (Um), surprinsă ca descrescătoare, odată cu creşterea cantităţii bunului, şi(ii) utilitatea totală (Ut), care se maximizează – respectiv indică acea cantitateintegral necesară – în momentul în care utilitatea marginală scade până la anularea ei;

(b) pentru bunuri reciproc substitute (x, y, z, …) egalitatea multiplă de raporturiîntre cantităţile oferite şi utilităţile marginale corespunzătoare defineşte o stare normală şi de echilibru a economiei:

Um(x) / Px = Um(y) / Py = Um (z) /Pz = … (2) sciziunea a avut loc între marginaliştii care s-au numit (a) cardinalişti şi (b)

ordinalişti. (a) Cardinaliştii (Stanley Jevons, Alfred Marshall, …) consideră utilitatea drept,

concomitent: comensurabilă – atribuind astfel şi o unitate de măsură comună tuturor utilităţilor; iar pentru utilităţile individuale, purtând un punctaj individual, respectiv o calificare

(ordonare) cifrică notată 1, 2, …Într-un cuvânt, cardinaliştii consideră pe consumator suficient de riguros -- în

opţiunea sa faţă de utilităţi şi faţă de bunurile corespunzătoare acestora – şi capabil, înfinal, a ordona toate bunurile într-o ierarhie opţională unică.(b)

Ordinaliştii (Vilfredo Pareto, John Hicks, I. Allen…) consideră, dimpotrivă că: utilitatea nu poate primi o unitate de măsură unică – comună tuturor utilităţilor

individuale; şi dacă o astfel de comensurare comună ar exista, ea ar rămâne neesenţială teoriei.

În aceeaşi înţelegere curentă, ordinaliştii văd un consumator mai puţin riguros saucapabil de a ordona totalitatea bunurilor care fac obiectul opţiunilor sale în materie deutilitate – consumatorul raţional se limitează la ierarhizarea utilităţilor.Observaţie: Faptul că ierarhizarea utilităţilor este ceva mai simplă şi la îndemână decâtcea a bunurilor ţine mai puţin de raportul numeric dintre bunurile de pe piaţă şi utilităţileindividuale, cât de faptul că ierarhizarea utilităţilor (în vederea marginalistă) este prioritară -- ierarhizarea bunurilor este şi ea, prioritar, una a utilităţilor.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


48

U

(a)

UA A X

UB B

O QA QB Qx

Qy Qy

(U3)(b)

UA A (U2)

UB B (U1)

O QA QB Qx O Qx

cardinalişti ordinalişti Graficele III.4

Graficele II.4 vizualizează diferenţa de viziune dintre cele două componente alecurentului marginalist, asupra conceptului de utilitate.

Observaţie: Toate curbele hiperbolic-convexe din aceste grafice – (a) sau (b);cardinalişti sau ordinalişti -- identifică utilitatea marginală – utilitatea totală rămâneinvizibilă acestui demers. În opoziţie cu cardinaliştii, pentru ordinalişti nu există comensurarea utilităţii

bunului “x” (a) – există numai (b) substituţia bunurilor în consum, care:(1) face vizibile, de-a lungul curbelor (Ui), cele două postulate marginaliste, ca şi la

cardinalişti; (2) dar, mai important, lasă să se individualizeze curbele (Ui) într -o manieră proprie

(ordinalistă), cu câştigul conceptual a ceea ce numim de aici curbele de

indiferenţă (Ui).

Se numeşte curbă de indiferenţă locul geometric al cantităţilor de bunuri substitute(x, y…) care indică indiferenţa consumatorului (în consumul unei cantităţi de “x”, faţă deconsumul celeilalte cantităţi de “y”) în ce priveşte satisfacerea unei utilităţi – unui nivelde utilitate.

Observaţie: În condiţiile în care toate curbele din Graficele III.4 sunt similare(izomorfe), putem vorbi şi de similaritatea între curba de indiferenţă şi izocuantă.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


49

Deosebirea între cele două este una de semnificaţie: alături de situările în zona utilitate-cerere (curba de indiferenţă), respectiv producţie-costuri (izocuanta):(i) punctele curbei de indiferenţă indică indiferenţa de tip: “sau cantitatea… din

bunul “x”, sau cantitatea … din bunul “y”; (ii) în vreme ce punctele izocuantei indică asocierea de cantităţi de factori de

producţie, una de tip: “numărul de … unităţi de muncă (angajate), combinate cunumărul de … unităţi convenţionale de capital”.Corolar: Marginalismul şi marxismul , aparent contrazicându-se conceptual,

reuşesc să schiţeze împreună conceptul de utilitate în gândirea economică contemporană.La două extreme: (i) marxismul neagă utilitatea, pe o bază filozofică strict materialistă; (ii) cardinalismul marginalist afirmă utilitatea până la unitatea de măsură comună

tuturor bunurilor şi pâ a atribui fiecărui bun, prin intermediul ei, o valoare peaceeaşi scală unică. Dimpotrivă, vizavi de acestea:

(iii) ordinalismul marginalist afirmă utilitatea în mod limitat -- ca noţiune abstractă

sau ca satisfacţie a consumatorului independentă de existenţa bunului – apropiind-o atât de concretul bunurilor inter-substitute, cât şi de diversitatea materială aacestora care respinge orice scalarizare (apropie utilitatea marginalistă de valoareade întrebuinţare marxistă).

Câştigul teoretic de partea ordinaliştilor nu se opreşte, însă, la definirea şireprezentarea curbelor de indiferenţă, în maniera sintetic arătată până aici. Corespondenţa principial-metodologică între curba de indiferenţă şi izocuantă continuă cu “câmpurile” – de izocuante şi respectiv curbe de indiferenţă, ca în aceleaşi Grafice II.4. Ca şi în cazulizocuantelor individuale, curba de indiferenţă individuală observă mai îndeaproapecantităţile asociate ale celor două bunuri, adică însăşi “indiferenţa” emanând de laconsumator.

Câmpul curbelor de indiferenţă – curbe hiperbolic-convexe, izomorfe şi perfect paralele – mută accentul, de la indiferenţa în consumul unei cantităţi dintr -un bun saualtei cantităţi din celălalt bun, pe difer enţierea între curbe. În cazul izocuantelor de producţie, erau individualizate nivelurile producţiei pe termen lung (diferenţierea de taliea producţiei) – pentru curbele de indiferenţă, diferenţierea lor în cadrul câmpului pune înevidenţă niveluri le de uti li tate. Ordinaliştii, mai mult decât colegii lor cardinalişti şi decâtalte curente care au studiat utilitatea, rămân în vizorul gândirii economice contemporane prin aceea că au lăsat aici loc acelor bunuri complexe şi multifuncţionale, produsedeliberat pentru a servi, nu o singură satisfacţie a consumatorului, ci un adevărat set deutilităţi. Se poate astfel întâmpla ca două sau mai multe bunuri să fie inter -substitute pesetul de utilităţi dictat de consumator.

3.3 Constrângerea bugetară şi utilitatea Şi dată fiind aceeaşi corespondenţă principial-metodologică între curba de

indiferenţă şi izocuantă, dusă mai departe la nivelul câmpurilor de curbe corespondente, putem gândi în continuare şi la complementaritatea izocuantă-izocost, ca pentru o presupusă corespondenţă în planul utilităţii.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


50

3.3.1 Linia bugetReprezintă, în mod raţional-economic, maximul venitului (bugetului) individual al

consumatorului, posibil de alocat satisfacerii unei utilităţi (unui nivel de utilitate).Grafic, este vorba de o tangentă la curba de indiferenţă, ca în Graficul III.5 (pct. A, pe adoua curbă de indiferenţă, linia-buget (B)).

Qy

(U3)

(U2)

QyA A(B)

(U1)O QxA Qx

Graficul III.5

Observaţie: Egalitatea între raportul variaţiilor cantităţilor şi raportul preţurilor,la cele două bunuri, rezultă simplu din echivalenţa valorilor (veniturilor) totale implicate,de o parte şi de cealaltă:

Qy /Qx = Px / Py Qy Py = Qx Px Vy = Vx

3.3.2 Determinantele venit şi preţLuând rata marginală de substituţie ca în definiţia şi formula de mai sus, atunci

ea -- în calitate de raportor al variaţiei cantităţilor de bunuri substitute – revine esenţial la

influenţa exogenelor (determinantelor): (1) venitul consumatorului şi respectiv (2) preţurile de piaţă ale bunurilor inter-substitute – practic, raportul între preţuri.Cum se stabilesc aceste influenţe, fiecare în parte ?

(A) Efectul variaţiei venitului (mai precis, al creşterii acestuia) îl observăm în Graf iculIII.6.

Qy

(U3)(U1)

(U2) CB (B3)

A (B2)(B1)

O Qx

Graficul III.6

7/25/2019 ECONOMIE 2015


51

(B) Efectul variaţiei preţurilor (Graficul II.7) este ceva mai complex Graficele III.7).

Qy Qy

(U2) (U1) (U2)

AA B B

C(B1) (U1) (B2) (B1) (B’2) (B2)

O Qx(a) (b)

Graficele III.7

3.4 Corespondenţa cerere-utilitateGraficele III.8 încearcă să stabilească o astfel de corespondenţă prin procedeul numit

compunere grafică.

Qy Qy(B3)

(U1) (U3) (a) (U1) (U3) (B2) C

(U2) (U2)A B C

(B1) B(B1) (B2) (B3) A

O QA QB QC Qx O Qc QB QA Qx

Px Px

A (Dx)B (b)

C AB

(Dx) C

O QA QB QC Qx O Qc QB QA Qx

bunuri ordinare bunuri “Giffen-Veblen” Graficele III.8

________________________________________________________________________

7/25/2019 ECONOMIE 2015


52

Sumarul modulului: Cererea se prezintă în funcţia sa matematică, cu mulţimea de factori determinanţi. Este specifică fiecărui bun în parte, aidoma producţiei, şi determinăun comportament de piaţă individual. Timpul de exercitare se reduce aici la un singurreper, iar acesta chiar mai puţin bine determinat, decât în cazul producţiei. Studiulîntreprinde însă şi o depaartajare în raport du factorul preţ al bunului, pentru a apropia

studiul cererii de cel al ofertei. Dintre caracteristicile funcţiei economice se despreindeelasticitatea. Utilitatea revine în studiu alături de cerere, esenţa legăturii dintre celedouă identificându- se în constrângerea bugetară a consumatorului.


(1) Ce exprimă panta negativă a curbei cererii ? Dar cea pozitivă, pentru bunurilespeciale ?

(2) 2Care este diferenţa de fond între forma rectilinie şi cea curbilinie a funcţieicererii ?

(3) Care sunt raţiunile restrângerii funcţiei cererii la “legea” cererii (raportul cu preţul

bunului) ?(4) Dată fiind forma rectilinie a curbei cererii, studiaţi valoarea elasticităţii, peexemplificări, de-a lungul curbei cererii.

Studiu de caz:(1) Să trasăm şi să explicăm graficul funcţiei elasticităţii, faţă de preţ , a cererii de curbă

rectilinie şi curbilinie propriuzisă. ___________________________________________________________________








7/25/2019 ECONOMIE 2015


53

Modulul IV

OFERTA ŞI ECHILIBRUL,VERSUS DEZECHILIBRUL PIEŢEI

Unităţi învăţământ:1.Oferta. Definiţie şi funcţie 2.Alte explicaţii asupra funcţiei restrânse 3.Elasticitatea ofertei4.Echilibrul cerere-ofertă

De revăzut, în prealabil: Funcţia cererii /Modulul IIIÎn acest modul, Revenim în zona producţiei şi producătorului, deşi studiem mai întâi oferta tot peelemente funcţionale, dar mai ales în comparaţie cu funcţia cererii de consum, tot peelemente funcţionale. În partea a doua, lecţia are referire la echilibrul cerere-ofertă, ca sinteză a cunoştinţelor despre cerere şi ofertă, la definirea, dar şi la dinamica acestuia. Reies elemente care conduc atât la realizarea echilibrului cerere-ofertă (al consumului),cât şi la îndepărtarea de acesta, după cum este de admis că starea de echilibru nu estenici continuă, nici automat recâştigată. Scopul modulului: Cunoştinţele din Modului I şi celelalte concretizează aici asupraofertei. Există şi aici funcţia matematică, după înţelesul comun, revenind tot în posturaunei cantităţi de bunuri (aidoma producţiei şi cererii), iar funcţia economică, de o parte,revine în domeniul producţiei şi costurilor, de cealaltă, îl defineşte pe ofertant, cu loculacestuia în realizarea activităţii economice, de la extragerea şi prelucrarea resurselor, ladispoziţia consumatorului.Obiective: (1) funcţia matematică a ofertei; (2) înţelegerea ofertei în parallel cu funcţiacererii; (3) caracterisiticile ofertei şi acţiunii ofertantului; (4) echilibrul cerere-ofertă. După parcurgerea acestei unităţi de învăţământ: / vom înţelege: Oferta de consum, ca o funcţie economică de bază, de diferiţi factori proprii, dar mai alesde factorul preţul bunului Echilibrul pieţei, pe segmentul bunului individual / vom putea:Vedea cererea şi oferta ca bază a funcţiei bunăstării (Modulul IV). _______________________________________________________________________

Într-o primă parte a expunerii de faţă, putem considera oferta în simetrie cuelementele caracteristice funcţiei cererii de consum.

Unitatea învăţământ 1. Oferta. Definiţie şi funcţie

Oferta este cantitatea dintr-un bun ind ividual “x” pe care producătorii şiofertanţii doresc şi pot să o prezinte spre vânzare, într -o perioadă considerabilă. Astfel,spre deosebire de cererea de consum, oferta prezintă mai puţină relevanţă ca ofertă

7/25/2019 ECONOMIE 2015


54

individuală, a ofertantului individual – cu alte cuvinte, ea se prezintă în mod relevantnumai ca ofertă de piaţă (totală sau cumulată).

În schimb, ca şi în cazul cererii, se distinge la fel de bine şi în cazul ofertei (1) funcţia extinsă şi (2) funcţia restrânsă.

(1) Funcţia extinsă a ofertei prezintă variabilele exogene:

obiectivele producătorului (B) – inclusiv în sensul organizării acestor obiective pescheletul unui obiectiv individual, considerat dominant, cu dominanţă în luareadeciziei de ofertă;

preţul bunului (Px) – cu influenţă asupra ofertei de acelaşi calibru cu influenţa asupracererii;

preţurile altor bunuri (Pg); preţuri ale factorilor de producţie (Pf); nivelul tehnic şi tehnologic al producţiei (T); alţi factori (Z).

Drept urmare, luăm în considerare o funcţie a ofertei – de piaţă -- de forma:Sx = f (B, Px, Pg, Pf, T, Z)

(2)

Funcţia restrânsă a ofertei exprimă – perfect similar cu cazul fncţiei cererii – dependenţa cantităţii oferite de nivelul preţului bunului (Px), “ceteris paribus”. Forma funcţiei restrânse devine:

Sx = f (Px)Observaţie: Mult căutata corespondenţă cerere-ofertă – adică între cele două

funcţii fundamentale în economie – se regăseşte exclusiv la nivelul funcţiei restrânse. Înrealitate, studiul economiei a forţat conceptul funcţiei restrânse, pentru ambele funcţii, înacest sens – rezultatele studiului asupra echilibrului cerere-ofertă, în ultima parte aLecţiei de faţă, vor veni să justifice această opţiune.

Pe ce se fundamentează, însă, practic corespondenţa cerere- ofertă, la nivelulfuncţiilor restrânse, de o parte (cererea) şi de cealaltă (oferta) ?

(i)

preţul bunului (Px) este variabila exogenă comună cantităţii cerute şi respectivoferite;(ii) deşi cele două cantităţi se individualizează astfel pentru cerere şi ofertă, sunt

înlesnite şi analiza şi comportamentul interactiv al celor două funcţii prinaducerea lor pe graficul comun cantitate (Qx) – preţ (Px).

În fine, rezultă aici corespunzător legea ofertei – şi ea cu expresie perfectasemănătoare legeii cererii – oferta (cantitatea oferită) creşte, la creşterea preţuluibunului, în oricari condiţii. Ceea ce înseamnă, pentru ofertă: (i) influenţa preţului (Px) asupra cantităţii oferite (Qx) -- similară cu cazul cererii; (ii) coroborată, în schimb, cu aceeaşi libertate a formei curbei ofertei – ca în cazul

cererii;(iii) lipsesc bunurile (considerate) speciale – care s-ar fi abătut de la legea specificăofertei şi deci ar fi modificat panta curbei;

(iv) curba ofertei este una crescătoare în toate cazurile (Graficul IV.1).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


55

Px(Sx)

Ox QxGraficul IV.1

Unitatea învăţământ 2. Alte explicaţii asupra funcţiei restrânse

2.1 Mişcări specifice (i ) de-a lungul curbei ofertei este imaginată variaţia cantităţii oferite, urmare

(exclusiv) variaţiei preţului bunului – similaritatea cu curba cererii este din nouuna perfectă;

(i i) mişcarea curbei ofertei, în întregime indică, corespunzător, influenţa variaţieialtei / altor variabile, decât preţul bunului (Px), asupra curbei ofertei / funcţieirestrânse. Mişcarea (deplasarea) curbei ofertei în întregime semnifică, mai întâi, păstrarea formei curbei originare. În al doilea rând, şi pentru curba ofertei pot fi desprinse – din nou, ca şi în cazul

curbei cererii – determinantele deplasării curbei (Diagrama IV.1).Diagrama IV.1

Determină deplasarea curbei ofertei: Către stânga: Către dreapta:tendinţele inverse ale factorilor din coloana

dreaptă

schimbarea de obiectiv a producătorului, de la

maximizarea profitului la maximizareavânzărilor scăderea preţurilor bunurilor substitute(înlocuitoare).creşterea preţurilor factorilor de producţieaferenţi bunului “x” ameliorările tehnologice operate asupra bunului“x”

2.2 Surplusul producătoruluiRegăsim aici un alt concept-replică la altul specific curbei cererii. Surplusul

producătorului (Sp) reprezintă, prin definiţie economică, valoarea totală a bunului “x”,oferită de producător, de la preţul primei unităţi de bun oferite. Grafic, surplusul producătorului se regăseşte: (i) la stânga curbei ofertei;(ii) sub preţul ofertei la momentul considerat (Graficele IV.2b).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


56

Px Px

B(Sx)

(Sc)

PA A PA A’ (Sp)

(Dx)

O QA Qx O QA’ Qx(a)

(b)Graficele IV.2

Unitatea învăţământ 3. Elasticitatea ofertei

Şi în cazul elasticităţii, lucrurile sunt perfect similare în cazurile cererii şi ofertei --elasticitatea ofer tei este capacitatea de extindere-restrângere a ofertei (cantităţii oferite),urmare variaţiei exogenelor acestei funcţii. Coefi cientu l de elasticitate ( i ) a ofertei sedetermină după aceeaşi formulă a elasticităţii -- valabilă în cazul cererii, dar şi în cazurilealtor funcţii posesoare de elasticitate:

i = (Q / Qo) / (i /i0)unde Q este variaţia cantităţii oferite, Qo oferta corespunzătoare la momentul iniţial, iari şi i0, corespunzător, variaţia şi valoarea iniţială a variabilei exogene.

Sau, în cazul elasticităţii ofertei faţă de preţ:

p = (Q / Qo) / (P /P0)ea este aferentă fucţiei re strânse.Ca şi în cazul curbei cererii, coeficientul de elasticitate ( p) a ofertei faţă de preţ

ia valorile mulţimii numerelor reale pozitive (Diagrama IV.2) – în plus, semnul algebrical coeficientului de elasticitate, spre deosebire de cazul curbei cererii, cu pantă negativă,este pozitiv.

Iar Graficul IV.3 vizualizează aceeaşi evoluţie a elasticităţii cererii (coeficientului deelasticitate) faţă de preţ.

Diagrama IV.2Valorile coeficientului de elasticitate a ofertei (

p)

şi semnificaţii specifice p = 0 -- valoarea nulă a elasticităţii faţă de preţ -- exprimă, de fapt, variaţia de anvergură

infinită a preţului, vizavi de variaţia nulă a cantităţii cerute – inelasticitatea perfectă. p < 1 defineşte starea de inelasticitate – variaţia exogenei induce variaţii inferioare ale

endogenei; p =1 defineşte starea de elasticitate unitară – variaţiile exogenei şi endogenei sunt

echivalente;

7/25/2019 ECONOMIE 2015


57

p >1 defineşte starea de elasticitate (propriuzisă) – exogena induce, prin variaţiile ei, variaţiimai mari (importante) ale endogenei.

p = + -- valoarea infinită a aceleiaşi elasticităţi faţă de preţ -- exprimă variaţia nulă a preţului, vizavi de variaţia de anvergură infinită a cantităţii cerute -- elasticitatea perfectă.

Din nou, ca şi în cazul cererii, elasticitatea ofertei are – pe lângă variabilele exogene,cele aparţinând funcţiei ofertei – propriii factori de influenţă: (1) timpul – care operează tot în favoarea elasticităţii astfel:

(a) pentru momentul dat , este favorizată inelasticitatea perfectă;(b) termenul scurt aduce spor de elasticitate, atrăgând alţi factori ai funcţiei ofertei;(c) termenul lung sporeşte elasticitatea, odată ce face loc manifestării integrale a

setului de exogene al funcţiei ofertei; (2) excesul de capacitate productivă – diminuează elasticitatea ofertei, punând problema

epuizării resurselor de factori; (3) stocurile de bunuri – pun, la rândul lor, problema deficienţelor racordării cererii la

ofertă;

(4)

capacitatea de mobilizare/mobilitate a factorilor între industrii – operează, din nou,în favoarea elasticităţii ofertei.

Px ( So)

( p < 1) ( p =1)elasticitate unitară

inelasticitate45o

elasticitate( p > 1)

( p = + ) elasticitate perfectă (S+)

( p = 0)

inelasticitate perfectă O Qx

Graficul IV.3Unitatea învăţământ 4. Echilibrul cerere-ofertă

4.1 DefiniţieDe primă importanţă este de menţionat că echilibrul se numără printre categoriile

(conceptele) din economie cu cel mai bogat conţinut. Vom trata aici numai un fel de

echilibru din zona pieţei şi consumului. Echil ibrul cerere- ofertă priveşte:

domeniul consumului, detaliul acestuia, respectiv un anume bun sau categorie de bunuri

şi implică actorii economici interesaţi de acesta: consumatorul şi ofertantul. Se înţelege astfel prin echil ibru cerere- ofertă punctul, momentul sau conjunctura în

care, concomitent:(a) ofertanţii sunt dispuşi şi capabili să ofere bunul “x” pe piaţă;

7/25/2019 ECONOMIE 2015


58

(b) consumatorii sunt, de asemenea, dispuşi şi capabili să achiziţioneze bunul “x” de pe piaţă (Graficele IV.4).

(c) Px (Dx) (Sx) Px (Sx)

(Dx)

PE1 E1 PE2 E2

O QE1 Qx O QE2 Qx(a) (b)

Graficele IV.4

Felul echilibrului este dictat unilateral de curba (funcţia) cererii, în detaliu dedetaşarea bunurilor speciale, în ansablul general şi vizavi de legea cererii. Este primaasimetrie evidentă între celoe două funcţii fundamentale concurente pe piaţă.

Dimpotrivă, pentru bunurile ordinare, comportamentul opus al cererii, faţă de ofertă,asigură un grad înalt de tensiune în jurul echilibrului, şi tocmai aceasta asigurăechilibrului performanţa stabilităţii.

4.2 Echilibru şi dezechilibre Dincolo de departajarea echilibrelor, rămâne identificarea oricărui echilibru drept

un singur punct, astfel prin coodonatele sale cantitate- preţ . Echilibrul de tip punctiformsugerează un caracter static de principiu – echilibrul poate deveni dinamic, urmare

dinamicii celor două curbe, ceea ce înseamnă acţiunea factorilor specifici cererii şiofertei, respectiv preţului de piaţă.

Timpul revine, în concordanţă cu aceiaşi factori, dublu influent: determinând elasticităţile cererii şi, respectiv, ofertei, în creştere pentru alungirea

intervalului; determinând şi forma curbelor cererii şi ofertei, în sensul că acestea se apropie de

forma dreaptă cu atât mai mult cu cât sunt analizate pe termene mai scurte sau la unsingur moment dat – alungirea intervalului curbează cele două funcţii. Un alt factor dinamic al echiibrului şi dezechilibrelor se leagă de dezechilibrele

persistente – caracteristice unor industrii sau sectoare de bunuri şi servicii. Cauze aleacestora se regăsesc în exemplele: (1)

restricţiilor guvernamentale – plafonări ale ofertei şi/sau preţului; (2) echilibrului nestabil – ceea ce poate însemna şi multiplicarea lui între aceeaşi cerere

şi aceeaşi ofertă (Graficul IV.5).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


59

Px

(Sx)(Dx) E2

E1

O QxGraficul IV.5

(3) neatingerea obiectivelor producătorilor – atât cât se poate transforma într-unfenomen generalizat, înseamnă supra-estimarea performanţelor sau capacităţilor de producţie ale unei anume industrii;

(4) inadecvările persistente între cerere şi ofertă – ţin concomitent şi specific de ambele

funcţii. Pe partea cererii, schimbarea gustului şi preferinţelor consumatorului este, principial, un factor de îndepărtaarea trendului reechilibrării. Pe partea ofertei,imperfecţiunea informaţiei de piaţă conduce la un efect similar.

4.3 Analiza dezechilibrelorÎn fine, desprindem şi semnificaţia dezechilibrului, vizavi de echilibru. Primul

element important de desprins este acela că, vizavi de un echilibru unic, punctiform înspaţiul graficului cantitate- preţ, dezechil ibrul cerere- ofertă este replica dată de infinitatea punctelor planului (Graficul IV.6). Cu alte cuvinte, pe cât un singur punct – pereche decoordonate, respectiv un singur nivel al preţului şi, corespunzător, unul singur al cantităţii – satisface interesele comune consumatorilor şi ofertanţilor, pe atât toate celelalte niveluride preţ şi cantitate se regăsesc în dezechilibru. Aria dezechilibrului cerere-ofertă este,însă, nu numai cu mult mai întinsă decât cea identificată de echilibru, ci şi multiplu semnificativă.

Px

(Dx) (Sx)(I)

PE (III) E (IV)

(II)

O QE Qx

Graficul IV.6

7/25/2019 ECONOMIE 2015


60

4.4 Reechilibrarea cerere-ofertă. Modelul “cobweb” Date fiind cele din sub- paragrafele precedent, majoritatea covârşitoare a

teoreticienilor şi specialiştilor cade de acord că situaţia de echilibru, pe piaţa unui bunsau altuia, în cadrul unei economii la rândul ei localizate şi specifice, nu este nici principial obligatorie, nici permanentă, în practică. Părerile sunt însă împărţite, între

autori şi curente de gândire, în ce priveşte existenţa sau nu a trendului de reechilibrare. Nu vom intra în detalii asupra acestui aspect, în cele de faţă, ci preferăm o teorie adezechilibrelor şi reechilibrării, numită modelul “cobweb” (pânzei de păianjen).

În explicaţia sa non-matematică (grafică), modelul “cobweb” ţine seamă mai întâi desub-împărţirea semnificativă a ariei de dezechilibr u cerere-ofertă din Graficul IV.6. Apoi,între situaţia anilor precedent şi curent are loc legătura multiplă – corespunzătoare maimultor perioade succesive – de forma “pânzei de păianjen” din Graficul IV.7.

Px

(Dx) (1) (Sx)Po (5)

(2)PE (4) (6)

(3)

O QE QxGraficul IV.7

Pot fi aduse critici acestui model, şi s-au şi adus – în principal, el vede o piaţă de-a dreptul primitivă, fără comunicaţii subtile între cerere şi ofertă, în primul rând subaspect informaţional. Totuşi, nici calităţile lui nu sunt de neglijat. În primul rând, să re-examinăm Graficul IV.7, împreună cu Diagrama IV.3.

Diagrama IV.3Schiţa reechilibrării “cobweb”

Felul: Pe segmentul:(1)

(2)

(3)

(4)

dezechilibrului supra- preţ supra-cantitate sub- preţ sub-ofertă

ajustării creşterea ofertei scăderea preţului scăderea ofertei creşterea preţului rezultatului supra-cantitate sub- preţ sub-ofertă supra- preţ

Remarcăm că segmentele (1), (2), (3), … procedează fiecare la rezolvarea unuidezechilibru de felul preţului prin ajustarea cantităţii, şi invers – ceea ce înseamnă cămodelul evită capcana tratării discriminatorii a preţului împotriva cantităţii, sau invers.Este încă o dată un merit al acestei teorii, cu atât mai mult cu cât curentele de gândire

7/25/2019 ECONOMIE 2015


61

cele mai bine poziţionate la această oră (neoclasici şi (neo)keynesişti) fac astfel de tratăridiscriminatorii.

În al doilea rând, modelul vede cu destulă claritate două lucruri, în concluzia sa:(i) (re)echilibrarea, ca proces de durată, respectiv etapizată – “tatonare” (expresia

autorilor);

(ii)

aceeaşi (re)echilibrare nu este obligatorie, ci condiţionată – în favoareareechilibrării ( “cobweb” convergent) operează (1) elasticitatea cererii şi (2)inelasticitatea ofertei; caracteristicile opuse (“cobweb” divergent) determină,dimpotrivă, îndepărtarea accelerată a echilibr ului cerere-ofertă (Graficul IV.8).

Px

(Dx) (Sx)Po

PE

O QE QxGraficul IV.8

___________________________________________________________________Sumarul modulului: Oferta redevine o funcţie economică fundamentală, asemenea

cererii, şi chiar este parţial studiată pe coordonate similare. Cu toate acestea, ea revineîn domeniul producţiei, producătorului şi costurilor, în diferenţă specifică faţă deconsumator, consum şi utilitate. Echilibrul cerere-ofertă este o chesiune esenţială pentru studiul economiei, iar aceasta se clarifică tocmai aici.


(1) Enumeraţi corespondenţele caracteristice înte “legea cererii” şi “legea ofertei” (deaşteptat un răspuns complet).

(2) Pe un grafic rectangular cantitate (Qx) – preţ (Px), trasaţi o curbă a cererii (Dx) şicealaltă a ofertei (Sx) oarecare. Localizaţi şi numiţi echilibrul cerere-ofertă şidezechilibrele specifice.

(3) Care este elementul dominant al caracterului “convergent”-“divergent” alreechilibrării de tip “cobweb”.





7/25/2019 ECONOMIE 2015


62




7/25/2019 ECONOMIE 2015


63

Modulul V

ECONOMIA BUNĂSTĂRII

Unităţi învăţământ:1 Specificul funcţiei bunăstării 2 Bazele studiului bunăstării: optimul de tip Pareto 3 Modelul dinamic4 Conceptul de echitate5 Inegalitatea economică

De revăzut, în prealabil:

Curbe izocuante şi izocost, curba de expansiune (Modulul II) Curbe de indiferenţă şi linii buget (Modulul III)

În acest modul, Intâlnim o altfel de funcţie, decât producţia, costurile, cererea, utilitatea, şi oferta, caauto-determinate. Bunăstarea necesită, mai întâi, definirea unanim acceptată, sau ceeace se numeşte funcţie-obiectiv : producţia la standardele cele mai ridicate şi consumulintegral al produsului. Are imagine (ipo)statică, versus dinamică. Inţelegerea ei necesităînţelegerea tuturor funcţiilor învăţate până aici, după care se poae afirma că studiulbunăstării este chiar studiul economiei. Această lecţie este ea-însăşi o aplicaţie, de genulcelor parcurse deja ca exemple, dar rezultatul acesteia este pe cât de interesant, pe atâtdiscutabil. Rămânem tot tim pul atât de departe de discursurile politice despre bună stare.Scopul modulului : definirea bunăstării în economie, a coordonatelor ştiinţifice aleacesteia, dar tocmai în acest context şi ca funcţie generală a economiei, şi ca o funcţie

individuală, alături de celelalte funcţii economice fundamentale. Obiective : (1) bunăstarea, ca funcţie matematică şi economică ; (3) caracteristicileaceleiaşi funcţii ; (4) definirea obiectivelor funcţiei, tot ca specificitate: eficienţa şiechitatea ; (5) alte caracteristici ; (6) inegalitatea economică. După parcurgerea acestei unităţi de învăţământ: / vom înţelege: Bunăstarea şi ceea ce o afectează Bunăstare, între eficienţă şi echitate Legătura între bunăstare şi funcţiile învăţate în prealabil acesteia / vom putea:Înţelege totalitatea funcţiilor economice fundamentale, în legăturile dintre ele.

_______________________________________________________________________

Avem de a face, în această lecţie, cu o funcţie calitativ diferită de cele studiatemai sus9, cu rezerva că cunoştinţele ei se fundamentează totuşi pe cele deja studiate încele de mkai sus.

9 De funcţia de producţie şi costuri, de cerere, utilitate şi ofertă.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


64

Unitatea învăţământ 1. Specificul funcţiei bunăstării

Trei puncte de vedere individualizează acestă nouă funcţie:

(A)

Variabilele independente (exogene) – după care, în aceeaşi ordine ca în cazurilefuncţiilor deja studiate, funcţia bunăstrării (Sw) apare drept:Sw = f (Q; D; H; L; P; S; R; Z)

unde: Q este cantitatea (oferta) totală de bunuri şi servicii; D este distribiţia socială a lui Q; H este gradul de sănătate publică; L este timpul liber general (social); P este gradul de poluare a mediului; S este stabilitatea politică; R sunt condiţiile climatice, fertilitatea naturală a solului etc.

Z sunt, ca şi pentru celelalte funcţii, alţi factori de mai mică importanţă.

(B)

I ndivizii sociali – este vorba aici, mai precis, de ut ilităţi individuale (u1, 2,…, n): Sw = f ( u1, 2, …, n)

considerându-se şi un număr finit de indivizi – întrucâtva, funcţia bunăstării se referă laindivizi, colectivităţi şi comunităţi asemănător funcţiei cererii.

(C) Static, versus dinamic, respectiv: folosind formalizările (A) şi (B) de mai sus (static); având în vedere şi schimbarea acestor date (dinamic), ceea ce:

(a) exemplifică starea economică de tranziţie;

(b)

îmbunătăţeşte sau dimpotrivă starea materială a indivizilor sociali, ca referinţă.

Unitatea învăţământ 2. Bazele studiului bunăstării: optimul de tip Pareto

Vilfredo Pareto10 este notat ca părinte al unor studii dezvoltate până astăzi pe o bazănecontrazisă funcamental.

2.1 Obiectivele modeluluiRegăsim în dreptul funcţiei bunăstării şi o altă distincţie – semnificând raportarea

subiectivă la realitatea economică (obiectivă) sau realitatea aşteptată (din nou subiectivă)de la economie. Funcţia bunăstării, emanând de la Vilfredo Pareto şi marginalişti, îşi

păstrează două obiective (funcţii-obiectiv): (1) e ficienţa şi (2) echitatea. Eficienţa -- în definiţia tipic marginalistă, respectiv “eficienţa (de tip) Pareto” –

este înţeleasă drept acea stare economică care nu mai suportă îmbunătăţiri sauameliorări. Cu alte cuvinte, oricare redistribuire materială de la momentul eficienţei

10 Fondator al uneia dintre cele trei şcoli marginaliste din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localizatela Lausanne, Elveţia.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


65

Pareto nu poate avea decât efect negativ, respectiv acela de pierdere a stării de eficienţăPareto. Eficienţa Pareto se va localiza pe trei niveluri, anume:(a) nivelul combinării factorilor; (b) nivelul producţiei propriuzise – rezultând bunuri şi servicii;(c) nivelul consumului – aceloraşi bunuri şi servicii.

Observaţie: Cele trei niveluri ale eficienţei Pareto păstrează în comun, două câte două: zona producţiei – pentru nivelurile (a) şi (b); categoria bunurilor şi serviciilor: (b) şi (c).

La rândul ei, echitatea – un concept studiat ceva mai târziu, în literatura economică – va veni, totuşi, să se grefeze pe acelaşi model Pareto şi va căuta reconcilierea tehnică cuacesta.

2.2 Ipoteze şi restricţii metodologiceDiagrama V.1 listează ipotezele şi restricţiile caracteristice modelului de bază Pareto – în partea următoare, concluziile modelului vor fi confruntate şi cu înlăturarea(relaxarea) acestor restricţii.

Diagrama V.1Modelul eficienţei Pareto:

ipoteze şi restricţii metodologice denumire explicaţii

1 economia reală fără monedă şi implicaţiile ei, începând cu cele asupra nivelului preţurilor.

2 economia închisă fără fluxuri materiale de intrare/ieşire în/din sistem 3 2 bunuri x & y (oarecare şi substitute) 4 2 factori de producţie capital (k) & muncă (L) 5 2 indivizi sociali A & B6 oferta fixă de bunuri

2.3

Raţionamentul modeluluiGraficele V.1 figurează separat producţiile pe termen lung (izocuante-izocosturi

eficiente şi curbe de expansiune eficientă a producţiei) ale celor două bunuri, (x) şi (y), presupuse de model.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


66

k x k y (x3) (y3)

(x2) (y2)

(x1) (y1)

Ox Lx Oy Ly(a)

(b)

Graficele V.1

Explicaţie grafică:

Date fiind cele două grafice de formă binecunoscrută din Lecţia I, urmează ca înGraficele V.2, următoare, să aibă loc mai întâi răsturnarea Graficului V.1 (b) pesteGraficul V.1 (a), cu re-localizarea celor două perechi de axe rectangulare. Metoda senumeşte “Edgeworth- Bowley (EB)”, două nume de autori care au continuat şi clarificademersul început de Vilfredo Pareto – Caseta Edgeworth-Bowley (EB) constituiefundamentul de studiu al Graficului V.2.

(Ly) LyA Oy(kx)

kxA A kyA

(ky)Ox LxA (Lx)

Graficul V.2 (a)

(kx) (Ly) LyA /A’ Oy

kxA’ A’ kyA’ kxA A kyA

(ky)Ox LxA/A’ (Lx)

Graficul V.2 (b)

7/25/2019 ECONOMIE 2015


67

(kx) (Ly) LyA LyA’ Oy

(y) (x)

kxA’ A’ kyA’ kxA A kyA

(ky)Ox LxA LxA’ (Lx)

Graficul V.2 (c)

Situaţia acestui Grafic este una imposibilă – cel puţin vizavi de ipotezele-restricţiile modelului (vezi ipoteza-restricţia economiei închise ( Diagrama V.1 / 2).

(kx) (Ly) LyA LyA’ Oy

(y)kxA’ (x) A’ kyA’ kxA A kyA

(ky)Ox LxA LxA’ (Lx)

Graficul V.2 (d)

Situaţia acestui Grafic este una posibilă, dar de ineficienţă Pareto.(Ly) LyA Oy

(kx) (y1) (x3)(x1) (y2) (x2) C

(y3) BA (Z3)

(Z1) (Z2)(ky)

Ox LxA (Lx)

Graficul V.2 (e)

2.4

Concluziile modelului2.4.1 Eficienţa în combinarea factorilor Eficienţa Pareto în combinarea factorilor este dată de comuniunea ratelor

marginale de substituţie între factorii de producţie, pentru producţiile difer itelor bunuri:

(1) Rms (L k) (x) = Rms (L k) (y) unde, fireşte, avem ratele marginale de substituţie (Rms) între factorii de producţie înexplicitările arătate.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


68

Alte observaţii: Am înlocuit în Graficul V.2(e) perechea de puncte A&A’ cu punctele A, B şi C,

asociate pe cu totul alt principiu: este pentru a arăta că eficienţa Pareto în combinareafactorilor este o stare multiplă, iar aceasta acoperă, de facto, întregul parcurs alcurbei comune de expansiune eficientă pentru producţiile (x) şi (y).

Starea multi plă indică şi faptul că o industrie poate ceda alteia factori de producţie păstrând eficienţa Pareto pe ansamblu, ca şi faptul că, incluzând cele două origini (Ox şi Oy) în mulţimea punctelor de

eficienţă, aceeaşi eficienţă Pareto se păstrează şi pentru atribuirea unilaterală a factorilor unei producţii, pe seama eliminării alteia.

2.4.2 Eficienţa în nivelul producţiilorGraficul IV.3 se cere considerat în corespondenţă grafică cu Graficul V.2(e).

(y)Ox A

B

C

O Oy (x)Graficul V.3

Observaţii:

(1)

Mulţimea punctelor de eficienţă nu este una infinită, dar destul desemnificativă teoretic; şi limitele sale se fac însă evidente vizavi de mulţimile punctelor care arată ineficienţa şi/sau imposibilitatea combinaţiilor producţiilor.

(2) Eficienţa în nivelul producţiei este complet determinată de aceea încombinarea factorilor – astfel criteriul eficienţei decurge obligatoriu în aceastăordine.

(3) Odată cu punctele A, B, C şi cu totalitatea punctelor de eficienţă – în speţă cumulţimea de coordonate ale acestora pe cele două Grafice --, începem săobservăm felul în care se defineşte – în concepţia funcţiei bunăstării – ceea cese numeşte o stare economică – am început doar cu valori ale celor doi factori

şi ale celor două producţii, (x) şi (y). (4) Stările economice eficiente include punctele Ox şi Oy, respectiv distribuireainteg rală a factorilor pe una singură dintre produccţii.

(5) Totalitatea punctelor de eficienţă înseamnă o totalitate de stări eficiente aleeconomiei – trecerea economiei dintr-un punct în altul (dintr-o stare în alta) vacorespunde eficienţei Pareto (a producţiei ) în dinamică, respectiv întranziţie.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


69

(6) Tocmai de aceea curba limitei producţiei este descrescătoare – identificândfondul păstrat constant al factorilor de producţie, distribuit între producţiiastfel încât, obligatoriu, creşterea uneia are loc pe seama diminuării celeilalte.În astfel de condiţii, limita producţiilor nu figurează creşterea economică, cirestructurarea producţiilor.

Limita producţiilor este o curbă de formă hiperbolic-concavă – în comparaţiecu izocuanta sau curba de indiferenţă, care sunt hiperbolic-convexe – sau “tipic”concavă.

Curba tipic concavă – partea sau zona nord-est a hipebolei concave: este descrescătoare, aidoma hiperbolei convexe (izocuantei şi curbei de indiferenţă); spe deosebire de hiperbola convexă, hiperbola concavă intersectează obligatoriu

axele rectangualre; din nou în asemănare cu curba tipic convexă, pe nord-est figurează cel mai apropriat

o relaţie de substituţie sau altele similare între variabile; regula concavităţii exprimă inversa convexităţii: variabila car e creşte, pe seama

celeilalte (în contextul pantei descrescătoare), creşte mai încet; variabila care scade scade mai intens. În fine, pentru a studia regula determinantă eficienţei Pareto în producţie, să revedem

cele ce se întâmplă la trecerea – tranziţia – între puncte de eficienţă diferite – bunînţeles,între punctele ipotetice A şi B, şi/sau mai departe: la trecerea din A în B, are loccreşterea producţiei (x) pe seama producţiei (y), iar aceasta pe seama deplasăriicorespunzătoare a factorilor de producţie dinspre producţia (y) spre producţia (x).

Concomitent, însă, trebuie ţinut seama şi de poziţionarea exactă şi limitarea numericăa stărilor economice eficiente – în speţă, stările economice corespunzătoare punctelor A,B etc. sunt unele şi aceleaşi; ceea ce înseamnă, altfel exprimat, că trecerea din starea A în starea B este echivalentă trecerii inverse, din B în A, în materia cantitativă a factorilor

de producţie; diferă numai semnul algebric, respectiv creşterea, versus descreşerea factorilor pentru o producţie, vizavi de cealaltă.Trecerea între stări economice (eficiente) diferite se aseamănă atât redistribuirii, cât şi

substituţiei – se poate exprima, însă, şi prin transformarea unei producţii în altă

producţie, la nivelul societăţii economice.Însfârşit, eficienţa în nivelul producţiei – echivalentă eficienţei transformărilor

reciproce între producţii – înseamnă comuniunea ratelor marginale de substituţie-transformare între producţii:

(2) Rmt (xy) = Rmt (yx) = Rmtunde Rmt sunt ratele marginale de transformare cu explicitările arătate între nivelurile producţiilor, astfel ultima Rmt este unică pentru fiecae dintre punctele de pe curba limitei

producţiilor – corespunzător, pentru fiecare stare economică eficientă.2.4.3 Eficienţa în consum Până la un punct, eficienţa de tip Pareto în zona consumului îşi are descripţia

aidoma eficienţei din zona factorilor şi producţiei (alţi actori, aceeaşi piesă / GraficulV.4). De la utilităţile individuale ale fiecăruia dintre indivizii [A] şi [B] se procedează laCaseta Edgeworth-Bowley comună. Tot aidoma rezultă regăsirea eficienţei multiple de-alungul diagonalei (Graficele IV.4.b), în punctele exemplificate A, B şi, respectiv C –

7/25/2019 ECONOMIE 2015


70

unde, de astădată liniile buget corespunzătoare sunt comune celor doi indivizi.Explicitarea matematică va fi, corespunzător:

(3) Rms (xy) [A]= Rms (xy) [B]Ceea ce înseamnă a treia condiţie a eficienţei de tip Pareto: eficienţa în consum --

egalitatea ratei marginale de substituţie, în consum, între cei doi indivizi (A şi B) şi

referitor la cele două bunuri (x şi y). Este interesant de observat: mai întâi, că ecuaţia (3) este destul de asemănătoare ecuaţiei (1) de mai sus, în sensuldefinirii substituţiilor corespunzătoare;

mai apoi, că termenii individuali ai ecuaţiei (3) seamănă, mai degrabă, cu cei dinecuaţia (2), a producţiilor, în vreme ce descripţia acestei ecuaţii este, totuşi, alta.

2.4.4 Eficienţa în producţie şi în consum Ca atare, contextul prezentat aici al funcţiei bunăstării – limitată deocamdată la

obiectivul eficienţei Pareto – reclamă o coerenţă între producţie şi consum, care, totdeocamdată, lipseşte. Acesta este punctul până la care demonstraţiile din zona producţiei

şi, respectiv, consumului se aseamănă. De aici încolo este nevoie de apropierea celor două substituţii, dar demonstraţia din zona consumului va continua într -o altă ordine. Se va considera câmpul utilităţilor comune (colective) celor doi indivizi (Graficul

V.5), fundamentat pe comuniunea de principiu a substituţiei în consum, definită deecuaţia (3) – o comuniune care priveşte deopotrivă: cele două bunuri (x; y); cei doi indivizi [A; B].

y y(a)

(u1A) (u2A) (u3A) (u1B) (u2B) (u3B)

OA x OB x(b)

x OB

y

AB

Cy

OA xGraficele IV.4

7/25/2019 ECONOMIE 2015


71

y

P N

M (B3) (u3)(B2) (u2)

(B1) (u1)O x

Graficul V.5

Or, utilitatea comună (colectivă) îşi găseşte, în sfârşit, fundamentarea pe

dimensiunile cantitative ale celor două bunuri (x; y), aidoma limitei producţiilor (GraficulIV.3). Poate astfel rezulta comuniunea ratelor marginale de substituţie, atribuite,respectiv, bunurilor (x) şi (y), între producţie (limita producţiilor) şi consum (utilitateacomună), ca în Graficul IV.6.

y

CE E

(B3) (u3)(B2) (u2)(B1) (u1)

O FE x

Graficul IV.6

Observaţie. Unicitatea stării economice care ar asigura eficienţa Pareto la un moment datatrage către modelul Pareto critica, în sensul rigidităţii sale, respectiv neadaptării larealitate şi la nevoia caracterizării unei economii. Viciul fundamental al gândirii paretienese localizează acolo unde eficienţa Pareto există sau nu există, lipsind şi posibilitateaunei gradualizări, unei evaluări, comparări şi, în consecinţă, ierarhizări a economiilor şi

stărilor economice de facto. În realitate, rigiditatea eficienţei Pareto se prelungeşte şi înmultiplicitatea stărilor caracteristice producţiei şi consumului.

2.4.5 Concluzii extinseDacă modelul de studiu reducea (iniţial, metodologic) factorii de producţie, producţiile (bunurile) şiindivizii sociali, la perechi de repere, este acum interesant să obsevăm şi că:

reperele pot fi extinse celelalte la “m” bunuri, “n” indivizi şi respectiv “p” factori de producţie;

7/25/2019 ECONOMIE 2015


72

situările valorice ale lui “m”, “n” şi “p” pot fi oricae, şi mai ales completindependente între ele,

fără să fie afectate concluziile modelului de bază, respectiv concluziile extinse alemodelului înseamnă că eficienţa de tip Pareto înseamnă: (1) egalitatea ratelor tehnice de substituţie ale celor “p” factori;

(2)

egalitatea ratelor marginale de transformare, în producţie, pentru cele “m” industrii(bunuri finale); (3) egalizarea:

(3a) ratelor marginale de substituţie, în consum, ale celor “m” bunuri, pentru cei “n”indivizi;(3b) la nivelul valorii ratei marginale de transformare, în producţie, corespunzătoare.

Observaţii:(1) concluziile extinse ale modelului ies din judecata grafică de bază, devenită

imposibilă; (2) aceleaşi concluzii finalizează, totuşi, nu numai o parte a întregului model Pareto, ci

chiar o parte din ceea ce priveşte eficienţa Pareto – am numit modelu l static.

Unitatea învăţământ 3. Modelul dinamicDin demersul de mai sus am înţeles atât conceptul de stare economică – asociată

modelului static --, cât şi pe acela de tranziţie – care urmează să capete contur în paragraful de faţă. Modelul dinamic priveşte, astfel, trecerea (tranziţia) între două stărieconomice date, iar aceasta presupune concomitent două (alte) criteri i (dinamice) de tip

Pareto: (i) îmbunătăţirea stării cel puţin unui individ; (ii) neafectarea (bineînţeles negativă) a stării economice a niciunui individ.

Evoluţia gândirii economice, pe partea bunăstării, de la Pareto încoace nu a aduscontraziceri principiale ale modelului Pareto, ci numai oarecari critici şi adăugiri, n

special în zona dinamică a modelului. Nume ca C.K. Lancaster sau R.G. Lipseyflexibilizează cele două restricţii, admiţând păstrarea în vizor a bunăstării şi în condiţiileafectării parţiale a stării economice iniţiale.

Rezulta astfel aşanumita teorie “second best” – noua stare economică esteadmisă pentru căderea a cel puţin o dată iniţială. Noutatea conceptului este dată de ideeade bun simţ că bunăstarea nu poate fi considerată complet sau fundamental distrusă de / printr-o simplă perturbare -- oricare tranziţie poate fi acceptată: şi să producă concomitent îmbunătăţiri şi înrăutăţiri ale stării economice iniţiale; şi să aducă concomitent schimbare, dar şi păstrare a datelor stării de bază.

Reuşita noii teorii are loc exact acolo unde lipsea complet din concepţia paretiană:aduce oportunitatea de a compara şi ierarhiza între ele două sau mai multe stări

economice diferite.Observaţie: Şi odată cu completarea adusă de modelul dinamic rămânem cantonaţi într -o parte a studiului bunăstării, am numit funcţia obiectiv a eficienţei – bunînţelesinsuficientă definirii bunăstării. Cealaltă funcţie obiectiv a bunăstării este echitatea.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


73

Unitatea învăţământ 4. Conceptul de echitate. Echitate şi eficienţă în modelulParetoStudiul echităţii în economie este relativ nou, adică de vârstă postbelică. Dacă eficienţarăspundea la întrebările “ce şi cum se produce ?”, echitatea va r ăspunde la întrebarea“pentru cine se produce ?”.

Reluăm descripţia de la Graficele IV.4, de mai sus, explicitând prin CasetaEdgeworth-Bowley ecuaţia (3) a modelului. Eficienţa Pareto se dovedise, în final, punctiformă (Graficul IV.6 şi ecuaţia 4), în condiţiile unei libertăţi de mişcare între punctele OA şi OB (Graficul IV.4) – ceea ce semnifică, de facto, indiferenţa criteriuluieficienţei faţă de distribuirea utilităţilor între cei doi indivizi.

Or, satisfacerea concomitentă a criteriilor eficienţei Pareto şi echităţii ar presupune – indiferent de criteriul de echitate aplicat – restrângerea la o singură (unică)combinaţie distributivă a bunurilor (c) şi (f) între indivizii [A] şi [B]. O astfel de probabilitate se restrânge la minimum teoretic posibil.

Indiferent de criteriul aplicat, adică înţelegând aici abaterea, mai mult sau mai puţin, de la principiul (obiectivul) egalităţii (criteriul egalitarist, considerat în paragraful anterior). Cu altecuvinte, eficienţa Pareto poate considera până şi ipostazele în care unul dintre indivizi îşiînsuşeşte integral utilităţile existente, nelăsându-i nimic în acest sens celuililalt. Teoretic, chiar oastfel de situaţie poate fi adevărata combinaţie eficientă de consumuri.

Nu omitem însă că am asociat aici echitatea unui model al eficienţei considerată preliminară, astfel prioritară sau primordială. În acest model, eficienţa porneşte de la oarie largă, iar echitatea, aparent, o restrânge pe aceasta. Este însă posibil ca,reconsiderând semnificaţia Graficului IV.6 (la care astfel revenim), să re-descoperim şilibertatea de mişcare a echităţii, vizavi de eficienţa Pareto. Cu cât coborâm nivelulutilităţii colective, de la u3 la u2 şi, respectiv, u1, cu atât:

revenim la stânga limitei producţiilor, adică în zona (posibilă, dar) ineficientă, multiplicând , însă, gradual aria echitabilă. Avem aici în vedere atât multiplicarea progresivă a lungimii curbelor (u2) şi respectiv (u1), la stânga curbei limitei producţiilor (LP), în Graficul IV.6, cât şi individualizarea consumurilor indivizilor[A] şi [B], pe diagonalele Graficelor IV.4, către fiecare dintre cele două origini.

Ca atare, modelul Pareto descoperă incompatibilitatea dintre eficienţă şi echitate, drept un principiu după care: (1) reconcilierea lor revine la minimum de probabilitate;(2) dimpotrivă, aria echităţii recâştigă teren prin chiar îndepărtarea graduală (progresivă)

de satisfacerea deplină a eficienţei Pareto.

Unitatea învăţământ 5. Inegalitatea economicăIeşind din aria modelului Pareto, regăsim un alt concept nou, de vârstă postbelică11.Conceptul nu se confundă cu chestiunile legate de echitate – nici măcar chestiunile dedetaliu, aşa cum vom vedea ceva mai jos.

O legătură mai trainică a conceptului de inegalitate economică – decât aceea cuechitatea – este păstrată cu distribuţia venitului naţional (Lecţia VII)12 – inegalitatea

11 Vezi nume ca F.N. Paish, H.F. Lydall su R.M. Titmus.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


74

manifestându-se prioritar în zona retribuirii factorului muncă (salariilor), decât în zoneleretribuirii celorlalţi factori de producţie (rentă, profit sau dobândă). Aceasta deşi, paradoxal, retribuirea factorului muncă păstrează – în venitul naţional – o pondere maimult decât importantă şi chiar cu tendinţă de creştere, pe perioade îndelungate, îndetrimentul retribuirii celorlalţi factori.

Oricum, manifestarea inegalităţii, ca problemă a economiei contemporane – înafara sau chiar împotriva unor gândiri politice --, este dată de accentuarea inegalităţilorde venit şi prosperitate, ca un alt trend al aceleiaşi economii moderne în general.

5.1 Cauze ale inegalităţiiPot fi listate câteva cauze fundamentale, în domeniu, lista putând cntinua şi în

concretizaarea unor situaţii date: (i) diferenţierile în mărimea şi valorificarea proprietăţii (proprietăţilor); (ii) comportamentul pieţei factorilor de producţie, individualizat de la factor la factor

– piaţă pe care forţa de muncă prezintă realmente un comportament specific; (iii) în această din urmă zonă, mai vorbim şi de o diferenţiere a capacităţilor,

calificărilor şi abilităţilor individuale; (iv)

rezultatele diferenţiate ale politicilor de creştere economică.

5.2 Studiul inegalităţiiStudiul în sine al inegalităţii se dovedeşte şi el, dintru început, o chestiune

complexă. R.M. Titmus vorbeşte despre o “neadecvare a datelor”. Problema de începuteste considerarea bazei de date: unitatea taxabilă; venitul total taxabil; legea Pareto – după care există regularitatea atribuirii unui anume venit unui anumit

număr de indivizi.În continuare, studiul caută (fireşte) depistarea gradului general de inegalitate-egalitate socială, în baza datelor înmagazinate pe categorii – de venit şi, respectiv, deindivizi.Observaţii: Sunt eliminate oricare alte referiri ale partajării populaţiei sau criteriilor de partajare sau clasificare între indivizi.

Reprezentativ pentru studiul inegalităţii economice este instrumentul numit curbaLorenz (Graficul V.7).

12 Nu ne ferim să recunoaştem că această chestiune, ataşată lecţiei despre bunăstare, ar fi putut fi tratatăataşat la mai multe alte lecţii.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


75

=venituri cumulate 100%=Y A

(0) (a) (b)

O Z = indivizi beneficiari (100%)=Graficul V.7

5.3 Politici de egalizare a veniturilorÎn încheierea şi a dezbaterii despre inegalitate economică, şi a lecţiei noastre

despre funcţia bunăstării, enumerăm câteva repere ale politicilor de combatere ainegalităţii – egalizare a veniturilor.

Mai întâi, mai uzitată şi mai apropiată de realitatea zilei este, în această privinţă,fiscalitatea. Aceasta procedează la: impozitarea progresivă pe venituri; taxa pe valoarea adăugată – impozitarea tipic indirectă – care vizează cheltuieli

specifice, vizavi de veniturile în care se implică factorii de producţie în totalitate; diferenţierea impozitării între sectoarele public şi privat etc. În al doilea rând, şi, din păcate, tot la îndemâna exclusivă a statului operează cheltuielileguvernamentale, care au drept rezultat alocări şi beneficii băneşti în primul rând directe,dar şi indirecte.

__________________________________________________________________________________Sumarul modulului: Bazele studiului bunăstării sunt puse de V. Pareto, ceea ce oferăacesteia transparenţa şi exactitatea specifice culturii maarginaliste. Cu toate acestea, studiul de tip model economico-matematic pare să concludă şi asupra “capcanei”aceleiaşi exactităţi: cele două obiective ale funcţiei, eficienţa şi echitatea, rezultă, încăde la baza lor principială ca incompatibile.Studiul inegalităţii economice se deruleazăaici ca unul ataşat.


(1) Explicaţi substratul definitoriu al funcţiei bunăstării de tip “Pareto”. (2) Explicaţi semnificaţia economică a unicităţii ratei marginale de substituţie a factorilor

de producţie pentru o economie: (2a) cu numai două producţii;

(2b) cu mai mult de două producţii. (3) Care este corelaţia grafică între (a) eficienţa combinării factorilor şi (b) limita producţiei ?

(4) Explicaţi caracterul “limită” al egalităţii între: (4a) rata marginală de substituţie, în consum şi (4b) rata marginală de transformare, în producţie, pentru mjodelul eficienţei de tipPareto.

_____________________________________________________________________

7/25/2019 ECONOMIE 2015


76









Mossé, Robert L'Economie Collectiviste. Paris. Soufflot. 1939

Murell, P: Neoclassical Economics Underpan. The Reform of Centrally Planned Economies. în "Journal of Economic Perspectives", 5.4. 1991, p. 11

7/25/2019 ECONOMIE 2015


77

Modulul VIMICROECONOMIE. TEORIA FIRMEI

Unităţi învăţământ:1.Costurile2.Profitul şi legea maximizării profitului 3. Modelul concurenţei perfecte 4. Concurenţa imperfectă

De revăzut, în prealabil: Funcţia de producţie şi combinarea factorilor (Modulul II) Curba şi elasticitatea cererii (Modulul III) Surplusul consumatorului (Modulul III) Curba ofertei şi surplusul producătorului (Modulul IV) Optimul Pareto în economia închisă (Modulul V)

În acest modul, Revenim încă o dată la intimitatea producţiei, pe concretul organizatoric al firmei,respectiv cu completarea cunoştinţelor despre costuri şi cu adăugarea categorieiveniturilor , de la care rezultă profitul şi comportamentul propriu acestuia. Firma este studiată atât pentru condiţiile determinându-i extinderea, cât şi pentru cele ale mediului,adică gradului concurenţei. Firma este o complexitate comportamentală, şi chiar dinaceastă cauză ceea ce nu învăţăm aici sunt metodele de gestiune şi conducere a acesteia – ele aparţin altor discipine. Scopul modulului: are loc, începând cu acest modul o schimbare de plan a studiului,respectiv se trece la economia la scară, aceasta apropiindu-ne de scopul final al cursului.

Obiective: (1) economia firmei; (2) mediul concurenţial pe diferite grade ale concurenţei;(3) implicaţii ale mediului concurenţial asupra economiei firmei. După parcurgerea acestei unităţi de învăţământ: / vom înţelege:Condiţia firmei: costuri, profit, gradul de concurenţă al pieţei Completarea cunoştinţelor despre costuri, inclusiv randament la scară (Modulul II) Condiţia controversată a concurenţei / vom putea:Înţelege specificul microeconomiei, dar şi pune bazele macroeconomiei _______________________________________________________________________

Odată cu conceptul de microeconomie am şi pătruns de facto în zona criteriuluide scară, în studiul economiei – microeconomia studiază agenţii economici, lăsândmacroeconomiei studiul funcţional al unui ansamblu al agenţilor economici. Viziuneacriteriului de scară, în studiul economiei, este aceea după care economia naţională(eventual federală etc.) urmează să fie, pentru macroeconomie, ceea ce agentul economiceste pentru microeconomie, respectiv o entitate unitară şi deschisă, în comunicaţiefuncţională cu alte entităţi.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


78

În cele de faţă nu vor fi însă studiate toate categoriile de agenţi economici, ci nevom opri la o singură categorie – poate cea mai reprezentativă a agenţilor economici – ,am numit aici firma – în sensul în care vor fi studiate, în cele de mai jos, componenteleeconomico- funcţionale ale firmei de producţie.

Unitatea învăţământ 1. CosturileCategoria costurilor îşi găseşte substanţa în factorii d e producţie13 , respectiv în

individualizarea şi cuantificarea acestora. În optica lecţiei de faţă, condiţia costuriloravansează după criteriile obiectivelor şi modului de mişcare pe piaţă ale agentuluieconomic.

1.1 Clasificare şi interacţiuneTabelul VI.1 listează categoriile de costuri cu care operăm în această lecţie. Ideea

fundamentală este însă aceea a unei structuri a costurilor în interacţiune, interacţiune încare sunt identificate şi o determinantă interioară, şi un comportament care caracerizeazăcosturile în ansamblu.

Tabelul VI.1Costurile firmei

ORD. CAPITOL NOTAŢIE FORMULĂ CorespunzătorPRODUCŢIE VENIT

(A) INFORMAŢIE BAZĂ: costuri de bază (C): 1 Fix CF x x x2 Variabil CV x x x3 Total CT CF + CV Q VT

(B) INFORMAŢIE PRELUCRATĂ (I): costuri marginale (CMG):4 Marginal CMG CT/Q QMG VMG =

=VT/ Q(C) INFORMAŢIE PRELUCRATĂ (II): costuri medii (CM) 5 Fix-mediu CFM CF /Q x x6 Variabil-mediu CVM CV/Q x x7 Total-mediu CTM CT /Q = CFM

+ CVMQM VM

(D) INFORMAŢIE PRELUCRATĂ (III): costuri medii pe termen lung (CMTL):8 Mediu pe termen lung CMTL x x x

Observaţie: Costurile medii (CM) echivalează tehnic cu costurile specifice,respectiv costurile pe unitate de produs, iar costul marginal (CMG) cu variaţia costuluiunitar total.

Corespunzător, Graficele VI.1 vizualizează cele figurate în Tabel.

Observaţie: În realitate, CMTL – aidoma CTM, pe termen scurt -- reflectă celeîntâmplate tuturor costurilor, în mod corespunzător; costul marginal (CMG) îşiaccentuează semnificaţia: creşterea-descreşterea minimului CMG trage după sinecreşterea-descreşerea tuturor costurilor medii.

13 Vezi Modulul II.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


79

1.2 Economii şi dezeconomii la scarăOdată localizate criteriul şi zona economiilor-dezeconomiilor la scară, urmează de precizat că în extinderea firmei – echivalentă creşterii producţiei pe termen lung --implică asupra costurilor, nu atât simpla descreştere-creştere, cât predominanţa uneia

dintre tendinţe, într -o zonă şi în cealaltă, drept rezultat al coroborării unei complexităţide factori, în toate fazele aceleiaşi extinderi.

CM CMTL(CMG) (CMG1) (CMG3)

(CTM)(CTMo) (CVM)

(CMG2)(CFM)

(CMTL)(CMTLo)

O Qo Q O Q1 Q2 Q3 Q(a) (b)

Graficele VI.1

În realitate, extinderea firmei este un proces natural, date fiind seturi de avantajetehnice şi financiare manifestate prioritar în zona economiilor la scară. Avantajele tehniceale extinderii încep cu acela că reducerea costurilor specifice lasă loc încorporăr iicompartimentelor specializate de servicii şi cercetare -- activităţi pentru care firmele mici plătesc tarife importante altor firme specializate --, şi continuă cu dezaglomerarea relativăa utilajelor şi posibilitatea reducerii producţiilor pe utilaj – pe care firmele mici şi le

permit ceva mai puţin decât cele extinse. Avantajele financiare sunt, la rândul lor, maimult sau mai puţin legate de cele tehnice: firma extinsă se bucură şi de încredere sporitădin partea creditorilor, poate primi credite mai mari cu dobânzi relativ reduse; cât priveştecosturile, dar şi profitul, manageriatul dispune de arie sporită de distribuire asupra producţiei; în fine, extinderea firmei schimbă natural optica asupra riscului asumat înafaceri.

Dezeconomiile la scară indică o limită tot naturală a posibilităţilor extinderiieficiente a firmei – situaţia aminteşte de legea creşterii-descreşterii randamentelor petermen scurt, pe care oarecum o reeditează şi pe termen lung: extinderea firmei paoteavea loc şi pe seama creşterii costurilor şi astfel a afectării eficienţei. De menţionat şi cădezeconomiile la scară – în speţă predominanţa dezeficientizării – poate fi determinată şi

accentuată şi din afara firmei, respectiv originea ei s-ar putea regăsi în condiţiile ramuriisau ale conjucturii activităţii ei pe piaţă.

Unitatea învăţământ 2. Profitul şi legea maximizării profituluiConceptul de profit poate fi definit din cel puţin două puncte de vedere:

(i) de o parte, acesta este parte a venitului firmei individuale, cea care excede nivelulcostului total al producţiei (activităţii);

7/25/2019 ECONOMIE 2015


80

(ii) de cealaltă, el este retribuirea factorului de producţie capital (k), la nivelulvenitului naţional, creat în economie14.

În următorul rând, analiza acestei categorii cere a se ţine seamă de importanţamaximizării profitului, ca obiectiv managerial – la care vom reveni ceva mai jos. Vomidentifica aici – dintr-un alt punct de vedere -- legea maximizării profitului – în speţă

nimic altceva decât condiţiile esenţiale ale maximizării profitului. Caracteristice suntdouă fapte:(1) maximizarea profitului ţine exclusiv de activitatea şi condiţiile iterne ale firmei – şi

deloc de condiţiile de piaţă sau de gradul de concurenţă a acesteia;(2) iar aceste condiţii se referă la interacţiunea între costul marginal (CMG) şi venitul

marginal (VMG).În detaliu – privind şi Graficul V.2 – maximizarea profitului înseamnă două condiţii

de îndeplinit cumulativ:(a) creşterea costului marginal ( CMG);(b) până la egalitatea între costul marginal şi venitul marginal (CMG = VMG).

CM; VM

(CMG)

A B(VMG)

O QA QB QGraficul VI.2

La rândul său, Graficul VI.3 vine să demonstreze postulatul legii maximizării profitului.

CM

(CMG)P1 C A D (VMG1)

(CTM)P2 B (VMG2)

(CMG)

O Qc Qo QD Q

Graficul VI.3

14 Vezi şi Modulul VIII, final.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


81

Unitatea învăţământ 3. Modelul concurenţei perfecteParagraful de faţă părăseşte temporar condiţiile interne ale firmei, pentru câtevaclarificări ale contextului extern acesteia. “Modelul” sugerează o abstracţie a condiţiiloreconomiei de piaţă, chiar o “extremitate” a acestora. În anumite condiţii, economia se

apropie de “perfecţiunea” concurenţei, după cum aceasta, la rândul ei, se răsfrânge asuprafirmei, şi nu numai.

3.1 Caracterizarea generală a modeluluiConcurenţa perfectă presupune îndeplinirea a cinci condiţii cumulative:

(1) pluralitatea vânzătorilor şi cumpărătorilor. Sensul de facto al acestei sintagme esteacela că un mediu concurenţial al pieţei este acela care nu se lasă influenţat (nicimăcar parţial) de niciun participant individual la piaţă, fie acesta oricare individ propriuzis sau oricare agent economic;

(2) omogenitatea producţiei. Sensul sintagmei este aici acela că bunul “x”, în speţă, este produs şi oferit de toţi producătorii şi ofertanţii la aceleaşi standarde fizice, fizico-

chimice, tehnice şi respectiv calitative. Numai producţiile individuale pot difericantitativ;(3) libertatea intrării şi ieşirii pe şi de pe piaţă. Sensul sintagmei este acela că niciun

producător sau consumator nu este discriminat, pe piaţă. Nu este nici “outsider” şinici nou venit. Nu suportă cheltuieli de transport sau alte cheltuieli suplimentare,asimetric faţă de ceilalţi producători şi ofertanţi;

(4) mobilitatea perfectă a factorilor de producţie presupune că ramura “x” va putea beneficia oricând de forţa de muncă suplimentară, dovedită necesară, dar şi invers, căea va putea bascula, la nevoie, oricare disponibilitate similară înspre alte ramuri;

(5) transparenţa perfectă a informaţiei înseamnă, de facto, că preţul practicat pe piaţă şimişcările (modificările) lui se fac instantaneu cunoscute şi generalizate asupra tuturortranzacţiilor.

În ce ne priveşte, însă, aceleaşi condiţii sunt echivalente altor două:(A) elasticitatea perfectă a cererii; (B) poziţia individuală a firmei, pe piaţă, concomitent de:

(a) pri ce taker : supusă unui preţ impus de către piaţă; (b) output (quanti ty) adjuster: obligată de a-şi dimensiona propria producţie după

propriile obiective manageriale, dar ţinând seamă de acelaşi nivel al preţului devânzare a produsului propriu.

Câteva detalii concrete asupra acestor caracteristici regăsim în paragraful 3.4, de mai jos.

3.2

Condiţia firmei şi postulatul propriuzis Urmărim, în Graficele VI.4, pentru condiţiile concurenţei perfecte – singurele în care

situaţia firmei se reflectă grafic tot atât perfect – (a) firma profitabilă şi (b) firma cu pierderi.

Observaţie importantă: Dacă există, însă, un motiv pentru care condiţiileconcurenţei perfecte reflectă (perfect) şi condiţia firmei, acesta est unul legat de grafic:costurile medii ale firmei pot fi aduse direct pe axele rectangulare cantitate- preţ (QP) –

7/25/2019 ECONOMIE 2015


82

costurile, ca şi veniturile medii ale firmei, se pot exprima direct în termenii preţulu i de piaţă, adică a ceea ce nu aparţine firmei, ci pieţei, ceea ce le va face vizibile alături decurbele cererii (Dx) şi respectiv ofertei (Sx). Secretul este unul de natură grafică: fiecarefirmă poate fi reflectată direct pe graficul QxPx, datorită exclusiv unicităţii preţului, deci perfectei elasticităţi a cererii -- reflectarea condiţiei firmei direct pe aceste axe

rectangulare nu va mai fi posibilă şi în condiţii imperfect concurenţiale, aşa cum vomobserva mai departe.Px Px

(CMG1) (CMG2)(CTM1) (CTM2)

Po( VMG) Po (VMG)

A B

O QA Qo QB Qx O Qo Qx(a) (b)

Graficele VI.4

Să observăm, însă, şi mai îndeaproape semnificaţia elasticităţii perfecte a cererii pentru firmă. Putem de astădată simplifica graficele până la nivelul Graficului VI.5.Rezultă, astfel postulatul de bază al modelului concurenţei perfecte: venitul mediu(VM) este: (1) comun tuturor firmelor; (2) egal venitului marginal (VM=VMG), (3) lanivelul preţului de piaţă (Px). Px

Po A B (Dx)

O QA QB Qx

Graficul VI.5

Matematic, acest postulat se exprimă ca în următoarea egalitate multiplă:

(1) Dx = Po = VM = VMG(curba cererii) (un singur nivel al

preţului bunului, pe piaţă)

(venitul mediu) (venitulmarginal)

Esenţială se face egalitatea veniturilor mediu şi marginal, din ultima parte ar elaţiei. Din acest moment, ne putem gândi ce se întâmplă cu ceastă egalitate multiplă în

7/25/2019 ECONOMIE 2015


83

momentul în care concurenţa nu mai este perfectă – de unde este evident că modelulconcurenţei perfecte este o stare extremă.

Altă observaţie: Având în vedere legea maximizării prorifitlui (Capitolul 2, precedent) – şi oarecum aanticipând cele expuse în paragraful următor --, putem afirmacă, din egalitatea de mai sus, lipseşte (numai) costul marginal (CMG), pentru o

semnificaţie completă – echivalent cu a afirma că: (1) Dx = Po = VM = VMG defineşte condiţia concurenţei perfecte. (2) Dx = Po = VM = VMG=CMG defineşte maximizarea profitului în

condiţiile concurenţei perfecte.

3.3 Optimul Pareto în condiţiile concurenţei perfecte Reluăm, în cele de faţă dezbaterea Optimului Pareto (Modulul V), respectiv

partea grafică, împrună cu ecuaţiile caracteristice; ne regăsim însă şi în condiţiile dejademonstrate ale concurenţei perfecte. Astfel, mai întâi putem surprinde transferulfactorilor de producţie ca echivalent celui al costurilor, în Caseta Edgeworth-Bowley, --Graficul V.6, între punctele A şi B, şi respctiv B şi C.

(3) CT = k + L = (+) CTx = (-) CTyPutem desprinde, apoi, variaţia costului total, din formula binecunoscută acostului marginal.

(4) CT = CMG x Q

x OB

y

CB

Ay

OA xGraficul VI.6

După Caseta EB – pentru situaţia costurilor --, limita producţiilor traduce şi easituaţia producţiilor între punctele, corespunzător, A, B şi C (Graficul V.7): (6) Q = Qx + Qy

7/25/2019 ECONOMIE 2015


84

(Qy)A

B

C

O (Qx)Graficul VI.7

Din aceste ecuaţii mai putem desprinde: (6) CMG Qx = CMGy Qy

ceea ce, rearanjat, regăseşte egalitatea de raporturi corespunzător inverse între producţii,de o parte, şi costuri marginale, de cealaltă:

Qx /

Qy = CMGy / CMGxUnde regăsim:

(i) în membrul stâng, cele două rate marginale: de transformare, în producţie (Rmt), şi respectiv de substituţie în consum (Rms),

(ii) iar în membrul drept posibilitatea ca raportul celor două costuri marginale săegaleze şi raportul corespunzător al preţurilor celor două bunuri, şi pe acela alveniturilor marginale.

Concluzia acestei desfăşurări – făcând apel şi la ecuaţia (2) de mai sus -- :P = VMG= CMG

concurenţa perfectă maximizarea profitului

este că maximizarea profitului în condiţiile concurenţei perfecte satisface optimul de tip Pareto al eficienţei.Observaţie: Condiţiile (modelului) concurenţei perfecte nu apar drept singurele care arsatisface optimul de tip Pareto, or acest aspect constituie, la rândul lui, un alt punct forteal teoriei.

Unitatea învăţământ 4. Concurenţa imperfectă Pentru simplitatea şi înţelegerea cea mai adecvată a fenomenului imperfectăriiconcurenţei, considerăm o aplicaţie simplă asupra curbei cererii, ca în Graficul VI.8

7/25/2019 ECONOMIE 2015


85

Px10

D19

D28 D37 D46 D5

5 D64 D73 D82 D91 D100 D11

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Qx

Graficul VI.8

Avem astfel de a face cu o curbă a cererii (Dx) destul de particularizată şi practicsimplificată. Curba este rectilinie şi întretaie axele Opx (a preţului) şi respectiv OQx ( acantităţii), în dreptul valorilor 10 (unităţi specifice) ale fiecărei dimensiuni. Curba Dx ar putea fi considerată ca definită prin 11 puncte (D1-11), în care se întâlnesc coordonate ale preţului şi cantităţii, ca în Tabelul VI.2, în unităţile de mpăsură convenite. Vom consideraastfel, pe rând şi în funcţie de preţuri şi cantităţi, succesiv valorile cerute: totală (Vx),medie (VM) şi respectiv marginală (VMG) – atribuite corespunzător veniturilor totale presupuse.

Tabelul VI.2

Dx 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11Px 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0

Qx 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10Vx 0 9 16 21 24 25 24 21 16 9 0VM X 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0VMG X 9 7 5 3 1 -1 -3 -6 -7 -9

Calculele au loc conform formulelor veniturilor din Tabelul VI.1, de mai sus. Neinteresează evoluţia corespunzătoare a venitului total marginal (VMG) respectiv pentru preţurile şi cantităţile date. Curba VMG va putea fi treasată ca în Graficul VI.9.Concluziile de tras sunt realmente interesante.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


86

Px11

D110

D28 D37 D4

6 D55 D64 D73 (VMG) D82 D91 D100 D11

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Qx

Graficul VI.9

Mai întâi, cu excepţia situaţiei (D1), a bunului nevandabil (zero cantitate cerută

pentru un anume nivel nenul al preţului), venitul mediu este echivalent preţului cerut deconsumator. Or, se face evident aici un lucru care ţine de legătura între acest exemplu – al elasticităţii finite a cererii – şi cel al concurenţei perfecte (ecuaţia 1 / paragraful 3.2).Faţă de ecuaţia (1), schimbările sunt, de fapt, două: (a) nivelul preţului se flexibilizează de la Po la Px; (b) în vreme ce venitul mediu (VM) rămâne în cadrul egalităţii multiple, eliminat din

această egalitate rămânând aici numai venitul marginal (VMG).De facto, deci, odată echivalentă perfecţiunea concurenţei cu aceea a elasticităţ ii

cererii, imperfecţiunea concurenţei poate fi văzută în aceeaşi optică, drept echivalentătrecerii cererii la elasticitate finită – şi practic la legea cererii binecunoscută din LecţiaII. O dată cu elasticitatea finită a cererii, însă, are loc ruptura dintre veniturile mediu (Va)

şi marginal (Vm), ca în Graficele VI.9 şi VI.10.b.

Px PxPo (Dx) Po

(Dx)(VMG)

O Qx O Qx(a) Concurenţa perfectă (b) Concurenţa imperfectă

Graficele VI.10

Consecinţa de prim rang asupra condiţiei firmei se face vizibilă în GraficeleVI.11.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


87

Px (CMG) PxPo A (Dx) Po A D (Dx)

(CTM) VM B (VMG)CM C CM (CTM)

CO Qx O Qx

Qo Q1 Qo(a) Concurenţa perfectă (b) Concurenţa imperfectă

Graficele VI.11

Observaţie: Reducerea ofertei (“output gap”) rezultă în situaţia în care, în noile condiţiide alterare a mediului concurenţial, firma îşi păstrează totuşi calităţile atribuiteconcurenţei perfecte – vezi price taker şi output adjuster. Tipică imperfectăriiconcurenţei se face însă şi transformarea condiţiei firmei şi din acest punct de vedere –

astfel, caracteristice concurenţei perfecte se fac firmele de monopol şi oligopol, ca în paragrafele următoare. Altă observaţie: În ce priveşte Graficele VI.8 şi VI.9, forma rectilinie a curbei venituluimarginal (VMG), ca şi simetria valorilor Vx, VM şi VMG, în Tabelul VI2, ţin de cazuldestul de particularizat al curbei (Dx) din Graficul VI.8.

4.1 Monopolul4.1.1 Caracterizare generalăÎn Diagrama VI.1 se reflectă mutaţia condiţiilor de la concurenţa perfectă către

monopol. În consecinţă, pentru condiţiile monopolului,(1) perfecta elasticitate a cererii a dispărut demult – pe partea consumatorului, iar

(2)

firma de monopol este ofertant atât al(a) producţiei sale spre vânzare – “output giver”, cât şi al(b) preţului de piaţă al acesteia – “price giver”

– pe partea ofertantului.Diagrama VI.1

Monopolul şi concurenţa perfectă CONCURENŢA PERFECTĂ MONOPOLUL

i pluralitatea vânzătorilor & cumpărătorilor un singur vânzător pentru o pluralitate decumpărători

ii omogenitatea producţiei un singur bun, fără substituţi iii libertatea intrării pe & ieşirii de pe piaţă intrare barată de condiţiile specifice iv mobilitatea perfectă a factorilor de producţie irelevantv transparenţa informaţiei influenţată de codiţiile specifice

Observaţii:(1) Poate fi admis şi amendamentul după care monopolul poate fiinţa şi în condiţii deîmpărţire a pieţei între marea firmă de monopol şi parteneri de mult mai micidimensiuni. Nu există, astfel, relaţii de concurenţă între firma de monopol şi celelelatefirme; concurenţa mai poate însă subzista între firmele de dimensiuni mai mici şi, astfel,

7/25/2019 ECONOMIE 2015


88

comparabile. Monopolul se redefineşte, în aceste condiţii – de altfel cel mai aproape derealitatea zilei – drept situaţia (de piaţă) în care:

(a) preţul pieţei poate fi oferit (dictat) de o singură firmă (de monopol), dintr -o pluralitate de firme existentă;

(b) oferta totală de piaţă poate depăşi oferta individuală a firmei de monopol, dar

acest fapt nu afectează esenţial preţul, statutul firmei şi situaţia de monopol a pieţei.(2) Firma de monopol nu este obligatoriu o firmă extinsă , după regulile deja cunoscutedin Lecţia de faţă şi respectiv din Lecţia I.

Graficul VI.12 defineşte geneza şi caracteristicile monopolului.Px

(CMG)

PM APC B C (CTM)

CM D (Dx=Px=VM)(VMG)

O QM QC QxGraficul VI.12

Toate acestea, odată presupus că monopolul fixează producţia la nivelul QM,obţinând preţul de monopol PM, din aceleaşi condiţii cu cele ale firmei în condiţii perfectconcurenţiale, respectiv de maximizare a profitului. Suboptimal itatea Pareto este şi maievidentă în cazul monopolului, decât în cazul firmei oarecare în condiţiile concurenţeiimperfecte (Graficul VI.10.b): o producţie diminuată (QM<QC) pentru un preţ mai maredecât cel de concurenţă(PM> PC). Este mai evidentă această suboptimalitate, subliniem,dar cel puţin maximizarea profitului pe seama reducerii relative a ofertei nu este unelement nou al monopolului.

Un alt aspect important este cel după care configuraţia firmei de monopolrecâştigă curba ofertei – ca tendinţă de identificare a acesteia cu costul marginal al firmei de monopol.

4.1.2 Mutaţia în surplusul consumatorului Semnificativ este – în perfectă corelaţie cu cele întâmplate între optimul Pareto

al concurenţei perfecte şi suboptimalitatea Pareto a monopolului -- modul în caremonopolul operează asupra surplusului consumatorului (Graficul VI.13).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


89

Px

PM A

PC B C(Dx=Px=VM)

O QM QC Qx

Graficul VI.13

4.1.3 Posibile beneficii ale monopolului şi alte aspecte Beneficiile posibile ale monopolului vin să încerce un oarecare contrabalans al

“atentatului de principiu” al aceluiaşi monopol la conceptul de bunăstare, un atentat dejademonstrat şi teoretic, dar şi în practică. Un posibil beneficiu al monopolului este unfactor al supravieţuirii acestuia, împotriva stării concurenţiale. Figurăm aici câtevaaspecte de principiu.

(1) Economiile la scară – subiect dezbătut deja mai sus – vin să contracarezecreşterea costur il or de monopol, contrapartida profitului de monopol . Înţelegem princosturi de monopol creşterea costurilor peste nivelul condiţiilor concurenţiale.

Px

(VMG) (Sx & CMG)PC

PM (Dx=VM)

O QC QM QxGraficul VI.14

Observaţie: Ceea ce se întâmplă în acest exemplu este numai o excepţie de lasuboptimalitatea Pareto caracteristică monopolului. Dacă însă acceptăm că “excepţia

confirmă regula”, în cazul de faţă excepţia este dată de aspectul că nu monopolului îisunt caracteristice economiile la scară, ci extinderii firmei – ceea ce rămâne calitativdiferită de monopolizare. De facto, situaţia de faţă este caracteristică a ceea ce se numeştemonopol natural, prezent în specificul unor ramuri industriale.

(2) Progresul tehnic este favorizat, în condiţii de monopol , în sensul păstrării şisecurizării proprietăţii intelectuale – societatea civilizată nu se poate lipsi de protecţia proprietăţii intelectuale, cum nu se poate lipsi de protecţia proprietăţii de orice altănatură, nici măcar la contraargumentul că astfel este compromisă concurenţa aducătoare

7/25/2019 ECONOMIE 2015


90

de bunăstare. De astădată, însă, spre deosebire de cele întâmplate în condiţiile creeriieconomiilor la scară, putem observa că monopolul însuşi este benefic şi virtuos. Dacă eleste şi o firmă extinsă şi creatoare de economii la scară, atunci se crează şi cercul virtuosîntre crearea de condiţii tehnico-economice cercetării şi respectiv securizare proprietăţiiintelectuale.

(3)

Discriminarea pieţelor este un alt aspect specific monopolului comun mai multor spaţii de piaţă autonome (Graficele V.15).Printre alte aspecte ale monopolului menţionăm mai întâi pe cel numit monopolism,

apoi ceea ce poartă numele de teorema excesului de capacitate.

(4) Monopolismul sau concurenţa monopolistă este o stare a economiei disjunctă atâtde ideea clasică de concurenţă, cât şi de stările de monopol sau oligopol. Specificulmonopolist costă, cel puţin, în: (i) neomogenitatea producţiilor, pe batze materiale;(ii) elasticitatea redusă sau inelsticitatea cererii – care favorizează transformarea

preţului în instrument (armă) de competitivitate, în locul preţului de concurenţă, la

care se ataşază firmele concurente (vezi “ price taker ”). Px Px Px

PA

PrPB

(DA) (DB) (DC)

O QA Qx O QB Qx O Q Qx(a) (b) (c)Graficele VI.15

Putem observa descrierea şi devenirea monopolismului în Graficele VI.16.

Px Px

(CMG)

(CTM) (CTM) (CMTL)

(VMG) (VM = Px=Dx) (VMG) (VM = Px=Dx)

O Qx O Qx(a) (b)

Graficele VI.16

7/25/2019 ECONOMIE 2015


91

(5) Teorema excesul ui de capacitate indică explicit alte implicări ale monopolului,ca şi firmei monopoliste, asupra bunăstării consumatorului. Surprindem două situaţii:

(a) firma îşi poate obţine reducerea costurilor – astfel şi a preţului – numai încondiţiile creşterii producţiei proprii;

(b) depăşirea propriei capacităţi de producţie implică suportarea ei de către

consumator – aceasta urmare creşterii obligatorii a preţului de monopol. 4.2 Oligopolul sau duopolulCa situaţie economică – aşa cum am văzut diferenţa între situaţia economică şi,

respectiv, firma implicată, şi în cazul monopolului – oligopolul se mai numeşte“concurenţa între cei puţini”. Dar ce este mai adevărat este că, în ciuda complexităţiispecifice acestui context, teoria este cu atât mai devansată. Să punem în evidenţă o seamăde aspecte teoretice (Graficele VI.17).Px Px

(CMG2)PA A PA (Dx) A

(D2) (VMG)

(CMG1)(VMG2)

(VMG1) (D1) (VMG)(Dx)

O QA Qx O QA Qx(a)

(b)

Graficele VI.17

În speţă, se pierde continuitatea atât a venitului marginal, cât şi a celui me diu, cel puţin în viziunea cercetării actuale. _______________________________________________________________________________

Sumarul modulului: Bazele economiei firmei fiind parţial puse în Modulul II, studiuleconomiei firmei începe cu completarea imaginii costurilor, pentru ca studiul venituriloracesteia să poată conclude asupra fenomenologiei profitului. Observăm când şi cum profitul se maximizează, dar şi maximizarea profitului urmează să fie pusă în context mailarg. De o parte, aceasta este dependentă de mediul concurenţial; de cealaltă ea rămâneapanajul firmelor mici şi mai puţin dezvoltate, aşacum este cazul modelului concurenţei perfecte. Tocmai alterarea şi fragilizarea concurenţei lasă loc şi diferenţierilor de talieale firmelor, ca şi lărgirii portofoliului de obiective manageriale. Este ceea ce se numeşte« paradoxul clasic », respectiv al gândirii care venerează piaţa şi concurenţa.


(1) Exceptând teoria firmei, la ce se mai poate referi microeconomia ? (2) Explicaţi raportul dinamic (de comportament) între nivelul producţiei şi (a)

fiecare factor de producţie în parte;(b) pe fiecare dintre termenii de timp (scurt, respectiv lung).

7/25/2019 ECONOMIE 2015


92

(3) Având în vedere modelul optimului Pareto, expus în Lecţia IV, precedentă,explicaţi şi enumeraţi elementele adăugate demonstraţiei acestuia în condiţiile:(a) concurenţei perfecte;(b) concurenţei simple (imperfecte);(c) monopolului şi oligopolului.

(4)

Să se dea explicaţia completă a legii maximizării profirului, pentru condiţiilemonopolului.

(5) Explicaţi şi exemplificaţi situaţia monopolului natural , în economie.(6) Încercaţi o descriere a particularităţilor monopsonului ( pluralitatea

producătorilor/vânzătorilor vizavi de un cumpărător unic).

Dezbatere: (7) Echivalenţa între concurenţa perfectă şi eficienţa de tip Pareto este un fapt deja

demonstrat. Să încercăm o generalizare a termenilor acestei teoreme: (a) presupunem afectarea perfecţiunii concurenţei prin elasticitatea cererii, devenită,

dintr-o valoare infinită, una finită;

(b) eficienţa de tip Pareto este (dimpotrivă) depăşită (întrecută) de starea de monopol:(b1) cum se manifestă economic această situaţie ?(b2) cât se datorează această situaţie monopolului şi cât intră în discuţie alte condiţii

?(b3) care sunt consecinţele acestei situaţii în planul distribuirii venitului ?(b4) să încercăm astfel reactualizarea discuţiei asupra eficienţei Pareto în condiţii

contemporane – ale concurenţei şi monopolizărilor parţiale ale economiei. _________________________________________________________

Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011 Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013


Gogoneaţă, Constantin şi Aura: Economie Polit ică. Teorie Micro şi Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1995


Goldman Sachs. (1997): EMU: Does Real convergence Matter? European Economic

Analyst . On line: www.euro-emu.co.uk/pubs/gs1realconvergence.shtml



7/25/2019 ECONOMIE 2015


93

Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, Ediţia a III-a. PhilipAllan. New-York, Toronto, Sidney 1981

Teilhac, E: Les Fondements Nouveaux de l'Economie. Ed. Riviere. 1932

Van Horne, James C: Financial Market Rates and Flows. Ediţia a 3-a. Englewood Cliffs. NJ. Prentice Hall. 1990

Van Horne, James C& Wachowicz, John M: Fundamentals of Financial Management Prentice Hall. 1990. P. 24-29; 575-599; 614

7/25/2019 ECONOMIE 2015


94

Modulul VIIINTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE

Unităţi învăţământ:1.Modelul clasic şi replica lui J.M. Keynes

2. Bazele Macromodelului John Maynard KeynesNotă:Cunoştinţele din această lecţie apar, cel puţin în cea mai mare parte, noi, faţă demajoritatea celor parcurse până aici, cu excepţia principiilor de bază ale cercetăriigrafice asupra economiei din Modulul I.

În acest modul, Trecem de la zona de gândire a clasicilor şi marginaliştilor de viziune liberală la un altcurent de gândire, inovat de John Maynard Keynes, iar faptul nu este numai deconsemnat, ci se observă în însăşi intimitatea analizei şi cercetării, oricât am rămâne la

metoda grafică. Se schimbă şi domeniul, de la interiorul firmei la entitatea formată deansamblul fluxurilor din jurul pieţei naţionale şi venitului naţional.Scopul modulului: se desăvârşeşte aici studiul fundamentelor economiei cu lărgireamaximă a „scării” economice. Obiective: (1) fixarea conceptelor proprii macrosistemului; (2) vederea dublă asupramacrosistemului – clasici şi respectiv J.M. Keynes – pune bazele unei polemicifructuoase din punct de vedere ştiinţific, dar şi practic ; (3) fundamente ale politicii(macro) economice.După parcurgerea acestei unităţi de învăţământ: / vom înţelege: Viziunile clasice şi J.M. Keynes asupra macrosistemului Macroeconomia, ca distribuţie a venitului naţional Economia închisă, dar şi economia deschisă Bazele echilibrului general şi creşterii economice Bazele inflaţiei Şomajul, la clasici şi la Keynes / vom putea:Înţelege bazele tuturor problemelor economiei _______________________________________________________________________

Studiul economiei la scară presupune complementaritatea între comportamentele(1) agentului economic – pentru microeconomie – şi (2) economiei în ansamblu – pentrumacroeconomie, respectiv pentru macro-entitatea de tip naţional sau federal, la rândul ei

autonomă.Cu o singură observaţie. Un adevăr este acela că naţionalul (federalul) se

autonomizează şi juridic, constituţional, politic, religios etc. Nu este însă acelaşi lucru sau pr incipial obligatoriu ca naţionalul (federalul) să revendice automat o entitatemacroeconomică autonomă. Obligatoriu rămâne totuşi ca această entitate “supraagent” săexiste la un nivel oarecare, indiferent că acesta este cel naţional sau federal.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


95

Odată cu macroeconomia, iniţialul “infinit” al pieţei – cumulând bunuri, servicii,cantităţi, agenţi, profile şi stabilind preţuri cu ajutorul monedei unice aferente – capătăcontur şi devine finit, conţinând cel puţin: (i) un circuit specific al producţiei şi ofertei, astfel unul al valorii şi venitului f luxul

macroeconomic, vizavi de stocul, care indică, în complementar, resursele

economiei;(ii) o piaţă autonomă unică a tuturor valorilor şi tranzacţiilor; (iii) un număr finit de bunuri şi servicii (produs final), de industrii şi agenţi economici,

drept repere de studiu;(iv) un reper politic şi de exerciţiu guvernamental tot unic.

Unitatea învăţământ 1. Modelul clasic şi replica lui J.M. KeynesDouă nume de rezonanţă francofonă indică spre adevăraţii “părinţi” ai disciplineimacr oeconomiei, dar fiecare dintre ele cu o contribuţie distinctă la gândirea clasicilor îndomeniu.

1.1

Legea “ofertei creatoare de cerere proprie” (Jean Baptiste Say) Se mai numeşte “legea lui Say” şi enunţă că oricare cerere, manifestată pe o piaţă oarecare, deţine (prin definiţie) suportul unei producţii şi oferte concomitente.Esenţialmente, explicaţia poate fi dată – în maniera pe care o cunoaştem bine din lecţiile precedente -- cu ajutorul Graficelor VII.1, la care concură: (1) cele două segmente ale pieţei, considerate relevante: piaţa bunurilor şi serviciilor (de bază / c) şi piaţa muncii (a) şi (2) funcţia de producţie pe termen scurt (b).

w (a)

(DL) (SL)

wE* E’ wE E (DL’)

O LLE LE*

Qx M

E’ QE’ E’ (Q)(Dx’)

(c) E QE E (b)

(Dx) (Sx) I

Px PE’ PE O LE LGraficele VII.1

7/25/2019 ECONOMIE 2015


96

Observaţie: Pentru demonstraţie (metodologic), se poate presupune astfel corelarea(identitatea) între cele două echilibre (E): al pieţei bunului şi respectiv al pieţei muncii.

Explicaţia teoriei: Pornim de la corelarea iniţială a celor două echilibre de piaţă şi

presupunem un factor esenţial de dezechilibru, mai întâi pe piaţa muncii: creşte oferta de forţă de muncă -- urmare dorinţei fireşti de mai bine a indivizilor, dar şi pentru a lua înconsiderare supraoferta de muncă de intensă actualitate în ultimele decenii. Aceastaînseamnă o mişcare de-a lungul curbei ofertei, în Graficul (a), din punctul de echilibru Eîn punctul E’.

Răspunsul firmelor ar putea fi unul care valideze această schimbare (re- poziţionare) aechilibrului pe piaţa muncii – respăectiv, deplasarea corespunzătoare către dreapta acurbei SL. Dar aceasta va avea loc numai în condiţiile în care şi interesul firmelor va putea suferi mutaţia corespunzătoare, respectiv dacă şi numai dacă va putea creşte astfelatât oferta, cât şi cererea de bun (x), astfel venitul total al firmelor. Or Graficele V.1:(a) pe Graficul (b) fac vizibil faptul că creşterea ofertei de muncă poate creşte producţia

generatoare de ofertă (Qx); (b)

pe Graficul (c) această creştere de ofertă se face vizibilă mişcarea EE’ de-a lungulcurbei ofertei (Sx) – similar modului în care, pe piaţa muncii, mişcarea avea loc totde-a lungul curbei ofertei specifice.Rămânem astfel pe Graficul (c), unde subzistă dezechilibrul cerere-ofertă până la

lămurirea situaţiei dacă asupr a curbei cererii de bun (x) s-ar fi putut naşte, în acestcontext, acea forţă care să deplaseze corespunzător curba cererii de bun (x) către acelaşi punct E’. Or, resursele acestei dinamici a curbei (Dx) există: este vorba cel puţin decreşterea venitului indivizilor consumatori, urmare creşterii (a) atât a numărului deangajaţi (L), cât şi (b) salariului corespunzător (w), vizibile pe Graficul (a).

Observaţie: “Oferta creatoare de cerere proprie” este astfel demonstrată pentruambele pieţe – a factorilor de producţie şi repectiv bunurilor şi serviciilor --, cu condiţiacorelării lor – macroeconomice, bineînţeles. Pe ambele pieţe are loc mai întâi creştereaofertei.

Putem vorbi despre slăbiciunile acestei teorii şi o vom face ceva mai jos.Deocamdată, însă, mai importantă este cealaltă parte, cea “forte”, respectiv, am spunemiza, sau “bătaia lungă” a teoriei.

Miza teoriei atinge, dintru început, ceea ce nici J.M. Keynes, criticul cel mai pertinent al teoriei de după mai bine de un secol, nu a reuşit să depăşească – este vorba decele două obiective ale macroeconomiei: (1) echil ibrul general – aici al pieţei – şi (2)creşterea economică. Se observă în model cum că refacerea corelării echilibrelor de pecele două pieţe are loc concomitent creşterii producţiei şi venitului consumatorului. Darîncă mai important şi specific gândirii clasicilor este demonstraţia cum că cele douădeziderate macroeconomice se înfăptuiesc prin concursul exclusiv al firmelor şi populaţiei, ceea ce întrevede capacitatea de auto-reglare a economiei, echivalentă lipseinecesităţii oricărei intervenţii, a oricărei alte forţe, a oricărui alt tip de agent economic,inclusiv statului.

În al doilea rând, observăm aici cam cum văd clasicii ceea ce, mai târziu, Keynes proiecta într-o manieră mult mai sofisticată – am numit, din nou, echili bru l general.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


97

Clasicii – şi nu mai puţin urmaşii lor neoclasici – văd echilibrul general puternic ataşatconceptului de piaţă, şi concret ca pe o presupusă forţă de legătură între echilibrele de p e pieţele bunurilor şi factorilor de producţie.

În fine, în al treilea rând, modelul de gândire al lui J.B. Say indică restricţiacondiţiilor în care se văd îndeplinite cele două obiective ale macroeconomiei, anume:

flexibilitatea salariilor şi a preţurilor – se observă variaţia lui wE şi respectiv PE.Critica teoriei:

Poate începe de la aspectul metodologic după care este folosită legătura dintre piaţamuncii, de o parte, şi curba producţiei şi piaţa unui singur bun (x), ceea ce apareinsuficient unei demonstraţii macro, care ar şi privi piaţa ca pe o multitudine a bunurilor şi serviciilor, fiecare cu segmentul său de piaţă propriu, şi producţia canecesitând tot atât o multitudine de curbe, precum cea vizibilă în Graficele (b) de maisus.

Mai important este, însă, tot fondul de idei. Astfel, este un alt punct forte al teoriei

intermedierea legăturii dintre pieţe de către producţie – ceea ce, la Keynes, chiar

lipseşte, după cum vom vedea în capitolul următor – dar se poate observa peGraficele (b) tot atât de bine că creşterea producţiei se loveşte de cel puţin douălimite, reprezentate de punctele importante ale curbei Q. Limita cea mai evidentă estemaximul producţiei pe termen scurt (M), dincolo de care nu este de presupus că vreunangajator şi-ar mai mări personalul. Dar şi până la întrunirea producţiei maxim posibile pe termen scurt, punctul de inflexiune (I) indică numărul angajărilor de lacare producţia nu mai creşte accelerat, odată cu noile angajări.

În realitate, teoria greşeşte prin chiar raţionamentul de bază: elementul determinantnu este disponibilitatea forţei de muncă – sau aceasta ar putea fi numai în condiţiileunor producţii inferioare capacităţilor --, ci capacitatea de producţie, cu limitele ei.Astfel, descoperim că modelul destinat să demonstreze – în spatele teoriei “ofertei

creatoare de cerere proprie” – că şomajul nu poate exista sau rămâne o chestiuneeconomic irelevantă reuşeşte, mai degrabă să indice contrariul: coordonateleeconomice de la care ia naştere şomajul insovabil pe termen scurt, concomitent cuincapacitatea aparatului macroeconomic de a-şi produce creşterea, pe acelaşi termen.

1.2 Modelul “fluxului circular”(François Quesnay) Celălat reper, aparţinând lui François Quesnay, pare să capete o altă metodologie,

deşi confirmă fundamentele aceleiaşi gândiri. Quesnay presupune aceleaşi două categoriide agenţi economici – firmele (F) şi populaţia (P) – între care are loc un schimb defluxuri valorice (Diagrama VII.1): poplaţia (P) se angajează la firme (F), iar în schimbulfactorului de producţie pe care îl oferă (L) primeşte şi salariu (w), şi o ofertă de bunuri

(S), pe care să le achiziţioneze.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


98

Diagrama VII.1

(L)

(D)

(w)(S)

Unde:(L) = forţa de muncă (w) = salarii(S) = oferta de bunuri(D) = cererea de bunuri

Iar această pluralitate de fluxuri se poate rezuma într -un singur flux dintre cele douăcategorii de agenţi economici, ca în Diagrama VII.2.

Diagrama VII.2

Unde:(Y) = venitul naţional (C) = consumul

Ceea ce se traduce prin aceea că firmele (F) furnizează venitul naţional (Y), iar populaţiei i se atribuie consumul (C) acestuia. Gândirea lui Quesnay, respectiv aclasicilor – adică ceea ce operează aici legătura cu teoria şi modelul lui J.B. Say – vedefluxul circular, în condiţiile economiei închise15 -- egalitatea automată dintre venitnaţional şi consum:

(0)

Y = CEste aidoma unui fluid circulând între cele două repere de agenţi economici, fără

frecări sau pierderi.Observaţie importantă: Legea lui Say şi macro-fluxul lui Quesnay sunt perfect

consecvente una cu celălalt: echilibrul “recâştigat” al economiei, prin legea lui Say, estefundamentul fluxului firme- populaţie imaginat “fizic” ca un fluid circulând fără pierderi

15 Vezi şi Modulul V, pentru modelul Pareto.

FP

FP

Y

C

7/25/2019 ECONOMIE 2015


99

şi fără frecări. Acest tandem al gândirii clasicilor despre macroeconomie putea însă uşorconduce la auto- blocare. Vom înţelege în continuare felul în care dezvoltarea disciplinei a putut veni numai de acolo de unde viziunea clasicilor era nu numai criticată, ci chiar parţial negată.

1.3 Critica lui J.M. Keynes Keynes repudiază în întregime legea lui Say:(i) piaţa “nu este totul”, ci numai un moment al macro-fluxului,(ii) în sensul în care macroechilibrul nu aparţine astfel numai pieţelor;(iii) de asemenea, sau chiar în consecinţă, flexibilitatea salariilor şi/sau preţurilor este

insuficientă producerii echilinbrului general.Keynes avea să construiasă, în macromodelul propriu un echilibru cu mult mai

complex. Dacă însă Keynes nu rămâne totuşi părintele macroeconomiei, ci un cercetătorcare dezvolta o idee a clasicilor, acest lucru avea loc în condiţiile în care el preluaexclusiv macro-fluxul lui F. Quesnay, datând dinainte de anul 1900, pe care avea să îlmodifice şi astfel să îl dezvolte.

Unitatea învăţământ 2. Bazele Macromodelului John Maynard KeynesÎn “Teoria Generală…”, Keynes construieşte un model economic, compus ca înDiagrama VII.1.

Diagrama VII.1Componenţa formală

a Macromodelului lui John Maynard KeynesA Ipoteze şi restricţii: 1 ixitatea preţurilor şi salariilor 2 abstracţie de pieţele monetară şi financiară 3 abstracţie de creşterea economică

B Componente de derulare şi de lucru: 1 agregate2 reprezentări 3 concluzii

7/25/2019 ECONOMIE 2015


100

2.1 Agregatele şi fluxul circular Să observăm şi componenţa Tabelului VII.1.

Tabelul VII.1AGREGATELE

Macromodelului J.M. KeynesOrd. AGREGAT NOTAŢIE AUTONOM FUNCŢIE DE VENITUL NAŢIONAL

1 Consum C - C=C(Y)2 Investiţii I I=I* -3 Cheltuieli

guvernamentale(publice)

G G=G*-

4 Exporturi X X=X* -5 Economii S - S=S(Y)6 Importuri M - M=M(Y)7 Venitu ri fi scale

ale statulu iT - T=T(Y)

8 Venit naţional Y - C+(I+G+X)=C+(S+T+M)9 Cerere agregată Da - Da = Y**10 Injecţii J - J=I+G+X=I*+G*+X*11 Retrageri W - W=S+T+M=S(Y)+T(Y)+M(Y)

* Exogen.** Pentru echilibru.

Înţelegerea condiţiei agregatelor are loc şi va fi explicată în continuare cu ajutoruliteraţiilor Diagramei VII.3, care nu face decât să preia critic macrofluxul lui F. Quesnay.

Diagrama VII.3Macrofluxul, la J.M. Keynes16

(1)

Intruziunea sistemului bancar (B): economii (S) şi investiţii (I)

Unde:Y = C+ SDa = C + IEchilibru condiţionat: Da = Y (1) I = S

16 Agregatele sunt notate în cercuri, iar agenţii economici în pătrate.

Firme MenajeB

I S

7/25/2019 ECONOMIE 2015


101

(2)

Agentul economic stat (Guvern /G): impozite (venituri fiscale ale statului /T) şicheltuieli guvernamentale (publice/G)

Unde:Y = C+ S + TDa = C + I + GEchilibru condiţionat: Da = Y

(2) G = T

(3)

Economia deschisă (W): importuri (M) şi exporturi (X)

Unde:Y = C+ S + T+MDa = C + I + G+XEchilibru condiţionat: Da = Y (3) X = M

Observaţii:

Deşi nu este considerat flux bănesc, macrofluxul se comportă ca un flux bănesc înzona economiei deschise: importuri, echivalent ieşiri de venit naţional; exporturi,dimpotrivă.

Tot între clasici şi Keynes, putem imagina fluxul ca pe un fluid în curgere circulară,întâlnind agenţii economici respectivi. Venitul naţional “curge” de la firme către populaţie, în zona acesteia iau naştere exclusiv ieşirile fluxurilor adiţionale, iar întorsîn zona firmelor, acestea se fac beneficiarele intrărilor adiţionale.

Firme MenajeB

I S

G

G T

Firme MenajeB

I S

G

G TX M

W

7/25/2019 ECONOMIE 2015


102

Macromodelul reuşeşte astfel să adauge, la Keynes, un alt factor de complexitate – pelângă înlăturarea identităţii venit-consum şi a caracterului necondiţionat al oricăreiegalităţi. Este vorba de trecerea de la exclusivitatea venitului naţional (fluidul carecircula, simplu, fără intrări-ieşiri şi fără frecări) la două agregate confluente: (1)venitul naţional (Y) şi (2) cererea agregată (Da). Or, cea mai importantă dintre

consecinţele noii situaţii (situări) a Macromodelului este – vizavi şi chiar înainte deegalitatea condiţionată a celor două agregate – ameninţarea devenită imanentă adiferenţierii celor două, în condiţiile unor fundamentări tot atât diferenţiate.

De înţeles, astfel, că (1) la populaţie întâlnim exclusiv venitul naţional, luând caleaconsumului (C), versus căile alternative ale economiilor (S), impozitelor (T) şiimportului (M); în vreme ce (2) la firme, ipostaza este una dublă: venitul naţional îşicunoaşte originea, iar fluxul revine în calitate de cerere agregată (Da).

În astfel de condiţii, agregatele îşi nuanţează individual poziţia. De o parte, la populaţie, fluxurile adiţionale (alternative la consum) se formează exclusiv pe parteaieşirilor -- retragerilor (W) -- şi exclusiv drept componente ale venitului naţional (Y).Corespunzător, la firme, aceleaşi fluxuri adiţionale se formează exclusiv pe partea

intrărilor – injecţiilor (J) -- şi exclusiv în zona cererii agregate (Da). Tot în aceste condiţii, în Diagramă regăsim agregate care au la origine venitulnaţional (consum, economii, impozite, importuri) – şi de aceea Tabelul VII.1 lenotează drept funcţii de venitul naţional --, despărţite de agregatele care, dimpotrivă,apar drept exogene venitului naţional (consum, investiţii, cheltuieli publice,exporturi).

Scos definitiv din egalitatea cu venitul naţional, agregatul consum (C) se desparte,astfel, şi de restul agregatelor printr -o dublă condiţionare: este componentă principalăşi a venitului naţional , şi a cererii agregate.

Iar acest aspect indică şi către un altul, exprimând timpul economic al macrofluxului:venitul naţional se formează, îşi formează fluxurile adiţionale şi se “întoarce” la

agenţii economici care l-au furnizat (firmele) pe parcursul termenului scurt – cu altecuvinte, distincţia termenului scurt are loc pe fluxul circular principal. Fluxul circularre- porneşte de la firme, tot în calitate de venit naţional, după ce în fluxul precedent – termenul scurt – aici se cumulase cererea agregată. Iată, deci, odată cu înglobarea învenitul naţional curent a cererii agregate precedente, recâştigarea şi a bazelor creşteriieconomice, echivalentă imaginii după care termenul lung (succesiunea termenelorscurte) poate însemna conservarea formală a fluxului în condiţiile variaţiei venituluinaţional corepunzător fiecărui termen scurt – simplismul macrofluxului la F.Quesnayrămânea depăşit de acest aspect dinamic, în lipsa intrărilor -ieşirilor. Alte aspecte alefluxului circular vor fi detaliate în paragr afele următoare.

2.2 Specificul macro-echilibrelor Ne referim, în cele de faţă, tot la conţinutul macrofluxului, mai precis la fluxurileadiţionale (adiacente), introduse de Keynes. Fiecare flux adiţional est format dintr -ocomponentă funcţie de venitul naţional şi din cealaltă, exogenă faţă de venitul naţional şirespectiv componentă a cererii agregate. Dincolo de modelul (imaginea) care le reuneşteîn Diagrama VI.1, însă, există specificuri importante ale fiecărui flux în parte.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


103

2.2.1 Economiile şi investiţiileConsiderând, mai întâi, ecuaţia (1) de mai sus, echivalând la rândul ei ieşirii din

modelul clasic:(1) Y = C + S

economiile apar drept partea reziduală a venitului naţional, peste nivelul consumului: S = Y - Ciar aceasta se întâmplă, fireşte, la nivelul consumatorului – la populaţie, menaje sauindivizi.

De cealaltă parte a acestui flux, revine noua categorie instituţională – de agenţieconomici – inclusă în model – am numit băncile (sistemul bancar), la care se poateadăuga sistemul fi nanciar, alcătuit la rândul lui dintr -o infrastructură formată din agenţieconomici care gestionează economii, transformându-le în investiţii. Odată cu lărgirea(largheţea) numărului de agenţi economici şi instituţii participante, cu principiile şisistemele lor de lucru diferenţiate, zona relaţiilor economii-investiţii se face ea-însăşi unaextinsă şi de importanţă economică majoră. Societatea macroeconomică îşi formează,

astfel, propriul fond de investiţii din economii cumulate pe termen lung – ceea ceechivalează cu adevărul că, pe termen lung , egalitatea economii-investiţii este validă şi fundamentală. Problema condiţionării acestei egalităţi este, deci, tot automat, una petermen scurt .

Vom mai desprinde din următoarele subparagrafe şi faptul că acest flux estesingurul din Macromodelul Keynes care îşi apropriază ambii termeni de timp – scurt şirespectiv lung . Pe termen scurt, deci, fie:(a) investiţiile pot depăşi (excede) economiile curente: I S, premisă a creşterii cererii

agregate peste nivelul venitului naţional: Da Y, respectiv o premisă inflaţionistă17 .Concomitent, însă, este nevoie ca fondul de investiţii să fi fost asigurat în perioadele – timpii scurţi -- anterioare pentru o astfel de situaţie curentă;

(b)

fie, dimpotrivă, economisirea poate fi superioară investiţiilor: S

I, premisă inversăşi în ce priveşte raportul venitului naţional curent cu cererea agregată: Y Da, adicăo premisă deflaţionistă. Concomitent, însă, putem aprecia că deflaţia poate astfelalimenta excedente ale investiţiilor în perioadele următoare;

(c) fie, bineînţeles, economisirea şi investiţiile sunt egale: S=I, un echilibru parţial careîşi apropriază stabilitatea preţurilor pe piaţa principală (a bunurilor şi serviciilor), caşi un proces ritmic al investiţiilor pe perioadele următoare.

Acestea fiind jocurile investiţii-economii pe termen scurt şi efectele lor, Keynesindică două limitele ale acestuia – de altfel perfect vizibile în Diagrama VI.3:(i) limita economisiri i – constituirii economiilor – este nivelul venitului naţional;

(ii)

limita investiţiilor este nivelul economiilor consituite (cumulate) în perioadele precedente şi în perioada curentă.Iar aceasta pentru că Macromodelul Keynes imaginează economiile şi investiţiile, nunumai corelate între ele, ci laolaltă în macro-fluxul venitului naţional.

17 Avem în vedere definiţia keynesistă a inflaţiei, în termenii cheltuielilor (injecţiilor) totale -- vezi sub- paragraful 2.4.1, de mai jos.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


104

Am desprins astfel o dublă condiţionare interesantă a economiilor, respectiv cuconsumul – pe partea venitului naţional – şi cu investiţiile – pe fluxul specific, adiţional .Iar acestea, pe cei doi termeni de timp, scurt şi respectiv lung . În realitatea completă, celedouă corelaţii ale economisirii se lasă intermediate, în Macromodel, de alte două mărimide importanţă crucială, respectiv, din nou, venitul naţional (corelaţia cu consumul, vezi şi

rata dobânzil o, cu investiţiile, vezi şi sub-paragraful 2.4.2 de mai jos). Ne întoarcem astfel la relaţia economiilor cu consumul , despre care revedemDiagrama VI.3 – cu acelaşi macroflux principal, circular. Dincolo de corelaţia inversăîntre consum şi economisire (pe termen scurt), se poate desprinde contribuţia diferenţiatăla constituirea venitului naţional al perioadei următoare, din partea economiilor şirespectiv consumului:(a) pe termen scurt, consumul este cel care “validează” reîntregirea venitului naţional –

este vorba aici încă de imaginea fluxului circular, de la clasici, ceea ce, la Keynes, setraduce prin cererea agregată întreţinută de şi prin consum; iar aici putem imagina peteren procesul prin care producţia naţională (oferta agregată) este tranzacţionată(vândută) pe piaţă. Dimpotrivă, tot la Keynes, economisirea este o ieşire din fluxul

principal, ea diminuează consumul, afectând nivelul venitului naţional şi creşterea(economică a) acestuia;(b) fenomenul este numit de James Tucker “paradoxul economiilor”18 – pentru că,

însfârşit pe termen lung, economiile se fac benefice cererii agregate, venituluinaţional pe perioada următoare şi astfel creşterii economice, dar asta prinintermediul investiţiilor.

În subsidiarul relaţiilor inverse ale economisirii cu consumul şi cu investiţiile, se va putea desprinde mai departe chiar o relaţie crescătoare între consum şi investiţii – multiplicatorul de investiţii .

2.2.2 Impozitarea şi cheltuielile publice

Ceea ce deosebeşte impozitarea de economisire înseamnă cel puţin trei aspecte.Mai întâi, impozitarea, deşi se formează (în Macromodel) tot la populaţie, nu este oopţiune a acesteia şi nu se contabilizează în proprietăţi private, ci are loc la rate dictate prin lege ca un transfer către domeniul statului. A doua deosebire este, astfel, aceea că,deşi se manifestă ca ieşire de flux şi pe partea populaţiei, impozitarea rămâne insensibilă(inertă) faţă de opţiunea populaţiei, de rata dobânzilor sau de nivelul inflaţiei. A treiadeosebire este aceea că impozitarea, ca şi materializarea (returnarea) ei prin cheltuieli publice (guvernamentale) nu mai are loc pe termen lung, ci concomitent cumaterializarea fluxului circular, adică pe termenul scurt a ceea ce se numeşte exerciţiu

bugetar. Ca atare, interesant se face aspectul după care caracterul exogen al cheltuielilor publice nu revine odată cu acestea, ci porneşte încă din zona impozitării, adică a ieşirii de

flux pe partea populaţiei. În rest, impozitarea, ca şi economisirea, constituie ieşire de flux, reduce cererea

agregată – având şansa să reducă nivelul venitului naţional păe perioada următoare – dartot atât efectul ei imediat este şi unul deflaţionist.

Deosebirea între impozitare şi şi economisire rămâne mai mare decât aceea întrecheltuielile publice (guvernamentale) şi investiţii, cel puţin din punct de vedere

18 “Paradox of thrift”

7/25/2019 ECONOMIE 2015


105

operaţional (keynesist) – bunăoară, cheltuielile publice întreţin cererea agregată aidomainvestiţiilor şi chiar le pot suplini pe acestea şi întreţin pericolul inflaţionist în aceeaşimăsură. Tot ce nu pot (statutar vorbind) cheltuielile publice – în comparaţie cu investiţiile private – este să se întreţină în perioada curentă pe baza unor vărsăminte anterioare.

Trei aspecte sunt însă mai importante în relaţia între impozite -- veni tur i fi scale

ale statului – şi cheltuielile publice (guvernamentale) – în speţă pe fluxul adiţional adusde agentul economic stat. Primul dintre ele ţine de observarea situaţiei că acelaşi fluxuladiţional se contrapune (şi el) macrofluxului prinxcipal – în traducere economică,veniturile statului reduc cererea agregată (venitul naţional) şi numai cheltuielile acestuia sunt în folosul cererii agregate, venitului naţional şi macrofluxului.

Or, să observăm, în consecinţă, cel de al doilea aspect al acestui flux, respectiv, caşi pentru cazurile celorlalte fluxuri adiţionale, cel legat de echilibrul, versus dezechilibrul pe acest flux. Echilibrul acestui flux este chiar echil ibrul bugetar – al bugetului de stat,respectiv, între veniturile şi cheltuielile statului. Iar contrapunerea fluxului adiţional faţăde macrofluxul principal echivlează situaţiei în care, mai întâi, excedentul bugetar – excedentul veniturilor (fiscale) faţă de cheltuielile publice – echivalează diminuării

fluxului – consumului, cererii agregate şi venitului naţioal la momentul viitor – invers pentru defi citul bugetar – excedentul cheltuielilor publice peste nivelul veniturilor statului --, care echivalează creşterii cererii agregate.

În astfel de condiţii fundamentale, deficitul bugetar devine tentant contribuţieiagentului economic stat la cererea agregată şi la creşterea economică – plus, bineînţeles,înclinarea spre satisfacerea pretenţiilor altor agenţi economici. O situaţie cenzurată numaide caracterul inflaţionist, natural pentru deficitul bugetar şi creşterea economică. Decealaltă parte, însă, excedentul bugetar revine într-o poziţie realmente ingrată – de aceea,o astfel de situaţie, fiind şi la opţiunea statului, se manifestă destul de rar şi în împrejurăriextreme de inflaţie.

Drept urmare, alternativele uzuale ale bugetului de stat sunt – în loc de deficitversus excedent – deficit versus echilibru.

Nu cel din urmă aspect al acestui flux este – vizavi de echilibrul-dezechilibrul bugetar şi implicaţiile corespunzătoare – mărimea sectorului de stat -- ceea ce, în planul bugetului de stat şi macrofluxului adiţional de care discutăm aici, indică un nivel alveniturilor şi cheltuielilor concomitent mai mare sau mai mic de la un stat la altul.Veniturile-cheltuielile bugetare sunt determinate de mărimea sectorului de stat îneconomie, cele dintâi fiind aspectul pe teremen scurt, determinat de cel de al doilea,situaţia pe termen lung. Acest aspect, ţinând de termenul lung, îşi păstrează, pentrufiecare caz (stat) în parte, determinanta asupra echilbrului-dezechilibrului bugetar. Darmai important este faptul că regăsim în amploarea sectorului de stat un adevărat criteriutipologic al economiilor naţionale de astăzi.

2.2.3 Economia deschisăDiscutăm aici despre implicarea restului l umii – agenţilor economici din afara

macro- spaţiului, în legături economice cu agenţi economici din interiorul macro- spaţiului – în aceeaşi calitate de agent economic adăugat. Fluxul vede importurile dreptieşiri şi invers pentru exporturi, aidoma situaţiei în care ar fi considerat fluxul plăţilor(monedei), în locul fluxului material – drept urmare, importurile revin în zona populaţiei

7/25/2019 ECONOMIE 2015


106

(menajelor), iar exporturile în zona firmelor . În aceste condiţii, fluxul importurilor estecondiţionat de resursele autohtone (venitul naţional) – aidoma economiilor şi impozitării-- , iar exporturile intră în categoria agregatelor exogene – alături de investiţii şicheltuielile publice. Spre deosebire de echilibrul-dezechilibrul bugetar – acţionabil (decătre stat) pe ambele părţi ale fluxului – , Macromodelul vede aici echilibrul-

dezechil ibrul extern acţionabil în mod direct exclusiv pe partea importurilor – ca şi cum producţia exportată nu ar fi parte a macrofluxului material. În plus, echilibrul-dezechilibrul extern este – aidoma celui bugetar – un echilibru pe termen scurt .

Fluxul extern se deosebeşte – pentru Macromodel -- de celelalte două macro-fluxuri adiţionale prin aceea că importurile şi exporturile nu sunt corelate (legate) întreele, consecinţa firească fiind aceea că , aparent, cele două părţi ale fluxului nu se apropieunul de celălalt pe niciun termen – scurt, ca în cazul bugetului de stat; mediu-lung, ca încazul fluxului investiţii-economii -- şi nu există niciun extra-resort care să acţioneze într -un astfel de sens.

Necorelarea aparentă a celor două părţi (zone) ale fluxului extern îşi adaugă şi oaltă caracteristică importantă vizavi de inflaţie:

(a)

nici importurile nu diminuează inflaţia – aşa cum se întâmplă limpede în cazuleconomisirii şi impozitării; (b) nici exporturile nu sunt inflaţioniste – sunt unicul component al cererii agregate

neinflaţionist. Totuşi necorelarea directă între importuri şi exporturi se face compensată cu ceva

în Macromodel. Preluăm egalitatea (3) de mai sus a macro-fluxului:I+G+X = S+T+M

care indică echilibrul fluxului material, şi îl rearanjăm simplu: (4) (X-M) = (S-I) + (T-G)

Astfel, descoperim în membrul stâng balanţa comercială, ca echivalentă – încondiţii de macro-echilibru – balanţelor economii-investiţii şi, respectiv impozite-cheltuieli publice (bugetul de stat). În detaliu, exporturile acţionează pozitiv echilibrulextern – în favoarea intrării de flux internaţional în macrofluxul naţional – în aceeaşimăsură cu economiile şi impozitele; dimpotrivă, celelalte componente ale cereriiagregate, invest iţiile şi cheltuielile publice, îşi adaugă caracterului inflaţionist pe acela că provoacă deficit extern.

Sumarul modulului: Macroeconomia îşi începea cariera cu puţin după opera lui Adam Smith şi credea în “mâna invizibilă”, ideologie care însă avea să îi cauzeze ‘ntimp lipsa dee perspectivă. Keynes o redescoperă după aproape un secol şi jumătate,îndoindu-se de capacitatea macrosistemului de a se auto-regla , şi îi oferă dimensiuneaintervenţionismului. Marele autor nu a scăpat totuşi, la rândul său, unor erori deînţelegere, datorate, se pare, tocmai repudierii totale a aceleiaşi capacităţi deautoreglare a macrosistemului prin piaţă şi economia de piaţă. Rezultatul a fost şi este ocontinuă polemică între două mari curente de gândire contemporană.


(1) Explicaţi diferenţierea specifică între cerereade consum şi cererea agregată. (2) De ce lipseşte, în viziunea Macromodelului lui J.M.Keynes, o expresie matematică a

ofertei agregate ? Avem în vedere faptul că, de partea cealaltă, cererea agregatăcunoaşte o astfel de expresie.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


107

(3) Explicaţi definiţia echilibrului general, ca egalitate între cererea agregată şi: (a) venitul naţional (b) oferta agregată, într -o manieră corelată

(4) Indicaţi consecinţele mişcării macro-agregatelor keynesiste după modelul următoruluitabel:

AGREGAT NOTAŢIE IMPULS(+/-) EFECT ASUPRA:x x x J W IS L

MCa Sa

Consum CInvestiţii IEconomii SCh.publice GFiscalitate TExporturi XImporturi M

Dezbatere:(10) Piaţa şi producţia, în Macromodelul John Maynard Keynes. ______________________________________________________________________BibliografieAndrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011


Faghiura, Georg Hanzi & Conf.dr.Marin Dumitru & Lect. Andrei Anca: Teoria Echilibrului Economic. ASE, Facultatea de Cibernetică. Bucureşti. 1993

Farmer, Richard: Gainers and Losers in Free Trade. Annual Editions Readings inEconomics. 1972




Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. Ecole Supérieure

du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979

Goldman Sachs. (1997): EMU: Does Real convergence Matter? European Economic Analyst . On line: www.euro-emu.co.uk/pubs/gs1realconvergence.shtml


7/25/2019 ECONOMIE 2015


108


IMF: Rules and dispositions. Ed.37.Washington. 1981., pag.53

Keane, Simon M: The Significance of the Issue Price in Rights Issues. În "Journal of

Business Finance". 1972, p. 40-45Keynes, John Maynard: Théorie de l'Emploi, du Credit et de la Monnaie. Paris. 1936

Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine. Centred'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris. Dunod. 1970

Krugman, Paul: The international role of the dollar: theory and prospect, în ExchangeRate. Theory and practice. Edit. John F. & O.Bilson. 1987

Krugman P. & Obstfeld M. (1994): International economics, theory and policy. (3rd. Ed)

New York: Harpercollins.Mandel, E: Traite d'Economie Politique Marxiste Paris. 1962

Marx, K: Contribution à la critique de l’économie politique. Paris. Trad. LauraLafargo,1958

McKinnon, Ronald (1993): International money in a historical perspective, în Journal ofEconomic Literature (29). p.1-45. Martie, 1993.

McKinnon, Ronald (1996) -- “The Rules of the Game: International Money and Exchange Rates, MIT Press, Cambridge 1996.

Meutey, P: L’Or. Paris. Discuţie între Robert Triffin şi Jacques Rueff, p. 292-3. 1984


Myrdal, Gunar: Against the Storm. Critical Essays on Economics. New York. Vintage.1975

Nechita, V & Ciupercă, L: Economie. Maual pentru clasele a X-a şi a XI -a. SedcomLibris. 2002

Negruş, Mariana: Metode de calcul valutar-financiar . Edit. didactică şi Pedagogică.1991.

Patat, Jean Pierre: La Politique Monetaire. în "Problemes Economiques", No. 2231/iunie, 1991

7/25/2019 ECONOMIE 2015


109

Pelkmans, Jacques (1980): Economic Theories of Integration Revisited . În “Journal ofCommon Market Studies”, iunie, 1984

Pelkmans, Jacques (1984): Market Integration in the European Community. Martinus Nijhoff / Haga. 1984

Perroux, Francois: L'Economie du XX-eme Siècle Presse Universitaire de France. 1964

Prahoveanu, Eugen & Ani Matei: Economie şi Politici Economice, Editura Economică2004, Ediaţia a treia revizuită şi adăugită

Rueff, Jacques: L'Ordre Social. Ed. Sirey. Paris. 1945


Timbergen, Jan (1954) – International Economic Integration. Amsterdam. Elsevier

(1954)Tsoukalis, Loukas (2000) -- Noua economie europeană. Editura ABC, 2000. TraducereIrina Dogaru & Nicolae Negru

Tucker, James F: Essentials of Economics. Prentice Hall Inc. New Jersey. 1975

7/25/2019 ECONOMIE 2015


110

INDEX ALFABETIC

CONCEPT MODUL ALTE MENŢIUNI ŞI EXPLICAŢII agentul economic stat VII Specificagenţi economici VI Făcători de economie

amortizarea capitalului II Costul la capitalul fixasociere II Factori de producţie balanţa comercială VII Exporturi-importuribanca centrală VII Vezi şi sistem bancar banii în sens lar g VII Masa monetară bani în sens restrâns VII Masa monetară bani propriuzişi VII Masa monetară băncile (sistemul bancar) VII Sistem bancarbeneficii posibi le alemonopolului

VI Monopolul natural etc.

biunivocitate I Funcţii economice şi matematice.

bugetul statului VII Echilibru bugetar, în macromodelul JM Keynesbunurile “Giffen” III Bunuri specialebunur il e speciale(excepţionale):

III Giffen şi "Veblen".

bunurile “Veblen” III Bunuri specialebursa de valori II, VI Piaţa capitalului capital II Factor de producţie capital fi x II Factor de producţie capital variabil II Factor de producţie cardinaliştii III Filozofia utilităţii şi şcoala de gândire marginalistă. caseta Edgeworth -Bowley V Funcţia bunăstării. cerere agregată VII Macroeconomiecerere de consum III Funcţie economică fundamentală cererea de monedă (L) VII Piaţa monetară cerere de muncă VII Piaţa muncii cererea de piaţă III Funcţia cererii cerere individuală (dx) III Funcţia cererii cererea- oferta de monedă VII Piaţa monetară cheltuiala naţională VII Şi venitul naţional. Cheltuieliguvernamentale

VII Economie publică

coefi cientul deelasticitate: III.IV A cererii şi ofertei

coeficienţ ii Ginn i (Cg) V Şi Curba Lorenz pentru gradul de inegalitateeconomică.

combinarea factor il or II Producţie complementaritate II n producţie şi consum concurenţa duopolistă VI Concurenţa imperfectă concurenţa imperfectă VI În afara modelului concurenţei perfecte şi a egalităţii

7/25/2019 ECONOMIE 2015


111

VM=VMGconcurenţa monopolistă VI Concurenţa imperfectă concurenţa perfectă VIconsum VII Funcţie consum autonom VII Funcţie

conştiinţa socială V Reper al echităţii, în economie. convexi tate vs.concavitate

I Funcţii-curbe, în cercetarea grafico-economică.

corespondenţa cerere- ofertă

IV Funcţii economice fundamentale

costul mediu pe termenlung (CMTL

VI Costuri medii aale firmei

costul total (CT) VI Costuri ale firmeicostul vari abil (CV) VI Costuri ale firmeicosturi VI Costuri ale firmeicostur i de monopol VI Costuri ale firmei

creştere economică VII a venitului naţional, PIB etc. criteri i (dinamice) de tipPareto

V Funcţia bunăstării.

criteriul de scară VI Al economiei: micro, versus macro.curba de expansiune a producţiei

II Funcţia de producţie

curba investiţii -economii(IS)

VII Macroeconomie (Keynes)

curba li chiditate- monedă

(LM)

VII Macroeconomie (Keynes)

curba Lorenz V Pentru studiul inegalităţii în economie. curba ofertei IV Oferta în sens restrânscurba tipic concavă I,IV Limita producţiilor curbă de expansine a

producţiei

II Funcţia de producţie

curbe de indiferenţă III Funcţia utilităţii curbele izocost II Producţia pe termen lung curbele monotone I Graficecurbele nemonotone I Graficedefi cit bugetar VII Venituri şi cheltuieli ale statului deflaţia VII Fază a ciclului de afaceri

dezechi l ibrele persistenteIV Cerere-ofertă

dezechi l ibru cerere- ofertă IVdezeconomii la scară VI La extinderea firmeidinamica grafică I De-a lungul curbei; a curbei în întregimediscriminarea pieţelor VI De monopol.domeniu de definiţie I Funcţii matematice. domeniul în care funcţia

ia valori (co-domeniu)I Funcţii matematice.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


112

echilibru IV General, parţial, cerere-ofertă etc. echil ibru bugetar VII Venituri-chletuieli ale statuluiechil ibru general VII Macroeconomieechil ibrul cerere- ofertă IV Cerere şi ofertă echilibrul-dezechilibrul

extern

VII Al balanţei de plăţi externe

echilibrul-dezechilibrulorţei de muncă

VII Piaţa muncii

echil ibrul (Y/i) economieireale

VII Macroeconomie, curba IS

echil ibru nestabil IV Bunuri specialeechil ibru real-monetar VII Curbele IS-LM, macroeconomie (Keynes)echil ibru stabil IV Bunuri ordinareechil ibru extern VII Comercial: exporturi-importuri, versus economii-

investiţii şi echilibru bugetar echitate V Bunăstare, economie publică etc.

economia deschisă VII Cu exporturi şi importuri economia monetară VII Implicarea monedei în macroeconomieeconomii VII Versus consum şi investiţii etc.economii la scară VI La extinderea firmeiefectul substituţie III Schimbarea ratei marginale de substituţie efectul veni t III Posibilitatea procurării unei utilităţi superioare eficienţa în consum V Funcţia bunăstării eficienţa în nivelul

produc ţiei

V Funcţia bunăstării

eficienţa în producţie şi

în consumV Funcţia bunăstării

eficienţa Pareto a

combinării factorilor de

producţie

V Funcţia bunăstării

eficienţă V Pareto etc.eficienţă Pareto (a

producţiei) în dinamică V Funcţia bunăstării

ef icienţă şi echitate V Funcţia bunăstării egalitarism V Reper al echităţii, în econopmie. elasticitate IV a cererii şi ofertei etc. elasticitatea cerer ii III Schimbarea caantităţii cerute la schimbarea variabilelor

funcţiei elasticitatea cererii faţă

d e preţ ( p)III Preţul, variabilă exogenă a funcţiei

elasticitatea III A cererii şi ofertei

elasticitatea ofertei demonedă

VII Piaţa monedei

elasticitatea ofertei faţă IV Preţul, variabilă exogenă a funcţiei

7/25/2019 ECONOMIE 2015


113

de preţ:

elasticitatea perfectă III, IV Endogena variază la infinit, fără variaţia exogenei elasticitate unitară IV Endogena şi exogena variază în mod egal excedent bugetar VII Insuficienţa cheltuielilor publice excesul de capacitate IV Ofertă

exerciţiu bugetar VII Perioada aferentă impozitării şi cheltuielilor publice exporturi VII Intrări de flux extern, în macromodelul JM Keynes actori de influenţă

asupra elasticităţii

IV Elasticitatea cererii şi ofertei

actori de producţie II, VI Variabili, ficşi; capital, muncă etc.“factorul” timp II În producţie. firma VI Agent economic etc.fiscalitate V,VII Finanţarea venitului statului f lux I,VII Valoare în mişcare şi formare orma funcţiei I Rectilinie sau non-rectilinieuncţia bunăstrării (Sw) V Funcţie economică fundamentală

uncţia de producţie I I Funcţie economică fundamentală uncţia extinsă III, IV Cu mai multe exogeneuncţia ofertei IV Funcţie economică fundamentală uncţie I Relaţia exogenă-endogenă uncţie economică I Relaţia exogenă-endogenă fun cţia restrânsă III, IV Cu o singură exogenă grad de deschi dereeconomică (DE)

VII Ponderea fluxuri externe în totalul fluxurilor economiei

importuri VII Fluxuri externe intrări materiale, ieşiri valorice importur i de completare VII De componente şi subasamble pentru bunuri finale de

exportinelasticitate III, IV Răspuns redus al endogenei la variaţia exogenelor inelasticitatea perfectă III, IV Lipsa corelaţiei exogenă-endogenă inflaţie VII Creşterea preţurilor injecţii VII Cheltuieli, la nivel macro.instrumente VII Ale politicilor economiceintermediari fi nanciari VIII Piaţa de capital investiţii VII În relaţie cu economiile izocuante II Una şi aceeaşi producţie. împrumut publi c VII Obligaţiuni pe piaţa de capital în numele statului încl in aţiile către consum VII Macroeconomie

înclinaţia marginalăcătre importuri (m) VII Macroeconomie

legea cerer i i III Relaţia cu prţul bunului legea creşterii - descreşterii

randamentelorII Producţia pe termen scurt

legea maximizării

profituluiVI Condiţii specifice

legea ofertei IV Relaţia cu prţul bunului

7/25/2019 ECONOMIE 2015


114

legea “ofertei creatoare

de cerere proprie”

VII Autoreglarea macrosistemului

“libertate de emisiune” VII Libertatea de exerciţiu al politicii monetare. limita economisiri i VII Venitul naţional l imita investiţiilor VII Economisirea

limita producţiilor VII Eficienţa Pareto în producţie macroeconomie VII Macroeconomiemacropolitică VII Macroeconomiemacrostabilizare VII Condiţii restrictive de parametri metoda grafică I În studiul economieimicroeconomie VI a agentului economic individualmodel econometri c I Cercetare empirică model economi c I Cercetare fundamentală modelelecomportamentale

VI De management al firmelor moderne.

modelele manager ial e VI De management al firmelor moderne.

model şi modelare I Cercetarea în economie.modelul cerere- ofertă

agregată

VII Finalizarea Macromodelului J.M.Keynes

modelul “cobweb” IV Numit şi al "pânzei de păianjen". modelul “fluxului

circular” VII Keynes, Macromodel

moneda efec tivă VII Pe piaţă, fără depozitele din bănci monopol VI O singură firmă pe piaţă – imperfectarea concurenţei monopol natural VI Tendinţa unor ramuri monopolur i de stat VI Monopolmultiplicator VII Relaţia investiţiilor cu venitul naţional etc. multiplicatorulcheltu ielil or publice

VII Relaţia cheltuielilor publice cu venitul naţional etc.

mul tipli catorul deinvestiţii

VII În relaţia cu venitul naţional

multiplicatoru l exportului VII În relaţia cu venitul naţional multiplicatoru l fi scal VII În relaţia cu venitul naţional mul tipli catorul monetar VII Creşterea naturală a masei monetare nivelur i de util itate VII Accesibile prin creşterea venitului nivelul preţurilor (P) VII Agregarea preţurilor non- funcţie VII O exogenă pentru două sau mai multe endogene

nevoi II Nemanifeste prin funcţia cererii obiective III Macroeconomice sau macropoliticeobiective alemacroeconomiei

VII Echilibrul şi creşterea

oferta IV Funcţie economică fundamentală oligopol VI Concurenţa între cei puţini operaţiunile pe piaţa

deschisă

VII Politică monetară

7/25/2019 ECONOMIE 2015


115

optimul Pareto V Eficienţa, criteriu al bunăstării optimul producţiei VI Pentru costul mediu minimordinaliştii III Curent al gândirii marginaliste despre utilitate.output (quanti ty) adjuster VI Calitate a firmei, pe piaţă. panta I Grafic, corelaţia funcţiei

patru lateru l (tabloul- model al) lui Timbergen VII În politica macroeconomică.

pământul (Ld) II Factor de producţie. politică economică VII a statului politica fiscală, bugetară

şi de investiţii

VII În economia reală

poli tica f iscal- bugetară VII În economia reală politica monetară VII a băncii centrale politica valutară VII a băncii centrale pragul ratei dobânzilor VII Keynes, Macromodelpri ce taker VI Calitate a firmei, pe piaţă.

productivitatea medie(QM)

II Aferentă întregii cantităţi ddintr -un factor

producţie optimă (Qo) VI Corespunzătoare costului mediu minim profitul normal VI Profit în condiţii consurenţiale proprietate intelectuală VI Asupra ideilor şi inovaţiei randament la scară (Rs): II Legat de extinderea firmei şi producţiei, în raport de

creşterea costurilor rata consumului VII Asupra venitului naţional

nominală VII Fără a considera rata inflaţiei reală VII Considerând şi rata inflaţiei

rata marginală d esubstituţie

II,III ntre factori de producţie, sau între bunuri, în consum

reechil ibrarea cerere- ofertă

IV Preţ-cantitate cerută/oferită

restului lumii VII Agenţi economici din afara ţării retrageri VII Economisire, impozitare (Keynes, Macromodel)sector ul de stat îneconomie

VII Sectorul public şi economia publică

starea de monopol VI Nu numai firma de monopolstatul min imal VII În doctrina liberală veche. stoc VII Versus flux, în macroeconomie.

suboptimal itate Pareto V,VI Vezi şi "Optimul Pareto" (Lecţia IV). substituţia II Factorilor, în producţie. supra-profitu l demonopol

VI Caracteristică monopolului

surplusul consumatorului III Bunăstarea consumatorului surplusul producătorului IV Bunăstarea firmelor ofertante şomaj II Dezechilibr u pe piaţa muncii, în favoarea ofertei teorema excesul ui de VI Monopoluri etc.

7/25/2019 ECONOMIE 2015


116

capacitate

teoria utilităţii marginale III Diminuarea utilităţii marginale teoria cantitativă a

banilor

VII Influenţa masei monetare asupra preţurilor

timpul II, IV Temporalizare diferită a diferitelor procese economic

timpul lung II Termen lungtimpul scurt II Termen scurtutilitatea III Satisfacţia consumatorului utilitate marginală III O nouă unitate de bun consumată variaţia costurilor II Curbe izocost etc.veni tul marginal VI Al firmeivenitul naţional al

maximei ocupări (Ymo)

VII Corespunzător lipsei şomajului; cel mai mare venitnaţional pe termen scurt

veni tul personal VII Derivă din venitul naţional. veni tur i f iscale alestatului

VII Din impozite

BIBLIOGRAFIE

Aglietta, M.: La fin des devises clés. Algoma – La Decouverte. 1986

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011


Andrei, Liviu C: Euro Editura Economică. 2007

Aristotel: Politica, Bucureşti. 1924. Traducere Ştefan Bezdechi

Asquith, Paul & David Mullins: Signalling with Dividends, Stock Repurchases and Equity Issues în "Financial Management". Toamna, 1986, p. 27-44

Bacon, Peter W: The Subscription Price in Rights Offerings în "Financial Management".Vara 1972, p. 59-64

Balcerowicz, Leszek: Common Fallacies in the Debate on the Economic Transition inCentral and Eastern Europe. Working Paper, No 11, Ocombrie, 1993. European Bankfor Reconstruction and Development

Bannock, G&R.E. Baxter & R.Rees: A Dictionary of Economics. Peguin Blocks, Londra,1973

Bârsan, Maria (Prof.univ.dr.): Integrare Economică Europeană. On line:http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/MariaBarsan/cap. 1 – 5.html

Bourguignat : Les vertiges de la finance internationale. Economica. 1987.

http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/MariaBarsan/cap.%201%20%E2%80%93%205.html





7/25/2019 ECONOMIE 2015


117

Cross, Christopher: Les enseignements de l’évolution du systèm monétaire international,în Problèmes Economiques, nr.213/23 august, 1989.

Davies, Glyn: A history of money from ancient times to the present day, CardiffUniversity of Wales Press, 1996

Dehem, Roger: L'Equilibre Economique International. Paris, Dunod, 1970

Dolan, Edwin D & David E. Lindsay: Economics. The Dryden Press. Chicago. 1988

Duquesne de la Vinelle, L: Une Theorie des SystemesEconomiques. Editions de laLibrairie Encyclopedique, Luxembourg, 1989

Faghiura, Georg Hanzi & Conf.dr.Marin Dumitru & Lect. Andrei Anca: Teoria Echilibrului Economic. ASE, Facultatea de Cibernetică. Bucureşti. 1993

Farmer, Richard: Gainers and Losers in Free Trade. Annual Editions Readings inEconomics. 1972

Fonteneux, A & P.A. Muet: La Gauche Face a la Crise. FNSP. 1985





Goldman Sachs. (1997): EMU: Does Real convergence Matter? European Economic Analyst . On line: www.euro-emu.co.uk/pubs/gs1realconvergence.shtml



Keane, Simon M: The Significance of the Issue Price in Rights Issues. În "Journal ofBusiness Finance". 1972, p. 40-45

Keynes, John Maynard: Théorie de l'Emploi, du Crédit et de la Monnaie. Paris. 1936

Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine. Centred'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris. Dunod. 1970

7/25/2019 ECONOMIE 2015


118

Krugman, Paul: The international role of the dollar: theory and prospect, în ExchangeRate. Theory and practice. Edit. John F. & O.Bilson. 1987

Krugman P. & Obstfeld M. (1994): International economics, theory and policy. (3rd. Ed)

New York: Harpercollins.Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, Ediţia a III-a. PhilipAllan. New-York, Toronto, Sidney 1981

Mandel, E: Traité d'Economie Politique Marxiste Paris. 1962

Manqiw, Gregory : Macroeconomics, Worth Publishers.Ediţia a II-a. 1994

Marx, K: Contribution à la critique de l’économie politique. Paris. Trad. LauraLafargo,1958

McKinnon, Ronald (1993): International money in a historical perspective, în Journal ofEconomic Literature (29). p.1-45. Martie, 1993.

McKinnon, Ronald (1996) -- “The Rules of the Game: International Money and Exchange Rates, MIT Press, Cambridge 1996.

Meutey, P: L’Or. Paris. Discuţie între Robert Triffin şi Jacques R ueff, p. 292-3. 1984



Myrdal, Gunar: Against the Storm. Critical Essays on Economics. New York. Vintage.1975

Nechita, V & Ciupercă, L: Economie. Maual pentru clasele a X-a şi a XI -a. SedcomLibris. 2002

Pelkmans, Jacques (1980): Economic Theories of Integration Revisited . În “Journal ofCommon Market Studies”, iunie, 1984

Pelkmans, Jacques (1984): Market Integration in the European Community. Martinus Nijhoff / Haga. 1984

Perroux, Francois: L'Economie du XX-eme Siècle Presse Universitaire de France. 1964

Phelps, Edmund: The Golden Rule of Accumulation: A Fable of Growthmen" în"American Economic Review", Nr. 51, Sept. 1961, p. 639-643

7/25/2019 ECONOMIE 2015


119

Prahoveanu, Eugen & Ani Matei: Economie şi Politici Economice, Editura Economică2004, Ediaţia a treia revizuită şi adăugită

Ritter, Joy R: The Costs of Going Public. în "Journal of Financial Economics". 19 iunie,

1987, p. 269-282Rueff, Jacques: L'Ordre Social. Ed. Sirey. Paris. 1945Stepczyznski, Marian: Dollar. Actualité et avenir de la monnaie impériale, Ed.Favre2002


Thiessen, Gordon: Monetary Policy in an Open Economy. Lessons from Canadian Experience. în Buletinul Annual al Băncii Federale a Canadei. 1989

Timbergen, Jan (1954) – International Economic Integration. Amsterdam. Elsevier(1954)

Tsoukalis, Loukas (2000) -- Noua economie europeană. Editura ABC, 2000. TraducereIrina Dogaru & Nicolae Negru

Tucker, James F: Essentials of Economics. Prentice Hall Inc. New Jersey. 1975

Van Horne, James C: Financial Market Rates and Flows. Ediţia a 3-a. Englewood Cliffs. NJ. Prentice Hall. 1990

Van Horne, James C& Wachowicz, John M: Fundamentals of Financial Management Prentice Hall. 1990. P. 24-29; 575-599; 614

7/25/2019 ECONOMIE 2015


120

Modulul I. LECŢIE INTRODUCTIVĂ METODA GRAFICĂ ÎN STUDIUL

ECONOMIEIBibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011 Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013 Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988 Gogoneaţă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi

Macroeconomică. Politici Economice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.1995

Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979 Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. Ecole

Supérieure du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979 Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to

Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992 Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.

1981 Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine.

Centre d'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris.Dunod. 1970

Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, Ediţia a III-a.Philip Allan. New-York, Toronto, Sidney 1981

Modulul II FUNCŢIA DE PRODUCŢIE. PRODUCŢIA ŞI FACTORII DEPRODUCŢIE Bibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011 Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013 Bannock, G&R.E. Baxter & R.Rees: A Dictionary of Economics. Peguin Blocks,

Londra, 1973 Dolan, Edwin D & David E. Lindsay: Economics. The Dryden Press. Chicago.

1988 Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988 Gogoneaţă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi


Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979 Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to


1981

7/25/2019 ECONOMIE 2015


121

Modulul III CEREREA DE CONSUMBibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011 Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013

Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988 Gogoneaţă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi




1981

Modulul IV OFERTA ŞI ECHILIBRUL, VERSUS DEZECHILIBRUL PIEŢEI

Bibliografie Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011 Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013 Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988 Gogoneaţă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi




1981

Modulul V ECONOMIA BUNĂSTĂRII Bibliografie



Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979 Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. EcoleSupérieure du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979


Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.1981


7/25/2019 ECONOMIE 2015


122


Modulul VI MICROECONOMIE.TEORIA FIRMEIBibliografie



Guitton, Henry & Richard Bramoulé: Economie Politique. Paris. Dalloz. 1979 Goldman Sachs. (1997): EMU: Does Real convergence Matter? European

Economic Analyst . On line: www.euro-emu.co.uk/pubs/gs1realconvergence.shtml Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to

Modern Economics. London-New York. Ed. Langman. 1992

Heertje, Arnold & Brian G. Robinson: Basic Economics. London-New York.1981

Laidler, David & Estrin, Saul : Introduction to Microeconomics, Ediţia a III-a.Philip Allan. New-York, Toronto, Sidney 1981

Teilhac, E: Les Fondements Nouveaux de l'Economie. Ed. Riviere. 1932 Van Horne, James C: Financial Market Rates and Flows. Ediţia a 3-a. Englewood

Cliffs. NJ. Prentice Hall. 1990 Van Horne, James C& Wachowicz, John M: Fundamentals of Financial

Management Prentice Hall. 1990. P. 24-29; 575-599; 614

Modulul VII INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIEBibliografie

Andrei, Liviu C : Economie. Editura Economică, Bucureşti 2011 Andrei, Liviu C. : Basic Economics. LAP Lambert Academic Publishing, 2013 Faghiura, Georg Hanzi & Conf.dr.Marin Dumitru & Lect. Andrei Anca: Teoria

Echilibrului Economic. ASE, Facultatea de Cibernetică. Bucureşti. 1993 Frois, Gilbert A.: Economie Politique. Ed. Economica. Paris. 1988 Gogoneaţă, Constantin şi Aura: Economie Politică. Teorie Micro şi



Guyot, F: Elements de Macroeconomie. Société des Editions Technip. EcoleSupérieure du Pétrole et des Moteurs. Paris. Cvedex. 1979 Hardwick, Philip & Bahadur Khaan & John Langmead: An Introduction to


1981 Keynes, John Maynard: Théorie de l'Emploi, du Credit et de la Monnaie. Paris.

1936

7/25/2019 ECONOMIE 2015


Koopmans, Tjalig C: Trois Essays sur la Science Economique Contemporaine.Centre d'Econometrie de la Faculte de Droit et des Sciences Economiques. Paris.Dunod. 1970

Krugman P. & Obstfeld M. (1994): International economics, theory and policy. (3rd. Ed) New York: Harpercollins.

Manqiw, Gregory : Macroeconomics, Worth Publishers.Ediţia a II-a. 2004 Murell, P: Neoclassical Economics Underpan. The Reform of Centrally Planned

Economies. în "Journal of Economic Perspectives", 5.4. 1991, p. 11 Myrdal, Gunar: Against the Storm. Critical Essays on Economics. New York.

Vintage. 1975 Perroux, Francois: L'Economie du XX-eme Siècle Presse Universitaire de France.

1964 Phelps, Edmund: The Golden Rule of Accumulation: A Fable of Growthmen" în

"American Economic Review", Nr. 51, Sept. 1961, p. 639-643 Prahoveanu, Eugen & Ani Matei: Economie şi P olitici Economice, Editura

Economică 2004, Ediţia a treia revizuită şi adăugită

Rueff, Jacques: L'Ordre Social. Ed. Sirey. Paris. 1945 Stepczyznski, Marian: Dollar. Actualité et avenir de la monnaie impériale,

Ed.Favre 2002 Teilhac, E: Les Fondements Nouveaux de l'Economie. Ed. Riviere. 1932 Timbergen, Jan (1954) – International Economic Integration. Amsterdam.

Elsevier (1954) Tsoukalis, Loukas (2000) -- Noua economie europeană. Editura ABC, 2000.

Traducere Irina Dogaru & Nicolae Negru Tucker, James F: Essentials of Economics. Prentice Hall Inc. New Jersey. 1975

Date post:	25-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	gogescu-christiana
View:	230 times
Download:	2 times

ECONOMIE 2015

Documents