DREPTURILE OMULUI - IRDO · 2018. 3. 7. · DREPTURILE OMULUI Revistă clasificată de Consiliul...

DREPTURILE OMULUIANUL XXV

NR. 32015

INSTITUTUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE OMULUI

DREPTURILE OMULUIRevistă clasificată de Consiliul Na ional al Cercetării tiin ificeț Ș ț

din Învă ământul Superiorț

Înregistrată la OSIM sub numărul de marcă 109255/2010

Consiliul tiin ificș ț

Prof. univ. dr. Gérard Conac, membru de onoare al Academiei Române; Prof. univ. dr. NicolasMateesco Matte, membru de onoare al Academiei Române; Prof. univ. dr. Vasile Stănescu,membru al Academiei Române; Prof. dr. Karel Vasak; Prof. univ. dr. Gheorghe Vlădu escuț ,membru al Academiei Române.

Colegiul de redac ieț

Conf. univ. dr. Gheorghe Bârlea; Prof. univ. dr. Monna-Lisa Belu Magdo; Prof. univ. dr. JeanMarie Bernard, director de cercetare CNRS; Prof. univ. dr. Raluca Be teliuș ; Prof. univ. dr.Dominique Rousseau, Universitatea Paris I; Conf. univ. dr. Elena-Mihaela Fodor, Prof. univ. dr.Nicole Guimezanes, Universitatea Paris XII, Membru al Academiei Interna ionale de DreptțComparat; Prof. univ. dr. Gheorghe Iancu, Prof. univ. dr. Ioan Leș; Emil Marinache; Prof. univ.dr. Irina Moroianu Zlătescu, membru titular al Academiei Interna ionale de Drept Comparat,țeditor; Prof. univ. dr. Nicolae Popa; Prof. Ioan Oancea; Prof. univ. dr. Dumitra Popescu; ValeriuRendec, Dr. Ianfred Silberstein; Dr. Rodica erbănescuȘ , Prof. univ. dr. Lauren iu oitu. ț Ș

Realizarea acestui număr a fost coordonată de:

Marius MocanuMihaela ScarlatGheorghe PârvanTraduceri: Valeriu Rendec, Daniela Albu

Institutul Român pentru Drepturile OmuluiBucure ti, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 21ș

Tel. +40 21 3114921e-mail: office@irdo. ro

www. irdo. ro

Tipărit la R. A. Monitorul Oficial

SUMAR

I. STUDII, CERCETĂRI, ARTICOLE ................................................................................. 7• Education for sustainable development and the 2030 Agenda – prof. univ. dr. Ioan Voicu,

prof. Florina Voicu ............................................................................................................... 7• Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă – Daniela Albu .... 19• Dreptul persoanei la valorificarea ansei i a speran ei legitime – prof univ. dr.ș ș ț

Monna-Lisa Belu Magdo, prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu ................................ 25• Religia aplicată i dreptul fundamental la educa ie – prof. univ dr. ș ț Gheorghe Iancu ......... 31• Administra ia publică din România i rolul Consiliului Legislativ – dr. ț ș Cătălin Ciora ...... 37• Imigra ia i integrarea imigran ilor în contextul interna ional actual – ț ș ț ț Alexandra Bucur .. 45

II. DOCUMENTAR JURIDIC .............................................................................................. 49

• Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilită i - Îndrumări privind articolul 14 alțConven iei cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilită i. Dreptul la securitate iț ț șlibertate al persoanelor cu dizabilită iț ................................................................................... 49

• Evolu ia legisla iei privind învă ământul superiorț ț ț ................................................................ 56

III. JURISPRUDEN Ă Ț ........................................................................................................... 61• Hotărârea Cur ii Europene a Drepturilor Omului în cauza Colacț Avram împotriva

României ............................................................................................................................... 61• Hotărârea Cur ii Europene a Drepturilor Omului în cauza Larie ț i al iiș ț împotriva

României ............................................................................................................................... 71

IV. SEMNAL ............................................................................................................................ 83

V. REMEMBER ....................................................................................................................... 100

CONTENTS

I. STUDIES, RESEARCH, ARTICLES ................................................................................. 7• Education for Sustainable Development and the 2030 Agenda – Prof. Ioan Voicu, PhD,

Prof. Florina Voicu ............................................................................................................... 7• Transforming Our World – Agenda 2020 for Sustainable Development – Daniela Albu . 19• A Person's Right to Exploit Opportunity and Legitimate Hope – Prof. Monna-Lisa Belu

Magdo, PhD, Prof. Irina Moroianu Zlătescu, PhD ........................................................... 25• Religion and the Fundamental Right to Education – Prof. Gheorghe Iancu, PhD .............. 31• Public Administration in Romania and the Role of the Legislative Council – Cătălin

Ciora, PhD ............................................................................................................................ 37• Immigration and Immigrants Integration in the Present International Context – Alexandra

Bucur ..................................................................................................................................... 45

II. JURIDICAL DOCUMENTATION ................................................................................... 49• Committee on the Rights of Persons with Disabilities – Guidelines on Article 14 of the

Convention on the Rights of Persons with Disabilities. The right to Liberty and Security ofPersons with Disabilities ........................................................................................................ 49

• Evolution in legislation of Higher Education ......................................................................... 56

DREPTURILE OMULUI 3

IV. JURISPRUDENCE ............................................................................................................ 61• Decision by the European Court of Human Rights in the case Colac Avram vs. Romania . 61• Decision by the European Court of Human Rights in the case Larie et al. vs. Romania ..... 71

V. SIGNAL ................................................................................................................................ 83

VI. REMEMBER ..................................................................................................................... 100

SOMMAIRE

I. ÉTUDES, RECHERCHES, ARTICLES ........................................................................... 7• Éducation pour le développement durable et l’Agenda 2030 – prof. univ. dr. Ioan Voicu,

prof. Florina Voicu ............................................................................................................... 7• La transformation de notre monde: l’Agenda du développement durable 2030 – Daniela

Albu ...................................................................................................................................... 19• Le droit d’une personne à d’exploiter opportunité et l’espoir légitime – prof. univ. dr.

Monna-Lisa Belu Magdo, prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu ................................. 25• Religion appliquée et le droit fondamental à l’éducation - prof. univ. dr. Gheorghe Iancu 31• L’administration publique de la Roumanie et le rôle du Conseil législatif – dr. Cătălin

Ciora ..................................................................................................................................... 37• Immigration et intégration des migrants dans le contexte international actuel – Alexandra

Bucur .................................................................................................................................... 45

II. DOCUMENTAIRE JURIDIQUE ..................................................................................... 49• Le comité des droits des personnes handicapées - Directives concernant l'article 14 de la

Convention relative aux droits des personnes handicapées. Le droit à la liberté et à lasécurité des personnes handicapées ...................................................................................... 49

• L’évolution de la législation de l'enseignement supérieur .................................................... 56

III. JURISPRUDENCE ........................................................................................................... 61• La décision du la Cour européenne des droits de l’homme dans l’affaire Colac contre la

Roumanie .............................................................................................................................. 61• La décision du la Cour européenne des droits de l’homme dans l’affaire Larie et autres

contre la Roumanie ............................................................................................................... 71

V. SIGNAL ............................................................................................................................... 83

VI. REMEMBER ..................................................................................................................... 100

4 DREPTURILE OMULUI

ABREVIERI

AEP Autoritatea Electorală PermanentăAICHR Comisia interguvernamentală pentru drepturile omului a Asocia iei Na iunilorț ț

din sud-estul AsieiAIDC Académie Internationale de Droit Comparé – Academia Interna ională deț

Drept Comparatalin. alineatANR Agen ia Na ională pentru Romiț țANUROM Asocia ia pentru Na iunile Unite din Româniaț țart. articolulASEAN Association of Southeast Asian Nations – Asocia ia Na iunilor din sud-estulț ț

Asiei asist. univ. dr. asistent universitar doctorCDPD Conven ia privind drepturile persoanelor cu dizabilită iț țCE Consiliul EuropeanCEDO Conven ia europeană a drepturilor omuluițcercet. st. cercetător tiin ificș țCit.supra. citatul de deasupraCJUE Curtea de Justi ie a Uniunii Europenețcf. confercoord. coordonatorCOSI Consiliul pentru cooperare Interna ională i Securitate Internă ț șCSCE Conference for Security and Cooperation in EuropeC.pen. Codul penalCtEDO Curtea Europeană a Drepturilor OmuluiDNA Direc ia Na ională Anticorup ie ț ț țdr. doctorEASO Biroul European de Sprijin pentru Azil Ed. edituraEHMA European Health Management Association – Asocia ia Europeană deț

Management în SănătateELI European Law Institute – Institutul de Drept EuropeanENAR Re eaua europeană de combatere a rasismuluițENNHRI Re eaua Europeană a Institu iilor Na ionale pentru Drepturile Omului ț ț țEquinet Re eaua Europeană a Organismelor pentru Egalitate țetc (et caetera) i celelalteșE-uri aditivi alimentariEU-MIDIS European Union minorities and discrimination survey

Studiul de tip sondaj privind minorită ile i discriminarea din Uniuneaț șEuropeană

EUROSUR Sistemul European de Supraveghere a FrontierelorEUROSTAT Biroul de Statistică a Uniunii EuropeneFRA European Union Agency for Fundamental Rights – Agen ia pentru Drepturiț

Fundamentale a Uniunii EuropeneFRONTEX Agen ia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontiereleț

Externe ale Statelor Membre ale Uniunii EuropeneHG Hotărâre de GuvernICAR Forumul interna ional privind responsabilitatea corporatistățIDDO Institutul Danez pentru Drepturile OmuluiIDEF Institutul interna ional de drept de expresie i inspira ie francezeț ș ținfra. dedesubt, mai jos

DREPTURILE OMULUI 5

IRDO Institutul Român pentru Drepturile Omuluilit. literaloc. cit. locul citatM. Of. Monitorul Oficial al RomânieiMMFPSV Ministerul Muncii, Familiei, Protec iei Sociale i Persoanelor Vârstniceț șnr. numărul ODIHR Biroul OSCE pentru Institu ii Democratice i Drepturile Omului ț șOG Ordonan ă de GuvernțOMS Organiza ia Mondială a Sănătă iiț țONG organiza ie neguvernamentalățONU Organiza ia Na iunilor Uniteț țop. cit. opera citatăOSCE Organiza ia pentru Securitate i Cooperare în Europaț șOUG Ordonan a de Urgen ă a Guvernuluiț țp. paginaparag. paragrafulpct. punctulpp. paginileRec recomandareSECA Sistemul european comun de azilSNSPA coala Na ională de Studii Politice i AdministrativeȘ ț șSNPAB Strategia Na ională i Planul de Ac iune privind Conservarea Biodiversită ii ț ș ț țsupra. deasupra, mai sus.a.ș i al ii (altele)ș ț

UE Uniunea EuropeanăUNESCO Organiza ia Na iunilor Unite pentru Educa ie i Culturăț ț ț șurm. următoarelevol. volumulvs. (versus) contra, împotriva

6 DREPTURILE OMULUI

I. STUDII, CERCETĂRI, ARTICOLE

EDUCATION FOR SUSTAINABLE DEVELOPMENTAND THE 2030 AGENDA*

IOAN VOICU* FLORINA VOICU**

ABSTRACT:Articolul cuprinde o succintă prezentare şi analiză, dintr-o perspectivă multidisciplinară, a celor

mai recente evenimente intervenite în promovarea educa iei pentru dezvoltarea durabilă în contextulțnegocierii, elaborării şi finalizării Agendei 2030 adoptată de Summit-ul ONU la 25 septembrie 2015cu titlul oficial „Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”. Suntînfă i ate eforturile de trecere de la provocările generate de dezvoltarea durabilă la aspira ii meniteț ș țsă contribuie la proclamarea celor 17 obiective ale dezvoltării durabile cu eviden ierea strategiilorțconvenite să ducă la ac iuni hotărâte pentru transpunerea în via ă a Agendei 2030. Sunt studiateț țelementele din Agendă care configurează cadrul conceptual i institu ional în care sunt a teptateș ț șrealizări semnificative în extinderea la toate nivelele a educa iei pentru dezvoltare durabilă, precumțşi criticile formulate pe această temă pe plan politic i academic. În încheiere, sunt schi ate aspecteș țrelevante ale procesului de universalizare a educa iei pentru dezvoltare durabilă, cu accent specialțpe rolul tinerei genera ii în acest complex proces.ț

Cuvinte cheie: educa ieț pentru dezvoltare durabilă, obiectivele dezvoltării durabile, ONU,UNESCO, ASEAN, agenda, declara ie, diploma ie multilaterală, negocieri, drepturi, promovare,ț țimplementare, aspira ie, globalizare, strategie, programe, tineret, universalitateț

RÉSUMÉ:L’article offre une brève présentation et analyse, dans une perspective multidisciplinaire, des

récents événements dans la promotion de l'éducation pour le développement durable dans lecontexte de la négociation, rédaction et finalisation de l'Agenda 2030 adoptée par le Sommet desNations Unies le 25 Septembre 2015 avec le titre official” Programme de développement durable àl’horizon 2030”. Sont présentés les défis posés par le passage aux aspirations du développementdurable visant à contribuer à la proclamation des 17 objectifs du développement durable, enmettant l'accent sur les stratégies convenues afin de prendre des mesures résolues pour transposeren réalité l’Agenda 2030. Sont étudiés aussi les éléments de l’Agenda qui configurent le cadreconceptuel et institutionnel dans lequel des réalisations importantes sont attendues dans le vastedomaine de l'éducation à tous les niveaux pour le développement durable et les critiques formuléessur cette question dans les milieux politiques et académiques. En guise de conclusion, sontesquissés les aspects pertinents de l'universalisation de l'éducation pour le développement durable,avec un accent particulier sur le rôle la jeune génération dans ce processus complexe.

Mots-clés: éducation pour le développement durable, les objectifs du développement durable,Nations Unies, UNESCO, ASEAN, agenda, déclaration, diplomatie multilatérale, négociations,droits, promotion, mise en œuvre, aspiration, mondialisation, stratégie, programme, jeunesse,universalité

***1. From challenges to aspirations. In theintroduction to this article it should beemphasized that September 25, 2015 will berecognized as a date marking a turning point inthe history of multilateral diplomacy because of

* Professor, PhD, Assumption University Bangkok.** Professor, scientific researcher.

the adoption by consensus by the UnitedNations (UN) Summit of the document entitled “Transforming our world: the 2030Agenda for Sustainable Development”.1

1 The full text of the 2030 Agenda is available athttp://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/70/L.1

DREPTURILE OMULUI 7

The meeting during which this documentwas adopted was unprecedented by thepresence of 108 heads of states, 50 primeministers, 38 foreign ministers and three vice--presidents, as heads of the national delegationsattending the UN Summit and the 70th sessionof the UN General Assembly.2

This programmatic document, which will becalled in these pages by its small title as the2030 Agenda, has 35 pages, 91 paragraphs andcontains 17 comprehensive sustainabledevelopment goals and 169 targets, which areintegrated and indivisible, to be implementedduring the period 2016-2030.It opens with aself-presentation: a plan of action for people,planet and prosperity. It is captures thefundamental elements for eradicating poverty inall its forms and dimensions and represents asignificant outcome of multilateral diplomacypracticed under the UN auspices, as it sets out asupremely ambitious and transformationalvision. However, it should be emphasized thatthe 2030 Agenda is not a legally bindinginstrument.

Indeed, in accordance with its ownprovisions, this document is described as beingonly an Agenda for global action for the nextfifteen years and as a charter for people andplanet in the 21st century.

Why is it a historic document , as alreadycalled both in official governmental commentsand in recent academic analyses dedicated toit ?The answer was anticipated in the 2030Agenda itself which states in paragraph18 :”Never before have world leaders pledgedcommon action and endeavor across such abroad and universal policy agenda. We aresetting out together on the path towardssustainable development, devoting ourselvescollectively to the pursuit of globaldevelopment and of “win-win” cooperationwhich can bring huge gains to all countries andall parts of the world”. This is a persuasiveexample of effective multilateralism.

In this extremely complex process, the roleof education is vital. As emphasized by IrinaBokova, Director General of UNESCO, “More

2 This information is taken from the article by Ion Jinga,Ambassador, Permanent Representative of Romania to theUnited Nations, Great Expectations: The UN 2030Agenda for Sustainable Development, Huff Post Politics( United Kingdom), September 21, 2015, availableat http://www.huffingtonpost.co.uk/dr-ion-jinga/great-expectations-the-un_b_8167442.html.

than ever, this is a time when education can –and must – play a decisive role in providinglearners across the world with the knowledge,skills and values to discover solutions totoday’s sustainability challenges. This carriesbenefit for present and future generations.”3

The drafting, negotiation and adoption of the2030 Agenda which will be discussed in thesepages from the perspective of relationshipbetween education for sustainable developmentand the freshly adopted UN sustainabledevelopment goals (SDGs) can be understoodin all their complexity only in the light ofdiplomatic and institutional efforts illustratedby important global conferences andprogrammatic documents already endorsed bythe world community of nations.4

The conceptual background reflecting theuniversal value of education has significanttraditions. According to the great philosopherGeorg Hegel, “education is the art of makingman ethical”5 while the famous statesmanNelson Mandela believed that “education is themost powerful weapon which you can use tochange the world”.6 On September 25, 2015Pope Francis declared in crystal-clear termsbefore the UN General Assembly that education“is the basis for the implementation of the 2030Agenda and for reclaiming the environment”.7

3 Quotation taken from the most important and relevantdocument related to this article entitled Shaping theFuture We Want UN Decade of Education for SustainableDevelopment (2005-2014) Final Report issued byUNESCO and available at http://unesdoc.unesco.org/images/0023/002301/230171e.pdf.4 From the recent specialized books on sustainabledevelopment the following can be mentioned : MaureenEllis, The Critical Global Educator: Global citizenshipeducation as sustainable development (RoutledgeResearch in International and Comparative Education),London, Routledge, 2015, p. 262; AnastasiaNikolopoulou (Editor), Taisha Abraham (Editor), FaridMirbagheri (Editor) Education for SustainableDevelopment: Challenges, Strategies and Practices in aGlobalizing World, SAGE Publications, London, 2010p.276; From the most recent Romanian literature on thistopic see Irina Moroianu Zlătescu, PhD, New objectivesfor sustainable development, Human Rights, Bucharest,No2/2015, pp.7-14.5 See Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Quotes, availableat http://www.goodreads.com/author/quotes/6188.Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel.6 See Nelson Mandela, Quotes, available at http://www.goodreads.com/quotes/16243.7 The full text of the address by Pope Francis at theUnited Nations is available at http://www.vis.va/vissolr/index.php?vi=all&dl=4060b076-e728-c7c9-360b-56069193

8 DREPTURILE OMULUI

These statements have remarkableimplications in the 21st century when asignificant attention has to be paid tosustainability education, education forsustainability and education for sustainabledevelopment (ESD).While these threeexpressions can be considered asinterchangeable, we will give preference inthese pages to ESD which is most frequentlyused internationally and first of all byUNESCO and UN.8

ESD is a most challenging objective andcomes energetically into the picture when it isconsidered in the context of broadening thebasis for an enlightened opinion andresponsible conduct while dealing with thenumerous and complex issues of sustainabledevelopment. ESD has the capacity ofgalvanizing creativity leading to gradualpedagogical innovation. In accordance withESD, all members of society need to developtheir commitment to the importance ofknowledge, integrity and honesty, and toconduct their lives in conformity with thefundamental values of perseverance, tolerationand wisdom, so that the country has thecapacity to cope with the rapid and widespreadtransformations in all fields of human activitywhich demand international action in search foradequate solutions.

In this regard, a challenging process startedin 1992 when a UN conference, also known asEarth Summit, was held in Rio de Janeiro andadopted the Agenda 21, which was a pioneerplan of action for sustainable development.Chapter 36 in Agenda 21 prioritizes educationalissues and emphasizes the importance oforienting the education activities to achievesustainable development. Both formal andnon-formal education are indispensable tochanging people’s attitudes so that they havethe capacity to assess and address theirsustainable development concerns. It is alsocritical for achieving environmental and ethicalawareness, values and attitudes, skills andbehavior consistent with sustainable

fa3e&dl_t=text/xml&dl_a=y&ul=1&ev=18 We use in this article a number of official UN andUNESCO documents related to education for sustainabledevelopment available at two sites: https://sustainabledevelopment.un.org/

http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading-the-international-agenda/education-for-sustainable-development/.

development and for effective publicparticipation in decision making.9

Ten years later the Johannesburg WorldSummit on Sustainable Development (2002)concluded by consensus that development canbe sustainable only if future generations inherita quality of environment at least equal to thatinherited by their predecessors. It presupposesthe simultaneous application of threefundamental principles: the precautionaryprinciple, adopting a preventive rather thanremedial approach; the principle of solidaritybetween all peoples of the world and betweenthe present generations and those to come; andthe principle of people participation indecision-making.10

Initially considered an ambiguous concept,sustainability is thus recognized as a way of lifethat meets the needs of the present withoutcompromising the ability of future generationsto meet their own needs. This generousobjective cannot be implemented withoutadequate education at all levels.

Sustainability is and remains a hot andcontroversial topic. The main reason is thathumankind is not living in times of realsustainable development. More than one-fourthof humankind suffers from chronic poverty.Hunger, military conflicts, terrorism,human-rights abuses, environmentaldegradation and climate change, naturaldisasters and pandemics all threaten humandignity and the very survival of mankind.

In 2000 the UN Millennium Declaration wasadopted, which emphasizes that a globaldevelopment demands a comprehensiveapproach. The declaration formed the basis oftime-bound and measurable goals fordevelopment (MDGs). It provided a set oftangible and measurable development goalswithin which education was a significant inputand indicator.11

What are the sustainable development goals(SDGs) if compared with MDGs?

They represent a new, universal set of goals,targets and indicators that UN member stateswill be expected to use to frame their agendasand political policies over the next 15 years,starting on January 1st 2016.

9 See the relevant documents at http://www.un-documents.net/agenda21.htm.10 See http://www.un-documents.net/jburgdec.htm.11 See http://www.un.org/millennium/declaration/ares552e.htm.

DREPTURILE OMULUI 9

In fact, the SDGs follow and expand on theMDGs which expire at the end of 2015.As theMDGs deadline approaches, about 1billionpeople still live on less than $1.25 a day – theWorld Bank measure on poverty – and morethan 800 million people do not have enoughfood to eat. Women are still fighting hard fortheir rights, and millions of women still die inchildbirth.

In the light of these sad realities, educationcomes on the frontline and one of the mainobjectives of ESD is to help people understandthe complexities of, and synergies between, theglobal issues, inviting all nations to negotiatinga sustainable future.

Being convinced of the importance of ESD,and illustrating again the potential ofmultilateral diplomacy, the UN GeneralAssembly proclaimed period 2005-2014 theUN Decade of Education for SustainableDevelopment (DESD), with UNESCO as leadagency.12

DESD was optimistically expected toprovide an opportunity for refining andpromoting the vision of, and transition to,sustainable development – through all forms ofeducation, public awareness and training; andto give an enhanced profile to the importantrole of education and learning in sustainabledevelopment. In this context, ESD has thecontinuous role of promoting the practice oflearning how to achieve and consolidate globaland local sustainable communities.

In more practical terms, ESD is focused onfour major thrusts: improving basic education;reorienting existing education to addresssustainable development; developing publicunderstanding and awareness; and providingtraining for all sectors of society, includingbusiness, industry, and governments. There isno doubt about the participation of differentstakeholders in this complex process:governments and intergovernmental bodies,mass media, civil society andnon-governmental organizations, the privatesector and formal education institutions. All arecovered by the omnibus concept of ESD.

It should be recalled that DESD wasconcerned particularly with the content andpurpose of education. In concept and design,

12 A general presentation of the DESD can be consulted athttp://unesdoc.unesco.org/images/0014/001416/141629e.pdf.

ESD challenges all forms of educationalprovision to adopt practices and approacheswhich foster the values of sustainabledevelopment guided by a vision of educationthat seeks to empower people to assume theresponsibility of creating a sustainable future.

In this spirit, in order to finalize the DESD,two major conferences on education forsustainable development took place in Japan inNovember 2014.

The first was the International Conferenceon Higher Education for SustainableDevelopment, hosted by Nagoya Universityand organized by the United Nations Universitywith the support of the government of Japanand various organizations, including UNESCOand the United Nations Environment Program(UNEP).

In the Nagoya Declaration on HigherEducation for Sustainable Development,participants renewed their commitment tosupport activities towards sustainabledevelopment, including implementation of theGlobal Action Program and called on worldleaders to recognize the essential role andresponsibility of higher education institutionstowards creating sustainable societies.

Immediately following the InternationalConference on Higher Education forSustainable Development, the WorldConference on Education for SustainableDevelopment was convened – another majorevent organized by UNESCO and thegovernment of Japan which was attended bynearly 1,000 participants.13

A Declaration on Education for SustainableDevelopment was adopted at the end of theconference, calling for the commitment toeducation for sustainable development of allstakeholders and inviting governments toallocate substantial resources to enable theimplementation of the relevant programs.Inspired by the objectives of the DESD, theUnited Nations University called for thedevelopment of networks for the promotion ofESD, as well as for establishing centers for theresearch about ESD.14

In a similar spirit, the UNEP facilitated the

13 For the documents of the conferences in Japan see http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading-the-international-agenda/education-for-sustainable-development/.14 The full text of the Declaration is available athttp://www.unesco.org/new/fileadmin/MULTIMEDIA/HQ/ERI/pdf/Aichi-Nagoya_Declaration_EN.pdf.

10 DREPTURILE OMULUI

establishment of the Global UniversitiesPartnership on Environment and Sustainabilityin 2012 as a flagship contribution to the DESD.The focus of this partnership, which reunitesnearly 400 universities, is around three pillars:Education, Training and Network.15

The most remarkable practical outcomeregistered during the DESD was the creation ofnetworks of regional institutions: MESA inAfrica, ProsPER. Net in Asia-Pacific,COPERNICUS Alliance in Europe, ARIUSA inLatin America and the Caribbean .Their generalmandate covers building capacity, sharingexperiences and expanding the influence ofeducation for sustainable development.16

Finally, in 2014, after broad consultationswith and inputs from a wide range ofstakeholders, UNESCO adopted thepost-Decade of Education for SustainableDevelopment Global Action Program, or GAPon education for sustainable development, anda roadmap for implementing it.17

The GAP identifies five priority actionareas: mainstreaming education for sustainabledevelopment in both education and sustainabledevelopment policies; transforming learningand training institutions by integratingsustainable development principles in dailyactivities; building capacities in educators andtrainers; empowering and mobilizing youth;and accelerating the implementation ofsustainable solutions at the local andcommunity levels.18

It is now obvious that sustainabledevelopment is recognized as an omnibusconcept that attempts to bridge the dividebetween economic growth and environmentalprotection, while taking into account otherissues traditionally associated withdevelopment. Unfortunately, it is sometimesmisinterpreted as focusing exclusively onenvironmental aspects. In reality, as specified inall official documents, it encompasses threeareas: economic, social and environmental. TheUN 2005 World Summit Outcome Documentrefers to these areas as “interdependent andmutually reinforcing pillars” of sustainable

15 See note 3 supra.16 See http://www.universityworldnews.com/article.php?story=20150108194231213.17 See the full text of the document at http://www.unesco.org/new/en/unesco-world-conference-on-esd-2014/esd-after-2014/global-action-programme/.18 See note 17 supra.

development.19

In an aspirational spirit, the second RioConference, - the UN Conference onSustainable Development, or Rio+20 Summit-held in 2012 approved the document “TheFuture We Want” which contains the maindirections for the negotiations and draftingwork for the 2030 Agenda which was approvedon September 25, 2015 by the UN Summit.

Guided also by a practical approach, Rio+20Summit decided to establish an “inclusive andtransparent intergovernmental process open toall stakeholders, with a view to developingglobal sustainable development goals to beagreed by the General Assembly”. That openedthe way for passing from vexing challenges toformulating clear aspirations meant to graduallylead to more action-oriented programs20

In this regard, the 2030 Agenda which wasbuilt inter alia on the aspirations expressed inthe document “The Future We Want”recommends itself as a pioneer programmaticinstrument as it offers for the first time anagreed operational meaning for the term‘sustainable development’.

Until 2015 there was a trend to simplyaccept the already classical definition given inthe 1987 Brundtland Commission’s report,according to which “Sustainable developmentis development that meets the needs of thepresent without compromising the ability offuture generations to meet their own needs”.21

(21) The concept was correctly defined in 1987,but it was also necessary to identify a set ofarticulated and negotiated meanings acceptableto the 193 UN member states. That involved acomplex diplomatic journey of over 27 years.

Unlike the MDGs, which were drawn uponly at the UN headquarters, for the 2030Agenda the UN has conducted the largest

19 The full text of the 2005 UN Summit Outcome is available at http://www.unrol.org/doc.aspx?n=2005+World+Summit+Outcome.pdf.20 Documents of the Rio+20 conference can be consultedat http://www.uncsd2012.org/thefuturewewant.html.21 For the definition of sustainable development and related aspects see http://www.unece.org/oes/nutshell/2004-2005/focus_sustainable_development.html.

See also World Commission on Environment and Development, Our Common Future (1987). https://sustainabledevelopment.un.org/index.php?menu=1300 3. Goal 4, target 4.7. Full report of the Open Working Group of the General Assembly on Sustainable Development Goals is issued as document A/68/970, available at http://undocs. org/A/68/970.

DREPTURILE OMULUI 11

consultation program in its history to collect agreat number of opinions on what the SDGsshould contain, including education.

The start was given by the Rio+20 Summitin 2012 which mandated the establishment ofan open working group to come up with a draftagenda. This group, composed ofrepresentatives from 70 countries, had its firstmeeting in March 2013 and published its finaldraft, with its 17 suggestions for sustainabledevelopment goals, in July 2014. The draft wassubmitted for consideration to the UN GeneralAssembly in September 2014. A few rounds ofnegotiations followed, and the final drafting ofthe goals and targets, as well as the text of thepreamble and declaration that are now integralparts of the 2030 Agenda were agreed in amemorable meeting on the evening of 2 August2015.

In addition to the open working groupdiscussions, the UN conducted also a series of“global conversations”, as a new form ofmultilateral diplomacy. These included 11thematic and 83 national consultations, anddoor-to-door surveys. In the same framework ofconsultations, the UN launched an online MyWorld survey asking people to prioritize theareas they wished to see addressed in the SDGs.The results of these consultations werepresented to the official working group forfurther discussions and negotiations which ledto the adoption by consensus, as mentionedabove, on 2 August 2015, of the final draft ofthe document entitled “Transforming ourworld: the 2030 Agenda for SustainableDevelopment” which can be considered asuccess story of multilateralism.22

2. From proclamations to actionPromoting sustainability is a tremendous

practical task, as in fact it means building thefuture. The originality and extreme complexityof the process are illustrated by the clearrecognition that in this process the foundationsand the walls have to be constructed at the sametime. All states have to accept and assimilatethe truth that radical changes are the onlyproductive response to the global crisis ofsustainability, as persuasively described in 2000in the UN Millennium Declaration. Indeed, thisdocument asserts in its paragraph 51 thatpeoples are under the threat of living on a

22 All information and specific data regarding diplomaticactivities for the preparation of the 2030 Agenda areavailable at https://sustainabledevelopment.un.org/.

planet irredeemably spoilt by human activities,and whose resources would no longer besufficient for their needs. For these reasons, inparagraph 6 it is emphasized that prudencemust be shown in the management of all livingspecies and natural resources, in accordancewith the precepts of sustainable development.Only in this way can the immeasurable richesprovided to us by nature be preserved andpassed on to our descendants. The currentunsustainable patterns of production andconsumption must be changed in the interest ofour future welfare and that of our descendants.It is in this context that ESD has to be situatedand given a visible place on the list ofpriorities.

While the UN Millennium Declaration wasnearly silent on the major role of ESD, thedocument entitled “Transforming our world:the 2030 Agenda for SustainableDevelopment” contains 22 references toeducation. The most significant one isformulated in the text of Goal 4. Ensureinclusive and equitable quality education andpromote lifelong learning opportunities for all.

From the 169 targets contained in the 2030Agenda those specifically related to Goal 4 oneducation are worded in a significant text whichdeserves to be reproduced in its original form,with all its nuances, which reads as follows:

4.1 By 2030, ensure that all girls and boyscomplete free, equitable and quality primaryand secondary education leading to relevantand effective learning outcomes;

4.2 By 2030, ensure that all girls and boyshave access to quality early childhooddevelopment, care and pre-primary educationso that they are ready for primary education;

4.3 By 2030, ensure equal access for allwomen and men to affordable and qualitytechnical, vocational and tertiary education,including university;

4.4 By 2030, substantially increase thenumber of youth and adults who have relevantskills, including technical and vocational skills,for employment, decent jobs andentrepreneurship;

4.5 By 2030, eliminate gender disparities ineducation and ensure equal access to all levelsof education and vocational training for thevulnerable, including persons with disabilities,indigenous peoples and children in vulnerablesituations;

4.6 By 2030, ensure that all youth and a


substantial proportion of adults, both men andwomen, achieve literacy and numeracy;

4.7 By 2030, ensure that all learners acquirethe knowledge and skills needed to promotesustainable development, including, amongothers, through education for sustainabledevelopment and sustainable lifestyles, humanrights, gender equality, promotion of a cultureof peace and non-violence, global citizenshipand appreciation of cultural diversity and ofculture’s contribution to sustainabledevelopment;

4.a Build and upgrade education facilitiesthat are child, disability and gender sensitiveand provide safe, non-violent, inclusive andeffective learning environments for all;

4.b By 2020,substantially expand globallythe number of scholarships available todeveloping countries, in particular leastdeveloped countries, small island developingStates and African countries, for enrolment inhigher education, including vocational trainingand information and communicationstechnology, technical, engineering andscientific programmes, in developed countriesand other developing countries;

4.c By 2030, substantially increase thesupply of qualified teachers, including throughinternational cooperation for teacher training indeveloping countries, especially leastdeveloped countries and small islanddeveloping States.

The 2030 Agenda does not limit itself to theenumeration of the above reproduced targets. Italso contains an explicit and generous advocacyfor a world with equitable and universal accessto quality education at all levels, to health careand social protection, where physical, mentaland social well-being are assured.

Paragraph 25 of the 2030 Agenda containsan ambitious commitment to providinginclusive and equitable quality education at alllevels – early childhood, primary, secondary,tertiary, technical and vocational training. Allpeople, irrespective of sex, age, race orethnicity, and persons with disabilities,migrants, indigenous peoples, children andyouth, especially those in vulnerable situations,should have access to life-long learningopportunities that help them to acquire theknowledge and skills needed to exploitopportunities and to participate fully in society.

Finally, target 8.6 does not refer to 2030 butsummarizes the commitment to substantially

reduce by 2020 the proportion of youth not inemployment, education or training.23

It can be concluded that, in accordance withthe 2030 Agenda, education, including trainingand capacity building, communication andcreating public awareness, all are treated asindispensable components of an ambitiousstrategy for achieving the SDGs. Theexperience of DESD was well assimilated byidentifying specific targets for developingprograms in order to meet the educational needsdemanded by the SDGs, as well as to givetangibility to UNESCO’s goals contained in theprogram Education for All.

Adopted in 2015, one year after the end ofDESD in 2014, the 2030 Agenda has the meritof bringing to the attention of 193 states thepractical lessons learned during the past 10years from the valuable experienceaccumulated by the education systemsthroughout the world. Moreover, while Goal 4is vital for the education systems, it should berecognized that education is a necessary andpromising key to achieving all the other 16Goals.

As mentioned by Professor GoolamMohamedbhai, former secretary-general of theAssociation of African Universities, theimplementation of the SDGs will requiresubstantial inputs from higher education. Thismust be recognized by the relevant UNagencies, the governments and by highereducation institutions themselves. Institutionsnow have the responsibility, more than everbefore, to integrate sustainable developmentinto all their teaching, research, communityengagement and campus operations.24 There isno doubt that the 2030 Agenda reflects aholistic approach which by its very nature mustbe universal, strongly calling for tenaciousaction on the part of everyone everywhere.

The MDGs were targeted primarily atdeveloping countries, while the SDGs areapplicable to the world as a whole. By settingtargets that require even economically highlydeveloped nations to accept radical changes,

23 The Goal 4 and the targets related to education arereproduced from the official text of the 2030 Agendaavailable at http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/70/L.1.24 See Goolam Mohamedbhai, What role for highereducation in sustainable development?, an analyticalarticle available at http://www.universityworldnews.com/article.php?story=20150108194231213.


there is a visible movement for passing fromdevelopment in general to sustainabledevelopment in specific terms. At the sametime, the emphasis was transferred from asolely economic vision of development to amuch larger and nuanced approach includingthe three pillars of sustainability:environmental, social and economic. In theopinion of the UN Secretary-General BanKi-moon the 2030 Agenda marks a paradigmshift and its adoption “heralds a new era ofglobal solidarity for promoting prosperity,equal opportunity, and environmentalstewardship”.25 Its originality is persuasivelydemonstrated by the new way it tacklesemerging issues and challenges. The closeinterdependence of the economic, social andenvironmental dimensions of sustainabledevelopment is clearly defined and explained. Ithas the merit of co-relating peace and securityto sustainable development, while focusing onthe centrality of the rule of law. It does not limititself to formulating guidelines, as it advancesworkable solutions for treating the complexissues facing now the world community ofnations.

It will be the task of ESD to use adequateteaching and learning techniques to enable firstof all the younger generation to properlyassimilate the best ways and means to givetangibility to the SDGs contained in the 2030Agenda.

In addition to educational issues wellcovered in the 2030 Agenda, a few examplesillustrate a realistic selection of other majorissues included in the Agenda such as:migration, conflicts, exclusion, violence againstwomen, humanitarian crises, climate change.Vulnerable and marginalized people are high onthe list of priorities and the most ambitiouscommitment is to leave no one behind.

While the 17 goals are considered to beuniversally applicable, the 2030 Agenda couldnot fail to recognize the variety of nationalcircumstances, different levels of developmentand the specific needs of some countries whomay find themselves in special situations anddemand appropriate assistance from developed

25 For the full text of UN Secretary-General BanKi-moon’s remarks at a side event of the United NationsDevelopment Group (UNDG), “From global conversationto global action: making the SDGs work” on September 24, 2015 see http://www.un.org/press/en/2015/sgsm17112.doc.htm.

states. In the opinion of the USA, the 2030Agenda is “a testament to the promise ofmultilateralism” and takes into accountdifferent national realities. Such a balancedapproach strengthens the potential for successin the process of implementation. In a realisticevaluation of the document, he “Group of 77”developing countries and China (in fact 134countries) stated that the 2030 Agenda “was nota perfect document, but represented a politicalbalance” that gave the international communitya meaningful and ambitious post-2015 Agenda.In more specific terms, India expressedsatisfaction that in the outcome documentuniversalism had not been confused withuniformity. It is true that while the Agendareflects universality, it recognizes at the sametime “common but differentiated”responsibilities.26

An inspiring example in this regard isoffered by the ten members of the Associationof Southeast Asian Nations (ASEAN).Theadoption of the ASEAN EnvironmentalEducation Action Plan (AEEAP) contributes toproviding a regional framework for enhancingpublic awareness on environmentalmanagement for sustainable development, andto accelerate the development and advancementof environmental education as a key integratingcomponent for achieving sustainabledevelopment in the region. The AEEAP coversthe period 2014-2018 and is expected to serveto realize a clean and green ASEAN withcitizens who are environmentally literate,imbued with environmental ethics, willing andcapable to ensure the sustainable developmentof the region through environmental educationand public participation efforts.27 Indeed,education is part of the solution to globalenvironmental problems and the regional andglobal recognition of this truth should beinterpreted as a strong appeal to appropriateaction at all levels.

3. From strategies to practiceA Ministerial Declaration of the high-level

segment of the substantive session of 2011 of

26 All quotations are taken from the UN press- release ofSeptember 1st, 2015 available at http://www.un.org/press/en/2015/ga11670.doc.htm.27 The full text of the ASEAN Environmental EducationAction Plan (AEEAP)is available at http://environment.asean.org/wp-content/uploads/2015/06/ASEAN_Environmental_Education_Action_Plan_2014-2018.pdf.


the Economic and Social Council, held inGeneva from 4 to 8 July 2011 reaffirmed theleading role of UNESCO in education,including in the implementation of theEducation for All action plan and the UnitedNations Decade of Education for SustainableDevelopment (2005-2014).

The Declaration envisaged education instrategic terms and reaffirmed the right toeducation and the need for its full realization,and that education is essential for humandevelopment, sustainable development, worldpeace, just and democratic societies and thepromotion of all human rights, including theright to development. It specificallyemphasized that education and sustainabledevelopment are interlinked and mutuallyreinforcing, and stressed the need to recognizethe important role of education for sustainabledevelopment.28

Analyzing educational strategy from a morepractical perspective, Masozi Nyirendra, aspecialist in educational policy, planning,economics and finance, believes that ESDpromotes efforts to rethink educationalprograms and systems (both methods andcontents) that currently support unsustainablesocieties. ESD affects all components ofeducation: legislation, policy, finance,curriculum, instruction, learning, assessment,etc. ESD calls for lifelong learning andrecognizes the fact that the educational needs ofpeople change over their lifetime.

Many individuals and organizations aroundthe world already implement ESD (e.g. ateacher weaving sustainability themes intoprimary education using participatory methods;a community development worker raisingpeople’s awareness on rights which are deniedto them; or a public health worker trainingpeople to draw water from clean sources).

There are many programs and methods usingan ESD approach to learning which is criticalfor achieving sustainability. Some of them aresummarized by Masozi Nyirendra .In a shortenumeration they are as follows: principles andvalues that underlie sustainable development;pedagogical techniques that promoteparticipatory learning and higher-order thinkingskills; lifelong learning; local needs,

28 The full text of ECOSOC Declaration is available athttp://www.un.org/en/ecosoc/docs/declarations/ministerial_declaration-2011.pdf.

perceptions and conditions; formal, non-formaland informal education; evolving nature of theconcept of sustainability; taking into accountcontext, global issues and local priorities;building civil capacity for community-baseddecision-making, social tolerance,environmental stewardship, an adaptableworkforce, and a good quality of life.29

According to another expert, CharlesHopkins, twelve major issues hindered theadvance of ESD during the 1990s and newmillennium. They are: low awareness onessentials of ESD, structuring and placing ESDin the curriculum, linking ESD to existingissues including educational reform andeconomic viability, facing the complexity ofsustainable development concept, developingan ESD program with community participation,engaging traditional disciplines in atransdisciplinary framework, sharing theresponsibility, building human capacity,developing financial and material resources,developing policy, developing a creative,innovative, and risk-taking climate, andpromoting sustainability in popular culture.

By addressing these critical impediments,governments can prevent or reduce delays orderailment of ESD efforts and, ultimately, theattainment of sustainability.30

This is a gigantic action which must beinspired by a genuine political determination toovercome existing obstacles and to ensure arobust, systematic and effective follow-upprocess of the 2030 Agenda in the years tocome.

From this practical perspective, manycountries have already expressed reasonableexpectations that the High-Level PoliticalForum under the auspices of the UN Economicand Social Council will be instrumental inmonitoring and following up on the compleximplementation process, starting in 2016. Thedifficult task of fulfilling this mandate shouldnot be underestimated by the UN memberstates.

29 See Masozi Nyirendra, Education tool for sustainabledevelopment, September 21, 2015 at http://www.ippmedia.com/?l=84538 See also Prithi Nambiar and Kartikeya V. Sarabhai, Challenges that Lie Ahead for ESD, Journal of Education for Sustainable Development, March 2015, 9, pp. 1-3, available at http://jsd.sagepub.com/content/9/1/1.full.pdf+html.30 See the whole discussion on obstacles to sustainabledevelopment at http://www.esdtoolkit.org/discussion/challenges.htm.


In this context it is encouraging to note thecommitment contained in the Declarationentitled “Placing democracy at the service ofpeace and sustainable development: Buildingthe world the people want”, adopted onSeptember 2 2015 by the Fourth WorldConference of Speakers of Parliament at theUN Headquarters in New York. The Speakersof Parliament recognize the importantresponsibilities that are incumbent onparliaments to ensure implementation of thenew sustainable development goals. AsSpeakers, they state that they are ready to doeverything in their power to facilitate theconsideration of relevant legislation andallocation of budgetary resources, and to holdgovernments accountable for the attainment ofthe goals. They will draw from a vast catalogueof actions to help build public awareness andnational ownership, strengthen coherencewithin and between national and localadministration and parliament, facilitate citizeninvolvement and evaluate and report onprogress.31

In this highly demanding context, theimplementation of the SDGs in the process ofwhich ESD has a crucial role is more acutelyneeded than ever before as a result of theperplexities and vulnerabilities generated atpresent by the process of globalization.

4. Premature criticism? The mostconvincing test of commitment to the 2030Agenda as a whole will be its successfulimplementation by 193 countries. The newSDGs must be adequately incorporated intonational and regional strategies and policies.However, skepticism and criticism about it arealready being expressed in political andacademic circles. Bjorn Lomborg, adjunctprofessor at the Copenhagen Business Schooland director of the Copenhagen ConsensusCenter, recently wrote a quite critical articleabout the 2030 Agenda under the suggestivetitle “Unsustainable development goals”.

In his anticipatory opinion, the 2015 UNSummit in New York set the path for globaldevelopment spending more than $2.5 trillionbetween now and 2030, but the participatingleaders had just to smile for the cameras andsign on the dotted line, missing aone-in-a-generation opportunity to do much

31 The text of the Declaration is available at http://www.ipu.org/splz-e/speakers15/declaration.pdf.

more good. The 2030 Agenda is the result ofyears of negotiations. Aiming for inclusivity,the UN talked to everyone. But, howeveradmirable that approach may be, it did notprove successful. Indeed, looking at the Agendathey produced – more than 15,000 words and aheadache-inducing 169 development targets –one might conclude that they simply threweverything they had heard into the document.

Yet, as pointed out by Bjorn Lomborg,research shows that more than one-third of allschool-age children – a quarter-billion in all –currently fail to learn even the fundamentals ofreading and mathematics. Should we reallydivert resources from basic education to ensurethat we can promote sustainable developmentin schools?32

While this criticism cannot be ignored, itshould be recognized that the question offinancing must not be underestimated. In thisregard, it is rewarding to find that Jim YongKim, President of the World Bank Group,announced that multilateral banks planned toprovide financial support of more than$400 billion for sustainable development andwould work to increase financing and build ontheir record of accomplishment.33

“The importance of education forsustainable development” is the title of anarticle signed by professor Stephen Sterling,head of education for sustainable developmentat the Centre for Sustainable Futures, PlymouthUniversity in the UK. In his view, howeverdesirable SDGs are, and however wide theconsensus around them, they beg a criticalquestion. How are they to be implemented andachieved? His answer is skeptical:”…unlessstakeholders, policy-makers, legislators,businesses, agencies, NGOs, the media andcivil society are involved in learning processes,the proposed SDGs will not be achieved. Thisis because such change cannot happen withoutlearning.” The explanations are interesting.Sustainable development is not itselfsustainable (that is, lasting and secured), unlessrelevant learning among all stakeholders iscentral to the process. Sustainable development

32 See Bjorn Lomborg, Unsustainable development goals,September 15, 2015 at https://www.project-syndicate.org/commentary/unsustainable-development-goals-by-bj-rn-lomborg-2015-09.33 A summary of the statement by the President of theWorld Bank, is available at http://www.un.org/press/en/2015/ga11688.doc.htm.


can be promoted through policy instruments,but these tend to be effective for only as long asthey are applied. In the sustainabledevelopment debate, the key role of educationin realizing sustainable development is oftenignored, downplayed and underestimated – orviewed in isolation from the other instrumentsof change. Education is rarely regarded as amajor factor in making the world moresustainable, and its potential is overlooked,asserts in categorical terms Stephen Sterling.34

Indeed, an important question is: How willthe SDGs be funded? A UN conference onfinancing for the SDGs held in the Ethiopiancapital Addis Ababa in July 2015, failed to easeconcerns that there will not be enough cash tomeet the aspirational nature of the goals. TheUN said the Addis Ababa Action Agendacontained “bold measures to overhaul globalfinance practices and generate investment” fortackling the challenges of sustainabledevelopment. It included a recommitment to theUN target on aid spending – 0.7% of GNI – setmore than 40 years ago and pledges to collectmore taxes and fight tax evasion. But civilsociety groups were less impressed, saying thesummit had failed to produce new money tofund the goals, or offer ways to transform theinternational finance system.35

These critical assessments have to beseriously considered by the UN. That is whywhen the 2030 Agenda was adopted onSeptember 25, 2015 it was announced that thefinancial implications of this document will beexamined by the fifth Committee of the UNGeneral Assembly during its 70th session.36

5. Conclusion. 2015 is a pivotal year for thefuture of sustainable development within whichESD is not a simple program or project, but israther a comprehensive umbrella for manyforms of education that already exist, and fornew ones that remain to be created. If educationbeyond 2015 figures prominently in the 2030Agenda, then it is high time that a coherent,evidence-based statement on education andskills was available to all those taking

34 The full text of the article signed by Stephen Sterling is available at http://www.universityworldnews.com/article.php?story=20141126162856455.

35 Documents of the Third International Conference onFinancing for Development are available at http://www.un.org/esa/ffd/ffd3/.36 See note33 supra.

decisions. Irina Bokova, Director-General ofUNESCO and Christiana Figueres ExecutiveSecretary of the United Nations FrameworkConvention on Climate Change (UNFCCC),asserted that to succeed, policymakers mustrecognize that today’s global imperatives – toeradicate poverty and improve wellbeing, whilerestoring the Earth’s balance – form a singleagenda, and that the most effective means ofachieving it is education. The good news is thatthe set of SDGs, which will underpin globalefforts for the next 15 years, reflect thisrecognition. Likewise, Article 6 of the(UNFCCC) stipulates that education, training,and public awareness on climate change mustbe pursued.

In the opinion of the two authors mentionedabove, it is vital that policymakers’ emphasison education continues to be reinforced.Together, UNESCO and the UNFCCC are notonly promoting climate-change education inschools; they are also giving teachers the toolsand knowledge they need to provide thateducation through online courses. More than 14million students and 1.2 million teachers in 58countries have been engaged in such learning,and 550 business schools have signed on to thePrinciples for Responsible ManagementEducation, developed by the UN GlobalCompact. This progress, though important, isjust the beginning. What is needed now is aglobal movement, with every student in everycountry learning about sustainable developmentfrom well-trained teachers, equipped with theappropriate curricula and resources. Anambitious sustainable development agenda,together with a legally binding global climatedeal, could go a long way toward catalyzingsuch a movement, believe the two authors.37

If it is possible to mobilize maximumpolitical will and adequate financial resourcesin support of the 2030 Agenda, there are solidreasons to hope that 2015 will be rememberedas a watershed year for firmly putting ourplanet on a sustainable pathway. With this hopein mind the 193 UN member statesoptimistically reaffirm in the last, 91stparagraph of the document adopted onSeptember 25, 2015 by the UN Summit their

37 See the full text of the article titled Educating forSustainable Development at http://www.project-syndicate.org/commentary/world-education-forum-sustainable-development-by-irina-bokova-and-christiana-figueres-2015-05.


unwavering commitment to achieving thisAgenda and utilizing it to the full to transformour world for the better by 2030.It is aresponsible promise and message of hope.

From the perspective of ESD, the successfulimplementation of the 2030 Agenda mightbring valuable contributions to the collectiveefforts to universalize humanism througheducation.

In the concluding thoughts formulated byUNESCO on the DESD at the end of 2014, itwas pointed out that the greatest achievementof the Decade was the establishment of ESDpolicies, the reorientation of curricula in manyareas and levels of education, and in thedeployment of new approaches to learning.

In more specific terms, ESD frameworksand tools have been tested, partnerships andnetworks have been established, materialsprepared, and capacities developed. Through 10years of dedication, all stakeholders, workingtogether, have laid a strong foundation toadvance sustainable development througheducation and learning.

However, it is clearly recognized at the sametime that much more work remains to be done.One of the most important success factorsidentified during the DESD was leadership.Therefore, inspirational leadership will beessential in order to ensure the implementationof ESD objectives. Such leadership is needed atthe global, regional, national and local level.Permanent efforts must be deployed forreorienting education, training and publicawareness towards achieving the SDGsincorporated in the 2030 Agenda.38

For the full success of the 2030 Agendafurther action-oriented measures are urgentlyneeded to give tangibility to all genuineyouth-centered development goals.39 All UNMember States have to make a much more firmcommitment to implementing youth policiesand programs at the national, regional andglobal levels. The whole UN system isexpected to continue to strengthen itscoordination mechanisms and ensure a morecoherent and holistic approach in the socialfield in order to maximize the impact ofongoing youth activities as a prerequisite to

38 See note 12 supra.39 For an updated presentation of UN youth programs seehttp://www.un.org/youthenvoy/youth-un/.

promoting global progress. Youth energy,dynamism, motivation, temerity and sense ofinvincibility are essential assets for today’s andtomorrow’s world and its continuous progress.40

From a Romanian perspective it is rewardingto learn that during the UN Summit Presidentof Romania Klaus Iohannis announced that “Inthe case of Romania, we will revise ourNational Strategy on Sustainable Developmentin order to integrate the new DevelopmentGoals. Social exclusion is identified as a majorchallenge to local Sustainable DevelopmentGoals implementation. In the revised Strategythe emphasis will be on supporting theinclusion of disabled people, young people andwomen in the development policies.”41

The irreversible process of globalizationmust be faced in a visionary manner at theuniversal level. To that end, all parties,including first of all developing countries,should emerge stronger and be able to avoidmarginalization and reach win-win situations intheir collective struggle for sustainable progressand prosperity. This is an imperative task whichno country can ignore today, during an era ofplanetary vulnerabilities, discontinuities andperplexities.

In this truly historic process, whilecelebrating its 70th anniversary, the UN mustdemonstrate by indisputable and persuasiveachievements that it deserves to be treated as theindispensable common house of the entirehuman family, through which we will seek torealize our universal aspirations for peace,cooperation and development.42

40 See Dr. Ioan Voicu, Youth and Global Progress, ABACJournal, vol. 31, No. 3, 2011, pp. 1-21, availablein electronic version at http://www.journal.au.edu/abac_journal/2011/sep2011/01YouthandGlobal.pdf41 The full text of the statement made by President ofRomania Klaus Iohannis on September 27, 2015 isavailable at http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15997&_PRID= For a summary of the statement see http://www.un.org/press/en/2015/ga11691.doc.htm.42 This idea is contained in the last paragraph (32) of theUN Millennium Declaration adopted by the UN Summiton September 8, 2000 and available athttp://www.un.org/millennium/declaration/ares552e.htm.


TRANSFORMAREA LUMII NOASTRE: AGENDA 2030 PENTRUDEZVOLTARE DURABILĂ*

DANIELA ALBU**

ABSTRACT:Education is a complex and long lasting process which begins at an early stage and continues throughout

the whole life of the individual. It is a process of personal development training that prepares the individualas an active element of society. The family has an important role in educating children, supporting childrenfrom an early age and instilling respect for moral values and civic action which can be a model for youngpeople who should become citizens of the community with a sense of responsibility, self-respect,self-confidence, with a correct and constructive mind set, treating people with respect and knowing how tomake themselves respected by others.

Education is the most important component of society which fully justifies supporting the involvementand responsibility of parents in the education and development of children, so that the positive effects couldbe extended for a long-term By investing in education we invest in the future, and this is without doubt themost important investment a person can make, since the support of education is a requirement, and unundeniable necessity.Keywords: education of children, responsibility of parents, family, society

RÉSUMÉL’éducation est un processus complexe et de longue durée qui commence à un stade précoce et continue

tout au long de la vie de l’individu. Il est un processus de formation de développement personnel qui préparel’individu comme un élément actif de la société. La famille a un rôle important dans l’éducation des enfants,le soutien des enfants à un âge précoce et inculquent le respect des valeurs morales et de l’action civique quipeut être un modèle pour les jeunes qui devraient devenir des citoyens de la communauté avec un sens de laresponsabilité, de l’auto- respect, la confiance en soi, avec un état d’esprit correct et constructive, savoir detraiter les gens avec respect et savoir comment se faire respecter par les autres.

L’éducation est l’élément le plus important de la société qui justifie pleinement soutenir la participation etla responsabilité des parents dans l’éducation et le développement des enfants que les effets positifspourraient être étendues pour un long terme en investissant dans l’éducation, nous investissons dans l’avenir,et cela est sans doute le plus important investissement qu’une personne peut faire, puisque le support del’éducation est une exigence et une nécessité indéniable.

Mots-clés: l’éducation des enfants, responsabilité des parents, famille, société

***25 septembrie 2015 reprezintă o dată istoricăîn istoria diploma iei i a Organiza iei Na iunilorț ș ț țUnite, datorită adoptării prin consens în cadrulSummit-ului ONU a documentului intitulat”Transformarea lumii noastre: Agenda 2030pentru dezvoltare durabilă”. 1

Acum 70 de ani, liderii lumii au creatOrganiza ia Na iunilor Unite, care s-a ivitț țprecum pasărea Phoenix din cenu a războiului,șpentru a recunoa te valoarea păcii, a dialoguluiși a cooperării interna ionale. Supremaș ț

întruchipare a acestor idealuri i valori continuășsă fie reprezentată de Carta Na iunilor Unite.ț

Agenda globală de ac iune pentru următoriiț15 ani este concepută drept Carta secolului 21pentru popoare i pentru umanitate. S-ar puteașca genera ia acestui secol să fie prima care sățreu ească să elimine sărăcia, dar a a cum seș ș* Articolul se încadrează în ciclul de studii consacrateaniversării a 70 de ani de la crearea Organiza iei Na iunilorț țUnite i a 60 de ani de la aderarea României la ONU.ș** Cercet. t.ș1 Textul complet al Agendei 2030 la http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/70/L.1

precizează în document, este posibil să fie ișultima genera ie care ar mai avea ansa săț șsalveze planeta.

Întâlnirea la nivel înalt în cadrul căreia s-aadoptat acest document a reunit 108 efi deșstate, 50 de primi mini tri, 38 de mini trii deș șexterne precum i trei vice-pre edin i ca efi aiș ș ț șdelega iilor na ionale care au participat laț țSummit-ul ONU i la cea de a 70-a sesiune așAdunării Generale a ONU.2

Nu este vorba de un simplu documentprogramatic, ci de un pact al na iunilor, în carețsunt înfă i ate eforturile de trecere de laț șprovocările generate de dezvoltarea durabilă laaspira iile menite să contribuie la proclamareațcelor 17 noi obiective ale dezvoltării durabile,cu eviden ierea strategiilor convenite să ducă laț

2 A se vedea Ion Jinga, Ambassador, PermanentRepresentative of Romania to the United Nations, GreatExpectations: The UN 2030 Agenda for SustainableDevelopment, Huff Post Politics ( United Kingdom), 21septembrie 2015, la http://www.huffingtonpost.co.uk/dr-ion-jinga/great-expectations-the-un_b_8167442.html.


ac iuni hotărâte pentru transpunerea în realitateța Agendei 2030.

Secretarul General al ONU Ban Ki-moon adeclarat că ”Această agendă marchează oschimbare de paradigmă în abordareaprovocărilor emergente. Este nevoie ca noi to ițsă ne angajăm la eradicarea sărăciei extreme, săluptăm împotriva inegalită ii, pentruțemanciparea femeilor i fetelor, să protejămșresursele naturale, să contribuim la un mai bunsistem de educa ie, la îmbunătă irea guvernăriiț ți să încurajăm cre terea economică durabilă iș ș ș

favorabilă incluziunii sociale, să ne concentrămeforturile colective pentru a ne asigura că ceimai nevoia i vor ob ine o ansă egală în via ă”.ș ț ș țAgenda 2030, cum este numită pe scurt, în cele35 de pagini ale sale, con ine 17 obiective dețdezvoltare durabilă i 169 de inte propuse, careș țtrebuie implementate în perioada 2016-2030.Este un document comprehensiv care î ișpropune „să nu lase pe nimeni în urmă” avândca orizont de ac iune o perioadă de 15 ani.țObiectivul major este eradicarea sărăciei.Agenda 2030 leagă cele trei dimensiuni aledezvoltării durabile, (cea economică, socială ișde mediu) de pace i securitate, de statul deșdrept i de accesul la justi ie.ș ț

Documentul prezintă în introducere un plande ac iune pentru popoarele planetei în vedereațatingerii prosperită ii, referindu-se la elementelețfundamentale necesare pentru eradicarea sărăcieisub toate formele i dimensiunile sale. Prinșviziunea sa de transformare globală, Agenda2030 î i propune un el extrem de ambi ios.ș ț țTrebuie men ionat că acest pact mondial pentruțdezvoltare durabilă nu este un document cuputere juridică obligatorie; conform propriilorsale dispozi ii, este o agendă de ac iune globalăț țpentru următorii 15 ani, o adevărată cartă pentrupopoarele planetei secolului 21. Dar de i nu areșputere juridică obligatorie, Agenda 2030 rămânefără îndoială un document istoric, după semen ionează în preambulul acesteia, „Niciodatățpână acum conducătorii lumii nu s-au angajatîntr-o ac iune comună de o asemenea amploare,țcu o agendă atât de vastă i de universală. Pornimșîmpreună pe calea dezvoltării durabile, i neșdevotăm în mod colectiv scopului dezvoltăriiglobale, promovând un tip de cooperare din caretoată lumea să aibă de câ tigat i care să poatăș șaduce câ tiguri uria e tuturor ărilor din toateș ș țcol urile lumiiț ”3.

3 Textul complet al Agendei 2030 la http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/70/L.1

Evident că obiectivele ONU ale dezvoltăriidurabile adoptate recent, nu s-au născut dintr-odată. La acest consens s-a ajuns prin eforturidiplomatice i institu ionale ilustrate prinș țconferin e interna ionale la nivel înalt, în cadrulț țcărora s-au aprobat deja documenteprogramatice complexe, de către comunitateamondială a na iunilor, documente care auțpregătit treptat acest salt conceptual devindecare a tarelor i de transformare în bine așplanetei. Astfel în 1992, a avut loc la Rio deJaneiro Conferin a ONU, cunoscută sub numelețde Summit-ul Pământului, în cadrul căreia a fostadoptată Agenda 21, un plan de ac iune pentruțdezvoltare durabilă i care a reprezentat unșadevărat pionierat în acest domeniu. Se poatespune că Agenda 2030 s-a născut i dintr-oșînfrângere, deoarece în anul 2000 efii de stateși de guverne au adoptat sub auspiciile ONUș

Declara ia Mileniului, în cadrul căreia s-auțformulat obiectivele pentru dezvoltare alemileniului – un set de obiective tangibile ișmăsurabile. Aceste obiective ale mileniului auexpirat în 2015, fără a- i atinge toate elurileș țpropuse – mai mult de 800 de milioane deoameni încă trăiesc în sărăcie. ”Pornind de laideea că în ultimele decenii evolu ia statelor ațfost diferită în ceea ce prive te dezvoltareașdurabilă i eliminarea sărăciei, efii de state iș ș șde guverne prezentau în Declara ia Mileniuluițpozi ia lor comună propunându- i să evaluezeț șprogresele realizate până acum, dar i lacuneleșexistente în privin a dezvoltării durabile”ț 4.

Noile obiective de dezvoltare durabilăreprezintă fără doar i poate nu numai oșprelungire, dar i o reconsiderare a obiectivelorșde dezvoltare ale mileniului fiind totodată un setde obiective universale, de inte i indicatori peț șcare statele membre ONU le vor folosi înagendele lor de politici na ionale pentruțurmătorii 15 ani, începând cu 1 ianuarie 2016.

În 2002 avea loc la Johannesburg, în Africade Sud, Summit-ul mondial al DezvoltăriiDurabile, unde s-a concluzionat de comun acordcă dezvoltarea poate fi durabilă numai dacăgenera iile viitoare vor mo teni o calitate aț șmediului cel pu in egală cu ce am mo tenit noiț șde la înainta ii no tri. Summit-ul ONU din 2005ș șse referea la pilonii dezvoltării durabile caresunt interdependen i i care se sprijină reciproc.ț ș

La cea de a doua conferin ă de la Rio dinț

4 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, DrepturileOmului la cumpăna dintre milenii, în „DrepturileOmului” nr. 4/2011, pp. 9-21.


2012, denumită Rio+20 sau Conferin a ONUțpentru Dezvoltare Durabilă a fost aprobatdocumentul ”Viitorul pe care ni-l dorim”.Acesta con inea deja direc iile principale aleț țnegocierilor pentru elaborarea i editareașAgendei 2030. Rio+20 a marcat trecerea spre opolitică globală orientată pe ac iune prințformularea unor obiective concrete dedezvoltare durabilă la nivel mondial.

Un element foarte important care acontribuit la na terea Agendei 2030 a fost faptulșcă Rio+20 a mandatat înfiin area unui grup dețlucru pentru realizarea uni agende de dezvoltare.Proiectul de document a fost prezentat AdunăriiGenerale a ONU în septembrie 2014. Au urmatmai multe serii de negocieri iar pe 2 august2015 au fost agreate textul final cu obiectivele ișintele aferente, precum i textul preambul alț ș

declara iei, care sunt acum parte integrală dințAgenda 2030.

Spre deosebire de obiectivele de dezvoltareale mileniului care au fost trasate de la cartierulgeneral al ONU, pentru stabilirea obiectivelorde dezvoltare durabilă au avut loc vasteprograme de consultări i discu ii pe grupuri deș țlucru, precum i o serie de conferin e globale, oș țnouă formă a diploma iei multilaterale. Astfel auțavut loc numeroase consultări tematiceinterna ionale i na ionale, precum i sondaje înț ș ț șteren. În acest context ONU a lansat un sondajintitulat My World prin care oamenilor li s-acerut să prioritizeze domeniile care doresc să fieabordate de către obiectivele de dezvoltaredurabilă. Pornind de la ideea că în ultimeledecenii evolu ia statelor în ceea ce prive teț șdezvoltarea durabilă i eliminarea sărăciei a fostșdiferită, efii de state i de guverne prinș șadoptarea Agendei 2030, exprimă o pozi iețcomună, care î i propune să înfrunte problemeleșexistente dar i pe cele noi apărute în evolu iaș țdezvoltării druabile5, care a rămas inegală peglob, în condi iile unor multiple crize financiare,țeconomice, alimentare, energetice, dar ișpolitice în anumite zone de conflict ale lumii.

Această nouă Agendă este un plan de ac iunețpentru popoare, planetă i pentru prosperitateașacestora. Se recunoa te în document faptul cășeradicarea sărăciei sub toate formele ei , i maișales a sărăciei extreme este cea mai mareprovocare la nivel global. Este necesar ca toateările să lucreze în parteneriat pentru realizareaț

5 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Noi obiectivepentru dezvoltarea durabilă, „Drepturile Omului” Nr.2/2015.

acestui deziderat. Umanitatea trebuie eliberatăde tirania sărăciei, iar planeta trebuie vindecatăde această racilă. Sunt necesare ac iunițcurajoase i concrete. Cele 17 obiective deșdezvoltare durabilă i cele 169 de inte propuseș țdemonstrează nivelul i ambi ia grandioasă aș țacestei noi Agende universale. Noile obiectivesunt construite pe vechile obiective dedezvoltare ale Mileniului i î i propun săș șfinalizeze i să realizeze ceea ce acestea nu aușreu it în totalitate. Se dore te respectareaș șdrepturilor omului pentru to i, egalitatea de genți emanciparea femeilor i fetelor, acestea fiindș ș

obiective integrate în cele trei dimensiuni aledezvoltării durabile: dimensiunea economică,socială i cea de mediu. ș

Noile obiective i inte vor stimula ac iuniș ț țconcrete în următorii cincisprezece ani îndomenii de importan ă majoră pentru umanitateți pentru planetă: ș

Cele 17 obiective ale dezvoltării durabileconsfin ite de Agenda 2030 au în vedere:țeradicarea sărăciei în toate formele i deșpretutindeni; eradicarea foametei, realizareasecurită ii alimentare, a unei mai bune nutri ii iț ț șpromovarea unei agriculturi sustenabile;asigurarea unei vie i sănătoase i promovareaț șbunăstării pentru to i, la toate vârstele;țasigurarea unei educa ii incluzive, echitabile iț șde calitate pentru promovarea oportunită ilor dețînvă are pe termen lung pentru to i; realizareaț țegalită ii de gen i emanciparea femeilor iț ș șfetelor; asigurarea accesului la apă potabilă i așgestionării durabile a apei i igienei pentru to i;ș țasigurarea accesului la surse de energiemoderne i sigure pentru to i; promovarea uneiș țcre teri economice sus inute, incluzive iș ț șdurabile , angajări productive i muncă decentășpentru to i; construirea de infrastructurițrezistente, promovarea unei industrializăriincluzive i durabile precum i încurajareaș șinova iilor; reducerea inegalită ii din i întreț ț șări; transformarea ora elor i a ezărilor umaneț ș ș ș

în locuri incluzive, sigure, rezistente i durabile;șasigurarea unor modele durabile de consum ișde produc ie; luarea unor măsuri urgente pentruțcombaterea schimbărilor climatice i așimpactului acestora; conservarea i exploatareașcontrolată a oceanelor, mărilor i resurselorșacestora pentru dezvoltare durabilă; protejarea,refacerea i promovarea folosirii durabile așecosistemelor terestre, gestionarea pădurilor,combaterea de ertificării, oprirea degradăriișpământului i a pierderilor biodiversită ii;ș ț


promovarea unor societă i pa nice i incluziveț ș șpentru dezvoltare durabilă, oferirea accesului lajusti ie pentru to i i construirea unor institu iiț ț ș țeficiente, responsabile i durabile la toateșnivelurile; consolidarea modalită ilor dețimplementare i revitalizarea parteneriatuluișglobal pentru dezvoltare durabilă.

După cum se precizează în documentulintegral, acestor 17 obiective ale dezvoltăriidurabile li se asociază 169 de inte care suntțmenite să contribuie la realizarea concretă aobiectivelor. În document se reafirmă faptul căfiecare stat este liber să î i exercite pe deplinșsuveranitatea sa, să î i gestioneze bogă iile,ș țresursele naturale i activitatea economică.șAgenda 2030 se implementează în conformitatecu drepturile i obliga iile pe care statele le au înș țconformitate cu legisla ia interna ională. ț ț

Tocmai de aceea, odată cu comunicarea noiiAgende i a obiectivelor ei, se precizeazășimportan a Declara iei Universale a Drepturilorț țOmului, precum i a altor instrumenteșinterna ionale referitoare la respectareațdrepturilor omului i a legisla iei interna ionale.ș ț țAici intervine responsabilitatea fiecărui stat înparte să respecte i să promoveze drepturile iș șlibertă ile fundamentale ale omului înțconformitate cu Carta Na iunilor Unite, fără nicioțdiscriminare pe motive de rasă, culoare, sex,limbă, religie, opinie politică sau alte opinii,origine socială sau etnică, proprietate, na tere saușdizabilitate. Noile obiective i inte vor intra înș țvigoare începând din 1 ianuarie 2016 i vorștrebui să ghideze deciziile pe care statele le vorlua în următorii 15 ani. Fiecare ară în parte vațtrebui să implementeze Agenda 2030, desigurluând în considerare, specificitatea realită iițna ionale, capacită ile de care dispune, nivelul deț țdezvoltare, precum i politicile i priorită ileș ș țna ionale. Acestea din urmă vor fi respectate dințperspectiva creării unei cre teri economiceșincluzive, în special în privin a statelor în curs dețdezvoltare, iar obiectivele Agendei se vor realizaîn spiritul reglementărilor i angajamentelorșinterna ionale. În realizarea obiectivelor Agendei,țările cu venit mediu vor întâmpina o serie deț

probleme, dar mai mult ca sigur că cele maivulnerabile rămân în special, ările africane, celețmai pu in dezvoltate, sau micile insule cu state înțcurs de dezvoltare. Acestea merită o aten ie i unț șsprijin cu totul speciale, aten ie i sprijin care, deț șasemenea, trebuie acordate i statelor aflate înșsitua ii de conflict armat. ț

Consim ind i angajându-se la îndeplinireaț șobiectivelor de dezvoltare durabilă, statelemembre ONU î i propun să pună capăt sărăcieișsub toate formele ei i mai ales eradicareașsărăciei extreme până în 2030 prin intermediulunor politici i măsuri concrete. Toată popula iaș țglobului trebuie să se bucure de condi ii decentețde via ă i de un sistem eficient de protec ieț ș țsocială. O prioritate este în acest sens ișeradicarea foametei, prin realizarea uneisiguran e alimentare i prin combatereaț șmalnutri iei. La acest punct este foarte binețvenit rolul Comitetului Mondial pentruAlimenta ie i trebuie inut cont de Declara ia deț ș ț țla Roma privind nutri ia precum i Cadrul deț șAc iune propus de aceasta. Se vor acordațresurse pentru dezvoltarea zonelor rurale ișpentru agricultură i pescuit, precum i pentruș șfemeile rurale, în special în ările cele mai pu inț țdezvoltate.

De o importan ă crucială pentru realizarea cuțsucces a Agendei 2030 rămâne integrareaproblemelor de gen în toate activită ile iț șproiectele globale, deoarece, a a cum seșprecizează în document realizarea uneidezvoltări durabile depline nu este posibilă dacăjumătate din omenire continuă să nu se bucurepe deplin de toate drepturile i oportunită ile. Deș țaceea femeile i fetele trebuie să aibă acces la oședuca ie de calitate, la resurse economice i laț șparticipare politică, să beneficieze de anseșegale de angajare cu cele ale bărba ilor i laț șconducere la toate nivelurile e icherului politic.șÎn acest scop rămâne foarte importantăeliminarea oricăror forme de discriminare i deșviolen ă împotriva femeilor pentru a putea scăpațla nivel global de inegalitatea dintre femei ișbărba i i a sprijini concret emancipareaț șfemeilor la nivel na ional, regional i global. ț ș

Referitor la emanciparea categoriilorvulnerabile ale popula iei, nevoile acestora suntțreflectate i cuprinse în Agenda 2030. Pentrușcopii, tineri, persoanele vârstnice, persoanele cudizabilită i (dintre care 89% trăiesc în sărăcie),țpersoanele bolnave de HIV/SIDA, popula iilețindigene, refugia ii, persoanele dezrădăcinate iț șmigran i trebuie luate măsuri concrete înțconformitate cu legisla ia interna ională pentru aț țveni în întâmpinarea nevoilor lor speciale. Înacest context trebuie întărit i sprijinul pentrușcei care trăiesc în zone de conflict, sau care aunevoie de ajutor umanitar complex, în zoneleafectate de război sau de terorism.


Toate obiectivele i intele interac ionează iș ț ț șnu se pot realiza unele fără altele. Nu po i aveațemancipare fără consolidarea unei educa ii lațtoate nivelurile, fără servicii de sănătate ișprotec ie socială, sau fără lupta împotriva bolilorțgrave i a epidemiilor. Toate acestea se regăsescșîn obiectivele i intele Agendei 2030, darș țpentru ca ele să poată fi realizate este nevoie debaze economice solide pentru toate ările, de oțcre tere economică sus inută, durabilă iș ț șincluzivă, fără de care nu poate existaprosperitate. Aceasta va fi posibilă doar dacăbogă ia este împăr ită în mod echitabil i dacăț ț șinegalitatea va fi înlăturată. Este nevoie deeconomii axate pe oameni i pe interesulșacestora, care să promoveze angajareatineretului i a femeilor i care să poată oferiș șlocuri de muncă decente pentru to i. Nu numaițsprijinirea i consolidarea unor astfel deșeconomii, i în special a economiilor verzi esteșimportantă, ci i eradicarea muncii for ate, aș țtraficului cu fiin e umane, a exploatării prințmuncă a copiilor sub toate formele ei.

Nu se poate vorbi de o economie modernăfără asigurarea accesului la surse sigure ișmoderne de energie, la o infrastructură i la unștransport modern.

De asemenea, în document se recunoa te cășproblema migra iei este la nivel interna ional oț țrealitate multi-dimensională de relevan ă majorățpentru dezvoltarea ărilor de origine, tranzit sauțdestina ie, care necesită răspunsuri coerente iț șclare. Mai cu seamă în contextul actual estenecesară o mai mare cooperare la nivelinterna ional pentru a asigura un procesțmigra ionist sigur i ordonat care să presupunăț șrespect pentru drepturile omului i tratamenteșumane pentru migran i, indiferent de statutul lor,țfie că acesta este de refugiat sau de persoanădezrădăcinată. Se sprijină dreptul migran ilor deța se întoarce în ara lor de origine iar statelețtrebuie să asigure întoarcerea în patrie acetă enilor lor, după încetarea conflictelor. ț

În ceea ce prive te schimbările climatice iș șlupta pentru combaterea efectelor dramatice aleacestora, Forumul Na iunilor Unite pentruțCombaterea Schimbărilor Climatice (UNFCCC)reprezintă cel mai important organism denegociere cu privire la reac ia statelor membrețîn această problemă, deoarece este un foruminterna ional i interguvernamental, careț șreune te statele membre ONU la masaștratativelor. Agenda 2030 î i propune sășabordeze în mod decisiv, amenin areaț

schimbărilor climatice i degradarea mediului.șFaptul că este vorba despre un fenomen la nivelglobal necesită o foarte amplă cooperareinterna ională pentru reducerea emisiilor dețgaze cu efect de seră i pentru adaptarea dinștimp la impactul pe care aceste schimbăriclimatice îl poate avea asupra popula ieițglobului. În document se exprimă îngrijorareapentru diferen a semnificativă dintrețangajamentele făcute de către state cu privire lareducerea emisiei anuale globale de gaze cuefect de seră până în 2020 i emisiile efectiveșconform cărora se prevede cre terea constantă aștemperaturii globale, fără ca aceasta să se poatămen ine la sub 2 °C sau 1,5 °C peste nivelurilețpre-industriale.

Cea de a 21-a Conferin ă a Na iunilor Uniteț țprivind schimbările climatice, care va avea locla Paris, în decembrie, este a teptată cu interes,șdeoarece este nevoie de angajamentul tuturorstatelor să ajungă la un acord climatic universal.

De asemenea, în document se subliniază cădezvoltarea socială i economică depinde deșgestionarea durabilă a resurselor naturale aleplanetei. Conservarea mărilor i oceanelor, așresurselor de apă dulce, a pădurilor, mun ilor iț șa zonelor aride, protejarea biodiversită ii, ațecosistemelor i a faunei sălbatice, asigurășpăstrarea echilibrului planetei i climatulșnecesar unei dezvoltări propice. În acest senstrebuie promovat un eco-turism durabil, trebuierezolvată lipsa apei potabile i eliminatășpoluarea în vederea combaterii de ertificării,șsecetei i degradării pământului, precumșprevenirea riscurilor de dezastre naturale.

Dar i dezvoltarea urbană durabilă esteșcrucială pentru calitatea vie ii oamenilor.țComunită ile i autorită ile locale trebuie săț ș țconlucreze pentru revitalizarea i planificareașurbană, pentru stimularea inova iei, creareațlocurilor de muncă i asigurarea securită iiș țcetă enilor. Numai că trebuie avut în vederețimpactul ora elor asupra sistemului climaticșglobal. Strategiile i politicile de dezvoltareștrebuie să ină seama de tendin ele na ionale aleț ț țevolu iei mediului rural i urban, să gestionezeț șpoluarea i folosirea sigură a produselorșchimice, reducerea reciclării de eurilor prinșfolosirea unor materiale naturale.

Agenda 2030 î i propune să promovezeșîn elegerea i respectul reciproc pentruț șmulticulturalism, pentru o cetă enie globală iț șpentru recunoa terea diversită ii culturale. Toateș țciviliza iile i culturile au un rol important i potț ș ș


contribui la dezvoltarea durabilă a planetei. iȘsportul este un catalizator al dezvoltăriidurabile. Trebuie recunoscută contribu ia sațcrescândă la dezvoltare i pace, la promovareaștoleran ei i a respectului, la emancipareaț șfemeilor i a tineretului, dar i la sănătate iș ș ședuca ie. Sportul este un important vehicul alțincluziunii sociale i culturale.ș

Pentru implementarea i îndeplinireașobiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei2030, este nevoie de revitalizarea unuiparteneriat global , care să func ioneze înțspiritul solidarită ii cu cei mai săraci i cuț șpopoarele aflate în situa ii vulnerabile. În acestțscop, guvernele trebuie să conlucreze cusectorul privat, cu societatea civilă i cușsistemul Na iunilor Unite i să mobilizeze toateț șresursele posibile. Acest parteneriat globaltrebuie să se bazeze pe politici i ac iuniș țconcrete, a a cum se precizează în Agenda deșAc iune de la Addis Abeba, aprobată dețAdunarea Generală a ONU i rezultat alșConferin ei Interna ionale pentru Finan e iț ț ț șDezvoltare, care a avut loc la Addis Abeba înperioada 13-16 iulie, 2015. Agenda de Ac iunețde la Addis Abeba este considerată parteintegrantă a Agendei 2030, deoarece este foarteimportantă pentru realizarea obiectivelor ișintelor dezvoltării durabile.ț

În ceea ce prive te implementarea, atingereașintelor i îndeplinirea obiectivelor vor fiț ș

urmărite i evaluate prin intermediul unui set deșindicatori globali, care vor fi completa i la nivelțna ional i regional. Ace ti indicatori vor fiț ș șelabora i de către statele membre. Sistemul dețindicatori globali urmează să fie aprobat deComisia de Statistică până în martie 2016, dupăcare va fi adoptat de către Consiliul Economic ișSocial al Adunării Generale a ONU.

La nivel na ional, statele membre sprijinitețde parlamentele lor dar i de sectorul privat iș șreprezentan i ai societă ii civile, vor efectuaț țevaluări periodice ale progresului înregistrat înatingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, înfunc ie de condi iile specific na ionale, deț ț țpriorită ile i politicile ării respectiveț ș ț

La nivel regional Comisiile ONU vor sprijinistatele membre în procesul de evaluare, iar lanivel global, în cadrul Adunării Generale aONU i a Consiliului Economic i Social vor fiș șfacilitate schimbul de experien ă, bunele practiciți exemplificări ale succesului înregistrat deș

către ările angajate în îndeplinirea obiectivelorț

de dezvoltare durabilă. Sub auspiciile AdunăriiGenerale a ONU, Forumul Politic la nivel înaltse va reuni o dată la patru ani pentru a oferiîndrumare privind implementarea Agendei2030, dar i pentru a constata progresul i aș șidentifica problemele ivite pe parcurs. AcestForum va contribui la accelerarea implementăriiobiectivelor Agendei. Următorul Forum va avealoc în anul 2019 sub auspiciile AdunăriiGenerale a ONU i va fi hotărâtor pentrușprocesul de evaluare a implementăriiobiectivelor Agendei 2030.

În cooperare cu sistemul Na iunilor Unite,țSecretarul General al ONU va pregăti anual unraport global privind progresul realizăriiobiectivelor dezvoltării durabile, în bazacadrului indicatorilor globali i a datelorșgenerate de sistemele na ionale de statistică,țprecum i a informa iilor culese la nivelș țregional. Pre edintele Consiliului Economic iș șSocial va coordona un proces de consultăriprivind scopul, metodologia i frecven a cu careș țtrebuie elaborate Raportul Global, precum ișrela ia acestuia cu Raportul de Progres.țRezultatul acestor consultări va fi comunicat înDeclara ia Ministerială din cadrul Forumuluițpolitic la nivel înalt din 2016.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul cădezvoltarea durabilă depinde de pace i deșsecuritate, după cum, nici acestea nu pot fimen inute fără dezvoltare durabilă. To i factoriiț țcare favorizează violen a, insecuritatea,țnedreptă ile, corup ia i proasta guvernare trebuieț ț șcombătu i printr-un cadru institu ionalț țtransparent i guvernare responsabilă. Înșcontextul cetă eniei globale trebuie luate măsurițconcrete, în conformitate cu legisla iaținterna ională pentru înlăturarea oricărorțobstacole care stau în calea autodeterminăriipopoarelor aflate sub ocupa ie colonială sauțstrăină, care continuă să le afecteze independen ați implicit dezvoltarea socială i economică. Înș ș

conformitate cu Carta ONU, trebuie respectateintegritatea teritorială i independen a politică aș țstatelor. Se reafirmă în document că ONUadresează statelor membre chemarea de a- ișintensifica eforturile pentru rezolvarea ișprevenirea conflictelor i pentru consolidareașstatului de drept. Numai a a pot fi îndepliniteșobiectivele de dezvoltare durabilă i atinse inteleș țacestora până în 2030, în conformitate cuaspira iile globale post-2015, pentru a asigura oțlume mai bună genera iilor viitoare.ț


DREPTUL PERSOANEI LA VALORIFICAREAANSEI I A SPERAN EI LEGITIMEȘ Ș Ț

MONNA-LISA BELU MAGDO* IRINA MOROIANU ZLĂTESCU**

ABSTRACT:The damage caused by the loss of an opportunity to obtain an advantage, should be treated as a separate

category of what is commonly the concept of injury and this may originate both in the way it is generated aswell as in the rules for compensation for damage. It was recognized not only in view of the economic rights,but also of the personality rights brought under discussion in connection with medical liability in respect ofthe health risks and the need to inform the patient.

Keywords: legitimate expectation, chance, injury, medical malpractice, patient

RÉSUMÉLes dommages causés par la perte d'une chance d'obtenir un avantage, doit être traitée comme une

catégorie distincte de ce qui est communément la notion de dommage et cela peut provenir à la fois dans lafaçon dont elle est produite ainsi que dans les règles d'indemnisation pour les dommages. Il a été reconnunon seulement au regard des droits économiques, mais aussi des droits de la personnalité apportés en coursde discussion dans le cadre de la responsabilité médicale en ce qui concerne les risques pour la santé et lanécessité d'informer le patient

Mots-clés: légitime attente, la chance, les blessures, la faute médicale, le patient

ansa înseamnă circumstan a favorabilă careȘ țfacilitează reu ita, iar pierderea dreptului lașansă, înseamnă pierderea posibilită ii deș ț

valorificare a unui drept în circumstan ețfavorabile, de natură să asigure realizarea unuiobiectiv al persoanei, vizat prin exercitareadreptului subiectiv.***

Prejudiciul produs prin pierderea unei anse,șînsemnând prejudiciul cauzat prin împiedicareavalorificării dreptului în circumstan e favorabileți cauzarea unei pierderi sau a posibilită iiș ț

ob inerii unui avantaj.țSperan a legitimă marchează sentimentul deț

încredere al individului în ocrotirea drepturilori intereselor sale pe calea dispozi iunilor legale,ș ț

a politicilor i mecanismelor statale, în direc iaș țaplicării dispozi iunilor legale i promovăriiț șdrepturilor subiective ale individului.

Speran a are în exclusivitate o componentățsubiectivă i de cele mai multe ori precedeșansei care include o componentăș

circumstan ială, obiectivă i care spore teț ș șposibilitatea de reu ită în ceea ce individul așsperat.

Consacrarea pentru prima oară în dreptulnostru a prejudiciului reparabil cauzat prin

* Prof. univ. dr., membru al Institutului Interna ional de țDrept de Expresie i Inspira ie Franceze (IDEF).ș ț** Prof. univ. dr., membru titular al Academiei Interna ionale de Drept Comparat (AIDC), membru în țConsiliul de Administra ie al Agen iei pentru drepturi ț țfundamentale a Uniunii Europene (FRA).

pierderea unei anse, se înscrie pe traseulșjurispruden ial al statelor europene i constituieț șun element ce contribuie la sprijinirea efectivă avictimelor, în demersul lor de reparare aprejudiciului suferit prin pierderea unei anse.ș

Dreptul la repararea prejudiciului prinpierderea unei anse poate fi invocat atât înșcadrul răspunderii delictuale cât i în domeniulșrăspunderii contractuale ori de câte orineîndeplinirea obliga iilor legale sauțcontractuale au produs asemenea consecin e.ț

Prejudiciul poate fi reclamat atât de victimadirectă a faptei ilicite sau succesorii acesteia, câti de cei care probează că au suferit prin rico euș ș

un asemenea prejudiciu.În prezent, asistăm la o atenuare a condi ieiț

certitudinii prejudiciului sesizată în legătură cuprejudiciile ce decurg din pierderea unei anse,șcare se situează la „jumătatea drumului întreprejudiciile pur eventuale i prejudiciile perfectșcerte sau sigure”.1

Prejudiciile din această categorie sunturmarea pierderii de către persoană a ansei saușposibilită ii de a realiza un câ tig, deț șargumentare a patrimoniului sau de evitare aunei pierderi nu numai de natură patrimonială,dar i de natură morală sau corporală.ș

1 A se vedea I. F. Popa, L. Pop i ș S. I. Vidu, Curs dedrept civil. Obliga iileț , Ed. Universul Juridic, 2015, p.333.


Problema reparării prejudiciului produs prinpierderea unei anse, este dificilă, deoareceșreparabilitatea acestuia este asociată cuprobabilitatea realizării ansei.ș

În accep iunea art. 1532 alin.2 Cod civil,țprejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea uneianse, poate fi reparat propor ional cuș ț

probabilitatea ob inerii avantajului, inând contț țde împrejurări i situa ia concretă aș țcreditorului2.

Reparabilitatea prejudiciului rezultat prinpierderea unei anse, presupune că ansaș șproducerii evenimentului favorabil victimei săfie reală i serioasă.ș

Caracterul real al ansei, nu presupune oșsimplă dorin ă subiectivă a victimei, ci oțapreciere obiectivă a probabilită ii produceriițevenimentului favorabil, asociat cu certitudinearaportului de cauzalitate. Evaluarea anseișdecurge din împrejurările săvâr irii faptei iliciteșdelictuale sau contractuale i a situa iei specialeș țîn care se află victima în acel moment.

ansa ob inerii avantajului, poate fi o simplăȘ țprobabilitate sau o certitudine, realitatea ișseriozitatea ansei contribuie la confirmareașcertitudinii sale, a obiectivelor propuse a firealizate dacă nu intervenea evenimentul nefast.

Prejudiciul cauzat prin pierderea unei anseștrebuie să fie consecin a directă a comiteriițfaptei ilicite, care împiedică producerea unuieveniment viitor de natură a crea victimei unavantaj. Imposibilitatea victimei de a profita deacest avantaj reprezintă prejudiciul cauzatvictimei.

Legătura de cauzalitate directă între faptailicită i prejudiciu desemnează persoanașresponsabilă de neob inerea avantajului, ațobiectivului avut în vedere de câtre victimă,chemată să îl repare.

Astfel, existen a unui proces penal de lovireți insultă aflat în desfă urare (sentin a nefiindș ș ț

definitivă) în perioada concursului pentruacademia de poli ie, solu ionat prin achitareaț ținculpatei în recurs) a împiedicat-o pe aceasta săparticipe cu anse reale la concurs, raportat lașnotele ob inute la materiile din liceu, pentru carețse dădeau probele de concurs, deoarece una dincondi iile esen iale de participare la concurs eraț țaceea de a nu avea o condamnare penală. Ca2 A se vedea Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici i ș I. Macovei (coord.), Noul Cod Civil. Comentarii pe articole, C. H. Beck, Bucure ti, 2012. pp. ș1626-1627.

urmare, victima a solicitat instan ei obligareațreclamantei din procesul penal, la plata unordespăgubiri morale, reprezentând prejudiciulprodus prin pierderea ansei de participare lașconcurs, ac iunea acesteia fiind admisă în fazațrecursului.

Chiar în condi iile în care victima nu ațîncercat realizarea ansei la momentul la care așintervenit faptul cauzator al pierderii ansei,șaceasta este reală i serioasă dacă se probează cășrealizarea ei era posibilă i iminentă, ceea ceșpresupune existen a unei apropieri cât mai marețîn timp, între momentul pierderii ansei iș șmomentul în care aceasta în mod obiectiv s-ar fiputut realiza.

Ca urmare, reparabilitatea prejudiciuluiimpune dovada potrivit căreia, la momentulintervenirii faptului cauzal invocat (fapta ilicită)victima se afla în cursul realizării anseișrespective sau ea era în măsură să profite deacea ansă.ș 3

Prejudiciul cauzat prin pierderea unei anseșde a ob ine un avantaj, trebuie abordat ca oțcategorie aparte de ceea ce reprezintă conceptulobi nuit de prejudiciu i aceasta decurge atât dinș șmodalitatea producerii acestuia, cât i dinșregulile de reparare ale prejudiciului.

Modalitatea de prejudiciere a victimei prinpierderea unei anse se concretizează înșnematerializarea ansei prin care s-ar fi pututșob ine în viitor un avantaj.ț

Pentru a fi indemnizabil prejudiciul trebuiesă fie actual sau viitor, dar întotdeauna cert,asociat cu un anumit grad de probabilitate arealizării obiectivului urmărit i în legătură deșcauzalitate directă cu fapta ilicită a persoaneiresponsabile. Existen a altor cauze ce au generatțpierderea unei anse, nu antrenează răspundereașpersoanei vinovate de săvâr irea faptei ilicite,școntractuale sau delictuale.

Modalitatea reparării prejudiciului produsprin pierderea unei anse, diferă fa ă de ceea ceș țreprezintă repararea celorlalte categorii deprejudicii materiale sau morale, deoarecerepara ia este raportată la probabilitatea ob ineriiț țavantajului.

Numai dacă obiectivul propus era cucertitudine realizabil, iar e uarea acestuia a fostșcauzată de fapta ilicită contractuală sau

3 A se vedea I. F. Popa, L. Pop i ș I. S. Vidu, op. cit., p.334.


delictuală, operează principiul reparării acestuia.Despăgubirile sunt supuse diminuăriipropor ional perspectivelor reale de împlinire ațobiectivelor care ar fi putut conduce larealizările în via a personală, profesională sau înțplan economic.

Întinderea despăgubirilor în cazul pierderiiunei anse este întotdeauna inferioară valorilorșpe care victima le-ar fi putut ob ine dințvalorificarea ansei, astfel că, în această materieșnu se poate vorbi de o reparare a prejudiciului,ci de o indemnizare a victimei, propor ional cuțprobabilitatea ob inerii avantajului, ori după cazța evitării pagubei, inând seama de împrejurăriți de situa ia concretă a victimei (art.1385 Codș ț

civil).În cazul prejudiciului produs prin pierderea

unei anse, instan a va determina întindereaș țacestuia în concret. Dificultatea stabiliriidespăgubirilor de către instan ă, decurge înțcazul pierderii unei anse, de omniprezen aș țelementului „alea” care implică o aprecierevariabilă de la caz la caz, în func ie dețprofesionalismul, în elepciunea i experien a deț ș țvia ă a judecătorului. În orice caz însă,țindemnizarea trebuie să asigure victimei osatisfac ie i o ameliorare a suferin elor psihiceț ș țprin pierderea unei anse de natură personală,școrporală sau profesională.

Agravarea mic orarea sau dispari iaș țprejudiciului cauzat prin pierderea unei anse dășdreptul persoanei interesate să se adresezeinstan ei cu o nouă cerere fără a i se opunețautoritatea lucrului judecat deoarece în acestcaz, ne aflăm în fa a unui nou prejudiciu i aț șunei noi cereri, chiar dacă acestea decurg dinacela i conflict dedus deja în fa a instan ei. Înș ț țaceastă ipoteză, prejudiciul viitor cauzat prinpierderea unei anse, va deveni cert i actualș șdupă pronun area hotărârii ini iale, astfel că,ț țrepararea acestuia va putea fi acordată în urmapromovării unei noi ac iuni în justi ie.ț ț

Un domeniu în care a fost recunoscutprejudiciul prin pierderea unei anse, înșjurispruden a altor state europene precum i alț șcelei na ionale, este nu numai în privin aț țdrepturilor cu caracter patrimonial, dar i înșacela al drepturilor personalită ii în legătură cuțcare s-a pus în discu ie răspundere medicală înțraport de riscurile medicale i obliga ia deș ținformare a pacientului.

Respectul datorat fiin ei umane se regăse teț șîn formele specifice i în dreptul la valorificareașansei, ori de câte ori se pun în discu ieș ț

drepturile personalită ii, care se referă potrivitțart. 58 din Codul civil la dreptul la via ă,țsănătate, integritate psihică i fizică, lașdemnitate, la propria imagine, la respectareavie ii private, precum i la alte asemeneaț șdrepturi recunoscute de lege.

Prioritatea interesului i binelui fiin ei umaneș țse regăse te printre altele i în protejareaș șinteresului său legitim de a dispune de ea însă iși de a- i valorifica speran a i ansa la via ă,ș ș ț ș ș ț

sănătate, la respectul datorat vie ii sale private iț șdemnită ii.ț

Astfel, interven ia asupra caracterelorțgenetice având drept scop modificareadescenden ei persoanei poate interveni nu numaițîn scopul prevenirii i tratării maladiilorșgenetice, deci în scopul valorificării anseișpersoanei la sănătate, după cum utilizareatehnicilor de reproducere umană asistată, nu esteadmisibilă pentru alegerea sexului viitoruluicopil, decât în scopul evitării unor boli gravelegate de sexul acestuia i deci pentru asigurareașansei unei descenden e sănătoase.ș ț

Atingerile aduse integrită ii fiin ei umane potț ținterveni doar în cazurile i în condi iileș țprevăzute de lege, după cum examenulcaracterelor genetice sau amprentarea geneticăpentru identificarea persoanei nu poate intervenidecât în scopuri medicale sau de cercetaretiin ifică, înș ț condi iile legii (art.64-65 Codț

civil)4. Limitările legale asociate scopuluiacestor interven ii vizează tocmai speran aț țlegitimă i ansa fiecărui individ de a-i fiș șrespectată integritatea corporală sau identitateade către ceilal i indivizi sau institu ii statale,ț țcorespunzător drepturilor consacrate legal.

Tocmai de aceea, prelevarea i transplantulșde organe, esuturi i celule de origine umană deț șla donatori în via ă, se face exclusiv în cazurileți condi iile prevăzute de lege, cu acordul scris,ș ț

liber, prealabil i expres al acestora i numaiș șdupă ce au fost informa i în privin a risculuiț ținterven iei.ț

Libertatea de apreciere a donatorului ișdonatarului de organe, este corelată riscurilor pecare fiecare dintre ace tia i le asumă în privin aș ș ț4 A se vedea Mădălina Afrăsinie, Mona-Lisa Belu Magdo, Alexandru Bleoancă (coord.) Noul Cod civil: comentarii, doctrină i jurispruden ăș ț , Hamangiu, Bucure ti, 2012, pp. 100-101.ș


prelevării i respectiv transplantului de organe,șesuturi i celule umane, cu speran ele deț ș ț

asisten ă umanitară a anselor de via ă iț ș ț șsănătate ale beneficiarului, în afara oricărorconstrângeri legate de conferirea unei valoripatrimoniale corpului uman sau produselor sale(art.68 i 66 Cod civil)ș 5.

Nicio persoană nu poate fi supusăexperien elor, testelor, prelevărilor,țtratamentelor sau altor interven ii, decât în scopțterapeutic în scop de cercetare tiin ifică iș ț șnumai în cazurile i condi iile prevăzute de lege,ș țdupă o prealabilă informare completă, concretăi clară pe în elesul său. Numai în acesteș ț

condi ii, actul decizional al persoanei i alț șriscului asumat poate fi regăsit în speran ațlegitimă a acestuia i ansa la via ă, sănătate,ș ș țintegritate psihică i fizică, separând astfelșneprevăzutul actului medical i al risculuișasumat de pacient, de malpraxisul medical, carepune în discu ie profesionalismul, lipsa dețpruden ă i diligen ă a medicului i implicitț ș ț șresponsabilitatea acestuia.

La cererea persoanei interesate, instan ațpoate lua măsurile adecvate de împiedicare sauîncetare a oricăror atingeri ilicite aduseintegrită ii corpului uman i poate dispuneț șrepararea în condi iile legii, a daunelor materialeți morale.ș

Speran a legitimă de respect a vie ii private iț ț șdemnită ii persoanei umane, constituie un altțdomeniu de reglementare a Codului civil.

Valorificarea speran ei legitime a persoaneițprivind dreptul la via a privată, se regăse te înț șdispozi iunile art.7l Cod civil, potrivit cărorațnimeni nu poate fi supus vreunei imixtiuni învia a intimă, personală i de familie, nici înț șdomiciliul sau coresponden a sa fărățconsim ământul său, după cum este interzisă iț șutilizarea în orice mod a coresponden ei,țînscrisurilor sau altor documente personaleprecum i a informa iilor din via a privată aș ț țpersoanei fără acordul acesteia în afaraatingerilor permise de lege, conven iile iț șpactele interna ionale privitoare la drepturilețomului la care România este parte (art. 75).

Orice persoană are dreptul la respectuldemnită ii sale i la propria imagine. Speran aț ș țindividului de respect al acestor drepturi seregăse te în interdic ia legală de atingere adusăș țonoarei sau reputa iei unei persoane fărăț

5 Ibidem, pp. 103-105.

consim ământul acesteia, în interdic ia iț ț șîmpiedicarea în orice mod a reproduceriiînfă i ării fizice i a vocii persoanei ori, dupăț ș șcaz, utilizarea unor asemenea reproduceri(art.72-73 Cod civil).

În ideea respectului datorat vie ii privatețcorespunzătoare speran ei pe care orice individțo are, prelucrarea datelor cu caracter personalprin mijloace automate sau neautomate poateface numai în cazurile i condi iile prevăzute deș țlegea specială.

Ampla reglementare a exercitării acestordrepturi i libertă i, enun area faptelor care potș ț țfi considerate atingeri aduse vie ii private,țpresupun i mecanismele de sanc ionare aș țacestor atingeri, care conferă ansa oricăruișindivid de a-i fi respectată via a privată, ca iț șgaran ie a respectării acestor drepturi, împotrivațoricăror violări sau vulnerabilizări ale acestora.

Respectul datorat persoanei decedate, sereferă la memoria i corpul acesteia, protejateșpotrivit art. 79 din Codul civil în acelea ișcondi ii ca i imaginea, corpul i reputa iaț ș ș țpersoanei aflată în via ăț 6. Astfel, prelevarea deorgane, esuturi i celule umane de la persoanaț șdecedată, se face numai în scop terapeutic iștiin ific, în condi iile prevăzute de lege cuș ț ț

acordul scris, liber, prealabil i expres exprimatșîn timpul vie ii al persoanei decedate sau înțlipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil ișexpres din partea so ului supravie uitor i alț ț șrudelor, în ordinea prevăzută de lege. Speran ațpersoanei decedate de respectare a voin ei salețse poate referi i la felul funeraliilor, la modul înșcare aceasta dispune de corpul său după moartei la respectarea apartenen ei sale confesionale.ș ț

Întreaga reglementare în domeniu protejeazămemoria persoanei decedate. Voin a i dreptulț șacesteia de a dispune de corpul său în acelea ișcondi ii ca i acelea ale persoanei aflate în via ă,ț ș țreprezintă tot atâtea anse de înfăptuire așdrepturilor inseparabile fiin ei umane.ț

Încălcarea sau amenin area drepturilorțnepatrimoniale, a speran ei legitime pe carețorice individ o are în privin a acestora, implicățnu numai mijloace patrimoniale de apărare, dari mijloace cu caracter nepatrimonial, constândș

în interzicerea săvâr irii faptei ilicite, dacășaceasta este iminentă, încetarea încălcării sau

6 A se vedea Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici i ș I. Macovei (coord.), Noul Cod Civil., op. cit. pp. 89-90.


interzicerii acesteia în viitor, constatareacaracterului ilicit al faptei, dacă tulburareasubzistă, sau obligarea autorului faptei laîndeplinirea oricăror măsuri socotite necesare decătre instan ă, pentru a se ajunge la restabilireațdreptului atins, precum i la obligarea autoruluișfaptei ilicite de publicare pe cheltuiala sa ahotărârii judecătore ti de condamnare, ori înșprivin a măsurilor necesare încetării fapteițilicite.

Natura acestor măsuri este adecvată naturiivalorilor protejate legal i asigură o reparare celșpu in par ială dacă nu integrală, prin excep ie deț ț țla principiul reparării propor ionale ațprejudiciului patrimonial, în cazul pierderii uneianse, cu probabilitatea ob inerii avantajului, oriș ț

după caz a evitării pagubei, în func ie dețîmprejurări i situa ia concretă a victimei.ș ț

În jurispruden a franceză, s-a pus în discu ieț țrăspunderea medicală în cazul Perruche7.

În acest caz, ac iunea în preten ii a fostț țpromovată de părin i în nume propriu i înț șnumele copilului pentru prejudiciile materiale ișmorale suferite prin na terea unui copil cușhandicap, împotriva medicului care asupravegheat sarcina viitoarei mame. Cauza afost admisă pe fond de curtea de casa iețfranceză în urma recursului, a desfiin ăriițhotărârilor atacate i rejudecarea cauzei,școncluzionându-se că ,,copilul născut cuhandicap poate pretinde repararea prejudiciuluirezultat din handicapul său, dacă dovede teșexisten a unei legături de cauzalitate directă cuțgre eala medicului constând în executareașnecorespunzătoare contractului de îngrijiremedicală încheiat cu mama sa, pe duratasarcinii, ceea ce a împiedicat-o pe aceasta săaccepte solu ia unui avort terapeutic”ț 8.

Prejudiciul pretins de copilul bolnav, pune îndiscu ie o problemă de etică a medicului, desprețal cărui handicap congenital existent, mediculputea i trebuia să tie. Acesta avea obliga iaș ș țprofesională să îi informeze pe viitorii părin i lațmomentul oportun, pentru ca ace tia sășcunoască posibilitatea efectuării unui avortterapeutic. Pierderea acestei anse, a fostșconsiderată un prejudiciu indemnizabil, atâtpentru părin i cât i pentru copil, fiind stabilităț șlegătura de cauzalitate între fapta medicului,

7 A se vedea JPC 2000 II 10438 Case Époux X v. Muttuelle d’assurance du corps sanitaire français.8 Ibidem.

constând în încălcarea obliga iei de informare, iț șratarea ocaziei părin ilor de a evita acestțeveniment.

În cauza supusă judecă ii, handicapulțcopilului era de natură congenitală ișcronologic, operase anterior momentului în caremedicul trebuia să dea un diagnostic corect înraport de starea de sănătatea pacientei, care seîmbolnăvise de rubeolă (medicul nu a sesizatlipsa de imunitate a mamei la anumite bolicontagioase i prezen a unor tulburăriș țneurologice ereditare ale mamei). Faptul cămama nu a putut alege posibilitatea întreruperiiîn scop terapeutic a sarcinii din cauza lipsei deinformare, a creat un risc major pentru ea ișcopilul încă nenăscut i care ar fi putut fi evitatșdacă medicul î i îndeplinea obliga iaș țprofesională de informare completă i corectă așpacientei asupra evolu iei sarcinii, respectivțobliga ia de consiliere, îndrumând-o să sețsupună unui avort terapeutic.

Instan a supremă franceză a apreciat că înțaceste împrejurări, copilul a suferit unprejudiciu pentru care este îndreptă it lațrepara ie. Prejudiciul economic al copiluluițcauzat prin culpa medicului a fost evaluat înraport de pierderea autonomiei i necesitatea deșsupraveghere i îngrijire permanentă a acestuiaștoată via a, pe de o parte i prejudiciul cauzatț șprin imposibilitatea exercitării unei profesiei, pede altă parte.

Aceste prejudicii, actuale dar i viitoare aușfost estimate ca fiind certe, având în vedereimposibilitatea copilului de a duce o via ățnormală, care implică incapacitatea permanentăi continuă de muncă, situa ie în care trebuie săș ț

îi9 fie asigurate mijloacele de existen ă.țÎmpiedicarea pacientei de a lua o hotărâre

importantă privind evaluarea stării de sănătate ișriscul na terii unui copil cu handicap, din cauzașneinformării sale complete i corecte poate fișconsiderată o faptă ilicită, prejudiciabilă, denatură să atragă răspunderea civilă a medicului.

Obliga ia medicului de informare a pacienteițcu privire la starea de sănătate este obliga iețprofesională legată de transparen a decizieițmedicale, distinctă de cea de îngrijire ișconsiliere.

9 A se vedea Y. Lambert, Le principe indemnitaire etaffaire perruche in, medicine et droit, nr. 54/2002, pp.2-6.


Potrivit art. 649 din Legea nr. 95/2006privind reforma în domeniul sănătă ii înțRomânia, medicul trebuie să asigure, înexecutarea contractului de prestare a serviciilormedicale, informarea corectă, completă i peșîn elesul pacientului i la cererea lui expresă să-iț șîncuno tin eze pe membrii familiei sale sau oș țaltă persoană desemnată, asupra stării sale desănătate cu referire la diagnostic, investiga ii,țpronostic i, în special, asupra riscurilor care potșsurveni în cazul aplicării sau refuzului aplicăriiunui anumit tratament ori efectuării uneiinterven ii chirurgicale, cu respectareațîngrijirilor medicale considerate a fi corecte.Obliga ia de informare a pacientului, este unțelement esen ial de care depinde decizia pe carețacesta o va lua în privin a vie ii i sănătă ii sale.ț ț ș ț

Prin acordul informat, pacientul î i asumășcon tient riscurile previzibile i controlate aleș șinterven iei i tratamentului, potrivitț șinforma iilor primite din partea medicului.ț

Într-o opinie doctrinală10 s-a considerat că,obliga ia de informare a pacientului nu are for aț țunei cauze distincte de răspundere civilă, eafiind calificată ca fiind accesorie obliga ieițprincipale privind integritatea bolnavului,deoarece numai ca urmare a prejudicieriiacestuia, prin producerea riscului terapeutic arputea fi invocată răspunderea medicului ișpentru delictul de neinformare a pacientului.

Într-o altă opinie pe care o considerămpertinentă11, obliga ia de informare a pacientuluițeste o obliga ie de rezultat de sine stătătoare ațcărei îndeplinire poate fi verificată prin dovadascrisă pe care medicul o prezintă. Forma scrisăoferă posibilitatea demonstrării condi iilor iț școn inutului informării în caz de litigiu.ț

Imposibilitatea luării unei decizii de cătrepacient i producerea unui evenimentșprejudiciabil, cauzat de lipsa de informare, caredacă ar fi existat ar fi putut duce, ca urmare a

10 A se vedea E. Florian, Discu ii în legătură cuțrăspunderea civilă a personalului medical pentruneîndeplinirea obliga iei de informare a pacientului, ț înDreptul nr. 9/2008, p. 40.11 A se vedea L. R. Boilă, Răspunderea civilă delictualăobiectivă, C. H. Beck, Bucure ti, 2008, pp. 123-128.ș

deciziei pacientului, la ameliorarea situa iei sauțla speran a vindecării sale, constituie pierdereațunei anse. ș

Având în vedere asumarea de către medic ariscurilor exercitării profesiei sale, încălcareaobliga iei de informare a pacientului atragețrăspunderea pe temei obiectiv. Aceasta implicăo răspundere agravată de natură să protejezeeficient interesul pacientului.

Riscurile medicale au două componente, unaobiectivă legată de nivelul actual al cunoa teriiștiin ifice i cealaltă subiectivă, asociatăș ț ș

profesionalismului, competen ei i con tiin eiț ș ș țmedicului, de natură să anticipeze eventualitateaproducerii unor prejudicii, a unor implica iițgrave asupra stării de sănătate a pacientului.

Ca urmare, încălcarea obliga iei de informareța pacientului define te un comportamentșprofesional neadecvat, neglijent, incompetent almedicului în exercitarea profesiei sale,generator al unui risc inacceptabil deprejudiciere a pacientului, care îl îndreptă e teț șpe acesta la ob inerea unor despăgubiri potrivitțansei pierdute, aceea de a lua o hotărâre privindș

tratamentul i interven ia care trebuia făcută.ș țMedicul răspunde pentru malpraxis, pentru

lipsa de profesionalism, prin aceea că nu ainformat pacientul în privin a riscurilor normalețsau excep ionale, previzibile sau imprevizibilețexistente, în raport de starea sănătă ii sale.țAceastă obliga ie profesională a medicului, nuțexclude i nu minimalizează elementul aleatoriușterapeutic, de care trebuie să se ină seama înțcuantificarea responsabilită ii medicale.ț

Recunoa terea obliga iei de informare aș țpacientului, ca o obliga ie autonomă a medicului,țtinde la agravarea răspunderii acestuia i lașprotejarea intereselor pacien ilor, vulnerabiliza iț țde maladii, dar i de culpele medicale, careștrebuie analizate în raport de riscurileprofesionale pe care medicul i le-a asumat.ș


RELIGIA APLICATĂ I DREPTUL FUNDAMENTAL LA EDUCA IEȘ Ț

GHEORGHE IANCU*

ABSTRACT:The article highlights that the result of thinking trends (Tibetan, Hindu, Buddhist, Zen and others) was

meant to model human behavior and not to make people believe in something, while religions aim toimpregnate the soul for faith, but both have just one purpose, to create happiness for people, only that this isachieved in different ways. It is difficult to choose between the two ways of reaching human happiness.

Keywords: education, religion, school of thought, as, happiness, freedom

RÉSUMÉL’article souligne que le résultat de l’évolution de la pensée (tibétaine, hindoue, bouddhiste, zen et autres)

a été conçu pour modéliser le comportement humain et de ne pas rendre les gens croient en quelque chose,alors que les religions visent à imprégner l’âme pour la foi, mais les deux ont le même seul objet, créerbonheur pour les personnes, et c’est réalisé de différentes manières. Il est difficile de choisir entre les deuxfaçons d’atteindre le bonheur humain.

Mots-clés: l’éducation, la religion, l’école de pensée, que, le bonheur, la liberté

*Noi provocări cum ar fi fenomenul fărăprecedent al migra iei, conflictele etnicoț -religioase, precum i apari ia unor societă iș ț țpluraliste caracterizate prin identită i multiple,țridică în prezent întrebări despre cum să creămun mediu prielnic promovării i respectăriișlibertă ii i convingerilor religioaseț ș 1.

Dreptul la identitate culturală i religioasă așfost validat prin intermediul instrumentelorinterna ionale, împreună cu dreptul accesului lațeduca ie, la cultura ării natale, la religie sau laț țalte convingeri, cu condi ia ca exercitareațacestui drept să nu aducă un detrimentdrepturilor echivalente ale altor persoane2. Dacăreligia sau credin a sunt elemente constitutivețale în elegerii identită ii, este important să neț țasigurăm că acestea permit i respectul pentrușdrepturile celorlalte persoane care nuîmpărtă esc acelea i convingeri, fără ca aceastaș șsă însemne respingerea exclusivă aconvingerilor respective3.

Tema m-a interesat de multă vreme ișpreocuparea mea a fost generată de multe cauze,între care cele mai importante mi s-au părutlipsa de rezonabilitate a unora, noroc că sunt* Prof. univ. dr.1 A se vedea Rosa M. Martinez de Codes, Jaime Rossell(coord), Religious freedom, tolerance andnon-discrimination, Caceres, 2001, p. 19 i urm.ș2 A se vedea Declara ia privind eliminarea tuturorțformelor de intoleran ă i de discriminare bazată pe religieț șsau credin ă, adoptată de Adunarea generală a ONU prințRezolu ia 36/55 din 25 noiembrie 1981.ț3 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu (coord),Dimensiunea spirituală a drepturilor omului. Educa iațpentru to iț , IRDO, Bucure ti, 2013, p. 3 i urm.ș ș

pu ini, referitoare la ora de religie, pe de o parte,țiar, pe de altă parte, educa ia precară sau maițbine zis lipsa de educa ie a multor români,țtineri, mai ales, dar i de vârste mai înaintate. ș

În realitate cele două cauze se subsumeazăuneia singure, i anume lipsa de educa ie, maiș țmult sau mai pu in relevantă. Cauzele lipsei dețeduca ie sunt multe i pot fi obiective sauț șsubiective. Ceea ce deranjează foarte mult suntcauzele subiective ale lipsei de educa ie, iarțacestea rezultă cu necesitate din experien elețpersonale ale oamenilor care se încadrează înaceastă categorie.

Religia contribuie consistent la educa iațoamenilor i as putea sus ine că le formeazăș țpersonalitatea bazată pe multele principiispirituale, pornite de la Thoth Atlantul ișHermes Trismegistos a a cum îi ziceau grecii,șfără ca lui să îi placă, până la religiilecontemporane i curentele de gândire tibetane,șhinduse, budiste, zen i altele. Men ionez că,ș țaceste curente de gândire nu pot fi cuprinse încon inutul religiei, pentru că ele nu sunt religiițîn sensul strict al cuvântului. Aceste curente degândire reprezintă un mod de via ă stabilit înțmii de ani de experien ă, ridicată la un nivelțsuperior, cu scopul de a aduce fericireaoamenilor în via a sau vie ile lor pe Terra.ț ț

Interesant este că, aceste curente de gândirese regăsesc, poate nu a a de pregnant, i înș șpreceptele cre tine sau de altă naturăș(musulmană, ebraică). Faptul că ele suntnepregnante rezultă din faptul că sunt îmbrăcate


într-un limbaj mai larg sau mai pu in direct,țprecum sunt cele tibetane, hinduse, budiste, zen.

Această diferen ă se bazează pe faptul cățrezultatul curentelor de gândire de mai sus a fostcreat pentru a modela comportamentul uman ișnu pentru a crede în ceva anume, în timp ce,religiile au ca scop impregnarea sufleteascăpentru credin ă, ambele având însă un singurțscop, i anume ș crearea fericirii pentru oameni,dar care este atins pe căi diferite.

Trebuie men ionat că, procesul de apari ie iț ț șde modelare al efectelor curentelor de gândire încauză a început cu mult timp înaintea zilelornoastre. Spre exemplu, în China apari ia lor estețre inută ca fiind cu 10.000 de ani în urmă, iarțacela i lucru se poate spune i despre celelalteș știpuri de reguli. De altfel, calendarul chinezesceste redactat pentru acela i număr impresionantșde ani.

În opinia noastră, nu se poate alege o cale îndetrimentul celeilalte, adică una dintre cele douăcăi ar fi mai bună decât cealaltă. Oamenii suntcei care aleg, mai ales pe baza unor criteriiproprii, subiective, fără însă să poată fidirec iona i în vreun fel. De altfel, majoritateaț țconstitu iilor statelor lumii prevăd, în redactărițformale oarecum diferite, regula conform căreianimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinieori să adere la o credin ă religioasă, contrarețconvingerilor sale, iar cultele religioase suntautonome fa ă de stat.ț

De asemenea, în opinia noastră, este greu deales între cele două categorii de căi pentruajungerea la fericirea umană, a a cumșsus ineam, subiectivitatea i mai ales mediulț șsocial i natural în care fiecare om a trăit avândșefecte decisive.

La grani a dintre cele două căi se găse teț șKahlil Gibran, acesta fiind motivul pentru caremi-am permis să îmi exprim opinia în prezentulstudiu.

Kahlil Gibran s-a născut la 6 ianuarie 1883în Liban, în ora ul Basharri, într-o veche familieșcre tină, i a murit la 19 aprilie 1931 la Newș șYork, la vârsta de 48 de ani. Gibran esteînmormântat în ora ul său natal, iar în prezentșmânăstirea Mar Sarkis este loc de pelerinaj. Înanul 1935 mânăstirea a devenit Muzeul Gibran.

În SUA a emigrat împreună cu familia sa în1895 i s-a stabilit la Boston – ora universitar,ș ș

unde, din gre eală, i s-a dat numele sub care esteșîn prezent cunoscut. În realitate numele săuadevărat este Djubran Khalil Djubran.

Primele cuno tin e cre tine le-a dobândit deș ț șla călugări, iar în 1901 a fost excomunicat decomunitatea cre tină maronită, datoritășconcep iilor sale religioase prea flexibile carețpropovăduiau împăcarea dintre religia cre tinăși cea musulmană.ș

Gibran a scris mai multe lucrări, între carecea care mi –a atras aten ia este Profetulț 4 sau a așcum i se mai spune „Noua Biblie”5, iar în opinianoastră Religia aplicată.

Kahlil Gibran este caracterizat ca fiind„înnoitorul spiritualită ii arabe moderne”ț 6. Suntmulte calită i pe care le are Gibran i care facț șdin acesta „un scriitor care apar ine tuturorțepocilor.”7

Indiferent cum i se poate spune acesteilucrări, ea reprezintă de fapt o religie aplicată,întrucât Gibran nu face altceva decât că explicăpoporului cum ar trebuie să se comportespiritual în anumite situa ii. Aceste situa ii suntț țdiverse i sunt lămurite de el ca urmare a unorșîntrebări puse din popor. Diversitateasubiectelor este mare i se referă la iubire,ștriste e i bucurie, libertate, ra iune i pasiuni,ț ș ț șdurere, con tiin a de sine, timp, bine i rău,ș ț șrugăciune, plăcere, frumuse e, religie, moarte iț șadevăr.

George Russell, citat de Radu Cârneci, arătacă „Nu cred că Orientul a mai vorbit cu o voceatât de frumoasă de la Gitanjali al lui Tagore, caîn Profetul lui Gibran, care este un artist plastic,pe cât este i poet. Dacă Europa avea o nouășRena tere comparabilă cu cea care a ie it dinș șmariajul cre tinismului cu Grecia i culturaș șlatină, atunci aceasta trebuie să vină, cred, de laal doilea mariaj, de data aceasta al culturiiOccidentului cu cea a Orientului. Abia atuncicând o voce vine din India, China ori Arabia,realizăm fiorul stranietă ii din această frumuse eț ț

4A se vedea Kahlil Gibran, Profetul, Editura Mix,Bra ov, 2011. A fost publicat pentru prima dată în 1923 cașpoem filozofic.5 A se vedea Radu Cârneci, Prefa ă la ț Profetul, op. cit.,p. 6.6 Idem, p. 5.7 Idem.


i sim im că ar putea inspira o altă nouă mareș țpasiune culturală a umanită ii.”ț 8

Scopul căr ii este acela de transformarețspirituală a poporului care ascultă pildele luiGibran.

Este foarte interesant de prezentat o serie depilde din Profetul pentru a vedea cum acesteasunt, din punctul de vedere spiritual, încon inutul lor, asemănătoare cu pildele dințdiferitele religii.

Despre iubire. Atunci când aceasta î i facețsemn, trebuie să–i urmezi îndemnul i să i teșsupui, indiferent de condi ii. Iubirea nețîncununează, dar ne i crucifică, face să cre tem,ș șdar retează i uscăciunile. Prin iubire ne putemșcunoa te tainele inimii, acceptarea, i astfelș șdevenim o parte din inima Vie ii (Creatorului).țEa se dăruie te doar pe sine i nu ia decât de laș șsine. Nu stăpâne te i nici nu vrea să fieș șstăpânită, pentru că îi este de ajuns ea însă i. Totșiubirea ne arată drumul către ea, dacă îlmerităm, iar când am ajuns suntem în InimaCreatorului. Singura dorin ă a iubirii este să sețîmplinească i ea ne va face: să ne topim i săș șdevenim izvor; să cunoa tem durerea prea mariișduio ii; să fim răni i de în elegea ei; săș ț țsângerăm de bunăvoie; bucurându-ne să netrezim în zori i să mul umim Creatorului pentruș țîncă o zi de iubire; să cugetăm la extazul iubirii;să ne întoarcem acasă în amurg i să dormi,șdupă ce am înăl at o rugăciune pentru cel iubit iț șun cântec de laudă. Iubirea care caută altcevadecât revela ia propriului mister nu este iubire.ț

Despre copii, spune Gibran că ace tia nușsunt copiii no tri, chiar dacă sunt cu noi, ci suntșai dorului Vie ii de ea însă i îndrăgostită. Ei vinț șprin oameni, dar nu din oameni. Copiilor trebuiesă le dăm dragoste, dar nu i gândurile i grijileș șnoastre, pentru că ei le au pe ale lor, i nuștrebuie să căutăm să-i facem ca pe noi. Trupe teșstau cu noi, dar nu i suflete te, pentru căș șsufletele lor locuiesc în „casa zilei de mâine”,iar via a nu merge înapoi. Părin ii sunt ca ni teț ț șarcuri din care copii sunt azvârli i pentru a zburațiute i departe, pentru ca părin ii să aibă bucurie.ș țDumnezeu îi iube te pe amândoi.ș

Despre daruri i averi, Gibran se întreabă ceșsunt acestea, dacă nu lucruri pe care le păstrăm,

8 Idem.

crezând că mâine vom avea nevoie de ele. Fricade sărăcia este sărăcia însă i, precum groaza deșsete care este setea nestinsă. Darul făcut poateumili, dacă este făcut pentru recunoa tereașdărniciei. Dăruirea în întregime a pu inului avutțatrage răsplata cea mare – bucuria. Din dăruireacu durere rămâne doar durerea. Sunt însă uniicare dăruiesc fără existen a niciuneia dintrețcauzele de mai sus, pentru că ei nu- i cunoscșvirtu iile, iar prin ei vorbe te Dumnezeu.ț șDăruirea trebuie să se facă indiferent dacă secere sau nu, dar întotdeauna trebuie făcută dinîn elepciune. Trebuie să se re ină că, într-o zi,ț țtot ceea ce ne apar ine va fi dăruit, ca urmarețtrebuie să dăruim acum, nu în anotimpulmo tenitorilor. A păstra înseamnă a pieri, iar cașurmare nu ar trebui să spunem „voi da, darnumai dacă merită”. Nu există merit mai maredecât cel care constă în curajul i încrederea deșa primi milostenia. Să mai re inem că, trebuie sățmerităm să dăruim i să fim instrumentulșdărniciei. Primitorii trebuie să se înal ețîmpreună cu cel care a dat, primindu-i acestuiadin urmă darurile făcute.

Despre bucurie i triste e, Gibran, arată căș țbucuria este o triste e fără mască, pentru cățfântâna din care a izvorât râsul, a fost cândvaplină de lacrimi. Ceea ce ne umple de bucurienu este altceva decât ceea ce i triste ea ne-aș țdăruit. La triste e, să ne scrutăm inima i vomț șvedea că lacrimile vin din ceea ce cândva a fostdesfătare. Triste ea i bucuria sunt de nedespăr itț ș ți niciuna dintre le nu este mai mare, ele trebuieș

să fie în echilibru în talerele unei balan e.țUneori una dintre ele se ridică i cealaltășcoboară, iar echilibrul trebuie refăcut. Diferen ațdintre ele constă în faptul că atunci când una stăla masă cu noi, cealaltă deja s-a culcat. Defoarte multe ori oamenii însă se bucură fărăsă- i dea seama de bucurie ș

Despre crime i pedepse, se spune că ambeleșse întâmplă când judecata, nu inima, rătăce te înșvânt, pentru că numai din nesocotin ă pot fițaduse prejudicii altora i astfel nouă în ine.ș șÎntr-o asemenea situa ie urmăm o singură cale,ți anume aceea de a sta la por ile dregătorilor,ș ț

unde să a teptăm în dispre . Cele două apar înș țsocietatea umană, la unii dintre noi, iar acestadin urmă nu se poate înăl a deasupra a ceea cețsuntem to i. Acest precept, ca multe dintre celeț


deja comentate, este o aplicare a teorieiumaniste despre pedeapsa capitală a lui CesareBeccaria, în celebra sa carte Dei delitti e dellepene. Reac iile infrac ionale ale oamenilor sunt,ț țîn concep ia acestuia din urmă, generate dețsocietate. Ca urmare, nu oameni sunt vinova ițpentru faptele ilegale comise, ci societatea încare trăiesc i care ar trebui să se schimbe. Deșaltfel, cel rău i cel slab nu pot cădea mai josșdecât ceea ce este mai josnic în fiecare dintrenoi. Mai mult, răufăcătorii nu pot comite fapteilegale decât cu consim ământul nemanifest iț șsecret al nostru, al tuturor. Cel afectat de faptailegală nu este nevinovat de ceea ce i s-aîntâmplat, pentru că uneori vinovatul estevictima ofensei pe care a comis-o. Nu pot fidespăr i i cel drept de cel nedrept i cel bun deț ț șcel rău, ambii stau în fa a soarelui. Sprețexemplu, dacă un om încearcă să judece pe oso ie infidelă, trebuie să pună în balan ă i inimaț ț șbărbatului acestei femei i să-i măsoare sufletulșcu grijă. De altfel, nu trebuie să judecăm sau săcriticăm pe nimeni, pentru că de fapt dacăjudecăm, ne criticăm pe noi, i mai ales peșDumnezeu, pentru că de fapt noi suntem crea iațLui. Cel care aplică pedeapsa trebuie săprivească i în sufletul celui ofensat, pentru cășce pedeapsă poate aplica un judecător unuia careeste cinstit cu trupul, dar ho în suflet ? Aceastațeste o foarte veche paradigmă pentru care încănu a fost găsit nici un răspuns. În aceea ișsitua ie este i cel vinovat, dar care are puterniceț șremu cări reale i nu fă arnice i care sunt maiș ș ț șmari decât răul comis. De aceea, toate faptele,rele sau bune, trebuie privite în lumină i cușîn elepciune, pentru că numai atunci vomțîn elege că cel rău i cel drept nu sunt decât unț șsingur om care stă pe nisipurile mi cătoare aleșmin ii umane.ț

Despre legi, se arată că oamenii le fac i totșei le încalcă. Ele sunt ca ni te turnuri de nisip peșcare oceanul le tot dărâmă sau precum oameniicare sunt cu spatele la soare i nu î i văd decâtș șumbrele. Recunoa terea legilor înseamnă cașoamenii să îngenuncheze i să- i desenezeș șpropriile umbre. Natura nu ar putea să fieîncătu ată de legi.ș

Despre libertate, Gibran arăta că oamenii nupot fi liberi decât atunci când dorin a lor dețlibertate va fi un ham i când vor înceta să maiș

vorbească despre libertate ca despre o intă, unțscop sau ca o desăvâr ire, adică atunci cândșacestea vor cuprinde via a i când oamenii seț șvor ridica deasupra grijilor nop ilor i zilelor goiț și fără piedici. Libertatea este ca un lan foarteș ț

puternic care face să nu ne putem înăl ațdeasupra zilelor i nop ilor. Acest lan trebuieș ț țîndepărtat pentru ca omul să fie liber.Detronarea despotului se va produce mai întâidoar dacă tronul său va fi distrus definitiv îninima oamenilor. Dominarea despotului aparecând în libertatea oamenilor există tiranie ișumilin ă în propria lor mândrie. Îngrijorarea i-oț șimpun oamenii mai degrabă decât le esteimpusă. De asemenea, frica este în inimaoamenilor i nu în mâna tiranului. În inimașoamenilor sunt toate lucrurile amestecate într-oconstantă semi-îmbră i are, la fel cele dorite iț ș șcele nedorite, cele care repugnă cu cele plăcute.În oameni sălă luiesc lumini i umbre, perechiș șîntr-o strânsă unire, iar când umbra se destramăi dispare, lumina devine umbra unei alteș

lumini. Tot a a, libertatea omului, eliberată deșpiedicile deja arătate, devine ea însă i piedicașunei i mai mari libertă i i a a mai departe. ș ț ș ș

Despre ra iune i pasiuni, el sus inea căț ș țsufletul este un câmp de luptă, pe care ra iuneați judecata se înfruntă cu pasiunile i poftele.ș ș

Ra iunea i pasiunea sunt cârmele i pânzeleț ș șsufletului care navighează mereu. Când pânzelei cârma se rup, se va naviga la întâmplare ori seș

va rămâne în impas pe mare. Ra iunea restrângețelanul, iar pasiunea lăsată liberă este ca o flacărăarzând până se mistuie. Ca urmare, sufletultrebuie să exalte ra iunea până la înăl imeaț țpasiunii i astfel va cânta, iar ra iunea săș țconducă pasiunea în a a fel încât aceasta dinșurmă să renască mereu din propria cenu ă.șRa iunea i pasiunea trebuie să aibă aceea iț ș șpre uire, pentru că dacă se dă mai multă aten ieț țuneia dintre ele, se va pierde dragostea ișîncrederea amândurora. Ca urmare, oameniitrebuie să se odihnească în ra iune i să se mi teț ș șîn pasiune.

Despre durere spune că, ea acoperă judecata.Durerea trebuie să fie cunoscută, precumsâmburele care se ascunde în interiorulfructului. Astfel, durerea nu va mai părea maipu in miraculoasă decât bucuria. Mare parte dințdurere este aleasă de noi, prin ea eul bolnav se


vindecă. Ca urmare, omul trebuie să spunăadevărul, să ierte i să se vindece, dacă reu e teș ș șsă i iubească.ș

Despre con tiin ă i învă ătură, Gibranș ț ș țgândea că nicicând nu trebuie spus că s-a aflatadevărul, ci că s-a aflat un adevăr. Apoi, omultrebuie să conducă cunoa terea i nicidecumș șcunoa terea pe el. Omul nu trebuie să caute înșadâncul con tiin ei, pentru că el este ca un oceanș țfără hotare i de nemăsurat. Omul trebuie sășdescopere doar ceea ce zace în zorii con tiin eiș țumane. Învă ătorul dăruie te de fapt nuț șîn elepciune, ci dragostea i credin a sa. Elț ș țaduce pe fiecare în pragul propriei sale min i,țfără să-i îndemne pe discipoli să intre în casaîn elepciunii sale. Nimeni nu poate dațîn elegerea sa, pentru că nu este a sa, ci poatețvorbi despre această în elegere. Fiecare dintrețnoi stăm singuri în Con tiin a Creatorului i caș ț șurmare fiecare dintre noi trebuie să rămânăsingur în con tiin a sa. Resursele suflete tiș ț ștrebuie căutate în credin ă i în sine însu i i nuț ș ș șîn afara lor.

Despre prietenie, Gibran spunea că prietenuleste răspunsul la exigen ele umane, pentru că lațel venim, ca i flămânzii, căutându-l ca pe oșoază de lini te. În prietenie toate a teptările seș șnasc în tăcere i se împart într-o bucurie mută.șCând ne despăr im de un prieten, nu trebuie sățne întristăm, pentru că ceea ce este el va fi maiclar, mai limpede, în absen a lui. În prieteniețtrebuie să căutăm adâncirea în spirit. Pentruprietenul nostru trebuie să fie tot ceea ce estemai bun, el nu trebuie căutat doar pentrupierdere de vreme, ci pentru a trăi cu adevăratclipele avute, pentru că rostul lui este de aumple exigen ele i nu vidul din noi. În prietenieț ștrebuie să domnească râsul i bucuriileșîmpărtă ite. În măruntele lucruri spuse întreșprieteni inima î i găse te prospe imea.ș ș ț

Despre timp, el spunea că este nesfâr it iș șnemăsurat, iar atemporalul din noi este con tientșde fără de timpul vie ii. Astfel, azi estețamintirea lui ieri, iar mâine va fi visul clipei defa ă. Puterea de a iubi este fără de margini înțtimp, iar timpul este asemenea iubirii,indivizibil i fără de măsură. De asemenea,șprezentul trebuie să îmbră i eze trecutul cuț șamintirea, iar viitorul cu năzuin a.ț

Despre bine i despre rău, Gibran spunea cășar putea vorbi despre bine, dar nu i despre rău,șpentru că răul este binele chinuit de propria–ifoame i propria–i sete. Astfel, când binele esteșhămesit de foame, el î i caută hrana i în celeș șmai întunecate hrube, iar când îi este sete seadapă i din apă moartă. Oamenii sunt buni cândșsunt una cu ei în i i, dar nici când nu sunt cu eiș șîn i i oamenii nu sunt răi, pentru că disputeleș șsunt doar dispute i nu răutate. Oamenii suntșbuni când dăruiesc din ei în i i, dar nu sunt răiș șcând încearcă să câ tige pentru ei în i i.ș ș șOamenii sunt buni când sunt treji în discursurileinute, dar nu sunt răi când picotesc. Oameniț

sunt buni când în mod ferm merg către scopulpropus, dar nu sunt răi când chioapătă, pentrușcă merg în continuare spre scopul propus, darchiopătând i mai încet, ceea ce nu contează.ș ș

Ca urmare, oamenii pot fi buni în multe feluri,dar nu sunt răi când nu pot fi buni. Numai că, launii bunătatea este ca un torent care seprăvăle te furtunos, iar la al ii ca un pârâia . Ceiș ț șbuni nu–i îndreaptă pe cei goi cu întrebarea„Unde î i sunt hainele?” i pe cei fără deț șacoperi cu întrebarea „Ce s-a întâmplat cu casașta ?”

Despre rugăciune, se arăta că oamenii seroagă în clipele de deznădejde i de nevoie, cuștoate că trebuie să o facă i în plinătatea bucurieiși în zilele îmbel ugate. Rugăciunea esteș ș

expansiunea firii omului în eterul mereu trăitorprin care este aruncat în spa iu întunericul din elți desfătarea de a răspândi zorii din sufletul său.ș

Dacă oamenii nu pot decât plânge când sufletulcheamă la rugăciune, atunci aceasta stare trebuiesă-i îmboldească până vor veni râzând la ea.Rugăciunea înal ă, pentru că astfel to i oameniiț țcare se roagă în acela i moment se întâlnesc înșvăzduh. Ace ti oamenii nu se pot întâlni altfel.șÎntâlnirea se bazează pe extaz i formează oșdulce comuniune. Nu se poate intra în aceastăcomuniune doar pentru a cere, pentru că nu seva primi nimic, iar Dumnezeu cunoa te toateșexigen ele umane, i nici pentru a se umili,ț șpentru că nimeni nu se va înăl a. Este suficientțsă intrăm în această comuniune nevăzută, darnimeni nu poate învă a pe oameni cum să sețroage, pentru că Dumnezeu nu ascultă vorbe,decât când doar El le pronun ă. Rugăciunile seț


află i trebuie să se afle în inima oamenilor i nuș șnumai pe buzele lor.

Despre frumuse e, spune că ea însă i esteț șcalea, dar i cea care ne îndrumă spre ea. Ea esteșesătoarea cuvintelor noastre. Frumuse ea nuț ț

trebuie confundată cu dorin ele umanețneîmplinite, pentru că ea este un extaz i nu oșdorin ă. Frumuse ea este inima înflăcărată iț ț șsufletul vrăjit, chipul pe care omul îl vede chiardacă închide ochii i cântecul auzit chiar dacă neșastupăm urechile. Frumuse ea este o grădinățînflorită sau un nor de îngeri care zboară. Eaeste via a care î i arată chipul ei sacru sauț șeternitatea care se contemplă într-o oglindă, iaroamenii sunt atât eternitatea, cât i oglinda.ș

Despre religie, Gibran arată că vorbe teșdecât despre religie, pentru că religia nu esteorice act sau orice reflec ie. Ea este uimire iț șsurpriză născute din suflet, în orice situa ie.țCredin a nu poate fi despăr ită de fapte sau deț țobliga iile umane zilnice. De asemenea, oameniițnu trebuie să î i poarte moralitatea doar ca pe oșhaină care se îmbracă doar de sărbători, pentrucă dacă a a va fi, mai bine ar trebui ca omul sășumble gol. Via a de zi cu zi este templul iț șreligia oamenilor, iar când se intră în via ațtrebuie să fie luată înăuntru întreaga fire umană,adică tot ceea ce s-a modelat pentru exigen elețori plăcerile personale. În adora ia religioasă,țomul nu se poate înăl a mai sus decât speran eleț țsale, dar nici coborî mai jos decât deznădejdilelui. Prin religie Îl cunoa tem pe Creator, iar dacășomul vrea să o facă nu trebuie să se apuce dedezlegat enigme, ci ar trebui să privească jurîmprejurul nostru i-L va vedea acolo, peșpământ, printre nori, căzând cu ploaia sau cufulgerele, în flori sau în natură în general.

Gibran vorbe te i despre moarte. Tainaș șmor ii se află în inima vie ii, iar pentru a vedeaț țspiritul mor ii trebuie să ne deschidem inimaț

spre trupul vie ii, pentru că via a i moartea suntț ț șdouă aspecte ale aceluia i fenomen, sunt tot una,șprecum fluviul i oceanul sau marea. Înșsperan ele umane se odihnesc cuno tin eleț ș țdespre via a de dincolo, iar inima visează lațprimăverile de acolo. În aceste vise stă de faptascunsă u a spre eternitatea sufletului. Frica deșmoarte este de fapt bucuria fiorului omului careîngenunchează în fa a regelui. Moartea seținstalează atunci când oamenii vor sorbi din râultăcerii, iar pământul va cere ceea ce îi trupesc înoameni.

Alături de aceste pilde, Gibran adaugă ișaltele câteva foarte expresive.

Astfel, el arăta că a scris toate cuvintele maisus comentate ca fiind ceea ce oamenii cunoscdin gândurile lor, iar cuvintele i gândurile suntșundele unei memorii pecetluite, care păstreazăamintirile din trecutul mai îndepărtat sau maiapropiat. Cunoa terea prin cuvinte este de faptșumbra cunoa terii fără cuvinte i mai ales aș șzilelor străvechi, când pământul nu tia nimicșdespre oameni i nici despre el însu i. Izvorulș șîn elepciunii se regăse te în în elepciuneaț ș țoamenilor de pretutindeni. Dar, mai importantădecât în elepciunea este spiritul de foc, carețcre te fără oprire în oameni din ei în i i, în timpș ș șce, aceea i oameni deplâng ve tejirea zilelor lor.ș șDe fapte, aceasta este via a în căutarea vie ii înț țcorpurile umane care se tem de moarte i deșmormânt. Când oamenii trec pe lângă cimitiretrebuie să vadă copiii lor, pe oamenii în i iș șdansând mână în mână.

„Această zi s-a sfâr it. Ea se închide pesteșnoi, precum nufărul peste propria-i mâine.

Ceea ce ni s-a dat aici, ve nic păstra-vom înșsuflet.

Iar dacă nu-i de ajuns, va trebui ca din nou săne adunăm i împreună mâinile noastre să leșîntindem spre Cel care-mparte.” (Kahlil Gibran)


ADMINISTRA IA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA ȚI ROLUL CONSILIULUI LEGISLATIVȘ

CĂTĂLIN CIORA*

ABSTRACT:In defining public administration, one must reveal the role and the place it has in the political, economic

and social context of the rule of law, based on the principle of separation of powers by determining itsgeneral borders and by stating the main concepts of the discipline and practice of the administration.

Public administration involves an activity having contingency with policy and focusing on the executivebranch of governance, differing from private administration and being preoccupied with law enforcement.

The Legislative Council is one of the main autonomous democratic authorities of the country beingaccording to the Constitution, an advisory expert body of the Parliament, which by its work stands for aquality filter in the process of drafting legislation. It can not be part of any legislative power either theexecutive, or of the judiciary.

Keywords: public administration, public authority, State, Legislative Council.

RÉSUMÉDéfinition de l’administration publique doit révéler le rôle et la place qu’il a dans le contexte politique,

économique et sociale de l’État de droit, sur la base du principe de la séparation des pouvoirs en ladétermination de ses frontières généraux et en énonçant les principaux concepts de la discipline et la pratiquede l’administration.

Administration publique implique une activité contingente avec la politique et concentrée sur la brancheexécutive du gouvernance, différant de l’administration privé et avec préoccupation pour l’application de laloi.

Le Conseil législatif est l’une des principales autorités autonomes démocratique du pays étant conformément à la Constitution, un organe consultatif d’experts de le Parlement, qui par son travailreprésente un filtre de qualité dans le processus de rédaction de lois. Le Conseil ne pouvez pas faire partie detout soit le pouvoir législatif de l’exécutif ou du judiciaire.

Mots-clés: l’administration publique, autorité publique, État, Conseil législatif

Revolu ia din decembrie 1989 a determinatțîn ara noastră o reorganizare a sistemuluițautorită ilor publice, pe baza principiuluițsepara iei puterilor în stat, cel al autonomieițlocale i descentralizării serviciilor publice,șavându-se în vedere experien a na ională dinț țperioada interbelică, dar i cea a statelor cușdemocra ii consacrate. Acest proces de profundețreforme structurale a implicat conceperea unuicadrul legislativ adecvat, care să asigureposibilitatea schimbărilor institu ionale, prințtrecerea de la sistemul centralizat de dinainte de1989 la un sistem nou, bazat pe principiilestatului de drept.*

Printre primele probleme care s-au ivit s-anumărat cea a definirii organizării sistemice astatului. Sub aspect formal, trebuia să sestabilească modul de organizare al celor treiputeri statale (legislativă, executivă ișjudecătorească), stabilindu-se autorită ile care lețexercită i, în acela i timp, să se eviden iezeș ș țraporturile i rela iile dintre aceste autorită iș ț ț 1.

* Prof. univ. dr.

De i Constitu ia din 1991ș ț 2 nu consacra în modexplicit principiul separa iei puterilor în stat,țtotu i prin modalitatea de prezentare așsistemului autorită ilor publice, ea are meritulțincontestabil de a fi creat cele trei sisteme deautorită i prin care se exercită puterea statală.ț

A adar, autorită ile publice alcătuiesc înș țstatul de drept un subsistem, pe criteriulsepara iei celor trei puteri, legislativă, executivăți judecătorească, cărora le corespund treiș

categorii de autorită i publice.țAutorită ile publice sunt formeț

institu ionalizate prin care puterea statală estețexercitată i care pot fi împăr ite având înș țvedere principiul separa iei puterilor în stat.țAstfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (4) dinConstitu ia Românie, republicată, statul esteț1 A se vedea Antonie Iorgovan, Tratat de dreptadministrativ, Editura Nemira, Bucure ti, 1996, vol. II,șpp. 340-342.2 Publicată în M. Of., I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.Principiul separa iei i echilibrului celor trei puteri stataleț șeste consacrat expres în art. 1 alin. (4) din Constitu iațRomâniei, republicată în M. Of., I, nr. 767 din 31octombrie 2003.


organizat potrivit principiului separa iei iț șechilibrului celor trei puteri existente în cadruldemocra iei constitu ionale: cea legislativă, ceaț țexecutivă i cea judecătorească. Fiecăreia dintreșcele trei puteri îi corespund anumite autorită ițpublice, alături de care coexistă i alte autorită iș ți institu ii publice care nu sunt subsumate uneiaș ț

dintre puteri, ci care sunt autonome.În mod tradi ional, Parlamentul reprezintăț

singura autoritate publică care face parte dinputerea legiuitoare, aspect consacrat i prin art.ș61 alin. (1) din Constitu ia României,țrepublicată, care stabile te că Parlamentul esteșorganul reprezentativ suprem al poporuluiromân i unica autoritate legiuitoare a ării. ș ț

În România puterea executivă (sauadministrativă) are o conducere bicefală, fiindreprezentată de Pre edinte i Guvern, iar putereaș șjudecătorească este reprezentată de autorită ilețjudecătore ti, respectiv instan ele judecătore ti,ș ț șMinisterul public i Consiliul Superior alșMagistraturii.

Termenul de structură provine din latină de latermenii structura, struere care înseamnă aconstrui, a clădi. Astfel, prin structură seîn elege atât o anumită modalitate de alcătuire,țde ordonare, de construc ie, de organizare ațelementelor unui sistem în procesul realizăriifunc iilor sistemului respectiv, cât i rela iile ceț ș țse stabilesc între acestea.

În practică au fost formulate numeroasetipuri de structuri în care se poate organiza unsistem, dintre care amintim:

- structura lineară (ierahică), care asigură înprincipal unitatea (coeren ă) în conducere;ț

- structura func ională care determiț năpluralitatea conducerii;

- structura mixtă (ierarhicfunc ioț nală), careîmbină două tipuri de structuri i este maișrăspândită în realitatea practicii administrative ișeconomico-sociale.

Delimitări i considera ii terminologiceș țEtimologic, termenul de administra ieț 3 provine

ca i etimologie de la cuvântul de origine latinăș„administer”, care este format din prepozi iaț

3 Pentru considera ii asupra conceptului de administra ie aț țse vedea pe larg Ioan Vida, Ioana Cristina Vida,Puterea executivă i administra ia publicăș ț , Edi ia a II-a,țEditura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012, p.5 i urm.ș

„ad” - care se traduce prin „la”, „către” i careșarată direc ia, sensul - i „minister”, cuț șsemnifica ia „servitor”, „îngrijitor”, „ajutător”.țDin aceste traduceri, cuvântul „administer” neapare într-un dublu în eles, având o semnifica ieț țdirectă: „ajutor al cuiva”, „executant”,„slujitor”, i o semnifica ie figurativă deș ț„unealtă”, „instrument”4. Verbul „administro”înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce sau adirija.

Conform dic ionarul explicativ al limbiițromâne, prin verbului „a administra” se în elegeța conduce, a cârmui, a gospodări oîntreprindere, institu ie etc., iar prinț„administra ie” se în elege totalitatea organelorț țadministrative ale unui stat5.

În limbajul curent termenul „administra ie”țeste utilizat în mai multe sensuri, reprezentânddupă caz:

- con inutul principal al uneia dintre cele treițputeri statale, puterea executivă;

- compartimentul func ional (direc ie,ț țdepartament, sec ie, etc.) dintr-o întreprinderețsau institu ie, însărcinat cu administrareațacesteia;

- sistemul de autorită i publice carețînfăptuiesc puterea executivă;

- conducerea unui operator economic sau aunei institu ii, etc. ț

În doctrina de drept public, administra-ia, în sensul cel mai larg, a fost definită ca „oț

activitate ce constă într-o presta ie a unei perț -soane sau a unui grup de persoane în folosulaltora, fa ă de care prestatorul activită ii se aflăț țîn anumite raporturi juridice i căruia beneficiaș -rul presta iei îi pune la dispozi ie mijloacele maț ț -teriale i financiare necesare”ș 6.

Dintre multiplele sensuri ale termenului deadministra ie, preocupările teoretice s-au axat înțprincipal pe clarificarea no iunii de administraț -ie publică, luată ca formă de exercitare a puteriiț

executive în stat, mai ales datorită importan eițpe care o reprezintă cunoa terea exactă a acesteișactivită i în intimitate; a modului în care trebuieț

4 A se vedea Gheorghe Gu uț , Dic ionar latin-românț ,Editura tiin ifică i Enciclopedică, Bucure ti 1983, p. 38.Ș ț ș ș5Dic ionarul explicativ al limbii româneț , EdituraAcademiei R.S.R., Bucure ti, 1975.ș6 A se vedea Dana Apostol Tofan, Drept administrativ,Vol.I, Edi ia 2, Editura C.H. Beck, Bucure ti, 2008, p.15.ț ș


să fie organizată realizarea ei în practică, mo-ment esen ial, de care depinde în mare măsurățînfăptuirea rolului statului în organizarea i conș -ducerea societă iiț 7, 8.

Administra ia publică este o categorie atât dețabstractă i variată, încât poate fi descrisă în terș -meni diferi i. Totu i, o definire a administra ieiț ș țpublice este necesară. Pentru aceasta, se impu-ne, în primul rând, să se stabilească care suntgrani ele acesteia i să fie exprimate principaleleț școncepte ale disciplinei i practicii administra iș ț -ei publice. De asemenea, în al doilea rând, defi-nirea administra iei publice ajută la încadrareațacestui domeniu într-un larg context politic, eco-nomic i social. În fine, în al treilea rând, luareașîn considerare a defini iilor majore ale adminisț -tra iei publice relevă faptul că există trei aborț -dări distincte pentru acest domeniu. Din acestpunct de vedere este de men ionat că de-a lunț -gul anilor s-a manifestat tendin a teoreticienilorți practicienilor de a accentua una sau alta dinș

aceste abordări, fiecare abordare tinzând să reli-efeze diferite valori, diferite moduri de organi-zare, diferite metode de dezvoltare informa ioț -nală i puncte de vedere.ș

Definirea administra iei publice trebuie sățreleve locul i rolul acesteia în contextul politic,șeconomic i social al statului de drept, bazat peșprincipiul separa iei puterilor în stat, prințdeterminarea grani elor generale ale acesteia iț șenun area principalelor concepte ale disciplineiți practicii administra iei.ș ț

Doar din diversitatea defini iilor de mai susțputem desprinde un element de netăgăduit aladministra iei publice, i anume cel alț școmplexită ii acesteia. Activitatea dețadministrare publică este o activitateneîntreruptă, care trebuie să func ionezețpermanent, fără a face distinc ie între orelețdintr-o zi sau zilele săptămânii.

Potrivit prof. Traian Herseni, ac iuneațadministrativă, „nu constituie un scop în sine, eatrebuie să servească realită ile sociale în ve nicăț șmi care. Nici oamenii nu sunt pretutindeniș7 A se vedea Paul Negulescu, Tratat de dreptadministrativ, vol. I, Institutul de arte grafice, EdituraMarvan, Bucure ti, 1934.ș8 A se vedea Charles Debbasch, Fonction administrativeet missions de l’administration, în lucrarea Scienceadministrative, Administration publique, Paris, LibrairieDalloz, 1975.

identici. De aceea, a administra nu înseamnăoriunde acela i lucru. Ceea ce este valabil într-oșară, nu este valabil pentru orice ară”ț ț 9.

Într-o altă abordare, Henry Fayol în lucrarea„Administra ia industrială i generală”ț șconsidera că „a administra” înseamnă aplanifica, a organiza, a comunica, a coordona ișa controla. Altfel spus, autorul a prefiguratfunc iile managementului în lucrarea sa dețreferin ă pentru managementul tiin ificț ș țromânesc.

În ceea ce prive te conceptul deșadministra ie, în opinia prof. Jean Riveroțconceptul de administra ie are în limbajul curentțdouă sensuri, respectiv o activitate - aceea de aadministra, altfel spus, de a gira o afacere, iar pede altă parte, desemnează organele (structurile)care exercită această activitate, primul fiindsensul material, iar cel de-al doilea, fiind sensulorganic10.

De asemenea, profesorul André de Laubaderedefine te administra ia ca fiind „ansamblul deș țautorită i, agen i i organisme, însărcinate, subț ț șimpulsul puterii politice, de a asigura multipleinterven ii ale statului modern”ț 11. Autorulconsideră că pentru a eviden ia con inutul iț ț șsfera administra iei publice, trebuie realizată oțdelimitare a administra iei fa ă de activitateaț țlegislativă i activitatea juridică, dar i fa ă deș ș țadministra ia specifică particularilor, persoanețfizice i/sau juridice. ș

Astfel, dacă raporturile particularilor sefundamentează pe egalitatea juridică a păr ilor,țadministra ia publică, care este chemată sățrăspundă i să satisfacă interesul general, nu seșpoate situa pe picior de egalitate cu particularii.În acest fel, se ajunge la no iunea de puterețpublică care semnifică un ansamblu deprerogative acordate administra iei publicețpentru a face să prevaleze interesul general,atunci când acesta este în conflict cu interesulparticular12.

9 A se vedea Traian Herseni, Sociologie i administra ieș ț ,în „Buletinul Afacerilor Interne”, nr. 3/1942, Bucure ti,șpp. 469-476.10 A se vedea Jean Rivero, Droit administratif, 2-émeédition, Dalloz, Paris, 1967, p. 11.11 A se vedea André de Laubadere, Traité de droitadministratif, 6-éme édition, vol. I, Paris, L.G.D.J., 1973,p.11 12 Idem, p. 14.


Opiniile autorilor germani s-au încadrat i eleșîn curentul de gândire care a promovat separa iațputerilor statale în legislativă, judecătorească ișexecutivă13. i în Germania no iunea iȘ ț șcuprinsul „administra iei publice” sunt definitețîn func ie de principiului separa iei i respectiv,ț ț șde principiul colaborării între cele trei puteristatale. În acest sens men ionăm opinia luițJellinek care define te administra ia ca fiindș ț„activitatea statului sau a tuturor titularilor deputere publică, care nu este legiferare i nicișjusti ie.”ț 14

În ceea ce prive te con inutul i sfera no iuniiș ț ș țde administra ie publică, prof. E. Forsthoffțrelevă că administra ia se ocupă de propriile salețafaceri i, în principiu, din propria sa ini iativă.ș ț 15

Fa ă de justi ie, a cărei datorie este aceea de aț țface aplicarea dreptului în cazuri determinate,datoria administra iei este aceea de a modelațsocietatea în cadrul legilor i pe baza dreptului.șÎn felul acesta, administra ia apare ca o func ieț țactivă a statului, care are un caracter tehnicdeosebit de caracterul politic al legislativului„administra ia nu se justifică numai ca aparatțexecutiv al unui sistem politic, dar i ca unșgirant al serviciilor publice esen iale ale vie iiț țcotidiene.”16

În doctrina românească, în legătură cusemnifica ia i corela ia dintre no iunile deț ș ț ț„putere executivă”, „autoritate administrativă”,„administra ie de stat sau publică”, prof. IoanțMuraru consideră că toate aceste sintagmeexprimă acela i lucru, i anume func ia iș ș ț șorganele (autorită ile) care implică executareațlegilor, opinie pe care o apreciem ca fiind pedeplin justificată17.

Considerăm că între aceste no iuni nu sețpoate pune semnul egalită ii, raliindu-ne opinieițconform „administra ia publică nu mai este oțcomponentă a puterii executive, ci un corp

13 A se vedea Ernst Forsthoff, Traité de droit allemand(traduit de l’allemand par Michele Fromont),Etablissement Emile Bruylant, Bruxelles, 1969.14 A se vedea Antonie Iorgovan, Drept administrativ,Editura „Hercules”, Bucure ti, 1993, vol. I, p. 28.ș15 A se vedea Ernst Forsthoff, Traité de droit .. op cit, pp.41-42.16 Idem, p. 55.17 A se vedea Ioan Muraru, Drept constitu ional iț șinstitu ii politiceț , Editura Naturismul, Bucure ti, 1992, p.ș137

profesional destinat realizării permanente aserviciilor i ordinii publice, a ezat subș șautoritatea puterii executive, în special aGuvernului”18. De asemenea, într-o altă opinie19,se consideră că între cele no iuni dețadministra ie publică i putere executivă nu seț șpoate pune semnul egalită ii, prima având oțsferă mai largă decât cea de a doua.

În doctrină no iunea de ț administra ie publicăța fost definită ca acea categorie a autorită ilor dețstat constituită în temeiul aceleia i func iiș ț(forme) fundamentale de activitate, pe care oînfăptuiesc i prin care se realizează, în modșspecific, puterea publică20.

Administra ia publică a mai fost definită caț„acea activitate ce constă în polarizarea teoriilori proceselor manageriale, politice i juridice, înș ș

vederea realizării mandatelor guvernăriilegislative, executive i judecătore ti, pentru aș șasigura reglementările i serviciile pentrușsocietate în ansamblu, cât i pentru segmenteleșacesteia”21.

Din toate acestea se poate trage concluzia cătoate defini iile prezentate sunt de ajutor pentruțcă administra ia publică implică activitate, arețcontingen ă cu politica, tinde să fie concentratățîn ramura executivă a guvernării, diferă deadministra ia privată i este preocupată deț șaplicarea legii.

În elegând prin administra ie publică aceaț țactivitate care constă în principal în organizareai asigurarea executării, dar i în executareaș ș

nemijlocită a prevederilor Constitu iei, alețtuturor actelor normative i ale celorlalte acteșjuridice emise de autorită ile statului de drept,țactivitate realizată de către autorită ilețadministra iei publice, desprindem pe de o partețpozi ia administra iei publice în cadrulț țdiferitelor activită i ale autorită ilor statale sauț țale colectivită ilor locale, iar, pe de altă parte,ț

18 Pentru detalii privind administra ia publică i structuraț șacesteia a se vedea pe larg Ioan Vida, Ioana CristinaVida, Puterea executivă ..op. cit., p.214 i urm. ș19 A se vedea Mircea Preda, Autorită ile administra ieiț țpublice. Sistemul constitu ional românț , Editura LuminaLex, Bucure ti, 1999, pp. 32-33. ș20 A se vedea Ioan Santai, Drept administrativ i tiin aș ș țadministra ieiț , vol. I, Editura Risoprint, 2002, p. 4. 21 A se vedea Ioan Alexandru, Administra ia publică –țTeorii, realită i, perspectiveț , edi ia a-IV-a, Editura LuminațLex, 2007, p. 67.


descifrăm cele două elemente componenteesen iale i indispensabile ale administra ieiț ș țpublice, i anume elementul structural-organic iș șelementul func ionalț 22.

Independent de această diversitate de opinii,în doctrină23 se consideră, în conformitate cuprincipiile Constitu iei României, că no iuneaț ț deadministra ieț publică are un dublu sens, astfel:

- un sens formal-organic, care prive teșorganizarea sa, în principal pe criteriul teritorial,i care îi corespunde o structură ierarhică; ș

- un sens material-func ional, care vizeazățansamblul activită ilor juridice i materialeț șaflate în responsabilitatea autorită ilor publicețcare au ca scop satisfacerea interesului generali căruia îi corespunde structura func ională.ș ț

A adar, întregul sistem al administra ieiș țpublice este amenajat sub forma unei structurimixte, ierarhic-func ionale.ț

În primul sens, prin administra ie publică sețîn elege „ansamblul mecanismelor (organe,țautorită i publice, institu ii i unită i publice),ț ț ș țcare pe baza i în executarea legii realizează oșactivitate cu un anumit specific bine conturat”24.

În aceea i accep iune, administra ia publicăș ț țeste definită ca fiind un sistem de autorită ițpublice „chemate să execute legea sau, înlimitele legii să presteze servicii publice, uzândîn acest scop de prerogativele specifice puteriipublice”25.

Concepută i organizată sistemic,șadministra ia publică este alcătuită dintr-o seriețde elemente componente fiecare având ostructură i atribu ii precis determinate prinș ț„lege”, între ele stabilindu-se o gamă variată derela ii (colaborare, subordonare, cooperare). ț

Astfel, criteriul teritorial, adică organizarea ișîmpăr irea administrativ-teritorială, este cel carețstă la baza împăr irii autorită ilor administra ieiț ț țpublice în autorită i ale administra iei centrale iț ț șautorită i ale administra iei locale, după razaț țteritorială în care poate ac iona autoritateațpublică respectivă. Se consideră că autorită ileț22 A se vedea Antonie Iorgovan, Drept administrativ....op cit., pp.1-3, 80-83.23 A se vedea Emanuel Albu, Administra ia ministerialățîn România, Editura Al Beck, Bucure ti, 2004, p. 9. ș24 A se vedea Rodica Narcisa Petrescu, Dreptadministrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, p. 19. 25 A se vedea Antonie Iorgovan, op. cit., vol. II, 1996, p.340.

administra iei publice centrale ac ionează înț ținteresul întregii colectivită i umane existente înțsistemul social global, deci la nivelul statului,iar autorită ile administra iei publice locale au înț țvedere solu ionarea intereselor colectivită ilorț țlocale, deci într-o anumită parte a teritoriului,interese care, bineîn eles, sunt armonizate cuținteresele generale.

Orice organizare administrativ-teritorială aremenirea de a asigura cre terea eficien eiș țactivită ii autorită ilor publice, sporireaț țini iativei i operativită ii acestora în serviciulț ș țpublic, îmbunătă irea legăturilor dintrețautorită ile centrale i locale, în special cuț șunită ile de bază, asigurarea unui control maițeficient i a unui sprijin mai competentșunită ilor administrativ-teritorialeț 26.

Perfec ionarea structuriițadministrativ-teritoriale reprezintă o pârghieimportantă pentru realizarea optimă a func iilorțadministra iei publice în statul de drept,țgarantând accesul i participarea popula iei laș țactivitatea autorită ilor publice, în vedereațra ionalizării i simplificării aparatuluiț șbirocratic, asigurându-se astfel o cât mai bunărealizare a dreptului la o bună administrare. Înprezent există 41 de jude e i capitala, ca unitateț șadministrativ-teritorială distinctă, care esteîmpăr ită în ase sectoare.ț ș

În cel de-al doilea sens (material-func ional),ț„prin administra ie publică se în elegeț țactivitatea de organizare a executării i deșexecutare în concret a legilor, în principal decătre păr ile care compun acest mecanism,țurmărindu-se satisfacerea interesului generalprin asigurarea bunei func ionări a serviciilorțpublice i prin executarea unor presta ii cătreș țparticulari”.27

Pe baza criteriului func ional (al competen eiț țmateriale) putem clasifica autorită ilorțadministra iei publice în autorită i cuț țcompeten ă generală i autorită i cu competen ăț ș ț țde specialitate.

Structura func ională a sistemuluițautorită ilor administra iei publice are oț țînsemnătate deosebită, deoarece, în mare

26 A se vedea Vasile Pătulea, Coordonatele juridice deevolu ie a institu iei descentralizării administrativeț ț , înrevista Dreptul nr.9/1991;27 A se vedea Rodica Narcisa Petrescu, op. cit., p. 20.


măsură, de modul cum este organizată aceastăstructură depinde eficien a i eficacitateaț șactivită ii acestora. În acest sens men ionăm unț țsingur exemplu, cel al stabilirii număruluioptim, cât mai apropiat de nevoile reale, deministere i organe centrale de specialitate aleșadministra iei publice, cunoscut fiind faptul cățatât un număr prea mic, cât i un număr preașmare de ministere poate crea dificultă i înțcapacitatea de administrare a autorită ilorțadministra iei publice.ț

Prin organ al administra iei publice sețîn elege „acea structură organiza ională care,ț țpotrivit Constitu iei i legii, are personalitate deț șdrept public i ac ionează, din oficiu, pentruș țexecutarea legii sau prestarea de serviciipublice, în limitele legii, sub controlul, directsau indirect al Parlamentului”28.

Analiza criteriilor de construire a structuriloradministra iei publice, împreună cu dispozi iileț țconstitu ionale, ne conduc la următoareațîmpăr ire a sistemului autorită ilor administra ieiț ț țpublice (pe baza criteriul teritorial):

- autorită i centrale, când competen a lor seț țîntinde asupra întregului teritoriu al ării;ț

- autorită i teritoriale, când competen a lor seț țîntinde asupra unei păr i din teritoriul na ional;ț ț

- autorită i locale, când competen a lor seț țîntinde asupra unei unită ițadministrativ-teritoriale (jude , ora , comună);ț ș

Sistemul de autorită i care alcătuiesc adț -ministra ia publicăț

Potrivit acestor determinări conceptuale i înșconformitate cu dispozi iile Constitu iei,ț țadministra ia publică este formată dintr-unțsistem de autorită i care are următoareațstructură:

I. Administra ia de stat centrală formatățdin următoarele categorii de autorită i: ț

a) organele supreme ale administra ieițpublice, respectiv Pre edintele României iș șGuvernul, corespunzător existen ei unuițexecutiv bicefal;

- Pre edinteleș României care îndepline te înșmod incontestabil atribu ii de naturățadministrativă, fiind considerat autoritate aadministra iei publice i unul din efiiț ș ș28 A se vedea Antonie Iorgovan, op. cit., vol. II, 1996, p.342.

executivului, alături de Guvern. Dintreatribu iile sale constitu ionale enumerămț țurmătoarele: desemnarea candidatului pentrufunc ia de prim-ministru i numirea Guvernului,ț șpe baza votului de încredere acordat deParlament – art. 85 alin. (1), poate consultaGuvernul cu privire la problemele urgente i deșimportan ă deosebită - art. 86, poate lua parte lațedin ele Guvernului în care se dezbat problemeș ț

de interes na ional privind politica internă iț șexternă, apărarea ării i asigurarea ordiniiț șpublice - art. 87 alin. (1), încheie tratateinterna ionale ce au fost, în prealabil, negociatețde Guvern supunându-le spre ratificareParlamentului - art. 91 alin. (l), aprobă, lapropunerea Guvernului, înfiin area, desfiin areaț țsau schimbarea rangului misiunilor diplomatice- art. 91 alin. (2), este comandantul for elorțarmate i îndepline te func ia de pre edinte alș ș ț șConsiliului Suprem de Apărare a ării - art.92Țalin. (1) etc.

- Guvernul României - este ef alșexecutivului împreună cu Pre edinteleșRomâniei, rol atribuit de art. 102 dinConstitu ie, potrivit căruia „asigură realizareațpoliticii interne i externe a ării i exercităș ț șconducerea generală a administra iei publice,țconsfin it care rezultă i din art. 11 lit.a) al Legiiț șnr. 90/2001 privind organizarea i func ionareaș țGuvernului României i a ministerelor. ș

Este evident că între cei doi capi aiexecutivului, respectiv între Pre edinteleșRomâniei i Guvern, nu există raporturi deșsubordonare, ci raporturi de colaborare.

b) organele centrale de specialitate, respec-tiv:

● ministerele iș alte organe subordonateGuvernului.

● institu iile bugetare, regiile autonome iț șsocietă ile comerciale subordonate organic sau,țdupă caz, func ional ministerelor i celorlalteț șorgane centrale autonome

În conformitate cu dispozi iile art. 116 alin.ț(1) din Constitu ie, precum i al 35 din Legea nr.ț ș90/200129 ministerele se organizează ișfunc ionează numai în subordinea Guvernului.ț

Alte organe de specialitate se pot organiza însubordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca29 Publicată în M. Of., I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cumodificările i completările ulterioare.ș


autorită i administrative autonome.ț Dintre autorită ile administrative amintim:ț

Avocatul Poporului, Consiliul Suprem deApărare a ării, Serviciul Român de Informa ii,Ț țConsiliul Legislativ, Curtea de Conturi,Consiliul Concuren ei etc. ț

Acestea nu se află în raporturi desubordonare fa ă de Guvernul României sau fa ăț țde altă autoritate publică, autonomia excluzândorice formă de subordonare, neavând organeierarhic superioare.

II. Administra ia de stat din teritoriu,țformată din:

a) prefec i, care potrivit art. 123 alin. (2) dințConstitu ie i art.1 alin.1 din Legea nr.ț ș340/2004 privind prefectul i institu iaș țprefectului30 sunt reprezentan ii Guvernului pețplan local;

b) serviciile deconcentrate ale ministerelor ișale celorlalte organe centrale din unită ilețadministrativ-teritoriale, organizate ca direc iițgenerale, inspectorate, oficii, etc.

III. Administra ia publică localățautonomă formată din:

a) consiliile locale; b) primari; c) consiliile jude ene; țd) institu iile i serviciile publice,ț ș

regiile autonome i societă ile comerciale aflateș țsub autoritatea consiliilor locale i jude ene.ș ț

Din punct de vedere al competen ei materialeț(criteriul func ional), sistemul autorită ilorț țadministra iei publice poate fi structurat în:ț

- autorită i cu competen ă generală, careț țexercită puterea executivă, administra ia publicățîn orice domeniu de activitate: Guvernul,consiliile locale i primăriiș

- autorită i ale administra iei publice deț țspecialitate, care realizează administra iațpublică într-o anumită ramură sau domeniu deactivitate: ministerele i celelalte organeșcentrale de specialitate ale administra iei publicețsubordonate Guvernului sau autonome, precumi serviciile publice descentralizate ale acestora,ș

din teritoriu.

Rolul Consiliului Legislativ în cadrul ad-

30 Publicată în M. Of., I, nr. 658 din 21 iulie 2004, cumodificările i completările ulterioare. ș

ministra iei publiceț 31

Consiliul Legislativ reprezintă una dintreprincipalele autorită i democratice autonome alețării, fiind, conform prevederilor art. 79 alin. (1)ț

din Constitu ie, organ consultativ de specialitatețal Parlamentului, care prin activitatea saconstituie un filtru de calitate în procesul deelaborare a proiectelor de acte normative.Consiliul Legislativ trebuie să analizeze, în fazade concep ie, anterior adoptării, concordan aț țproiectelor de acte normative i a normelorșjuridice prevăzute în acestea cu principiileConstitu iei i cele ale statului de dreptț ș 32.

Scopul principal al Consiliului Legislativconstă în avizarea proiectelor de acte normativeîn vederea sistematizării, unificării ișcoordonării întregii legisla ii, totodată inând iț ț șeviden a oficială a legisla iei României. ț ț

În activitatea sa, Consiliul Legislativanalizează reglementările propuse atât din punctde vedere al legalită ii solu iilor preconizate, câtț ți al tehnicii legislative, iar potrivit art. 2 alin.ș

(2) din Legea nr. 73/1993, republicată, institu iațprezintă în fiecare an Parlamentului un raportasupra activită ii desfă urate. ț ș

Autorită ile care au caracter autonomțprezintă câteva caracteristici specifice. Astfel,principala caracteristică este reprezentată defaptul că ele nu se află în subordinea Guvernuluisau a unei alte autorită i publice, autonomiațexcluzând orice formă de subordonare, neavândorgane ierarhic superioare. Altă caracteristicăeste reprezentată de faptul că autorită ilețcentrale autonome sunt organe specializateîntr-un anumit domeniu: Consiliul Legislativ,Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Agen iațNa ională de Integritate, Consiliul Suprem dețApărare a ării, etc.Ț

De asemenea, autorită ile administrativețcentrale autonome au un statut specific care ledeosebe te de ministere prin faptul că modul lorșde înfiin are este stabilit fie prin Constitu ieț ț

31 Pentru detalii suplimentare a se vedea Cătălin IonCiora, Consiliul Legislativ i rolul său în procesul buneișadministrări - teză de doctorat, S.N.S.P.A, 2012, pp.40-51.32 Despre rolul i atribu iile Consiliului Legislativ potrivitș țprevederilor art. 79 din Constitu ia României, republicată,ța se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Constitutional Lawin Romania, Editura Wolters Kluwer, Bucure ti, 2012, p.ș69


(Consiliul Legislativ, Curtea de Conturi,Avocatul Poporului, Consiliul Suprem deApărare a ării, Consiliul Economic i Social),Ț șfie prin lege organică (Consiliul Concuren ei,țConsiliul Na ional al Audiovizualului, Comisiațde Supraveghere a Asigurărilor, etc).

De obicei, aceste autorită i trebuie sățîntocmească anual un raport de activitate carese dezbate în Parlament, iar conducerea lor esteasigurată de persoane desemnate în func ie dețcătre forul legislativ al ării, având astfel „oțanumită dependen ă numai fa ă deț țParlament”33.

D-nul Vasile Stănescu încadra ConsiliulLegislativ în categoria institu iilor publice cu rolțde contrapondere i control al puterii. Astfel,șconstituit în sistem, „controlul exercitat asupraputerii publice de către însă i puterea, prinșintermediul propriilor institu ii publicețspecializate, are ca scop realizarea uneiconexiuni inverse între de inătorii temporari aițputerii i cei fără putere, oferind informa iiș țimportante, în special cu privire la actele saufaptele autorită ilor administra iei publice, laț țlegalitatea i eficien a măsurilor luate deș țstructurile cu putere decizională. ...Este oobliga ie asumată con tient într-un stat de dreptț și într-o democra ie reprezentativ, dublată deș ț

riscul monopolului decizional, justificată ișgenerată de avantajele incontestabile alecontractului social care trebuie reevaluat, pentrua nu fi redus la o simplă fic iune ce justificățdecizia politică34”.

33 A se vedea Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu,Constitu ia României – Comentariu pe articoleț , EdituraC.H. Beck, 2008, p. 1124.34 A se vedea Vasile Stănescu, Spa iul public gestionareți comunicareș ..., Editura Universul Juridic, Bucure ti,ș

2012, p. 146.

Acest tip de control exercitat de institu iițpublice asupra actelor de guvernare publică esterealizat în scopul garantării legalită ii,țnecesită ii, eficien ei i oportunită ii ac iunilorț ț ș ț țputerii politice.

Pentru a-i asigura independen a politică,țobiectivitatea i impar ialitatea Consiliuluiș țLegislativ, legea de organizare i func ionare aș țacestei institu ii, care are o specializare juridică,țprevede că personalul său nu poate desfă urașactivită i politice i nici să îndeplinească alteț șfunc ii, cu excep ia func iilor didactice înț ț țînvă ământul superior juridic. Totodată, avizul pețcare Consiliul Legislativ îl emite în desfă urareașactivită ii sale nu poate cuprinde considera ii cuț țcaracter politic. În acest context precizăm căpotrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 73/1993,republicată, pre edintele Consiliului Legislative,șeste ordonator principal de credite.

Independen a politică a Consiliului Legislativțse asigură i prin faptul că această institu ie esteș țun organ consultativ de specialitate alParlamentului i nu al Executivului, în acest dinșurmă caz, neputându-se asigura o desprinderereală fa ă de factorul politic care ar influen a înț țmod negativ activitatea i rolul pe care trebuieșsă le îndeplinească Consiliul Legislativ, ferit deorice fel de conota ii politice. Astfel, conformțaprecierii noastre, Consiliul Legislativ nu poateface parte nici din puterea legislativă, nici dincea executivă, ca să nu mai vorbim de putereajudecătorească, fiind o autoritate administrativăautonomă aflată sub autoritatea Parlamentului.


IMIGRA IA I INTEGRAREA IMIGRAN ILOR ÎN CONTEXTULȚ Ș ȚINTERNA IONAL ACTUALȚ

ALEXANDRA BUCUR*

ABSTRACT:The article presents a current issue in the European Union, the immigrants and their integration into the community, while respecting human rights. Traumas suffered by civilians after military conflicts irreparably marks their evolution.

Public policy instruments adopted by the authorities should allow immigrants to participate actively incommunity life, to promote their rights and combat discrimination and, on the other hand, immigrants mustaccept and respect the identity and values of the EU and of the host states.

Keywords: migrant, integration, human rights, European Union

RÉSUMÉL’article présente une question d’actualité dans l’Union européenne, les immigrants et leur intégration dans la communauté, tout en respectant les droits de l’homme. Les traumatismes subis par les civils après les conflits militaires marque irrémédiablement leur évolution.

Les instruments de politique publique adoptés par les autorités devraient permettre aux immigrants departiciper activement à la vie communautaire, de promouvoir leurs droits et combattre la discrimination et,d’autre part, les immigrants doivent accepter et respecter l’identité et les valeurs de l’UE et des paysd’accueil.

Mots-clés: migrants, l’intégration, les droits de l’homme, l’Union européenne

*1. Drepturile omului în Europa s-au afirmatprogresiv, dar de o manieră atât de viguroasă,încât importan a lor este de acum considerabilă,țiar influen a lor, dincolo chiar de hotarelețeuropene, incontestabilă.1

De i sistemele din Europa în ceea ce prive teș șdrepturile omului sunt destul de evoluate,schimbările actuale, mai ales în contextulexodului imigran ilor, aduc în prim planțmecanismele de protec ie a drepturilorțfundamentale.

Importan a dialogului este evidentă, fiindțcrucial să fie aduse răspunsuri echilibrate ișeficace consecin elor ce decurg din globalizare,țdin dezvoltarea fluxurilor migratoare, precum ișconflictelor de ordin cultural si uneori religios.2

Complexitatea societă ii actuale impunețpolitici publice care integrează principiulegalită ii i nediscriminării i perpetueazăț ș șechitatea.

Politicile europene de imigra ie i implicitț șcele care vizează integrarea străinilor însocietă ile statelor membre sunt direct conectatețcu ideea de securitate, control al migra iei legaleți prevenire i combatere a imigra iei ilegale. Înș ș ț

acest context, în plan intern, fiecare ară î i vaț șgăsi propriul echilibru i răspuns specificș

* Cercet. t.ș1 A se vedea Jean François Renucci, Tratat de drepteuropean al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009, p.4.2 Idem ,p. 75.

referitor la problematica imigra iei i integrăriiț șstrăinilor, între securitate i drepturile omului,șîntre interesele sale economice i demografice iș șrespectarea demnită ii umane.ț 3

Ideologiile au efect asupra realită ii, suntțtransformate în măsuri legale i institu ionale,ș ț 4

iar acestea trebuie să includă un mesaj de debut:schimbarea de mentalitate.

Privit în ansamblul său, fenomenul imigra ieițcapătă în prezent o serie de dimensiuni, fărăprecedent, de natură socială, economică ,politică si juridică.

Conflictele armate din Siria i din teritoriileșvecine au evoluat în intensitate generând ceamai mare catastrofă umanitară de la al doilearăzboi mondial.5

Primul semestru al anului 2015 a însemnat,sub aspectul migra iei iregulareț 6 la frontierele

3 A se vedea Iris Alexe, Bogdan Păunescu, Studiuasupra fenomenului imigra iei în România. Integrareațstrăinilor în societatea românească, edi ie electronică,ț2011, p. 20.4 A se vedea Friedrich Heckmann, The integration ofimmigrants in European Societies, National Differencesand Trends of Convergence, Ed. Lucius & Lucius,Stuttgart, 2003, p. 16.5 Commission européenne- Aide humanitaire et protectioncivile, Crise en Syrie p. 1 http://ec.europa.eu/echo/files/aid/countries/factsheets/syria_fr.pdf6 Termenii de migra ie ilegală, iregulară, clandestină sunt țfolosi i ca sinonime pentru a exprima: ț alternativa folosită de către persoanele care nu folosesc calea legală pentru a


Uniunii Europene, un record în ceea ce prive teșcifrele înregistrate, în principal în zona MăriiMediterane i pe ruta Balcanilor de Vestș 7.

Comunitatea interna ională s-a implicatțpentru a reduce efectele dezastrului umanitar cucare se confruntă Siria i teritoriile vecine, însășeste nevoie i de o solu ie politică care să eviteș țalte suferin e umane, precum i de solu ii rapideț ș ți eficiente pentru a integra persoaneleș

strămutate de aceste conflicte. Ca urmare a violen elor i a consecin elorț ș ț

devastatoare asupra civililor,în anul 2015, maimult de 3,7 miliarde de euro au fost mobilizateîn caz de urgen ă i asisten ă pentru recuperareț ș țde către Uniunea Europeană pentru popula iațdin Siria i ările vecine (Liban, Iordania, Irak,ș țTurcia i Egipt).ș 8

Preocuparea constantă a comunită iiținterna ionale pentru promovarea i protec iaț ș țacestor drepturi fundamentale î i are originea înșîngrijorarea pricinuită de frecventele atentate laadresa vie ii i a siguran ei persoanei careț ș țamenin ă valorile intrinseci ale societă ii umaneț țcivilizate.9

În contextul actual, al exodului imigran ilor,țce provin din state precum Siria, Iran, Irak,Afganistan, Pakistan, Somalia, Sri Lanka,Kuweit, Albania, etc. credem că este imperiosnecesar să se stabilească noi abordări aleintegrării lor.

2. În condi iile încălcării drepturilor omuluiți abuzurilor în contextul de insecuritate , înș

contradic ie cu normele dreptului interna ional,ț țdreptului interna ional umanitar,în special înțzonele aflate sub controlul grupărilor teroriste,protec ia drepturilor omului prin instrumentețjuridice de transpunere a acestora este unimperativ al comunită ii interna ionale “ceț țdecurg din democra ie i statul de drept”.ț ș 10

„Oricum, realitatea este că aceste drepturi suntiluzorii dacă nu există o cerere pentru punerealor în aplicare”.11

ajunge în alte state decât cele de origine7 Conform datelor statistice aflate la dispozi ia UNHCRțwww.unhcr.org 8 Commission européenne - Aide humanitaire etprotection civile, Crise en Syrie p. 1, http://ec.europa.eu/echo/files/aid/countries/factsheets/syria_fr.pdf9 A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Drepturile omului -un sistem în evolu ieț , IRDO, Bucure ti, 2008, p. 201.ș10 Ibidem 11 A se vedea Adrian Bulgaru, Standarde i măsuri lașnivel na ional i european privind protec iaț ș ținterna ională în materia aziluluiț , Editura ProUniversitaria, 2013, p. 1.

O bună gestionare a fenomenuluiimigra ionist presupune un sistem performant dețmanagement în această sferă, astfel încât să seorganizeze, planifice, controleze i să seșcoordoneze fluxul de imigran i. În acestețcondi ii, Uniunea Europeană este preocupată dețstabilirea unui sistem coerent de evaluare asitua iei, cât i a unui set comun de măsuriț șpentru integrarea eficientă a imigran ilor dințpunct de vedere economic, social, politic.

Imigran ii care intră în mod legal pe teritoriulțstatelor Uniunii Europene trebuie sus inu i, fiindț țnecesară integrarea lor pe termen lung, astfelîncât situa ia să aibă conota ii pozitive atât pentruț țace tia cât i pentru statele gazdă.ș ș

Migra iaț concentrează în jurul său un numărfoarte mare de fenomene sociale. Alături demigra ia legală, realizată prin respectareațnormelor legale, se înregistrează i o migra ieș țclandestină cu dimensiuni foarte greu de evaluat.

Re elele de trafic înfloresc pe bazaținstabilită ii politice, economice i socialeț șmanifestate în statele sărace.

Rela ia între traficul de migran i i conflicteleț ț șarmate parcurge anumite etape, persoaneledislocate, văduvele de război sunt vulnerabile,adul ii i copiii sunt trafica i pentru a fi folosi iț ș ț țca solda i, femeile i tinerele sunt traficate înț șscopul prostitu iei, statele postconflict devenindțatât loc de origine cât i de tranzit pentrușvictimele traficului.

Mul i imigran i ilegali i persoane care auț ț șnevoie de protec ie interna ională călătoresc înț țcondi ii extrem de dificile i î i asumă riscuriț ș șfoarte mari în încercările de a intra în UniuneaEuropeană în mod ilegal, ascunzându-se învehicule, nave de mărfuri etc.12

Imigran ii sunt înso i i de călăuze pentru a seț ț țasigura trecerea frontierei, pentru ca ulterior, săfie prelua i de un alt membru al re elei. Uneori,ț țpe perioada călătoriei, imigran ilor li se încalcățgrav drepturile i libertă ile fundamentale, fiindș țsupu i abuzurilor fizice i psihice. ș ș

Pentru a preveni criminalitateatransfrontalieră i imigra ia ilegală, precum i aș ț șîmbunătă i gestionarea integrată a frontierelor,țUniunea Europeană a creat Sistemul europeande supraveghere a frontierelor (EUROSUR).13

12 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European,Consiliu, Comitetul economic i social european iș șComitetul regiunilor analizând crearea unui sistemeuropean de supraveghere a frontierelor (EUROSUR),Bruxelles, 13.02.2008, COM(2008) 68 final, p. 4 i urm.ș13 A se vedea Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 alParlamentului European i al Consiliului de instituire aș


Sistemul contribuie la gestionarea fluxurilor deimigran i prin reducerea numărului imigran ilorț țilegali care intră în spa iul Schengen fără a fițdetecta i, protejează i salvează vie i laț ș țfrontierele externe prin reducerea considerabilăa ratei inacceptabile a deceselor pe mare înrândul imigran ilor, spore te securitatea internăț șa Uniunii Europene prin prevenireainfrac iunilor grave la frontierele externe alețspa iului Schengen.ț 14

Trebuie să se ac ioneze la toate nivelurile,țna ional i european, pentru a asiguraț ștranspunerea programelor în proiecte de calitate,astfel încât imigran ii să găsească pe teritoriulțstatelor Uniunii Europene securitatea pe care aupierdut-o în statele de origine.

De i statele membre ale Uniunii Europene nușau îndatorirea de pune la dispozi ie migran ilorț țilegali acelea i beneficii ca în cazul cetă enilor,ș țacestea trebuie să respecte un set de bază destandarde în materie de drepturi ale omului,acestea incluzând asisten ă medicală necesarățpentru toate persoanele în caz de urgen ă,țasisten ă medicală pentru femeile însărcinate,țeduca ie pentru copiii, precum i accesul laț șjusti ie. ț

Întrebarea fundamentală a modului de amaximiza beneficiile migra iei , atât pentruțările gazdă i migran ii în i i, trebuie să fieț ș ț ș ș

abordată pe termen lung.15 În contextul acesteicrize a migra iei, Europa trebuie să găseascățsolu ii de integrare adecvate,evitând e ecurile deț șpână acum.

În ciuda diferen elor din punct de vederețeconomic, dar i ideologic dintre state, în cadrulșpoliticilor sociale care abordează integrareaimigran ilor, se urmăre te, după acordareaț șdreptului de reziden ă pe teritoriu, facilitareațaccesului, în condi ii egale, pe pia a for ei deț ț țmuncă, învă area limbii ării gazdă, accesț țneîngrădit la asisten ă socială, la servicii dețîngrijire a sănătă ii, în elegerea normelorț țsocietă ii, diferen ele culturale. ț ț

Integrarea imigran ilor pe pia a for ei deț ț țmuncă i în cadrul societă ii în ansamblul săuș țeste vitală pentru promovarea coeziunii socialei cre terea economică a ărilor gazdă.ș ș ț 16

Sistemului european de supraveghere a frontierelor(EUROSUR).14A se vedea Fi a de Informare Nr. 150ș , JAI20, Sistemuleuropean de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), p. 2.http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2012/fi_1223.pdf .15 OECD, Migration Policy Debates, OECD May 2014, p. 1.

Integrarea este, i trebuie să fie , un procesșmultidimensional17, nereu ita în orice domeniușal integrării pune în pericol progresul în altele.

O dovadă a faptului că persoana esteconsiderată în Uniunea Europeană valoareasupremă a societă ii, este i evolu ia în acord cuț ș țperfec ionarea continuă a legisla iei statelor,ț țaceasta având ca principal scop, prevenire ișcombaterea oricărei forme de atac la adresafiin ei umane. ț

În ultimul deceniu, Uniunea Europeană aadoptat legi privind imigra ia pe teritoriilețstatelor membre a anumitor categorii depersoane, precum i norme privind resortisan iiș țărilor ter e care locuiesc în mod legal peț ț

teritoriul Uniunii.Prin politica în domeniul drepturilor omului,

Uniunea Europeană apără caracterul universal ișindivizibil al drepturilor omului, în colaboraredeplină i activă cu ările partenere, cuș țorganiza ii interna ionale i regionale, cuț ț șasocia ii i grupuri de la toate nivelurileț șsocietă ii civile.ț 18

Conven ia europeană a drepturilor omului iț șdreptul Uniunii Europene oferă un cadru juridiclarg pentru protec ia drepturilor străinilor.țLegisla ia Uniunii Europene în materie de azil,țfrontiere i imigra ie evoluează cu rapiditate,ș țexistând, totodată, reglementări în jurispruden ațCur ii Europene a Drepturilor Omului. ț

Atunci când sunt în joc anumite drepturifundamentale, jurispruden a a extins domeniulțde aplicare pentru a acoperi toate persoanele dinteritoriu, inclusiv migran ii afla i în situa ie deț ț țedere iregulară.ș 19

Articolul 14 al Conven iei interzicețdiscriminarea, astfel că exercitarea drepturilor ișlibertă ilor recunoscute de Conven ie trebuie săț țfie asigurată fără nicio deosebire bazată, înspecial, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie,opinii politice sau orice alte opinii, originena ională sau socială, apartenen ă la o minoritateț țna ională, avere, na tere sau orice altă situa ie.ț ș ț

Articolul 1 din Conven ia europeană ațdrepturilor omului obligă statele să „garanteze”drepturile prevăzute de aceasta „oricărei16 Indicators of Immigrant Integration 2015, pag.15,OECD/European Union 2015 http://www.oecd-ilibrary.org/docserver/download/8115051ec004.pdf?expires=1446731415&id=id&accname=guest&checksum=65F7D425114F5120988EB4FF9A98366E.17 Idem, p. 19.18 http://europa.eu/pol/rights/index_ro.htm19 CEDS, International Federation of Human RightsLeagues/Fran a/Plângerea 14/2003, fond, 8 septembrieț2004.


persoane aflate sub jurisdic ia lor”. Acestețpersoane includ i străinii. Un stat semnatar alșConven iei este responsabil, în temeiulțarticolului 1, pentru toate ac iunile i omisiunileț șorganelor sale, indiferent dacă ac iunea sauțomisiunea respectivă a fost consecin a unei legițna ionale sau a necesită ii de a respectaț țobliga iile juridice interna ionale.ț ț 20

Pe de altă parte, Carta drepturilor fundamentalea Uniunii Europene con ine o listă a drepturilorțomului, inspirată de drepturile consacrate înconstitu iile statelor membre ale UE, Conven iaț țeuropeană drepturilor omului, CSE i tratateleșinterna ionale privind drepturile omului.ț

Ca rezultat, institu iile UE (precum i toateț șstatele membre) sunt obligate să respecte Cartaatunci când „pun în aplicare dreptul Uniunii”, înconformitate cu dispozi iile articolului 51 din Cartă.ț

Articolul 19 din Cartă include interzicereareturnării unei persoane la o situa ie în carețaceasta se teme, în mod justificat, că ar putea fipersecutată sau expusă unui risc real de torturăi de pedeapsă sau tratament inuman sauș

degradant (principiul nereturnării). Pe de altă parte, tratamentul diferen iatț

devine cu atât mai pu in acceptabil cu câtțsitua ia în materie de imigrare a unui străin sețapropie de situa ia cetă enilor unui stat.ț ț 21

Directivele privind combaterea discriminăriiinterzic discriminarea pe criterii de rasă sauorigine etnică (Directiva 2000/43/CE) i deșreligie sau convingeri (Directiva 2000/78/CE).Directiva 2000/43/CE se aplică i în cazulșresortisan ilor ărilor ter e. totu i, articolul 3ț ț ț șreglementează faptul că “nu se referă ladiferen a de tratament bazată pe cetă enie i nuț ț șaduce atingere ”.

Întreaga societate este datoare să asigurerespectarea drepturilor fundamentale.

Fiind legată de aspectele spirituale alepersonalită ii umane, libertatea religioasă sau dețconvingeri face parte din această categorie dedrepturi si libertă i fundamentale.ț 22

România este expusă rutelor de migra ieț(legală i ilegală) din statele din estul Europei,șcu origine în statele din Orientul Mijlociu, Asiade Sud-Est sau Africa,23 dar rămâne, cel pu in înțperioada imediat următoare, un spa iu de tranzitț

20 CEDO, Matthews / Regatul Unit [GC], nr. 24833/94, Conven ia europeană a drepturilor omului 1999-I, punctulț32.21 CEDO, Gaysuz/Austria, nr.17371/90, 16 septembrie1996.22 A se vedea Cristina Stuparu, Statul - societatea -libertă ile religioaseț , IRDO, Bucure ti, 2009, p. 8.ș

pentru imigra ia ilegală către statele maițdezvoltate din vestul UE, însă apreciem căfenomenul va fi în cre tere.ș

3. În acest context, se impune formulareaunor politici coerente pentru integrareaimigran ilor, proces care întâmpină însă o seriețde dificultă i rezultate, în primul rând, dințnecunoa terea dimensiunilor reale aleșfenomenului, datorată mobilită ii foarte mari,țintensei circula ii peste frontiere a persoanelorțprovenite din zonele de conflict.

Obiectivul principal al autorită ilor este de ațmaximiza efectele pozitive i de a limitașefectele negative ale imigra iei. Pentru a sprijinițstatele membre în gestionarea eficace aimigrării, Uniunea Europeană oferă oportunită ițde finan are pentru integrarea imigran ilor. ț ț

Aceste politici se concentrează pe cerin elețsocietă ii actuale, care a devenit mai diversă, cațurmare a exodului imigran ilor. ț

Integrarea trebuie în eleasă ca un proces dețparticipare activă a imigran ilor în toatețdimensiunile societă ii , proces privit din douățdirec ii: atât din punctul de vedere alțimigran ilor reziden i legal în Uniuneaț țEuropeană, cât i din cel al societă ii europeneș țgazdă. 24

În rela iile sale cu restul comunită iiț ținterna ionale, Uniunea î i afirmă i promoveazăț ș șvalorile, aceasta contribuie la pacea, securitatea,dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea ișrespectul reciproc între popoare,veghează larespectarea strictă i dezvoltarea dreptuluișinterna ional, inclusiv respectarea principiilorțCartei Organiza iei Na iunilor Unite.ț ț 25

O condi ie esen ială a unei integrări de succesț țeste interac iunea dintre imigran i i cetă eniiț ț ș țstatelor membre , societatea civilă având un roldeosebit de important în cadrul acestui proces,migra ia trebuie în eleasă ca o componentă aț țrealită ii economice i sociale europene actuale. ț ș

Migra ia reprezintă o realitate care vațcontinua să existe cât timp vor continua săexiste diferen e din punct de vedere alțdezvoltării între diferitele state ale lumii, atâtatimp cât schimbările de ordin politic vor generaconflicte armate.

23 Strategia na ională privind imigra ia pentru perioadaț ț2011-2014.24 A se vedea Mircea Radu, Politica i practica privindșintegrarea imigran ilor i refugia ilor în statele europene,ț ș țCalitatea vie iiț , XVII, nr. 3–4, 2006, pp 319–341. 25 A se vedea Tratatul privind Uniunea Europeană, semnatla 7 februarie 1992 la Maastricht i intrat în vigoare laș 1noiembrie 1993.


II. DOCUMENTAR JURIDIC

COMITETUL PENTRU DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂ IȚ

ÎNDRUMĂRI PRIVIND ARTICOLUL 14 AL CONVEN IEI CU PRIVIRE LAȚDREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂ IȚ

DREPTUL LA SECURITATE I LIBERTATE AL PERSOANELOR CUȘDIZABILITĂ IȚ

Adoptate la a 14-a sesiune, inută în septembrie 2015ț

I. Introducere*

1. De la adoptarea de către Comitetul pentrudrepturile persoanelor cu dizabilită i (de aicițînainte, Comitetul) a unei declara ii privindțarticolul 14 al Conven iei Na iunilor Unite cuț țprivire la drepturile persoanelor cu dizabilită iț(de aici înainte, Conven ia), în septembrie 2014,ț(CRPD/C/12/2, Anexa IV), la nivelul unororganisme ale ONU precum i în cadrul unorșprocese interguvernamentale au fost elaborateîndrumări privind dreptul la libertate i securitateșprecum i cu privire la tratamentul de inu ilor,ș ț țcare se referă la privarea de libertate apersoanelor cu dizabilită i. Unele organismețregionale au luat în calcul i adoptarea deșinstrumente cu putere de lege suplimentare carear permite internarea neconsim ită i aplicareaț șfor ată de tratamente persoanelor cu dizabilită iț țintelectuale i psihosociale. Pe de altă parte,șComitetul a dezvoltat în continuare propriainterpretare pe care o dă articolului 14angajându-se în acela i timp întrș -un dialogconstructiv cu mai multe state păr i la Conven ie.ț ț2. Comitetul, fiind organismul interna ional dețmonitorizare a Conven iei, a adoptat prezentelețîndrumări pentru a pune noi clarificări ladispozi ia statelor păr i, a organiza iilor pentruț ț țintegrare regională, a institu iilor na ionale deț țdrepturile omului i a mecanismelor na ionaleș țde monitorizare, a organiza iilor persoanelor cuțdizabilită i, a organiza iilor societă ii civileț ț țprecum i a agen iilor i organismelor Na iunilorș ț ș țUnite i a exper ilor independen i în legătură cuș ț țobliga ia statelor păr i ce le revine în bazaț ț* Traducere realizată de cercet. t. Valeriu Rendec.ș

Conven iei privind drepturile persoanelor cuțdizabilită i de a respecta, de a proteja i de aț șgaranta dreptul persoanelor cu dizabilită i lațlibertate i securitate. Prezentele îndrumărișînlocuiesc declara ia adoptată de Comitet cuțprivire la articolul 14 al Conven iei.ț

II. Dreptul la libertate i securitate alșpersoanelor cu dizabilită iț3. Comitetul reafirmă că libertatea i securitateașpersoanei este unul dintre cele mai pre ioasețdrepturi de care trebuie să se bucure fiecare. Cudeosebire, toate persoanele cu dizabilită i, i maiț șales persoanele cu dizabilită i intelectuale i cuț șdizabilită i psihosociale au dreptul la libertate înțbaza articolului 14 al Conven iei.ț4. Articolul 14 al Conven iei este, în esen ă, oț țprevedere referitoare la nediscriminare. Elprecizează sfera de ac iune a dreptului lațlibertate i securitate al persoanei în legătură cușpersoanele cu dizabilită i, interzicând orice felțde discriminare pe motiv de dizabilitate înexercitarea acestuia. Prin aceasta, articolul 14 seleagă direct de scopul Conven iei, care este de ațasigura exercitarea deplină i egală a tuturorșdrepturilor i libertă ilor fundamentale aleș țomului de către persoanele cu dizabilită i i de aț șpromova respectarea demnită ii lor inerente.ț5. Natura nediscriminatorie a articolului 14dovede te strânsa corela ie cu dreptul laș țegalitate i la nediscriminare (articolul 5).șArticolul 5(1) recunoa te că toate persoaneleșsunt egale în fa a i sub inciden a legii i auț ș ț șdreptul la protec ie egală din partea legii.țArticolul 5(2) interzice toate formele de


discriminare pe motiv de dizabilitate ișgarantează persoanelor cu dizabilită i protec iaț țegală i efectivă a legii împotriva discriminăriișpe indiferent ce motiv.

III. Interzicerea cu desăvâr ire a deten iei peș țmotiv de incapacitate6. În unele state păr i există încă practici carețpermit privarea de libertate pe motiv deincapacitate reală sau percepută ca reală.1 Înaceastă privin ă Comitetul a stabilit că articolulț14 nu permite niciun fel de excep ii prin carețpersoanele să poată fi puse în deten ie pețmotivul incapacită ii lor reale sau percepute cațreală. Cu toate acestea, legisla ia mai multorțstate păr i, inclusiv legile referitoare la sănătateațmentală, încă prevăd cazuri în care persoanelepot fi puse în deten ie pe motivul incapacită iiț țlor reale sau percepute ca reală, cu condi ia sățexiste alte motive pentru punerea lor în deten ie,țprintre care faptul că sunt consideratepericuloase pentru ele însele sau pentru al ii.țAceastă practică este incompatibilă cu articolul14; este de natură discriminatorie i echivalentășcu privarea arbitrară de libertate.7. În cadrul negocierilor Comitetului ad-hoccare au condus la adoptarea Conven iei sț -aupurtat discu ii prelungite asupra nevoii de aținclude un calificativ, de genul „numai” sau„exclusiv”, în interzicerea privării de libertatedatorită existen ei unei incapacită i reale sauț țpercepute ca reală în proiectul de text alarticolului 14(1)(b). Statele s-au opus,argumentând că ar putea duce la o interpretaregre ităș 2 care ar permite privarea de libertate pemotivul incapacită ii reale sau percepute ca realățcombinat cu alte condi ii, cum ar fi punerea înț

1 Incapacitatea în aceste îndrumări este în eleasă ca stareațpersonală fizică, psihosocială, intelectuală sau senzorialăcare poate fi sau nu înso ită de limite func ionale aleț țcorpului, min ii sau sim urilor. Incapacitatea este ceea ceț țdiferă fa ă de ce este considerat în mod ca fiind norma.țDizabilitatea este în eleasă ca efectul social alținterac iunii dintre incapacitatea individuală i mediulț șsocial sau material a a cum se descrie în art. 1 alșUNCPRD.2 Comitetul ad-hoc, cea de-a treia sesiune, rezumat zilnical discu iilor, 261 mai 2004; cea deț -a cincea sesiune,rezumat zilnic al discu iilor, 26 ianuarie 2005.ț

pericol a propriei persoane sau a altora.3 Maimult, s-au purtat discu ii i pe tema includeriiț șunei prevederi privind revizuirea periodică aprivării de libertate în textul proiectului dearticol 14(2).4 Societatea civilă s-a opus i eașutilizării de calificative i ideii de revizuireșperiodică.5, 6 Ca urmare, articolul 14(1)(b)interzice privarea de libertate pe motiv deincapacitate reală sau percepută ca reală chiardacă se apelează la factori sau criteriisuplimentare pentru a justifica privarea delibertate. Această chestiune a fost stabilită la ceade-a aptea întrunire a Comitetului ad-hoc.ș8. Interzicerea cu desăvâr ire a privării deșlibertate pe motiv de incapacitate reală saupercepută ca reală este strâns legată de articolul12 al Conven iei (recunoa tere egală în fa aț ș țlegii). În Comentariul general nr. 1, prezentulComitet a clarificat faptul că statele păr i trebuiețsă renun e la practica negării capacită ii juridiceț țal persoanelor cu dizabilită i i a re inerii înț ș ținstitu ii împotriva voin ei lor, fie fărăț țconsim ământul liber exprimat i în cuno tin ăț ș ș țde cauză al persoanelor în chestiune, fie cuconsim ământul unui înlocuitor al factorului dețdecizie, deoarece această practică constituieprivare arbitrară de libertate i încalcă articoleleș12 i 14 ale Conven iei.ș ț 7

9. Exercitarea dreptului la libertatea ișsecuritatea persoanei este un element central alimplementării articolului 19 privind dreptul de atrăi independent i de a fi inclus în cadrulșcomunită ii. Prezentul Comitet a accentuatțaceastă rela ie cu articolul 19. El iț ș -a exprimatîngrijorarea fa ă de institu ionalizareaț țpersoanelor cu dizabilită i i lipsa serviciilor deț șsprijin în cadrul comunită ii,ț 8 i a recomandatș

3 Ibid. Cea de-a cincea sesiune, rezumat zilnic aldiscu iilor, 26 ianuarie 2005.ț4 Ini ial, prevederea se regăsea în articolul 10(2)(c)(ii) alțproiectului.5 Comitetul ad-hoc, cea de-a cincea sesiune, rezumatzilnic al discu iilor, 27 ianuarie 2005.ț6 Comitetul ad-hoc, cea de-a treia sesiune, rezumat zilnical discu iilor, 26 mai 2004.ț7 CRPD/C/GC/1, al.40.8 CRPD/C/ESP/CO/1, al. 35-36; CRPD/C/CHN/CO/1, al.26; CRPD/C/ARG/CO/1, al. 24; CRPD/C/PRY/CO/1, al.36; CRPD/C/AUT/CO/1, al. 30; CRPD/C/SWE/CO/1, al.36; CRPD/C/CRI/CO/1, al. 30; CRPD/C/AZE/CO/1, al.


implementarea serviciilor de sprijin i strategiișeficiente de dezinstitu ionalizare pe bază dețconsultări cu organiza iile persoanelor cuțdizabilită i.ț 9 Pe lângă aceasta, a făcut apelpentru alocarea de resurse financiare sporitecare să asigure suficiente servicii în cadrulcomunită ii.ț 10

IV. Internarea împotriva voin ei sau fărățconsim ământ în institu ii de boli mintaleț ț10. Internarea persoanelor cu dizabilită i pețmotiv de aplicare de tratament medicalcontravine interzicerii cu desăvâr ire a privăriișde libertate pe motiv de incapacitate (articolul14(1)(b)) i principiul consim ământului liberș țexprimat i în cuno tin ă de cauză al persoaneiș ș țîn chestiune în legătură cu aplicarea detratamente medicale (articolul 25). Comitetul astatuat în mod repetat că statele păr i trebuie sățabroge prevederile care permit internareapersoanelor cu dizabilită i împotriva voin eiț țacestora în institu ii de boli mintale pe motiv dețincapacitate reală sau percepută ca reală.11

Internarea împotriva voin ei în institu ii de boliț țmintale poartă în sine negarea capacită iițjuridice a persoanei de a decide în legătură cuîngrijirea, tratamentul i admiterea sa întrș -unspital sau într-o institu ie, i prin urmare încalcăț șarticolul 12 coroborat cu articolul 14.

V. Tratamentul fără consim ământ pe duratațprivării de libertate11. Comitetul a subliniat că statele păr i trebuieția măsuri pentru ca asigurarea de servicii deîngrijire a sănătă ii, inclusiv a serviciilor dețîngrijire a sănătă ii mintale, să aibă la bazățconsim ământul persoanei în chestiune.ț 12 ÎnComentariul său general nr. 1, Comitetul astatuat că statele păr i au obliga ia de a impuneț țtuturor profesioni tilor din domeniul sănătă ii iș ț ș

29; CRPD/C/ECU/CO/1, al. 29; CRPD/C/MEX/CO/1, al.30.9 Ibid.10 CRPD/C/CHN/CO/1, al. 26; CRPD/C/AUT/CO/1, al.31; CRPD/C/SWE/CO/1, al. 36.11 CRPD/C/KOR/CO/1, al. 29, CRPD/C/DOM/CO/1, al.27, CRPD/C/AUT/CO/1, al. 30.12 CRPD/C/ECU/CO/1, al. 29 d), CRPD/C/NZL/CO/1, al.30, CRPD/C/SWE/CO/1, al. 36.

al medicinei (inclusiv speciali tilor dinșdomeniul psihiatriei) ob inerea prealabilățoricărui tratament a consim ământului liberțexprimat i în cuno tin ă de cauză al persoanelorș ș țcu dizabilită i. Comitetul a statuat că, „coroboratțcu dreptul la capacitate juridică în condi ii dețegalitate cu ceilal i, statele păr i au obliga ia deț ț ța nu permite factori decizionali de substitu iețcare să- i dea consim ământul în numeleș țpersoanelor cu dizabilită i. Întregul personal dințdomeniul sănătă ii i al medicinei trebuie săț șasigure consultări corespunzătoare care săangajeze în mod direct persoana cu dizabilită i.ț 13

VI. Protec ia persoanelor cu dizabilită iț țprivate de libertate împotriva violen ei,țabuzurilor i relelor tratamenteș12. Comitetul a făcut apel la statele păr i sățprotejeze securitatea i integritatea personală așpersoanelor cu dizabilită i care sunt private dețlibertate, inclusiv prin eliminarea aplicării detratamente cu for aț 14, a izolării i a diferitelorșmetode de constrângere în incinta facilită ilorțmedicale, inclusiv constrângere fizică, chimicăsau mecanică.15 Comitetul a constatat că acestepractici nu sunt conforme cu interzicereaaplicării torturii i a altor tratamente saușpedepse inumane sau degradante persoanelor cudizabilită i a a cum prevede articolul 15 alț șConven iei.ț

VII. Privarea de libertate pe motivulpericolului reprezentat de persoanele cudizabilită i, a a a-zisei nevoi de îngrijire sauț ștratament, sau din orice alte motive16

13. În urma trecerii în revistă a tuturorrapoartelor înaintate de statele păr i, Comitetul ațstabilit că este contrar articolului 14 să sepermită punerea în deten ie a persoanelor cuțdizabilită i pe motivul că reprezintă un pericolț

13 CRPD/C/GC/1, al. 41.14 CRPD/C/PER/CO/1, al. 30 i 31; CRPD/C/HRV/CO/1,șal. 24; CRPD/C/TKM/CO/, al. 32; CRPD/C/DOM/CO/1,al. 31; CRPD/C/SLV/CO/1, al. 33-34;CRPD/C/SWE/CO/1, al. 37-38.15 CRPD/C/NZL/1, al. 32, CRPD/C/AUS/CO/1, al. 36.16 De exemplu, gravitatea incapacită ii, inerea subț țobserva ie, sau preven ia ca formă de deten ie de lungăț ț țdurată.


pentru propria persoană sau pentru al ii.țDeten ia persoanelor cu dizabilită i împotrivaț țvoin ei acestora pe motiv că sunt percepute cațun risc sau un pericol, pentru a a-zisa nevoie deștratament sau din alte motive legate deincapacitate sau de diagnosticul pus asupra stăriilor de sănătate contravine dreptului la libertatei este echivalentă cu privarea arbitrară deș

libertate.14. Persoanele cu incapacitate intelectuală saupsihosocială sunt în mod frecvent considerate cafiind un pericol pentru ele însele i pentru al iiș țatunci când nu consimt i/sau opun rezisten ăș țaplicării de tratamente medicale sau terapeutice.Toate persoanele, inclusiv cele cu dizabilită i, auțobliga ia de a nu face rău. Sistemele juridicețbazate pe statul de drept au în vigoare legipenale i de altă natură care să se ocupe deșîncălcarea acestei obliga ii. Persoanelor cuțdizabilită i li se refuză în mod frecvent protec iaț țegală în baza acestor legi fiind deviate subinciden a altor legi, inclusiv legi privindțsănătatea mintală. Aceste legi i proceduri au înșmod obi nuit un standard inferior atunci cândșeste vorba de protec ia drepturilor omului, cuțdeosebire dreptul la un proces i o judecatășcorecte, i sunt incompatibile cu articolul 13școroborat cu articolul 14 ale Conven iei.ț15. Libertatea de a lua propriile decizii stabilităca principiu în articolul 3(a) al Conven ieiținclude libertatea de a- i asuma riscuri i de aș șface gre eli în egală măsură cu ceilal i. Înș țComentariul său general nr. 1, Comitetul astatuat că deciziile legate de tratamentul medicali psihiatric trebuie să aibă la bazăș

consim ământul liber exprimat i în cuno tin ăț ș ș țde cauză al persoanei în chestiune i să respecteșautonomia, voin a i preferin ele persoanei.ț ș ț 17

Privarea de libertate pe motiv incapacitate realăsau percepută ca reală sau pe motivul stării desănătate în cadrul institu iilor de boli mintalețcare privează persoanele cu dizabilită i dețcapacitatea lor juridică este de asemenea oîncălcare a articolului 12 al Conven iei.ț

17 CRPD/C/GC/1, al. 21 i 42.ș

VIII. Deten ia persoanelor incapabile sățcompară într-un proces în sistemul justi ieițpenale i/sau incapabile de a fi supuseșrăspunderii penale16. Comitetul a stabilit că declara iile privindțincompatibilitatea comparării într-un proces sauincapacitatea supunerii la răspundere penală însistemul justi iei penale i punerea în deten ie aț ș țpersoanelor în baza acestor declara ii contravințarticolului 14 al Conven iei din moment cețprivează persoana de dreptul său la un procescorespunzător i la garan iile care se aplicăș țfiecărui inculpat. Totodată, Comitetul a făcutapel la statele păr i să elimine acest gen dețdeclara ii din sistemul lor juridic penal.țComitetul a recomandat ca „tuturor persoanelorcu dizabilită i care au fost acuzate de infrac iuniț ți... se află în deten ie în închisori i institu ii,ș ț ș ț

fără proces, să li se permită să se apereîmpotriva acuza iilor penale, i să li se asigureț șsprijinul i facilită ile necesare pentruș țparticiparea lor efectivă”18 precum i adaptărileșprocedurale care să asigure un proces corect ișcorespunzător.19

IX. Condi iile de deten ie a persoanelor cuț țdizabilită iț17. Comitetul iș -a exprimat îngrijorarea fa ă dețcondi iile de trai precare din locurile de deten ie,ț țmai ales din închisori, i a recomandat ca stateleșpăr i să ia măsuri pentru ca locurile de deten ieț țsă fie accesibile i să asigure condi ii de traiș țumane. Mai recent, a recomandat „să se iamăsuri imediate pentru a se rezolva problemacondi iilor de trai precare din institu ii.”ț ț 20

Prezentul Comitet a recomandat ca statele păr ițsă instituie cadrul legal pentru asigurarea deadaptări rezonabile care să păstreze demnitateapersoanelor cu dizabilită i i să garanteze acestț ș

18 CRPD/C/AUS/CO/1, al. 30.19 CRPD/C/MNG/CO/1, al. 25, CRPD/C/DOM/CO/1, al.29 a), CRPD/C/CZE/CO/1, al. 28, CRPD/C/HRV/CO/1,al. 22, CRPD/C/DEU/CO/1, al. 32, CRPD/C/DNK/CO/1,al. 34 i 35, CRPD/C/ECU/CO/1, al. 29 b),șCRPD/C/KOR/CO/1, al. 28, CRPD/C/MEX/CO/1, al. 27,CRPD/C/NZL/CO/1, al. 34.20 CRPD/C/HRV/CO/1, al. 24.


drept pentru cele de inute în închisori.ț 21

Comitetul a abordat de asemenea problema„promovării unor mecanisme de formare pentrufunc ionarii din justi ie i închisori înț ț șconformitate cu modelul legislativ alConven iei”.ț 22

18. Dezvoltându- i jurispruden a în bazaș țProtocolului op ional la Conven ieț ț 23, Comitetula afirmat că, în baza articolului 14(2) alConven iei, persoanele cu dizabilită i private deț țlibertate au dreptul de a fi tratate în concordan ățcu obiectivele i principiile Conven iei, inclusivș țcondi iile de accesibilitate i adaptărileț șrezonabile. Comitetul a reamintit că statele păr ițtrebuie să ia toate măsurile corespunzătoarepentru ca persoanele cu dizabilită i care se aflățîn deten ie să poată trăi independent i săț șparticipe deplin din toate punctele de vedere lavia a de zi cu zi de la locul de deten ie, inclusivț țprin asigurarea accesului lor, în condi ii dețegalitate cu ceilal i, la diferitele zone i servicii,ț șcum sunt baia, curtea, biblioteca, zonele destudiu, atelierele precum i la serviciileșmedicale, psihologice, sociale i juridice.șComitetul a accentuat că lipsa accesibilită ii i aț șadaptărilor rezonabile plasează persoanele cudizabilită i în condi ii de deten ie aflate subț ț țnivelul standardelor i care sunt incompatibileșcu articolul 17 al Conven iei i pot constitui oț șîncălcare a articolului 15(2).

X. Monitorizarea facilită ilor din locurile dețdeten ie i revizuirea punerii în deten ieț ș ț19. Comitetul a accentuat necesitateaimplementării mecanismelor de monitorizare ișde revizuire în legătură cu persoanele cudizabilită i private de libertate. Institu iile deț țmonitorizare existente i revizuirea deten iei nuș țlasă să se în eleagă că acceptă practicaținstitu ionalizării for ate. Articolul 16(3) dinț țConven ie cere în mod explicit monitorizareaț21 CRPD/C/COK/CO/1, al. 28 b), CRPD/C/MNG/CO/1,al. 25, CRPD/C/TKM/CO/1 al. 26 b),CRPD/C/CZE/CO/1, al. 28, CRPD/C/DEU/CO/1, al. 32c), CRPD/C/KOR/CO/1, al. 29, CRPD/C/NZL/CO/1, al.34, CRPD/C/AZE/CO/1, al. 31, CRPD/C/AUS/CO/1, al.32 b), CRPD/C/SLV/CO/1, al. 32.22 CRPD/C/MEX/CO/1, al. 28.23 CRPD/C/11/D/8/2012.

tuturor facilită ilor i programelor care seț șadresează persoanelor cu dizabilită i pentru ațpreîntâmpina orice formă de exploatare,violen ă i abuz, iar articolul 33 cere ca stateleț șpăr i să înfiin eze un mecanism de monitorizareț țna ional independent i să asigure participareaț șsocietă ii civile la activitatea de monitorizareț(al. 2 i 3). Revizuirea deten iei trebuie să aibăș țdrept scop contestarea deten iei arbitrare iț șob inerea eliberării imediate, în niciun caz nuțtrebuie să permită prelungirea deten ieițarbitrare.24

XI. Măsuri de siguran ăț20. Comitetul a luat în discu ie problemațmăsurilor de siguran ă impuse persoanelor carețsunt considerate a nu fi responsabile datorită„alienării mintale” i a incapacită ii de aș țrăspunde penal. Prezentul Comitet a recomandatde asemenea eliminarea măsurilor desiguran ă,ț 25 inclusiv cele care implică tratamentemedicale i psihiatrice for ate în institu ii.ș ț ț 26 i-aȘexprimat totodată îngrijorarea în legătură cumăsurile de siguran ă care implică privarea dețlibertate pe termen nedefinit i absen a unorș țgaran ii obi nuite în cadrul sistemului justi ieiț ș țpenale.27

XII. Mecanisme alternative i scheme deșjusti ie restaurativăț21. Comitetul a stabilit că la privarea delibertate în cadrul procedurilor penale trebuie săse recurgă doar ca ultimă solu ie i numai atunciț șcând alte programe alternative, inclusiv justi iațrestaurativă, nu sunt suficiente pentru aîmpiedica comiterea de infrac iuni viitoare.ț 28

Programele alternative nu trebuie să implicetrecerea pe un regim de tratament al sănătă iițmintale i nici să impună unei persoane sășapeleze la serviciile de tratare a sănătă iițmintale; asemenea servicii trebuie puse la

24 CRPD/C/KOR/CO/1, al. 26.25 CRPD/C/BEL/CO/1, al. 28.26 CRPD/C/ECU/CO/1, al. 29 c).27 CRPD/C/DEU/CO/1, al. 31.28 CRPD/C/NZL/CO/1, al. 34.


dispozi ie numai pe baza consim ământului liberț țexprimat i în cuno tin ă de cauză al persoanei.ș ș ț 29

XIII. Consim ământul liber exprimat i înț șcuno tin ă de cauză în situa ii de urgen ă iș ț ț ț șde criză22. În Comentariul său general nr. 1, Comitetulstatuează că statele păr i trebuie să respecte i săț șsprijine capacitatea juridică a persoanelor cudizabilită i de a lua decizii în mod continuu,ținclusiv în situa ii de urgen ă i de criză. Stateleț ț șpăr i trebuie să se asigure că persoanele cuțdizabilită i primesc sprijin, inclusiv în situa ii deț țurgen ă i de criză, i că „li se pun la dispozi ieț ș ș ținforma ii corecte i accesibile în legătură cuț șop iunile de servicii i cu posibilită ile deț ș țabordare non-medicală a problemelor lor”.30

Comitetul afirmă de asemenea că „statele păr ițtrebuie să elimine politicile i măsurileșlegislative care permit sau impun tratarea cufor a” i că „deciziile legate de integritateaț șfizică sau mintală a unei persoane nu pot fi luatedecât cu consim ământul liber exprimat i înț șcuno tin ă de cauză al persoanelor înș țchestiune.”31 În alineatul 41 al Comentariuluisău general nr. 1, Comitetul statuează că „încoroborare cu dreptul la capacitate juridică pebază de egalitate cu ceilal i, statele păr i auț țobliga ia de a nu permite ca factori decizionalițde substitu ie să î i dea consim ământul înț ș țnumele persoanelor cu dizabilită i.”ț 32

23. De asemenea, Comitetul face apel la statelepăr i să ia măsuri pentru ca persoanelor cuțdizabilită i să nu le fie negat dreptul de aț - ișexercita capacitatea juridică pe baza analizei„intereselor lor superioare” efectuate de o ter ățparte, iar atunci când, după eforturisemnificative făcute în acest sens, nu se poatepreciza care este voin a persoanei i ce preferăț șea, practicile asociate cu no iunea de „interesețsuperioare” să fie înlocuite de no iunea standardța „celei mai bune interpretări a voin ei persoaneiți a ceea ce preferă ea.”ș 33

29 CRPD/C/AUS/CO/al.29.30 CRPD/C/GC/1, al. 42.31 Ibid., al. 42.32 Ibid., al. 41.33 Ibid., al. 21.

XIV. Accesul la justi ie, despăgubirile iț șcompensa iile acordate persoanelor cuțdizabilită i private de libertate prin încălcareațarticolului 14 de sine stătător precum coroboratcu articolul 12 i-sau 15 din Conven ieș ț24. Persoanele cu dizabilită i private de libertatețîn mod arbitrar i ilegal au dreptul de a se adresașla justi iei pentru revizuirea legalită ii deten ieiț ț țlor i pentru a ob ine despăgubiri i compensa iiș ț ș țcorespunzătoare. Comitetul atrage aten iațstatelor păr i asupra Principiului nr. 20 dinț„Principii de bază i îndrumar ale ONU cușprivire la despăgubirile i procedurile careșvizează dreptul tuturor celor priva i de libertatețde a ini ia o ac iune în fa a unei instan eț ț ț țjudecătore ti”, adoptate de Grupul de lucrușpentru deten ii arbitrare la 29 aprilie 2015, înțcadrul celei de-a 72-a sa sesiuni. Principiul 20con ine măsuri speciale pentru persoanele cuțdizabilită i, printre care următoarele:ț 34

„126. Se vor lua următoarele măsuri în vedereaasigurării adaptării procedurale i a asigurăriișaccesibilită ii i adaptărilor rezonabile pentruț șexercitarea drepturilor substan iale privindțaccesul la justi ie i recunoa terea egalită ii înț ș ș țfa a legii”ț

(a) Persoanele cu dizabilită i vor fi informatețîn legătură cu, i li se va asigura fărășîntârziere i a a cum se solicită accesul laș șsprijin corespunzător în vederea exercităriicapacită ii lor juridice în legătură cu deten iaț ți locul de deten ie propriu-zis.ș ț i Sprijinul

acordat în vederea exercitării capacită iițjuridice trebuie să respecte drepturile, voin ați preferin ele persoanelor cu dizabilită i iș ț ț ș

34 A/HRC/30/36.i A se vedea i Comentariul general nr. 35 al ComitetuluișDrepturilor Omului, al. 18: „Persoanele trebuie asistate săob ină acces la despăgubiri efective pentru reabilitareațdrepturilor lor, inclusiv o revizuire judiciară ini ială iț șperiodică a legalită ii deten iei lor i pentru a se împiedicaț ț șinerea în deten ie în condi ii incompatibile cu Pactul.”ț ț ț

Studiu public Oxford Pro Bono: În ceea ce prive teșprocedurile legate de deten ia preventivă, există tendin aț țtot mai pregnantă de a se garanta dreptul de a fi audiat ișdreptul la reprezentare juridică (p. 97). Mai mult, existătendin a tot mai puternică în practica statelor de a sețgaranta persoanelor cu boli mintale dreptul la informare ișla reprezentare juridică pe durata procedurilor de punereîn deten ie (p. 99).ț


nu trebuie niciodată să echivaleze cu luareadeciziei prin substitu ie.ț ii

(b) Persoanelor cu dizabilită i psihosocialețtrebuie să li se dea posibilitatea de acompărea fără întârziere într-un proces, cusprijinul i adaptările necesare, mai degrabășdecât să fie declarate incompetente;(c) Persoanele cu dizabilită i trebuie să aibățacces, în condi ii de egalitate cu altețpersoane aflate în deten ie, în clădirile înțcare func ionează agen ii de punere înț țaplicare a legii i ale puterii judecătore ti.ș șEntită ile jurisdic ionale trebuie să seț țasigure că serviciile lor includ informa ii iț șmetode de comunicare accesibilepersoanelor cu dizabilită i.ț iii Se vor luamăsuri adecvate pentru a se pune ladispozi ie semne indicatoare în Braille i înț șforme u or de citit i de în eles de asisten ăș ș ț țdirectă i prin intermediari, inclusiv ghizi,șlectori i interpre i profesioni ti în limbajulș ț șsemnelor, pentru a înlesni accesul lacomunicare i în loca iile undeș ț - i desfă oarăș șactivitatea entită i jurisdic ionale;ț ț iv

(d) Persoanele care sunt în deten ie înțspitale de psihiatrie sau în institu ii similareți/sau supuse cu for a unui tratament, sauș ț

care pot ajunge într-o astfel de deten ie orițpot fi tratate cu for a în viitor, trebuieț

ii Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilită i,țComentariul general nr. 1, al. 17: „Sprijin” este un termenlarg care cuprinde aranjamente atât neoficiale cât ișoficiale, de diferite tipuri i intensită i. De exemplu,ș țpersoanele cu dizabilită i pot alege una sau mai multețpersoane de încredere care să le asiste în exercitareacapacită ii lor juridice pentru anumite tipuri de decizie,țsau pot apela la alte forme de sprijin, cum ar fi sprijinulunei persoane care a trecut printr-o experien ățasemănătoare, (inclusiv sprijinul unei persoanespecializate din cadrul unui grup de sprijin), sau asisten ățîn comunicare. Sprijinul acordat persoanelor cudizabilită i în vederea exercitării capacită ii lor juridiceț țpoate include măsuri legate de proiectare i deșaccesibilitate. Sprijinul poate consta i în dezvoltarea iș șrecunoa terea unor metode diferite, neconven ionale deș țcomunicare, în special pentru cei care utilizează forme decomunicare non-verbală pentru a- i exprima voin a iș ț șpreferin ele.țiii Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilită i,țComentariu general nr. 2, al. 37.iv Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilită i,țComentariu general nr. 2, al. 20.

informate despre modalită ile în care î i potț șasigura eliberarea efectivă i neîntârziată,șinclusiv prin ordin de restric ie;ț(e) O astfel de eliberare ar consta dintr-unordin prin care se solicită facilită ii sățelibereze persoana imediat i/sau să încetezeșimediat aplicarea de tratamente cu for a,țprecum i măsuri care vizează sistemul cumșar fi să impună institu iilor de boli mintalețsă- i descuie u ile i să informezeș ș șpersoanele cu privire la dreptul lor de apărăsi institu ia, i să înfiin eze o autoritateț ș țpublică care să asigure accesul la o locuin ă,țmijloace de subzisten ă i alte forme deț șsprijin economic i social pentru a înlesnișdezinstitu ionalizarea i a sprijiniț șexercitarea dreptului de a trăi independent ișde a fi inclus în cadrul comunită ii.țAsemenea programe de asisten ă nu trebuiețsă se axeze pe asigurarea de servicii sau detratamente pentru suferinzii de boli mintale,ci pe servicii gratuite sau la pre urițaccesibile în cadrul comunită ii, inclusiv pețalternative la diagnosticele i interven iileș țmedicale. Trebuie asigurate accesul lamedica ie i renun area la medica ie pentruț ș ț țcei care hotărăsc să facă acest lucru;v

(f) Persoanelor cu dizabilită i li se vor punețla dispozi ie compensa ii, precum i alteț ț șforme de despăgubire, în cazurile de privarede libertate arbitrară sau ilegală.vi Aceastăcompensa ie trebuie să ină seamă i deț ț șdaunele cauzate de lipsa de accesibilitate, derefuzul unor adaptări rezonabile, de lipsa deservicii de îngrijire medicală i deșreabilitare, care au afectat persoanele cudizabilită i private de libertate.”ț

Geneva, septembrie 2015

v Comentariul general nr. 35, al. 19: „Statele păr i trebuiețsă pună la dispozi ie servicii de îngrijire în cadrulțcomunită ii sau servicii sociale de îngrijire alternativețpentru persoanele cu dizabilită i psihosociale, în vedereațasigurării unor alternative mai pu in restrictive decâtțizolarea for ată”.țvi Aceasta include privarea de libertate pe motiv dedizabilitate sau dizabilitate percepută, în special pe motivde dizabilitate psihosocială sau intelectuală saudizabilitate psihosocială sau intelectuală percepută.


EVOLU IA LEGISLA IEI PRIVIND ÎNVĂ ĂMÂNTUL SUPERIORȚ Ț Ț

MARIANA DUMITRU*

În domeniul de interes al studiului nostru aufost introduse o serie de reglementări cu scopulde a asigura cadrul general de organizare ișexercitare al dreptului fundamental la educa ie,țprevăzut atât în reglementările interna ionale,țcât i în reglementările na ionale.ș ț *

Potrivit art. 32 din Constitu ieț 1, în arațnoastră este garantată exercitarea dreptuluifundamental la învă ătură, fără nicio limitare,țdecât cea prevăzută expres în alin. 22.

O primă etapă de analiză o constituieintrarea în vigoare a Legii nr. 84 din 24 iulie1995, Legea învă ământuluiț 3, republicată, carereglementează organizarea i func ionareaș țsistemului na ional de învă ământ, dreptul laț țînvă ătură constituind principala componentă ațdreptului la educa ie.ț

Dispozi iile acestei legi speciale suntțdezvoltate pornind de la obiectivul principal, înjurul principiului potrivit căruia ,,în Româniaînvă ământul constituie prioritate na ionalăț ț 4”.

În concordan ă cu principiile democratice,țLegea învă ământului urmăre te realizareaț șdreptului la învă ătură prin ,,dezvoltarea liberă,țintegrală i armonioasă a individualită ii umane,ș țîn formarea personalită ii autonome iț șcreative”5.

Dispozi iile generale ale legii cuprindțreglementări exprese cu privire la respectareaprincipiilor fundamentale ale drepturilor omului.Art. 5 alin. 1 prevede că: ,,cetă enii României auțdrepturi egale de acces la toate nivelurile iș* Cercet. t.ș1 Constitu ia României, republicată în M. Of., I, nr. 767 țdin 31 octombrie 2003. 2 Constitu ia României, art. 32 alin. (2) Învă ământul deț țtoate gradele se desfă oară în limba română. În condi iileș țlegii, învă ământul se poate desfă ura i într-o limbă deț ș șcircula ie interna ională.ț ț3 Legea 84/1995, republicată în M. Of., I, nr. 606 din datade 10 decembrie 1999. La data intrării în vigoare seabrogă Legea educa iei i învă ământului nr. 28/1978,ț ș țprecum i toate celelalte dispozi ii contrare acesteia.ș țLegea nr. 84/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 1/2011,Legea Educa iei Na ionale, publicată în M. Of., I, nr. 18ț țdin 10 ianuarie 2011.4 Art. 2 Legea nr. 84/1995: ,,În România învă ământul țconstituie prioritate na ională”.ț5 Legea nr. 84/1995, art. 3(2): ,,Idealul educa ional alțcolii române ti constă în dezvoltarea liberă, integrală iș ș ș

armonioasă a individualită ii umane, în formareațpersonalită ii autonome i creative.”ț ș

formele de învă ământ, indiferent de condi iaț țsocială i materială, de sex, rasă, na ionalitate,ș țapartenen ă politică sau religioasă...”ț 6.

Învă ământul în România, potrivit legii, î iț șasumă obiectivul principal de a formapersonalitatea umană, prezentat în art. 4 al Legiinr. 84/19957.

Sistemul na ional de învă ământ esteț țprezentat în Titlul II, Capitolul Dispozi iițcomune, la art. 15 ,,Sistemul na ional dețînvă ământ este constituit din ansamblulțunită ilor de învă ământ de diferite tipuri,ț țniveluri i forme de organizare a activită ii deș ținstruire i educare”, institu iile de învă ământș ț țpot fi de publice sau private.

Pentru a analiza modul în care a fostreglementată organizarea învă ământuluițsuperior în România, în contextul aplicăriiProcesului Bologna, vom avea în vederedispozi iile Capitolului IX al Legii nr. 84/1995,țrepublicată, precum i dispozi iile Legii nr.ș ț288/2004.

În concordan ă cu prevederile art. 32 (5)ț 8 din

6 Legea nr. 84/1995, art. 5 (1) ,,Cetă enii României auțdrepturi egale de acces la toate nivelurile i formele deșînvă ământ, indiferent de condi ia socială i materială, deț ț șsex, rasă, na ionalitate, apartenen ă politică sau religioasă.ț ț(2) Statul promovează principiile învă ământuluițdemocratic i garantează dreptul la educa ie diferen iată,ș ț țpe baza pluralismului educa ional, în beneficiulțindividului i al întregii societă i.ș ț(3) Statul promovează principiile educa iei permanente.ț7 Potrivit art. 4 (1) din Legea nr. 84/1995, învă ământulțare ca finalitate formarea personalită ii umane prin: a)țînsu irea cuno tin elor tiin ifice, a valorilor culturiiș ș ț ș țna ionalită ii i universale; b) formarea capacită iiț ț ș țintelectuale, a disponibilită ilor afective i a abilită ilorț ș țpractice prin asimilarea de cuno tin e umaniste, tiin ifice,ș ț ș țtehnice i estetice; c) asimilarea tehnicilor de muncășintelectuală, necesare instruirii i autoinstruirii pe duratașîntregii vie i; d) educarea în spiritul respectării drepturilorți libertă ilor fundamentale ale omului, al demnită ii i alș ț ț ș

toleran ei, al schimbului liber de opinii; f) cultivareațsensibilită ii fa ă de problematica umană, fa ă de valorileț ț țmoral-civice, a respectului pentru natură i mediulșînconjurător; g) dezvoltarea armonioasă a individului prineduca ie fizică, educa ie igienico/sanitară i practicareaț ț șsportului; h) profesionalizarea tinerei genera ii pentruțdesfă urarea unor activită i utile, producătoare de bunuriș țmateriale i spirituale. ș8 Constitu ia României, art. 32 (5) Învă ământul de toateț țgradele se desfă oară în unită i de stat, particulare iș ț șconfesionale, în condi iile legii.ț


Constitu ia României, art. 55 (1) din Legea nr.ț84/1995, prevede că: ,,Învă ământul superior sețrealizează prin institu ii de învă ământ:ț țuniversită i, institute, academii de studii i coliț ș șde studii postuniversitare”.

Func ionarea institu iilor de învă ământț ț țsuperior a fost condi ionată de înfiin area prinț țlege, potrivit art. 1 din Legea nr. 88/19939.

De asemenea, potrivit dispozi iilor legale dețînfiin are (decrete i legi), institu iile deț ș țînvă ământ superior sunt persoane juridice dețdrept public sau privat. Anterior anului 1990,institu iile de învă ământ superior au fostț țînfiin ate prin decrete, iar după intrarea înțvigoare a Legii 88/1993, institu iile dețînvă ământ sunt înfiin ate prin lege.ț ț

Sistemul na ional al învă ământului superiorț țeste constituit din totalitatea institu iilor dețînvă ământ superior, persoane juridice de dreptțpublic i de drept privat, înfiin ate în condi iileș ț țlegii.

Învă ământul universitar, are caracterțdeschis i a fost organizat, conform art. 57 alșLegii Învă ământului nr. 84/1995, sub douățforme, i anume: ș

- învă ământul universitar de scurtățdurată, organizat în colegii universitare, încadrul universită ilor, institutelor i academiilorț șde studii i se desfă oară pe o durată de 3 ani, cuș șexcep ia art. 64 (2)ț 10;

- învă ământul universitar de lungă durată,țorganizat în universită i, institute i academii deț șstudii, cu facultă i i specializări autorizate sauț șacreditate i se desfă oară pe o durată de 4-6ș șani, în func ie de profil.ț

În institu iile de învă ământ superior, la celeț țdouă forme de organizare a învă ământului,țbeneficiază de acces cetă enii români i străini,ț șcare îndeplinesc criteriile generale ale admiterii,stabilite de Ministerul Educa iei Na ionale.ț ț

Declara ia de la Bologna semnată în 19 iunieț1999 de către mini trii responsabili pentrușînvă ământul superior din 29 de ări, a avut caț țobiectiv implementarea Procesului de laBologna.

9 Legea nr. 88/1993, republicată (M. Of., I, nr. 552 dindata de 11 noiembrie 1999) privind acreditareainstitu iilor de învă ământ superior i recunoa tereaț ț ș șdiplomelor, art. 1 Institu iile de învă ământ, superior seț țînfiin ează prin lege.ț10 Art. 64 (2) din Legea 84/1995: ,,Durata studiilor lacolegiul pedagogic universitar este de 2 ani, pentruabsolven ii liceelor pedagogice, i de 3 ani, pentruț șabsolven ii liceelor cu alt profil”ț

Obiectivul major al Procesului de la Bolognaconstă în crearea Spa iului European alțÎnvă ământului Superior (ț European HigherEducation Area), bazat pe cooperareinterna ională i schimb academic.ț ș

Procesul de la Bologna prezintă importan ațunui document de reformă europeană cu scopulde a introduce o structură similară de organizarea studiilor universitare în trei cicluri (licen ă,țmasterat, doctorat) în vederea recunoa teriișstudiilor în Uniunea Europeană, în conformitatecu Cadrul General al Calificărilor din Spa iulțEuropean al Învă ământului Superior. ț

Un alt scop al Declara iei de la Bologna îlțreprezintă asigurarea calită ii în învă ământulț țsuperior în conformitate cu Standardele pentruAsigurarea Calită ii în Spa iul European alț țÎnvă ământului Superior (ț Standards for QualityAssurance in the European Higher EducationArea – ESG).

Primul semnal, în necesitatea existen ei unuițcadru european de recunoa tere a actelor deșstudii, este materializat în preambululConven iei de la Lisabona, din 11 aprilie 1997țcu privire la recunoa terea atestatelor ob inuteș țîn învă ământul superior în statele din regiuneațEuropei11.11 Conven ia din 11 aprilie 1997 cu privire lațrecunoa terea atestatelor ob inute în învă ământulș ț țsuperior în statele din regiunea Europei a fost ratificată deRomânia prin Legea nr. 172/1998 i prevede în preambul,șcă: ,,păr ile la prezenta conven ie, con tiente de faptul căț ț șdreptul la educa ie reprezintă un drept al omului, iarțînvă ământul superior, contribuind la progresul iț șînflorirea cunoa terii, reprezintă un imens bun cultural iș știin ific atât pentru indivizi, cât i pentru societate,ș ț ș

considerând că învă ământul superior trebuie să joace unțrol vital în promovarea păcii, în elegerii reciproce iț ștoleran ei, precum i în făurirea încrederii reciproce întreț șoameni i popoare, considerând că marea diversitate deșsisteme educative din statele din regiunea Europei reflectădeosebirile culturale, sociale, politice, filozofice,religioase i economice, un bun de pre ce trebuie peș țdeplin respectat, dorind să ofere popoarelor acestor stateposibilitatea de a beneficia pe deplin de această diversitateprin facilitarea accesului locuitorilor, fiecărui stat i alșstuden ilor institu iilor de învă ământ ale fiecărei păr i laț ț ț țresursele educative ale celorlalte păr i, înlesnind, înțspecial, eforturile acestora de a-si continua instruc ia sauțde a- i încheia perioadele de studii în institu ii deș țînvă ământ superior ale celorlalte păr i, considerând căț țrecunoa terea studiilor, certificatelor, diplomelor i aș șgradelor, ob inute în altă ară din regiunea Europei,ț țreprezintă un pas important în promovarea schimburiloracademice dintre păr i, acordând o mare importan ăț țprincipiului autonomiei institu ionale i fiind con tienteț ș șde nevoia de a men ine i de a proteja acest principiu,ț șconvinse că recunoa terea corectă a atestărilor reprezintăș


În contextul în care, conform TratatuluiUniunii Europene, Uniunea trebuie să contribuiela dezvoltarea calită ii Europei care trebuie sățincludă i o dimensiune europeană i care săș șsprijine i să completeze Ac iunea Statelorș țMembre, prin respectarea diversită ii culturale iț șlingvistice a fiecăreia dintre ele, România aînceput să armonizeze legisla ia din domeniulțînvă ământului la dreptul european.ț

Legea nr. 288/200412 transpune obiectiveleProcesului Bologna cu privire la organizareastudiilor universitare, introducerea obligatorie întoate institu iile de învă ământ superior aț țSistemului European de Credite Transferabile(ECTS) i a emiterii Suplimentului la diplomă. ș

Noul cadru legislativ reglementeazăorganizarea studiilor universitare pe trei cicluri:studii universitare de licen ă, studii universitarețde masterat i studii universitare de doctorat,șfiind astfel abrogate dispozi iile contrarețprevăzute în Legea nr. 84/199513.

Institu iile de învă ământ superior suntț țobligate să aplice Sistemul European de Creditede Studiu Transferabile (ECTS), pentru aasigura corelarea sistemului de învă ământ dințRomânia cu sistemele europene de învă ământ.țÎn în elesul legii ,,creditele de studiuțtransferabile sunt valori numerice alocate unorunită i de cursuri i altor activită i didactice.ț ș țPrin creditele de studiu transferabile seapreciază, în medie, cantitatea de muncă, subtoate aspectele ei efectuată de student pentruînsu irea unei discipline”ș 14.

În acest sens, Ordinul nr. 3617 din16.03.200515 prevede la art. 1 că ,,Institu iile dețînvă ământ superior generalizează aplicareațSistemului European de Credite Transferabile(European Credit Transfer System - ECTS) atâtîn eviden a rezultatelor profesionale alețpropriilor studen i de la toate formele dețînvă ământ, cât i în operarea transferului deț șrezultate profesionale ob inute de studen i caț țurmare a frecventării i promovării probelor laș

un element esen ial al dreptului la educa ie, precum i oț ț șrăspundere a societă ii...”.ț12 Legea nr. 288 din 24 iunie 2004 publicată în M. Of., I, nr. 614 din data de 7 iulie 2004. 13 Art. 20 din Legea nr. 288/2004: ,,Pe data intrării învigoare a prezentei legi se abrogă prevederile art. 57, art.60 alin. (2), art. 62-65, art. 72 alin. (4)-(6) i ale art. 73șalin. (1) din Legea învă ământului nr. 84/1995, republicatățîn M. Of., I, nr. 606 din 10 decembrie 1999 cumodificările i completările ulterioare.ș14 Legea nr. 288/2004, art. 4 alin. 2.15 Ordinul nr. 3617 din 16.03.2005.

discipline cuprinse în planurile de învă ământțale altor universită i din ară i străinătate sauț ț șale altor facultă i din propria universitate.țAceastă măsură se aplică atât în ciclul de studiiuniversitare de licen ă, cât i în ciclul de studiiț șde masterat începând cu anul universitar2005-2006”.

Spa iul European al Învă ământului Superiorț țimpune institu iilor de învă ământ superiorț țpromovarea i desfă urarea activită ilor deș ș țînvă ământ i cercetare, cu respectareaț șstandardelor de calitate i asigurarea calită iiș țeduca iei, astfel încât prin calitatea activită ii săț țsatisfacă încrederea publică, iar învă ământul sățse afirme ca un bun public.

Calitatea educa iei constă în ansamblul dețcaracteristici ale unui program de studii i aleșfurnizorului acestuia, prin care sunt îndepliniteobiectivele programului de studii i misiuneașinstitu iei care-l organizează, precum i dinț șîndeplinirea standardelor de calitate.

Strategia de asigurare a calită ii educa iei înț țRomânia este permanent corelată cu ac iunilețpromovate la nivel european i mondial,șasigurarea calită ii educa iei fiind unul dintreț țobiective centrale ale Procesului de la Bologna,stabilite la întâlnirea de la Bergen (Norvegia)din 19-20 mai 2005.

Asocia ia europeană pentru asigurareațcalită ii în învă ământul superior (ENQA),ț țprezintă în raportul de la Bergen obiectivele pecare sistemele de învă ământ trebuie să lețrealizeze până în 2007, privind implementareareferin elor i orientărilor pentru asigurareaț șcalită ii. ț

Implementarea prevederilor stabilite la niveleuropean este condi ionată de Registrul ENQAț(European Network for Quality Assurance inHigher Education) care include agen iilețna ionale pentru asigurarea calită ii.ț ț

A adar, prin pozi ionarea universită ilor dinș ț țRomânia în Spa iul European al Învă ământuluiț țSuperior se asigură încrederea în calitate i seșrealizează recunoa terea academică i/sau, dupăș șcaz, profesională a diplomelor române ti.ș

În anul 2005 se înfiin ează Agen ia Românăț țde Asigurare a Calită ii în Învă ământulț țSuperior (ARACIS), institu ie publicățindependentă, de interes na ional, cuțpersonalitate juridică16, având atribu ii înț16 OUG nr. 75 din 12 iunie 2005 privind asigurareacalită ii educa iei publicată în M. Of., I, nr. 642 din 20ț țiulie 2005, art. 16 (1) ARACIS este o institu ie publicățindependentă, de interes na ional, cu personalitate juridicăț


domeniul acreditării institu iilor de învă ământț țsuperior i în domeniul asigurării calită ii înș țînvă ământul superiorț 17.

Hotărârea Guvernului nr. 1257/2005reprezintă actul de înfiin are a Agen iei Româneț țde Asigurare a Calită ii în Învă ământulț țSuperior (ARACIS)18 care urmează să se înscrieîn Registrul european al agen iilor de asigurare ațcalită ii în învă ământul superior.ț ț

Cadrul legislativ pentru asigurarea calită iițeduca iei îl reprezintă Ordonan a de urgen ă nr.ț ț ț75 din 12 iunie 2005 privind asigurarea calită iițeduca ieiț 19.

Din perspectivele cadrului legal, calitateaeduca iei este realizată prin evaluarea iț șasigurarea calită ii.ț

Evaluarea calită ii educa iei constă înț țexaminarea anumitor standarde i criterii deșcalitate. Evaluarea calită ii poate fi realizată, pețde o parte de însă i institu ia furnizoare deș țeduca ie, sub forma evaluării interne, pe de altățparte de o agen ie na ională sau interna ionalăț ț țspecializată, sub forma evaluării externe20.

Demersul asigurării calită ii educa iei seț țrealizează prin dezvoltarea capacită iiținstitu ionale i promovarea programelor deț șstudii care asigură competen e profesionalețsolicitate de beneficiari21

Evaluarea i asigurarea calită ii sunt ac iuniș ț țcu caracter permanent, care conduc laîmbunătă irea continuă a calită ii educa iei.ț ț țInstitu iile de învă ământ superior se vorț țpreocupa continuu de îmbunătă irea calită iiț țeduca iei prin realizarea evaluării, analizei iț șac iunilor corectiveț 22.

Dimensiunea internă a calită ii academiceț

i cu buget propriu de venituri i cheltuieli.ș ș(2) Sediul, organigrama i regulamentul de func ionare aleș țARACIS se stabilesc, la propunerea ARACIS, prinhotărâre a Guvernului.17 A se vedea HG nr. 1257 din 18 octombrie 2005 privindaprobarea Regulamentului de organizare i func ionare alș țAgen iei Române de Asigurare a Calită ii în Învă ământulț ț țSuperior (ARACIS).18 HG nr. 1257 din 18 octombrie 2005 privind aprobareaRegulamentului de organizare i func ionare al Agen ieiș ț țRomâne de Asigurare a Calită ii în Învă ământul Superiorț ț(ARACIS) publicată în M. Of., I, nr. 966 din 1 noiembrie2005.19 Ordonan a de urgen ă nr. 75 din 12 iunie 2005 privindț țasigurarea calită ii educa iei, cu modificările iț ț șcompletările, aprobate prin Legea nr.87/2006 i prin OUGșnr. 75/201120 Idem art. 3 (2).21 Idem art. 3 (3).22 Idem art. 3 (5).

(autoevaluarea internă) se constituie pe bazalegisla iei în vigoare i se realizează în bazaț șautonomiei universitare în func ie de specificul,țmisiunea i obiectivele fiecărei universită i, deș țtradi ia i patrimoniul cultural al învă ământuluiț ș țsuperior românesc.

Asigurarea calită ii, din această abordare seținstituie ca un mecanism de îmbunătă ire ațrezultatelor si performan elor academice,țprecum i permanentizarea îmbunătă iriiș țperforman elor.ț

Evaluarea externă se bazează pe capacitateainstitu iilor de învă ământ superior de aț țdemonstra, că rezultatele i performan eleș țactului educa ional i de cercetare, suntț ștransmise prin competen e i abilită i dobânditeț ș țcătre absolven i. ț

Obiectivul principal al evaluării externeconstă în îmbunătă irea continuă a calită ii i aț ț șmanagementului institu ional.ț

În asigurarea calită ii sunt evaluate treițdomenii fundamentale de organizare ișfunc ionare a institu iilor de învă ământț ț țsuperior, stabilite de Ordonan a de urgen ă aț țGuvernului nr. 75/2005, la art. 1023 i se referășla: capacitatea institu ională, eficacitateațeduca ională i managementul calită ii.ț ș ț

Art. 35 din Ordonan a de urgen ă aț țGuvernului nr. 75/2005 condi ioneazățdesfă urarea activită ii de învă ământ ,,numai înș ț țuniversită i, academii de studii sau altelețsimilare, autorizate să func ioneze provizoriuțsau acreditate”.

Comunicatul mini trilor de lașLeuven/Louvain la Neuve (Belgia) 2009 con inețpriorită i ale învă ământului superior pentruț țperioada 2010-2020 pentru următoareledomenii:

- cre terea accesului la învă ământulș țsuperior prin furnizarea de oportunită i egalețpentru toate categoriile sociale, în special celesubreprezentate;

- asigurarea accesului la învă area de-ațlungul întregii vie i ca parte integrantă ațsistemului de educa ie;ț

- asigurarea unor calificări relevantepentru nevoile pie ei muncii printr-o mai bunățcolaborare a universită ilor cu angajatorii;ț

- continuarea reformei curriculare prindezvoltarea de rezultate ale învă ării pentruțprogramele de studii, dar i pentru cursurileșindividuale;

23 Idem art. 10.


- cre terea calită ii cercetării în cadrulș țprogramelor doctorale;

- interna ionalizare activită ilor universităț ț -ilor în vederea cre terii atractivită iiț ș ț

învă ământului superior european;ț- cre terea mobilită ilor prin dezvoltareaș ț

de oportunită i de studiu în alte ări, astfel încâtț țpână în 2020 cel pu in 20% din absolven ii deț țînvă ământ superior să beneficieze de astfel dețoportunită i;ț

- îmbunătă irea culegerii datelor pentruțmonitorizarea implementării obiectivelor Bologna;

- diversificarea surselor de finan are aținstitu iilor de învă ământ superior.ț ț

Integrarea României în Uniunea Europeanăoferă sistemului de învă ământ, posibilitateațdeschiderii spre dezvoltare i compatibilizare cușsistemul universitar european.

Condi ie obligatorie a integrării României înțUE, reforma sistemului de învă ământ, centratțpe calitate i pe programe de cercetare, necesitășo analiză profundă i permanentă a provocărilorșimpuse.

Strategia Europa 2020 stabile te obiectiveșcare au în vedere credibilizarea i stabilitateașînvă ământului superior.ț

În concordan ă cu obiectivele stabilite i cuț șrolul pe care educa ia o are în dezvoltareațsistemului social, economic i cultural,șuniversită ile au misiunea de a dezvoltațcompeten e academice, profesionale i morale.ț ș

Interesul na ional trebuie analizai în raportțcu rolul i importan a autonomiei universitară,ș țarmonizarea procedurilor i practicilor deșrecunoa tere a diplomelor i titlurilor în Spa iulș ș țEuropean al Învă ământului European,țgarantarea egalită ii de anse pentru accesul laț șînvă ământ, dezvoltarea parteneriatelorținstitu ionale în scopul stimulării participării lațînvă are pe tot parcursul vie ii, cre tereaț ț șoportunită ilor de mobilitate pentru to iț țparticipan ii la procesul didactic i nu în ultimulț șrând dezvoltarea competen elor i abilită ilor înț ș țconcordan ă cu Strategia 2020.ț

În vederea realizării misiunii sale,învă ământul superior trebuie să asigurețgenerarea i transferul cunoa terii cătreș șsocietate.

În evolu ia sa, universită ile, principaleleț ținstitu ii prin care se realizează învă ământulț țsuperior, au reu it să- i creeze i să impunăș ș șpropria identitate, acest drept fiind garantat deConstitu ia României la art. 32 (6), de Legeaț

Educa iei Na ionale, precum i de Cartaț ț șuniversitară, proprie fiecărei universită i.ț

Autonomia universitară asigură cadrul legal,prin care universită ile au dreptul de a sețadministra singure în raport cu institu iilețadministra iei publice, cu respectarea legisla ieiț țîn vigoare.

Principiul autonomiei universitare oferăposibilitatea universită ilor de a se individualizațprin calitate, specificitate i identitate înșsistemul na ional de învă ământ.ț ț

Procesul de la Bologna este angajamentul pecare 29 de ări i l-au asumat în 1999, pentru aț șasigura un cadru comun al sistemului deînvă ământ în vederea armonizăriițînvă ământului superior în Spa iul European.ț ț

Unul dintre obiectivele angajamentului îlreprezintă introducerea suplimentului ladiplomă (anexă a diplomei), modelul dereferin ă, fiind stabilit de către grupul de exper iț țai Comisiei Europene, Consiliului Europei ișCEPES/UNESCO, care asigură transparen ațsistemului de învă ământ i posibilitateaț șrecunoa terii studiilor în Spa iul European alș țÎnvă ământului Superior.ț

Pentru accesul la învă ătură nu sunt admisețdiscriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex,origine socială, orientare politică sau religioasă,orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare.

În vederea respectării drepturilor omului estenecesar să existe o preocupare i pentrușînvă ământul special, organizat pentruțpersoanele cu cerin e educa ionale speciale.ț ț

Pentru modernizarea cadrului legal dedezvoltare a programelor de studii, LegeaEduca iei Na ionale dă posibilitatea institu iilorț ț țde învă ământ superior de a organizațparteneriate cu operatori economici, asocia iițprofesionale i institu ii publice. Rezultatulș țacestor parteneriate ar putea asigura o pregătirepractică suplimentară absolven ilor, precum i oț șinser ie pe pia a muncii.ț ț

O altă latură care asigură cooperareainstitu ională o reprezintă dezvoltareațmobilită ilor studen ilor i a cadrelor didactice.ț ț șCadrul legal este asigurat de ProgramulERASMUS, cel mai important program deeduca ie i formare profesională din Uniuneaț șEuropeană, prin care studentul parcurge unprogram de studii la universită i din UniuneațEuropeană, cu recunoa terea perioadelor deșstudii i a creditelor de studii transferabileșob inute.ț


III. JURISPRUDEN ĂȚ

DECIZIA CUR II EUROPENE A DREPTURILOR OMULUIȚÎN CAUZA ROZALIA COLAC ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI1

Potrivit art. 6 alin 1 din Conven ia pentruțapărarea drepturilor omului i a libertă ilorș țfundamentale orice persoană are dreptul lajudecarea în mod echitabil a cauzei sale, decătre o instan ă, care va hotărî asuprațtemeiniciei oricărei acuza ii în materie penalățîndreptate împotriva sa.1

Totodată, Conven ia consacră principiulțpotrivit căruia, înainte de condamnarea unuiacuzat, toate probele împotriva acestuia trebuieprezentate, în mod obi nuit, în edin ă publică,ș ș țîn prezen a acestuia, în scopul dezbateriițcontradictorii. Principiul fundamental este acelacă un inculpat într-un proces penal ar trebui săaibă posibilitatea efectivă de a contesta probeleîn acuzare. (art. 6 pct. 3 lit. d).

I. Sub aspect procedural vom re ine căț 2:1. domnul Doru Colac (reclamantul), a sesizatCurtea la 6 iunie 2006, în temeiul art. 34 dinConven ia pentru apărarea drepturilor omului iț șa libertă ilor fundamentale (Conven ia). ț ț

2. Reclamantul a sus inut, în special, că dreptulțsău la un proces echitabil garantat prin art. 6 dinConven ie a fost încălcat deoarece nu a pututțexamina to i martorii ale căror declara ii auț țservit drept temei principal pentru condamnareasa

II. În fapt vom re ine următoarele: țI. Circumstan ele cauzei ț3. Reclamantul s-a născut în 1969 i locuie te înș șIa i. ș

4. La 20 februarie 2003, Parchetul Ia i i-a pusșsub acuzare pe reclamant i pe un ter pentruș țproxenetism i pentru lipsire de libertate în modșilegal. A re inut, printre altele, că exista oțsuspiciune rezonabilă că reclamantul i celălaltșacuzat au amenin at i au for at cinci feteț ș țminore să se prostitueze, respectiv C.R.R.,M.A., F.P.D., I.A.P. i G.S.S. A luat înșconsiderare mărturii, inclusiv declara iile celorț

1 Decizia Cur ii Europene a Drepturilor Omului în cauzațColac împotriva României, C 26.504/06, din 10 februarie2015.2 Pentru simplificarea lecturii au fost numerotate doaraspectele relevante.

cinci fete, procesele-verbale întocmite dupăconfruntarea martorilor, procesul-verbal deperchezi ie la domiciliul reclamantului, liste cuțapeluri telefonice, dosarul medical alreclamantului, declara iile sale i cele aleț șceluilalt acuzat.

1. Procedura în primă instan ă ț

5. Între 20 martie 2003 i 17 iunie 2004,șJudecătoria Ia i a amânat cauza de cincisprezeceșori pentru a permite, printre altele, citareamartorilor care fuseseră audia i în timpulțurmăririi penale. În edin ele din 2 i 30ș ț șoctombrie 2003, avocatul reclamantului asolicitat instan ei să audieze martorii men iona iț ț țanterior. Instan a a dispus ca începând cu 27țnoiembrie 2003 orice martor care refuză săcompară să fie amendat.

6. Între 12 mai 2003 i 3 martie 2004 s-așîncercat de aptesprezece ori executareașmandatelor de aducere emise de instan a dețjudecată pentru unii dintre martori pentru acompărea în fa a sa. Conformțproceselor-verbale de executare a mandatelor,martorii părăsiseră ara (M.M.K., F.P.D. iț șI.A.P.), se mutaseră la o adresă necunoscută(T.E.P., C.R.R., C.R. i G.C.R.) sau nu putuserășfi găsi i acasă (I.I.C.). I.I.C. locuia încă la adresațindicată dar nu a putut fi găsit acasă. C.R.R.,astfel cum au confirmat vecinii săi, î ișschimbase numele i se mutase la o adresășnecunoscută cu ani în urmă. T.E.P. nu mai locuiala adresa cunoscută de autorită i; acesta î iț șvânduse apartamentul i nu figura cu un altulșdeclarat. Conform informa iilor disponibile,țemigrase în Statele Unite ale Americii. M.M.K.,care era cetă ean străin, părăsise teritoriul ării laț țo dată nespecificată i către o destina ieș țnecunoscută, în timp ce mamele lui F.P.D. ișI.A.P. au declarat că fiicele lor au părăsit arațpentru Vene ia, Italia, i Austria în noiembrieț ș2002 i, respectiv, la 18 martie 2003 i că nu leș șcunosc adresele acestora. Potrivit rudelor luiI.A.P. aceasta se căsătorise, î i schimbaseșnumele i nu planifica să se întoarcă în Româniașîn viitorul apropiat deoarece era însărcinată.Vecinii lui F.P.D. au confirmat declara iileț


mamei acesteia. G.C.R. î i schimbase numele iș șpotrivit vecinilor săi se mutase cu multă vremeîn urmă la o adresă necunoscută. Adresa lui C.R.nu era corectă i nimeni cu numele martoruluișnu locuise la adresa respectivă.

7. Judecătoria Ia i a solicitat în repetate rândurișServiciului de Eviden ă a Popula iei Neam ,ț ț țServiciului Român de Pa apoarte i Birouluiș șVamal de Frontieră Ia i să furnizeze informa iiș țdespre localizarea martorilor care nucompăruseră în fa a instan ei, respectiv T.E.P.,ț țM.M.K., C.R., F.P.D., I.A.P., G.C.R. i I.I.C. Înședin a din 27 noiembrie 2003, instan a aș ț ț

observat că Serviciul de Eviden ă a Popula ieiț țNeam confirmase că G.C.R. î i schimbaseț șnumele în G.C.G. i a continuat să îl citeze subșambele nume. La 22 decembrie 2003, Postul dePoli ie Cre e ti a informat instan a că, potrivitț ț ș țrudelor lui I.A.P., aceasta părăsise arațcăsătorindu-se cu un cetă ean turc i a confirmatț șcă aceasta î i schimbase numele i aveaș șre edin a la o adresă necunoscută din Austria.ș țAutorită ile au oferit instan elor informa iileț ț țdisponibile cu privire la martorii men iona i maiț țsus i care nu putuseră fi localiza i i au declaratș ț șîn mod repetat că nu aveau alte înregistrăriprivind adresele curente i valabile ale acestora. ș

8. Prin încheierile din 4 septembrie 2003, 8ianuarie, 5 februarie i 3 iunie 2004, JudecătoriașIa i a re inut că pe baza informa iilor con inuteș ț ț țde procesele-verbale de punere în aplicare amandatelor de aducere întocmite de agen iițcompeten i în acest sens, Serviciul de Eviden ăț ța Popula iei Neam , Serviciul Român deț țPa apoarte, Biroul Vamal de Frontieră Ia i,ș șPenitenciarul Ia i i Inspectoratul de Poli ieș ș țJude ean Ia i audierea martorilor C.R., G.C.R.,ț șF.P.D., I.A.P., T.E.P., M.M.K. i I.I.C. nu erașposibilă. A invocat art. 327 din vechiul Cod deprocedură penală român i a decis ca declara iileș țmartorilor G.C.R., F.P.D., I.A.P., T.E.P. i I.I.C.șdate în etapa urmăririi penale să fie cititeînaintea instan ei la finalul etapei de cercetarețjudecătorească a procedurii. Cu excep iațdeclara iei lui I.I., nu există nicio probă lațdosarul cauzei care să confirme că declara iilețmartorilor respectivi au fost citite în fa aținstan ei. ț

9. La 8 ianuarie 2004, I.I.C. a luat parte la oedin ă de judecată în fa a Judecătoriei Ia i, însăș ț ț ș

nu a fost ascultat în instan ă deoarece avocatulț

ales al reclamantului nu a fost prezent. Instan ața amânat judecata pentru o oră mai târzie înaceea i zi în a teptarea avocatuluiș șreclamantului. I.I.C. a informat instan a că nuțputea a tepta deoarece urma să suporte oșinterven ie chirurgicală. Acesta a solicitat să fiețcitat pentru următoarea edin ă i a promis săș ț șprezinte documentele care să facă dovadanecesită ii tratamentului medical. Instan a aț țobservat că martorul locuia fără forme legale lao adresă din Ia i. Până la ora la care s-a reluatșprocedura în aceea i zi, I.I.C. părăsise instan a.ș țAcesta nu a luat parte la nicio edin ă ulterioară,ș țiar autorită ile nu au reu it să îl localizeze, de iț ș șau încercat de asemenea să îl citeze la adresaneînregistrată men ionată mai sus. ț

10. Unii dintre martorii care au dat declara iițîmpotriva reclamantului în timpul urmăririipenale au fost localiza i de către autorită i iț ț șadu i în fa a instan ei. ș ț ț

11. La 2 i la 30 octombrie, la 27 noiembrieș2003 i la 1 aprilie 2004, Judecătoria Ia i i-aș șascultat pe M.A., G.S.S., D.V.D., F.H.A. ișJ.L.A. Instan a a respins cererea lui M.A. de a fițascultată fără ca reclamantul să fie prezent însala de judecată. M.A. a declarat printre altelecă reclamantul a amenin at-o i a obligat-o să seț șprostitueze. Nu întâlnise nicio altă fată cuexcep ia lui C.R.R. i îi fusese vândutăț șreclamantului de către I.I.C. G.S.S. i-a retractatșdepozi ia anterioară dată în timpul urmăririițpenale i a declarat că autorită ile au obligat-oș țsă îl acuze pe reclamant de proxenetism. D.V.D.a confirmat declara iile sale anterioare date înțtimpul urmăririi penale. Acesta a sus inut că îlțcuno tea pe reclamant i că, de i le-a cunoscutș ș șpe unele dintre fete, acestea nu locuiau cureclamantul. De i între inuse rela ii sexuale cuș ț țcâteva dintre fetele pe care le întâlnise în clubulpresupus a fi condus de către reclamant, acestanu plătise pentru ele. L.A.J. i-a retras depozi iaș țdată în etapa urmăririi penale, a negat că îlcuno tea pe reclamant sau că ar fi fost întrebatșanterior de autorită i dacă plătise pentru rela iiț țsexuale.

12. Printr-o încheiere din 3 iunie 2004,Judecătoria Ia i a respins, printre altele, cerereașdepusă de avocatul reclamantului de a amânajudecata pentru a-i permite să îl localizeze peI.I.C. i să îl aducă în fa a instan ei în calitate deș ț țmartor. Avocatul a precizat că, presupunând că


I.I.C. urma să fie ascultat de instan ă, nuțexaminase în detaliu dosarul pentru a puteaformula concluzii în numele reclamantului.Instan a i-a respins cererea, re inând că seț țpronun ase deja că era imposibil ca I.I.C. să fiețascultat i că absen a martorului nu împiedicaș țexaminarea fondului cauzei.

13. La aceea i dată, depozi ia lui I.I.C. din etapaș țurmăririi penale a fost citită în fa a instan ei.ț țUlterior, instan a a încuviin at ca păr ile săț ț țformuleze concluzii orale pe fondul cauzei i așadmis o cerere depusă de avocatul reclamantuluide amânare a pronun ării pentru a permitețpăr ilor să depună concluzii scrise pe fondulțcauzei.

14. Printr-o hotărâre din 22 iunie 2004,Judecătoria Ia i l-a achitat pe reclamant deșînvinuirea de lipsire de libertate în mod ilegal,l-a condamnat pentru proxenetism i i-a aplicatșo pedeapsă cu închisoarea de nouă ani. A re inutțcă faptele cauzei au fost stabilite pe bazadeclara iilor date de C.R. i de G.C.R.;ț șdeclara iile fetelor obligate să se prostitueze,țrespectiv C.R.R., G.S.S., F.P.D. i M.A. -șacestea au arătat cum l-au întâlnit pe reclamanti pe celălalt acuzat i cum s-au prostituat; auș ș

oferit detalii despre modul în care eraucontactate de clien i, banii oferi i reclamantuluiț ți înfă i area unora dintre clien i; procesul-ș ț ș ț

verbal de perchezi ie la domiciliulțreclamantului; descrierea obiectelor găsite ladomiciliul reclamantului i care apar ineau luiș țC.R.R.; scrisoarea primită de I.A.P. de la mamasa, care făcea referire la zvonuri potrivit cărorafiica sa i celelalte fete se prostituau; listașapelurilor telefonice efectuate de pe telefonulreclamantului, care stabileau contactul telefonicdintre reclamant, celălalt acuzat i unii dintreșclien ii care îl contactaseră pe celălalt acuzat sauțcu care I.A.P. între inuse rela ii sexuale,ț țrespectiv M.M.K., S.S., K.S.E., N.K., Y.F.,F.H.A., T.E.P. i O.K.; i declara iile date deș ș țmartorii I.I.C., D.V.D., T.E.P., F.H.A., J.L.A. ișM.M.K. din etapa urmăririi penale a procesului,care stabileau, cu ajutorul listei apelurilortelefonice i a declara iilor celor cinci feteș țminore, implicarea reclamantului înproxenetism. Instan a a observat că numai M.A.ți D.V.D. i-au men inut declara iile date înș ș ț ț

etapa urmăririi penale a procedurii. În plus, aobservat că C.R., G.C.R., I.A.P., F.P.D., I.I.C.T.E.P. i M.M.K. nu au putut fi asculta i înș ț

calitate de martori de către instan ă. În plus,țmartorii G.S.S., J.L.A. i F.H.A., precum iș șcelălalt acuzat i-au modificat substan ialș țdeclara iile date în etapa urmăririi penale ațprocedurii, afirmând că nu plătiseră niciodatăpentru a între ine rela ii sexuale. Având înț țvedere declara iile contradictorii ale martorilorți ale celuilalt acuzat, instan a a decis să ia înș ț

considerare numai acele mărturii care fuseserăconfirmate de alte probe aflate la dosar. Înconsecin ă, a apreciat că declara iile martorilorț ți ale celuilalt acuzat din etapa urmăririi penaleș

a procedurii erau verosimile deoarece fuseserădate la o dată mai apropiată de cea a faptelornelegale i de asemenea se coroborau cu restulșprobelor aflate la dosar. În plus, a respinsdepozi ia lui G.S.S. i pe cele ale inculpa ilorț ș țdate înaintea instan ei deoarece con ineau maiț țmulte inadverten e. ț

15. Reclamantul a formulat apel împotrivahotărârii, argumentând că instan a le citase înțcalitate de martori, însă nu le citase i în calitateșde păr i vătămate, pe cele cinci fete care ar fițfost for ate să se prostitueze. În plus, declara iileț țcelor cinci fete nu erau sus inute de nicio altățprobă, iar toate victimele presupuselor sale faptenelegale ar fi trebuit să fie ascultate de instan ă. ț

2. Procedura în fa a instan ei de al doilea gradț țde jurisdic ie ț

16. Printr-o hotărâre din 17 octombrie 2005,Tribunalul Ia i a admis în parte apelulșreclamantului în privin a încadrării infrac iuniiț țsale, a men inut pedeapsa aplicată i a respinsț șcelelalte puncte ale apelului formulat. A re inutțcă, având în vedere natura infrac iunii de carețfusese acuzat reclamantul, nu ar fi fost justificatsă fie citate în calitate de păr i vătămate fetelețcare fuseseră for ate să se prostitueze. În plus,țreclamantul nu putea invoca omisiunea instan eițde a proceda astfel atât timp cât nu i-a fostadusă nicio atingere interesului său personal. Înceea ce prive te faptele stabilite în primășinstan ă, instan a de apel a re inut că acestea auț ț țfost confirmate de probele aflate la dosar. Înspecial, mărturiile celor cinci fete, C.R.R.,M.A., I.A.P., F.P.D. i G.S.S. au fost coroborateșcu declara iile date de T.E.P., Y.F., N.K., K.S.E.ți S.S., care cu ajutorul celuilalt acuzat plătiserăș

pentru a între ine rela ii sexuale cu mai multeț țfete. I.I.C. a depus mărturie că reclamantul erainteresat să întâlnească fete care doreau să


părăsească ara i să lucreze ca dansatoare înț șbaruri, iar G.C. îi condusese în mod repetat pereclamant i pe fete în diferite hoteluri. Înșconsecin ă, instan a de apel a considerat căț ținstan a de prim grad l-a condamnat în modțcorect pe reclamant pentru proxenetism.

17. Reclamantul a formulat recurs împotrivahotărârii. Printre altele, acesta a argumentat căinstan a le citase în calitate de martori, însă nuțle citase i în calitate de păr i vătămate, pe celeș țcinci fete care ar fi fost for ate să se prostitueze.țÎn plus, cercetarea judecătorească a fostincompletă deoarece probele nu au fostadministrate în mod public.

3. Procedura în fa a instan ei de ultim grad deț țjurisdic ie ț

18. În cadrul edin ei din 9 februarie 2006 înș țfa a Cur ii de Apel Ia i, avocatul reclamantului aț ț șreiterat unele dintre argumentele pe care leinvocase în fa a instan ei de apel. În plus, acestaț ța sus inut că unii martori, inclusiv A.P., G.C.,țO.P., nu au fost asculta i direct de instan a deț țprim grad i că instan a nu a motivat omisiuneaș țsa de a-i audia pe ace tia. De asemenea, adresașde pe cita iile destinate lui I.I.C. era incompletă.țCita iile au fost trimise într-o localitate dințjude ul Neam , de i Serviciul de Eviden ă aț ț ș țPopula iei Neam declarase că martorul nuț țfigura ca înregistrat acolo. Instan ele au omis sățasculte i al i martori, inclusiv C.Z., i să iaș ț șmăsurile necesare pentru ca martorii respectivisă fie adu i înaintea lor. În consecin ă, a solicitatș ținstan ei să caseze hotărârile instan elorț ținferioare i să dispună reexaminarea tuturorșprobelor aflate la dosar.

19. Prin hotărârea definitivă din 21 februarie2006, Curtea de Apel Ia i a admis în parteșrecursul reclamantului, reducând pedeapsa cuînchisoarea aplicată acestuia la opt ani, i așrespins restul motivelor de recurs. A re inut căținstan ele inferioare au stabilit în mod corectțfaptele cauzei i vinovă ia reclamantului pe bazaș țprobelor administrate în etapa urmăririi penale aprocedurii i reconfirmate în cadrul etapei deșjudecată. Faptul că fetele for ate de către acestațsă se prostitueze au fost citate în cadrulprocesului nu în calitate de păr i vătămate, ci dețmartori, nu reprezenta un argument pe carereclamantul să îl poată invoca atât timp câtinteresului său personal nu îi fusese adusăatingere. În ceea ce prive te probele careș

stabileau faptele cauzei, instan a a reiteratțmotivarea instan ei de al doilea grad dețjurisdic ie. În plus, argumentele reclamantuluițpotrivit cărora instan a nu a administrat i nu aț șexaminat direct toate probele administrate peparcursul etapei urmăririi penale a procedurii,precum i cele referitoare la încălcarea dreptuluișsău la apărare i la lipsa unor dezbaterișcontradictorii au fost respinse. S-a arătat că oinstan ă poate lua în considerare declara iile dinț țetapa urmăririi penale a procedurii sau pe celedate înaintea instan ei dacă aceasta a fostțconvinsă că numai unele dintre ele reflectăadevărul i au fost coroborate cu probele aflateșla dosar. O instan ă poate lua în considerarețdeclara iile date în etapa urmăririi penale ațprocedurii dacă a fost imposibil să fie asculta ițîn mod direct martorii. O hotărâre nu poate ficasată pe motiv că un martor nu a fost ascultatîn mod direct de instan ă decât dacă a fostțprejudiciată una dintre păr i. În prezenta cauză,ținstan ele inferioare au admis cererilețreclamantului de a audia martorii caredepuseseră mărturie în etapa urmăririi penale aprocedurii i au luat toate măsurile pentru a seșasigura că ace tia se vor prezenta la proces.șHotărârile instan elor inferioare nu puteau fițcasate deoarece acestea motivau imposibilitatealor de a audia anumi i martori, respectiv dințcauză că ace tia părăsiseră ara, iar declara iileș ț țau fost citite în cadrul edin ei publice. Înș țconsecin ă, instan ele inferioare au urmatț țprocedura corectă pentru a stabili vinovă iațreclamantului, utilizând probele strânse atât înetapa urmăririi penale, cât i în etapa cercetăriișjudecătore ti. ș

20. La 3 octombrie 2006, reclamantul a formulato contesta ie în anulare, solicitând desfiin areaț țhotărârii definitive din 21 februarie 2006.Acesta a argumentat că dreptul său la apărare afost încălcat la 9 februarie 2006 deoarece nu aputut lua parte la edin a din fa a instan ei deș ț ț țultim grad de jurisdic ie din cauza stării salețgrave de sănătate i, prin urmare, nu a pututșsolicita probe suplimentare.

21. La 31 octombrie 2006, Curtea de Apel Ia i așadmis contesta ia în anulare formulată dețreclamant, a desfiin at hotărârea din 21 februarieț2006 i a dispus ca instan a de ultim grad deș țjurisdic ie să reexamineze recursul introdus dețreclamant împotriva hotărârii din 17 octombrie2005 deoarece acesta nu putuse lua parte la


edin a din fa a instan ei de ultim grad din cauzaș ț ț țstării sale de sănătate.

22. La 1 martie 2007, reclamantul a depusmotivele recursului în fa a instan ei de ultimț țgrad de jurisdic ie. Acesta a argumentat, printrețaltele, că unii dintre martori, printre care A.P.,G.C., O.P., nu au fost asculta i. În plus, instan aț țde prim grad respinsese cererea pentru o nouăcitare a martorului I.I.C., a cărui mărturie fuseserelevantă în cauză. Al i martori, inclusiv C.Z.,țnu fuseseră de asemenea asculta i i nu fuseserăț șluate măsuri pentru a fi adu i în fa a instan ei deș ț țprim grad de jurisdic ie. ț

23. Prin hotărârea definitivă din 21 decembrie2010, Curtea de Apel Ia i a admis în parteșrecursul reclamantului declarat împotrivahotărârii din 17 octombrie 2005 i i-a redusșpedeapsa cu închisoarea la apte ani. A re inutș țcă instan ele de prim i de al doilea grad deț șjurisdic ie au avut un rol activ i au strâns toateț șprobele relevante pentru cauză. Acestea au luatcu diligen ă toate măsurile pentru a asculta înțmod direct mărturiile i pentru a verificașargumentele în apărare ale reclamantului.Acestea au avut motive întemeiate pentru a nuasculta direct toate victimele i martorii înșcauză, anume că persoanele în cauză părăsiserăara. În consecin ă, instan ele au aplicat art. 327ț ț ț

din Codul de procedură penală. Circumstan elețde fapt au fost stabilite pe baza declara iilor luițC.R. i G.C.R., a declara iilor fetelor for ate săș ț țse prostitueze, respectiv, C.R.R., G.S.S., F.P.D.i M.A., care au descris cum i-au întâlnit peș

inculpa i i cum s-au prostituat i au oferitț ș șdetalii despre modul în care erau contactate declien i i despre banii primi i de reclamant, aț ș țprocesului-verbal de perchezi ie la domiciliulțreclamantului, a raportului care con ineațdescrierea obiectelor apar inând lui C.R.R., carețfuseseră găsite la domiciliul reclamantului, ascrisorii primite de I.A.P. de la mama sa, care afost găsită la domiciliul reclamantului, a listeiapelurilor telefonice efectuate de pe telefonulreclamantului, care stabileau contactul telefonicdintre inculpa i i unii dintre clien ii care îlț ș țcontactaseră pe reclamant i pe celălalt acuzatșsau cu care I.A.P. între inuse rela ii sexuale, i aț ț șdeclara iilor în calitate de martori date de I.I.C.,țD.V.D., T.E.P., F.H.A., J.L.A. i de M.M.K. ș

4. Alte informa ii relevante ț

24. La o dată nespecificată, Parchetul Ia i aș

început urmărirea penală pentru mărturiemincinoasă fa ă de martorul G.S.S. care î iț șschimbase depozi ia dată în primă instan ă înț țfavoarea reclamantului.

25. Printr-o ordonan ă din 15 iunie 2006,țParchetul Ia i a dispus scoaterea de sub urmărireșpenală a lui G.S.S. pentru mărturie mincinoasăpe motiv că fapta sa nu întrunea gradul depericol social necesar pentru a constitui oinfrac iune, iar instan ele na ionale nu au luat înț ț țconsiderare depozi ia sa dată în faza de judecată.țCu toate acestea, G.S.S. a fost amendată cusuma de 1.000 RON (aproximativ 200 EUR)pentru comportamentul său. G.S.S. nu acontestat măsura în fa a instan elor interne. ț ț

III. În continuare, Curtea aminte te în cuprinsulșdeciziei dispozi iile legale i practica relevanteț șdin dreptul intern. Se face referire la art. 327alin. 3 din vechiul Cod de procedură penalăromân care prevedea că, atunci când ascultareavreunuia dintre martori nu mai este posibilă,instan a dispune citirea depozi iei date de acestaț țîn cursul urmăririi penale i va ine seama deș țaceasta la judecarea cauzei.

IV. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 dinConven ie, reclamantul s-a plâns că procesul săuțnu a fost echitabil în măsura în care nu a pututconfrunta to i martorii ale căror declara ii auț țservit ca temei pentru condamnarea sa.

A. Cu privire la admisibilitate

26. Curtea constată că acest capăt de cerere nueste în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3lit. a) din Conven ie. În continuare constată cățnu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate.Prin urmare, este necesar să fie declaratadmisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele păr ilor ț

27. Reclamantul a arătat că în cauza sa a fostcrucial ca martorii acuzării să fie asculta i directțde instan ă în prezen a sa i a avocatului săuț ț șdeoarece martorii fuseseră asculta i numai înțetapa urmăririi penale a procedurii de către unprocuror fără ca el sau avocatul său să fieprezen i. În plus, legisla ia internă relevantă înț țvigoare la momentul la care martorii acuzării aufost asculta i nu a permis ca inculpatul să iațparte la audierea martorilor în etapa urmăririi


penale a procedurii.

28. Reclamantul a sus inut că instan ele interneț țau omis să asculte în mod direct aproape to ițmartorii. Numai M.A. a fost adusă în fa aținstan ei i a confirmat depozi ia sa anterioară.ț ș țÎn plus, a contestat argumentul Guvernuluipotrivit căruia ar fi avut oportunitatea de aexamina martorii în fa a instan ei. ț ț

29. Reclamantul a argumentat, de asemenea, căinstan ele interne nu au demonstrat suficientățdiligen ă atunci când au citat martorii pentru ațse înfă i a înaintea lor. În special, cita iilorț ș țemise în primă instan ă fie le-au lipsitținforma iile cu privire la identitatea martorilor,țfie au fost ilizibile. În plus, autorită ile internețau luat măsuri pentru a intimida i a influen aș țmartorii. În special, acestea au ini iat ac iuni înț țjusti ie pentru mărturie mincinoasă împotriva luițG.S.S. după ce martorul a decis înainteainstan ei de prim grad să î i modifice depozi iaț ș țpe care o dăduse în etapa urmăririi penale aprocedurii.

30. Potrivit reclamantului, condamnarea sa s-abazat într-o măsură decisivă pe declara iilețmartorilor pe care el nu a avut ocazia să îiexamineze. În plus, autorită ile nu au depusțeforturi rezonabile pentru a asigura prezen ațînaintea instan ei a martorilor relevan i. Chiarț țdacă pedeapsa sa a fost în cele din urmă redusă,instan ele interne s-au bazat în continuare pețmărturiile martorilor pe care reclamantul nu aavut ocazia să îi confrunte direct.

31. Guvernul a argumentat că, de i dreptulșindividual de a examina martorii ale cărordeclara ii au servit ca temei pentru condamnarețera important, acesta nu era absolut i, dacă erașnecesar, era supus anumitor restric ii. A sus inutț țde asemenea că reclamantul a fost asistat de unreprezentant legal atât pe parcursul urmăririipenale, cât i al judecă ii. Cu toate că acesta iș ț șreprezentantul său legal nu au fost prezen ițatunci când martorii au fost audia i în etapațurmăririi penale a procedurii, reclamantul a avutocazia să le adreseze întrebări în fa a instan elorț ținterne. Astfel, M.A. a fost audiată de instan eleținterne în prezen a reclamantului i a avocatuluiț șsău. În plus, G.S.S. i-a schimbat depozi ia datăș țîn etapa urmăririi penale a procedurii, însă a fostgăsită vinovată de mărturie mincinoasă.

32. Guvernul a argumentat că la baza

condamnării reclamantului nu s-au aflatexclusiv declara iile martorilor. Instan eleț ținterne au luat în considerare i alte probeșrelevante. Acestea au realizat apreciereacompletă a probelor disponibile, au coroboratprobele în acuzare i au oferit temeiuri pentrușrespingerea probelor în apărarea sa.

33. Guvernul a subliniat că audierea martorilorde către instan ele interne a fost îngreunată iț șmai mult de rela ia deosebită dintre reclamant iț șvictimele sale. În special, acestora le era frică deel, a a cum o demonstrează cererea lui M.A. deșa fi ascultată în absen a reclamantului. ț

34. Guvernul a sus inut că procedura ini iatăț țîmpotriva reclamantului nu a fost arbitrară.Reclamantul i avocatul său ales au avut ocaziașsă formuleze argumentele în apărare în fa aținstan elor i să îi adreseze întrebări lui M.A.ț șpentru a clarifica circumstan ele cauzei.țInstan ele au ascultat nemijlocit to i martoriiț țcare au luat parte la edin e, nu au luat înș țconsiderare declara iile neconvingătoare,țoferind motive întemeiate în acest sens i aușdepus eforturi substan iale pentru a găsi aceițmartori care nu s-au înfă i at în fa a lor înainteț ș țde a concluziona că era imposibil ca ace tia sășfie audia i. În plus, o declara ie crucială dată înț țetapa urmăririi penale a procedurii a fost citităîn fa a instan ei. ț ț

2. Motivarea Cur ii ț

35. Curtea reaminte te că garan iile consacrateș țde art. 6 § 3 lit. d) din Conven ie reprezintățaspecte specifice dreptului la un procesechitabil, prevăzut la alineatul 1 din aceastădispozi ie, care trebuie luate în considerare înțcadrul oricărei evaluări a caracterului echitabilal procedurii. Din acest motiv, Curtea considerănecesar să examineze plângerea din perspectivacelor două dispozi ii coroborate [a se vedea,țAl-Khawaja i Tahery împotriva Regatului Unitș(MC), nr. 26.766/05 i 22.228/06, pct. 118,șCEDO 2011, i Aigner împotriva Austriei, nr.ș28.328/03, pct. 33, 10 mai 2012].

36. Principala preocupare a Cur ii în temeiul art.ț6 § 1 din Conven ie este să evalueze caracterulțechitabil al procesului penal în ansamblu [a sevedea, printre altele, Taxquet împotriva Belgiei(MC), nr. 926/05, pct. 84, CEDO 2010). Înrealizarea acestei evaluări, Curtea va examina


procesul în ansamblu, având în vedere dreptul laapărare, dar i, de asemenea, interesul public,șprecum i cel al victimelor ca infrac iuneaș țrespectivă să fie instrumentată în modcorespunzător [a se vedea, GĂ¤fgen împotrivaGermaniei (MC), nr. 22.978/05, pct. 175, CEDO2010) i, atunci când este necesar, drepturileșmartorilor (a se vedea, printre multe altele,Doorson împotriva ărilor de Jos, 26 martieȚ1996, pct. 70, Culegere de hotărâri i deciziiș1996-II). În acest context este de reamintit, deasemenea, că admisibilitatea probelor este ochestiune care trebuie reglementată prinlegisla ia na ională i de instan ele na ionale, iarț ț ș ț țunica preocupare a Cur ii este să examinezețdacă procesul s-a derulat în mod echitabil (a sevedea supra, Al-Khawaja i Tahery, pct. 118). ș

37. Art. 6 § 3 lit. d) din Conven ie consacrățprincipiul potrivit căruia, înainte decondamnarea unui acuzat, toate probeleîmpotriva acestuia trebuie prezentate, în modobi nuit, în edin ă publică, în prezen a acestuia,ș ș ț țîn scopul dezbaterii contradictorii. Principiulfundamental este acela că un inculpat într-unproces penal ar trebui să aibă posibilitateaefectivă de a contesta probele în acuzare. Suntposibile excep ii de la acest principiu, darțacestea nu trebuie să încalce dreptul la apărare,care, ca regulă, impune nu numai ca un inculpatsă cunoască identitatea acuzatorilor săi astfelîncât să fie în măsură să conteste probitatea ișcredibilitatea lor, dar i ca acuzatul să aibășposibilitatea adecvată i corespunzătoare de așconfrunta i de a adresa întrebări martorilor înșacuzare, fie când martorul dă declara ia sa sauțîntr-o etapă ulterioară a procesului (a se vedeaGabrielyan împotriva Armeniei, nr. 8.088/05,pct. 76, 10 aprilie 2012, i Solakov împotrivașFostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr.47.023/99, pct. 57, CEDO 2001-X).

38. Curtea observă că prezenta cerere nuprive te martorii a căror identitate nu a fostșdezvăluită acuzatului. În prezenta cauză unnumăr semnificativ al victimelor i al martorilorșla evenimentele contestate, respectiv C.R.,G.C.R., C.R.R., F.P.D., I.A.P., I.I.C., T.E.P.,M.M.K., Y.F., N.K., K.S.E., S.S. i G.C., aușrefuzat să depună mărturie în instan ă i astfelț șnu au putut fi audia i de către instan a deț țjudecată. Nici apărarea nu a putut să îiexamineze sau să le observe comportamentul încadrul interogatoriului pentru a- i formaș

propriul punct de vedere asupra probită ii iț șcredibilită ii lor. În ciuda argumentelor hotărâriițCur ii de Apel Ia i din 21 februarie 2006, cuț șexcep ia mărturiei lui I.I.C., nu există nicioțprobă în dosar că declara iile date în etapațurmăririi penale a procedurii de către martoriimen iona i mai sus în prezen a unui procuror auț ț țfost citite efectiv în proces înainte de a fi admiseca probe de către instan ele interne. Reiese dințprobele aflate la dosar i din sus inerile păr ilorș ț țcă, atunci când martorii au fost audia i în etapațurmăririi penale a procedurii, reclamantul ișreprezentantul său legal nu erau prezen i. Astfel,țapărarea nu a avut ocazia de a confruntamartorii respectivi în nicio etapă a procesului.

39. În ceea ce prive te admiterea declara iilorș țunor martori care nu s-au prezentat în instan ă iț șcare nu au putut fi interoga i de către acuzat înțnicio etapă a procesului, Curtea a clarificat înhotărârea sa pronun ată în cauza Al-Khawaja iț șTahery (citată supra, pct. 119 i 147) că pentru așdetermina dacă admiterea unor astfel de probeera compatibilă cu dreptul la un proces echitabiltrebuia să se stabilească mai întâi că exista unmotiv temeinic pentru neprezentarea martorilor.În al doilea rând, atunci când depozi ia unuițmartor absent era temeiul unic sau decisivpentru o condamnare, erau necesare măsuri decontrabalansare suficiente, inclusiv existen ațunor garan ii procedurale solide, care să permitățo apreciere echitabilă i corespunzătoare așfiabilită ii probelor în cauză (a se vedea,țAl-Khawaja i Tahery, citată anterior, pct. 119 iș ș147).

40. Cerin a de a exista un motiv întemeiatțpentru a admite depozi ia unui martor absentțeste o chestiune preliminară care trebuieexaminată înainte de a se pronun a dacă proba ațfost unică sau decisivă. Chiar în cazul în caredepozi ia unui martor absent nu a fost unică sauțdecisivă, Curtea a identificat totu i o încălcare așart. 6 § 1 i art. 6 § 3 lit. d) din Conven ie atunciș țcând nu a fost oferit un motiv întemeiat pentruomisiunea audierii martorului. Acest lucru seîntâmplă deoarece, ca regulă generală, martoriiar trebui să depună mărturie în timpulprocesului i toate eforturile rezonabile ar trebuișdepuse pentru a se asigura înfă i area lor. Astfel,ț șatunci când martorii nu se înfă i ează pentru aț șdepune mărturie, există obliga ia de a verificațdacă absen a lor este justificată (a se vedeațGabrielyan, citată anterior, pct. 78).


41. A adar, chestiunea preliminară pe careșCurtea trebuie să o examineze în prezenta cauzăeste dacă a existat un motiv întemeiat pentru aadmite ca probe declara iile date în etapațurmăririi penale de către C.R., G.C.R., C.R.R.,F.P.D., I.A.P., I.I.C., T.E.P., M.M.K., Y.F., N.K.,K.S.E., S.S. i G.C., fără ca aceste persoane sășfie interogate în faza de judecată.

42. Temeiul invocat de autorită ile internețpentru a admite ca probe declara iile martorilorțrespectivi, fără ca ace tia să fie interoga i înș țcursul cercetării judecătore ti, a fost acela cășinstan a de judecată nu a putut asigurațînfă i area acestora. S-a invocat art. 327 dinț șfostul Cod de procedură penală român careprevedea o astfel de posibilitate.

43. Curtea observă că imposibilitateaautorită ilor de a localiza un martor poate, înțanumite condi ii, să justifice admiterea ca probăța declara iei martorului, chiar dacă apărarea nu ațavut ocazia de a-i adresa întrebări acestuia sauacesteia (a se vedea, Tseber împotrivaRepublicii Cehe, nr. 46.203/08, pct. 48, 22noiembrie 2012). Cu toate acestea, autorită ilețna ionale trebuie să adopte măsuri pozitivețpentru a-i permite acuzatului să interogheze sausă ob ină interogarea martorilor acuzării (a sețvedea Lucic împotriva Croa iei, nr. 5.699/11,țpct. 79, 27 februarie 2014), ceea ce înseamnă căacestea trebuie să caute în mod activ martorii (ase vedea, Rachdad împotriva Fran ei, nr.ț71.846/01, pct. 24, 13 noiembrie 2003). Curteatrebuie, prin urmare, să se convingă căautorită ile interne au făcut tot ceea ce erațrezonabil posibil pentru a asigura prezen ațmartorului. Cu alte cuvinte, Curtea trebuie săstabilească dacă absen a martorului estețimputabilă autorită ilor interne (a se vedea,țLucic, citată anterior, pct. 79).

44. Curtea este pregătită să accepte că instan eleținterne au depus anumite eforturi pentru acerceta motivele care au stat la baza absen eițmartorilor pe care apărarea nu a putut să îiexamineze i pentru a asigura înfă i area lor.ș ț șInstan a de prim grad de jurisdic ie pare să fiț țcitat în mod repetat, fără succes, martorii i,șulterior, a recurs la ajutorul unor agen i aițstatului pentru a obliga unii dintre martori să seînfă i eze (a se vedea supra, pct. 7 i 8). În plus,ț ș șa solicitat în mod repetat autorită ilor internețcompetente să furnizeze informa ii cu privire laț

posibilele loca ii ale unora dintre martori (a sețvedea supra, pct. 9). Autorită ile interne par să fițdepus eforturi pentru a identifica loca ia actualăța unora dintre martori i să stabilească motiveleșcare au stat la baza absen ei acestora. În special,țautorită ile au stabilit că I.A.P. i F.P.D. auț șpărăsit ara pentru Austria, respectiv Italia. Înțplus, au stabilit că M.K.K., cetă ean străin, nuțera de asemenea prezent pe teritoriul ării i căț șunii dintre martorii absen i î i schimbaserăț șnumele sau părăsiseră adresele la care figuraude mai mul i ani i locuiau probabil înț șstrăinătate.

45. Cu toate acestea, aparent autorită ile nu auțmai depus eforturi suplimentare pentru alocaliza martorii. Acestea au acceptat răspunsulpe care l-au primit de la mamele lui I.A.P. ișF.P.D. - potrivit cărora fiicele lor locuiau înAustria, respectiv în Italia, la adresenecunoscute - fără a realiza verificărisuplimentare i nu reiese din probele aflate lașdosar că au făcut încercări să stabilească loca iațexactă a acestora recurgând la mecanismele deasisten ă juridică interna ională, dacă martoreleț țlocuiau cu adevărat în străinătate. În ceea ce îlprive te pe M.M.K., autorită ile interne nu auș țîntreprins niciun demers pentru a solicitaautorită ilor din ara de origine a acestuia - deț țasemenea, recurgând la mecanismele deasisten ă juridică interna ională - să stabileascăț țlocalizarea lui. Nici informa ia despre poten ialaț țplecare a lui T.E.P. în Statele Unite ale Americiinu a fost verificată (a se vedea supra, pct. 8). Înplus, afirma iile făcute de avocatulțreclamantului potrivit cărora I.I.C. fusese citat lao adresă gre ită nu par să fi fost analizate deșautorită ile interne, de i reiese din probele aflateț șla dosar că I.I.C. locuise fără a fi fost înregistratla o adresă dintr-o localitate din jude ul Neamț ț(a se vedea supra, pct. 8 i 11). În plus, rezultășcă nu au fost emise cita ii pentru Y.F., N.K.,țK.S.E., S.S. sau G.C. i nu există probe la dosarșcă autorită ile au depus eforturi rezonabilețpentru a localiza martorii respectivi ori pentru aasigura înfă i area lor înaintea instan elorț ș ținterne.

46. Prin urmare, Curtea nu este convinsă căeforturile depuse de autorită i pot fi considerateța fi fost suficiente în circumstan ele cauzei [a sețvedea, Artner împotriva Austriei, 28 august1992, pct. 21, seria A nr. 242-A, caz în carepoli ia austriacă a primit instruc iuni din parteaț ț


instan ei de judecată să depună toate eforturilețpentru a găsi un martor absent; Berishaîmpotriva ărilor de Jos (dec.), nr. 42.965/98, 4Țmai 2000, caz în care autorită ile olandeze auțîncercat să contacteze un martor care aveare edin a pe teritoriul Republicii Slovace prinș țintermediul autorită ilor slovace; i Haasț șîmpotriva Germaniei (dec.), nr. 73.047/01, 17noiembrie 2005, caz în care autorită ile germanețau depus eforturi considerabile pentru a asiguraînfă i area unui martor care executa o pedeapsăț șcu închisoarea în Liban]. Astfel, nu se poateafirma că existau motive întemeiate care săjustifice omisiunea aducerii martorilor absen ițspre a fi examina i sau că autorită ile interneț ți-au îndeplinit obliga ia lor de a efectuaș ț

verificări suplimentare spre a se stabili dacăabsen a martorilor era justificată. ț

47. Este adevărat că la 8 ianuarie 2004reclamantul nu i-a adresat întrebări lui I.I.C.înaintea instan ei de judecată deoarecețreprezentantul său legal ales era absent, iar, la 3iunie 2004, mărturia lui I.I.C. dată în etapaurmăririi penale a procedurii a fost citită în fa aținstan ei (a se vedea supra, pct. 11 i 15). Cuț ștoate acestea, nu este suficient pentru Curte săconcluzioneze că reclamantul a renun at lațdreptul său de a examina respectivul martor. Înaceastă privin ă, Curtea reiterează că oricețrenun are la exercitarea unui drept garantat prințConven ie - în măsura în care o astfel dețrenun are este permisă de dreptul intern - trebuiețstabilită într-o manieră lipsită de echivoc (a sevedea, Colozza împotriva Italiei, 12 februarie1985, pct. 28, seria A nr. 89). Curtea observă căreclamantul s-a plâns în mod repetat în fa aținstan ei de prim grad de jurisdic ie i ulterior înț ț șfa a instan ei de apel că era privat deț țposibilitatea de a asculta martorii în cauză, îngeneral, i pe I.I.C. în special (a se vedea supra,șpct. 14, 20 i 24). Faptul că autorită ile interneș țau făcut încercări, chiar dacă fără succes, pentrua asigura înfă i area lor sau au respins cererileț șreclamantului în acest scop, pretinzând în modrepetat că era imposibil ca martorii respectivi săfie audia i sugerează în mod similar că nu s-ațconsiderat că reclamantul renun ase la dreptulțsău de a-i examina.

48. În ceea ce prive te argumentul Guvernuluișpotrivit căruia audierea martorilor de cătreinstan e a fost îngreunată având în vedere teamațacestora manifestată fa ă de reclamant, Curteaț

observă că cererea lui M.A. de a fi audiată deinstan a de prim grad în absen a reclamantului aț țfost respinsă. În plus, nu există nicio probă ladosar că instan ele interne au luat în considerarețteama martorilor sau că au considerat-o areprezenta un temei pentru decizia lor de adeclara imposibilă audierea unora dintremartori. În plus, instan ele interne nu s-au bazatți nu au aplicat nicio măsură specială care săș

permită martorilor să nu se înfă i eze la proces;ț șnici Guvernul nu a arătat în cadrul observa iilorțsale că martorii nu s-au înfă i at deoareceț șasemenea măsuri fuseseră aplicate (spredeosebire de Vronchenko împotriva Estoniei, nr.59.632/09, pct. 58, 18 iulie 2013). Prin urmare,nu există niciun motiv pentru examinarea încontinuare de către Curte a acestui aspect (a sevedea, Tseber, citată anterior, pct. 47).

49. Considera iile anterioare sunt suficiente, înțsine, pentru a-i permite Cur ii să concluzionezețcă a fost încălcat art. 6 § 1 i art. 6 § 3 lit. d) dinșConven ie (a se vedea, Al-Khawaja i Tahery,ț șcitată anterior, pct. 120, i Nikolitsas împotrivașGreciei, nr. 63.117/09, pct. 35, 3 iulie 2014).

50. Cu toate acestea, Curtea observă în prezentacauză că instan ele interne l-au condamnat pețreclamant pentru proxenetism pe baza unormijloace de probă diferite de declara iilețmartorilor absen i. În aceste condi ii, chiar dacăț țCurtea ar putea accepta că declara iile martorilorțabsen i ar fi putut să nu reprezinte proba unică iț șdecisivă pe baza căreia s-a bazat condamnareareclamantului, reiese totu i din motivarea oferitășde instan ele interne că mărturiile acestora auțavut o importan ă considerabilă în stabilireațcircumstan elor cauzei i a vinovă ieiț ș țreclamantului.

51. De asemenea, reclamantului nu i s-a datocazia să adreseze întrebări martorilormen iona i anterior nici în etapa urmăririiț țpenale, nici în instan ă. În plus, autorită ileț ținterne nu au respectat normele de procedurăpenală în vigoare la momentul faptelor, carefuseseră instituite pentru a contrabalansaabsen a martorilor, iar declara iile date în etapaț țurmăririi penale de către martorii absen i nu auțfost citite în proces înainte de a fi admise caprobe.

52. În lumina celor precedente, Curtea considerăcă a existat o încălcare a art. 6 § 3 lit. c)coroborat cu art. 6 § 1 din Conven ie. ț


II. Cu privire la celelalte pretinse încălcări aleConven iei ț

53. Invocând art. 6 § 1 i art. 6 § 3 lit. b) dinșConven ie, reclamantul a formulat mai multețcapete de cerere privind pretinse încălcări aledrepturilor sale garantate de Conven ie. ț

54. Curtea a examinat aceste capete de cerereastfel cum au fost formulate de reclamant. Cutoate acestea, având în vedere toate elementelede care dispune i în măsura în care esteșcompetentă să se pronun e cu privire la capetelețde cerere respective, Curtea nu constată nicioaparentă încălcare a drepturilor i a libertă ilorș țstabilite în Conven ie sau în protocoalele lațaceasta. Rezultă că acest capăt de cerere este înmod vădit nefondat i trebuie respins în temeiulșart. 35 § 3 i art. 35 § 4 din Conven ie. ș ț

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conven ie ț

A. Prejudiciu

55. Reclamantul a pretins 250.000 euro (EUR)cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moralsuferit prin trauma psihologică cauzată de lipsade echitate a procesului penal ini iat împotrivațsa.

56. Guvernul a argumentat că preten iațreclamantului era excesivă i că o eventualășconstatare a încălcării ar constitui o repara iețechitabilă suficientă.

57. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fifost supus unei suferin e ca urmare a procesuluițpenal ini iat împotriva sa. În consecin ă,ț țpronun ându-se în echitate, Curtea acordățreclamantului suma de 2.400 EUR pentruprejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fidatorată cu titlu de impozit.

58. În plus, Curtea reiterează că, atunci când opersoană, precum în prezenta cauză, a fostcondamnată într-un proces intern care nu arespectat cerin ele unui proces echitabil, un nouțproces sau redeschiderea procesului intern lacererea persoanei interesate reprezintă o metodăcorespunzătoare de repara ie a încălcării. Înțaceastă privin ă observă că art. 465 din Codul dețprocedură penală român prevede posibilitatearevizuirii unei hotărâri interne atunci cândCurtea a constatat o încălcare a drepturilor ișlibertă ilor fundamentale ale unui reclamant. ț

B. Cheltuieli de judecată

59. De asemenea, reclamantul a solicitat 200EUR cu titlu de cheltuieli de judecată în fa ațCur ii. ț

60. Guvernul a sus inut că, de i reclamantul aț șfăcut trimitere în observa iile prezentate Cur iiț țla existen a unor documente în sus inereaț țpreten iilor sale, acesta a omis să le ata eze laț șobserva iile men ionate. ț ț

61. Potrivit jurispruden ei Cur ii, un reclamantț țare dreptul la rambursarea cheltuielilor dejudecată numai în măsura în care s-a stabilitcaracterul real, necesar i rezonabil al acestora.șÎn prezenta cauză, având în vedere documentelede care dispune, criteriile de mai sus i absen aș țdocumentelor la care face trimitere reclamantul,Curtea respinge capătul de cerere referitor lacheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,În unanimitate,C U R T E A:

1. declară admisibil capătul de cerere privindpretinsa încălcare a dreptului reclamantului de aadresa întrebări martorilor în acuzare, iar restulcapetelor de cerere inadmisibile;

2. hotără te că a fost încălcat art. 6 § 1 coroboratșcu art. 6 § 3 lit. d) din Conven ie; ț

3. hotără te: ș

a) că statul pârât trebuie să plăteascăreclamantului, în termen de trei luni de la datarămânerii definitive a hotărârii, în conformitatecu art. 44 § 2 din Conven ie, suma de 2.400țEUR (două mii patru sute euro), care trebuieconvertită în moneda na ională a statului pârât lațrata de schimb aplicabilă la data plă ii, plusțorice sumă ce poate fi datorată cu titlu deimpozit, pentru prejudiciul moral;

b) că, de la expirarea termenului men ionat iț șpână la efectuarea plă ii, aceste sume trebuiețmajorate cu o dobândă simplă, la o rată egală curata dobânzii facilită ii de împrumut marginalțpracticată de Banca Centrală Europeană,aplicabilă pe parcursul acestei perioade ișmajorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei repara-ii echitabile pentru celelalte capete de cerere.ț


DECIZIA CUR II EUROPENE A DREPTURILOR OMULUIȚÎN CAUZA LARIE I AL II ÎMPOTRIVA ROMÂNIEIȘ Ț 1

Potrivit art. 2 privind dreptul la via ă dințConven ia Europeană a Drepturilor Omuluiț„dreptul la via ă al oricărei persoane estețprotejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzatăcuiva în mod inten ionat, decât în executareațunei sentin e capitale pronun ate de un tribunalț țcând infrac iunea este sanc ionată cu aceastăț țpedeapsă prin lege”.1

I. Sub aspect procedural vom re ine căț 2:1. La originea cauzei se află Cererea nr.54.153/08 formulată împotriva României, princare trei resortisan i ai acestui stat, domnulțGheorghe Larie i doamnele Anamaria EugeniașLarie i Reghina Grigorov (reclaman ii), auș țsesizat Curtea la 29 octombrie 2008, în temeiulart. 34 din Conven ia pentru apărarea drepturilorțomului i a libertă ilor fundamentaleș ț(Conven ia). ț2. Reclaman ii se plâng, în special, de lipsa uneițanchete prompte i eficace cu privire lașcircumstan ele decesului a doi membri aițfamiliilor lor în urma coliziunii dintre douăbărci de pescuit. Ace tia invocă art. 2 dinșConven ie, sub aspect procedural. ț3. La 11 aprilie 2013, reclamanta ReghinaGrigorov a decedat ca urmare a unei boli. Prinscrisoarea din 26 aprilie 2013, doamna VasilinaGrigorov, soacra acesteia, i-a exprimat dorin aș țde a men ine cererea. țII. În fapt vom re ine următoarele: țI. Circumstan ele cauzei ț4. Reclaman ii s-au născut în 1945, 1976 i,ț șrespectiv, în 1973 i au domiciliul în Tulcea iș șMahmudia. A. Evenimentele din noaptea de 18 spre 19 iulie2007 5. În data de 18 iulie 2007, în jurul orei 23,00,Mircea Larie (fiul primului reclamant i so ulș țcelei de-a doua reclamante) i Ionel Grigorovș(so ul celei de-a treia reclamante i nepotulț șprimului reclamant) se aflau la bordul unei bărcide pescuit cu motor, pe un canal din DeltaDunării. Barca lor a fost acro ată de o altă barcășîn care se aflau V.L.G. i M.A. În momentulș

1 Decizia Cur ii Europene a Drepturilor Omului în cauzațLarie i al ii împotriva României, C ș ț 54.153/08, din 25martie 2014.2 Pentru simplificarea lecturii au fost numerotate doaraspectele relevante.

coliziunii, potrivit afirma iilor acestora, V.L.G.,țcare dormea, s-a trezit i a constatat că M.A.,șcare conducea barca, era grav rănit la cap.Întrucât barca în care se afla nu mai func iona,țV.L.G. a luat barca acro ată în care, potrivitșafirma iilor sale, nu se afla nimeni i s-aț șîndreptat spre malul canalului unde câ iva turi tiț șaveau corturi instalate, ca să le ceară ajutorulpentru apelarea serviciului de urgen ă. Turi tiiț șl-au informat pe V.L.G. că telefoanele lormobile erau descărcate, astfel că acesta s-aîntors la barca sa, unde a găsit telefonul mobil allui M.A. i a apelat serviciul de urgen ă. I s-aș țcomunicat să se prezinte la un ponton undeurma să fie a teptat de agen i de poli ie i de oș ț ț șambulan ă. V.L.G. s-a îndreptat spre pontonulțindicat de autorită i. ț6. Pe ponton, V.L.G. a fost întâmpinat de doiagen i de poli ie, care l-au escortat la postul deț țpoli ie de pe raza comunei Murighiol, unde ațfost audiat de al i doi ofi eri din brigada fluvială.ț țM.A. a fost transportat cu ambulan a la SpitalulțJude ean Tulcea. Barca, despre care poli i tii auț ț șaflat că apar inea familiei lui Mircea Larie, ațfost încredin ată unui paznic al pontonului. Nu ațfost pusă sub sigiliu i nici imobilizată. ș7. Pe timpul nop ii, V.L.G. s-a întors la ponton iț șa luat barca familiei reclaman ilor pentru ațtransporta ni te pescari i o cantitateș șsemnificativă de pe te la domiciliul său. Peșdrum s-a întâlnit cu o altă barcă în care se aflaumembri ai familiilor lui Mircea Larie i IonelșGrigorov, pleca i în căutarea acestora. După cețau recunoscut barca în care se afla V.L.G. cafiind proprietatea lor, a izbucnit o alterca iețverbală. În cele din urmă, V.L.G. a înapoiatbarca membrilor familiei lui Mircea Larie.

8. A doua zi, trupurile lui Mircea Larie i IonelșGrigorov au fost scoase din apă la loculcoliziunii (infra, pct. 13). B. Ancheta penală referitoare la decesul luiMircea Larie i Ionel Grigorov ș9. A doua zi diminea a, eful postului de poli ieț ș țdin Murighiol a fost informat că efulșInspectoratului General de Poli ie decisesețconstituirea unei echipe de cercetare la fa ațlocului, formate din membri ai poli iei locale. Oțechipă formată din patru poli i ti s-a deplasat laț șlocul coliziunii. eful Inspectoratului de Poli ieȘ ț


Jude ean i reprezentan i ai brigăzii fluviale auț ș țfost, de asemenea, prezen i. ț10. Procesul-verbal întocmit de poli i ti aț șeviden iat faptul că barca abandonată de V.L.G.țprezenta urme de substan ă brună, probabilțsânge. Ace tia nu au prelevat e antioane dinș șsubstan a respectivă, în lipsa dotărilorțcorespunzătoare. De asemenea nu au apelat lalaboratorul mobil echipat în acest scop. Înschimb au făcut fotografii. 11. Trupurile lui Mircea Larie i Ionel Grigorov,șprecum i o armă de vânătoare în toc au fostșscoase din apă în cursul zilei. În procesul-verbals-a men ionat că trupurile fuseseră scoase dințapă din acela i loc, în mijlocul canalului. ș12. Doi poli i ti s-au deplasat la pontonul undeț șse afla barca apar inând familiei lui MirceațLarie. Ace tia au constatat că barca fuseseșcură ată între timp. Au făcut fotografii i auț șîntocmit un proces-verbal. 13. În data de 20 iulie 2007 s-a efectuat autopsiacelor două cadavre; rapoartele de expertizămedico-legală au fost emise la 12 februarie2008 de Serviciul de Medicină Legală Tulcea.La 5 martie 2008, cele două rapoarte deexpertiză au fost confirmate de Comisia decontrol i avizare a actelor medico- legale dinșcadrul Institutului Na ional de Medicină Legalăț(în continuare, INML). 14. În raportul de expertiză medico-legală seconcluziona că, în cazul lui Mircea Larie, cauzadecesului o reprezenta înecul. Cadavrul prezentahematoame i excoria ii la nivelul capului i oș ț șplagă deschisă la nivelul unei palme, cauzată,probabil, de elicea bărcii în care acesta se afla înmomentul decesului (peri-mortem) sau imediatdupă deces (post-mortem). Însă nu acestevătămări cauzaseră decesul. 15. i în raportul de expertiză medico-legalăȘreferitor la Ionel Grigorov se concluziona căacesta decedase prin înec. Numeroase echimozei excoria ii la nivelul fe ei corespundeau unorș ț ț

urme de pulbere specifice tragerii cu o armă defoc, iar ruptura timpanului sugera că se trăsesecu arma de foc în apropierea urechii. Leziunilerespective provocaseră categoric un ocștraumatic intens, de natură să conducă lapierderea cuno tin ei sau la scăderea acuită iiș ț țvizuale i auditive. Cadavrul prezenta o plagășextinsă la nivelul mandibulei, cauzată probabilde elicea bărcii în care se afla persoana, anteriordecesului (ante-mortem), în momentul decesului(peri-mortem) sau imediat după deces

(post-mortem). Vătămările respective nucauzaseră însă decesul. 16. La 20 iulie 2007 s-a întocmit un certificatmedico-legal i pe numele lui M.A. Acesta așfost completat la 19 septembrie 2007 ișconfirmat de Comisia de control i avizare așactelor medico-legale din cadrul INML la 18aprilie 2008. În certificat se concluziona căM.A. prezenta leziuni care fuseseră cauzate delovirea cu obiecte contondente i care aușnecesitat 25 de zile de îngrijiri medicale. 17. La 23 iulie i 1 august 2007, reclaman ii auș țformulat plângeri penale în legătură cu decesulrudelor lor, solicitând clarificarea împrejurărilordecesului acestora. 18. La 24 iulie 2007, Sec ia maritimă i fluvialăț șdin cadrul Parchetului de pe lângă Curtea deApel Constan a a informat Parchetul de pe lângățJudecătoria Tulcea că respectiva coliziune dintrebărci avusese loc pe un canal care nu intra încategoria căilor navigabile i că, prin urmare,șera de competen a parchetului de pe lângățjudecătorie să efectueze cercetarea asupracircumstan elor decesului lui Mircea Larie iț șIonel Grigorov. Clasificarea canalului a fostconfirmată ulterior de brigada fluvială, în datade 27 septembrie 2007. Brigada fluvială aatestat, de asemenea, că nu existau restric ii lațcircula ie în noaptea respectivă pe acel canal iț șcă viteza autorizată nu trebuia să depă ească 40șkm/h. 19. Un raport de expertiză tehnică navalăîntocmit în septembrie 2007 a concluzionat căera imposibil ca Mircea Larie i Ionel Grigorovșsă cadă din barca lor i să se înece. Acest lucrușar fi fost posibil doar dacă barca se răsturna,ipoteză contrazisă de declara ia lui V.L.G. Dețasemenea, apa măsura doar 2,18 m adâncime ișse putea ajunge pe malul canalului chiar ișmergând în picioare, fără a înota. Pe de altăparte, persoanele decedate erau cunoscute caînotători profesioni ti, unul lucrând cașscafandru, celălalt fiind ofi er de marină, astfelțîncât le era foarte u or să ajungă pe malulșcanalului aflat la o distan ă de circa 20 m dețlocul coliziunii. În plus, raportul preciza căbarca în care se aflau victimele prezenta avariicare nu fuseseră cauzate de coliziune, ci delovituri aplicate cu un obiect contondent.Raportul mai preciza că cele două bărci circulaucu aproximativ 20 km/h i că nu erau echipateșpentru naviga ia pe timp de noapte. În fine,țexpertul a concluzionat că barca în care se aflau


M.A. i V.L.G. fusese condusă în apropiereașmalului stâng al canalului i că s-ar fi putut evitașcoliziunea dacă barca ar fi fost condusă înapropierea malului drept al canalului.Coliziunea ar fi putut fi evitată dacă bărcile ar fifost echipate cu lumini specifice pentrunaviga ia pe timp de noapte. ț20. Expertul desemnat de reclaman i a aprobatțconcluziile expertizei. Expertul desemnat deM.A. a precizat că era posibil ca cele douăvictime să fi căzut din barca lor în momentulimpactului. 21. Prin Rezolu ia din 11 octombrie 2007,țParchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea adispus începerea urmăririi penale fa ă de M.A.țpentru ucidere din culpă i fa ă de V.L.G. pentruș țfurt calificat. 22. Parchetul i-a audiat pe reclaman i, precum iț șpe persoanele care îi ajutaseră în noapteatragicului eveniment pentru căutarea rudelor lor,precum i pe M.A., V.L.G. i cei trei pescariș șcare îi înso iseră în noaptea respectivă. Uniițdintre ace tia au fost supu i unui test poligraf.ș șReclaman ii au declarat că, în timpul căutărilorțlor, discutaseră cu câ iva turi ti care î iț ș șinstalaseră corturile nu departe de loculacro ajului i că ace tia mărturisiseră căș ș șauziseră ipete, insulte i lovituri. ț ș23. La o dată neprecizată, centrul meteorologicjude ean a informat poli ia judiciară că, înț țnoaptea de 18 spre 19 iulie 2007, temperaturafusese cuprinsă între 29°C i 33°C, vizibilitateașera redusă la 10 km i nu căzuseră precipita ii. ș ț24. La 14 decembrie 2007, un raport deexpertiză tehnică a atestat că pe fa a lui IonelțGrigorov existau urme ale unor substan ețspecifice tragerii cu arma. 25. În urma apari iei primului reclamant lațteleviziune, în data de 30 ianuarie 2008, înlegătură cu coliziunea, Inspectoratul General alPoli iei Române a cerut un raport internțexplicativ Inspectoratului de Poli ie Jude eanț țTulcea. 26. La 31 ianuarie 2008, eful Inspectoratului deșPoli ie Jude ean Tulcea a transmis raportulț țexplicativ cerut. Raportul făcea referire la unelemijloace de probă strânse în cadrul urmăririipenale i con inea aprecieri cu privire laș țvizibilitatea i temperatura aerului în momentulșcoliziunii, adaptarea vitezei bărcilor la condi iilețmeteorologice, insuficien a echipamentului dințdotarea acestora, eventualele posibilită i dețevitare a coliziunii, cauzele leziunilor

identificate pe cadavre i imposibilitateașprelevării unor e antioane din sângele găsit peșuna dintre bărci din cauză că acesta eraamestecat cu apă i carburant. Raportul a fostșata at ulterior la dosarul de urmărire penală. ș27. Prin Scrisoarea din 11 februarie 2008, poli iațjudiciară a solicitat Serviciului Român deInforma ii să îi furnizeze lista numerelor dețtelefon mobil folosite în noaptea de 18 spre 19iulie 2007 în jurul locului tragicului eveniment.Cererea a rămas fără răspuns. 28. La 25 februarie 2008, reclaman ii au depusțun memoriu prin care solicitau schimbareaîncadrării juridice a faptelor în omor deosebit degrav (art. 176 din Codul penal) în privin a luițM.A. i extinderea urmăririi penale cu aceea iș șacuza ie în privin a lui V.L.G. i a celorlal i treiț ț ș țpescari care îi înso iseră pe ace tia în noaptea deț ș18 spre 19 iulie 2007. 29. În aceea i zi, în urma memoriuluișsus-men ionat, Parchetul de pe lângățJudecătoria Tulcea i-a declinat competen a. ș ț30. La 4 martie 2008, cauza a fost înscrisă perolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea,care avea competen ă să instrumenteze cazurițprivind infrac iunea de omor deosebit de grav. ț31. Prin Rezolu ia din 10 martie 2008, parchetulțsus- men ionat a dispus neînceperea urmăririițpenale pentru omor deosebit de grav i a dispusșcontinuarea urmăririi penale pentru ucidere dinculpă în cazul celor cinci persoane indicate dereclaman i (supra, pct. 30). În acest scop,țparchetul a re inut că expertiza tehnică navalățefectuată în spe ă atestase că respectivațcoliziune fusese cauzată de un accident care ar fiputut fi evitat dacă bărcile ar fi circulat cu oviteză mai mică i dacă ar fi avut echipamentșregulamentar. În continuare, parchetul a precizatcă informa iile meteorologice semnalaserățvizibilitatea redusă pe timp de noapte întunecatăi o temperatură de 23°C după o zi toridă. Înș

aceste condi ii, parchetul a considerat că celețdouă bărci se deplasau cu viteză mare (20-25km/h, conform expertizei). De asemenea,expertizele medico-legale au concluzionat căMircea Larie i Ionel Grigorov decedaseră prinșînec i că plăgile prezentate de ace tia la nivelulș șpalmei i, respectiv, la nivelul fe ei fuseserăș țprovocate după ce survenise decesul, cel maiprobabil prin ac iunea elicei propriei lor bărci.țParchetul a mai re inut că sângele găsit în barcațsupravie uitorilor nu fusese prelevat deoarecețera amestecat cu apă i carburant. ș


32. La 27 august 2008, în urma repetatelorcereri formulate de reclaman i, cele douățcadavre au fost exhumate i supuse unorșautopsii noi. La 2 martie 2009, INML a emisdouă noi rapoarte de expertiză medico-legală.La 30 aprilie 2009, Comisia de control ișavizare a actelor medico-legale din cadrulINML a confirmat cele două rapoarte. 33. Raportul referitor la Mircea Larie eviden iațo excoria ie frontală i o infiltra ie de sânge laț ș țnivelul vertexului cauzate fie de lovirea cu unobiect contondent, fie de un oc, probabil înșdouă momente diferite, care ar fi putut provocapierderea temporară a cuno tin ei. În plus, plagaș țde la nivelul palmei fusese cauzată anteriorcăderii din barcă de un obiect tăios. 34. Raportul referitor la Ionel Grigorov subliniacă plaga de la nivelul mandibulei fusese cauzatăde lovirea cu un obiect contondent când victimaera încă în via ă. Echimozele i excoria iile de laț ș țnivelul fe ei fuseseră cu siguran ă provocateț țpost-mortem, deoarece nu apăreau înfotografiile făcute în momentul scoateriicadavrelor din apă. De asemenea, contrarraportului de expertiză medico-legală anterior,nu s-a depistat nicio ruptură a timpanului. 35. Rapoartele au subliniat că eventualaprelevare a unor e antioane din sângele de peșbarca apar inând supravie uitorilor ar fiț țcontribuit la identificarea cauzei leziunilor. Înplus, s-a mai subliniat faptul că primele rapoartede expertiză medico-legală con ineauțnumeroase men iuni inexacte. ț36. La 12 martie 2009, un expert medico-legalales de reclaman i a prezentat observa iile saleț țcu privire la noile rapoarte de expertizămedico-legală întocmite în spe ă, aprobândțconcluziile acestora. 37. La 16 iunie 2009, ca urmare a expertizelor,primul reclamant a solicitat extinderea urmăririipenale pentru loviri i vătămări cauzatoare deșmoarte (art. 183 din Codul penal). 38. La 28 octombrie 2009, în urmanumeroaselor cereri formulate de reclaman i iț șinând seama de contradic iile dintre expertizeleț ț

medico-legale efectuate în spe ă, parchetul ațsolicitat avizul Comisiei superioare de medicinălegală din cadrul INML în acest sens. La 5martie 2010, Comisia superioară din cadrulINML a întocmit avizele. Referitor la Mircea Larie, comisia superioară aatestat că leziunea de la nivelul palmei fusesecauzată de un obiect tăios anterior sau ulterior

căderii corpului în apă, dar că era imposibil destabilit dacă leziunea respectivă cauzasedecesul. Leziunile de la nivelul vertexuluifuseseră cauzate fie de lovirea cu un obiectcontondent, fie de un oc. Acestea ar fi pututșprovoca pierderea temporară a cuno tin ei,ș țfavorizând înecul, însă în mod sigur nu aucauzat decesul. Nu era exclusă căderea pe unplan dur, în contextul unui accident naval. Referitor la Ionel Grigorov, Comisia superioarăa concluzionat că leziunea de la nivelulmandibulei fusese cauzată fie de lovirea cu unobiect contondent, fie de un oc. Aceasta ar fișputut provoca pierderea temporară a cuno tin ei,ș țfavorizând înecul, însă în mod sigur nu a cauzatdecesul. Nu era exclusă căderea pe un plan dur,în contextul unui accident naval. Echimozele ișexcoria iile de la nivelul fe ei nu fuseseră înț țmod sigur provocate ante-mortem, deoarece nuapăreau în fotografiile făcute în momentulscoaterii cadavrelor din apă. Substan elețidentificate pe fa a acestuia făceau parte din celețspecifice tragerii cu arma, precum i din celeșcare se găsesc în sol în locul respectiv. Eraimposibil de stabilit dacă acele echimoze ișexcoria ii cauzaseră decesul. ț39. La 2 decembrie 2009, Parchetul de pe lângăJudecătoria Tulcea i-a declinat competen a i aș ț șretrimis dosarul cauzei la Parchetul de pe lângăTribunalul Tulcea, care avea competen ă sățcerceteze infrac iunea de omor i infrac iunea deț ș țloviri i vătămări cauzatoare de moarte. ș40. La 25 ianuarie 2010, considerând că aceastăcauză avea ca obiect infrac iuni la regimulțtransportului naval, Parchetul de pe lângăTribunalul Tulcea i-a declinat competen a i aș ț șretrimis dosarul cauzei la Parchetul de pe lângăCurtea de Apel Constan a. ț41. La 15 aprilie 2010, Parchetul de pe lângăCurtea de Apel Constan a a constatat că acelțcanal în care avusese loc tragicul eveniment nuintra în categoria căilor navigabile i a dispusșneînceperea urmăririi penale pentru săvâr ireașde infrac iuni la regimul transportului naval.țAcesta a retrimis dosarul cauzei la Parchetul depe lângă Tribunalul Tulcea, în vedereacontinuării urmăririi penale pentru celelalteacuza ii. ț42. La 31 mai 2010, procurorul- ef al acestuișparchet a infirmat Rezolu ia din 10 martie 2008ța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea i așdispus efectuarea de cercetări suplimentare,indicând, la cererea reclaman ilor, următoareleț


măsuri de cercetare: expertiza medico-legalăreferitoare la M.A., reconstituireaevenimentelor, examinarea criminalistică amaterialului fotografic legat de petele bruneidentificate în barca lui V.L.G., ob inerea deținforma ii de la serviciile speciale ale poli iei iț ț șde la Serviciul Român de Informa ii cu privirețla turi tii afla i pe malul canalului în noapteaș țtragicului eveniment (supra, pct. 7 i 24),șprecum i un eventual supliment de expertizăștehnică navală pentru clarificarea contradic iilorțdintre concluziile expertizei tehnice navaleefectuate în spe ă i concluziile expertuluiț șdesemnat de M.A. cu privire la posibila cădereîn apă a victimelor. 43. La 4 iunie 2010, Parchetul de pe lângăTribunalul Tulcea a solicitat Parchetului de pelângă Înalta Curte de Casa ie i Justi ie să preiaț ș țdosarul cauzei, având în vedere presiunile pecare reclaman ii le-ar fi exercitat asuprațmagistra ilor din cadrul parchetului,țposibilită ile limitate de a efectua expertizațmedico- legală i expertiza criminalisticășdispuse prin Rezolu ia din 31 mai 2010, precumți faptul că parchetul avea un singur procurorș

criminalist care se ocupa, totodată, de dosareleprivind faptele de corup ie i de inea conducereaț ș țunei sec ii din cadrul parchetului. ț44. Prin Rezolu ia din 19 iulie 2010, inândț țseama de complexitatea cauzei i de întârzierileșîn instrumentarea acesteia, dosarul cauzei a fostpreluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte deCasa ie i Justi ie. ț ș ț45. Prin Rezolu ia din 26 aprilie 2011, Parchetulțde pe lângă Înalta Curte de Casa ie i Justi ie aț ș țdispus începerea urmăririi penale fa ă de M.A.ți V.L.G. pentru săvâr irea infrac iunii de omorș ș ț

deosebit de grav [art. 174 i art. 176 lit. b) dinșCodul penal]. 46. La 28 aprilie 2011, în urma audieriireclaman ilor, a suspec ilor i a câtorva martori,ț ț șparchetul a dispus reconstituirea faptelor,audierea unui martor suplimentar i ob inerea deș ținforma ii despre identitatea martorilor ocularițla evenimentele respective. Parchetul aconsiderat că expertiza medico-legală referitoarela M.A. nu era necesară. 47. În diminea a zilei de 8 iulie 2011 s-ațefectuat reconstituirea faptelor în prezen ațreclaman ilor i a suspec ilor. Simulareaț ș țaccidentului s-a realizat la o viteză mai micădecât cea indicată în expertiza tehnică navală,iar bărcile au fost protejate cu baloane. Cele

două manechine a ezate în barca victimelor nușau căzut în apă. S-a constatat totodată căeventualele ipete ale victimelor ar fi putut fițauzite de către turi tii campa i la circa 2 km deș țlocul tragicului eveniment, loc indicat dereclamanta Reghina Grigorov i de V.L.G. ș48. La 21 iunie 2011, M.A. i V.L.G. au fostșsupu i unui test poligraf. ș49. La 7 septembrie 2011, parchetul l-a audiatpe I.H., o persoană care dezvăluise în cadrulunei emisiuni televizate că ar fi asistat laevenimentele din noaptea de 18 spre 19 iulie2007 în timp ce pescuia pe canalul respectiv.Acesta a declarat că se afla pentru prima dată înDelta Dunării, înso it de o a doua persoană cuțcare nu mai păstrase legătura de atunci. Adescris condi iile de vizibilitate i nivelul apei.ț șA mai declarat că a văzut acro ajul celor douășbărci de pescuit. După ce bărcile s-au oprit, unbărbat a adresat injurii celor doi bărba i afla i înț țcea de-a doua barcă. Drept răspuns, un bărbatdin cea de-a doua barcă l-a lovit cu rama peprimul i, încercând să se apropie de barcașacestuia, a căzut în cele din urmă în apă. Celde-al doilea bărbat din barca respectivă a sărit înapă ca să-l ajute pe înso itorul său. Pe când sețpregătea să părăsească malul canalului, I.H. aauzit trei sau patru strigăte de ajutor, dar nu areac ionat la acestea. Câteva ore mai târziu, pețcând era ascuns în trestie, a observat o barcăechipată cu un far circulând pe canal. 50. La 21 noiembrie 2011, I.H. a fost supus unuitest poligraf. Testul a stabilit că acesta prezentao oarecare tensiune emo ională specifică unuițcomportament simulat, dar care fuseseprovocată mai degrabă de rememorareaevenimentelor la care asistase. 51. Prin două scrisori datate 3 februarie i 11șdecembrie 2012, brigada fluvială a informatparchetul că în iulie 2007 nu exista obliga ia deța dota cele două bărci implicate în tragiculeveniment cu echipament special pentrucircula ia pe timp de noapte sau de a lețînregistra la autorită ile competente. ț52. Prin Ordonan a din 20 decembrie 2012,țParchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa ie iț șJusti ie a dispus scoaterea de sub urmărirețpenală fa ă de M.A. i V.L.G. sub aspectulț șsăvâr irii infrac iunii de omor deosebit de gravș ți neînceperea urmăririi penale fa ă de M.A. subș ț

aspectul săvâr irii infrac iunii de ucidere dinș țculpă i fa ă de cei trei pescari sub aspectulș țsăvâr irii infrac iunii de omor deosebit de grav.ș ț


Parchetul i-a aplicat în schimb lui V.L.G. oamendă administrativă de 1.000 lei române tiș(RON) pentru săvâr irea infrac iunii de furt. ș țÎn acest scop, parchetul a considerat că tragiculeveniment fusese ocazionat de efectele trageriicu o armă de foc, care i-ar fi cauzat lui IonelGrigorov, anterior coliziunii, o leziune atimpanului i care i-ar fi determinat pe acesta iș șpe Mircea Larie să se întoarcă rapid spre locullor de plecare. În aceste condi ii i în urmaț școliziunii cu cealaltă barcă erau foarte plauzibilecăderea în apă i înecul celor doi bărba i.ș țParchetul s-a referit la expertizele efectuate deServiciul de Medicină Legală Tulcea, careatestau existen a efectelor tragerii cu arma.țAcesta a luat în considerare, de asemenea,declara iile învinui ilor. A ales însă să o înlătureț țpe cea a martorului I.H., al cărui comportamentpărea simulat i care dăduse pu ine detaliiș țdespre prietenul care îl înso ise în noapteațrespectivă. Parchetul a considerat că ipotezacăderii celor două victime în canal nu eracontrazisă de concluziile reconstituirii faptelor,în timpul căreia cele două manechine nucăzuseră, din moment ce bărcile avuseseră oviteză redusă în raport cu cea din noapteatragicului eveniment. Parchetul a concluzionat,în cele din urmă, în baza documentelorprezentate de autorită ile specializate, că M.A.țnu încălcase nicio regulă în trafic cu barca i că,șprin urmare, nu era vinovat nici de ucidere dinculpă. 53. La 25 februarie 2013, procurorul- ef alșparchetului a confirmat rezolu ia. ț54. Reclaman ii au depus la Tribunalul Tulcea oțplângere împotriva Rezolu iei din 20 decembrieț2012. 55. Prin Decizia definitivă din 3 iulie 2013,Tribunalul Tulcea a infirmat Ordonan ațparchetului din 20 decembrie 2013 i a dispusșredeschiderea urmăririi penale. În acest scop, ipoteza căderii accidentale în apăa fost exclusă de instan ă pentru mai multețmotive. În primul rând, aceasta a constatat cătragerea cu arma era contrazisă de expertizelemedico-legale efectuate de INML, astfel cum aufost avizate de Comisia superioară (supra, pct.36), de faptul că arma fusese găsită în tocul ei ișde absen a unor mărturii despre tragerea unuițfoc de armă, făcute de persoanele care au auzitîn schimb ipete i strigăte de ajutor (supra, pct.ț ș24 i 51). Pe de altă parte, tribunalul a re inut căș țeventualitatea ca rănile victimelor să fi fost

cauzate de elicea bărcii fusese infirmată deacelea i expertize medico-legale efectuate deșINML. În al doilea rând, căderea în apă fusese infirmatăde expertiza tehnică navală din septembrie2007, precum i de concluziile reconstituiriișfaptelor realizate în data de 8 iulie 2011. În al treilea rând s-a re inut că declara ia lui I.H.ț țtrebuia luată în considerare nu doar pentru căincludea elemente confirmate de al i martori, ciți pentru faptul că tensiunea emo ionalăș ț

manifestată de acesta se explica prinrememorarea evenimentelor la care asistase. În aceste condi ii, tribunalul a considerat cățurmărirea penală trebuia redeschisă i a dispus,șîn special, măsurile de cercetare solicitate înmod repetat de către reclaman i, respectivțidentificarea turi tilor afla i pe malul canaluluiș țîn noaptea tragicului eveniment i efectuareașunei expertize medico-legale privind rănile luiM.A. Instan a a mai considerat că se impuneațextinderea urmăririi penale pentru săvâr ireașinfrac iunii de lăsare fără ajutor a unei persoanețaflate în dificultate. 56. Ancheta penală nu s-a încheiat până laaceastă dată. C. Plângeri împotriva poli i tilor care auț șefectuat cercetarea la fa a locului în data de 19țiulie 2007 57. La o dată neprecizată, primul reclamant adepus o plângere administrativă împotrivaagen ilor de poli ie din cadrul Postului de Poli ieț ț țMurighiol care au participat la cercetările lalocul accidentului, considerând că ace tia aușomis să ia măsurile de anchetă necesare. 58. În Raportul din 10 octombrie 2007,Inspectoratul General de Poli ie a propusțsanc ionarea agen ilor de poli ie cu avertismentț ț țpentru atitudinea lor ireveren ioasă din timpulțdiscu iilor cu membrii familiilor persoanelorțdecedate în data de 18 iulie 2007 i pentrușsuperficialitatea măsurilor luate în timpulcercetării la fa a locului efectuate în data de 19țiulie 2007. Potrivit acestui raport, agen ii dețpoli ie ar fi trebuit să preleve e antioane dinț șsubstan a brună găsită în barca lui V.L.G. i ar fiț ștrebuit să ridice rezervorul i cheile bărciișapar inând familiei lui Mircea Larie i să îiț șsigileze motorul. Raportul mai propunea, deasemenea, să fie supu i testului poligraf M.A.,șV.L.G. i un pescar pe care ace tia l-ar fiș ștransportat ulterior coliziunii, precum ișrealizarea unei schi e pentru marcarea locului înț


care fuseseră găsite cadavrele i tocul con inândș țarma de vânătoare. 59. La 24 octombrie 2007, reclaman ii auțformulat o plângere penală împotriva acelora ișagen i de poli ie pentru neîndeplinirea obliga ieiț ț țde a lua măsuri de cercetare eficace în primeleore după coliziunea bărcilor. Ace tia nu s-aușconstituit ca parte civilă în proces. PrinRezolu ia din 21 decembrie 2007, Parchetul dețpe lângă Curtea de Apel Constan a a dispusțneînceperea urmăririi penale în cauză,considerând că neregulile denun ate dețreclaman i nu erau grave i că agen ii de poli ieț ș ț țfuseseră deja sanc iona i pentru abateriț țdisciplinare de către conducerea inspectoratuluide poli ie. La data de 6 iunie 2008, rezolu ia aț țfost confirmată, în ultimă instan ă, de ÎnaltațCurte de Casa ie i Justi ie. ț ș țD. Plângerea penală împotriva efuluișInspectoratului de Poli ie Jude ean Tulcea ț ț60. La 9 iunie 2010, reclaman ii au formulat oțplângere penală împotriva efuluișInspectoratului de Poli ie Jude ean Tulceaț țpentru abuz în serviciu, favorizareainfractorului, fals i uz de fals. Ace tia auș șdenun at mai ales concluziile la care a ajunsțacesta în Raportul din 31 ianuarie 2008, pe careacesta îl întocmise la cererea InspectoratuluiGeneral al Poli iei Române (supra, pct. 28). Dețasemenea, reclaman ii considerau că acesta nuțordonase măsurile de cercetare care seimpuneau în caz de omor, nici în noapteacoliziunii, nici în timpul cercetării la fa a loculuițefectuate a doua zi. Ace tia nu s-au constituitșparte civilă în proces. 61. Printr-o Rezolu ie din 3 ianuarie 2011,țprocurorul V.D. din cadrul Parchetului de pelângă Curtea de Apel Constan a a dispusțneînceperea urmăririi penale. În acest sens,procurorul a re inut că eful inspectoratului deț șpoli ie jude ean nu luase măsuri de cercetare înț țancheta penală, aceasta fiind efectuată ini ial dețcătre agen ii de poli ie din cadrul Poli ieiț ț țMurighiol. De asemenea, acesta întocmiseraportul intern solicitat de Inspectoratul Generalal Poli iei Române în exerci iul atribu iilor saleț ț țde serviciu i în conformitate cu dispozi iileș țlegale i regulamentele interne. Raportul, care așfost depus din gre eală la dosarul de urmărireșpenală i con inea părerile personale aleș țautorului său, nu constituia un mijloc de probăîn măsură să influen eze rezultatul final alțanchetei. Rezolu ia a fost infirmată la 10 martieț

2011 de procurorul- ef al parchetului;șcercetările preliminare au fost reluate. Printr-oRezolu ie din 10 mai 2011, procurorul S.C. dințcadrul Parchetului de pe lângă Curtea de ApelConstan a a dispus din nou neîncepereațurmăririi penale. La data de 26 septembrie 2011,rezolu ia a fost confirmată, în ultimă instan ă, deț țCurtea de Apel Constan a. țE. Plângeri penale împotriva procurorilor V.D. ișS.C. 62. În 2011, primul reclamant a formulat douăplângeri penale împotriva procurorului V.D.,care a emis Rezolu ia din 3 ianuarie 2011, iț șîmpotriva procurorului S.C., care a emisRezolu ia din 10 mai 2011 (supra, pct. 63),țpentru abuz în serviciu i favorizareașinfractorului. Primul reclamant a sus inut cățprocurorii făcuseră o aprecierenecorespunzătoare a probelor ob inute în cadrulțprocedurii. Reclamantul nu s-a constituit partecivilă în proces. 63. Prin rezolu iile din 20 iunie 2011 i 28ț șfebruarie 2012, Parchetul de pe lângă ÎnaltaCurte de Casa ie i Justi ie a dispus neîncepereaț ș țurmăririi penale fa ă de ambii procurori,țconcluzionând că procurorii î i respectaserășobliga iile profesionale. Rezolu iile au fostț țconfirmate, în ultimă instan ă, prin DeciziațÎnaltei Cur i de Casa ie i Justi ie din data de 24ț ț ș țianuarie 2012 i, respectiv, prin Decizia Cur iiș țde Apel Constan a din data de 26 iunie 2012. țF. Plângerea penală împotriva lui M.A. i așmedicului L.S. 64. La 16 iulie 2009, primul reclamant aformulat o plângere penală pentru fals i uz deșfals împotriva lui M.A. i a medicului L.S., celșcare întocmise un certificat medical ce atesta căM.A. prezenta o fractură la nivelul fe ei iț șservise ca bază pentru certificatul medico-legaldin 19 septembrie 2007, întocmit pe numele luiM.A. Reclamantul nu s-a constituit parte civilăîn proces. 65. Printr-o Rezolu ie din 8 iunie 2011,țParchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea adispus neînceperea urmăririi penale. În acestscop, parchetul a constatat că certificatulmedical în litigiu fusese eliberat în bazadocumentelor ob inute în timpul spitalizării luițM.A., care înregistrau starea de sănătate aacestuia i tratamentele administrate. La data deș16 septembrie 2011, rezolu ia a fost confirmată,țîn ultimă instan ă, de Tribunalul Tulcea. țG. Plângerea împotriva medicului legist din


cadrul Serviciului de Medicină Legală Tulcea 66. La o dată neprecizată, reclaman ii auțformulat o plângere administrativă împotrivamedicului legist din cadrul Serviciului deMedicină Legală Tulcea care a întocmitrapoartele medico- legale din 12 februarie 2008referitoare la Mircea Larie i Ionel Grigorovș(supra, pct. 15-17). 67. Prin Scrisoarea din 15 decembrie 2010,Comisia superioară din cadrul INML i-ainformat pe reclaman i că, într-adevăr, mediculțî i încălcase obliga iile profesionale atât în planș țdeontologic, cât i în plan tiin ific. Neavândș ș țcompeten e în materie disciplinară, comisia s-ațangajat să ină seama de aceste constatări înțcadrul evaluării anuale a medicului respectiv.

ÎN DREPT I. Cu privire la locus standi în cazul doamneiVasilina Grigorov 68. Curtea trebuie să solu ioneze în primul rândțproblema dreptului doamnei Vasilina Grigorovde a men ine cererea introdusă ini ial deț țreclamanta Reghina Grigorov, nora acesteia i,șrespectiv, so ia fiului său, Ionel Grigorov,țdecedată la 11 aprilie 2013. 69. Prin Scrisoarea din 26 aprilie 2013, avocatulreclamantei a informat Curtea că doamnaVasilina Grigorov, mama lui Ionel Grigorov,decedat în timpul evenimentelor din noaptea de18 spre 19 iulie 2007, i-a exprimat dorin a de aș țmen ine cererea doamnei Reghina Grigorov.țPrin Scrisoarea din 4 august 2013, la cerereaCur ii, doamna Vasilina Grigorov a precizat că,țîn prezent, îl are în îngrijire i se ocupă deședuca ia nepotului său, Ionu -Florin, care esteț țsingurul copil i, conform dispozi iilorș țna ionale, singurul mo tenitor al lui Ionel i alț ș șReghinei Grigorov. În sus inerea afirma iilorț țsale a prezentat un certificat emis de PrimăriaMahmudia în acest sens. De asemenea, aceastasubliniază că fiul i nora ei locuiau, anteriorșdecesului lor, în casa sa. 70. Guvernul sus ine că doamna VasilinațGrigorov nu a precizat dacă inten iona sățcontinue procedura ini iată de doamna ReghinațGrigorov ori să participe la procedura din fa ațCur ii în calitate de victimă indirectă a pretinseițîncălcări a art. 2 din Conven ie, sub aspectțprocedural. În prima ipoteză, Guvernul este de părere cădoamna Vasilina Grigorov trebuie să motivezeîn mod corespunzător interesul său de a

continua procedura ulterior decesului nuroriisale. În cea de-a doua ipoteză, cererea doamneiVasilina Grigorov ar putea fi respinsă pemotivul neepuizării căilor de atac interne, dacăaceasta nu a participat la procesul penalpendinte în prezent în fa a autorită ilor judiciareț țna ionale. De asemenea, conform jurispruden eiț țCur ii, aceasta ar trebui să dea informa iiț țsuplimentare despre legăturile cu fiul său. 71. Curtea reaminte te că, în diverse cauze înșcare un reclamant a decedat în cursul procedurii,a luat în considerare dorin a de continuare ațacesteia exprimată de către mo tenitori sau rudeșapropiate (Deweer împotriva Belgiei, 27februarie 1980, pct. 37-38, seria A, nr. 35, Xîmpotriva Regatului Unit, 5 noiembrie 1981,pct. 32, seria A, nr. 46, Vocaturo împotrivaItaliei, 24 mai 1991, pct. 2, seria A, nr. 206-C,G. împotriva Italiei, 27 februarie 1992, pct. 2,seria A, nr. 228-F, Pandolfelli i Palumboșîmpotriva Italiei, 27 februarie 1992, pct. 2, seriaA, nr. 231-B, X împotriva Fran ei, 31 martieț1992, pct. 26, seria A, nr. 234-C, precum ișRaimondo împotriva Italiei, 22 februarie 1994,pct. 2, seria A, nr. 281-A) sau existen a unuiținteres legitim revendicat de o persoană dornicăsă men ină cererea [Malhous împotrivațRepublicii Cehe (dec.) (MC), nr. 33.071/96,CEDO 2000-XII, Leger împotriva Fran eiț(scoatere de pe rol) (MC), nr. 19.324/02, pct. 43,30 martie 2009]. 72. În spe ă, Curtea re ine că a fost informatăț țimediat despre decesul doamnei ReghinaGrigorov i de dorin a soacrei acesteia de aș țmen ine cererea. Prin Scrisoarea sa din 4 augustț2013, doamna Vasilina Grigorov a confirmat nudoar calitatea sa de reprezentant al singuruluimo tenitor al reclamantei, ci i calitatea sa deș șrudă apropiată a acesteia din urmă. Mai mult,Curtea consideră că doamna Vasilina Grigorov,în calitatea sa de mamă a uneia dintre victimeleevenimentelor din noaptea de 18 spre 19 iulie2007, poate invoca existen a unui interes legitimțpentru men inerea cererii. Acest lucru este cuțatât mai adevărat dacă inem seama de legăturilețcu fiul i nora ei, împreună cu care locuiseșanterior decesului lor (supra, pct. 71 in fine). 73. Concluzia Cur ii este că doamna VasilinațGrigorov poate ac iona a adar în numeleț șdoamnei Reghina Grigorov în prezenta cerere.Curtea face însă precizarea că faptul că i-arecunoscut doamnei Vasilina Grigorov dreptul


de a men ine cererea nu are nicio inciden ăț țasupra obiectului litigiului, astfel cum a fostintrodus ini ial de doamna Reghina Grigorov.țCur ii nu i s-a solicitat să examineze dacățdoamna Vasilina Grigorov a fost, ulteriordecesului fiului său, victima unei atingeri adusedrepturilor sale propriu-zise garantate deConven ie. Examinarea Cur ii trebuie să seț țlimiteze la a stabili dacă acele capete de cerereformulate de doamna Reghina Grigorov, carerămâne reclamantă, denotă sau nu o încălcare aConven iei. ț II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 2 dinConven ie, reclaman ii se plâng de lipsa uneiț țanchete prompte i efective cu privire lașcircumstan ele decesului rudelor lor în urmațcoliziunii dintre două bărci de pescuit. 74. Guvernul contestă acest argument.

A. Cu privire la admisibilitate 75. Guvernul invocă inadmisibilitatea cererii pemotivul neepuizării căilor de atac interne. 76. În primul rând, acesta subliniază, înobserva iile scrise din 14 martie 2013, cățreclaman ii ar fi putut contesta în fa a instan ei,ț ț țîn baza art. 2781 din Codul de procedură penală,Ordonan a Parchetului de pe lângă Înalta Curtețde Casa ie i Justi ie din 20 decembrie 2012 prinț ș țcare se dispusese scoaterea de sub urmărirepenală. În observa iile suplimentare din 17țseptembrie 2013, Guvernul declară că nu- i maișmen ine excep ia ridicată în cazul reclaman ilorț ț țGheorghe Larie i Anamaria Larie. Referitor lașdoamna Vasilina Grigorov, Guvernul precizeazăcă aceasta încă nu a introdus plângere împotrivaordonan ei parchetului sus-men ionate. Potrivitț țGuvernului, această cale de atac era adecvată,eficientă, suficientă i accesibilă. ș77. În al doilea rând, Guvernul consideră că oac iune în răspundere civilă delictualățîntemeiată pe dispozi iile Codului civil le-ar fițpermis reclaman ilor să ob ină o repara ie înț ț țlegătură cu absen a unei anchete penale efectiveți face trimitere în acest sens la jurispruden aș ț

Cur ii în cauzele având ca obiect o neglijen ăț țcare nu implică o ac iune a statului. Acestațconsideră că reclaman ii ar fi putut denun aț țastfel o eventuală gre eală a agen ilor de poli ieș ț țsau a medicului legist din Tulcea, care a fostcomisă în cadrul măsurilor de cercetare i a avutșposibile consecin e asupra desfă urării anchetei.ț șAce tia ar fi putut invoca, în sus inereaș ț

afirma iilor lor, raportul Inspectoratului Generalțal Poli iei Române din 10 octombrie 2007ț(supra, pct. 60) sau concluziile Comisieisuperioare din cadrul INML din 15 decembrie2010 privind activitatea profesională amedicului legist din cadrul Serviciului deMedicină Legală Tulcea (supra, pct. 69). În fine,Guvernul adaugă că reclaman ii ar fi putut facețo plângere disciplinară împotriva mediculuilegist la Colegiul Medicilor din România. 81. În al treilea rând, Guvernul subliniază că, înconformitate cu Hotărârea definitivă aTribunalului Tulcea din 3 iulie 2013, anchetapenală referitoare la evenimentele din noapteade 18 spre 19 iulie 2007 este pendinte i, prinșurmare, prezentul capăt de cerere este prematur. 82. Reclaman ii consideră că au epuizat căile dețatac interne efective care sunt disponibile îndreptul român. 78. Referitor la excep ia de neepuizare a căilorțde atac interne, ridicată cu privire la doamnaVasilina Grigorov, Curtea re ine, pentru început,țcă aceasta nu este victima unei atingeri adusedrepturilor sale garantate de Conven ie, ci doarțcontinuă procedura în numele nurorii sale careintrodusese plângerea împotriva ordonan eițparchetului men ionate de Guvern. Prin urmare,țacest argument al Guvernului nu poate fi re inut.ț79. Referitor la argumentul Guvernului conformcăruia o ac iune în răspundere civilă delictualățîntemeiată pe dispozi iile Codului civil le-ar fițpermis în plus reclaman ilor să ob ină oț țrepara ie în legătură cu absen a unei ancheteț țpenale efective, Curtea reaminte te cășdispozi iile art. 35 § 1 din Conven ie nu prevădț țdecât epuizarea căilor de recurs care sunt, înacela i timp, legate de încălcările pretinse,șdisponibile i adecvate. Acestea trebuie să existeșcu un grad suficient de certitudine, nu numai înteorie, ci i în practică, fără de care sunt lipsiteșde efectivitatea i accesibilitatea dorite; esteșobliga ia statului pârât să demonstreze că acestețcerin e sunt întrunite (a se vedea, printre multețaltele, Vernillo împotriva Fran ei, 20 februarieț1991, pct. 27, seria A, nr. 198). În spe ă, Curteațconstată pentru început că Guvernul a sugerat ocale de atac ce constituie cel mult un mijlocindirect de a ob ine o eventuală repara ie caț țurmare a abaterii comise de poli i ti sau deț șmedicul legist din Tulcea, care au efectuatdiverse măsuri de cercetare în cursul anchetei.Totu i, această repara ie nu ar putea săș țremedieze în mod direct încălcarea invocată de


reclaman i. În aceste condi ii, această cale deț țatac nu poate fi re inută de Curte ca fiind o calețde atac efectivă ce trebuia epuizată în prezentaspe ă. Aceea i concluzie se impune i în cazulț ș șplângerii disciplinare adresate ColegiuluiMedicilor. 80. În continuare, Curtea precizează căargumentele prezentate de Guvern în sus inereațexcep iei preliminare bazate pe caracterulțprematur al capătului de cerere sunt strânslegate de fondul capătului de cerere întemeiat peart. 2 din Conven ie. Prin urmare, este necesarțsă se unească excep ia cu fondul. ț81. Curtea constată că acest capăt de cerere nueste în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3lit. a) din Conven ie. De asemenea, Curteațsubliniază că acesta nu prezintă niciun alt motivde inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar săfie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond 1. Argumentele păr ilor ț82. Reclaman ii denun ă caracterul lent alț țanchetei, care încă nu s-a finalizat la 6 ani de ladata faptelor, precum i numeroasele ei lacune,șrecunoscute chiar de autorită i. De asemenea,țace tia se plâng de inactivitatea autorită ilor,ș țcare nu au luat măsurile corespunzătoare pentrustrângerea probelor utile anchetei. 83. Guvernul consideră că cercetările efectuatede autorită i îndeplinesc condi iile de eficacitateț ți impar ialitate impuse de jurispruden a Cur ii. ș ț ț ț

84. Acesta declară că ancheta a fost deschisă dinoficiu în ziua următoare evenimentelor, cândpoli i tii s-au deplasat la fa a locului.ț ș țEnumerând actele de cercetare efectuate înspe ă, Guvernul subliniază că, în cursulțprocedurii, s-au luat măsuri rezonabile pentruinstrumentarea mijloacelor de probă utile.Acesta recunoa te totu i că autorită ilor li se potș ș țimputa anumite deficien e într-o primă fază ațanchetei, cum ar fi căutarea tardivă a trupurilor,faptul că poli i tii nu au luat anumite măsuriț șutile în ziua următoare evenimentelor (supra,pct. 60), precum i deficien ele primelorș țexpertize medico-legale efectuate la Tulcea(supra, pct. 69). 85. De asemenea, Guvernul sus ine cățreclaman ii ar fi fost informa i în permanen ăț ț țdespre cursul anchetei, că ace tia au fost audia iș țde mai multe ori de către autorită i i căț șmijloacele de probă propuse de ei au fostadmise în mod repetat.

86. Guvernul justifică diferitele decizii adoptateîn cursul urmăririi penale prin complexitateacauzei. Acest ultim element, ca i numeroaseleșproceduri paralele declan ate de reclaman i arș țexplica, în plus, durata îndelungată a ancheteipenale.

2. Motivarea Cur ii ța) Principii care decurg din jurispruden a Cur ii ț ț87. Curtea reaminte te că obliga ia de a protejaș țdreptul la via ă pe care o impune art. 2 dințConven ie, coroborată cu datoria generală care îițrevine statului în temeiul art. 1 de "a recunoa teșoricărei persoane aflate sub jurisdic ia [sa]țdrepturile i libertă ile definite [...] [în]ș țConven ie", presupune i impune desfă urareaț ș șunei forme de anchetă oficială i efectivă atuncișcând eventuala recurgere la for ă a cauzatțmoartea unei persoane (McKerr împotrivaRegatului Unit, nr. 28.883/95, pct. 111, CEDO2001-III). 88. Absen a răspunderii directe a statului pentruțmoartea unei persoane nu exclude aplicarea art.2. Obligând statul să adopte măsurile necesarepentru a proteja via a persoanelor aflate subțjurisdic ia sa, art. 2 îi impune acestuia datoria deța asigura dreptul la via ă prin instituirea uneițlegisla ii penale concrete, care să descurajezețatingerile aduse persoanei i care are la bază unșmecanism de aplicare conceput pentruprevenirea, eliminarea i sanc ionareaș țîncălcărilor [Menson împotriva Regatului Unit(dec.), nr. 47.916/99, CEDO 2003-V].Respectiva obliga ie presupune i impuneț șdesfă urarea unei anchete oficiale efectiveșatunci când există motive să se creadă că opersoană a suferit o vătămare poten ial letală înțcircumstan e suspecte. Ancheta trebuie sățpermită stabilirea cauzei vătămării, precum ișidentificarea i sanc ionarea persoanelorș țrăspunzătoare. Aceasta este i mai importantășatunci când survine decesul victimei, deoarecescopul esen ial urmărit de aceasta este de ațasigura punerea în aplicare efectivă a legilorinterne care apără dreptul la via ă (a se vedeațMenson, citată anterior; Pereira Henriquesîmpotriva Luxemburgului, nr. 60.255/00, pct.56, 9 mai 2006). 89. De asemenea, ancheta desfă urată trebuie sășfie efectivă. Aceasta presupune ca ea să fieadecvată, adică să permită să conducă laidentificarea i, eventual, pedepsireașpersoanelor răspunzătoare [Ramsahai i al iiș ț


împotriva ărilor de Jos (MC), nr. 52.391/99,Țpct. 324, CEDO 2007-II]. Ne aflăm aici înprezen a unei obliga ii nu de rezultat, ci deț țmijloace. Autorită ile trebuie să fi luat măsurilețcare le erau accesibile în mod rezonabil pentru astrânge probele legate de incident [TanrÄ▒kuluîmpotriva Turciei (MC), nr. 23.763/94, pct.101-110, CEDO 1999-IV, pct. 109, precum ișSalman împotriva Turciei (MC), nr. 21.986/93,pct. 106, CEDO 2000-VII]. 90. În acest context este implicită totodată ocerin ă de celeritate i diligen ă rezonabilă. Esteț ș țcrucial ca investiga ia să se facă rapid în cazulțîn care survine un deces într-o situa iețcontroversată, deoarece trecerea timpuluidiminuează inevitabil cantitatea i calitateașprobelor disponibile, iar aparen a unei lipse dețdiligen ă pune la îndoială buna-credin ă aț țcercetărilor efectuate i prelunge te suferin aș ș țprin care trece familia persoanei decedate (Pauli Audrey Edwards împotriva Regatului Unit, nr.ș

46.477/99, pct. 86, CEDO 2002-II). 91. Publicul trebuie să aibă dreptul de a verificaîn mod suficient ancheta sau concluziile sale,astfel încât să se poată contesta răspunderea atâtîn practică, cât i în teorie. Gradul necesar deșcontrol din partea publicului poate varia de la ositua ie la alta. Cu toate acestea, în toatețcazurile, rudele victimei trebuie să fie implicateîn procedură în măsura necesară pentru protec iațintereselor lor legitime [a se vedea, în ceea ceprive te dreptul de acces la actele din dosarul deșurmărire penală, OÄźur împotriva Turciei (MC),nr. 21.594/93, pct. 92, CEDO 1999-III]. b) Aplicarea acestor principii generale în spe ă ț92. În spe ă, Curtea constată că ancheta ațînceput chiar a doua zi după decesul rudelorreclaman ilor i că aceasta este încă înț șdesfă urare în prezent, la peste 6 ani i jumătateș șde la evenimente. Curtea subliniază că, în cursulprocedurii, au fost desfiin ate două rezolu ii deț țneîncepere a urmăririi penale emise de parchet(supra, pct. 44 i 25). De asemenea, procedura așsuferit mai multe retrimiteri, justificate dediversele încadrări juridice ale faptelor (supra,pct. 31 i 41-43) sau de volumul excesiv deșmuncă ori de insuficien a personalului (supra,țpct. 45). 93. De asemenea, Curtea subliniază că Guvernuladmite existen a anumitor deficien e,ț țrecunoscute chiar de autorită ile administrative,țde natură nu doar să afecteze grav caracterulefectiv al anchetei, ci i să cauzeze prelungireaș

duratei acesteia: faptul că poli i tii nu auț șprelevat e antioane din substan a brună găsită înș țbarca lui V.L.G., faptul că ace tia nu au ridicatșrezervorul i cheile bărcii apar inând familiei luiș țMircea Larie i nu i-au sigilat motorul, precumși erorile din primele expertize medico-legaleș

(supra, pct. 60 i 69). ș94. Mai mult, lacunele anchetei au fost înrepetate rânduri constatate chiar de autorită ilețjudiciare na ionale. Astfel, din cauza acestorțcaren e, la 31 mai 2010, procurorul- ef de laț șParchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea ainfirmat Rezolu ia din 10 martie 2008 ațParchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea i așdispus cercetări suplimentare (supra, pct. 44).Acest lucru este valabil i pentru Deciziașdefinitivă din 3 iulie 2013 a Tribunalului Tulcea(supra, pct. 57). Astfel, tribunalul a dispuscercetări suplimentare i a precizat în detaliu ceșmăsuri de cercetare trebuiau realizate în cel maiscurt timp, măsuri solicitate de altfel, în maimulte rânduri, de către reclaman i (a se vedea,țmutatis mutandis, Crăiniceanu i Frumu anuș șîmpotriva României, nr. 12.442/04, pct. 93, 24aprilie 2012). 95. Curtea re ine, de asemenea, lipsa dețcooperare dintre institu iile statului, cooperarețcare ar fi contribuit la o mai mare rapiditate aprocedurii. Astfel, din Scrisoarea poli ieițjudiciare din 11 februarie 2008 reiese că nu s-adat curs în niciun fel cererii de informa iițadresate Serviciului Român de Informa iiț(supra, pct. 29). 96. Curtea poate admite că această cauzăprezintă o anumită complexitate. Cu toateacestea, constată că, în pofida atitudiniicooperante a reclaman ilor, ancheta nu s-ațfinalizat încă. În opinia Cur ii, nu poate fi admisțargumentul Guvernului prin care li serepro ează reclaman ilor faptul că au declan atș ț șproceduri paralele care ar fi întârziat procedurapenală referitoare la decesul rudelor lor. Înaceastă privin ă, Curtea re ine nu numai căț țGuvernul nu explică în ce mod respectiveleac iuni ar fi întârziat procedura, dar i că, dinț șdosar reiese faptul că, dimpotrivă, acestea aucontribuit la identificarea deficien elor de lațînceputul anchetei i au permis progresulșacesteia din urmă (supra, pct. 60, 69 i 98). Maișmult, unele măsuri de cercetare importante, cade exemplu reconstituirea faptelor, au fost luateîn urma repetatelor demersuri ale reclaman ilorț(supra, pct. 44).


102. În fine, Curtea observă că, la mai mult de 6ani i jumătate de la evenimente, anchetașefectuată de autorită i este încă în curs. Curteațconsideră că este vorba despre o perioadă detimp foarte lungă, ce riscă să complicestrângerea probelor i stabilirea faptelor de cătreșautorită ile na ionale (a se vedea, mutatisț țmutandis, Ismail Altun împotriva Turciei, nr.22.932/02, pct. 82, 21 septembrie 2010;Gheorghe Cobzaru împotriva României, nr.6.978/08, pct. 75, 25 iunie 2013). În consecin ă,țCurtea respinge excep ia de neepuizare a căilorțde atac interne, ridicată de Guvern. 97. În lumina elementelor de mai sus, Curteaconsideră că autorită ile române nu au respectatțobliga ia procedurală care decurge din art. 2 dințConven ie. Prin urmare, această dispozi ie a fostț țîncălcată sub aspect procedural. III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări 98. Invocând art. 6, art. 13 i art. 17 dinșConven ie, reclaman ii sus in că nu au beneficiatț ț țde un proces echitabil în raport cu procedurilepenale pe care le-au declan at (supra, lit. C-F),șastfel încălcându-se principiul egalită ii armelor,țprincipiul contradictorialită ii i cerin ele deț ș țimpar ialitate. Citând art. 14 din Conven ie iț ț șart. 1 din Protocolul nr. 12 la Conven ie,țreclaman ii se consideră victimele uneițdiscriminări fa ă de persoanele împotriva cărorațau făcut plângere. 99. inând seama de toate elementele de careȚdispune i în măsura în care este competentă sășse pronun e cu privire la preten iile formulate,ț țCurtea nu a constatat nicio încălcare aparentă adrepturilor i libertă ilor garantate de Conven ie.ș ț țPrin urmare, Curtea consideră că aceste capetede cerere sunt în mod vădit nefondate i trebuieșrespinse în temeiul art. 35 § 3 lit. a) i art. 35 § 4șdin Conven ie. țIV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conven ie ț

A. Prejudiciu 100. Reclaman ii sus in că au suferit unț țprejudiciu material i un prejudiciu moral cașurmare a decesului rudelor lor i văzândșobliga iile aferente încredin ării copiilor minoriț țai acestora. Ace tia estimează, fiecare, unșprejudiciu de 150.000 euro (EUR). 101. Guvernul consideră că nu există legăturăde cauzalitate între încălcarea constatată ișprejudiciul material invocat i propuneș

respingerea cererii. Subliniază că reclaman ii nuți-au defalcat prejudiciul material i nu auș ș

furnizat documente justificative. În fine,Guvernul consideră că, în orice caz, sumasolicitată de reclaman i este excesivă i faceț ștrimitere la jurispruden a Cur ii în materie. ț ț102. Curtea nu observă nicio legătură decauzalitate între încălcarea constatată ișprejudiciul material pretins i respinge aceastășcerere. În schimb, aceasta consideră că trebuiesă se acorde fiecăruia dintre reclaman iițGheorghe Larie, Anamaria Larie i VasilinașGrigorov suma de 12.000 EUR cu titlu deprejudiciu moral. B. Cheltuieli de judecată 103. Reclaman ii nu au formulat nicio cerere înțacest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE,În unanimitate,C U R T E A:

1. une te cu fondul excep ia de neepuizare aș țcăilor de atac interne i o respinge; ș2. declară cererea admisibilă cu privire lacapătul de cerere întemeiat de reclaman i pe art.ț2 din Conven ie i inadmisibilă pentru celelalteț șcapete de cerere; 3. hotără te că a fost încălcat art. 2 dinșConven ie sub aspect procedural; ț4. hotără te: șa) că statul pârât trebuie să plătească fiecăruiadintre reclaman ii Gheorghe Larie, AnamariațLarie i Vasilina Grigorov, în termen de trei lunișde la data rămânerii definitive a hotărârii, înconformitate cu art. 44 § 2 din Conven ie, sumațde 12 000 EUR (douăsprezece mii euro), caretrebuie convertită în moneda statului pârât larata de schimb aplicabilă la data plă ii, plusțorice sumă ce poate fi datorată cu titlu deimpozit, pentru prejudiciul moral; b) că, de la expirarea termenului men ionat iț șpână la efectuarea plă ii, această sumă trebuiețmajorată cu o dobândă simplă, la o rată egală curata dobânzii facilită ii de împrumut marginalțpracticată de Banca Centrală Europeană,aplicabilă pe parcursul acestei perioade ișmajorată cu trei puncte procentuale;

5. respinge, în unanimitate, cererea deacordare a unei repara ii echitabile pentruțcelelalte capete de cerere.


IV. SEMNAL

ORGANIZA IA NA IUNILOR UNITE LA 70 DE ANIȚ Ț

În zilele de 20-26 iulie 2015, InstitutulRomân pentru Drepturile Omului în parteneriatcu Asocia ia pentru Na iunile Unite dinț țRomânia, Catedra UNESCO pentru drepturileomului, democra ie, pace i toleran ă iț ș ț șAsocia ia Clubul de la Cheia „Victor DanțZlătescu” au organizat Conferin a interna ionalăț țcu tema „Organiza ia Na iunilor Unite la 70 deț țani”. La realizarea acestui eveniment i-au adusșcontribu ia i membrii ai Academieiț șInterna ionale de Drept Comparat (AIDC),țInstitutului European de Drept ( ELI),Institutului Interna ional de Drept de Expresie iț șInspira ie Franceze (IDEF) i au participatț șreprezentan i ai Senatului, Camerei Deputa ilor,ț țConsiliului Legislativ, Ministerului AfacerilorExterne, Ministerului Muncii, Familiei,Protec iei Sociale i Persoanelor Vârstnice,ț șMinisterului Afacerilor Externe, SecretariatulGeneral al Guvernului.

Evenimentul s-a înscris în ciclul demanifestări dedicate împlinirii a 70 de ani de lafondarea Organiza iei Na iunilor Unite,ț țîmplinirii a 60 de ani de la aderarea României laONU, precum i 60 de ani de la creareașAsocia iei Na iunilor Unite pentru România iț ț ș70 de ani de la crearea UNESCO – organiza iețtiin ifică i culturală a Na iunilor Unite.ș ț ș ț

Lucrările au fost deschise de către prof. univ.dr. Irina Moroianu Zlătescu, directorulInstitutului Român pentru Drepturile Omului ișpre edinte ANUROM care a remarcatșimportan a promovării i protec iei drepturilor iț ș ț șlibertă ilor fundamentale ale omului în cadrulțONU, OIF, IDEF, OSCE, Consiliul Europei,UE, i ELI, eviden iind rolul Institutului Românș țpentru Drepturile Omului în promovareaidealurilor i principiilor ONU, punând accentșpe evolu iile recente în domeniulțreglementărilor, mecanismelor i institu iilor deș țdrepturile omului.

După sesiunea de deschidere, lucrările s-audesfă urat în sesiuni plenare cu diferite tematiciși au fost urmate de dezbateri.ș

În cadrul primei sesiuni plenare dedicatetemei principale „Organiza ia Na iunilor Uniteț țla 70 de ani”, prof. univ. dr. Irina Moroianu

Zlătescu, a prezentat un Raport introductiv,analizându-se parcursul activită ii i prezen eiț ș țONU în lume, începând de la Declara iațUniversală a Drepturilor Omului i până lașDeclara ia Mileniului- declara ie prin careț țstatele semnatare s-au angajat să îndeplineascăobiectivele Mileniului până în 2015.

Ce-a de-a doua sesiune plenară, moderată deprof. univ. dr. Dumitra Popescu, cu tema„Promovarea i protec ia drepturilor omului înș țsistemul Organiza iei Na iunilor Unite”, iț ț șavând ca raportori cercet. t. Raphael Gautschi,șLaura Grădinariu, secretar II MAE i cercet. t.ș șMihaela Scarlat, s-a axat pe importan ațactivită ii Consiliului ONU pentru DrepturilețOmului i mecanismul de evaluare periodicășuniversală, precum i rela ia ONU –Uniuneaș țEuropeană,

„Instrumente i mecanisme ONU privindșdrepturile omului”, moderată de prof. univ. dr.Monna-Lisa Magdo Belu, membru IDEF, a fosttema altei sesiuni plenare în care raportorii, dr.Anna Maria Cun Neagoe, membru ELI, prof.univ. dr. Rodica erbănescu, membru IDEF,ȘEmil Marinache, ARDOVT, cercet. t. ClaudiașKosina, membru LIRDOCT, Petru EmanuelZlătescu, membru ELI, au eviden iat evolu iileț țrecente în domeniul reglementărilor,mecanismelor i institu iilor ONU pentruș țpromovarea i protec ia drepturilor omului,ș țdemocra iei i păcii i rolul Asocia iilor pentruț ș ș țNa iunile Unite în sistemul Consiliului ONUțpentru Drepturile Omului.

O altă sec iune distinctă a fost acordatățtemei „Proiectul ONU Alian a Civiliza iilor”,ț țmoderată de cercet. t. Daniela Albu, membrușFamily Forum, la care raportorii prof. univ. dr.Mihaela Fodor, membru ELI, cercet. t. CarmenșNăstase, membru AROMES, cercet. t. OliviașFlorescu, membru Asocia ia Clubul de la Cheia,țAnghel Găinu ă i Tiberiu Marinache, au făcutș șreferire la importan a i scopul constituirii subț șegida ONU a proiectului Alian a Civiliza iilor,ț țcare i-a propus să promoveze principiulșîn elegerii i reconcilierii pentru combatereaț șprejudecă ilor i tensiunilor dintre culturi iț ș șreligii.


Sesiunea plenară cu tema „60 de ani de laaderarea României la ONU”, moderată de prof.univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, a avut caraportori pe Florin Emerich Saghi,vicepre edinte ANUROM i ministru consilierș șla MAE, dr. Claudia Brânzan, magistrat i dr.șTudor Grigora , procuror, care în rapoarteleșsus inute au subliniat cele mai importantețmomente din cei 70 de ani de la fondareaOrganiza iei Na iunilor Unite, i rela ia ONU –ț ț ș țRomânia, la aniversarea a 60 de ani de laaderarea tării noastre, moment în care Româniareafirmă respectul fa ă de ac iunile institu iilorț ț țdin sistemul ONU precum i sus inerea reformeiș țConsiliului de Securitate ca promotor al păcii ișstabilită ii interna ionale, al valorilorț țdemocra iei, statului de drept i respectuluiț șpentru drepturile omului.

Sesiunea specială plenară cu tema „70 de anide la fondarea Organiza iei Na iunilor Uniteț țpentru Educa ie, tiin ă i Cultură – UNESCO”,ț Ș ț șmoderată de Florin Emerich Saghi,vicepre edinte ANUROM, i având ca raportoriș șpe prof. univ. dr. Maria Magdalena Jianu, ișGheorghe Pârvan, pre edinte Asocia ia clubul deș țla Cheia au prezentat strategia UNESCO petermen mediu pentru educa ie 2014-2021, carețpozi ionează UNESCO ca pion principal înțprocesul de elaborare a noilor obiective globaleale dezvoltării, în domeniile educa iei, tiin ei,ț ș țculturii, comunicării i informa iei.ș ț

În sesiunea plenară „Evolu ia după 2015 lațnivel: ONU, UNESCO”, moderată de prof. univ.dr. Maria Magdalena Jianu, raportorii dr. AdrianBulgaru, membru ELI i cercet. t. Daniela Albuș șau prezentat evolu iile actuale ale cadruluițlegislativ în domeniul reglementărilor ișmecanismelor la nivel ONU i UNESCO pentrușpromovarea i protec ia drepturilor omului.ș ț

O sesiune distinctă a fost dedicată temei„Organiza ii, instrumente i mecanismeț șregionale de promovare i protec ie a drepturilorș țomului în cadrul: Consiliului Europei,Organiza iei pentru Securitate i Cooperare înț șEuropa i Uniunii Europene”, moderată de prof.șuniv. dr. Gheorghe Bârlea, co- ef CatedrașUNESCO pentru drepturile omului, democra ie,țpace i toleran ă unde raportorii dr. Catrinelș țBrumar, agent guvernamental CEDO, MAE,lect. univ. dr. Gheorghe Gu u, RepublicațMoldova, cercet. t. Mihaela Scarlat, cercet. t.ș șdr. Adrian Bulgaru i cercet. t. Marius Mocanuș ș

au prezentat aspecte privind promovarea ișprotec ia drepturilor omului pe plan european, înțcontextul mondial al crizei i preocupările dinșcadrul Consiliului Europei i al UniuniișEuropene.

„Carta Drepturilor Fundamentale a UniuniiEuropene din perspectiva programului2013-2017 al Agen iei pentru DrepturițFundamentale a Uniunii Europene (FRA)”,moderată de prof. univ. dr. Irina MoroianuZlătescu, membru al Consiliului deAdministra ie FRA, a fost tema altei sesiunițplenare în care raportorii cercet. t. dr. AdrianșBulgaru, Burce Adamson, SHRC, cercet. t.șMarius Mocanu i cercet. t. Daniela Albu, auș șprezentat aspecte privind evolu ia drepturilorțfundamentale în UE din perspectivaRaportului FRA pe anul 2014, drepturilecopilului, discriminarea, drepturilepersoanelor cu dizabilită i, UniuneațEuropeană i integrarea popula iei roma,ș țlibertatea de mi care drept fundamental alșcetă enilor europeni, precum i aspecte privindț șprotec ia i integrarea migran ilor, acordareaț ș țvizelor i azilul. ș

Un moment important în cadrul acesteisesiuni a fost prezentarea în avampremieră aproiectului CLARITY, de către dr. AdrianBulgaru. Proiectul, realizat de Agen ia pentruțDrepturi Fundamentale a Uniunii Europene, seconcretizează printr-un instrument onlineinteractiv care are scopul de a ajuta oamenii înrezolvarea problemelor privind drepturilefundamentale. Instrumentul acoperă în prezent14 state membre ale Uniunii Europene(Austria,Bulgaria, Cipru, Finlanda, Fran a, Italia, Irlanda,țMalta Polonia, Portugalia, România, Slovacia,Spania i Ungaria) i este disponibil în limbaș șengleză. Institutul Român pentru DrepturileOmului a participat ca i partener în cadrulșacestui proiect urmărind pozi ionarea Românieițîn rândul statelor care sus in i asigurăț șrespectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Potrivit regulamentului de instituire,CLARITY are drept scop identifice i să ofereșinforma ii privind organismul non-judiciar celțmai adecvat pentru a rezolva o anumităproblemă a drepturilor fundamentale, pornindde la ideea că fiecare stat dispune de organismepublice de specialitate care pot oferi informa iițsau pot ajuta în situa ii de încălcare a drepturilorțfundamentale.


Instrumentul online CLARITY acoperădiferite domenii de drepturi fundamentale,inclusiv zona de non-discriminare. Instrumentulpilot vizează i intermediari, pentru orientareașvictimelor cărora le-au fost încălcate drepturilefundamentale către un organism competent.

Acest instrument vizează i oferirea deșinforma ii asupra modului i unde trebuieț șdepusă o peti ie sau de unde po i primi asisten ăț ț țla nivelul cel mai apropiat de domiciliu pentrupersoanele cărora le-au fost încălcate drepturilefundamentale.

Proiectul CLARITY urmăre te o strânsășcolaborare i implicarea directă a institu iilorș țombudsmanului, institu iilor na ionale pentruț țdrepturile omului, organismelor privindegalitatea i a altor institu ii i organisme careș ț șpot oferi cetă enilor sprijin în respectareațdrepturilor fundamentale.

O sec iune distinctă, moderată de prof. univ.țdr. Monna Lisa Magdo Belu, a fost rezervatătemei „Sistemul na ional de promovare iț șprotec ie a drepturilor omului”. Raportorii, prof.țuniv. dr. Gheorghe Iancu i lect. univ. dr.șClaudiu Ignat, s-au referit în lucrările prezentatela aspecte privind legisla ia română în domeniulțdrepturilor omului, legisla ia europeană iț șdrepturile fundamentale ale omului, normelejuridice europene i na ionale privind drepturileș țomului.

„Protec ia i promovarea drepturilor omuluiț șîn Constitu ia României” i „Protec ia iț ș ț șpromovarea drepturilor omului în proiectul demodificare a Constitu iei României”, moderatețde prof. univ. dr. Monna Lisa Magdo Belu, auconstituit tema altor sesiuni plenare din cadruluniversită ii, în care raportorii prof. univ. dr.țGheorghe Iancu, dr. Tudor Grigora , dr.șAlexandru Jianu, ANAF, Hélène Gadriot,membru IDEF, lect. univ. dr. Claudiu Ignat, lect.univ. dr. Gheorghe Gu u, Universitatea dințChi inău, au prezentat aspecte privind protec iaș ți promovarea drepturilor omului văzute prinș

prizma Constitu iei României precum i înț șproiectul de modificare a Constitu iei.ț

O sesiune plenară omagială cu tema „Dreptcomparat al drepturilor omului”, a fost dedicatăîn memoria omului de tiin ă francez Rolandș țDrago, membru titular al AcademieiInterna ionale de Drept Comparat, membru alțAcademiei Franceze. În cadrul acesteia, prof.univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, membru

titular al Academiei Interna ionale de DreptțComparat, a eviden iat faptul că Congresul de lațParis din 1900 a fost recunoscut în lumeaîntreagă drept „actul de na tere al dreptuluișcomparat modern”1, iar în perioada 1918-1940s-a dat o nouă func ie dreptului comparat, fiindțmomentul în care s-a pus problema creării unuidrept mondial al secolului trecut2. Se analizaposibilitatea de a se impune un drept uniform alna iunilor. Au fost constitutite societă iț ținterna ionale cum ar fi Societatea Na iunilorț ț(1918) cu sediul la Haga, Academia de DreptInterna ional (1923) cu sediul la Haga,țAcademia Interna ională de Drept Comparatț(1924) de asemenea la Haga, Unidroit (1928) cusediul la Roma3.

Dreptul comparat era definit ca ramură atiin ei dreptului având ca obiect apropriereaș ț

sistematică a institu iilor juridice din diversețăriț 4.

Prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu aarătat, citându-l pe prof. univ. dr. Roland Drago„Poate părea simplu i în acela i timpș șimprudent” să se vorbească „de dreptulcomparat în acest început al celui de al treileamileniu”5. Profesorul Roland Drago, pre edinteșal Academiei de tiin e Morale i Politice,Ș ț șsecretar general al Societă ii Franceze dețLegisla ie Comparată în perioada 1964-1977 iț șpre edinte al acesteia – calitate în care,șîmpreună cu prof. univ. dr. Victor Dan Zlătescu,membru titular al Academiei Interna ionale dețDrept Comparat, creatorul colii moderne deșdrept comparat din România, secretar general ișapoi pre edinte (1974-2000) al Societă ii deș țDrept Comparat pe care a înfiin at-o în 1974ț 6,

1 A se vedea H.C. Gutteridge apud Marc Ancel,Utilité et méthodes du droit comparé, Elémentsd’introduction générale á l´étude comparative desdroits, Editions Ides et Calendes Neuchâtel, 1971,p.18. 2 A se vedea Benedicte Fauvarque – Cosson, Lasociété de législation comparée dans le XXI-e siècle,p. 650.3 Ibidem.4 A se vedea Henri Capitant, în Vocabulairejuridique, Paris, 1936, p.208.5 A se vedea Roland Drago, Droit comparé, înPresse Universitaire de France, Paris, 2003. 6 În coresponden a pe care am avut-o cu prof. RolandțDrago, acesta men iona, nu o singură dată că prof.țuniv. dr. V.D. Zlătescu „era un foarte mare jurist” ișcă avea la loc de cinste în biblioteca lui cartea pe


au succedat profesorului univ. dr. Marc Ancel,membru titular al Academiei Interna ionale dețDrept Comparat i academicianului TraianșIona cu, membru titular al AcademieișInterna ionale de Drept Comparat, înțorganizarea Zilelor juridice franco-românecreate, de ace tia din urmă, în 1967. RolandșDrago a fost, de altfel, i secretarul general alșAcademiei Interna ionale de Drept Comparatțîncepând din 1973 i până în 2006, când așhotărât să se retragă din această func ie. Într-oțscrisoare pe care mi-a adresat-o la 9 august2006, spunea că a luat această hotărâre pentru că„trebuie făcută o schimbare i cred că succesoriișsunt de calitate i mai ales că ei vor apăra unșechilibru între ările Europei i cele din commonț șlaw”. Profesorul Drago atrăgea aten ia cățmetoda dreptului comparat este „un procedeu deînvă ământ i cercetare dar i de cunoa tere” iț ș ș ș șeste un adevăr evident că constitu ionali tii auț ștrebuit să fie întotdeauna comparati ti, „dreptulșcomparat nu poate fi numai o materieacademică”, el trebuie să privească consecin elețconcrete, adică „influen a drepturilor, unorațasupra altora”. Prin lucrările sale - Tratatul decontencios administrativ (1962) i Tratatulșasupra recursului în materie administrativă(1992) - profesorul Roland Drago a demonstratcă i administrativi tii trebuie să fie întotdeaunaș școmparati ti. ș

S-a arătat că astăzi, când ne propunem sădiscutăm despre compara ie în domeniulțdrepturilor omului sau privat, încercăm să ofacem a a cum a făcut-o în întreaga sa carierășprofesorul Drago, depă ind prejudecă ile iș ț șimpresiile noastre ini iale care, adesea,țdeformează imaginea pe care o avem despre unsubiect.

S-a subliniat că teza, profesorului RolandDrago, privind crizele no iunii de institu ieț țpublică rămâne de o mare actualitate.Competen a, angajamentul, deschiderea,țcuriozitatea intelectuală reînnoită fără încetareau făcut din prof. Roland Drago unul din ceimai fini comparati ti de drept public din a II-așjumătate a secolului trecut, alături de cel pe

care acesta din urmă i-o dedicase. De altfel, încalitate de decan al unei facultă i de drept dintr-oțuniversitate bucure teană profesorul univ. dr. V.D.șZlătescu acordase titlul de DHC profesorului dr.Roland Drago.

care-l considera ca model i căruia i-a succedat,șAdhemar Esmein.

S-a sus inut că dacă există o viziunețdiacronică sau sincronică a sistemelor juridicese ajunge întotdeauna la compararea:izvoarelor, evolu iilor i influen elor pe care celeț ș țdouă reguli de conduită le retrasează în modnecesar.

În prezent, se consideră că „dreptulcomparat” a devenit „calea de acces spre o maibună în elegere a drepturilor na ionaleț țcomparate”, că el a „furnizat pu in câte pu in oț țformă de referin ă pentru a în elege i apreciaț ț șdiferitele sisteme juridice i modul lor de a tratași rezolva problemele juridice” cele maiș

importante7.Lucrările Conferin ei au continuat i cu alteț ș

dezbateri importante, astfel în sec iunea cu temaț„Educa ia juridică i educa ia pentru drepturileț ș țomului. Rolul educa iei continue”, moderată dețprof. univ. dr. Lauren iu oitu, raportorii prof.ț Șuniv. dr. Monna Lisa Magdo Belu i prof. univ.șdr. Maria Magdalena Jianu, Eugenie Lechner,membru Paneurope Swiss, Angelamaria Loreto,pre edinte Ius Primi Viri, au subliniat înșcomunicările lor rolul educa iei în promovareați protec ia drepturilor omului, cultivareaș ț

respectului pentru valorile comune, roluleduca iei ca mijloc de prevenire al intoleran ei,ț țdemersurile educa ionale ce trebuie întreprinsețpentru a cre te for a actului educativ pentruș țdemnitate, punând accent pe drepturile omuluii responsabilită ile lui în sistemul educa ionalș ț ț

din România.În ultima sesiune plenară cu tema „Noi

provocări ale drepturilor omului”, moderată dedr. Octavian Popescu, membru ANUROM,raportorii Mircea Ciocan, vicepre edinteșsindicatul SANITAS, dr. Anna Maria CunNeagoe, dr. Marius Kosina, dr. Elena Pătra cu iș șVictoria Nica, membru ARDOVT, au prezentatîn lucrările sus inute aspecte privind dreptul laținformare în domeniul sănătă ii, aspecte alețdrepturilor persoanelor cu tulburări psihice, aledrepturilor persoanelor cu dizabilită i, normelețjuridice europene i na ionale privind drepturileș țconsumatorului.

În cadrul manifestărilor a fost organizată ișo expozi ie de carte cuprinzând o paletățvariată de volume recente apărute sub egidaIRDO. 7 Ibidem, pp. 319-320.


Lucrările Conferin ei, la care au participatțexper i, cercetători, reprezentan i ai unorț țorganiza ii interna ionale, reprezentan i ai unorț ț ținstitu ii guvernamentale, cadre didacticețuniversitare, magistra i, doctoranzi iț ș

masteranzi, s-a încheiat cu evaluarea cursurilor,propuneri i înmânarea atestatelor i diplomelorș și certificatelor de participare.ș

Olivia Florescu

CONFERIN A ANUALĂ A Ț INSTITUTULUI EUROPEAN DE DREPT

Institutul European de Drept (ELI), este oorganiza ie independentă ce are ca scopțîmbunătă irea calită ii legisla iei la nivelț ț țeuropean prin aducerea la aceea i masă pentrușdiscu ii a exper ilor, practicienilor i mediuluiț ț șacademic din toate ramurile din domeniuldreptului sau a institu iilor de nivel europeanțsau mondial i care să răspundă noilor provocărișrezultate din extinderea spa iului comunitar iț șdin situa iile în care este pusă UniuneațEuropeană deseori.

ELI, având sediul i secretariatul la Viena,șdesfă oară o activitate organizată i sus inută laș ș țnivel european i uneori la nivel mondial, de to iș țmembrii săi.

În perioada 2 - 4 septembrie 2015, a avut locla Vienna Conferin a anuală a ELI i Adunareaț șgenerală a membrilor acesteia, evenimentco-organizat de Facultatea de Drept aUniversită ii din Viena i Academia de tiin eț ș Ș țdin Austria, observator institu ional în cadruțELI.

În ceremonia de deschidere au luat cuvântuldoamna Diana Wallis, pre edinte ELI, domnulșHeinz Fassman, Vice-Rector al Universită ii dințVienna, i domnul Paul Oberhammer, DecanulșFacultă ii de Drept din cadrul Universită ii dinț țVienna, care prin discursul lor i-au arătatșdisponibilitatea de a păstra locul ELI în cadrulUniversită ii din Vienna. De asemenea, a luatțcuvântul doamna Harriet Lansing, fostpre edinte a Comisiei pentru uniformizareașlegisla iei din Statele Unite ale Americii iț șmembru al Institutului American de Drept.Totodată, în deschiderea lucrărilor au luatcuvântul domnul Michael Alram,Vicepre edintele Academiei de tiin e a Austrieiș Ș ți domnul Wolfgang Brandstetter, Ministrul deș

Justi ie al Austriei.țDupă aceste momente festive au început

lucrările efective ale Conferin ei cu primelețdouă teme desfă urate în paralel, prima „ș From

CESL to the Digital Single Market”, moderatăde Lord John Thomas, Lord Chief Justice ofEngland and Wales, avându-i ca invita i pe prof.țuniv. dr. Axel Metzger, Universitatea Humboldtdin Berlin i prof. univ. dr. ChristianeșWenderhorst, Universitatea din Vienna, i așdoua „Viitoarea procedură de dreptadministrativ a UE: Probleme de con inut iț șdomeniul de aplicare” moderată de prof. univ.dr. Jacques Ziller, Universitatea din Pavia,avându-i ca invita i pe doamna Heidi Hautala,țVicepre edinte al Grupului Verzilor dinșParlamentul European, prof. univ. dr. HerwigHofmann, Universitatea din Luxembourg ișCentrul pentru Dreptul European, prof. univ. dr.Ian Harden, profesor onorific la Universitateadin Sheffield i domnul Marc Clement,șjudecător administrativ la Curtea Administrativăde Apel din Lyon. Dezbaterile ce au urmatprezentărilor au fost deosebit de interesante.fiind abordate i alte teme precum, raportul finalșal proiectului privind viitoarea procedură dedrept administrativ împreună cu ReNEUAL(Research Network on European AdministrativeLaw).

.Remarcăm aici interven iile în cadrul celuițde al doile grup a prof. univ. dr. Irina MoroianuZlătescu, directorul Institutului Român pentruDrepturile Omului i a conf univ. dr. ElenașMihaela Fodor, din cadrul Universită ii Cre tineț ș„Dimitrie Cantemir”, filiala Cluj Napoca. Laaceste activită i au mai participat prof. univ. dr.țGheorghe Iancu, din cadrul Facultă ii de DreptțUniversitatea Bucure ti, precum i cercet. t.ș ș șVlad Dan Oanea, cercet. t. Ioan Zonga i dr.ș șAlexandru Jianu. Dezbaterile privindprezentarea proiectului „De la Principiitransna ionale la normeleț europene deprocedură civilă”, moderată de Jose AngeloEstrella Faria, secretar general UNIDROIT ișDiana Wallis, pre edinte ELI, avându-i cașinvita i pe domnii prof. univ. dr. Gillesț


Cuniberti, European la Universitatea dinLuxembourg, prof. univ. dr. Neil Andrews,Universitatea Cambridge, Eva Storksrubb dincadrul Universitatea Uppsala, prof. univ. dr.Rolf Sturner, Universitatea din Freiburg ișMichael Shotter, Direc ia Generală de Justi ie iț ț șConsumatori din cadrul Comisiei Europene. S-aavut în vedere elaborarea unui model destandarde europene pentru procedura civilă. Înfaza sa ini ială, proiectul s-a concentrat pețmăsuri provizorii i de protec ie i accesul laș ț șinforma ii i probe, urmând ca, în a doua saț șfază, să fie examinate alte două subiecte:autoritatea lucrului judecat i obliga ii aleș țpăr ilor i avoca ilor. La aceste activită i auț ș ț țparticipat prof. univ. dr. Irina MoroianuZlătescu, conf univ. dr. Elena Mihaela Fodor,Prof univ. dr. Gheorghe Iancu i AlexandrușJianu. În cadrul acestui proiect vor colabora ișcercet. t. Vlad Dan Oanea i cercet. t. Ioanș ș șZonga din partea Institutului Român pentruDrepturile Omului

Tema „Accesul curatorilor la activeledigitale” proiect ce urmează să fie realizatîmpreună cu ULC, a fost moderată de doamnaHarriet Lansing, membru al InstitutuluiAmerican de Drept. Invita ii acestei dezbateri auțfost prof. univ. dr. Sjef van Erp, Universitateadin Maastricht, Radim Polčák, ef al InstitutuluiȘde Drept i Tehnologie din cadrul Facultă ii deș țDrept - Universitatea Masaryk, Jos Uitdehaag,prim secretar la Uniunea Interna ionalor ațExecutorilor Judecătore ti i Ernst Steigenga dinș șcadrul Ministerului de Justi ie i Securitate dinț șOlanda. Dezbaterile au avut în vedererezultatele proiectului cu aceea i temă,șpropunându- i, nu neapărat să dezvolte unșdocument pentru viitoarea legisl atie europeană,țci să contribuie la actuala dezbatere în cadrulinstitu iilor UE, pentru a oferi răspunsuri lațunele dintre întrebările generale ridicate deComisie i pentru a observa modelul American.ș

De asemenea, în cadrul acestei prime păr ii ațConferin ei a avut loc i alegerile pentruț șdesemnarea a 30 de membrii noi în ConsiliulELI. Subliniem faptul că din România aucandidat si au fost ale i prof. univ. dr. IrinașMoroianu Zlătescu, directorul InstitutuluiRomân pentru Drepturile Omului, i dr. CristianșAlundaru, cadru didactic asociat laUniversitatea „Vasile Goldi ” din Arad.ș

Ultima zi a Conferin ei, cea de 4 septembrieț2015, de debutat cu dezbaterile din panel-urileparalele privind progresele înregistrate deproiectele derulate privind „Prevenirea ișsolu ionarea conflictelor de competen ă înț țDreptul Penal” i ș „De la Principiitransna ionale la normeleț europene deprocedură civilă”.

Prima temă, „Prevenirea i solu ionareaș țconflictelor de competen ă în Dreptul Penal”ț afost prezidată de prof. univ. dr. Andre Klip,Universitatea din Maastricht, Olanda, iar printerinvita i s-a aflat i deț ș prof. univ. dr. JohnVervaele, profesor de drept economic europeani penal la Utrecht Law School iș ș profesor de

drept penal european la Colegiul Europei dinBruges, a avut în vedere elaborarea unui noucadru legal pentru prevenirea iș solu ionareațconflictelor de competen ă înț materie penală, îndomeniul de libertate, securitate i justi ie. Laș țacest proiect participă i cercetători din cadrușIRDO. A doua temă „De la Principiitransna ionale la normeleț europene deprocedură civilă” a fost prezidată de prof. univ.dr. Matthias Storme, Universitatea din Leuven,la discu ii contribuind i prof. univ. dr. Irinaț șMoroianu Zlătescu i cercet. t. Vlad Danș șOanea.

În cadrul dezbaterilor doamna Věra Jourova,Comisar European pentru Justi ie, Consumatoriți Egalitate de Gen. Ea a subliniat faptul că ELIș

a furnizat deja Comisiei Europene sfaturi denepre uit, sperând, totodată, că ELI va contribuițîn continuare la o normă de drept cultural înEuropa, prin intermediul cercetărilor sale,publica iilor i, desigur, conferin elor”. În opiniaț ș țdomniei sale, scopul ELI este de a continua sastimuleze dezbaterile i să încurajeze schimbulșîntre teoreticieni i practicieni, cu privire laștoate aspectele legisla iei UE.ț

Sesiunea dedicată proiectelor de viitor aleELI a început cu panel-ul privind„Împuternicirea familiilor europene: spre o maiautonomie puternică în familia europeană ișdrept succesoral” moderată de doamna KatharinBoeli-Woelki, profesor de drept la Universitateadin Utrecht, Pre edintele Comisiei de dreptulșfamiliei i la Academia de Drept Comparat.șInvita ii acestei dezbateri, care a promovatțunitatea familiei în cadrul UE cu toate că peste10 milioane de familii sunt despăr ite la nivelțmondial din varii motive, au fost: Christiane


Wendehorst, profesor de drept la Universitateadin Vienna, Kerstin Bartsch, expert i fostșmediator familial, Richard Frimstom, notarpublic, Wendy Schrama, profesor de dreptulfamiliei la Universitatea din Groningen ișMichael Shotter, Direc ia Generală de Justi ie iț ț șConsumatori din cadrul Comisiei Europene.

Referitor la noile proecte doamna ChristianeWendehorst, vicepre edinte ELI, a adus înșdiscu ie posibileleț metode prin care ELI poateasigura practicienilor angajarea, efectivă ișsemnificativă, în munca de proiect desfă uratășîn cadrul Institutului, care dintre problemelejuridice presante necesită aten ia ELI, i cumț șpoate organiza ia aborda diverse subiecte iț șproduce rezultate care să fie utile pentrupracticieni.

Astfel, la temă, Recuperarea afacerii, înLegea Insolventei moderată de Bob Wessels,profesor de drept interna ional privindțInsolven a la Universitateaț din Leiden, i-așpropus ca obiectiv, proiectarea unui cadru legalcare să permită dezvoltarea în continuare anormelor coerente i func ionaleș ț pentrurecuperarea de afaceri din Europa, cadru ce vainclude anumite proceduri legale pentru apermite păr ilor o mai bună negociere ațsolu iilor atunci când o afacere se află înțdificultate financiară i pentru a stabilișprocedurile i condi iile în care solu iaș ț țexecutorie poate fi impusă creditorilor i altorșpăr i interesate, în ciuda lipsei lor dețconsim ământ. Domeniul de aplicare alțproiectului este larg i ia în considerare cadreșnefinanciare care urmează să fie utilizate decătre întreprinderi în afara instan ei, i într-unț școntext procedural (pre) insolven ă. Invita iiț țacestei reuniuni au fost prof. univ. dr. StephanMadaus, Universitatea Martin Luther dinHalle-Wittenberg, prof. univ. dr. PaulOberhammer, Decanul Facultă ii de Drept,țUniversitatea din Viena, Stephan Taylor,partener Insonomy i Kristin van Zwieten,șprofesor asociat de drept la UniversitateaOxford.

Proiectele de viitor ale ELI i implicareașsporită a practicienilor a continuat cu panel-ul

„Statul de drept i migra ia” moderată de jud.ș țBostjan Zalar, judecător la Înalta CurteAdministrativă a Sloveniei, avându-I ca invita ițpe Killian O’Brien, Formator pentruînvă ământ, calitate i expertiză în cadrulț șBiroului European de Sprijin pentru Azil, HugoStorey, pre edintele Asocia iei Interna ionale aș ț țJudecătorilor privind Dreptul Refugia ilor iț șAdriano Silvestri, eful Sectorului Azil iș șMigra ie din cadrul Agen iei pentru Drepturileț țFundamentale a UE.

În cadrul acestor dezbateri s-au luat înconsiderare condi iile oferite de către cele 28 dețstate membre privind drepturile oferitesolicitan ilor de azil, în special cazarea, dreptulțla sănătate, dreptul la educa ie, etc. S-au pus înțdiscu ie motivele pentru care în unele ăriț țsolicitan ii de azil sunt inu i în deten ie până laț ț ț țsolu ionarea cererii de azil, fără a le fi respectatețdrepturile omului. S-a mai discutat despremotivele pentru care unele persoane cautărefugiul, criza declan ată de conflictele dinșOrientul Mijlociu, dacă este Europa pregătită săprimească un număr mare de migran i iț șrefugia i. În cadrul acestui proiect au fostțcoopta i i cercetători IRDO.ț ș

S-a adus în discu ie o serieț de problemeprecum: aplicarea corectă a drepturilor omuluiîn Europa, rela ia dintreț instan ele na ionale iț ț șsuprana ionale, rolulț instan elor suprana ionaleț țîn ordinea juridică europeană, cauzele în careunele state au fost condamnate la CEDO pentruinerea în deten ie a solicitan ilor de azil până laț ț ț

solu ionarea definitivă a cererii depuse, uneorițcâteva luni, cu toate că solicitan ii au fost minorițneînso i i. În cadrul dezbaterilor au participat iț ț șprof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, membruîn Consiliul de Administra ie al Agen iei pentruț țDrepturi Fundamentale a Uniunii Europene.

La sfâr itul dezbaterilor, în concluziileșConferin ei, pre edintele Diana Wallis a anun atț ș țcă Adunarea Generală i Conferin a anuală 2016ș țvor avea loc în perioada 7-9 septembrie, laFerrara, Italia, în colaborare cu Universitateadin Ferrara.

Ioan Zonga


RAPORTUL SPECIAL AL AVOCATULUI POPORULUI PRIVINDCONDI IILE DE DETEN IE DIN PENITENCIARE I CENTREȚ Ț Ș

DE RE INERE I ARESTARE PREVENTIVĂ, FACTORIȚ ȘDETERMINAN I ÎN RESPECTAREA DEMNITĂ II UMANE I AȚ Ț Ș

DREPTURILOR PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

Acest raport special a fost întocmit ca urmarea anchetelor teritoriale în penitenciare i înșcentrele de re inere i arestare preventivă.ț șAvocatul Poporului a decis realizarea de ancheteîn întreg sistemul penitenciar din România,solicitând pe lângă aspectele eviden iate dețpresă i alte informa ii suplimentare privindș țfurnizarea apei, a energiei electrice, calitateaapei i a hrane în penitenciare. Anchetele au fostșextinse i la centrele de re inere i arestareș ț șpreventivă din subordinea MinisteruluiAfacerilor Interne. La solicitarea institu ieițAvocatul Poporului, Administra ia Na ională aț țPenitenciarelor precum i Inspectoratul Generalșal Poli iei Române au transmis date statisticețprivind condi iile de deten ie din unită ileț ț țsubordonate acestora.

Scopul elaborării acestui Raport special afost acela de a contribui la respectareademnită ii umane i a drepturilor persoanelorț șprivate de libertate, identificând deficien ele dințpenitenciare i din centrele de deten ie iș ț șarestare preventivă. Este necesară acumvalorificarea informa iilor ob inute prin Raportț țprin propunerea unor măsuri care să contribuiela respectarea dispozi iilor constitu ionale i aț ț șreglementărilor interna ionale privind condi iileț țde deten ie.ț

Raportul se dore te a fi i un instrument deș șlucru de utilitate pentru autorită ile locale înțprocesul de reformă a sistemului penitenciarelori pune în eviden ă dificultă ile i situa iileș ț ț ș ț

speciale cu care se confruntă regimulpenitenciar, propunând măsurile adecvate atâtpentru îmbunătă irea situa iei persoanelorț țprivate de libertate, cât i a personalului dinșsistemul administra iei penitenciarelor. Astfel,țdatele furnizate de acest raport oferă o bază deinforma ie pentru evaluarea de ansamblu aț

situa iei penitenciarelor din România.țInforma iile furnizate de acest Raport vor sta lațbaza viitoarelor demersuri ale AvocatuluiPoporului pentru fiecare caz particular în parte,atunci când va emite recomandări, rapoartespeciale sau se vor efectua vizite din parteaDomeniului pentru prevenirea torturii dinlocurile de deten ie.ț

Se recunoa te faptul că de i acest Raportș șspecial reprezintă o încercare târzie ișinsuficientă, cu toate acestea, î i propune sășprevină pronun area unor decizii-pilot de cătrețCurtea Europeană a Drepturilor Omuluiîmpotriva României.

Ca urmare a anchetelor întreprinse, măsurilecare se propun vizează modificări i completărișale legisla iei interne sau acolo unde este cazulțchiar emiterea unor noi acte normative. Mai multdecât atât, se propune i cre terea sumelor alocateș șde la buget pentru sistemul penitenciarelor.

Rezultatele anchetelor au fost aduse lacuno tin a publicului i prin intermediul unorș ț școmunicate de presă, postate pe pagina oficialăa Avocatului Poporului.

În procesul de elaborare a Raportului s-ausolicitat i s-au primit date de la Administra iaș țNa ională a Penitenciarelor, de la InspectoratulțGeneral al Poli iei Române i de la Ministerulț șJusti iei. Întocmirea Raportului i recomandareaț șmăsurilor s-au făcut inându-se cont dețreglementările interne, în primul rând deprevederile constitu ionale i de reglementărileț șinterna ionale în materie execu ională, deț țjurispruden a Cur ii Europene i de doctrina deț ț șspecialitate în materie, luându-se , de asemenea,în considerare articolele i informa iile dinș țmass-media.

Daniela Albu


ACTIVITATEA AGEN IEI EUROPENE PENTRU DREPTURIȚFUNDAMENTALE – RAPORT DE ACTIVITATE IULIE-SEPTEMBRIE 2015

În perioada 2-3 iulie 2015, reprezentan i aițAgen iei pentru Drepturi Fundamentale auțprezentat în cadrul Consiliului Europei proiectulghidului privind accesul la justi ie, la o reuniunețplenară a Comisiei europene pentru eficien ațjusti iei, care a avut loc la Strasbourg. S-ațdezbătut cu această ocazie con inutul viitoareițpublica ii i s-au făcut o serie de recomandăriț ș

Un seminar axat pe tema colectării datelordespre copiii cu dizabilită i s-a desfă urat înț șdata de 6 iulie, 2015, la Geneva. Cu acest prilej,reprezentan i ai FRA au luat cuvântul expunândțpunctul de vedere i activitatea Agen iei înș țdomeniu.

Membrii Parlamentului European s-au reunitîn data de 15 iulie 2015, la Bruxelles, pentru adiscuta cel mai recent raport FRA cu privire laformele severe de exploatare în muncă.Reprezentan i ai FRA au prezentat i auț șdezbătut concluziile studiului recent elaborat deAgen ie. La reuniune au luat parte membriițComitetului Parlamentar European pentruangajare în muncă i probleme sociale.ș

În data de 16 iulie 2015 reprezentan i aițFRA au întreprins o vizită la municipalită ile dințMantova i Bologna, Italia în cadrul proiectuluișde angajare locală pentru incluziunea minorită iițrome – proiectul LERI.

Membri ai FRA au sus inut o prezentarețprivind cadrul consolidării legisla iei i aț șinstrumentelor juridice existente, în spe ățEURODAC i SIS II, precum i implicareaș șdrepturilor fundamentale în jurispruden ațexistentă. Prezentarea a avut loc în 20 iulie2015, la Bruxelles, în cadrul Grupului de lucrual Consiliului Europei privind frontierele.Agen ia pentru Drepturi Fundamentale ațcontribuit la deliberările Consiliului Europeiprivind viitoarele progrese ale proiectuluipachetul frontierelor inteligente

În data de 21 iulie, reprezentan i ai FRA auțprezentat Raportul Anual al Agen iei în SenatulțPoloniei, la Var ovia. Raportul se axează peșsitua ia actuală i problemele respectării iț ș șprotejării drepturilor fundamentale.

În perioada 22 – 31 iulie, reprezentan i aițFRA s-au întâlnit cu reprezentan i ai unorțdiferite organiza ii din Viena pentru a explorațmodalită i de cre tere a gradului deț ș

con tientizare privind drepturile fundamentale iș șpentru a pregăti viitorul Forum pentruDrepturile Fundamentale, care va fi organizat deFRA în iunie, 2016.

În cadrul celei de a 14-a sesiune de lucru aComitetului ONU privind drepturile persoanelorcu dizabilită i, desfă urată în perioada august –ț ș4 septembrie 2015, a fost analizat i raportulșUniunii Europene privind implementareaConven iei privind Drepturile Persoanelor cuțDizabilită i. Cu această ocazie, Agen ia pentruț țDrepturi Fundamentale a Uniunii Europene,membră a grupului privind monitorizareaimplementării CDPD la nivelul Uniunii, aprezentat un raport privind activitatea i studiileșfăcute în domeniu fiind subliniate aspecteprivind dreptul la capacitate juridică apersoanelor cu dizabilită i în statele membre,țdreptul la vot etc.

Agen ia pentru Drepturi Fundamentale ațlansat Raportul său intitulat „Costul excluderiide la serviciile de sănătate – situa ia migran ilorț țafla i în situa ii nereglementate”, în cadrulț țConferin ei anuale a Alian ei Europene pentruț țSănătate Publică, organizată în data de 3septembrie la Bruxelles. Prezentarea cercetărilorFRA a fost urmată de discu ii cu reprezenta i aiț țDirectoratului General pentru Sănătate ișSiguran ă Alimentară al Comisiei Europene, aițParlamentului European, ai Organiza ieițInterna ionale pentru Migra ie i ai organiza ieiț ț ș țMedicins du Monde.

Reprezentan i ai FRA au inut un discursț ținaugural i au prezentat sondajul Agen ieiș țprivind situa ia violen ei împotriva femeilor, înț țcadrul Conferin ei europene privind violen aț țdomestică, organizată în perioada 6-9septembrie, la Belfast, în Irlanda.

În data de 8 septembrie, reprezentan i aițAgen iei pentru Drepturi Fundamentale au fostținvita i să prezinte studiul recent al FRA privindțsitua ia drepturilor fundamentale ale persoanelorțtranssexuale. Prezentarea a avut loc în prezen ațmembrilor grupului Parlamentului Europeanpentru LBGTI (lesbiene, homosexuali,bisexuali, transsexuali), în cadrul unui seminarorganizat la Strasbourg.

Tot în data de 8 septembrie, a avut loc la


Burxelles cea de a 19-a întâlnire a Grupului deinterinstitu ional de lucru privind Rasismul iț șXenofobia, întâlnire la care au participat în modactiv i reprezentan i ai FRA.ș ț

Grupul de lucru privind terorismul dincadrul Consiliului Europei a organizat în data de9 septembrie o dezbatere privind islamofobia.Reprezentan i ai FRA au contribuit la discu ii caț țurmare a invita iei pre edin iei luxemburgheze aț ș țUE.

Reprezentan i ai FRA au luat cuvântul înțcadrul Conferin ei de la Salonic, Grecia,țconferin ă cu tema „Implementarea de către UEța Conven iei privind Drepturile Persoanelor cuțDizabilită i: evaluarea impactului concluziilorțComitetului ONU pentru Drepturile Persoanelorcu Dizabilită i – calea de urmat în viitor”.ț

În perioada 14-15 septembrie, s-a reunitComitetul tiin ific al FRA, pentru alegereaș țnoului pre edinte i a noului vice-pre edinte.ș ș ș

FRA, împreună cu reprezentan i ai statelorțmembre, cu Agen ia ONU pentru Refugia i,ț țOrganiza ia Interna ională pentru Migra ie iț ț ț șComitetul Interna ional al Crucii Ro ii, s-auț șîntâlnit în perioada 21-22 septembrie la Valletta,Malta în cadrul unui seminar organizat deEASO pentru a discuta ghidul practic pentrugăsirea membrilor de familie ai refugia ilor,țghid elaborat de Biroul European pentruAsisten a Solicitan ilor de Azil (EASO).ț țGăsirea membrilor familiei este necesară pentrua asigura drepturile copilului i a restaurașlegăturile de familie atunci când acestea suntseparate din diferite cauze. Ghidul î i propuneșsă sprijine statele membre să ac ioneze înținteresul copiilor refugia i prin întregireațfamiliilor acestora. De asemenea, ghidul oferă oserie de informa ii practice de identificare iț șgăsire a familiilor pe teritoriul UE i va fișdisponibil curând.

În data de 23 septembrie, s-a reunit laAmsterdam, Re eaua Europeană ațOmbudsmanilor pentru copii în cadrul uneiConferin e având ca temă „Violen a împotrivaț țcopiilor”. Cu această ocazie, reprezentan i aițFRA au sus inut o prezentare privind situa iaț țacestui fenomen în UE.

Comitetul Director al FRA, s-a reunite înperioada 23-25 septembrie pentru numireanoului Director al Agen iei. În data de 25țseptembrie s-a comunicat oficial că noulDirector al FRA , Michael O’Flaherty î i vaș

prelua func ia din data de 16 decembrie, 2015.țPână la data de 16 decembrie, când noulDirector î i va prelua func ia, Constantinosș țManolopoulos, Directorul DepartamentuluiAdministrativ al FRA va fi Director Interimar alAgen iei pentru Drepturi Fundamentale.ț

Aproximativ 20 de exper i s-au reunit pe 25țseptembrie la sediul FRA pentru a discuta cumvor fi formulate întrebările pentru interviurilecare vor fi folosite în cadrul proiectului FRA defolosire a datelor biometrice pe scară largă însistemele informatice ale UE atât la frontiere,cât i pentru acordarea de vize i de azil.ș ș

În contextul proiectului LERI (angajarelocală pentru incluziunea minorită ii rome),țreprezentan i ai FRA au participat în data de 26țseptembrie la o conferin ă de încheiere a primeițfaze de evaluare a proiectului, care a avut loc laMantova, în Italia.

O delega ie turcă a vizitat Agen ia pentruț țDrepturi fundamentale în data de 28 septembrie.Delega ia a fost compusă din reprezentan i aiț țMinisterului Justi iei, ai Înaltului Consiliu alțJudecătorilor i Procurorilor, ai Cur iiș țConstitu ionale, ai Cur ii de Casa ie i aiț ț ț șConsiliului de stat.

Reprezentan i ai FRA au luat parte la o masățrotundă găzduită de organiza ia SprijinulțVictimelor în Europa, care a avut loc în data de29 septembrie, la Bruxelles, având ca temă„Victimele delictelor în Europa: o mai largăperspectivă a ONG-urilor”

De asemenea, tot în 29 septembrie, Agen iațpentru Drepturi Fundamentale a inut întrunireațsa anuală privind re eaua de cercetarețmultidisciplinară, FRANET.

Cel de al 18-lea Forum European privindSănătatea a avut loc în data de 30 septembrie, laGastein, în Austria. Tema din acest an a fost”Asigurarea sănătă ii în Europa: echilibrareațpriorită ilor, împăr irea responsabilită ilor”.ț ț țReprezentan i ai FRA au luat cuvântul înțplenara de deschidere a Forumului, plenară carei-a propus să analizeze îndeaproape cum vor fiș

afectate sistemele de sănătate de influxul demigran i care fund de conflictele din afara UE.țÎn acest context au fost prezentate concluziilecelui mai recent Raport al FRA privind costulserviciilor de sănătate pentru migran i. LațForum au participat peste 600 de exper ițeuropeni în domeniul sănătă ii.ț

În perioada 30 septembrie - 1 octombrie,


reprezentan i ai FRA au participat la Întrunireațprivind Implementarea Dimensiunii Umane,care a avut loc la Var ovia, fiind organizată deșBiroul OSCE pentru Institu ii Democratice iț șpentru Drepturile Omului (ODIHR).

Alături de reprezentan i ai OSCE, auțparticipat reprezentan i din 57 de state OSCE, aițsocietă ii civile i ai organiza iilorț ș ținterna ionale. Aceasta este cea mai marețconferin ă anuală pe tema drepturilor omului iț șdemocra iei. Agenda conferin ei a inclus oț țsesiune de lucru privind popula iile romă i sintiț ș(minorită i gitane). Agen ia pentru Drepturiț țFundamentale a prezentat cu acest prilej

activitatea sa privind minoritatea romă. Cu acestprilej au mai fost organizate încă patruevenimente adiacente, la care au participat ișreprezentan i ai FRA, după cum urmează:țCombaterea discursului motivat de ură i rasismșîmpotriva romilor i popula iilor sinti în cadrulș țcampaniilor electorale, problemele actuale înpoliticile privind minorită ile romă i sinti,ț știneretul din cadrul acestor minorită i i politiciț șpublice de participare socială ale minorită ilorțromă i sinti, punându-se accent cu precădere peșparticiparea femeilor.

Daniela Albu

MICHAEL O’FLAHERTY, NOUL DIRECTOR AL AGEN IEI EUROPENE PENTRU DREPTURI FUNDAMENTALEȚ

Michael O’Flaherty a fost ales noul Directoral Agen iei Europene pentru DrepturițFundamentale (FRA).

„Cu deosebită plăcere, Comitetul Director alFRA anun ă numirea domnului MichaelțO’Flaherty în func ia de Director al FRA” ațdeclarat pre edinta Comitetului Director alșFRA, Frauke Lisa Seidensticker. ”Experien ațprofundă a domniei sale în domeniul drepturiloromului, precum i bogata sa activitate la nivelșna ional, interna ional i european, vorț ț șconsolida rolul FRA ca una dintre cele maiimportante institu ii, cu o contribu ie majoră laț țfăurirea i protejarea conceptului european alșdrepturilor fundamentale”.

Membrii comitetului director al FRA auintervievat candida ii la această func ie peț țparcursul întâlnirii comitetului din perioada24-25 septembrie, iar decizia finală a fostsupusă la vot.

„Este o mare onoare pentru mine să preiau

această func ie importantă” a declarat MichaelțO’Flaherty. ”A tept cu mult interes să lucrezșîmpreună cu angaja ii i cu comitetul directorț șpentru progresul protec iei i promovăriiț șdrepturilor fundamentale în întreaga UniuneEuropeană, în special în aceste momentecritice”.

Michael O’Flaherty este profesor în Drept ișpredă Drepturile Omului la UniversitateaNa ională din Galway, Irlanda, de asemenea,țeste Director al Centrului Irlandez pentruDrepturile Omului. El este i membru înșcomitetul pentru drepturile omului din cadrulNa iunilor Unite i a activează de peste 20 deț șani în domeniul drepturilor omului, atât la nivelna ional, cât i interna ional. Încă din 2014, aț ș țfost înalt expert din partea Irlandei în cadrulre elei multidisciplinare de cercetare a FRA,țFRANET.

Daniela Albu


NOTE, CRONICI, RECENZII

RAMONA-GABRIELA PARASCHIV, MECANISME INTERNA IONALE DEȚPROTEC IE A DREPTURILOR OMULUI, EDITURA PROȚ

UNIVERSITARIA, BUCURE TI, 2014Ș

Cartea „Mecanisme interna ionale dețprotec ie a drepturilor omului” care nețpropunem să o prezentăm este rezultatulcercetării doctorale a lect. univ. dr.Ramona-Gabriela Paraschiv, din cadrulUniversită ii Cre tine „Dimitrie Cantemir”,ț șFacultatea de tiin e Juridice i Administrative.Ș ț șLucrarea este consacrată unei teme depermanentă actualitate i interes major, temașconstituind o preocupare constantă nu numaipentru state, ci i pentru numeroase organiza iiș ți organisme regionale i interna ionaleș ș ț

guvernamentale i neguvernamentale, cât iș șpentru oamenii de pretutindeni.

Planul de cercetare este cuprinzător, foartebine conceput i tratează într-o succesiuneșfirească multitudinea aspectelor generale ișspecifice protec iei drepturilor i libertă ilorț ș țfundamentale ale omului, urmărinddezvoltarea acestora, în contextul evolu ieițsocietă ii, a rela iilor i mediului interna ional,ț ț ș țprecum i a cadrului juridic i institu ional înș ș țdomeniu.

Având ca obiect de studiu o temă asupracăreia, de-a lungul timpului, s-au aplecatdoctrinari de renume, ceea ce a dus i la apari iaș țunei ramuri autonome de Drept interna ional alțdrepturilor omului, autoarea a reu it sășelaboreze o lucrare caracterizată printr-opronun ată notă de personalizare, în carețdemonstrează – prin extensiunea ișcomplexitatea cercetării, a metodologiei detratare, a profunzimii analizei, a opiniilor propriii a ra ionamentelor juridice, precum i aș ț ș

relevan ei argumentelor folosite – modul în carețproblematica drepturilor omului s-a impus înreglementările interna ionale, acestea fiindțconsacrate i promovate în dreptul interna ionalș țumanitar, urmat de: dreptul interna ional penal,țdreptul răspunderii interna ionale a statelor,țdreptul diplomatic – prin protec ia diplomatică –țprecum i de dreptul interna ional al mediului.ș ț

Lucrarea beneficiază de o fundamentareteoretica solidă, autoarea folosind o bibliografiebogată i diversificată atât generală, cât i deș ș

specialitate română i străină (engleză, franceză,șitaliană), sus inută de jurispruden a relevantă, deț țun foarte voluminos material normativ(interna ional i na ional), de numeroaseț ș țdocumente interna ionale (rezolu ii aleț țorganelor unor organiza ii interna ionale,ț țrapoarte ale organismelor în domeniu, ca ișdeclara ii ale unor reuniuni interna ionale),ț țprecum i de webografie, acestea din urmășilustrând, în mod preponderent, componen ațpractică a lucrării.

Tematica abordată este tratată la niveltridimensional, lucrarea relevând competen a,țprofesionalism i pasiune pe întregul proces deșinvestigare, identificare i analiză așproblematicii drepturilor omului, ceea ce este denatură să sporească componen a i utilitateaț șpractică.

Pe parcursul monografiei i mai ales înșcapitolul final, în baza constatărilor desprinse înprocesul cercetării, autoarea formulează ișargumentează numeroase recomandări ișpropuneri privind perfec ionarea mecanismelorținterna ionale de protec ie a drepturilor omului,ț țcare trezesc un real interes, fiind demne de luatîn seamă, precum i propuneri de lege ferendașmenite a îmbunătă i cadrul juridic specific înțvederea unei mai bune respectări a drepturilor înplan interna ional.ț

Volumul se prezintă ca o cercetare tiin ificăș țcoerentă în domeniul drepturilor i libertă ilorș țfundamentale ale omului, o lucrare cu unpronun at caracter intra i interdisciplinar.ț șAvând un con inut cuprinzător, ea trateazățcorect i în profunzime o multitudine deșaspecte, atât de ordin general, cât i specific,șcunoscute i mai pu in cunoscute, autoareaș țraliindu-se unor opinii doctrinare, în timp ce pealtele le dezvoltă, sau formulează interpretări ișpuncte de vedere noi, după cum în alte cazuriexaminează în mod critic unele opinii, aducândcontribu ii proprii de valoare tiin ificăț ș țdeosebită.

prof. univ. dr. Dumitra Popescu


DORIN CIUNCAN, CORUP IE I POLITICĂ. CRONICĂ DEȚ ȘJURISPRUDEN Ă PENALĂ, EDITURA UNIVERSUL JURIDIC,Ț

BUCURE TI, 2014.Ș

Lucrarea „Corup ie i politică. Cronică deț șjurispruden ă penală”, publicată la EditurațUniversul Juridic, î i propune să fie o „cronicășde jurispruden ă penală”, referitoare la „corup ieț ți politică”. Autorul, Dorin Ciuncan, fostș

procuror ef al Compartimentului de studii iș șdocumentare din cadrul Direc iei Na ionaleț țAnticorup ie, se dovede te a fi temeinicț șancorată în realitatea zilelor noastre.

Bazat pe o amplă documentare, autorulabordează o largă tematică din domeniile ișrela iile sociale care au legătură cu fenomenulțcorup iei. El se referă la legisla ia cu privire laț țprotec ia proprietă ii, la domeniul privatizării, alț țachizi iilor publice, la jurispruden a penală i aț ț șmecanismelor de combatere a fenomenuluiinfrac ional.ț

În cuprinsul lucrării sunt analizate, întrealtele, în contextul general de europenizare,dreptul de proprietate, principiul suprema ieițdreptului i al legalită ii protec iei drepturilorș ț țpatrimoniale, restituire în natură, dreptul larespectarea proprietă ii, exploatareațresurselor patrimoniale, dezindustrializareaRomâniei, principiul separa iei i echilibruluiț șputerilor în cadrul democra ieițconstitu ionale, participarea României lațprocedurile în fa a Cur ii Europene aț țDrepturilor Omului i a ComitetuluișMini trilor al Consiliului Europei etc.ș

Bogata experien ă pe care autorul o are înțdomeniul dreptului, atât sub aspect teoretic câti practic, u urin a exprimării, capacitatea deș ș ț

sinteză i de analiză dobândite în cadrulșactivită ii desfă urate la Editura tiin ifică,ț ș Ș ț

Revista Română de Drept i altele i-au permisșsă facă o examinare pertinentă a unorinfrac iuni, cum ar fi abuzul în serviciu în formățcalificată, antajul, conflictul de interese, luareașde mită, foloasele necuvenite, traficul deinfluen ă, trădarea prin transmiterea de secrete,ținforma ii secrete de stat, evaziunea fiscală,țfapta persoanei care îndepline te o func ie deș țconducere de a folosi influen a ori autoritateațsa, corup ia politică prin abuzul de resursețpublice .a.ș

Sunt prezentate, de asemenea, o seamă deinstitu ii i procedura în fa a acestora cum ar fi:ț ș țAutoritatea de Supraveghere Financiară,procedura arbitrală a Cur ii de ArbitrajțComercial Interna ional, Consiliul Superior alțMagistraturii.

Se fac referiri la categoriile de func ionarițpublici i func ionari, la aspecte privindș țaplicarea legii penale în timp, prezum ia dețnevinovă ie, dreptul la informare cu privire lațdrepturile procedurale, dreptul la un procesechitabil, garan iile procedurale referitoare lațacesta, egalitatea armelor, principiulcontradictorialită ii etc.ț

Prin întreg con inutul său, prin solu iileț țpractice propuse, această lucrare încearcă să deaunele răspunsuri tehnice pentru multe problemede actualitate din activitatea juridică româneascăreferitoare la fenomenul corup iei i seț șconstituie astfel, într-un adevărat document detiin ă juridică la îndemâna magistra ilor i aș ț ț ș

altor speciali ti.ș

Gheorghe Pârvan

GHEORGHE IANCU, DREPT ELECTORAL, EDITURA UNIVERSULJURIDIC, BUCURE TI, 2015Ș

Dreptul electoral este o lucrare singulară înpeisajul doctrinei juridice de drept public i esteșscrisă cu o multitudine de analize de dreptcomparat în domeniu.

Lucrarea se constituie în curs universitar carese predă la Facultatea de drept a Universită iiț

din Bucure ti. În con inutul său sunt cuprinseș țpatru păr i i anume: drepturile fundamentaleț șpolitice, tipurile de scrutin, toate tipurile dealegeri (parlamentare, pre edin iale,ș țeuroparlamentare i locale), precum iș șreferendumul.


În ceea ce prive te drepturile fundamentaleșpolitice, acestea sunt analizate în con inutul lor,țpe baza condi iilor constitu ionale i legale peț ț șcare trebuie să le îndeplinească un cetă eanț(român) pentru a putea să le execute.

Dreptul de a alege, care ar fi mai tiin ific săș țfie denumit dreptul de a vota (sau de vot) esteexaminat din perspectivă comparată. În legăturăcu con inutul său, sunt analizate diferen eleț țdintre condi ie i cens, cele douăț șconfundându-se de multe ori. Aceste diferen ețse referă la accesibilitatea alegătorilor, lacaracterul exagerat al unor condi ii i la celț șprohibitiv pentru exercitarea acestui dreptfundamental.

În ceea ce prive te dreptul fundamental de așfi ales se face trimitere la condi iile necesare a fițîndeplinite pentru executarea dreptului de aalege, subliniindu-se aspecte constitu ionale iț șlegale care se deosebesc.

Variantele celor două drepturi fundamentalesunt i ele examinate, i anume dreptulș șfundamental de a alege i de a fi ales înșParlamentul European. În aceste cazuri, desigur, semen ionează că legea aplicabilă este cea română.ț

Pentru ambele variante, i pentru celelalteșdrepturi fundamentale politice, este semnalizatăo propunere de lege ferenda referitoare laimprecizia reglementării în domeniu, referitoarela imposibilitatea resortisan ilor comunitari de ațalege i de a fi ale i în Parlamentul European,ș șdar i în autorită ile publice reprezentative dinș țRomânia.

Tipurile de scrutin sunt examinate grupat încele trei mari categorii: majoritar, propor ional iț șmixt. Fiecare tip de scrutin cuprinde variantelefiecăruia analizate din perspectivă comparată,împreună cu o abunden ă de exemple.ț

Desigur că, este analizată i legea românășreferitoare la tipul de scrutin propor ional carețva fi aplicat începând cu alegerile parlamentaredin anul 2016.

O abordare detaliată este cea a scrutinuluimixt de tip german (cu compensare), care a fostcreat pentru a reduce dezavantajelor tipurilor descrutin majoritar i propor ional.ș ț

Alegerile sunt examinate pe bazaopera iunilor electorale pe care le cuprind iț șcare, de principiu, sunt acelea i.ș

Alegerile parlamentare sunt examinate cafiind dreptul comun în domeniu, pentru celelaltetipuri de alegeri prezentându-se doar specificullor. Desigur că, în cazul alegerilor localespecificul este foarte pronun at, motiv pentruțcare acestea ocupă un spa iu mai larg.ț

Opera iunile electorale sunt prezentate înțordinea în care acestea se desfă oară. În plus,șalegerile sunt analizate prin prezen a la urne iț șfără această prezen ă. În acest ultim caz, estețexaminat votul la distan ă (votul electronic iț șvotul prin coresponden ă). În acest sens, estețvalorificată experien a dobândită ca urmare ațdesfă urării congreselor de la Bregenzșreferitoare la votul la distan ă, cu precădere ațcelui electronic.

Sunt analizate i organizarea i func ionareaș ș țAutorită ii Electorale Permanente i suntț șformulate multe propuneri de lege ferenda.

Referendumul este prezentat pentru primadată în con inutul analizat în lucrare, ca fiindțpreponderent decizional. Analiza este făcută totdin perspectivă comparată. În acest sens, suntexaminate: trăsăturile, defini ia i clasificareaț șreferendumurilor; argumentele pro i contrașreferendumului; func iile referendumului iț șdiferen ele dintre acesta i plebiscit; proceduraț șde organizare a referendumurilor; modulele dereferendum.

În final, este analizat referendumul înRomânia. În plus, lucrarea cuprinde analizereferitoare la justi ia electorală i la contenciosulț șelectoral i justi ia electorală în România.ș ț

Teodor Lorenț

AGENȚIA PENTRU DREPTURILE FUNDAMENTALE A UNIUNIIEUROPENE, ASPECTE PRIVIND PROMOVAREA RESPECTULUI

ȘI DIVERSITĂȚII – COMBATEREA INTOLERANȚEI ȘI URII, 2015

În perioada recentă Europa a cunoscut maimulte provocări i situa ii de gestionat: crizaș ț

economică din Grecia, problemele de securitatedin Ucraina i conflictul cu Rusia, amenin areaș ț


globalizată a terorismului până la crizaumanitară a refugia ilor i a migra iei.ț ș țUniunea Europeană se află într-una dintre celemai tensionate i dificile perioade ale sale.șAstfel de provocări aduc atingere principiilorde bază i valorilor Uniunii Europene, prinșactele de violen ă motivate de ură iț șintoleran ă, atacurile teroriste, precum iț șdiscriminarea i excluderea celor considera iș țdiferi i din cauza a ceea ce ei cred sau pentruțcă provin din altă parte.

Uniunea Europeană a adoptat o legisla ie dețcombatere a discriminării, instigare la ură ișinfrac iunile motivate de ură, i a finan at maiț ș țmulte proiecte transna ionale. De asemenea,țmulte state membre au luat măsuri similare. Cutoate acestea, se pot realiza la nivel local, multmai multe lucruri, în special în mediul colar,șîmpreună cu institu iile publice, diversețorganiza ii i mass-media.ț ș

Lupta împotriva discriminării, rasismului,xenofobiei i intoleran ei, precum i eforturileș ț șde a respecta i proteja drepturile fundamentaleștrebuie să constituie un efort continuu în fa ațoricăror provocări. Acest efort necesită voin ățpolitică, coordonare opera ională eficientă iț ș

schimbul de expertiză i experien ă între to iș ț țactorii implica i, de la institu iile Uniuniiț țEuropene, prin intermediul autorită ilorțna ionale, regionale i locale, organeleț șresponsabile cu aplicarea legii, sistemul dejusti ie, autorită ile educa ionale i organismeleț ț ț șcu preocupări în promovarea egalită ii.ț

Activitatea organiza iilor interna ionale, cumț țar fi Consiliul Europei i Oficiul pentru Institu iiș țDemocratice i Drepturile Omului (ODIHR) alșOrganiza iei pentru Securitate i Cooperare înț șEuropa (OSCE) a arătat că este nevoie de unamestec de măsuri variate pentru a contracaraură i intoleran ă în mod eficient. Agen ia pentruș ț țDrepturi Fundamentale a Uniunii Europenerecunoa te existen a i impactul pe care le auș ț șrasismul i xenofobia, această recunoa tere fiindș șo condi ie prealabilă pentru găsirea unorțrăspunsuri eficiente.

Uniunea Europeană are capacitatea de a secomporta ca actor global pentru găsirea unorsolu ii pe termen lung care să ajute la rezolvareațacestor crize, de a oferi răspunsuri adecvate laproblemele cu care se confruntă.

Adrian Bulgaru

AGEN IA PENTRU DREPTURI FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE,ȚRAPORT PRIVIND COSTURILE EXCLUDERII DE LA SERVICIILE DE

SĂNĂTATE – CAZUL MIGRAN ILOR AFLA I ÎN SITUA IIȚ Ț ȚNEREGLEMENTATE, 2015

Raportul î i propune să estimeze costurileșoferirii unui acces prompt la diagnostic iștratament migran ilor afla i în situa iiț ț țnereglementate, în compara ie cu oferirea dețtratamente doar în cazuri de urgen ă. Raportulțprezintă un model economic de calculare a unorastfel de costuri pentru două problememedicale: hipertensiunea i tratamentul prenatal.șPentru a ilustra mai bine aplicarea în practică,modelul se aplică la trei state membre dinUniunea Europeană; Germania, Grecia ișSuedia.

De i rezultatele trebuie interpretate cușprecau ie, testele arată că oferirea de serviciițmedicale preventive pentru migran ii afla i înț țsitua ii nereglementate ar putea economisițcosturi pentru serviciile de sănătate. Chiar i înș

cazul în care se folose te un model simplușpentru estimarea costurilor, implica iile suntțclare: tratarea unei situa ii medicale doar atuncițcând aceasta devine o urgen ă, nu numai cățpune în pericol sănătatea pacientului, dar are carezultat o mai mare povară economică exercitatăasupra sistemelor de sănătate.

Raportul arată că accesul migran ilor afla i înț țsitua ii mai speciale, la serviciile de sănătate nuțnumai că ar contribui la respectarea dreptuluifiecărui om de a beneficia de cel mai înalt standardde sănătate fizică i mentală, dar ar fi i mult maiș șeficient din punct de vedere economic. Obliga iilețcare incumbă fiecărui stat ca urmare a uneiinterpretări incluzive a legisla iei interna ionale aț țdrepturilor interna ionale ale omului, sunt astfelțsprijinite i de argumente economice. ș


Dreptul la sănătate este un drept social debază. Pactul interna ional ONU privindțdrepturile economice, sociale i culturale, care așfost ratificat de toate cele 28 de state membre,consfin e te în Articolul 12 „dreptul fiecăruia deț șa beneficia de cel mai înalt standard de sănătatefizică i mentală”. Obliga ia respectării acestuiș țdrept îi revine fiecărei persoane i fiecărui stat .șProtocolul op ional din 2008 stabile teț șprocedura depunerii plângerilor de către grupuriindividuale ale căror drepturi economice,sociale i culturale au fost încălcate. Dar cândșvine vorba despre oferirea unor servicii desănătate, dreptul european permite o anumediferen iere între migran ii afla i în situa iiț ț ț țreglementate i cei afla i în situa iș ț țnereglementate. Jurispruden a europeană estețprima car vine să reducă acest decalaj. Raportuldin 2011 al Agen iei pentru DrepturițFundamentale oferă o analiză detaliată asupradreptului la sănătate i a respectării acestuia înșcazul persoanelor aflate pe teritoriul unui stat.Articolul 24 al Conven iei ONU pentruțdrepturile copilului con ine prevederi specificețprivind accesul copiilor la serviciile de sănătatei obligă statele să asigure îngrijiri prenataleș

mamelor. De asemenea, Carta Europeană aDrepturilor Fundamentale include dreptul laîngrijiri i servicii de sănătate în Articolul 35.șDar aplicabilitatea Cartei se love te de legisla iaș ț

na ională care poate diferi de la un stat la altul.țLegisla ia na ională tinde să ofere servicii deț țsănătate stabilind standarde minime pentruacestea.

De altfel, a a cum se subliniază i înș șintroducerea raportului, în 2011 FRA a publicattrei rapoarte având ca temă drepturilefundamentale ale migran ilor din UE, afla i înț țsitua ii nereglementate. Cu acest prilej FRA ațconstatat că politicile din statele membreprivind accesul migran ilor la servicii dețsănătate variază în mod substan ial i cel maiț șadesea î i propun să ofere servicii medicale deșurgen ă. Considera iile de ordin economicț țtrebuie avute mereu în vedere dar ele nu pot fifolosite pentru a justifica nerespectarea unordrepturi fundamentale. FRA concluzionează căeficien a costurilor rămâne un aspect importantțîn dezbaterea privind accesul la servicii desănătate pentru migran ii afla i în situa iiț ț țnereglementate. Astfel la cererea exper ilor i aț șpersoanelor implicate în acest subiect, FRA i-așpropus să examineze în acest nou raportimplica iile costurilor pentru serviciile dețsănătate acordate migran ilor afla i în situa iiț ț țspeciale. Analiza este comparativă i se rezumășla cele trei state membre UE mai susmen ionate.ț

Petru Emanuel Zlătescu

IRINA AIRINEI, SORIN BORDU ANU, CĂLĂTORI PRIN BUCURE TI,Ș ȘPRO UNIVERSITARIA, 2015

Semnalăm apari ia volumului Călători prințBucure ti/Wandering through Bucharest, apărutșla editura Pro Universitaria, al cărui autori suntdr. Irina Airinei, cadru didactic la SNSPA ișSorin Bordu anu- vicepre edintele Comisiei deș șatribuire de denumiri a Municipiului Bucure ti.ș

Bucure tiul fiind un important depozitar alșelementelor de patrimoniu, lucrarea aduce înaten ie patrimoniul toponimic al Bucure tiului. ț ș

Multiculturalitatea Bucure tiului esteșreflectată în denumirile arterelor de circula ie,țprezentând străzile ce poartă numele unorjuri ti, pictori români celebri, străzi cu nume deșpersonalită i aromâne, străzi cu nume evreie ti.ț ș

Remarcăm, de asemenea, în ultima parte avolumului, capitolul Istoria evolu iei urbei,țpunct de plecare pentru planificarea dezvoltăriiora ului viitorului, a a cum sus in autorii ora ulș ș ț șfiind un organism viu care evoluează odată culocuitorii săi, odată cu schimbările intervenite înmodul de trai, odată cu noile descoperiri aletiin ei. ș ț

Cartea prezintă un deosebit interes pentru to ițcei care doresc să afle despre resorturile vie iițsociale din Bucure ti, capitală ce are o realitateși o încărcătură istorică de necontestat.ș

Alexandra Bucur


CONSILIUL LEGISLATIV – BULETIN DE INFORMARE LEGISLATIVĂ, NR. 3/2015

În deschiderea acestei edi ii a Buletinului deținformare al Consiliului Legislativ se prezintăbilan ul activită ii institu iei pe anul trecut.ț ț țApoi, în cadrul rubricii Personalită i alețConsiliului Legislativ de-a lungul timpului estepublicat medalionul: Alexandru Costin –specialist de renume al Consiliului Legislativ îndomeniul procedurii civile.

Buletinul prezintă, în continuare, apari iițeditoriale, cum ar fi: Constitu ia României. Titlul I.țPrincipii generale art.1-14. Comentarii i explica ii,ș țBucure ti, Editura C.H.Beck, 2015, 380 p. (SorinșPopescu, Cătălin Ciora); Codex constitu ional.țConstitu iile statelor membre ale Uniunii Europene,ț

Bucure ti, Editura „Monitorul Oficial”, 2015, 1638șp. (Maria Luiza Manea, Alina Istodor), Constitu iațRomâniei cu legisla ie conexă i jurispruden ă,ț ș țBucure ti, Editura Hamangiu, 2015, 426 p.ș(Izabella Nina Navro chi).ț

De asemenea, ca acte normative noi,Buletinul redă Legea nr.139/2015 privindînfiin area, organizarea i func ionareaț ș țAcademiei de tiin e juridice din România, iarș țrubrica In Memorian supune aten iei pe IulianțPoenaru, specialist de marcă al ConsiliuluiLegislativ în domeniul dreptului penal.

Mihaela Scarlat


V. REMEMBER

ACTIVITĂ I PROPRII SAU ÎN COLABORAREȚ

Dezbatere privind proiectul de Strategiena ională de învă are pe tot parcursul vie iiț ț țpentru perioada 2015-2020 i Planul de ac iuneș țpentru implementarea acestei strategii, elaboratede Ministerul Educa iei i Cercetării tiin ifice,ț ș Ș țorganizată de Institutul Român pentruDrepturile Omului în parteneriat cu CatedraUNESCO pentru drepturile omului, democra ie,țpace i toleran ă, coala Na ională de Studiiș ț Ș țPolitice i Administrative, UniversitateașEcologică, Universitatea Cre tină „DimitrieșCantemir”, Asocia ia pentru Na iunile Unite dinț țRomânia i Asocia ia Română pentru Libertateș țPersonală i Demnitate Umană (8 iulie 2015)ș

Masa rotundă cu tema „Popula ia mondială –țperspective i provocări” organizată de InstitutulșRomân pentru Drepturile Omului în parteneriatcu Asocia ia pentru Na iunile Unite dinț țRomânia, Asocia ia pentru PromovareațDrepturilor Familiei – Family Forum ișAsocia ia Clubul de la Cheia cu ocazia ZileițMondiale a Popula iei (10 iulie 2015)ț

Masă rotundă privind proiectul de Strategiena ională privind reducerea părăsirii timpurii ațcolii în România i Planul de implementare aș ș

acestei strategii, elaborate de MinisterulEduca iei i Cercetării tiin ifice organizată deț ș Ș țInstitutul Român pentru Drepturile Omului înparteneriat cu Liga Independentă Românăpentru Drepturile Copilului i Tânărului,șAsocia ia Română pentru Libertate Personală iț șDemnitate Umană i Asocia ia pentruș țPromovarea Drepturilor Familiei - FamilyForum (14 iulie 2015)

A XXI– a edi ie a cursurilor Universită iiț țInterna ionale a Drepturilor Omului cu temaț“Organiza ia Na iunilor Unite la 70 de ani”ț țorganizată de Institutul Român pentruDrepturile Omului în colaborare cu Asocia iațpentru Na iunile Unite din România, CatedrațUNESCO pentru drepturile omului, democra ie,țpace i toleran ă i Asocia ia Clubul de la Cheiaș ț ș ț„Victor Dan Zlătescu”, cu concursul membrilorAIDC, ELI, IDEF (20 – 26 iulie 2015)

Simpozion cu tema „Victimele traficului depersoane în contextul actual” organizat deInstitutul Român pentru Drepturile Omului în

parteneriat cu Asocia ia pentru Na iunile Uniteț țdin România i Asocia ia Română pentruș țLibertate Personală i Demnitate Umană (24șiulie 2015)

Dezbatere privind proiectul lansat deMinisterul Afacerilor Interne pentru modificareai completarea Normelor metodologice deș

aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul înRomânia, aprobate prin Hotărârea Guvernuluinr. 1251/2006, organizată de Institutul Românpentru Drepturile Omului, Asocia ia pentruțNa iunile Unite din România, Asocia ia Românăț țpentru Libertate Personală i Demnitate Umană,șAsocia ia Clubul de la Cheia “Victor DanțZlătescu”, Asocia ia pentru PromovareațDrepturilor Familiei - Family Forum ișAsocia ia Română pentru Drepturile Femeii (27țiulie 2015)

Conferin a cu tema „Protec ia victimelorț țfenomenului violen ei fizice i psihice”ț șorganizată de Institutul Român pentruDrepturile Omului în parteneriat cu Asocia iațpentru Na iunile Unite din România i Asocia iaț ș țRomână pentru Drepturile Femeii cu ocaziaîmplinirii unui an de la intrarea în vigoare aConven iei Consiliului Europei privindțprevenirea i combaterea violen ei împotrivaș țfemeilor i a violen ei domestice, numită iș ț șConven ia de la Istambul (3 august 2015)ț

Dezbatere privind proiectul Planuluiopera ional pentru implementarea Strategieițna ionale privind persoanele cu dizabilită iț țpentru perioada 2015-2020, organizată deInstitutul Român pentru Drepturile Omului,Asocia ia pentru Na iunile Unite i Asocia iaț ț ș țClubul de la Cheia (18 august 2015)

Masă rotundă privind proiectul de Strategiena ională pentru promovarea îmbătrânirii activeți protec ia persoanelor vârstnice pentruș ț

perioada 2015 -2020, organizată de InstitutulRomân pentru Drepturile Omului, Asocia iațpentru Na iunile Unite din România, CatedrațUNESCO pentru drepturile omului, democra ie,țpace i toleran ă, Asocia ia Română pentruș ț țApărarea Drepturilor Omului la Vărsta a Treia ișAsocia ia Clubul de la Cheia „Victor DanțZlătescu” (24 august 2015)


Simpozion cu tema „Alfabetizarea ișsocietă ile sustenabile”, logoul ales dețOrganiza ia Na iunilor Unite pentru Educa ie,ț ț ț

tiin ă i Cultură (UNESCO) pentru marcareaȘ ț șîmplinirii a 50 de ani de la Congresul mondialpentru eradicarea analfabetismului de la Teheranunde a fost ini iată Ziua Interna ională pentruț țAlfabetizare, organizat de Institutul Românpentru Drepturile Omului în parteneriat cuAsocia ia pentru Na iunile Unite din România,ț țAsocia ia Română pentru Libertate Personală iț șDemnitate Umană, Asocia ia Clubul de la Cheiaț„Victor Dan Zlătescu”, Liga IndependentăRomână pentru Drepturile Copilului ișTânărului, Asocia ia Română pentru DrepturilețFemeii i Asocia ia pentru Promovareaș țDrepturilor Familiei - Family Forum (8septembrie 2015)

Dezbatere cu tema „Protec ia unor categoriițde persoane vulnerabile” organizată de InstitutulRomân pentru Drepturile Omului în parteneriatcu Asocia ia pentru Dialog Intercultural (9-10țseptembrie 2015)

Dezbatere cu tema „Democra ia în Europa –țun proiect pentru secolul XXI”, organizat deInstitutul Român pentru Drepturile Omului înparteneriat cu Asocia ia pentru Na iunile Uniteț țdin România i Asocia ia Clubul de la Cheiaș ț„Victor Dan Zlătescu” cu ocazia ZileiInterna ionale a Democra iei (15 septembrieț ț2015)

Conferin a cu tema „Parteneriate pentru paceț– Demnitate pentru to i”, temă propusă dețOrganiza ia Na iunilor Unite pentru Ziuaț țInterna ională a Păcii din acest an, organizată dețInstitutul Român pentru Drepturile Omului,Asocia ia pentru Na iunile Unite din România iț ț șAsocia ia Clubul de la Cheia „Victor DanțZlătescu” (21 septembrie 2015)

Simpozion cu tema „Instrumente regionale ișna ionale privind prevenirea i combatereaț ștraficului de persoane”, organizat cu ocazia Zileiinterna ionale împotriva exploatării sexuale iț ștraficului de femei i copii de Institutul Românș

pentru Drepturile Omului, Asocia ia pentruțNa iunile Unite din România, LigațIndependentă Română pentru DrepturileCopilului i Tânărului, Asocia ia Română pentruș țDrepturile Femeii, Asocia ia Română pentruțLibertate Personală i Demnitate Umană, iș șAsocia ia pentru Promovarea DrepturilorțFamiliei - Family Forum (23 septembrie 2015)

Masă rotundă cu tema „Promovareadiversită ii ligvistice i culturale a Europei”ț șorganizată de Institutul Român pentruDrepturile Omului cu Asocia ia pentru Na iunileț țUnite din România i Asocia ia Clubul de laș țCheia „Victor Dan Zlătescu” cu ocazia ZileiEuropene a Limbilor (24 septembrie 2015)

Dezbatere cu tema „Mobilitatea urbană, osolu ie pentru reducerea emisiilor cu efect dețseră i combaterea schimbărilor climatice”șorganizată, în Săptămâna Europeană aMobilită ii de Institutul Român pentruțDrepturile Omului în parteneriat cu LigaIndependentă Română pentru DrepturileCopilului i Tânărului, Asocia ia pentruș țNa iunile Unite din România, Asocia ia Românăț țpentru Drepturile Femeii i Asocia ia Clubul deș țla Cheia “Victor Dan Zlătescu” (18septembrie2015)

Masă rotundă cu tema „Dreptul la informa ieț– drept fundamental al omului” organizată deInstitutul Român pentru Drepturile Omului,Asocia ia pentru Na iunile Unite din România iț ț șAsocia ia Clubul de la Cheia “Victor DanțZlătescu” cu ocazia Zilei interna ionale ațdreptului de a ti (25 septembrie 2015)ș

Masă rotundă privind Raportul asupra viziteiîn România a Comitetului pentru PrevenireaTorturii a Consiliului Europei din 5-17 iunie2015, organizată de de Institutul Român pentruDrepturile Omului, Asocia ia pentru Na iunileț țUnite din România, Asocia ia Română pentruțLibertate Personală i Demnitate Umană, iș șAsocia ia Clubul de la Cheia „Victor DanțZlătescu” (28 septembrie 2015)

PARTICIPĂRI LA ALTE MANIFESTĂRI

Curs cu tema „Contabilitatea institu iilorțpublice. Implementarea celor mai noi modificări

legislative” organizat de Expert Aktiv GroupSRL (1-6 iulie 2015)


Întâlnire cu delega ia Parlamentului LanduluițHessen din Germania condusă de pre edinteleșacestuia, domnul Norbert Kartmann, organizatăde Comisia pentru drepturile omului, culte ișproblemele minorită ilor na ionale a Camereiț țDeputa ilor (1 iulie 2015)ț

Curs cu tema „Codul muncii 2015. Solu ii lațproblemele privind aplicarea i interpretareașnoilor dispozi ii legale privind: modificareațCIM, durata concediului de odihnă i sporurileșpentru munca suplimentară. Noută i privindțREVISAL” organizat de Expert Aktiv GroupSRL (8-12 iulie 2015)

edin a Consiliului de analiză privind proiectulȘ țPlanului opera ional pentru implementareațStrategiei na ionale cu tema „O societate fărățbariere pentru persoanele cu dizabilită i,ț2015-2020” organizată de Ministerul Muncii,Familiei, Protec iei Sociale i Persoanelorț șVârstnice i Autoritatea Na ională pentruș țPersoanele cu Dizabilită i (ț 10 august 2015)

Conferin a anuală a Institutului de DreptțEuropean (ELI) (2-4 septembrie 2015)

Conferin a na ională cu temaț ț„Interna ionalizare i echitate în învă ământulț ș țsuperior: Construind un scenariu mai bun pentruviitor” organizată de Unitatea Executivă pentruFinan area Învă ământului Superior a Cercetăriiț țDezvoltării i Inovării (UEFISCDI) înșparteneriat cu Catedra UNESCO pentru Politiciîn tiin ă i Inovare din coala Na ională deȘ ț ș Ș țStudii Politice i Administrative în cadrulșproiectului POSDRU cu tema”Interna ionalizare, echitate i managementț șuniversitar pentru un învă ământ superior dețcalitate” (23–24 septembrie 2015)

Atelierul cu tema „România i noileșprovocări ale actualei crize europene" Centrulde Drepturile Omului i Migra ieș ț iș Centrul deOratorie i Dezbatereș organizat de Centrul deDrepturile Omului i Migra ie al Universită iiș ț țRomâno-Americane (24 septembrie 2015)

Curs cu tema „Managementul gestiunii ișarhivării documentelor. Proceduri de lucru ișarhivarea electronică” organizat de Expert AktivGroup SRL (24-27 septembrie 2015)


Date post:	14-Mar-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	8 times
Download:	0 times