DREPT INTERNATIONAL PUBLIC-A.FUEREA

CURS I-9.10.2009

Dreptul international public este acea ramura a dreptului care isi propune sa reglementeze raporturile dintre state si alte subiecte de drept international Pe masura evolutiei istorice inregistrate de relatiile internationale si dreptul international a cunoscut o serie de acumulari(adaugiri) –cmpletari,punand in valoae caracterul social.Relatiile internationale se desfasoara in present in toate domeniile in care interesele statelor sunt in cauza si in care statele isi exercia vointa.Pe cale de conseciinta relatiile internationale vizeaza mai multe aspecte de natura: economica, militara, politica, ecologica, culturala, stiintifica, tehnica, juridica.Relatiile internationale pun fata in

fata state diferite ca putere militara, economica dar si din punct de vedere al regimurilor juridice, al ideologiilor, al nivelurilor de dezvoltare sin u numai,existand prin urmare posibilitatea aparitiei unor divergente care pot conduce la aparitia unor diferende(conflicte)-ce pot avea character armat/nearmat.Este motivul pentru care nu putem vorbi despre o comunitate internationala avand character omogen ci dimpotriva avand un pronuntat character eterogen.Pentru armonizarea intereselor statelor,dreptul international intervine avand un rol esential care vizeaza dezvoltarea societatii internationale in ansamblu respective,prevenirea si solutionarea unor conflicte aparute la un astfel de nivel. La originile dreptului international se gasesc o serie de principii si norme create de catre state in temeiul acordului de vointa liber exprimat prin tratate sau cutume in scopul de a reglementa raporturile lor

reciproce precum si raporturile acestora cu alte subiecte de drept international,in principal cu organizatiile internationale.Aceste principii si norme au aparut ,s-au format si s-au dezvoltat in cadrul unui proces istoric foarte indelungat ca rezultat firesc al formarii si dezvoltarii statelor,respective ca rezultat al relatiilor aparute intre acestea.(cutuma=lege nescrisa, conduita=cutuma). Evolutia istorica, dezvoltarea statelor, a relatiilor dintre acestea, a favorizat dezvoltarea dreptului intenational(I etapa,aparitia=caracter regional,zonal-intre state aflate in Orientul Antic-China, India, Egipt).Cu timpul,observam ca statele Chinei antice (sec VI i.Hr) au incheiat un tratat referitor la renuntarea la razboi si solutionarea diferendele dintre ele cu ajutorul unui arbitru.In India,legile lui Manu,elaborate in sec.V i.Hr., consemneaza existenta unor misiuni diplomatice ad-hoc iar tratatele erau considerate sacre, incheiate

cu invocarea chiar a unui juramant religios.In Egipt, mentionam corespondenta diplomatica din sec.XVI-XV i.Hr. purtata cu Babilon si cu alte state cuprinsain tablele de la Tell-Amarna, este vorba de 360 de tablite din lut ars,corespondenta care trateaza problemele razboiului si pacii.O contributie substantiala la dezvoltarea regulilor si institutiilor de drept international au adus-o Grecia si Roma antica.In sec.VI-IV i.Hr. in relatiile externe ale cetatilor grecesti au aparut si s-au dezvoltat mai multe reguli de drept international referitoare la sol, negocieri, tratate de esenta religioasa sau tratate de pace etc. Dreptul international evolueaza parasind integral preocuparea fata de razboi, devenind un drept international al pacii( cu precadere dupa 1928 cand a fost semnat pactul Brillant-Kellog)

IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL

Prin izvoare ale dreptului international intelegem acele mijloace juridice de exprimare a normelor rezultate din acordulde vointa al statelor.Pentru reglementarea relatiilor internationale nu exista o autoritate internationala, adica nu exista un govern mondial care sa editeze si sa adopte norme dandu-le o forma juridica adecvata. Principalele izvoare ale dreptului international sunt cutumele si tratatele internationale.De observat este faptul ca sub aspectul succesiunii in timp, cutumele preced aparitiei tratatelor, primele fiind folosite cu precadere in raporturile internationale.Incepand cu perioada interbelica insa, si mai ales dupa cel de al II-lea razboi mondial, tratatele sunt folosite cu precadere pentru reglementarea raporturilor internationale.Acest lucru se intampla din motive care tin de tratate, dezavantajele pe care le prezinta cutumele in cadrul

raporturilor internationale apartinand sec.XX.

CURS II-16.10.2009

Tratatul (perioada interbelica) intervine in relatiile internationale din motive care tin de avantajele pe care un astfel de instrument le are in raport cu dezavantajele pe care le au cutumele. Principalul avantaj al tratatelorse refera la siguranta raporturilor pe care le reglementeaza –caracterul care confera posibilitatea invocarii lor drept ijloace de proba in raporturile internationale. Tratatul international reprezinta acordul de vointa exprimat de doua sau mai multe state in scopul de a crea, de a modifica sau stinge drepturi si obligatii. Tratatele se clasifica in functie de mai multe criterii:1.numarul de participanti la incheierea tratatului:

-bilaterale(2 parti)-multilaterale(mai mult de 2 parti)2.Obiectul de reglementare:-politice-culturale-tehnice-stiintifice s.a. Denumirea de tratat este denumirea generica a unui acord de vointa intervenit la un nivel international (conventia=se reglementeaza domenii speciale de interes).

MIJLOACE AUXILIARE DE DETERMINARE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL: In afara tratatului si a cutumei ca izvoare pricipale ale dreptului international exista si o serie de izvoare secundare ca mijloace auxiliare pentru determinarea, precizarea si interpretarea regulilor de drept international.ART.38 Statutul Curtii Internationale de Justitie se refera la hotararile judecatoresti si doctrina celor mai calificati specialisti in

drept international public apartinand diferitelor natiuni.In ce priveste hotararile instantelor judcatoresti si arbitrale internationale, cele ale instantei de la Luxembourg( Haga), UE, Curtea internationala a drepturilor omului de la Strasbourg; acestea nu au propriu-zis un rol creator in procesul normative, dar pot servi ca mijloace de constatare si de interpretare a unor norme de drept international, invocate de partile aflate in litigiu-Nurnberg(1946), Tokyo(1948)- sentintele tribunalelor internationale privind crimele de razboi contra pacii si umanitatii. Doctrina de drept international (ca izvor de drept) se constituie atat din lucrarile specialistilor din domeniul dreptului international cat si din rezultatele studiilor (ale cercetatorilor), organizatiilor stiintifice internationale (Asociatia de drept international, Institutul international de drept spatial si altele).Lucrarile acestor organizatii urmaresc drep scop elaborarea unor proiecte

de codificare/reglementare a unor aspecte cu care se confrunta societatea internationala la un moment dat (activitatea comisiei de drept international a ONU centrata pe elaborarea unui nou instrument al ONU-in aceasta perioada- sa inlocuiasca Charta ONU-1945,28 octombrie San Francisco) ONU nu ar mai raspunde unor provocari pe care societatea internationala le lanseaza-interventii in Afganistan. Doctrina nu are insa o functie creatoare de drept ci are numai rolul de a constata, sistematiza sau ierarhiza ori interpreta dreptul international. Formarea (in sensul de edictare sau adoptare) a unor noi norme de drept international, dezvoltarea si precizarea celor existente, constituie un proces normativ complex care incumba( presupune, implica) contributia tuturor statelor prin utilizarea de catre acestea a mijloacelor juridice, respective a izvoarelor care au rlul de a realiza si exprima acordul de vointa

privitor la reglementarea diferitelor probleme si domenii de colaborare.

PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT: Enuntate ca sediul principal al materiei-art.38 din statutul CIJ(Curtea Internationala de Justitie).Aceste principi se aplica pentru solutinarea unor spete de catre CIJ fiind considerate ca parte a doctrinei dreptului international, respective ca izvor distinct de drept international (nu se confunda cu principiile dreptului international). Exemple de principii internationale de drept:egalitatea in fata legii, dreptul la aparare, garantarea dreptului de proprietate.*principiile internationale de drept ale natiunilor civilizate*rezolutiile organizatiilor internationale (Consiliu de securitate a ONU-interventia militara pe teritoriul anumitor state)

SUBIECTE DE DREPT INTERNATIONAL:

Subiectul de drept international reprezinta acea entitate care participa la raporturile juridice reglementate nemijlocit de dreptul international. TRASATURA ESENTIALA a subiectelor de drept international o reprezinta capacitatea lor de a fi titulare de drepturi si obligatii avand caracter international. Subiectele originare, tipice, fundamentale, care au capacitate deplina de a-si asuma drepturi si obligatii internationale sunt statele. In societatea internationala au mai aparut ca urmare a intereselor si a actiunii collective a statelor si alte subiecte de drept international. Este vorba in primul rand de organizatiile internationale ca subiecte derivate (secundare) de drept international, acestea avand caracter interguvernamental.In al treilea rand se adauga natiunile care lupta pentru cucerirea idependentei si constituirea unui statut de

stat independent.In al patrulea rand vorbim despre Vatican ca subiect special de drept international.O discutie aparte in drept international se poarta in jurul ideii de individ ca subiect de drept international. Opinia majoritara este cea potrivit careia individual nu este subiect de drept international- minoritatile nu sunt subiect de drept international.Doua opinii minoritare:-individul este subiect de drept international-individul este subiect de drept international dar numai din punct de vedere al destinatarului normei de drept international.

STATUL CA SUBIECT FUNDAMENTAL AL DREPTULUI INTERNATIONAL Acesta dispune de capacitatea de a-si asuma totalitatea drepturilor si obligatiilor vand caracter international. Calitatea de subiect de drept international a statului este rezultatul firesc al suveranitatii sale, fara a depinde de

recunoasterea de catre alte state. Suveranitate care se manifesta asupra teritoriului si populatiei care se gasete pe acel teritoriu.Prin urmare, suveranitatea constituie temeiul politico-juridic al personalitatii internationale a statului apartinand fiecarui stat, indifferent de puterea, marimea ori gradul de dezvoltare. Elementele care concura la formarea personalitatii internationale a statului sunt stabilite prin Conventia de la Montevideo din 1933 privind drepturile si obligatiile statelor:-un teritoriu determinat-o populatie permanenta-guvern-capacitatea de a-si asuma drepturi si obligatii internationale, de a intra in raporturi internationale cu alte entitati.

DREPTURILE SI OBLIGATIILE FUNDAMENTALE ALE STATULUI:

Statul,ca subiect de drept international, este titularul unui ansamblu de date si obligatii internationale.Acestea sunt intrinseci personalitatii internationale a statului.Preocupari privind conceptualizarea drepturilor si obligatiilor fundamentale ale statului au aparut inca din sec.XVIII. In acest sens s-a pornit de la analogia intre drepturile fundamentale ale omului –naturalistii- daruite de natura si cele ale statelor. In 1933, s-a incheiat Conventia de la Montevideo asupra drepturilor si indatoririle statelor- semnat de 21 de state- codificand pentru prima data o astfel de materie. Dupa cel de al doilea razboi mondial, problema drepturilor si oligatiilor fundamentale ale statelor a fost reluata (Pactul de la Bogota-1948, Actul constitutiv al organizatiei statelor americane-OSA, prin care sunt consecrate drepturile si obligatiile fundamentale ale statelor). Remarcam aparitia unei Charte a drepturilor si

obligatiilor economice ale statelor prin intermediul careia se urmareste fundamentarea principiului dreptului international referitor la mentinerea pacii si a securitatii internationale ca obligatie a statelor. Comisia de drept international a ONU a elaborate un proiect de declaratie privind drepturile si indatoririle statelor, proiect care insa nu a fost finalizat. De retinut este insa ca nu s-a reusit o codificare de sine statatoare a acestor obligatii dar acestea au fost incluse intr-o serie de rezolutii ale adunarii generale ale ONU cum ar fi: Declaratia privind interzicerea amenintarii cu forta din 1966, Declaratia privind acordarea independentei tarilor si popoarelor coloniale din 1960 la care se adauga Declaratia relative la principiile dreptului international din 1970 si altele)

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE STATELOR:

-dreptul la existenta-dreptul la suveranitate-dreptul la pace si securitate-dreptul la egalitate-dreptul de a participa la viata internationala-dreptul la legitima aparare-dreptul de a avea acces la cuceririle stiintei, ale tehnicii-dreptul la dezvoltare si progress, la cooperare-dreptul de a-si hotari singure destinele

OBLIGATII FUNDAMENTALE ALE STATELOR: De regula, acestea sunt corelative drepturilor. Precizam:-obligatia de a nu recurge la forta sau la amenintarea cu forta-obligatia dea respecta inviolabilitatea frontierelor si a integritatii teritoriale a fiecarui stat, de a rezolva diferendele pe cale pasnica

-obligatia statelor de a-si indeplini cu buna credinta obligatiile internationale asumate-obligatia de a proteja mediul incojurator

CURS III -23.10.2009

TIPURILE DE STATE:

I.UNIUNEA PERSONALA Au fost constituite cand suveranul unui stat a devenit in acelasi timp suveranul unui alt stat prin alegere sau prin succesiune. Uniunea personala nu inseamna crearea unui stat unitar.II.UNIUNEAREALA Apare in momentul in care se infaptuieste acordul a doua monarhii care s-au inteles sa fie conduse de acelasi monarh. Desi formal, cele doua monarhii isi pastreaza dreptul de a incheia tratate cu alte state, acestea urmeaza in fapt acceasi politica externa sau si de aparare.III.CONFEDERATIA

Este o uniune de state independente care isi pastreaza suveranitatea interna si externa.(exemplu: Elvetia, cel mai notabil in 1291-1793)IV.FEDERATIA Din punct de vedere al dreptului international public, federatia isi pastreaza un grad de autonomie locala, darn nu mai sunt subiecte ale dreptului international public. Politica externa si de aparare este incredintata unui guvern care defapt conduce si politica interna.

STATE CU STATUT SPECIAL (MAI MICI) :

V.VATICANUL Intre anii 1870 (formarea statului unitar italian)- 1929 (semnarea tratatului intre statul Italian si Sfantul Scaun-Lateran), statutul juridic al Vaticanului a fost incert. Din acest an, Vaticanul este considerat drept stat, in ciuda teritoriului sau limitat(44 ha),

este recunoscut drept un stat pe plan international.VI.MINISTATE In planul dreptului international nu exista limite sau reguli unanim acceptate pe baza carora sa se aprecieze de la ce suprafata a teritoriului si numar de populatie, un stat este calificat drept ministat (Grenada-444 km², insulele Capului Verde-4033 km²). In lipsaunor astfel de limite s-a sustinut ca admiterea unei asemenea clasificari ar putea duce la incalcari ale principiului egalitatii suverane a statului.

ORGANIZATIILE INTERNATIONALE INTERGUVERNAMENTALE (OIG):

ASPECTE INTRODUCTIVE: Primele OIG s-au constituit in legatura cu problematica comunicatiilor pe fluviile internationale;au luat forma comisiilor fluviale (Comisia centrala a Rinului- Congresul de la Viena-1815, Comisia

europeana a Dunarii- Conventia din 1831, comisii tehnice: Uniunea telegrafica internationala-1865, Uniunea generala a postelor-1864). Perioada dintre cele 2 razboaie mondiale este caracterizata de activitatea primei organizatii politice cu vocatie universala. Organizatiile internationale ce vor duce la constituirea sistemului institutiilor specializate ale ONU (Organizatiile civile internationale-1944, Organizatia internationala a sanatatii-1946;fac parte din sistemul institutiilor specializate ONU.

DEFINITIE: Potrivit comisiei de drept international a ONU acestea reprezinta o asociere de state constituita prin tratat, inzestrata cu o constitutie si cu organe commune si posedand o personalitate juridical distincta de cea a statelor membre.

A.ELEMENTE CONSTITUTIVE

Pentru a califica o forma de asociere a statelor ca fiind o organizatie inernationala se cer intrunite mai multe elemente constitutive: summitul G8, G20-nu au tratat de constituire.1.primul element necesar este ca respective asociere sa fie formata din state- statele fiind subiecte primare ale dreptului international, aceasta conditie face distinctia ontre organizatiile internationale interguvernamentale si organizatiile internationale neguvernamentale; in cazul celor din urma membrii pot fi si personae fizice sau juridice, acestea nefiind unanim acceptate ca subiecte de drept international.2.o a doua conditie este aceea ca asocierea sa se desfasoare in temeiul unui tratat international(elemente ce tin de dreptul tratatelor). Tratatele constitutive ale organizatiilor internationale pot purta mai multe denumiri: statut, harta, pact.3.asocierea respective sa aiba o structura institutionala proprie, sa dispuna de un

numar de organe cu functionare permanenta sau periodica prin intermediul carora sa poata fi atinse obiective curente ale respectivei organizatii internationale. In cazul in care organizatiile internationale beneficiaza de primele 3 elemente constitutive, se considera ca au personalitate juridical proprie.4.personalitatea juridica proprie reprezinta un concept ce tine de drept, de capacitatea de a-ti asuma drepturi si obligatii, in cazul de fata in plan international.5.cooperarea intre state,in cadrul respectivei organizatii sa se desfasoare potrivit regulilor dreptului international public.B.TIPOLOGIA-CLASIFICAREA Putem distinge, in functie de criteriul participarii statelor organizatii cu vocatie universala-de pe intregul glob:ONU si institutiile sale specializate (exemplu: Organizatia mondiala a sanatatii cu vocatie regionala care cuprind statele dintr-o anumita regiune geografica.

DUPA DOMENIUL DE ACTIVITATE:-politice-economice-financiare-tehniceC.ACTUL CONSTITUTIV Este un tratat multilateral-poate purta mai multe denumiri. Cuprinde dispozitii privind scopul organizatiei, structura si componenta acesteia, conditiile in care pot fi primiti noi membrii, dispozitii privind intrarea in vigoare.D.MEMBRII Calitatea de membrii ai rganizatiilor internationale o pot avea numai statele ca entitati suverane-cu titlu de exceptie s-a admis posibilitatea unor entitati aflate in proces de dobandire a statalitatii de a fi membra a unei organizatii internationale. (exemplu: in perioada de conoializarii: Australia, Noua Zeelanda, Canada,nu erau inca state ci colonii, s-a admis sa fie membrii ai Societatii Natiunilor)

DOBANDIREA CALITATII DE MEMBRU:a.prin participarea la elaborarea actului constitutive-membrii fondatorib.aderareaPIERDEREA CALITATII DE MEMBRU:a.excluderea-o sanctiune grava, prevazuta in actul constitutive al organizatieib.retragerea voluntara-are loc la initiative statului respective, in baza suveranitatii statale. Practica statelor a aratat solutii mai putin radicale cum ar fi “Politica scaunului gol”PARTICIPAREA ALTOR ENTITATI: Poate avea diverse forme:1.membrii asociati:statul respective nu indeplineste/sau nu deplineste inca toate conditiile pentru a devenii stat membru.2.observator-acest statut il pot dobandi:a.statele nemembre: Elvetia nu este membra ONUb.miscarilor de eliberare nationala: Palestinac.altor organizatii internationale

3.statut consultativ:poate fi acordat unor organizatii neguvernamentale cu o activitate tangenta- au o anumita expertiza.REPREZENTAREA STATELOR MEMBRE: In vederea exercitarii drepturilor ce decurg din calitatea de membru, statele trimit delegate la reunile organizatiei;acesti sunt imputerniciti sa reprezinte statul respective printr-o scrisoare de deplina putere (MAE, Presedintele). Intre stat si organizatia respective se asigura o legatura permanenta prin intermediul unei misiuni permanente-ambasada (misiune permanenta pentru organizatiile internationale, roluri asemanatoare cu ambasada).E.STRUCTURA INSTITUTIONALA Depinde de natura organizatiei, de numarul membrilor si de scopurile respectivei organizatii; in general toate organizatiile au rgane plenare si organe restranse cu participarea unui numar redus de state. (exemplu: Comunitatea Europeana,

Banca Centrala Europeana) –zona euro. Tinand cont de functiile respectivelor organe, acestea pot fi:-administrative-decizionale-jurisdictionale- Curtea Europeana de Justitie-politice-juridice

CURS IV-30.10.2009

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL

ASPECTE GENERALE: Dreptul international, ca oricare alta ramura de drept, contine o serie de principii generale formate ca rezultat al abstractizarii elementelr fundamentale ale normelor juridice care compun aceasta ramura de drept. Principiile dreptului international au aparut si s-au dezvoltat in cadrul raporturilor

dintre state odata cu aparitia si dezvoltarea dreptului international dealungul diferitelor epoci istorice reflectand conditiile si cerintele social-economice corespunzatoae acestor perioade. De observat este faptul ca atat numarul cat si continutul, respective sfera de aplicare a principiilor,se gasesc intr-o continua dezvoltare si imbogatire. Unul dintre cele mai vechi principiile dreptului international este “PACTA SUNT SERVANDA” (respectarea cuvantului dat). Aparut inca din antichitate,acest principiu a contribuit nu numai la respectarea tratatelor incheiate intre diferite state ci si la stabilirea respective cresterea rolului acestora in reglementarea raporturilor interstatale. Un al doilea principiu “REGUS IXTANDIBUS” reprezinta principiul suveranitatii. A aparut inca din evul mediu, in conditiile luptei pentru formarea statelor nationale si in conditiile triumfului puterii monarhului fata de puterea papala si a marilor feudali. In epoca de ascensiune a

burgheziei,au fost afirmate o serie de noi principii, intre care atentia o retin cele cu privire la neinterventia in problemele interne precum si egalitatii in drepturi a statelor. In conditiile epocii contemporane, transformarile care au avut loc in plan international au determinat aparitia si dezvoltarea unor noi principii, cum ar fi:-principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta (cunoscut in doctrina ca si principiul neagresiunii)-principiul respectarii dreptului popoarelor de a-si hotari singure destinele (neinterventiei partiale)-principiul suveranitatii permanente asupra bogatiilor nationale-principiul cooperarii s.a. Principiile dreptului international sunt categorii istorice, care au o natura juridical identica celei pe care o are aceasta ramura de drept, adica reprezinta expresia acordului de vointa manifestat prin tratate sau cutume

urmarind drept scop principal reglementarea raporturilor dintre state.

CARACTERISTICILE PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE:

1.Maxima generalitate, in sensul ca acestea contin norme de maxima generalizare si abstractizare (aplicabile tuturor domeniilor, materiilor).2.Universalitatea principiilor fundamentale,adica aceasta este exprimata in aplicarea lor, conduitei statelor oriunde acestea s-ar afla.3.Valoarea de “Jus cogens”, este vorba de caracterul imperative al acestor principii fundamentale, in sensul ca de la acestea nu se poate deroga decat pe calea unei norme conventionale ori cutumiale, care sa aiba acceasi valoare.4.Sistemicitatea prinipiilor fundamentale (caracterul sistematic), in sensul ca incalcarea unui principiu conduce in mod

implicit la incalcarea celorlalte principii si invers.SEDIUL MATERIEI:1.Charta ONU-1945 prin care se proclama scopurile si se definesc principiile dupa care trebuie sa se calauzeasca statele membre si organizatia in finalizarea actiunilor pe care le intreprind.2.Declaratia adoptata in 1970, prin rezolutia 2625 a Adunarii generale a ONU referitoare la principiile dreptului international privind relatiile de prietenie si colaborare dintre state. Se adauga in continuare rezolutia nr.3281 a Adunarii generale a ONU-1794 prin care au fost precizate si dezvoltate principiile fundamentale ale dreptului international, rezolutie prin care deasemenea a fost adoptata Charta drepturilor si indatoririlor economice ale statelor. Actul final al Conferintei de la Helsinki-1975 al C.S.C.E., actual O.S.C.E.-dupa 1990 si altele: Rezolutia Adunarii generale a ONU nr.2153 din 1966 potrivit careia statele au

dreptul de a exercita suveranitatea permanenta asupra resurselor naturale si bogatiilo nationale in interesul dezvoltarii lor, la care se adauga rezolutia 2131 din 1965 tot a Adunarii generale a ONU intitulata Declaratia asupra inadmisibilitatii interventiei in afacerile interne ale altor stat si protectia independentei si suveranitatii lor, Pactul Briand-Kellogg(1928) prin care pact statele se oblige sa renunte la razboi ca instrument de politica nationala in relatiile reciproce.

PROBLEME PRIVIND POPULATIA SI INDIVIDUL IN DREPTUL INTERNATIONAL

NOTIUNEA DE POPULATIE

Populatia unui stat cuprinde totalitatea persoanelor (cetateni, straini, persoanele fara cetatenie-apatrizi, persoanele cu dubla cetatenie-pluripatrizi, refugiatii sau

persoanele stramutate) care persoane traiesc pe teritoriul statului respective si sunt supuse jurisdictiei sale. Statutul diferitelor categorii de personae este determinat prin reglementari juridice apartinand fiecarui stat. In cadrul exercitarii competentei sale suverane, statul stabileste situatia juridical a tuturor categoriilor de personae care formeaza populatia sa(drepturi si obligatii). De la aceasta regula fac exceptie persoanele care au statut diplomatic si care beneficiaza de anumite imunitati, motiv pentru care jurisdictia unui stat asupra acestora este limitata. Exista si unele probleme referitoare la populatie, cu precadere privind anumite categorii ale acestora care impugn cooperarea statelor prin intermediul unor tratate si acorduri internationale. Astfel de probleme se refera la cooperarea internationala in domeniul drepturilor omului, protectie diplomatica, bipartidia si

apartidia, regimul juridic al strainilor, dreptul de azil, situatia refugiatilor s.a.

CETATENIA

DEFINITIE GENERALA=legatura politico-juridica dintre un stat si o persoana fizica; apartenenta unei personae fizice la un anumit stat; aspectele privind cetatenia intra in competenta statului.

NATIONALITATE=legatura politico-juridica dintre un stat si o persoana juridical.

Exista si cazuri in care cetatenia poate dobandi relevanta si pentru sfera dreptului international cum ar fi:-exercitarea dreptului de preotectie diplomatica-situatiile de dula cetatenie

PRINCIPIILE SI MODURILE DE DOBANDIRE SI DE PIERDERE A CETATENIEI:Cetatenia se dobandeste in acord cu doua moduri:1.prin nastere2.prin naturalizare(dreptul sangelui)

1.Este guvernata de doua principii:I.JUS SANGUINIS (DREPTUL SANGELUI) Potrivit acestui prim principiu, copilul se dobandeste cetateniaparintilor indifferent de teritoriul statului in care s-a nascut.II.JUS LOCI/SOLI (DREPTUL LOCULUI/PAMANTULUI) Potrivit acetui principiu,copilul dobandeste cetatenia statului in care s-a nascut indifferent de cetatenia parintilor. In unele state, se aplica ambele principii (SUA, UK), in timp ce in altele se aplica ori unul ori altul.(exemple: Franta, Suedia,

Japonia, Romania, Filipine - I; Argentina, Paraguay-II)Exemplu-Romania: in cazul in care cei doi parinti au cetatenii diferite, in care un parinte are cetatenia romana, copilul dobandeste cetatenia romana indiferent unde se naste. Exceptie: in cazul situatiilor de apatridie. In Romania, copilul gasit pe teritoriul Romaniei din parinti necunoscuti are dreptul de a avea cetatenie romana.

2.Are loc la cererea persoanei interesate in temeiul deciziei autoritatiilor competente ale statului solicitat. Legislatiile nationale prevad o serie de conditii pentru acordarea cetateniei la cerere cum ar fi:-resedinta solicitantului pe teritoriul statului respective pentru o perioada determinata (3-10 ani) cu unele exceptii de la aceasta cerinta prevazute de lege-buna moralitate

-cunoasterea limbii oficiale a statului respective-indeplinirea unui serviciu guvernamental-cerinte de a dispune de mijloace necesare existentei*unele state cer cunoasterea istoriei,a legislatiei s.a. CASATORIA CU UN STRAIN Legislatia traditionala a unor state, in trecut, consacra obligatia femeii care se casatorea cu un strain sa adopte cetatenia sotului, fapt care era expresia statutului de inegalitate a femeii fata de barbat. Dupa adoptarea Chartei ONU-1945 si a altor documente privind drepturile omului-tot din cadru ONU- referitoare la inlaturarea discriminarilor fata de femei, legislatiile nationale din foarte multe state (inclusive Romania) au consacrat principiul liberului consimtamant al femeii casatorite cu un strain de a opta pentru mentinerea cetateniei sale sau de a lua cetatenia sotului. ADOPTIA

Adoptia unui copil fara cetatenie sau cu cetatenie straina, atrage dupa sine (de obicei) dobandirea de catre copil a cetateniei adoptatorului. Potrivit legii romane, in cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean roman, cetatenia adoptatului minor se hotaraste de catre adoptatori de comun acord. Mai sunt si o serie de particularitati privind modurile de obtinere a cetateniei prin naturalizare.

CURS V-06.11.2009

PIERDEREA CETATENIEI Cetatenia se poate pierde prin 2 modalitati:1.renuntare2.retragerea cetateniei

1.Aceasta reprezinta o forma amiabila-prin intelegere,prietenoasa, fara conflict- de stinngere a raporturilor juridice instituite prin cetatenie intre stat si persoana

respective; renuntarea la cetatenie este un act individual; se poate deduce ca nu se sting si drepturile familiei sale;In general, renuntarea la cetatenie intervine atunci cand un individ se stabileste intr-un stat in care nu este admisa dubla cetatenie sau atunci cand din considerente personale renuntarea la vechea cetatenie i-ar crea o situatie favorabila;2.Este in general o sanctiune; se recurge la aceasta forma de pierdere a cetateniei in mod exceptional; in general are loc in cazul persoanelor care au comis fapte grave impotriva statului sau in cazul in care cetatenia a fost obtinuta in mod fraudulos; foarte important este ca cetatenia nu poate fi pierduta in aceasta modalitate in cazul in care au obtinut-o prin nastere-aceasta nu-ti poate fi retrasa de catre statul de origine; Conflictele pozitive si negative de cetatenie:Ex:situatia in care un individ se poate afla in situatia unei duble cetatenii sau apatrid-a nu

a avea nicio cetatenie, fara insa de a fi incallcat o norma legala;CONFLICTUL POZITIV DE CETATENIE: Acest conflict da nastere pluricetateniei-dubla cetatenie-; in general se naste sau apare aceasta situatiein cazul in care se dobandeste o noua cetatenie fara insa a pierde cetatenia statului de origine., situatii in care un copil se naste pe teritoriu unui stat unde se plica I si II de obtineerea cetatenie sau in cazul adoptiei, femeia casatorita; consecinte: in anumite situatii poate duce la o serie de complicatii pt persoana in cauza- darn u constituie un handicap aceast aspect-in cazul protectiei diplomatice de catre unul din cele 2 state a carei cetatenie o are bipartidul impotriva celuilalt stat, in aceasta situatie, practica internationala favorizeaza cetatenia reala sau efectiva; pt eviatrea unor asemenea situatii, statele incheie conventii-de obicei bilaterale, in care se stabilesc anumite reguli de optiune care duc la evitarea-eliminarea dublei cetatenii.

CONFLICTUL NEGATIV DE CETATENIE:-raman fara nicio cetatenie-apatridie Apatridia este situatia opusa bipatridiei caracterizand persoanele care nu au nicio cetatenie; consecinte: apatridul este lipsit de legatura juridical cu un stat si nu are fata de acel stat obligatii, in acelasi timp nu se bucura nici de protectia unui stat- exista anumite reguli pe care aceste state le vor respecta. In general, apatrizilor li se aplica un tratament similar cu cel acordat in cazul strainilor. Din aceste considerente pt a reduce sau chiar elimina cazurile de apatridie, sau pt a limita conseciintele negative ale unei asemenea situatii au fost incheiate 2 conventii internationale la New York in 1954 si 1961 sub auspiciile ONU. Prin aceste conventii s-a stabilit ca:-fiecare apatrid are obligatii fata de tara in care sa gaseste- sa respecte legile statului in care traieste;

-prevederile celor 2 conventii se aplca apatrizilor indiferent de rasa, religia sau tara lor de origine;-se prevede deasemenea faptul ca apatrizilor li se aplica in general tratamentul strainilor.REGIMUL JURIDIC AL STRAINILOR:1.definirea notiunii de strain2.natura tratamentului aplicat strainilor3.expulzarea si extradarea

1.Prin strain, se intelege o persoana care se afla pe teritoriul unui stat fara a avea cetatenia acestuia ci a altui stat; sunt asimilati strainilor persoanele fara cetatenie-apatrizii si refugiatii; regimul strainilor este specific fiecarui stat- fiecare stat isi stableste propriile reguli in ceea ce priveste drepturile si obligatiile strainilor precum si conditiile de admitere si de iesire a strainilor de pe teritoriul lor; determinarea continutului drepturilor si obligatiilor strainilor se face prin lege interne ale fiecarui stat; in conformitate cu dreptul international, niciun

stat nu este dator cu exceptia faptului in care ar exista un tratat pe aceasta tema, sa admita straini pe teritoriul sau ori sa-i nu-i expulzeze; se admit in aceasta materie urmatoarele orientari: un stat poate admite straini pe teritoriul sau si poate conditiona conditiile unei astfel de admiteri; in conseciinta, statul poate refuza admiterea pe teritoriul sau a unor categorii de straini considerati indezirabili: cum ar fi persoane care sufera de boli contagioase, consuma stupefiante. O alta orientare este aceea ca un stat poate expulza un strain pt motive temeinice.2.In privinta tratamentului aplicat strainilor se constata existenta ma multor tipuri de regimuri. Acestea pot fi: -regimul national;in acest caz se recunoaste cetatenilor unui alt stat regimul acordat propriilor cetateni. Strainii nu se pot bucura insa de drepturi politice, adica nu pot sa aleaga sau sa fie alesi in functiile publice.

-regimul bazat pe clauza natiunii celei mai favorizate. In aceasta situatie, se acorda cetatenilor unui stat strain, in baza unor tratate internationale, regimul cel mai favorabil care a fost acordat cetatenilor unui stat tert.3.Prin expulzare se intelege obligarea strainului sa paraseasca teritoriul statului unde isi are resedinta; are un caracter de sanctiune. Aceasta masura va fi dispusa printr-un act administrative individual. Exista anumite limite stabilite de dreptul international astfel incat conditiile expulzarii san nu fie extreme de drastice si in aceasta situatie cel care este expulzat poate sa-si alaeaga statul catre care doreste sa fie expulzat anumite drepturi minime. Deasemenea, potrivit unei conventii privind regimul refugiatiilor din 1951, un strain nu trebuie expulzat intr-o tara in care persoana sa ar fi amenintata pe motiv de rasa, religie sau opinii politice.

Extradareaeste o modalitate de terminare/incetarii a sederii pe teritoriul unui stat in azul in care acestia sunt autorii unor infractiuni (au de a face cu dreptul penal-de ordin comun sau de dreptul international). Extradarea este considerate un act de asistenta juridical intre state. Modalitatile in care se realizeaza extradarea se bazeaza pe conventii internationale sau pe baza de reciprocitate. Pt.a acorda extradarea:-se respecta conditia dublei incriminari- fapta pt care este extradata o persoana sa fie prevazuta atat in legislatia statului unde se produce extradarea cat si in statul de unde este extradatul). -principiul specialitatii: persoana trebuie sa fie judecata si condamnata nu pt infractiunea pt care s-a cerut extradarea

REFUGIATII SI PERSOANELE STRAMUTATE

1.Definirea notiunii de refugiat2.Statutul juridic al refugiatilor3.Azilul

1.Caracteristica principala a refugiatilor consta in faptul ca acestia nu pot beneficia sau nu vor sa beneficieze de protectia statului de origine (spre deosebire de straini). In general, prin refugiati, se intelege o persoana care urmareste sa evite sau sa se sustraga de la anumite conditii sau imprejurari din statul de origine pe care le considera insuportabile sis a gaseasca protectie intr-un alt stat. Motivele parasirii statului de origine: razboi civil, amenintarea vietii sau libertatii, opresiune, persecutie, saracie. Sub egida ONU, s-a adoptat o conventie referitoare la statutul reugiatiilor in 1951.2.Conventia din 1951, stabileste obligatia refugiatilor de a se conforma legilor si masurilor pt mentierea ordinii publice in statul pe teritoriul caruia s-au refugiat. In

ceea ce priveste drepturile refugiatilor, conventia prevede faptul ca refugiatii beneficiaza de acelasi regim ca si strainii:-regimul personal va fi guvernat de legea statului unde isis are domiciliul sau resedinta;-in ceea ce priveste dobandirea de bunuri mobile sau immobile se aplica regimul acordat strainilor;-acces la instantele judecatoresti beneficiind de acelasi tratament ca orice cetatean, inclusive la dreptul de asistenta juridical;-dreptul la nereturnarea acestora- a nu fi returnati din statul din care au plecat; Din 1951, a inceput sa functioneze Inaltul Comis Aliat al ONU pt refugiati, acesta asigura: a.protectie internationala refugiatiilor-prin promovarea incheierii si ratificarii unor conventii internationale in legatura cu protectia refugiatiilor;b.cauta solutii imediate sau permanente pt protectia acestora-inn aceasta categorie,

acorda statelor asistenta imediata si furnizeaza ajutoare medicale sau alimentare, de adapost. In cazul unor masuri permanente poate fi vorba de naturalizarea in tara de refugiu sau reasezarea intr-o alta tara daca prima tara de refugiu nu are posibilitati de asimilare.Doua perspective- individual care solicita azilul si cel al statului care acorda azilul:-d.p.d.v. al statului acordarea sau refuzul de a da azil reprezinta un drept suveran, prin urmare, acordarea azilului este o expresie a suveranitatii statului, un drept absolute al sau- un stat nu poate fi obligat sa acorde azil, de obicei statele apreciaza in fiecare caz aparte temeinicia motivelor pe care se bazeaza cerere de azi.-d.p.d.v. al individului, dreptul de a solicita azil este considerat un drept fundament al omului, prevazut de Declaratia Universala a Drepturilor Fundamentale ale omului-art.14 O particularitate-institutie aparte, este azilul diplomatic, acesta consta in rpimirea

si protectia acordata in localurilor ambasadelor sau consulatelor straine dintr-un anumit stat a unor cetateni ai acelui stat urmariti de propriile lor autoritati- sau a caror viata este in pericol datorita unor actiuni.Azilul diplomatic poate fi considerate o incalcare a suveranitatii statului de resedinta.