Drept International Privat

TITULAR DE CURS Prof. Univ. Dr. MILENA TOMESCU

DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Curs pentru învăţământ la distanţă

PARTEA GENERALĂ

Aparatul tehnico-aplicativ a fost prelucrat de:

Asist.univ. Drd. Ni�ă Maria Carolina

BUCURE�TI - 2010

TEMA I NO�IUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL INTERNA�IONAL

PRIVAT

1. No�iune, obiect şi metodă de reglementare privind dreptul

interna�ional privat

1.1 No�iune

1.2 Obiect de reglementare

1.3 Raportul juridic de drept interna�ional privat

1.4 Elementul de extraneitate

1.5 Metoda de reglementare a DIP

1.5.1 Metoda conflictuală

1.5.2 Metoda utilizării legilor de aplicare imediată

1.5.3 Metoda normelor materiale

1.5.4 Metoda Proper Law

2. Vocabular

3. Întrebări, exerciţii, aplicaţii

4. Rezolvaţi următoarele teste-grilă

5. Bibliografie

OBIECTIVE: - Cunoaşterea specificită�ii �i a trăsăturilor caracteristice ale

dreptului interna�ional privat; - Indentificarea raporturilor juridice care intră sub inciden�a dreptului

interna�ional privat; - În�elegerea metodei de reglementare a raporturilor cu element

străin;

1. No�iune, obiect şi metodă de reglementare privind dreptul interna�ional privat

1.1 No�iune

Dreptul international privat este acea ramură a sistemului nostru de drept,

cuprinzând totalitatea normelor juridice, care reglementează solutionarea conflictelor de legi, a conflictelor de jurisdictii, precum şi condi�ia juridică a străinului în �ara noastră.

Trăsături care definesc şi individualizează dreptul interna�ional privat: ⇒ ramură de drept ce apar�ine sistemului de drept intern al fiecărui stat. ⇒ normele dreptului interna�ional privat sunt cunoscute sub denumirea de

norme conflictuale, deşi această ramură de drept operează şi cu norme materiale - cum sunt, de exemplu, cele care reglementează conditia juridică a străinului sau normele (materiale) uniforme incluse în diferite tratate sau conventii internationale;

⇒ în domeniul său intră conflictul de legi, conflictul de jurisdic�ii, condi�ia juridică a străinului �i cetă�enia.

⇒ reglementează numai o parte din rela�iile de drept privat cu element de extraneitate: raporturile de drept civil, de dreptul familiei, dreptul muncii, procedură civilă şi alte raporturi conexe cu acestea.

1.2 Obiectul de reglementare

Rela�iile juridice caracterizate prin aceea că au în componen�ă un element străin, ce constituie principalul factor de diferen�iere fa�ă de raporturile juridice de drept intern.

1.3 Raportul juridic de drept interna�ional privat Activitatea personelor fizice sau juridice se desfă�oară nu numai în cadrul intern al

fiecărui stat, ci �i în cadrul rela�iilor interna�ionale, ceea ce conduce la na�terea unor raporturi juridice în care unul sau mai multe elemente sunt ”străine” sau de ”extraneitate”, în sensul că prezintă legătură cu două sau mai multe state.

Exemple:

un contract se încheie cu un partener dintr-o �ară străină ori obiectul actului juridic este în străinătate;

o căsătorie perfectată între doi cetă�eni ai unor state diferite; masa succesorală se află pe teritoriul unui alt stat; mo�tenirea lăsată de un cetă�ean străin; faptă cauzatoare de prejudiciu produsă pe teritoriul altui stat.

Existen�a unor asemenea elemente determină ca raporturile juridice să vină în

contact cu mai multe sisteme de drept. Raporturile juridice de drept interna�ional privat sunt raporturile civile, comerciale,

de muncă, de procedură civilă �i alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate (art.1 alin. ultim din Legea 105 din 1 octombrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna�ional privat).

Trăsăturile caracteristice raportul juridic de drept interna�ional: - raportul juridic de drept interna�ional privat con�ine un element străin, prin

care are legătură cu mai multe sisteme de drept. Prin intermediul elementului străin al raportului juridic, poate să ia na�tere un conflict de legi;

- raportul juridic de drept interna�ional privat ia na�tere în domeniul dreptului privat în sens larg;

- subiectele raportului juridic de drept interna�ional privat sunt persoane fizice sau persoane juridice. În calitatea sa �i de subiect de drept civil, statul poate fi parte într-un raport juridic cu element străin.

Nu orice raport juridic cu element de extraneitate formează obiect de reglementare a dreptului internat�onal privat, ci numai raporturile de drept civil, în sens larg.

Nu intră în această categorie raporturile cu element străin din domeniul dreptului administrativ, dreptului financiar, dreptului penal sau dreptului procesual penal.

1.4 Elementul de extraneitate

Elementul străin sau de extraneitate simplă împrejurare de fapt datorită

căreia raportul juridic este legat de mai multe tări şi prin aceasta de mai multe sisteme de drept.

Trăsăturile caracteristice elementului de extraneitate: nu este un element de structură al raportului juridic de drept international

privat, în sensul că nu este un al patrulea element, alături de subiecte, continut şi obiect. Este doar un fapt juridic care se referă la unul sau mai multe din cele trei elemente de structură (ex: faptul că persoana fizică – subiect al raportului juridic – are cetă�enia străină sau domiciliul în străinătate; obiectul vânzării se află pe teritoriul altei �ări, locul delictului este în străinătate, contractul se încheie în altă �ară, etc).

este calificat ca fiind element străin prin raportare la un anumit sistem de drept. Elementul de extraneitate este analizat ca fiind "străin" prin raportare la sistemul de drept al forului. Determinarea elementelor de extraneitate �i efectele produse de acestea diferă de la un sistem de drept la altul. De exemplu, pentru determinarea legii na�ionale a persoanei fizice, unele sisteme de drept consideră că elementul de extraneitate il constituie cetă�enia, iar altele consideră că îl constituie domiciliul persoanei fizice.

nu este, în toate cazurile, element interna�ional, în sensul dreptului comertului interna�ional. Raporturile juridice de drept privat cu element străin pot constitui obiect de reglementare �i a altor ramuri ale dreptului privat. Astfel, dreptul comertului international reglementează raporturi comerciale cu element de extraneitate, element care este întotdeauna international, raportat la particularitătile operatiunii comerciale (de exemplu, elementul de extraneitate apare ca element international, în sensul propriu al termenului, în cuprinsul Legii uniforme asupra

vânzării internationale a obiectelor mobile corporale, adoptată prin Conventia de la Haga din 1 iulie 19643 ). În acest sens, «pentru determinarea caracterului interna�ional al unui raport juridic sunt luate în considerare şi unele elemente de extraneitate ale acestuia. Dar nu orice element de extraneitate adăugat unui raport juridic din dreptul intern îl poate transforma în raport de dreptul comer�ului interna�ional, deci în raport „interna�ional”, ci numai acele elemente de extraneitate care, pentru acel raport, sunt socotite că au o importan�ă deosebită, cum ar fi faptul că păr�ile contractante au domiciliul sau sediul în tări diferite sau faptul că marfa, obiectul contractului, este destinată să treacă dintr-o �ară în alta».

Rolul de a identifica elementele de extraneitate care conferă caracterul interna�ional (în acceptiunea dreptului comertului international) revine fie legii interne, fie conven�iilor interna�ionale.

constituie premisa aplicării unor norme juridice diferite. Ca regulă, elementul de extraneitate determină fie conflictele de legi (caz în care îşi găsesc aplicabilitatea normele conflictuale), fie atrage aplicarea normelor materiale interne sau a normelor materiale unificate.

prezen�a elementului de extraneitate distinge raporturile de drept interna�ional privat de toate celelalte raporturi de drept privat. Elementul de extraneitate constituie diferen�a specifică a raporturilor de drept interna�ional privat.

ELEMENTE DE EXTRANEITATE

în legătură cu SUBIECTUL

raportului juridic

În legătură cu OBIECTUL

raportului juridic

În legătură cu CON�INUTUL

raportului juridic

- cetă�enia, - domiciliul - re�edin�a - religia - sediu - na�ionalitatea - fondul de

comer�

- locul situării

bunului imobil - locul situării

bunului mobil - incidenta unei

legi străine supra asupra obiectului;

- locul na�terii raportului juridic - locul încheierii actului, - locul executării presta�iei caracteristice - locul savâr�irii delictului - locul producerii prejudiciului - locul producerii evenimentului (deces, na�tere etc).

Temă de lucru: 1) identifica�i raporturi juridice care au în con�inutul lor un element străin; 2) identifica�i raporturi juridice ce nu pot forma obiectul dreptului interna�ional

privat; 3) identifica�i alte elemente de extraneitate decât cele enumerate în tabel �i

stabili�i cu care din elementele de structură a raportului juridic au legătură.

1.5 Metoda de reglementare Raportul juridic cu element de extraneitate poate fi reglementat fie cu ajutorul

normelor conflictuale, care indică legea competentă a se aplica raportului juridic, fie cu ajutorul normelor materiale, care se aplică direct �i nemijlocit raportului juridic cu element străin.

Analiza metodelor de reglementare

1.5.1 Metoda conflictuală (conflictualistă)

Potrivit acestei metode, legea competentă a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate se determină cu ajutorul normei conflictuale. Legea competentă astfel determinată, poate fi cea locală (legea instantei sesizate, numită legea forului), cea straină, sau ambele (fiecare din legi, reglementănd un anumit aspect al raportului juridic).

Caracteristici ale metode conflictuale: presupune alegerea legii competente întrucât, în principiu, norma conflictuală

este bilaterală; judecătorul forului aplică propria normă conflictuală; legea aplicabilă desemnată de norma conflictuală, este fie legea forului fie

legea unei �ări străine.

1.5.2 Metoda utilizării legilor de aplica�ie imediată.

Constituie o formă particulară a metodei conflictuale, ce presupune existen�a unei categorii speciale de legi, anume cele de aplica�ie imediată, aplicarea normei conflictuale fiind condi�ionată de împrejurarea ca, în materia respectivă, să nu existe o asemenea lege.

Aspecte specifice: legile de aplica�ie imediată prezintă o importan�ă deosebită �i au un caracter

de imperativitate ce exclude de la aplicare legea străină, înlăturând în acela�i timp, inciden�a metodei conflictuale;

legile de aplica�ie imediată ridică o problemă de determinare a aplicării lor în spa�iu, în sensul că, în timp ce la metoda conflictuală se porne�te de la situa�ia juridică pentru a se determina legea aplicabilă, în cazul utilizării normelor de aplica�ie imediată, se pleacă de la aceste legi pentru a se vedea dacă ele se aplică sau nu raportului juridic;

legile de aplica�ie imediată au un caracter unilateral, în vreme ce normele conflictuale sunt, de regulă, bilaterale;

normele de aplica�ie imediată se aseamănă cu normele conflictuale, ambele având un punct de legătura cu �ara forului, însă, în timp ce normele conflictuale stabilesc numai competen�a unui sistem de drept în a cârmui raportul juridic, normele de aplica�ie imediată rezolvă nemijlocit raportul juridic cu element străin.

1.5.3 Metoda normelor materiale

Această metodă se caracterizează prin aplicarea directa, nemijlocită a normelor materiale raportului juridic cu element străin.

Norma materială presupune fie o normă care se declară aplicabilă raportului juridic cu element de extraneitate, fie o normă materială care înlatură posibilitatea conflictului

de legi, în măsura în care acesta con�ine o reglementare comună pentru două sau mai multe �ări, situa�ie în care norma materială se aplică direct raportului juridic.

1.5.4 Metoda proper law

Este, de asemenea, o variantă a metodei conflictuale �i presupune ca pentru fiecare situa�ie juridică, determinarea legii aplicabile să se realizeze în raport de totalitatea împrejurărilor de fapt �i a particularită�ilor pe care le prezintă.

În cazul acestei metode, rolul judecătorului este important, întrucât spre deosebire de metoda conflictuală ce presupune aplicarea unor reguli generale tuturor cauzelor de acela�i fel, determinarea legii aplicabile potrivit metodei proper law se realizează de la spe�ă la spe�ă, chiar dacă ele se referă la aceea�i materie, �inându-se cont de particularită�ile de fapt ale fiecăreia, astfel încât legea stabilită sa fie cea mai indicată pentru cazul respectiv.

Aceasta metoda presupune: - gruparea �i aprecierea punctelor de legătură pentru stabilirea legii aplicabile

indicată de cele mai puternice puncte de legatură; - cercetarea con�inutului legilor aflate în conflict pentru a determina scopul pe care

acestea îl au, aplicându-se legea care are cel mai mare interes în a reglementa situa�ia juridică respectivă;

- aplicarea aceleia dintre legile aflate în conflict care este cea mai favorabilă păr�ii ce trebuie protejată, exprimând ideea de justi�ie, astfel cum o concepe judecatorul respectiv.

In sistemul de drept român, metoda proper law nu se aplică.

2. VOCABULAR • norma conflictuală – normă juridică care solutionează un conflict de legi

indicând care este legea competentă; • element de extraneitate sau element străin - parte componentă a raportului

juridic de drept interna�ional privat prin care se stabile�te legătura cu o lege străina; • sistem de drept – totalitatea normelor stabilite sau recunoscute de stat, în

scopul reglementări rela�iilor sociale conform voin�ei de stat, a căror respectare obligatorie este garantată de for�a coercitivă a statului.

• condiţia juridică a străinului – institu�ie a dreptului international privat care include ansamblul normelor juridice care statornicesc existenta şi întinderea drepturilor şi a obligatiilor pe care le are străinul într-o anume tară;


Ce se în�elege prin elementul de extraneitate? Prin ce se caracterizează metoda normelor materiale? Care este caracterul normelor de aplica�ie imediată? Cărui sistem de drept apar�in normele de drept interna�ional privat? Ce deosebeşte metoda conflictualistă de metoda utilizarii legilor de aplicaţie

imediată? Specificaţi caracterul următoarei norme: „ Dacă una din legile străine astfel

determinată, prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi inlăturat ca inaplicabil în cayul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României” (art.18 alin.2 din Legea 105/1992).


1. Dreptul interna�ional privat:

a. este o ramură de drept de sine stătătoare b. este o parte a dreptului interna�ional c. este o parte a dreptului civil

2. În sfera dreptului interna�ional privat intră:

a. raporturi de drept privat cu element străin b. raporturi de drept fiscal cu element străin c. raporturi de drept penal cu element străin

3. Elementul de extraneitate:

a. se configurează ca un element de structură a raportului juridic; b. este o împrejurare de fapt; a. diferen�iază raportul juridic de drept interna�ional de raportul juridic de drept intern

4. Metoda « proper law »:

a. presupune aplicarea legii în raport de totalitatea împrejurărilor de fapt �i a particularită�ilor pe care le prezintă

b. este o formă a metodei conflictuale c. se aplică �i în sistemul de drept român

5. Metoda conflictualistă presupune:

a. aplicarea directă �i nemijlocită a normei materiale b. alegerea normei competente cu ajutorul normei conflictuale c. aplicarea normei conflictuale a forului

5. Bibliografie

I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept international privat, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2007, pg.20, p. 20 – 21, pg. 21, p. 23; Jacotă Mihai, Drept international privat, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1976, pg.14, Ph. Francescakis, La théorie du renvoi et les conflits de systèmes en droit

international privé, Sirey, Paris, 1958, pg. 11-12; D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

2000, pg. 15; pg.23 D.A. Popescu, Itinerarii şi evolutii în dreptul international privat. Spre un drept

international privat european, în R.R.D.P. nr. 1/2007, pg. 222. Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului

civil, ediţia a VII-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae, P. Truşcă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 110.

P.A. Szabo, Trăsăturile esenţiale ale elementelor de extraneitate din cuprinsul raporturilor juridice civile, în S.U.B.B., 1970, p. 115-116.

Prof. univ. dr. MILENA TOMESCU



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA II

DOMENIUL DREPTULUI INTERNA�IONAL PRIVAT 1. Domeniul Dreptului Interna�ional Privat

1.1 No�iune

1.2 Analiza domeniului

1.2.1 Conflictul de legi

1.2.2 Conflictul de jurisdic�ii

1.2.3 Condi�ia juridică a străinului

1.2.4 Cetă�enia

2. Delimitarea dreptului interna�ional privat de alte ramuri de drept

2.1.1 Corela�ia între dreptul interna�ional privat �i dreptul civil

2.1.2 Corela�ia intre dreptul interna�ional privat �i dreptul penal

2.1.3 Corela�ia între dreptul interna�ional privat �i dreptul

administrativ

2.1.4 Corela�ia între dreptul interna�ional privat �i dreptul fiscal



5. Bibliografie

OBIECTIVE: - Înţelegerea noţiunii de domeniu al dreptului internaţional privat; - Analiza fiecărui tip de conflict ce intră în domeniul dreptului internaţional

privat; - Identificarea elementelor ce delimitează dreptul internaţional privat de

celelalte ramuri de drept - Utilizarea cunoştinţelor de drept privat în corelaţie cu termenii specifici

dreptului internaţional privat

1.1 No�iunea de domeniu al dreptului interna�ional privat Constituie domeniu al dreptului interna�ional privat materiile privind conflictul de legi,

conflictul de jurisdic�ii, condi�ia juridică a străinului �i cetă�enia. 1.2 Analiza domeniului dreptului interna�ional privat 1.2.1 Conflictul de legi Defini�ie: Conflictul de legi este acea situa�ie în care raportului juridic cu element de

extraneitate îi sunt susceptibile a i se aplica două sau mai multe sisteme de drept apar�inând unor state diferite, cu care raportul prezintă legătură prin elementul străin.

Exemplu practic: Doi so�i, cetă�eni germani cu domiciliul în România, a căror căsătorie a fost celebrată în

�ara lor de origine (Germania), solicită instan�ei române desfacerea căsătoriei prin divor�. Elemente de extraneitate: cetă�enia �i locul încheierii căsătoriei Conflictul de legi apare între: legea română (legea domiciliului comun) �i legea germană

(legea na�ională comună a celor doi so�i dar �i legea locului încheierii căsătoriei) Problema ce revine judecătorului competent spre soluţionare este aceea de a stabili care dintre cele doua sisteme de drept în prezen�ă se aplica în cauză. Solu�ia conflictului de legi: se va aplica legea legea germană, ca lege na�ională comună (art.22 din legea 105/1992)

Elementele esen�iale ale conflictului de legi sunt: izvorul conflictului de legi este elementul de extraneitate. raportul juridic este susceptibil de a i se aplica unul sau mai multe sisteme de drept

diferite, respectiv sistemul de drept român �i sistemul de drept al altui stat, cu care are legătură prin elementul străin;

conflictul de legi nu implică un conflict de suveranită�i între statul român �i cel străin, cu care elementul de extraneitate are legatură.

Clasificare. Potrivit doctrinei există mai multe tipuri de conflicte de legi : ⇒ în func�ie de aplicarea legilor în spa�iu �i timp:

- conflict de legi în spa�iu - când sistemele de drept în prezen�ă con�in norme conflictuale care reglementeaza în mod diferit raportul juridic cu element de extraneitate;

- conflict de legi în timp - între două legi succesive apar�inând aceluia�i sistem de drept, din care una în vigoare �i cealaltă abrogată;

- conflictul de legi în timp �i spa�iu - când un raport juridic se na�te într-o �ară, conform legilor acesteia, �i urmează să producă efecte sau sa fie invocat într-un alt stat;

⇒ în func�ie de sistemul de drept competent a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate:

- conflict pozitiv de legi – când fiecare normă în conflict trimite la propriul sistem de drept; - conflict negativ - când nici una din normele conflictuale în prezen�ă nu consideră

aplicabil propriul sistem de drept, trimi�ând fie la sistemul de drept al celuilalt stat, fie la sistemul de drept al unui stat ter�.

⇒ în func�ie de nivelul unde apare conflictul de legi: - conflict propriu – zis de legi - apare între normele în conflict a două sisteme de drept

diferite; - conflict aparent de legi – apare între normele conflictuale apar�inând aceluia�i sistem de

drept (in cazul legilor federale sau interprovinciale); ⇒ în func�ie de unele situa�ii speciale ce pot declan�a conflicte de legi:

- conflictul de legi în cazul statelor nerecunoscute - aplicarea legii statului nerecunoscut este justificată de următoarele argumente: nerecunoa�terea unui stat de catre altul nu înseamnă ca acesta nu există sau că ordinea sa de drept nu are o existen�ă independentă de orice atitudine din afară;

- conflictul interpersonal - situa�ie în care în unele �ări, legea aplicabilă unui raport juridic se determină dupa criteriul confesiunii, în sensul că cei apar�inând aceluia�i cult sunt supu�i normelor religioase proprii cultului respectiv. Conflictul apare atunci când norma conflictuală a forului trimite la sistemul de drept al unui stat ce diferă raportat la criteriul confesiunii. In solu�ionarea problemei trebuie stabilit cărei religii apar�ine partea sau păr�ile raportului juridic, în func�ie de aceasta stabilindu-se care normă se aplică pentru solu�ionarea pe fond a cauzei. Conflictele interpersoanle apar cu frecven�ă în statele nelaice, unde distinc�ia se face potrivit confesiunii indivizilor. Conflictele de legi interpersoanale intrevin în probleme de familie, succesiuni sau proprietate.

1.2.2 Conflictul de jurisdic�ii Conflictul de jurisdic�ii vizează norme privind: competen�a jurisdic�ională; procedura aplicabilă proceselor de drept interna�ional privat; efectele hotărârilor judecatore�ti �i arbitrale străine.

Normele care solu�ionează conflictele de jurisdic�ii sunt norme de drept material, substan�ial. Ele se aplică în mod direct, nemijlocit, raportului juridic.

1.2.3 Condi�ia juridică a străinului Defini�ie: Institu�ie a dreptului interna�ional privat care include ansamblul normelor

juridice prin care se determină capacitatea de folosin�ă a străinului (persoana fizică sau juridică), adică existen�a �i întinderea drepturilor �i obliga�iilor acestuia într-o anume �ară.

Condi�ia juridică a străinului este determinată de legea statului în care se găse�te, sau cu jurisdic�ia căruia are legatură.

Condi�ia juridică a străinului în România este supusă exclusiv legii române. Condi�ia juridică a străinului are legatură atât cu ceea ce se cheamă conflictul de legi – în

măsura în care se recunoa�te străinului un anumit drept – cât �i cu conflictul de jurisdic�ii (interesează aspecte privind: capacitatea procesuală a străinului; asisten�a juridică, etc).

1.2.4 Cetă�enia Prin cetă�enie se în�elege ansamblul normelor juridice care reglementează legătura

politico – juridică dintre persoana fizică �i un stat, în temeiul căreia persoana fizică, în calitate

de cetă�ean, este titularul anumitor drepturi �i obliga�ii care constituie statutul ori condi�ia sa juridică.

Cetă�enia constituie în dreptul interna�ional privat, un criteriu pentru determinarea legii aplicabile.

Temă de lucru: a) Analizaţi dispoziţiile art.2 din Legea 105/1992 şi precizaţi care este caracterul acestor

norme. b) Exemplificaţi tipuri de raporturi juridice de drept internaţional privat, ce intră în domeniul

său de aplicare. 2 Delimitarea dreptului interna�ional privat de alte ramuri de drept 2.1.1 Corela�ia între dreptul interna�ional privat �i dreptul civil Obiectul de reglementare a dreptului interna�onal privat este mai vast decât al

dreptului civil, întrucât include atât raporturile de drept civil propriu zis, cât �i pe cele din dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul comercial, etc.

Raporturile de drept civil → strict interne Raporturile de drept interna�ional privat → con�in întotdeauna un element de

extraneitate.

2.1.2 Corela�ia intre dreptul interna�ional privat �i dreptul penal

Aplicarea legii penale române poate fi condi�ionată de aplicarea legii civile străine, lato sensu. De exemplu, pentru infrac�iunea de bigamie trebuie să existe două căsătorii în care se află o persoană, fiind avută în vedere inclusiv de legea străină.

Hotărârea penală străină poate produce �i unele consecin�e de drept civil, ca de exemplu răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat prin infrac�iune, aceste consecin�e fiind determinate potrivit legii civile aplicabile, care poate fi o lege străină.

2.1.3 Corela�ia între dreptul interna�ional privat �i dreptul administrativ Uneori, dispozi�iile legii administrative pot fi luate în considerare pentru determinarea

regimului unui raport juridic. De exemplu, într-o ac�iune în nulitatea căsătoriei bazată pe necompeten�a organului

instrumentator, această competen�ă se determină după normele administrative din dreptul străin.

2.1.4 Corela�ia între dreptul interna�ional privat �i dreptul fiscal

În anumite condi�ii, aspecte ale dreptului interna�ional privat se împletesc cu cele ale dreptului financiar, de exemplu, atunci când se invocă de către o societate comercială faptul că are na�ionalitate străină, în scopul de a nu plăti impozite decât în �ara sa de origine.


Care sunt materiile ce intră în domeniul de aplicare a dreptului internaţional

privat? Prin ce se diferenţiază raportul juridic de drept civil de raportul juridic de drept

internaţional privat? Identificaţi elementele esenţiale ale conflictului de legi Care sunt criteriile după care se clasifică conflictele de legi? Cărei legi este supusă condiţia juridică a străinului în Romania?

Determinaţi care este elementul de extraneitate, analizând următoarele raporturi juridice şi precizaţi care sunt legile susceptibile a se aplica raportului juridic:

- contractul de vânzare - cumpărare a unui imobil situat pe teritorul statului german de către SC Green Field Romania, societate juridică română;

- copil născut în afara căsătoriei, având ca tată un cetăţean austriac şi mama, cetăţean român;

- bunurile mobile ale defunctului cetăţean român se află pe teritoriul Italiei; 4. Rezolvaţi următoarele teste-grilă

1. Conflictul de legi:

a. implică doar conflictul între legea română şi legea străină b. implică şi conflictul de suveranităţi c. implică atât conflictul de legi cât şi conflictul de suveranităţi

2. Conflictul de lege este o noţiune proprie:

a. Dreptului internaţional public b. Dreptului internaţional privat c. Dreptului diplomatic şi consular

3. Când norma conflictuală nu consideră aplicabil propriul sistem de drept suntem, în prezenţa:

a. conflictului negativ b. conflictului propriu – zis c. conflictului aparent

4. Condi�ia juridică a străinului este determinată:

a. de legea sa naţională b. de legea statului pe teritoriul căruia se află c. de legea statului cu a cărui jurisdic�ie are legatură.

5. Bibliografie

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept intern�tional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2002,

pg.168-192 A. Fuerea, Drept international privat, ed.a II-a, ed. Universul Juridic, Bucuresti 2005,

pg.23 I. Macovei, Drept Interna�ional Privat, vol.I, Editura. Ars. Longa, Iasi 1999, pg.48. Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999, pg. 5-6 D.A. Popescu, Corelaţia dintre conflictele de legi şi conflictele de jurisdicţii, în Fiat

Justitia, nr.1/1999, pg. 59-67 R.-B. Bobei, Repere doctrinare şi jurisprudenţiale ale instituţiei calificării în dreptul

internaţional privat, în CJ, nr.3/2004, pg. 105 D. Lupaşcu, G. Mihuţ-Gÿongÿ, Regimul juridic al străinilor în România, Editura

Universul Juridic, Bucureşti, 2006, pg. 6.



PARTEA GENERALĂ


Asist.univ. Ni�ă Maria Carolina

BUCURE�TI - 2010

CAPITOLUL III

CON�INUTUL DREPTULUI INTERNA�IONAL PRIVAT

1. Normele conflictuale

1.1 Defini�ie

1.2 Structura normei conflictuale

1.3 Punctele de legătură

1.4 Clasificarea normelor conflictuale

1.5 Sistemul de drept căruia îi aparâin normele conflictuale

2. Normele materiale sau substan�iale

2.1 No�iune

2.2 Distinc�ia fa�ă de normele conflictuale

3. Normele de aplica�ie imediată

3.1 Defini�ie

3.2 Aplicabilitatea normei de aplica�ie imediată �i efecte

4. Întrebări �i exerci�ii

5. Rezolva�i următoarele teste grilă

6. Bibliografie

OBIECTIVE: - Identificarea categoriilor de norme specifice dreptului internaţional

privat. - Analiza fiecărui tip de normă. - Înţelegerea normelor conflictuale ca principal instrument de lucru al

dreptului internaţional privat şi corelarea în aplicare cu lex causae (norma materială)

- Însuşirea adecvată a elementelor ce configurează mecanismul conflictual specific dreptului internaţional privat

1. Normele conflictuale 1.1 Definiţie: Normele conflictuale, specifice dreptului interna�ional privat, sunt

acele norme care au o structură proprie, diferită de cea a normelor juridice de drept intern, având rolul de a solu�iona conflictele de legi.

Normele conflictuale nu reglementează direct un raport juridic cu element de extraneitate ci doar stabilesc care din sistemele de drept în prezen�ă - susceptibile de a guverna raportul juridic - urmează a se aplica acestuia.

Rolul normei conflictuale de trimitere sau de fixare (determină în prealabil norma materială competentă a solu�iona pe fond problema raportului juridic)

1.2 Structura normei conflictuale Elemente de structură ale normei conflictuale:

Conţinut → parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se referă.

Raporturile juridice sunt descrise într-o manieră abstractă, « pe categorii ». Exemple:

Con�inutul normei conflictuale

Raporturile de drept la care se referă

con�inutul normei

Art. 49 din Legea 105/1992 ”Posesia, dreptul de proprietate �i celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garan�ii reale, sunt cârmuite de ....”.

- posesie - dreptul de proprietate - celelalte drepturi reale (dr. de uz, uzufruct, abita�ie, dr. de folosin�ă, etc) - garan�iile reale (ipotecă, gaj, etc).

Art. 64 din Legea 105/1992 ”Formele de publicitate, realizate în

- formele de publicitate efectuate în momentul na�terii,

orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse.....

transmiterii, restrângerii sau stingerii drepturilor reale imobiliare �i a garan�iilor reale imobiliare

Art. 18 din Legea 105/1992 ”Condi�iile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de .....”

- vârsta minimă legală; - consim�ământul la încheierea căsătoriei; - impedimentele la căsătorie; etc

Legătură → parte a normei care indică legea competentă a cârmui raportul respectiv.

Exemple privind structura normei:

Art 19 alin. 1 din Legea 105/1992

CON�INUT

LEGĂTURĂ

Forma căsătoriei

este supusă legii statului pe teritoriul căruia

se celebrează

Art 61 din Legea 105/1992

CON�INUT

LEGĂTURĂ

Na�terea, con�inutul �i stingerea

dreptului de proprietate industrială

sunt supuse legii statului unde s-

a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de înregistrare

Legătura normei conflictuale se poate prezenta într-unul din următoarele feluri:

⇒ indicare directă ⇒ indicare generală

Temă de lucru: Identificaţi conţinutul şi legătura normelor conflictuale con�inute în art. 20, art.40,

art.87 şi art. 139 din Legea 105/1992. 1.3 Punctele de legătură Punctul de legătură → criteriu prin intermediul căruia se asigură localizarea

raportului juridic în cadrul unui sistem de drept aplicabil – lex causae. Acest criteriu poate fi, după caz : - un criteriu de fapt ( de exemplu: locul în care s-a produs faptul juridic ilicit –

ex delicto, locul unde se situează bunul – locus rei sitae) - un criteriu juridic (de exemplu : cetă�enia, domiciliul).

Principalele puncte de legătură admise de legea română - cetătenia

- domiciliul sau re�edin�a - sediul social - fondul de comer� - locul situării bunului - locul încheierii actului juridic - locul executării contractului - locul unde s-a produs faptul cauzator de

prejudiciu - voin�a păr�ilor - autoritatea care examinează valabilitatea actului - instan�a sesizată

Punctele de legătură se clasifică în două categorii : puncte de legatură fixe (nu suferă schimbări).

Exemple: locul situării bunului imobil, locul în care s-a produs fapta cauzatoare

de prejudicii sau locul producerii prejudiciului, locul unde s-a incheiat actul, etc.

puncte de legătură mobile (se pot deplasa dintr-un sistem de drept în

altul).

Exemple: domiciliul, re�edin�a, sediul social, locul în care se află bunul mobil,

locul executării contractului, cetă�enia etc.

1.4 Clasificarea normelor conflictuale. Criterii de clasificare: • dupa con�inut: - norme conflictuale cu privire la persoanele fizice sau juridice; - norme conflictuale cu privire la bunuri; - norme conflictuale cu privire la mo�tenire; - norme conflictuale cu privire la contracte; - norme conflictuale cu privire la actul juridic; - norme conflictuale cu privire la fapte juridice; etc • dupa felul legăturii: - norme coflictuale unilaterale sau cu legătura directă → indică numai cazurile în

care raportului juridic cu element de extraneitate i se aplica legea română, fără a indica �i cazurile când este competentă legea străină.

Exemple:

art.14. alin.2 - « ocrotirea impotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvâr�ite în România, este asigurată potrivit legii române », art.149 - « instan�ele judecătore�ti române sunt competente dacă .... », art.150, art.151 din Legea 105/1992.

- norme conflictuale bilaterale sau cu indicare generală - arată în acela�i timp, atât

cazurile în care competen�a apar�ine legii locale (legea forului) cât �i cazurile când este competentă legea străină.

Exemple: art.14 - « numele persoanei este cârmuit de legea sa na�ională », art.19, art.40,

art.66, art. 158, art.160 -161 din Legea 105/1992.

1.5 Sistemul de drept caruia ii apar�in normele conflictuale. Regula: Normele conflictuale apar�in sistemului de drept al instan�ei sesizate

(lex fori). Regula este exprimată prin formula « normele conflictuale sunt ale forului ». Această regulă este valabilă atât pentru instan�ele române, care vor aplica norma

conflictuală română sau comunitară ca lex fori, cât �i pentru instan�ele din străinătate care aplică norma conflictuală proprie pentru determinarea legii competente.

Excep�ii : - în arbitrajul interna�ional ad – hoc unde nu există lex fori, dacă păr�ile nu indică

legea aplicabilă fondului litigiului, arbitrii vor aplica legea desemnată de norma conflictuală pe care ei o vor consideră mai potrivită în spe�ă.

- în cazul retrimiterii de gradul I, când norma conflictuală română trimite la sistemul de drept al unui alt stat, iar sistemul de drept străin prin norma sa conflictuală retrimite la dreptul român, instan�a română aplică norma conflictuală străină, întrucât dreptul forului admite retrimiterea de gradul I.

Temă de lucru:

Identificaţi cel puţin cinci puncte de legătură fixe, analizând la alegere norme ale Legii 105/1992.

Stabiliţi care sunt criteriile de localizare a raporturilor juridice reglementate de art.79 din Legea 105/1992.

Specificaţi cărui sistem de drept aparţin normele de drept internaţional privat român.

Identificaţi un număr de patru norme conflictuale unilaterale din sistemul de drept român.

2. Normele materiale sau substan�iale 2.1 No�iune: Normele materiale, se aplică în mod direct raporturilor juridice

cu element de extraneitate. Ele pot fi norme de drept material sau substan�ial (drept civil, familiei, comercial, muncii etc) �i norme de drept procesual.

2.2 Distinc�ie fa�ă de normele conflictuale. Deosebiri : norma conflictuală → normă de trimitere, de fixare norma materială → guverneaza direct raportul juridic norma conflictuală → are o structură proprie ( con�inut �i legătură) norma materială → are o structură clasică ( ipoteză, dispozi�ie, sanc�iune).

3. Normele de aplica�ie imediată (necesară) 3.1 Defini�ie: Normele de aplica�ie imediată sunt acele norme materiale,

apar�inând sistemului de drept al forului, care prin gradului lor mare de imperativitate datorat scopului în care au fost edictate de către stat, se aplică cu prioritate (imediat) raportului juridic când acesta are un punct de legătură cu �ara forului, excluzând în acest fel conflictul de legi.

Exemple: - Art.19 alin. 2 din Legea 105/1992 dispune : ”căsătoria unui cetă�ean român

aflat în străinătate poate fi încheiată în fa�a autorită�ii locale de stat competente ori în fa�a agentului diplomatic sau func�ionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor so�” . Aceste prevederi înlătură de la aplicare norma conflictuală cuprinsă în art.19 alin. 1 care prevede ca forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebreaza. Astfel, o căsătorie religioasă încheiată în străinătate de un cetă�ean român, nu va fi recunoscută va fiind valabilă în România, chiar dacă, potrivit sistemului de drept a statului pe teritoriul căruia se celebrează ea este recunoscută ca valabilă.

- Art 18 din Legea 105/1992 prevede în ceea ce prive�te condi�iile de fond la

încheierea căsătoriei, că acestea sunt determinate de legea na�ională a fiecăruia dintre viitorii so�i. Totu�i, alin.2 dispune că atunci când potrivit legii străine există un impediment la căsătorie, care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acest impediment va fi înlăturat ca inaplicabil, dacă celălalt viitor so� este cetă�ean român �i căsătoria se celebreaza în România.

3.2. Aplicabilitatea normei de aplica�ie imediată �i efecte Atunci când se constată existen�a unei norme de aplica�ie imediată, aceasta se

aplică în mod necesar, fără a se mai lua în considerare care ar fi fost solu�ia dată de sistemul de drept competent a guverna raportul juridic conform normei conflictuale incidente în cauză.

Efecte: norma conflictuală este înlăturată de la aplicare; nu se mai pune problema conflictului de legi.

Norma de aplica�ie imediată se aplică numai raporturilor juridice de drept interna�ional privat ce au un punct de legătură cu statul forului �i pentru care legiuitorul prin voin�a sa, a considerat necesar a înlătura de la aplicare un alt sistem de drept.


Care norme se aplică în mod direct direct şi nemijlocit raportului juridic cu element de extraneitate?

Care sunt elementele de structură ale normei conflictuale? Ce reglementează normele conflictuale cu element de extraneitate? Care este diferenţa dintre norma conflictuală şi norma materială? Cum se clasifică punctele de legătură? Ce rol au normele materiale ? Care sunt exepţiile în care normele conflictuale nu aparţin forului?

Specificaţi ce intră în conţinutul normei conflictuale? Stabiliţi corelaţia corectă în cazurile prezentate mai jos:

1. Art. 37 din Legea 105/1992 Instituirea, modificarea, efectele şi încetarea tutelei, precum şi raporturile dintre tutore şi persoana legătura normei lipsită de capacitate sau cu capacitate restrânsă sunt supuse legii naţionale a persoanei ocrotite punctul de legătură cetăţenia persoanei ocrotite conţinutul normei 2. Art. 49 din Legea 105/1992 Posesia, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor conţinutul normei inclusiv cele de garanţii reale sunt cârmuite de legea locului unde acestea punctul de legătură se află sau sunt situate, afară numai dacă prim dispoziţii speciale se prevede altfel locul unde se află sau se situează bunul legătura normei 3. Art. 4 alin. (1) lit.b din Legea Regulamentul (CE) nr.593/2008 Contractul de vânzare – cumpărare de bunuri punctul de legătură

este reglementat de legea ţării conţinutul normei în care se află reşedinţa obişnuită a vânzătorului reşedinţa obişnuită legătura normei

5. Rezolva�i următoarele teste grilă 1. Conflictul de legi se soluţionează:

a. atât de norme conflictuale cât şi norme de aplicaţie imediată b. numai de norme conflictuale c. de norme conflictuale şi norme materiale

2. Normele materiale pot reglementa : a. raporturi juridice cu element străin b. raporturi juridice cu element naţional c. ambele tipuri de raporturi juridice

3. Care din norme indică doar legea competentă:

a. normele conflictuale b. normele materiale c. normele substanţiale d. normele de aplicaţie imediată

4. Normele materiale:

a. sunt norme de trimitere b. reglementează direct raportul juridic cu element de extraneitate c. au o structură identică normei conflictuale

5. Posibilitatea conflictului de legi este înlăturată de:

a. normele materiale b. normele conflictuale c. normele de drept procesual

6. Norma de aplicaţie imediată:

a. aparţine sistemului de drept al forului b. are un grad mare de imperativitate c. este o normă conflictuală

7. Norma conflictuală este formată din:

a. conţinut şi punctul de legătură b. conţinut şi legătură c. conţinut, legătură şi punctul de legătură

8. Constituie puncte de legatură:

a. apatridia b. locul încheierii actului juridic c. spaţiul aerian

6. Bibliografie

Filipescu Ioan, Drept international privat, Editura Actami, vol. I-II, Bucureşti,

1997, pg.37

D. Gutmann, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999, pg. 33

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg. 15; pg.27

I. Deleanu, Ficţiunile juridice, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 64.



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

CAPITOLUL IV

IZVOARELE DREPTULUI INTERNA�IONAL PRIVAT

1. Aspecte preliminare

2. Izvoarele interne

3. Izvoarele interna�ionale

4. Izvoarele comunitare

5. Cutuma interna�ionala �i uzan�a interna�ională

6. Practica judiciară �i practica arbitrală


8. Bibliografie

OBIECTIVE: - Prezentarea principalelor izvoare a dreptului interna�ional privat; - Analiza izvoarelor dreptului interna�ional privat român în func�ie de

criteriile lor de clasificare; - Cunoaşterea şi aplicarea corespunzătoare a noilor legi sau a

modificărilor legislative şi jurisprudenţiale la nivel naţional, internaţional şi comunitar.

1. Aspecte preliminare În mod tradi�ional, izvoarele dreptului interna�ional privat sunt împăr�ite, atât în

literatura noastră de specialitate cât �i în cea străina, în două categorii: izvoare interne �i izvoare interna�ionale.

După intrarea României în Uniunea Europeană, dreptul comunitar a devenit un nou izvor de drept, cu caracter de prioritate fa�ă de ansamblul normelor dreptului na�ional.

Izvoarele dreptului interna�ional privat con�in atât norme conflictuale cât �i norme materiale sau substan�iale.

2. Izvoarele interne Acte normative specifice: - Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna�ional

privat - prima lege care reglementează în mod sistematic �i atotcuprinzător problematica specifică acestei ramuri a dreptului, �i reprezintă cel mai important izvor al dreptului interna�ional privat român. De aceea, ea poate fi considerată ca fiind un adevarat cod pentru această materie;

- Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna�ional privat în domeniul insolven�ei, cu modificările şi completarile ulterioare;

- OUG nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeana1;

- Legea 203/1999 privind permisele de muncă, republicată, OUG nr.194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România, etc.

* Prin Legea nr. 287/2009, publicata in Monitorul Oficial nr.511 din 24 iulie 2009, s-a

adoptat noul Codul civil care urmează a intra în vigoare la data 01.10.2011. În cadrul dispozi�iilor noului cod, structurate pe �apte căr�i, sunt reglementate �i normele ce guvernează raporturile juridice de drept interna�ional privat, cuprinse în Cartea a VII-a - Dispozitii de drept international privat. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Civil, dispozi�iile reglementare ale acestuia vor înlocui actualele prevederi ale Legii 105/1992.

Acte normative nespecifice :

- Constitu�ia României, care con�ine, de exemplu, norme cu privire la cetă�enie (art. 5), norme referitoare la românii din străinătate (art. 7 şi 17), norme privitoare la cetă�eni străini �i apatrizi (art. 18), norme referitoare la libera circula�ie (art. 25), la protec�ia proprietă�ii private (art. 41) etc;

- Codul de procedură civilă (cap. X privind arbitrajul interna�ional, capitolul XI privind recunoa�terea �i executarea hotărârilor arbitrale străine);

- Codul civil; - Legea nr. 399/2005 privind Codul aerian cu modificările şi completările ulterioare; - Regulamentul privind organizarea şi functionarea Curtii de Arbitraj Comercial

International de pe lângă Camera de Comert şi Industrie a României; - Legea nr. 357/2003 privind regimul străinilor; - Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, cu modificările şi completările

ulterioare; - Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu modificările şi completările

ulterioare; - Legea nr. 241/1998 regimul stimularea investitiilor directe; - Legea nr. 44/1998 privind privatizarea societătilor comerciale, - Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, cu modificările şi completările ulterioare; - Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările şi completările

ulterioare; - Legea cetăteniei române nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare ; - Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila; - Ordonanta Guvernului nr.102/2000 privind statutul �i regimul refugia�ilor în

România, �.a. 3. Izvoare interna�ionale În rândul izvoarelor interna�ionale ale dreptului interna�ional privat includem :

tratatele, conven�iile �i acordurile interna�ionale, având caracter bi- sau multilateral, ratificate de statul român, desigur, în măsura în care con�in norme de drept interna�ional privat.

Pot fi mentionate: - Conven�ia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de

legi în materie de căsătorie, - Conven�ia de la Haga din 12 iunie 1902 pentru reglementarea conflictelor de

legi şi de jurisdic�ii în materie de divor� �i de separa�ie de corp (Decretul – lege nr.873/1904);

- Conven�ia de la Haga din 4 iulie 1905 privitoare la conflictele de legi relative la efectele căsătoriei asupra drepturilor şi datoriilor so�ilor în raporturile lor personale �i asupra averilor so�ilor ( Decretul – lege nr.1007/1912);

- Conventia Na�iunilor Unite asupra contractelor de vânzare înterna�ională de mărfuri, adoptată la Viena la 11 aprilie 1980 ( Legea nr.24/1991);

- Conventia privind procedura civilă (Decretul nr. 81/1971); - Conventia cu privire la suprimarea cerin�ei supralegalizării actelor oficiale

străine (Legea nr. 52/2000); - Conven�ia privind notificarea �i comunicarea în străinătate a actelor judiciare

�i extrajudiciare în materie civilă sau comercială (Legea nr. 124/2003); - Conventia privind ob�inerea de probe în străinătate în materie civilă sau

comercială (Legea nr. 175/2003); - Conventia privind facilitarea accesului interna�ional la justi�ie (Legea nr.

215/2003) ; - Conven�ia asupra prescrip�iei în materie de vânzare interna�ională de

mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, modificată prin Protocolul de modificare a conven�iei de la Viena din 11 iunie 1980 (Legea nr. 24/1992);

- Conven�ia europeană în materia adop�iei de copii, încheiată la Strassbourg în 1967 (ratificată în 1993) ;

- Conven�ia asupra protec�iei copiilor �i cooperării în materia adop�iei interna�ionale, încheiată la Haga in 1993 (Legea nr.84/1994) �.a.

În caz de concuren�ă între izvoarele interne �i cele interna�ionale ale dreptului

interna�ional privat, vor prevala cele din urmă.

4. Izvoarele comunitare

La nivelul Uniunii Europene au fost adoptate mai multe reglementări, având rolul de a favoriza compatibilitatea normelor privind conflictul de legi �i de competen�ă, aplicabile în statele membre. Normativa comunitara în materie constituie unul din izvoarele importante ale dreptului interna�ional privat român.

Dintre aceste reglementari pot fi enumerate: - Regulamentul nr. 44/2001/CE al Consiliului cu privire la competen�a

judiciară, recunoa�terea �i executarea hotărârilor în materie civilă �i comercială; - Regulamentul nr. 1346/2000/CE al Consiliului, referitor la procedurile

aplicabile în caz de insolvabilitate; - Regulamentul nr. 1348/2000/CE al Consiliului cu privire la notificarea în

statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare în materie civilă �i comercială; - Regulamentul nr. 1206/2001/CE al Consiliului cu privire la cooperarea

instantelor din statele membre în vederea ob�inerii probelor în materia dreptului civil si comercial;

- Regulamentul nr. 805/2004/CE al Consiliului cu privire la crearea unui titlu executoriu european pentru crean�e necontestate;

- Regulamentul nr. 2201/2003/CE al Consiliului, privind competen�a, recunoa�terea �i executarea hotărârilor judecătore�ti în materie matrimonială �i în materia răspunderii părinte�ti;

- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului european �i al Consiliului privind legea aplicabilă obliga�iilor extracontractuale (Roma II) ;

- Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului european �i al Consiliului privind legea aplicabilă obliga�iilor contractuale (Roma I), �.a.

5. Cutuma interna�ională �i uzan�a interna�ională Cutuma interna�ională �i uzan�a interna�ională constituie izvoare ale dreptului

interna�ional privat în măsura în care completează sau interpretează normele juridice. Cutuma - exprimă o practică cu caracter general, relativ îndelungat �i repetată,

acceptată de către state �i considerată de ele a avea caracter obligatoriu. Este definită ca fiind « o regulă de conduită stabilită în practica vie�ii sociale �i respectată un timp îndelungat în virtutea deprinderii, ca o normă socotită obligatorie. »

Cutuma presupune îndeplinirea a două elemente: o elementul obiectiv - conduită aplicată un timp îndelungat ca o deprindere:

inveterata, longa, diuturna, consuetudo o elementul subiectiv sau psihologic - convingerea că o anumită conduită este

obligatorie, are valoare juridică (opinio juris sive necesitatis). Uzan�a - conduită aplicată un timp îndelungat ca o deprindere fără a mai fi necesar

�i elementul subiectiv. Partile acceptă aplicarea uzan�elor având convingerea că nu este vorba de o normă

juridică, ci o anumită practică. Uzan�ele comerciale pot deroga numai de la normele supletive, nu �i de la cele

imperative.

6. Practica judiciară �i practica arbitrală Practica judiciara nu este izvor de drept, dar contribuie, prin diferite forme concrete,

la formarea si perfec�ionarea dreptului. Practica arbitrală, si anume practica Cur�ii de Arbitraj Comercial Interna�ional de pe

lângă Camera de Comer� �i Industrie a României, căreia îi vin spre solu�ionare cele mai variate probleme ridicate de rela�iile de comer� exterior, de cooperare economică si tehnico �tiintifică, ajută la cunoa�terea normelor noastre conflictuale în domeniul acestor rela�ii.


1. Sunt izvoare interne ale dreptului internaţional privat : a. Regulamentele comunitare b. Constituţia c. Uzantele comerciale internaţionale

2. Sunt izvoare interne ale dreptului internaţional privat : a. Practica judiciara b. Legea nr.105/1992 c. Legea nr. 357/2003 privind regimul străinilor

3. Sunt izvoare internaţionale ale dreptului internaţional privat :

a. Regulamentele comunitare b. Practica judiciară c. Convenţiile internaţionale

4. Sunt izvoare internaţionale ale dreptului internaţional privat român:

a. Tratatele internaţionale, chiar şi acelea la care România nu este parte b. Practica arbitrală c. Uzanţele comerciale internaţionale care completează normele juridice

8. Bibliografie

Ş.A. Stănescu, Consideraţii privind alegerea forului în comerţul internaţional, în RRDP, nr.3/2007.

Constitu�ia României P. Mayer, Droit international privé, 6e edition, Montchrestien, Paris, 1998, pg. 19. D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000,

pg. 63-67 M. Fontaine, R. Cavalerie, D. Fouilhé, Droit, Collection Tertiaire, BTS 1, Paris, 1990,

pg. 29 Ion. P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti,

2002, pg.60-65



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA IX

CONFLICTUL DE LEGI ÎN TIMP ŞI SPAŢIU ( RESPECTAREA DREPTURILOR CÂŞTIGATE ÎN ŢARĂ STRĂINĂ)

1. Noţiune

2. Comparaţie cu conflictul de legi în spaţiu

3. Forme

4. Recunoaşterea în România a drepturilor dobândite în străinătate

4.1 Temeiul juridic al recunoaşterii în România a drepturilor

dobândite în străinătate

4.2 Condiţiile recunoaşterii

4.3 Recunoaşterea de drept

4.4 Efectele dreptului subiectiv dobândit potrivit legii străine

5. Întrebări şi exerciţii


7. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza �i în�elegerea noţiunii şi formelor conflictului de legi în timp şi

spaţiu - Corelaţia diferitelor sisteme de drept în prezenţă şi aplicarea practică a

acestora, în cadrul conflictului de legi în timp �i spa�iu; - Analiza domeniilor în care poate apărea conflictul de legi în timp şi

spaţiu - Analiza condiţiilor respectării în România a drepturilor dobândite în

străinătate 1. Noţiune

Există conflict de legi în timp şi spaţiu, atunci când efectele juridice ale unui raport născut sub imperiul unei legi străine, se cer a fi recunoscute într-un alt stat.

ÎN TIMP

între naşterea raportului juridic sub incidenţa unui sistem de drept şi invocarea lui, în cadrul sistemului de drept al altui stat, trece un interval de timp

CONFLICT

ÎN SPAŢIU

cele două sisteme de drept în prezenţă coexistă din punct de vedere spaţial

Conflictul de legi în timp şi spaţiu = « teoria recunoaşterii drepturilor câştigate în ţară

străină » sau « teoria efectelor extrateritoriale ale drepturilor câştigate ». Conflictul de legi în timp si spatiu poate apare:

în domeniul dreptului material, cu privire la un drept subiectiv dobândit în temeiul unei legi străine;

în domeniul dreptului procesual, cu privire la un drept dobândit în baza unei hotărâri străine, caz în care se pune problema recunoaşterii efectelor acelei hotărâri. 2. Comparaţie cu conflictul de legi în spaţiu

ambele forme de conflict sunt « în spaţiu » (sistemele de drept în prezenţă coexistă spaţial)

la conflictul de legi în spaţiu sistemele de drept în prezenta sunt susceptibile de aplicare simultan, în timp ce la conflictul de legi în timp şi spaţiu, sistemele de drept se aplică succesiv (dreptul câştigat într-un stat urmează a fi recunoscut într-un alt stat). Exemple:

- conflict de legi în spaţiu: doi cetăţeni, unul român şi unul francez, soţi, cu domiciliul comun în România, solicită desfacerea căsătoriei prin divorţ, situaţie în care se pune problema legii aplicabile divorţului.

- conflict de legi în timp şi spaţiu: doi soţi, unul cetăţean român şi celalalt cetăţean francez, divorţează în Franţa, iar cetăţeanul român se reîntoarce în România şi solicită pensie de întreţinere de la fostul soţ, situaţie în care se pune cu prioritate problema recunoaşterii divorţului pronunţat în Franţa.

3. Forme

Raportul juridic se naşte (modifică sau stinge) în dreptul intern al unei ţări şi apoi se invocă în altă ţară → conflictul se naşte în momentul în care se invocă în ţara forului.

Exemplu: Un cetăţean englez ce deţine în proprietate un imobil aflat pe teritoriul României încheie un testament în Anglia prin care lasă acest imobil unei fundaţii. După decesul cetăţeanului englez, fundaţia solicită în România recunoaşterea efectelor testamentului.

Raportul juridic se naşte (modifică sau stinge) în cadrul dreptului internaţional

privat al unei ţări, iar ulterior se invocă într-o altă ţară → apare un conflict succesiv: un conflict de legi în spaţiu, la momentul naşterii raportului juridic şi un conflict în timp atunci când se invocă într-un alt stat.

Exemple: Un cetaţean olandez şi unul irlandez se căsătoresc în Olanda şi apoi vin în România şi cer să li se recunoască efectele acestei căsătorii - în această situaţie în momentul naşterii sale, raportul juridic nu are legătură cu ţara forului, întrucât nici unul din elementele de extraneitate nu priveau dreptul român. Se pronunţă divorţul dintre un cetăţean român şi unul străin în străinătate, iar ulterior, se cere recunoaşterea acestei hotărâri în România - în momentul naşterii sale, raportul juridic avea legătură cu ţara forului, prin faptul că, cel puţin unul din elementele sale de extraneitate priveau dreptul român.

4. Recunoaşterea în România a drepturilor dobândite în străinătate

4.1 Temeiul juridic al recunoaşterii în România a drepturilor dobândite în

străinătate • art.9 din Legea 105/1992 care prevede « Drepturile câştigate în ţară străină

sunt respectate în România afară numai dacă sunt contrare ordinii publice de drept internaţional privat ».

4.2 Condiţiile recunoaşterii

- dreptul să fie corect născut (modificat sau stins) conform legii străine competente; Pe planul dreptului material, dreptul subiectiv născut în străinătate va fi recunoscut

în România dacă s-a născut valabil potrivit legii străine aplicabile, conform normei conflictuale a sistemului de drept străin. De exemplu, posibilitatea unei societăţi străine de a-şi deschide o reprezentanţă în România, este condiţionată, printre altele, de dovedirea « existenţei sale legale » în ţara în care s-a constituit.

Pe planul dreptului procesual, o hotărâre străină va fi recunoscută în România daca

este valabilă potrivit legii statului unde a fost pronunţată.

- dreptul (raportul juridic) a cărui eficacitate se pretinde, este cel care s-a dobândit şi nu altul care ar fi substituit acestuia.

Exemplu: Hotărârea străină a carei recunoaştere se solicită a fost modificată în timp. Dreptul dobândit într-o anumită ţară produce efecte în altă ţară numai dacă între timp nu s-a creat în ţara unde se invocă, un drept nou care îl include pe acela creat în străinătate: depozitarul înstrăinează un bun mobil într-o ţară în care legea acordă proprietarului dreptul de a-l revendica de la subdobânditor, apoi bunul este transportat într-o altă ţară a carei lege prevede ca posesia de bună – credinţă valoreaza titlu de proprietate, astfel că proprietarul nu va mai putea revendica bunul de la noul proprietar.

- dreptul dobândit în străinătate să nu fie contrar ordinii publice de drept internaţional

privat român.

condiţia se aplică atunci când dreptul s-a născut în cadrul intern al unui stat, cât şi în cazul în care s-a născut în cadrul internaţional, iar ulterior este invocat în România. Spre exemplu, o hotărâre străină prin care se face o discriminare între soţi pe criteriu de rasă, naţionalitate, religie etc, nu poate fi recunoscută în România, chiar dacă nu priveşte un cetăţean român.

Exemplu: - dreptul dobândit în străinătate nu va fi recunoscut în România dacă priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român căruia i s-a aplicat o altă lege decât cea română, iar dreptul diferă de cel care i s-ar fi acordat potrivit legii române. - hotărârea străină prin care s-au încălcat dispoziţiile privitoare la competenţa exclusivă a jurisdicţiei române nu va putea fi recunoscută în România.

4.3 Recunoaşterea de drept

4.4 Efectele dreptului subiectiv dobândit potrivit legii străine

Acestea sunt:

dreptul dobândit produce, în principiu, toate efectele admise de legea străină respectivă. Exemplu: - o căsătorie religioasă între doi cetăţeni străini, valabil încheiată în străinătate, va produce în Români toate efectele juridice, pe care legea străină i le recunoaşte.

un drept dobândit conform legii străine nu poate produce în România mai multe

efecte juridice decât în ţara în care a fost dobândit. Exemplu: - o hotărâre străină poate fi executată în România în termenul de prescripţie a dreptului la executare silită din dreptul român, dar numai dacă nu se implinise prescripţia în statul străin, în care a fost pronunţată hotărârea.

dreptul dobândit conform legii străine nu poate produce efecte în altă ţară dacă ar

contraveni ordinii publice de drept internaţional privat.


Definiţi conflictul de legi în timp şi spaţiu Care sunt condiţiile ca un drept dobândit în străinătate să poată fi recunoscut

în România? Daţi câteva exemple de drepturi dobândite în ţară străină, recunoscute de

drept în România. 6. Rezolva�i următoarele teste grilă

1. Conflictul de legi în timp şi spaţiu:

a. apare atunci când se solicită recunoaşterea unui drept dobândit în străinătate b. se caracterizează prin faptul că sistemele de drept în prezenţă sunt susceptibile de aplicare simultană c. nu apare decât atunci când raportul juridic este născut în cadrul internaţional

2. Un drept dobândit în străinătate:

a. poate produce în România mai multe efecte decât în statul în care a fost recunoscut dacă legea română dispune astfel; b. este recunoscut în România doar sub condiţia reciprocităţii c. nu produce efecte în altă ţară dacă încalcă ordinea publică de drept internaţional privat

3. Un drept dobândit potrivit legii strãine: a. produce toate efectele pe care i le-a dat legea respectivã b. produce efecte în altã ţarã chiar dacã contravine ordinii publice a ţãrii respective c. nici una din variante nu este corectă

4. Care din variantele de mai jos sunt forme sub care se poate prezenta confllictul de legi în timp şi spaţiu?

a. raportul juridic se naşte, se modificã, se transmite sau se stinge în cadrul dreptului intern al unei anumite ţãri, dar se invocã ulterior într-o altã ţarã

b. raportul juridic se naşte, se modificã, se transmite sau se stinge în cadrul dreptului internaţional privat şi se invocã ulterior în altã ţarã c. nici toate variantele sunt corecte

5. Prin "teoria recunoaşterii drepturilor dobândite" se înţelege:

a. situaţia în care raportului juridic îi este susceptibil a i se aplica simultan douã sau mai multe sisteme de drept ce aparţin unor state diferite. b. situaţia juridicã dobânditã conform unei legi a unei ţãri ce poate fi recunoscutã în altã ţarã c. nici una din variante nu este corectă

7. Bibliografie

Drago� - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, editia 2000, pg.

144 - 148 I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2002,

pg.131 – 139 M. V. Jakotă, Drept interna�ional privat, Vol. I, Ed. Chemarea 1997, pg. 20 - 32



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

CAPITOLUL V CALIFICAREA �I CONFLICTELE DE CALIFICĂRI

1. Calificarea

1.1 No�iune

1.2 Conflictul de calificări

1.3 Importan�a calificării

1.4 Legea după care se face calificarea

1.4.1 Calificarea după legea forului

1.4.2 Excep�ii



4. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza no�iunii de calificare în dreptul internaţional privat; - În�elegerea rolului pe care institu�ia calificării o ocupă în solu�ionarea

conflictului de legi; - Înţelegerea raţionamentului logico – juridic în determinarea legii după care

se face calificarea

1. Calificarea 1.1 No�iune

Calificarea → opera�iune logico – juridică de interpretare a normei conflictuale, pentru a determina con�inutul �i sensul no�iunilor folosite atât în con�inutul normei cât �i în legătură acesteia.

1.2 Conflictul de calificări

Conflictul de calificări este acea situa�ie ce apare atunci când no�iunile din con�inutul �i legătura normei conflictuale au în�elesuri diferite în sistemele de drept susceptibile a fi aplicate unui raport juridic.

Exemple: a) conflicte de calificări privind con�inutul normei conflictuale :

incapacitatea unui minor de a încheia un act juridic, �ine de capacitate sau poate privi forma actului;

remiterea materială a lucrului poate fi socotită ca o problemă de formă sau poate fi calificată ca fiind o problemă ce �ine de statutul real;

prescrip�ia extinctivă a dreptului material la ac�iune este calificată în anumite sisteme de drept ca o problemă de fond, avand efecte pe planul actelor juridice, iar în alte sisteme de drept ca fiind o chestiune de procedură, caz in care se aplică lex fori;

dreptul statului de a culege succesiunea vacantă existentă pe teritoriul său poate fi calificată ca un drept la mo�tenire, supus legii succesiunii (lex succesionis), sau ca un drept originar al statului, ce decurge din suveranitatea sa, caz în care se aplică legea locului situării bunului (lex rei sitae);

leziunea poate fi calificată ca o problemă ce �ine de obiectul contractului �i atunci intră în con�inutul normei conflictuale lex contractus, sau un viciu de consim�ământ, supus legii personale (lex personalis).

celebrarea căsătoriei religioase poate fi calificată ca o condi�ie de fond la încheierea căsătoriei, caz în care se aplică legea personală (lex personalis) a viitorilor soti, sau o problemă de formă a încheierii căsătoriei, supusă legii statului pe teritoriul căruia se încheie potrivit regulii locus regit actum.

b) conflicte de calificări privind legătura normei conflictuale: domicilul persoanei fizice are în�elesuri diferite în sistemele de drept. În dreptul

român domiciliul este adresa din localitatea în care persoana î�i are locuin�a statornică, în timp ce în dreptul englez domiciliul este o no�iune complexă �i are un caracter mult mai stabil decât astfel cum este el în�eles în dreptul continental. Potrivit dreptului englez, un cetă�ean nu-�i pierde domiciliul din Anglia chiar dacă locuie�te în străinătate un timp mai

îndelungat. sediul social poate fi calificat ca fiind sediul real sau sediul statutar al persoanei

juridice. locul executării contractului este diferit după cum plata este portabilă sau

cherabilă.

1.2 Importan�a calificării.

Este dată de efectul acesteia, care diferă în func�ie de elementul normei conflictuale ce se califică, astfel:

prin calificarea no�iunilor din con�inutul normei conflictuale, se determină însă�i norma conflictuală aplicabilă;

prin calificarea legăturii normei conflictuale se determină sistemul de drept aplicabil �i deci solu�ia în spetă.

1.4 Legea dupa care se face calificarea

1.4.1 Calificarea după lex fori. Regula: calificarea se face după legea instan�ei sesizate (lex fori). Art. 3 din Legea 105/1992: « când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce

urmează să fie dată unei institu�ii de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea româna ».

Argumente în favoarea acestei solu�ii:

normele conflictuale au caracter na�ional. Ele fac parte din sistemul de drept intern al unui stat, astfel că interpretarea acestora nu poate fi realizată decât în cadrul sistemului de drept din care fac parte;

calificarea reprezintă o parte a ra�ionamentului juridic, o etapă intermediară în aplicarea normei conflictuale.

calificarea dupa altă lege decât după lex fori ar conduce la lipsa exercitării unui control privind aplicarea legii străine în �ara forului, ceea ce nu poate fi admis.

argumentul cercului vicios, în sensul că nu se poate face calificarea dupa o lege străină, cât timp nu se �tie dacă această lege este competentă sau nu a se aplica raportului juridic.

1.4.2 Excep�ii

Calificarea prin voin�a păr�ilor În situa�iile în care păr�ile pot decide clauzele contractuale �i alegerea legii,

calificarea se va face după voinţa păr�ilor, potrivit principiului autonomiei de voinţă. Calificarea potrivit tratatelor interna�ionale

Atunci când tratatele interna�ionale con�in norme conflictuale, a căror termeni �i no�iuni sunt explicate, interpretarea se va face portivit sensului dat de acestea.

Calificarea secundară Calificarea secundară reprezintă o problemă de drept intern �i se face dupa lex

causae fiind subsecventă calificării principale. Ea nu influen�ează legea aplicabilă, dar afectează solu�ia pe fond.

Exemple:

- calificarea imobilelor. Art 50 din Legea 105/1992 dispune că « natura mobiliară sau imobilară, cât �i con�inutul drepturilor reale asupra bunurilor se determină în conformitate cu legea locului unde se află sau sunt situate, prin derogare de la art.3.». Art.3 prevede regula calificării dupa legea forului. Prin derogare de la această regulă, calificarea imobilelor se face după lex rei sitae, care este lex causae în spe�ă.

- calificarea cetă�eniei. Art.12 alin.1 din Legea 105/1992 prevede că determinarea ca �i proba cetă�eniei se face în conformitate cu legea statului a cărui cetă�enie se invocă.

- calificarea răspunderii administratorilor unei societă�i comerciale ca fiind contractuală sau delictuală se face dupa lex societatis, care este lex causae în spe�ă.

Calificarea institu�iilor necunoscute de lex fori.

În acest caz, calificarea se realizează după legeă străină care o reglementează. De exemplu, institu�iile cunoscute în dreptul anglo - saxon sub denumirea de « trust » �i « agency ».

Calificarea în caz de retrimitere Când lex fori admite retrimiterea, no�iunile juridice din norma conflictuală străină (care

retrimite) se califică după acel sistem de drept străin. Calificarea pe care o fac arbitrii în arbitrajul interna�ional ad hoc

În arbitrajul interna�ional ad hoc lipse�te o lege a forului, drept urmare, arbitrii au libertatea de a realiza calificarea după sistemul de drept pe care îl consideră cel mai portivit în spe�ă.


Care sunt excepţiile de la calificarea după lex fori? Definiţi noţiunea de calificare. Care sunt argumentele în favoarea calificării după lex fori? Când apare conflictul de calificări?


1. Calificarea se poate realiza : a. dupã lex fori b. dupã voinţa părţilor c. dupã lex mercatoria

2. Calificarea poate fi:

a. calificare după legea statului terţ b. calificare secundară c. calificare după sistemul pe care instanţa îl consideră mai potrivit

3. Calificarea secundară se realizează :

a. anterior calificării primare b. odată cu calificarea primară c. ulterior calificării primare

4. Calificarea se realizeazã:

a. potrivit lex fori b. întotdeauna după lex causae c. întotdeauna potrivit principiului autonomiei de voinţă a părţilor

5. În cazul unei instituţii juridice necunoscute forului, calificarea se realizează:

a. după legea străină care o reglementează b. după lex fori, prin analogie cu o instituţie juridică asemănătoare c. după legea străină convenită de părţi

6. Au valoare de factori în cadrul calificarii :

a. faptul cã noţiunile şi termenii au acelaşi sens în sistemele de drept b. faptul cã sistemele de drept au instituţii juridice proprii, necunoscute celorlalte sisteme de drept c. faptul cã dreptul internaţional privat conţine doar elemente naţionale

7. Sunt excepţii de la calificarea dupã lex fori:

a. ordinea publică b. autonomia de voinţã b. calificarea primarã

8. Existã conflict de calificãri atunci când:

a. noţiunile folosite de norma conflictualã sunt calificate în mod diferit de sistemele de drept care se aflã în litigiu b. noţiunile folosite de norma conflictualã sunt calificate în acelaşi mod de sistemele de drept care se aflã în litigiu c. în funcţie de calificare depinde soluţia conflictului de legi

4. Bibliografie

Dragos - Alexandru Sitaru, Drept Interna�ional Privat, Ed.Lumina Lex, edi�ia 2000, pag.73-81

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Universul Juridic, Bucure�ti, 2007, pg.80-93

M. Jacotă, Drept interna�ional privat, Ed. Did. �i Ped. Bucure�ti, 1976, pg. 40-51 Radu Bobei, Calificarea �i conflictul de calificari în dreptul interna�ional privat, Ed.

CH Beck, 2005 Augustin Fuerea, Drept interna�ional privat – Edi�ia a III-a revazută �i adăugită,

Ed. Universul Juridic 2007 M.C. Predescu, Drept internaţional privat, Editura Universitaria Craiova, 2002, pg.245-

246



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA VI CONFLICTUL ÎN SPAŢIU AL NORMELOR CONFLICTUALE.

RETRIMITEREA

1. Aspecte generale

2. Retrimiterea

2.1 No�iune

2.2 Condi�ii

2.3 Formele retrimiterii

2.4 Retrimiterea de gradul II



5. Bibliografie

OBIECTIVE: - În�elegerea conceptului de conflict în spa�iu a normelor conflictuale - Cunoa�terea �i în�elegerea no�iunii de retrimitere �i a mecanismelor

sale; - Analiza tipurilor de retrimitere; - Identificarea formelor de retrimitere admise de dreptul interna�ional

român 1. Generalităţi privind conflictul în spaţiu al normelor conflictuale Vorbim de un conflict în spa�iu al normelor conflictuale atunci când sistemele de drept

în prezen�ă coexistă �i au puncte de legătură diferite. Conflictul în spa�iu al normelor conflictuale poate fi:

conflict pozitiv conflict negativ

Conflict pozitiv → apare atunci când fiecare din norma conflictuală trimite la propriul

sistem de drept. Exemplu: atunci când se pune problema stării civile a unui cetă�ean român cu domiciliul în

Anglia. Dacă problema apare în fa�a instan�elor engleze, aceastea vor aplica norma conflictuale engleză, lex domicilii care trimite la dreptul englez; dacă problema se pune în fa�a instan�elor române, aceasta, conform normei conflictuale lex patriae (art.12 din Legea 105/1992), vor aplica dreptul român.

Conflictul negativ → apare atunci când normele conflictuale din sistemele de drept în

prezen�ă nu declară nici una ca fiind aplicabil propriul său sistem de drept, ci fie retrimit la sistemul de drept al celuilalt stat, fie retrimiterea se face la dreptul unui stat tert.

2. Retrimiterea 2.1 No�iune: situa�ia juridică apărută în cazul în care norma conflictuală a forului

trimite la un sistem de drept străin, în întregul său (deci inclusiv la normele sale conflictuale), iar acesta din urmă, prin norma sa conflictuală în materie, nu prime�te trimiterea, ci fie trimite înapoi la dreptul statului forului, fie trimite mai departe, la dreptul unui stat ter�.

2.2 Condi�ii să existe un conflict negativ; norma conflictuală a forului să admită retrimiterea (în sensul de a trimite la

întregul sistem de drept străin, deci inclusiv la normele sale conflictuale). Daca norma conflictuală a forului trimite direct la normele materiale ale sistemului de

drept străin, este exclusă retrimiterea, în acest caz urmând a se aplica aceste norme.

Spe�a Forgo Un cetă�ean bavarez pe numele său Forgo, copil din afara căsătoriei, se mută la varsta de

5 ani Fran�a unde, de�i a trăit tot restul vie�ii sale, nu a îndeplinit formalită�ile legale prevăzute de legea franceză pentru a fi considerat ca având domiciliul în Fran�a. Când a murit, la vârsta de 68 de ani, a lăsat o importantă mo�tenire mobiliară, pentru care nu a facut testament.

Conform legii franceze, devolu�iunea succesiunii mobiliare ab intestat cade sub inciden�a legii �ării ultimului domiciliu al defunctului (legea bavareză); aceasta lege prevedea un drept de mo�tenire în favoarea rudelor colaterale după mamă, însă tot legea bavareză în normele sale conflictuale, prevedea că succesiunea mobiliara este supusă legii domiciliului de fapt al defunctului (legea franceză). Legea bavareză, la care trimitea legea forului, făcea deci la randul ei trimitere la legea franceză.

Instan�a franceză a admis retrimiterea dispusă de norma conflictuală bavareză �i a aplicat legea succesorală franceză, potrivit căreia rudele colaterale după mamă nu aveau nici un drept la mo�tenire, condi�ie în care succesiunea fiind vacantă, a fost culeasă de statul francez, pe teritoriul căruia se aflau bunurile mobile respective.

2.3. Formele retrimiterii Există două forme ale retrimiterii:

retrimitere de gradul I (retrimitere simplă) → când norma conflictuală străină retrimite la sistemul de drept al forului;

retrimitere de gradul II (retrimitere complexă) → când norma conflictuală străină trimite la sistemul de drept al unui stat ter�.

Regula: în dreptul interna�ional privat român se admite retrimiterea de gradul I art.4 alin.1 din Legea 105/1992 : « dacă legea străină, determinată potrivit dispozi�iilor ce

urmează, retrimite la dreptul român se aplică legea română, afară de cazul în care se prevede în mod expres altfel ».

Excep�ii: Retrimiterea de gradul I nu este admisă:

când păr�ile au ales legea aplicabilă contractului potrivit principiului autonomiei lor de vointa (lex voluntatis);

când se aplică regula locul regit actum ; când se determină cetă�enia unei persoane.

2.4 Retrimiterea de gradul II Dreptul interna�ional privat român nu admite retrimiterea de gradul II. art.4 alin.2 din Legea 105/1992 : « retrimiterea facută de legea străină la dreptul altui stat este

fără efect ».

Problema care se ridică în cazul retrimiterii de gradul II este aceea a determina care

lege este aplicabilă raportului juridic: legea forului sau legea străină la care normele conflictuale ale forului au trimis de�i aceasta nu acceptă trimiterea?

Solu�ia: în cazul retrimiterii de gradul II, se va aplica dreptul material al statului la care norma conflictuală româna a trimis.


Care din cele două forme de retrimitere este aplicabilă în sistem de drept român? Precizaţi care este legea aplicabilă atunci când legea română trimite la sistemul de

drept german, iar acesta din urmă, prin norma sa conflictuală trimite la legea engleză. Enumeraţi cazurile în care retrimiterea de gradul I nu este admisă şi daţi câte un

exemplu pentru fiecare situaţie. Speţă:

AV cetăţean italian, introduce pe rolul instanţelor române o acţiune de divorţ împotriva soţului său RV cetăţean italian. Ambii soţi au domiciliul comun în Italia. Norma de drept internaţional privat italiană prevede că « divorţul este guvernat de legea naţională comună a celor doi soţi, iar în lipsă de cetăţenie comună se aplică legea domiciliului ».

Intrebare: Cum va soluţiona judecătorul român conflictul de legi? 4. Rezolva�i următoarele teste grilă

1. În cazul retrimiterii, norma conflictuală care indică legea competentă trimite:

a. la legea materială străină b. doar la normele conflictuale c. la întregul sistem de drept străin

2. Dreptul internaţional privat român admite:

a. numai retrimiterea de gradul II b. numai retrimiterea de gradul I c. ambele forme ale retrimiterii

3. Atunci când trimiterea se realizează la normele materiale ale sistemului de drept străin:

a. suntem în prezenţa retrimiterii de gradul I b. este exclusă retrimiterea c. ambele variante sunt greşite

4. Sunt condiţii ale retrimiterii:

a. conflictul pozitiv b. conflictul negativ c. existenţa aceluiaşi punct de legătură

5. Retrimiterea nu se aplică în următoarele situaţii: a. când se aplică regula ”locus regit actum” b. când s-a trimis la norma materială străină c. când se aplică lex voluntatis

5. Bibliografie

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000,

pg.85-86 I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007,

pg.94 – 106; T. R. Popescu, Drept interna�ional privat, Ed. Romfel, Bucure�ti, 1995, pg. 71 – 81; M.V. Jakotă, Drept interna�ional privat, Vol. I, Ed. Chemarea, 1997, pg. 245 - 253; O. Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept interna�ional privat, Ed. All, 1999, pg.39

- 47



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA VII ORDINEA PUBLICĂ ÎN DREPTUL INTERNA�IONAL PRIVAT

1. No�iunea �i caracterele ordinii publice în dreptul interna�ional

privat

2. Domeniul ordinii publice de drept interna�ional privat

3. Efectele aplicării ordinii publice de drept interna�ional privat



6. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza no�iunii de ordine publică în dreptul interna�ional privat, ca

mijloc de înlăturare a legii străine; - Cunoa�terea domeniului de aplicare ordinii publice de drept

interna�ional privat �i a efectelor pe care le produce; - În�elegerea conceptului de ordine publică de drept interna�ional privat

prin analiza comparativă cu alte institu�ii din dreptul intern sau interna�ional privat;

1. No�iune �i caracterele ordinii publice în dreptul interna�ional privat În no�iunea de ordine publică de drept interna�iona privat intră normele

fundamentale ale sistemului de drept al instan�ei, care nu permit aplicarea regulilor străine, de�i acestea sunt competente conform normelor conflictuale ale instan�ei.

Elemente definitorii ale ordinii publice de drept interna�ional privat: apare ca un corectiv excep�ional în aplicarea legii străine normal competente; are un caracter diferen�iat, în sensul ca ordinea publică diferă de la o �ară la

alta, în func�ie de valorile protejate prin principiile fundamentale de drept ale statului instan�ei sesizate.

pe plan procedural se concretizează în excep�ia de ordine publică de drept interna�ional privat, exceptie de fond ce poate fi invocată de orice parte interesată sau de instan�ă din oficiu.

relevă voca�ia subsidiară de aplicare a legii forului. este variabilă atât în timp, în cadrul aceleia�i �ări, cât �i în spa�iu, de la o

�ară la alta.

Caracterele juridice ale ordinii publice de drept international privat: caracter na�ional

se interpretează în conformitate cu legea

forului

caracter actual

se ia în considerare con�inutul ordinii publice din momentul litigiului �i nu cel din momentul na�terii raportului juridic

caracter de excep�ie

este o excep�ie de la regula potrivit căreia dreptul străin, normal competent, trebuie să se aplice raportului juridic cu element de extraneitate (ordinea publică este de strictă interpretare)

2. Domeniul ordinii publice de drept interna�ional privat

Principiile �i normele juridice de ordine publică pot apare în orice materie a dreptului interna�ional privat.

Există însă, anumite domenii ale raporturilor cu element de extraneitate susceptibile, într-o mai mare măsură, să ridice probleme de ordine publică.

Domeniul de drept material cel mai vizat este cel privitor la starea civilă, capacitatea �i rela�iile de familie ale persoanelor fizice.

Domeniul de drept procesual este acela al încălcării competen�ei exclusive a jurisdic�iei române.

Exemple legislative �i de practică judiciară privind ordinea publică de drept interna�ional privat român:

● Prevederi din acte normative interne De regulă, actele normative interne nu stabilesc con�inutul ordinii publice, ci

prevăd, în mod abstract, posibilitatea aplicării acesteia în domeniile reglementate. De exemplu:

a) drepturile câ�tigate în �ară străină, sunt respectate în România, afară numai dacă sunt contrare ordinii publice de drept interna�ional privat român; b) persoanele juridice străine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în România, în condi�iile prevăzute de lege, printre care �i cerin�a ca scopurile lor statutare să nu contravină ordinii sociale �i economice din România;

În unele cazuri, legea stabile�te con�inutul concret al ordinii publice, în domeniul

respectiv de reglementare, în sensul că indică normele juridice a căror încălcare justifică aplicarea excep�iei de ordine publică de drept interna�ional privat. În acest caz, există două variante:

A. legea stabile�te numai con�inutul ordinii publice de drept interna�ional

privat român

B. legea ocrote�te ordinea publică a

cărui sistem de drept este aplicabil în spe�ă

Art.18 alin.2 din Legea 105/1992 - existen�a, în legea străină a unui impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie.

Art.68 din Legea 105/1992 - dreptul testatorului de a supune transmisiunea prin mo�tenire a bunurilor sale altei legi decât legea sa na�ională (pentru bunuri mobile) sau legea locului situării bunului (pentru bunuri imobile), fără a avea dreptul să înlăture dispozi�iile ei imperative.

Art.22 alin.2 din Legea 105/1992 –

existen�a în legea străină, a unei dispozi�ii care nu permite divor�ul ori îl admite în condi�ii deosebit de restrictive.

Art.72 din Legea 105/1992 - forma solemnă cerută ad validitatem pentru un act juridic în sistemul de drept aplicabil fondului acelui act

Art.35 alin.2 din Legea 105/1992 – existen�a, în legea străină, a unor criterii de determinare a întinderii obliga�iei de între�inere care nu �in seamă de posibilită�ile materiale ale debitorului �i de nevoile efective ale creditorului

Art.101 din Legea 105/1992 - îngrădirea posibilită�ii păr�ilor unui contract de muncă de a alege legea care să cârmuiască acest contract, în măsura în care se aduc restrângeri ocrotirii pe care o asigură salariatului dispozi�iile imperative ale legii aplicabile în lipsa unei atare alegeri.

Art.116 �i art 119 din Legea 105/1992 –

existen�a, în legea străină, a unor limite diferite fa�ă de cele din legea română pentru acordarea de despăgubiri în cazul răspunderii produse sau a răspunderii pentru concuren�ă neloială.

existen�a în legea străină, a unor condi�ii mai restrictive decât cele prevăzute

de legea română sub aspect probator, în situa�iile prevăzute de art.161 alin.1-3 din Legea 105/1992.

● Prevederi în conven�ii interna�ionale la care România este parte În aceste cazuri ordinea publică este prevazută, de regula, în mod abstract. De exemplu :

- Conven�ia de la New York din 1958 pentru recunoa�terea �i executarea sentin�elor arbitrale străine prevede că recunoa�terea �i executarea unei sentin�e arbitrale străine poate fi refuzată, printre altele, dacă este contrară ordinii publice a statului solicitat;

- Statutul Fondului Monetar Interna�ional prevede că contractele de schimb valutar care privesc moneda unui stat membru �i care sunt contrare reglementărilor din acel stat referitoare la schimb vor fi neexecutorii pe teritoriul oricărui stat membru.

● Practica judiciară în materie În practică s-a decis, spre exemplu, ca este de ordine publică pentru opera�iunile

de import/export ale firmelor române, cerin�a licen�ei pentru asemenea operatiuni, refuzându-se recunoa�terea unei hotărâri arbitrale străine, care obliga o firmă română ce nu avea licen�ă să plătească peti�ionarei din străinătate pre�ul mărfii livrate �i câ�tigul nerealizat.

Studiu individual: Studiaţi cel puţin trei decizii din practica instanţelor române în care s-a invocat ordinea publică de drept internaţional privat român.

3. Efectele aplicării ordinii publice de drept interna�ional privat

Ordinea publică de drept interna�ional privat are două efecte: Efectul pozitiv – constă în aplicarea legii române (art.8 alin.1 din Legea 105/1992:

« în cazul înlăturării legii străine, se aplică legea română »). Efectul negativ – constă în înlăturarea de la aplicare a legii străine (art.8 alin.1

lit.a) din Legea 105/1992: « aplicarea legii străine se inlătură: a) dacă încalcă ordinea publică de drept interna�ional privat român »)


Care sunt caracterele ordinii publice de drept internaţional privat? Realizaţi un studiu comparat între ordinea publică de drept internaţional

privat şi ordinea publică de drept intern. Care sunt efectele ordinii publice de drept internaţional privat?


1. În dreptul internaţional privat, ordinea publica:

a. împiedică aplicarea legii străine b. implică aplicarea legii străine c. reprezintă ansamblul normelor imperative interne

2. Invocarea ordinii publice:

a. are ca efect aplicarea legii române b. conduce la înlăturarea legii străine c. nu produce nici un efect în cazul drepturilor câştigate în ţară străină

3. Ordinea publică are urmatoarele caractere :

a. apare ca un corectiv în aplicarea legii străine

b. nu diferă în conţinut de la legea unei ţări la alta c. nu este actuală

4. Ordinea publică:

a. este actualã, în sensul că, se ia în considerare conţinutul ordinii publice de la momentul litigiului şi nu a naşterii raportului juridic

b. lasã judecãtorului posibilitatea de apreciere dacã o lege strãinã contravine intereselor statului căruia îi aparţine

c. nu poate fi invocată din oficiu 5. În cazul tratatelor internaţionale ordinea publicã se poate invoca:

a. când existã dispoziţii exprese în tratate care sã prevadã acest aspect b. de către una din pãrţi pentru a înlãtura aplicarea legilor celeilalte pãrţi c. pentru a refuza recunoaşterea şi executarea hotãrârilor arbitrale strãine

6. Bibliografie

Drago� - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, 2000, pg. 108

- 127 I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007,

pg.110 - 117 M. Jakotă, Drept interna�ional privat, Ed. Did. �i Ped. Bucure�ti, 1976, pg. 40-51 Augustin Fuerea, Drept interna�ional privat - Editia a III-a revazuta si adaugita, Ed.

Universul Juridic 2007 Victor Babiuc, Ordinea publică de drept interna�ional privat în practica arbitrală,

Revista Română de drept privat, nr.1/2007 P Lagarde, Recherches sur l’ ordre public en droit international prive, Paris 1959.



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

CAPITOLUL VIII

FRAUDA LEGII ÎN DREPTUL INTERNA�IONAL PRIVAT

1. No�iune

2. Condi�ii

3. Modalită�i

4. Materiile în care poate interveni fraudarea legii în dreptul

interna�ional privat

5. Dovada fraudei la lege

6. Delimitarea fa�ă de alte institu�ii juridice

6.1 Compara�ie cu frauda la lege din dreptul intern

6.2 Compara�ie cu ordinea publică de drept interna�ional privat

6.3 Compara�ie cu simula�ia

6.4 Compara�ie cu abuzul de drept

7. Sanc�iunea fraudei la lege în dreptul interna�ional privat



10. Bibliografie

OBIECTIVE: - Cunoa�terea no�iunii de fraudă la lege în dreptul interna�ional privat; - Analiza materiilor în care poate interveni frauda la lege în dreptul

interna�ional privat �i a efectelor pe care le produce; - În�elegerea modalită�ilor prin care se poate dovedi frauda la lege �i

sanc�iunile aplicabile;

1. No�iune

Frauda la lege - opera�iunea prin care păr�ile unui raport juridic, uzând de mijloacele legale de drept interna�ional privat, î�i creează în mod voit condi�ii pentru a se sustrage de sub inciden�a legii normal competente, regurgând la dispozi�iile altei legi, convenabile lor.

Spe�ă: Cazul Beauffremont Prin�esa de Beauffremont, de cetă�enie franceză, era separată de so�ul său �i dorea

să divor�eze, însă legea franceză nu permitea divor�ul. Ea �i-a fixat domiciliul în ducatul german Saxa – Altenbourg, unde ob�ine cetă�enia. Fiind considerată divor�ată, merge la Berlin pentru a se căsători cu prin�ul Bibescu, de cetă�enie română. Prin�ul de Beauffremont cheamă pe so�ia sa în judecată la Tribunalul Seine, solicitând să se constate ca naturalizarea în ducatul german, divor�ul �i recăsătorirea sunt fără efect în Fran�a. El nu putea invoca ordinea publică deoarece Curtea de Casa�ie consacrase deja (din 1860) efectul atenuat al ordinii publice, admi�ând că putea produce efecte în Fran�a divor�ul a doi so�i străini, domicilia�i în străinătate.

Curtea a judecat că prin�esa nu poate invoca cetă�enia sa germană �i aplicarea legii germane care îi permite recunoa�terea divor�ului, deoarece noua cetă�enie fusese ob�inută cu inten�ie frauduloasă, respectiv voin�a de a se sustrage legii franceze normal aplicabile. În consecin�ă, cetă�enia, divor�ul �i recăsătorirea au fost considerate fără efect în Fran�a.

.

2. Condiţii

Pentru existenţa fraudei la lege în dreptul internaţional privat trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ urmatoarele condi�ii:

• să existe un acord de voin�ă a păr�ilor (păr�ii) de a plasa un anumit raport juridic sub inciden�a unei anumite legi, prin schimbarea punctului de legatură.

implică o activitate volitivă, frauduloasă a păr�ilor, de schimbare a punctului de legătura;

schimbarea punctului de legătură trebuie să fie efectivă; intervine doar în acele situa�ii în care normele conflictuale au puncte de legătură

mobile (schimbarea cetă�eniei sau domiciliului; schimbarea sediului social, schimbarea locului unde se află bunul mobil)

poate să apară doar în acele materii în care par�ile pot să î�i manifeste voin�a, cum ar fi: forma �i con�inutul actelor juridice, pavilionul navelor comerciale etc.

• păr�ile sa utilizeze mijloace licite, permise de lege, dar prin care se ajunge la

ocolirea legii. Exemple: persoana juridică î�i schimbă sediul social într-un alt stat, ac�iune licită

care face incidentă o normă conflictuală care, prin punctul său de legătură atrage aplicarea unui alt sistem de drept decât cel normal competent să se aplice raportului juridic respectiv.

• scopul urmărit de păr�i sa fie ilicit.

• rezultatul ob�inut de păr�i sa fie ilicit, care să contravină normei

conflictuale competente.

3. Modalită�i

De regulă, fraudarea legii în dreptul interna�ional privat se realizeaza în două modalită�i:

în cadrul unui raport juridic de drept intern se introduce, în mod fraudulos un

element de extraneitate, care declan�ează în mod artificial un conflict de legi, iar prin aplicarea normei conflictuale, se trimite la un sistem de drept, altul decât cel intern.

Exemplu: o societate comercială română, pentru a beneficia de un regim juridic mai

favorabil din punct de vedere fiscal, î�i stabile�te sediul social în străinătate.Se creează astfel un conflict artificial de legi (elementul de extraneitate fiind sediul social aflat în străinătate) iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente lex societatis (art.40 alin.1 din Legea 105/1992) se face aplicabil societă�ii sistemul de drept străin, în locul celui român.

într-un raport juridic de drept interna�ional privat păr�ile schimbă, în scop fraudulos, punctul de legătură, făcând aplicabil acelui raport juridic, prin intermediul normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legătură, un alt sistem de drept decât cel normal aplicabil conform normei conflictuale ini�iale.

Exemplu: schimbarea cetăţeniei, cu scopul de a determina aplicarea unei alte legi decât

cea normal competentă.

4. Materiile în care poate interveni fraudarea legii în dreptul interna�ional privat

• statutul persoanei fizice: stare civilă, capacitate �i rela�ii de familie. De regulă, în această materie, frauda constă în schimbarea cetă�eniei, domiciliului ori re�edin�ei;

Spe�ă: Cazul Bertola Doi cetă�eni intalieni domicilia�i în România au cerut divor�ul în fa�a instan�elor

române, care au respins ac�iunea, pentru ca legea italiană competentă nu permitea divor�ul. Pentru a frauda legea italiană, so�ii au făcut demersuri pentru pierderea cetă�eniei italiene, devenind apatrizi. După aceea, au introdus o nouă cerere de divor�, de data aceasta, ac�iunea a fost admisă, făcându-se aplicarea legii române, competentă în situa�ia apatrizilor. Prin aceste demersuri, a fost fraudată legea italiană.

De remarcat, că în prezent, ca urmare a aplicării dispozi�iilor art.22 coroborat cu art.20 alin.2 din Legea 105/1992, o asemenea fraudă nu mai este posibilă, întrucât legea na�ională comună sau legea domiciliului comun al so�ilor, care guvernează �i divor�ul, continuă sp reglementeze �i efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre so�i î�i schimbă, dupa caz, cetă�enia sau domiciliul.

Spe�a Mihăiescu Dna. Mihăiescu, cetă�ean român a avut în Fran�a, un copil din afara căsătoriei, cu un

cetă�ean francez. În fa�a instan�elor franceze a fost introdusă o primă ac�iune, pentru stabilirea paternită�ii din afara căsătoriei, permisă de legea franceză, dar interzisă la acea vreme de legisla�ia română. Întrucât copilul figura în cadrul ac�iunii ca cetă�ean român, prin aplicarea legii personale a acestuia ac�iunea a fost respinsă. Mai inainte de a ajunge procesul în căile de atac, mama copilului a ob�inut pentru acesta cetă�enia franceză. Prin aceasta, s-a ob�inut ca instan�a superioară să aplice legea franceză (comună atât pretinsului tată cât �i copilului) �i ca ac�iunea să fie admisă. În acest mod, s-a fraudat legea română, care interzicea stabilirea paternită�ii din afara căsătoriei.

În prezent asemenea fraudă nu mai este posibilă în fa�a instan�elor române, deoarece, conform art.28 din Legea 105/1992, filia�ia copilului din afara căsătoriei se stabile�te potrivit legii na�ionale a acestuia de la data na�terii sale.

• statutul persoanei juridice: frauda poate consta, de exemplu, în mutarea sediului

social, de pe teritoriul statului forului pe cel al unui stat considerat « paradis fiscal » (precum Monaco, Liechtenstein, Panama, Liberia etc), în scopul evaziunii legilor fiscale ale forului, cu precizarea că persoana juridică respectivă continuă să func�ioneze pe teritoriul statului forului, ca persoană juridică străina;

• regimul juridic al bunurilor mobile: frauda constă – în această materie – în schimbarea locului situării bunului mobil într-un alt stat (schimbarea pavilionului navei sau aeronavei într-un stat considerat « paradis fiscal »);

• forma exterioară a actelor juridice : frauda constă, de regulă, în faptul că se încheie un act juridic într-un alt stat �i, prin efectul normei conflictuale « locul regit actum » se aplică acelui act o lege mai favorabilă pentru păr�i decât cea normal competentă a se aplica în cauză. De exemplu, păr�ile beneficiază de condi�ii mai u�oare pentru încheierea căsătoriei.

În prezent, această formă de fraudă este exclusă în temeiul art.72 din Legea 105/1992 conform căruia, în cazul în care legea aplicabilă condi�iilor de fond ale actului juridic impune, sub sanc�iunea nulită�ii, o anumită formă solemnă, nici una din celelalte legi care pot cârmui forma sa (anume: legea locului unde a fost întocmit, legea na�ională sau legea domiciliului persoanei care l-a consim�it, legea autorită�ii care verifică validitatea actului) nu poate să înlăture această cerin�ă, chiar dacă actul a fost întocmit în străinătate.

• succesiunile: de exemplu, atunci când partea dore�te să aibă o cotitate disponibilă mai mare decat îi permite legea sa personală, schimbă cetă�enia, dobândind alta, a unui stat a cărui legisla�ie îi permite o cotitate disponibilă mai mare.

5. Dovada fraudei la lege

Frauda la lege în dreptul interna�ional privat este o situa�ie de fapt ce poate fi

probată prin orice mijloc de probă. Dificultatea constă în aceea ca trebuie dovedit elementul subiectiv, adică inten�ia

frauduloasă a păr�ilor.

6. Delimitarea fa�ă de alte institu�ii juridice 6.1 Compara�ie cu frauda la lege din dreptul intern • Asemănări:

Condi�iile fraudei la lege (atât de drept intern cât �i de drept interna�ional)

act de voin�ă al păr�ilor un mijloc licit un scop ilicit rezultatul ilicit

• Deosebiri:

Obiectul fraudei

în dreptul intern în dreptul interna�ional privat

o lege internă în favoarea altei legi interne o normă conflictuală a forului, �i prin

aceasta, un sistem de drept în favoarea altuia

Mecanismul fraudei

în dreptul intern în dreptul interna�ional privat

se schimbă con�inutul faptic al raportului juridic se schimbă con�inutul faptic conflictual care duce în mod fraudulos ceea ce conduce la fraudarea

la aplicarea altei legi sistemului de drept normal competent

6.2 Compara�ie cu ordinea publică de drept interna�ional privat • Asemănări: - în ambele cazuri, nu se aplică sistemul de drept normal competent; - constituie excep�ii de la aplicarea legii competente în mod firesc raportului juridic

respectiv; • Deosebiri:

FRAUDA LA LEGE

ORDINEA PUBLICĂ

Cauza pentru care nu se aplică legea normal competentă

- are natură subiectivă (voin�a

păr�ilor);

- are natură obiectivă (legea străină

este înlăturată ca urmare a con�inutului ei, care încalcă principiile fundamentale de drept ale statului forului).

Sanc�iunea aplicabilă

se înlătură legea pe care păr�ile au facut-

o aplicabilă prin fraudă, iar în locul ei se aplică legea corect competentă

se înlătură efectele legii străine �i se

aplică legea forului

Rolul instan�ei de judecată

dacă se invocă frauda la lege, instan�a

nu este obligată să cunoască con�inutul legii străine, deoarece ceea ce se sanc�ioneaza este activitatea frauduloasă a păr�ilor

dacă se invocă excep�ia de ordinea

publică, instan�a este obligată să cunoască con�inutul legii străine, numai astfel putând aprecia, daca legea străină încalcă sau nu principiile fundamentale ale dreptului forului.

6.3 Comparaţie cu simulaţia • Asemănări: - ambele implică un act de voin�ă al păr�ilor; - în ambele cazuri se creează sau se modifică, în mod artificial, un conflict de legi; - mijloacele folosite sunt, prin ele însele, licite; - consecin�a fa�ă de ter�i este, în principiu, aceea�i �i anume inopozabilitatea

actului fraudulos; • Deosebiri: - frauda la lege presupune existen�a unui singur act juridic, cel fraudulos, în vreme ce

simula�ia implică două acte juridice (cel real �i cel aparent); - frauda la lege implică o opera�iune materială, de deplasare a punctului de legătură

dintr-un sistem de drept în altul, în timp ce la simula�ie, opera�iunea este fictivă, adică este exprimată prin actul aparent, dar contrazisă prin contra-înscris;

- frauda la lege presupune existen�a unui scop ilicit, în vreme ce la simula�ie scopul poate fi �i licit;

- uneori, produc consecin�e diferite fa�ă de păr�i. Astfel, în cazul fraudei, dacă se constată frauda, actul fraudulos nu mai produce efecte noi între păr�i, pe când în cazul simula�iei contra-înscrisul este valabil între păr�i �i fa�ă de succesorii lor universali �i cu titlu universal, dacă nu s-au fraudat drepturi născute de lege direct în favoarea lor.

6. 4 Compara�ie cu abuzul de drept Abuzul de drept, constă în folosirea unui drept subiectiv civil în alt scop decât cel

pentru care legea îl recunoa�te, �i anume satisfacerea unor interese legitime ale titularului său.

În cazul fraudei la lege, scopul urmărit este acela de a nu se aplica legea unei anumite �ări, în vreme ce, în cazul abuzului de drept scopul urmărit este altul decât cel recunoscut de lege titularului său.

7. Sanc�iunea fraudei la lege în dreptul interna�ional privat

În raport de obiectul fraudei distingem două situa�ii: 1) când dreptul român este fraudat în favoarea dreptului străin. Efecte: unul negativ - înlăturarea de la aplicare a legii străine; unul pozitiv - aplicarea legii române în golul rămas de înlaturarea legii străine.

2) când dreptul străin normal competent conform normei conflictuale române, este fraudat în favoarea dreptului român sau a dreptului unui stat ter�. Legislatia română nu con�ine prevederi pentru această situa�ie, dar fraudarea legii străine trebuie sanc�ionată în acela�i mod ca �i frauda legii române, fa�ă de urmatoarele argumente:

- dreptul străin este element de drept, ca �i dreptul forului, �i trebuie deci să i se acorde aceea�i protec�ie;

- fraudarea dreptului străin competent constituie o încălcare a normei conflictuale române;

- ceea ce se sanc�ionează, în toate cazurile este inten�ia frauduloasă a păr�ilor (fraus omnia corumpit).


Cum este definită frauda la lege în dreptul internaţional privat român ? Care condiţiile pentru a exista fraudă la lege? Comparaţi frauda la lege cu ordinea publică de drept internaţional privat. Analizaţi deosebirile dintre frauda la lege în dreptul internaţional privat şi

aceea în drept intern. Ce sancţiune intervine în cazul fraudei la lege?


1. Frauda la lege în dreptul internaţional privat reprezintă: a. o încălcare indirectă a legii b. o modalitatea prin care pãrţile unui raport juridic prin mijloace legale

înlãtură aplicarea aplicarea legii normal competente c. o operaţiune prin care prin mijloace ilegale părţile unui raport juridic

înlătură de la aplicare legea normal competentă 2. Frauda la lege poate interveni:

a. în materia bunurilor imobile b. în privinţa formei exterioare a actelor juridice

c. în mteria faptelor ilicite 3. Sunt condiţii ale fraudei la lege:

a. utilizarea unor mijloace ilicite cu intenţia de a frauda legea; b. voinţa pãrţilor în schimbarea punctului de legătură c. scopul ilicit

4. Sancţionarea fraudãrii legii constituie:

a. un caz de aplicare a ordinii publice b. un caz de aplicare a retrimiterii c. nici una din variante nu este corectã

5. Spre deosebire de ordinea publică, în cazul fraudei la lege:

a. se aplică legea corect competentă b. se aplică legea română în locul legii străine c. instanţa este obligată să cunoască conţinutul legii străine

6. Deosebirile dintre frauda la lege şi abuzul de drept sunt:

a. frauda la lege presupune folosirea unor mijloace licite pentru obţinerea unui scop ilicit b. frauda la lege înseamnã folosirea dreptului subiectiv în alt scop decât cel recunoscut de lege c. abuzul de drept presupune schimbarea punctului de legãturã pentru a se aplica altã lege decât cea competentã

7. În care din urmatoarele situaţii poate interveni frauda la lege?

a. în ce priveşte statutul personal, prin schimbarea cetăţeniei b. în privinţa succesiunii, prin schimbarea domiciliului c. în ce priveşte statutul personal, prin deplasarea pe teritoriul altui stat

10. Bibliografie

Drago� - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, editia 2000,

pg. 127 - 140 I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007,

pg.121-130 B. Audit, La fraude a la loi en droit international prive, Paris, 1974 T. R. Popescu, Drept interna�ional privat, Ed. Romfel, Bucure�ti, 1994, pg. 104 -

108 Augustin Fuerea, Drept interna�ional privat - Editia a III-a revazuta si adaugita, Ed.

Universul Juridic 2007, pg. 123 - 128 Marieta Avram, Radu Bobei, Drept interna�ional privat. Culegere de spe�e, Ed. CH Beck 2004

http://www.librarie.net/autor/10238/marieta-avram

http://www.librarie.net/autor/10243/radu-bobei

http://www.librarie.net/carti/22282/Drept-international-privat-Culegere-de-spete-Marieta-Avram-Radu-Bobei



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA X

CONFLICTUL MOBIL DE LEGI

1. Noţiune

2. Domeniul în care poate interveni conflictul mobil de legi

3. Comparaţie cu alte situaţii juridice

3.1 Comparaţie cu conflictul de legi în timp şi spaţiu

3.2 Comparaţie cu conflictul în timp al legilor interne

4. Soluţionarea conflictului mobil de legi



7. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza noţiunii de conflict mobil de legi - Determinarea domeniului în care poate interveni conflictul mobil de legi �i

modalitatea de solu�ionare a acestuia - În�elegerea institu�iei conflictului mobil de legi prin realizarea unor

compara�ii cu conflictul în de legi în timp şi spaţiu �i conflictul în timp al legilor interne

1. Noţiune

Conflictul mobil de legi reprezintă situaţia în care un raport juridic este supus succesiv, la doua sisteme de drept diferite, ca urmare a deplasării punctului de legătura al normei conflictuale aplicabile.

Exemplu: - un cetaţean italian dobândeşte cetăţenia engleză, situaţie în care se pune

problema dacă statutul său personal şi actele încheiate anterior schimbării cetăţeniei vor fi supuse uneia sau alteia dintre cele două legi.

Particularităţi:

afectează legea aplicabilă, nu numai norma conflictuală avută în vedere; apare urmare a schimbării punctelor de legatură, prin voinţa părţilor şi nu a

schimbării normei conflictuale sau a legii aplicabile datorită voinţei legiuitorului.

2. Domeniul in care poate interveni conflictul mobil de legi

Conflictul mobil de legi poate apărea în domeniile în care raporturilor juridice le sunt aplicabile norme conflictuale cu puncte de legatură variabile.

Astfel: statutul personal al persoanei fizice (stare civilă, capacitate, relaţii de

familie) prin schimbarea cetăţeniei sau a domiciliului; statutul organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social; statutul real mobiliar, prin deplasarea bunului mobil în altă ţară; în materia drepturilor creditorilor asupra patrimoniului debitorului, când

debitorul îşi schimbă cetăţenia sau domiciliul într-o altă ţară ( având în vedere că drepturile creditorilor ar putea fi supuse legii domiciliului debitorului);

în privinţa formei testamentului, dacă testatorul îşi schimbă cetăţenia înainte de deces, iar forma testamentului este supusă legii naţionale a testatorului;

3. Comparaţie cu alte situaţii juridice 3.1 Comparaţie cu conflictul de legi în timp şi spaţiu ambele forme de conflict presupun coexistenţa, în spaţiu, a două sisteme de drept,

precum şi incidenţa succesivă, în timp, a acestora, cu privire la acelaşi raport juridic ; deosebirea esentială constă în faptul că schimbarea punctului de legatură se

produce doar în cazul conflictului mobil de legi.

3.2 Comparaţie cu conflictul în timp al legilor interne ambele conflicte implică aplicarea, cu privire la un raport juridic concret, a două

legi, în mod succesiv ; conflictul mobil de legi există între sisteme de drept aparţinând unor state diferite,

spre deosebire de conflictul în timp al legilor interne care se manifestă în cadrul aceluiaşi sistem de drept ;

în cazul conflictului mobil, ambele legi rămân în vigoare, în vreme ce, în cazul conflictului de legi interne, numai una dintre ele este în vigoare. 4. Soluţionarea conflictului mobil de legi

Regula: conflictul mobil de legi se soluţionează conform dispoziţiilor normelor

conflictuale sau ale altor norme juridice din sistemul de drept al forului.s În sistemul de drept român conflictul mobil de legi se solutionează diferit de la caz la

caz: Uneori se dă prioritate legii vechi

Exemple: - art. 20 alin.2 din Legea 105/1992 - « legea naţională comună sau legea domiciliului comun al sotilor continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă, după caz, cetăţenia sau domiciliul ». - în materia regimului şi efectelor convenţiilor matrimoniale, divorţului, condiţiilor separaţiei de corp, filiaţiei copilului din căsătorie, condiţiile cerute pentru legitimarea prin căsătorie subsecventă a copilului născut anterior, condiţiile de fond pentru soţii care adoptă împreună, efectele adopţiei, relaţiile dintre adoptator şi adoptat, desfacerea adopţiei, obligaţia legală de întreţinere, ocrotirea părintească.

Alteori se dă prioritate legii noi

-art.16 din Legea 105/1992: « condiţiile, efectele şi anularea unei hotărâri prin care se constată moartea prezumată, absenţa sau dispariţia, precum şi prezumţiile de supravieţuire sau de moarte sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea româna ». - art.66 lit.a) din Legea 105/1992 – « moştenirea este supusă în ceea ce priveşte bunurile mobile oriunde acestea s-ar afla, legii naţionale pe care persoana decedată o avea la data morţii ».

În unele situaţii se indică până când se produc efectele legii vechi şi de când se aplică legea nouă.

- în cazul întocmirii, modificării sau revocării testamentului ori în cazul admisibilităţii divorţului.

În unele cazuri se aplică principiul legii mai favorabile (melior lex).

- art.15 din Legea 105/1992 : « apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu va aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă » - art.28 alin.1 din Legea 105/1992 : « filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data

naşterii. În cazul în care copilul, cetăţean străin, are şi o altă cetăţenie străină, se aplică legea care îi este mai favorabilă ».

În lipsa unei reglementări legale, conflictul mobil de legi se soluţionează prin aplicarea prin analogie a dispoziţiilor privind rezolvarea conflictului mobil de legi în timp din dreptul tranzitoriu intern, ţinând însă seama de particularităţile contextului juridic internaţional în care acest conflict apare.


Identificaţi dispoziţii ale Legii 105/1992 care cuprind reglementări privind modul de soluţionare a conflictului mobil de legi

Un cetăţean român şi un cetăţean belgian, soţi, cu domiciliul comun în Belgia, se stabilesc în România. Care este legea aplicabilă efectelor căsătoriei?

Care este legea aplicabilă bunurilor mobile din masa succesorală rămasă de pe urma unui cetăţean român cu domiciliul în Germania?


1. Conflictul mobil de legi: a. apare ca urmare a schimbării normei conflictuale b. presupune coexistenţa în timp a două sisteme de drept c. apare atunci când raportului juridic i se aplică o normă conflictuală cu puncte de legatură variabile

2. Conflictul mobil de legi poate apărea:

a. în cazul statutului organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social b. în materia bunurilor imobile c. în cazul raporturilor de căsătorie prin schimbarea domiciliului comun

3. Conflictul mobil de legi:

a. se soluţionează întotdeauna prin aplicarea legii noi, incidentă ca urmare a schimbării punctului de legătură b. se soluţionează prin aplicarea principiului legii mai favorabile în materia filiaţiei copilului născut în afara căsătoriei, dacă acesta are două sau mai multe cetăţenii c. nici un din variante nu este corectă

6. Bibliografie

Drago� - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, 2000, pg 151

- 156 I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007,

pg.139 - 147 B.M.C. Predescu, Drept interna�ional privat, Ed. Universitaria, Craiova, 2002,

pg.273 - 275

O Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept interna�ional privat, Ed. All, 1999, pg. 60 - 85 Marieta Avram, Radu Bobei, Drept interna�ional privat. Culegere de spe�e, Ed. CH Beck 2004 Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. revăzută �i adăugită de M. Nicolae �i P. Tru�că, Ed. �ansa, pg. 57 - 59

http://www.librarie.net/autor/10238/marieta-avram

http://www.librarie.net/autor/10243/radu-bobei

http://www.librarie.net/carti/22282/Drept-international-privat-Culegere-de-spete-Marieta-Avram-Radu-Bobei



PARTEA GENERALĂ

Aparatul tehnico-aplicativ a fost prelucrat de: Asist.univ. Drd. Ni�ă Maria Carolina

BUCURE�TI - 2010 TEMA XI

CONFLICTUL ÎN TIMP AL NORMELOR CONFLICTUALE ALE

FORULUI CONFLICTUL ÎN TIMP AL NORMELOR MATERIALE STRĂINE

ŞI CONFLICTUL ÎN TIMP AL CONVENŢIILOR INTERNAŢIONALE

1. Conflictul în timp al normelor conflictuale ale forului

1.1 Noţiune

1.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor conflictuale ale

forului

2. Conflictul în timp al normelor materiale străine

2.1 Noţiune

2.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor materiale străine

3. Conflictul în timp al convenţiilor internaţionale

3.1 Noţiune

3.2 Soluţionarea conflictului în timp al convenţiilor internaţionale


5. Bibliografie

OBIECTIVE: - În�elegerea no�iunilor de conflict în timp al normelor conflictuale ale

forului, conflict în timp al normelor materiale străine �i conflict în timp al convenţiilor internaţionale

- Analiza modului de solu�ionare a acestor tipuri de conflicte 1. Conflictul în timp al normelor conflictuale ale forului

1.1 Noţiune Conflictul în timp al normelor conflictuale există în cazul schimbării normei

conflictuale în cadrul aceluiaşi sistem de drept. În sistemul de drept internaţional privat român, o asemenea situaţie a apărut, de

exemplu, prin intrarea în vigoare a Legii 105/1992, care a abrogat art.2 din Codul Civil. 1.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor conflictuale ale forului Se aplică, prin analogie, regulile de rezolvare a conflictului de legi în timp din dreptul

intern, valabil pentru soluţionarea conflictului în timp între normele materiale care reglementează materia ce intră în conţinutul normei conflictuale respective, cu respectarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii şi numai în măsura în care legea nouă nu prevede în mod expres o altă modalitate de soluţionare a conflictului.

De exemplu, în dreptul român, în domeniul contractelor, s-a consacrat soluţia potrivit căreia norma

conflictuală incidentă este cea în vigoare la data încheierii actului juridic, iar nu cea de la data litigiului.

2. Conflictul în timp al normelor materiale străine

2.1 Noţiune Conflictul în timp al normelor materiale străine apare în situaţia modificării

dispoziţiilor materiale străine, între momentul naşterii raportului juridic şi cel al litigiului. 2.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor materiale străine Acest conflict se soluţionează potrivit principiilor dreptului tranzitoriu al sistemului

juridic căruia îi aparţin legile succesive. 3. Conflictul în timp al convenţiilor internaţionale

3.1 Noţiune Conflictul în timp al convenţiilor internaţionale apare în cazul în care o convenţie de

acest gen este înlocuită cu alta. 3.2 Soluţionarea conflictului în timp al convenţiilor internaţionale

În absenţa unor prevederi exprese privind soluţionarea chestiunilor tranzitorii, se aplică regulile dreptului tranzitoriu intern, adaptate raportului juridic internaţional respectiv.

4. Întrebări şi exerciţii Cum se soluţionează conflictul în timp al normelor conflictuale ale forului?

5. Bibliografie

Drago� - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, editia 2000, pg. 157 - 160

I. Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 1995, pg.184 - 185 O. Căpă�ână, Caracteristici ale dreptului tranzitoriu în raporturile de comer�

interna�ional, partea a II – a, în R.D.C. nr.1/1995, pg. 10 – 15;



PARTEA GENERALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA XII

APLICAREA LEGII STRĂINE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

1. Noţiunea de lege străină

2. Titlul cu care se aplică

3. Moduri de aplicare a legii străine

3.1 Aplicarea legii străine ca lex cause

3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae

3.2.1 Condiţia reciprocităţii

3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străine

4. Proba legii străine

4.1 Sarcina probei

4.2 Mijloacele de probă

5. Consecinţele imposibilităţii de probare a legii străine

6. Interpretarea legii străine



9. Bibliografie

OBIECTIVE: - Cunoa�terea no�iunii de lege străină �i titlul cu care aceasta se aplică - Analiza �i în�elegerea unor aspecte privind sarcina probei �i mijloacele

de probă a legii străine. - Analiza �i în�elegerea modurilor de interpretare a legii străine

1. Noţiunea de lege străină

În sens larg - întregul sistem de drept străin, respectiv: actele normative, cutuma,

uzanţele, practica judiciară (sistemul common law), etc; În sens restrâns - legea propriu – zisă.

Dreptul internaţional privat are în vedere sensul larg al noţiunii de lege străină, şi anume întregul sistem de drept.

2. Titlul cu care se aplică legea străină

În dreptul internaţional privat român legea străină la care norma conflictuală trimite se

aplică în calitate de element de drept. Legea străină se bucură de aceeaşi consideraţie ca şi legea naţională.

3. Moduri de aplicare a legii străine

3.1 Aplicarea legii străine ca lex causae Atunci când norma conflictuală română trimite la sistemul de drept al altui stat,

aplicarea dreptului străin devine obligatorie. Raportul juridic va fi supus legii străine declarată competentă, lege ce se va aplica ca lex causae în virtutea normei conflictuale române.

3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae 3.2.1 Condiţia reciprocităţii

Prin reciprocitate se înţelege o identitate de reglementare între cele două sisteme de drept în prezenţă, şi anume, dreptul român respectiv cel străin.

Regula → aplicarea legii străine nu este condiţionată de principiul reciprocitatii şi nu depinde de faptul dacă statul străin aplică legea forului în acelaşi domeniu (nici la nivelul normelor conflictuale, nici a celor materiale).

Excepţia: → condiţia reciprocităţii este cerută atunci când este prevăzută fie de dispoziţiile Legii 105/1992 fie de alte legi speciale.

Important: pentru a opera principiul reciprocităţii, normele conflictuale trebuie să aibă aceleaşi puncte de legatură.

Exemplu: în materia statutului personal, norma conflictuală străină ce reglementează stare civilă şi

capacitatea trebuie să aiba acelaşi punct de legatură ca şi norma conflictuală romănă, adică cetăţenia, astfel ca prin aplicarea normei conflictuale străine să se trimită în ceea ce priveste starea şi capacitatea cetăţenilor români, la legea română.

În sens contrar, o hotărâre pronunţată în ţară străină, privind starea şi capacitatea unui cetăţean român nu va fi recunoscută în România, cu excepţia situaţiei în care soluţia adoptată nu diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române ( art.168 alin.(2) din Legea 105/1992 )

Aplicarea legii materiale străine atunci când operează condiţia reciprocităţii, este condiţionată de aplicarea simetrică a legii forului.

Exemple în care legea română cere expres condiţia reciprocităţii:

• Legea 105/1992 - art.43 alin.(2) - recunoaşterea persoanelor juridice străine fără scop patrimonial - art.162 alin.(3) - scutirea de supralegalizare a actelor oficiale sau legalizate de o autoritate străină - art.163 alin.(2) - scutiri sau reduceri de taxe şi cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă juridică gratuită în cazul proceselor purtate în faţa instanţelor române - art.163 alin.(3) - obligaţia depunerii cauţiunii sau a altei garanţii - art.167 alin.(1) lit.c - recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a autorităţii de lucru judecat.

O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 246/2005 - art.76 – recunoaşterea persoanele juridice străine fără scop patrimonial

Reciprocitatea poate fi, în principiu, de trei feluri:

legislativă - izvorul reciprocităţii este norma din sistemul legislativ străin, respectiv român ;

diplomatică - izvorul reciprocităţii este convenţia internaţională la care România este parte;

de fapt - reciprocitatea este aplicată în practica autorităţilor competente din statele respective.

De subliniat - în cazul existenţei reciprocităţii, legea străină nu este aplicată cu titlu de lex causae, ci reprezintă o condiţie a aplicării legii forului.

3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străine Recepţiune contractuală sau încorporarea legii străine – situaţia în care părţile unui

contract fac trimitere la o lege străina, nu în scopul de a se aplica contractului cu titlu de lex causae, ci pentru a servi ca mijloc de interpretare sau completare a respectivului contract.

Legea străina la care părţile fac trimitere prin contract, devine parte din cuprinsul acestuia, reglementându-i conţinutul.

Deosebiri între aplicarea legii străine ca lex causae si încorporarea contractuală a acesteia:

Aplicarea legii străine ca lex causae Încoporarea contractuală

• legea este privită ca ansamblul sistemului de drept străin; • legea străină îşi păstrează tipologia de element de drept; • se aplică legea în vigoare la momentul în care norma conflictuală trimite la ea

• legea străină nu este privită ca un întreg

sistem de drept. Se aplică doar norma la care părţile fac trimitere; • legea străină are valoare juridică de clauză

contractuală (element de fapt); • se aplică legea străină în vigoare la

momentul incorporării ei, fără a interesa dacă a fost între timp abrogată sau a suferit modificări

4. Proba legii străine

4.1 Sarcina probei Sarcina probei revine atât judecătorului cât şi părţii Art.7 alin.2 din Legea 105/1992: « partea care invoca o lege strănă poate fi obligată să

facă dovada conţinutului ei ».

În situaţia în care aplicarea dreptului străin este obligatorie, instanţa va lua toate măsurile şi va depune toate diligenţele pentru a stabili conţinutul şi înţelesul legii străine, putând dispune din oficiu administrarea mijloacelor de probă necesare.

Instanţa poate cere concursul părţilor sau sprijinul autorităţilor abilitate: Ministerul de Justiţie, Ministerul Afacerilor Externe, etc, pentru a primi informaţiile necesare despre legea străina.

Regula împărţirii sarcinii probei este aplicabilă şi în litigiile supuse arbitrajului comercial internaţional.

4.2 Mijloacele de probă Mijloace de probă directe: culegeri de acte normative, culegeri de jurisprudenţă ; Mijloace de probă indirecte procurate de la autorităţile competente din statul străin ori

de la organismele reprezentative ale acestuia în România: certificate eliberate de Ministerul Justiţiei din statul respectiv, certificate de cutumă sau alte atestări emise de notarii publici sau Camera de Comerţ din acel stat, certificate eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective în România, informaţii de la organizaţiile de cult corespondente în Romania etc.

Art.7 alin.1 din legea 105/1992 consacră principiul libertăţii instanţei şi a părţilor în alegerea mijloacelor de dovadă a legii străine ( « conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau în alt mod adecvat ») Instanţa poate cere sprijinul autorităţilor, respectiv Ministerul de Justitie, care transmite ori primeşte de la ministerele de justitie din alte ţări, informaţii privind dreptul intern în materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării judiciare (aspecte reglementate de Legea nr.189/2003 privind asistenţa juridică internaţională în materie civilă şi comercială)

Forţa probantă a mijloacelor de dovada provenind din străinătate – asimilată, în pirncipiu, celei prevăzute de legea româna.

5. Consecinţele imposibilităţii de probare a legii străine

Atunci când există imposibilitate de a stabili conţinutul legii străine, se aplică legea

româna (art.7 alin.3 din Legea 105/1992 : « în cazul imposibilităţii de a stabili conţinutul legii străine, se aplică legea româna »).

Argumente : a) litigiul nu poate ramâne nesoluţionat pe motivul necunoaşterii legii străine sau pe

motiv ca dispoziţiile acesteia sunt neîndestulatoare. In caz contrar, judecătorul ar fi culpabil de denegare de dreptate.

b) se prezumă relativ că, odată stabilită competenţa instanţelor române, părţile au acceptat aplicarea subsidiară a legii române, dacă nu pot determina conţinutul legii străine. 6. Interpretarea legii străine

« Interpretarea legii străine » = lămurirea înţelesului noţiunilor şi termenilor utilizaţi de legea străina.

Interpretarea legii străine competente se face conform regulilor de interpretare existente în sistemul de drept a statului care a edictat-o. Legea străina trebuie aplicată asa cum este aplicată în ţara de origine.


Ce se intelege prin legea străină (lex cause)? Ce presupune aplicarea legii străine? Precizaţi argumentele pentru care legea străină nu se aplică ca o consecinţă a propriei

autorităţi Care sunt modurile de aplicare a legii străine?

În ce constă aplicarea legii străine conform teoriei recepţionării dreptului străin? Cine are obligaţia de a stabili conţinutul legii străine?

De ce depinde interpretarea legii străine? Cum se aplică legea străină în România?


Prin legea strãinã se înţelege:

a. legea materială străină b. dreptul strãin indiferent care este izvorul sãu c. ambele variante sunt corecte

Aplicarea legii strãine conform teoriei încorporării contractuale presupune:

a. aplicarea legii străine ca element de drept b. aplicarea legii de la momentul încorporării ei chiar dacă ulterior a fost modificată c. aplicarea legii ca element de fapt

Aplicarea legii străine este, potrivit Legii nr. 105 /1992: a. dependentă în toate cazurile de condiţia reciprocităţii b. de regulă, independentă de condiţia reciprocităţii c. întotdeauna independentă de condiţia reciprocităţii

Obligaţia de a stabili conţinutul legii strãine revine:

a. exclusiv pãrţii care invocã legea strãinã b. exclusiv judecãtorului care aplică legea străină ca şi legea naţională c. atât judecătorului cât şi părţilor

În sistemul nostru de drept, legea străină se aplică:

a. cu titlu de element de fapt b. ca element de drept c. în temeiul normei conflictuale române

9. Bibliografie

Drago� - Alexandru Sitaru, Drept International Privat, Ed.Lumina Lex, editia 2000, pg. 94 - 108

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept interna�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007, pg.42 - 44

M. Jakotă, Drept interna�ional privat,Vol. I, Ed. Chemarea, 1997, pg. 38 – 53; O Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept interna�ional privat, Ed. All, 1999, pg.

71 - 83



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA I

CONDIŢIA JURIDICĂ A STRĂINILOR

1. Noţiuni generale

2. Condiţia juridică a străinului şi conflictele de legi

3. Formele condiţiei juridice a străinilor

4. Regimul juridic al străinilor în România



7. Bibliografie

OBIECTIVE:

- Analiza no�iunilor generale privind regimul juridic al străinilor în România

- Identificarea aspectelor relevante ce diferen�iază condi�ia juridică a străinilor de conflictul de legi în materia stării �i capacită�ii persoanei. - Analiza formelor condiţiei juridice a străinilor

1. Noţiuni generale Străin → persoană care nu are cetăţenia statului pe al teritoriul cărui se află. Condiţia juridică a străinului → totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care o

persoană fizică sau o persoană juridică străină le are la un moment dat pe teritoriul unui stat. Sediu materiei : OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu

modificările şi completările ulterioare, convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, alte acte normative.

2. Condiţia juridică a străinului şi conflictele de legi Nu trebuie confundată condiţia juridică a străinilor cu conflictele de legi în materia stării şi

capacităţii persoanei. Problema acestei distincţii apare atunci când statul în care se află străinul nu îi recunoaşte un drept pe care acesta îl are în ţara sa de origine.

Pentru delimitarea condiţiei juridice a străinului de conflictele de legi în domeniul stării şi capacităţii persoanei, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

normele referitoare la condiţia juridică a străinului sunt norme materiale sau substanţiale, în timp ce normele prin care se soluţionează conflictele de legi sunt norme conflictuale;

condiţia juridică a străinului cuprinde complexul de drepturi şi obligaţii din toate ramurile de drept ale forului, în timp ce conflictul de legi se referă doar la raporturi juridice cu element de extraneitate din domeniul dreptului civil în sens larg;

condiţia juridică a străinului se referă la capacitatea de folosinţă în timp ce conflictul de legi trimite la capacitatea de exerciţiu.

3. Formele condiţiei juridice a străinilor Regimul juridic al străinilor cuprinde mai multe forme de tratament:

a) regimul naţional; b) regimul recirpocităţii; c) regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate; d) regimul special; e) regimul mixt 4. Regimul juridic al străinilor în România

Regimul priveşte următoarele aspecte:

intrarea străinilor în ţară;

şederea străinilor în România; ieşirea străinilor din ţară; drepturile străinilor în România situaţia specială a refugiaţilor


Ce se înţelege prin noţiunea de străin? Ce aspecte reglementează regimul juridic al străinilor în România? Care sunt drepturile străinilor în România?


1. Prin noţiunea de străin se înţelege:

a. persoana care se află pe teritoriul unui stat, având cetăţenia acelui stat b. bipatridul c. persoana care se află pe teritoriul unui stat, fără a avea cetăţenia acestuia

2. Normele care reglementează condiţia juridică a străinului sunt: a. norme materiale b. normel materiale şi norme conflictuale c. norme conflictuale 3. Recunoaşterea persoanelor juridice strãine în România se realizeazã:

a. prin convenţie sau tratat internaţional b. în temeiul legii c. de plin drept şi fără rezerve

7. Bibliografie

O.Ungureanu si Calina Jugastru, Manual de drept international privat, Editura All Beck Bucuresti 1997

Jakotă Mihai Vasile, Drept internaţional privat, vol. I, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi,

1997

Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept International Privat, Ed. Universul Juridic,

2007, p.169-275

D. Lupaşcu, G. Mihuţ-Gÿongÿ, Regimul juridic al străinilor în România, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA VI

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND MO�TENIREA 1. Legea aplicabilă mo�tenirii

2. Domeniul de aplicare a legii mo�tenirii

3. Situa�ia mo�tenirii testamentare

3.1 Posibilitatea acordată testatorului

3.2 Condi�iile de fond ale testamentului

3.3 Condi�iile de formă ale testamentului



6. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza normelor conflictuale aplicabile mo�tenirii. - Însu�irea no�iunilor privind domeniul de aplicare a legii aplicabile

mo�tenirii. - Realizarea unui studiu al jurisprudenţei relevante, avându-se în

vedere speţele soluţionate de către instanţe.

1. Legea aplicabilă mo�tenirii

Legea aplicabilă mo�tenirii, atat a celei legale cât �i a celei testamentare, diferă după natura juridică mobiliară sau imobiliară a bunurilor ce compun masa succesorala (art.66 din Legea 105/1992) În raport de obiectul ei, mo�tenirea este guvernată de:

legea na�ională (lex patriae) pe care persoana care a decedat o avea la data mor�ii când masa succesorala este compusă din bunuri mobile (indiferent de locul în care acestea se află);

legea locului situării bunului (lex rei sitae), când masa succesorala este compusă din bunuri imobile;

legea locului situării fondului de comer� pentru comerciantul persoană fizică (lex rei sitae), în cazul bunurilor ce compun acest fond. 2. Domeniul de aplicare a legii mo�tenirii Legea succesorală se aplică în urmatoarele aspecte: - momentul deschiderii succesiunii;

- persoanele cu voca�ie la mo�tenire; - cerin�ele legale pentru a putea mo�teni; - exercitarea posesiei asupra bunurilor succesorale; - condi�iile �i efectele op�iunii succesorale; - întinderea obliga�iei mo�tenitorilor de a suporta pasivul succesoral; - drepturile statului asupra succesiunii vacante.

3. Situa�ia mo�tenirii testamentare 3.1 Posibilitatea acordată testatorului Testatorul poate supune transmiterea prin mo�tenire a bunurilor sale altei legi decât cea prevazută la art.66 din Legea 105/1992 (lex patriae – pentru bunuri mobile, lex rei sitae – pentru bunuri imobile �i fondul de comer�), fără a avea dreptul să înlăture dispozi�iile sale imperative. 3.2 Condi�iile de fond ale testamentului Cu privire la condi�iile de fond ale testamentului deosebim următoarele solu�ii:

capacitatea de a dispune prin testament, precum �i incapacită�ile absolute de a dispune prin testament sunt supuse legii personale ( lex personalis);

incapacită�ile relative de a dispune, sau, dupa caz, de a primi prin testament sunt supuse legii aplicabile mo�tenirii testamentare;

consim�ământul �i viciile de consim�ământ sunt supuse legii succesiunii; obiectul testamentului – legatul – este supus legii succesiunii; cauza testamentului este reglementată de legea succesiunii; interpretarea dispozi�iilor succesorale se face după legea succesiunii;

3.3 Condi�iile de formă ale testamentului Legea aplicabilă, este determinată alternativ:

a) legea na�ionala a testatorului; b) legea domiciliului acestuia; c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat; d) legea locului situării imobilului ce formează obiectul testamentului; e) legea instan�ei sau a organului care îndepline�te procedura de

transmitere a bunurilor mo�tenite. Sub aspect temporal, intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt valabile dacă actul juridic respectă condi�iile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului. 4. Întrebări şi exerciţii

Determinaţi legea aplicabilă moştenitorii Argumentaţi de ce legea aplicabilă moştenirii nu se încadrează în categoria

excepţiilor de la principiul reglementat de art.49 din Legea 105/1992 Ce lege guvernează succesiunea mobiliară a unui cetăţean american cu domiciliul

în România? Menţionaţi care este legea ce guvernează capacitatea unui cetăţean român cu

domiciliul în Anglia de a dispune prin testament. 5. Rezolva�i următoarele teste grilă

1. Legea aplicabilă succesiunii imobiliare este: a. legea naţională pe care persoana care a decedat o avea la data mor�ii c. legea ultimului domiciliu al defunctului c. lex rei sitae

2. Sunt supuse legii naţionale:

a. incapacitatea absolută de a dispune prin testament b. posesia bunurilor imobile din masa succesorală c. condiţiile de formă ale testamentului

3. La transmiterea activul moştenirii urmează a se distinge între:

a. posesia moştenirii şi dreptul de proprietate cuprins în testament b. legea naţională şi legea domiciliului testatorului c. legea situării imobilului ce formeazã obiectul testamentului şi legea locului unde a fost întocmit testamentul

4. Legea aplicabilă moştenirii unui bun mobil situat în Germania, aparţinând unui cetăţean român cu domiciliul in Franţa este:

a. legea franceză b. legea română c. legea germană

5. Moştenirea bunurilor mobile este reglementată de:

a. legea naţională b. legea situării bunului c. legea ultimului domiciliu

6. Competenţa organelor notariale sau a instanţelor judecătoreşti în materia succesiunii se determină:

a. potrivit “lex personalis” c. potrivit “lex causae” a. potrivit “lex fori”

6. Bibliografie

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept intern�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007, pg. 412-413

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg.200-210

Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999, pg.305-307 Fr. Deak, Mo�tenirea legală, Ed. Actami, 1994, pg.126 - 133



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA II

NORME CONFLICTUALE PRIVIND STAREA ŞI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

1. Statutul persoanei fizice

2. Normele conflictuale privind starea şi capacitatea persoanei

3. Domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului

persoanei fizice

3.1 Starea civilă

3.2 Capacitatea civilă

4. Teoria interesului naţional

5. Normele conflictuale privind numele şi domiciliul persoanei fizice

5. 1. Normele conflictuale privind numele persoanei fizice

5. 2 Normele conflictuale privind domiciliul persoanei fizice

6.Vocabular



9. Bibliografie

OBIECTIVE:

- Analiza teoretică a reglementărilor incidente în materia statutului persoanei fizice, dublată de studiul jurisprudenţei relevante, avându-se în vedere atât speţe străine clasice, cât şi speţe, de dată recentă, soluţionate de către instanţele române.

- În�elegerea domeniului de aplicare a legii aplicabile statutului persoanei fizice.

- Analiza �i în�elegerea argumentelor ce fundamentează legea aplicabilă în materia statutului persoanei fizice.

- Însuşirea adecvată a elementelor ce configurează mecanismul conflictual

specific materiei statutului persoanei fizice

1. Statutul persoanei fizice Statutul persoanei fizice include:

Starea civilă Capacitatea civilă Relaţiile de familie

2. Normele conflictuale privind starea şi capacitatea persoanei

Regula → starea şi capacitatea persoanei fizice, care împreuna cu relaţiile de familie formeaza statutul persoanei fizice, sunt guvernate de legea naţională, cu excepţia situaţiilor în care, prin dispoziţii speciale, se prevede altfel (art.11 din Legea 105/1992) . Lege naţională = legea statului a cărui cetăţenie o are persoana respectivă ( lex patriae). Cetaţenia - punctul de legatură pentru norma conflictuală în al cărei conţinut intră starea şi capacitatea persoanei fizice. Argumente in favoarea aplicării legii naţionale:

cetăţenia reprezintă legătura politico – juridică dintre individ şi stat; cetăţenia are caracter de stabilitate, în sensul ca se dobândeşte şi se pierde

în condiţii strict reglementate de lege; cetăţenia este o stare de drept şi se probeaza cu documente oficiale emise

de autorităţile statului despre a cărui cetăţenie este vorba; legea naţională ţine cont de specificul naţiunii respective, de obiceiurile şi

tradiţiile acesteia, fiind mai bine adaptata particularităţilor persoanelor fizice aparţinând naţiunii respective;

noţiunea de « cetăţenie » are acelaşi conţinut în toate sistemele de drept fiind mai uşor de probat; Dezavantaje ale aplicării legii naţionale:

cetăţenia nu este întotdeauna un criteriu adecvat de determinare a legii personale în cazul apatrizilor sau pentru cetăţenii aparţinând unor state cum sunt federaţiile, confederaţiile sau cele cu reglementări regionale diferite, deoarece reglementările statutului personal diferă de la o regiune la alta;

în cazul în care membrii unei familii au cetăţenii diferite, aplicarea legii naţionale presupune că statutul personal al acestora urmează să fie cârmuit de legi diferite, în timp ce domiciliul este comun;

există dificultăţi în determinarea legii naţionale în cazul persoanelor care au dublă cetăţenie. Proba cetăţeniei - se face potrivit legii statului a cărui cetăţenie se invocă (art.12 alin.1 din Legea 105/1992). Se consacră astfel o excepţie de la regula calificării instituţiilor juridice dupa legea forului (art.3 din Legea 105/1992). Cetăţeni români - se aplică legea română, chiar dacă aceştia au dublă sau multiplă cetăţenie, cât timp nu au pierdut cetăţenia română, conform dreptului romăn. Străin cu mai multe cetăţenii - legea sa naţională este legea statului unde îşi are domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa. Excepţie - în cazul copilului cetăţean străin care are şi o altă cetăţenie străina, se aplică legea care îi este mai favorabilă

Excepţii - în cazul apatrizilor se aplică legea domiciliului (lex domicilii) sau, în lipsă, legea reşedinţei (art.12 alin.4 din Legea 105/1992). Legea naţionala (lex patriae) şi legea domiciliului (lex domicilii) sau a reşedinţei compun noţiunea de lege personală (lex personalis) a persoanei fizice.

Caracterul normelor conflictuale privind statutul persoanei fizice imperativ.

3. Domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului persoanei fizice. 3.1 Starea civilă Sunt supuse normei conflictuale lex personalis urmatoarele: 1) aspectele privind filiaţia (este sau nu stabilita filiaţia; filiaţia este legitimă sau nelegitimă; filiaţia este din căsătorie sau din afara căsătoriei, etc); 2) aspecte privind căsătoria ( persoana este: căsătorită, celibatară, divorţată, văduvă, etc); 3) aspecte cu privire la adopţie ( calitatea de adoptat, cea de adoptator, condiţiile adopţiei, etc); 4) aspecte cu privire la rudenie ( există sau nu calitatea de rudă, condiţii etc); 5) aspecte cu privire la afinitate ( persoana este sau nu afin, condiţii etc); 6) folosinţa stării civile (posesia de stat); 7) acţiunile de stare civilă. 3.2. Capacitatea civilă Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice – este supusă legii naţionale, care determină începutul, conţinutul şi încetarea personalităţii. Pentru persoana fizică străină în România, determinarea drepturilor şi obligaţiilor ce intră în conţinutul capacităţii de folosinţă, presupune luarea în considerare a legii naţionale a străinului dar şi a legii materiale române, lege care stabileşte regimul străinului în România. Incapacităţile de folosinţă - sunt supuse unor norme conflictuale diferite:

- incapacităţile cu caracter de sancţiune civilă ( ex: decăderea din drepturile parintesti) – sunt supuse legii naţionale a persoanei fizice respective. - incapacităţile cu caracter de măsuri de ocrotire urmează un regim diferenţiat, în raport de sfera persoanelor între care se acţionează. incapacităţile absolute incapacitatea minorului sub 16 ani de a dispune prin donaţie sau testament; incapacitatea minorului peste 16 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumătate din ceea ce ar fi putut dispune dacă ar fi fost major

sunt supuse legii naţionale a persoanei ocrotite

incapacităţile relative incapacitatea minorului de a dispune prin testament sau donaţie în favoarea tutorelui său; incapacitatea medicilor, farmaciţtilor şi preoţilor de a primi donaţii sau legate din partea persoanelor pe care le-au îngrijit de boala de care au murit; incapacitatea soţilor de a încheia între ei contracte de vânzare – cumpărare

sunt supuse legii actului prohibit ( lex contractus sau lex succesionis)

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice - este supusă legii naţionale.

Incapacităţile de exercitiu - sunt guvernate de legea naţionala a incapabiliului. Aceasta va determină, în special următoarele:

a) categoria de acte juridice pe care nu le poate face persoana incapabilă; b) sancţiunea încălcării incapacităţii.

* De reţinut: - apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă - art.15 din Legea 105/1992 - reprezentarea legală (pentru persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu) şi asistarea (pentru persoana fizică cu capacitate de exerciţiu restrânsă) sunt supuse legii care se aplică raportului juridic din care s-a născut atribuţia de reprezentare sau asistare - art.47 din Legea 105/1992. 4. Teoria interesului naţional. Excepţie de la aplicarea legii personale normal competente cu privire la capacitatea persoanei fizice Persoana care, potrivit legii naţionale sau legii domiciliului său, este lipsită de capacitate sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care l-a considerat, cu bună credinţă, ca fiind deplin capabil potrivit legii locului unde a fost întocmit actul - art.17 din Legea 105/1992. Speţă lider : « Speţa Lizardi » Cauza a fost soluţionaţă în anul 1861 în faţa instanţelor franceze. În cauză, un cetăţean mexican pe numele sau Lizardi, care locuia la Paris, a cumpărat de la un bijutier francez bijuterii de valoare, pe care urma să le plătească prin cambiile pe care le-a emis cu acea ocazie. Când aceste cambii au fost prezentate spre plată, mexicanul, prin tutorele său, a invocat nulitatea contractului pentru incapacitatea sa, arătând că, deşi la data asumării obligaţiei prin cambii, el implinise vârsta de 21 de ani, deci era capabil potrivit legii franceze din acel timp, nu era capabil potrivit legii sale naţionale, conform căreia capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la vârsta de 25 de ani,

aceasta din urmă lege fiind aplicabilă în speţă, în temeiul normei conflictuale franceze care, pentru capacitatea persoanei, trimitea la legea naţionala (lex patriae). Instanţele franceze au validat însă contractul de vânzare – cumpărare a bijuteriilor, considerând că, atunci când incapacitatea unui străin, dată de legea sa naţionala, duce la lezarea interesului naţional francez, prin prejudicierea unui cetăţean naţional care a acţionat cu bună credinţă, legea naţionala a străinului trebuie înlăturată şi înlocuită cu legea locală, care îl declară capabil pe respectivul străin. În speţă, în cazul în care contractul de vanzare – cumpărare ar fi fost anulat, vânzătorul francez (bijutierul) ar fi fost prejudiciat prin faptul că bijuteriile nu ar mai fi putut fi restitutite, fiind înstrăinate între timp de către cumpărătorul mexican. Pentru aplicarea teoriei interesului naţional trebuie întrunite următoarele condiţii:

persoana fizică străină să fie incapabilă potrivit legii sale personale; aceasta persoana sa fie considerată pe deplin capabilă potrivit legii forului; actul să fie întocmit în ţara forului; cocontractantul să fie de bună credinţă, adică să nu fi cunoscut şi, în mod

rezonabil, nici să nu fi putut cunoaşte cauza de nevalabilitate a actului juridic, rezultând din starea de incapacitate a străinului;

anularea actului să fie de natură a produce un prejudiciu nejustificat cocontractantului. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, legea personală (lex patriae sau lex domicilii) este înlocuită cu legea locului încheierii actului (lex loci actus). Teoria interesului naţional nu se aplică actelor juridice referitoare la: a) familie; b) moştenire; c) transmiterea imobilelor.

5. Normele conflictuale privind numele şi domiciliul persoanei fizice 5. 1. Normele conflictuale privind numele persoanei fizice Regula: Numele persoanei fizice → este guvernat, in principiu, de legea sa personală ( lex personalis). Legea personală este :

legea naţională a persoanei fizice (art.14 din Legea 105/1992). legea domiciliului sau, în lipsă, legea reşedinţei, pentru persoana fizică

apatrid. Excepţii: a) stabilirea numelui copilului găsit pe teritoriul României este de competenţa autorităţii administrative în a cărei rază teritorială a fost găsit copilul – se aplică regula « auctur regit actum »; b) schimbarea numelui pe cale administrativă este supusă regulii lex domicilii ; c) stabilirea şi modificarea numelui ca efect al încheierii căsătoriei, filiaţiei, adopţiei, etc, sunt supuse legii care le guvernează efectele. Pseudonimul este supus legii naţionale a persoanei în cauză. Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite în România, este asigurată potrivit legii române (art.14 alin.2 din Legea 105/1992). 5. 2 Normele conflictuale privind domiciliul persoanei fizice Domiciliul legal este supus legii naţionale a ocrotitului (minor, interzis judecatoresc, persoana disparuta, etc). Domiciliul ales fiind stabilit printr-un act juridic, este supus legii actului respectiv (lex voluntatis sau legea determinată prin localizarea obiectivă a actului). Reşedinţa persoanei fizice străine în România este supusă regulilor aplicabile pentru domiciliul de drept comun.

Domiciliul de drept comun al străinului în România ţine de condiţia străinului în ţara noastră şi este reglementat de legea materială română. Similar, problema pierderii de către

cetăţeanul român aflat în străinatate a domiciliului său de drept comun din România este supusă legii materiale române.

6. Vocabular

• stare civilă - ansamblu de elemente prin care persoana fizică se individualizează în familie şi societate; aceasta stare rezultă din actele şi faptele de stare civilă.

• acte de stare civilă - manifestări de voinţă, producatoare de efecte juridice: căsătoria, recunoaşterea filiaţiei, adopţia, hotărârile judecătoreşti care atestă starea civilă, etc ;

• fapte de stare civilă - naşterea, moartea, din care rezultă începutul şi sfârşitul calităţii de subiect de drept.

• capacitate civilă - aptitudinea unei persoane fizice de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, săvârşind acte juridice. Capacitatea are doua componente, şi anume: capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu.

• relaţiile de familie vizează instituţii specifice dreptului familiei, respectiv: căsătoria, adopţia, obligaţia de întreţinere, ocrotirea anumitor categorii de persoane, ş.a.

• nume – atribut de identificare a persoanei fizice. În sens larg, se înţelege atât numele de familie cât şi prenumele. 7. Întrebări şi exerciţii

Care sunt argumentele în favoarea aplicării legii naţionale în materia statutului persoanei fizice ?

Enumeraţi condiţiile ce trebuie întrunite pentru a se aplica teoria interesului naţional.

Ce include domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului persoanei fizice? 8. Rezolva�i următoarele teste grilă

1. Starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt reglementate: b. de legea sa naţionalã, numai dacã prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel a. de legile internaţionale c. de legea determinată potrivit legii conflictuale 2. Sunt fapte de stare civilă:

a. moartea persoanei b. căsătoria c. recunoaşterea filiaţiei

3. Sunt acte de stare civilă:

a. moartea persoanei b. adopţia b. naşterea persoanei

4. Capacitatea civilã a persoanei fizice se referă la:

a. capacitatea de folosinţã b. capacitatea de exerciţiu c. ambele variante sunt corecte

5. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este supusă:

a. lex patriae; b. lex rei sitae; c. lex domicilii în cazul apatridului

6. Sub ce aspecte se prezintã legea personalã ?

a. legea naţionalã (lex patriae) b. legea domiciliului (lex domicilii) c. ambele variante în funcţie de modul cum se determinã capacitatea persoanei fizice

7. Conţinutul capacitãţii persoanei fizice aflate în strãinãtate este determinat de:

a. legea statului pe al cãrui teritoriu se gãseşte b. legea statului cãruia persoana aparţine c. ambele variante sunt corecte

8. Legea românã admite ca lex personalis sã fie lex domicilii, în cazul:

a. strãinilor cu mai multe cetãţenii b. apatrizilor c. apatrizilor şi strãinilor cu mai multe cetãţenii

9. Regimul drepturilor reale privind bunurile incapabilului sunt cârmuite de :

a. lex domicilii b. lex rei sitae c. lex personalis

10. Legea română reglementează:

a. statutul personal al cetăţenilor români chiar dacă aceştia au dobândit o altă cetăţenie; b. statutul personal al celor care au pierdut cetãţenia românã c. statutul personal al apatrizilor dacă au domiciliul pe teritoriul României

9. Bibliografie

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept intern�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2002, pg.299 - 313

A. Fuerea, Drept international privat, ed.a II-a, ed. Universul Juridic, Bucuresti 2005 I. Macovei, p.45, Drept Interna�ional Privat, vol.I, Editura. Ars. Longa, Iasi 1999 Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999

Decretul Lege nr.31/1954 privind persoanele fizice �i juridice



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA III

NORME CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANA JURIDICĂ

1. Normele conflictuale privind statutul organic al persoanei juridice

2. Naţionalitatea persoanei juridice

2.1 Noţiune

2.2 Criterii pentru determinarea naţionalităţii

2.3 Determinarea naţionalităţii în dreptul român

3. Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice

4. Legea aplicabilă statutului organic al sucursalelor şi filialelor

5. Legea aplicabilă în cazul fuziunii unor persoane juridice de

naţionalitate diferită.

6. Recunoaşterea persoanei juridice străine

7. Vocabular



10. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza normelor conflictuale privind statutul organic al persoanei

juridice. - Însu�irea criteriilor de determinare a legii aplicabile statutului organic

al persoanei juridice �i a domeniului său de aplicare - În�elegerea modalită�ilor prin care persoana juridică străină este

recunoscută în Romănia. - Analiza �i însu�irea elementelor cu ajutorul cărora se identifică

na�ionalitătea persoanei juridice. 1. Normele conflictuale privind statutul organic al persoanei juridice

Statutul organic al persoanei juridice - este guvernat de legea naţională a persoanei juridice (art.41 din Legea 105/1992). - statutul organic → constituie conţinutul normei conflictuale - naţionalitatea persoanei juridice → este punctul de legatură al normei. - sistemul de drept aplicabil legea personală (lex personalis), desemnată şi prin noţiunea de lex societatis. - norma conflictuală este imperativă

2. Naţionalitatea persoanei juridice

2.1 Noţiune Naţionalitatea persoanei juridice = apartenenţa acesteia la un anumit stat (noţiune similară cetăţeniei pentru persoana fizică). 2.2. Criterii pentru determinarea naţionalităţii Naţionalitatea persoanei juridice se determină după legea forului. În sistemele de drept se folosesc, în general, urmatoarele criterii: 1) criteriul voinţei fondatorilor persoanei juridiceş 2) criteriul sediului social sau al teritorialităţii conducerii; 3) criteriul locului de înregistrare a statutului persoanei juridice; 4) criteriul plasării centrului activităţii economice a persoanei juridice ; 5) criteriul controlului (naţionalitatea se determină fie după apartenenţa conducătorilor persoanei juridice, fie după cetăţenia asociaţilor sau naţionalitatea capitalului social ori cetăţenia persoanelor în interesul cărora se desfaşoară activitatea persoanei juridice); 6) criterii mixte. 2.3 Determinarea naţionalităţii în dreptul român În România, determinarea naţionalităţii persoanei juridice se face pe baza unui criteriu comun precum şi pe baza unor criterii speciale. Criteriul de drept comun - sediul social (art.40 din Legea 105/1992) Criteriile speciale - stabilite de convenţii internaţionale pentru situaţii speciale. Acestea nu privesc naţionalitatea persoanei juridice în ansamblul său, ci numai anumite aspecte legate de naţionalitatea acesteia, în funcţie de obiectul de reglementare a respectivei convenţii. Exemple:

criteriul locului constituirii persoanei juridice sau criteriul încoprorării este aplicat în toate acordurile privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale (ex : Acordul încheiat cu Grecia, ratificat prin Legea 25/1992, Acordul cu China ratificat prin Legea 5/1992, Tratatul dintre România si Polonia privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice civile, etc;

criteriul controlului, conform căruia persoana juridică poate fi considerată ca aparţinând unui stat străin datorită controlului care se exercită asupra ei de către interese străine (ex: acordurile privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de Guvernul României cu guvernele altor state);

criteriul mixt al locului constituirii şi sediului social (ex :Tratatul pentru comerţ şi navigaţie încheiat cu Japonia în 1970, ratificat prin Decretul nr.22/1970);

criteriul mixt al locului constituirii şi cel al controlului (ex : Acordul privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul SUA, ratificat prin Legea 50/1992);

unele tratate folosesc alternativ două criterii – criteriul mixt al sediului şi cel al constituirii şi, alternativ, cel al controlului (ex: Acordul privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiat cu Franţa, ratificat prin Legea 88/1995), sau folosesc criterii diferite pentru fiecare stat în parte al acordului. Persoana juridică are sedii în mai multe state - naţionalitatea se determină după sediul statutar real. 3. Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice Legea aplicabilă statututui organic guvernează, în special:

1) capacitatea persoanei juridice; 2) modul de dobândire şi pierdere a calităţii de asociat; 3) drepturile şi obligaţiile asociatului; 4) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere; 5) reprezentarea persoanei juridice prin organele proprii; 6) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi; 7) modificarea actului constitutiv; 8) dizolvarea şi lichidarea.

4. Legea aplicabilă statutului organic al sucursalelor şi filialelor. Legea aplicabilă entităţilor exogene societăţii mamă – sucursale si filiale – este:

pentru filiale - legea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit propriul sediu ;

pentru sucursale - legea naţională a societăţii mamă. 5. Legea aplicabilă în cazul fuziunii unor persoane juridice de naţionalitate diferită. Fuziunea unor persoane juridice având naţionalităţi diferite poate fi realizată, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevazute de legile naţionale aplicabile statutului organic pentru fiecare din persoanele juridice fuzionare (cerinţe de fond, formă şi publicitate - art.64 din Legea 105/1992). 6. Recunoasterea persoanei juridice străine Recunoaşterea este un act declarativ de drepturi prin care se constată existenţa persoanei juridice şi se recunosc efectele extrateritoriale ce decurg din personalitatea juridică. Modalităţi de recunoaştere

Persoana juridică cu scop patrimonial este recunoscută de plin drept în România, cu excepţia situaţiei în care dreptul internaţional privat român se opune la o asemenea operaţiune. Condiţii pentru a opera recunoaşterea: ⇒ să fie valabil constituită conform dispoziţiilor prevăzute de legea ei naţională; ⇒ să aibă calitatea de subiect de drept; ⇒ să nu fi încălcat ordinea publică de drept internaţional privat. Persoana juridică fără scop patrimonial (de ex: asociaţii, fundaţii) poate fi recunoscută în România dacă sunt îndeplinite urmatoarele condiţii: ⇒ să existe aprobarea prealabilă a Guvernului; ⇒ să existe reciprocitate în privinţa recunoaşterii; ⇒ să fie valabil constituită în ţara a cărei naţionalitate o are; ⇒ scopurile statutare urmărite să nu contravină ordinii sociale şi economice din România. Recunoaşterea → prin hotărâre judecatorească. VOCABULAR

• statut organic al persoanei juridice - ansamblul normelor juridice referitoare la capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice.

• sediu statutar - sediu determinat prin voinţa fondatorilor persoanei juridice, potrivit principiului autonomiei de voinţă a părţilor

• sediu statutar real - locul unde se află centrul principal de conducere sau de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionarii sau asociaţii din alte state.

8. Întrebări şi exerciţii 9. Rezolva�i următoarele teste grilă 1. Urmatoarele elemente constituie condiţii pentru recunoaşterea persoanei juridice străine:

a. să nu fie încălcată ordinea publică de drept internaţional privat b. persoana juridică să fie valabil constituită în conformitate cu legea ei naţională c. persoana juridică să fie dizolvată

2. Starea civilã a persoanei juridice este:

a. ansamblul de elemente ce izvorãsc din actele şi faptele de stare civilã şi servesc la identificarea persoanei în societate b. totalitatea drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice c. nici una din variante nu este corectã

10. Bibliografie

Filipescu Ioan, Drept international privat, Editura Actami, vol. I-II, Bucureşti,

1997, pg.265-294

D. Gutmann, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999, pg. 33

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg. 15; pg.27

I. Deleanu, Ficţiunile juridice, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 64.



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA IV

NORME CONFLICTUALE ÎN MATERIA DREPTULUI FAMILIEI

1. Legea aplicabilă relaţiilor de familie

2. Legea aplicabilă căsătoriei

2.1 Încheierea căsătoriei

2.1.1 Condiţiile de fond şi impedimentele la căsătorie

2.1.2 Condiţiile de formă ale căsătoriei

2.2 Efectele căsătoriei

2.3 Convenţia matrimonială

2.4 Desfacerea căsătoriei

2.5 Nulitatea căsătoriei

3. Legea aplicabilă filiaţiei

3.1 Filiaţia copilului din căsătorie

3.2 Filiaţia copilului din afara căsătoriei

4. Legea aplicabilă adopţiei

4.1 Conditiile de fond

4.2 Condiţiile de formă

4.3 Efectele adopţiei

4.4 Desfiinţarea adopţiei

4.4.1 Nulitatea adopţiei

4.4.2 Desfacerea adopţiei

5. Legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere

6. Legea aplicabilă ocrotirii persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu

capacitate de exerciţiu restrânsă

6.1 Ocrotirea minorului prin părinţi

6.2 Ocrotirea persoanelor incapabile prin tutelă


8. Rezolva�i următoarele grile

9. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza normelor aplicabile rela�iilor de familie. - În�elegerea �i însu�irea criteriilor de determinare a legii aplicabile

căsătoriei, filia�iei, adop�iei, ocrotirii minorului �i a obliga�iei de între�inere.

- Analiza domeniului de aplicare a legii aplicabile rela�iilor de familie. - Realizarea unui studiu al jurisprudenţei relevante, avându-se în

vedere atât speţele soluţionate de către instanţele române.

1. Legea aplicabilă relaţiilor de familie ⇒ Legea naţională ⇒ Legea domiciliului sau în lipsă, legea reşedinţei dacă persoana este apatrid.

2. Legea aplicabilă căsătoriei 2.1 Încheierea căsătoriei 2.1.1 Condiţiile de fond şi impedimentele la căsătorie Calificarea condiţiilor cerute pentru încheierea căsătoriei ca fiind de fond, de formă sau impedimente la căsătorie se face dupa lex fori. Legea aplicabilă:

⇒ Legea naţională a fiecăruia dintre viitori soţi pentru condiţiile de fond la încheierea căsătoriei (art.18 alin.1 din Legea 105/1992). Dacă legea naţională a oricăruia dintre viitorii soţi este o lege străină, iar aceasta prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României. 2.1.2 Condiţiile de formă ale căsătoriei Legea aplicabilă:

⇒ Legea statului pe teritoriul căruia se celebrează căsătoria (art.19 alin.1 din Legea 105/1992). Se aplică principiul locus regit actum. Cetăţeanul român aflat în străinătate se poate căsători :

în faţa autorităţii locale de stat competente – forma căsătoriei va fi guvernată de legea statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria;

în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României - forma căsătoriei va fi guvernată de legea română (conform regulii auctor regit actum).

în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al statului celuilalt viitor soţ - forma căsătoriei va fi guvernată de legea statului celuilalt viitor soţ. Important! căsătoria unui cetăţean român încheiată în faţa unui organ local confesional nu va fi recunoscută ca valabilă în România, chiar dacă legea locală acordă efecte juridice căsătoriei religioase şi chiar dacă această lege ar fi legea naţională a celuilalt sot. Proba căsătoriei este supusă legii locului încheierii căsătoriei. 2.2 Efectele căsătoriei

Relaţiile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt supuse mai multor legi, care se aplică succesiv, astfel:

⇒ Legea naţională comună a soţilor - numai dacă ambii soţi sunt fie cetăţeni români fie cetăţeni straini ai aceluiaşi stat;

⇒ Legea domiciliului comun - dacă soţii au cetăţenii diferite; ⇒ Legea statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinţa comună sau

legea statului cu care întreţin în comun cele mai strânse legături - dacă soţii nu au cetăţenie comună ori domiciliu comun. 2.3 Convenţia matrimonială Dreptul familiei aplicabil în România nu cunoaşte instituţia convenţiilor matrimoniale. Legea aplicabilă:

⇒ Legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi pentru condiţiile de fond pentru încheierea convenţiei matrimoniale (capacitate, consimţământ, obiect, cauză, etc) - art.21 din Legea 105/1992 ;

⇒ Legea aleasă de părţi (lex voluntatis), iar în lipsa alegerii, legea aplicabilă efectelor căsătoriei guvernează regimul şi efectele convenţiei matrimoniale. 2.4 Desfacerea căsătoriei Legea aplicabilă divorţului:

⇒ Legea aplicabilă efectelor căsătoriei care poate fi: 1) legea naţională comună dacă soţii au aceeasi cetăţenie; 2) legea domiciliului comun dacă soţii au cetăţenii diferite; 3) legea statului pe teritoriul căruia soţii au ori au avut reşedinţa comună sau legea statului cu care întreţin în comun cele mai strânse legături, dacă soţii nu au cetaţenie comună şi nici domiciliu comun Legea naţională comună sau legea domiciliului comun continuă să reglementeze divorţul, în cazul în care unul dintre soţi îşi schimbă cetăţenia sau, după caz, domiciliul. Procedura divorţului este supusă lui lex fori şi nu legii divorţului. 2.5 Nulitatea căsătoriei Legea aplicabilă:

⇒ Legea care reglementează cerinţele legale, precum şi încheierea căsătoriei, astfel: 1) legea naţională a fiecăruia dintre soţi, în cazul nulităţii căsătoriei pentru nerespectarea condiţiilor de fond cerute la încheierea ei; 2) legea statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria (locus regit actum) sau legea agentului diplomatic ori consular care a instrumentat-o (auctor regit actum) în cazul nulităţii căsătoriei pentru nerespectarea condiţiilor de formă la încheierea ei; 3. Legea aplicabilă filiaţiei 3.1 Filiaţia copilului din căsătorie Legea aplicabilă:

⇒ Legea care, la data când s-a născut copilul, guvernează efectele căsătoriei părinţilor săi. Proba filiaţiei şi puterea doveditoare a actului de stare civilă (instrumentum) sunt reglementate de legea locului unde s-a intocmit actul invocat. 3.2 Filiaţia copilului din afara căsătoriei Legea aplicabilă:

⇒ Legea naţională a copilului, de la data naşterii sale.

Dacă copilul cetăţean străin are şi o altă cetăţenie, se aplică legea care îi este mai favorabilă. 4. Legea aplicabilă adopţiei

4.1 Condiţiile de fond Legea aplicabilă: ⇒ Legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează a fi adoptat

(art.30 alin.1 din Legea 105/1992). Condiţiile de fond ale adopţiei sunt supuse cumulativ legii naţionale a adoptatorului

şi a celui ce urmează a fi adoptat. 4.2 Condiţiile de formă Legea aplicabilă: ⇒ Legea statului pe teritoriul căruia se incheie adopţia (locus regit actum). Proba adopţiei este supusă legii aplicabile locului încheierii ei. 4.3 Efectele adopţiei Legea aplicabilă: ⇒ Legea naţională a adoptatorului. ⇒ Legea aplicabilă efectelor căsătoriei, în cazul în care soţii adoptă un

copil. 4.4 Desfiinţarea adoptiei 4.4.1 Nulitatea adopţiei Legea aplicabilă: ⇒ Legea naţională a adoptatorului şi a celui adoptat, în cazul nerespectării

condiţiilor de fond; ⇒ Legea aplicabilă efectelor căsătorie, în cazul nerespectării condiţiilor de

fond, dacă soţii adoptă împreună un copil sau unul dintre ei adoptă copilul celuilalt soţ; ⇒ Legea statului pe teritoriul căruia se încheie adopţia, în cazul

nerespectării condiţiilor de formă 4.4.2 Desfacerea adopţiei Legea aplicabilă: ⇒ Legea aplicabilă efectelor adopţiei, astfel: 1) legea naţională a adoptatorului, în cazul desfacerii adoptiei, în general; 2) legea aplicabilă efectelor căsătoriei, în cazul adopţiei consimţite de soţi. 5. Legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere

Legea aplicabilă este cea a izvorului obligaţiei, care diferă în funcţie de persoanele între care se datorează întreţinerea, astfel:

⇒ Legea care guvernează efectele filiaţiei în raporturile dintre părinţi şi copii; ⇒ Legea care guvernează efectele căsătoriei, în raporturile dintre soţi; ⇒ Legea aplicabilă divorţul, în raporturile dintre foştii soţi; ⇒ Legea naţională a creditorului, în raporturile dintre alte persoane.

În caz de schimbare a cetăţeniei creditorului, noua lege naţională se va aplica numai pretenţiilor ulterioare schimbării. 6. Legea aplicabilă ocrotirii persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă 6.1 Ocrotirea minorului prin părinţi

Ocrotirea minorului născut din căsătorie sau adoptat, exercitată de părinţi sau numai unul dintre ei, este guvernată de:

⇒ Legea naţională comună a părinţilor, dacă ambii părinţi au aceeaşi cetăţenie;

⇒ Legea domiciliului comun al părinţilor, dacă au cetăţenii diferite; ⇒ Legea statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinţa comună sau,

dupa caz, legea statului cu care întreţin în comun cele mai strânse legături, dacă parinţii nu au cetăţenie comună sau domiciliu comun.

Ocrotirea minorului născut din afara căsătoriei, exercitată de părinţi sau numai unul dintre ei, este guvernată de:

⇒ Legea naţională a copilului, dacă are o singură cetaţenie; ⇒ Legea care este mai favorabilă, dacă are două sau mai multe cetăţenii. Ocrotirea copilului adoptat, exercitată de părinţi sau numai unul dintre ei,

este guvernată de: ⇒ Legea efectelor căsătoriei părinţilor adoptatori, dacă au adoptat

împreună; ⇒ Legea naţională a adoptatorului, în celelalte cazuri.

Măsurile care se iau de către părinţi cu privire la minor sau la bunurile acestuia, sunt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept (auctor regit actum). 6.2 Ocrotirea persoanelor incapabile prin tutelă Legea aplicabilă:

⇒ Legea naţională a persoanei ocrotite, pentru instituirea, modificarea, efectele şi încetarea tutelei, raporturile dintre tutore şi persoana aflată sub tutelă, precum şi reprezentarea şi asistarea de către tutore a persoanei respective;

⇒ Legea naţională a tutorelui pentru obligaţia de a accepta şi de a exercita tutela; ⇒ Legea statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea

ocrotirii de către tutore, pentru măsurile care se iau de către tutore cu privire la persoana aflată sub tutela sau la bunurile acesteia. VOCABULAR

• convenţie matrimonială - contract prin care viitorii soţi reglementează regimul bunurilor lor prezente şi viitoare în raporturile patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie.


Determinaţi legea aplicabilă condiţiilor de formă ale căsătoriei. Care este legea aplicabilă divorţului? Ce fel de conflict reglementează art.25 alin.2 din Legea 105/1992? Care este legea aplicabilă efectelor căsătoriei? Determinaţi domeniul de aplicare a legii prevăzute de art.20 din Legea 109/1992.


1. Forma încheierii cãsãtoriei este supusã:

a. legii convenită de către părţi (lex voluntatis) b. legii statului pe teritoriul cãruia se celebreazã c. legii naţionale comune iar în lipsă, legii domiciliului comun.

2. Legea naţională nu se aplică:

a. dacă soţii au domiciliul comun pe teritoriul altui stat; b. nu au domiciliul comun dar întreţin în comun cele mai strânse legături cu

legea altui stat

c. dacă soţii au cetăţenii diferite 3. Divorţul soţilor cetãţeni români aflaţi în strãinãtate este supus:

a. legii statului strãin b. legii române c. lex voluntatis

4. Nulitatea căsătoriei pentru nerespectarea condiţiilor de formă este supusă:

a. legii române dacă căsătoria s-a încheiat pe teritoriul României b. legii naţionale a fiecăruia dintre soţi c. legii statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria

5. Cărui statut aparţine căsătoria?

a. legii forului b. statutului personal c. legii contractului

6. Dacă soţii au cetăţenii diferite, efectele căsătoriei sunt reglementate de:

a. legea aleasă de comun acord de soţi (lex voluntatis) b. legea domiciliului comun c. legea statului pe teritoriul căruia s-a încheiat căsătoria

7. Specificaţi care din cazurile de mai jos sunt prevăzute de sistemul de drept român:

a. căsătoria între un cetăţean român şi un apatrid în străinătate se încheie de organ competent al statului respectiv;

b. căsătoria între cetãţeni români în străinãtate se poate încheia în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României în ţara respectivă

c. căsătoria între un cetăţean român şi un cetăţean străin în străinãtate se poate încheia valabil în faţa unei autorităţi confesionale competente a statului respectiv 8. Condiţiile de formă prevăzute pentru încheierea căsătoriei între doi cetăţeni români în străinătate sunt supuse:

a. legii românã când cãsãtoria se încheie în fata reprezentanţilor diplomatici sau consulari români

b. exclusiv legii române, indiferent de locul celebrării căsătoriei c. regulii locus regit actum în toate cazurile

9. În cazul în care copilul are cetăţenie diferită de cea a părinţilor, iar unul dintre părinţi este cetăţean român, legea aplicabilă raporturilor personale patrimoniale dintre ei:

a. legea naţională a părintelui b. legea naţionalã a copilului c. legea românã în cazul în care au domiciliul în România

10. Filiaţia copilului din afara căsătoriei se determină:

a. potrivit legii mai favorabile dacă copilul are două sau mai multe cetăţenii b. potrivit legii naţionale a mamei c. potrivit legii naţionale a copilului, de la data naşterii

11. Efectele adopţiei sunt guvernate de:

a. legea naţională a adoptatului b. legea naţională a adoptatorului c. legea domiciliului adoptatului

12. Condiţiile de fond la încheierea adopţiei sunt stabilite de:

a. legea naţionalã a adoptatorului şi a celui ce urmeazã a fi adoptat b. legea naţionalã a celui care urmeazã a fi adoptat c. legea naţională a adoptatorului

13. Desfacerea adopţiei este supusă:

a. legii aplicabile efectelor căsătoriei dacă soţii adoptă un copil b. aceleiaşi legi ca şi efectele adopţiei c. legii naţionale a adoptatului

9. Bibliografie

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept intern�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2002, pg.394 – 410

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg. 15; pg.333 - 360

Nadia Cerasela Dariescu, Rela�ii patrimoniale dintre so�i în dreptul interna�ional privat, Editura C.H.Beck, 2008



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA V

NORME CONFLICTUALE CU PRIVIRE LA BUNURI

1. No�iunea de statut real

2. Legea aplicabilă statutului real

2.1 Regula care guvernează statul real

2.2 Con�inutul �i punctul de legătură al normei conflictuale

aplicabilă statutului real

2.3 Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs)

2.4 Caracterul normei conflictuale lex rei sitae

2.5 Determinarea lex rei sitae

2.6 Domeniul de aplicare a legii lex rei sitae

2.7 Excep�ii de la aplicarea legii statutului real pentru anumite

categorii de bunuri

3. Particularită�ile privind legea aplicabilă universalită�ilor de bunuri



6. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza �i în�elegerea normelor conflictuale aplicabile statutului real. - Însu�irea criteriilor de determinare a legii aplicabile căsătoriei,

filia�iei, adop�iei, ocrotirii minorului �i a obliga�iei de între�inere. - Analiza domeniului de aplicare a legii aplicabile statutului real. - Realizarea unui studiu al jurisprudenţei relevante, avându-se în

vedere speţele soluţionate de către instanţele române.

1. No�iunea de statut real

Statut real ansamblul elementelor care configurează regimul juridic aplicabil bunurilor. 2. Legea aplicabilă statutului real 2.1 Regula care guvernează statul real Statutul real → este supus, ca regulă, legii locului situării bunului (lex rei sitae sau lex situs). Regula este instituită de art. 49 dn Legea 105/1992 : « posesia, dreptul de proprietate �i celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garan�ii reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea se află sau sunt situate, afară numai dacă prin dispozi�ii speciale se prevede altfel ». 2.2 Con�inutul �i punctul de legătură al normei conflictuale aplicabilă statutului real Conţinutul normei conflictuale lex rei sitae statutul real. Punctul de legătură « locul unde se află » bunul mobil sau « locul unde este situat » bunul imobil. 2.3 Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs) Prin aplicarea legii locului situării bunurilor cu privire la regimul juridic al acestora se asigură realizeaza urmatoarelor principii:

principiul suveranită�ii (teritorialită�ii) constă în interesul statului de a guverna, prin norme proprii, regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul său, având în vedere faptul că bunurile constituie valori sociale foarte importante;

principiul generalită�ii legea locului situării bunului asigură aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe acela�i teritoriu;

principiul siguran�ei circuitului civil privind bunurile este asigurat atât în rela�iile dintre păr�i cât �i în rela�iile fa�ă de ter�i (competen�a jurisdic�ională apar�ine în majoritatea cazurilor, în mod imperativ, locului situării bunului, formele de publicitate se desfă�oară tot la locul situării bunului, regimul probator - expertiza, cercetarea la fa�a locului – este �i el strâns legat de locul situării bunului). 2.4 Caracterul normei conflictuale lex rei sitae Norma conflictuală are, în principiu, un caracter imperativ. Cu titlu de excep�ie, în cazul mo�tenirii testamentare, testatorul poate supune transmiterea prin mo�tenire a bunurilor sale unei alte legi, fără a avea posibilitatea să înlăture dispozi�iile ei imperative (art.68 din Legea 105/1992).

2.5 Determinarea lex rei sitae

Ca regulă, nu există dificultă�i în a determina locul situării bunului �i, implicit, legea aplicabilă. Cu titlu de excep�ie: bunurile aflate în nave �i aeronave în marea liberă, sau, după caz, în spa�iul aerian de deasupra acestuia, sunt supuse legii pavilionului, ca lege a situării lor. constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care �i-a schimbat a�ezarea sunt cârmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul când s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv. uzucapiunea este supusă legii statului unde se afla bunul la începerea termenului de posesie, prevăzut în acest scop. 2.6 Domeniul de aplicare a legii lex rei sitae Legea locului situării bunului reglementează următoarele elemente care formează statutul real: - bunurile asupra cărora pot exista drepturi reale �i clasificarea acestor bunuri (mobile �i imobile, corporale �i incorporale, fungibile �i nefungibile etc); - bunurile care se găsesc �i cele care nu se găsesc în circuitul civil; - drepturile reale care pot exista asupra acestor bunuri, precum �i clasificarea acestor drepturi; - modurile �i condi�iile de constituire (dobândire), transmitere �i stingere a drepturilor reale; - formele de publicitate privind bunurile, în anumite cazuri; - con�inutul drepturilor reale, adică prerogativele pe care aceste drepturi le conferă titularilor lor, precum �i modul de exercitare a acestor prerogative; - mijloacele de apărare a drepturilor reale; - posesia �i ac�iunile posesorii; - obliga�iile propter rem; - modurile de urmărire �i executare silită asupra bunurilor; - sarcinile fiscale asupra bunurilor (impozite, taxe). Acestea sunt supuse legii locului unde sunt percepute, care coincide cu lex rei sitae, cu excep�ia cazului în care printr-o conven�ie interna�ională (de ex : evitarea dublei impuneri), se prevede altfel. 2.7 Excep�ii de la aplicarea legii statutului real pentru anumite categorii de bunuri Fac parte din aceasta categorie urmatoarele: 1) navele �i aeronavele guvernate de legea statului căruia îi apar�ine pavilionul (unde acestea au fost înmatriculate); 2) mărfurile aflate în tranzit (res in tranzitu) sunt supuse legii statului unde au fost expediate. Excep�ii:

legea determinată prin voin�a păr�ilor interesate, dacă există un acord privind legea aplicabilă;

legea locului unde bunul se afla temporar dacă bunul este depozitat într-un antrepozit sau este pus sub sechestru;

legea na�ională a pasagerului pentru bunurile care fac parte din categoria celor personale ale acestuia.

3) titlurile de valoare sunt supuse dispozi�iilor legilor prevăzute de art.55 si 56 din Legea 105/1992 �i vor fi analizate în cadrul normelor conflictuale privind dreptul comercial. 4) drepturile de crean�ă (bunuri mobile incorporale) sunt supuse, în principiu, legii care guvernează izvorul lor (legea actului juridic, legea delictului etc). Cesiunea de crean�ă este supusă, dacă păr�ile nu au convenit altfel, legii crean�ei cedate. Alegerea unei alte legi, prin conven�ia păr�ilor, nu este opozabilă debitorului cedat, decât cu consim�ământul acestuia. 6) bunurile apar�inând statului străin aflate pe teritoriul altui stat sunt supuse, în principiu, legii statului căruia îi apar�in (cf. principiului imunită�ii statului �i a bunurilor sale).

7) bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuse unui regim special prevăzut de două conven�ii interna�ionale la care România este parte: Conven�ia O.N.U. adoptată la Paris în 1970 �i Conven�ia UNIDROIT privind bunurile culturale furate �i exportate ilegal, adoptată la Roma în 1995. 3. Particularită�ile privind legea aplicabilă universalită�ilor de bunuri Universalită�ile de bunuri (mobile sau imobile) apar�inând unei persoane fizice, au ca izvor succesiunea �i sunt supuse legii aplicabile mo�tenirii. Transmiterea de bunuri în universalitate (totală sau par�ială) între persoanele juridice, întrucât operează ca efect al reorganizării persoanei juridice, sunt supuse legii personale a persoanei juridice reorganizate. 4. Întrebări şi exerciţii

Care este conţinutul normei conflictuale lex rei sitae? Argumente în favoarea lex rei sitae Care sunt excep�iile de la aplicarea legii statutului real pentru anumite

categorii de bunuri? 5. Rezolva�i următoarele teste grilă

1. Regula “lex rei sitae” desemnează: a. legea situării bunurilor b. legea personală c. legea convenită de părţi

2. Intră în domeniul de aplicare a regulii “lex rei sitae”:

a. forma contractelor avand ca obiect bunuri b. modul de transmitere a drepturilor reale c. naţionalitatea proprietarului sau posesorului bunurilor

3. Lex rei sitae este competentă cu privire la următoarele bunuri:

a. bunurile aparţinând statului străin b. bunurile imobile c. bunurile mobile

4. Care din următoarele afirmaţii este corectă:

a. uzucapiunea este supusă legii statului unde se află bunul la împlinirea termenului de posesie

b. în principiu, norma conflictuală lex rei sitae are caracter imperati c. mărfurile aflate în tranzit sunt supuse legii statului de unde au fost expediate.

6. Bibliografie

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept intern�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007, pg. 297-298

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg.188 - 200

A. Fuerea, Drept international privat, ed.a II-a, ed. Universul Juridic, Bucuresti 2005

M. Jacotă, Tratat de drept interna�ional privat, Vol. I, Ed. Chemarea, Ia�i, 1997, pg.166

I.P. Filipescu, A. I. Filipescu, Drept civil. Teoria generală a obliga�iilor, Ed. Universul Juridic, Bucure�ti, 2004, pg.321

Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA VII

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONDI�IILE DE FOND �I CONDI�IILE DE FORMĂ ALE ACTULUI JURIDIC

1. Normele conflictuale privind condi�iile de fond ale actului juridic

1.1 Legea aplicabilă condi�iilor de fond

2.1 No�iunea de lex voluntatis

2.2 Obiectul voin�ei păr�ilor

2.3 Modalită�i de exprimare a voin�ei păr�ilor

2.4 Limitele libertă�ii de alegere a legii aplicabile

2. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea

obiectiva a actului juridic)

2.1 Caracterul subsidiar al localizării obiective

2.2 Criteriul principal după care se realizează localizarea obiectivă

2.3 Criteriul subsidiar după care se realizează localizarea obiectivă

3. Legea aplicabilă actelor juridice accesorii

4. Raportul dintre legea aplicabilă contractului �i retrimiterea

5. Domeniul de aplicare a legii aplicabile condi�iilor de fond ale actului juridic

6. Normele conflictuale privind forma actului juridic

6.1. Aplicarea, în principal, a legii fondului cu privire la forma actului juridic

6.2 Aplicarea, în subsidiar, a altor legi

7. Caracterul normelor conflictuale privind forma actului juridic

8. Domeniul legii aplicabile formei actului juridic



11. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza normelor conflictuale aplicabile condi�iilor de fond �i de formă

ale actului juridic - Identificarea �i însu�irea modalită�ilor de exprimare a voin�ei

păr�ilor în determinarea legii aplicabile condi�iilor de fond �i de formă a actelor juridice.

- În�elegerea unor no�iuni specifice în aplicarea normelor conflictuale privind actul juridic.

- Analiza domeniului de aplicare a legii actului juridic. - Realizarea unor studii aplicative cu rolul de a permite însuşirea

adecvată a elementelor ce configurează mecanismul conflictual în materia condi�iilor de fond �i de forma a actului juridic cu element de extraneitate.

1. Normele conflictuale privind condi�iile de fond ale actului juridic

No�iune: Prin condi�ii de fond ale actului juridic se în�elege ansamblul aspectelor de fond privind încheierea actului, efectele, executarea, transmiterea �i stingerea obliga�iilor rezultate din actul juridic respectiv. 1.1 Legea aplicabilă

⇒ Legea actului (lex actus) – în cazul actului juridic unilateral; ⇒ Legea contractului (lex contractus) – în cazul actelor bi - �i multilaterale.

Regula: lex actus si lex contractus este aleasă de păr�i prin clauza electio juris, fiind desemnată prin no�iunea de lex voluntatis. În lipsă de alegere legea aplicabilă fondului actului juridic va fi determinată în func�ie de criterii obiective, stabilite de lege. Excepţii: obligaţiile derivând din contractele civile şi comerciale ce intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului urmează a fi analizate la Capitolul VIII. 2.1 No�iunea de lex voluntatis Lex voluntatis reprezintă transpunerea în planul dreptului interna�ional privat a principiului autonomiei de voin�ă a păr�ii/păr�ilor. Partea/păr�ile pot alege legea aplicabilă totalită�ii sau numai unei păr�i a actului juridic. 2.2 Obiectul voin�ei păr�ilor Este legea aplicabilă, adică sistemul de drept al altui stat (aplicabil ca lex causae). Daca partea (par�ile) fac referire la o anumită lege din cadrul unui sistem de drept sau la uzan�ele interna�ionale, acestea nu constituie lex voluntatis, ci, eventual, au ca scop a preciza sau completa contractul, prin mecanismul încorporarii contractuale. 2.3 Modalită�i de exprimare a voin�ei păr�ilor Alegere expresă a legii aplicabile fie prin inserarea unei clauze în actul juridic principal fie printr-un act separat (pactum de lege utenda/clauza de electio juris).

Valabilitatea clauzei de alegere se determină în raport de legea aleasă de păr�i privind actul juridic principal ( lex voluntatis). Daca această lege declară nevalabilă alegerea astfel convenită, contractul principal va fi guvernat de legea care rezultă din localizarea obiectivă a acestuia. Alegerea expresă poate fi directă - când păr�ile �i-au exprimat explicit voin�a indirectă – când păr�ile au făcut referire în contractul lor, la un contract tip, la condi�ii generale, uzan�e codificate etc, care cuprind o clauza de alegere. Alegere tacită a legii aplicabile trebuie să rezulte în mod neîndoielnic, fie din cuprinsul actului juridic, fie din circumstan�e. Exemple: Pot fi considerate indicii intrinseci contractului, de apreciere a vointei tacite a părţilor : • referirea păr�ilor în cadrul contractului, la o uzan�ă, contract tip, condi�ii generale etc, aplicabile doar într-o anumită �ară; • utilizarea de către păr�i, în contract, a unor institu�ii juridice sau no�iuni specifice unui anumit sistem de drept; • inserarea de către păr�i, în contract, a unei clauze compromisorii (alegere de jurisdic�ie) în favoarea organelor de jurisdic�ie a unui anumit stat ; Pot fi socotite indicii extrinseci contractului: • invocarea de către reclamant, ca temei juridic al ac�iunii sale, a legii unui anumit stat �i acceptarea implicită a acesteia de către pârât; • atitudinea păr�ilor ulterior încheierii contractului, prin referirea pe care o fac la legea unui anumit stat într-un act adi�ional la contract.

2.4 Limitele libertă�ii de alegere a legii aplicabile Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoa�te anumite limite generale dar �i limite

speciale. Limite generale: excep�ia de ordine publica, frauda la lege, etc. Limite speciale: - lex voluntatis declară contractul principal nevalabil;

- lex voluntatis este absolut improprie să reglementeze contractul, întrucât nu con�ine reglementări adecvate, nici la nivelul analogiei legii, nici la cel al dreptului. 2. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea obiectiva a actului juridic) 2.1 Caracterul subsidiar al localizării obiective Legea aplicabilă după criterii obiective are un caracter subsidiar, în sensul că intervine doar în lipsă de lex voluntatis (art. 69 alin.2 �i art. 77 alin.1 din Legea 105/1992) 2.2 Criteriul principal după care se realizează localizarea obiectivă În lipsă de lex voluntatis, actul juridic este supus, în principal, legii statului cu care acesta prezintă legăturile cele mai strânse. No�iunea « legăturile cele mai strânse » este calificată în două moduri:

se consideră că există legăturile cele mai strânse cu legea statului în care debitorul presta�iei caracteristice are, la data încheierii contractului, după caz, domiciliul sau, în lipsă, re�edin�a ori fondul de comer� sau sediul statutar;

contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosin�ă temporară asupra unui imobil are legăturile cele mai strânse cu legea statului unde acesta se află situat. Aceasta constituie o prezum�ie absolută ce face aplicabilă lex rei sitae. Ea

vizează: contractele de vânzare – cumpărare, de schimb, dona�ie, concesiune, loca�iune, comodat, ipotecă etc.

Presta�ia caracteristică este: • presta�ia păr�ii care, în temeiul unui contract translativ, precum vânzarea �i altele

similare, înstrăinează un bun mobil (art.78 alin.1 lit.a din Legea 105/1992); • presta�ia păr�ii care, în temeiul unui contract de închiriere sau altele similare, pune

la dispozi�ia unei persoane, pe o durata de timp determinată, folosin�a unui bun (art.78 alin.1 lit.b din Legea nr.105/1992 );

• presta�ia indeplinită de mandatar, depozitar, antreprenor �i, în general, de partea care, în contractele de servicii, o aduce la îndeplinire (art.78 alin.1 lit.c din Legea 105/1992);

• presta�ia garantului în contractele de garan�ie, de cau�iune �i altele similare (art.78 alin.1 lit.d din Legea 105/1992). 2.3 Criteriul subsidiar după care se realizează localizarea obiectivă Se aplică numai în situa�ia în care nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse.

Actul juridic va fi supus legii locului unde a fost încheiat (lex loci actus, respectiv lex loci contractus).

În cazul în care păr�ile aflate în străinatate au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se consideră încheiat în �ara domiciliului sau sediului păr�ii de la care a pornit oferta fermă de contractare ce a fost acceptată. A�adar, în cazul contractului încheiat între absen�i, locul încheierii este la domiciliul sau sediul ofertantului. Prin excep�ie, în cazul contractului care prin natura lui ori la cererea beneficiarului impune o executare imediată a presta�iei caracteristice, întrucât se consideră încheiat la momentul în care debitorul a început executarea, locul încheierii contractului va fi domiciliul sau sediul acceptantului ofertei.

3. Legea aplicabilă actelor juridice accesorii ⇒ Legea care se aplică fondului actului juridic principal, în lipsa unei

manifestări de voin�ă diferită (conf. principiului accesorium sequitur principale). Soarta actului accesoriu depinde de cea a actului principal numai în măsura în care:

partea sau păr�ile prin manifestarea lor de voin�ă expresa sau tacită nu au ales un alt sistem de drept care să se aplice actului accesoriu;

nu există o dispozi�ie legală care să supună actul accesoriu unui alt sistem de drept decât cel aplicabil actului principal. Ex : contractul de ipotecă este supus lex rei sitae, indiferent de legea aplicabilă contractului principal 4. Raportul dintre legea aplicabilă contractului �i retrimiterea Retrimiterea este înlaturată în cazul în care legea aplicabilă contractului (atât ca lex voluntatis cât �i ca lege a statului cu care contractul are legăturile cele mai strânse sau ca lex loci actus ori lex loci contractus) este cea străină.

În acest caz, se vor aplica direct normele materiale din respectivul sistem de drept, cu excluderea normelor sale conflictuale. Retrimiterea este exclusă - conform art.85 din Legea 105/1992 - numai atunci când legea aplicabilă este legea straină. Per a contrario, daca legea aplicabilă ca lex causae este legea română, atunci trimiterea se face la întregul sistem de drept român, retrimiterea fiind, a�adar, posibilă.

5. Domeniul de aplicare a legii actului juridic

Legea aplicabilă fondului actului juridic se aplică:

- interpretării naturii juridice a actului �i a clauzelor pe care le cuprinde; - executării obliga�iilor contractuale; - consecin�elor neexecutării totale sau par�iale a acestor obliga�ii, precum �i

evaluării prejudiciului pe care l-a cauzat; - modului de stingere a obliga�iilor izvorâte din contract; - cauzelor de nulitate a contractului �i consecin�elor acesteia; 6. Normele conflictuale privind forma actului juridic 6.1. Aplicarea, în principal, a legii fondului cu privire la forma actului juridic

Condi�iile de formă ale actului juridic (act juridic unilateral sau contract) sunt

guvernate, în principal, de legea aplicabilă fondului (adică lex voluntatis, sau legea stabilită dupa criterii obiective).

Dacă legea aplicabilă condi�iilor de fond ale actului juridic impune sub sanc�iunea nulită�ii,

o anumită formă solemnă, nici o altă lege nu poate să înlăture această cerin�ă, chiar dacă actul a fost întocmit în străinatate (art.72 din Legea 105/1992). De exemplu:

- contractul de ipotecă încheiat în străinătate cu privire la un imobil din România trebuie să îmbrace în mod obligatoriu formă autentică, chiar dacă legea străină aplicabilă în locul în care s-a încheiat permite �i o altă formă. - un cetă�ean român nu poate face o dona�ie în străinătate sub forma înscrisului sub semnătură privată chiar dacă legea străină ar permite, întrucât, legea română aplicabilă cobdi�iilor de fond ale contractului de dona�ie, ca lege na�ională a onatorului, impune cerin�a formei autentice ad validitatem.

6.2 Aplicarea, în subsidiar, a altor legi

⇒ Legea locului întocmirii actului (locus regit actum) - potrivit art.72 alin.2 lit.a din Legea 105/1992, actul juridic este valabil din punct de vedere al formei daca îndepline�te condi�iile prevăzute de legea locului unde a fost întocmit.

⇒ Legea na�ională sau legea domiciliului persoanei care a consim�it actul juridic – conform art. 71 alin.2 lit.b din Legea 105/1992, actul juridic este valabil din punct de vedere al formei în cazul în care îndepline�te condi�ile prevăzute de legea na�ională (lex patriae) sau de legea domiciliului (lex domicilii) persoanei care l-a consim�it. Această solu�ie vizează numai actele juridice unilaterale.

⇒ Legea autorită�ii care examinează validitatea actului juridic (auctor regit actum)- potrivit art.71 alin.2 lit.c din Legea 105/1992 actul juridic este valabil din punct de vedere al formei în cazul în care îndepline�te condi�iile legii aplicabile potrivit dreptului interna�ional privat al autorită�ii care examinează validitatea actului. 7. Caracterul normelor conflictuale privind forma actului juridic Caracter imperativ - păr�ile nu pot alege o altă lege aplicabilă decat cele enumerate în Legea 105/1992. Normele sunt însă alternative, în sensul că par�ile pot opta pentru fiecare dintre variantele prevăzute de lege. Excep�ii: de exemplu, regula locus regit actum poate fi inlocuită cu lex voluntatis în materia mijloacelor de proba (art.161 alin.1 din Legea 105/1992), dar este imperativă în ceea ce prive�te aspectele probatorii ale stării civile ( art.161 alin.4 din Legea 105/1992).

8. Domeniul legii aplicabile formei actului juridic

Legea aplicabilă formei actului juridic stabile�te îndeosebi: - forma în care trebuie exteriorizat actul juridic; - condi�iile de redactare a actului juridic; - mijloacele de probă �i for�a probantă a actului juridic; - condi�iile de formă ale conven�iei asupra probelor; - durata valabilită�ii actului juridic; - sanc�iunile aplicabile în cazul nerespectării condi�iilor de formă. 9. Întrebări şi exerciţii

Care este legea aplicabilă contractului accesoriu în situaţia în care părţile au ales legea aplicabilă contractului principal? Argumentaţi soluţia dată.

Specificaţi criteriile în funcţie de care urmează a se determina legea aplicabilă fondului actului juridic, în lipsă de alegere a legii aplicabile.

Conform cărei legi se determină valabilitatea clauzei de alegere? Specificaţi domeniul de aplicare a legii actului juridic. Care sunt limitele generale ale libertăţii de alegere a legii aplicabile? Analizaţi modalită�ile de exprimare a voin�ei păr�ilor. Definiţi noţiunea de prestaţie caracteristică.


1. Legea competentã pentru a reglementa condiţiile de fond ale contractului este: a. lex contractus b. lex actus c. lex loci delicti commisi

2. Prin “lex contractus” se desemnează:

a. legea care reglementeaza conditiile de fond şi de formă ale actului juridic unilateral b. legea care reglementeaza majoritatea problemelor privind condiţiile de fond şi efectele contractului privite în totalitatea lor c. legea care reglementează majoritatea problemelor privind condiţiile de fond şi efectele actelor multilaterale privite în totalitatea lor

3. Referirea la o uzan�ă codificată ce cuprinde o clauză de alegere, făcută de părţile unui contract, constituie:

a. o alegere expresă directă a legii aplicabile b. o alegere expresă indirectă a legii aplicabile c. o alegere tacită a legi aplicabile

4. În situa�ia în care nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, legea aplicabilă este:

a. lex contractus b. lex voluntatis c. lex loci contractus

5. În cazul înscrisurilor autentice întocmite de străini în România, regula “locus regit actum” are:

a. caracter facultativ b. caracter imperativ c. caracter subsidiar

6. Condiţiile de formă ale actului juridic sunt guvernate de:

a. legea locului unde a fost întocmit c. legea locului unde îşi produce efectele c. legea care reglementează fondul actului

7. Formalităţile îndeplinite de un funcţionar public trebuie să fie în conformitate cu:

a. locus regit actum b. auctor regit actum c. lex personalis

8. Normele conflictuale privind forma actului sunt: a. imperative şi alternative b. dispozitive şi alternative c. dispozitive, părţile având libertatea de alegere între mai multe legi deopotrivă

competente 11. Bibliografie

I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Drept intern�ional privat, Ed. Actami, Bucuresti, 2007, pg. 320 - 329

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg.210-222, pg.222 – 234;

T. R. Popescu, Drept interna�ional privat, Ed. Romfel, Bucure�ti, 1994, pg.174-179, 187 - 191



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA VIII

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND OBLIGAŢIILE CONTRACTUALE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

1. Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor contractuale

1.1 Domeniu de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008

1.2 Libertatea de alegere

1.3 Limitele libertă�ii de alegere a legii aplicabile

1.4 Legea aplicabilă în absenţa alegerii

1.5 Legea aplicabilă condiţiilor de validitate a contractelor

1.6 Legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor

1.7 Excluderea retrimiterii


3. Rezolvaţi următoarele grile

4. Bibliografie

OBIECTIVE: - Determinarea legii aplicabile obliga�iilor contractuale. - În�elegerea efectelor Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea

aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I), asupra dispozi�iilor na�ionale.

- Analiza domeniului de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I).

- Studiul asupra aspectelor specifice privind legea aplicabilă obliga�iilor contractuale.

1. Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor contractuale În materia raporturilor contractuale, cu începere 17 decembrie 2009, se aplică Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 17.06.2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I).

1.1 Domeniu de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 Obligaţiile contractuale în materie civilă şi comercială, în situaţiile în care

există conflict de legi. Regulamentul nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă. Nu intră în domeniul său de aplicare: ⇒ aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice; ⇒ obligaţiile rezultate din relaţii de familie şi din relatiile care, în conformitate

cu legea care le este aplicabilă, sunt considerate ca având efecte comparabile, inclusiv obligaţii de întretinere;

⇒ obligaţiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, din aspectele patrimoniale ale relatiilor care sunt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca avand efecte comparabile cu cele ale căsătoriei, precum şi obligaţiile care decurg din testamente şi succesiuni;

⇒ obligaţiile rezultate din cambii, cecuri şi bilete la ordin, precum şi alte instrumente negociabile, în măsura în care obligaţiile care decurg din astfel de instrumente negociabile derivă din caracterul lor negociabil;

⇒ convenţiile de arbitraj şi convenţiile privind alegerea instanţei competente; ⇒ aspectele reglementate de dreptul societăţilor comerciale şi al altor

organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, precum constituirea, prin înregistrare sau în alt mod, capacitatea juridică, organizarea internă sau dizolvarea societăţilor şi a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, şi raspunderea personală a asociaţilor şi membrilor acestora pentru obligaţiile societăţii sau ale organismului;

⇒ chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pe seama căreia pretinde că acţionează sau dacă un organ al unei

societăţi sau al altui organism, constituit sau nu ca persoană juridică, poate angaja faţă de terţi raspunderea respectivei societăţi sau a respectivului organism;

⇒ constituirea de trusturi şi raporturile dintre fondatorii, administratorii şi beneficiarii acestora;

⇒ obligaţiile care decurg din înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui contract;

⇒ contractele de asigurare ce decurg din activităţi desfăşurate de organizaţii, altele decât întreprinderile menţionate la articolul 2 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă, al caror obiect este de a plăti indemnizaţii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau grup de întreprinderi, ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces, supravieţuire, întrerupere sau reducere a activităţii, sau în caz de boală profesionala sau provocată de accidente de muncă. 1.2 Libertatea de alegere Contractul → este guvernat de legea aleasă de către părţi (lex voluntatis). Modalităţi de exprimare a libertăţii de voinţă: alegere expresă a legii aplicabile fie prin inserarea unei clauze în actul juridic principal fie printr-un act separat (pactum de lege utenda/clauza de electio juris). alegere tacită a legii aplicabile trebuie să rezulte, cu un grad rezonabil de certitudine, din clauzele contractuale sau din imprejurarile cauzei. Prin alegerea lor, părţile pot desemna legea aplicabilă întregului contract sau numai unei părţi din acesta. Părţile vor putea conveni, în orice moment, să supună contractul altei legi decât cea care îl guverna anterior. Orice modificare efectuată de către părţi cu privire la legea aplicabilă, care intervine ulterior încheierii contractului, nu va aduce atingere validităţii formei contractului şi nu va afecta în mod negativ drepturile terţilor.

1.3 Limitele libertă�ii de alegere a legii aplicabile Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoa�te anumite limite:

nu pot fi înlăturate dispoziţiile legii ţării care nu permit derogarea prin acord, atunci când elementele relevante ale situaţiei respective se află la data alegerii în acea ţară, chiar dacă părţile au desemnat o altă lege ca fiind aplicabilă.

nu pot fi înlăturate dispoziţiile de drept comunitar de la care nu se poate deroga prin convenţie, atunci când elementele relevante ale situaţiei respective se află la momentul alegerii în unul sau mai multe state membre, chiar dacă părţile au desemnat ca fiind aplicabilă legea unui stat terţ.

1.4 Legea aplicabilă în absenţa alegerii

În lipsă de lex voluntatis, legea aplicabilă contractului se determină după cum urmează:

contractul de vânzare – cumpărare de bunuri → este supus legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorul

contractul de prestări servicii → este supus legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită prestatorul de servicii;

contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui imobil → este supus legii ţării în care este situat imobilul;

contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui imobil pe o perioadă de maximum şase luni consecutiv → este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu condiţia ca locatarul sa fie o persoana fizică şi să isi aibă reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară;

contractul de franciză → este supus legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei;

contractul de distribuţie → este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul;

contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie → este reglementat de legea ţării în care are loc licitaţia, dacă se poate stabili care este acest loc;

orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/CE, în conformitate cu normele nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege unică → este reglementat de legea respectivă.

când legea aplicabilă nu poate fi stabilită prin încadrarea contractului într-unul din tipurile specificate mai sus → se aplică legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită partea contractantă care efectuează prestaţia caracteristică.

când legea aplicabilă nu poate fi stabilită nici ca fiind legea ţării în care partea care trebuie să efectueze prestaţia caracteristică din contract îşi are reşedinţa → se aplică legea ţării în cu care contractul are cele mai strânse legături.

1.5 Legea aplicabilă condiţiilor de validitate a contractelor

Existenţa consimţământului şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale → sunt supuse legii care l-ar reglementa conform regulamentului, dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile. Prin excepţie: pentru a dovedi faptul ca nu şi-a dat consimţământul, o parte poate invoca legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, dacă din circumstanţe reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea aplicabilă potrivit regulamentului.

1.5 Legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor Condiţiile de formă ale contractului încheiat între persoane, sau reprezentanţi ai acestora, care se află în aceeaşi ţară în momentul încheierii sunt supuse: → legii care reglementează condiţiile de fond, în conformitate cu regulamentul, sau → legii ţării în care se încheie contractul Condiţiile de formă ale contractului încheiat între persoane, sau reprezentanţi ai acestora, care se află în ţări diferite la momentul încheierii sunt supuse: → legii care reglementează condiţiile de fond, în conformitate cu regulamentul, sau → legii oricărei ţării în care se află oricare dintre părţi sau reprezentanţii acestora sau → legii ţării în care, la data respectivă, îşi avea reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante. Actul juridic unilateral menit să producă efecte juridice aflat în legătură cu un contract încheiat sau care urmează să se încheie este considerat valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de: → legea care reglementează sau ar reglementa contractul pe fond în conformitate cu regulamentul sau → legea ţării în care a fost încheiat actul sau → legea ţării în care autorul actului îşi avea reşedinţa obişnuită. Contractul privind un drept real imobiliar sau un drept de locaţiune asupra unui imobil este supus condiţiilor de formă prevăzute de: → legea ţării în care se află situat imobilul în măsura în care:

a) condiţiile în cauză sunt aplicate indiferent de ţara în care este încheiat contractul şi indiferent de legea care îl reglementează; b) de la dispoziţiile respective nu se poate deroga prin convenţie

1.6 Excluderea retrimiterii Retrimiterea este exclusă de art. 20 Regulamentului (CE) nr. 593/2008, care prevede că : ● prin legea determinată ca fiind aplicabilă, se înţelege întregul sistemul de drept al statului respectiv, cu excepţia normelor de drept internaţional privat, excluzandu-se acele situaţii în care însaşi regulamentul dispune altfel. 2. Întrebări şi exerciţii

Arătaţi care este domeniul de aplicare al legii, potrivit art.12 din regulamentul nr.593/2008

Care sunt limitele libertăţii de alegere a legii aplicabile? Determinaţi legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor

3. Rezolvaţi următoarele grile 1. Nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008:

a. obligaţiile rezultând din relaţiile de căsătorie b. obligaţiile rezultând din convenţiile de arbitraj c. obligaţiile rezultând din contractele de prestări – servicii

2. Intră în domeniul de aplicare al Regulamentului(CE) nr. 593/2008 :

a. obligaţiile care decurg din înţelegeri perfectate anterior încheierii unui contract;

b. obligaţiile născute din raporturile cu autorităţile administrative; c. obligaţiile rezultând din contractele individuale de muncă

3. Libertatea de alegere exclude posibilitatea părţilor: a. de a determina legea aplicabilă doar pentru o parte din contract; b. de a determina o altă lege aplicabilă după încheierea contractului; c. de a afecta în mod negativ drepturile terţilor prin modificarea legii

aplicabile

4. În lipsă de alegere, contractul de vânzare – cumpărare a unui teren este supus :

a. legii locului situării terenului potrivit regulii lex rei sitae; b. legii statului în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorul c. legii locului încheierii contractului potrivit regulii locus regit actum

5. În caz de alegere a legii aplicabile, condiţiile de validitate a unui contract de vânzare - cumpărare este reglementat de: a. lex domicilii al vânzătorul dacă bunul nu este un imobil; b. locul situării bunului dacă este vorba de un imobil; c. lex voluntatis 6. Dacă părţile unui contract se află în ţări diferite, condiţiile de formă ale contractului sunt supuse:

a. legii ţării aleasă de părţi b. legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante; c. legii ţării în care se află oricare dintre părţi 4. Bibliografie

Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale

(Roma I).



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA IX

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE

1. Noţiune

2. Normele conflictuale privind faptele juridice licite

2.1 Legea aplicabilă îmbogăţirii fără justă cauză

2.2 Legea aplicabilă plăţii nedatorate

2.3 Legea aplicabilă gestiunii de afaceri

2.4 Culpa in contrahendo

3. Normele conflictuale privind faptele juridice ilicite

3.1 Norma generală privind legea aplicabilă obligaţiilor

necontractuale rezultând din fapte ilicite.

3.2 Legea aplicabilă răspunderii pentru produse

defectuoase

3.3 Legea aplicabilă obliga�iilor necontractuale care

decurg din acte de concuren�ă neloială

3.4 Legea aplicabilă obliga�iilor necontractuale prejudicii

aduse mediului sau din prejudicii suferite de persoane sau bunuri, ca

urmare a unor prejudicii aduse mediului

4. Libertatea de alegere

5. Limitele libertă�ii de alegere a legii aplicabile

6. Domeniul legii aplicabile obliga�iilor necontractuale

7 Excluderea retrimiterii


9. Rezolvaţi următoarele grile

10. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza legii aplicabile faptelor juridice. - În�elegerea efectelor Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului

European şi al Consiliului, privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II), asupra dispozi�iilor na�ionale.

- Analiza domeniului de aplicare a Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II).

- Studiul asupra aspectelor specifice privind legea aplicabilă obliga�iilor necontractuale.

1. Noţiune Faptele juridice, stricto sensu → evenimente naturale, produse fără intervenţia

omului, care dau naştere la efecte juridice, în temeiul legii. Fapte juridice, lato sensu → acte şi fapte juridice stricto sensu. Faptele juridice pot fi :

- licite ( îmbogatirea fără justă cauză, gestiunea de afaceri, plata nedatorată) şi - ilicite (delictul civil)

Faptele juridice, atât cele licite cât şi cele ilicite (delicte civile) pot prezenta elemente de extraneitate, aducând astfel în prim plan problema soluţionării unor conflicte de legi.

Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale, rezultate din fapte juridice licite sau ilicite este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II).

2. Normele conflictuale privind faptele juridice licite 2.1 Legea aplicabilă îmbogăţirii fără justă cauză a) Obligaţia necontractuală care decurge din îmbogăţirea fără justă cauză, ce se

referă la un raport existent între părţi, fie că este rezultat dintr-un contract sau faptă ilicită → este supusă legii statului care reglementează raportul respectiv.

b) Când legea aplicabilă nu poate fi stabilit potrivit criteriului menţionat la punctul a)→ se aplică legea reşedinţei, dacă părţile au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat la momentul producerii faptului cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză.

c) Dacă legea nu poate fi stabilită în baza celor două criterii menţionate la punctele a) şi b) se aplică legea ţării în care s-a produs îmbogăţirea fără justă cauză.

d) Atunci când din circumstanţele referitoare la caz, rezultă că obligaţia necontractuală rezultată din îmbogăţirea fără justă cauză are în mod vădit legătură cu o altă ţară decât cea determinată potrivit criteriilor de la punctele a), b) şi c) → se aplică legea acelei ţări.

2.2 Legea aplicabilă plăţii nedatorate În cazul plăţii nedatorate se aplică legea incidentă îmbogăţirii fără justă cauză.

2.3 Legea aplicabilă gestiunii de afaceri

a) Obligaţia necontractuală care decurge din gestiunea de afaceri, ce se referă la un raport existent între părţi, fie că este rezultat dintr-un contract sau faptă ilicită, raport strâns legat de respectiva obligaţie necontractuală → este supusă legii statului care reglementează raportul în cauză.

b) Când legea aplicabilă nu poate fi stabilit potrivit criteriului menţionat la punctul a)→ se aplică legea reşedinţei, dacă părţile au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat la momentul producerii faptului cauzator de prejudicii.

c) Dacă legea nu poate fi stabilită în baza celor două criterii menţionate la punctele a) şi b) → se aplică legea ţării în care are loc gestiunea de afaceri.

d) Atunci când din circumstanţele referitoare la caz, rezultă că obligaţia necontractuală rezultată din gestiunea de afaceri are în mod vădit legătură cu o altă ţară decât cea determinată potrivit criteriilor de la punctele a), b) şi c) → se aplică legea acelei ţări.

2.4 Culpa in contrahendo Culpa in contrahendo concept autonom, comunitar, ce include nerespectarea

obliga�iei de informare şi întreruperea negocierilor contractuale. Legea aplicabilă obliga�iilor necontractuale care decurg din în�elegerile la care se

ajunge înainte de semnarea unui contract, indiferent dacă respectivul contract a fost efectiv semnat sau nu, este:

legea aplicabilă contractului în cauză sau legea care ar fi fost aplicabilă contractului dacă acesta ar fi fost încheiat.

Dacă legea aplicabilă nu poate fi stabilită potrivit criteriului mai sus men�ionat, se aplică:

legea statului în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce �ară are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de �ara sau �ările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt; sau

legea �ării în care păr�ile au re�edin�a obi�nuită, în cazul în care acestea şi au reşedin�a obişnuită în aceeaşi �ară în momentul producerii faptului cauzator de prejudicii, sau

în cazul în care reiese clar, din toate circumstan�ele referitoare la caz, că obliga�ia necontractuală rezultată din în�elegerile la care se ajunge înainte de semnarea unui contract are în mod vădit mai multă legătură cu o altă �ară decât cea prevăzută prevăzută după criteriile de mai sus, se aplică legea acelei alte �ări.

3. Normele conflictuale privind faptele juridice ilicite 3.1 Norma generală privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale

rezultând din fapte ilicite. Obligaţiile necontractuale rezultând din fapte ilicite → sunt supuse legii statului

pe teritoriul căruia s-a produs prejudiciul (lex loci laesionis), indiferent în ce ţară are loc faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de ţara sau ţările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.

Dacă persoana a cărui răspundere este invocată şi persoana care a suferit prejudiciul au reşedinţa obişnuită pe teritoriul aceluiaşi stat în momentul producerii prejudiciului → se aplică legea acestei ţări.

Atunci când din circumstanţele referitoare la caz, rezultă că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă ţară decât cea determinată potrivit criteriilor de mai sus → se aplică legea acelei ţări.

3.2 Legea aplicabilă răspunderii pentru produse defectuoase Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din prejudicii cauzate de un

produs este: a) legea ţării în care persoana care a suferit prejudiciul şi-a avut reşedinţa

obişnuită în momentul producerii prejudiciului, în condiţiile în care produsul a fost comercializat în ţara respectivă, sau

b) legea ţării în care s-a achiziţionat produsul, dacă produsul a fost comercializat în ţara respectivă; sau,

c) legea ţării în care a fost cauzat prejudiciul, dacă produsul a fost comercializat în ţara respectivă.

d) legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită persoana a cărei răspundere este invocată, dacă această persoană nu putea să prevadă, în mod rezonabil, comercializarea produsului respectiv sau a unui produs de acelaşi tip în ţara a cărei legislaţie este aplicabilă în temeiul criteriilor de la punctele a), b) şi c).

e) în cazul în care, din toate circumsţantele referitoare la caz, reiese clar că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă ţară decât cea menţionata la punctele a) –d), se aplică legea acelei ţări.

3.3 Legea aplicabilă obliga�iilor necontractuale care decurg din acte de concuren�ă neloială sau din restrângerea concuren�ei

Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg dintr-un act de concuren�ă neloială este:

legea �ării în care sunt sau pot fi afectate rela�iile concuren�iale sau interesele colective ale consumatorilor.

legea determinată potrivit regulii generale aplicabile în materia obligaţiilor necontractuale (art.4 din Regulament) dacă actul de concuren�ă neloială afectează exclusiv interesele unui anumit concurent.

Legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale care decurg din restrângerea concuren�ei este:

legea �ării în care pia�a este sau poate fi afectată. legea instan�ei sesizate de la domiciliul pârâtului, în cazul în care pia�a este

sau poate fi afectată în mai multe �ări, cu condi�ia ca pia�a din respectivul stat membru să fie printre cele afectate direct şi substan�ial de restrângerea concuren�ei din care decurge obliga�ia necontractuală pe care se întemeiază cererea reclamantului.

3.4 Legea aplicabilă obliga�iilor necontractuale prejudicii aduse mediului sau din prejudicii suferite de persoane sau bunuri, ca urmare a unor prejudicii aduse mediului

legea stabilită în conformitate cu regula generală (articolul 4 alin.1 din regulament), cu excep�ia cazurilor în care persoana care pretinde despăgubiri pentru aceste prejudicii doreşte să-şi întemeieze ac�iunea pe legea �ării în care a avut loc faptul cauzator de prejudiciu.

4. Libertatea de alegere Păr�ile au posibilitatea de a alege, de comun acord, legea care să reglementeze

obliga�iile necontractuale născute între ele: - printr-un acord încheiat ulterior producerii faptului cauzator de prejudicii; sau - printr-un acord liber negociat anterior producerii faptului cauzator de prejudicii, în

cazul în care toate păr�ile implicate desfăşoară o activitate comercială. Modalităţi de exprimare a libertăţii de voinţă: alegere expresă a legii aplicabile; alegere tacită a legii aplicabile, trebuie să rezulte, cu un grad rezonabil de

certitudine, din circumstan�ele referitoare la caz �i nu poate aduce atingere drepturilor ter�ilor.

5. Limitele libertă�ii de alegere a legii aplicabile Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoa�te anumite limite:

nu pot fi înlăturate dispoziţiile legii ţării care nu permit derogarea prin acord, atunci care toate elementele relevante pentru situa�ia respectivă, în momentul în care are

loc faptul cauzator de prejudicii, se află în acea �ară, alta decât aceea a cărei lege a fost aleasă.

nu pot fi înlăturate dispoziţiile imperative de drept comunitar de la care nu se poate deroga prin convenţie, atunci când toate elementele relevante ale situaţiei respective, în momentul în care a avut loc faptul cauzator de prejudicii, se află în unul sau mai multe state membre la momentul alegerii, chiar dacă părţile au desemnat ca fiind aplicabilă legea unui stat terţ.

6. Domeniul legii aplicabile obliga�iilor necontractuale

Legea aplicabilă obliga�iilor necontractuale, reglementată de Regulamentul (CE) nr. 864/2007, reglementează în special:

• temeiul şi întinderea răspunderii, inclusiv identificarea persoanelor care pot răspunde delictual pentru faptele lor;

• motivele de exonerare de răspundere, de limitare şi de partajare a răspunderii; • existen�a, natura şi evaluarea prejudiciului invocat sau a despăgubirilor solicitate; • în limitele competen�ei conferite instan�ei prin codul său de procedură, măsurile

asigurătorii pe care le poate adopta o instan�ă pentru a preveni sau înceta vătămarea sau prejudiciul sau pentru a asigura acordarea de despăgubiri;

• posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de a invoca prejudiciul sau a pretinde despăgubiri, inclusiv prin succesiune;

• persoanele care au dreptul la despăgubiri pentru prejudicii personale; • răspunderea pentru fapta altuia; • modalită�i de stingere a obliga�iilor şi normele care reglementează prescrip�ia şi

decăderea, inclusiv regulile cu privire la începerea, întreruperea şi suspendarea termenelor de prescrip�ie şi decădere.

7 Excluderea retrimiterii Retrimiterea este exclusă de art. 24 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007, care

prevede că : ● Aplicarea legii oricărei �ări men�ionate în regulament înseamnă aplicarea

normelor de drept în vigoare în �ara respectivă, cu excep�ia normelor sale de drept interna�ional privat.

Trimiterea se realizeaza la dreptul material sau substan�ial al statului a cărei lege se declară competentă potrivit regulamentului.


Determina�i legea aplicabilă îmbogăţirii fără justă cauză. Analiza�i utilizând ca material de lucru Regulamentul (CE) nr. 864/2007,

domeniul de aplicare al acestuia. Care este norma generală privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale

rezultând din fapte ilicite? Care este domeniul de aplicare a legii aplicabile obliga�iilor necontractuale?

9. Rezolvaţi următoarele grile 1. Obligaţia necontractuală care decurge din îmbogăţirea fără justă cauză este

supusă: a. legii reşedinţei obi�nuite a părţilor, cu condi�ia ca măcar una dintre ele să aibă reşedinţa în statul unde s-a produs faptul cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză;

b. legea statului care reglementează raportul juridic din care se na�te obliga�ia necontractuală; c. întotdeauna legii locului producerii faptului cauzator al îmbogăţirii fără justă cauză.

2. Prin no�iunea de trimitere la legea unui stat, conform Regulamentului (CE) nr.

864/2007, se în�elege: a. trimiterea la întregul sistemul de drept, inclusiv la normele de drept

interna�ional privat ; b. trimiterea la normele de drept material sau substan�ial; c. trimiterea la normele de drept material în măsura în care nu contravin

dispozi�iilor comunitare în materie;

3. Libertatea de alegere exclude posibilitatea părţilor:

a. de a înlătura dispoziţiile legii ţării care nu permit derogarea prin acord; b. de a determina o altă lege aplicabilă înainte de producerea faptului cauzator

de prejudicii; c. de a afecta în mod negativ drepturile terţilor prin alegerea legii aplicabile.

4. Legea aplicabilă răspunderii pentru daunele pricinuite persoanei din accident, este: a. legea statului pe teritoriul căruia s-a produs accidentul; b. legea statului pe teritoriul căruia s-a produs prejudiciul; c. legea aleasă de păr�i, ulterior producerii prejudiciului. 8. Bibliografie

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului,

privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II).



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA X

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI COMERCIAL

1. Normele conflictuale privind subiectele dreptului comercial

1.1 Legea aplicabilă calităţii de comerciant

1.2 Legea aplicabilă fondului de comerţ

1.3 Legea aplicabilă societăţilor comerciale

1.4 Legea aplicabilă filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor

societăţilor străine în România

2. Normele conflictuale privind procedura insolventei (falimentul)

2.1 Norme comunitare. Regulamentul nr.1346/2002 privind

procedurile de faliment, aplicabile în raporturile dintre statele

membre.

2.1.1 Domeniul de aplicare al Regulamentului

2.1.2 Legea aplicabilă

2.1.3 Excepţii de la lex concursus

2.2 Norme interne

3. Normele conflictuale privind contractele comerciale internaţionale

în general

3.1 Condiţiile de fond ale contractului

3.2 Condiţiile de formă ale contractului



6. Bibliografie

OBIECTIVE: - Însu�irea normelor conflictuale aplicabile în materia dreptului

comercial. - În�elegerea domeniului de aplicare al legii în materia insolven�ei. - Analiza domeniului de aplicare a Regulamentului (CE) nr.1346/2002

privind procedurile de faliment, aplicabile în raporturile dintre statele membre.

- Studierea �i însu�irea elementelor specificice materiei contractelor comerciale interna�ionale în situa�ia conflictelor de legi.

1. Normele conflictuale privind subiectele dreptului comercial 1.1 Legea aplicabilă calităţii de comerciant Calitatea de comerciant persoană fizică se determină:

în principal → de legea statului unde persoana fizică a obţinut autorizaţia de a desfăşura activitatea comercială sau unde este înmatriculată;

în subsidiar → de legea statului unde funcţionează conducerea activităţii ei economice, în lipsa autorizaţiei de înmatriculare sau dacă persoana a obţinut mai multe autorizaţii ori este înmatriculată în mai multe state

1.2 Legea aplicabilă fondului de comerţ Fondul de comert → este supus legii locului situării sale (lex rei sitae). Dacă fondul de comerţ se află situat pe teritoriul mai multor state, fiecare ansamblu

de bunuri este supus legii statului pe teritoriul căruia se află. 1.3 Legea aplicabilă societăţilor comerciale Statutul organic → este guvernat de legea naţională a societăţii comerciale

(lex societatis). Naţionalitatea → se determină, în principal, după sediul social. În actele normative internaţionale este prevazut şi un criteriu special de stabilire a

naţionalităţii societăţii comerciale şi anume acela al controlului. Societatile comerciale fără personalitate juridică → sunt supuse legii statului

pe teritoriul căruia se află centrul principal de conducere şi gestiune a activităţii. 1.4 Legea aplicabilă filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor societăţilor

străine în România Filialele → sunt supuse legii române (ca lex societatis). Statutul organic al sucursalelor şi reprezentanţelor → este supus legii

naţionale a societăţii mamă. Procedura de constituire şi funcţionare a sucursalelor şi reprezentanţelor sunt

supuse lex fori. 2. Normele conflictuale privind procedura insolventei (falimentul) 2.1 Norme comunitare. Regulamentul nr.1346/2002 privind procedurile de

faliment, aplicabile în raporturile dintre statele membre.

Legea aplicabilă în materie de faliment transfrontier, este Regulamentul nr.1346/2002 privind procedurile de faliment.

2.1.1 Domeniul de aplicare al Regulamentului Regulamentul nr.1346/2002 se aplică procedurilor colective bazate pe

insolvabilitatea debitorului care antrenează desesizarea parţială sau totală a acestuia şi desemnarea unui sindic (în dreptul român cunoscută sub denumirea de procedura insolvenţei sau falimentului), indiferent dacă debitorul este persoană fizică sau juridică, comerciant sau necomerciant, cu condiţia ca acest debitor să aiba centrul principalelor interese intr-un stat membru.

« Centru a principalelor sale interese » → include pentru persoana fizică: domiciliu profesional sau, în lipsă, reşedinţa sa obisnuită; iar pentru persoana juridică accepţiunile pe care le reglementează fiecare din legislaţiile statelor (de ex : sediu social, locul unde se află principala aşezare comercială, etc).

Sunt exceptate de la aplicarea regulamentului: societăţile de asigurări, instituţiile de credit, societăţile de valori mobiliare şi

organismele de plasament colectiv, pentru care există norme speciale; persoanele fizice şi juridice care nu au centrul principalelor interese într-un stat

membru. 2.1.2 Legea aplicabilă Legea acelui stat membru în care s-a deschis procedura, dacă nu există

dispoziţii contrare (lex concursus), conform art.4 din Regulament. În România, legea aplicabilă este Legea 85/2006. 2.1.3 Excepţii de la lex concursus Prin excepţie se aplică exclusiv:

efectelor procedurii de insolvenţă asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la un sistem de plata sau decontare, ori la o piaţă financiară - legea statului în care există sistemul sau piaţa financiară;

efectelor procedurii în privinţa contractelor de muncă sau alte raporturi de muncă - legea aplicabilă contractului sau raportului de muncă;

efectelor procedurii în ceea ce priveşte drepturile debitorului asupra unui bun imobil, navă sau aeronavă supuse înscrierii într-un registru - legea statului sub autoritatea căruia este păstrat acel registru;

efectelor procedurii în ce priveşte validitatea actelor de dispoziţie cu titlu oneros, încheiate de debitor după deschiderea procedurii, având ca obiect un imobil, o navă sau aeronavă supuse înscrierii într-un registru public sau valori mobiliare a caror existenţă presupune înscrierea lor într-un registru legal - legea statului pe teritoriul căruia se află imobilul sau se pastrează registrul.

efectele procedurii asupra proceselor în curs de soluţionare având ca obiect un bun sau un drept de care debitorul este desesizat - legea statului în care are loc procesul.

2.2 Norme interne → Legea 105/1992, potrivit căreia instanţele române sunt competente să judece

falimente sau orice altă procedură judiciară privind încetarea plăţilor în cazul unei societăţi comerciale străine cu sediul în România (art.150 pct.7)

→ Legea 637/2002 privind reglementarea raporturilor dreptului internaţional privat în domeniul insolvenţei.

3. Normele conflictuale privind contractele comerciale internaţionale în

general 3.1 Condiţiile de fond ale contractului

În principal → se aplică lex voluntatis. Autonomia de voinţă a părţilor poate fi restrânsă când există clauze prestabilite (ex:

contracte tip, contracte de adeziune, condiţii generale, etc) ceea ce se întamplă relativ des în materia contractelor bancare, de transport, asigurare.

Dacă părţile au facut trimitere în contractul încheiat la uzanţele comerciale internaţionale, acestea trebuie considerate, în principiu, ca recepţionate contractului.

În domeniul comerţului internaţional, în scopul simplificării operaţiunilor comerciale şi pentru a evita apariţia situaţiilor conflictuale generate de unele aspecte ce nu au fost suficient reglementate prin acordul părţilor, au fost stabilite clauze tip care sunt inserate, de regulă, în contractele de comerţ exterior.

Camera Internationala de Comert de la Paris a edictat in 1936 Regulile INCOTERMS

(International Commercial Terms) modificate şi completate ulterior, ce cuprind explicarea clauzelor utilizate în mod frecvent în contractele de comerţ exterior şi exprimate prin simboluri. Daca părţile unui contract intenţionează să utilizeze o anumita clauză tip, vor indica simbolul respectiv însoţit de cuvântul INCOTERMS şi anul codificării, simplificând astfel conţinutul contractului.

De exemplu : - dacă într-un contract se stipulează că marfa urmează să fie vândută « FOB Constanţa »,

părţile au vrut să spună că: vânzatorul trebuie să încarce şi să expedieze marfa până în portul Constanţa; să suporte cheltuielile de încărcare; să expedieze marfa folosind transportul maritim; să suporte riscurile până în momentul îmbarcării, în timp ce cumpărătorului îi incumbă următoarele obligaţii: să plătească cheltuielile de navlosire, să suporte riscurile din momentul îmbarcării mărfii.

Tot în planul relaţiilor comerciale internaţionale, se admite şi posibilitatea ca un

contract să nu fie supus niciunui sistem de drept al vreunui stat. In acest caz, se consideră ca aplicabila lex mercatoria care exprimă, în esenţă, ansamblul de uzanţe comerciale internaţionale practicate de comunitatea comercianţilor.

În lipsă de elegere → contractul este supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse.

Se consideră ca există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice, are la data încheierii contractului, domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa ori fondul de comerţ sau sediul statutar.

3.2 Condiţiile de formă ale contractului Regula → forma contractului comercial internaţional este supusă legii aplicabile

condiţiilor de fond ale acestuia. Contractul se consideră totuşi valabil din punct de vedere al formei dacă: a) părţile care se găsesc la data când l-au încheiat în state diferite, au îndeplinit

condiţiile de formă prevăzute de legea unuia dintre aceste state; b) reprezentantul părţii a îndeplinit condiţiile de formă ale statului unde s-a aflat în

momentul încheierii contractului. 4. Întrebări �i exerci�ii

Argumente ce justifică legea aplicabilă filialelor, sucursalelor şi

reprezentanţelor societăţilor străine în România Analizaţi domeniul de aplicare al legii aplicabile conform art. 4 din

Regulamentul nr.1346/2002. Definiţi noţiunea de centru principalelor interese ale debitorului Care este legea aplicabilă condiţiilor de fond ale contractului internaţional

comercial 5. Rezolva�i următoarele teste grilă 1. Statutul organic al societăţii comerciale este reglementat:

a. de legea centrului său de afaceri b. legea naţională comună a asociaţilor c. legea naţională 2. Sunt supuse legii române: a. filialele din România a unei societăţi străine b. sucursalele din România a unei societăţi străine c. reprezentanţele din România a unei societăţi străine 3. Condiţiile de fond ale contractului internaţional comercial, în caz de convenţie a

părţilor, sunt reglementate de: a. lex voluntatis b. legea statului cu care contractul prezintă legăturile cele mai strânse c regulile INCOTERMS 6. Bibliografie

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

2000, pg.368 - 384 D.Al. Sitaru, Dreptul comer�ului interna�ional, Ed. Actami, Bucureşti, 1995, pg.79 �i

101; Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. Universul Juridic, Bucure�ti, 2007, pg. 118 – 134; Y. Loussouarn, La condition des personnes morales en droit international prive, in R.C.A.D.I Haye, torn 96, 1959, pg. 451 �i urm.



PARTEA SPECIALĂ


Asist.univ. Drd.Ni�ă Maria Carolina

BUCURE�TI - 2010

TEMA XI

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI MUNCII

1. Precizări prealabile 2. Legea aplicabilă contractului individual de muncă 3. Întrebări �i exerci�ii 4. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza normelor conflictuale în materia contractelor individuale de

muncă. - În�elegerea domeniului de aplicare al legii ce guvernează contractul

individual de muncă. - Analiza reglementărilor naţionale şi comunitare incidente în materie, cu

ajutorul jurisprudenţei relevante la nivel na�ional �i european. 1. Precizări prealabile

Contractul individual de muncă este internaţional dacă: ⇒ angajatorul este o întreprindere cu sediul în România, iar angajatul este

cetăţean străin sau persoană cu domiciliul în străinătate; ⇒ angajatorul este o întreprindere română, iar angajatul este cetăţean român

dar locul muncii este în strainatate; ⇒ angajatorul este o întreprindere străina, iar angajatul este cetăţean străin,

dar locul muncii este în România.

2. Legea aplicabilă contractului de muncă

În principal → contractul individual de munca este guvernat de legea aleasă de părţi (lex voluntatis).

Alegerea nu poate priva însă angajatul de protecţia acordată de dispoziţiile de la care nu se poate deroga în virtutea legii prin convenţie, ale legii statului ce ar fi competent aplicabilă în absenţa alegerii - art. 8 alin (1) din Regulamentului(CE) nr. 593/2008.

În lipsă de lex voluntatis contractul individual de muncă este supus: - legii statului pe al cărui teritoriu salariatul îşi desfăşoară în mod obişnuit

activitatea (lex loci laboris) – art.8 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008; - legea ţării în care este situată unitatea angajatoare, atunci când legea aplicabilă

nu poate fi determinată după criteriul locului în care angajatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea;

- legea ţării cu care contractul individual de muncă are o legătură mai strânsă atunci când din circumstanţele cazului respectiv rezidă că există o legătură mai strânsă cu această lege decât cu legea statului pe al cărui teritoriu salariatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea sau cu legea ţării în care este situată unitatea angajatoare.

3. Întrebări �i exerci�ii Care sunt condiţiile pentru a califica un contract de muncă ca fiind internaţional? Care este legea aplicabilă contractului de muncă?

4. Bibliografie

Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale

(Roma I).



PARTEA SPECIALĂ



BUCURE�TI - 2010

TEMA XII

NORMELE CONFLICTUALE ÎN MATERIA DREPTULUI DE

PROPRIETATE INTELECTUALĂ

1. Precizare prealabilă

2. Legea aplicabilă dreptului de autor

3. Domeniul legii aplicabile dreptului de autor

4. Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială

5. Domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industrială

6. Raspunderea pentru încălcarea dreptului de proprietate

intelectuală

7. Ocrotirea dreptului de proprietate intelectuală



10. Bibliografie

OBIECTIVE: - Analiza reglementărilor privind legea aplicabilă dreptului de autor �i a

dreptului de proprietate industrială. - Determinarea domeniului de aplicare a legii ce guvernează drepturile

de autor, respectiv a legii aplicabile dreptului de proprietate intelectuală.

-

1. Precizare prealabilă Noţiunea de proprietate intelectuală include: dreptul de autor şi dreptul de proprietate

industrială. Dreptul de proprietate intelectuală priveşte : invenţiile, inovaţiile descoperirile

ştiinţifice, modele de utilitate, know – how, desenele şi modelele industriale, mărcile, denumirile de origine şi indicaţiile de provenienţă, etc.

2. Legea aplicabilă dreptului de autor Art.60 din Legea 105/1992 face o distincţie între : dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunoştinţa publicului şi dreptul de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală nedivulgată. Dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunoştinţa publicului (naşterea,

conţinutul şi stingerea drepturilor de autor) → este supus legii statului unde opera a fost pentru prima dată adusă la cunoştinţa publicului prin publicitate, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat.

Dreptul de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală nedivulgată → este supus legii naţionale a autorului.

Dacă transmiterea dreptului de autor se face pe cale contractuală se aplică lex contractus, iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis.

3. Domeniul legii aplicabile dreptului de autor Vizează: ⇒ modurile şi condiţiile de naştere a acestui drept; ⇒ raporturile dintre subiectele dreptului de autor; ⇒ conţinutul dreptului de autor; ⇒ obiectul dreptului de autor; ⇒ limitele exercitării dreptului de autor; ⇒ stingerea dreptului de autor. 4. Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială Dreptul de proprietate industrială → este supus legii statului unde s-a efectuat

depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit ori de înregistrare (locus regit actum).

Dacă transmiterea dreptului de proprietate industrială se face pe cale contractuală se aplică lex contractus, iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis.

5. Domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industrială Vizează: ⇒ modurile şi condiţiile de naştere a acestui drept; ⇒ raporturile dintre subiectele dreptului de proprietate industrială; ⇒ obiectul şi conţinutul dreptului de proprietate industrială; ⇒ condiţiile de forma ale protecţiei dreptului; ⇒ regimul titlurilor de protecţie; ⇒ limitele exercitarii dreptului de proprietate industrială; ⇒ aparărea dreptului de proprietate industrială; ⇒ stingerea dreptului de proprietate industrială. 6. Raspunderea pentru încălcarea dreptului de proprietate intelectuală Fapta ilicită de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală, obligaţia de reparaţie

materială şi morală şi prejudiciul → sunt supuse legii ţării pentru care se solicită protecţie conform art.8 din Regulamentul (CE) nr.864/2007 .

Obligaţiile necontractuale care decurg din încălcarea un unui drept de proprietate intelectuală unitar la nivel european → sunt supuse legii statului în care s-a produs încălcarea, în orice materie care nu este reglementată de instrumentul european relevant

7. Ocrotirea dreptului de proprietate intelectuală Drepturile de autor ca şi cele de proprietate industrială sunt ocrotite pe teritoriul

României, conform legii române, normelor comunitare şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

De exemplu: a) Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 mai 1883,

completată şi revizuită, ratificată de România in 1968; b) Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie

1886, completată şi revizuită, la care România a aderat prin Legea nr.77/1998; c) Acordul TRIPS parte a acordurilor multilaterale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului,

care cuprinde un set de reguli ce asigură recunoaşterea nivelului protecţiei proprietăţii intelectuale. d) Directiva nr.2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind respectarea

drepturilor de proprietate intelectuală, care a stat la baza O.U.G. nr.100/2005; e) Regulamentul Consiliului (EC) nr.1383/2003 cu privire la acţiunile la vamă împotriva

bunurilor suspectate de a încălca anumite drepturi de proprietate intelectuală şi măsurile ce trebuie luate împotriva bunurilor găsite a încălca aceste drepturi.

8. Întrebări şiu exerciţii

Care este legea aplicabilă dreptului de autor în momentul în care acesta se transmite pe cale succesorală?

Identificaţi domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industrială Dacă o operă de creaţie intelectuală a unui cetăţean român a fost divulgată pentru

prima oară pe teritoriul statului francez, care este legea ce guvernează drepturile sale de autor?

Determinaţi sistemul de drept după care se realizează calificarea noţiunii « drept de proprietate industrială » ? 9. Rezolva�i următoarele teste grilă 1. Legea aplicabilă dreptului de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală

nedivulgată este: a. lex voluntatis b. legea locului unde opera urmează a fi adusă la cunoştinţa publicului c. legea naţională a autorului

2. Fapta ilicită de nerespectare a dreptului de autor este supusă:

a. legii naţionale a celui care se face vinovat de săvârşirea faptei b. legea naţională a autorului c. legea statului pe teritoriul căruia s-a solicitat protecţia

3. Dreptul de proprietate industrială a persoanelor fizice şi juridice străine este apărat în

România: a. exclusiv conform legii române b. de legea română, norme comunitare şi convenţii internaţionale la care România este parte c. şi de convenţiile internaţionale la care România nu este parte

10. Bibliografie

D.Al. Sitaru, Tratat de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg.525 - 535;

Regulamentul (CE) nr.864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II)

Date post:	13-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	pindic-crina
View:	176 times
Download:	7 times

Drept International Privat

Documents