Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Aspecte anatomo - patologice ale profilaxiei tuberculozei

MOTTO

"Există multe lucruri minunate pe lume, dar niciunul nu este mai minunat decât omul.

"

SOFOCLE

MOTIVAŢIE

Cei în halate albe sunt consideraţi cei mai buni prieteni şi confidenţi ai bolnavilor,

obligaţi moral să răspundă la orice chemare, ziua sau noaptea, în tot cursul vieţii.

O literatură imensă a încercat să supună opiniei publice judecăţi aspre sau drepte,

orice faptă responsabilă săvârşită de un novice. Medicul reprezintă pentru toţi membrii

societăţii un fel de samaritean, de care îşi leagă speranţele toţi oamenii bolnavi.

întregul personal medical este răspunzător de orice act medical pe care îl face, trebuie

să aibă o foarte bună pregătire profesională, să pună un diagnostic cât mai corect şi cât mai

precoce, să intervină la timp în cazurile grave care nu permit temporizare. Orice minut de

amânare este un pericol, deoarece în cazurile grave, evoluţia boli este rapidă şi cu consecinţe

ce nu pot fi prevăzute în gravitatea lor.

Prevenirea se poate face prin sfaturi privitoare la regimul de viaţă şi alimentar,

evitarea consumului exagerat de alcool şi tutun, dezinfecţia căilor respiratorii superioare,

spălare mâinilor.

Mi-am dorit să fiu asistent medical pentru a mă alătura celor ce luptă împotriva bolii

şi fac tot ce este posibil pentru a vedea cum aceasta este înfrântă iar sănătatea luminează

chipurile celor din jur.

Nimic nu te poate face mai fericit decât, ca prin eforturile şi munca ta să vezi cum

oamenii îşi recapătă sănătatea şi încrederea în ei înşişi.

Mulţumesc medicilor care mi-au Jbst profesori şi m-au ajutat să înţeleg tainele acestei

meserii.

Pagina 1 din 59


INTRODUCERE IN ISTORICUL BOLII

Ideea că tuberculoza este o boală familială, în sensul de "susceptibilitate moştenită"

prevalând asupra celui de boală infecţioasă şi contagioasă (cu risc de contaminare mai mare

în focarul familial) este larg răspândită în sânul populaţiei şi defavorizează depistarea

precoce, la primele simptome.

Tuberculoza este considerată astăzi ca cea mai importantă boală transmisibilă în lume,

pentru că annual se înregistrează peste 10 milioane de noi îmbolnăviri, iar numărul lor creşte

încontinuu, mai ales datorită exploziei demografice.

Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă cu evoluţie cronică şi largă răspândire în

populaţie (în marea majoritate a ţărilor lumii) care, netratată sau incorect tratată, are o

fatalitate importantă.

Tuberculoza pulmonară reprezintă localizarea cea mai frecventă ca afecţiune a

întregului organism, determinată de pătrunderea şi multiplicarea în plămân a agentului

patogen al bolii (Mycobacterium tuberculosis) în condiţii de scădere a capacităţii de apărare a

organismului, sub influenţa unor factori de mediu defavorabili.

Boala ca atare este amintită în cele mai vechi documente orientale, înaintea erei

noastre. Un tablou mai detaliat al simptomelor ei nu a fost făcut decât în epoca greco-romană

de Hipocrate, Celsius, Anteu, Galenus.

Transmisibilitatea tuberculozei a fost intuită în epoca renaşterii de Paracelsus. In

secolul XVIII-XIX, Bayle, Laemec, Virchom, Rancke au descris treptat aspectele anatomo-

patologice ale bolii. Utilizând cu rigurozitate metoda anatomo-clinică, Laennec a adus cele

mai importante contribuţii la descrierea diverselor forme de tuberculoză pulmonară, putând fi

considerat ctitorul fiziologiei moderne.

În anul 1865, Vielemin demonstrează cel dintâi transmisibilitatea bolii prin inocularea

produselor patologice la animalul de experienţă. Agentul patogen al bolii este descoperit şi el

mai târziu (1822) de Robert Koch, care prepară şi prima tuberculină. Cu ajutorul acesteia,

Pirgnet. Montoux s-au pus la punct (după 1905), testarea la tuberculină deschizând noi

orizonturi în studiul şi înţelegerea alergiei tuberculoase.

Prin descoperirea razelor Roentgen se realizează un pas important în diagnosticul şi

diferenţierea formelor de tuberculoză. După 1900 se fac importante progrese în studiul

bacteriologic, radiologie, bronhologic, funcţional, elaborându-se metode de investigaţii, care,

cu perfecţionări aduse ulterior, se folosesc şi în prezent.

În tratamentul bolii, după o perioadă îndelungată de încercări şi de metode specifice,

unele destul de eficiente (colapsoterapia, rezecţiile pulmonare), se ajunge la descoperirea

Pagina 2 din 59


streptomicinei (Waksman), care deschide o nouă eră, nu numai în terapie ci şi în combaterea

tuberculozei. Ulterior se descoperă o gamă întreagă de preparate antituberculoase, neepuizată

încă nici în prezent.

In profilaxia tuberculozei se introduc treptat metoda preventorizării şi a

dispensarizării (Robert Philip - 1917), vaccinarea BCG, depistarea RF, depistarea

bacteriologică (Canetti), chimioprofilaxia, chimioterapia modernă standardizată.

In România, primele statistici din a doua jumătate a secolului XIX, ca şi datele

ulterioare până după al doilea război mondial, ne situam între ţările cele mai tuberculizate din

Europa.

Între 1905 şi 1946, o serie de figuri progresiste ale medicinei româneşti ca: Babeş,

Cantacuzino, Haţiegan, Irimescu, Nasta, au depus eforturi remarcabile pentru constituirea şi

dezvoltarea unei şcoli româneşti de ftiziologie şi a unui armament adecvat în lupta

antituberculoasă.

CAPITOLUL II

DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA BOLII

Definiţie:

Tuberculoza pulmonară este o boală infectocontagioasă (transmisibilă), cu caracter

endemic, generată de Mycobacterium tuberculosis. Ea afectează organismul în întregime, dar

prezintă principalele sale manifestări locale, specifice, la nivelul aparatului respirator.

Tuberculoza reprezintă prezenţa de manifestări clinice şi/sau radiologice determinate

de răspunsul organismului gazdă faţă de multiplicarea bacilului tuberculozei (bK).

Infecţia tuberculoasă este infecţia latentă cu bK, în sens de formă subclinică (tară

manifestări clinice, bacteriologice sau radiologice).

Tuberculoza secundară sau ftizia este o tuberculoză de suprainfecţie (fie endogenă,

prin reactivarea leziunilor primare, fie exogenă, prin contaminări noi), care debutează prin

leziuni nodulare apicale sau infiltrate precoce. Domină fenomenele de imunitate specifică

relativă. Leziunea caracteristică este caverna, a cărei evoluţie este cronică. Diseminările sunt

de obicei bronhogene; se însoţesc de pleurezie iar prognosticul este rezervat.

Clasificarea bolii:

Tuberculoza, definită în raport cu existenaţa unei infecţii documentate cu micobacterii

aparţinând complexului de specii patogene M. tuberculosis, poate fi clasificată în funcţie de

variate criterii:

Pagina 3 din 59


• în raport cu organul afectat:

pulmonară (respiratorie sau intratoracică) ;

extrapulmonară (extrarespiratorie sau extratoracică);

mixtă (cu localizări multiple);

în raport cu momentul infecţiei: tuberculoză primară,

tuberculoză secundară;

în raport cu manifestările clinice, radiologice, cu situaţia

bacteriologică.

În schema clasică a lui Ranke se distingeau trei etape ale acestui ciclu (ale

tuberculozei pulmonare):

- primară - cu constituirea complexului primar şi a alergiei

tuberculinice

- secundară - cu metastazări extrapulmonare şi manifestări

hiperergice

- terţiară - cu leziuni pulmonare localizate pe un fond de

imunitate relativă

B.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Anatomia aparatului respirator

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor ce servesc la desfăşurarea

respiraţiei pulmonare, eliminarea dioxidului de carbon din sânge, respectiv utilizarea

oxigenului din aerul respirat.

Aparatul respirator este format din căile respiratorii şi plămâni. Căile respiratorii sunt

reprezentate de: cavitatea nazală laringe trahee bronhii

Plămânii

Sunt organele principale ale respiraţiei. La nivelul plămânilor are loc schimbul

alveolar de gaze. Plămânii sunt conţinuţi în cele două seroase pleurale, complet separate între

ele. Seroasele pleurale şi plămânii, separaţi prin mediastin, sunt situaţi în cavitatea toracică.

între plămâni, pleură şi pereţii cavităţii toracice se stabilesc relaţii reciproce, prin care

se asigură mecanica respiraţiei.

Dimensiunile şi greutatea plămânilor variază cu vârsta, sexul , individul, în expiraţie

sau inspiraţie.

La adultul normal în starea intermediară între expiraţie şi inspiraţie, plămânii au în

medie următoarele dimensiuni: diametrul vertical 25 cm, diametrul sagital la nivelul bazei 15

cm, diametrul transversal al bazei 10 cm.

Pagina 4 din 59


Greutatea plămânilor la adult este de aproximativ 1200 grame, cel drept fiind puţin

mai greu decât cel stâng.

Capacitatea totală de aer, capacitatea maximă pe care o conţin cei doi plămâni este în

medie 4 500-5 000 cm3, capacitatea vitală reprezintă volumele de aer care pot fi utilizate în

procesul ventilaţiei pulmonare şi exprimă valoarea funcţiei respiratorii. Capacitatea vitală, în

condiţii obişnuite, reprezintă 3 500-4 000 cm3.

Consistenţa şi culoarea plămânilor

Consistenţa plămânilor este moale, spongioasă şi foarte elastică. La naştere au

culoarea roşie iar după primele respiraţii roză.

La adulţi, culoarea plămânilor devine cenuşie şi prezintă depozite negricioase,

deoarece în medii viciate cu particule de siliciu, fier, ţesutul reticulo-endotelial al plămânilor

se încarcă cu aceste particule, dând în unele cazuri pneumoconioze, antracoze, silicoze etc.

Configuraţia exterioară şi raporturi

Cei doi plămâni, suspendaţi prin pediculele lor, pot fi comparaţi cu două jumătăţi ale

unui con tăiat de la vârf spre bază. Fiecare plămân prezintă astfel o bază, un vârf, două feţe şi

două margini. Aceste elemente realizează raporturi de vecinătate prin intermediul pleurelor.

Baza repausează pe diafragm, motiv pentru care mai este denumită şi faţa

diafragmatică. Baza plămânului stâng este pe un plan mai înalt decât baza plămânului drept.

Prin intermediul diafragmei, baza plămânului stâng are raporturi cu splina, fundul stomacului

şi parţial cu lobul stâng al ficatului.

Baza plămânului drept răspunde tot prin intermediul difragmei recesurilor subfrenice

şi feţei diafragmatice a ficatului.

Vârful părăseşte cavitatea toracică, depăşind orificiul superior al acesteia cu 2-3 cm,

răspunde fosei supraclaviculare mari de la baza gâtului. Vârful este acoperit de cupola

pleurală şi răspunde prin intermediul ei primei coaste, arterei subclavii, ganglionului stelat şi

nervului vag, plexului branhial şi muşchilor scaleni.

Faţa costală are raporturi cu coastele. Faţa medială prezintă o porţiune ventrală,

porţiunea mediastinală, pe care este situat hilul plămânului (locul pe unde trec elementele

pediculului pulmonar). Această porţiune, prin intermediul pleurei, are raporturi cu esofagul,

traheea, nervii vagi, nervul frenîc şi timusul.

Marginea anterioară separă faţa costală de cea medială. Ea prezintă la stânga o

scobitură sub nivelul coastei a IV-a, scobitura cardiacă, determinată de prezenţa inimii şi

pericardului. Raporturile ei sunt: înainte sternul şi înapoi pericardul.

Marginea inferioară circumscrie baza plămânului. Este subţire şi tăioasă şi separă

Pagina 5 din 59


feţele costală şi mediastinală.

Pe feţele plămânilor se găsesc fisuri sau scizuri adânci, ce divid plămânii în lobi.

Plămânul stâng prezintă scizura oblică, ce îl împarte în doi lobi:superior şi inferior. Plămânul

drept prezintă o fisură oblică şi o fisură orizontală, care împart plămânul în trei lobi: superior,

mijlociu, inferior, cel mai voluminos fiind lobul inferior, iar cel mai mic lobul mijlociu.

Pediculul pulmonar este format din totalitatea elementelor ce vin şi pleacă de la

plămâni. Pediculii pulmonari sunt formaţi din; bronhia principală, artera pulmonară, două

vene pulmonare, artere bronşice, venele bronşice, limfatice, fibrele plexului nervos şi ţesut

conjunctiv mediastinal.

Structura plămânilor

Plămânii au în structura lor patru componente:

- componenta bronhială, care se arborizează în ramificaţii din ce în ce mai mici şi are

rol în conducerea aerului până la nivelul parenchimului pulmonar.

- componenta parenchimatoasă, reprezentată de totalitatea acinilor, cu rol în realizarea

schimburilor respiratorii pulmonare

- stroma, care delimitează şi uneşte celelalte componente ale

plămânilor

- vasele şi nervii plămânilor

Componenta bronhială cuprinde bronhiile intrapulmonare care se divid astfel: la

plămânul drept, bronhia principală dă trei bronhii lobare: superioară, mijlocie şi inferioară, iar

la plămânul stâng, bronhia principală dă două bronhii lobare, superioară şi inferioară.

Bronhiile lobare se divid apoi în bronhii segmentare. Componenta parenchimatoasă:

bronhiile lobare sau terminale, se divid în bronhiole respiratorii, acestea în săculeţii alveolari

ce se compartimentează în mai multe formaţiuni veziculare, numite alveole pulmonare.

Bronhiola respiratorie împreună cu ramificaţiile sale formează acinii pulmonari.

Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul pulmonar la nivelul cărora au loc

schimburile gazoase. Acinul este unitatea morfo-funcţională a plămânului.

Vasele şi nervii plămânilor

Vascularizaţia este funcţională şi nutritivă.

Vascularizaţia funcţională este asigurată de trunchiul pulmonar şi de cele două ramuri

ale sale, artera pulmonară dreaptă, artera pulmonară stângă şi de cele patru vene pulmonare,

două drepte şi două stângi.

Trunchiul pulmonar porneşte din ventriculul drept al inimii şi duce sânge sărac în

oxigen la plămâni, iar venele pulmonare aduc sânge bogat în oxigen de la plămâni la inimă,

Pagina 6 din 59


în atriul stâng.

Trunchiul pulmonar şi venele pulmonare alcătuiesc vasele micii circulaţii, care

asigură schimbul permanent de gaze între aerul alveolar şi sângele capilarelor alveolare.

Vascularizaţia nutritivă este asigurată de arterele bronşice, ramuri din artera toracică

şi artera toracică internă şi de către venele bronşice (tributare venelor brahiocefalice la stânga

şi vena azigos la dreapta).

Arterele bronhice însoţesc bronhiile şi se distribuie pereţilor acestora, pereţilor

venelor pulmonare şi stromei pulmonare.

Venele bronhice se formează din reţeaua subpleurală din stroma pulmonară şi din

reţeaua capilară din jurul bronhiolelor intralobulare.

Limfaticele plămânilor se grupează subpleural şi intrapulmonar, vasele limfatice trec

prin nodurile limfatice pulmonare, bronhopulmonare, traheobronhice, mediastinale anterioare

şi mediastinale posterioare.

Inervaţia plămânilor

Fibrele nervoase care deservesc plămânii, formează la nivelul pediculului pulmonar

un plex anterior şi altul posterior. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag, iar cele

simpatice din ganglionii simpatici toracali doi până la ganglionii simpatici toracali cinci.

Fiziologia aparatului respirator

Respiraţia este un fenomen vital. Dacă organismul poate rezista mai mult de treizeci

de zile fără hrană, trei-patru zile fără apă, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de câteva

minute (trei-cinci minute).

Respiraţia este o funcţie care asigură eliminarea dioxidului de carbon şi aportul de

oxigen celulelor organismului şi cuprinde trei timpi:

Timpul pulmonar

Realizează primul moment al schimburilor, când la nivelul membranei alveolo-

capilare, oxigenul trece din aerul alveolar în sânge, iar dioxidul de carbon în sens invers.

Timpul sangvin

Realizează transportul gazelor între plămân şi organul de aport şi eliminare, şi

ţesuturi, care consumă oxigen şi eliberează dioxidul de carbon.

Timpul tisular

Reprezintă al doilea moment al schimburilor gazoase, respiraţia internă. La nivelul

ţesuturilor, oxigenul pătrunde în celule, iar dioxidul de carbon, produsul rezidual al

catabolismului, este eliminat în aerul ambiant.

Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care reprezintă etape ale

Pagina 7 din 59


respiraţiei pulmonare: ventilaţia, difuziunea şi circulaţia.

Ventilaţia este o succesiune de mişcări alternative de inspiraţie şi expiraţie, care

reprezintă deplasarea unor volume de aer. In timpul inspiraţiei se aduce până la nivelul

alveolei aerul atmosferic, bogat în oxigen şi aproape lipsit de dioxid de carbon, iar în timpul

expiraţiei se elimină aerul pulmonar sărac în oxigen şi bogat în dioxid de carbon. Impulsurile

acestei activităţi ritmice pornesc din central respirator bulbar.

Inspiraţia, pătrunderea aerului în plămâni, se realizează prin mărirea diametrelor

cavităţii toracice (anterior, posterior, transversal şi sagital) datorită intervenţiei muşchilor

respiratori. în cursul inspiraţiei, plămânii urmează mişcările cutiei toracice, datorită

contactului intim realizat prin pleură, şi, caurmare, se destind.

Presiunea intrapulmonară scade sub cea atmosferică şi aerul intră în plămâni.

încetarea contracţiei muşchilor respiratori face ca diametrele cutiei toracice să revină la

dimensiunile anterioare şi aerul să părăsească plămânii, expiraţia fiind un act pasiv.

Cu fiecare inspiraţie obişnuită pătrunde în plămâni un volum de aer de aproximativ

500 ml (volumul curent) şi acelaşi volum de aer părăseşte plămânul prin expiraţie.

In condiţii bazale — individul în repaus muscular şi alimentar şi echilibru termic -

volumul de aer care intră şi iese într-un minut este de 6-8 litri. Această valoare corespunde

unui volum curent de 500 de ml şi unei frecvenţe medii de 12-16 respiraţii pe minut. Se

numeşte minut-volum respirator sau debitul respirator în repaus şi depinde de doi parametri:

amplitudinea şi frecvenţa mişcărilor respiratorii (MVR=500x 16=18 litri). în timpul unui

efort muscular intens, MVR poate creşte de 10 ori.

Pentru flecare individ, ventilaţia poate creşte la o anumită limită, numită ventilaţie

maximă, care depinde de capacitatea vitală şi de frecvenţa optimă.

Capacitatea vitală este volumul de aer care poate fi expulzat din plămân în cursul unei

expiraţii forţate de după o inspiraţie de asemenea forţată. Valoarea sa normală este de 3-5

litri, dar poate varia în circumstanţe fiziologice dar mai ales patologice. în componenţa sa

intră: volumul curent (500 ml), volum inspirator de rezervă, adică volumul de aer ce mai

poate fi inspirat în plămân la sfârşitul unei inspiraţii de repaus printr-o inspiraţie forţată (200

ml) şi volumul expirator de rezervă care este volumul de aer ce poate fi expulzat din plămân

la sfârşitul unei expiraţii de repaus dacă individul face o expiraţie forţată (1 500 ml).

Dar ventilaţia pulmonară creşte cu frecvenţa mişcărilor respiratorii, până la o anumită

limită, când, char dacă frecvenţa creşte, ventilaţia scade. Aceasta este frecvenţa optimă, de

80-90 cicluri ventilatoare pe minut, la individul normal.

Volumele de aer care pătrund în plămân nu sunt distribuite uniform. Astfel, la

Pagina 8 din 59


sfârşitul unei expiraţii forţate, rămân în plămân aproximativ 1 500 ml de aer, volum care se

numeşte volum rezidual.

Nu tot aerul inspirat ajunge în alveole, o parte (30%) rămâne în căile aeriene

superioare. Acesta este spaţiul mort anatomic. Pe de altă parte, nu toate alveolele sunt

ventilate uniform, aproape 20% sunt hipoventilate (porţiunile centrale şi paraventrale). Acesta

este spaţiul mort fiziologic.

Difuziunea reprezintă schimburile gazoase prin membrana alveolo-capilară. Acest

proces depinde de:

diferenţa între presiunile parţiale ale O2 şi CO2 de o parte şi de alta a membranei

alveolo-capilare

structura membranei alveolo-capilare

suprafaţa activă a membranei alveolo-capilare

Circulaţia pulmonară

Pentru asigurarea circulaţiei pulmonare este obligatorie şi o circulaţie corespunzătoare

care să permită trecerea unei cantităţi normale de sânge.

Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulaţiei generale, dar presiunile şi

rezistenţele din arterele pulmonare sunt mult mai mici. Această caracteristică, esenţială

pentru respiraţie, ţine de marea distensibilitate şi capacitate a circulaţiei pulmonare.

Datorită acestor proprietăţi, circulaţia pulmonară tolerează mari creşteri de debit iară

modificări de presiune, fenomen care se întâmplă în circulaţia generală.

C. EPIDEMIOLOGIE

Pentru a cunoaşte amploarea răspândirii oricărei boli într-o populaţie şi dinamica ei în

timp este indispensabilă o standardizare a elementelor de informaţie statistică: acestea sunt

premise obligatorii pentru planificarea de măsuri sanitare şi stabilirea efectului aplicării lor.

Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă răspândită în întraga lume, de aceea se

poate vorbi de o pandemie. Deoarece numărul de îmbolnăviri este relativ constant pe întreg

parcursul unui an şi variază puţin de la un an la altul, tuberculoza se manifestă ca o afecţiune

endemică.

După o primă perioadă de scădere rapidă a mortalităţii între 1947 şi 1953, începând cu

anul 1964 mortalitatea a înregistrat o scădere lentă dar relativ constantă până în anul 1982,

când s-a atins cea mai redusă valoare din ţara noastră. După acest an are loc o inversare a

dinamicii cu valori care depăşesc 10 %ooo în anul 1993 şi ating 11,8 %oOo în 1997, similar

valorii din anul 1973, ceea ce poate fi interpretat ca un regres cu aproximativ 25 de ani.

Incidenţa tuberculozei în funcţie de vârstă şi sex arată valori similare la ambele sexe

Pagina 9 din 59


până la pubertate. După aceasta, incidenţa este semnificativ mai mare la bărbaţi (de peste trei

ori). La femei, între 20-24 de ani se înregistrează cea mai mare incidenţă.

Morbiditatea prin tuberculoză pulmonară la bărbaţi este mai ridicată decât la femei,

mai ales după vârsta de 25-30 de ani.

Prevalenta bolii - adică totalitatea cazurilor de tuberculoză pulmonară aflate în

evidenţa dispensarelor de tuberculoză - reprezintă 460,9%ooo.

Tuberculoza secundară, formă caracteristică vârstei adultului, înregistrează frecvenţa

maximă la tineri şi maturi în teritoriile cu incidenţă mare şi afectează preponderent populaţia

vârstnică în ţările cu risc foarte mic de infecţie.

D. ET1OPATOGENIE

Deşi pentru ca să se producă o tuberculoză pulmonară activă prezenţa agentului

cauzal specific este obligatorie, totuşi boala nu survine decât în cazurile cu un teren receptiv

sau cu rezistenţa scăzută faţă de infecţia tuberculoasă.

Sursele obişnuite de infecţie cu Mycobacerium tuberculosis sunt înşişi bolnavii de

tuberculoză cu leziuni pulmonare deschise eliminatorii de germeni, în mediul extern

Mycobacteriile nu se dezvoltă şi nu supravieţuiesc decât un timp limitat.

Transmiterea infecţiei:

prin ploaia de picături bacilifere (picăturile Pflugge),

constituită din mii de picături de spută de mărimi diferite, constituind

flecare un număr de 1-20 până la 100 de elemente bacilare, este o cale de

transmitere directă de bacili "proaspeţi" cu virulenţă intactă dar limitată la

atmosfera din jurul bolnavului

prin nucleozolii care se constituie în atmosferă după

evaporarea părţii lichide a picăturilor bacilifere şi coglomerarea bacililor

sub formă de nuclei infectanţi de dimensiuni foarte mici, care implică un

pericul de infecţie cu o sferă mai largă, atât pentru că reprezintă

concentrate de bacili, cât şi pentru că pot să fie vehiculaţi de curenţii de

aer la distanţe mari faţă de sursa de infecţie.

Prin particulele de praf de pe jos sau de pe diverse mobile

sau obiective pe care s-au depozitat bacilii de spută, din picăturile

bacilifere sau din nucleozoli, după căderea lor pe sol, este o cale indirectă

de infecţie, dar implicând, ca şi nucleozolii, pericolul transmiterii lor la

Pagina 10 din 59


distanţă prin curenţii de aer.

în toate cele trei mecanisme de infecţie aerogenă, pericolul maxim îl prezintă

picăturile, nucleozolii sau particulele de praf infectante, de dimensiuni mici, care trec de

filtrul nazal şi de aparatul mucociliar de apărare bronşică şi ajung până la alveolele

pulmonare.

în infecţiile cu Mycobacterium bovis sursa transmiţătoare sunt de regulă taurinele,

bacilii fiind vehiculaţi prin intermediul laptelui sau produselor lactate infectate.

Odată pătrunse în plămân pe cale aeriană sau pe alte căi, mycobacteriile tuberculoase

se localizează în parenchim la nivelul unui lobul pulmonar, unde, după o scurtă fază de

multiplicare, declanşează un ciclu al infecţiei tuberculoase, care se desfăşoară pe o perioadă

de ani sau zeci de ani, ducând la modificări neuroumorale şi morfofiziopatologice

caracteristice.

TUBERCULOZA PRIMARĂ

Tuberculoza primară se instalează ca o consecinţă directă a primoinfecţiei prin

mecanismele menţionate.

Instalarea tuberculozei primare (ftiziei):

în majoritatea cazurilor, prin reactivarea in situ a leziunilor

nodulare apicale, datând din perioada diseminărilor discrete imediat post-

primare, din copilărie (nodulii Simon) sau după o primoinfecţie tardivă la

tineri, recentă (focarele iniţiale Malneros-Hedvoll) cu extindere ulterioară

apico-caudală,

intr-un număr mai redus de cazuri printr-un mecanism de

însămânţare gangliobronhogenă a parenchimului "ecvisectorial"

(consecutiv unei perforaţii ganglio-bronşice);

în cazuri sporadice prin conglomerarea unor noduli solitari cu

diverse localizări (inclusiv bronşică) sau prin alte mecanisme.

Procesul intim de reactivare constă în reluarea generaţiei microbacteriilor endogene

latente (dormande) prin leziunile nodulare sau ganglionare, dezintegrarea fibrei colagene sub

acţiunea enzimelor locale, a hipersecreţiei de cortizon favorizantă de factorii de mediu

stresanţi sau sub influenţa probabilă hipersensibilizantă a unor suprainfecţii endogene.

Modificările umorale (imunologice) caracteristice tuberculozei primare, constau în

instalarea, după 4-6 săptămâni, a alergiei de diverse grade la tuberculină (IDR-pozitivă), cu

predominanţa hipersensibilităţii asupra imunităţii (cazurile manifeste, patente) sau invers

Pagina 11 din 59


(cazurile cu vindecare spontană).

TUBERCULOZA SECUNDARA

în tuberculoza secundară se produce o scădere a imunităţii relative care face posibilă

îmbolnăvirea, dar lipsesc de regulă manifestările hiperergice.

în tuberculoza secundară sunt caracteristice:

- leziuni infiltrative constituite din exudate intraalveolare specifice, cu aflux leucocitar

şi elemente bacilare

- leziunile cazeoase, rezultate din procesul de necroză celulară pe fondul infiltratelor

specifice

- leziunile cavitare sau cavernele tuberculoase rezultate din liza şi eliminarea maselor

(fibrocazeoase).

- Leziunile fibroase, constituite precoce sau tardiv pe fondul leziunilor precedente, ca

o modalitate de evoluţie favorabilă.

Boala debutează frecvent printr-un infiltrat în lobul superior numit infiltrat precoce.

Se datorează fie reinfecţiei endogene, fie prin scăderea rezistenţei organismului în conditiii

precare de mediu (surmenaj, subalimentaţie) sau după boli anergizante, care redeschid

focarele ganglionare ale complexului primar, fie reinfecţiei exogene, în care bacilii Koch

provin dintr-o suprainfecţie pe cale aeriană.

In afara debutului prin infiltrat precoce, tuberculoza secundară mai poate începe cu un

complex primar excavat cronicizat, cu perforarea unui ganglion într-o bronhie sau cu o

diseminare hematogenă în plămâni. Diseminările se fac de obicei pe cale bronhogenă.

E. ASPECTE ANATOMO-PATOLOGICE ALE BOLII

Modificările morfologice determinate de primoinfecţie sau de suprainfecţie ulterioară,

constau în:

- o fază de alterare a ţesutului invadat, sub acţiunea toxinelor bacilare

- o fază de exudaţii sau de apel al diverselor celule imunocompetente (macrofage,

histiocite)

- o fază de cazeificare sau de necroză tisulară specifică tuberculoasă, care se produce

prin distrofia grasă şi coagularea elementelor celulare din cuprinsul exudatului

- o fază proliferativă, care conduce la formarea foliculului sau granulomului

tuberculos

Mai mulţi foliculi alcătuiesc un tubercul sau un nodul infiltrativ, care poate să

evolueze fie spre cazeificare şi microexcavare, fie prin organizarea fibroasă — hialinizare.

Pagina 12 din 59


Sub chimioterapia antituberculoasă profilactică, acest proces histo-patogenic nu se

mai produce în toate secvenţele sale, alterarea iniţială sau exudaţia evoluând direct spre

resorbţie sau organizare fibroasă.

Leziunile macroscopice caracteristice în tuberculoza primară sunt:

şancrul de inoculare, care se constituie, după schema menţionată

înainte, la locul de pătrundere a germenilor, de obicei în parenchim,

uneori în peretele bronşic.

adenopatiile traheobronşice de diverse aspecte şi localizări, cu

evoluţie similară cazeo-fibro-calcară

- leziunile condensate benigne sau epituberculoase constituite

dintr-un substrat mixt, exudativ-infiltrativ, atelectazic, pe fond hiperergic

-leziunile cazeoase cu sau fără caverne primare -leziunile miliare, în formele grave

corespunzătoare

F. TABLOUL CLINIC ŞI FORMELE CLINICE DE BOALĂ

Primoinfecţia ocultă, total asimptomatică, nerelevantă decât prin conversiunea reacţiei

la tuberculină, nici nu este propriu-zis o formă clinică de boală. Diagnosticul ei se face în

majoritatea cazurilor ocazional şi tardiv, pe baza sechelelor de complex primar calcificat sau

de calcificări hilare.

Primoinfecţia manifestă se caracterizează anatomo-radiologic prin prezenţa netă a

complexului primar tipic în faza bipolară cu adenopatie hilară şi şancru de inoculare în

parenchim sau numai prin prezenţa componentei ganglionare (complex primar atipic).

Clinic, bolnavii prezintă o stare generală uşor alterată, febră moderată, astenie,

inapetenţă, mai rar tuse (fără expectoraţie). Semnele obiective sunt destul de sumare. Mai

important este însă aspectul radiologie.

Şancrul uneori apare ca un nodul izolat, dar mai frecvent este cufundat într-o

opacifiere fără contur net, de formă şi mărimi variabile, corespunzând unei zone de

condensaţie benignă, perifocală.

Adenopatia se prezintă sub forma opacităţilor ovalare, unice sau multiple, destul de

bine delimitate, situate paratraheal (în dreapta), hilar paraaortic, de obicei unilateral, sau a

împăstărilor difuze ale membrelor hilare.

Limfangita de legătură este tradusă prin umbre liniare şi reticulare, neomogene, între

şancru şi adenopatie. Uneori, cele trei elemente se contopesc într-o masă unică , opacă.

Tabloul clinic este sensibil mai sever, cu febră constantă, stare generală alterată, pierdere

ponderală.

Pagina 13 din 59


Examenul clinic pune în evidenţă tabloul de condensaţie şi ramolisment, raluri

crepitante multiple.

Radiologie, tabloul este încărcat cu multiple opacităţi difuze, intense, bilaterale.

Adenopatia traheo-bronşică tuberculoasă, constituie o formă clinică aparte, numai în

măsura în care survine în absenţa şancrului de inoculare. In plus, dezvoltarea unor mase

ganglionare cazeoase în vecinătatea bronhiilor mari, duce, relativ frecvent, la apariţia unor

complicaţii ganglio-bronşice care agravează tabloul clinic pentru o perioadă, dar se rezolvă

favorabil în majoritatea cazurilor. Acestea sunt:

- cavernele ganglionare

fistulele ganglio-bronşice de diferite aspecte –

sindromul de compresiune ganglio-bronşică însoţit de atelectazia teritoriului respectiv

emfizemul localizat obstractiv

Tuberculoza miliară sau granuliile, afectează mai ales copilul mic, se produce prin

diseminări limfo-hematogene, cu punct de plecare într-un focar primar pulmonar.

Se caracterizează prin apariţia a nenumăraţi noduli miliari (2-8 mm), egal dispersaţi în

ambii plămâni şi în alte organe, sau numai în plămân, localizaţi cu predilecţie în alveole.

Tuberculoza miliară acută prezintă trei forme:

a) forma tifoidă (boala Empis), caracterizată prin febra

neregulată, stare tifică, puls tahicardie, limbă roşie, bronşită seacă,

leucocite în număr normal cu limfogenie, IDR pozitivă, BK uneori

pozitiv, tară rozeole tifice. Reacţia Widal negativă o deosebeşte de febra

tifoidă în care există puls bradicardic, limbă saburală, leucopenie, rozeole

tifice. Diagnosticul de certitudine se face adeseori numai pe baza

aspectului radiologie.

b) forma meningiană sau meningopulmonară, în care predomină

sindromul meningitic. Aspectul radiologie este identic cu cel din forma

precedentă. Diagnosticul precoce al diseminării meningiene se face prin

examinarea fundului de ochi (tuberculii coroidieni) şi a LCR (pleiocitoză,

cloruro şi glicorahie scăzute, albuminorahie)

c) forma pulmonară, asfixică sau granulia sufocantă, astăzi rară, caracterizată printr-o

diseminare extrem de fină, însoţită de o inundaţie alveolară cu scurtcircuit respirator.

Tuberculoza pleurală are contingente foarte strânse cu tuberculoza pulmonară. Forma

cea mai frecventă este pleurezia serofibrinoasă sau exudativă, caracterizată prin apariţia de

exudat sero-citrin intra-pleural, în marea cavitate sau în diverse regiuni ale acesteia

Pagina 14 din 59


(intralobular, subdiafragmatic, apical, axilar). În tabloul clinic predomină: febra, durerile

toracice intense (mai ales în perioada iniţială până la colectarea lichidului), dispneea ( în

exudatele abundente). Se constată:

o bombare a hemitoracelui afectat,

sensibilitate la palpare,

măritate netă lent deplasabilă, cu delimitare superioară,

vibraţii vocale şi respiraţia abolită,

- suflu pleura! inconstant, egofonie şi hipersonoritate cu rezonanţă timpanică deasupra

zonei lichidiene.

SIMPTOMATOLOGIA

Formele manifeste ale tuberculozei primare sau secundare, pot să prezinte o

simptomatologie variată şi de intensitate diferită, care, tară a fi în parte, caracteristică

tuberculozei, realizează în ansamblu, mai ales la adulţi şi mai puţin la copii, tablouri clinice

destul de constante (înainte de aplicarea chimioterapiei).

Tuşea cronică, persistând cel puţin 3 săptămâni, cu sau fără

expestoraţie, care atunci când este prezentă este redusă cantitativ, de

aspect mucos, muco-purulent sau striată cu sânge, este un simptom

adesea neglijat de bolnav şi interpretat uneori greşit de medic. Paractic,

orice episod de tuse care durează mai mult de 3 săptămâni, mai ales dacă

este precedat sau însoţit de simptome generale (deficit ponderal, oboseală

aparent justificată, subfebrilitate şi/sau transpiraţii instalate progresiv)

trebuie să determine solicitarea unui examen radiologie toracic.

Subfebrilitatea prelungită, este foarte frecventă în faza

iniţială, preterapeutică. Se pot realiza şi sindroame febrile (38-38,5°C),

mai ales în formele extensive, grave, dar şi ca prolog al unei primoinfecţii

manifeste sau în faze secundare de puseu evolutiv.

Transpiraţiile, sunt mai rare şi mai puţin profuze decât în

descrierile clasice, dar însoţesc destul de frecvent stările febrile, mai ales

nocturne, din formele acute sau grave sau din cursul unor pusee

evolutive.

Astenia, este destul de frecventă, probabil pe fondul unei

insuficienţe corticosuprarenaliene, dar înainte de instituirea tratamentului.

Expectoraţia se întâlneşte de obicei în leziunile cavitare,

secretante, sub formă de spută mucopurulentă, verzuie, cu miros fad, de

Pagina 15 din 59


aspect mumular, eliminându-se aproximativ 40-60 ml/24h, cantitate ce

descreşte rapid sub chimioterapie. O expectoraţie mai abundentă,

constantă, implică supraadăugarea unui proces supurativ banal.

Durerile, nu sunt caracteristice în tuberculoza strict

pulmonară, dar se întâlnesc în cazul interesăm pleurei, ca şi sub formă de

dureri vagi, reflectate la musculatura toracelui, în diverse tipuri de

leziuni.

Inapetenţa este un simptom constant în numeroase cazuri şi

este determinată de toxemia bacilară persistentă înainte de chimioterapie

sau de eşuarea tratamentelor în cazurile hipercronice.

Pierderea în greutate este o consecinţă atât a inapetenţei cât

şi a unor tulburări metabolice, se produce mai ales în puseele evolutive,

înainte de instituirea tratamentului sau la hipercronici lipsiţi de posibilităţi

terapeutice.

Dispneea, mai ales după efort, se întâlneşte frecvent, ca

expresie a eforturilor de compensare ventilatorie a unei insuficienţe

pulmonare de tip restrictiv sau mixt, mai mult sau mai puţin marcată.

Hemoptiziile constituie un simptom alarmant, deşi nu

întotdeauna atât de grav al complicaţiilor neurovasculare. După cantitate

şi evoluţie clinică se disting:

hemoptiziile minimale sau spute hemoptoice frecvente, mai ales

în faza de debut a ftiziei (hemoptizii revelatoare) sau în tuberculozele

fibroase, produse prin transvazare intraalveolară

hemoptizii mijlocii, până la 1 1 de sânge în câteva zile, până la 1-

2 săptămâni, cedând lent, sau cu spute hemoptoice prelungite (trena

hemoptiziei), eliminarea sângelui survine după tuse

hemoptizii fulgerătoare, de obicei masive, care duc la exitus în

câteva minute, fie prin inundarea arborelui bronşic şi asfixie consecutivă,

fie prin mecanism de şoc.

Semne obiective:

Faciesul şi aspectul general al bolnavului, chiar în cazuri când sunt prezente leziuni

mai avansate, pot să fie complet normale.

Frecvent bolnavii sunt uşori palizi, mai anxioşi, cu figura obosită, dar în cazurile

Pagina 16 din 59


cronice aspectul lor se apropie de tipul clasic de "habitus phthisicus" caracterizat prin topirea

ţesutului subcutanat, oblicitatea pronunţată a coastelor, uşoară cifoză dorsală, omoplaţii

depărtaţi ca nişte aripioare fosele supra şi subclaviculare înfundate.

Se produc atrofii musculare de origine neurodistrofică, cu punct de plecare pulmonar

(atrofii ale musculaturii superioare a toracelui) sau pleura] (atrofii ale musculaturii inferioare)

Vibraţiile vocale sunt sporite la nivelul zonelor de condensare sau al cavernelor. Se

percep submatităţi însoţite de respiraţie suflantă şi raluri subcrepitante, însoţite uneori de

raluri bronşice.

în cazul cavernelor mai mari şi mai superficiale, cu inel de condensare în jur, se

percepe un sindrom cavitar tipic, sau mai puţin tipic, cu suflu cavitar şi raluri cosonante sau

garguimente, în cavernele profunde cu perete subţire (deterjate) nu se percepe de obicei nimic

(caverne mute).

Formele radiologice de tuberculoză a aparatului respirator sunt:

pleurezia serofibrinoasă tuberculoasă

tuberculoza infiltrativă

tuberculoza nodulară

tuberculoza cazeo s-circumscrisă

tuberculoza cazeo s-extensivă

tuberculoza cavitară

tuberculoza miliară

Aspectele radiologice variază în funcţie de forma clinică respectiv de configuraţia

leziunilor:

- opacităţi de diverse mărimi şi intensităţi, corespunzătoare

leziunilor nodulare infiltrative, cazeoase, fibroase

imagini hidro-aericevariate, corespunzătoare leziunilor cavitare

de diverse tipuri

modificări de statică şi dinamică ale diferitelor elemente ale

toracelui (mediastinul, scizurile, diafragmele, coastele), în procesele

retractile, deformante

aspecte scizurale.

G. DIAGNOSTICUL POZITIV ŞI DIFERENŢIAL

Diagnosticul pozitiv:

Diagnosticul se bazează pe tabloul descris şi este susţinut şi de examenul lichidului

Pagina 17 din 59


pleural obţinut la puncţia exploratorie (lichid sero-citrin, reacţia Rivalto pozitivă,

mycobacterii tuberculoase prezente în aproximativ 50% din cazuri în culturi) şi IDR intens

pozitiv şi de eventuala puncţie-biopsie cu examen histo-patologic pozitiv.

Diagnosticul pozitiv al tuberculozei de toate formele se bazează pe interpretarea

complexă în context, a tuturor datelor clinice, radiologice şi de laborator amintite.

Explorarea şi formularea lui trebuie să conţină mai multe elemente:

a) diagnosticul de etapă (primară sau secundară) în ciclul

infecţiei tuberculoase:

- pentru tuberculoza primară pledează surprinderea virajului

intradermoreacţiei sau existenţa unui IDR negativ în antecedentele

recente, precum şi tablourile caracteristice ale primoinfecţiei.

- existenţa sechelelor primoinfecţiei sau a unei alergii mai veche,

indică alături de aspectele nosologice menţionate o tuberculoză

secundară.

diagnosticul de formă clinică într-una dintre formele clinice

expuse mai înainte, după criteriile menţionate la fiecare

diagnosticul topografic pe lobi şi segmente pulmonare

diagnosticul de activitate lezională şi de stadiu evolutiv bazat

pe simptomatologia clinică, evoluţia radiologică, examenul bacteriologic

şi unele eventuale teste serologice

diagnosticul funcţional respirator de stadiu:

compensat

subcompensat fără insuficienţă pulmonară de repaus dar cu

insuficienţă de efort decompensat, cu insuficienţă pulmonară şi în repaus

f) diagnosticul bacteriologic, este considerat în prezent ca fiind

cel mai important, nu numai sub aspect epidemiologie, dar şi pentru

aprecierea stabilizării şi a vindecării leziunilor

g) diagnosticul afecţiunilor asociate, cu evoluţia respectivă

h) aprecierea capacităţii de muncă a bolnavului

Diagnosticul diferenţial:

Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare trebuie făcut cu numeroase boli cu

manifestări pulmonare, dintre care amintim pe cele mai frecvente:

Adenopatiile tuberculoase mediastinale trebuie diferenţiate de:

a) limfagranulomatoza (boala Hodgkin), care prezintă

Pagina 18 din 59


adenopatii mai voluminoase, cu contur policiclic, febră ondulantă, prurit,

adenopatii periferice, aspect histologic specific la biopsie

b) sarcoidoza, adenopatiile sunt bilaterale, leziunile nodulare

perihilare, modificări extrarespiratorii particulare (chisturi cutanate

osoase, parotidite, iridociclite) aspect histologic caracteristic, citologie

pozitivă

cancerul bronşic hilar: adenopatii rău delimitate, cu prelungiri

în parenchim, tablou clinic mai sever, citologie pozitivă

tumorile mediastinale maligne de tipul limfosarcomului sau

reticulosarcomului sunt însoţite de sindrom mediastinal, stare generală

alterată, mediastinoscopie cu citologie pozitivă

Tuberculozele miliare şi în general de tip diseminativ, micro sau macronodulare,

trebuie diferenţiate de bolile cu tablou radiologie asemănător, cum sunt:

silicoza de gradul II

carcinoza miliară

sarcoidoza

bronşioloalveolitele toxice

Tuberculozele cu aspect de infiltrate difuze, lobite sau segmentite, cu leziuni mai

extinse, se pot confunda cu:

pneumonia pneumococică: debut brusc, solemn, febră

în platou, herpes, facies vulturos, dispnee,

leucocitoză, răspuns prompt la penicilină

supuraţiile difuze: febră, expectoraţie fetidă,

leucocitoză

infiltratele virale: opacificări difuze în 2/3 inferioare,

reacţie de criohemaglutinare pozitivă

infiltratele Loffer: eozinofilie, labilitate radiologică

pneumoniile cronice: opacităţi segmentare persistente,

sindrom de supuraţie discretă

atelectaziile: opacităţi segmentare lobare, omogene,

retractile, reversibile.

g) micozele.fangi pe mediul de cultură, hemoptizii

persistente

Tuberculozele cu leziuni rotunde macronodulare, de tip

Pagina 19 din 59


tuberculom, comportă o diferenţiere cu:

cancerul rotund, periferic, mai intens, dar mai puţin bine

delimitat, la vârstnici, citodiagnostic pozitiv, evoluţie malignă

tumorile benigne, rare, asimptomatice

chistul hidatic: opacitate mai puţin intensă, deformabilă cu

mişcările respiratorii, eozinofilie, reacţie Casoni pozitivă

Tuberculozele cavi ta re impun diferenţierea de:

abcesele pulmonare, imagini hidro-aerice cu nivel înalt şi

zonă infiltrată pericavitară, sindrom de supuraţie, spută fetidă,

leucocitoză, labilitate radiologică

chisturile aeriene: pereţi fini, rigide, asimptomatice

dilataţii bronşice de formă chistică: imagini inelare fine,

fixate, sindrom supurativ, hemoptizii mici, repetate, sezoniere,

degete hipocratice, aspect bronhografic caracteristic

chistul hidatic evacuat, de obicei infectat, contur mai gros,

semnul decolării membranei, clarifiere semilunară la polul

superior sau contur ondulat la suprafaţa lichidului

silicoza pseudotumorală cavitară: cavităţi anfractuoase în

cuprinsul unui placard silicotic, pe fond de nodulaţie silicotică,

anamneză profesională pozitivă.

Tuberculozele care cuprind un plămân în întregime trebuie diferenţiate de:

pleureziile masive: deplasarea mediastinului contralateral,

sindrom clinic de pleurezie

atelectaziile masive ale unui hemitorace: hemoptizie masivă,

dispnee, deplasarea inspiratorie a mediastinului de partea

opusă

pahipleuritele şi calcificările pleurale masive: aspect de scut,

localizate superficial

status postpneumonectomie

Se înţelege că în toate situaţiile enunţate, în afară de semnele menţionate, diferenţierea

se bazează şi pe lipsa BK din spută, IDR negativă, lipsa intoxicaţiei bacilare.

H. EVOLUŢIA, COMPLICAŢIILE ŞI PROGNOSTICUL

Evoluţia şi prognosticul sunt în general benigne, ducând la sechele obişnuite.

Pagina 20 din 59


Primoinfecţia extensivă cazeoasă se caracterizează prin complicaţii maligne cu

substrat cazeos: caverne primare, focare pneumonice cazeoase, bronhopneumonice,

diseminări nodulare.

De asemenea, se produc metastazări la distanţă, inclusiv meningite. Evoluţia

pleureziilor tuberculoase fără leziuni în parenchim este benignă. Pot rămâne sechele pleurale,

mai ales în formele complicate (simfize, pahipleurite, calcifieri).

Transformarea purulentă este extrem de rară în prezent.

Pleurezia poate fi prima manifestare a unei ftizii ulterioare în parenchim, de aceea

tratamentul tuberculos trebuie prelungit peste 6 luni, sub fomră de chimioprofilaxie a

ftiziogenezei postpleuretice.

Evoluţia infiltratelor duce în majoritatea cazurilor la resorbţii, cu restitutio ad

integram sau cu cicatrici reziduale. Se produc însă frecvent şi cazeiiîcări cu evoluţie spre

formele cavitare.

Infiltratele gangliobronhogene, de obicei multiloculare, în zonele perihilare, au mai

puţin tendinţă spre excavare, rezolvându-se mai frecvent prin resorbţii.

Evoluţia hidartrozelor tuberculoase de obicei este cronică. Deseori exudatele se resorb

complet şi starea generală se ameliorează complet până la vindecare.

Uneori, procesul general şi local recidivează, şi se ajunge la artrite cronice fibroase cu

deficite funcţionale şi anatomice. Cronicizarea hidartrozei, duce frecvent la laxitate articulară.

Evoluţia se face lent şi progresiv, ajungându-se la faze de impotenţă funcţională a mâinilor şi

la imposibilitatea mersului. După câteva luni apare deseori o retrocedare a simptomelor

locale şi generale cu ameliorare, până la vindecarea cronică.

Bolnavii rămân totuţi astenici şi slăbiţi.

Frecvent după remisiuni de câteva luni, sau chiar ani, boala recidivează cu leziuni

articulare şi mai intense, ajungând la anchiloze fibroase, dureri, subluxaţii şi deformări

articulare deficitare.

în această fază poliartrita tuberculoasă ia aspectul unei poliartrite cronice evolutive.

CAPITOLUL III

TRATAMENTUL Şl PROFILAXIA TUBERCULOZEI

PULMONARE

Dat fiind caracterul de boală infecto-contagioasă endemică cu ample consecinţe

sociale, tratamentul tuberculozei trebuie să aibă în vedere, simultan, două obiective:

Pagina 21 din 59


individual (reprezentând interesele pacientului) să vindece

boala, conservând sau restaurând cât mai repede capacitatea de muncă şi

integrarea în familie şi societate a pacientului

comunitar (reprezentând interesele colectivităţii căreia îi

aparţine pacientul): să utilizeze cât mai eficient resursele disponibile

pentru a reduce riscul de infecţie şi/sau îmbolnăvire în colectivitate,

îmbunătăţind astfel nivelul endemiei tuberculoase.

Ambele aspecte impun o evaluare permanentă a desfăşurării şi eficienţei tratamentului

şi respectarea regulii: tratamentul tuberculozei nu trebuie început înainte de a asigura un

diagnostic cât mai cert.

Tratamentul tuberculozei pulmonare a suferit în ultimele decenii cele mai profunde

înnoiri.

Dintre numeroasele chimioterapice antituberculoase descoperite şi folosite până

acum, s-au selecţionat prin eficacitatea lor ridicată şi toleranţa acceptabilă, în special

Izoniazida (HIN), Rifampicina (RPM), Etambutolul (EMB) şi Streptomicina (SM).

Celelalte au rămas ca droguri suplimentare ale schemelor terapeutice, în caz de

suplimentare a schemelor terapeutice şi în caz de intoleranţă sau chimiorezistenţă faţă de

preparatele majore.

Chimioterapicele antituberculoase majore:

Izoniazida: acţionează asupra BK intracelulare. In

administrarea zilnică perorală se dozează 5-10mg/kilocorp;

în administrarea intermitentă de 2 ori pe săptămână 15mg/kg

corp. Concentraţia realizată în sânge este de 81 de ori mai

mare decât concentraţia minimă inhibitorie.

Etambutolul: se foloseşte zilnic în doza de 20-25 mg/kg

corp iar intermitent 40mg/kg corp. produce o bacteriostază

de tip întârziat.

4. Streptomicina: se administrează în doza zilnică clasică

stabilită de lg, în administrarea intermitentă (2/7) tot în doza

de 1 g/zi i.m., în infecţii, nu se aplică per os.

Chimioterapice secundare:

l.Etionamida (ETM), cea mai activă din acest grup, se administrează 0,5-lg/24b per os

sau în perfuzii i.v.;

Pirazinamida (PZM), se administrează în doze de 2,5-3g/24h,

Pagina 22 din 59


posibil şi intermitent. Acţionează asupra BK în multiplicarea

lentă.

Cicloserina (CCS), se administrează zilnic în doze progresive,

începând cu 0,2 5mg până la maxim lg/24h.

5. Ka na mic in a (KM): doza zilnică lg sau intermitent 2g.

Mecanismul de acţiune al chimioterapicelor antituberculoase constă în alterări

metabolice şi consecutiv morfologice ale celulei bacteriene, incompatibile cu multiplicarea şi

variabilitatea acesteia.

( h im io rezistenţa, instalarea rezistenţei germenilor la drogurile majore, prin

multiplicarea unor mutanţi rezistenţi anteriori tratamentului.

Rezistenţa primară a germenilor la bolnavii aflaţi la primul tratament, este mai piţin

frecventă şi comportă un prognostic mai bun decât rezistenţa secundară unor tratamente

incorecte. Aceasta din urmă, prezentă în aproape toate cazurile cronicizate, fiind ea însăşi un

factor de cronicizare.

Prognosticul cazurilor cu germeni rezistenţi este cu atât mai rezervat cu cât

interesează un număr mai mare de chimioterapice, şi, în primul rând pe cele majore.

în clinică, chimiorezistenţa se apreciază pe baza antibiogramelor. în lipsa condiţiilor

de efectuare a unor antibiograme corecte, chimiorezistenţa poate fi apreciată şi indirect, pe

baza anamnezei terapeutice, care arată cantităţi mari de droguri aplicate anterior, concomitent

cu o evoluţie clinică nefavorabilă ca şi pe baza creşterii numărului de germeni în spută de la o

examinare la alta.

Pentru prevenirea chimiorezistenţei se recomandă, respectarea întocmai a principiilor

şi tehnicii corecte a chimioterapiei, şi anume:

asocierea a două chimioterapice majore sau a unuia major şi

două secundare

administrarea strict supravegheată a medicaţiei

- asigurarea unor tratamente corect dozate, regulate şi pe o

perioadă suficientă de timp

Regimurile standardizate pentru a putea fi aplicate trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

să utilizeze chimioterapicele cele mai eficace

să fie uşor administrabile, bine tolerate şi acceptate de bolnavi

să nu aibă o durată mai lungă decât este necesar

să poată fi aplicate ambulator şi sub stricta supraveghere

Pagina 23 din 59


directă a personalului medical

în tratamentul iniţial, respectiv al cazurilor aflate la primul tratament, se recomandă

două regimuri principale, bazate pe o fază de atac de 3 luni, cu o schemă mai puternică,

urmată de o fază de 6 luni, de consolidare, şi anume:

HIN (15mg/kgc)+RMP (900 mg/24h) - 2/7,

timp de 3 luni, urmate de HIN

(15mg/kgc)+EMB (40mg/kgc) sau SM(lg) -

2/7 încă 6 luni

HIN (15mg/kgc)+EMB (40mg/kgc) +SM (lg) -

2/7, timp de 3 luni, urmate de HIN (15mg/kgc)

+EMB (40mg/kgc) încă 6 luni

Aceste două regimuri dau rezultate echivalente, cu deosebirea că primul determină o

debacilare sau negativare a sputei mai rapidă decât al doilea.

Concomitent cu negativarea sptei se obţine şi resorbţia completă a leziunilor sau

resorbţia parţială cu remanenta unor scleroze cicatriciale. Cavernele se închid în majoritatea

cazurilor, dar o parte din ele se3 pot vindeca şi prin deterjarea şi sterilizarea deschisă.

în cazuri speciale de intoleranţă, chimiorezistenţă, sarcină, tratamentele se

individualizează de la caz la caz.

Schema clasică aplicată până acum la noi şi încă valabilă în ţări care nu dispun de

RMP şi EMB este:

HIN (10 mg/kgc)+SM(lg)+PAS(12g)zilnic sau HIN (15mg)+ SM(lg)+PAS(12g)-2/7.

La copii, în primoinfecţiile benigne, schema recomandată în prezent este: HIN (20

mg/kgc)+EMB (40 mg/kgc) - 2/7, pe un interval de 6 luni, urmat de HIN (20mg/kgc) - 2/7

încă 3 luni.

în primoinfecţiile maligne, cu diseminări, meningite, granulii, bronhopneumonii

cazeoase: HIN (10 mg/kgc)+RMP (15mg/kgc) — 7/7 timp de 3 luni, urmat de HIN (20

mg/kgc)+RMP (15 mg/kgc) - 2/7 încă 3 luni şi HIN (20 ng/kgc) - 2/7 încă 6 luni.

în tratamentele de reluare, în cazurile cronice, se aplică următoarea schemă: RMP

(900 mg)+EMB (40 mg/kgc) — 2/7 timp de 6 luni, urmate de EMB+ 2 droguri secundare alte

6 luni.

Reacţii adverse:

Izoniazida — polinevrite hidrazidice

tulburări hepatice (ictere toxice medicamentoase)

Intoleranţă gastrică - HTM, PAS

Pagina 24 din 59


Tulburări psihice - CCS

Tulburări renale — KM

Tulburări hepatice - PZM

Tulburări auditive — VM

Corticoterapia asociată: are o indicaţie în: granulia asfixică granulia cu meningită

bronhopneumoniile tuberculoase pleurezii serofibrinoase silicotuberculoza cu dispnee

hemoptizii

astmul intricat cu tuberculoza reumatismul tuberculos stări de hipersensibilizare

medicamentoasă Se aplică: - cortizon (Prednison)

-hidrocortizon (Prednisolon), 30 mg zilnic 2-3 zile, apoi 15 mg zilnic, în total 3-4

săptămâni

Alte metode de tratament:

Colapsoterapia

- medicală - pneumotoraxul artificial endopleural

pneumoperitoneul;

chirurgical - pneumotoraxul extrapleural extramusculoperiostul toracoplastia

A fost aproape total abandeonată, doar în cazuri de pneumotorax sau

pneumoperitoneu hemostatic, în cazurile cu hemoptizii rebele.

Rezecţiile pulmonare sânt indicate în :

segmentare

- în tuberculoame active de talie mică lobare

- în caverne care nu cedează la chimioterapie pneumonectomii

- în tuberculoza extinsă unilaterală

Tratamentul simptomatic:

- febra persistentă se tratează cu:

- Aminofenazona 6x0,10 g/zi

- Fenilbutazona 3x0,20 g/zi

- tuşea iritativă este calmată cu:

- Codeinum 3x0,01g/zi (Codenal, Calmotusin)

- tinctura de aconit cu Belladonna

- expectoraţia este facilitată de secretolitice pe bază de Kalium

sulfogaiacolic, benzoat de sodiu, clorură de amoniu, Sirogal, sirop expecorant

- contra tusei emetizante se prescriu apa cloraformată cu Aqua

menthae şi Aqua melissae sau clordelazin 3 xO, 03g/zi

Pagina 25 din 59


- transpiraţiile se combat cu frecţii cu alcool, antidiaforetice pe

bază de atropină, 3x1 cp/zi

- în inapetenţă se dau eupeptice, stricnina, tonice generale,

Insulina, vitaminele A, D2, B forte, C, anabolizante

în durerile toracice se dau analgezice 2-3 cp/zi

în dispepsia cu hipoaciditate — Acidopeps 3x1 cp/zi în timpul

meselor

- contra stărilor anxioase şi a insomniei: Bromsedin, Bromval,

Fenobarbital, Meprobamat

- dispneea de origine bronhospastică necesită bronhodilatatoare,

cea de origine cardiopulmonară necesită Miofilină 3x0,1 g/zi

- hemoptiziile — calmante

calciu clorat 10% i.v.

gluconat de calciu 1 fiolă de 1 g i.m.

vitamina K 1-2 f/zi i.m. sau s.c.

Adrenostazin 2-3 f i.m./zi

Venostat 1-2 f

Acid aminocaproic 20 ml

Recuperarea:

Graţie tratamentelor moderne, care duc la sterilizarea leziunilor în 3-4 luni, tendinţa

este să se scurteze cât mai mult stadiul de incapacitate temporară de muncă - de la 1-2 ani cât

era înainte la maxim 6-9 luni.

Reâncadrarea în muncă se face pe baza unui examen complex în care se apreciază

soliditatea stabilizării leziunilor (BK constant negativ în culturi), ca şi gradul de recuperare

funcţională, mai ales în cazurile în care respiraţia a fost vădit afectată.

Sunt şi situaţii în care, deşi tuberculoza propriu-zisă se vindecă, sindroamele

posttuberculoase remanente întreţin incapacitatea de muncă (de exemplu sindromul de

insuficienţă pulmonară cronică marcată), îngreunând şi chiar împiedicând recuperarea şi

reâncadrarea foştilor bolnavi.

Recuperarea capacităţii de muncă poate fi integrală, parţială sau nulă. în primul caz

bolnavii se reâncadrează cu normă întreagă în acelaşi loc de muncă sau într-un loc echivalent,

în cazul recuperării parţiale sunt pensionaţi, până la recuperarea integrală. Reâncadrarea în

muncă constituie şi testul cel mai bun de verificare a vindecării.

PROFILAXIA TUBERCULOZEI PULMONARE

Pagina 26 din 59


Una dintre cele mai importante măsuri de profilaxie este însăşi chimioterapia

antituberculoasă. Dat fiind că acţiunea profilactică a chimioterapiei este cu atât mai promptă

cu cât se intervine mai aproape de momentul îmbolnăvirii, înainte ca bolnavul să-şi

contamineze contacţii, ea trebuie cuplată cu o depistare sistematică precoce a tuberculozei

prin examene radiofotografice de masă, atât examinări integrale ale populaţiei (la 2 ani), cât

şi pe grupe periclitate sau cu risc crescut de îmbolnăvire (din 6 în 6 luni).

Profilaxia deţine o pondere importantă în combaterea tuberculozei şi are următoarele

obiective principale :

întărirea rezistenţei nespecifice a organismului, prin cultură fizică şi sport şi prin

îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de mediu.

întărirea rezistenţei specifice se obţine prin vaccinarea antituberculoasă, care

urmăreşte creşterea rezistenţei la suprainfecţiile cu bacii Koch. Se ştie, prin descrierea

fenomenului Koch, că un animal infectat cu bacii Koch este refractar la o nouă infecţie,

prezentând o stare de imunitate. Vaccinarea se face cu vaccinul B.C.G., numit astfel după

Calmette şi Guerin, care, în 1922, cultivând pe medii specifice cu bilă, bacili bovini virulenţi,

au obţinut bacili care şi-au pierdut virulenţa, dar şi-au păstrat calităţile antigenice,

imunizante. Vaccinarea BCG este o metodă care urmăreşte protejarea individului împotriva

tuberculozei-boală, conferindu-i artificial o infecţie latentă, care-i dă, fără riscuri, o stare de

rezistenţă asemănătoare primoinfecţiei benigne. Se realizează

deci o primoinfecţie neevolutivă, cu instalarea alergiei la tuberculină.

Astfel apare o rezistenţă la reinfecţia cu bacii Koch.

Vaccinarea BCG vizează prevenirea infecţiilor manifeste sau a

îmbolnăvirilor, dar nu prin inactivarea agentului patogen ci prin întărirea

rezistenţei specifice a terenului respectiv.

Se aplică în primul rând la sugar şi copilul mic cu rezistenţă

scăzută, dar şi la copii mai mari şi la tineri până în 25 de ani, care nu au

făcut încă o infecţie naturală (sunt IDR negativi sau anergici).

Metoda utilizată în prezent constă în testarea prealabilă la

tuberculină (2 u.t.), urmată de vaccinarea intradermică a celor negativi.

Corectitudinea vaccinării se verifică prin reacţia locală vaccinală care

apare după câteva zile, caşi prin IDR postvaccinală pozitivă după 4-6

săptămâni. în caz negativ, vaccinarea se repetă imediat.

Durata imunităţii vaccinale este de 5-7 ani, astfel că vaccinarea se

repetă din 7 în 7 ani. Apariţia alergiei postvaccinale la tuberculină se

Pagina 27 din 59


testează după 6-8 săptămâni. O vaccinare eficientă duce la apariţia

alergiei în 80-90% din cazuri, la scăderea morbidităţii de patru până la 10

ori şi a mortalităţii de şase ori, comparativ cu indivizii nevaccinaţi.

Vaccinarea BCG duce şi la identificarea unor cazuri noi de

primoinfecţii la copilul mic, ca şi la descoperirea indirectă a unor surse de

infecţie posibile Ia chimioterapie.

Alte măsuri antituberculoase sunt: lupta în focare, în afară de

rezolvarea sursei şi a contacţilor şi dezinfecţia focarului, ancheta

epidemiologică, educaţia sanitară, menită să transmită populaţiei o

anumită comportare în vederea prevenirii tuberculozei.

Lupta în focar, care urmăreşte cunoaşterea şi limitarea sau

neutralizarea tuturor focarelor de contaminare, este un alt obiectiv

profilactic important. Prin această acţiune se urmăresc :

izolarea şi tratarea bolnavilor cu leziuni deschise

sterilizarea sputei prin fierbere cu sodă 2% timp de 20-

30 minute, cu clorură de var 10-20% sau cloramină 5%

sterilizarea veselei, lenjeriei de pat, de corp, a

obiectelor şi a hainelor prin fierbere, etuvare, expunere

la soare sau la raze ultraviolete

dezinfecţia încăperii prin văruire, spălarea duşumelelor

cu petrol, vapori de cloramină etc.

izolarea, vaccinarea BCG şi chimioprofilaxia

contacţilor, de la caz la caz.

Chimioprqfilaxia, altă acţiune profilactică, constă în administrarea de tuberculostatice

(de obicei HIN) populaţiei cu risc crescut de îmbolnăvire sau reactive: copiilor încă

neinfectaţi cu tuberculoză, dacă trăiesc în focare de tuberculoză, în iminenţă de a face infecţii

repetate, copiilor şi adulţilor cu IDR pozitivă, deci în iminenţă de a contracta tuberculoza-

boală.

Depistarea şi tratamentul precoce se adresează tuturor cazurilor de tuberculoză, în

faze cât mai precoce, adică în stadiul de tuberculoză primară sau în primele faze ale

tuberculozei secundare. Depistarea poate fi:

- biologică, constă în testarea în masă a tuturor copiilor şi adolescenţilor tineri, prin

IDR la tuberculină. Se consideră pozitive reacţiile în care induraţia dermică depăşeşte 9 mm;

radiofotografică, constă în examinarea grupelor de populaţie cu risc crescut la

Pagina 28 din 59


îmbolnăvire: bolnavii în supraveghere, foştii bolnavi, contacţii, hiperergicii, sechelarii, copiii,

adolescenţii şi tinerii, bolnavii cu simptome respiratorii care durează mai mult de o lună.

bacteriologică, constă în examinarea sistematică a sputei colectate în recipiente speciale de la

toţi tuşitorii; examenul direct în lumină fluorescentă şi culturi pe mediul Lowenstein-Jensen.

Educaţia sanitară joacă un rol important în combaterea tuberculozei: pe de o parte se

adresează bolnavilor, pentru a respecta măsurile de preîntâmpinare a răspândirii bolii

(protecţia cu batista în timpul tusei, utilizarea scuipătorii, veselă şi obiecte de toaletă separate

etc.) şi recomandările medicului; pe de alta se adresează întregii populaţii, pentru a se feri de

contaminare sau a se prezenta de timpuriu la control.

CAPITOLUL IV

PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE CAZURILOR STUDIATE

Am efectuat practica în secţia Boli interne a Spitalului Municipal Caracal, urmărind 8

cazuri cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară, din care am selecţionat trei cazuri.

CAZUL NUMĂRUL I

Culegerea datelor

Date de identitate: U.T.

Domiciliu: Rotunda

Data naşterii: 14 octombrie 1947

Ocupaţia: pensionar

Data internării: 24. 01. 2005; ora 7,00

Diagnosticul de internare: Pneumopatie acută stângă

Data externării: 04.04.2005

Diagnostic la externare: TBC pulmonar secundar

Număr zile spitalizare: 120

Anamneză

Antecedente personale fiziologice — fără importanţă

Antecedente personale patologice - hepatită virală acută 1967

Condiţii de viaţă şi muncă: consumă alcool zilnic 1,5 1, fumează

zilnic 15-20 de ţigări

Istoricul bolii

Pacientul se internează pentru dureri în hipocondrul drept, balonări, ameţeli, astenie,

dureri toracice, tuse seacă, scădere ponderală.

Pagina 29 din 59


Datejndjrecţe

Bolnavului i s-a eliberat în urma consultului medical bilet de internare în secţia TBC a

Spitalului Municipal Caracal.

Examenul clinic

Tegumente şi mucoase - normal colorate

Sistem ganglionar limfatic periferic - nepalpabil

Sistem musculo-adipos - normal reprezentat

Sistem osteo-articular - integru anatomic

Aparat respirator - torace normal conformat, ampliaţii respiratorii egale, freamăt

pectoral prezent, sonoritate pulmonară normală, rare raluri bronşice

Aparat cardio-vascular — regiunea precordială de aspect normal, şoc apexian în

spaţiul V i.c. stâng pe linia medioclaviculară, matitate cardiacă în limite fiziologice, zgomote

cardiace ritmice, AV=88b/minut, TA=130/80 mmHg

Aparatul digestiv - abdomen suplu, mobil, sensibil în hipocondrul drept, ficat cu

marginea superioară în spaţiul V i.c. drept, marginea inferioară la 2 cm sub rebord, splina

nepalpabilă.

Aparat urogenital - loji renale nedureroase, rinichi nepalpabili, micţiuni spontane,

fiziologice, urini de aspect normal

SNC - orientat temporo-spaţial, ROT şi pupilare prezente

Interpretarea datelor

Diagnosticul clinic: tuberculoză pulmonară secundară

Diagnosticul de nursing:

- analiza biofiziologică: bolnav cu aparate şi sisteme integre cu

afectarea celor de mai sus menţionate.

Din analiza datelor culese şi a examenelor clinice efectuate, rezultă că este vorba de

un pacient parţial dependent, care necesită ajutorul nursei pentru satisfacerea următoarelor

nevoi fundamentale prioritare:

nevoia de a avea un echilibru stabil

nevoia de a avea tegumente şi mucoase curate

nevoia de a se deplasa

nevoia de a se odihni

nevoia de a avea o respiraţie normală

nevoia de a cunoaşte mai multe despre boală.

analiza psihologică: bolnav conştient, orientat temporo-spaţial, cooperant.

Pagina 30 din 59


analiza sociologică: bolnav cu posibilităţi bune de a se trata şi de a urma regimul

igieno-dietetic

analiza socio-culturală: bolnav cu un nivel scăzut de cultură sanitară legată de boala

sa, nu respectă posturile religioase.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE NURSING DUPA CONCEPTUL

VIRGINIEIHENDERSON

Data internării: 24. 01. 2005

Problema: Pneumopatie acută stângă

Manifestări de dependenţă

Stare generală alterată cu următoarele simptome:

dureri în hipocondrul drept

balonări

ameţeli

astenie

Obiective:

combaterea următoarelor simptome: dureri în hipocondrul drept, balonări, ameţeli,

astenie asigurarea unui microclimat corespunzător în salon asigurarea lenjeriei curate de corp

şi pat întocmirea foii de observaţie

educaţie sanitară privind comportamentul bolnavului Intervenţii proprii

psihoterapie pentru combaterea anxietăţii

repaus la pat

asigurarea aerisirii salonului şi menţinerea temperaturii

constante

pregătirea bolnavului pentru recoltarea analizelor de

laborator şi a examenelor paraclinice

Intervenţii delegate

asigurarea administrării medicaţiei prescrise de medic:

Aspatofort lf i.v.

Glucoza 33% 2f

Biseptol 2tb la 12 ore

Algocalmin 2f i.m.

Nitrazepam 1 cp seara

Pagina 31 din 59


HIN 3 tb/zi

RMP3tb

Vitamina C 200 3 tb

Viplex 3 tb/zi

Emetiral 1 tb/zi

PZM 3 tb

regim igieno-dietetic conform prescripţiei medicului şi

administrat de asistenta medicală

pregătirea bolnavului pentru recoltarea analizelor de laborator HL= 4 600/mm3 Hb-

14g% VSH=90 mm/h

Evaluare

Din analiza datelor obţinute, am stabilit din punct de vedere al dependenţei bolnavului

este vorba de un bolnav care necesită îngrijiri speciale privind:

combaterea durerii, ameţelilor, asteniei, balonării asigurarea condiţiilor igieno-

sanitare, de mediu fizic şi uman care să-I permită refacerea fizică şi psihică

educaţie sanitară privind modul de comportare în spital şi apoi după externare.




nevoia de a se alimenta



nevoia de a cunoaşte mai multe despre boală

Dat

a

Manifestări Intervenţia asistentei medicale

ora de Obiectivul Evaluare

dependenţă Autonome Delegate

0 1 2 3 4 5

24.

01

dureri

în

-

combaterea

:

-identificarea -completea-

ză

îolnavul

Pagina 32 din 59


200

5

hipocon- -durerilor bolnavului docu-

mentele

internat

ora

7

drul drept -ameţelilor conduce bol-

navul

pentru prezintă:

astenie -asteniei în secţie şi îl internare -balonări

ameţeli -echilibrare prezintă

asistentei

-

monitorizea-

ză

-ameţeli

balonări fizică

şi

şefe şi

înre-

-astenie

psihică -repartizează gistrează în

FO

-dureri

în

-asigurarea bolnavul în salon, funcţiile

vitale

hipocon-

unui îi pre-

zintă

AV=88b/

min

drul drept

microclima

t

topografia secţiei TA=130/80 -rare

raluri

corespunză

-

-ajută bolnavul să

se

mmHg bronşice

tor în salon dezbrace T=38,6°C Radio-

-să I se asi- -măsoară şi

cân-

R=22/min grafia

gure

lenje-

tăreşte bolnavul -pregăteşte pulmona-

rie curată

de

-măsoară

şi

bolnavul ră:

TBC

corp şi pat înregistrează pentru pulmonar

-să

se

funcţiile vitale în efectuarea secundar,

menţină FO radiografiei ambii

lobi

starea de -pregăteşte - superiori

Pagina 33 din 59


bolnavul administrea-

ză

igienă fizic şi

psihic

tratame-ntul

-să îl

ajutăm

pentru

efectuarea

prescris

să

respecte

radiografiei Aspatofort

lf/zi

regimul pulmonare Glucoza

33%

igieno- -asigură

micro-

2f7zi

dietetic climatul în salon Biseptol

desodat -pregăteşte

bolnavul

2tb la 12h

pentru

vizita

Algocalmin

21

medicului i.v.

-pregăteşte

bolnavul

Nitrazepam

lcp

pentru

recoltarea

seara

urinei în ziua -asigură

următoare regimul

igi-

eno-dietetic

0 1 2 3 4 5

25.

01

-

toracal-

acelea

şi

-recoltează -recoltează

urina

Bolnavul

prezintă

200

5

gii urina

pentru

pentru

examenul

toracalgii,

astenie,

-astenie examenul sumar de urină ameţeli,

scădere

Pagina 34 din 59


-

ameţeli

sumar

de

-monitorizează

şi

ponderală.

-

scădere

urină notează în FO Rezultatele

anali-

ponde- -educă

bol-

funcţiile vitale zelor de laborator:

rală navul

să-şi

-pregăteşte VSH=90mm/h

-stare schimbe materialele Hb=14g%

febrilă poziţia în

pal

necesare

pentru

Leuc^ 600/mmc

-

transpi-

pentru recoltarea Uree=0,2mg%

raţii prevenirea analizelor

de

Fibrinogen= 13 00

escarelor laborator.

VSH,

mg%

-pregăteşte Hb, leucocite,

uree,

Glicemie=80mg%

bolnavul fibrinogen, TGO=16UI

pentru glicemie,

TGO,

TGP-1 OUI

recoltarea TGP,

amilaza,

Amilaza=16UW

sputei Tymol, Lugol,

BT,

Tymol=8UML

BD, Bl BT=0,32

Administrează BD=0,06

tratamentul BI=0,26

medicamentos Examen sumar de

acelaşi urină: dens

1012,

sediment

Pagina 35 din 59


urinar:

epitelii plate,

rare

leucocite

0 1 2 3 4 5

27.0

1

-stare -asigurarea

poziţie

-cântăreşte

bolnavul

Bolnav parţial

29.0

1

febrilă antidispneice -monitorizează dependent cu

-asigurarea funcţiile vitale stare

generală

2005 lenjeriei de

corp

AV=76 b/minut alterată, echi-

ora

7

şi pat TA=125/70

mmHg

librat psihic,

ce

-asigurarea T=38,6°C prezintă

alimentării

şi

D=1600ml/24h toracalgii,

hidratării Scaun=l/zi normal astenie,

corespunză-

toare

-asigură

regimul

ameţeli

-pregăteşte igieno-dietetic

bolnavul pentru 1 desodat

vizita

medicului

-administrează

tratamentul

medicamentos:

acelaşi +

Paracetamol

30.0

1.

-stare -cântăreşte Bolnav parţial

2005 febrilă bolnavul dependent cu

-trans- -monitorizează stare

Pagina 36 din 59


generală

ora

7

piraţii funcţiile vitale ameliorată

-tuse -asigură

mi-

parţial,

echi-

-jenă

la

croclimatul

în

librat psihic,

ce

vorbire salon pentru

a

prezintă stare

-

disfoni

e

respira normal

şi

febrilă, jenă la

a se odihni vorbire.

-asigură

ali-

transpiraţii,

mentaţia

şi

tuse, disfonie

hidratarea

corespunză-

toare

-pregăteşte

bolnavul

pentru

vizita

medicului

Pagina 37 din 59


disfoni

e

aceleaş

i

monitorizează -monitorizează

12.0

3

jenă

la

funcţiile vitale funcţiile vitale

2005 vorbire

şi

-asigură TA=125/60 mmHg

ora 7 de- microclimatul

în

AV=72 b/min

glutiţie salon R=20/min

torac- -educă bol-

navul

T-36,5°C

algii pentru

examenul

-administrează

-astenie ORL tratamentul

prescris

-

ameţeli

-asigură de medic

-afebril schimbarea -conduce bolnavul

în

lenjeriei de pat

şi

secţia ORL

pentru

corp examinarea

laringelui

-asigură

regimul

şi amigdalelor

dietetic

-afebril -efectu- -administrează -asistenta

noteză

Bolnav cu

stare

04.0

4

-

apetent

area

tra-

tratamentul evoluţia

bolnavului

generală

bună,

2005 -echili- tament

ul

-asigurarea

unui

-administrează scaune

normale,

Pagina 38 din 59


brat ui climat tratamentul afebril.

Se

ora

13

psihic

şi

-menţi- corespunzător -informează externează

cu

electro- nerea -adunarea aparţinătorii

cu

următoarele

litic integri- documentelor

şi

privire la repaus şi recomandări.

-scaune tăţii

te-

înregistrarea

lor

regimul alimentar evitarea

cafe-

normal

e

gument

el

-întocmirea -înmânează

biletul

lei,

tutunului,

-tegum. or biletului de

ieşire

de ieşire alcoolului,

normal -igieni- -scoaterea -înmânează Rp sosurilor

colorat

e

zarea bolnavului

din

-evitarea

-funcţii camere

i

evidenţa

secţiei

eforturilor

vitale patului -educaţie

sanitară

fizice,

contactul

aproap

e

lenjerie

i

privind

repausu

cu alţi bolnavi

normal

e

-

medicu

l

şi tratamentul

la

contagioşi

decide domiciliu -revine la

control

externa

-

rea

Pagina 39 din 59


CAZUL NUMĂRUL III

Culegerea datelor

Date de identitate U.N

Domiciliu: Cezieni

Data naşterii: 20 octombrie 1970



Diagnosticul de internare: TBC pulmonar secundar

Data externării: 30. 04. 2005

Diagnostic la externare: TBC pulmonar secundar

Numărul de zile de spitalizare: 10 zile

Anamneză

Antecedente personale patologice: hepatita epidemică la 14 ani

TBC pulmonar din 1995 Condiţii de viaţă şi muncă: - nu fumează de 1 an

nu consumă alcool

comportare faţă de mediu normală

Istoricul bolii

Bolnav cunoscut cu TBC pulmonară secundară cronicizată se internează pentru

dispnee la eforturi moderate, tuse cu expectoraţie muco-puralentă, astenie, inapetenţă.

Date indirecte

Bolnavului I s-a eliberat în urma consultului medical bilet de internare în secţia TBC a

Spitalului Municipal Caracal.

Examenul clinic

Stare generală mediocră.

Tegumente şi mucoase: facies ftizie, tegumente hiperpigmentate.

Ţesut celular subcutanat slab reprezentat.

Sistem ganglionar limfatic nepalpabil.

Sistem osteo-articular: integru anatomic.

Aparat respirator: torace asimetric prin constituţie, submatitate stângă cu murmur

vezicular diminuat, suberepitante şi frecături pleurale la acest nivel

Aparat cardio-vascular: matitate cardiacă în limite normale, zgomote cardiace ritmice,

zgomot uşor întărit la pulmonare, TA= 105/50 mmHg, AV=88 b/minut, ficat şi splină în

limite normale, tranzit intestinal

prezent, scaun normal Aparat urogenital: micţiuni spontane SNC: orientat temporo-

Pagina 40 din 59


spaţial.


Diagnosticul clinic: tuberculoză pulmonară secundară

Diagnosticul de nursing:














igieno-dietetic



PLAN DE ÎNGRIJIRE NURSING DUPA CONCEPTUL VIRGEVIEIHENDERSON


Problema: TBC pulmonar secundar



dispnee la eforturi moderate

tuse cu expectoraţie muco-purulentă

astenie

inapetenţă

Obiective:

combaterea dispneei, tusei, asteniei, inapetenţei

asigurarea unui microclimat corespunzător în salon

Pagina 41 din 59


asigurarea lenjeriei curate de corp şi pat

întocmirea foii de observaţie

educaţie sanitară

Intervenţii proprii:

psihoterapie pentru combaterea anxietăţii

repaus la pat


pregătirea bolnavului pentru recoltarea analizelor de laborator

şi a examenelor paraclinice Intervenţii delegate

- asigurarea administrării medicaţiei prescrise de medic:

HIN: 3tb/zi RMP: 4tb/zi EMB: 4cp/zi KM: lg/zi Ser fiziologic: 1 f Viplex: 3tb

- regim igieno-dietetic conform prescripţiei medicului şi

administrat de asistenta medicală

- pregătirea bolnavului pentru recoltarea analizelor de laborator:

L=6 400/mm3

Hb=12g% VSH=llmm/lh

Evaluare

Din analiza datelor obţinute, am stabilit că din punct de vedere al dependenţei

bolnavului este vorba de un bolnav care necesită îngrijiri speciale privind:

combaterea dispneei, tusei, asteniei, inapetenţei

asigurarea condiţiilor igieno-sanitare, de mediu fizic şi uman

care să-I permită refacerea fizică şi psihică

asigurarea administrării medicaţiei prescrise de medic

educaţie sanitară privind modul de comportare

Dat

a

Manifestăr

i

Dbiectivul Intervenţiile asistentei medicale

Ora de Evaluare

dependenţ

ă

Autonome Delegate

0 1 2 3 4 5

21. -dispnee combaterea identificarea completează Bolnavul

Pagina 42 din 59


04 la

200

5

eforturi dispneei, bolnavului documentele internat

moderate tusei,

ex-

conduce

bol-

pentru

internare

prezintă:

Ora

8

-tuse

cu

pectoraţiei. navul în secţie

şi

măsoară

şi

tuse cu ex-

expectora-

ţie

dispneii, îl

prezintă

cântăreşte pectoraţie

muco- asteniei, asistentei şefe bolnavul muco-

purulentă balonărilor -repartizează -înregistrează purulentă

-astenie echilibrare bolnavul în

salon

funcţiile

vitale

astenie

-

inapetenţă

hidro- -ajută bolnavul

să

AV=88b/min inapetenţă

-balonări electroliticâ se dezbrace TA=105/50 balonări

asigurarea -măsoară

şi

T=38,6°C dispnee

la

unui cântăreşte R=22/min eforturi

microclima

t

bolnavul -pregăteşte moderate

asigurarea -monitorizează

şi

bolnavul

pentru

Rezultatul

lenjeriei notează în

FO

efectuarea radiografi-ei

curate de

corp

funcţiile vitale radiografiei pulmo-nare:

şi pat -pregăteşte pulmonare fibrotorax

menţinerea bolnavul

pentru

-

administrează

stâng mixt

igienei efectuarea tratamentul

respectarea radiografiei prescris:

regimului pulmonare HEN 3tb/zi

Pagina 43 din 59


igieno- -ajută bolnavul

să

RMP 4tb/zi

dietetic ia o

poziţie

EMB 4cp/zi

desodat antalgică KMlg

-asigură

microclimatul

în

salon

-educă

bolnavul

cum să

recolteze

urina în

dimineaţa

următoare

0 1 2 3 4 5

23,24

,

-stare -

aceleaş

i

-cântăreşte -recoltează Rezultatul analizelor

de

25-04 generală bolnavul urina pentru laborator:

amelio- -monitori- examenul VSH=llmm/h

2005 rată zează sumar de

urină

Hb=12g%

-afebril funcţiile -monitorizea-

ză

Leuc=6400/mm3

-apetent vitale şi notează în Uree=0,26g%

-

tolereaz

ă

-asigură FO

funcţiile

Glicemie=8 0mg%

tabletele micro- vitale TGP=10UI

climatul -asigură Tymol=3UML

-educaţie regimul BT=0,20

Pagina 44 din 59


sanitară desodat BI=0,14

privind -administrea-

ză

BD=0,06

regimul tratamen-tul Ex. sumar urină: dens

alimentar 1012,

sediment

urinar: epitelii

plate,

rare leucocite

0 1 2 3 4 5

30.04

.

-disfonie Medicul -adunarea -notează Bolnav cu stare

2005 -jenă

la

decide documen- evoluţia generală bună,

vorbire

şi

externarea telor

şi

bolnavului afebril,

comu-

deglu-

tiţie

igienizarea analizelor -

administrea-

ză

nicativ,

scaune

-

toracalgi

i

patului şi

înregi-

tratamen-tul normale,echili-

brat

-astenie camerei, strarea lor -informează fizic şi psihic, se

-ameţeli lenjeriei -întocmi-

rea

aparţinătorii

cu

externează cu

-afebril -adunarea biletului

de

privire

la

următoarele

-apetent documen- ieşire repausul

fizic

recomandări:

telor

pentru

-scoaterea şi

regimu

-evitarea

externare bolnavu-

lui

alimentar alcoolului, cafelei,

Pagina 45 din 59


din -înmânează ţigărilor, sosurilor

evidenţa biletul

de

-evitarea

eforturilor

secţiei ieşire şi Rp fizice

-educaţie -evitarea con-

sanitară cu tactului cu alţi

privire

la

bolnavi contagi-

oşi

repa-usul -continuarea

fizic

şi

tratamentului cu

trata- vitamine.

mentul

pe

simptomatice,

care

trebuie

sedative, tonice

să îl conti- -revine la control

nue

la

-educaţie sanitară

domiciliu

0 1 2 3 4 5

23,24

,

-stare -

aceleaş

i

-cântăreşte -recoltează Rezultatul analizelor

de

25-04 generală bolnavul urina pentru laborator:

amelio- -monitori- examenul VSH=llmm/h

2005 rată zează sumar de

urină

Hb=12g%

-afebril funcţiile -monitorizea-

ză

Leuc=6400/mm3

-apetent vitale şi notează în Uree=0,26g%

-

tolereaz

-asigură FO

funcţiile

Glicemie=8 0mg%

Pagina 46 din 59


ă

tabletele micro- vitale TGP=10UI

climatul -asigură Tymol=3UML

-educaţie regimul BT=0,20

sanitară desodat BI=0,14

privind -administrea-

ză

BD=0,06

regimul tratamen-tul Ex. sumar urină: dens

alimentar 1012,

sediment

urinar: epitelii

plate,

rare leucocite

0 1 2 3 4 5

30.04

.

-disfonie Medicul -adunarea -notează Bolnav cu stare

200^/ -jenă

la

decide documen- evoluţia generală bună,

vorbire

şi

externarea telor

şi

bolnavului afebril,

comu-

deglu-

tiţie

igienizarea analizelor -

administrea-

ză

nicativ,

scaune

-

toracalgi

i

patului şi

înregi-

tratamen-tul normale,echili-

brat

-astenie camerei, strarea lor -informează fizic şi psihic, se

-ameţeli lenjeriei -întocmi-

rea

aparţinătorii

cu

externează cu

-afebril -adunarea biletului

de

privire

la

următoarele

-apetent documen- ieşire repausul

fizic

recomandări:

Pagina 47 din 59


telor

pentru

-scoaterea şi

regimu

-evitarea

externare bolnavu-

lui


din -înmânează ţigărilor, sosurilor

evidenţa biletul

de

-evitarea

eforturilor

secţiei ieşire şi Rp fizice

-educaţie -evitarea con-

sanitară cu tactului cu alţi

privire

la

bolnavi contagi-

oşi

repa-usul -continuarea

fizic

şi

tratamentului cu

trata- vitamine.

mentul

pe

simptomatice,

care

trebuie

sedative, tonice

să îl conti- -revine la control

nue

la

-educaţie sanitară

domiciliu

CAZUL NUMĂRUL III

Culegerea datelor

Date de identitate: E. F.

Domiciliu: Dobrun, Olt

Data naşterii: 22. 05. 1947



Diagnosticul de internare: AVC. Hemiplegie stângă

Data externării: 04. 04. 2005

Pagina 48 din 59


Diagnosticul al externare: TBC pulmonar secundar. AVC.

Hemiplegie stângă Număr de zile de spitalizare: 2 zile

Anamneză

Antecedente personale patologice: hepatita epidemică Condiţii de viaţă şi muncă:

fumător în antecedente, 10 ţigări pe

zi, consumator de alcool

Istoricul bolii

Din spusele aparţinătorilor aflăm că bolnavul, în cursul zilei precedente, bolnavul a

prezentat la scularea din somn deficit motor la membrele stângi, tulburări de vorbire şi de

deglutiţie.

Examen clinic general

Tegumente şi mucoase palide.

Sistem osteo-arricular integru morfo-funcţional.

Sistem ganglionar limfatic nepalpabil.

Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular

prezent, sonoritate pulmonară normală Aparat cardio-vascular: şoc apexian în spaţiul

V i.c. stâng pe

linia medio-claviculară, zgomote cardiace

ritmice, TA=110/95 mmHg, AV=72b/min Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros,

ficat şi splină în

limite normale, tranzit intestinal prezent Aparat uro-genital: loji renale libere, micţiuni

fiziologice SNC: nu prezintă redoare de ceafa, schiţă de mişcare în membrul

stâng, forţă nulă, Babinski pozitiv pe stânga.


Diagnosticul clinic: tuberculoză pulmonară secundară. AVC.

Hemiplegie stângă Diagnosticul de nursing:









Pagina 49 din 59







igieno-dietetic



PLAN DE ÎNGRIJIRE NURSING DUPĂ CONCEPTUL VIRGINIEIHENDERSON


Problema: AVC. Hemiplegie stângă



deficit al membrelor stângi

tulburări de deglutiţie şi vorbire

Obiective

combaterea următoarelor simptome: ameţeli, astenie,

forţă nulă, tulburări de deglutiţie şi vorbire, deficit al

membrelor stângi


asigurarea lenjeriei curate de corp şi pat

întocmirea foii de observaţie

educaţie sanitară privind comportamentul bolnavului

Intervenţii proprii

psihoterapie pentru combaterea anxietăţii repaus la pat

asigurarea aerisirii salonului şi menţinerea temperaturii constante

pregătirea bolnavului pentru recoltarea analizelor de laborator şi a examenelor

paraclinice Intervenţii delegate

asigurarea administrării medicatiei prescrise de medic

Penicilina G 2 milx4/zi

Vitamina Bl 100 mg fi

Vitamina B6 250 mg fi

Pagina 50 din 59


Glucoza 20% 500mlx2

Streptomicină 1/2 la 2 h

Ser fiziologic f 4

Dipiridamol fi I la 8 h

regim igieno-dietetic conform prescripţiei medicului şi administrat de asistenta

medicală pregătirea bolnavului pentru recoltarea analizelor de laborator

Evaluare

Din analiza datelor obţinute am stabilit din punct de vedere al

dependenţei că este vorba despre un bolnav care necesită îngrijiri speciale

privind:

combaterea ameţelilor, asteniei, forţei nule, tulburărilor

de deglutiţie şi vorbire, deficitului motor

asigurarea condiţiilor igieno-sanitare care să-I permită

refacerea fizică şi psihică

asigurarea administrării medicaţiei

educaţie sanitară

Dat

a

Manifestăr

i

Intervenţia

asistentei

medicale

ora de Obiectivul Evaluare

dependenţă Autonome Delegate

0 1 2 3 4 5

03.0

4

deficit

al

combaterea

:

identificarea -completea-

ză

îolnavul

200

5

membre-

lor

-tulbură-

riloi

bolnavului docu-

mentele

internat

ora

7

stângi de -conduce bol-

navul

pentru prezintă:

tulburări

de

deglutiţie şi în secţie şi

îl

internare schiţă

de

Pagina 51 din 59


degluti-ţie

şi

vorbire prezintă

asistentei

-

monitorizea-

ză

mişcare

în

vorbire -ameţelilor şefe şi

înre-

mem-brul

astenie -asteniei -repartizează gistrează în

FO

stâng

ameţeli -echilibrare bolnavul în salon, funcţiile

vitale

forţă nulă

forţă nulă fizică

şi

îi pre-

zintă

AV=72b/

min

-ameţeli

psihică topografia secţiei TA=110/95 -astenie

-asigurarea -ajută bolnavul să

se

mmHg -tulburări

de

unui dezbrace T=38,6°C deglu-tiţie

microclima

t

-măsoară şi

cân-

R=22/min şi vorbire

corespunză

-

tăreşte bolnavul -pregăteşte Radio-

tor în salon -măsoară

şi

bolnavul grafia

-să I se asi- înregistrează pentru pulmona-

gure

lenje-

funcţiile vitale

în

efectuarea ră:

TBC

rie curată

de

FO radiografiei pulmonar

corp şi pat -pregăteşte

bolnavul

-

administrea-

ză

secundar,

-să

se

fizic şi

psihic

tratame-ntul ambii

lobi

menţină pentru

efectuarea

prescris superiori

Pagina 52 din 59


starea de radiografiei Penicilina G

2

LCR: rare

igienă pulmonare mil><4 hematii

-să îl

ajutăm

-asigură

micro-

Glucoza

20%

să

respecte

climatul în salon 500 ml*2

regimul -pregăteşte

bolnavul

Vitamina

Bl

igieno- pentru

vizita

lOOmgfl

dietetic medicului Vitamina

B6

desodat -pregăteşte

bolnavul

250mg fi

-recoltarea pentru

recoltarea

Streptomicin

probelor

de

urinei şi a sputei

în

l/2g la 12h

laborator ziua următoare Dipiridamol

I

Ia8h

0 1 2 3 4 5

04.04

.

toracalgi

i

Medicul adunarea notează Bolnav afebril,

2005 deficit

al

decide documen- evoluţia prezintă tora-

calgii,

membre

-

externarea telor

şi

bolnavului tulburări de

vorbire

lor stâng igienizarea analizelor administrea-

ză

şi deglutiţie

astenie patului şi

înregi-

tratamen-tul echilibrat fizic şi

Pagina 53 din 59


ameţeli camerei, strarea lor informează psihic, se

afebril lenjeriei întocmi-

rea

aparţinătorii

cu

externează cu

apetent -adunarea biletului

de

privire

la

următoarele

documen- ieşire repausul

fizic

recomandări.

telor

pentru

scoaterea şi

regimul

-evitarea

externare bolnavu-

lui


din înmânează ţigărilor, sosurilor

evidenţa biletul

de

-evitarea

eforturilor

secţiei ieşire şi Rp fizice, stresului,

reducaţie umezelii

sanitară cu -evitarea con-

privire la tactului cu alţi

repa-usul bolnavi contagi-

oşi

fizic

şi

-dietă normo-

trata- calorică, desodată

mentul

pe

-continuarea

care

trebuie

tratamentului

să îl conti- conform Rp

nue

la

-revine la con-trol

domiciliu peste 10 zile

ANEXA NUMĂRUL 1

PREGĂTIREA BOLNAVILOR PENTRU EXAMINĂRILE

Pagina 54 din 59


RADIOLOGICE

Razele Roentgen sunt radiaţii electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă. Ele

se produc în tuburi speciale prin frânarea bruscă a electronilor liberi, animaţi de o viteză

foarte mare. Razele roentgen au o putere de penetraţie foarte mare, străbătând corpurile,

materialele, deci şi corpul omenesc.

Ele sunt absorbite parţial de corpurile pe care le străbat, în proporţie mai mică sau mai

mare, în funcţie de ponderea atomică a acestora.

Ţesuturile şi organele corpului sunt formate din substanţe organice cu ponderea

atomică diferită. în funcţie de compoziţia lor ele vor absorbi inegal razele Roentgen. Astfel,

sistemul osos, care conţine mult calciu şi fosfor, va absorbi mai multe raze decât muşchii sau

organele parenchimatoase şi acestea mai multe decât plămânii.

Razele care au scăpat de absorbţia componentelor corpului omenesc, cad pe un ecran

fluorescent, pe care îl aduc într-o fluorescentă cu atât mai intensă, cu cât razele au fost mai

puţin absorbite de corpurile pe care le-au traversat.

Absorbţia inegală a razelor Roentgen de ţesuturile corpului omenesc şi proprietatea

razelor de a aduce în fluorescentă ecranul radiologie în funcţie de cantitatea şi intensitatea lor,

stau la baza formării imaginii radioscopice.

Ecranul fluorescent este confecţionat dintr-un carton acoperit de un strat de sulfura de

zinc, wolframat de calciu; înlocuind ecranul fluorescent cu o placă fotografică sau cu filmul

radiologie, razele Roentgen se vor proiecta pe aceasta, impresionând emulsia fotosensibilă de

pe suprafaţa lor, în funcţie de cantitatea şi intensitatea cu care au scăpat de absorbţie. Astfel,

se obţine o imagine fotografică a regiunilor examinate, care poartă numele de radiografie.

Prin examenul radiologie se pot studia morfologia şi funcţionarea organelor

inaccesibile observaţiei directe, ascunse în profunzimea corpului. Astfel, se pot diagnostica

sau confirma fracturi şi luxaţii ale sistemului osteo-articular, modificări anatomo-patologîce

şi funcţionale ale stomacului, intestinelor, inimii, plămânilor, tulburări anatomice şi

funcţionale ale veziculei biliare, prezenţa calculilor în bazinetele renale, veziaca urinară sau

în alte organe cavitare, a tumorilor în diferite organe şi altele.

Dintre diferitele metode de examinare menţionăm:

Radioscopia, examinarea organelor la ecran. Ea constituie forma cea mai obişnuită a

examinărilor radiologice, dând o imagine dinamică asupra organelor examinate.

Radiografia, care este fixarea imaginii radiologice pe filmul radiologie la un moment

dat. Imaginea fiind fotografiată, ea se pretează la controale ulterioare, mai amănunţite, ea

putând fi interpretată de mai mulţi specialişti. Radiografia este însă o metodă statică de

Pagina 55 din 59


examinare.

Kimografia, care constă în înregistrarea radiografică a mişcărilor anumitor organe

interne, mai ales ale inimii şi ale vaselor mari.

Tomografia, care este obţinerea imaginii radiografice a unui strat oarecare dintr-o

parte a organismului. Această metodă evită greşelile de interpretare care ar putea rezulta din

suprapunerea imaginilor structurilor regiunii examinate, cum se întâmplă în radiografia

obişnuită.

Radiofotografia, datorită dimensiunilor reduse ale clişeului fotografic se mai numeşte

şi microradiofotografie (MRF). Se foloseşte în primul rând profilactic, pentru depistarea

activă şi precoce a bolnavilor de tuberculoză pulmonară, cancere pulmonar şi mediastinal,

precum şi a bolilor de inimă.

Roentgencinematografia, constă în filmarea imaginilor pe ecranul radioscopic, sau

direct după ieşirea razelor din corp, fără intermediul ecranului. Filmul obţinut, se proiectează

pe un ecran obişnuit, dând o imagine radiologică dinamică, evidenţiind mişcările patologice

sau normale ale unor organe.

Roentgenteleviziunea, constă în captarea imaginii radiologice şi televizarea ei, fie sub

formă de imagine statică, fie sub formă de radiocmematografie televizată. Cu această metodă,

personalul lucrează la lumină, sub protecţie perfectă faţă de razele Roentgen, imaginea fiind

urmărită simultan de mai multe persoane.

REGULILE GENERALE DE PREGĂTIRE A BOLNAVILOR PENTRU

EXAMINĂRI RADIOLOGICE

Indicaţia examinărilor radiologice o face întotdeauna medicul, fie la primirea

bolnavului, fie cu ocazia vizitei medicale. Indicaţiile sunt notate de asistentă şi îndeplinite în

cursul orelor de activitate ale serviciului de radiologie.

în cazurile de urgenţă (perforaţii abdominale, ileus, fracturi de craniu) va înştiinţa

medicul radiolog de serviciu, pentru a veni la spital în vederea efectuării examinărilor de

urgenţă.

Asistenta trebuie să pregătească bolnavul din punct de vedere psihic pentru

examinarea radiologică, mai ales dacă este prima de acest fel. Asistenta va lămuri bolnavul că

examinarea se va face într-o încăpere întunecată, cu ajutorul unor maşini inofensive, iar

substanţele de contrast care vor fi necesare eventual pentru examinare, să le bea fără nici o

aversiune.

Pagina 56 din 59


La nevoie, asistenta trebuie să arate bolnavului în acelaşi timp că examinarea

radiologică nu este o metodă universală de diagnostic şi astfel să nu pretindă medicului

radiolog examinarea unor organe care nu sunt accesibile acestei metode.

Bolnavul trebuie să aibă bilet de trimitere. Acesta trebuie să cuprindă în afară de date

personale şi de spitalizare ale bolnavului, datele din anamneză, rezultatele mai importante de

laborator, în funcţie de diagnosticul prezumtiv, precum şi felul examinării cerute.

Dacă natura examinării o cere, asistenta va pregăti bolnavul în mod corespunzător.

Astfel unele examinări se fac pe stomacul gol, altele după evacuarea colonului etc. Asistenta

trebuie să cunoască posibilităţile şi limitele fiecărei examinări, precum şi modul în care sunt

pregătiţi bolnavii.

Asistenta trebuie să însoţească bolnavii la examinările radiologice, pentru a le da

ajutorul necesar la îmbrăcare, dezbrăcare, pentru a-i sprijini la nevoie.

Regiunea de examinat va fi dezbrăcată, părul lung al femeilor va fi legat pe creştetul

capului, lănţişoarele, mărgelele vor fi scoase, deoarece pot produce greşeli de interpretare a

imaginii radiologice prin producerea unor opacităţi atât pe ecran cât şi pe film.

Asistenta trebuie să se protejeze de acţiunea razelor Roentgen, mai ales asupra

gonadelor.

Din acest motiv, ea va trebui să se îndepărteze cât mai mult de aparat şi de bolnav,

care sub influenţa razelor Roentgen devine sursă secundară de raze.

Bolnavii debili şi copiii, care necesită un ajutor din partea asistentei, vor fi ajutaţi sub

protecţia şorţului şi a mănuşilor speciale confecţionate din cauciuc plumbuit, care absoarbe

razele Roentgen. Timpul de examinare trebuie redus la minimum pentru a expune cât mai

puţin organismul asistentei la acţiunea dăunătoare a razelor Roentgen.

Camera în care se fac examinările radiologice trebuie să aibă o temperatură maximă

de 20 grade C, pentru a nu produce frisoane bolnavilor febrili dezbrăcaţi care sunt aduşi

pentru examinare. întrucât activitatea se desfăşoară în camere semiobscure, asistenta care

însoţeşte bolnavul trebuie să se acomodeze din timp la această lumină foarte slabă.

Pentru a se putea mişca în siguranţă la lumina slabă a serviciului de radiologie fără să

piardă mult timp cu acomodarea, este bine ca asistenta să poarte ochelari cu sticlă închisă

timp de 10-20 de minute înainte de a însoţi bolnavii la serviciul de radiologie.

ANEXA NUMARUL 2 RECOLTAREA SPUTEI

Pentru examinarile de laborator, sputa se recolteaza dimineata pe nemancate,cand

Pagina 57 din 59


bolnavul o elimina in mare cantitate §i neamestecata cu resturi alimentare.

Inainte de expectoratie bolnavul trebuie sa-si clateasca gura §i laringele cu apa.

Recoltarea se face in vase de sticla cu gura larga, in pahar, cutii Petri, sau in scuipatori

speciale avand grija sa nu se murdareasca exteriorul vasului.

Aceste vase trebuie sa fie spalate, uscate si sa nu contina urme de substante

antiseptice.

Dupa felul examenului cerut, sputa se poate recolta proaspata sau timp de 24 de ore.

In ambele cazuri materialul recoltat trebuie sa fie sputa si nu saliva sau resturi alimentare.

Daca sputa se recolteaza pentru examenul macroscopic, bolnavul trebuie sa aiba o

scuipatoare transparenta cu putina substanta antiseptica. Daca cantitatea de sputa trebuie

masurata, recoltarea se va face in vase gradate.

Pentru examinarile citologice, bacteriologice §i parazitologice, precum §i pentru

prepararea unui autovaccin, sputa recoltata proaspata se trimite imediat la laborator.

Pentru cautarea bacilului Koch se recolteaza 5-15 ml de sputa. Sputa recoltata de mai

mult timp, face ca in ea sa se inmulteasca microbi §i in felul acesta bacilul Koch va fi mai

greu de gasit.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Tuberculoza este considerate azi ca cea mai importanta boala transmisibila din lume,

pentru ca anual se inregistreaza peste 10 milioane noi imbolnaviri, dintre care 4-5 milioane

cazuri cu mare contagiozitate, iar numarul lor creste continuu, mai ales datorita exploziei

demografice.

In ciuda faptului ca ea este o boala curabila, practic ea este in prezent cauza a mai

mult de 3 milioane de decese.

Desj incidenta tuberculozei a inregistrat in multe tari un declin semnificativ, constant

§i de lunga durata — trezind speranta unei posibile eradicari a bolii intr-un viitor mai

apropiat, eel pu^in in tarile dezvoltate -global, problema tuberculozei a crescut in amploare.

In Romania incidenta tuberculozei a inregistrat un declin relativ constant §i continuu

intre anii 1950-1980, ceea ce a dus la un justificat climat de incredere. Dupa o perioada de

stagnare intre anii 1981-1988, in prezent se inregistreaza o crestere marcata de la an la an.

Nivelul atins in anul 1998 este mai mare decat eel inregistrat in anul 1975, situatie care

reprezinta o «intoarcere in trecut» cu peste 20 de ani.

Pagina 58 din 59


În cazul in care pacientii nu se prezinta la dispensarele TBC pentru inregistrare §i

tratare apare mortalitatea prin TBC pulmonar, care este de 13l,8%ooo dupa varsta de 25-30

de ani.

In combaterea tuberculozei ca problema de sanatate publica, profilaxia ocupa rolul

primordial.

Elementele semnalate mai sus justifica atentia particulara acordata acum tuberculozei.

Deoarece combaterea tuberculozei nu se poate face decat integrat in cadrul activitatii intregii

retele sanitare, neputand fi numai apanajul activitatii speciali§tilor pneumologi, este evidenta

necesitatea disemmarii largi a cuno§tin|elor de baza ale acestui domeniu medical.

Grija constants a cadrelor medii §i medicilor indreptata spre acest obiectiv, constituie

o garantie a rezolvarii ei ca problema de sanatate publica, intr-un termen nu prea indepartat.

Pagina 59 din 59

http://www.tocilar.ro/

Date post:	21-Jul-2016
Category:	Documents
Upload:	stefan-georgiana-madalina
View:	14 times
Download:	6 times

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents