Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Rolul turismului in dezvoltarea economiei. Posibilitati de dezvoltarea

a unei zone turistice

"În secolul XXI, trei domenii economice vor fi

conducătoare: telecomunicaţiile,

tehnologia informaţiei

şi turismul"

John Naisbitt

“Noi muncim ca să avem timp liber… Timpul liber nu este

sfârşitul muncii, ci mai degrabă munca limitează timpul liber

care ar trebui dedicat artelor, ştiinţelor şi, mai presus de toate,

filosofiei… Fericirea sufletului poate fi aflată în timpul liber…”

Aristotel

“Turismul este ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă

din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de

reşedinta, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de

o stabilire permanentă sau o activitate lucrativa oarecare.”

W. Hunziker

Introducere

Turismul se dovedeşte a fi "o formă vie a urbanismului, o coordonată de bază a

contemporaneităţii, o dominantă a timpului nostru". (M. F. Vandenboore).

Potrivit aprecierilor Asociaţiei Internaţionale a Experţilor în Turism (AIEST),

turismul reprezintă suma fenomenelor şi relaţiilor care rezultă din călătoriile şi sejururile

determinate de preocupări nelegate de realizarea unor venituri.

Pagina 11 din 71


Turismul reprezintă, în ansamblul economiei naţionale a României contemporane, un

domeniu care exprimă sugestiv întrepătrunderea factorilor economici cu cei sociali, relevând

cotele nivelului de trai şi schimbările în comportamentul populaţiei, într-o perioadă de timp

istoric al creaţiei şi emancipării.

Viziunea sistemică a strategiei dezvoltării turismului românesc, în contextul strategiei

globale a economiei naţionale, a impus atenţiei faptul că turismul va deveni o ramură

prioritară în dezvoltarea ei, în interdependenţă organică cu celelalte ramuri şi sisteme

economico-sociale. Dar, pentru ca acest proces să fie viabil, sunt necesare atât însuşirea

concepţiei privind locul şi rolul turismului în activitatea social-economică din ţara noastră,

cât şi în aplicarea unor măsuri, soluţii etapizate, fundamentate ştiinţific, în toate subsistemele

turismului, iar rezultatele se vor resimţi pe linia creşterii continue a rolului turismului în

ridicarea calităţii vieţii, în sporirea efectelor economice şi a ponderii turismului românesc în

produsul naţional brut şi în ansamblul economiei naţionale, în protecţia şi conservarea

mediului înconjurător şi a resurselor turistice.

Reactualizarea turismului românesc reprezintă un proces amplu care presupune

parcurgerea mai multor etape distincte din punct de vedere al conţinutului.

Turismul reprezintă una din activităţile importante ale civilizaţiei şi vieţii sociale

moderne, ce evoluează odată cu dezvoltarea politică, economică, ştiinţifică şi culturală a

omenirii.

Turismul a devenit unul din cele mai vaste fenomene sociale, cu o mare influenţă

asupra economiei ţării noastre, iar pe plan internaţional asupra relaţiilor economice

internaţionale.

Evoluţia pozitivă a sectorului terţiar, din care face parte şi activitatea turistică,

implicaţiile lui asupra dezvoltării de ansamblu a societăţii, precum şi perspectivele largi ce i

se deschid, au determinat reconsiderări ale locului şi rolului serviciilor în economia naţională.

Numeroşi oameni călătoresc anual în diverse zone ale ţării din dorinţa de a cunoaşte,

de a se destinde, sau pentru a-şi reface capacitatea de muncă, apelând în acest scop la o gamă

largă de servicii şi de bunuri de consum.

În anul 1880, Guy Freuler considera turismul ca un fenomen social-economic şi îl

definea ca "un fenomen al timpurilor moderne bazat pe creşterea necesităţilor de refacere a

sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, de a trezi şi a cultiva sentimentul pentru

frumuseţile naturii, de a le îndrăgi, de a se bucura de natură şi îndeosebi de a contribui la

creşterea bunăstării oamenilor, ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei, precum şi al

perfecţionării mijloacelor de transport".

Pagina 12 din 71


În prezent, activitatea turistică primeşte noi valenţe şi dimensiuni ca urmare a creşterii

timpului liber. În aceste condiţii, se accentuează ritmul evoluţiei unora din formele de turism.

Se apreciază că şi în România turismul se statorniceşte ca o componentă a nivelului de trai,

devenind un element al definirii calităţii vieţii.

Obiectivul strategiei globale de dezvoltare a potenţialului turistic românesc îl

constituie valorificarea eficientă a bogăţiei potenţialului turistic al ţării în vederea satisfacerii

cererii turistice în continuă creştere, având ca urmare creşterea calităţii vieţii, a resurselor

valutare ale ţării şi absorbirea unui volum sporit de forţă de muncă.

În scopul atingerii obiectivelor strategice propuse este necesară soluţionarea unor

probleme cu care se confruntă activitatea de turism, prin măsuri operative şi eficiente într-un

cadru general adecvat: stabilirea cadrului legislativ, a formelor de proprietate,

descentralizarea, liberalizarea, renormarea muncii unor profesiuni din turism, o largă

cooperare internaţională, o politică comercială şi tarifar-valutară fundamentată ştiinţific.

Prin complexitatea şi amploarea dezvoltării sale, turismul a cunoscut o structură

multi-criterială de-a lungul evoluţiei sale şi a apariţiei de noi forme de turism.

Apreciind că orice structurare în domeniul turistic trebuie să se sprijine pe elementele

declanşatoare ale fenomenului, respectiv pe nevoia de recreere, refacere şi culturalizare, actul

turistic poate îmbrăca una din următoarele expresii tipologice:

turism de recreere;

turism de îngrijire a sănătăţii;

turism cultural.

Această delimitare teoretică nu-şi mai găseşte graniţele în practică, turismul secolului

XXI fiind unul complex – o nouă formă sinergetică, de sinteză a celorlalte, care combină

recreerea cu refacerea sănătăţii, recreerea cu informarea, etc.

CAPITOLUL 1. ROLUL TURISMULUI ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI

1.1 ISTORIC, CONCEPT, DEFINIŢII

Aşa cum demonstrează realitatea, turismul este unul dintre cele mai vaste fenomene

sociale, care s-a impus în epoca contemporana, având repercusiuni şi implicaţii profunde

asupra economiilor naţionale ale ţărilor, precum şi asupra relaţiilor economice internaţionale.

Expansiunea turismului s-a desfăşurat în paralel cu dezvoltarea economică a naţiunilor. Astfel

industrializarea societăţii, automatizarea şi cibernetizarea acesteia, concentrarea populaţiei în

Pagina 13 din 71


centre urbane, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii şi a mijloacelor de transport au

determinat mutaţii profunde în viaţa şi mentalitatea omului zilelor noastre.

Turismul – domeniu distinct de activitate şi componentă de primă importanţă a vieţii

economice şi sociale pe întreg teritoriul mondial – evoluează continuu sub impactul

prefacerilor civilizaţiei contemporane, dinamica sa integrându-se în procesul general de

dezvoltare. Prin vastul său potenţial uman pe care îl antrenează în desfăşurarea sa, precum şi

prin influenţa pe care o exercită asupra domeniilor cu care interferează, turismul acţionează

ca stimulator al progresului internaţional.

Creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin

reducerea săptămânii de lucru şi prin mărirea concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă,

au determinat deplasarea a sute de milioane de oameni din diverse zone ale globului, atât în

interiorul ţărilor de reşedinţă cât şi peste graniţele acestora, pentru a se destinde , a-şi reface

capacitatea de muncă, dar şi din dorinta de cunoaştere, toate acestea susţinând definiţia data

de E.Guy Freuler, conform căreia : „Turismul în sensul modern al cuvântului este un

fenomen al timpurilor noastre bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi

schimbare a mediului înconjurător, pe cultivarea sentimentului pentru frumuseţile naturii . . .

ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi a perfecţionării mijloacelor de transport“.1

Definit de J.Ch.Holloway2 ca fiind un „fenomen specific lumii moderne“, turismul se

circumscrie şi societăţii româneşti, având caracteristici specifice determinate de dificultăţile

cu care se confruntă economia românească şi de ritmul în care se realizează procesul de

reformă economică, de importanţă acordată sectorului terţiar şi turismului, ca parte

constituentă a acestuia.

Beneficiind de un potenţial turistic de excepţie, care prin atractivitatea sa poate să

incite la călătorie o gamă extrem de largă de turişti (varietatea şi complexitatea resurselor

turistice româneşti putând satisface cele mai exigente şi rafinate gusturi), România trebuie să

acorde o importanţă sporită transformării acestui fond turistic în patrimoniu turistic, care

cuprinde alături de atracţiile turistice, ce reprezintă „materia primă a turismului“, baza

tehnico-materială şi infrastructură, elemente care permit valorificarea resurselor turistice.

Una dintre cele mai bune oportunităţi de folosire a acestui patrimoniu turistic o

reprezintă turismul de afaceri, un concept nou în industria turistică din ţara noastră.

1 Cristureanu Cristina, „Economia si politica turismului international”, Editura Abeona, Bucuresti, 1992, p. 252 Minciu, Rodica, “Economia turismului”, Editura Uranus, Bucuresti, 2001, p. 11.

Pagina 14 din 71


Turismul este cea mai mare afacere a începutului de mileniu, atât pe plan mondial, cât

şi în Uniunea Europeană spre care tinde şi România. Turismul de afaceri – parte componentă

a activităţii turistice - este cea mai dinamică formă de turism, deţinând circa 20% din totalul

călătoriilor internaţionale şi aproape 25% din totalul încasărilor turistice, fiind una din cele

mai „pretenţioase” şi mai „scumpe” activităţi.3

La nivelul schimburilor economice internaţionale, turismul deţine un loc de frunte.

Fluxurile turistice au implicaţii atât economice, asupra sporirii produsului intern brut, în

balanţa de plăţi, în atragerea de valută, etc., cât şi sociale, contribuind la sporirea nivelului de

cultură al populaţiei, existând astfel valori ce dobândesc recunoaştere internaţională.

Primele încercări de definire şi caracterizare a turismului datează din perioada sa de

cristalizare – a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Timp de un secol de la apariţie el a avut o

evoluţie relativ lentă dar, după cel de-al doilea război mondial, şi mai ales după 1960, ca

urmare a profundelor transformări din economia mondială, cunoaşte o expansiune deosebită.

Turismul este perceput în contemporaneitate ca un fenomen specific lumii moderne,

antrenând tot mai multe resurse – umane, materiale, financiare şi informaţionale – şi

integrând în mecanismele sale de funcţionare un număr tot mai mare de organisme şi state.

În general, când se vorbeşte despre turism, foarte mulţi oameni înclină să-i reducă

interesul la unul singur, şi anume la acela care se referă la deplasarea pe care o face o

persoană sau un grup de persoane de la domiciliu în diverse locuri din ţară sau străinătate,

pentru odihnă, reconfortare, cură balneară sau cu scopul de a cunoaşte colţuri de natură,

monumente istorice şi culturale. În definiţiile formulate de-a lungul anilor se pune accentul în

special pe ideea deplasării în scopul agrementului. Turismul este considerat, în primul rând,

"o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber"; el

presupune "mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii situate în afara reşedinţei

obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la acele destinaţii"; de asemenea, el

implică şi efectuarea unor cheltuieli cu influenţă asupra economiilor zonelor vizitate.

Dicţionarul enciclopedic român precizează că turismul este o "activitate cu caracter

recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a

unor distanţe pentru vizitarea regiunilor pitoreşti şi a localităţilor, a obiectivelor culturale,

economice, istorice". Acest înţeles se explică şi din punct de vedere etimologic – turism

derivă din verbul englez "to tour" = a călători, a face un tur, a întreprinde un turneu prin, a

face o călătorie de plăcere. Acest verb implică ideea de călătorie ca un circuit, un ocol ("tour"

3 Rodica Minciu, Economia turismului; Editia a III-a revăzută şi adaugită; Editura Uranus,Bucureşti, 2004, p. 81

Pagina 15 din 71


cu sensul de voiaj, periplu, tur este mai vechi şi provine din latinescul "turnus"). În

întreprinderea unei asemenea călătorii este necesară cunoaşterea a două elemente: motivaţia

călătoriei şi caracteristicile subiectului călătoriei.

În 1942, W. Hunziker şi K. Krapf au consacrat definiţia turismului ca activitate de tip

economic. Ea a fost acceptată de Organizaţia Mondială a Turismului şi recomandată ţărilor

lumii: "Turismul este reprezentat de ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din

deplasarea şi sejurul persoanelor în afara localităţii de reşedinţă, atâta timp cât sejurul şi

deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare".

Această definiţie întruneşte cel mai larg consens, se apropie cel mai mult de conţinutul

fenomenului actual şi, deşi, a generat numeroase contradicţii, se constituie într-un element de

referinţă în literatura de specialitate, deoarece este acceptată oficial pe plan internaţional.

Noţiunii de turism i se acordă sensuri multiple, care în majoritatea cazurilor sunt

legate de scopuri de agrement, cărora li s-au adăugat pe parcurs şi alte motivaţii, dând naştere

la definiţii din ce în ce mai complexe, dar care nu au eliminat marea diversitate de opinii

existente pe plan mondial.

În unele abordări ale problematicii turistice se ignoră activităţile chemate să asigure

beneficiarului (turistului) întreaga gamă de produse şi servicii de care acesta are nevoie în

timpul călătoriei cu caracter turistic. În decursul etapelor pe care le parcurge de la reşedinţa sa

până la destinaţia finală, în timpul sejurului şi înapoi, turistul apelează la un complex de

activităţi care satisfac direct sau indirect nevoi variate şi care se găsesc în strânsă

interdependenţă, ele înscriindu-se ca momente succesive ale unui flux tehnologic unitar.

Dintre serviciile puse la dispoziţia turistului (activităţi din partea unor persoane sau grupuri

de persoane) se pot menţiona: informaţii referitoare la preţ, la condiţiile de deplasare şi la

posibilităţile existente la locul de destinaţie, vânzarea pachetului de servicii la ghişeu,

transportul, cazarea cu tot ce cuprinde aceasta, pregătirea produselor culinare, servirea mesei

într-o ambianţă plăcută, asigurarea agrementului şi a divertismentului. Îmbinarea acestui

complex de activităţi îşi are explicaţia în particularităţile consumului turistic, care este

satisfăcut doar prin deplasarea clientului la locul producerii serviciului sau produsului turistic

şi nu invers, ca în cazul mărfurilor.

Din cele prezentate mai sus reiese că în conceptul de turism trebuie incluse şi

activităţi economice, organizatorice şi de altă natură, care se efectuează pentru a răspunde

cerinţelor lui "Homo turisticus". Oskar Snack, în "Economia şi organizarea turismului"

(1976) afirmă că atunci când definim turismul trebuie să avem în vedere şi "industriile care

Pagina 16 din 71


concură la satisfacerea nevoilor turistului": industria hotelieră, activitatea sectorului de

alimentaţie publică (restaurante), industria agrementului, transporturi, telecomunicaţii, etc.

Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea, definirea subiectului

călătoriei, respectiv a turistului. Şi în privinţa acestei noţiuni există diverse opinii ale

specialiştilor: spre exemplu, A.J. Norval consideră că "turistul este acea persoană care intră

într-o ţară străină pentru orice alt scop decât a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau pentru

afaceri şi care cheltuieşte în ţara în care se află temporar banii câştigaţi în altă parte".

Profesorul englez F.W. Ogilvie includea în categoria turiştilor "toate persoanele care

îndeplinesc următoarele două condiţii: se află în locuri îndepărtate de casă mai puţin de un an

şi cheltuiesc bani în locurile respective fără să câştige acolo".

Conferinţa Naţiunilor Unite pentru turism şi călătorii internaţionale reunită la Roma în

1963 a recomandat utilizarea termenului de vizitator internaţional pentru a desemna orice

persoană ce vizitează o ţară, alta decât cea în care se află reşedinţa sa obişnuită, pentru orice

alt motiv decât acela de a desfăşura o ocupaţie remunerată în interiorul ţării pe care o

vizitează. Definiţia se referă la două categorii de vizitatori:

turiştii – vizitatori temporari care stau cel puţin 24 de ore în ţara vizitată şi ale căror

motive de călătorie pot fi grupate în: loisir (recreere, sănătate, sport, odihnă, studii sau

religie), afaceri, familie, misiuni şi reuniuni;

excursioniştii – vizitatori temporari ai căror sejur în ţara vizitată nu depăşeşte 24 de

ore şi călătoresc pentru propria plăcere.

Tot atunci a fost definit şi călătorul (turistul) în tranzit, considerat a fi orice persoană

care traversează o ţară, chiar dacă rămâne 24 de ore, cu condiţia ca opririle să fie de scurtă

durată şi/sau să aibă alte scopuri decât cele turistice.

Pentru ca activitatea turistică să se desfăşoare la un nivel competitiv şi în măsura

dorinţelor turiştilor, au fost şi sunt necesare structuri organizatorice şi funcţionale care să

intre în legătură de interdependenţă cu alte unităţi care sunt implicate în mod direct sau

indirect în activitatea turistică.

Specialiştii şi cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că turismul trebuie tratat şi

înţeles ca o activitate economică distinctă şi o componentă de bază a economiei naţionale.

Din acest punct de vedere, turismul are un dublu rol, şi anume:

rol economic direct – se referă la crearea unor venituri care, la rândul lor, alimentează

venitul naţional prin fonduri valutare şi deci ajută la ridicarea economică, socială şi culturală

a unor zone, regiuni din România;

Pagina 17 din 71


rol economic indirect – contribuie la stimularea şi dezvoltarea altor ramuri ale

economiei naţionale.

În ultimele decenii, turismul a devenit un fenomen cu caracter de masă, având o

evoluţie rapidă, cu forme noi de antrenare a fluxurilor de turişti.

1.2 FACTORI DE INFLUENŢĂ

Pentru ca în România să se dezvolte activităţi de turism sunt necesare următoarele

condiţii:

conservarea patrimoniului natural, cultural şi istoric, cât şi asigurarea protecţiei

locurilor naturale, culturale, istorice în vederea utilizării lor în scopuri turistice;

dezvoltarea infrastructurii turistice (hoteluri, restaurante, drumuri amenajate); un rol

important în dezvoltarea turismului îl constituie spaţiile de cazare, cele de agrement,

condiţiile de hrană, etc.;

crearea de întreprinderi de turism bine organizate, competente, care să asigure

organizarea activităţii din turismul intern şi extern şi care să creeze serviciile turistice

necesare turiştilor.

Factorii4 care determină evoluţia turismului se pot grupa astfel:

după natura social–economică:

factori economici: veniturile populaţiei şi modificările acestora, preţurile şi

modificările acestora, tarifele, oferta turistică;

factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile de construcţie;

factori sociali: urbanizarea, timpul liber;

factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei, modificarea duratei medii de

viaţă, structura pe sexe, grupe de vârstă şi categorii socio-profesionale;

factori psihologici, educativi şi de civilizaţie: nivelul de instruire, setea de cultură,

dorinţa de cunoaştere, caracterul individului, temperamentul, moda;

factorii organizatorici: formalităţi la frontiere, facilităţi sau priorităţi în turismul

organizat, regimul vizelor, diversitatea aranjamentelor.

după durata în timp a acţiunilor:

factori de influenţă permanentă: creşterea timpului liber, modificarea veniturilor,

mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei;

4 Prelucrat după Bran Florina, "Economia turismului şi mediul înconjurător"

Pagina 18 din 71


factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibrele politice şi convulsiile sociale,

confruntările armate, catastrofele naturale.

după importanţa în determinarea fenomenului turistic:

factori primari: oferta turistică, veniturile populaţiei, timpul liber, mişcările populaţiei;

factori secundari: cooperarea internaţională, facilităţile de viză sau alte măsuri

organizatorice, varietatea serviciilor suplimentare.

după natura provenienţei şi sensul intervenţiei:

factori exogeni: sporul natural al populaţiei, creşterea veniturilor alocate pentru

practicarea turismului, creşterea gradului de urbanizare;

factori endogeni: varietatea conţinutului activităţii turistice, diversificarea gamei

serviciilor turistice oferite, ridicarea nivelului de pregătire al personalului din turism.

după profilul de marketing:

factori ai cererii turistice: veniturile populaţiei, urbanizarea, timpul liber, dinamica

evoluţiei populaţiei;

factori ai ofertei: diversitatea şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor, nivelul de

pregătire şi structura forţei de muncă.

(Prelucrat după Bran Florina, "Economia turismului şi mediul înconjurător")

Factorii reprezentativi sunt acei factori ai căror influenţă este decisivă în evoluţia de

ansamblu a turismului. Din aceştia fac parte:

Nivelul de dezvoltare economico-socială, care de obicei este ilustrat de produsul

naţional brut pe cap de locuitor şi care la rândul său influenţează veniturile populaţiei.

Sporirea veniturilor populaţiei este rezultatul creşterii economice şi a produsului intern brut

pe locuitor, care influenţează nemijlocit asupra consumului şi asupra accesului la turism a

diferitelor categorii sociale. Deci, veniturile populaţiei influenţează creşterea numărului de

turişti, durata călătoriei şi a sejurului, distanţa de deplasare, caracterul organizat sau pe cont

propriu al călătoriei, locul de petrecere a sejurului;

Preţurile şi tarifele îşi manifestă influenţa asupra produsului turistic în ansamblul său

şi a componentelor acestuia, dar şi asupra pieţei interne şi internaţionale. Se pot practica două

tipuri de preţuri şi tarife:

preţuri şi tarife ridicate, care limitează accesul la serviciile turistice reducând numărul

de turişti şi durata medie a sejurului;

preţuri şi tarife scăzute, care stimulează cererea, dar pot stimula neîncrederea turiştilor

în serviciile oferite şi determină o scădere a circulaţiei turistice;

Pagina 19 din 71


Oferta turistică alcătuită din resurse naturale şi antropice, dar şi din ofertă creată

(dotări, echipamente), influenţează decisiv activitatea de turism. Relieful, clima, flora, fauna,

apele, peisajele, istoricul, civilizaţia şi cultura, gradul lor de amenajare exercită o mare forţă

de atracţie asupra turiştilor, determinând volumul circulaţiei turistice;

Progresul tehnic are consecinţe şi influenţe directe asupra gradului de mobilizare a

populaţiei, favorizând deplasarea în interes turistic. El se reflectă în transporturi, în special

prin perfecţionarea şi diversificarea mijloacelor şi a căilor de transport;

Unităţile demografice – creşterea numerică a populaţiei influenţează direct numărul

turiştilor potenţiali. Tineretul, care la scară mondială reprezintă 30–35% din totalul

populaţiei, este un segment demografic cu rol deosebit în creşterea circulaţiei turistice

datorită timpului liber mai mare, nevoii de instruire, dorinţei de distracţie. Creşterea duratei

medii a vieţii duce la creşterea numărului vârstnicilor şi se reflectă mai ales în turismul

balnear;

Procesul de urbanizare are o influenţă sporită, datorită modificării mediului natural,

asupra solicitării nervoase a oamenilor, conducând la nevoia de evadare din marile

aglomeraţii urbane spre zone liniştite, nepoluate, pentru recreere, odihnă, distracţie;

Timpul liber – sporirea duratei timpului liber pe seama reducerii zilei de muncă la 8

ore, a săptămânii de lucru la 5 zile, a creşterii duratei concediului anual plătit duce la

creşterea cererii turistice şi face ca aproximativ 30% din totalul timpului liber să fie destinat

turismului;

Alţi factori psiho-sociologici se referă la: modă, tradiţie, dorinţa de cunoaştere. De

asemenea, manifestările ştiinţifice, culturale, sportive sau de altă natură determină mişcări

turistice.

TURISMUL – ÎNSEMNAT DOMENIU ECONOMIC

Diversitatea acţiunilor incluse în conţinutul prestaţiei turistice, precum şi prezenţa

unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, caracterizează turismul ca o ramură

de interferenţă şi sinteză, rezultând astfel amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism

şi celelalte componente ale economiei. Aceste relaţii îmbracă forme diferite; spre exemplu,

pentru desfăşurarea activităţii turistice sunt necesare intrări din alte ramuri, ca: agricultura,

industria alimentară, industria construcţiilor şi, indirect, a materialelor de construcţii,

industria energetică, industria constructoare de maşini, etc.

De asemenea, turismul întreţine legături directe cu transporturile, telecomunicaţiile,

cultura şi arta. La rândul său, prin produsele pe care le oferă, turismul contribuie nemijlocit la

Pagina 20 din 71


asigurarea consumului populaţiei, alături de educaţie şi învăţământ, ocrotirea sănătăţii,

comerţ şi altele.

Se reliefează, aşadar, poziţia importantă a turismului în structura mecanismului

economic, iar efectele concrete la nivel naţional pot fi analizate în ceea ce priveşte contribuţia

sa la creşterea economică, la stabilitatea preţurilor, la echilibrul balanţei de plăţi, la distribuţia

justă şi echitabilă a venitului naţional, precum şi la utilizarea deplină a forţei de muncă.

Conform studiilor efectuate de Organizaţia Mondială a Turismului, efectele turismului

se pot grupa pe trei mari categorii:

efecte asupra strategiei globale a dezvoltării unei ţări;

efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor, sectoarelor,

variabilelor şi macro-dimensiunilor fundamentale ale economiei;

efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane, cu rezultate

economice indirecte.

Efectele cu caracter global ale turismului asupra economiei naţionale se reflectă în

primul rând în apariţia unui spor de producţie. Desfăşurarea călătoriilor turistice presupune o

cerere şi un consum de bunuri şi servicii specifice, ceea ce antrenează o creştere în sfera

producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se

materializează în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector şi, indirect, în

stimularea producţiei ramurilor participante la construirea şi echiparea staţiilor de cazare şi

alimentaţie, modernizarea reţelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalaţii

pentru agrement.

Aportul turismului la PIB diferă sensibil între statele lumii, în funcţie de nivelul PIB

şi de dezvoltarea şi structura economiei ţării respective. Pentru ţările mici, tributare

turismului, cota de participare este foarte ridicată: 84% în Insulele Maldive, peste 34% în

Jamaica; în ţările dezvoltate şi cu o bogată activitate turistică, ponderea turismului la

realizarea PIB este situată în apropierea mediei mondiale: Spania 10,7%, Franţa 7,3%, Elveţia

7,7%, SUA 5,3%, Canada 4,1%, Marea Britanie 4%.

România este inclusă în categoria ţărilor cu turism mai slab dezvoltat, ca urmare

ponderea de participare a turismului în PIB este mai redusă.

Trebuie menţionat că turismul, ca factor stimulator al sistemului economic global, are

o influenţă benefică asupra antrenării producţiei din alte domenii şi are o contribuţie

importantă la realizarea valorii adăugate, datorită specificului său – activitate de servicii,

consum mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate.

Pagina 21 din 71


Totodată, dezvoltarea turismului reprezintă şi un mijloc de diversificare a structurii

economiei naţionale – nevoia de adaptare la cerinţele turiştilor favorizează apariţia unor

activităţi specifice ca: industria agrementului, transportul pe cablu, agenţiile de voiaj,

producţia de artizanat, etc.

Turismul constituie, de asemenea, o cale de valorificare superioară a tuturor

categoriilor de resurse şi în mod deosebit a celor naturale; el se poate dezvolta, în comparaţie

cu alte ramuri dominate de economiile de scară, şi prin exploatarea resurselor de mici

dimensiuni sau dispersate.

Astfel, turismul este capabil să provoace mutaţii în dezvoltarea în profil teritorial, iar

ca o consecinţă firească a acestor efecte, poate fi considerat o pârghie de atenuare a

dezechilibrelor inter-regionale la scară naţională sau mondială, constituindu-se într-o reală

soluţie pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un adevărat remediu pentru localităţile

dezindustrializate.

Un alt rol important în evoluţia economică a unei ţări este contribuţia turismului la

asigurarea circulaţiei băneşti echilibrate, activitate care este realizată deopotrivă pe seama

turismului intern, cât şi a celui internaţional.

Turismul este un fenomen complex, cu importante implicaţii economice şi sociale.

Între cele două componente ale fenomenului există o strânsă corelaţie.

Factorul economic trebuie să fie un mijloc şi nu un scop, în vreme ce factorul social

trebuie să joace un rol prioritar.

Prin specificul său, turismul valorifică unele resurse care nu şi-ar putea găsi o utilizare

mai eficientă. Aşa este cazul nămolului folosit în unele staţiuni balneare, al apelor minerale,

al unor monumente ale naturii, etc. Turismul se practică de obicei în locuri improprii pentru

agricultură intensivă sau pentru alte activităţi economice de mare randament. În acelaşi timp,

contribuie la ridicarea unor zone mai puţin sau chiar slab dezvoltate din punct de vedere

economic. De altfel, trebuie amintit şi faptul că şi aici trăiesc oameni, că şi aici trebuie să

pătrundă elementele de civilizaţie, ceea ce prin turism se poate realiza în mod corespunzător.

Turismul influenţează pe multiple planuri calitatea vieţii, contribuind la creşterea unor

elemente ale sale, cum ar fi: organizarea condiţiilor optime de petrecere în mod plăcut şi util

a timpului liber, menţinerea şi întărirea stării de sănătate a populaţiei, ridicarea nivelului de

cultură şi civilizaţie, dezvoltarea infrastructurii unor localităţi, ocuparea unei părţi din forţa de

muncă, creşterea veniturilor pentru populaţia care activează în acest domeniu, etc. Pe de altă

parte, prin introducerea în circuitul economic a unor resurse, cât şi pentru efectele sale

economice, turismul îşi aduce aportul la creşterea avuţiei naţionale.

Pagina 22 din 71


Turismul îşi are contribuţia sa la creşterea economică, deci la crearea de produs social

şi de venit naţional. Această contribuţie se realizează nu numai prin valorificarea produselor

turistice la turiştii interni, ci şi prin importul de venit naţional pe care îl realizează în special

din punct de vedere economic. Datorită caracteristicilor produsului turistic, care nu poate fi

stocat, transportat sau împachetat, turiştii sunt nevoiţi să-l consume la locul producerii lui,

fiind deci obligaţi să efectueze deplasări mai lungi sau mai scurte, după caz, cu cheltuirea

unor sume substanţiale.

Specific turismului este faptul că turiştilor li se oferă unele servicii cu plată (cazare,

masă, transport), iar altele în mod gratuit (contactul cu natura, contemplarea unor monumente

ale naturii, contactul cu oamenii locurilor vizitate, etc.). Pentru o parte din servicii, turiştii

plătesc doar când le închiriază, iar altele, care au un caracter prioritar în motivaţia vacanţei, le

primesc gratuit.

O altă trăsătură economică a turismului este legată de calitatea acestuia de a contribui

la mărirea exporturilor de produse româneşti prin exportul intern de mărfuri, influenţând

astfel într-o oarecare măsură volumul exportului.

Turismul contribuie la dezvoltarea altor ramuri şi subramuri ale economiei naţionale

prin produsele de care are nevoie. Putem afirma că turismul antrenează în lanţ un mare număr

de activităţi economice. Acest lucru presupune ca în activităţile respective să fie folosite

importante forţe umane care creează produse noi, valori noi de întrebuinţare, deci să

contribuie la mărirea avuţiei naţionale.

1.3 TURISMUL – MIJLOC DE POPULARIZARE A VALORILOR CULTURALE

Pentru popularizarea valorilor culturale ale neamului, turismul îşi aduce contribuţia sa

prin mai multe căi:

prin materialele publicitare pe care le realizează (pliante, reviste, fluturaşi, ghiduri,

filme, etc.) referitoare le trasee, zone sau regiuni întregi;

prin includerea în programele excursiilor a unor destinaţii turistice din sfera culturii;

prin informaţiile oferite, fie pe timpul de desfăşurare a unor excursii, fie în cel de

petrecere a sejurului într-o staţiune turistică;

prin organizarea unor manifestări culturale dintre cele mai diverse (festivaluri

folclorice, expoziţii de carte).

Pagina 23 din 71


Turismul îşi aduce contribuţia la cunoaşterea culturii naţionale. Pe de altă parte,

turismul contribuie şi la dezvoltarea culturii noastre naţionale. Astfel, numeroase muzee, case

memoriale, expoziţii muzeale au apărut pentru turişti şi datorită turiştilor.

În acelaşi timp, prin turism se realizează şi ideea de impunere în cultura universală a

unor valori autohtone. Procesul acesta se consolidează prin turiştii străini care ne vizitează

ţara şi care iau contact cu realitatea românească, cunosc nemijlocit valorile cultural-ştiinţifice

ale poporului nostru, contribuţia lui la dezvoltarea patrimoniului cultural-ştiinţific universal.

Pe timpul staţionării lor în ţara noastră, oaspeţii de peste hotare cumpără cărţi, reviste, albume

cu fotografii, machete, etc. care sunt duse în ţările lor de reşedinţă unde sunt citite sau privite

de un număr mare de oameni. Dar ceea ce mi se pare important este faptul că la înapoierea în

ţara lor de baştină ei vor povesti cu simpatie şi admiraţie despre patrimoniul nostru cultural-

ştiinţific şi, nu de puţine ori, scriu articole în presă ori chiar cărţi inspirate din vizita lor

turistică în România.

TURISMUL PE PIAŢA MUNCII

Dezvoltarea turismului a fost însoţită de o dinamică susţinută a personalului ocupat în

această ramură. Creşterea aproape explozivă a circulaţiei turistice, modificările din structura

acesteia, sporirea gradului de complexitate a activităţii şi exigenţele tot mai ridicate ale

turiştilor constituie câteva din cauzele majore ale volumului şi dinamicii forţei de muncă.

Totodată, evoluţia personalului trebuie pusă în corelaţie cu particularităţi precum: consumul

mare de muncă vie şi pătrunderea mai lentă şi relativ mai limitată a progresului tehnic,

contactul direct lucrător-client, complexitatea, sezonalitatea, etc.

Dezvoltarea turismului, materializată în creşterea numărului de persoane ce întreprind

o călătorie, a distanţelor de deplasare, a timpului alocat vacanţelor, etc. atrage după sine

sporirea cantitativă a celor implicaţi în organizarea şi desfăşurarea călătoriilor, în servirea

turiştilor. La acestea se adaugă caracteristicile complexe ale industriei turistice, diversitatea

gusturilor şi preferinţelor consumatorilor, necesitatea individualizării vacanţelor, etc., pe de o

parte, precum şi posibilităţile relativ reduse de automatizare a operaţiilor turistice şi, ca

urmare, consumul mare de muncă vie, pe de altă parte, ceea ce explică rolul important pe care

îl joacă turismul în atenuarea şomajului, având o contribuţie majoră în extragerea

excedentului de forţă de muncă din alte sectoare.

S-au înregistrat aşadar creşteri semnificative ale numărului celor care lucrează în

hoteluri şi restaurante, transporturi, agenţii de turism, prestaţii de agrement, conducerea

Pagina 24 din 71


administrativă a aparatului turistic. Aceste activităţi se regăsesc mai mult sau mai puţin în

structura industriei turistice; ca urmare, evaluarea cu rigurozitate a numărului celor ocupaţi în

turism este dificil de realizat. Mai trebuie menţionat că aria de cuprindere a industriei turistice

este sensibil diferită de la o ţară la alta.

În aceste condiţii, primesc importanţă deosebită problemele legate de identificarea şi

delimitarea activităţii specifice turistice şi a celor nespecifice, precum şi evaluarea proporţiei

de participare a acestora în satisfacerea nevoilor turiştilor.

CAPITOLUL II. PATRIMONIUL TURISTIC AL ROMÂNIEI

2.1. STRUCTURA TURISMULUI ÎN ROMÂNIA

După provenienţa turiştilor, deosebim turism intern şi turism extern, iar în funcţie de

sensul circulaţiei turistice deosebim turism emitent sau receptor.

În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire, sunt organizate diferite tipuri de

turism:

turism montan şi de schi (drumeţii, turism climateric, sporturi de iarnă) - în Munţii

Alpi, Munţii Carpaţi, Munţii Stâncoşi, Kenya, Himalaya;

turism balnear (ape minerale, termale) – în Franţa, Cehia, Germania, România,

Ungaria etc.;

turism maritim-balnear (cură climaterică, helioterapie, băi de mare, nămol terapeutic)

– în Marea Neagră, Marea Egee, Marea Adriatică, Marea Caraibilor etc.;

turism de vânătoare (safari ) – răspândit mai ales în Africa, dar şi în unele zone din

Canada, SUA, unele ţări europene;

turism cultural (monumente istorice, arhitectonice, muzee ) – în Franţa, Italia, Spania,

Grecia, România;

turism sportiv (legat de marile competiţii sportive, olimpiade);

turism festivalier

turism comercial (târguri, expoziţii).

Turismul este de aşteptat să devină una dintre ramurile economice cele mai

importante pe plan internaţional, pe fondul globalizării şi al dezvoltării economice

generalizate.

Studii de specialitate din cadrul Organizaţiei Mondiale pentru Turism (World Tourism

Organization) au identificat principalele megatendinţe ce se înregistrează în domeniul

Pagina 25 din 71


turismului, până în prezent şi care se vor amplifica în perspectiva anilor 2020, în ceea ce

priveşte cererea şi oferta turistică.

Printre cele mai semnificative aspecte, pot fi menţionate următoarele:

creşterea numărului de turişti;

creşterea numărului de persoane interesate de turismul etnic (vizitarea locurilor

natale), respectiv turismul religios şi monahal, de pelerinaj;

creşterea cererii pentru destinaţii noi;

creşterea frecventării staţiunilor balneoclimaterice şi balneare (datorită preocupării

crescânde pentru întreţinere, înfrumuseţare, gimnastică, fitness etc.);

tendinţa de sporire a numărului de vacanţe de durată mai scurtă;

creşterea numărului persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active şi dornice de

călătorii;

turiştii devin mai experimentaţi şi sofisticaţi şi aşteaptă atracţii de bună calitate,

utilităţi şi servicii pe măsură şi tarife sau preţuri adecvate calităţii în călătoriile lor;

dezvoltarea ofertei pentru călătorii de afaceri sau pentru congrese, conferinţe, reuniuni

etc.;

creşterea numărului turiştilor preocupaţi de probleme de mediu natural;

turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în domenii ca

servicii de rezervare sau marketing; în ultima perioadă Internet-ul a devenit un mijloc tot mai

important de informare şi marketing.

2.2. POTENŢIALUL NATURAL AL ŢĂRII

Potenţialul natural şi caracterul carpato-danubiano-pontic al ţării determină varietatea

formelor de turism care se pot practica: turismul de litoral, turismul în Delta Dunării, turismul

montan, turismul balnear, turismul etnografic, turismul cultural, turismul rural şi alte forme.

1)Turismul pe litoral - deşi activitatea turistică din această zonă se caracterizează

printr-o sezonalitate puternică, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de

turism din România.

Litoralul Marii Negre este cea mai importanta zona turistica a României, având în

vedere numărul de turişti români şi străini care îl vizitează anual. De-a lungul

coastei, un spaţiu de o calitate excepţională etalează o salbă de staţiuni care

răspund tuturor vârstelor şi gusturilor: Mamaia, Constanţa, Techirghiol, Olimp,

Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche.

Pagina 26 din 71


Litoralul oferă, pe lângă resursele naturale – plaja şi apele mării - şi resurse balneare (ape

termominerale, nămoluri sapropelice). Pe litoralul românesc al Mării Negre (244 km) sunt

amenajate 12 staţiuni turistice: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol,

Costineşti, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, cu o capacitare de cazare de

126.900 de locuri, reprezentând 43,3% din spaţiile de cazare, locuri situate în peste 260 de

hoteluri de diferite categorii.

2) Turismul în Delta Dunării - valoarea de excepţie a acestei zone nu este valorificată

la adevărata sa valoare. Anual, Delta Dunării este vizitată de 150.000 de turişti, din care

20.000 de turişti străini. Potenţialul anual, exoticul florei şi faunei oferă Deltei Dunăre un

caracter de unicat în Europa.

3) Turismul montan - are tradiţie în România, primele cabane fiind construite la

sfârşitul secolului al XIX-lea în Munţii Făgăraş (Bucegi, Cîndrel).

Turismul de munte s-a dezvoltat mult, fiind amenajată o bază materială deosebită,

unităţi de cazare (hoteluri, vile, campinguri, cabane etc.), unităţi de alimentaţie, baze de

agrement, pârtii de schi (aproximativ 80 km), mijloace de transport prin cablu (aproximativ

60 km de telecabine, telescaune, teleschiuri).

Staţiunile de munte deţin 13,9% (1993) din capacitatea de cazare, iar numărul

turiştilor cazaţi în unităţi specializate a fost de 14,8% din total şi 1,1% din turiştii străini care

au vizitat ţara.

Principalele obiective turistice din Carpaţii Orientali sunt: Poiana Braşov, Lacul Roşu

(lac de baraj natural), Lacul Sfânta.Ana (în crater vulcanic), Durău, Izvorul Mureşului; din

Carpaţii Meridionali sunt mai importante staţiunile din Masivul Bucegi (Sinaia, Buşteni,

Pârâul Rece, Predeal), iar în Carpaţii Occidentali: Semenic, Munţii Banat, Scărişoara, Păuliş.

4) Turismul balnear – Peste o treime din apele minerale ale Europei se găsesc in

România. Unele dintre ele sunt simple, altele fierbinţi, multe radioactive. Încă din antichitate,

unele lacuri, acumulate in craterele vechilor mine de sare sau rezultate din eroziunea ori

prăbuşirea unor părţi de munte, erau cunoscute ca având efecte terapeutice. Acestea

constituie, la rândul lor, o altă sursă de tratament. De altfel, prin staţiunea Baile Herculane -

s-au implinit 1.850 de ani de la prima atestare documentară a aşezării - România poate fi

considerată, pe bună dreptate, o ţară fondatoare a turismului balnear. Circa 160 de staţiuni

balneare - unele de talie europeană, altele de interes local - reprezintă tot atâtea posibilităţi de

Pagina 27 din 71


a trata afecţiuni supărătoare şi dificile. Practic, prin complexitatea factorilor de cură pe care îi

deţin aceste „uzine ale sănătăţii”, pot fi tratate aproape toate maladiile umane. Pe de altă

parte, România şi-a câştigat, in partea a doua a veacului trecut, şi faima de ţară a „tinereţii

fără bătrâneţe”, graţie terapiei şi produselor medicale concepute de savanta Ana Aslan. De

binefacerile şcolii româneşti de gerontologie au beneficiat numeroase personalităţi ale

mapamondului, de la Charles de Gaule si J.F. Kennedy la Frank Sinatra ori Claudia

Cardinale.

Primii care au valorificat proprietăţile terapeutice ale apelor minerale Geoagiu-Băi şi

Hercule au fost dacii şi romanii.

România are un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli,

dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile româneşti în momentul de faţă conţin

peste 1/3 din resursele de ape minerale europene, şi o serie întreagă de resurse minerale unice

sau foarte puţin răspândite pe plan european: mofetele din zona Carpaţilor Orientali,

nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol, apele minerale şi carbogazoase,

apele minerale termale, lacurile cu ape sărate, salinele etc.

În Carpaţii Orientali, staţiunile importante datorită proprietăţilor terapeutice şi

dotărilor materiale sunt: Sângeorz-Băi, Vatra-Dornei, Borsec, Slănic Moldova, Băile Tuşnad.

În Carpaţii Meridionali întâlnim staţiunile Călimăneşti, Olăneşti, Moneasa, Geoagiu-Băi etc.

Pe lângă aceste staţiuni tradiţionale, care îmbină turismul montan cu cel curativ,

trebuie adăugate şi staţiunile balneare de la Băile Felix (ape geotermale), Govora şi Buziaş

(ape minerale), Lacul Sărat, Lacul Amara (cu ape sărate şi nămoluri sapropelice).

5. Turismul etnografic – meşterii populari din România, fie că lucrează lemn (icoane,

linguri de lemn sau alte vase) sau ceramica, fie că încondeiază oua sau pictează icoane pe

sticlă, că împodobesc costume populare cu podoabe pregătite chiar de ei sau împletesc în

nuiele şi papură, au reuşit să devină cunoscuţi în toate colţurile lumii prin valoarea lucrărilor

lor, prezentându-le atât în cadrul târgurilor tradiţionale din România, cât şi peste hotare.

O posibilă vacanţă cu profil etnografic ar acoperi întreaga ţară, dar poate dintre cele

mai renumite localităţi pentru tezaurul lor popular sunt următoarele:

arta lemnului, împletituri răchita - Brasov (judeţul Brasov); Pietris (judeţul Dolj -

cruci pictate); Crasna si Polovraci (judeţul Gorj); Gherghita (judeţul Prahova); Câmpulung

Moldovenesc, Gura Humorului, Suceava (judeţul Suceava); Vaideen (judeţul Vâlcea).

ceramică - Baia Mare, Târgu Lăpuş (judeţul Maramureş); Siseşti (judeţul Mehedinţi);

Negreşti, Vulpăneşti (judeţul Neamţ); Oboga (judeţul Olt); Vama (judeţul Satu Mare);

Pagina 28 din 71


Rădăuţi, Vama (ceramica neagră) (judeţul Suceava); Jupâneşti (judeţul Timiş); Dumeşti

(judeţul Vaslui); Horezu, Vlădeşti (judeţul Vâlcea); Ireşti (judeţul Vrancea).

costume populare, covoare, măşti populare, ţesături - Telciu, Salva (judeţul Bistriţa

Năsăud); Buzău (judeţul Buzău); Cernăteşti, Măceşu de Sus (judeţul Dolj); Galaţi (judeţul

Galaţi); Tismana (judeţul Gorj); Botiza, Rogoz, Sapanta (judeţul Maramureş); Piatra Neamţ,

Tărpeşti, Tripeşti (judeţul Neamţ); icoane pe sticlă ( Braşov );

încondeiatul pe ouă - judeţul Harghita, zona Mărginimea Sibiului (judeţul Sibiu);

Bucovina (judeţul Suceava - Izvoarele Sucevei, Moldoviţa, Păltinu, Vatra Moldoviţei) ;

pictura naivă - Brusturi (judeţul Arad), Bacău (judeţul Bacău); Reşiţa (judeţul Caraş-

Severin); Iaşi, Băltăţi (judeţul Iaşi); Vaslui (judeţul Vaslui);

6. Turismul cultural - în România este în general de natura religioasă, practicat în cea

mai mare măsură de turiştii străini, atraşi de frumuseţea şi de încărcătura cultural-istorică a

obiectivelor turistice (mănăstiri, biserici, muzee, etc.). Aceasta forma de turism comportă o

latură informaţională, turiştii fiind motivaţi de ideea de a învăţa şi de a cunoaşte lucruri noi

despre aceste locuri.

În prezent, punctele slabe ale turismului românesc sunt în principal calitatea

serviciilor, preţurile ridicate în raport cu nivelul calitativ al serviciilor, infrastructura

insuficient dezvoltată, forţa de muncă slab pregătită, abilităţi reduse de management şi

marketing.

România îţi va muta centrul de greutate de la turismul de litoral la turismul cultural,

rural, activ şi balnear, promovând bisericile din Moldova, Transilvania şi Maramureş,

mănăstirea Horezu, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Sighişoara, Delta Dunării şi Parcul

Naţional Retezat.

7. Turismul rural - dacă cineva întreabă de ce turism rural în România, răspunsul

poate veni foarte rapid şi foarte uşor. Două sunt elementele esenţiale care au determinat

dezvoltarea acestei forme de turism în ultimii ani în România: satul şi natura. Satul înseamnă

civilizaţia tradiţională cu obiceiuri cunoscute de generaţii întregi, cu sărbători strămoşeşti,

înseamnă atragerea oaspetului prin ineditul spectacolului, în care vechiul se îmbină cu noul

său, altfel spus, tradiţionalul şi modernul stau la aceeaşi “masă”, înseamnă arhitectura rurală.

Se poate vorbi de turism rural în toata România, dar câteva sunt zonele care se detaşează faţă

de celelalte prin oferta lor mai mult decât generoasă.

Pagina 29 din 71


8. Turismul religios - Principalele destinaţii religioase din România sunt un rezultat al

asocierii unor locuri de cult cu celebrările religioase de interes naţional. În acest sens, trebuie

amintite, pentru a oferi o imagine cât mai cuprinzătoare, următoarele monumente/localităţi

renumite atât pe plan intern, cât şi internaţional.

1: Basarabi-Murfatlar, judeţul Constanţa. Complexul monahal rupestru de la

Basarabi-Murfatlar.

2: Bucureşti. Catedrala Patriarhală.

3:Iaşi, judeţul Iaşi. Catedrala Mitropolitană. .

4:Putna, judeţul Suceava. Mănăstirea Putna. .

5:Rămetţ, judeţul Alba. Mănăstirea Rămeţ.

CAPITOLUL III. ZONAREA TURISTICĂ ÎN ROMÂNIA

Pagina 30 din 71

http://www.romaniatravel.com/#top





Regiunile de Dezvoltare din România:5

1. Regiunea Nord-Est; 2. Regiunea Sud-Est; 3. Regiunea Sud-Muntenia;

4. Regiunea Sud-Vest;

5. Regiunea Vest România; 6. Regiunea Nord-Vest; 7. Regiunea Centru;

8. Regiunea Bucureşti-Ilfov

3.1. CAPACITĂŢI ŞI FLUX TURISTIC ÎN CELE 8 REGIUNI DE DEZVOLTARE

Tabelul nr. 1

Capacităţi şi flux turistic în cele opt regiuni de dezvoltare, în anii 1990 şi 2002

5Conform Planului Naţional de Dezvoltare al României – 2004 – 2006, în baza Legii nr.151/1998 privind dezvoltarea regionala în România

Pagina 31 din 71


Regiune Capacitate

de cazare

1990

(locuri)

Capacitate

de cazare

2003

(locuri)

Înnoptări

1990 (mii)

Înnoptări

2003 (mii)

Sosiri

1990

(mii)

Sosiri

2003

(mii)

NE 24.986 17.965 3.824,5 1.451 1.558,7 553

SE 162.799 130.991 14.115,6 5.154 2.343,3 1.019

S 26.900 21.729 4.205,8 1.704 1.368,2 572

SV 26.376 15.112 4.045,6 1.643 1.024,6 324

NV 29.102 24.320 4.909,9 2.251 1.505,3 637

C 44.241 32.759 6.341,5 2.431 2.001,7 847

B 12.826 10.025 3.019,7 1.177 1.119,5 585

V 26.006 20.713 4.089,2 2.034 1.375,2 520

ROI 353.236 273.614 44.551,8 17.845 12.296,5 5.057

Tabelul nr. 2

Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, la 31 iulie 2003 :

Regiune

/

Judeţ

Hotel

şi

Motel

Hanuri Cabane

turistice

Vile şi

bungalou

Camping

şi

căsuţe

Tabere

Pensiuni

turistice

Total

Arad 19 - 1 18 6 7 13 68

Caraş-

Severin

20 1 8 13 3 7 18 78

HD 25 3 12 24 1 5 12 85

Timiş 32 1 1 12 1 4 17 95

Regiune

a

Vest

96 5 22 67 11 23 60 326

Nivel

naţional

1.029 16 138 941 134 157 594 3.569

Pagina 32 din 71


Turismul nu funcţionează în regiune, dat fiind că strategia la nivel central este

inconsistentă pentru această parte a ţării, se schimbă în permanenţă şi deoarece dezvoltarea şi

promovarea turismului nu fac parte din priorităţile autorităţior locale, decât cu mici excepţii.

Tabelul nr. 3

Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, la 31 iulie 2003 :

Regiunea

/

Judeţul

Capacitate de cazare

Existenţa În funcţiune

(locuri) (mii locuri-

zile)

Turişti

cazaţi

(mii)

Înnoptări

(mii)

Indici de

utilizare a

capacităţii

în funcţiune

(%)

Arad 4.472 870 140 285 32,8

Caraş-

Severin

6.588 1.855 106 950 51,2

HD 4.720 1.057 98 317 30,0

Timiş 4.938 1.470 176 482 32,8

Regiunea

Vest

20.713 5.252 520 2.034 38,7

Turismul în această zonă este mult mai puţin dezvoltat decât în alte părţi ale ţării, ca

de exemplu Valea Prahovei, Transilvania de sud cu cei doi poli Sibiu şi Braşov, Litoralul

Mării Negre, sau Bucovina. Această subdezvoltare nu este întâmplătoare. Principalele motive

sunt: densitatea relativ redusă a populaţiei în zonă, emigrarea masivă a populaţiei tradiţional

amatoare de turism (naţionalităţile conlocuitoare şi intelectualii), distanţa mare faţă de

centrele populate ale ţării, ignorarea necesităţilor de dezvoltare turistică de către regimul

comunist centralist.

3.2. REGIUNEA NORD-EST ( cuprinde judeţele - Botoşani, Suceava, Neamţ, Iaşi,

Bacău, Vaslui )

Pagina 33 din 71


DEZVOLTAREA TURISMULUI

Prioritatea vizează exploatarea potenţialului turistic al regiunii prin punerea în valoare

a obiectivelor existente, ridicarea la nivel competitiv a calităţii serviciilor prestate,

dezvoltarea unor obiective turistice noi cu destinaţii specifice cerinţelor clientului modern,

care să crească veniturile economice rezultate din activitatea turistică, numărul de clienţi

consumatori, îmbunătăţindu-se astfel imaginea regiunii şi creându-se o identitate benefică

atragerii de investitori. Infrastructura turistică şi cu caracter recreativ va trebui dezvoltată şi

pusă în valoare, de ea urmând să beneficieze atât turiştii cât şi comunităţile locale.

Pe lângă asigurarea unei game largi de oportunităţi pentru forţa de muncă direct

ocupată în domeniul turismului, dezvoltarea acestuia va genera oportunităţi pentru IMM-urile

care vor asigura deservirea numărului crescut de vizitatori ai regiunii.

Promovarea ariilor turistice ca şi îmbunătăţirea mediului natural şi construit vor

contribui la îmbunătăţirea imaginii regiunii pentru potenţialii investitori români şi străini.

Deşi regiunea prezintă un grad ridicat de atractivitate, o bună infrastructură specifică,

o pondere ridicată a proprietăţii private în domeniu, în condiţiile unui cadru natural curat,

numărul de turişti şi veniturile rezultate din activitatea turistică sunt relativ modeste ca

urmare a insuficienşei promovări, lipsei unui personal cu calificare la nivelul standardelor

europene şi a slabei calităţi a serviciilor, precum şi a unui spirit antreprenorial redus al unora

din cei care administrează obiective turistice. Unităţile care au apărut şi s-au dezvoltat din

iniţiativa privată, oferă un bun contraexemplu, reprezentând o alternativă de succes, apreciată

de clienţi.

Capacitatea de cazare turistică în regiune raportată la nivelul ţării, reprezentând

6,63%, indicele de utilizare este de 31,7% (faţă de 37,7% media pe ţară), arată o mare

disponibilitate de cazare, o infrastructură dezvoltată, dar insuficient exploatată.

Tabelul nr. 4

Capacitatea de cazare turistica în regiunea NE

Pagina 34 din 71


Modernizarea capacităţilor de cazare, trecute în proprietate privată într-un procent mai

mare de 85%, punerea în valoare a zonelor cu potenţial turistic şi a bazelor de tratament

printr-o activitate promoţională adecvată, pot determina o creştere a circulaţiei turistice cu

efecte pozitive în dinamica economică.

O componentă importantă a turismului în regiune este agroturismul

3.2.1 STRUCTURA TURISMULUI PRACTICAT ÎN REGIUNEA NE

Regiunea prezintă multiple valenţe pentru practicarea unui turism variat şi complex:

turismul religios, susţinut de existenţa unui număr impresionant de biserici şi

mănăstiri declarate monumente istorice pe tot cuprinsul regiunii;

turismul cultural-istoric, bazat pe reţeaua de muzee, case memoriale, conace şi curţi

domneşti, palate şi cetăţi dacice, care pun la dispoziţia vizitatorului un adevărat tezaur

cultural şi spiritual al comunităţii regiunii;

turismul montan, favorizat de existenţa zonei montane, cu relieful său deosebit de

interesant, propice pentru practicarea drumeţiei, a sporturilor de iarnă, alpinismului,

speoturismului;

turismul de sejur, pentru odihnă şi recreere (Durau, Slănic Moldova, Poiana Sărată);

turismul de circulaţie, practicat în ambele forme, de tranzit şi itinerant;

turismul de agrement şi cură balneară - Staţiunea Slănic-Moldova (“Perla Moldovei”)

beneficiază de peste 20 de izvoare de ape minerale. Staţiunea dispune de instalaţii pentru cură

Pagina 35 din 71


internă cu ape minerale, terapie respiratorie, băi calde cu ape minerale, bazine pentru

kinetoterapie, instalaţii pentru electro şi hidrotrerapie, etc. Staţiunea Durau-Neamţ oferă un

climat subalpin blând, tonic stimulator, în perioada decembrie aprilie stratul de zăpadă

mentinându-se la o grosime de 50cm. Oraşul Bicaz deţine şi un port pe malul lacului Izvorul

Muntelui, de unde pornesc curse de agrement (vaporaşe, bărci cu motor, şalupe). Staţiunea

Vatra-Dornei oferă cure cu ape minerale, împachetări cu nămol, servicii de fizioterapie.

Staţiunea climaterică Câmpulung-Moldovenesc este situată la o altitudine de 630m, într-un

splendid decor cu bioclimat stimulator de munte, punct de plecare în excursii pe Masivul

Rarău.

turismul la sfârşit de săptămână, practicabil în zonele montane şi subcarpatice.

Totodata, regiunea se bucura de un cadru natural caracterizat printr-o diversitate a

formelor de relief, o bogăţie a florei şi a faunei, existenţa unor zone protejate (Parcul Naţional

Ceahlăul şi Parcul Naţional Bicaz-Chei- Hăşmaş), numeroase rezervaţii naturale floristice

(Grădina Botanică din Iaşi), faunistice, geologice, paleontologice, dendrologice, monumente

ale naturii care adăpostesc numeroase şi interesante specii pe cale de dispariţie.

Specificul moldovenesc manifestat prin frumuseţea portului popular, bogăţia

spirituală a folclorului şi obiceiurilor populare, meseriile tradiţionale, precum olăritul (vestita

ceramică de Horezu), prelucrarea artizanală a lemnului, ingeniozitatea măştilor populare

(Terpeşti-judeţul Neamţ), binecunoscuta artă culinară moldovenească, renumele şi calitatea

vinurilor din podgoriile regiunii (Huşi, Panciu, Odobeşti), dau culoare locală şi constituie o

atracţie deosebită a zonei.

Având înclinatii spirituale, populaţia regiunii a păstrat şi valorificat izvorul credinţei

ortodoxe (religie predominantă în regiune), numeroasele biserici, mănăstiri şi schituri din

zonă fiind de o rară frumuseţe şi constituind adevărate tezaure de credinţă, tradiţie, cultură şi

artă (Mănăstirea Voroneţ, Suceviţa, Putna, Agapia, Neamţ, Humor, Arbore, Dragomirna,

Bistriţa, etc) unele dintre ele fiind incluse în circuitul UNESCO.

Amprenta istoriei este prezentă în tot cuprinsul regiunii prin existenţa unor cetăţi,

monumente, situri istorice (cetatea de scaun de la Suceava, cetatea Neamţului, Muzeul Curtea

Domnească-Piatra Neamţ, conacul de la Ruginoasa, etc) a unor tezaure de o inestimabilă

valoare (colecţia Cucuteni, colecţiile de la Palatul Culturii, Muzeul Unirii, Mitropolia,

Catedrala Sfinţii Trei Ierarhi–Iaşi), numeroase case memoriale şi muzee istorice (casa

memoriala Ion Creangă, Ciprian Porumbescu, Calistrat Hogaş, Pogor, Veronica Micle,

Gheorghe Asachi, George Bacovia, Nicolae Iorga şi complexele muzeale din reşedinţele de

judeţ).

Pagina 36 din 71


Reţeaua institutelor muzeale este întregită de prezenţa unor muzee de alt specific (al

ştiinţelor naturii, etnografie şi folclor, etc).

În regiune există o veche tradiţie în folosirea băilor termale, apelor minerale şi a

produselor apicole şi cu specific naturist, existând infrastructura necesară pentru activitatea

curativă şi turistică (Borsec, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Complexul Hotelier

Rodna, Baltăţeşti, Oglinzi, Slănic Moldova, salinele Târgu Ocna şi Cacica).

Pentru dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice se vor avea în vedere următoarele

domenii:

turismul pentru pescuit sportiv şi turismul de vânătoare, favorizate de bogăţia fondului

cinegetic şi piscicol, ca şi de existenţa cabanelor de vânătoare;

turismul pentru practicarea sporturilor nautice, favorizat de existenţa salbei de lacuri

naturale şi de acumulare în regiune;

agroturismul, susţinut şi de existenţa unui cadru natural pitoresc, a spaţiului rural cu

valenţe etno-folclorice şi cu obiective cultural istorice valoroase.

Pentru dezvoltarea şi utilizarea eficientă a infrastructurii existente sunt necesare

următoarele măsuri:

dezvoltarea şi modernizarea bazei turistice existente şi încurajarea de noi investiţii

promovarea potenţialului turistic al zonei

dezvoltarea agroturismului

Rezultatele scontate sunt :

creşterea numărului de vizitatori ai Regiunii Nord-Est;

creşterea volumului investiţiilor private în infrastructura turistică;

creşterea indicelui de utilizare a capacităţii de cazare turistică în funcţiune:

creşterea calităţii serviciilor prestate de forţa de muncă din turism;

lărgirea gamei de servicii oferite;

ameliorarea disponibilităţii turiştilor de a cheltui şi de a reveni în zonă;

îmbunătăţirea imaginii şi a atractivităţii zonelor balneare care pot contribui la

ridicarea nivelului de sănătate al clienţilor;

crearea imaginii unei regiuni care oferă multiple perspective (turistice, comerciale) şi

care este favorabilă investiţiilor şi afacerilor;

crearea unei prezente permanente în lumea mass-mediei, cu efecte benefice în

valorificarea continuă a ofertei;

ameliorarea stării materiale a comunităţii respective;

Pagina 37 din 71


valorificarea turistică a unor obiective inaccesibile (schituri vechi, aşezări istorice,

peisaje spectaculoase).

Datorită condiţiilor favorabile de care dispune, a frumuseţii locurilor, purităţii aerului,

apelor, zonele montane din judeţele Bacău, Neamţ şi Suceava, ca şi ale împrejurimilor

orasului Iaşi, regiunea Nord-Est deţine un potenţial demn de comparat cu pitorescul Alpilor

Francezi, Elveţia, Valea Rinului şi a Dunării Superioare sau cu Nordul Italiei. Alături de

pitorescul regiunii, binecunoscută ospitalitate, tradiţiile populare, obiceiurile, specificul

gastronomiei moldoveneşti, tradiţionalele degustări de vinuri din podgoriile Cotnari şi Huşi

dau culoare locala pentru atragerea turiştilor.

DEZVOLTAREA AGROTURISMULUI

Obiectivul principal îl reprezintă dezvoltarea bazei agroturistice şi creşterea calităţii

serviciilor oferite în acest sector, cu scopul atragerii unui număr mare de turişti şi promovării

imaginii regiunii.

Acesta se realizează prin:

sprijinirea IMM-urilor pentru elaborarea de proiecte de investiţii in agroturism;

dezvoltarea unui sistem de informare pentru promovarea ofertei pensiunilor

agroturistice în ţară şi străinătate;

programe de instruire a personalului implicat în activităţi agroturistice;

îmbunătăţirea managementului pensiunilor agroturistice prin schimburi de experienţa

cu celelalte regiuni din ţară.

3.3. REGIUNEA SUD – EST ( cuprinde judeţele – Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila,

Tulcea, Constanţa )

Regiunea de Sud-Est a României este un colţ magic datorită oamenilor care primesc şi

dăruiesc atât de multe lucruri, datorită căldurii lor sufleteşti şi a ospitalităţii, dar mai ales a

caracterului unic oferit de formele de relief. Este singura regiune a României unde toate

formele de relief se îmbină şi se contopesc într-o perfecţiune divină. De la ţărmul Mării

Pagina 38 din 71


Negre, în judeţele Constanţa şi Tulcea trecem prin podişul Dobrogei, străjuit la nord de

Munţii Măcinului, pentru ca mai apoi să traversăm prin lunca Dunării în câmpia Bărăganului

şi Covurluiului, în judeţele Brăila şi Galaţi, şi să ajungem la Subcarpaţii de Curbură şi

Carpaţii de Curbură, în judeţele Vrancea şi Buzău. Estul regiunii este străjuit de Delta

Dunării, unică în Europa, şi care atrage an de an, prin farmecul ei, turişti din toata lumea. Şi

cum parcă atât nu ar fi fost deajuns, natura ne-a oferit privilegiul ca bătrânul fluviu Dunărea

să străbată regiunea prin judeţele Constanţa, Brăila şi Galaţi, pentru că mai apoi, în judeţul

Tulcea, să se verse prin Deltă direct în Marea Neagră.

Fie că sunteţi un turist înfocat sau un iubitor al naturii şi al frumuseţilor sale, fie că

sunteţi un împătimit al celor două, aici la noi aţi găsit locul pe care îl căutaţi. Locul unde veţi

primi binecuvintarea naturii, dar şi aroma vinurilor, mai ales a celor negre, precum Feteasca

Neagră, considerate pe bună dreptate ca fiind sângele Domnului, atât datorită gustului divin,

cât şi calităţilor lor curative. Puţini ştiu că de fapt vinurile vrâncene, buzoiene sau dobrogene

au făcut celebră atât regiunea de Sud-Est, cât şi România, încântând şi înveselind prin

savoarea şi parfumul lor, încă din timpuri străvechi, simţurile curtezanilor marilor case regale

europene.

Toate acestea sunt încununate de rodul bogat al pământurilor din câmpii, din lunca Dunării,

sau din dealurile şi podişurile din regiune. Puţini sunt cei ce nu stiu că aceste locuri, în special

Câmpia Bărăganului, au fost considerate dintotdeauna „granarul Europei”.

De menţionat este şi faptul că Regiunea Sud-Est este a doua ca mărime din România

şi, în contextul integrării în Uniunea Europeana va reprezenta o graniţă importantă cu

Moldova şi Ucraina, constituind astfel extremitatea estică a Europei continentale. Graniţa cu

aceste state, dar şi cu Bulgaria la sud, precum şi deschiderea la Marea Neagră, atât prin

litoralul românesc, cât şi prin gurile de vărsare ale Dunării, îi oferă Regiunii Sud-Est o

importanţă geopolitică şi geostrategică deosebită, atât pentru UE, cât şi pentru NATO.

3.3.1 RESURSE TURISTICE NATURALE

Turismul în Regiune este caracterizat de existenţa unor resurse naturale specifice, cum

ar fi litoralul Mării Negre şi Delta Dunării. De asemenea, în regiune se află staţiuni balneo-

climaterice renumite în ţară (Lacul Sărat, Techirghiol, Sarata Monteoru, Soveja), pensiuni

agro-turistice (în special în zonele montane şi în Delta Dunării). Turismul cultural este

Pagina 39 din 71


prezent în regiune, în special prin mănăstirile din nordul Dobrogei şi din munţii Buzăului şi

Vrancei, precum şi prin vestigiile culturale (situri arheologice, case memoriale).

Dobrogea, una dintre cele opt provincii istorico-geografice ale României, este definită

de trei caracteristici care îi conferă un caracter de unicitate:

este locul unde se întâlnesc unii dintre cei mai "bătrâni" munţii ai Terrei (Munţii

Măcin, făcând parte din lanţul Hercinic, cu o vechime de peste 400 de milioane de ani) cu cel

mai "tânăr" teritoriu al Europei (Delta Dunării);

este un teritoriu "insular", fiind înconjurat aproape complet de ape (fluviul Dunărea la

vest şi nord, Canalul Dunăre-Marea Neagră la sud şi Marea Neagră la est);

este un "mozaic" din punct de vedere istoric, artistic sau natural, pentru că aici se află

dovezi din Neolitic, vestigii Geto-Dacice, ruine ale cetăţilor greceşti, romane sau genoveze,

vestigii Otomane, în perfectă armonie cu elemente ale culturii autohtone.

Cea mai mare atracţie a Dobrogei este litoralul Mării Negre, cu o climă temperat

continentală, ploi puţine, ierni blânde şi vânt moderat. Cele peste 300 de ore însorite în

fiecare lună de vară, briza marină (2 - 4 m/s) au făcut din această zonă, încă din secolul 19, un

adevărat "magnet" pentru turiştii dornici de cure heliomarine.

Peisajul turistic al litoralului Mării Negre îşi găseşte rar echivalent în lungul coastelor

continentului european, fiind de o unicitate specifică. Aici, apa şi uscatul îşi dispută mereu

întâietatea, peste timpul care a lăsat în urma vestigii, precum Histria, Callatis, Tomis, trecute

măreţii pe care moara timpului nu le-a măcinat până la desfiinţare.

De la sud de "împărăţia" Deltei şi până dincolo de Mangalia se întind lacurile sărate

sau dulci care împodobesc plaja, separate de universul marin prin perisipuri sau grinduri, cu

un nisip de o fineţe rar întâlnită: Razelm, Sinoe, Goloviţa, Zmeica, Tasăul, Siotghiol,

Techirghiol, Mangalia. Deşi în nordul litoralului plaja întră în apele mării, în sud înălţimea

falezei este mai predominantă, putând admira o bună parte din imensitatea mării.

De asemenea, litoralul are cel mai călduros climat din ţară, temperatura se

repartizează uniform, iar influenţa mării se simte până la aproape 20-25 km spre vest de linia

unde apa se înfrăţeşte cu uscatul. Aici, numărul mediu al zilelor cu soare este de 295, iar al

celor cu temperaturi de 25 de grade atinge 60.

Vegetaţia acvatică este unică aici. Stuful-cu o rezervă de neegalat în Europa, stă

alături de sălcii, nemaivorbind de alte specii nemaiîntâlnite în alte părţi. Viaţa faunistică n-o

poţi înţelege decât stând aici o vreme îndelungată, colindând peste tot. Ritmul zilnic alert te

derutează şi te obliga să mai rămâi pentru a-i percepe sensul.

Pagina 40 din 71


3.4. REGIUNEA SUD ( cuprinde judeţele – Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa,

Călăraşi, Giurgiu, Teleorman )

Regiunea Sud este situată în partea de sud a României, având o suprafaţă de 34.453

km2 (14.45 % din suprafaţa României), corespunzătoare judeţelor Argeş, Călăraşi,

Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman. În partea de sud, regiunea se

învecinează cu Bulgaria.

Relieful regiunii este caracterizat de predominanţa formelor de relief de joasă

altitudine: câmpii şi lunci - 70,7%, dealuri - 19,8% şi doar 9,5 % munţi.

Populaţia totală a celor şapte judeţe componente era, în 2004, de 3.342.042 locuitori,

reprezentând 15,4% din populaţia României. Densitatea populaţiei este de 97,0 loc/km2,

valoare superioară mediei pe ţară (90,9 loc/km2). Gradul de urbanizare este de 41,4%, sub

media pe ţară, explicabil prin faptul că, exceptând judeţul Prahova, majoritatea populaţiei

trăieşte în mediul rural.

Regiunea Sud are o reţea de localităţi alcătuită din 43 de oraşe (din care 16 municipii),

488 de comune şi 2030 de sate. Cele mai multe oraşe (27) au sub 20.000 de locuitori, multe

dintre acestea cu o infrastructură deficitară, apropiată de cea a zonelor rurale. Numai 2 oraşe

au peste 100.000 de locuitori (Ploieşti şi Piteşti). Distribuţia teritorială arată o concentrare

mai mare a oraşelor în judeţul Prahova (14) şi mai redusă în Giurgiu (3).

Regiunea de Dezvoltare Sud va deveni o regiune dinamică şi prosperă, dezvoltându-şi

funcţiile de „poartă de acces” a Moldovei spre cooperare cu regiunile bazinului Mării Negre.

Regiunea va fi orientată spre competitivitate şi inovare, valorificând resursele şi capacităţile

endogene şi oferind un mediu stimulativ pentru investiţii străine şi autohtone. Regiunea va

asigura locuitorilor săi un mediu plăcut de trai şi activitate, iar vizitatorilor - ospitalitate. Va fi

o regiune care îşi va conserva, dezvolta şi promova valorile identitare şi patrimoniul natural

moştenit.

POTENŢIALUL DE DEZVOLTARE A REGIUNII SUD

Pagina 41 din 71


Regiunea Sud are un important potenţial de dezvoltare economică, diferenţiat între

nordul şi sudul regiunii. Astfel, în nord există importante resurse de subsol reprezentate de

zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, cărbuni, sare, etc a căror prelucrare şi comercializare poate

creşte valoarea adăugată din regiune. De cealaltă parte, în sudul regiunii există suprafeţe

agricole întinse, care pot sta la baza dezvoltării unei agriculturi specializate pe anumite tipuri

de culturi, corespunzătoare condiţiilor pedologice din regiune.

Potenţialul turistic al regiunii Sud, valorificat într-un mod adecvat şi ţinând cont de

principiile durabilităţii, poate contribui esenţial la dezvoltarea economică şi socială a regiunii.

Cele mai importante areale cu potenţial turistic sunt:

• staţiunile montane de pe Valea Prahovei-masivul Bucegi, localităţile turistice şi

parcurile naturale situate în Munţiii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului

• staţiunile balneoclimaterice din regiune (Slănic Prahova, Vălenii de Munte,

Pucioasa, Câmpulung - Muscel etc.)

• Dunărea, al cărui potenţial poate fi valorificat ca o alternativă la turismul montan,

din nordul regiunii.

Tabelul nr. 5

Indicator de caracterizare a nivelului de dezvoltare şi potenţialului economic

INDICATOR Unităţi de cazare

( nr. )

Capacitate

cazare: existentă

( locuri )

În funcţiune

(locuri propriu-

zise )

REGIUNE 394 22.494 6.437.757

JUDEŢELE6

AG 102 4.493 1.162.154

CL 8 566 197.440

DB 41 2.406 785.716

GR 15 1.006 213.153

IL 20 2.906 625.006

PH 195 10.523 3.227.991

TR 13 868 226.297

6 AG (Argeş), CL (Călăraşi), DB (Dîmboviţa), GR (Giurgiu), IL (Ialomiţa), PH (Prahova), TR (Teleorman)

Pagina 42 din 71


ROMÂNIA 3900 275.941 53.988.640

Potenţialul turistic al regiunii nu este încă dezvoltat, dar există potenţiale resurse

pentru aceasta.

În profil regional inftrastructura turistică se prezintă astfel: 20 hotele funcţionale,

dintre care cele mai mari sunt: hotelul „Azalia” şi „Codreanu” din Cahul, Albasadorf din

Albota de Sus (Taraclia), filială a hotelului „Codru din Chişinău, hotelul de 4 stele de pe lîngă

vinăria „Purcari” din Ştefan Vodă, popasul situat pe traseul naţional Chişinău-Cahul.

Peste 15 muzee arheologice şi de istorie a ţinutului natal, 2 staţii a tinerilor naturalişti

– Giurgiuleşti (Cahul ) şi Leova, 1 „muzeu verde” unic în Moldova (r-l Ştefan Vodă); 6

mănăstiri – Mănăstirea din Codrii Tigheciului, mănăstirea din Capaclia (Cantemir), 2

mănăstiri în Cahul, mănăstirea de la Zloţi (Cimişlia), mănăstirea de femei din Căuşeni.

Nu toate mănăstirile sunt amplasate în lăcaşuri cu localizare şi arhitectură specifică,

ca să prezinte interes turistic.

Alte puncte de atracţie în regiune: unele din cele mai vestite vinării de pe teritoriul

ţării – Vinăriile „Purcari” şi „Taraclia” incluse în „Drumul vinului” staţiune

balneoclimaterica vestită în Moldova şi peste hotarele ţării – „Nufărul Alb” cu izvoare

minerale termale, Cahul „Valul lui Traian“ a fost înălţat de romani prin sec. III pe o lungime

de circa 126 km de la Prut din sat. Valul lui Isac, Cahul – până la Căuşeni şi în continuare

până la lacul Sasac (lângă Tatarbunar, Ucraina); monumentul istoric de arhitectură din

secolele XVI-XVIII biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Căuşeni, care necesită o

restauraţie totală; 2 muzee "Alexei Mateevici" din Zaim, Căuşeni şi or. Căinari; monumentul

Eroilor Români de la „Capul de pod” Ţiganca.

Evenimente culturale de importanţă regională, naţională şi internaţională:

festivalul dansului în memoria lui Vasile Tănase organizat în Basarabească pentru

întreaga zonă de sud;

festivalul internaţional folcloric bienal „Nufărul alb”, Cahul

festivalul internaţional folcloric pentru copii „Bobocelul”, Cahul

festivalul internaţional „Chipuri de prieteni” („Faces of Friends”) devenit un

prestigios Festival Internaţional de Muzică Uşoară pentru tineri;

festivalul folcloric internaţional „Duminica la florii” organizat în localităţile de pe

malul Prutului din r-l Cahul.

teatrul bulgarilor basarabeni «Смешен петьк» şi un ansamblu de cântece şi dansuri «

Родолюбие»;

Pagina 43 din 71


Dinamica dezvoltării afacerilor în regiune, potenţialul natural disponibil, creşterea

capacităţilor potenţialului uman produce noi necesităţi şi idei de afaceri realizarea cărora va

contribui la dezvoltarea turismului în regiune.

O altă idee promovată de acceaşi asociaţie este crearea zonei balneoturistice „Lacul

Sărat„ din Cahul, care conform obiectivelor propuse se înscrie în acelaşi proces de dezvoltare

a infrastructurii turismului în regiunea de sud a Republicii Moldova. Recent a fost elaborat şi

aprobat Planul Urbanistic al Zonei de odihnă şi agrement Cahul pe o suprafaţă de 111ha cu o

capacitate de peste 9000 clienţi. O importanţă deosebită o au şi proiectele Staţiunii „Lacul

Sărat”(capacitatea 2000 clienţi) şi Zonei Sanatorial-Balneare ( 3000 clienţi).

Dezvoltarea turismului şi în special turismului rural este un domeniu de perspectivă,

deoarece prin valorificarea resurselor locale existente, va fi ridicat gradul de dezvoltare

economică al regiunii.

3.5. REGIUNEA SUD – VEST ( cuprinde judeţele – Vâlcea, Olt, Gorj, Mehedinţi,

Dolj )

Regiunea Sud-Est este situată în partea de sud-est a României şi se învecinează la

nord cu Regiunea Nord-Est, la vest cu Regiunea Centru şi Regiunea Sud-Muntenia, la sud cu

Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina şi ţărmul Mării Negre. Acoperind 35.762 km²

sau 15 % din suprafaţa totala a ţării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 ale României.

Regiunea Sud-Est cuprinde aproape toate formele de relief: lunca Dunării, câmpia

Bărăganului în centru şi câmpia Covurluiului în nord, podişul Dobrogei în est şi sud. În

partea de nord a podişului Dobrogei se află Munţii Măcinului iar partea de nord-vest a

regiunii cuprinde o parte a Carpaţilor de Curbură şi a Subcarpaţilor de Curbură. Totodată

regiunea este străbătută de fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării şi este mărginită la est de

întreg litoralul românesc al Mării Negre.

Tabelul nr. 6

Mărimea judeţelor Regiunii SE – Total: 35.762 Km

Pagina 44 din 71


Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei – ediţia 2004

3.5.1 DIVERSIFICAREA TURISMULUI ÎN REGIUNEA SE

Turismul in regiune este diversificat, aici existând aproape toate tipurile de turism:

turism de litoral, montan, de croazieră, cultural, de afaceri, turism ecologic, balnear,

agroturism, de agrement, de weekend, pescuit sportiv şi de vânătoare, practicarea sporturilor

nautice.

Turismul în regiune este caracterizat de existenţa unor resurse naturale specifice, cum

ar fi litoralul Mării Negre şi Delta Dunării. De asemenea, în Regiune se află staţiuni

balneoclimaterice renumite în ţară (Lacul Sărat, Techirghiol, Sărata Monteoru, Balta Albă,

Soveja), pensiuni agroturistice (în special în zonele montane şi în Delta Dunării). Turismul

cultural este prezent în Regiune, în special prin mănăstirile din nordul Dobrogei şi din munţii

Buzăului şi Vrancei, precum şi prin vestigiile culturale (situri arheologice, case memoriale) .

O caracteristică a regiunii este potenţialul turistic ridicat, ce este asigurat de existenţa

unor lacuri naturale cu proprietăţi terapeutice, de vulcanii noroioşi, de rezervaţia Biosferei din

Delta Dunării şi de litoralul Mării Negre.

Cel mai reprezentat este turismul de pe litoralul Mării Negre, ce include 13 staţiuni cu

814 structuri de primire turistică, situate de-a lungul a 70 de km de coasta între staţiunile

Navodari şi Mangalia.

Pagina 45 din 71


La nivelul anului 2004, aproximativ 42,7% din capacitatea de cazare turistică a

României, se regăseşte în staţiunile de pe litoralul Mării Negre (care nu este valorificat decât

2-3 luni/an) şi 0,8% în Delta Dunării.

Regiunea mai prezintă un cadru propice pentru practicarea agroturismului, care a luat

amploare în judeţele Buzău (Gura-Teghii, Lopătari, Bisoca, Catina, Calvini), Tulcea (Delta

Dunării) şi Vrancea (Soveja, Lepsa).

În perioada 2000-2003 numărul unităţilor active din turism a crescut cu 41%, în timp

ce numărul de angajaţi a crescut cu 16%. În 2003 numărul unităţilor active din turism în

regiune reprezenta 15,2 % din numărul unităăţilor active din turism la nivel naţional, regiunea

ocupând primul loc pe ţară.

Indicele de utilizare a unităţilor turistice la nivel regional în anul 2003 era de 37,8%,

peste media la nivel naţional (34,6%). Regiunea ocupa primul loc în ceea ce priveşte

capacitatea de cazare (47,8 % din valoarea totala la nivel naţional), şi primul loc la numărul

de turişti cazaţi (28,8 % din valoarea totala la nivel naţional).

Litoralul Mării Negre cuprinde 13 staţiuni, cu unităţi de cazare, tratament şi agrement

( hoteluri, moteluri, vile, campinguri) desfăşurate de-a lungul a 70 km de coasta între

Navodari şi Mangalia.

De asemenea, clima specifică zonei de litoral limitează perioada de desfăşurare a

turismului de litoral la numai trei luni pe an, excepţie făcând staţiunile Eforie Nord,

Techirghiol, Mangalia, Năvodari, cu specific balneoclimateric. Este necesară o modernizare a

structurilor de primire turistice, crearea de structuri de agrement şi recreaţionale specifice

turismului de litoral.

Delta Dunării reprezintă o atracţie deosebită de o mare valoare ştiinţifică şi cu un

potenţial turistic ridicat, în special după includerea sa în 1990, împreună cu alte zone naturale

adiacente, în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Din reţeaua naţională de arii naturale

protejate) Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât şi ca nivel al

diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării; Sit

Ramsar (zona umedă de importanţa internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi

Cultural.

Baza turistică, formată din hoteluri, moteluri, vile, pensiuni turistice, oferă turiştilor

posibilitatea unor croaziere pe canale şi ghioluri.

Dezvoltarea ecoturismului este o prioritate specifică pentru Delta Dunării acesta

caracterizându-se prin structuri de cazare de mică anvergură, locuri speciale de campare care

să respecte exigenţele impuse de conservarea şi protecţia mediului.

Pagina 46 din 71


Regiunea beneficiază de un fond balnear deosebit, ceea ce a făcut ca activitatea

balneară să aibă o veche tradiţie şi să cunoască o amplă dezvoltare. Sunt de amintit staţiunile

balneare: Lacul Sărat, Techirghiol, Eforie Nord datorită nămolului curativ şi a curelor

profilactice şi recuperatorii efectuate în clinici cu personal specializat.

Pentru dezvoltarea acestei forme de turism este necesară o lărgire a gamei de oferta

prin dezvoltarea unui produs de înaltă calitate cu accent pe tratament, cazare de lux şi

structuri auxiliare, diversificarea produsului oferind programe de menţinere a sănătăţii şi

fitness pentru atragerea unui alt segment de piaţă în locul clientelei tradiţionale.

Regiunea prezintă şi un cadru promiţător pentru dezvoltarea agroturismului. Judeţele

Brăila, Galaţi şi Tulcea deţin resurse importante pentru dezvoltarea turismului de agrement

(vânătoare şi pescuit) în Insula Mică a Brăilei, Insula Mare a Brăilei, pădurile Viişoara şi

Camniţa.

Zona montană din Vrancea şi Buzău prezintă interes turistic prin staţiunile Soveja şi

Lepsa, respectiv zone turistice unice în ţară, cum ar fi: Vulcanii Noroioşi de la Paclele-Berca,

peşterile de la Bozioru, Focurile Vii – Lopătari şi Salina de la Meledic.

Turismul cultural este o formă de turism care poate asigura valorificarea integrala a

resurselor turistice antropice şi în primul rând a patrimoniului cultural- istoric. Patrimoniul

cultural-istoric al regiunii este o valoare componentă a patrimoniului cultural european şi

internaţional, rezultat dintr-o evoluţie istorică bine cunoscută. Valoarea deosebită a zestrei

patrimoniale este conferită mai ales de componentele arheologice şi etnografice (monumente

şi situri istorice), ea fiind completată de ansambluri rurale şi urbane, ca şi splendida

arhitectură de cult reprezentativă pentru evul mediu şi epoca modernă. Se întâlnesc în regiune

cetăţi getice, romane, greceşti şi bizantine, monumente ridicate în cinstea unor vestiţi

împăraţi romani, cât şi locaşuri mănăstireşti şi construcţii cu valoare etnografică deosebită,

majoritatea fiind concentrate în judeţele Tulcea şi Constanţa.

Dezvoltarea cantitativă şi calitativă a capacităţii pentru turismul de afaceri şi congrese

este susţinută de infrastructura existentă, de poziţia geografică, precum şi de posibilitatea

ofertei

turistice diversificate determinată de potenţialul zonelor vecine.

Turismul de afaceri este prezent în regiune în staţiunile turistice Mamaia şi Mangalia.

Turismul de croazieră se află într-o fază iniţială de dezvoltare în regiune, în special în

zona Deltei Dunării. Dezvoltarea acestui produs turistic implică crearea unor facilităţi legate

de sporturile de apă, pescuit.

Pagina 47 din 71


3.6. REGIUNEA VEST ( cuprinde judeţele – Arad, Timiş, Hunedoara, Caraş-

Severin )

Regiunea de Vest este situată la graniţa României cu Ungaria şi Serbia&Muntenegru,

fiind alcătuită din patru judeţe: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş. Una dintre

caracteristicile Regiunii Vest este prezenţa unui relief variat şi armonios distribuit în zone de

câmpie, deal şi munte, care conferă regiunii un potenţial turistic remarcabil. Regiunea Vest

este văzută ca un spaţiu multicultural, multietnic şi multiconfesional, având o suprafaţă de 32

034 km2 şi o populaţie de 1 946 647 de locuitori. Profilul actual al dezvoltării generale a

Regiunii Vest confirmă faptul că aceasta se află în ascensiune, având de-a face cu numeroşi

investitori români şi străini, care apreciază mediul de afaceri propice economiei care are la

bază spiritul antreprenorial şi competiţia liberă.

Regiunea Vest are următoarele puncte extreme: extremitatea sudică a regiunii se află

în localitatea Berzasca, Caraş-Severin – 44-35'12" latitudine nordică, extremitatea nordică în

localitatea Berechiu, Arad - 46ş38' latitudine nordică, extremitatea vestică în localitatea Beba

Veche, Timiş - 20°15' longitudine estică, iar extremitatea estică în apropiere de localitatea

Petroşani, Hunedoara - 23 longitudine estică.

3.6.1 POTENŢIAL ŞI RESURSE TURISTICE

Valorile turistice sunt date de un cadru natural deosebit de bogat şi variat, cu o

multitudine de tipuri de relief (întâlnite în toate unitătile de relief, de la cele ale Câmpiei de

Vest, Depresiunea Haţegului şi Culoarul Orăştiei, până în zona montană aparţinând atât

Carpaţilor Meridionali, cât şi Carpaţilor Occidentali), elemente de climă ce se află sub

influenţele oceanice şi submeridionale, o reţea hidrografică reprezentativă, un bogat şi variat

fond forestier şi cinegetic, toate acestea constituind destinaţii turistice cu un mare grad de

atractivitate.

1. Resursele turistice naturale ale Regiunii Vest:

Pagina 48 din 71


variate forme de relief carstic din munţii: Codru-Moma, Aninei, Locvei, Cernei,

Defileul Dunării, Munţii Retezat, Şureanu, Metaliferi, Poiana Ruscăi;

peisaje montane deosebit de atractive, puncte de belvedere: piscurile şi vârfurile

montane; pasurile şi trecătorile, cu valoare peisagistică deosebite;

lacurile glaciare, lacurile carstice, lacurile crionivale, lacuri naturale de luncă;

defilee: Dunării, Mureşului, Jiului, Crişului AIb;

izvoare minerale şi termice-minerale: Moneasa, Lipova, Mocrea, Păuliş, Băile

Herculane, Geoagiu-Băi, Vaţa de Jos, Călan, Băcia, Buziaş, Calacea, Ivanda, Sânnicolau

Mare, Biled, Teremia.

fond forestier: păduri de foioase, păduri de conifere

fond cinegetic: specii foarte variate;

parcuri naţionale: Cheile Nerei - Beuşniţa, Cheile Caraşului-Semenic, Domogled -

Valea Cernei, Retezat, Zarand; parcuri naturale: Porţile de Fier (bilateral cu Serbia, pe ambele

maluri ale Defileului Dunării) şi Munţii Orăştiei (Cetăţile Dacice);

rezervatii naturale (cea mai mare parte integrate în perimetrul parcurilor naţionale sau

naturale);

parcuri dendrologice: Arboretul de la Simeria, Gurahonţ, Macea, Bazoş;

domenii schiabile: Semenic, Muntele Mic, Parăng, Vâlcan, Straja, Retezat;

2. Resurse turistice antropice

- Vestigii arheologice: aşezări dacice, castre romane, minele cetăţilor feudale,

castele medievale: Pecica, Şoimuş, Şiria, Dezna, Macea, Săvârşin, Pâncota; cetăţi: Aradului,

Devei, Timişoarei, Colţi, Tibiscus (Jupa), Bocşa, Caraşova, Mehadia, Micia, Turnu Ruieni,

Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa Regia), Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Ulpia Traiana

Augusta Dacica Sarmizegetusa, Ciacova, etc.

- Monumente istorice şi de artă de factură religioasă: mănăstiri, biserici de zid,

biserici de lemn, catedrale: Timişoara, Arad, Caransebeş, Deva, Hunedoara, Lugoj, Radna,

Hodoş-Bodrog, Hălmagiu, Călugăra, Prislop, Densuş, Crişcior, Sântamaria Orlea,

Streisângeorgiu etc.

- Monumente istorice şi de artă, ansambluri arhitecturale: Arad, Caransebeş, Reşiţa,

Oraviţa, Băile Herculane, Bocşa, Anina, Deva, Hunedoara, Haţeg, Timişoara, Lugoj,

Sannicolau Mare, Banloc, Lovrin, Remetea Mare.

- Monumente de artă plastică şi comemorative : busturi, statui, monumente

comemorative au o arie foarte mare de răspândire atât în aşezările urbane, cât şi în cele rurale

Pagina 49 din 71


din toate cele 4 judeţe;

- Muzee şi colecţii; galerii de artă: în municipii reşedinţă de judeţ, în municipii, oraşe şi în

unele sate.

- Etnografie şi folclor: arhitectura populară ţărănească, tehnică şi instalaţii populare;

costume populare, ceramică populară, muzee etnografice săteşti, manifestări populare

tradiţionale, festivaluri, manifestări artistice etc.

Patrimoniul industrial tehnic: baraje, lacuri de acumulare, centrale hidroelectrice:

Tăuţ, Văliug, Trei Ape, Breazova, Secu, Poiana Mărului, Porţile de Fier I, Dognecea, Gura

Apei, Râul de Mori şi salba lacurilor de pe Strei, Cinciş, Surduc, Valea de Peşti, Timişoara,

Bocşa, Caransebeş, Grebla: Complexul hidrotehnic de pe Bârzava Superioară; Muzeul

locomotivelor cu aburi, clădiri, hale, furnalele de la Reşiţa, centre ale minenitului carbonifer:

Secu, Doman, Anina, Brad, Depresiunea Petroşani; centre de extracţie a minereurilor feroase

şi neferoase: Ocna de Fier, Dognecea, Sasca Montana, Moldova Nouă, Rusca Montana,

Oraviţa, Ruschiţa (unde predomină arhitectura montanistică), Ghelari, Teliucul Inferior,

Brad; căi ferate vechi: Anina -Oraviţa - Iam, Băuţar - Subcetate: canale: Bega, Aranca, nodul

hidrotehnic Coştei, furnalul de la Gavojdia; abatorul, turnurile de apă, podurile şi Fabrica de

bere din Timişoara, fabrica de sticlă Tomeşti; centre industriale: Reşita, Hunedoara,

Caransebeş, Călan, Arad, Timişoara, Lugoj, Bocşa, Anina, Oraviţa, Brad, Orăştie, Deva,

Simeria, Petroşani, Jimbolia, Margina.

3.6.2 TIPURI ŞI FORME DE TURISM

Întreaga gamă de resurse turistice prezentate poate genera o multitudine de forme de

turism practicate, dintre care amintim:

1. Turismul de circulaţie - se poate realiza pe principalele artere de circulaţie un

turism de tranzit prin culoarul Mureşului, Culoarul Timiş - Cerna, Defileul Dunării sau

Defileul Jiului, prin Poarta de Fier a Transilvaniei, pe Valea Crişului Alb, prin Munţii

Banatului, sau printr-un turism itinerant pentru vizitarea obiectivelor turistice. În cadrul

Munţilor Banatului, a Munţilor Poiana Ruscăi, a Munţilor Zarandului sau a Munţilor

Metaliferi s-au conturat inele de circulaţie turistică cu tematică, în functie de categoriile de

resurse turistice atractive.

Pagina 50 din 71


2. Turismul termal şi balnear - este un punct de interes turistic prin izvoarele de ape

minerale şi termale, ale căror calităţi curative sunt valorificate printr-o reţea satisfăcătoare de

staţiuni balneare. Între ele, pe primul loc se situează Băile Herculane, ca staţiune cu

recunoaştere internaţională, urmând staţiunile de interes regional - naţional Geoagiu-Băi,

Moneasa, Lipova, Buziaş şi staţiuni de interes zonal - local, precum Calacea, Bogda, Călan-

Băi, Vaţa-Băi.

3. Turismul de odihnă şi recreere - se practică în toate staţiunile turistice, în localităţi

cu baze de agrement, pe malurile apelor, la marginea sau in poienile pădurilor, la sfârşit de

săptămână sau în vacanţe, concedii.

4. Turismul de afaceri - Zona celor patru judeţe constituie un teren propice pentru

oamenii de afaceri, pentru investitorii străini, atât prin tradiţiile economice existente, cât şi

prin posibilităţile de exploatare a potenţialului turistic a zonelor defavorizate: Depresiunea

Petroşani, Brad, Hunedoara - Călan, Moldova Nouă - Pescari, Anina, Sasca Montană, Rusca

Montană - Ruşchiţa, Ocna de Fier - Dognecea, Mehadia, Secu, Doman sau areale

monoindustriale propuse de a primi statutul de zonă defavorizată: Nădrag, Tomeşti, Margina

sau zone asistate: Jimbolia.

5. Turismul cultural – istoric - este dezvoltat datorită unei reţele bogate de situri

istorice şi arheologice, monumente istorice şi de arhitectură şi muzee, înlesneşte practicarea

turismului cultural, dar şi a celui urban şi de weekend. Obiectivele turistice de importanţă

istorică cuprind: Complexul dacic din Munţii Orăştiei şi colonia Ulpia Traiana

Sarmizegetusa; cetăţile medievale ale Aradului, Timişoarei, Devei, Şoimos, Şiria, Dezna,

Cetatea de Colţ, Cetatea Jdioara; numeroasele castele medievale, dintre care se detaşează

Castelul Corvineştilor - Hunedoara, Castelul Huniazilor - Timişoara, castelele de la Macea,

Curtici, Sofronea, Mănăştur, Şiria, Pâncota, Conop, Săvîrşin, Birchiş, Mintia, Sântămăria

Orlea, Banloc, Ciocova; mănăstirile şi bisericile din piatră şi/sau lemn cu o vechime

impresionantă, atestând chiar începuturile creştinismului în România.

6. Turismul montan - se practică prin drumeţiile montane, favorizate de existenta

munţilor: Zărand, Codru Moma, Banatului, Poiana Ruscăi, Ţarcu, Godeanu-Cernei,

Mehedinţi, Retezat, Şureanu, Parâng, Metaliferi, Vâlcan, Masivul Găina, Bihor sau a

Depresiunilor: Haţeg, Brad, Zarand, Petroşani, Almăjului, Brebu Nou - Gărâna.

7. Speoturismul - Existenţa multor peşteri în zonă, cu formaţiuni dintre cele mai

deosebite sau unele străbătute de cursuri subterane de apă atrage un însemnat număr de

turişti.

8. Turismul sportiv - Cadrul montan este deosebit de favorabil pentru practicarea sporturilor

Pagina 51 din 71


de iarnă. Staţiunile montane Semenic şi Muntele Mic se remarcă printr-o bază relativ

dezvoltată de cazare (mai mult cantitativ decât calitativ), de asemenea, puncte importante de

atracţie fiind reprezentate de zonele amenajate pentru sporturi de iarnă din Munţii Parâng,

Retezat.

Din experienţa derulării activităţilor de turism activ, sportiv şi de aventură mai sus

enumerate a rezultat necesitatea creării unei organizaţii locale de relevanţă. În urma iniţiativei

a şase comune Zăvoi, Turnu Rueni, Bolvaşniţa, Slatina Timiş, Armeniş şi Teregova şi a

oraşului Caransebeş care împreună acoperă teritoriul zonei muntoase Ţarcu – Muntele Mic a

luat naştere la sfârşitul anului 2000 Asociaţia de Promovare Turistică a zonei Ţarcu–Muntele

Mic– PROMOTOUR.

9. Turismul de vânătoare şi pescuit sportiv - Regiunea este cunoscută pentru

excelentele posibilităţi de vânătoare. Cu toate că este notorie bogăţia de peşte de calitate în

Dunăre, oferta comercială de preparate pe bază de peşte este aproape inexistentă, iar ceea ce

există nu corespunde cererilor de calitate. Această obiecţie depăşeşte domeniul pescuitului

sportiv, incursionând mai degrabă domeniul alimentaţiei. Trebuie totuşi menţionate ofertele

de păstrăv de la puţinele păstrăvării din regiune, care de multe ori achiziţionează materia

primă din alte locuri, dat fiind că producţia proprie este deficitară.

10. Alte tipuri de turism - tot atât de importante, ce se pot practica în această zonă,

unele constituind alternative pentru relansarea şi dezvoltarea zonelor defavorizate: Turismul

religios, ecumenic, Turismul de croazieră: în Defileul Dunării şi în tot bazinul hidrografic

mijlociu al Dunării, Canalul Bega; Turismul urban: în această regiune se află un număr de 36

de oraşe, din care 10 au statut de municipii, ce conservă un valoros patrimoniu arhitectural,

muzee în diverse domenii: istorie, arheologie, artă, ştiintele naturii, mineralogie, etnografie,

tehnice, unele şi în aer liber; Turism intercultural în Euroregiunea D.K.M.T. (Dunăre-Criş-

Mureş-Tisa); Turism gastronomic cu specific local.

În Regiunea Vest, în limite modeste, se poate vorbi şi de practicarea turismului urban

şi agrar, cel din urmă şi ca o alternativă la turismul tradiţional, în care potenţialul este

reprezentat de gospodăriile tradiţionale din mediul rural, dar şi de spaţiile monahale şi

cabanele de vânătoare.

În Regiunea Vest, ca de altfel în întreaga Românie, turismul a scăzut dramatic după

decembrie 1989.

Pagina 52 din 71


3.7. REGIUNEA NORD – VEST (cuprinde judeţele – Bihor, Cluj, Satu Mare,

Maramureş, Bistriţa Năsăud, Sălaj )

Regiunea de Nord-Vest (Transilvania de Nord) este una din cele 8 regiuni de

dezvoltare din România şi include 6 judeţe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-

Mare, Sălaj. Suprafaţa regiunii este de 34.159 kmp, reprezentând 14,32 % din suprafaţa ţării,

cu o populaţie totală de 2.744.914 locuitori. Regiunea cuprinde 421 unităţi administrativ-

teritoriale: 6 judeţe, 42 de oraşe din care 15 municipii şi 398 comune şi 1.823 de sate.

Regiunea dispune de o poziţie geografică strategică, având graniţe cu Ungaria şi Ucraina cât

şi cu regiunile de dezvoltare Centru, Vest şi Nord-Est din România.

Regiunea este una dintre cele mai pitoreşti din România, începând de la Munţii

Apuseni care au un farmec aparte până la patrimoniul cultural-popular deosebit din zonele

etnografice unice în această parte a Europei.

Transilvania de Nord este o regiune cosmopolită, unde alături de români trăiesc peste

jumătate (52,8%) din numărul total al locuitorilor de etnie maghiară din România, ceea ce a

dus la crearea unei identităţi culturale unice.

Regiunea Nord-Vest avea în 2003 un PIB/locuitor d de 2.338 Euro, apropiată

de media naţională dar încă departe de media Uniunii Europene-27. Contribuţia sectoarelor

economice la formarea PIB-ului regional, indică o pondere de 16.3% pentru agricultura, 35%

pentru sectorul secundar şi 46.7% pentru cel terţiar, din punct de vedere evolutiv

înregistrându-se creşterea serviciilor şi reducerea activităţilor în agricultură. Creşteri

semnificative s-au înregistat în sectorul de construcţii civile şi industriale- locuinţe, centre

comerciale . Se constată o serie de diferenţe între judeţe: unele mai industrializate, altele

bazate pe activităţile primare, în special agricultura şi zootehnie.

În anul 2003, Produsul Intern Brut Regional din turism a fost de 4342,9 miliarde lei

preţuri curente. Acest volum situează regiunea pe locul 4 între regiunile din România.

Regiunile care au avut o contribuţie mai importantă a turismului la PIB regional au fost

Bucureşti-Ilfov, Centru, şi Sud-Est. Ponderea deţinută la nivel naţional de sectorul Hoteluri şi

restaurante – fără însă a neglija efectul de multiplicare a turismului – a fost de 1,89% în anul

2003, aproximativ constant faţă de anii anteriori.

Totuşi, turismul (sectorul Hoteluri şi restaurante) contribuie la formarea PIBR în

Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) cu 1,8%, aproximativ egal cu media României

Pagina 53 din 71


din ultimii ani şi cea a altor regiuni din Europa de Est. Câteva dintre cauzele care conduc la

această situaţie sunt:

Nivelul scăzut al cooperării între operatorii liniilor aeriene regulate şi agenţiile de

turism;

Infrastructuri puţine de promovare turistică şi lipsa reţelelor de informare turistică;

Lipsesc agenţiile regionale de promovare a turismului şi operatorii internaţionali;

Lipsa marketingului regional de turism şi a structurilor regionale de turism;

Lipsa centrelor de informare, a panourilor istorice plasate în afara monumentelor, a

panourilor de informare în parcuri.

Forţa de muncă ocupată în turism a scăzut în ultimii ani în regiune ajungând la 15.200

persoane în 2004, doar 1,35% din populaţia ocupată, în total fiind ocupate 1.125.300

persoane la nivelul Regiunii în anul 2004. Cauza este dată şi de nivelul redus de salarizare

faţă de celalalte ramuri economice.

Potrivit datelor furnizate de INS în judeţele regiunii au fost înregistrate următoarele

sosiri pentru turiştii străini/români:

Tabelul nr. 7

Sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică

cu funcţiuni de cazare turistică, în anul 20057

Judeţ Total Români Străini

Regiunea Nord-Vest

(Transilvania de

Nord)

733384 572098 161286

Bihor 216019 180908 35111

Bistriţa-Năsăud 65762 53004 12758

Cluj 280919 205654 75265

Maramureş 91348 69414 21934

Satu-Mare 64331 50855 13476

Sălaj 15005 12263 2742

7 Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare în anul 2005, INS

Pagina 54 din 71


Sursa: Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare în anul

2005, INS

Raportul este de aproximativ un turist străin la trei turişti români, judeţele Cluj şi

Maramureş având un raport superior mediei regionale.

Destinaţiile de bază ale turiştilor străini au fost judeţele Cluj, Bihor şi Maramureş,

datorită atractivităţii turistice mai ridicate din aceste trei judeţe. Se remarcă numărul redus de

turişti străini din judeţul Sălaj, doar 2742 de turişti având ca destinaţie acest judeţ

Numărul de turişti în Regiune a crescut între anii 2000-2005, ajungând la 733.384

turişti. Cei mai mulţi turişti au fost înregistraţi în judeţul Cluj 280.919 turişti şi Bihor 216.019

turişti (împreună cele 2 judeţe au peste jumătate (68%) din numărul total de turişti din

regiune). Judeţele Sălaj şi Satu Mare au atras un număr redus de turişti - 15005, respectiv

64.331 la nivelul anului 2005.

Analizând indicele de utilizare netă a capacităţilor în funcţiune se poate observa că

între 2000 şi 2003 acesta a avut o dinamică ascendentă la nivelul regiunii spre deosebire de

nivelul naţional, dar a început sa se reducă din nou în ultimii doi ani. Aceeaşi evoluţie se

poate observa şi la nivel de judeţ, excepţie facând judeţul Satu Mare.

În anul 2005, numărul de sosiri a fost de 733.384 persoane. Ponderea cea mai mare a

sosirilor este în judeţul Cluj, cu 38% din total sosiri, urmat de Bihor cu o pondere de 29%, pe

ultimul loc aflându-se Sălajul cu o pondere de doar 2% din total sosiri în regiune.

ATRACŢII TURISTICE

1. Staţiunile şi zonele urbane

Cele mai semnificative tipuri de turism sunt: turismul balnear şi de tratament, turismul

montan, turismul cultural şi agroturismul. În profil teritorial se remarcă staţiunile

balneoturistice (localizate în 3 zone importante): Câmpia de Vest, Depresiunea Transilvană,

Depresiunea Maramureşului, unele cunoscute, altele cu potenţial: Băile Felix, 1 Mai,

Sângeorz, Ocna Şugatag, Băiţa sau Cojocna. O componentă importantă sunt staţiunile de

iarnă: Stâna de Vale, Băişoara, în M-ţii Apuseni şi cele din Nordul Carpaţilor Orientali

(Borşa, Piatra Fântânele). Regiunea are o tradiţie în turismul balnear, acesta având cea mai

mare pondere între toate tipurile de turism practicate în Regiune. Staţiunile balneare cele mai

Pagina 55 din 71


importante din regiune sunt Băile-Felix, Sângeorz-Băi, Ocna-Şugatag, Cojocna. Există, de

asemenea, dorinţa de a dezvolta staţiuni de interes regional cu un important potenţial balnear

şi termal care prin investiţii în infrastructură pot să ajungă zone turistice de interes naţional:

Tăşnad, Marghita, Beiuş (Bihor), Firiza (Bistriţa-Năsăud).

2.Atracţii culturale şi tradiţionale

„Transilvania de Nord” deţine unul din cele mai importante patrimonii culturale, atât

mobil cât şi imobil, semnificative concentrări de vestigii arheologice de la castre romane,

cetăţi medievale, până la importante situri arheologice industriale, ansambluri arhitecturale şi

tradiţii meşteşugăreşti populare cu o distribuţie aproximativ egală pe întreg spaţiul regiunii.

Regiunea este placa culturala a Romaniei.

Exista o serie de atractii culturale:

muzee reprezentative care au nevoie de investitii: Muzeul Transilvaniei din Cluj.

zone arheologice – conservari si modernizari ale siturilor romane din Cluj, Zalau

(Porollisum) care pot sa atraga un numar important de turisti

rezervatii naturale – arii protejate, zone Natura 2000.

biblioteci – acestea au nevoie de investitii in infrastructura (constructii), dar mai ales

de infrastructura informatica si de sisteme de gestiune a informatiei. Cele mai mari biblioteci

sunt la Cluj-Napoca- fie publice- Biblioteca Centrala Universitara, Oradea, fie universitare.

CATEGORII DE TURISM ÎN REGIUNEA NV

Dezvoltarea turismului în Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) este axata pe

trei tipuri principale de turism:

turismul termal si balnear - bazat pe ape termale şi existenţa minelor de sare

dezafectate. Regiunea dispune de un potenţial natural bogat în domeniul apelor termale -în

special în localităţile Oradea – Felix, 1 Mai, Tinca, Tasnad, Marghita, Simleul Silvaniei şi

Beltiug. Apele din aceste locaţii pot fi folosite în scopuri curative şi de agrement. Minele de

sare închise şi lacurile sărate de la Ocna Dej, Turda, Ocna Sugatag şi Cojocna prezintă un

potenţial excelent de atragere a turiştilor din Regiune şi din regiunile învecinate.

turism montan - în special pentru sporturile de iarnă şi cele extreme. Munţii

Maramureşului, Rodnei şi Tiblesului în zona de nord-est şi Munţii Apuseni în sud-vestul

Pagina 56 din 71


Regiunii prezintă oportunităţi excelente pentru dezvoltarea acestui tip de turism. La acestea

se adaugă potenţialul cinegetic.

turism cultural - inclusiv turism rural, turism bazat pe evenimente şi turismul urban, în

centre istorice. Tradiţiile populare bogate şi diversificate, dezvoltarea artelor moderne şi

existenţa vechilor capodopere arhitecturale sunt toate potenţiale atracţii turistice.

STRUCTURILE DE CAZARE

În Regiunea Nord-Vest existau în anul 2003 un număr de 368 structuri de primire

turistică acest număr situându-o pe un loc 3 între cele 8 regiuni de dezvoltare după regiunea

Centru care are cea mai mare pondere în total (mai ales datorită judeţului Braşov în care sunt

localizate 432 de astfel de structuri; exista un număr de 20568 locuri, aproximativ 9,92% din

total România; peste 50% sunt concentrate în judeţele Bihor (judeţ ce ocupa locul cinci în

România după capacitatea de cazare ) şi Cluj.

Tabelul nr. 8

Structuri de primire turistică Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord), România8

Total Hote-

luri şi

mote-

luri

Hanuri

turistic

e

Cab

a-ne

Cam-

ping

Vile şi

bungalo

-uri

Tabe

-re

Pensiuni Pensiuni

agroturi

s-tice

România 3569 1029 16 138 134 941 157 594 515

Nord-

Vest

368 110 2 22 15 78 20 38 81

Bihor 71 27 1 5 7 21 5 3 2

Bistriţa-

Năsăud

22 13 - 1 - - 4 4 -

Cluj 111 31 1 5 5 30 1 19 17

Maramur 103 27 - 6 1 4 3 7 55

8 Anuarul Statistic al României, 2004, INS

Pagina 57 din 71


eş

Satu

Mare

42 6 - 5 1 22 5 2 1

Sălaj 19 6 - - 1 1 2 3 6

Judeţele cu potenţial turistic ridicat sunt Cluj, Maramureş şi Bihor, care concentrează

2/3 din numărul de structuri turistice. Dacă pe segmentul de hoteluri (95 de unităţi din cele 31

totale) cel mai bine sunt acoperite judeţele Cluj şi Bihor se remarca lipsa unor infrastructuri

de structuri low-cost; astfel nu sunt raportate la nivel de an 2004 hoteluri pentru tineret,

existând de asemenea doar 5 hosteluri în cele 6 judeţe – dintre care 3 în Cluj. Una dintre

problemele majore este lipsa unităţilor de cazare de 5 stele în Regiune.

Potrivit datelor furnizate de ANT, privitor la numărul camerelor şi al locurilor de

cazare în cele 6 reşedinte de judeţ, Cluj –Napoca conduce detaşat cu un număr de 1621 locuri

de cazare. Numărul de locuri pentru cele 6 reşedinte era: Cluj-Napoca – 3209 locuri, Bistriţa

– 672 locuri, Oradea (fără băile Felix şi 1 Mai) – 859, Baia-Mare – 1218, Satu-Mare – 659,

Zalău – 180.

Capacitatea de cazare existentă în Regiune a scăzut constant între 1998 şi 2003, de la

27231 locuri la 24321 locuri în 2003. Totusi, cât priveşte evoluţia capacităţii de cazare

turistică în funcţiune a crescut în anul 2004 faţă de 2003 crescând la 108,9% (date

preliminare). Cele mai mari creşteri s-au înregistrat în Satu-Mare (137,2 %), Cluj (119,2%),

dar şi în Bistriţa-Năsăud (113 %) . Se observă numărul mare de turişti străini care vizitează

regiunea (133 % în 2004 faţă de 2003- sursa datelor INS) totuşi pe un fond de scădere a

numărului de înnoptări (89% în 2004 faţă de 2003). Conform datelor furnizate de Institutul

Naţional de Statistică, durata medie a sederii în structurile de primire a fost de 3,3 zile,

cetăţenii români având în general un sejur mai lung decât cei străini (3,5 zile). De remarcat că

staţiunile balneare au o durată a şederii peste medie, ajungând la 8,1 zile / turist.

Tabelul nr. 9

Capacitatea de cazare şi turişti cazaţi9

9 Anuarul Statistic al României, 2004, INS

Pagina 58 din 71


1998 2000 2002 2003

Capac.

de

cazare

existentă

-locuri-

Turişti

cazaţi

-mii-

Capac.

de

cazare

existentă

-locuri-

Turişti

cazaţi

-mii-

Capac.

de

cazare

existentă

-locuri-

Turişti

cazaţi

-mii-

Capac.

de

cazare

existentă

-locuri-

Turişti

cazaţi

-mii-

România 287268 5552,1 280005 4920,1 272596 4847,5 273614 5057,0

Nord-Vest 27231 605,9 25547 559,6 24561 629,5 24321 636,9

Bihor 11114 213,3 10472 218,2 10422 232,3 10475 194,0

Bistriţa

Năsăud

3041 71,4 2883 57,8 2767 69,6 2752 71,3

Cluj 6080 168,0 5792 146,6 5325 168,0 4606 214,3

Maramure

ş

3753 89,5 3398 74,4 3117 89,4 3293 86,2

Satu Mare 2006 37,5 2028 42,3 1902 48,3 2175 50,6

Sălaj 1237 26,2 974 20,3 1028 21,9 1019 20,5

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2004, INS

Pentru structurile de primire turistică în funcţiune, ponderea cea mai mare o au

hotelurile şi motelurile, pensiunile agroturistice şi vilele şi bungalourile. Ponderea Regiunii

Nord-Vest în structurile de primire turistică naţionale este mai ridicată pentru cabane, hanuri

turistice şi tabere. Daca se analizează repartizarea structurilor turistice pe judeţele

componente se observă că cele mai multe se regăsesc în judeţele Cluj şi Maramureş, iar cele

mai puţine în judeţul Sălaj.

3.8. REGIUNEA CENTRU ( cuprinde judeţele – Mureş, Harghita, Alba Iulia, Sibiu,

Braşov, Covasna)

Regiunea de Dezvoltare "CENTRU" este aşezată în zona centrala a României, în

interiorul marii curburi a Munţilor Carpaţi, pe cursurile superioare şi mijlocii ale Mureşului şi

Pagina 59 din 71


Oltului, fiind străbătută de meridianul 25 0 longitudine estică şi paralela 46 0 latitudine

nordică.

Prin poziţia sa geografică, realizează conexiuni cu 6 din celelalte 7 regiuni de

dezvoltare, înregistrându-se distanţe aproximativ egale din zonal ei centrală până la punctele

de trecere a frontierelor.

Relieful variat, predominant muntos (47% din suprafata), lipsit de câmpii propriu-

zise, cuprinde părţi însemnate din cele trei ramuri ale Carpaţilor Româneşti, zona colinară a

Podişului Transilvaniei şi depresiunile din zona de contact între zona colinară şi cea montană.

Regiunea dispune de numeroase bogăţii ale subsolului (minereuri neferoase, auro-

argintifere, cuprifere, minereuri de mercur, fier, zăcăminte de gaz metan etc).

Gradul de urbanizare este cel mai ridicat, după Regiunea Bucureşti-Ilfov, ponderea

populaţiei urbane fiind de 60.54% faţă de 54.78% la nivel naţional.

Profilul industrial al regiunii este dat de industria construcţiilor de maşini şi a

prelucrării metalelor, chimica, materialelor de construcţii, prelucrării lemnului, extractivă,

textilă şi alimentară.

Relieful foarte diversificat al Regiunii a permis dezvoltarea unei agriculturi variate cu

activităţi tipice zonelor de munte, deal şi câmpie. Astfel, în zonele montane s-a dezvoltat în

general zootehnia axată în principal pe creşterea ovinelor şi a bovinelor, pe zona colinară

viticultura si pomicultura deţin o pondere importantă, iar în culoarele depresionare şi în

luncile râurilor, producţia vegetală este preponderentă.

Varietatea peisagistică a munţilor, etnografia, datinile, obiceiurile, monumentele

istorice şi de arhitectura şi muzeele încadrează Regiunea “CENTRU” între arealele

tradiţionale de cultura şi civilizaţie şi între zonele cu tradiţie turistică, cu largi perspective de

dezvoltare.

Cultura populara autentică, păstrată în forme originale, poate fi întâlnită în multe sate

ale Regiunii Centru. Cântecele şi dansurile populare, tradiţiile şi obiceiurile specifice, fac din

unele manifestări populare consacrate, adevarate festivaluri de etnografie şi folclor. Satul din

această parte centrală a ţării, prin condiţiile social-istorice în care s-a dezvoltat, reprezintă o

zonă în care de multe ori spiritualitatea românească s-a interferat cu cea a naţionalităţilor

conlocuitoare, realizând o simbioza plină de originalitate.

În Regiune există atât zone dezvoltate economic, cât şi zone cu probleme de

dezvoltare, precum şi zone montane izolate cu probleme speciale, în care nivelul asistenţei

medicale este foarte scăzut, iar gradul de şcolarizare este redus din cauza lipsei şcolilor şi a

accesului dificil spre centrele de comuna.

Pagina 60 din 71


3.8.1 STRATEGIA DEZVOLTĂRII REGIONALE

Obiectivul global al strategiei de dezvoltare a regiunii este:

“Ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor prin dezvoltarea unei economii

performante, bazată pe mobilizarea tuturor resurselor fizice şi umane, în corelaţie cu

conservarea mediului şi a patrimoniului”.

Atingerea acestui obiectiv general este posibilă prin realizarea a trei obiective

strategice generale:

dezvoltarea economică regională prin promovarea spiritului antreprenorial şi prin

modernizarea şi diversificarea activităţilor;

ridicarea standardului de viaţă al locuitorilor prin îmbunătăţirea serviciilor sociale şi

prin dezvoltarea tehnico-edilitară a localităţilor.

asigurarea unei dezvoltări durabile a localităţilor prin protejarea mediului şi prin

conservarea patrimoniului natural, istoric şi cultural al localităţilor Strategia Regiunii, care se

subsumează strategiei de dezvoltare naţionale, vizează trei direcţii de acţiune:

- Creşterea performanţelor economice;

- Ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor;

- Dezvoltarea durabilă a localităţilor prin conservarea mediului şi a patrimoniului.

1. Creşterea performantelor economice reprezintă o prioritate a întregii regiuni,

urmărindu-se construirea unei economii regionale puternice.

Acest obiectiv va fi atins prin realizarea următoarelor obiective strategice de acţiune:

- modernizarea şi diversificarea activităţilor economice;

- restructurarea ramurilor industriale nerentabile şi stimularea înfiinţării unor activităţi

industriale performante;

- promovarea unui turism modern şi eficient;

- modernizarea agriculturii şi exploatarea raţională a pădurilor;

- creşterea ponderii IMM-urilor în ansamblul activităţilor economice;

- reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurilor de transport, comunicaţii, energetice şi

edilitare;

Pagina 61 din 71


- dezvoltarea serviciilor care să asigure finanţarea activităţilor economice şi să

încurajeze dezvoltarea sectorului privat;

- creşterea performanţelor forţei de muncă pentru a putea face faţă unei dezvoltări

economice.

2. Ridicarea nivelului de trai al locuitorilor – este dezideratul de bază care se

urmăreşte a fi realizat prin implementarea acestei strategii.

Având în vedere necesităţile, resursele materiale şi financiare limitate, precum şi

condiţiile concrete din regiune, au fost adoptate următoarele obiective de acţiune:

- dezvoltarea unui sistem care să asigure tuturor cetăţenilor accesul egal la educaţie şi

care să fie corelat cu dezvoltarea economico-socială a zonei;

- asigurarea accesului la servicii medicale de calitate în toate zonele regiunii;

- ridicarea standardului de locuire prin crearea reţelelor edilitare la sate şi prin

extinderea şi întreţinerea celor existente în oraşe;

- modernizarea modelului de consum al populaţiei prin diminuarea dezechilibrelor

existente.

3. Dezvoltarea durabilă a localităţilor prin conservarea mediului şi a patrimoniului -

prin dezvoltarea durabilă a aşezărilor umane se urmăreşte asigurarea unui mediu construit

sănătos şi coerent sub raport funcţional şi cultural.

În strânsă corelaţie cu dezvoltarea fizică a localităţilor, strategia urmăreşte

conservarea şi promovarea patrimoniului natural, cultural şi istoric şi întărirea identităţii

comunităţilor.

Pentru realizarea acestui obiectiv general au fost stabilite patru obiective de acţiune:

crearea unui parteneriat eficient între organele administraţiei publice şi populaţie în

vederea dezvoltării durabile a localităţilor;

promovarea patrimoniului cultural şi istoric al localităţilor;

protejarea şi dezvoltarea zonelor cu potenţial turistic natural;

conservarea valorilor particulare ale localităţilor prin întărirea identităţii lor şi prin

încadrarea construcţiilor într-o estetică tradiţională.

3.9. REGIUNEA BUCUREŞTI ( cuprinde şi judeţul Ilfov )

Pagina 62 din 71


Regiunea Bucureşti-Ilfov este localizată în partea de sud-est a României, în Câmpia

Vlăsiei şi se suprapune în întregime unor subunităţi ale acesteia: Câmpia Snagov, Câmpia

Moviliţei, Câmpia Bucureştiului, Câmpia Câlnicului şi lunca Argeş - Sabar, la aproximativ

100 km sud de Munţii Carpaţi, 200 km de Marea Neagră şi 60 km de Fluviul Dunărea.

Cu 87,52% din populaţia regiunii, Bucureştiul contribuie cu 90,55% la PIB regional,

în timp ce Ilfov, cu 12,48% din populaţia regiunii, contribuie cu 9,45% la formarea PIB

regional.

3.9.1 PATRIMONIUL CULTURAL

Cunoscut ca Micul Paris în perioada interbelică, Bucureştiul încă mai are o moştenire

istorică şi culturală importantă, care a supravieţuit cu greu politicii urbane destructive a anilor

1980, când o suprafaţă de aproximativ 450 ha din centrul oraşului construit a fost demolata.

Oraşul-capitală al României rămâne încă cel mai important centru istoric şi cultural al

ţării, numărând în jur de 270 biserici, dintre care 74 au fost declarate monumente istorice,

cele mai vechi fiind construite între secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Bucureşti găzduieşte un

sfert din patrimoniul cultural românesc, reprezentând un număr de unităţi de peste 4 milioane

(din care aproximativ 17 milioane la nivel naţional).

Bucureşti mai oferă şi o gamă largă de locuri culturale/de divertisment, reprezentate,

mai ales de 50 muzee, 8 teatre de stat şi 6 private, Circul Naţional şi de un număr important

de cinematografe. În 2004, au existat peste 4 mii de spectacole de divertisment, inclusiv

spectacole muzicale sau de operă, spectacole de muzică populară, care au înregistrat

aproximativ 1 milion de spectatori (aproape un sfert din spectacolele naţionale de

divertisment şi spectatori).

De asemenea, oraşul este cel mai important centru universitar din ţară, numărând 34

colegii, 154 facultăţi, un număr semnificativ de biblioteci şi centre naţionale şi internaţionale

de cercetare.

Totuşi, patrimoniul cultural al regiunii nu este suficient promovat (nu există linii

telefonice verzi, centre de informare, panouri în afara monumentelor, etc), dar nici protejat.

Patrimoniul cultural al judeţului Ilfov include un număr de mănăstiri şi palate,

construite între sec. al XVII-lea şi al XIX-lea. Palatul Mogoşoaia aparţine patrimoniului

Pagina 63 din 71


UNESCO. Biserica Mănăstirii Snagov păstrează mormântul lui Vlad Ţepeş, Contele Dracula.

Totuşi, moştenirea istorică a judeţului rămâne greu accesibilă datorită situaţiei drumurilor

locale şi izolării care caracterizează localizarea lor.

Bucureştiul este cel mai important business centre din ţară, datorită prezenţei sediilor

celor mai importante bănci româneşti şi străine şi organizării de târguri importante la nivel

naţional şi internaţional, conferinţe, seminarii. În 2004, ROMEXPO Bucureşti a organizat 31

târguri internaţionale, cu 6020 exponanţi, inclusiv 1705 din străinătate (cu 138 mai mulţi

decât în 2003), iar suprafaţa expoziţiei a crescut cu 11% faţă de anul anterior.

Deşi este caracterizat de o medie mică a duratei şederii, turismul de afaceri nu face

subiectul fluctuaţiilor din sezon.

Atât turismul cultural cât şi cel de afaceri contribuie la fluxurile din ce în ce mai mari

ale turismului urban. Această evoluţie este anticipată de creşterea constantă a hotelurilor de

calitate (3, 4 şi 5 stele, deţinând peste 70 structuri de cazare), datorită, în special, investiţiilor

masive (care au crescut la aprox. 420 milioane euro, în 2005) şi noilor investiţii anunţate de

lanţurile hoteliere Golden Tulip, Accor, NH Hotels, Domino International Hotels, Mariott,

Hilton, Holiday Inn, Best Western, etc. Se estimează că noile investiţii vor crea, până în

2009, alte 3000 camere (în plus faţă de cele 6000 existente), crescând tendinţele la nivel

naţional în ceea ce priveşte evoluţia capacităţii de cazare a hotelurilor.

CAPITOLUL 4. TURISMUL - ÎN JUDEŢUL HUNEDOARA

4.1 POZIŢIA GEOGRAFICĂ

Situat în partea centrală a judeţului, 220-270m altitudine, pe valea Cernei, la 19 km de

municipiul Deva, ocupă o suprafaţă de 97 kmp . În teritoriul administrativ al municipiului

sunt cuprinse localitatea Răcăştie şi satele aparţinătoare Boş, Groş, Hăsdat şi Peştişu Mare.

Zona dispune de infrastructura obişnuită pentru un oraş modern: reţele de energie

electrică, termică, gaze naturale şi apă, staţie de epurare, mijloace de transport în comun, căi

de acces rutier şi feroviar, telefonie fixa şi mobilă.

Este străbătută de DJ 687: Sântuhalm - Hunedoara drum naţional care face legătura cu

drumul European E68 care străbate ţara de la Arad - Deva - Oraştie - Sibiu - Braşov -

Bucureşti şi drumuri judeţene care fac legătura între Hunedoara şi Calan, respectiv

Hunedoara şi Haţeg.

Pagina 64 din 71


Relief: deluros-muntos;

Ape: râul Cerna;

Resursele naturale: zăcăminte de piatră, minereuri feroase, lemn, talc, potenţial în

creşterea animalelor.

Gradul seismic: 6 Mercalli.

Municipiul Hunedoara se află situat la poalele orientale ale Munţilor Poiana Ruscă,

fiind principala aglomeraţie urbană din Valea Cernei. Aceasta face parte din depresiunea

Strei-Cerna sau a Hunedoarei, înconjurată de Munţii Poiana Rusca, Munţii Şureanu şi Valea

Mureşului, fiind o depresiune colinară, cu piemonturi de eroziune spre bordura montană şi de

acumulare spre interiorul său. Municipiul Hunedoara este situat pe Valea Cernei la confluenţa

cu pârâul Zlaşti, la 240-280 m altitudine absolută, fiind înconjurat de o serie de dealuri mai

înalte: Peştişu Mic 380 m, Peştişu Mare 323 m, Dealul Perilor 409 m, La Baterie 360 m şi

Dealul Sidirii 443 m. Principalele înălţimi aflate pe aria ocupată la ora actuală de municipiul

Hunedoara sunt: Castelul Corvineştilor 240 m, Dealul Sânpetru 320 m, Dealul Pleşului 300

m, Dealul Chizid 300 m, Dealul Cărpeniş 438 m, Dealul Buituri 280 m, Dealul Stufitului 370

m şi Dealul Răcăştia 328 m.

Localitatea Hunedoara reprezintă o mare oportunitate de dezvoltare a bazei turismului

montan - având acces pe drumuri modernizate spre fiecare din staţiunile montane

înconjurătoare, unde se pot practica toate sporturile montane (alpinism, ski etc.); precum şi a

turismului de agrement.

Principalul drum din judeţ în privinţa traficului şi importanţei sale comerciale este

DN7, care leagă judeţul cu partea de vest a României şi anume cu municipiile Arad,

Timişoara şi Oradea. Un alt drum naţional ce traversează judeţul este DN66, care face

legătura cu partea de sud a ţării, prin defileul Jiului.

Municipiul Hunedoara este străbătut de o reţea de drumuri care leagă între ele

localităţile principale. Reţeau de drumuri este în general bine întreţinută, legătura între toate

centrele de comună realizându-se pe drumuri asfaltate.

Hunedoara este străbătută de asemenea de o cale ferată Simeria - Hunedoara, fiind

capăt de linie pe acest tronson, linie electrificată.

TRASEE ŞI PUNCTE DE ATRACŢIE TURISTICE

Pagina 65 din 71

http://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C5%9Foara

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arad

http://ro.wikipedia.org/wiki/Municipiu


Hunedoara – Lacul Cinciş, (la 12 km de oraş, pe drumul spre Topliţa );

Hunedoara – Râuşor (la 50 km, în Munţii Retezat ; dispune de hotel cu restaurant,

pârtie de schi în lungime de 1,2 km, dotată cu telecablu, iar în curând va fi amplasat si un

telescaun);

Hunedoara – Valea Roatei (la 15 km, pe soseaua ce leaga municipiul de pe Cerna cu

localitatea Nandru, din comuna Peştişu Mic );

Hunedoara – Boş ( 11 km, pe şoseaua spre Cerbal; dispune de camping cu camere şi

căsuţe, restaurant, piscină, teren pentru tenis de câmp );

Hunedoara – Govâjdie (18 km, pe şoseaua care străbate localităţile Teliuc şi Plosca,

unde se află cel mai vechi furnal care a funcţionat în Europa).

Judetul Hunedoara este păstrătorul a peste 400 de obiective - monumente istorice, de

arta, şi ştiinţele naturii - începând cu perioada preistorică şi continuând cu perioada dacică,

romană, feudală şi modernă, care dovedesc o succesiune continuă de viaţă pe acest teritoriu.

Aici se află cele două capitale ale Daciei şi Daciei romane - Sarmizegetusa Regia şi Ulpia

Traiana Sarmizegetusa.

Vestigii istorice şi monumente de arhitectură:

Cetatea Devei, Cetatea de la Grădiştea Muncelului, Cetatea de Colţ, Castelul

Corvineştilor, Cetatea de la Costeşti, Cetatea de la Blidaru, Cetatea Mălăieşti, Prefectura

Deva.

Lăcaşe de cult :

Biserica din Leşnic, Biserica din Densuş, Biserica din Gurasada, Biserica Ortodoxă

Hunedoara, Biserica din Peşteana, Biserica din Sântămărie-Orlea, Mănăstirea Prislop.

Muzee :

Muzeul Civilizaţiei Dacice Deva ; Muzeul Fierului Hunedoara ; Muzeul de Istorie a

Mineritului, Brad ; Muzeul « Aurel Vlaicu » sat Aurel Vlaicu.

Odată ajuns în municipul Hunedoara , călătorul dornic să vadă aceste meleaguri

frumoase şi încărcate de istorie , urmează drumul spre sud, pe şoseaua paralelă cu râul Cerna,

pe o vale strâmtă dintre dealuri pietroase şi la 5 Km depărtare ajunge în satul Teliucu

Inferior , o aşezare cu case mai vechi ( localnici ) şi blocuri de locuinţe construite pentru

Pagina 66 din 71


familiile de mineri ce au lucrat până mai ieri ( 2005 ) la mina din localitate şi care au venit în

urmă cu mulţi ani, din mai multe zone ale ţării , în căutare de lucru şi s-au stabilit aici.

Înaintând pe vale şi având alături în partea stângă râul Cerna, călătorul ajunge la un

pod peste Cerna ( denumirea veche- podul Iubirii , unde prin anii 60-70 era o colonie de

muncitori ) loc în care drumurile se împart : unul spre stânga îl duce spre satul Cinciş- Cerna

la cca. 5Km distanţă la o altitudine de 380 m, sat construit ca o a treia aşezare a vechiului sat

Cinciş, fiind format din satele strămutate odată cu construirea lacului de acumulare Cinciş :

( Cinciş, Cerna, Valea Ploştii, Bălana,Moara Ungurului si Baia Craiului) şi spre satul

Izvoarele ( Lingina ) la o altitudine de cca 550 m, sat care se află într-o zonă foarte

pitorească, învecinată cu Ţara Haţegului, traseu de transhumanţă pe unde trec’’ pădurenii’’

spre târgul de la Haţeg .

În partea dreaptă a şoselei care ne duce spre Izvoarele se află lacul de acumulare

Cinciş ce reprezintă o sursă de alimentare cu apă pentru întreaga zonă din vale precum şi o

zona turistică foarte vizitată şi apreciată de turişti unde călătorul nostru poate să se

odihnească având la dispoziţie multe posibilităţi de cazare : Motelul Cinciş, Casa Albă unde

se află şi fosta vilă a lui N. Ceauşescu ca reşedinţă rezidenţială şi alte case de vacanţă. De aici

şoseaua îl poartă pe curiosul călator spre ‘’Ţinutul pădurenilor ‘’ o altă zonă mirifică cu care

ne mândrim că suntem vecini.

Obiectivele turistice ale localităţii Hunedoara sunt datorate condiţiilor naturale, vieţii

istorice şi culturale continue şi îndelungate pe aceste meleaguri.

Mândria Hunedoarei, Castelul Corvineştilor reprezintă cel mai important monument

laic de arhitectura gotică din România. Toate acestea adunate la un loc, fac din localitatea

Hunedoara o importantă oportunitate de investiţie în sectorul turism şi agroturism.

4.3 STRUCTURILE DE PRIMIRE TURISTICĂ

Tabelul nr.10

Structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, la 31 iulie 200410

10 www.hunedoara.insse.ro/

Pagina 67 din 71

http://www.hunedoara.insse.ro/


CAPITOLUL 5. VALORIFICATEA POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI

LACUL CINCIŞ

5.1. EVOLUŢIE. CADRUL NATURAL

Zona de agrement Lacul Cinciş se conturează în anii 1970, la circa 5 ani după

incheierea lucrărilor la barajul de pe râul Cerna. Acumularea Cinciş - Teliuc, realizată prin

bararea râului Cerna (afluent stâng al Mureşului) cu un baraj de beton în arc, a intrat în

funcţiune în 1964, durata lucrărilor fiind de circa 3 ani, perioadă ce cuprinde şi strămutarea

satului Cinciş aflat în valea râului. Barajul are o înălţime de 48 m. Principalul scop al

realizării acestei amenajări este alimentarea cu apă a Combinatului Siderurgic Hnedoara şi de

a asigura regularizarea anuală a râului Cerna. La piciorul barajului s-a construit în anul 1983

o centrală electrică cu o putere de 1,5 MW.

Dezvoltarea zonei de agrement după 1990 este explozivă, în relaţie directă cu

reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor11. Dezvoltarea s-a făcut

uneori necontrolat, astfel încât au apărut situaţii de incompatibilităţi funcţionale prin

amplasarea unor loturi particulare în zone de interes general, de-a lungul malurilor.

11 potrivit Legii Fondului Funciar 18/1991 şi 169/1997

Pagina 68 din 71

Judeţul Hunedoara Număr

Total 87

Hoteluri şi moteluri 24

Hanuri turistice 3

Cabane turistice 12

Campinguri şi unităţi tip căsuţă 1

Vile turistice şi bungalouri 22

Tabere de elevi şi preşcolari 5

Pensiuni turistice urbane 10

Pensiuni turistice rurale 10

Hoteluri pentru tineret -

Hosteluri -

Popasuri turistice -

Spaţii de cazare pe nave -


În această situaţie a devenit oportună şi necesară elaborarea unei lucrări de urbanism –

Planul Urbanistic Zonal ( P.U.Z. )– care să stabilească direcţiile, priorităţile şi reglementările

de amenajare a teritoriului de dezvoltare urbanistică a zonei de agrement.

Caracteristicile reliefului

Bazinul de recepţie a lacului de acumulare are o suprafaţă de 275 km 2 şi se încadrează

în Masivul Ruscăi constituită din şisturi cristaline cu o structură geologică complexă şi

fragmentare pronunţată.

Din punct de vedere topografic terenul este denivelat, prezentând diferenţe de nivel de

la cota 293,50 M.N. ( cota nivelului normal al lacului ), la 295,50 – cota medie a bornelor ce

mărginesc lacul, la 350,00 la care este amplasat motelul Cinciş, la cota 525,20 nivelul

culmilor versanţilor ce mărginesc zona rezidenţială.

Vegetaţia predominant montană este caracterizată de păduri de molid şi pajişti

montane degradate datorită păşunilor excesiv.

Solurile se încadrează în categoria silvestre bune, silvestre podzolice şi brune gălbui.

Reţeaua hidrografică

Lacul de acumulare Cinciş adună toate apele curgătoare din zonă.

Datorită configuraţiei terenului, lacul de acumulare Cinciş prezintă intrânduri sub

forma de apendice în zonele de confluenţă ale cursurilor de apa ce constituiau afluenţii râului

Cerna înainte de amenajare – în prezent albia majoră a acestora este plină cu apă la nivelul

lacului de acumulare.

Văile sunt în majoritate înguste şi adânci cu procese active de versant. În partea

inferioară a bazinului apar terenuri cu eroziune moderată şi puternică. Aluviunile ce se depun

în lacul de acumulare provin din procesele de versant şi pajiştile montane degradate.

Riscuri naturale

În sensul R.G.U. aprobat de H.G. 525/1996, prin riscuri naturale se înţeleg alunecări

de teren, nisipuri mişcătoare, terenuri mlăştinoase, eroziuni, scurgeri de torenţi, dislocări de

stânci, zone inundabile şi altele asemenea, delimitate pe fiecare judeţ prin hotărâre a

consiliului Judeţean, cu avizul organelor de specialitate ale administraţiei publice.

Pagina 69 din 71


Condiţia esenţială de eliminare a vulnerabilităţii omului la factorii naturali de risc este

identificarea zonelor periculoase pentru aşezările umane şi luarea măsurilor adecvate de

limitare a efectelor acestor factori. S-au identificat ca principali factori de risc inundabilitatea

de-a lungul malurilor lacului, ce poate afecta construcţii amplasate până la cota 297,00 M.N.

şi alunecări de teren, prezente în zonă.

5.2 RELAŢII ÎN TERITORIU ŞI CĂI DE COMUNICAŢIE RUTIERĂ

Zona de agrement Lacu Cinciş – Cerna se află pe poziţie centrală faţă de limitele

judeţului Hunedoara, populaţia localităţilor din apropiere beneficiind de zona de agrement

pentru weekend sau sejururi preungite: Hunedoara, Călan, Haţeg, Simeria, Deva.

Relaţia cu aceste localităţi este facilita de existenţa unei căi importante de comunicare

– D.J.687D, ce leagă municipiul Hunedoara de Topliţa şi Lunca Cernii, trecând pe malul

drept ( în direcţia de curgere a râului Cerna ) al lacului de acumulare Cinciş – Cerna, de-a

lungul zonei de agrement.

Accesul în zona de agrement este asigurat de D.J.687D, din zona municipiului

Hunedoara. Pentru a asigura cerinţele de siguranţă şi fluenţa căilor rutiere, sunt necesare

următoarele lucrări de întreţinere, modernizare, reparaţii, investiţii:

repararea structurii şi infrastructurii căilor rutiere degradate, consolidarea drumului în

porţiunea surpată, înlocuirea căilor neadecvate din pământ cu structuri moderne;

crearea unei benzi duble pentru motociclişti, cunoscut fiind ca drumul judeţean în

această porţiune prezintă interes turistic;

asigurarea acceselor carosabile şi pietonale, a parcărilor necesare, amenajate pentru

grupurile de construcţii;

dubarea carosabilului existent cu alei pietonale şi carosabile în toate zonele de

construcţii grupate, pentru a nu stânjenii circulaţia fluentă pe drumu judeţean;

rezolvarea corectă a intersecţiilor;

amenajarea spaţiilor de transport în comun.

Intravilan existent

Pagina 70 din 71


Intravilanul este format din suprafeţele de teren destinate construcţiilor şi amenajărior

din cadrul trupurilor aparţinătoare zonei de agrement, aflate în teritoriul administrativ al

comunei Teliucul Inferior, sat Cinciş-Cerna.

Suprafaţa teritoriului intravilan al zonei de agrement Cinciş, compusă din 6 trupuri la

data elaborării P.U.Z. – uui era de 19,781 ha, conform P.U.G. etapa I, întocmit de către I.P.H.

în anul 1990 şi aprobat.

Tabelul nr. 11

ZONA DE AGREMENT LACUL CINCIŞ

NR TRUPURI EXISTENTE – Zona de agrement Lacul Cinciş

1. Baza sportivă constructorul – I.C.S.H.

2. Zona motel Cinciş

3. Baza de agrement – I.M.H.

Zona de agrement – I.C.S.H.

4. Zona de interes general, camping, comerţ,

Baza de agrement Siderurgica S.A.

5. Zona Izvoarele

6. Locuinţe de vacanţă existente

TOTAL 6 TRUPURI EXISTENTE ÎN CADRUL ZONEI DE AGREMENT LACUL

CINCIŞ

Problemele de mediu

Rezolvarea actuală a problemelor de alimentare cu apă şi mai cu seamă a canalizării

nu răspunde cerinţelor corelate ale prevederilor Normativelor sanitare, Legii apelor şi Legii

mediului. Deversările de ape uzate în fose septice amenajate superficial ( fără hidroizolaţie ),

amplasate prea aproape de malurile lacului duce la degradarea calităţii apei. Lipsa unor

măsuri ferme pentru implementarea depozitării gunoiului în locuri neadecvate de către agenţii

economici ce funcţionează aici, precum şi de persoane particulare duc la poluarea şi

Pagina 71 din 71


degradarea mediului. De asemenea, improvizarea unor chioşcuri ce desfac băuturi fără a avea

asigurate grupuri sanitare, precum şi lipsa unor grupuri sanitare publice riscă să conducă la

prejuducierea întregii zone de agrement prin poluarea acesteia. Se constată că poluarea

sonoră la decibeli ce depăşesc nicelul admis, practicată de firme în dorinţa atragerii clienţilor

agresează mediul.

Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional – zone protejate construite sau naturale

promovează măsuri pentru păstrarea integrării mediului şi protejării patrimoniului natural şi

construit; astfel, conform Listei monumentelor istorice aprobată şi comunicată, pe raza

satului Cinciş - Cerna, în extravilan se afla două monumente arheologice datând din secolul II

– III e.n. : Vila rustică, amplasată la 1 km de satul Cinciş strămutat în prezent, în locul „La

Popeasca” şi Necropola romană tumulară, amplasată la nord de monumentul anterior la circa

200 m, în locul numit „La Ţelina”.

Necropola cuprinzând 16 morminte tumulare, ( dintre care 4 se află în interiorul unui

monument funerar zidit) este atribuită unei colectivităţi legată de exploatarea minelor de fier

din regiune. Villa este o construcţie din piatră legată cu mortar, din care s-au păstrat

fundaţiile clădirilor, şi materiale arheologice ca ceramica romană, obiecte de fier, etc.

Importanţa monumentelor arheologice descoperite în această zonă constă în sesizarea

aici a populaţiei dacice autohtone, rămasă pe teritoriul Daciei sub dominaţia romană şi a

folosirii acestei populaţii la lucrările de extragerea zăcămintelor fieroase de pe versantul de

est al munţilor Poiana Ruscăi. Pentru caracterul etnic dacic al cimitirului pledează atât ritul

tradiţional al incinerării şi tipul de tumul, cât şi elementele de cultură materială tradiţionala

dacică – ceramica lucrată cu mâna.

În prezent zona nu este protejată, îmrejmuită sau semnalizată în vreun fel, iar printr-o

omisiune terenul face parte din suprafeţele construite pentru a întra în partimoniul Societăţilor

Comerciale, respectiv I.M.H. şi I.C.S.H. Situaţia creată impune rectificări necesare, deoarece

terenul cuprinzând monumente de importanţă naţională este implicit în proprietatea publică a

satului.

Disfuncţionalităţi, priorităţi

Disfuncţionalităţile sesizate sunt menţionate în ordinea priorităţilor de rezolvare.

Lipsa unor amenajări şi dotări de interes public corespunzătoare pentru agrement,

loisir şi sport: ştranduri prevăzute cu vestiare şi grupuri sanitare publice, terenuri de sport,

Pagina 72 din 71


bază nautică, club, spaţii verzi amenajate peisager, amfiteatru în aer liber ( discotecă, cinema,

spectacole ).

Lipsa delimitării zonelor funcţionale, apărând disfuncţionalităţi ( loturi de locuinţe în

spaţiile de servicii şi dotări de interes general ).

Lipsa unui centru de interes şi a unei ierarhizări a zonelor funcţionale.

Rezolvarea existentă deficitară a canalizării menajere

Rezolvarea echipării tehnico-edilitare pe subzone de construcţii, grupate cât mai

compact în teritoriu.

Rezolvarea evacuării şi depozitării gunoiului.

Circulaţia pietonală nerezolvată

Intersecţiile şi parcările neamenajate creează puncte de conflict.

Amenajarea unei benzi duble pentru biciclişti, de-a lungul traseului turistic.

Protecţia mediului

Zona de agrement constituie o zonă sursă importantă a vieţii sociale.

Pentru instituirea unor măsuri în sprijinul păstrării calităţii mediului natural şi a

echilibrului ecologic este necesar să se încadreze zona de agrement lacul Cinciş în

patrimoniul natural de interes local.

Măsurile prioritare în acest sens se referă la rezolvarea reţelelor edilitare pentru

întreaga zonă, conform planşelor de specialitate în sistem grupat, în primul rând alimentarea

cu apă potabilă şi canalizarea, ce va condiţiona autoritatea tuturor lucrărilor de construire şi

amenajare.

Este prioritară protejarea celor două monumente arheologice din sec II-III din zonă,

Necropola tumulară şi Villa rustică.

Stabilirea zonelor de protecţie ale monumentelor, se va face prin studii de specialitate

întocmite prin grija Direcţiei monumentelor istorice în colaborare cu alte organisme centrale

şi locale specializate. Până la elaborarea studiilor de specialitate zonele de protecţie ale

monumentelor s-au stabilit pe baza Ordonanţei Guvernului nr.27/26 august 1992 în care se

specifică zonele de protecţie ale monumentelor din localităţile rurale, cuprinse în interiorul

unei raze de 200 m, iar în extravilan 500 m, prin această documentaţie stabilindu-se grafic

limitele acestor zone.

Pagina 73 din 71


Zona arheologică se întinde începând de la Motelul Cinciş până la „Casa Albă”, deci

la emiterea autorizaţiilor de construire în zona se va solicita avizul Muzeului Civilizaţiilor

Dacice şi Romane, Deva.

Autorităţile administraţiei publice ale comunei Teliucu Inferior vor urmării, la

emiterea autorizaţiei de construire, gruparea suprafeţelor de teren afectate construcţiilor

conform limitelor terenului intravilan, spre a evita prejudicierea zonei naturale şi a

activităţilor agricole.

Obiective de utilitate publică

În zona de agrement Lacul Cinciş - Cerna se prevede realizarea următoarelor

obiective de utilitate publică, realizate în ordinea priorităţilor, în funcţie de fondurile ce se vor

constitui.

1. Conform listei monumentelor istorice aprobată şi comunicată de C.N.M.A.S.I.,

pe raza satului Cinciş în intravilan se află două monumente arheologice datând din sec II-III

e.n.: villa rustică şi necropola tumulară romană (actuala bază de agrement I.M.H. şi I.C.S.H ).

Zona protejată se consideră în domeniul public şi va fi conservată, imprejmuită, se vor monta

panouri indicatoare. Zona este de o importanţă naţională, prezenta documentaţie stabilind

grafic limitele de strictă protecţie, în suprafaţa însumată de 4160 mp până la elaborarea unor

studii de specialitate întocmite prin grija Direcţiei monumentelor istorice în colaborare cu alte

organisme centrale şi locale specializate.

Zona de protecţie a monumentelor s-a stabilit pe baza Ordonanţei Guvernului nr.

27/26 august 1992, în localităţile rurale, în intravilan, cuprinsă în interiorul unei raze de 200

m.

2. Trecerea zonei din cadrul U.T.R12.5 ( zona de interes public, dotări de interes

general ) în domeniu public – în suprafaţă de 6,48 ha, suprafaţa necesară realizării dotărilor şi

serviciilor de interes public prevăzute pentru această zonă.

3. Rezolvarea reţelelor edilitare pentru întreaga zonă – alimentare cu apă şi

canalizare în sistem grupat, conform planşelor de specialitate, autorizaţia de construire fiind

condiţionată de realizarea acestora.

4. Modernizarea şi repararea căilor de comunicaţie rutiere: repararea structurii şi

infrastructurii căilor rutiere degradate, consolidarea drumului în porţiunea surpată, înlocuirea

12 Unităţi Teritriale de Referinţă

Pagina 74 din 71


căilor neadecvate din pământ cu structuri moderne, crearea unei benzi duble pentru biciclişti,

cunoscut fiind că drumul judeţean în această porţiune prezintă interes turistic, asigurarea

acceselor carosabile şi pietonale, a parcărilor necesare, amenajate pentru grupurile de

construcţii, dublarea carosabilului existent cu alei pietonale şi carosabile în toate zonele de

construcţii grupate, pentru a nu stânjenii circulaţia fluentă pe drumul judeţean, rezolvarea

corectă a intersecţiilor cu viitoarele alei carosabile ce vor deservi zonelor de dezvoltare

propuse, amenajarea staţiilor de transport în comun.

5. Dotări propuse în cadrul zonei de utilitate publică – U.T.R., ce va conta ca

zonă centrală în cadrul ansamblului de agrement:

Vestiare, filtru de duş, grupuri sanitare, administraţie ştrand, bazin de înot pentru

adulţi şi copii, comerţ, alimentaţie publică ( chioşcuri )

Amfiteatru în aer liber, cinema, discotecă

Solar, bazin plutitor

5.3 POTENŢIALUL TURISTIC AL ZONEI LACUL CINCIŞ

Unul din factorii cei mai importanţi pentru atragerea turiştilor într-o anumită zonă

este, fără îndoială, potenţialul turistic al zonei respective.

Acest potenţial turistic este determinat, la rândul său, de gradul de atractivitate al

fondului turistic natural, precum şi de gradul de dezvoltare al fondului turistic antropic.

Cadrul natural reprezintă pentru turism o condiţie esenţială, deoarece el contribuie în

mod decisiv la constituirea zestrei turistice într-un mediu de desfăşurare a tuturor activităţilor

recreative. Participarea sa la alcătuirea fondului turistic îmbracă valenţe multiple şi se

datorează principalelor lui elemente: relieful, clima, hidrografia, vegetaţia şi fauna.

Din punct de vedere turistic, o deosebita importanţă o constituie zona de agrement

Cinciş. Aceasta este situată la o distanta de cca 15 km de oraşul Hunedoara şi la 35 km de

Deva. Din aceste oraşe, provine marea majoritate a turiştilor, iubitori de natura şi relaxare. În

lunile de vară, zona de agrement este asaltată de locuitorii oraşelor din apropiere, în special la

sfârşit de săptămână.

La dispoziţia turiştilor stau numeroase puncte de cazare, multe dintre ele construite

mai recent, dar şi unităţi cu tradiţie, precum Motel Cinciş, sau Casa Albă. Pe lângă, unităţile

de cazare s-au dezvoltat în ultima vreme un număr mare de unităţi de alimentaţie publică.

Pagina 75 din 71


Odată cu dezvoltarea turismului în zonă au început să apară tot mai multe unităţi de

cazare şi alimentaţie publică deoarece oferta de cazare este mult mai mică decât cererea.

În acest scop s-a elaborat un proiect „Sat de vacanţă” pentru dezvoltarea diferitelor

categorii de turism.

OPORTUNITATEA INVESTIŢIEI

Investitorul îşi propune realizarea unui sat de vacanţă cu perioadă de funcţionare

permanentă şi o capacitate de cazare de 176 persoane, spaţii pentru asigurarea unor prestaţii

turistice suplimentare, materializate prin amplasarea unei piscine în aer liber, locuri de joacă

pentru copii, dotări pentru plimbări cu barca, practicarea pescuitului sportiv; care conform

„Normelor Metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistica” să corespundă

unei clasificări de trei stele.

Realizarea obiectivului propus va contribui la valorificarea peisajului natural existent,

a valorilor turistice locale, va crea noi locuri de muncă şi se va încadra în standardele

naţionale şi normele Uniunii Europene.

Conform precizărilor ordinului Ministerului turismului nr. 510/28 iulie 2002 „satul de

vacanţă” este un ansamblu de clădiri, vile, bungalowuri, amplasat într-un perimetru bine

determinat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de alimentaţie şi o gama largă de prestaţii

turistice suplimentare ( agrement, sportive, ecvestru, cultural, de vânătoare, standuri pentru

pescuit, terenuri de sport, recreere, etc).

Odată cu începerea investiţiei se va face şi promovarea „satului de vacanţă”. Aceasta

se face prin - crearea unui site pe Internet; realizarea unor materiale şi broşuri publicitare;

participarea la târguri, expoziţii şi festivaluri naţionale şi internaţionale pe teme de turism;

dezvoltarea unui sistem de informare pentru promovarea ofertei pensiunilor agroturistice în

ţară şi străinătate; promovarea prin intermediu Oficiilor Naţionale de Turism ale României

din capitalele europene; transmiterea de scrisori ofertă cu toate facilităţile oferite, la instituţii,

societăţi comerciale, agenţii de turism – potenţiali parteneri de afaceri realizarea de reclame

TV; etc.

De asemenea, vor fi contactate instituţii, societăţi comerciale, şcoli şi oragizaţii

sindicale pentru a li se pune la dispoziţie baza materială, în vederea organizării de conferinţe,

întâlniri de afaceri.

Pagina 76 din 71


Politica de promovare a satului de vacanţă va fi una agresivă, prin care vom încerca să

ne popularizăm produsele turistice în mod intensiv şi continuu, atât pe piaţa internă cât şi pe

piaţa externă.

După terminarea lucrărilor de execuţie, în perimetrul aferent terenului liber se vor

planta arbuşti şi se vor realiza zone inierbare.

Rezultate aşteptate după încheierea lucrărilor la satul de vacanţă:

- creşterea gradului de cunoaştere al regiunii

- creşterea numărului de turişti înregistraţi

- crearea imaginii unei regiuni care oferă multiple perspective

- dezvoltarea unor noi afaceri în regiune

- valorificarea potenţialului turistic al zonei

- creşterea numărul de turişti cazaţi pe zi şi pe noapte

- amplificarea imaginii turistice a zonei -cifra de afaceri a unităţilor din turism

- creşterea calităţii serviciilor prestate în turism

numărul locurilor de muncă nou create în unităţile turistice

Tabelul nr. 12

Analiză SWOT pentru Satul de vacanţă

PUNCTE TARI

este singurul sat de vacanţă din judeţ

construcţia satului de vacanţă a fost

realizată de firma S.C. GALAMAGIC

S.R.L. la standarde europene, cu

materiale, dotări şi finisaje din import şi

cu contribuţia unui personal calificat;

turiştii care sosesc în satul de vacanţă

beneficiază de serviciile specifice

turismului de agrement, sportiv, pescuit,

cultural, de afaceri şi conferinţe;

când vorbim de diversificarea gamei de

produse şi servicii oferite, ne referim în

PUNCTE SLABE

accesul către satul de vacanţă se face doar

pe şosea Hunedoara –Teliucu Inferior -

Topliţa ;

oferta de activităţi de agrement este

limitată la serviciile oferite de satul de

vacanţă şi este relativ redusă; se are în

vedere ca în următorii 2-3 ani să se

realizeze o pârtie de schi, ceea ce ar lărgi

orizontul serviciilor oferite;

deoarece satul este amplasat la o distanţă

medie (aproximativ 25-30 km )de oraş,

Pagina 77 din 71


principal la serviciile culinare oferite

clienţilor, de la preparatele tradiţionale

locale la pre-parate din bucătăria

internaţională;

angajaţii nu avea prea mare stabilitate în

ceea ce priveşte locul de muncă;

OPORTUNITĂŢI

există un potenţial nevalorificat în ceea ce

priveşte turiştii din afara graniţelor

României, dar potenţialul turistic al zonei

Lacul Cinciş, existenţa unor sate de

vacanţă similare la distanţe mari de

Cinciş, pot atrage numeroşi turişti.

AMENINŢĂRI

odată cu promovarea intensă a turismului,

cu dezvoltarea infrastructurii în zonă, pot

apărea noi investitori dispuşi să

investească în activitatea turistică, intrând

în concurenţă directă cu serviciile oferite

de satul de vacanţă;

CAPITOLUL 6. CONCLUZII

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală şi economică de mare

importanţă. Acesta creează locuri de muncă pentru persoanele care se ocupă cu organizarea,

transportarea, cazarea şi alte forme de deservire a turiştilor.

Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii.

Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Canada,

Olanda, Italia, Suedia, Japonia şi altele, iar dintre ţările primitoare amintim: Spania, Franţa,

Marea Britanie, Austria, Germania, Elveţia şi altele. Cele mai mari încasări din turism au fost

înregistrate în Italia, urmată de Spania, Franţa, Marea Britanie, Austria, Germania, Elveţia şi

altele.

"România are potenţialul necesar, aici existând munţi, păduri şi o populaţie rurala care

trăieşte încă din agricultura, fapt care a ajutat la menţinerea unor tradiţii şi moşteniri

culturale.

Valorile turistice sunt date de un cadru natural deosebit de bogat şi variat, cu o

multitudine de tipuri de relief (întâlnite în toate unitătile de relief, de la cele ale Câmpiei de

Vest, Depresiunea Haţegului şi Culoarul Orăştiei, până în zona montană aparţinând atât

Carpaţilor Meridionali, cât şi Carpaţilor Occidentali), elemente de climă ce se află sub

Pagina 78 din 71


influenţele oceanice şi submeridionale, o reţea hidrografică reprezentativă, un bogat şi variat

fond forestier şi cinegetic, toate acestea constituind destinaţii turistice cu un mare grad de

atractivitate.

În inima Transilvaniei, găsiţi frumuseţea naturală a misterioşilor munţi româneşti.

Judeţul Hunedoara este păstrătorul a peste 400 de obiective - monumente istorice, de

arta, şi ştiinţele naturii - începând cu perioada preistorică şi continuând cu perioada dacică,

romană, feudală şi modernă, care dovedesc o succesiune continuă de viaţa pe acest teritoriu.

Zona de agrement Lacul Cinciş – Cerna se află pe poziţie centrală faţă de limitele

judeţului Hunedoara, populaţia localităţilor din apropiere beneficiind de zona de agrement

pentru weekend sau sejururi prelungite: Hunedoara, Călan, Haţeg, Simeria, Deva.

Odată cu dezvoltarea turismului în zonă au început să apară tot mai multe unităţi de

cazare şi alimentaţie publică deoarece oferta de cazare este mult mai mică decât cererea.

În acest scop s-a elaborat un proiect „Sat de vacanţă” pentru dezvoltarea diferitelor

categorii de turism.

În zona Lacului Cinciş investitorul îşi propune realizarea unui sat de vacanţă cu

perioadă de funcţionare permanentă şi o capacitate de cazare de 176 persoane, spaţii pentru

asigurarea unor prestaţii turistice suplimentare, materializate prin amplasarea unei piscine în

aer liber, locuri de joacă pentru copii, dotări pentru plimbări cu barca, practicarea pescuitului

sportiv; care conform „Normelor Metodologice privind clasificarea structurilor de primire

turistica” să corespundă unei clasificări de trei stele.

Se va pune accent pe anumite pieţe specifice:

piaţa serviciilor de turism pentru agrement

piaţa serviciilor de turism pentru odihnă

piaţa serviciilor de turism cultural, istoric şi religios

piaţa serviciilor de turism de vânătoare şi pescuit

piaţa serviciilor de turism de afaceri

Odată cu începerea investiţiei se va face şi promovarea „satului de vacanţă”. Aceasta

se face prin - crearea unui site pe Internet; realizarea unor materiale şi broşuri publicitare;

participarea la târguri, expoziţii şi festivaluri naţionale şi internaţionale pe teme de turism;

dezvoltarea unui sistem de informare pentru promovarea ofertei pensiunilor agroturistice în

ţară şi străinătate; promovarea prin intermediu Oficiilor Naţionale de Turism ale României

din capitalele europene; transmiterea de scrisori ofertă cu toate facilităţile oferite, la instituţii,

societăţi comerciale, agenţii de turism – potenţiali parteneri de afaceri realizarea de reclame

TV; etc.

Pagina 79 din 71


În prima perioadă de funcţionare a satului de vacanţă, se estimează ca cele mai

favorabile pieţe vor fi piaţa turismului pentru odihnă şi cea pentru agrement.

Astfel segmentele ţintă vor fi:

agenţii touroperatoare străine şi româneşti care operează pe piaţa turismului de

odihnă, recreere şi agrement;

agenţii touroperatoare străine şi româneşti care operează pe piaţa turismului cultural,

istoric şi religios;

agenţii touroperatoare străine şi româneşti care operează pe piaţa turismului de

afaceri;

Prin investiţiile viitoare va fi susţinută durabilitatea proiectului. Scopul nostru este ca

activitatea să se desfăşoare nelimitat, şi considerăm că poate crea toate condiţiile pentru a

realiza acest lucru.

Urmărim ca pe viitor să dezvoltăm şi sporturi extreme: caiac canoe, ski nautic,

parapantă, iar pe viitor odată cu realizarea pârtiei de schi şi săniuş, snowbording, ski.

Dezvoltarea serviciilor de piaţă prestate populaţiei printre care se numără şi activitatea

turistică este consecinţă fireasca a evoluţiei de ansamblu a economiei, fiind corelata cu

tendinţele principalilor indicatori ai dezvoltării economico-sociale, cum ar fi: produsul intern

brut, veniturile reale ale populaţiei, rata şomajului, rata inflaţiei, gradul de urbanizare,

mărimea timpului liber, dotarea cu bunuri de folosinţă îndelungată13.

Un sfârşit de săptămână departe de agitaţia oraşului, în mijlocul naturii reconfortante,

în aer liber, înconjurat de păduri, munţi şi aer proaspăt, vizitând locuri celebre, unice şi cu o

bogată încărcătură culturală şi istorică Cinciş este cea mai potrivita metoda de a vă relaxa.

ANEXA 1

LACUL CINCIŞ

13 Ioncica, Maria, Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti, 2003, p. 248

Pagina 80 din 71


Pagina 81 din 71

http://www.tocilar.ro/

Date post:	02-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	marcella-sirbu
View:	56 times
Download:	0 times

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents