MIHAI BOTEZ

INTELECTUALIIDIN EUROPADE EST

(INTELECTUALII EST:EUROPENI

$r STATUL NATTONAL-COMUNTST)

UN PUNCT DE VEDERE ROMANESC

EDITURAVREMEABUCURE$TI

2016

CUPRINS

Nota asupra edifiei .... .. .... ..........................7

Cuvdnt inainte................ ................11

Tabel biobibliografic ..................... 13

in loc de prefa\6 ......... 17

1. Intelectualii est-europeni: o nou[ specie? .....25

2. Statul nafional-comunist din Europa de Est:realitate qi perspective................. ..................37

3. Intelectualii est-europeni gi nalional-comunismul:o noui oferti de cooperare? ......54

4. Pentru un nou statut al intelectualului in Europa de Est:cdteva sugestii .........76

Postfap...... ................ 101

Note........... .................116

In memoriam. $tiin{e qi congtiinfi: Octav Onicescu..........l49

Andrei D. Saharov, contemporanul nostru... ...176

Evocare: ,,30 de ani cu Mihai Botez", de Solomon Marcus(fragment din articolul ap[rut in aprilie 2000in Romdnia literard) ................ 199

$1. Intelectualii est-europeni: o noui specie?

Intelectualii ar trebui s[ apar,tin[ din punct de vedere so-

ciologic de ceea ce comunismologii numesc ,,societate civil6"

- respectiv societatea independenti de elitele de putere - qi,

de regulS, analizele privind relaliile dintre regimurile de tipsovietic Ei societilile civile corespunzdtoare se grupeazl citredoud pozilii extreme.

La o extreml vom glsi acele analize ce presupun un di-vorf total intre societate qi sistemul comunist: in mod funda-mental ostil naturii umane, sus{in apdrdtorii acestui punct de

vedere, totalitarismul comunist a fost introdus prin for![, intdiin URSS, spre a fi apoi exportat, tot prin forfd, in celelalte firiazi comuniste, iar societdfile-victiml nu au altl dorinfl decdtaceea de a se elibera de comunism qi de a-qi relua evolu{iaconsideratl ,pormald" (in sensul continulrii tradiliei politicenafionale, in particular in Europa de Est - de tip democraticoccidental, cazul Rusiei rlmdndnd desigur mai complicat).Reprezent[rile de acest tip sunt frecvente in scrierile autori-lor disidenfi.rs Pe scurt, comunismul este perceput ca o boall(grav[ ori chiar fatald) ce s-a aqezat pe un organism s[nltos.

La cealaltd extremi vom glsi analizele ce susfin c[ socie-tii,tile din firile comuniste au fost total penetrate (ori ffiltrate,ori pervertite) de regimurile de tip sovietic qi ci ne afl[m inprezenla unei adevirate simbioze. Aici, in mod ironic, sarcas-

mele lui A. Zinoviev se intdlnesc cu elogiile aptorilor oficialidin fnrile comuniste. Acceptarea de c6fre societate a regimu-rilor de tip sovietic nu mai apare drept efectul fricii de repre-

siune, ci drept asimilarea qi integrarea natural[ a noii structuripolitice - atit in URSS cit gi in celelalte fdri comuniste. Pe

scurt, comunismul - fbcdnd apel la straturi ad0nci precivilizateale naturii umane - este perceput ca o mutalie genetic[.16

Punctul meu de vedere se aseazd intre aceste extreme.

25

intr-adevir, este greu de crezut ci decenii de ordine co-munisti qi comportament impus prin forli au trecut fdrd nicio consecinld pentru societate; qi nu ar trebui sd uitim, in plus,cd,,adaptarca pentru supraviefuire" este in ultimd analizd,unsemn de sinitate qi chiar vigoare. Astfel, anumite aspecte aleordinii comuniste - qi in special cele ce privesc comporta-mentul sub dictaturl - at fost probabil in mod natural interi-onzate. O serie de reflexe sociale ce par firegti indivizilor inalte societdfi - ca acelea de liberi exprimare, ori liberi acfiunein acord cu propriile opinii - au fost pierdute ca urmare a ne-folosirii lor qi a inutilitnlii lor in condiliile dictaturii. Au fostde asemenea atrofiate reflexele necesare luptei gi competilieideschise, ag spune metaforic ,,de pia!d", nenecesare intr-o so-

cietate ce-qi trateazi membrii ca nevdrstnici ce au nevoie de

continud asistenli gi, cel pulin formal, se angajeazd slle re-zolve (planificat!) toate ,,problemele". Din contr5, alte refle-xe sociale, acordate cu noua ordine - ca,,frica de autoritdf",supunerea fhrd crdcnire in fa[a capriciilor puterii despotice,ori utilizarea ,,dublului limbaj" (unul in relafiile cu puterea, qi

altul in societatea ,,normal6", ce incearcl a rezista imixtiuniiputerii) au fost educate qi opereazi. in rdndul ,,noilor reflexq"ag introduce gi strania obiqnuinfl a,,depolitizilrii - in sensul

renuntirii la orice participare activl la vialapolitici, accepta-tii ca ritual de neevitat qi ignoratd in fapt. $i aq adluga aici qi

acea confortabild obignuinfi de a transfera responsabilitateapentru via[ata qi a celor ca tine altora - de pildl guvemului(ce trebuie s[-fi rezolve el problemele, in schimbul obedienleipe care i-o ar6!i) ori ,,strdinilor" (vinova{i in cele din urmi de

situaf;e - fie ei occidentali ce ,,au v6ndut" Europa de Est ru-gilor la Yalta, ori rugi care au adus cu ei dezastrul comunist).Desigur, ,,intensitatea" unei astfel de internaliz[ri diferd dupiarii geografice qi strategii sociale - qi semnalez, cu aceastiocazie, interesul construcliei unui ,,indice de comunizare" (orde,,internalizare a ordinii comuniste") qi estimdrii valorilor qi

tendintelor sale in diversele ldri comuniste. Folosind astfel de

26

ln*trumente metodologice, am fi probabil capabili sI justifi-

edm qi chiar s[ addncim unele impresii qi sentimente curenterT

de pildi, c[ Romdnia este ,,mai comunist[" dec6t Polonia,

ori cd,,tendinla de comunizare" are sensuri diferite azi in Ro-

mAnia ori Bulgaria.Internalizareapa\ialda ordinii comuniste este insl un fe-

nomen pasager de tipul bolii, ori de structur[ de tipul mutaliei

gcnetice?

Rispunsul la aceastl inffebare imi pare esenfial pentru

rurice cercetare probi a fenomenului comunist contemporan'

Este probabil c[ gi aici vom intdmpina diversitdfi, dup[ arii ge-

ografice qi grupuri sociale. Dar inainte de a ajunge la aspecte

concrete, sunt necesate unele preciz[ri terminologice. Nofiu-

nea de ,,boal6" poate fi definit5 numai in raport cu cea (destul

de neclari de altfel) de ,,sln[tate": se subin{elege astfel ci,odati scipat de boald, organismul vindecat se va comporta ca

unul s[nitos. Ce inseamni insl ,,s6nitos" in lumea de ast[zi?

Sunt oare occidentalii, de pild6, ,,sin[toqi" in sensul metaforei

noasfre? Ei sunt produqi qi pentru o anumiti societate - com-

petitivi, performantd, cu cruzimi necrufdtoare. $i este pulin

probabil c[, eliberali ipotetic de dictaturi, cetdfenii produqi de

qi pentru dictatura comunistd se vor comporta ca qi occiden-

talii, produqi de qi pentra democrafie. Prin urmare, este gleu

de spus cd ordinea comunistl este o boal6 dacl, odatd ipotetic

sc[pat de ea, bolnawl nu ar redeveni sdnltos, dupd standardul

occidental. in acelaqi timp, ar fi exagerat, cred, si vorbim qi

despre adev[rate muta,tii genetice. Faptul ci 10 milioane de

muncitori polonezi qi-au manifestat opozilia fafi de ordinea

comunista qi interesul (chiar confuz) pentru o altemativd' aratd

c[ procesul de comunizare nu a reuqit, qi c[ ',mutafia" - cel

pulin acolo - nu s-a produs' in logicl, o tezd generali - ca

aceea privind ,,mutafia genetici" - nu poate fi demonstrati

prin exemple, dar poate fi infirmati prinh-un contra-exemplu'

Polonia ne-a oferit acest contra-exemplu, de exfraordinard im-

portanfd.

27

lnrenxnat, eu nu percep comunismul nici ca boall gi nicica mutalie geneticd, ci ca ordine totalitard impus6, parfial in-temalizatd,.

Intelectualii ce triiesc in {5ri1e comuniste sunt gi ei supuqiaceleiaEi ntemalizdd' ca qi restul cetilenilor acelor {dri. Dar si-tuafia lor capdtd unele aspecte specifice. Ca ,,produse" ale re-gimurilor comuniste, forma,tiile lor intelectuale sunt adesea

marcate de ideologia comunistd qi de cultura politicd oficiali:evident, aceqti factori afecteazd mai pufin pe tehnocrafi decdt peculturocrali - daci ii pot numi a$a pe intelectualii netehnocrafi(ca umaniqtii gi artiqtii). in parantezd fie zis, este interesant deurrndrit c6t de neaqtepat persisti aceste urme ale g6ndirii comu-niste chiar qi in scrierile disidenfilor: de pildd, ,,Noua clasd" a luiM. Djilas ori ,,Nomenklatura" de M. Voslenski, atacdnd regimulcomunist, sunt construite tot pe paradigma man<ist5 a ,,claselorantagoniste".l8 Mai departe, ca ,producdtori" pentru regimuricomuniste, intelectualii intemalizeazd reguli de comportamentspecifice societSlii controlate de un partid unic man<ist de pil-di, intelectualii din fnrile comuniste sunt de obicei ori funcfio-nari de stat ori producitori penffu o pseudo-piafi controlatii destat - qi drept urrnare au o foarte sumard intelegere a situalieiintelectualului occidental, funcfiondnd pe ,piafa liber[", qi maridificdteli de adaptare la o astfel depialh.

Ar trebui adilugat gi faptul nu totdeauna evident cd pute-rea comunisti, cel pufin in prima perioadi de dominafie, a fostcu precidere anti- ori micar non-intelectuall. Mulli istorici aicomunismului sunt probabil gata sdconteste aceast[ afirmafie:intr-adevdr, oricine qtie cS ,,responsabili" pentru transformareafilosofiei mamiste in formidabila armd,politici a comunismu-lui militant nu sunt atdt biefii proletari, cdt acele grupuri deintelectuali dedicalite ce au organizat qi condus ,,minoritateahot[rdtd" * ,,avangarda leninisti" in lupta pentru putere.2o

Este insl nu mai puf;n adevirat c[ a existat de la inceput oprejudecatii anti-intelectuali in praxisul bolqevic. Lenin (elinsuqi intelectual) revolufionar a lansat formula caracterului

28

.,{ov[ielnic". Este apoi gteu de nesocotit rolul intelectualilornrilitanli afittinrevolulia bolqevici din I9l7 cdt qi in exportul

tccstei revolufii dupi cel de A1 Doilea R6zboi Mondial. SI nu

ruittrm qi cE in !6ri ca Romdnia ori Cehoslovacia intelectuali

,.neutri" ori de stdnga au ffecut de partea puterii comuniste innnii '50, jucdnd roluri importante in instalarea regimurilor de

tip sovietic in ldrile lor. Sociologii ne vor atrage apoi atenlia

ctt intelectualii sunt totdeauna privilegiafi in !5rile comunistegi ci in toate aceste lnri mulli intelectuali (unii, de valoare) au

dcvenit parte a elitelor comuniste.2t Cu toate acestea, eu socot

cd puterea comunisti rimAne, mdcar din rafiuni ideologice,urrti- ori mdcar non-intelectuald. Iatd cdteva argumente.

in primul rdnd, voi aminti c6, in modelul clasic marxistcentrat pe rolul proletariatului, intelectualii nu formeazd o

,,clasd sociali", qi deci cu atdt mai pulin nu pot aspira la rolulde ,,clasd conducStoare"; prin urmare, accesul intelectualilorla putere in anii '50 era, in perspectivl pur ideologici, maidegrabl accidental decdt natural, qi era perceput ca atare de

societatea comunist[. Este de aceea plauzibil si socotim cI,odatd aflat la putere, intelectualul tolerat a incetat si aclioneze

ca intelectual, adoptdnd ,,regulile jocului" chiar cu implica-

fiile lor anti-intelectuale. Astfel, prezenta ,,fizict' a unor in-telectuali in elitele conducdtoare comuniste ale anilor '50 nua insemnat deloc c[, socotitd ,plturi sociald" cu statut incert,intelectualitatea in ansamblul s[u a fost mai pu{in perceputidrept o forfi sociald,,secundar6" in societifile de tip stalinist.

in al doilea rdnd, s[ ne amintim ostilitatea cu care lideriiproletari priveau pe unicii posesori de mijloace de produclie

ce nu puteau fi nalionalnate prin forld; cdsi, desigur, educaliaqi competenla nu pot fi transferate ,,la comandi". Un capitalist

ciruia i-a fost nalionalizatifabicainceteazdde a mai fi un capi-

talist; cel pulin teoretic, insi, un matematician iqi plsheazi po-

tenlialul slu,"rnijloc de producfle", competenfa, qi in inchisoare.

Astfel, intelectualii - qi in special cei ce nu s-au al[turat ime-

diat noului regim - erau privif; de primii lideri comuniqti drept

29

virtual ,,rezistenti" la na[ionalizare - qi fiata[i ca atare. Ar tre-

bui probabil adlugat ci aceast5 ostilitate nu excludea un anume

,nrespect penfu inteligenfS" (acompaniat desigur de suspiciuniqi excese). Reformele educaflonale din statele satplizate (1948)

au fost tentative ale elitei comuniste de a na,tibnalaa ceea ce

P. Bourdien numegte,,capitalul simbolic" al societifii.in al treilea rdnd, cel pufin in Europa de Est - gi in parte

desigur qi ca urmare a inechitSlilor ce dominau societifle fa-dilionale in perioada interbelicl - mu[i intelectuali proveneau

din ,,elitele burghezo-moqiereqti" sau mlcar din alte pituri favo-izate ale societ5{ii; ca urmaxe, ei erau percepuli (ca persoane)

de cdtre puterea comunisti drep,,inamici de clasi", iar aceastiperceplie era apoi ffansferat2i mai degrabl mecanic intreguluigrup social al intelligentsiei. in copiliriamea, de pildd, adjecti-

vul ,,intelectualisf' (insemndnd sofisticat, qi nu in spirit sinltosmuncitoresc ori firinesc) avea conotalii foarte rele.

Daci insi puterea nu i-a,,iubit" pe intelectuali , trebuie sispunem cd nici mu$i dintre aceqtia nu au primit comunismulcu simpatie.

Astfel, ca ,Bersoane", mulfi intelectuali22 proveneat dinori se integraseri (prin propriile lor merite) tn eliteLe vechiisocietlfi: prin urmare, ei au perceput comunismul ca pe unpericulos duqman, ce le punea in disculie nu numai privile-giile, ci inslqi existenfa. De altfel, intelectualitatea din toate

fdrile comuniste a plltit un greu tribut de sdnge represiunii ce

a insolit frri exceplie instalarea qi operarea noii ordini (rogii),atdtin URSS cAt qi ?n celelalte !6ri comuniste - in particular,din Europa de Est.

in al doilea r6nd, intelectualii creafi in qcoli de gdndire ce

promovau pluralismul cultural - ca aceia din Rusia dinaintearevolufiei bolqevice, ori din Europa de Est inaintea celui de AlDoilea Rizboi Mondial - nu puteau privi cu simpatie ,,bariere-le ideologice" pe cate comunismul le instaleazi peste tot, dupdcum inlelegeau greu atmosfera ,,de campanie", in care li se

cerea - 1or, g6nditori ce se credeau liberi - sd se inregimenteze

30

p sll asculte ordine intr-o b[tilie pe care cu greu o puteau con-

ilitlcra ,,a lor". Le repugna militarizareaculturii, al cdrei simbolcrrr primatul,Bartinitil[ii" .

in sftrqit, intelectualii - mai mult decdt alte categorii soci-

nlc probabil - au dezvoltat simful ,,unicit[!ii": de reguli, ,,inv6-

llltura" dd incredere qi chiar o oarecare ,,conqtiin(i de sine" (in-lcmciatil pe ,,valoarea de intrebuin{are sociali"). Drept urmare,

intclectualii s-au acomodat de reguld mai greu decdt alte catego-

rii sociale cu statutul de,,nevdrsfiric" ce are nevoie de ghidare qi

lrcbuie confiolat, statut pe care de altfel societatea comunistd ilproscrie tuturor cetS,tenilor ce frdiesc sub ,,ordinea rogie".

Iatd suficiente motive pentru a explica ostilitatea recipro-r":ii dintre intelectuali qi putere ce a caracterizat ftrL excepfie

,,oomunismul timpuriu".Toate aceste argumente se referl insd la comunismul ,,de

inceput". A schimbat oare societatea comunistd moderni, ma-

turi, aceasti opticd asupra intelectuafitlfi?Sd observdm intdi c5, in Europa de Est, dupd peste patru-

zeci de ani de funcfionare, ordinea comunisti qi-a creat propriasa intelecfualitate. Structura acesteia este eterogend. Supravie-

fuiesc, desigur, reprezentanfi ai ,,vechii intelectualitdfi" ante-

belice - de regul[, aliniafi puterii ori m[car gata sd respecte

,,contractul" cu ea, dupl atdtea experienfe traumatizante. Darmarea majoritate a noii intelectualit[fi este produsd de noulregim. Noii intelectuali vin din familii de muncitori qi ldrani,ca qi din familii de intelectuali (aliniafi ori nu puterii in aniidin urmd); vin din familii de definu{i politici ori din familii de

gardieni ai inchisorilor; vin din familii ce au suferit marginali-zdriin regimul comunist, ca Ei din familii de nomenklaturiqti.

Tofi ace,stia nu mai au ,,dosare antebelice" ce ar putea justifica

discrimindri profesionale ori politice. intr-un fel, deci, ei au

fost ,,acceptafi" de sistemul comunist. $i, in pofida inevitabi-lelor diverse ,,educafii ilegale" (ca acelea posibile anti-comu-niste cdqtigate de familie, la bisericS, ?ntre prieteni etc.), toliaceEti intelectuali sunt,,produsul" aceluiaqi sistem educafional

31

comnnist, qi sunt aqeza[i qi promovali in societatea comunistdconform criteriilor acesteia. O noud specie de intelecfual apare

astfel: intelectualul comunist.z3 Termenul noud se referea ladiferenfele fa[d de celelalte variante de intelectuali cunoscutepdnd acum. Aceste diferenfe nu sunt atdtde evitlente in cdmpulcrea(iei intelectuale: desigur, genii qi mediocriti{i coexist[ qi

aici, ca Ei in alte pnrli. Dar comportamentul (social gi posibilintelectual) al intelectualului comunist diferd atdt de cel al pre-

decesorilor sdi necomunigti, cdt qi de cel al contemporanilorsii occidentali. $i aceste diferenfe se manifesti cel mai vizibilin relafiile intelectualului cu puterea comunistd - adesea dife-rite de cele ale predecesorilor s6i, qi in orice caz de nein{elespentru colegul sdu din Vest.

Lucrurile nu ar ffebui s[ mire chiar atdt de mult. Pe la sfhr-

gitul anilor '30, de pildd, un cildtor neavizat nu ar fi fbcut maridistincfii, cred, intre intelectualitatea germani qi cea britanicd:

,,mediul tehnologic" era acelaqi, tradif;ile culturale, deqi diverse,

erau compatibile, o serie de factori unificatori - ca apartenenld

la aceeaqi mare civilizalie iudeo-creqtind - p[reau de neclintit.Dar astizi nepofii intelectualilor germani ai anilor '30 infeleggreu comportamentul bunicilor lor, qi sunt gata chiar sd vorbeas-

ci despre un profil de intelectual german sub regim nazist - ori,pe scurt, intelectual nazist, aceasta neinsemnAnd automat aso-

ciere la crimele celor din fericire invingi gi nici micar aderare

entuziasti la programul politic nazist, ci numai ,,func1ionare"cvasi-normald sub respectivul regim. Este desigur de prisos pre-

cizareacd respectiva eticheti nu af,e legdturd direct5 cu calitateaqi respectabilitatea,,produc{iei" culturale a acestor intelectuali.Totalitarismul nazist nu a operat, practic, decit c6fiva ani - qi a

qi creat un nou tip de intelectual; de ce oare totalitarismul comu-nist, ce dominl fbrd perspectiva unei alternative de decenii, nuar crea qi el un,,tip nou" de intelectual?24

Dar oare intelectualii comuniqti ai anilor noqtri continui sise simtE ?nfr-o lume osti16, aqa cum s-au sim{it predecesorii lor?

32