DIN DOCUMENTUL „TEXTE ADOPTATE”PARL_EM)(part I)_RO.pdf · al societăților cu sediul în...

PARLAMENTUL EUROPEAN 2016 - 2017

EXTRAS

DIN DOCUMENTUL „TEXTE ADOPTATE”

DIN PERIOADA DE SESIUNE

21 - 24 noiembrie 2016

(Partea I)

RO Unită în diversitate RO

3

CUPRINS

P8_TA-PROV(2016)0431 ........................................................................................................ 5 STABILIREA UNUI PLAN PE TERMEN LUNG PENTRU REZERVELE DE COD ȘI ZONELE PISCICOLE

CARE EXPLOATEAZĂ ACESTE REZERVE ***II

P8_TA-PROV(2016)0432 ........................................................................................................ 7 ACCESUL AUTORITĂȚILOR FISCALE LA INFORMAȚII PRIVIND COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR *

P8_TA-PROV(2016)0435 ...................................................................................................... 19 UNIUNEA EUROPEANĂ A APĂRĂRII

P8_TA-PROV(2016)0438 ...................................................................................................... 35 EMISIILE NAȚIONALE DE ANUMIȚI POLUANȚI ATMOSFERICI ***I

P8_TA-PROV(2016)0440 .................................................................................................... 111 PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII DE SECURITATE ȘI APĂRARE COMUNE

P8_TA-PROV(2016)0442 .................................................................................................... 123 LIMBAJUL SEMNELOR ȘI INTERPREȚII PROFESIONIȘTI AI LIMBAJULUI SEMNELOR

P8_TA-PROV(2016)0443 .................................................................................................... 131 REÎNNOIREA APROBĂRII PENTRU SUBSTANȚA ACTIVĂ BENTAZON

P8_TA-PROV(2016)0445 .................................................................................................... 135 SITUAȚIA POPULAȚIEI GUARANI-KAIOWÁ DIN STATUL BRAZILIAN MATO GROSSO DO SUL

P8_TA-PROV(2016)0447 .................................................................................................... 139 ASISTENȚĂ MACROFINANCIARĂ PENTRU IORDANIA ***I

5

Parlamentul European 2014-2019

TEXTE ADOPTATE Ediţie provizorie

P8_TA-PROV(2016)0431

Stabilirea unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele

piscicole care exploatează aceste rezerve ***II

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la

poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui Regulament al

Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr.

1342/2008 al Consiliului de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod

și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve (11309/1/2016 – C8-0403/2016 –

2012/0236(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

– având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11309/1/2016 –C8-0403/2016),

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 decembrie

20121,

– având în vedere poziția sa în primă lectură2 referitoare la propunerea Comisiei

prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0498),

– având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene,

– având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru pescuit (A8-

0325/2016),

1. aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2. constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3. încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele

Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind

1 JO C 44, 15.2.2013, p. 125. 2 JO C 65, 19.2.2016, p. 193.

6

funcționarea Uniunii Europene;

4. încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat

îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu

Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene;

5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și

parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

7



P8_TA-PROV(2016)0432

Accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării

banilor *


propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce

privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor

(COM(2016)0452 – C8-0333/2016 – 2016/0209(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)


– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0452),

– având în vedere articolele 113 și 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0333/2016),


– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-

0326/2016),

1. aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2. invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul

293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se

îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în

mod substanțial propunerea Comisiei;



Amendamentul 1

Propunere de directivă

Considerentul -1 (nou)

8

Textul propus de Comisie Amendamentul

(-1) Rolul vehiculelor, al conturilor și

al societăților cu sediul în paradisuri

fiscale și jurisdicții necooperante a

devenit numitorul comun într-o gamă

largă de operațiuni, în general detectate a

posteriori, care ascund practici de fraudă

fiscală, evaziune fiscală și spălare de

bani. Acest fapt în sine ar trebui să

impună acțiuni politice și diplomatice

vizând eliminarea centrelor offshore la

nivel mondial.

Amendamentul 2


Considerentul 1


(1) Directiva 2011/16/UE a

Consiliului11, astfel cum a fost modificată

de Directiva 2014/107/UE12 se aplică, de la

1 ianuarie 2016, în 27 de state membre, iar

de la 1 ianuarie 2017 și în Austria.

Directiva respectivă pune în aplicare

Standardul global pentru schimbul automat

de informații privind conturile financiare în

domeniul fiscal („standardul global”) în

interiorul Uniunii. În acest fel, ea asigură

faptul că informațiile privind titularii de

cont ai conturilor financiare sunt raportate

statului membru în care sunt rezidenți

titularii de cont.

(1) Directiva 2011/16/UE a

Consiliului11, astfel cum a fost modificată

de Directiva 2014/107/UE12 se aplică, de la

1 ianuarie 2016, în 27 de state membre, iar

de la 1 ianuarie 2017 și în Austria.

Directiva respectivă pune în aplicare

Standardul global pentru schimbul automat

de informații privind conturile financiare în

domeniul fiscal („standardul global”) în

interiorul Uniunii. În acest fel, ea asigură

faptul că informațiile privind titularii de

cont ai conturilor financiare sunt raportate

statului membru în care sunt rezidenți

titularii de cont, pentru a combate

evaziunea fiscală, eludarea fiscală și

planificarea fiscală agresivă.

__________________ __________________

11 Directiva 2011/16/UE a Consiliului din

15 februarie 2011 privind cooperarea

administrativă în domeniul fiscal și de

abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L

64, 11.3.2011, p. 1).


15 februarie 2011 privind cooperarea

administrativă în domeniul fiscal și de

abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L

64, 11.3.2011, p. 1).


9 decembrie 2014 de modificare a

Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește

schimbul automat obligatoriu de informații


9 decembrie 2014 de modificare a

Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește

schimbul automat obligatoriu de informații

9

în domeniul fiscal (JO L 359, 16.12.2014,

p. 1).

în domeniul fiscal (JO L 359, 16.12.2014,

p. 1).

Amendamentul 3


Considerentul 1 a (nou)


(1a) Combaterea fraudei fiscale și a

eludării fiscale, inclusiv în ceea ce

privește spălarea de bani, reprezintă o

prioritate absolută pentru Uniune.

Amendamentul 4


Considerentul 3


(3) Pentru a asigura monitorizarea

efectivă a aplicării de către instituțiile

financiare a procedurilor de control de

precauție stabilite în Directiva 2011/16/UE,

autoritățile fiscale au nevoie să aibă acces

la informațiile privind combaterea spălării

banilor. În absența accesului, autoritățile

respective nu vor putea să monitorizeze, să

auditeze și să confirme faptul că instituțiile

financiare aplică în mod corespunzător

Directiva 2011/16/UE, identificând în mod

corect și raportând beneficiarii reali ai

structurilor intermediare.

(3) Pentru a asigura monitorizarea

efectivă a aplicării de către instituțiile

financiare a procedurilor de control de

precauție stabilite în Directiva 2011/16/UE,

autoritățile fiscale au nevoie să aibă acces

rapid și complet la informațiile privind

combaterea spălării banilor și să aibă la

dispoziție suficient personal calificat

corespunzător pentru a realiza această

sarcină, precum și capacitatea de a face

schimb de astfel de informații. Acest acces

ar trebui să fie rezultatul unui schimb

automat obligatoriu de informații. În

absența accesului și a personalului

adecvat, autoritățile respective nu vor

putea să monitorizeze, să auditeze și să

confirme faptul că instituțiile financiare

aplică în mod corespunzător Directiva

2011/16/UE, identificând în mod corect și

raportând beneficiarii reali ai structurilor

intermediare.

Amendamentul 5


10

Considerentul 3 a (nou)


(3a) Legătura constatată între

evaziunea fiscală, eludarea fiscală și

spălarea de bani impune exploatarea la

maximum a sinergiilor care rezultă din

cooperarea la nivel național, la nivelul

Uniunii și la nivel internațional dintre

diferitele autorități implicate în

combaterea acestor infracțiuni și abuzuri.

Aspecte precum transparența proprietății

efective sau măsura în care o serie de

entități, cum ar fi profesiile juridice, sunt

supuse cadrului privind combaterea

spălării banilor în țările terțe, sunt

esențiale pentru sporirea capacității

autorităților Uniunii de a aborda

evaziunea fiscală și spălarea de bani.

Amendamentul 6


Considerentul 3 b (nou)


(3b) Dezvăluirile din cazurile

„Swissleaks”, „Luxleaks”, „Panama

Papers” și „Bahamas Leaks“, care sunt

manifestări individuale ale unui fenomen

mondial, au confirmat nevoia

fundamentală de creștere a transparenței

fiscale și de intensificare a coordonării și

cooperării dintre jurisdicții.

Amendamentul 7


Considerentul 3 c (nou)


(3c) Schimbul automat și obligatoriu

de informații în domeniul fiscal este

recunoscut la nivel internațional, la

nivelul G20, al OCDE și al Uniunii drept

11

instrumentul cel mai eficient în sprijinul

obținerii transparenței fiscale

internaționale. În Comunicarea sa din 5

iulie 2016 către Parlamentul European

Comunicare privind măsuri suplimentare

pentru creșterea transparenței și lupta

împotriva evaziunii fiscale și a evitării

obligațiilor fiscale1a, Comisia considera că

„există argumente solide în favoarea

lărgirii domeniului cooperării

administrative dintre autoritățile fiscale,

pentru a include informațiile privind

beneficiarii reali” și că „schimbul

automat de informații privind beneficiarii

reali ar putea fi integrat în cadrul de

transparență fiscală obligatorie aflat deja

în vigoare în UE”. Toate statele membre

participă deja la un proiect-pilot privind

schimbul de informații cu privire la

beneficiarii finali reali ai întreprinderilor

și ai trusturilor.

_____________

1a COM(2016)0451.

Amendamentul 8


Considerentul 4


(4) Prin urmare, este necesar să se

asigure accesul autorităților fiscale la

informațiile, procedurile, documentele și

mecanismele privind combaterea spălării

banilor pentru ca acestea să-și poată

îndeplini sarcinile de monitorizare a

aplicării corespunzătoare a Directivei

2011/16/UE.

(4) Normele UE privind prevenirea și

combaterea spălării banilor au integrat,

de-a lungul timpului, modificări ale

standardelor internaționale, în scopul

consolidării coordonării între statele

membre și pentru a răspunde provocărilor

care apar la nivel mondial, mai ales din

cauza legăturilor dintre spălarea de bani,

finanțarea terorismului, crima organizată

și evaziunea și eludarea fiscală. Prin urmare, este necesar să se asigure accesul

direct și simplificat al autorităților fiscale

la informațiile, procedurile, documentele și

mecanismele privind combaterea spălării

banilor pentru ca acestea să-și poată

îndeplini sarcinile de monitorizare a

aplicării corespunzătoare a Directivei

12

2011/16/UE și pentru ca toate formele de

cooperare administrativă menționate în

directivă să funcționeze și să se integreze

aceste informații, dacă e cazul, în

schimburile automate dintre statele

membre și să se acorde acces Comisiei, pe

o bază de confidențialitate.

Amendamentul 10


Considerentul 4 b (nou)


(4b) În plus, este important ca

autoritățile fiscale să dispună de

informații și sisteme adecvate de

tehnologie a comunicațiilor (TIC) care

pot identifica activitățile de spălare de

bani într-un stadiu incipient. În această

privință, autoritățile fiscale ar trebui să

aibă resurse adecvate de TIC și de

personal, care să poată face față

volumului mare de informații privind

combaterea spălării banilor ce urmează să

fie schimbate între statele membre.

Amendamentul 11


Considerentul 4 c (nou)


(4c) Mai mult decât atât, având în

vedere că schimbul de informații

actualizate și scurgerile de informații au

crescut schimbul voluntar de informaíi și

disponibilitatea acestora, este foarte

important ca statele membre să

investigheze și să acționeze asupra tuturor

delictelor potențiale.

13

Amendamentul 12


Considerentul 4 d (nou)


(4d) Întrucât informațiile privind

combaterea spălării banilor sunt adesea

de natură transfrontalieră, acestea ar

trebui să fie incluse, dacă este cazul, în

schimbul automat dintre statele membre și

ar trebui să fie puse la dispoziția Comisiei,

la cerere, în cadrul competenței sale de a

pune în aplicare normele privind

ajutoarele de stat. Mai mult decât atât,

având în vedere complexitatea și

necesitatea de a verifica fiabilitatea

acestor informații, cum ar fi în cazul

datelor privind proprietatea efectivă,

autoritățile fiscale ar trebui să coopereze

în anchetele transfrontaliere.

Amendamentul 13


Considerentul 4 e (nou)


(4e) Este esențial să existe un schimb

automat, obligatoriu și continuu de

informații în domeniul fiscal între

diferitele autorități competente, cu scopul

de a asigura o transparență maximă și de

a avea un instrument de bază pentru

prevenirea și combaterea tuturor tipurilor

de comportament fraudulos.

Amendamentul 14


Considerentul 4 f (nou)


(4f) Având în vedere caracterul global

al activităților de spălare a banilor,

14

cooperarea internațională este esențială

pentru o luptă eficace și eficientă

împotriva unor astfel de activități.

Amendamentul 15


Considerentul 6


(6) Întrucât obiectivul prezentei

directive, și anume instituirea unei

cooperări administrative eficiente între

statele membre și monitorizarea sa efectivă

în condiții compatibile cu buna funcționare

a pieței interne, nu poate fi realizat în mod

satisfăcător de către statele membre și, prin

urmare, din motive de uniformitate și

eficacitate, el poate fi realizat mai bine la

nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate

adopta măsuri în conformitate cu principiul

subsidiarității astfel cum este definit la

articolul 5 din Tratatul privind Uniunea

Europeană. În conformitate cu principiul

proporționalității, astfel cum este enunțat la

respectivul articol, prezenta directivă nu

depășește ceea ce este necesar pentru a

atinge obiectivul respectiv.

(6) Întrucât obiectivul prezentei

directive, și anume instituirea unei

cooperări administrative eficiente între

statele membre și monitorizarea sa efectivă

în condiții compatibile cu buna funcționare

a pieței interne în scopul combaterii

fraudei fiscale, nu poate fi realizat în mod

satisfăcător de către statele membre și, prin

urmare, din motive de uniformitate și

eficacitate, el poate fi realizat mai bine la

nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate

adopta măsuri în conformitate cu principiul

subsidiarității astfel cum este definit la

articolul 5 din Tratatul privind Uniunea

Europeană. În conformitate cu principiul

proporționalității, astfel cum este enunțat la

respectivul articol, prezenta directivă nu

depășește ceea ce este necesar pentru a

atinge obiectivul respectiv.

Amendamentul 16


Considerentul 7


(7) Controalele de precauție vizând

clientela efectuate de instituțiile financiare

în temeiul Directivei 2011/16/UE au

început deja și primele schimburi de

informații urmează să fie finalizate până în

septembrie 2017. Prin urmare, pentru a se

asigura faptul că monitorizarea efectivă a

aplicării nu suferă întârzieri, prezenta

directivă de modificare ar trebui să intre în

vigoare și să fie transpusă până la 1

(7) Controalele de precauție vizând

clientela efectuate de instituțiile financiare

în temeiul Directivei 2011/16/UE au

început deja și primele schimburi de

informații urmează să fie finalizate până în

septembrie 2017. Prin urmare, pentru a se

asigura faptul că monitorizarea efectivă a

aplicării nu suferă întârzieri, prezenta

directivă de modificare ar trebui să intre în

vigoare și să fie transpusă până la 1

15

ianuarie 2017. ianuarie 2018.

Amendamentul 17


Articolul 1 – alineatul 1 – punctul -1 (nou) Directiva 2011/16/UE

Articolul 2 – alineatul 1

Textul în vigoare Amendamentul

(-1) La articolul 2, alineatul (1) se

înlocuiește cu următorul text:

1. Prezenta directivă se aplică tuturor

tipurilor de taxe și impozite percepute de

către sau în numele unui stat membru sau

al subdiviziunilor teritoriale sau

administrative ale acestuia, inclusiv

autoritățile locale.

1. Prezenta directivă se aplică tuturor

tipurilor de taxe și impozite percepute de

către sau în numele unui stat membru sau

al subdiviziunilor teritoriale sau

administrative ale acestuia, inclusiv

autoritățile locale, precum și serviciilor

virtuale de schimb valutar și furnizorilor

de portofele digitale în custodie.

Amendamentul 18


Articolul 1 – alineatul 1 – punctul -1 a (nou) Directiva 2011/16/UE

Articolul 8 a (nou)


(-1a) Se introduce următorul articol:

„Articolul 8a

Autoritățile fiscale ale unui stat membru

procedează la un schimb automat de

informații și documente prevăzute la

articolul 22 din prezenta directivă în

termen de trei luni de la colectarea

acestora, cu orice alt stat membru, în

cazul în care beneficiarul real al unei

întreprinderi sau, în cazul unui trust,

constituentul, unul dintre administratori,

garantul (după caz), unul dintre

beneficiari sau orice altă persoană care

exercită un control efectiv asupra

trustului, sau titularul unui cont

16

menționat la articolul 32a din Directiva

UE 2015/849 este contribuabil al

respectivului stat membru. Comisia ar

trebui să primească acces pentru a-și

putea îndeplini sarcinile, pe o bază de

confidențialitate.”

Amendamentul 19


Articolul 1 – alineatul 1 Directiva 2011/16/UE

Articolul 22 – alineatul 1 a


(1a) În scopul punerii în aplicare și al

asigurării respectării acelor legi ale statelor

membre care conferă valabilitate prezentei

directive, precum și pentru asigurarea

funcționării cooperării administrative pe

care o instituie, statele membre asigură prin

lege accesul autorităților fiscale la

mecanismele, procedurile, documentele și

informațiile menționate la articolele 13, 30,

31, 32a și 40 din Directiva 2015/849/UE a

Parlamentului European și a Consiliului*.

(1a) În scopul punerii în aplicare și al

asigurării respectării acelor legi ale statelor

membre care conferă valabilitate prezentei

directive, precum și pentru asigurarea

funcționării cooperării administrative pe

care o instituie, statele membre asigură prin

lege accesul autorităților fiscale la

registrele centrale, mecanismele,

procedurile, documentele și informațiile

menționate la articolele 7, 13, 18, 18a, 19,

27, 30, 31, 32a, 40, 44 și 48 din Directiva

(UE) 2015/849 a Parlamentului European

și a Consiliului*. Acest acces ar trebui să

fie rezultatul unui schimb automat

obligatoriu de informații. Statele membre

garantează suplimentar accesul la aceste

informații prin includerea lor într-un

registru public centralizat de societăți,

trusturi și alte structuri cu o natură sau

cu un scop similar sau echivalent.

_______________ _______________

* Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului

European și a Consiliului din 20 mai 2015

privind prevenirea utilizării sistemului

financiar în scopul spălării banilor sau

finanțării terorismului, de modificare a

Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al

Parlamentului European și al Consiliului și

de abrogare a Directivei 2005/60/CE a

Parlamentului European și a Consiliului și

a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L

141, 5.6.2015, p. 73).

* Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului

European și a Consiliului din 20 mai 2015

privind prevenirea utilizării sistemului

financiar în scopul spălării banilor sau

finanțării terorismului, de modificare a

Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al

Parlamentului European și al Consiliului și

de abrogare a Directivei 2005/60/CE a

Parlamentului European și a Consiliului și

a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L

141, 5.6.2015, p. 73).

17

Justificare

Această modificare se aplică întregului text. adoptarea sa impune modificări

corespunzătoare în întregul text.)

Amendamentul 20


Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 1 a (nou) Directiva 2011/16/UE

Articolul 22 – alineatul 1 b (nou)


(1a) La articolul 22 se inserează

următorul alineat:

„(1b) În scopul utilizării eficiente a

datelor schimbate, statele membre se

asigură că toate informațiile schimbate și

obținute sunt investigate în timp util, dacă

aceste informații au fost obținute de către

autorități la cerere, prin schimb spontan

de informații de către un alt stat membru

sau dintr-o scurgere de informații publice.

În cazul în care un stat membru nu

realizează acest lucru într-un interval de

timp prevăzut de legislația națională,

acesta ar trebui să comunice Comisiei în

mod public motivele.”

Amendamentul 21


Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1


1. Statele membre adoptă și publică, până

cel târziu la 31 decembrie 2016, actele cu

putere de lege și actele administrative

necesare pentru a se conforma prezentei

directive. Statele membre comunică de

îndată Comisiei textul acestor acte.

(1) Statele membre adoptă și publică,

până cel târziu la 31 decembrie 2017,

actele cu putere de lege și actele

administrative necesare pentru a se

conforma prezentei directive. Statele

membre comunică de îndată Comisiei

textul acestor acte.

18

Amendamentul 22


Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 2


Statele membre aplică dispozițiile

respective începând de la 1 ianuarie 2017.

Statele membre aplică dispozițiile

respective începând de la 1 ianuarie 2018.

19



P8_TA-PROV(2016)0435

Uniunea Europeană a Apărării

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea

Europeană a Apărării (2016/2052(INI))


– având în vedere Tratatul de la Lisabona,

– având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

– având în vedere articolul 42 alineatul (6) din TUE privind cooperarea structurată

permanentă,

– având în vedere articolul 42 alineatul (7) din TUE privind alianța defensivă,

– având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea

Europeană,

– având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și

proporționalității,

– având în vedere concluziile Consiliului European din 18 decembrie 2013 și din 25-26

iunie 2015,

– având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013 și din 18 noiembrie 2014

privind politica de securitate și apărare comună,

– având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global

în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă3,

– având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de

apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale4,

– având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 referitoare la situația drepturilor

fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004–20085 care stipulează, la punctul

3 Texte adoptate, P8_TA(2016)0120. 4 JO C 419, 16.12.2015, p. 138. 5 JO C 46 E, 24.2.2010, p. 48.

20

89, că „drepturile fundamentale ale omului nu se opresc în fața porților unei cazărmi și

că acestea se aplică, de asemenea, integral și cetățenilor în uniformă și recomandă ca

statele membre să se asigure că drepturile fundamentale sunt respectate și în cadrul

forțelor armate”,

– având în vedere concluziile Conferințelor interparlamentare privind politica externă și

de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC) de la

Haga din 8 aprilie 2016, de la Luxemburg din 6 septembrie 2015, de la Riga din 6

martie 2015, de la Roma din 7 noiembrie 2014, de la Atena din 4 aprilie 2014, de la

Vilnius din 6 septembrie 2013, de la Dublin din 25 martie 2013 și de la Pafos din 10

septembrie 2012,

– având în vedere declarația recentă a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant

al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în cadrul reuniunii de

la Gymnich a miniștrilor de externe ai UE din 2 septembrie 2016, în care a reafirmat

„contextul favorabil” pentru realizarea unor progrese concrete în rândul statelor

membre în domeniul apărării,

– având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai

puternică – o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii

Europene”, prezentat de VP/ÎR la 28 iunie 2016,

– având în vedere raportul din 7 iulie 2014 privind progresele înregistrate, elaborat de

VP/ÎR și de șeful Agenției Europene de Apărare (AEA), privind punerea în aplicare a

concluziilor Consiliului European din decembrie 2013,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al

apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iunie 2014, intitulată „Un nou curs

pentru apărarea europeană”,

– având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2015 referitor la implementarea

comunicării sale privind apărarea,

– având în vedere evaluările Directivei 2009/81/CE din 13 iulie 2009 privind coordonarea

procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și

de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile

apărării și ale Directivei 2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul

apărării,

– având în vedere Declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului

European și Comisiei, precum și a Secretarului General al NATO,

– având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 11 decembrie 2013,

intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe”

(JOIN(2013)0030) și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

– având în vedere declarația miniștrilor apărării și afacerilor externe ai Italiei din 10

august 2016 privind crearea unui „spațiu Schengen al apărării”,

– având în vedere declarația comună a miniștrilor afacerilor externe ai Germaniei și

21

Franței din 28 iunie 2016 intitulată „O Europă puternică într-o lume nesigură”,

– având în vedere potențiala ieșire a Regatului Unit din UE,

– având în vedere rezultatele studiului Eurobarometru 85.1 din iunie 2016,


– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru

bugete, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru

afaceri constituționale (A8-0316/2016),

A. întrucât, în ultimii ani, situația în ceea ce privește securitatea în Europa și în jurul ei s-a

înrăutățit semnificativ și a creat probleme dificile și fără precedent pe care nicio țară

sau organizație nu le poate rezolva singură; întrucât Europa se confruntă mai mult ca

oricând cu amenințarea terorismului pe teritoriul său, iar terorismul și flagelul violenței

permanente din Africa de Nord și Orientul Mijlociu continuă să se extindă; întrucât

principiile solidarității și rezistenței impun UE să facă front comun și să acționeze

împreună, și în mod sistematic, precum și să facă acest lucru în cooperare cu aliații

noștri și cu țările terțe; întrucât prevenirea, schimbul de informații sensibile privind

securitatea, stoparea conflictelor armate, și a abuzurilor privind drepturile omului,

răspândirea democrației și a statului de drept și lupta împotriva terorismului constituie o

prioritate pentru UE și cetățenii săi și ar trebui să facă obiectul unor angajamente atât în

interiorul, cât și în afara granițelor UE, inclusiv prin intermediul unui corp de ingineri

militari, menit să abordeze unele probleme practice legate de efectele schimbărilor

climatice și catastrofelor naturale din țările terțe; întrucât Europa ar trebui să fie mai

puternică și să reacționeze mai rapid în situații de amenințare reală;

B. întrucât terorismul, amenințările hibride, volatilitatea economică, insecuritatea

cibernetică și energetică, crima organizată și schimbările climatice constituie

principalele amenințări la adresa securității lumii de azi care, pe zi ce trece, devine mai

complexă și mai interconectată, în care UE ar trebui să facă tot posibilul să caute

mijloacele necesare pentru a garanta securitatea și pentru a aduce prosperitate și

democrație; întrucât contextul financiar și de securitate actual impune forțelor armate

europene să colaboreze mai îndeaproape, iar personalului militar să se antreneze și să

coopereze mai intens și mai eficient; întrucât, potrivit studiului Eurobarometru 85.1,

publicat în iunie 2016, aproximativ două treimi din cetățenii Uniunii Europene ar dori

să vadă o mai mare implicare a UE în domeniul politicii de securitate și de apărare;

întrucât securitatea internă și cea externă devin tot mai neclare; întrucât ar trebui

acordată o atenție specială prevenirii conflictelor, abordării cauzelor profunde ale

instabilității și asigurării securității umane; întrucât schimbările climatice constituie o

amenințare majoră la adresa securității, păcii și stabilității globale, care amplifică

amenințările la adresa securității tradiționale, printre altele, prin diminuarea accesului la

apă proaspătă și la produsele alimentare necesare populației în țările fragile și în țările

în curs de dezvoltare și ducând astfel la tensiuni economice și sociale, forțând populația

să migreze sau să creeze tensiuni politice și riscuri de securitate;

C. întrucât VP/ÎR a inclus securitatea Uniunii ca pe una dintre cele mai importante cinci

priorități în cadrul Strategiei sale globale pentru politica externă și de securitate a

Uniunii Europene;

22

D. întrucât Tratatul de la Lisabona impune statelor membre să pună la dispoziție capacități

corespunzătoare pentru misiuni și operațiuni civile și militare din cadrul PSAC; întrucât

capacitatea de construire a securității și apărării prevăzută de tratate este departe de a fi

optimă; întrucât instituțiile UE pot juca și ele un rol foarte important în lansarea

inițiativelor politice; întrucât, până în prezent, statele membre au dat dovadă de lipsă de

voință în ceea ce privește edificarea ei, temându-se că o astfel de uniune europeană a

securității și apărării ar deveni o amenințare la adresa suveranității lor naționale;

E. întrucât costul „non-Europei” în materie de apărare și securitate este estimat la 26,4

miliarde de euro anual6 ca urmare a suprapunerii, a capacității excedentare și a

obstacolelor din calea achizițiilor publice în domeniul apărării;

F. întrucât articolul 42 din TFUE impune definirea treptată a unei politici de apărare

comune a Uniunii, în cadrul PSAC, ceea ce va conduce la o apărare comună a UE după

ce Consiliul European va hotărî aceasta prin vot în unanimitate; întrucât articolul 42

alineatul (2) din TUE recomandă, de asemenea, statelor membre să adopte o decizie în

conformitate cu normele lor constituționale;

G. întrucât articolul 42 din TUE prevede și crearea unor instituții de apărare, precum și

formularea unei politici europene în domeniul capabilităților și al armamentelor;

întrucât aceasta impune, de asemenea, ca eforturile UE să fie compatibile cu NATO, să

fie complementare și să se sprijine în mod reciproc; întrucât o politică de apărare

comună a Uniunii ar trebui să întărească capacitatea Europei de a promova securitatea

în interiorul și în afara granițelor sale, precum și să întărească parteneriatul cu NATO și

relațiile transatlantice și, prin urmare, va face posibilă o NATO mai puternică,

promovând astfel, în continuare, o securitate și o apărare mai eficiente la nivel

teritorial, regional și global; întrucât recenta declarație comună de la summitul NATO

de la Varșovia din 2016 privind parteneriatul strategic NATO-UE a recunoscut rolul

NATO și sprijinul pe care UE îl poate oferi pentru îndeplinirea obiectivelor comune;

întrucât o uniune europeană a apărării (UEA) ar trebui să asigure menținerea păcii,

prevenirea conflictelor și întărirea securității internaționale, în conformitate cu

principiile Cartei ONU;

H. întrucât, din cauza unor obstacole procedurale, financiare și politice, încă nu au fost

utilizate grupurile tactice de luptă ale UE, care au ajuns la capacitatea operațională

deplină în 2007 și sunt concepute a fi utilizate pentru misiuni militare de natură

umanitară, de menținere și de restabilire a păcii; subliniază că acest lucru reprezintă o

oportunitate ratată în ceea ce privește consolidarea rolului UE de actor global important

care promovează stabilitatea și pacea;

I. întrucât, până în prezent, cu excepția creării Agenției Europene de Apărare (AEA), nu a

fost conceput, decis sau aplicat niciunul dintre celelalte elemente lipsă ale politicii de

securitate și apărare comune a UE; întrucât AEA încă trebuie supusă unui proces de

reformă majoră pentru a-și dezvolta întregul potențial și a dovedi că produce valoare

adăugată, că face PSAC mai eficientă și că poate conduce la armonizarea proceselor de

planificare a apărării naționale în domeniile pertinente pentru operațiunile militare ale

PSAC, în conformitate cu misiunile de tip Petersberg descrise la articolul 43 din TUE;

încurajează toate statele membre să participe și să se implice în AEA în vederea

6 Costul „non-Europei” în politica de securitate și apărare comună, Serviciul de Cercetare

al Parlamentului European, 2013, p. 78.

23

realizării acestui obiectiv;

J. întrucât Strategia globală a UE în domeniul politicii externe și de securitate cere ca UE

să încurajeze sistematic cooperarea în domeniul apărării, în toată gama de capabilități,

pentru a face față crizelor externe, pentru a ajuta la consolidarea capacităților

partenerilor noștri, pentru a garanta siguranța Europei și pentru a crea o industrie a

apărării europene solidă, fapt esențial pentru autonomia strategică decizională și de

acțiune a Uniunii; întrucât toate măsurile trebuie convenite de către toți membrii

Consiliului înainte de a fi puse în aplicare;

K. întrucât Consiliul European din iunie 2015, dedicat parțial apărării, a cerut promovarea

unei cooperări europene mai ample și mai sistematice în domeniul apărării, pentru a

asigura disponibilitatea unor capabilități esențiale, inclusiv prin recurgerea la fondurile

UE, după caz, menționând că capabilitățile militare aparțin statelor membre și sunt

operate de către acestea;

L. întrucât Franța a invocat articolul 42 alineatul (7) din TUE la 17 noiembrie 2015 și,

ulterior, a solicitat și a gestionat ajutorul și contribuțiile privind asistența din partea

celorlalte state membre pe o bază pur bilaterală;

M. întrucât Cartea albă la nivelul UE în domeniul securității și apărării ar trebui să

consolideze mai mult PSAC și să încurajeze capacitatea UE de a acționa ca furnizor de

securitate, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, precum și să reprezinte o reflecție

utilă cu privire la o viitoare PSAC mai eficace; întrucât misiunile și operațiunile PSAC

sunt în cea mai mare parte situate în regiuni precum Cornul Africii și regiunea Sahel

care sunt puternic afectate de efectele negative ale schimbărilor climatice, cum sunt

seceta și degradarea solului;

N. întrucât Președinția neerlandeză a Consiliului a promovat ideea unei Cărți albe a UE;

întrucât țările Grupului de la Vișegrad au salutat ideea unei mai puternice integrări

europene în materie de apărare; întrucât Germania a solicitat o Uniune europeană a

securității și apărării în Cartea albă din 2016 privind „politica de securitate germană și

viitorul Bundeswehr-ului”;

O. întrucât integrarea treptată în materie de apărare este cea mai bună variantă de care

dispunem pentru a realiza mai multe cu mai puțini bani, iar Cartea albă ar putea oferi o

ocazie unică de a propune măsuri suplimentare,

Uniunea Europeană a Apărării

1. reamintește că, pentru a asigura securitatea pe termen lung, Europa are nevoie de voință

și determinare politică, sprijinite de un set cuprinzător de instrumente politice relevante,

precum și de capabilități militare moderne și puternice; încurajează Consiliul European

să conducă definirea progresivă a unei UEA comune și să furnizeze resurse financiare

suplimentare pentru a asigura punerea în aplicare a acesteia, în vederea creării sale în

următorul cadru politic și financiar multianual al UE (CFM); reamintește că crearea

politicii de apărare comune a Uniunii a survenit ca urmare a elaborării și punerii în

aplicare a politicii de securitate și apărare comună prevăzute de Tratatul de la Lisabona,

care este supusă dreptului internațional și care, de fapt, este indispensabilă pentru a

permite UE să promoveze statul de drept, pacea și securitatea la nivel global; salută, în

acest sens, toate activitățile în curs desfășurate de statele membre care vizează o mai

24

bună integrare a eforturilor noastre comune de apărare, luând, de asemenea, în

considerare contribuțiile foarte importante pe care le-ar aduce Cartea albă privind

securitatea și apărarea;

2. îndeamnă statele membre ale UE să valorifice întregul potențial al Tratatului de la

Lisabona îndeosebi în ceea ce privește PSAC, mai ales în ceea ce privește cooperarea

structurată permanentă menționată la articolul 42 alineatul (6) din TUE sau fondul de

lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3) din TUE; reamintește că misiunile de tip

Petersberg menționate la articolul 43 din TUE constau dintr-o serie lungă de misiuni

militare ambițioase, precum operațiuni comune de dezarmare, misiuni umanitare și de

evacuare, misiuni de consiliere și de asistență în probleme militare, misiuni de

prevenire a conflictelor și de menținere a păcii și misiuni ale forțelor de luptă pentru

gestionarea crizelor, inclusiv misiuni de restabilire a păcii și operațiuni de stabilizare

după încetarea conflictelor; reamintește că același articol menționează și că toate aceste

misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat țărilor

terțe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora; subliniază că actuala formulă a

PSAC nu îi permite Uniunii Europene să îndeplinească toate misiunile enumerate;

consideră că ar trebui să se acorde o prioritate absolută depunerii unor eforturi

sistematice pentru a permite UE să îndeplinească obiectivele prevăzute în Tratatul de la

Lisabona;

3. consideră că o UEA cu adevărat puternică trebuie să ofere statelor membre garanții și

capabilități superioare celor naționale;

4. consideră că drumul către o UEA trebuie să înceapă de la o PSAC revizuită în detaliu,

bazată pe un principiu solid de apărare, pe o finanțare eficientă și pe coordonarea cu

NATO; consideră că, fiind un pas necesar, odată cu integrarea tot mai mare a securității

interne și externe, PSAC trebuie să depășească funcția de gestionare a crizelor externe

pentru a asigura cu adevărat securitatea și apărarea comună, precum și să permită

implicarea Uniunii în toate etapele crizelor și conflictelor, utilizând toată gama de

instrumente aflate la dispoziție;

5. evidențiază necesitatea instituirii unui Consiliu al miniștrilor apărării, care să asigure

conducerea politică permanentă și care să coordoneze crearea unei Uniuni Europene a

Apărării; solicită Consiliului Uniunii Europene să instituie, ca un prim pas, un format

permanent pentru reuniuni care să reunească miniștrii apărării ai statelor membre

implicate în aprofundarea cooperării în materie de apărare, ca un forum decizional și

consultativ;

6. invită Președintele Comisiei să stabilească un grup de lucru permanent al membrilor Comisiei

pentru „chestiunile de apărare”, care să fie prezidat de VP/ÎR; solicită ca Parlamentul să fie

asociat cu reprezentanții permanenți în cadrul acestui grup; sprijină implicarea și mai

profundă a Comisiei în apărare, printr-o cercetare, o planificare și o punere în aplicare bine

orientate; invită UE să integreze schimbările climatice în toate acțiunile externe ale UE și

îndeosebi în PSAC;

7. consideră că agravarea percepției asupra riscurilor și a amenințărilor în Europa impune

de urgență crearea Uniunii Europene a Apărării; consideră că situația se datorează în

special degradării tot mai accentuate a mediului de securitate la frontierele Uniunii

Europene, mai ales în vecinătatea sa estică și cea sudică; observă că aceste aspecte sunt

subliniate și în strategiile de securitate ale statelor membre; subliniază că această

25

situație s-a deteriorat treptat și în special pe parcursul anului 2014, odată cu apariția și

dezvoltarea grupării autointitulate Statul Islamic și, mai apoi, cu folosirea forței de către

Rusia;

8. este de părere că UEA trebuie să se bazeze pe o evaluare comună periodică a

amenințărilor la adresa securității realizată de statele membre, dar că trebuie să fie, de

asemenea, suficient de flexibilă pentru a face față încercărilor în materie de securitate

cu care se confruntă fiecare stat membru și pentru a răspunde nevoilor individuale în

materie de securitate ale statelor membre;

9. consideră că Uniunea ar trebui să aloce mijloace proprii pentru a încuraja o cooperare

europeană mai amplă și mai sistematică în domeniul apărării între statele sale membre,

incluzând cooperarea structurată permanentă (PESCO); este convins că utilizarea

fondurilor UE ar reprezenta o dovadă clară a coeziunii și solidarității și că acest lucru ar

permite tuturor statelor membre să își îmbunătățească capabilitățile militare în cadrul

unui efort mai comun;

10. consideră că o cooperare europeană consolidată în domeniul apărării ar conduce la o

mai mare eficacitate, unitate și eficiență, la sporirea activelor și a capabilităților UE,

precum și la eventuale efecte pozitive asupra cercetării și aspectelor industriale din

domeniul apărării; evidențiază faptul că, doar printr-o astfel de cooperare aprofundată

care ar trebui să se dezvolte treptat într-o adevărată UEA, UE și statele sale membre vor

putea dobândi capabilitățile tehnologice și industriale necesare care să le permită să

acționeze mai rapid, mai autonom și mai eficace, răspunzând amenințărilor actuale în

mod prompt și eficient;

11. încurajează toate statele membre să își asume între ele mai multe angajamente

obligatorii, stabilind o cooperare structurată permanentă în cadrul Uniunii; încurajează

statele membre să constituie forțe multinaționale în cadrul PESCO și să pună aceste

forțe la dispoziție pentru PSAC; subliniază importanța și necesitatea implicării tuturor

statelor membre într-o cooperare structurată permanentă și eficientă; consideră că

Consiliul ar trebui, în mod normal, să încredințeze acestor forțe multinaționale

misiunile de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor și de consolidare a securității

internaționale; sugerează ca atât procesele de elaborare a politicilor la nivelul UE, cât și

procedurile naționale să fie în așa fel concepute încât să permită un răspuns rapid în

situațiile de criză; este convins că sistemul grupurilor tactice de luptă al UE ar trebui să

fie redenumit, utilizat și dezvoltat în continuare în acest scop, la nivel politic, în

modularitate și să dispună de finanțare eficientă; încurajează constituirea unui

Comandament de operații al UE ca o condiție preliminară pentru planificarea, comanda

și controlul eficiente ale operațiunilor comune; subliniază că PESCO este deschisă

tuturor statelor membre;

12. solicită statelor membre să recunoască în special dreptul personalului militar de a forma

asociații profesionale sau sindicate și de a adera la acestea, precum și să îl implice într-

un dialog social constant cu autoritățile; invită Consiliul European să ia măsuri concrete

în sensul armonizării și standardizării forțelor armate europene pentru a facilita

cooperarea personalului forțelor armate în cadrul unei noi Uniuni Europene a Apărării;

13. menționează că toate statele membre întâmpină dificultăți în menținerea unei game

foarte largi de capabilități defensive, în special din cauza constrângerilor financiare;

solicită, prin urmare, o mai bună coordonare și alegeri mai clare cu privire la

26

capabilitățile care trebuie menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa

în anumite capabilități;

14. încurajează statele membre să caute modalități suplimentare de achiziții comune,

mentenanță și întreținere a forțelor și a materialelor; sugerează că, pentru început, ar fi

utile punerea în comun și partajarea materialelor neletale, precum vehiculele de

transport și aeronavele, vehiculele și aeronavele de alimentare și alte materiale

auxiliare;

15. consideră că interoperabilitatea este crucială dacă forțele statelor membre urmează să

fie compatibile și integrate; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să

analizeze posibilitatea unor achiziții comune ale resurselor în domeniul apărării;

constată că caracterul protecționist și închis al piețelor UE în domeniul apărării

îngreunează acest lucru;

16. subliniază că o revizuire și o extindere ale mecanismului Athena sunt necesare pentru a

se asigura că misiunile UE pot fi finanțate din fondurile colective și că majoritatea

costurilor nu sunt suportate de statele membre participante, eliminând astfel un obstacol

potențial pentru statele membre de a aloca forțe;

17. solicită Parlamentului European să instituie o Comisie pentru securitate și apărare de

sine stătătoare care să monitorizeze punerea în aplicare a cooperării permanente

structurate;

18. consideră că un rol puternic și din ce în ce mai activ al AEA este indispensabil pentru o

UEA eficientă în privința coordonării programelor și proiectelor bazate pe capabilități

și a formulării unei politici europene comune în materie de capabilități și armamente, în

scopul obținerii unei eficiențe sporite, al eliminării duplicării și al reducerii costurilor,

pe baza unui catalog foarte detaliat al cerințelor în materie de capabilități pentru

operațiunile PSAC și a unor procese armonizate la nivel național de planificare a

apărării și de achiziții cu privire la capabilitățile respective; consideră că aceasta ar

trebui să urmeze unei analize a forțelor de apărare ale statelor membre și unei analize a

activităților și procedurilor anterioare ale AEA; invită AEA să arate ce lacune în

materie de capabilități, dintre cele identificate în obiectivele principale și în planul de

dezvoltare a capabilităților, au fost remediate în cadrul agenției; are convingerea că

inițiativele și proiectele de punere în comun și de partajare reprezintă primi pași

excelenți în direcția unei cooperări europene mai intense;

19. încurajează Comisia să lucreze în colaborare cu AEA în acest scop și să întărească baza

industrială și tehnologică a sectorului apărării, esențială pentru autonomia strategică

europeană; consideră că vitală pentru susținerea industriei este creșterea cheltuielilor de

apărare din partea statelor membre, precum și garanția că industria va rămâne

competitivă la nivel mondial; menționează că actuala fragmentare a pieței reprezintă un

punct slab pentru competitivitatea industriei europene de apărare; consideră că

cercetările efectuate în colaborare pot ajuta la reducerea unei astfel de fragmentări și

pot crește competitivitatea;

20. crede cu tărie că numai o abordare comună a dezvoltării capabilităților, inclusiv prin

consolidarea clusterelor funcționale, cum ar fi Comandamentul european de transport

aerian, poate genera economiile de scară necesare pentru a sprijini o Uniune Europeană

a Apărării; în plus, consideră că dezvoltarea capabilităților UE prin achiziții publice

27

comune și prin alte forme de punere în comun și partajare ar putea oferi impulsul atât

de necesar pentru industria de apărare a Europei, inclusiv pentru IMM-uri; sprijină

măsurile orientate către stimularea unor astfel de proiecte, în scopul îndeplinirii

obiectivului de referință al AEA, potrivit căruia 35 % din totalul cheltuielilor să

reprezinte cheltuieli pentru achiziții publice colaborative, astfel cum s-a solicitat în

strategia globală a UE; consideră că introducerea unui semestru european pentru

apărare, prin care statele membre și-ar consulta reciproc ciclurile de planificare și

planurile de achiziții, ar putea contribui la depășirea stării actuale de fragmentare a

pieței apărării;

21. subliniază că securitatea cibernetică este, prin natura sa, un domeniu de politică în care

cooperarea și integrarea sunt esențiale, nu numai între statele membre ale UE,

partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiții actori din cadrul societății, deoarece

aceasta nu este numai o responsabilitate militară; solicită orientări mai clare cu privire

la modul și contextul în care capabilitățile defensive și ofensive ale UE urmează să fie

folosite; reamintește că Parlamentul a solicitat în repetate rânduri o revizuire atentă a

reglementărilor UE privind exporturile cu dublă utilizare pentru a se evita sistemele

software și de altă natură care pot fi folosite împotriva infrastructurii digitale a UE și

pentru încălcarea drepturilor omului dacă ajung pe mâini nepotrivite;

22. reamintește recenta publicare, de către Înaltul Reprezentant, a strategiei globale care

oferă un cadru coerent de priorități de acțiune în domeniul politicii externe în care se

pot defini următoarele evoluții ale politicii europene de apărare;

23. reamintește cele patru obiective colective de referință cu privire la investiții, aprobate

de Comitetul de conducere la nivel ministerial al AEA în noiembrie 2007 și își exprimă

preocuparea cu privire la nivelul scăzut de colaborare care reiese din informațiile

prezentate în raportul privind datele din domeniul apărării, publicat în 2013;

24. solicită VP/ÎR să ia inițiativa de a reuni întreprinderile mari și părțile interesate din

industria europeană a apărării în scopul dezvoltării unei industrii europene a vehiculelor

aeriene fără pilot;

25. solicită VP/ÎR să ia inițiativa de a reuni întreprinderile mari și părțile interesate din

industria europeană a apărării în scopul dezvoltării strategiilor și a unei platforme

pentru dezvoltarea în comun a echipamentelor de apărare;

26. invită VP/ÎR să consolideze cooperarea dintre strategiile naționale de securitate

cibernetică, capabilitățile și centrele de comandă și AEA în cadrul cooperării structurate

permanente pentru a contribui la asigurarea protecției împotriva atacurilor cibernetice și

la contracararea acestora;

27. solicită dezvoltarea în continuare a cadrului UE de politică pentru apărarea cibernetică

în scopul creșteri capabilităților de apărare cibernetică ale statelor membre, a cooperării

operaționale și a schimbului de informații;

28. ia notă de lucrările în curs privind elaborarea unei acțiuni pregătitoare pentru un viitor

program al UE de cercetare în domeniul apărării și solicită ca acesta să fie lansat cât

mai curând posibil, după cum a cerut Consiliul European în 2013 și 2015, și ca rezultat

al unui proiect pilot inițiat de către PE; subliniază că acțiunea pregătitoare ar trebui să

dispună de un buget suficient, de cel puțin 90 de milioane de euro în cursul următorilor

28

trei ani (2017-2020); consideră că acțiunea pregătitoare ar trebui să fie urmată de un

program de cercetare major, consacrat, finanțat din fonduri UE și inclus în următorul

cadru financiar multianual care începe în 2021; subliniază faptul că programul european

de cercetare în domeniul apărării va avea nevoie de un buget total de cel puțin 500 de

milioane de euro anual pentru acea perioadă, pentru a fi credibil și pentru a înregistra

rezultate notabile; invită statele membre să schițeze viitoarele programe de cooperare

pentru care cercetările în domeniul apărării finanțate de către UE pot constitui o bază de

pornire și solicită constituirea fondului de lansare pentru acțiunile pregătitoare

premergătoare operațiunilor militare, astfel cum se prevede în Tratatul de la Lisabona;

remarcă inițiativele Comisiei din domeniul apărării, cum ar fi planul de acțiune în

domeniul apărării, politica industrială în domeniul apărării și baza industrială și

tehnologică de apărare europeană;

29. subliniază că lansarea misiunilor PSAC, precum EUNAVFOR MED, contribuie la

realizarea Uniunii Europene a Apărării; invită UE să continue și să intensifice astfel de

operațiuni;

30. consideră că este importantă utilizarea procedurilor semestrului european pentru a se

introduce forme de cooperare consolidată în domeniul securității și al apărării;

31. subliniază că este important să se adopte măsurile necesare pentru a încuraja o piață

europeană a apărării funcțională, echitabilă, accesibilă și transparentă care să fie

deschisă și altora, să promoveze inovarea tehnologică viitoare, să sprijine IMM-urile și

să stimuleze creșterea economică și crearea de locuri de muncă, cu scopul de a capacita

statele membre să-și utilizeze mai eficient și mai efectiv și să-și maximizeze bugetele

de apărare și de securitate; observă că o bază europeană de apărare, tehnologică și

industrială solidă are nevoie de o piață internă echitabilă, funcțională și transparentă, de

securitatea aprovizionării, precum și de un dialog structurat cu industriile relevante din

domeniul apărării; este preocupat de faptul că progresele vizând îmbunătățirea

competitivității, măsurile anticorupție și o mai mare transparență în sectorul apărării au

fost până acum modeste și că nu există încă o politică industrială de apărare europeană

solidă și că nici nu se respectă normele pieței interne; consideră că o piață europeană

integrată și competitivă de armament destinat apărării trebuie să ofere stimulente și

recompense tuturor statelor membre și să furnizeze tuturor cumpărătorilor mijloace

adecvate și accesibile, care să răspundă nevoilor de securitate ale fiecăruia; subliniază

necesitatea de a asigura că Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării și

Directiva privind transferul de produse din domeniul apărării în interiorul Comunității

se aplică în mod corect pe teritoriul UE; solicită Comisiei și statelor membre să

garanteze punerea completă în aplicare a celor două directive din domeniul apărării din

cadrul așa-numitului „pachet privind apărarea”;

32. invită Comisia Europeană să se implice în cadrul planului de acțiune în domeniul

apărării, pentru a sprijini o bază industrială puternică, în măsură să răspundă

necesităților Europei în materie de capabilități strategice și să identifice situațiile în care

UE ar putea oferi valoare adăugată;

33. este convins că, în definirea treptată a politicii de apărare comune a Uniunii, UE ar

trebui să prevadă, de comun acord cu statele membre implicate, participarea la

programele privind capabilitățile pe care acestea le desfășoară, inclusiv participarea la

structurile create pentru realizarea acestor programe în cadrul Uniunii;

29

34. încurajează Comisia să acționeze, în colaborare cu AEA, în calitate de mediator și

catalizator pentru cooperarea în domeniul apărării, prin mobilizarea fondurilor și a

instrumentelor UE care vizează dezvoltarea de către statele membre a programelor în

domeniul capabilităților de apărare; reamintește că planul de acțiune european în

domeniul apărării ar trebui să fie un instrument strategic de încurajare a cooperării în

domeniul apărării la nivel european, în special printr-un program de cercetare în

domeniul apărării finanțat de UE, precum și prin măsuri de consolidare a cooperării

industriale de-a lungul întregului lanț valoric;

35. întâmpină favorabil conceptul de autonomie strategică dezvoltat în strategia globală a

Uniunii Europene de VP/ÎR; consideră că acest concept ar trebui să fie aplicat atât în

cazul priorităților noastre strategice, cât și în cazul consolidării capabilităților și a

industriei noastre;

36. observă declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei

Europene, precum și a Secretarului General al NATO, care subliniază că este necesară o

cooperare între UE și NATO în domeniul securității și apărării; este convins că cooperarea între

UE și NATO ar trebui să implice cooperarea în est și în sud, contracararea amenințărilor hibride

și a celor cibernetice, ameliorarea securității maritime, precum și armonizarea și coordonarea

dezvoltării capabilităților de apărare; consideră că o cooperare privind capabilitățile

tehnologice, industriale și militare oferă perspectiva unei mai mari compatibilități și sinergii

între cele două organizații, asigurând, astfel, utilizarea mai eficientă a resurselor; reamintește

că punerea rapidă în aplicare a declarației menționate anterior este esențială și, în acest sens,

solicită ca SEAE, în cooperare cu omologii relevanți, să dezvolte opțiuni concrete pentru

punerea în aplicare până în decembrie 2016; consideră că statele membre ar trebui să

dezvolte capabilități care să poată fi desfășurate în cadrul PSAC pentru ca o acțiune autonomă

să fie posibilă în cazurile în care NATO nu dorește să acționeze sau în care o acțiune a UE ar fi

mai adecvată; este convins că acest lucru ar consolida și rolul NATO în politica de securitate și

apărare și în apărarea colectivă; subliniază faptul că cooperarea dintre UE și NATO, în scopul

consolidării și eficientizării industriei de apărare și a cercetării în domeniul apărării, reprezintă

o prioritate strategică și punerea sa rapidă în aplicare este crucială; este convins că

conlucrarea în prevenirea, analiza și depistarea timpurie prin intermediul informării eficiente

și al schimbului de informații vor spori capacitatea UE de a contracara amenințările, inclusiv

amenințările hibride; este în continuare convins că NATO este principalul furnizor de

securitate și apărare în Europa; subliniază că este necesar să se evite suprapunerea între

instrumentele NATO și cele ale Uniunii; consideră că UE deține de asemenea potențialul de a

influența în mod semnificativ aspectele civile în regiunile instabile; insistă, cu toate acestea,

asupra faptului că, deși NATO are rolul de a-și proteja membrii în mare parte europeni de

orice atac extern, UE ar trebui să aspire să fie cu adevărat în măsură să se apere singură și să

acționeze în mod autonom, dacă este necesar, asumându-și o mai mare responsabilitate în

acest domeniu prin îmbunătățirea echipamentului, a pregătirii și a organizării;

37. constată că, deși NATO trebuie să fie în continuare baza apărării colective în Europa,

prioritățile politice ale NATO și ale UE ar putea fi diferite în anumite situații, nu în

ultimul rând în contextul pivotului Statelor Unite către Asia; subliniază, de asemenea,

că UE dispune de un set unic de instrumente legate de securitate pe care NATO nu le

deține și viceversa; consideră că UE ar trebui să își asume o mai mare responsabilitate

pentru crizele de securitate din vecinătatea sa imediată, contribuind astfel la

îndeplinirea misiunilor NATO, în special în contextul războiului hibrid și al securității

30

maritime; consideră că reforma acordurilor Berlin plus se poate dovedi necesară pe

termen lung, de asemenea, pentru a permite utilizarea de către NATO a capabilităților și

a instrumentelor UE; subliniază faptul că ambiția UE de a atinge autonomia strategică,

precum și constituirea unei Uniuni Europene a Apărării trebuie să se realizeze în

deplină sinergie cu NATO și trebuie să ducă la o cooperare mai eficientă, la o

repartizare echitabilă a sarcinilor și la o diviziune productivă a muncii între NATO și

UE;

38. este convins că cooperarea între UE și NATO ar trebui să conducă și la eforturi comune

de consolidare a rezilienței în est și sud și la investiții în domeniul apărării; consideră că

o cooperare privind capabilitățile oferă perspectiva unei mai mari compatibilități și

sinergii între cele două organizații; este convins că acest lucru ar consolida și rolul

NATO în politica de securitate și apărare și în apărarea colectivă;

39. este profund preocupat de rapoartele ce relatează că procedurile administrative

încetinesc în mod nenecesar generarea forțelor pentru misiunile PSAC și circulația

transfrontalieră a forțelor de reacție rapidă în interiorul UE; invită statele membre să

creeze la nivelul UE un sistem de coordonare a mișcărilor rapide de forțe armate,

personal, echipamente și materiale pentru scopurile PSAC atunci când este invocată

clauza de solidaritate și când există obligația de a furniza ajutor și asistență prin toate

mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU;

40. solicită elaborarea unor acorduri și orientări practice pentru activarea în viitor a

articolului 42 alineatul (7) din TUE; invită statele membre să ia măsurile necesare

pentru punerea în aplicare a acestui articol pentru a permite fiecărui stat membru să

gestioneze eficient ajutorul și alte contribuții sub formă de asistență din partea altor

state membre sau pentru a se asigura că acestea sunt gestionate eficient în cadrul

Uniunii; invită statele membre să urmărească atingerea obiectivului de 2% din PIB

pentru cheltuieli de apărare și să cheltuiască prin intermediul AEA 20% din bugetele de

apărare pentru echipamente identificate ca necesare, inclusiv pentru cercetarea și

dezvoltarea conexă, eliminând astfel decalajul cu cele patru obiective colective de

referință ale AEA cu privire la investiții;

41. este de părere că încercările pe care le reprezintă constrângerile financiare pentru

bugetele naționale sunt însoțite în același timp de posibilități de progres, care rezultă

din necesitatea evidentă a unei cooperări mai strânse între statele membre în domeniul

apărării; salută decizia anumitor state membre de a stopa sau de a inversa tendința de

reducere a cheltuielilor în domeniul apărării;

42. consideră că Parlamentul European ar trebui să ocupe un loc important în viitoarea

Uniune Europeană a Apărării și că, prin urmare, Subcomisia pentru securitate și apărare

ar trebui să devină o comisie parlamentară de sine stătătoare;

43. solicită VP/ÎR să lanseze o Carte albă a UE privind securitatea și apărarea, care se va

baza pe strategia globală a UE ce a fost susținută de Consiliul European; solicită

Consiliului să atribuie sarcina de elaborare a acestui document fără întârziere; regretă

sugestia VP/ÎR adresată miniștrilor apărării ai UE potrivit căreia ar trebui să existe doar

un plan de punere în aplicare în materie de securitate și apărare, în locul unui proces

cuprinzător vizând Cartea albă; consideră că un astfel de plan de punere în aplicare ar

trebui să fie precursorul unui proces regulat vizând Cartea albă privind securitatea și

apărarea, care ar trebui să constituie o bază utilă pentru estimarea posibilelor contribuții

31

ale Uniunii în politica de securitate și apărare pentru fiecare cadru legislativ într-un

mod specific și realist;

44. este convins că această Carte albă a UE privind securitatea și apărarea ar trebui să fie

rezultatul unor procese interguvernamentale și interparlamentare coerente, precum și al

contribuțiilor diferitelor instituții ale UE, care ar trebui să se bazeze pe coordonarea

internațională cu partenerii și aliații noștri, inclusiv NATO, și pe un sprijin interinstituțional

cuprinzător; invită VP/ÎR să își revizuiască calendarul inițial pentru a iniția o consultare

specifică cu statele membre și cu parlamentele;

45. consideră că, pe baza strategiei globale a UE, Cartea albă ar trebui să înglobeze strategia UE de

securitate și apărare, capabilitățile considerate necesare pentru implementarea acestei

strategii și măsurile și programele luate la nivelul statelor membre și al UE pentru obținerea

acestor capabilități, care ar trebui să se bazeze pe o politică europeană de colaborare privind

capabilitățile și armamentul, având în același timp în vedere faptul că apărarea și securitatea

rămân în continuare de competența națională;

46. consideră că această Carte albă ar trebui să ia forma unui acord interinstituțional cu caracter

obligatoriu, în care să figureze toate inițiativele, investițiile, măsurile și programele Uniunii

pentru respectivul cadru politic și financiar multianual al UE; este convins că statele membre,

partenerii și aliații ar trebui să ia în considerare acest acord interinstituțional în propria lor

planificare a securității și apărării, pentru a asigura o coerență și o complementaritate

reciproce;

Inițiative de lansare

47. consideră că următoarele inițiative ar trebui să fie lansate imediat:

– acțiunea pregătitoare privind cercetarea PSAC începând din 2017, care va fi

continuată până în 2019;

– un program ulterior de cercetare în domeniul apărării mai ambițios și mai strategic, care

să acopere perioada până la următorul CFM, dacă resursele financiare suplimentare

necesare sunt asigurate de către statele membre sau prin cofinanțare de către statele

membre în conformitate cu articolul 185 din TFUE;

– un semestru european pentru apărare care să evalueze progresele înregistrate în

cadrul eforturilor bugetare ale statelor membre în domeniul apărării;

– o strategie care prezintă etapele de urmat pentru crearea și punerea în aplicare a

Uniunii Europene a Apărării;

– examinarea ideii creării unui Consiliu permanent al miniștrilor apărării;

– sprijinirea inițiativei NATO care va plasa batalioane multinaționale în statele membre,

când și unde este necesar, în special pentru dezvoltarea infrastructurii necesare (inclusiv

cazarea);

– punerea la punct a unui proces regulat vizând Cartea albă, cu o primă aplicare în

cadrul planificării următorului CFM;

32

– o conferință a părților interesate privind elaborarea unei politici europene în domeniul

armamentelor și al capabilităților și armonizarea politicilor naționale respective pe baza

unei analize a apărării UE;

– soluționarea problemelor juridice care împiedică punerea în aplicare a

comunicării comune privind consolidarea capacității de a promova securitatea și

dezvoltarea în țările terțe;

– reforma conceptului de grupuri tactice de luptă ale UE care vizează înființarea

unor unități permanente care vor fi independente de orice națiune-lider și care fac

obiectul unei pregătiri comune sistematice;

– crearea fondului de lansare pentru pregătirea misiunilor militare, astfel cum se

prevede la articolul 41 alineatul (3) din TUE, care ar contribui la lansarea mai

rapidă a operațiunilor militare ale PSAC;

– un plan de acțiune pentru întărirea și extinderea mecanismului Athena pentru a fi

în măsură să asigure mai multe fonduri comunitare pentru misiunile UE;

– reforma mecanismului Athena, care vizează extinderea potențialului său de

repartizare a costurilor și de finanțare comună, în special în ceea ce privește

desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE sau a altor forțe de reacție rapidă și

pentru consolidarea capacității actorilor militari din țările partenere (formare,

îndrumare, consiliere, furnizarea de echipamente, îmbunătățirea infrastructurii și

alte servicii);

– un proces de reflecție privind investițiile străine directe în industriile vitale din

domeniul apărării și securității și privind furnizorii de servicii, în vederea

elaborării legislației la nivelul UE;

– un proces de reflecție privind standardizarea produselor și tehnologiilor cu dublă

utilizare în vederea elaborării unei legislații la nivelul UE;

– un proces de reflecție privind stabilirea unui sediu permanent de comandă și

control pentru operațiunile militare ale PSAC;

– un sistem la nivelul UE pentru coordonarea mișcărilor rapide de personal al

forțelor armate, de echipamente și materiale;

– primele elemente din Planul de acțiune pentru apărarea europeană, care să fie

bazate pe o Carte albă a UE în domeniul securității și apărării;

– proiectele UE-NATO inițiale privind combaterea și prevenirea amenințărilor

hibride și construirea rezistenței, privind cooperarea în materie de reacție și

comunicare strategice, cooperarea operațională, inclusiv pe mare, și migrația,

coordonarea privind securitatea cibernetică și apărarea, capabilitățile de apărare,

consolidarea bazei industriale, de cercetare și tehnologice de apărare, exercițiile,

precum și consolidarea capacităților de apărare și de securitate ale partenerilor

noștri din est și din sud;

– măsuri de consolidare a cooperării și a încrederii între actorii din domeniul

33

securității cibernetice și al apărării;

48. propune ca Uniunea Europeană a Apărării să fie lansată de urgență printr-un sistem de

integrare diferențiată, în două etape:

(a) activarea cooperării structurate permanente, care a fost deja aprobată de

Parlament, fiind inclusă în programul „Un nou început” al Președintelui Comisiei;

(b) punerea în aplicare a planului de acțiune al VP/ÎR din cadrul strategiei globale

pentru politica externă și de securitate;

o

o o

49. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European,

Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru

afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al

Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, agențiilor UE în domeniul spațiului, al securității și

al apărării, precum și parlamentelor naționale.

35



P8_TA-PROV(2016)0438

Emisiile naționale de anumiți poluanți atmosferici ***I


propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea

emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici și de modificare a Directivei

2003/35/CE (COM(2013)0920 – C7-0004/2014 – 2013/0443(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)


– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului

(COM(2013)0920),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată

de către Comisie (C7–0004/2014),


Europene,

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iulie 20147,

– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 octombrie 20148,

– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din

30 iunie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul

294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,


– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță

alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al

Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0249/2015),

1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare9;

2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în

mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

7 JO C 451, 16.12.2014, p. 134. 8 JO C 415, 20.11.2014, p. 23. 9 Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 28 octombrie 2015 (Texte

adoptate, P8_TA(2015)0381).

36



37

P8_TC1-COD(2013)0443

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2016 în

vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului

privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a

Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European10,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor11,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară12,

10 JO C 451, 16.12.2014, p. 134. 11 JO C 415, 20.11.2014, p. 23. 12 Poziția Parlamentului European din 23 noiembrie 2016.

38

întrucât:

(1) În ultimii 20 de ani, s-au înregistrat progrese semnificative în cadrul Uniunii în domeniul

emisiilor atmosferice antropice și al calității aerului în special prin intermediul unei politici

dedicate a Uniunii, inclusiv prin comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2005 intitulată

„Strategia tematică privind poluarea atmosferică” (denumită în continuare „STPA”).

Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului13 a avut o contribuție esențială

la acest progres prin stabilirea, începând din 2010, a unor plafoane ale emisiilor totale anuale

ale statelor membre pentru dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuși organici volatili

nemetanici (COVnm) și amoniac (NH3). Ca urmare, în perioada 1990-2010, în Uniune emisiile

de dioxid de sulf s-au redus cu 82 %, emisiile de oxizi de azot cu 47 %, emisiile de compuși

organici volatili nemetanici cu 56 % și emisiile de amoniac cu 28 %. Cu toate acestea, astfel

cum se indică în Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2013 intitulată „Aer curat pentru

Europa” (denumită în continuare „STPA revizuită”) ▌, încă mai există un impact negativ și

riscuri semnificative asupra sănătății umane și a mediului.

(2) Cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu14 confirmă obiectivul pe termen lung al

politicii Uniunii în domeniul calității aerului, și anume acela de a atinge niveluri de calitate a

aerului care nu determină un impact negativ și riscuri semnificative asupra sănătății umane și

asupra mediului și solicită, în acest sens, respectarea deplină a legislației actuale a Uniunii

privind calitatea aerului și a obiectivelor și acțiunilor strategice pentru perioada de după 2020,

depunerea de eforturi sporite în zonele în care populația și ecosistemele sunt expuse la

niveluri ridicate de poluanți atmosferici și consolidarea sinergiilor dintre legislația privind

calitatea aerului și obiectivele politicii Uniunii stabilite în special cu privire la schimbările

climatice și la biodiversitate.

13 Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie

2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, p. 22).

14 ▌Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).

39

(3) STPA revizuită stabilește noi obiective strategice pentru perioada până în anul 2030, în

vederea înregistrării de progrese în direcția atingerii obiectivului pe termen lung al Uniunii în

domeniul calității aerului.

(4) Statele membre și Uniunea sunt în curs de a ratifica Convenția de la Minamata din 2013

privind mercurul încheiată sub auspiciile Programului Organizației Națiunilor Unite pentru

Mediu, care urmărește protejarea sănătății umane și a mediului prin reducerea emisiilor de

mercur din sursele existente și din cele noi, în vederea intrării în vigoare a acesteia în 2017.

Emisiile de acest poluant raportate ar trebui examinate în mod constant de către Comisie.

(5) Statele membre și Uniunea sunt părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a

Națiunilor Unite (CEE-ONU) asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi din

1979 (denumită în continuare „Convenția LRTAP”) și la unele dintre protocoalele aferente,

inclusiv la Protocolul referitor la reducerea acidifierii, a eutrofizării și a nivelului de ozon

troposferic din 1999, care a fost revizuit în 2012 (denumit în continuare „Protocolul de la

Gothenburg revizuit”).

40

(6) În ceea ce privește anul 2020 și anii următori, Protocolul de la Gothenburg revizuit ▌

stabilește, pentru fiecare parte, noi angajamente de reducere a emisiilor de dioxid de sulf,

oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie,

considerând anul 2005 drept an de referință, promovează reducerea emisiilor de negru de

fum și solicită colectarea și păstrarea informațiilor privind efectele adverse ale concentrațiilor

și depunerilor de poluanți atmosferici asupra sănătății umane și asupra mediului, precum și

participarea la programe orientate pe efecte în temeiul Convenției LRTAP.

(7) Prin urmare, sistemul de plafoane naționale de emisie stabilit de Directiva 2001/81/CE ar

trebui revizuit pentru a se alinia la angajamentele internaționale ale Uniunii și ale statelor

membre. În acest scop, angajamentele naționale de reducere a emisiilor pentru orice an din

2020 până în 2029 din prezenta directivă sunt identice cu cele stabilite în Protocolul de la

Gothenburg revizuit.

(8) Statele membre ar trebui să pună în aplicare prezenta directivă astfel încât aceasta să

contribuie în mod eficient la îndeplinirea obiectivului pe termen lung al Uniunii cu privire la

calitatea aerului, astfel cum este susținut de orientările Organizației Mondiale a Sănătății,

precum și a obiectivelor Uniunii în materie de biodiversitate și de protecție a ecosistemelor,

prin reducerea nivelurilor și a depunerii de poluanți atmosferici cu efect de acidifiere și de

eutrofizare și a nivelului de ozon sub cantitățile și nivelurile critice, astfel cum prevede

Convenția LRTAP.

41

(9) De asemenea, prezenta directivă ar trebui să contribuie la îndeplinirea, într-un mod eficient

din punctul de vedere al costurilor, a obiectivelor privind calitatea aerului stabilite în legislația

Uniunii și la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, precum și la îmbunătățirea calității

aerului la nivel mondial și la sinergii mai bune cu politicile Uniunii în materie de climă și

energie, evitându-se în același timp dublarea legislației existente a Uniunii.

(10) De asemenea, directiva contribuie la reducerea costurilor aferente sănătății generate de

poluarea atmosferică în Uniune, prin ameliorarea stării de bine a cetățenilor Uniunii, precum

și la favorizarea tranziției către economia verde.

(11) Prezenta directivă ar trebui să contribuie la reducerea progresivă a poluării atmosferice,

pornind de la reducerile obținute în urma legislației Uniunii de control al poluării atmosferice

la sursă, care abordează emisiile de substanțe specifice.

(12) Legislația Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă ar trebui să ducă efectiv la

obținerea reducerilor planificate de emisii. Identificarea și abordarea într-o etapă timpurie a

legislației ineficiente a Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă sunt esențiale

pentru atingerea unor obiective mai ample de calitate a aerului, fapt demonstrat de

discrepanța dintre emisiile de oxizi de azot obținute în condiții reale și emisiile obținute în

condiții de testare provenite de la automobilele cu motor diesel EURO 6.

42

(13) Statele membre ar trebui să respecte angajamentele de reducere a emisiilor prevăzute în

prezenta directivă începând cu 2020 până în 2029 și după 2030. Pentru a asigura progrese

vizibile în ceea ce privește angajamentele pentru 2030, statele membre ar trebui să identifice

niveluri indicative de emisii pentru 2025, ceea ce ar fi tehnic fezabil și nu ar atrage costuri

disproporționate, și ar trebui să încerce să respecte aceste niveluri. În situația în care emisiile

pentru 2025 nu pot fi ▌ limitate în conformitate cu traiectoria de reducere stabilită, statele

membre ar trebui să explice, în rapoartele ulterioare pe care le elaborează în temeiul

prezentei directive, motivele pentru această abatere, cât și măsurile care ar readuce statele

membre la respectiva traiectorie.

▌

(14) Angajamentele naționale de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă pentru

2030 se bazează pe o estimare a potențialului de reducere al fiecărui stat membru cuprins în

Raportul STPA nr. 16 din ianuarie 2015 (denumit în continuare „STPA 16”), pe examinarea

tehnică a diferențelor între estimările naționale și cele ale STPA 16, precum și pe obiectivul

politic de reducere a impactului general asupra sănătății în 2030 (față de 2005) cât mai

aproape posibil de cel din propunerea Comisiei pentru prezenta directivă. Pentru a

îmbunătăți transparența, Comisia ar trebui să publice ipotezele de bază utilizate în STPA 16.

(15) Respectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor ar trebui evaluată prin

raportare la stadiul metodologic concret din momentul în care s-a stabilit angajamentul.

(16) Cerințele de raportare și angajamentele privind reducerea emisiilor ar trebui să se bazeze pe

consumul de energie la nivel național și combustibili vânduți. Totuși, unele state membre

pot, în temeiul Convenției LRTAP, să utilizeze totalul emisiilor naționale calculate în baza

combustibililor folosiți în sectorul transportului rutier ca bază pentru această respectare.

Respectiva opțiune ar trebui menținută în prezenta directivă pentru a asigura coerența între

dreptul internațional și cel al Uniunii.

▌

43

(17) Pentru a aborda unele din incertitudinile inerente pentru stabilirea angajamentelor naționale

de reducere a emisiilor, Protocolul de la Gothenburg revizuit include mecanisme de flexibilitate

care ar trebui să fie încorporate în prezenta directivă. În special, Protocolul de la Gothenburg

revizuit stabilește un mecanism pentru a ajusta inventarele naționale de emisii și pentru a face

o medie a emisiilor anuale naționale pentru o perioadă maximă de trei ani, în cazul în care

sunt îndeplinite anumite condiții. În plus, ar trebui să se prevadă mecanisme de flexibilitate în

prezenta directivă, în cazul în care aceasta impune un angajament de reducere, care depășește

reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor identificată în STPA 16 și, de asemenea,

pentru a asista statele membre în caz de evenimente excepționale și neprevăzute legate de

producția sau de furnizarea de energie, cu condiția îndeplinirii unor condiții specifice.

Utilizarea acestor mecanisme de flexibilitate ar trebui să fie monitorizată de către Comisie,

ținând seama totodată de orientările elaborate în temeiul Convenției LRTAP. Pentru a evalua

cererile de corecție, angajamentele de reducere a emisiilor pentru perioada începând cu 2020

până în 2029 ar trebui considerate ca fiind stabilite la 4 mai 2012, data la care Protocolul de la

Gothenburg a fost revizuit.

(18) Fiecare stat membru ar trebui să elaboreze, să adopte și să pună în aplicare un program

național de control al poluării atmosferice, în scopul respectării angajamentelor sale de

reducere a emisiilor ▌ și de a contribui în mod eficient la realizarea obiectivelor privind

calitatea aerului. În acest sens, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a

reduce emisiile, în special oxizii de azot și particulele fine în suspensie, în zonele și

aglomerările afectate de concentrații excesive de poluanți atmosferici și/sau în zonele și

aglomerările care contribuie în mod semnificativ la poluarea aerului din alte zone și

aglomerări, inclusiv din țările învecinate. În acest scop, programele naționale de control al

poluării atmosferice ar trebui să contribuie la punerea cu succes în aplicare a unor planuri

privind calitatea aerului întocmite în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/50/CE a

Parlamentului European și a Consiliului15. ▌

▌

15 Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai

2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).

44

(19) În vederea reducerii emisiilor din surse antropice, programele naționale de control al

poluării atmosferice ar trebui să ia în considerare măsuri aplicabile tuturor sectoarelor

relevante, inclusiv agricultura, energia, industria, transportul rutier, transportul pe căi

navigabile interioare, încălzirea locuințelor și utilizarea motoarelor cu ardere internă pentru

echipamentele mobile fără destinație rutieră și a solvenților. Cu toate acestea, statele

membre ar trebui să aibă dreptul de a decide cu privire la măsurile care trebuie adoptate

pentru a respecta angajamentele de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă.

(20) În elaborarea programelor naționale de control al poluării atmosferice, statele membre ar

trebui să ia în considerare bunele practici de abordare, printre altele, a celor mai nocivi

poluanți care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în ceea ce privește grupurile

sensibile ale populației umane.

(21) Agricultura aduce o contribuție importantă la emisiile atmosferice de amoniac și particule

fine în suspensie. Pentru a reduce aceste emisii, programele naționale de control al poluării

atmosferice ar trebui să includă măsurile aplicabile sectorului agricol. Astfel de măsuri ar

trebui să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și bazate pe informații și date

specifice, luând în considerare progresele științifice și măsurile anterioare întreprinse de

statele membre. Politica agricolă comună oferă statelor membre posibilitatea de a contribui

la calitatea aerului prin măsuri specifice. Evaluări viitoare vor oferi o înțelegere mai bună a

efectelor respectivelor măsuri.

45

(22) Îmbunătățirile în materie de calitate a aerului ar trebui realizate prin măsuri proporționale.

Atunci când adoptă măsuri care urmează să fie incluse în programele naționale de control al

poluării atmosferice care sunt aplicabile sectorului agricol, statele membre ar trebui să

asigure faptul că impactul acestora asupra fermelor mici este luat în considerare pe deplin,

astfel încât să se limiteze, cât mai mult posibil, orice costuri suplimentare.

(23) În cazul în care anumite măsuri luate în cadrul programelor naționale de control al poluării

atmosferice în scopul prevenirii emisiilor în sectorul agricol sunt eligibile pentru sprijin

financiar, în special măsurile luate de ferme, care necesită modificări semnificative ale

practicilor sau investiții semnificative, Comisia ar trebui să faciliteze accesul la această

finanțare sau la alte finanțări disponibile din partea Uniunii.

(24) Pentru a reduce emisiile, statele membre ar trebui să aibă în vedere sprijinirea reorientării

investițiilor către tehnologii curate și eficiente. Inovarea poate contribui la ameliorarea

durabilității și la rezolvarea problemelor la sursă prin îmbunătățirea răspunsurilor sectoriale

la provocările privind calitatea aerului.

(25) Programele naționale de control al poluării atmosferice, inclusiv analiza care stă la baza

identificării de politici și de măsuri, ar trebui să fie actualizate în mod regulat.

46

(26) În vederea elaborării unor programe naționale de control al poluării atmosferice bine

documentate, precum și a eventualelor actualizări semnificative ale acestora, statele membre

ar trebui să supună respectivele programe și actualizări consultării cu publicul și autoritățile

competente de la toate nivelurile și în faza când toate opțiunile privind politicile și măsurile

sunt încă deschise. Statele membre ar trebui să inițieze consultări transfrontaliere în cazul în

care punerea în aplicare a programului lor ar putea afecta calitatea aerului din alt stat

membru sau țară terță, în conformitate cu cerințele stabilite în dreptul internațional și al

Uniunii, inclusiv în Convenția CEE-ONU privind evaluarea impactului asupra mediului în

context transfrontalier (denumită în continuare „Convenția Espoo”) din 1991și Protocolul

privind evaluarea strategică de mediu din 2003. ▌

(27) Unul dintre scopurile prezentei directive este protecția sănătății umane. După cum a

subliniat în numeroase rânduri Curtea de Justiție, excluderea în principiu a posibilității ca

persoanele vizate să invoce o obligație impusă de o directivă ar fi incompatibilă cu efectul

obligatoriu pe care articolul 288 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene (TFUE) îl atribuie unei directive. Acest raționament se aplică în special în cazul unei

directive ale cărei obiective sunt controlul și reducerea poluării atmosferice și care este

destinată, așadar, protecției sănătății umane.

(28) Statele membre ar trebui să pregătească și să raporteze inventare și prognoze naționale de

emisii și să transmită un raport al acestora, precum și rapoarte informative de inventariere

pentru toți poluanții atmosferici care fac obiectul prezentei directive, măsură care ar trebui să

permită respectarea obligațiilor de raportare pe care le are Uniunea în temeiul Convenției

LRTAP și al protocoalelor la aceasta.

47

(29) Pentru a menține coerența globală la nivelul Uniunii în ansamblul său, statele membre ar

trebui să garanteze că raportarea către Comisie a inventarelor și a prognozelor naționale de

emisii, precum și a rapoartelor informative de inventariere este pe deplin coerentă cu

raportarea acestora în temeiul Convenției LRTAP.

(30) Pentru evaluarea eficienței angajamentelor naționale de reducere a emisiilor prevăzute în

prezenta directivă, statele membre ar trebui, de asemenea, să monitorizeze impactul poluării

aerului asupra ecosistemelor terestre și acvatice ▌ și să raporteze acest impact. Pentru a

asigura o abordare eficientă din punctul de vedere al costurilor, statele membre ar trebui să

poată folosi indicatorii opționali de monitorizare prevăzuți în prezenta directivă și să se

coordoneze cu celelalte programe de monitorizare instituite în temeiul unor directive conexe

și, după caz, cu Convenția LRTAP.

(31) Ar trebui instituit un Forum european pentru aer curat, care să reunească toate părțile

interesate, inclusiv autoritățile competente ale statelor membre de la toate nivelurile

relevante, pentru a face schimb de experiență și de bune practici, în special pentru a

contribui la elaborarea de orientări și a facilita punerea în aplicare coordonată a legislației și

politicilor Uniunii referitoare la îmbunătățirea calității aerului.

(32) În conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului16, statele

membre ar trebui să asigure diseminarea activă și sistematică a informațiilor prin mijloace

electronice.

(33) Este necesar să se modifice Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului17 în

vederea asigurării coerenței respectivei directive cu Convenția CEE-ONU de la Aarhus privind

accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme

de mediu din 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”).

16 Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003

privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

17 Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).

48

(34) Pentru a ține cont de evoluțiile tehnice și internaționale, ar trebui să se delege Comisiei

competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește

modificarea ▌ anexei I, precum și a părții 2 din anexa III și a anexei IV, pentru a le adapta

evoluțiilor din cadrul Convenției LRTAP și în ceea ce privește modificarea anexei V pentru a o

adapta progresului tehnic și științific și evoluțiilor în cadrul Convenției LRTAP. Este deosebit

de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să realizeze consultări adecvate,

inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu

principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună

legiferare18. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate,

Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din

statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de

experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(35) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a mecanismelor de

flexibilitate și a programelor naționale de control al poluării atmosferice în temeiul prezentei

directive, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Respectivele competențe

ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului

European și al Consiliului19.

(36) Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării

dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și să se asigure că acestea sunt

puse în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de

descurajare.

18 JO L 123, 12.5.2016, p. 1. 19 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din

16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

49

(37) Având în vedere natura și amploarea modificărilor care ar trebui aduse Directivei 2001/81/CE,

aceasta ar trebui să fie înlocuită pentru a se spori gradul de certitudine juridică, claritatea,

transparența și simplificarea legislativă. Pentru a se asigura continuitatea îmbunătățirii calității

aerului, statele membre ar trebui să respecte plafoanele naționale de emisie prevăzute de

Directiva 2001/81/CE până când noile angajamente naționale de reducere a emisiilor

prevăzute în prezenta directivă vor deveni aplicabile în 2020.

(38) Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume de a asigura un nivel ridicat de protecție a

sănătății umane și a mediului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele

membre, dar, având în vedere caracterul transfrontalier al poluării atmosferice, poate fi

realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul

subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv,

prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(39) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a

Comisiei privind documentele explicative20, statele membre s-au angajat să însoțească, în

cazuri justificate, notificarea măsurilor de transpunere pe care le-au adoptat cu unul sau mai

multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile

corespondente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta

directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

20 JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

50

Articolul 1

Obiective și obiect

(1) Pentru a avansa în direcția atingerii nivelurilor de calitate a aerului care nu dau naștere unui

impact negativ semnificativ asupra sănătății umane și mediului și unor riscuri aduse

acestora, prezenta directivă stabilește angajamente de reducere a emisiilor pentru emisiile

atmosferice antropice de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuși organici volatili

nemetanici (COVnm), amoniac (NH3) și particule fine în suspensie (PM2,5) ale statelor membre

și instituie obligația elaborării, adoptării și punerii în aplicare a unor programe naționale de

control al poluării atmosferice precum și a monitorizării și raportării emisiilor și a impactului

poluanților respectivi și al altor poluanți menționați în anexa I.

(2) De asemenea, prezenta directivă contribuie la realizarea următoarelor obiective:

(a) obiectivele privind calitatea aerului prevăzute în legislația Uniunii și progrese către

realizarea obiectivului pe termen lung al Uniunii de a atinge niveluri de calitate a

aerului în conformitate cu orientările privind calitatea aerului publicate de

Organizația Mondială a Sănătății;

(b) obiectivele Uniunii în materie de biodiversitate și ecosisteme, în conformitate cu al

șaptelea program de acțiune pentru mediu;

(c) sinergii mai bune între politica Uniunii privind calitatea aerului și alte politici

relevante ale Uniunii, în special politicile privind schimbările climatice și energia.

51

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică emisiilor de poluanți menționați în anexa I, din toate sursele de pe

teritoriul statelor membre, din zonele economice exclusive ale acestora și din zonele de

control al poluării.

(2) Prezenta directivă nu se aplică emisiilor din Insulele Canare, din departamentele franceze de

peste mări, din Insulele Madeira și din Insulele Azore.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1. „emisie” înseamnă eliberarea în atmosferă a unei substanțe dintr-o sursă punctuală sau

difuză;

2. „emisii antropice” înseamnă emisii atmosferice de poluanți asociați cu activitățile umane;

3. „precursori ai ozonului” înseamnă oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, metan și

monoxid de carbon;

52

4. „obiective privind calitatea aerului” înseamnă obligațiile pentru calitatea aerului privind

valorile-limită, valorile-țintă și concentrația de expunere prevăzute de Directiva 2008/50/CE și

de Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului21;

5. „dioxid de sulf” sau „SO2” înseamnă toți compușii sulfului exprimați ca dioxid de sulf,

inclusiv trioxid de sulf (SO3), acid sulfuric (H2SO4) și compuși cu conținut de sulf redus

precum hidrogenul sulfurat (H2S), mercaptanii și sulfură de dimetil;

6. „oxizi de azot” sau „NOx” înseamnă monoxidul de azot și dioxidul de azot, exprimați ca dioxid

de azot;

7. „compuși organici volatili nemetanici” sau „COVnm” înseamnă toți compușii organici ▌ , alții

decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici printr-o reacție cu oxizii de azot, în

prezența luminii solare;

8. „particule fine în suspensie” sau „PM2,5”” înseamnă particule cu un diametru aerodinamic

egal sau mai mic de 2,5 micrometri (μm);

9. „negru de fum” înseamnă particule în suspensie carbonoase care absorb lumina;

21 Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15

decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3).

53

10. „angajament național de reducere a emisiilor” înseamnă obligația statelor membre de a

reduce emisiile unei substanțe; acesta precizează reducerea minimă a emisiilor ce trebuie

atinsă în anul calendaristic țintă exprimată ca procent din totalul emisiilor eliberate în anul de

referință (2005);

11. „ciclu de aterizare și decolare” înseamnă un ciclu care include rularea la sol la plecare și la

sosire, decolarea, ascensiunea, apropierea, aterizarea și toate celelalte activități de aviație

care se desfășoară la o altitudine sub 3 000 de picioare;

12. „trafic maritim internațional” înseamnă navigația pe mare și în ape de coastă cu nave

înregistrate sub orice pavilion, cu excepția navelor de pescuit, care pleacă de pe teritoriul unei

țări și sosesc pe teritoriul unei alte țări;

▌

13. „zonă de control al poluării” înseamnă o zonă maritimă de cel mult 200 de mile marine de la

linia de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, stabilită de un stat membru

pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării provenite de la nave, în conformitate cu

normele și standardele internaționale aplicabile;

54

14. „legislația Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă” înseamnă legislația Uniunii

care are drept obiectiv reducerea emisiilor de poluanți atmosferici care intră sub incidența

prezentei directive prin luarea de măsuri de atenuare la sursă.

Articolul 4

Angajamentele naționale de reducere a emisiilor

(1) Ca regulă minimă, statele membre își limitează emisiile antropice anuale de dioxid de sulf,

oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie ▌ , în

conformitate cu angajamentele naționale de reducere a emisiilor care se aplică începând cu

2020 până în 2029 și după 2030, astfel cum se prevede în anexa II.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre iau ▌ măsurile necesare pentru a-și

limita până în 2025 emisiile antropice de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili

nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie ▌. Nivelurile indicative ale acestor emisii se

stabilesc ▌ prin intermediul unei traiectorii de reducere liniare între nivelurile de emisii

definite de angajamentele de reducere a emisiilor pentru 2020 și nivelurile de emisii definite

de angajamentele de reducere a emisiilor pentru 2030.

Statele membre pot urma o traiectorie non-liniară privind reducerea emisiilor dacă acest

lucru este mai eficient din punct de vedere economic sau tehnic și cu condiția ca, începând

din 2025, această traiectorie să devină treptat convergentă cu traiectoria de reducere liniară

și să nu afecteze niciun angajament de reducere a emisiilor pentru 2030. Statele membre

stabilesc traiectoria de reducere non-liniară și motivele pentru a urma această traiectorie în

programele naționale de control al poluării atmosferice care urmează a fi transmise Comisiei

în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

55

În situația în care emisiile pentru 2025 nu pot fi limitate în conformitate cu traiectoria de

reducere stabilită, statele membre explică, în rapoartele informative de inventariere

ulterioare care urmează a fi transmise Comisiei în conformitate cu articolul 10 alineatul (2),

atât motivele pentru această abatere, cât și măsurile care ar readuce statele membre la

respectiva traiectorie.

(3) În vederea respectării alineatelor (1) și (2), următoarele emisii nu sunt luate în considerare:

(a) emisiile de la aeronave rezultate în afara ciclului de aterizare și decolare;

▌

(b) emisiile provenite de la traficul maritim național înspre și dinspre teritoriile menționate

la articolul 2 alineatul (2);

(c) emisii din traficul maritim internațional ▌;

(d) emisiile de oxizi de azot și compuși organici volatili nemetanici din activitățile

prevăzute în categoriile 3B (gestionarea gunoiului de grajd) și 3D (solurile agricole) din

Nomenclatorul pentru raportare (NFR) (2014) prevăzut de Convenția LRTAP.

56

Articolul 5

Mecanisme de flexibilitate

(1) Statele membre pot stabili, în conformitate cu partea 4 din anexa IV, inventarele naționale

de emisii anuale ajustate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili

nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie, în cazul în care nerespectarea

angajamentelor naționale de reducere a emisiilor ar rezulta din aplicarea unor metode

îmbunătățite de inventariere a emisiilor, actualizate în conformitate cu cunoștințele științifice.

▌

În scopul de a stabili dacă condițiile relevante prevăzute în partea 4 din anexa IV sunt

respectate, angajamentele de reducere a emisiilor pentru perioada 2020-2029 sunt

considerate ca fiind stabilite la 4 mai 2012.

Începând din 2025, se aplică următoarele condiții suplimentare ajustărilor în cazul în care

există factori de emisie semnificativ diferiți sau metodologii folosite pentru determinarea

emisiilor provenite de la categorii de surse specifice față de cei preconizați în urma punerii în

aplicare a unei norme sau a unui standard în temeiul legislației Uniunii de control al poluării

atmosferice la sursă, în temeiul anexei IV partea 4 punctul 1 litera (d) punctele (ii) și (iii):

(a) după ce ia în considerare concluziile programelor naționale de control și de aplicare a

legii, prin care se monitorizează eficiența legislației Uniunii de control al poluării

atmosferice la sursă, statul membru în cauză demonstrează că diferențele

semnificative privind factorii de emisie nu rezultă din punerea în aplicare sau

asigurarea respectării legislației respective la nivel național;

57

(b) statul membru în cauză a informat Comisia cu privire la diferența semnificativă

privind factorii de emisie, care, în temeiul articolului 11 alineatul (2) analizează

necesitatea unor acțiuni suplimentare.

(2) În cazul în care, într-un anumit an, din cauza unei ierni deosebit de reci sau a unei veri

deosebit de secetoase, un stat membru nu își poate respecta angajamentele de reducere a

emisiilor, acesta își poate respecta angajamentele respective prin calcularea mediei emisiilor

sale anuale naționale pentru anul în cauză, pentru anul anterior anului respectiv și pentru

anul următor, cu condiția ca această medie să nu depășească nivelul anual al emisiilor la

nivel național determinat de angajamentul de reducere al statului membru.

(3) În cazul în care, într-un anumit an, un stat membru pentru care unul sau mai multe

angajamente de reducere prevăzute în anexa II sunt stabilite la un nivel mai strict decât

reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor identificată în STPA 16, nu poate

respecta angajamentul relevant de reducere a emisiilor după ce a pus în aplicare toate

măsurile eficiente din punctul de vedere al costurilor, se consideră că respectă angajamentul

de reducere a emisiilor relevant pe o perioadă de maximum cinci ani, cu condiția ca pentru

fiecare din acei ani să se compenseze nerespectarea respectivă printr-o reducere echivalentă

a emisiilor altui poluant menționat în anexa II.

58

(4) Se consideră că un stat membru își respectă obligațiile de la articolul 4 pentru o perioadă de

maximum trei ani în situația în care nerespectarea angajamentelor sale de reducere a

emisiilor pentru poluanții relevanți rezultă dintr-o întrerupere bruscă și excepțională sau din

pierderea capacității în sistemul de furnizare sau producție a energiei și/sau căldurii care nu

ar fi putut fi prevăzută în mod rezonabil și dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(a) statul membru în cauză a demonstrat că a depus toate eforturile rezonabile în

vederea asigurării respectării, inclusiv aplicarea de noi măsuri și politici, și va continua

să le depună pentru ca perioada de nerespectare să fie cât mai scurtă posibil; și

(b) statul membru în cauză a demonstrat că aplicarea unor măsuri și politici suplimentare

față de cele menționate la litera (a) ar genera costuri disproporționate, ar periclita în

mod substanțial securitatea energetică națională sau ar prezenta un risc considerabil

de sărăcie energetică pentru o parte semnificativă a populației.

(5) Statele membre care intenționează să aplice alineatul (1), (2), (3) sau (4) informează Comisia

cu privire la acest lucru până la data de 15 februarie a ▌ anului de raportare în cauză.

Informarea respectivă include poluanții și sectoarele vizate și, în cazul în care sunt disponibile,

amploarea impactului asupra inventarelor naționale de emisii.

59

(6) Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, analizează și evaluează dacă utilizarea

oricăruia dintre mecanismele de flexibilitate pentru un anumit an îndeplinește condițiile

relevante prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și în partea 4 din anexa IV sau la

alineatul (2), (3) sau (4) din prezentul articol, după caz.

În cazul în care consideră că utilizarea unui anumit mecanism de flexibilitate nu este în

conformitate cu condițiile relevante prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și în

partea 4 din anexa IV, sau la alineatul (2), (3) sau (4) din prezentul articol, Comisia adoptă o

decizie în termen de nouă luni de la data primirii raportului relevant menționat la articolul 8

alineatul (4), prin care informează statul membru în cauză că utilizarea respectivului

mecanism de flexibilitate nu poate fi acceptată și enunță motivele pentru respectivul refuz.

În cazul în care Comisia nu ridică obiecții în termen de nouă luni de la data primirii raportului

relevant menționat la articolul 8 alineatul (4), statul membru în cauză consideră că utilizarea

respectivului mecanism de flexibilitate este valabilă și acceptată pentru anul respectiv. ▌

(7) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să precizeze normele detaliate pentru

utilizarea mecanismelor de flexibilitate ▌ menționate la alineatele (1), (2), (3) și (4) din

prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu

procedura de examinare menționată la articolul 17.

(8) Atunci când își exercită competențele în conformitate cu alineatele (6) și (7), Comisia ia în

considerare documentele de orientare relevante elaborate în temeiul Convenției LRTAP.

60

Articolul 6

Programele naționale de control al poluării atmosferice

(1) Statele membre elaborează, adoptă și pun în aplicare un program național de control al

poluării atmosferice în conformitate cu partea 1 din anexa III, în vederea limitării emisiilor lor

antropice anuale în conformitate cu articolul 4 și pentru a contribui la realizarea obiectivelor

prezentei directive în conformitate cu articolul 1 alineatul (1).

(2) În momentul elaborării, adoptării și punerii în aplicare a programului menționat la alineatul

(1), statele membre:

(a) evaluează în ce măsură este probabil ca sursele naționale de emisie să aibă un impact

asupra calității aerului de pe teritoriul lor și din statele membre vecine, utilizând, după

caz, date și metodologii elaborate de Programul european de monitorizare și evaluare

(EMEP) în conformitate cu Protocolul Convenției LRTAP cu privirea la finanțarea pe

termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului

poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa ▌;

(b) țin seama de necesitatea de a reduce emisiile de poluanți atmosferici pentru

îndeplinirea obiectivelor de calitate a aerului pe teritoriul lor și, după caz, în statele

membre vecine;

61

(c) acordă prioritate măsurilor de reducere a emisiilor de negru de fum, atunci când adoptă

măsuri pentru a-și duce la îndeplinire angajamentele naționale de reducere a emisiilor

de particule fine în suspensie;

(d) asigură coerența cu alte planuri și programe relevante stabilite în conformitate cu

cerințele prevăzute de legislația națională sau a Uniunii.

În vederea respectării angajamentelor naționale relevante de reducere a emisiilor, statele

membre ▌ includ în programele lor naționale de control al poluării atmosferice măsurile de

reducere a emisiilor stabilite ca fiind obligatorii în partea 2 din anexa III și pot include în

programele respective măsurile de reducere a emisiilor stabilite ca fiind opționale în partea

2 din anexa III sau măsuri cu efect de atenuare echivalent.

(3) Statele membre își actualizează programul național de control al poluării atmosferice cel

puțin o dată la patru ani.

(4) Fără a aduce atingere alineatului (3), politicile și măsurile de reducere a emisiilor incluse în

programul național de control al poluării atmosferice se actualizează în termen de 18 luni de

la transmiterea ultimului inventar național de emisii sau a prognozelor naționale de emisii

dacă, în conformitate cu datele transmise, obligațiile prevăzute la articolul 4 nu sunt

respectate sau dacă există risc de nerespectare ▌.

▌

62

(5) În conformitate cu Directiva 2003/35/CE, statele membre consultă publicul și autoritățile

competente care, prin natura responsabilităților lor specifice în materie de mediu pe care le

au în domeniul poluării atmosferice, al calității aerului și al gestionării acesteia la toate

nivelurile, ar putea fi interesate de punerea în aplicare a programelor naționale de control al

poluării atmosferice, cu privire la proiectele lor de programe de control al poluării atmosferice

și la orice actualizare semnificativă efectuată înainte de finalizarea programelor respective.

(6) Dacă este cazul, se efectuează consultări transfrontaliere.

(7) Dacă este cazul, Comisia facilitează elaborarea și punerea în aplicare a programelor naționale

de control al poluării atmosferice, prin intermediul unui schimb de bune practici.

(8) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 în vederea

modificării prezentei directive în ceea ce privește adaptarea părții 2 din anexa III la evoluțiile

din cadrul Convenției LRTAP, inclusiv la progresul tehnic.

(9) Comisia poate stabili orientări privind elaborarea și punerea în aplicare a programelor

naționale de control al poluării atmosferice.

(10) De asemenea, Comisia precizează, prin acte de punere în aplicare, formatul ▌ programelor

naționale de control al poluării atmosferice ▌. Actele de punere în aplicare respective se

adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17.

63

Articolul 7

Sprijin financiar

Comisia urmărește facilitarea accesului la fondurile existente ale Uniunii, în conformitate cu

dispozițiile legale care reglementează aceste fonduri, pentru a sprijini măsurile care urmează să fie

luate în vederea respectării obiectivelor prezentei directive.

Respectivele fonduri ale Uniunii includ finanțarea disponibilă, în prezent și în viitor în cadrul, inter

alia:

(a) Programului-cadru pentru cercetare și inovare;

(b) fondurilor structurale și de investiții europene, inclusiv finanțarea relevantă în cadrul politicii

agricole comune;

(c) instrumentelor de finanțare pentru mediu și politici climatice, cum ar fi Programul LIFE.

Comisia evaluează posibilitatea creării unui ghișeu unic unde orice parte interesată să poată

verifica cu ușurință disponibilitatea fondurilor Uniunii și procedurile aferente legate de acces la

finanțare, pentru proiectele care abordează probleme legate de poluarea atmosferică.

64

Articolul 8

Inventarele și prognozele naționale de emisii, și rapoartele informative de inventariere

(1) Statele membre pregătesc și actualizează anual inventarele naționale de emisii pentru

poluanții prevăzuți în tabelul A din anexa I, în conformitate cu cerințele stabilite în această

anexă.

Statele membre pot pregăti și actualiza anual inventarele naționale de emisii pentru poluanții

prevăzuți în tabelul B din anexa I, în conformitate cu cerințele stabilite în această anexă.

(2) Statele membre pregătesc și actualizează, din patru în patru ani, inventarele naționale de

emisii dezagregate spațial și inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni, precum

și, din doi în doi ani, prognozele naționale de emisii pentru poluanții prevăzuți în tabelul C din

anexa I, în conformitate cu cerințele stabilite în această anexă.

(3) Statele membre elaborează un raport informativ de inventariere care însoțește inventarele și

prognozele naționale de emisii menționate la alineatele (1) și (2), în conformitate cu cerințele

stabilite în tabelul D din anexa I.

▌

(4) Statele membre care optează pentru un mecanism de flexibilitate în temeiul articolului 5 ▌

includ în raportul informativ de inventariere, aferent anului țintă, informațiile care

demonstrează că utilizarea mecanismului respectiv îndeplinește condițiile relevante

prevăzute la articolul 5 alineatul (1) și în partea 4 din anexa IV sau la articolul 5 alineatul (2),

(3) sau (4), după caz ▌.

65

(5) Statele membre pregătesc și actualizează inventarele naționale de emisii (inclusiv, dacă este

cazul, inventarele naționale de emisii ajustate) prognozele naționale de emisii, inventarele

naționale de emisii dezagregate spațial,inventarele privind sursele punctuale de mari

dimensiuni, precum și rapoartele informative de inventariere însoțitoare în conformitate cu

anexa IV.

(6) Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, pregătește și actualizează anual, pe baza

informațiilor menționate la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol, inventare de emisii la

nivelul Uniunii și un raport informativ de inventariere, precum și, la fiecare doi ani, prognoze

de emisii la nivelul Uniunii, și la fiecare patru ani, inventarele naționale de emisii dezagregate

spațial și inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni la nivelul Uniunii pentru

toți poluanții menționați în anexa I.

(7) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16, în vederea

modificării prezentei directive în ceea ce privește adaptarea anexei I ▌ și a anexei IV la

evoluțiile din cadrul Convenției LRTAP, inclusiv la progresul tehnic și științific.

66

Articolul 9

Monitorizarea impactului poluării atmosferice

(1) Statele membre asigură ▌ monitorizarea impactului negativ al poluării atmosferice asupra

ecosistemelor pe baza unei rețele de puncte de monitorizare care este reprezentativă pentru

tipurile lor de habitate de apă dulce, naturale și seminaturale, precum și de ecosisteme

forestiere, adoptând o abordare eficientă din punctul de vedere al costurilor și bazată pe risc.

În acest scop, statele membre își coordonează acțiunile cu alte programe de monitorizare

instituite în temeiul legislației Uniunii ▌ , inclusiv Directiva 2008/50/CE ▌ , Directiva

2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului22 și Directiva 92/43/CEE a Consiliului23

și, după caz, Convenția LRTAP, precum și, acolo unde este necesar, utilizează date colectate

în cadrul acestor programe.

Pentru respectarea cerințelor de la prezentul articol, statele membre pot utiliza indicatorii

de monitorizare opționali enumerați în anexa V.

(2) La colectarea și raportarea informațiilor enumerate în anexa V se pot utiliza metodologiile

prevăzute în Convenția LRTAP și manualele acesteia pentru programele internaționale de

cooperare.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 în vederea

modificării prezentei directive în ceea ce privește adaptarea anexei V la progresul tehnic și

științific și la evoluțiile din cadrul Convenției LRTAP.

22 Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie

2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

23 Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p.7).

67

Articolul 10

Raportarea de către statele membre

(1) Statele membre transmit Comisiei primele lor programe naționale de control al poluării

atmosferice până la ... [27 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] ▌.

În cazul în care un program național de control al poluării atmosferice este actualizat în

conformitate cu articolul 6 alineatul (4), statul membru în cauză transmite Comisiei ▌

programul actualizat în termen de două luni.

Comisia examinează programele naționale de control al poluării atmosferice și actualizările

acestora, luând în considerare cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 6.

(2) Statele membre ▌ transmit Comisiei și Agenției Europene de Mediu, în conformitate cu datele

de raportare stabilite în anexa I, inventarele naționale de emisii, prognozele naționale de

emisii, inventarele naționale de emisii dezagregate spațial, inventarele privind sursele

punctuale de mari dimensiuni și rapoartele informative de inventariere menționate la

articolul 8 alineatele (1), (2) și (3) și, după caz, ▌ articolul 8 alineatul (4).

Această raportare este în concordanță cu raportarea către Secretariatul Convenției LRTAP.

▌

68

(3) Comisia, sprijinită de Agenția Europeană de Mediu și în consultare cu statele membre în

cauză, ▌ examinează datele din inventarele naționale de emisii în primul an de raportare și,

ulterior, în mod periodic. Această revizuire include următoarele:

(a) controale pentru a verifica transparența, corectitudinea, coerența, comparabilitatea și

caracterul integral al informațiilor prezentate;

(b) controale pentru a identifica situațiile în care datele de inventar nu sunt pregătite în

conformitate cu cerințele prevăzute de dreptul internațional, în special cu dispozițiile

Convenției LRTAP;

(c) după caz, calcularea corecțiilor tehnice necesare rezultate, în consultare cu statul

membru în cauză.

În situația în care statul membru în cauză și Comisia nu pot să ajungă la un acord cu privire

la necesitatea sau la conținutul corecțiilor tehnice în temeiul literei (c), Comisia adoptă o

decizie care stabilește corecțiile tehnice care urmează a fi aplicate de statul membru în

cauză.

69

(4) Statele membre transmit Comisiei și Agenției Europene de Mediu următoarele informații

menționate la articolul 9:

(a) până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și ulterior din patru

în patru ani, amplasarea punctelor de monitorizare și indicatorii ▌ asociați utilizați

pentru monitorizarea impactului poluării atmosferice; și

(b) până la ... [30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și ulterior din

patru în patru ani, datele de monitorizare menționate la articolul 9.

Articolul 11

Rapoartele din partea Comisiei

(1) Până la ... [39 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și ulterior din patru

în patru ani, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele

înregistrate în punerea în aplicare a prezentei directive, incluzând o evaluare a contribuției

sale la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1, inclusiv:

▌

(a) progrese către:

(i) nivelurile indicative de emisie și angajamentele de reducere a emisiilor

menționate la articolul 4 și, dacă este cazul, motivele oricărei nerealizări;

70

(ii) nivelurile de calitate a aerului înconjurător în conformitate cu orientările privind

calitatea aerului publicate de Organizația Mondială a Sănătății;

(iii) obiectivele Uniunii în materie de biodiversitate și ecosisteme, în conformitate cu

al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

(b) identificarea de noi măsuri necesare la nivelul Uniunii și al statelor membre pentru a

atinge obiectivele menționate la litera (a);

(c) utilizarea fondurilor Uniunii în sprijinul măsurilor luate în vederea respectării

obiectivelor prezentei directive;

(d) rezultatele examinării de către Comisie a programelor naționale de control al poluării

atmosferice și a actualizărilor acestora în temeiul articolului 10 alineatul (1) al treilea

paragraf;

(e) o evaluare a efectelor asupra sănătății și mediului și a efectelor socioeconomice ale

prezentei directive.

(2) În cazul în care raportul indică faptul că nerealizarea obiectivelor privind nivelurile indicative

de emisie și angajamentele de reducere a emisiilor menționate la articolul 4 ar putea fi

rezultatul lipsei de eficacitate a legislației Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă,

inclusiv a punerii în aplicare a acesteia la nivelul statelor membre, Comisia analizează, după

caz, necesitatea unor acțiuni suplimentare, luând în considerare și efectele sectoriale ale

punerii în aplicare. Dacă este cazul, Comisia prezintă propuneri legislative, inclusiv legislație

nouă privind controlul poluării atmosferice la sursă, în vederea asigurării respectării

angajamentelor prevăzute în prezenta directivă.

71

Articolul 12

Forumul european pentru aer curat

Comisia instituie un Forum european pentru aer curat pentru a contribui la elaborarea de orientări

și a facilita punerea în aplicare coordonată a legislației și politicilor Uniunii legate de

îmbunătățirea calității aerului, forum care aduce laolaltă la intervale regulate toate părțile

interesate, inclusiv autoritățile competente ale statelor membre de la toate nivelurile relevante,

Comisia, industria, societatea civilă și comunitatea științifică. Forumul european pentru aer curat

face schimb de experiență și de bune practici, inclusiv în ceea ce privește reducerile de emisii

generate de încălzirea locuințelor și de transportul rutier, care pot oferi informații și sprijin

programelor naționale de control al poluării atmosferice și punerii lor în aplicare.

Articolul 13

Revizuire

(1) Pe baza rapoartelor menționate la articolul 11 alineatul (1), Comisia revizuiește prezenta

directivă până cel târziu la 31 decembrie 2025 pentru a garanta înregistrarea de progrese în

vederea atingerii obiectivelor menționate la articolul 1 alineatul (2), luând în considerare în

special progresele științifice și tehnice și punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul

climei și al energiei.

Dacă este cazul, Comisia prezintă propuneri legislative pentru asumarea de angajamente de

reducere a emisiilor pentru perioada de după 2030.

72

(2) În ceea ce privește amoniacul, în evaluarea sa, Comisia analizează în special:

(a) cele mai recente dovezi științifice;

(b) actualizările documentului orientativ al CEE-ONU pentru prevenirea și reducerea

emisiilor de amoniac provenind din surse agricole din 2014 (denumit în continuare

„documentul orientativ privind amoniacul”)24și ale Codului-cadru al CEE-ONU privind

bunele practici agricole pentru reducerea și atenuarea emisiilor de amoniac25, astfel

cum a fost revizuit în 2014;

(c) actualizările celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3

punctul 10 din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului26;

(d) măsurile de agromediu din cadrul politicii agricole comune.

(3) Pe baza emisiilor de mercur raportate la nivel național, Comisia evaluează impactul acestora

asupra realizării obiectivelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) și ia în considerare măsuri

pentru reducerea respectivelor emisii și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă.

24 Decizia 2012/11, ECE/EB/AIR/113/Add. 1. 25 Decizia ECE/EB.AIR/127, punctul 36e. 26 Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie

2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

73

Articolul 14

Accesul la informații

(1) În conformitate cu Directiva 2003/4/CE, statele membre asigură diseminarea sistematică și

activă către public a următoarelor informații, prin publicarea acestora pe un site Internet

accesibil publicului:

(a) programele naționale de control al poluării atmosferice și eventualele actualizări ale

acestora;

(b) inventarele naționale de emisii (inclusiv, după caz, inventarele naționale de emisii

ajustate), prognozele naționale de emisii, rapoartele informative de inventariere și

rapoartele și informațiile suplimentare transmise Comisiei în conformitate cu

articolul 10.

(2) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al

Consiliului27, Comisia asigură diseminarea activă și sistematică a informațiilor către public prin

publicarea pe un site Internet accesibil publicului a inventarelor și prognozelor de emisii la

nivelul Uniunii, precum și a rapoartelor informative de inventariere.

27 Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).

74

(3) Comisia publică pe site-ul său web:

(a) ipotezele luate în considerare pentru fiecare stat membru pentru definirea

potențialului național al acestuia de reducere a emisiilor, utilizate pentru a pregăti

raportul STPA 16;

(b) lista actelor legislative relevante ale Uniunii de control al poluării atmosferice la

sursă;și

(c) rezultatele examinării menționate la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf.

Articolul 15

Cooperarea cu țările terțe și coordonarea în cadrul organizațiilor internaționale

Fără a aduce atingere articolului 218 din TFUE, Uniunea și statele membre, după caz, continuă

cooperarea bilaterală și multilaterală cu țările terțe și coordonarea în cadrul organizațiilor

internaționale relevante precum Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), CEE-

ONU, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Organizația Maritimă

Internațională (OMI) și Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), inclusiv prin schimb de

informații, în materie de cercetare și dezvoltare în domeniul tehnic și științific, cu scopul de a

îmbunătăți baza pentru facilitarea reducerii de emisii.

75

Articolul 16

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisei în condițiilor prevăzute în

prezentul articol.

(2) ▌ Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (8), la articolul 8

alineatul (7) și la articolul 9 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de

la data de 31 decembrie 2016. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe

cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe

se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul

European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de

încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (8), articolul 8 alineatul (7) și

articolul 9 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de

Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva

decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor

delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat

membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie

2016 privind o mai bună legiferare.

76

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și

Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (8), al articolului 8 alineatul (7) și al

articolului 9 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul, nici Consiliul

nu a formulat nicio obiecție în termen de două luni de notificarea actului către Parlamentul

European și către Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv,

Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul

respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 17

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru calitatea aerului înconjurător, instituit prin

articolul 29 din Directiva 2008/50/CE. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul

Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul

(UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere

în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul

(UE) nr. 182/2011.

77

Articolul 18

Sancțiuni

Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor

naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura

aplicarea acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficace,, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 19

Modificare adusă Directivei 2003/35/CE

În anexa I la Directiva 2003/35/CE, se adaugă următoarea literă:

„(g) articolul 6 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/... a Parlamentului European și a Consiliului din

... privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a

Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE*+.

____________

* JO L XX, XX.XX.XXXX, p. X).”.

+ JO: a se introduce numărul prezentei directive în text și referința JO a prezentei

directive în nota de subsol.

78

Articolul 20

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor

administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la ... [18 luni de la data

intrării în vigoare].

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu

putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma cu articolul 10

alineatul (2) până la 15 februarie 2017.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta

directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele

membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept

intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

79

Articolul 21

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1) Directiva 2001/81/CE se abrogă cu efect de la ... [ ▌ 18 luni de la data intrării în vigoare a

prezentei directive].

Prin derogare de la primul paragraf:

(a) articolele 1 și 4 și anexa I din Directiva 2001/81/CE continuă să se aplice ▌ până la 31

decembrie 2019;

(b) articolele 7 și 8 și anexa III din Directiva 2001/81/CE se abrogă la 31 decembrie 2016.

▌

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în

conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

(2) Până la 31 decembrie 2019, statele membre pot aplica articolul 5 alineatul (1) din prezenta

directivă în ceea ce privește plafoanele prevăzute la articolul 4 din Directiva 2001/81/CE și în

anexa I la aceasta.

80

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la 31 decembrie 2016.

Articolul 23

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

81

ANEXA I

Monitorizarea și raportarea emisiilor atmosferice

Tabel A. Cerințele de raportare anuală a emisiilor, astfel cum se menționează la articolul 8

alineatul (1) primul paragraf

Element Poluanți Serii cronologice Data de raportare

Totalul emisiilor

naționale pe categorii de

surse NFR1 ▌ *

SO2, NOX, COVnm, NH3, CO

metale grele (Cd, Hg, Pb)**

POP*** [totalul HAP,

benzo(a)piren,

benzo(b)fluoranten,

benzo(k)fluoranten,

indeno(1,2,3-cd)piren,

dioxine/furani, PCB, HCB]

Anual, din 1990 până în

anul de raportare minus

2 (X−2)

15 februarie*****

Totalul emisiilor

naționale pe categorii de

surse NFR*

PM2,5, PM10****, precum și,

dacă este disponibil, negru

de fum.

Anual, din 2000 până în

anul de raportare minus

2 (X-2)

15 februarie*****

▌ ▌ ▌ ▌

1 Nomenclatorul pentru raportare (NFR) furnizat de Convenția LRTAP (Convenția asupra poluării

atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi). ▌

* emisiile naturale se raportează în conformitate cu metodologiile privind Convenția LRTAP și

cu Ghidul EMEP/AEM privind inventarul emisiilor de poluanți atmosferici. Acestea nu se

includ în totalurile naționale, ci se raportează separat.

** Cd (cadmiu), Hg (mercur), Pb (plumb).

*** POP (poluanți organici persistenți).

**** „PM10” înseamnă particule cu un diametru aerodinamic mai mic sau egal cu 10 micrometri

(μm).

***** retransmiterile de date în urma unor erori se efectuează în termen de cel mult patru

săptămâni și includ o explicație clară a modificărilor operate.

82

Tabel B. Cerințele de raportare anuală a emisiilor, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul

(1) al doilea paragraf

Element Poluanți Serii cronologice Data de raportare

Totalul emisiilor naționale

pe categorii de surse NFR* metale grele (As, Cr, Cu,

Ni, Se și Zn și compușii

acestora)**

TPS***

Anual, din 1990

(2000 pentru TPS)

până în anul de

raportare minus 2 (X-

2)

15 februarie

*emisiile naturale se raportează în conformitate cu metodologiile privind Convenția LRTAP și cu

Ghidul EMEP/AEM privind inventarul emisiilor de poluanți atmosferici. Acestea nu se includ

în totalurile naționale, ci se raportează separat.

** As (arsenic), Cr (crom), Cu (cupru), Ni (nichel), Se (seleniu), Zn (zinc).

*** TPS (totalul particulelor în suspensie).

▌

83

Tabel C. Cerințele de raportare privind emisiile și prognozele, astfel cum se menționează la

articolul 8 alineatul (2)

Element Poluanți Serii cronologice/ani-

țintă

Data de raportare

Datele naționale privind

emisiile pe categorii de

surse, sub formă de

matrice (GNFR)

SO2, NOX, COVnm, CO, NH3,

PM10, PM2,5

metale grele (Cd, Hg, Pb)

POP (HAP total, HCB, PCB,

dioxine/furani)

negru de fum (dacă există)

Din patru în patru ani

pentru anul de

raportare minus 2 (X-2)

începând cu 2017

1 mai *

Sursele punctuale de

mari dimensiuni, pe

categorii de surse (GNFR)

SO2, NOX, COVnm, CO, NH3,

PM10, PM2,5

metale grele (Cd, Hg, Pb)

POP (HAP total, HCB, PCB,

dioxine/furani)

negru de fum (dacă există)

Din patru în patru ani

pentru anul de

raportare minus 2 (X-2)

începând cu 2017

1 mai *

Emisiile prognozate, pe

categorii NFR agregate

SO2, NOX, NH3, COVnm, PM2,5,

precum și, dacă este

disponibil, negru de fum

Din doi în doi ani ▌,

acoperind anii de

prognoză 2020, 2025,

2030 și, dacă sunt

disponibili, 2040 și 2050

începând cu 2017

15 martie

▌ ▌ ▌

* retransmiterile de date în urma unor erori se efectuează în termen de patru săptămâni și

includ o explicație clară a modificărilor operate.

84

Tabel D. Raportarea anuală a cerințelor privind raportul informativ de inventariere, astfel

cum se menționează la articolul 8 alineatul (3)

Element

Poluanți

Serii cronologice/ani-

țintă

Data de raportare

Raportul informativ

de inventariere

SO2, NOX, COVnm, NH3, CO, ▌,

PM2,5, PM10 ▌;

metale grele (Cd, Hg, Pb ▌) și negru

de fum;

POP [HAP total, benzo(a)piren,

benzo(b)fluoranten,

benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3-

cd)piren, dioxine/furani, PCB, HCB];

Dacă sunt disponibile, metale

grele (As, Cr, Cu, Ni, Se și Zn și

compușii acestora) și TPS

Toți anii

(astfel cum se indică în

tabelele A-B-C)

15 martie

85

ANEXA II

Angajamentele naționale de reducere a emisiilor

Tabelul A: Angajamentele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf (SO2), de oxizi de azot (NOX) și de

compuși organici volatili nemetanici (COVnm). Angajamentele de reducere a emisiilor au

anul 2005 drept an de referință și, pentru transportul rutier, se aplică emisiilor calculate

pe baza combustibililor vânduți *.

Statul

membru

Reducerea emisiilor de

SO2 comparativ cu anul

2005

Reducerea emisiilor de NOX

comparativ cu anul 2005


COVnm comparativ cu anul

2005

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Belgia 43 % 66 % 41 % 59 % 21 % 35 %

Bulgaria 78 % 88 % 41 % 58 % 21 % 42 %

Republica

Cehă 45 % 66 % 35 % 64 % 18 % 50 %

Danemarca 35 % 59 % 56 % 68 % 35 % 37 %

Germania 21 % 58 % 39 % 65 % 13 % 28 %

Estonia 32 % 68 % 18 % 30 % 10 % 28 %

Grecia 74 % 88 % 31 % 55 % 54 % 62 %

Spania 67 % 88 % 41 % 62 % 22 % 39 %

Franța 55 % 77 % 50 % 69 % 43 % 52 %

Croația 55 % 83 % 31 % 57 % 34 % 48 %

Irlanda 65 % 85 % 49 % 69 % 25 % 32 %

Italia 35 % 71 % 40 % 65 % 35 % 46 %

86

Statul

membru



2005





2005

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Cipru 83 % 93 % 44 % 55 % 45 % 50 %

87

Statul

membru



2005





2005

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Pen

tru

ori

ce a

n

din

20

20

pân

ă în

20

29

Pen

tru

ori

ce a

n

du

pă

20

30

Letonia 8 % 46 % 32 % 34 % 27 % 38 %

Lituania 55 % 60 % 48 % 51 % 32 % 47 %

Luxemburg 34 % 50 % 43 % 83 % 29 % 42 %

Ungaria 46 % 73 % 34 % 66 % 30 % 58 %

Malta 77 % 95 % 42 % 79 % 23 % 27 %

Țările de Jos 28 % 53 % 45 % 61 % 8 % 15 %

Austria 26 % 41 % 37 % 69 % 21 % 36 %

Polonia 59 % 70 % 30 % 39 % 25 % 26 %

Portugalia 63 % 83 % 36 % 63 % 18 % 38 %

România 77 % 88 % 45 % 60 % 25 % 45 %

Slovenia 63 % 92 % 39 % 65 % 23 % 53 %

Slovacia 57 % 82 % 36 % 50 % 18 % 32 %

Finlanda 30 % 34 % 35 % 47 % 35 % 48 %

Suedia 22 % 22 % 36 % 66 % 25 % 36 %

Regatul Unit 59 % 88 % 55 % 73 % 32 % 39 %

UE 28 59 % 79 % 42 % 63 % 28 % 40 %

* Statele membre care au posibilitatea de a alege să folosească totalul național al emisiilor

calculat pe baza combustibililor folosiți ca bază pentru respectarea Convenției LRTAP pot

88

păstra această opțiune în vederea asigurării coerenței între dreptul internațional și dreptul

Uniunii.

89

Tabelul B: Angajamentele de reducere a emisiilor de amoniac (NH3) și de particule fine în suspensie

(PM2,5 ▌). Angajamentele de reducere a emisiilor au anul 2005 drept an de referință și,

pentru transportul rutier, se aplică emisiilor calculate pe baza combustibililor vânduți*

Statul membru

Reducerea emisiilor de NH3


Reducerea emisiilor de PM2,5


▌

Pentru

orice an din

2020 până

în 2029

Pentru

orice an

după

2030

Pentru

orice an

din 2020

până în

2029

Pentru orice

an după

2030

▌

Belgia 2 % 13 % 20 % 39 % ▌

Bulgaria 3 % 12 % 20 % 41 % ▌

Republica Cehă 7 % 22 % 17 % 60 % ▌

Danemarca 24 % 24 % 33 % 55 % ▌

Germania 5 % 29 % 26 % 43 % ▌

Estonia 1 % 1 % 15 % 41 % ▌

Grecia 7 % 10 % 35 % 50 % ▌

Spania 3 % 16 % 15 % 50 % ▌

Franța 4 % 13 % 27 % 57 % ▌

Croația 1 % 25 % 18 % 55 % ▌

Irlanda 1 % 5 % 18 % 41 % ▌

Italia 5 % 16 % 10 % 40 % ▌

Cipru 10 % 20 % 46 % 70 % ▌

Letonia 1 % 1 % 16 % 43 % ▌

Lituania 10 % 10 % 20 % 36 % ▌

Luxemburg 1 % 22 % 15 % 40 % ▌

Ungaria 10 % 32 % 13 % 55 % ▌

90

Statul membru

Reducerea emisiilor de NH3


Reducerea emisiilor de PM2,5


▌

Pentru

orice an din

2020 până

în 2029

Pentru

orice an

după

2030

Pentru

orice an

din 2020

până în

2029

Pentru orice

an după

2030

▌

Malta 4 % 24 % 25 % 50 % ▌

Țările de Jos 13 % 21 % 37 % 45 % ▌

Austria 1 % 12 % 20 % 46 % ▌

Polonia 1 % 17 % 16 % 58 % ▌

Portugalia 7 % 15 % 15 % 53 % ▌

România 13 % 25 % 28 % 58 % ▌

Slovenia 1 % 15 % 25 % 60 % ▌

Slovacia 15 % 30 % 36 % 49 % ▌

Finlanda 20 % 20 % 30 % 34 % ▌

Suedia 15 % 17 % 19 % 19 % ▌

Regatul Unit 8 % 16 % 30 % 46 % ▌

UE 28 6 % 19 % 22 % 49 % ▌

* Statele membre care au posibilitatea de a alege să folosească totalul național al emisiilor

calculat pe baza combustibililor folosiți ca bază pentru respectarea Convenției LRTAP pot

păstra această opțiune în vederea asigurării coerenței între dreptul internațional și dreptul

Uniunii.

91

ANEXA III

CONȚINUTUL PROGRAMELOR NAȚIONALE DE CONTROL AL POLUĂRII ATMOSFERICE MENȚIONATE LA

ARTICOLELE 6 ȘI 10

▌

PARTEA 1

CONȚINUTUL MINIM AL PROGRAMELOR NAȚIONALE DE CONTROL AL POLUĂRII ATMOSFERICE

1. Programele naționale inițiale de control al poluării atmosferice, menționate la articolele 6 și

10, acoperă cel puțin următorul conținut:

(a) cadrul politicii naționale privind calitatea aerului și poluarea, în contextul căruia s-a

elaborat programul, inclusiv:

(i) prioritățile de politică și relația acestora cu prioritățile stabilite în alte domenii de

politică relevante, inclusiv schimbările climatice și, după caz, agricultura,

industria și transporturile;

(ii) responsabilitățile atribuite autorităților naționale, regionale și locale;

(iii) progresele înregistrate de politicile și măsurile actuale în ceea ce privește

reducerea emisiilor și îmbunătățirea calității aerului, precum și gradul de

respectare a obligațiilor naționale și ale Uniunii;

(iv) evoluția ulterioară preconizată, presupunând că nu se aduce nicio modificare

politicilor și măsurilor deja adoptate;

92

(b) opțiunile de politică avute în vedere pentru respectarea angajamentelor de reducere a

emisiilor pentru perioada 2020-2029 și după 2030, precum și nivelurile intermediare de

emisii stabilite pentru 2025 și pentru contribuția la îmbunătățirea în continuare a

calității aerului, precum și analiza acestora, inclusiv metoda de analiză; dacă sunt

disponibile, efectele individuale sau combinate ale politicilor și măsurilor privind

reducerea emisiilor, calitatea aerului și mediul, precum și incertitudinile aferente;

(c) măsurile și politicile selectate pentru adoptare, inclusiv un calendar de adoptare, de

punere în aplicare și de revizuire, precum și autoritățile competente responsabile;

(d) după caz, o explicație a motivelor pentru care nivelurile indicative de emisii pentru

2025 nu pot fi atinse fără măsuri care generează costuri disproporționale;

(e) după caz, o consemnare a utilizării mecanismelor de flexibilitate prevăzute la

articolul 5 și a oricăror consecințe asupra mediului generate de respectiva utilizare;

(f) o evaluare a modului în care politicile și măsurile selectate asigură coerența cu planurile

și programele stabilite în alte domenii de politică relevante.

2. Actualizările programului național de control al poluării atmosferice menționat la articolele 6

și 10 includ cel puțin:

(a) o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a

programului, reducerea emisiilor și reducerea concentrațiilor;

(b) orice modificare semnificativă în ceea ce privește contextul politic, evaluările,

programul sau calendarul de punere în aplicare a acestora.

93

PARTEA 2

MĂSURI DE REDUCERE A EMISIILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (2) AL DOILEA

PARAGRAF

▌ Statele membre iau în considerare documentul orientativ privind amoniacul și fac uz de cele mai

bune tehnici disponibile ▌ în conformitate cu Directiva 2010/75/UE ▌.

A. Măsuri pentru controlul emisiilor de amoniac

1. Luând în considerare Codul-cadru de bune practici agricole pentru reducerea emisiilor de

amoniac adoptat în 2014 de CEE-ONU, statele membre stabilesc un cod național consultativ de bune

practici agricole pentru controlul emisiilor de amoniac, care cuprinde cel puțin următoarele

elemente:

(a) gestionarea azotului, luând în considerare întregul ciclu al azotului;

(b) strategiile de hrănire a șeptelului;

(c) tehnicile de împrăștiere a gunoiului de grajd, cu emisii reduse;

(d) sistemele de depozitare a gunoiului de grajd, cu emisii reduse;

94

(e) sistemele de adăpostire a animalelor, ▌ cu emisii reduse;

(f) posibilitățile de limitare a emisiilor de amoniac provenite din utilizarea

îngrășămintelor minerale.

▌

2. Statele membre pot stabili un buget național pentru azot destinat monitorizării modificărilor

intervenite în pierderile totale de azot reactiv din agricultură, inclusiv amoniac, oxid de azot,

amoniu, nitrați și nitriți, pe baza principiilor stabilite în documentul orientativ al CEE-ONU

privind bugetele pentru azot ▌28.

3. Statele membre interzic utilizarea de îngrășăminte pe bază de carbonat de amoniu și pot

reduce emisiile de amoniac provenite din îngrășămintele anorganice, prin următoarele

metode:

▌

(a) înlocuirea îngrășămintelor pe bază de uree ▌ cu îngrășăminte pe bază de nitrat de

amoniu;

28 Decizia 2012/10, ECE/EB.AIR/113/Add 1.

95

(b) în cazul în care se aplică în continuare îngrășăminte pe bază de uree, utilizarea unor

metode ▌ despre care s-a demonstrat că reduc emisiile de amoniac cu cel puțin 30 % în

comparație cu utilizarea metodei de referință, astfel cum este specificată în documentul

orientativ privind amoniacul;

(c) promovarea înlocuirii îngrășămintelor anorganice cu îngrășăminte organice și, în cazul

în care se aplică în continuare îngrășăminte anorganice, împrăștierea acestora în

conformitate cu necesitățile previzibile ale culturii sau pășunii în cauză în ceea ce

privește azotul și fosforul, luându-se în considerare și conținutul de nutrienți existent în

sol și nutrienții proveniți din alte tipuri de îngrășăminte.

4. Statele membre pot reduce emisiile de amoniac provenite din gunoiul de grajd, prin

următoarele metode:

(a) reducerea emisiilor generate de aplicarea gunoiului de grajd lichid și solid pe terenuri

arabile și pășuni, utilizând metode care reduc emisiile cu cel puțin 30 % în comparație cu

metoda de referință descrisă în documentul orientativ privind amoniacul și în

următoarele condiții:

(i) doar împrăștierea gunoiului de grajd lichid și solid ▌ în conformitate cu

necesitățile previzibile ale culturii sau pășunii în cauză în ceea ce privește azotul și

fosforul, luându-se în considerare și conținutul de nutrienți existent în sol și

nutrienții proveniți din alte tipuri de îngrășăminte;

96

(ii) neîmprăștierea gunoiului de grajd solid și lichid ▌ atunci când terenul în cauză

este saturat cu apă, inundat, înghețat sau acoperit cu zăpadă;

(iii) aplicarea gunoiului de grajd lichid pe pășuni ▌ se face cu un distribuitor cu bandă,

un distribuitor cu papuc tractat sau prin injectare la suprafață ori în adâncime;

(iv) încorporarea gunoiului de grajd solid și lichid împrăștiat pe teren arabil ▌ în sol în

patru ore de la împrăștiere;

(b) reducerea emisiilor rezultate din depozitarea gunoiului de grajd în afara adăposturilor

pentru animale, prin următoarele metode:

(i) pentru depozitele de gunoi de grajd lichid construite după 1 ianuarie 2022, se

utilizează sisteme sau tehnici de depozitare cu nivel scăzut de emisii ▌ , despre

care s-a demonstrat că reduc emisiile de amoniac cu cel puțin 60 % în comparație

cu metoda de referință descrisă în documentul orientativ privind amoniacul, iar

pentru depozitele existente cu cel puțin 40 %;

(ii) acoperirea depozitelor de gunoi de grajd solid ▌ ;

(iii) asigurarea faptului că fermele ▌ dispun de o capacitate suficientă de depozitare

a gunoiului de grajd, pentru a împrăștia gunoiul de grajd numai în perioadele

adecvate pentru creșterea culturilor;

97

(c) reducerea emisiilor generate de adăposturile pentru animale, prin utilizarea unor

sisteme despre care s-a demonstrat că reduc emisiile de amoniac cu cel puțin 20 % în

comparație cu metoda de referință descrisă în documentul orientativ privind amoniacul;

(d) reducerea emisiilor rezultate din gunoiul de grajd, prin utilizarea unor strategii de

hrănire cu conținut redus de proteine, despre care s-a demonstrat că reduc emisiile de

amoniac cu cel puțin 10 % în comparație cu metoda de referință descrisă în documentul

orientativ privind amoniacul.

B. Măsuri de reducere a emisiilor pentru controlul emisiilor de particule fine în suspensie și de

negru de fum

1. Fără a se aduce atingere anexei II cu privire la ecocondiționalitate la Regulamentul (UE) nr.

1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului29, statele membre pot interzice

arderea în câmp deschis a reziduurilor și a deșeurilor de recolte agricole și a reziduurilor

forestiere.

Statele membre monitorizează și asigură punerea în aplicare a oricărei interdicții puse în

aplicare în conformitate cu primul paragraf. Orice derogare de la această interdicție se

limitează la programele preventive de evitare a incendiilor de vegetație necontrolate, de

control al organismelor dăunătoare sau de protejare a biodiversității.

2. Statele membre pot stabili un cod național consultativ de bune practici agricole pentru

gestionarea adecvată a reziduurilor din recolte, pe baza următoarelor metode:

(a) îmbunătățirea structurii solului prin încorporarea reziduurilor din recolte;

29 Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului

din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

98

(b) îmbunătățirea tehnicilor de încorporare a reziduurilor din recolte;

(c) utilizarea alternativă a reziduurilor din recolte;

(d) îmbunătățirea stării nutrienților și a structurii solului prin încorporarea gunoiului de

grajd în conformitate cu cerințele pentru o creștere optimă a plantelor, evitându-se

astfel incinerarea gunoiului de grajd (gunoi de fermă, așternut de paie).

C. Prevenirea efectelor asupra micilor exploatații agricole

▌ La adoptarea măsurilor prezentate în secțiunile A și B, statele membre se asigură că efectele

asupra micilor exploatații agricole și a microîntreprinderilor agricole sunt pe deplin luate în

considerare.

Statele membre ar putea, de exemplu, să scutească micile exploatații agricole și

microîntreprinderile de măsurile respective, în cazul în care este posibil și oportun, având în

vedere angajamentele de reducere aplicabile.

▌

99

ANEXA IV

METODOLOGIILE PENTRU PREGĂTIREA ȘI ACTUALIZAREA INVENTARELOR ȘI A PROGNOZELOR

NAȚIONALE DE EMISII, , A RAPOARTELOR INFORMATIVE DE INVENTARIERE ȘI A INVENTARELOR

NAȚIONALE DE EMISII AJUSTATE MENȚIONATE LA ARTICOLELE 5 ȘI 8

Pentru poluanții menționați în anexa I, ▌ statele membre ▌ pregătesc inventare naționale de emisii,

inventare naționale de emisii ajustate acolo unde este relevant, prognoze naționale de emisii,

inventare naționale de emisii dezagregate spațial, inventare privind sursele punctuale de mari

dimensiuni și rapoarte informative de inventariere, utilizând metodologiile adoptate de părțile la

Convenția LRTAP (Orientările de raportare EMEP) și trebuie să utilizeze Ghidul EMEP/AEM privind

inventarul emisiilor de poluanți atmosferici (Ghidul EMEP/AEM) menționat în metodologiile

respective. În plus, în conformitate cu aceleași orientări, statele membre pregătesc informații

suplimentare, în special date privind activitatea, necesare pentru evaluarea inventarelor naționale

de emisii și a prognozelor.

Recurgerea la Orientările de raportare EMEP nu aduce atingere modalităților suplimentare

specificate în prezenta anexă și cerințelor privind nomenclatura pentru raportare, seriile cronologice

și datele de raportare prevăzute în anexa I.

PARTEA 1

INVENTARELE NAȚIONALE ANUALE DE EMISII

1. Inventarele naționale de emisii sunt transparente, coerente, comparabile, complete și exacte.

100

2. Emisiile din principalele categorii identificate se calculează în conformitate cu metodologiile

definite în Ghidul EMEP/AEM și cu scopul de a utiliza o metodologie (detaliată) de nivelul 2

sau mai înalt.

Statele membre pot utiliza alte metodologii compatibile, bazate pe date științifice, pentru

stabilirea inventarelor naționale de emisii, în cazul în care metodologiile respective produc

estimări mai exacte decât metodologiile implicite prevăzute în Ghidul EMEP/AEM.

3. Pentru emisiile provenite din transporturi, statele membre calculează și raportează emisiile în

concordanță cu bilanțurile energetice naționale raportate către Eurostat.

4. Emisiile provenite din transporturile rutiere se calculează și se raportează pe baza

combustibililor vânduți30 în statul membru în cauză. În plus, statele membre pot raporta

emisiile generate de transporturile rutiere și pe baza combustibililor folosiți sau a kilometrilor

parcurși în statul membru respectiv.

5. Statele membre raportează emisiile naționale anuale exprimate în unitatea aplicabilă

specificată în modelul de raportare NFR al Convenției LRTAP.

30 Statele membre care au posibilitatea de a alege să folosească totalul național al

emisiilor calculat pe baza combustibililor folosiți ca bază pentru conformitatea cu Convenția LRTAP pot păstra această opțiune în vederea asigurării coerenței între dreptul internațional și dreptul Uniunii.

101

PARTEA 2

PROGNOZELE NAȚIONALE DE EMISII

1. Prognozele naționale de emisii sunt transparente, coerente, comparabile, complete și exacte,

iar informațiile raportate includ cel puțin următoarele:

(a) identificarea clară a politicilor și a măsurilor adoptate și planificate incluse în estimările

respective;

(b) după caz, rezultatele analizei de sensibilitate efectuate pentru estimări;

(c) descrierea metodologiilor, a modelelor, a ipotezelor de bază și a parametrilor principali

de intrare și de ieșire.

2. Prognozele de emisii sunt realizate și agregate pentru sectoarele-sursă în cauză. Statele

membre furnizează o prognoză „cu măsuri” (măsuri adoptate) și, în cazul în care este relevant,

o prognoză „cu măsuri suplimentare” (măsuri planificate) pentru fiecare poluant, în

conformitate cu orientările stabilite în Ghidul EMEP/AEM.

3. Prognozele naționale de emisii sunt în concordanță cu ▌ inventarul național anual de emisii

pentru anul x-3 și cu prognozele raportate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al

Parlamentului European și al Consiliului31.

31 Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21

mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p.13).

102

PARTEA 3

RAPORTUL INFORMATIV DE INVENTARIERE

Rapoartele informative de inventariere sunt pregătite în conformitate cu Orientările de raportare

EMEP și se elaborează utilizând formatul pentru rapoartele de inventariere inclus în acestea.

Raportul de inventariere include cel puțin următoarele informații:

(a) descrierile, referințele și sursele de informații cu privire la metodologiile specifice, ipotezele,

factorii de emisie și datele de activitate, precum și motivele pentru care au fost selectate;

(b) o descriere a principalelor categorii naționale de surse de emisii;

(c) informații privind incertitudinile, asigurarea calității și verificarea;

(d) o descriere a procedurilor instituționale pentru pregătirea inventarului;

(e) recalculări și îmbunătățiri planificate;

(f) în cazul în care este relevant, informații privind utilizarea mecanismelor de flexibilitate

prevăzute la articolul 5 alineatele (1), (2), (3) și (4);

(g) în cazul în care este relevant, informații privind motivele pentru abaterea de la traiectoria de

reducere stabilită în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), cât și măsurile pentru a readuce

la respectiva traiectorie;

(h) un rezumat.

103

PARTEA 4

AJUSTAREA INVENTARELOR NAȚIONALE DE EMISII

1. Un stat membru care propune o ajustare a inventarului său național de emisii, în conformitate

cu articolul 5 alineatul (1), include în propunerea sa către Comisie cel puțin următoarele

documente justificative:

(a) dovada faptului că respectivele angajamente naționale de reducere a emisiilor sunt

depășite;

(b) dovezi privind măsura în care ajustarea inventarului de emisii reduce depășirea și

contribuie la respectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor în cauză;

(c) o estimare referitoare la posibilitatea și la momentul îndeplinirii respectivelor

angajamente naționale de reducere a emisiilor pe baza prognozelor naționale de emisii

fără ajustare;

(d) dovezi că ajustarea este în concordanță cu una sau mai multe dintre următoarele trei

circumstanțe. Se poate face trimitere, după caz, la ajustări anterioare relevante:

(i) în cazul unor noi categorii de surse de emisii:

- dovada faptului că noua categorie de surse de emisii este recunoscută în

literatura de specialitate și/sau în Ghidul EMEP/AEM;

104

- dovada faptului că această categorie de surse nu a fost inclusă în inventarul

național de emisii istoric relevant la data când s-a stabilit angajamentul de

reducere a emisiilor;

- dovada faptului că emisiile provenite de la o nouă categorie de surse pot

împiedica un stat membru să își îndeplinească angajamentele de reducere

a emisiilor, susținută de o descriere detaliată a metodologiei, a datelor și a

factorilor de emisie utilizați pentru a ajunge la această concluzie;

(ii) în cazul unor factori de emisie semnificativ diferiți care sunt utilizați la

determinarea emisiilor provenite de la categorii de surse specifice:

- o descriere a factorilor de emisie inițiali, inclusiv o descriere detaliată a

datelor științifice pe baza cărora s-a obținut factorul de emisie;

- dovada faptului că factorii de emisie inițiali au fost utilizați la determinarea

reducerilor de emisii la momentul stabilirii acestora;

- o descriere a factorilor de emisie actualizați, inclusiv informații detaliate

privind datele științifice pe baza cărora s-a obținut factorul de emisie;

- o comparație a estimărilor de emisii efectuate folosind factorii de emisie

inițiali și actualizați, care să demonstreze că modificarea factorilor de

emisie poate împiedica un stat membru să își îndeplinească angajamentele

de reducere;

- motivele pentru a decide dacă modificările factorilor de emisie sunt

semnificative;

▌

105

(iii) în cazul unor metodologii semnificativ diferite care sunt utilizate la determinarea

emisiilor provenite de la categorii de surse specifice:

- o descriere a metodologiei inițiale folosite, inclusiv informații detaliate

privind datele științifice pe baza cărora s-a obținut factorul de emisie;

- dovada faptului că metodologia inițială a fost utilizată la determinarea

reducerilor de emisii la momentul stabilirii acestora;

- o descriere a metodologiei actualizate folosite, inclusiv o descriere

detaliată a datelor științifice sau a referințelor care au stat la baza obținerii

sale;

- o comparație a estimărilor de emisii efectuate folosind metodologiile

inițiale și actualizate, care să demonstreze că modificarea metodologiei

poate împiedica un stat membru să își îndeplinească angajamentele de

reducere;

- motivele pentru a decide dacă modificarea metodologiei este

semnificativă.

2. Statele membre pot prezenta aceleași informații justificative pentru procedurile de ajustare

bazate pe condiții prealabile similare, cu condiția ca fiecare stat membru să prezinte

informațiile necesare specifice fiecărei țări în parte, astfel cum sunt prevăzute la punctul 1.

3. Statele membre recalculează emisiile ajustate, pentru a asigura, în măsura în care este posibil,

coerența seriilor cronologice pentru fiecare an de la aplicarea ajustării (ajustărilor).

106

ANEXA V

INDICATORI OPȚIONALI PENTRU MONITORIZAREA IMPACTULUI POLUĂRII ATMOSFERICE

MENȚIONAȚI LA ARTICOLUL 9

▌

(a) pentru ecosistemele de apă dulce: determinarea proporțiilor daunelor biologice, inclusiv la

nivelul receptorilor sensibili (micro- și macrofite și diatomee) și pierderea stocurilor de pește

sau a nevertebratelor:

indicatorul principal: capacitatea de neutralizare a acizilor (ANC) și indicatorii secundari:

aciditatea (pH), sulfații dizolvați (SO4), nitrații (NO3) și carbonul organic dizolvat ▌:

frecvența prelevării de eșantioane: între o dată pe an (pentru lacuri, în timpul schimbului de

apă din toamnă) și o dată pe lună (pentru izvoare);

(b) pentru ecosistemele terestre: evaluarea acidității solului, pierderea nutrienților din sol, starea

și echilibrul azotului, precum și pierderea biodiversității:

(i) indicatorul principal aciditatea solului: fracțiunile schimbabile de cationi bazici (saturația

în baze) și aluminiul schimbabil din soluri:

frecvența prelevării de eșantioane: o dată la zece ani ▌;

– indicatorii secundari ▌ : pH, sulfații, nitrații, cationii bazici, concentrațiile de aluminiu

din soluțiile de sol:

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an (în cazul în care prezintă relevanță);

(ii) indicatorul principal: levigarea nitraților din sol (NO3,levigare):

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an;

107

(iii) indicatorul principal: raportul carbon-azot (C/N) și indicatorul secundar: cantitatea

totală de azot din sol (Ntot):

frecvența prelevării de eșantioane: o dată la zece ani;

(iv) indicatorul principal: balanța de nutrienți din frunziș (N/P, N/K, N/Mg):

frecvența prelevării de eșantioane: o dată la patru ani.

(c) pentru ecosistemele terestre: evaluarea daunelor produse de ozon asupra creșterii vegetației

și asupra biodiversității:

(i) indicatorul principal: creșterea vegetației și daunele asupra frunzișului și indicatorul

secundar: fluxul de carbon (Cflux):

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an;

(ii) indicatorul principal: depășirea nivelurilor critice bazate pe flux:

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an în timpul perioadei de vegetație.

▌

108

ANEXA VI

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 2001/81/CE Prezenta directivă

Articolul 1 Articolul 1

Articolul 2 primul paragraf și

al doilea paragraf literele (c), (d) și (e)

Articolul 2

Articolul 3 litera (e) Articolul 3 punctul (1)

- Articolul 3 punctele (2), (3), (4), (5), (8), (9), (12)

și (13)

Articolul 3 litera (i) Articolul 3 punctul (6)

Articolul 3 litera (k) Articolul 3 punctul (7)

Articolul 3 litera (h) Articolul 3 punctul (10)

Articolul 3 litera (g) Articolul 3 punctul (11)

Articolul 4 Articolul 4 alineatele (1) și (2)

Articolul 2 al doilea paragraf literele (a) și (b) Articolul 4 alineatul (3)

- Articolul 5

Articolul 6 alineatul (1) ▌ Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2) Articolul 6 alineatul (2) și alineatele (5)-(10)

Articolul 6 alineatul (3) Articolul 6 alineatele (3) și (4)

- Articolul 7

Articolul 7 alineatul (1) Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf

- Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf și

alineatele (2)-(4)

▌ ▌

Articolul 7 alineatul (2) Articolul 8 alineatul (5)



- Articolul 9


Articolul 8 alineatul (1) Articolul 10 alineatul (2) ▌

- Articolul 10 alineatele (3) și (4)

Articolul 9 ▌ Articolul 11

- Articolul 12

109

Directiva 2001/81/CE Prezenta directivă



Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (3) Articolul 14 alineatele (2) și (3)

▌ ▌

▌ ▌


Articolul 13 alineatul (3) Articolul 16

Articolul 13 alineatele (1) și (2) Articolul 17


- Articolul 19


- Articolul 21



Articolul 8 alineatul (1) și anexa III Anexa I

Anexa I Anexa II

- Anexele III, V și VI

Anexa III Anexa IV

________________

111



P8_TA-PROV(2016)0440

Punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în

aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al

Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate

comună) (2016/2067(INI))


– având în vedere punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza

Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și

de securitate comună),

– având în vedere articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din Tratatul privind Uniunea

Europeană (TUE), referitoare la stabilirea unei cooperări structurate permanente,

– având în vedere raportul anual adresat Parlamentului European de către

Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și

politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la politica externă și de securitate comună

(PESC) (13026/2016), în special părțile referitoare la politica de securitate și apărare

comună (PSAC),

– având în vedere articolele 2 și 3 și Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, în

special articolele 21, 36 și 42 alineatele (2), (3) și (7),

– având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18

mai 2015, 27 iunie 2016 și 17 octombrie 2016 privind politica de securitate și apărare

comună,

– având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013 și din 26 iunie

2015,

– având în vedere rezoluțiile sale din 21 mai 2015 referitoare la punerea în aplicare a

politicii de securitate și apărare comune32, din 21 mai 2015 referitoare la influența

evoluțiilor de pe piețele europene de apărare asupra capabilităților de securitate și

apărare în Europa33, din 11 iunie 2015 referitoare la situația militară strategică din

32 JO C 353, 27.9.2016, p. 59. 33 JO C 353, 27.9.2016, p. 74.

112

bazinul Mării Negre în urma anexării ilegale a Crimeii de către Rusia34, din 13 aprilie

2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume conectată, mai

contestată și mai complexă35, precum și cea din 7 iunie 2016 referitoare la operațiunile

de menținere a păcii - colaborarea UE cu ONU și cu Uniunea Africană36,

– având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai

puternică - o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii

Europene”, prezentat de VP/ÎR, Federica Mogherini, la 27 iunie 2016,

– având în vedere Planul de punere în aplicare a politicii de securitate și apărare,

prezentat de VP/ÎR, Federica Mogherini, la 14 noiembrie 2016, și concluziile

Consiliului din 14 noiembrie 2016 privind punerea în aplicare a Strategiei globale a UE

în domeniul securității și apărării,

– având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 6

aprilie 2016 privind contracararea amenințărilor hibride (JOIN(2016)0018) și

concluziile aferente ale Consiliului din 19 aprilie 2016,

– având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 28

aprilie 2015 privind consolidarea capacităților ca sprijin pentru securitate și dezvoltare

(JOIN(2015)0017) și propunerea Comisiei din 5 iulie 2016 de regulament al

Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr.

230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a

unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (COM(2016)0447),

– având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 5 iulie

2016 cu privire la elementele pentru un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea

reformei sectorului de securitate (JOIN(2016)0031),

– având în vedere concluziile Consiliului din 18 aprilie 2016 privind platforma de

sprijinire a misiunilor,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 intitulată „Agenda

europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

– având în vedere „Strategia reînnoită de securitate internă a Uniunii Europene pentru

perioada 2015-2020” și concluziile aferente ale Consiliului din 15-16 iunie 2015,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2016 cu privire la punerea în

aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a

deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică (COM(2016)0230),

– având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 11 decembrie 2013

privind abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe

(JOIN(2013)0030) și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

– având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și

34 JO C 407, 4.11.2016, p. 74. 35 Texte adoptate, P8_TA(2016)0120. 36 Texte adoptate, P8_TA(2016)0249.

113

apărarea informatică37, având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant

și a Comisiei din 7 februarie 2013 referitoare la Strategia de securitate cibernetică a

Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat (JOIN(2013)0001),

având în vedere concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2014 privind cadrul de politici

pentru apărarea cibernetică,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 iulie 2016 intitulată „Consolidarea

sistemului de reziliență cibernetică al Europei și încurajarea unui sector al securității

cibernetice competitiv și inovator” (COM(2016)0410),

– având în vedere înțelegerea cu caracter tehnic dintre Capacitatea de răspuns la incidente

informatice a NATO (NCIRC) și Centrul de răspuns la incidente de securitate

informatică - Uniunea Europeană (CERT-UE), semnată la 10 februarie 2016, care

facilitează intensificarea schimbului de informații cu privire la incidentele cibernetice,

– având în vedere Declarația comună UE-NATO semnată la 8 iulie 2016 în contextul

summitului NATO de la Varșovia din 2016 (Declarație comună a președinților

Consiliului European și Comisiei Europene, precum și a Secretarului General al

Organizației Tratatului Atlanticului de Nord),

– având în vedere Comunicatul summitului de la Varșovia, publicat de șefii de stat și de

guvern care au luat parte la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord de la Varșovia,

la 8-9 iulie 2016,

– având în vedere rezultatele sondajului Eurobarometru 85.1 din iunie 2016,

– având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0317/2016),

Contextul strategic

1. constată că mediul de securitate european s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în

ce mai schimbător, mai complex, mai periculos și mai puțin previzibil; observă că

amenințările sunt atât convenționale, cât și hibride, generate de actori statali și nestatali,

provenind din sud și din est, afectând astfel statele membre în mod diferit;

2. reamintește că statele membre depind puternic unul de altul în ceea ce privește

securitatea și constată că ele reacționează în mod necoordonat și fragmentat la

amenințări și pericole comune, complicând și adeseori împiedicând aplicarea unei

abordări comune; evidențiază faptul că lipsa de coordonare reprezintă unul dintre

aspectele vulnerabile ale măsurilor Uniunii; constată că Europei îi lipsește reziliența

necesară pentru a răspunde în mod eficace amenințărilor hibride, acestea având în multe

cazuri un caracter transfrontalier;

3. consideră că Europa este în prezent obligată să reacționeze la apariția unor crize tot mai

complexe: din Africa de Vest, Sahel, Cornul Africii și Orientul Mijlociu, partea de est a

Ucrainei și până în Caucaz; consideră că UE ar trebui să intensifice dialogul și

cooperarea cu țările terțe din regiune, precum și cu organizațiile regionale și

subregionale; subliniază că UE ar trebui să fie pregătită să facă față unor schimbări

37 JO C 419, 16.12.2015, p. 145.

114

structurale în peisajul securității internaționale, precum și unor provocări precum

conflictele interstatale, statele aflate în colaps și atacurile informatice, dar și urmărilor

pe care le vor avea schimbările climatice în domeniul securității;

4. constată cu îngrijorare că Europa este vizată cu o intensitate fără precedent de acte de

terorism executate de organizații islamice radicale și persoane radicalizate, care

amenință modul de viață european; subliniază că, prin urmare, securitatea persoanelor a

dobândit o importanță primordială, erodând distincția tradițională dintre dimensiunile

sale internă și externă;

5. invită UE să se adapteze la aceste provocări în materie de securitate, în special prin

folosirea într-un mod mai eficient a instrumentelor PSAC existente, în concordanță cu

celelalte instrumente externe și interne; solicită o mai bună cooperare și coordonare

între statele membre, în special în domeniul combaterii terorismului;

6. solicită adoptarea unei politici preventive mai ambițioase, bazate pe programe de

deradicalizare cuprinzătoare; constată că este esențial să se combată într-un mod mai

activ radicalizarea și propaganda teroristă, atât în interiorul UE, cât și în relațiile

externe ale UE; invită Comisia să ia măsuri pentru a combate difuzarea pe internet a

materialelor cu conținut extremist și să promoveze cooperarea judiciară mai activă între

sistemele de justiție penală, inclusiv cu ajutorul Eurojust, în vederea combaterii

radicalizării și a terorismului în toate statele membre;

7. constată că, pentru prima dată după cel de Al Doilea Război Mondial, granițele din

Europa au fost modificate cu forța; subliniază impactul negativ al ocupației militare

pentru securitatea Europei în ansamblu; reiterează că orice modificare cu forța a

granițelor Ucrainei nu respectă principiile Actului final de la Helsinki și ale Cartei

Organizației Națiunilor Unite;

8. subliniază că, potrivit sondajului Eurobarometru 85.1 publicat în iunie 2016,

aproximativ două treimi din cetățenii Uniunii ar dori ca UE să se implice mai mult în

chestiuni ce țin de politica de securitate și de apărare;

9. consideră că o politică externă și de securitate europeană mai unificată și, prin urmare,

mai eficace poate contribui în mod determinant la reducerea intensității ciocnirilor

armate din Irak și Siria, precum și la eliminarea autointitulatului Stat Islamic;

Revizuirea și întărirea PSAC

10. este ferm convins, așadar, că se impune o revizuire detaliată și aprofundată a PSAC,

pentru a permite UE și statelor sale membre să contribuie într-un mod determinant la

securitatea Uniunii, la gestionarea crizelor internaționale și la afirmarea autonomiei

strategice a UE; reamintește că nicio țară nu este în măsură să facă față singură

provocărilor actuale în ceea ce privește securitatea;

11. consideră că o revizuire reușită a PSAC va trebui să includă pe deplin statele membre

ale UE încă de la începutul procesului, pentru a se evita riscul apariției unor blocaje în

viitor; atrage atenția asupra avantajelor practice și financiare ale unei cooperări mai

strânse pentru dezvoltarea capacităților de apărare ale UE și evidențiază inițiativele

aflate în curs, care ar trebui susținute până la capăt cu măsuri concrete în cadrul

Consiliului European pe probleme de apărare din decembrie 2016; invită statele

115

membre și UE să investească în mod adecvat în securitate și apărare;

12. subliniază faptul că punerea în aplicare a unei cooperări structurate permanente

[articolul 42 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană] va permite

dezvoltarea unei apărări proprii sau a unei structuri permanente de apărare proprie, care

poate îmbunătăți operațiunile de gestionare a crizelor;

13. subliniază că, în condițiile în care nu mai deține controlul deplin asupra securității sale

și nu poate să aleagă momentul și locul acțiunii, UE ar trebui să fie în măsură să

intervină, prin intermediul misiunilor și al operațiunilor PSAC și prin intermediul altor

instrumente pertinente, în orice tip de acțiune de gestionare a crizelor, inclusiv în

acțiuni de prevenire și de soluționare a crizelor, cuprinzând astfel toate etapele ce

caracterizează ciclul conflictului, precum și să participe pe deplin la asigurarea

securității UE și la garantarea securității și apărării comune a întregului spațiu de

libertate, securitate și justiție; încurajează Consiliul European să înceapă să transforme

politica de securitate și apărare comună într-o apărare comună, în conformitate cu

articolul 42 alineatul (2) din TUE; consideră că unul dintre obiectivele principale ale

PSAC ar trebui să fie consolidarea rezilienței UE;

14. salută foaia de parcurs referitoare la PSAC, prezentată de ÎR/VP cu un calendar și cu

etape concrete; salută faptul că această foaie de parcurs completează viitorul plan de

acțiune european în domeniul apărării; subliniază că este necesar să fie consolidată

componenta militară a PSAC; este ferm convins că statele membre ar trebui să își

coordoneze investițiile în securitate și apărare, precum și să îmbunătățească sprijinul

financiar acordat cercetării din domeniul apărării de la nivelul UE;

15. subliniază, de asemenea, că PSAC ar trebui să se bazeze pe principiul unei apărări

colective puternice și pe o finanțare eficientă, ar trebui pusă în aplicare în coordonare

cu instituțiile internaționale din domeniul securității și al apărării, precum și să fie pe

deplin complementară cu NATO; consideră că UE ar trebui să încurajeze statele

membre să respecte obiectivele NATO referitoare la capacități, care impun un nivel

minim al cheltuielilor pentru apărare de 2% din PIB, obiective reafirmate la

summiturile din Țara Galilor și din Varșovia;

16. reamintește că conflictele și crizele din Europa și din vecinătatea acesteia au loc atât în

spațiul fizic, cât și în cel informatic și subliniază că, prin urmare, securitatea

informatică și apărarea informatică trebuie să fie integrate ca elemente de bază ale

PSAC și înglobate pe deplin în toate politicile interne și externe ale UE;

17. salută prezentarea realizată de către VP/ÎR cu privire la Strategia globală pentru politica

externă și de securitate a Uniunii Europene (EUGS) ca o evoluție necesară și pozitivă a

cadrului instituțional în care PESC și PSAC urmează să funcționeze și să evolueze;

regretă gradul scăzut de implicare a statelor membrelor în pregătirea EUGS;

18. subliniază că sunt necesare un angajament, o aderare și un sprijin puternice din partea

statelor membre și a parlamentelor naționale, în strânsă cooperare cu toate organismele

competente ale UE, pentru a asigura punerea în aplicare rapidă și eficace a EUGS în

conformitate cu nivelul politic de ambiție, cu prioritățile și cu abordarea cuprinzătoare

vizate, sub forma unei Cărți albe a UE privind securitatea și apărarea, precedată de

Planul de punere în aplicare a politicii de securitate și apărare; subliniază legătura

puternică dintre Planul de punere în aplicare, pe de o parte, și punerea în aplicare mai

116

generală a EUGS, viitorul plan de acțiune în materie de apărare al Comisiei Europene și

punerea în aplicare a Declarației comune UE-NATO semnată la Varșovia, pe de altă

parte; salută activitățile în curs ale VP/ÎR și ale statelor membre în cadrul procesului de

punere în aplicare; subliniază că trebuie alocate resurse adecvate pentru punerea în

aplicare a EUGS și pentru realizarea unei PSAC eficace și solide;

19. consideră că se impune elaborarea unei strategii sectoriale ca o acțiune ce decurge din

EUGS (aceasta urmând să fie aprobată și prezentată de Consiliu), care ar trebui să

precizeze nivelul de ambiție civil și militar, sarcinile, cerințele și prioritățile în ceea ce

privește capacitățile; își reiterează apelurile anterioare privind elaborarea unei Cărți

albe europene privind apărarea și îndeamnă Consiliul să elaboreze acest document fără

întârziere; își exprimă preocuparea că planul de punere în aplicare propus pentru

domeniile securității și apărării este cu mult sub nivelul așteptărilor Parlamentului și ale

publicului; reiterează indivizibilitatea securității tuturor statelor membre ale Uniunii

Europene;

20. ia act de Pactul european de securitate propus de miniștrii afacerilor externe din

Germania și Franța și susține, printre altele, ideea unei analize comune a mediului

strategic al Europei, conform căreia amenințările vor fi evaluate împreună, în mod

periodic, de către toate părțile, ceea ce ar impune respectul reciproc pentru preocupările

individuale și ar asigura sprijinul capacităților și acțiunilor comune; salută, de

asemenea, inițiativele recente ale celorlalte state membre cu privire la dezvoltarea

PSAC; regretă însă lipsa unei autoevaluări din partea statelor membre în ceea ce

privește inactivitatea lor legată de punerea în aplicare a angajamentelor europene

anterioare din domeniul apărării;

21. observă că, pentru aceasta, este necesară cooperarea cu activități similare din cadrul

NATO; subliniază că sunt indispensabile un angajament serios și un schimb mai intens

și mai eficient de informații și date între statele membre;

22. constată că, întrucât securitatea internă și externă devin din ce în ce mai integrate, iar

distincția dintre spațiul fizic și cel informatic este tot mai greu de determinat, devine de

asemenea necesară integrarea inventarelor lor respective, ceea ce îi va permite UE să

recurgă la întregul spectru de instrumente, până la nivelul prevăzut la articolul 42

alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

PSAC și abordarea integrată a crizelor

23. subliniază importanța creării unui sediu permanent la nivelul UE pentru misiunile și

operațiunile PSAC civile și militare, de unde personalul operațional integrat să susțină

întregul ciclul de planificare, de la conceptul politic inițial până la planurile detaliate;

subliniază că acest sediu nu va dubla structurile NATO, ci va reprezenta mecanismul

instituțional necesar pentru a îmbunătăți planificarea misiunilor și operațiunilor PSAC

și capacitățile de desfășurare;

24. evidențiază contribuția misiunilor și operațiunilor PSAC la pacea și stabilitatea

internaționale, inclusiv asistența la frontieră, consolidarea capacităților, misiunile de

instruire militară și operațiunile navale;

25. regretă faptul că misiunile și operațiunile PSAC au fost afectate în continuare de

deficiențe structurale, care le-au pus în pericol eficiența; consideră că acestea ar trebui

117

să fie instrumente autentice și să fie mai bine integrate în EUGS;

26. ia act, în această privință, de nivelul ambiției politice stabilit de EUGS pentru o

abordare integrată a conflictelor și crizelor în ceea ce privește angajamentul Uniunii în

toate etapele din ciclul conflictului, prin prevenire, soluționarea conflictului și

stabilizare, precum și prin angajamentul său de a evita dezangajarea prematură;

consideră că UE ar trebui să sprijine în mod coerent statele membre implicate în

coaliția internațională împotriva autoproclamatului Stat Islamic prin stabilirea unei

operațiuni PSAC în Irak, axată pe instruire;

27. salută ideea misiunilor PSAC „regionalizate” prezente în Sahel, în special deoarece

corespund voinței țărilor din această subregiune de a intensifica cooperarea în domeniul

securității prin intermediul platformei G5 pentru Sahel; este convins că acest lucru ar

putea reprezenta o oportunitate pentru consolidarea eficienței și relevanței misiunilor

PSAC (EUCAP Sahel Mali și EUCAP Sahel Niger) prezente la fața locului; este ferm

convins că un astfel de concept de „regionalizare” trebuie să se bazeze pe cunoașterea

aprofundată a situației din teren, pe obiective precise și pe mijloacele necesare pentru

realizarea lor și nu ar trebui să fie stabilit doar sub influența unor considerente politice;

28. subliniază că toate deciziile Consiliului privind misiunile și operațiunile viitoare ar

trebui să acorde prioritate angajamentelor în conflicte care au un impact direct asupra

securității UE sau a securității partenerilor și a regiunilor în care UE joacă rolul de

garant al securității; consideră că decizia de a se angaja ar trebui să se bazeze pe o

analiză și o înțelegere comună a mediului strategic și pe interesele strategice comune

ale statelor membre și să țină seama de acțiunile celorlalți aliați și ale celorlalte

organizații, cum ar fi ONU sau NATO; consideră că misiunile PSAC de consolidare a

capacităților trebuie să fie coordonate cu activitățile desfășurate de Comisie în vederea

reformării sectorului securității și în domeniul statului de drept;

29. ia act de propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 de

instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace, pentru a amplifica

asistența din partea Uniunii în vederea dotării actorilor militari din țările partenere,

asistență pe care o consideră o contribuție indispensabilă la reziliența acestora,

reducând astfel posibilitatea ca aceștia să facă din nou obiectul conflictelor și să devină

baze din care să fie lansate activități ostile împotriva UE; subliniază că acest lucru

trebuie efectuat în circumstanțe excepționale, astfel cum se subliniază la articolul 3a din

propunerea sus-menționată de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014, pentru

a contribui la dezvoltarea durabilă, buna guvernanță și statul de drept; în acest sens,

încurajează SEAE și Comisia să accelereze punerea în aplicare a inițiativei CBSD

pentru a îmbunătăți eficiența și sustenabilitatea misiunilor PSAC;

30. subliniază necesitatea de a identifica, de asemenea, noi instrumente financiare pentru a

îmbunătăți dezvoltarea capacităților partenerilor în domeniile securității și apărării;

invită SEAE și Comisia să asigure o coerență și o coordonare depline pentru a obține

rezultate optime și a evita dublarea eforturilor la fața locului;

31. observă, în acest sens, că misiunile Petersberg ar trebui să fie revizuite, iar grupurile

tactice de luptă ar trebui să devină cât mai curând un instrument militar utilizabil prin

creșterea modularității și printr-o finanțare mai funcțională; remarcă lipsa unei atitudini

constructive în rândul statelor membre, ceea ce reprezintă în continuare un obstacol

politic și operațional pentru desfășurarea grupurilor tactice de luptă; îndeamnă Consiliul

118

să inițieze constituirea fondului de lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3) din

TUE, pentru a asigura finanțarea de urgență a etapelor inițiale ale operațiunilor militare;

32. solicită ca normele financiare ale UE să devină mai flexibile, pentru a sprijini

capacitatea acesteia de a răspunde crizelor și pentru a putea să pună în aplicare

dispozițiile în vigoare ale Tratatului de la Lisabona; solicită să fie reformat mecanismul

Athena pentru a include, în primul rând, toate costurile aferente operațiunilor de reacție

rapidă și desfășurării grupurilor tactice de luptă ale UE, iar apoi costurile aferente

tuturor operațiunilor militare;

Colaborarea cu NATO și cu alți parteneri

33. reamintește că NATO și UE împărtășesc aceleași interese strategice și se confruntă cu

aceleași provocări în est și în sud; ia act de importanța clauzei de apărare reciprocă,

articolul 42 alineatul (7), pentru statele membre ale UE, indiferent dacă sunt membre

ale NATO sau nu; remarcă faptul că UE ar trebui să poată să protejeze, prin propriile

mijloace și în aceeași măsură, statele membre ale UE care nu sunt membre ale NATO;

ia act de obiectivul EUGS vizând un nivel adecvat de autonomie strategică a UE și

subliniază că cele două organizații trebuie să asigure complementaritatea mijloacelor de

care dispun; consideră că „autonomia strategică” a UE ar trebui să întărească

capacitatea Europei de a promova securitatea în interiorul și în afara frontierelor sale,

precum și să consolideze parteneriatul cu NATO și relațiile transatlantice;

34. consideră că piatra de temelie a unei cooperări strânse și eficace între UE și NATO o

constituie complementaritatea și compatibilitatea misiunilor lor și, prin urmare, a gamei

lor de instrumente; subliniază că relațiile dintre cele două organizații ar trebui să fie în

continuare relații de cooperare, și nu de concurență; consideră că UE ar trebui să

încurajeze statele membre să respecte obiectivele NATO referitoare la capacități, care

impun un nivel minim de cheltuieli pentru apărare de 2% din PIB;

35. subliniază că NATO este cel mai bine dotată pentru descurajare și pentru apărare și este

pregătită să pună în aplicare apărarea colectivă (articolul V din Tratatul de la

Washington) în caz de agresiune împotriva unuia dintre membrii săi, în timp ce PSAC

se axează în prezent pe menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea

securității internaționale (articolul 42 din TUE); observă, de asemenea, că UE dispune

de mijloace suplimentare pentru a face față provocărilor la adresa securității interne a

statelor membre, inclusiv actelor subversive, care nu sunt acoperite de articolul V;

reiterează că „clauza de solidaritate” prevăzută la articolul 222 din TFUE este menită să

asigure protecția instituțiilor democratice și a populației civile în cazul unui atac

terorist;

36. salută recenta declarație comună semnată de UE și NATO la Varșovia și sprijină pe

deplin domeniile de colaborare menționate în aceasta; observă că declarația descrie

practici informale bine stabilite, mai degrabă decât să ridice cooperarea dintre UE și

NATO la un nou nivel; subliniază, îndeosebi, necesitatea de a intensifica cooperarea și

de a sprijini în continuare consolidarea capacităților în ceea ce privește amenințările

hibride și informatice și cercetarea; salută obiectivul declarat al Foii de parcurs de la

Bratislava de a demara imediat punerea în practică a declarației comune;

37. susține pe deplin consolidarea în continuare a cooperării în domeniile securității și

apărării cu ceilalți parteneri instituționali, inclusiv ONU, Uniunea Africană, OSCE,

119

precum și cu partenerii strategici bilaterali, în special SUA, în domenii precum

amenințările hibride, securitatea maritimă, reacțiile rapide, combaterea terorismului și

securitatea informatică;

Cooperarea europeană în domeniul apărării

38. consideră că dezvoltarea unei industrii puternice a apărării ar întări autonomia

strategică și independența tehnologică ale UE; este convins că, pentru îmbunătățirea

statutului UE ca garant al securității în vecinătatea Europei, sunt necesare capacități

adecvate și suficiente, precum și o industrie a apărării competitivă, eficientă și

transparentă, care să asigure un lanț de aprovizionare sustenabil; constată că sectorul

european al apărării este caracterizat de fragmentare și suprapuneri care trebuie

eliminate treptat printr-un proces care să stimuleze și să recompenseze toate

componentele naționale și să ia în considerare perspectiva pe termen lung a unei piețe

integrate a apărării;

39. regretă faptul că statele membre nu au pus încă în aplicare cadrul de politici pentru o

cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării, cu asumarea unui

angajament adecvat, iar inițiativa de punere în comun și de partajare a resurselor nu a

produs încă rezultate tangibile; invită Consiliul să organizeze periodic dezbateri

bianuale în domeniul apărării, pentru a oferi orientări strategice și un imbold politic

PSAC și cooperării în domeniul apărării la nivel european;

40. subliniază necesitatea de a consolida și mai mult cooperarea în domeniul apărării

informatice și de a asigura reziliența informatică deplină a misiunilor PSAC; îndeamnă

Consiliul să includă apărarea informatică drept parte integrantă a dezbaterilor sale din

domeniul apărării; consideră că sunt imperios necesare strategii de apărare informatică

la nivel național; invită statele membre să utilizeze pe deplin măsurile de consolidare a

capacităților informatice, care se află în responsabilitatea Agenției Europene de Apărare

(AEA), și să recurgă la Centrul de excelență pentru cooperare în domeniul apărării

informatice al NATO (CCDCOE);

41. constată că toate statele membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește menținerea

unei game foarte variate de capacități complet operaționale în materie de apărare, în

principal din cauza constrângerilor financiare; solicită, prin urmare, o mai bună

coordonare și opțiuni mai clare cu privire la capacitățile care trebuie menținute, astfel

încât statele membre să se poată specializa în anumite capacități;

42. consideră că interoperabilitatea joacă un rol determinant pentru compatibilitatea și

integrarea forțelor statelor membre; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie

să analizeze posibilitatea unor achiziții comune de resurse din domeniul apărării;

constată că caracterul protecționist și închis al piețelor UE din domeniul apărării

îngreunează acest lucru;

43. reamintește că o bază europeană industrială și tehnologică solidă în domeniul apărării,

care să includă facilități pentru IMM-uri, reprezintă un sprijin fundamental pentru

PSAC și o condiție necesară pentru piața comună, care îi va permite UE să își dezvolte

autonomia strategică;

44. regretă faptul că statele membre aplică într-o măsură total diferită Directiva

2009/81/CE privind achizițiile în domeniul apărării și securității și Directiva

120

2009/43/CE privind transferul produselor din domeniul apărării în interiorul UE; invită,

așadar, Comisia să aplice nota explicativă privind articolul 346, să își asume rolul de

gardian al tratatelor și să înceapă să pună în aplicare procedurile de constatare a

neîndeplinirii obligațiilor în caz de încălcare a acestor directive; invită statele membre

să își intensifice eforturile depuse la nivel multinațional cu privire la cererea de produse

din sectorul militar în contextul achizițiilor publice și invită industriile europene care

asigură oferta să își consolideze pozițiile pe piața mondială printr-o mai bună

coordonare și consolidare industrială;

45. este preocupat de scăderea constantă în statele membre a finanțării destinate cercetării

în domeniul apărării, ceea ce amenință baza industrială și tehnologică și, astfel,

autonomia strategică a Europei; invită statele membre să își doteze armatele cu

echipamente fabricate de industria europeană din domeniul apărării, și nu de industriile

concurente;

46. este convins că întărirea rolului AEA în coordonarea programelor, proiectelor și

activităților axate pe capacități ar fi benefică pentru eficiența PSAC; consideră că AEA

trebuie sprijinită pe deplin în realizarea obiectivelor sale, în special în ceea ce privește

următoarele sale priorități și roluri în contextul planului de acțiune european din

domeniul apărării (EDAP) și al programului european de cercetare din domeniul

apărării (EDRP); invită, prin urmare, statele membre să revizuiască organizarea,

procedurile și activitățile agenției, prevăzând mai multe opțiuni pentru continuarea

cooperării și integrării; invită statele membre să ofere AEA orientări cu privire la

coordonarea unei revizuiri a planului pentru dezvoltarea capacităților, în conformitate

cu EUGS și cu strategia sectorială;

47. subliniază că securitatea informatică este, prin natura sa, un domeniu de politică în care

cooperarea și integrarea sunt esențiale, nu numai între statele membre ale UE,

partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiții actori din cadrul societății, deoarece

aceasta nu este numai o responsabilitate militară; solicită orientări mai clare cu privire

la modul și contextul în care urmează să fie folosite capacitățile ofensive și de apărare

ale UE; reamintește că Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri o revizuire

aprofundată a reglementărilor UE privind exporturile de produse cu dublă utilizare

pentru a se evita transferul în mâini nepotrivite al sistemelor de software și de altă

natură care pot fi folosite împotriva infrastructurii digitale a UE și împotriva drepturilor

omului; invită UE să apere, în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv în forumurile

pentru guvernanța internetului, principiul conform căruia infrastructura de bază a

internetului ar trebui să fie un element neutru în care guvernele să nu aibă dreptul să

intervină pentru realizarea intereselor lor naționale;

48. sprijină inițiativele Comisiei din domeniul apărării, cum ar fi planul de acțiune din

domeniul apărării și politica industrială din domeniul apărării, care ar trebui să

demareze după prezentarea unei cărți albe a UE privind securitatea și apărarea; sprijină

implicarea și mai profundă a Comisiei în domeniul apărării, prin acțiuni de amploare și

bine orientate de cercetare, planificare și punere în aplicare; salută acțiunea pregătitoare

privind cercetarea legată de PSAC și solicită fonduri adecvate pentru perioada rămasă

din actualul cadru financiar multianual (CFM); susține dezvoltarea unui program al UE

de cercetare în domeniul apărării în cadrul următorului CFM (2021-2027);

49. consideră că un viitor program al UE de cercetare în domeniul apărării ar trebui să

finanțeze proiecte de cercetare din domenii prioritare convenite de statele membre și că

121

un fond european de apărare ar putea să sprijine finanțarea capacităților aprobate de

comun acord de către statele membre și care au valoare adăugată recunoscută la nivelul

UE;

50. solicită reforma legislației europene pentru a le permite industriilor din domeniul

apărării să beneficieze de aceleași ajutoare de stat precum cele de care se bucură

industriile din SUA;

o

o o

51. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui

Consiliului European, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii

pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și

parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării

Parlamentare a NATO, Secretarului General al ONU, Președintelui în exercițiu al

Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Președintelui Adunării

Parlamentare a OSCE.

123



P8_TA-PROV(2016)0442

Limbajul semnelor și interpreții profesioniști ai limbajului semnelor

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la limbajul

semnelor și la interpreții profesioniști în limbajul semnelor (2016/2952(RSP))


– având în vedere articolele 2, 5, 9, 10, 19 și 168 și articolul 216 alineatul (2) din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și articolele 2 și 21 din Tratatul

privind Uniunea Europeană (TUE),

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 1988 referitoare la limbajele semnelor pentru

surzi38 și Rezoluția sa din 18 noiembrie 1998 referitoare la limbajele semnelor39,

– având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap

(CRPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia

2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către

Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu

handicap40,

– având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a

Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD41,

– având în vedere comentariul general nr. 4 (2016) al Comitetului ONU pentru drepturile

persoanelor cu handicap privind dreptul la o educație favorabilă incluziunii42,

– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la

drepturile economice, sociale și culturale, precum și Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice,

– având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a

unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în

38 JO C 187, 18.7.1988, p. 236. 39 JO C 379, 7.12.1998, p. 66. 40 JO L 23, 27.1.2010, p. 35. 41 Texte adoptate, P8_TA(2016)0318. 42 http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-

4.doc

http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-4.doc


124

muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament”)43,

– având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din

7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale44,

– având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente

de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare

bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții45,

– având în vedere documentul de politică al Forumului European de Tineret privind

egalitatea și nediscriminarea46,

– având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 2

decembrie 2015 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale

statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și

serviciilor (COM(2015)0615),

– având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 3

decembrie 2012 privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul

public (COM(2012)0721),

– având în vedere Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20

octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor

penale47,

– având în vedere obiectivele pedagogice și orientările privind evaluarea ale Forumul

european al interpreților în limbajul semnelor (efsli) pentru egalitatea de oportunități de

formare pentru interpreții în limbajul semnelor și servicii de calitate pentru cetățenii

surzi în întreaga Uniune48,

– având în vedere orientările pentru interpreții în limbajul semnelor ale efsli/EUD pentru

reuniunile la nivel internațional/european49,

– având în vedere orientările AIIC pentru interpreții de limbă vorbită care lucrează în

echipe mixte50,

– având în vedere raportul efsli privind dreptul la serviciile de interpretare în limbajul

semnelor pentru persoanele care lucrează sau studiază în străinătate51,

– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, toate persoanele cu dizabilități, în

special femeile și copii, inclusiv persoanele surde și cu deficiențe de auz, printre care

cele care utilizează limbajul semnelor și cele care nu îl utilizează, au drepturi egale și

sunt îndrituite să beneficieze de demnitate inalienabilă, tratament egal, viață

43 JO L 303, 2.12.2000, p. 16. 44 JO L 255, 30.9.2005, p. 22. 45 Texte adoptate, P8_TA(2016)0107. 46 http://www.youthforum.org/assets/2016/04/0099-16_Policy_Paper_Equality_Non-

discrimination_FINAL2.pdf 47 JO L 280, 26.10.2010, p. 1. 48 http://efsli.org/publications 49 http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/SL-Interpreter-Guidelines.pdf 50 http://aiic.net/page/6701/guidelines-for-spoken-language-interpreters-working-in-mixed-

teams/lang/1 51 http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/R1101-The-right-to-sign-language-

interpreting-services-when-working-or-studying-abroad.pdf

http://www.youthforum.org/assets/2016/04/0099-16_Policy_Paper_Equality_Non-discrimination_FINAL2.pdf

http://www.youthforum.org/assets/2016/04/0099-16_Policy_Paper_Equality_Non-discrimination_FINAL2.pdf

http://efsli.org/publications

http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/SL-Interpreter-Guidelines.pdf

http://aiic.net/page/6701/guidelines-for-spoken-language-interpreters-working-in-mixed-teams/lang/1

http://aiic.net/page/6701/guidelines-for-spoken-language-interpreters-working-in-mixed-teams/lang/1

http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/R1101-The-right-to-sign-language-interpreting-services-when-working-or-studying-abroad.pdf

http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/R1101-The-right-to-sign-language-interpreting-services-when-working-or-studying-abroad.pdf

125

independentă, autonomie și participare deplină în societate;

B. întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de dizabilități în

definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă

puterea de a adopta acte legislative în vederea combaterii acestui tip de discriminare

(articolul 19);

C. întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilitate și prevăd participarea egală a

persoanelor cu dizabilități în societate;

D. întrucât există aproximativ 1 milion de utilizatori ai limbajului semnelor în UE52 și 51

de milioane de cetățeni cu deficiențe de auz53, mulți dintre aceștia fiind, de asemenea,

utilizatori ai limbajului semnelor;

E. întrucât limbajele naționale și regionale ale semnelor reprezintă limbaje naturale de sine

stătătoare, cu propria lor gramatică și sintaxă, aidoma limbilor vorbite54;

F. întrucât politica UE privind multilingvismul promovează învățarea limbilor străine și

întrucât unul dintre obiectivele acesteia este ca fiecare european să vorbească două

limbi în plus față de limba lor maternă; întrucât învățarea și promovarea limbajelor

semnelor naționale și regionale ar putea să susțină acest obiectiv;

G. întrucât accesibilitatea este o condiție prealabilă necesară pentru ca persoanele cu

dizabilități să trăiască independent și să participe pe deplin și în condiții de egalitate la

societate55;

H. întrucât accesibilitatea nu se limitează doar la accesibilitatea fizică a mediului, ci se

extinde la accesibilitatea informațiilor și comunicațiilor, inclusiv sub forma furnizării

de conținut în limbajul semnelor56;

I. întrucât interpreții profesioniști în limbajul semnelor au aceleași atribuții și îndeplinesc

aceleași misiuni ca și interpreții de limbă vorbită;

J. întrucât situația interpreților în limbajul semnelor este eterogenă în rândul statelor

membre, variind de la sprijinul familial informal la interpreți profesioniști cu educație

universitară și pe deplin calificați;

K. întrucât interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor sunt rari în toate

statele membre UE și întrucât raportul dintre utilizatorii limbajului semnelor și

interpreții în limbajul semnelor variază între 8:1 și 2 500:1, raportul mediu fiind de

160:157;

52 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-511_ro.htm 53 Federația europeană a persoanelor cu deficiențe de auz (EFHOH):

http://www.efhoh.org/about_us 54 Brentari, D., ed. (2010) Sign Languages (Limbajele semnelor). Cambridge University

Press. Pfau, R., Steinbach M. & Bencie W., ed. (2012) Sign Language: An International Handbook (Limbajul semnelor: un manual internațional). De Gruyter.

55 Comentariul general nr. 2, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/2. 56 Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH),

articolul 9. 57 WIT, M. de (2016, în curs de publicare). Sign Language Interpreting in Europe

(Interpretarea prin limbajul semnelor în Europa), ediția 2016.

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-511_ro.htm

http://www.efhoh.org/about_us

126

L. întrucât s-a introdus o petiție58 prin care se solicită ca Parlamentul să permită

introducerea de petiții în limbajele semnelor naționale și regionale ale UE;

M. întrucât Declarația de la Bruxelles privind limbajele semnelor în Uniunea Europeană59

promovează o abordare nediscriminatorie privind utilizarea unui limbaj natural al

semnelor, astfel cum se cere în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind

drepturile persoanelor cu handicap, care a fost ratificată de UE și de toate statele

membre ale UE, cu excepția unuia;

N. întrucât frecvența și calitatea subtitrării pe televiziunile publice și private diferă

considerabil de la un stat membru la altul, variind de la mai puțin de 10 % la aproape

100 %, cu standarde de calitate care variază foarte mult60; întrucât în majoritatea

statelor membre există puține date în ceea ce privește nivelul de interpretare în limbajul

semnelor la televiziune;

O. întrucât utilizatorii limbajului semnelor ar putea beneficia de dezvoltarea unor noi

tehnologii în domeniul limbilor;

P. întrucât, potrivit CNUDPH, refuzul unor amenajări corespunzătoare constituie

discriminare și întrucât, în conformitate cu Directiva privind egalitatea de tratament,

trebuie să se asigure amenajări corespunzătoare pentru a garanta respectarea

principiului egalității de tratament;

Q. întrucât în prezent persoanele surde, cele cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz nu

beneficiază de nicio posibilitate de comunicare directă cu deputații în Parlamentul

European sau cu administratorii instituțiilor Uniunii Europene și, vice versa, cu

persoane surde sau cu deficiențe de auz din cadrul instituțiilor UE;

Interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor

1. subliniază necesitatea de interpreți calificați și profesioniști în limbajul semnelor, care

poate fi acoperită doar dacă se adoptă următoarele măsuri:

(a) recunoașterea oficială a limbajelor naționale și regionale ale semnelor în statele

membre și în instituțiile UE,

(b) instruirea formală (la nivel universitar sau similar, echivalentul a trei ani de studii

la zi, care corespunde cu formarea necesară a interpreților de limbă vorbită)61,

(c) înregistrarea (acreditarea oficială și sistemul de control al calității, cum ar fi

dezvoltarea profesională continuă),

(d) recunoașterea oficială a profesiei;

2. recunoaște că furnizarea de servicii de interpretare de înaltă calitate în limbajul

semnelor:

(a) depinde de o evaluare obiectivă a calității, care să implice toate părțile interesate,

58 Petiția nr. 1056-16. 59 Declarația de la Bruxelles (2010), Uniunea Europeană a Surzilor (EUD):

http://www.eud.eu/files/8514/5803/7674/brussels_declaration_FINAL.pdf 60 EFHOH (2015). State of subtitling access in EU (Stadiul accesului la subtitrare în

UE). Disponibil la adresa: http://media.wix.com/ugd/c2e099_0921564404524507bed2ff3648781a3c.pdf

61 Efsli (2013), Learning Outcomes for Graduates of a Three Year Interpreting Training Programme (Obiectivele pedagogice pentru absolvenții unui program de formare de trei ani în domeniul interpretării).

http://www.eud.eu/files/8514/5803/7674/brussels_declaration_FINAL.pdf

http://media.wix.com/ugd/c2e099_0921564404524507bed2ff3648781a3c.pdf

127

(b) se bazează pe calificări profesionale,

(c) implică experți reprezentanți ai comunității persoanelor surde,

(d) depinde de existența unor resurse suficiente pentru a forma și angaja interpreți în

limbajul semnelor;

3. recunoaște că interpretarea în limbajul semnelor constituie un serviciu profesional care

necesită o remunerație corespunzătoare;

Distincția dintre accesibilitate și amenajări corespunzătoare62

4. apreciază că accesibilitatea este în beneficiul anumitor grupuri și se bazează pe un set

de standarde care sunt puse în aplicare treptat;

5. este conștient de faptul că disproporționalitatea sau sarcinile excesive nu pot fi invocate

pentru a justifica lipsa accesibilității;

6. recunoaște că amenajarea corespunzătoare se referă la o persoană și este

complementară obligației de accesibilitate;

7. constată, de asemenea, că o persoană poate solicita măsuri de amenajare

corespunzătoare chiar dacă obligația de accesibilitate a fost îndeplinită;

8. înțelege că disponibilitatea interpretării în limbajul semnelor poate constitui o măsură

de accesibilitate sau o măsură de amenajare corespunzătoare, în funcție de situație;

Accesibilitatea

9. subliniază că persoanele surde, cele cu surdocecitate și cele cu deficiențe de auz trebuie

să aibă acces la aceleași informații și aceleași comunicări ca și semenii lor sub forma

interpretariatului în limbajul semnelor, a subtitrării, a serviciilor de transcriere a limbii

vorbite și/sau a formelor alternative de comunicare, inclusiv la interpreți specializați în

comunicarea orală;

10. subliniază că serviciile publice și guvernamentale, inclusiv conținutul lor online, trebuie

să fie accesibile prin intermediari în direct, cum ar fi interpreții în limbajul semnelor la

fața locului, dar și prin servicii alternative pe internet și la distanță, atunci când este

cazul;

11. își reiterează angajamentul de a face procesul politic cât mai accesibil, inclusiv prin

punerea la dispoziție a unor interpreți profesioniști în limbajul semnelor; observă că

aceasta include alegeri, consultări publice și alte evenimente, după caz;

12. subliniază rolul în creștere al tehnologiilor lingvistice în asigurarea accesului egal al

tuturor la spațiul digital;

13. recunoaște importanța existenței unor standarde minime pentru a asigura accesibilitatea,

în special având în vedere tehnologiile noi și emergente, cum ar fi furnizarea de

interpretare în limbajul semnelor pe internet și de servicii de subtitrare;

14. ia act de faptul că, deși furnizarea de asistență medicală este o competență a statelor

membre, aceasta ar trebui să răspundă nevoilor persoanelor surde, cu surdocecitate și cu

deficiențe de auz, de exemplu prin furnizarea de interpreți profesioniști în limbajul

semnelor și sensibilizarea și formarea personalului, acordând o atenție deosebită

femeilor și copiilor;

15. recunoaște că accesul egal la justiție pentru persoanele surde, cu surdocecitate sau cu

62 CRPD/C/GC/4, punctul 28

128

deficiențe de auz poate fi asigurat numai prin asigurarea de interpreți profesioniști în

limbajul semnelor, calificați în mod corespunzător;

16. este conștient de importanța unor servicii de interpretare și de traducere exacte și

precise, în special în instanță și alte contexte juridice; reiterează, prin urmare,

importanța interpreților profesioniști, cu înaltă calificare și specializați în limbajul

semnelor, în special în astfel de situații;

17. subliniază necesitatea de a consolida sprijinul și dispozițiile specifice, cum ar fi

interpretarea în limbajul semnelor și informarea accesibilă în timp real bazată pe text în

caz de dezastre, pentru persoanele cu dizabilități în situații de conflict armat, urgențe

umanitare și dezastre naturale63;

Ocuparea forței de muncă, educație și formare

18. ia act de faptul că trebuie să se adopte măsuri de amenajare corespunzătoare, care

includ punerea la dispoziție de interpreți profesioniști în limbajul semnelor, pentru a

asigura accesul egal la locuri de muncă, educație și formare;

19. subliniază că părinților trebuie să li se furnizeze o informare echilibrată și cuprinzătoare

referitoare la limbajul semnelor și la ceea ce înseamnă surditatea, pentru a putea face o

alegere în cunoștință de cauză, în interesul superior al copiilor lor;

20. subliniază că programele de intervenție timpurie sunt esențiale pentru dezvoltarea

deprinderilor de viață ale copiilor, inclusiv a competențelor lor lingvistice; constată, de

asemenea, că aceste programe ar trebui să includă, în mod ideal, modele de

comportament pentru persoanele surde;

21. subliniază că persoanele surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz și părinții lor

trebuie să beneficieze de posibilitatea de a învăța limbajul semnelor național sau

regional din mediul lor de viață prin serviciile preșcolare și școlare64;

22. subliniază că limbajul semnelor ar trebui inclus în programele de învățământ pentru a

îmbunătăți gradul de sensibilizare cu privire la limbajul semnelor și a consolida

folosirea acestuia;

23. subliniază că trebuie luate măsuri pentru recunoașterea și promovarea identității

lingvistice a comunității persoanelor surde65;

24. invită statele membre să încurajeze învățarea limbajului semnelor în același mod ca

limbile străine;

25. subliniază că interpreții calificați în limbajul semnelor și personalul didactic competent

în limbajul semnelor și dotat cu competențele necesare pentru a colabora în medii

educative incluzive și bilingve constituie un factor esențial în reușita școlară a copiilor

și tinerilor adulți surzi, lucru care contribuie la rezultate educaționale mai bune și la rate

mai scăzute ale șomajului pe termen lung;

26. subliniază lipsa generală de manuale în limbajul semnelor și de materiale didactice în

formate și limbi accesibile

63 Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH),

articolul 11. 64 http://www.univie.ac.at/designbilingual/downloads/De-Sign_Bilingual_Findings.pdf 65 Comentariul general nr. 4, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/4, disponibil la adresa:

http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-

4.doc

http://www.univie.ac.at/designbilingual/downloads/De-Sign_Bilingual_Findings.pdf



129

27. solicită ca principiul libertății de circulație să fie garantat în cazul persoanelor surde, cu

surdocecitate sau cu dificultăți auditive în cadrul UE, inclusiv în contextul programului

Erasmus + și al programelor de mobilitate conexe, asigurându-se că participanții nu fac

obiectul unor cerințe disproporționate prin faptul că trebuie să își asigure singuri

serviciile de interpretare;

28. salută proiectul-pilot privind „cardul european pentru dizabilitate”; regretă excluderea

interpretării în limbajul semnelor din proiect, dat fiind că aceasta împiedică în mod

semnificativ libertatea de circulație a lucrătorilor și studenților surzi, cu surdocecitate

sau cu deficiențe de auz în cadrul UE;

Instituțiile Uniunii Europene

29. recunoaște că instituțiile UE trebuie să fie exemple de cele mai bune practici pentru

personalul său, funcționarii aleși și stagiari, precum și pentru cetățenii UE în ceea ce

privește punerea la dispoziție a unor amenajări corespunzătoare și asigurarea

accesibilității, care include furnizarea de interpretare în limbajul semnelor;

30. salută faptul că instituțiile Uniunii Europene asigură deja, în regim ad hoc,

accesibilitatea evenimentelor publice și a reuniunilor comisiilor; consideră că

subtitrarea și transcrierea limbii vorbite ar trebui considerate o măsură alternativă, dar și

necesară și echitabilă pentru persoanele cu deficiențe de auz care nu utilizează limbajul

semnelor; acest lucru este relevant și pentru angajații instituțiilor UE în contextul

asigurării amenajărilor corespunzătoare în conformitate cu articolul 5 din Directiva

2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce

privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

31. recunoaște că instituțiile UE dispun de un sistem pentru a asigura interpretarea în

limbajul semnelor prin intermediul serviciilor lor de interpretariat în scopul asigurării

accesibilității; îndeamnă instituțiile să utilizeze astfel de sisteme existente și atunci când

asigură amenajări corespunzătoare pentru personal și/sau pentru funcționarii aleși,

reducând la minimum în mod eficace sarcinile administrative ce revin persoanelor și

instituțiilor;

32. îndeamnă insistent instituțiile să acorde în mod oficial interpreților în limbajul semnelor

același statut ca și interpreților de limbă vorbită în ceea ce privește serviciile de

interpretare pe care le oferă instituțiilor și/sau personalului acestora sau funcționarilor

numiți, inclusiv accesul la asistență tehnică, materiale de pregătire și documente;

33. îndeamnă Eurostat să garanteze că instituțiilor UE li se furnizează statistici privind

utilizatorii limbajelor semnelor surzi, cu surdocecitate sau cu dificultăți auditive, astfel

încât ele să poată defini, pune în aplicare și analiza mai bine dizabilitatea lor și

politicile lingvistice;

34. îndeamnă Unitatea de coordonare a serviciilor pentru vizitatori a Parlamentului

European să răspundă nevoilor utilizatorilor surzi, cu surdocecitate sau cu dificultăți

auditive, oferindu-le acces direct într-un limbaj al semnelor național sau regional și prin

servicii de transcriere a limbii vorbite;

35. solicită instituțiilor să pună în aplicare pe deplin proiectul-pilot al UE INSIGN, care

constituie o reacție la decizia Parlamentului European din 12 decembrie 2012 de a

introduce un serviciu și o aplicație în timp real în limbajul semnelor și vizează

îmbunătățirea comunicării dintre persoanele surde și cu deficiențe de auz și instituțiile

130

UE66;

o

o o

36. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,

Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

66 http://www.eud.eu/projects/past-projects/insign-project/

http://www.eud.eu/projects/past-projects/insign-project/

131



P8_TA-PROV(2016)0443

Reînnoirea aprobării pentru substanța activă bentazon

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la proiectul de

Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active

bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului

European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de

modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al

Comisiei (D047341/00 – 2016/2978(RSP))


– având în vedere proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire

a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE)

nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață

a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în

aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (D047341/00),

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al

Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor

fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului67,

în special articolul 20 alineatul (1),

– având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al

Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor

și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al

exercitării competențelor de executare de către Comisie68,

– având în vedere concluziile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară asupra

evaluării inter pares a analizei riscurilor utilizării ca pesticid a substanței active

bentazon69,

– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și

siguranță alimentară,

– având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât substanța activă bentazon acționează ca un erbicid selectiv post-emergent

împotriva buruienilor cu frunză lată într-o gamă largă de culturi și este utilizat în mod

67 JO L 309, 24.11.2009, p. 1. 68 JO L 55, 28.2.2011, p. 13. 69 Jurnalul EFSA 2015; 13(4):4077.

132

curent în agricultură;

B. întrucât substanța activă bentazon are un mare potențial de infiltrare directă în apele

subterane din cauza proprietăților sale inerente;

C. întrucât datele furnizate de agenția de mediu din Regatul Unit arată că substanța activă

bentazon este pesticidul autorizat cel mai frecvent detectat în apele subterane din

Regatul Unit și se regăsește și în apele de suprafață; întrucât situația este similară în

întreaga Europă;

D. întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2016/549 al Comisiei din 8 aprilie

2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011

prelungește perioada de aprobare pentru substanța activă bentazon până la 30 iunie

2017 deoarece evaluarea substanței a fost amânată;

E. întrucât proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a

aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE)

nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață

a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în

aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (denumit în continuare „proiectul de regulament

de punere în aplicare”) prevede, pe baza unei evaluări științifice efectuate de

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), autorizarea substanței

active bentazon până la 31 ianuarie 2032, adică pentru cea mai lungă perioadă posibilă;

F. întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, și ținând cont de

cunoștințele științifice și tehnice actuale, anumite condiții și restricții au fost incluse în

proiectul de regulament de punere în aplicare, în special cerința de a furniza informații

de confirmare suplimentare;

G. întrucât, după analizarea observațiilor primite cu privire la raportul de evaluare a

reînnoirii, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se solicite informații suplimentare din

partea solicitanților;

H. întrucât, după analizarea observațiilor primite cu privire la raportul de evaluare a

reînnoirii, s-a concluzionat că EFSA ar trebui să efectueze o consultare a experților în

domeniile toxicologiei la mamifere, reziduurilor, evoluției și comportamentului în

mediu și ecotoxicologiei și ar trebui să adopte o concluzie cu privire la probabilitatea ca

substanța activă bentazon să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 4 din

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

I. întrucât solicitanții sunt obligați să prezinte informații de confirmare în ceea ce privește

testele de nivel 2/3, indicate în prezent în cadrul conceptual al OCDE pentru a analiza

potențialul unui mecanism de acțiune endocrină în ceea ce privește efectele asupra

dezvoltării observate în cadrul unui studiu de toxicitate asupra dezvoltării la șobolani

(creșterea numărului de pierderi după implantare, reducerea numărului de fetuși vii și

întârzieri de dezvoltare fetală în absența unei toxicități materne clare, care sugerează că

o clasificare drept toxic pentru reproducere în categoria 2 ar putea fi adecvată);

J. întrucât evaluarea riscului pentru consumatori nu a fost finalizată deoarece definițiile

propuse ale reziduurilor pentru evaluarea riscurilor pentru plante și pentru aplicarea în

cazul animalelor au fost considerate provizorii din cauza lacunelor în materie de date

identificate;

K. întrucât evaluarea expunerii apelor subterane la substanța mamă bentazon și la

metabolitul N-metil-bentazon nu a fost finalizată; întrucât lipsesc informații privind

probabilitatea expunerii apelor subterane atunci când ratele anuale de aplicare depășesc

133

960 g de substanță activă/ha (au fost solicitate utilizări reprezentative de până la 1440 g

de substanță activă/ha);

L. întrucât decizia Comisiei de a aproba o substanță activă solicitând, în același timp, date

care să confirme siguranța acesteia (cunoscută sub denumirea de procedura datelor de

confirmare) ar permite ca substanța activă să fie introdusă pe piață înainte ca Comisia

să obțină toate datele necesare pentru a sprijini această decizie;

M. întrucât decizia Ombudsmanului European din 18 februarie 2016 în cauza

12/2013/MDC referitoare la practicile Comisiei în ceea ce privește autorizarea și

introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor (pesticide) a solicitat

Comisiei să utilizeze procedura datelor de confirmare în mod limitat și în conformitate

strictă cu legislația aplicabilă și să prezinte, în termen de doi ani de la decizia

Ombudsmanului, un raport care să confirme că numărul deciziilor cu informații de

confirmare va fi scăzut substanțial față de situația actuală;

N. întrucât proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei nu reușește să

implementeze propunerile Ombudsmanului European privind o soluție pentru

îmbunătățirea sistemului Comisiei de aprobare a pesticidelor;

O. întrucât, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, aprobarea ar trebui să fie

reînnoită pentru o perioadă de cel mult cincisprezece ani; întrucât perioada de

valabilitate a aprobărilor ar trebui să fie proporțională cu eventualele riscuri inerente

utilizării unor astfel de substanțe; întrucât principiul precauției, care, în conformitate cu

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, trebuie aplicat, impune Comisiei să se asigure că nu

aprobă substanțe active în cazul în care ar putea fi puse în pericole sănătatea publică sau

mediul;

P. întrucât evaluarea inter pares efectuată de EFSA propune ca substanța activă bentazon

să fie clasificată drept toxică pentru reproducere în categoria 2 în conformitate cu

dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1272/2008;

Q. întrucât o problemă figurează ca un domeniu de preocupare majoră în cazul în care

există suficiente informații disponibile pentru a efectua o evaluare privind utilizările

reprezentative în conformitate cu principiile uniforme în temeiul articolului 29

alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și astfel cum se stabilește în

Regulamentul (UE) nr. 546/2011 al Comisiei și în cazul în care această evaluare nu

permite să se concluzioneze că, pentru cel puțin una dintre utilizările reprezentative se

poate estima că un produs de protecție a plantelor care conține substanța activă nu va

avea niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale sau asupra apei subterane

sau nu va avea influențe inacceptabile asupra mediului;

R. întrucât, potrivit concluziilor EFSA, au fost identificate domenii de preocupare majoră,

în special faptul că specificația privind materialul tehnic propusă pentru ambii

solicitanți nu era comparabilă cu materialul utilizat la testarea pentru determinarea

valorilor de referință toxicologice și că nu s-a demonstrat că materialul tehnic utilizat în

studiile de ecotoxicitate este suficient de reprezentativ pentru specificațiile tehnice

pentru ambii solicitanți,

1. consideră că proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei depășește

competențele de executare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1107/2009;

2. consideră că evaluarea privind utilizările reprezentative ale substanței active bentazon

este insuficientă pentru a concluziona că, pentru cel puțin una dintre utilizările

reprezentative, se poate estima că un produs de protecție a plantelor care conține

134

substanța activă bentazon nu are niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale

sau asupra apei subterane sau nu are influențe inacceptabile asupra mediului;

3. invită Comisia și statele membre să finanțeze cercetarea și inovarea în domeniul

soluțiilor alternative durabile și rentabile pentru produsele de combatere a dăunătorilor

cu scopul de a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a

mediului;

4. consideră că, prin aplicarea procedurii datelor de confirmare pentru aprobarea

substanței active bentazon, Comisia a încălcat dispozițiile Regulamentului (CE)

nr. 1107/2009 și principiul precauției, astfel cum este stabilit la articolul 191 din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

5. invită Comisia să acorde prioritate solicitării și evaluării oricăror informații relevante

care lipsesc înainte de a lua o decizie cu privire la aprobare;

6. invită Comisia să își retragă proiectul de regulament de punere în aplicare și să prezinte

comisiei un nou proiect;

7. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și

Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

135



P8_TA-PROV(2016)0445

Situația populației Guarani-Kaiowá din statul brazilian Mato Grosso do

Sul

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația

populației Guarani-Kaiowá din statul Mato Grosso do Sul din Brazilia

(2016/2991(RSP))


– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la necesitatea de a proteja

drepturile popoarelor indigene din Brazilia, în special rezoluția sa privind încălcarea

drepturilor constituționale ale popoarelor indigene din Brazilia din 15 februarie 199670,

– având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 1995 referitoare la situația popoarelor

indigene din Brazilia71,

– având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, adoptată de

Adunarea Generală la 13 septembrie 2007,

– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

– având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, adoptate în septembrie

2015,

– având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și

Pactul global al ONU,

– având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind populațiile

indigene și tribale (Convenția nr. 169), astfel cum a fost adoptată la 27 iunie 1989 și

semnată de Brazilia,

– având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii

pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, cu ocazia Zilei

internaționale a popoarelor indigene la nivel mondial, 9 august 2016,

– având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului din 1998,

70 JO C 65, 4.3.1996, p. 164. 71 JO C 287, 30.10.1995, p. 202.

136

Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului și Instrumentul

european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO),

– având în vedere raportul realizat de Raportorul special al ONU privind drepturile

popoarelor indigene, Victoria Tauli Corpuz, în urma misiunii sale în Brazilia în

perioada 7-17 martie 2016 (A/HRC/33/42/Add.1),

– având în vedere raportul din 2016 al Consiliului misionar pentru popoarele indigene,

– având în vedere declarațiile făcute de Reprezentantul special al UE pentru drepturile

omului în cursul dialogului UE-Brazilia privind drepturile omului,

– având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din

Regulamentul său de procedură,

A. întrucât actuala Constituție braziliană din 1988, care a fost negociată cu popoarele

indigene, recunoaște drepturile acestora de a-și păstra tradițiile culturale și recunoaște

dreptul lor strămoșesc la teritoriile lor ancestrale; întrucât este de datoria statului de a

reglementa și de a proteja acest drept;

B. întrucât, potrivit Raportorului special al ONU privind drepturile popoarelor indigene, în

ultimii opt ani s-a înregistrat o absență îngrijorătoare de progrese în ceea ce privește

punerea în aplicare a recomandărilor ONU și rezolvării problemelor de interes deosebit

și de lungă durată pentru populațiile indigene din Brazilia, precum recunoașterea

teritoriilor lor și un regres îngrijorător în ceea ce privește protejarea drepturilor

populațiilor indigene;

C. întrucât, în ultimii 14 ani, potrivit datelor oficiale furnizate de Secretariatul special

pentru probleme de sănătate a populației indigene și de serviciile locale de sănătate a

populației indigene din statul Mato Grosso do Sul privind asasinarea populației

indigene Guarani-Kaiowá în statul Mato Grosso do Sul, cel puțin 400 de persoane și 14

conducători ai populațiilor indigene au fost asasinate, printre care Simiao Vilharva și

Clodiodi de Souza, în încercările lor de a-și recupera pământurile strămoșești prin

proteste pașnice;

D. întrucât, potrivit anchetei naționale privind sănătatea și alimentația populațiilor

indigene din Brazilia, realizată în perioada 2008-2009, rata de malnutriție cronică în

rândul copiilor aparținând populațiilor indigene a fost de 26 %, în comparație cu media

de 5,9 % în rândul celorlalți copii; întrucât, în conformitate cu studiile recente efectuate

de FIAN Brazil și de Consiliul misionar pentru popoarele indigene, 42 % din populația

comunităților Kaiowá și Guaraní suferă de malnutriție cronică;

E. întrucât gradul necorespunzător de furnizare a asistenței medicale, a educației și a

serviciilor sociale, precum și lipsa marcării terenurilor populației indigene, au avut un

impact asupra sinuciderilor în rândul tinerilor și a mortalității infantile; întrucât, în

ultimii 15 de ani, cel puțin 750 de persoane, în mare parte tineri, s-au sinucis, iar peste

600 de copii cu vârsta mai mică de 5 ani au murit, dintre care cei mai mulți ca urmare a

unor boli tratabile cu ușurință și care pot fi prevenite ;

F. întrucât 98,33 % din terenurile populației indigene din Brazilia sunt situate în regiunea

amazoniană, unde populațiile indigene contribuie la conservarea biodiversității în

137

regiune și, prin urmare, joacă un rol important în prevenirea schimbărilor climatice;

întrucât, potrivit studiului „Către un scenariu global de referință de stocare a dioxidului

de carbon în terenuri colective: o analiză actualizată a contribuțiilor popoarelor

indigene și a comunităților locale la atenuarea schimbărilor climatice”, efectuat de

Inițiativa pentru drepturi și resurse, de Woods Hole Research Center și de World

Resources Institute, publicat la 1 noiembrie 2016, extinderea drepturilor funciare ale

populațiilor indigene poate juca un rol important în protejarea pădurilor, a

biodiversității și a ecosistemelor;

G. întrucât Ministerul public federal și Fundația națională pentru sprijinirea populațiilor

indigene (FUNAI) au semnat în 2007 Acordul privind schimbarea conduitei (TAC) cu

scopul de a identifica și delimita 36 de teritorii ale comunității Guarani-Kaiowá din

Mato Grosso do Sul până în 2009;

H. întrucât o serie de inițiative de reformă, interpretare și aplicare a Constituției federale a

Braziliei sunt în curs de desfășurare, și întrucât aceste eventuale modificări ar putea

pune în pericol drepturile populației indigene recunoscute prin Constituție,

1. ia act de parteneriatul pe termen lung dintre UE și Brazilia, bazat pe încredere reciprocă

și pe respectarea principiilor și valorilor democratice; felicită guvernul brazilian pentru

progresele realizate, precum rolul constructiv al FUNAI, o serie de hotărâri ale Curții

Supreme Federale de prevenire a evacuărilor forțate, eforturile de a pune în aplicare

servicii diferențiate în materie de sănătate și educație, realizările semnificative în ceea

ce privește delimitarea terenurilor din regiunea amazoniană, organizarea primei

conferințe naționale privind politica în materie de populații indigene și instituirea

Consiliului național pentru politici în materie de populații indigene;

2. condamnă în mod ferm actele de violență comise împotriva comunităților indigene din

Brazilia; își exprimă regretul cu privire la situația de sărăcie și la situația drepturilor

omului în cazul populației Guarani-Kaiowá din Mato Grosso do Sul;

3. invită autoritățile braziliene să ia măsuri imediate pentru a proteja securitatea

populațiilor indigene și să asigure efectuarea unor anchete independente privind

uciderea și agresarea populațiilor indigene în încercările lor de a-și apăra drepturile

omului și drepturile funciare, astfel încât vinovații să fie aduși în fața justiției;

4. reamintește autorităților braziliene responsabilitățile ce le revin în ceea ce privește

menținerea și aplicarea integrală a dispozițiilor din Constituția Braziliei privind

protecția drepturilor individuale și drepturile minorităților și grupurilor etnice

vulnerabile, cu referire la populația Guarani-Kaiowá;

5. reamintește autorităților braziliene obligația de a respecta standardele internaționale în

materie de drepturile omului cu privire la popoarele indigene, astfel cum se prevede și

în Constituția federală a Braziliei și în Legea 6.001/73 privind „Statutul populațiilor

amerindiene”;

6. recunoaște rolul Curții Supreme Federale braziliene în lupta continuă pentru a proteja

drepturile constituționale și strămoșești ale populațiilor indigene și invită Consiliul

național să elaboreze mecanisme și măsuri care să protejeze mai bine necesitățile

populațiilor vulnerabile;

138

7. invită autoritățile braziliene să pună în aplicare pe deplin recomandările Raportorului

special al ONU privind drepturile popoarelor indigene ca urmare a misiunii acesteia în

Brazilia în martie 2016;

8. invită autoritățile braziliene să elaboreze un plan de lucru care să acorde prioritate

finalizării demarcării tuturor teritoriilor pretinse de populațiile Guarani-Kaiowá și să

creeze condiții tehnice și operaționale în acest sens, având în vedere faptul că

numeroasele cazuri de omucidere sunt cauzate de represalii în contextul protestelor de

recuperare a pământurilor strămoșești;

9. recomandă ca autoritățile braziliene să asigure un buget suficient pentru FUNAI,

consolidându-l cu resursele necesare pentru a furniza serviciile de bază indispensabile

populațiilor indigene;

10. își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerea de modificare a Constituției 215/2000

(PSC 215), căreia popoarele indigene din Brazilia i se opun în mod acerb, având în

vedere că, în cazul în care este aprobată, le va amenința drepturile de proprietate asupra

terenurilor făcând posibil ca interesele anti-indiene legate de sectorul agriculturii, al

industriei lemnului, al mineritului și al energiei să blocheze recunoașterea noilor

teritorii indigene; consideră cu fermitate că întreprinderile ar trebui trase la răspundere

pentru orice daune aduse mediului și orice abuzuri la adresa drepturilor omului de care

sunt responsabile și că UE și statele membre ar trebui să susțină acest lucru ca pe un

principiu de bază prin inserarea acestuia ca prevedere cu caracter obligatoriu în toate

politicile comerciale;

11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,

Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri

externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Înaltului

Comisar al ONU pentru drepturile omului, președintelui și guvernului Braziliei,

președintelui Congresului Național din Brazilia, copreședinților Adunării parlamentare

euro-latinoamericane și Forumului permanent al Organizației Națiunilor Unite privind

problemele legate de populația indigenă.

139



P8_TA-PROV(2016)0447

Asistență macrofinanciară pentru Iordania ***I


propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei noi

asistențe macrofinanciare pentru Regatul Hașemit al Iordaniei (COM(2016)0431 – C8-

0242/2016 – 2016/0197(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)


– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului

(COM(2016)0431),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către

Comisie (C8-0242/2016),


Europene,

– având în vedere declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului adoptată

în același timp cu Decizia nr. 778/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului

din 12 august 2013 de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare

Georgiei72,

având în vedere scrisoarea transmisă de Comisia pentru afaceri externe și scrisoarea

transmisă de Comisia pentru bugete,

– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 4

noiembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu

articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,


– având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0296/2016),

72 JO L 218, 14.8.2013, p. 15.

140

1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2. aprobă declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

anexată prezentei rezoluții;

3. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în

mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;



141

P8_TC1-COD(2016)0197

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2016 în vederea

adoptării Deciziei (UE) 2016/... a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei noi

asistențe macrofinanciare pentru Regatul Hașemit al Iordaniei

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 212 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară73,

73 Poziția Parlamentului European din 24 noiembrie 2016.

142

întrucât:

(1) Relațiile dintre Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) și Regatul Hașemit

al Iordaniei (denumit în continuare „Iordania”) se dezvoltă în cadrul politicii europene de

vecinătate (PEV). Iordania a semnat un acord de asociere74 cu Uniunea la 24 noiembrie

1997, care a intrat în vigoare la 1 mai 2002. În temeiul respectivului acord, Uniunea și

Iordania au instituit treptat o zonă de liber schimb pe parcursul unei perioade de tranziție

de 12 ani. În plus, în 2007 a intrat în vigoare un acord privind liberalizarea în continuare a

schimburilor comerciale cu produse agricole75. În 2010, cele două părți au convenit asupra

unui statut de parteneriat avansat, care implică extinderea perimetrului cooperării. La 1

iulie 2011, a intrat în vigoare un protocol privind mecanismele de soluționare a litigiilor

pentru comerțul dintre UE și Iordania, care fusese parafat în decembrie 2009. Dialogul

politic bilateral și cooperarea economică au fost dezvoltate și prin intermediul acordului de

asociere și al Cadrului unic de sprijin adoptat pentru perioada 2014-2017.

(2) Începând cu anul 2011, Iordania a lansat o serie de reforme politice în vederea consolidării

democrației parlamentare și a statului de drept. Au fost instituite o curte constituțională și

o comisie electorală independentă, iar parlamentul iordanian a adoptat o serie de legi

importante, inclusiv legea electorală și legea partidelor politice, precum și legi privind

descentralizarea și municipalitățile.

74 Acordul euro-mediteraneean de stabilire a unei asocieri între Comunitățile Europene

și statele lor membre, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte (JO L 129, 15.5.2002, p. 3).

75 Acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei cu privire la măsurile reciproce de liberalizare și de modificare a Acordului de asociere CE – Iordania, precum și de înlocuire a anexelor I, II, III și IV și a protocoalelor 1 și 2 la respectivul acord (JO L 41, 13.2.2006, p. 3).

143

(3) Economia Iordaniei este afectată semnificativ de tulburările regionale, în special din țările

vecine Irak și Siria. Într-un context mondial defavorabil, instabilitatea regională a avut un

puternic impact negativ asupra veniturilor externe și a exercitat o presiune asupra

finanțelor publice. Turismul și investițiile străine directe au fost afectate, rutele comerciale

au fost blocate, iar fluxul de gaze naturale din Egipt a fost întrerupt. În plus, economia

Iordaniei a fost, de asemenea, afectată de un flux masiv de refugiați sirieni, care a sporit

presiunea asupra poziției sale bugetare, a serviciilor publice și a infrastructurii.

(4) De la izbucnirea conflictelor din Siria în 2011, Uniunea și-a exprimat angajamentul ferm de

a sprijini Iordania în eforturile de a face față consecințelor economice și sociale ale crizei

din Siria, în special ale prezenței unui număr mare de refugiați sirieni pe teritoriul său.

Uniunea și-a majorat sprijinul financiar acordat Iordaniei, consolidând cooperarea în

numeroase domenii, printre care societatea civilă, sistemul electoral, securitatea,

dezvoltarea regională și reformele sociale și economice. În plus, Uniunea a oferit Iordaniei

posibilitatea de a încheia un acord privind o zonă de liber schimb aprofundată și

cuprinzătoare.

(5) În acest context economic și financiar dificil, autoritățile iordaniene și Fondul Monetar

Internațional (FMI) au convenit, în august 2012, un prim program de ajustare economică,

care a fost sprijinit de un acord stand-by pe trei ani în valoare de 2 000 milioane USD. Acest

program s-a încheiat cu succes în august 2015. În cadrul programului, Iordania a făcut

progrese considerabile în domeniul consolidării bugetare, la care a contribuit și scăderea

prețurilor petrolului, și a implementat o serie de reforme structurale.

144

(6) În decembrie 2012, Iordania a solicitat asistență macrofinanciară suplimentară din partea

Uniunii. Ca răspuns la această solicitare, în decembrie 2013 a fost adoptată o decizie de

acordare de asistență macrofinanciară în valoare de 180 de milioane EUR sub formă de

împrumuturi (AMF-I)76. Memorandumul de înțelegere care definește condițiile de politică

aferente acestei prime asistențe macrofinanciare a intrat în vigoare la 18 martie 2014.

După implementarea măsurilor de politică convenite, prima tranșă a AMF-I a fost plătită la

10 februarie 2015, iar a doua tranșă la 15 octombrie 2015.

(7) De la începutul crizei siriene, Uniunea a alocat aproximativ 1 130 milioane EUR pentru

Iordania. Această sumă include, pe lângă cele 180 de milioane EUR din prima operațiune de

asistență macrofinanciară, 500 de milioane EUR în cadrul programului normal de cooperare

bilaterală pentru Iordania finanțat prin Instrumentul european de vecinătate, aproximativ

250 de milioane EUR din bugetul pentru ajutor umanitar și mai mult de 30 de milioane EUR

din Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace. De asemenea, Banca Europeană de

Investiții a pus la dispoziție împrumuturi în valoare de 264 de milioane EUR, începând cu

anul 2011.

76 Decizia nr. 1351/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11

decembrie 2013 privind acordarea de asistență macrofinanciară pentru Regatul Hașemit al Iordaniei (JO L 341, 18.12.2013, p. 4).

145

(8) Intensificarea crizei siriene în 2015 a afectat grav Iordania prin efectele sale asupra

comerțului, a turismului și a încrederii investitorilor. Iordania a fost, de asemenea, afectată

de o scădere a sprijinului financiar din partea Consiliului de Cooperare al Golfului, din cauza

scăderii prețurilor petrolului. În consecință, creșterea economică a încetinit din nou,

șomajul a crescut și au apărut noi nevoi bugetare și de finanțare externă.

(9) În acest context plin de provocări, Uniunea și-a reafirmat angajamentul de a ajuta Iordania

să facă față problemelor sale economice și sociale și de a implementa reformele necesare.

Mai precis, acest angajament a fost exprimat în cadrul conferinței „Sprijin pentru Siria și

pentru regiune”, care a avut loc la Londra la 4 februarie 2016, ocazie cu care Uniunea s-a

angajat să acorde sprijin financiar în valoare de 2 390 milioane EUR în perioada 2016-2017

pentru țările cele mai afectate de criza refugiaților, inclusiv Iordania. Sprijinul politic și

economic din partea Uniunii pentru procesul de reformă al Iordaniei este compatibil cu

politica adoptată de Uniune în relațiile cu țările din sudul Mediteranei, așa cum este

definită în cadrul politicii europene de vecinătate.

146

(10) Ca urmare a deteriorării situației financiare și economice a Iordaniei, FMI și Iordania au

început totodată discuțiile privind un nou acord, care ar putea lua forma unui mecanism de

finanțare extinsă („program FMI”) și ar urma să se deruleze pe parcursul unei perioade de

trei ani, începând din al doilea semestru al anului 2016. Noul program FMI ar avea ca scop

atenuarea dificultăților pe termen scurt legate de balanța de plăți a Iordaniei, încurajând, în

același timp, implementarea unor măsuri ferme de ajustare.

(11) În martie 2016, pe fondul înrăutățirii situației și a perspectivelor economice, Iordania a

solicitat asistență macrofinanciară suplimentară din partea Uniunii.

(12) Având în vedere că Iordania este o țară care face obiectul PEV, ea ar trebui să fie

considerată eligibilă pentru a beneficia de asistență macrofinanciară din partea Uniunii.

(13) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie un instrument financiar

excepțional de sprijin necondiționat și fără o alocare specială pentru balanța de plăți, care

vizează satisfacerea necesităților imediate de finanțare externă ale beneficiarului și ar

trebui să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politică care să conțină măsuri

ferme imediate de ajustare și de reformă structurală, menite să îmbunătățească poziția pe

termen scurt a balanței de plăți.

147

(14) Având în vedere că în Iordania există încă un deficit rezidual semnificativ de finanțare

externă pentru balanța de plăți, în plus față de resursele furnizate de FMI și de alte

instituții multilaterale, se consideră că asistența macrofinanciară pe care Uniunea ar urma

să o furnizeze Iordaniei este un răspuns adecvat, în actualele circumstanțe excepționale, la

solicitarea Iordaniei de sprijin pentru stabilizarea economică, alături de programul FMI.

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar sprijini stabilizarea economică și agenda

reformelor structurale din Iordania, completând resursele puse la dispoziție în cadrul

acordului financiar cu FMI.

(15) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să aibă drept scop sprijinirea

restabilirii unei situații de finanțare externă durabile pentru Iordania, sprijinind astfel

dezvoltarea sa economică și socială.

148

(16) Stabilirea valorii asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se bazează pe o evaluare

cantitativă completă a nevoilor de finanțare externă reziduale ale Iordaniei și ține cont de

capacitatea acesteia de autofinanțare prin resurse proprii, în special de rezervele

internaționale pe care le are dispoziție. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar

trebui să completeze programele și resursele furnizate de FMI și de Banca Mondială.

Stabilirea valorii asistenței ia în considerare, de asemenea, contribuțiile financiare

preconizate din partea donatorilor multilaterali și necesitatea de a asigura o repartizare

echitabilă a sarcinii între Uniune și alți donatori, precum și aplicarea anterioară a celorlalte

instrumente de finanțare externă ale Uniunii în Iordania și valoarea adăugată a implicării

Uniunii în general.

(17) Comisia ar trebui să garanteze faptul că asistența macrofinanciară din partea Uniunii este

conformă, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu principiile esențiale și cu

obiectivele diferitelor domenii de acțiune externă și cu măsurile adoptate în cadrul acestor

domenii precum și cu celelalte politici pertinente ale Uniunii.

(18) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii

față de Iordania. Serviciile Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să

lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de asistență macrofinanciară pentru

a coordona și a asigura coerența acțiunilor de politică externă ale Uniunii.

149

(19) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să susțină angajamentul Iordaniei

față de valorile pe care le are în comun cu Uniunea, printre care democrația, statul de

drept, buna guvernare, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și reducerea

sărăciei, precum și angajamentul său față de alte principii privind schimburile comerciale

deschise, echitabile și reglementate.

(20) O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar

trebui să fie ca Iordania să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem

parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În

plus, obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să

consolideze eficiența, transparența și responsabilitatea sistemelor de gestionare a

finanțelor publice din Iordania și să promoveze reformele structurale având ca scop

sprijinirea creșterii durabile și favorabile incluziunii, crearea de locuri de muncă și

consolidarea bugetară. Atât îndeplinirea condițiilor prealabile, cât și realizarea obiectivelor

respective ar trebui monitorizate periodic de către Comisie și Serviciul European de Acțiune

Externă.

150

(21) Pentru a se asigura că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența

macrofinanciară din partea Uniunii sunt protejate în mod eficient, Iordania ar trebui să

adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a

oricăror alte nereguli legate de această asistență. În plus, ar trebui să se adopte dispoziții

care să prevadă efectuarea de verificări de către Comisie și de audituri de către Curtea de

Conturi.

(22) Punerea la dispoziție a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii nu aduce atingere

competențelor Parlamentului European și ale Consiliului, în calitate de autoritate bugetară.

(23) Sumele provizioanelor necesare pentru asistența macrofinanciară ar trebui să fie în

concordanță cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.

(24) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui gestionată de către Comisie. Pentru

a garanta că Parlamentul European și Consiliul pot să urmărească punerea în aplicare a

prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluțiile legate de

asistență și să le furnizeze documentele relevante.

151

(25) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar

trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie

exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și

al Consiliului77.

(26) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să facă obiectul unor condiții de

politică economică, ce urmează a fi consemnate într-un memorandum de înțelegere.

Pentru a se asigura condiții de punere în aplicare uniforme și din motive de eficiență,

Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile iordaniene,

sub supravegherea comitetului reprezentanților statelor membre, în conformitate cu

Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În conformitate cu regulamentul respectiv, procedura de

consultare ar trebui să se aplice, ca regulă generală, tuturor cazurilor care nu sunt

prevăzute în regulamentul respectiv. Având în vedere impactul potențial important al

asistenței de peste 90 de milioane EUR, este adecvat să se utilizeze procedura de

examinare pentru operațiunile care depășesc acest prag. Luând în considerare cuantumul

asistenței macrofinanciare din partea Uniunii acordate Iordaniei, pentru adoptarea

memorandumului de înțelegere și pentru orice reducere, suspendare sau anulare a

asistenței ar trebui să se aplice procedura de examinare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

77 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16

februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

152

Articolul 1

(1) Uniunea pune la dispoziția Iordaniei asistență macrofinanciară cu o valoare maximă de 200

de milioane EUR (denumită în continuare „asistența macrofinanciară din partea Uniunii”),

cu scopul de a sprijini stabilizarea economică a Iordaniei și o agendă consistentă de

reforme. Asistența va contribui la acoperirea nevoilor Iordaniei legate de balanța de plăți,

astfel cum au fost identificate în programul FMI.

(2) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii este furnizată integral Iordaniei sub formă de

împrumuturi. Comisia este împuternicită în numele Uniunii Europene să împrumute

fondurile necesare de pe piețele de capital sau de la instituții financiare și să le împrumute

mai departe Iordaniei. Împrumuturile au o scadență medie de maximum 15 ani.

(3) Punerea la dispoziție a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii este gestionată de

Comisie în conformitate cu acordurile sau înțelegerile încheiate între FMI și Iordania și cu

principiile și obiectivele esențiale ale reformelor economice prevăzute în Acordul de

asociere UE-Iordania, în Cadrul unic de sprijin pentru perioada 2014-2017 și în viitoarele

priorități ale parteneriatului. Comisia informează periodic Parlamentul European și

Consiliul în legătură cu evoluția asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, inclusiv în

legătură cu plățile din aceasta, și furnizează acestor instituții documentele relevante în

timp util.

153

(4) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii se acordă pentru o perioadă de doi ani și

jumătate începând cu prima zi de la intrarea în vigoare a memorandumului de înțelegere

menționat la articolul 3 alineatul (1).

(5) În cazul în care nevoile de finanțare ale Iordaniei se reduc în mod semnificativ în perioada

de plată a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii comparativ cu proiecțiile inițiale,

Comisia, hotărând în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7

alineatul (2), reduce valoarea asistenței, o suspendă sau o anulează.

Articolul 2

(1) O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii este

ca Iordania să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem

parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului.

(2) Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă monitorizează îndeplinirea condiției

prealabile stabilite la alineatul (1) pe parcursul întregului ciclu de viață al asistenței

macrofinanciare din partea Uniunii.

(3) Alineatele (1) și (2) de la prezentul articol se aplică în conformitate cu Decizia 2010/427/UE

a Consiliului78.

78 Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și

funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (JO L 201, 3.8.2010, p. 30).

154

Articolul 3

(1) Comisia, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2),

convine cu autoritățile iordaniene asupra unor condiții financiare și de politică economică

clar definite, axate pe reforme structurale și pe finanțe publice solide, în funcție de care

urmează să fie acordată asistența macrofinanciară din partea Uniunii și care urmează să fie

stabilite într-un memorandum de înțelegere (denumit în continuare „memorandumul de

înțelegere”), care cuprinde un calendar pentru îndeplinirea condițiilor respective.

Condițiile financiare și de politică economică prevăzute în memorandumul de înțelegere

sunt coerente cu acordurile sau înțelegerile menționate la articolul 1 alineatul (3), inclusiv

cu programele de ajustare macroeconomică și de reformă structurală implementate de

Iordania cu sprijinul FMI.

(2) Condițiile menționate la alineatul (1) vizează, în special, sporirea eficienței, a transparenței

și a responsabilității sistemelor de gestionare a finanțelor publice din Iordania, inclusiv în

ceea ce privește utilizarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii. Progresele

înregistrate cu privire la deschiderea reciprocă a piețelor, dezvoltarea schimburilor

comerciale echitabile și bazate pe norme, precum și alte priorități în contextul politicii

externe a Uniunii trebuie și ele luate în considerare în mod corespunzător în momentul

elaborării măsurilor de politică. Progresele înregistrate pentru realizarea obiectivelor

respective sunt monitorizate periodic de Comisie.

155

(3) Condițiile financiare detaliate ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se stabilesc

într-un acord de împrumut care urmează a fi încheiat între Comisie și autoritățile

iordaniene.

(4) Comisia verifică periodic îndeplinirea în continuare a condițiilor menționate la articolul 4

alineatul (3), inclusiv conformitatea politicilor economice ale Iordaniei cu obiectivele

asistenței macrofinanciare din partea Uniunii. În cadrul acestor verificări, Comisia

acționează în strânsă coordonare cu FMI și Banca Mondială și, dacă este necesar, cu

Parlamentul European și Consiliul.

Articolul 4

(1) Sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (3), asistența macrofinanciară din partea

Uniunii este pusă la dispoziție de către Comisie în două tranșe de împrumut. Mărimea

fiecărei tranșe este stabilită în memorandumul de înțelegere.

(2) Sumele asistenței macrofinanciare din partea Uniunii duc la provizionarea Fondului de

garantare pentru acțiuni externe, dacă este cazul, în conformitate cu Regulamentul (CE,

Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului79.

79 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind

constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (JO L 145, 10.6.2009, p. 10).

156

(3) Comisia decide punerea la dispoziție a tranșelor cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor

următoare:

(a) condiția prealabilă prevăzută la articolul 2;

(b) o implementare continuă și satisfăcătoare a unui program de politică ce conține

măsuri ferme de ajustare și de reformă structurală, sprijinite de un mecanism de

creditare al FMI fără caracter prudențial; și

(c) implementarea satisfăcătoare a condițiilor financiare și de politică economică

convenite în memorandumul de înțelegere.

Eliberarea celei de a doua tranșe nu are loc, în principiu, mai devreme de trei luni de la

punerea la dispoziție a primei tranșe.

(4) În cazul în care condițiile de la alineatul (3) primul paragraf nu sunt îndeplinite, Comisia

suspendă temporar sau anulează plata asistenței macrofinanciare din partea Uniunii. În

astfel de cazuri, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la

motivele respectivei suspendări sau anulări.

157

(5) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii este plătită Băncii Centrale a Iordaniei. Sub

rezerva dispozițiilor stabilite în memorandumul de înțelegere, care includ o confirmare a

nevoilor reziduale de finanțare bugetară, fondurile Uniunii pot fi transferate Ministerului

de finanțe al Iordaniei în calitate de beneficiar final.

Articolul 5

(1) Operațiunile de contractare și de acordare a împrumutului legate de asistența

macrofinanciară din partea Uniunii se efectuează în euro, utilizând aceeași dată a valutei, și

nu implică, pentru Uniune, transformarea scadenței și nici expunerea acesteia la riscuri

legate de cursul de schimb sau de rata dobânzii sau la vreun alt tip de risc comercial.

(2) În cazul în care condițiile permit acest lucru și la solicitarea Iordaniei, Comisia poate lua

măsurile necesare pentru a asigura includerea în termenii și condițiile de acordare a

împrumutului a unei clauze de rambursare anticipată, precum și corelarea acestei clauze cu

o clauză corespondentă în termenii și condițiile operațiunilor de contractare a

împrumutului.

158

(3) Dacă circumstanțele permit îmbunătățirea ratei dobânzii împrumutului și dacă Iordania

solicită acest lucru, Comisia poate decide refinanțarea integrală sau parțială a

împrumuturilor sale contractate inițiale sau poate restructura condițiile financiare

aferente. Operațiunile de refinanțare sau restructurare se efectuează în conformitate cu

alineatele (1) și (4) și nu au ca efect prelungirea termenului de scadență al împrumuturilor

contractate în cauză sau majorarea valorii capitalului datorat la data refinanțării sau

restructurării.

(4) Toate costurile înregistrate de Uniune în legătură cu operațiunile de contractare și de

acordare a împrumutului prevăzute în prezenta decizie vor fi suportate de Iordania.

(5) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la evoluțiile operațiunilor

menționate la alineatele (2) și (3).

Articolul 6

(1) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii este pusă în aplicare în conformitate cu

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului80 și cu

Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei81.

80 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al

Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

81 Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

159

(2) Punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii face obiectul unei

gestiuni directe.

(3) Acordul de împrumut menționat la articolul 3 alineatul (3) conține dispoziții care:

(a) asigură faptul că Iordania verifică periodic dacă finanțarea acordată din bugetul

Uniunii a fost utilizată în mod corect, adoptă măsurile corespunzătoare de prevenire

a neregulilor și a fraudei și, atunci când este necesar, deschide acțiuni în justiție

pentru recuperarea oricăror fonduri furnizate în temeiul prezentei decizii care au

fost deturnate;

(b) asigură protecția intereselor financiare ale Uniunii, prevăzând îndeosebi măsuri

specifice pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte

nereguli care afectează asistența macrofinanciară din partea Uniunii, în conformitate

cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului82, cu Regulamentul

(Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului83 și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr.

883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului84;

82 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995

privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

83 Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

84 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

160

(c) autorizează în mod expres Comisia, inclusiv Oficiul European de Luptă Antifraudă sau

reprezentanții acestora, să efectueze verificări, inclusiv verificări și inspecții la fața

locului;

(d) autorizează în mod expres Comisia și Curtea de Conturi să efectueze audituri atât în

timpul, cât și după perioada de disponibilitate a asistenței macrofinanciare din

partea Uniunii, inclusiv audituri ale documentelor și audituri la fața locului, cum ar fi

evaluările operaționale; și

(e) asigură faptul că Uniunea are dreptul la rambursarea anticipată a împrumutului

atunci când s-a stabilit că, în ceea ce privește gestionarea asistenței macrofinanciare

din partea Uniunii, Iordania s-a angajat într-un act de fraudă sau corupție sau într-o

altă activitate ilegală care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.

(4) Înainte de punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, Comisia

evaluează, prin intermediul unei evaluări operaționale, soliditatea mecanismelor

financiare, procedurile administrative și mecanismele interne și externe de control ale

Iordaniei care sunt relevante pentru această asistență.

161

Articolul 7

(1) Comisia este asistată de un comitet. Acesta reprezintă un comitet în sensul Regulamentului

(UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul

(UE) nr. 182/2011.

Articolul 8

(1) Până la data de 30 iunie a fiecărui an, Comisia înaintează Parlamentului European și

Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei decizii în anul anterior, inclusiv

o evaluare a punerii în aplicare. Raportul:

(a) examinează progresele înregistrate în punerea în aplicare a asistenței

macrofinanciare din partea Uniunii;

(b) evaluează situația și perspectivele economice ale Iordaniei, precum și progresele

înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor de politică menționate la articolul 3

alineatul (1);

162

(c) indică legătura dintre condițiile de politică economică prevăzute în memorandumul

de înțelegere, performanțele economice și bugetare ale Iordaniei la acea dată și

deciziile Comisiei de a pune la dispoziție tranșele asistenței macrofinanciare din

partea Uniunii.

(2) În cel mult doi ani de la expirarea perioadei de disponibilitate menționate la articolul 1

alineatul (4), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare

ex post, care evaluează rezultatele și eficiența asistenței macrofinanciare din partea Uniunii

deja acordate și măsura în care aceasta a contribuit la obiectivele asistenței.

Articolul 9

Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

163

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

Având în vedere provocările fiscale și circumstanțele extraordinare cu care se confruntă Iordania ca

urmare a găzduirii a peste 1,3 milioane de sirieni, Comisia va prezenta, în 2017, dacă este cazul, o

nouă propunere de prelungire și sporire a AMF acordată Iordaniei, în urma încheierii cu succes a

celei de a doua AMF și cu condiția să fie îndeplinite condițiile prealabile obișnuite pentru acest tip de

asistență, printre care se numără efectuarea de către Comisie a unei evaluări actualizate a nevoilor

de finanțare externă ale Iordaniei. Această asistență critică pentru Iordania ar ajuta țara să își

mențină stabilitatea macroeconomică și, totodată, progresele în materie de dezvoltare, continuând

programul de reformă al țării.

Date post:	27-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	8 times
Download:	0 times