METODE MODERNE DE DIAGNOSTICARE A STĂRII TEHNICE A ANGRENAJELOR ŞI LAGĂRELOR LA UTILAJELE DE CARIERĂ

1.DIAGNOSTICAREA STĂRII TEHNICE A ANGRENAJELOR1.1.NOŢIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND TRANSMISIILE CU ANGRENAJECaracteristiciCele mai utilizate transmisii mecanice folosite în construcţia de maşini

pentru transmiterea uniformă a mişcării, sunt mecanismele cu roţi dinţate – angrenajele.

Angrenajul este un mecanism format cel puţin dintr-o pereche de elemente profilate sau danturate numite roţi dinţate. În procesul angrenării, două roţi dinţate îşi transmit reciproc mişcarea prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv în contact.

Construcţia şi controlul roţilor dinţate necesită utilaje, scule şi instrumente speciale.

Deşi prelucrate la un grad ridicat de precizie, în funcţionare, angrenajele produc zgomot caracteristic.

Intensitatea zgomotului creşte cu viteza periferică a roţilor dinţate şi ridică problema poluării sonore a mediului industrial în special dar şi a mediului în general.

Diminuarea zgomotului şi creşterea capacităţii portante la aceleaşi dimensiuni ale angrenajului, constituie principalele preocupări în direcţia perfecţionării transmisiilor cu roţi dinţate.

Mecanismele cu angrenaje se folosesc pentru a transmite mişcări de la viteze dintre cele mai reduse (mecanismele aparatelor de tip ceasornic), până la viteze de 150 ms-1, având dimensiunile de fabricaţie de la fracţiuni de milimetrii, până la coroane dinţate cu diametrul de 10÷12m, uneori chiar mai mult.

De asemenea, domeniul puterilor de transmisie prin angrenaje este foarte larg de la 0,0001 KW la 10000 KW.

Forme constructive de bază a angrenajelorPrincipalele criterii de deosebire a tipurilor de angrenaje cele mai

reprezentative sunt:poziţia relativă a arborilor;axa longitudinală a dinţilor;forma profilului dinţilor;

forma suprafeţei de referinţă a danturii.Transmiterea mişcării şi a puterii se poate face între arbori paraleli – angrenaje paralele.În acest caz roţile dinţate au forma cilindrică, cu danturare în exterior sau în interior, iar dinţii pot avea axa longitudinală paralelă cu axele de rotaţie ale roţilor, înclinată, în V, în W, în Z sau chiar axa curbă.Transmiterea mişcării între arbori concurenţi se realizează cu angrenaje conice, compuse din roţi dinţate danturate pe suprafeţe conice, iar dinţii pot avea axa longitudinală dreaptă sau curbă ca şi în cazurile precedente.Angrenajele cu arbori neconcurenţi (care se intersectează în spaţiu) folosesc roţi elicoidale, danturate pe suprafeţe cilindrice, conice, angrenaj cu cremalieră (Figura 1).

1

Figura 1. Principalele tipuri de angrenaje cu roţi dinţate

2

Având în vedere viteza periferică, roţile dinţate pot funcţiona la:- viteză redusă 0 < v < 1 m/s- viteză mică 1 < v < 3 m/s- viteză medie 3 < v < 10 m/s- viteză mare 10 < v < 20 m/s- viteză foarte mare v > 20 m/sMaterialeRoţile dinţate se pot construi dintr-o gamă foarte largă de materiale metalice şi nemetalice.Alegerea sortimentului de material trebuie să aibă în vedere:sarcinile ce se transmit prin dantură;durata totală de funcţionare a angrenajului;viteza şi precizia execuţiei roţilor dinţate;caracteristicile de rezistenţă ale materialelor;alte condiţii suplimentare care se impun anumitor angrenaje.Principalele grupe de materiale din care se construiesc roţile dinţate sunt: oţelurile, fontele cenuşii, compoziţii metalice (alama, bronzul, etc.), anumite materiale nemetalice, textolit, poliamidă, etc.În scopul îmbunătăţirii eficienţei economice a angrenajelor, a reducerii zgomotului şi vibraţiilor, în ultimul timp se extinde tot mai mult utilizarea materialelor nemetalice ca: bachelita, textolitul, lignofolul, poliamide, policarbonaţii şi alte sortimente de materiale plastice.Pe scară largă se folosesc oţelurile de îmbunătăţire, mai ales pentru angrenajele transmisiilor de putere medie cu turaţii mari. Oţelurile îmbunătăţite, care au duritatea superficială a flancurilor sub 350HB, permit prelucrarea relativ uşoară şi precisă a dinţilor după aplicarea tratamentului termic.Duritatea sub 200...240HB se asigură roţilor dinţate de dimensiuni mari, ale căror tratament de îmbunătăţire se aplică înainte de danturare.Unii autori recomandă ca duritatea flancurilor pinioanelor (roata cu număr mai mic de dinţi) să fie ceva mai mare decât duritatea roţilor cu care acestea angrenează.Această prevedere poate preveni pericolul gripării suprafeţelor flancurilor active ale angrenajului şi asigură durata de funcţionare a pinionului (care se roteşte de mai multe ori) mai apropiată de cea a roţii dinţate cu care angrenează.

Precizia angrenajelorBuna funcţionare a angrenajelor este determinată în principal de precizia prelucrării danturii.Precizia prelucrării danturii este influenţată de rigiditatea arborilor, a lagărelor, a carcaselor, de precizia prelucrării acestor organe, cât şi de grija care se acordă montajului.

3

Principalele erori de execuţie a danturii se referă la profilul flancurilor, pasul danturii şi la direcţia dinţilor. Aceste erori influenţează cinematica şi dinamica angrenajului, deoarece valoarea instantanee a raportului de transmitere devine variabilă, rămânând constantă numai valoarea medie.Astfel, în procesul angrenării apar sarcini dinamice suplimentare (şocuri şi vibraţii), generatoare de zgomot şi de repartiţie neuniformă a sarcinii pe întreaga lungime a dinţilor.Precizia prelucrării angrenajelor este reglementată prin STAS-uri, care prevede 12 clase de precizie pe baza următoarelor criterii:precizia cinematică;funcţionare liniştită;contactul flancurilor.Gradul de precizie se alege în funcţie de destinaţia angrenajului. Cele mai utilizate clase de precizie a angrenajelor sunt clasele 5, 6, 7, 8, 9.

Deteriorarea angrenajelorDeteriorările angrenajelor prezintă aspecte variate: deteriorări de flancuri datorită rostogolirii cu alunecare în condiţii dificile de ungere a dinţilor, sau ruperi de dinţi, cauzate fie de oboseală, fie de suprasolicitarea statică.

Cauzele deteriorării danturii şi ale limitării capacităţii portanteRuperea dinteluisuprasolicitarea staticăsolicitare de oboseală

Deteriorarea flancurilorpittingtipuri frecvente de uzareuzare abrazivă-normală-distructivăgripareuzare de interferenţă

4

uzarea corozivăzgâriereexfoliere sau cojirearsurădecoloraredeformare sau curgere plastică

Defecte discrete (anterioare funcţionării)fisurare-de cristalizare (dislocaţie)-de tratament-de prelucrare

Ruperea în secţiunea de bază a dintelui se produce mai frecvent la roţile din oţeluri călite, puternic solicitate.

Ruperea colţului dintelui se datoreşte preciziei de execuţie – montaj necorespunzător, care menţine contactul dinţilor pe o lungime < 50% din lungimea totală, chiar după perioada de rodaj, deci, se produce în special la angrenaje cu pată de contact necorespunzătoare.

La angrenajele cu o pată de contact corespunzătoare prelucrării şi montajului corect lc 70...80%, poate apărea fie ruperea dintelui, fie deteriorarea flancului prin pitting, gripaj etc. (Figura 2).

5

6

Figura 2. Diferite aspecte ale patei contactului (poz. A...e) şi a pittingului (poz. F) pe flancurile active ale danturii

Deteriorarea flancurilor prin fenomenul pitting apare cel mai frecvent în cazul angrenajelor cu roţi dinţate constituite din oţeluri supuse tratamentului termic de îmbunătăţire.

1.2.Controlul roţilor dinţate, a canelurilor şi a angrenajelor cu roţi dinţateDatorită profilului complex, precizia funcţională a angrenajelor dinţate

depinde de precizia de execuţie a lor şi de abaterile de montare a organelor dinţate în mecanism.

Ca urmare, controlul roţilor dinţate se va face diferenţiat, adică pe fiecare element sau parametru în parte şi complex, în angrenare.

Controlul diferenţiat se execută atât pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare, cât şi în cadrul controlului final când se verifică mai ales parametrii de exploatare ai angrenajelor. Controlul complex permite o apreciere globală a calităţii funcţionale a roţii sau angrenajului.

Controlul pieselor cu dantură

7

Nr.Crt.

Parametrii de verificare Metode şi mijloace de măsurat

1 Verificarea aspectului exterior, aprecierea calităţii suprafeţei

Controlul vizual şi control comparativ cu mostre de rugozitate

2 Diametrul alezajului din butucul roţii dinţate

Mijloace de măsurat universale, iar în cazul producţiei în serie mare se folosesc calibre limitative

3 Lungimea (cota) peste n dinţi

Micrometru cu talere

4 Bătaia radială a danturii Aparat pentru măsurarea bătăii radiale cu comparator

5 Controlul formei profilului danturii

Şabloane pentru verificarea profilului, evolventmetrul şi proiectorul

6 Controlul pasului circular Pasmetru fix şi portabil Pasmetru portabil este utilizat la roţile dinţate mari

7 Grosimea dinţilor Şubler pentru dantură şi micrometru optic8 Controlul complex Dispozitive speciale pentru controlul

complex al angrenajelor cilindrice, conice şi melcate

9 Lăţimea canelurilor Bloc de cale plan paralele, micrometre de exterior, optimetre orizontale, calibre potcoavă

10 Verificarea excentricităţii arborilor

Prisme şi comparator cu cadran

11 Verificarea adâncimii canelurii în butuc

Calibre speciale

8

Controlul montării după reparaţie a roţilor dinţate

Funcţionarea roţilor dinţate se va face fără şocuri şi fără zgomot prea mare, iar jocul dintre flancul dinţilor nu trebuie să depăşească valorile stabilite.

Roţile dinţate baladoare trebuie să se deplaseze uşor pe arbori.Mecanismul lor de deplasare trebuie să asigure o poziţie de lucru

precisă în aşa fel încât roata cu care angrenează să se suprapună perfect peste roata baladoare.

Eroarea de nesuprapunere este de maximum 0,05 mm.La angrenajele melcate, spira melcului va atinge fiecare dinte al roţii

elicoidale pe o distanţă de cel puţin 2/3 din lungimea arcului de înfăşurare.Bătaia radială a roţilor de transmisie fixate pe arbori nu trebuie să

depăşească 0,2mm pentru diametrul de până la 250mm, iar bătaia frontală să nu depăşească 0,1mm pentru fiecare 50mm din diametrul roţii.

La roţile dinţate se verifică atât starea suprafeţelor flancurilor dinţilor şi alezajelor cât şi bătaia danturii şi eroarea dinţilor pe cercul de rostogolire.

2.DIAGNOSTICAREA STĂRII TEHNICE A LAGĂRELOR

2.1.Noţiuni fundamentale privind lagărele cu alunecare şi cu rostogolireLagărele sunt organe de maşini având funcţia de susţinere şi ghidare a

arborilor şi a osiilor cu mişcare rotativă sub acţiunea sarcinilor care acţionează asupra lor.După direcţia sarcinii principale faţă de axa de rotaţie, lagărele se grupează în:radiale (cu direcţia sarcinii principale perpendiculară pe axa de rotaţie);axiale şi crapodine (având direcţia sarcinii principale paralelă cu axa de rotaţie);radial-axiale (a căror sarcină are componente după cele două direcţii menţionate).După caracterul frecării produse în funcţionare, lagărele se grupează în:lagăre cu alunecare (între suprafaţa exterioară a fusului şi suprafaţa interioară a lagărului);lagăre cu rostogolire – între elementele rulmenţilor;lagăre combinate.

Lagărele cu alunecareLa aceste lagăre fusul se sprijină pe o suprafaţă interioară, fie direct, fie prin intermediul unui lubrifiant.Corpul lagărului are suprafaţa cilindrică în interior şi poate fi executată dintr-o bucată – ca o bucşă sau din două bucăţi, având un plan de separaţie, diametral, pentru a se putea monta pe fusurile intermediare.

9

Partea interioară a corpului reprezintă o căptuşeală – cuzinet – fixată de corpul lagărului printr-un anumit sistem sau direct prin turnare în nişte canale de formă specială (coadă de rândunică) (Figura 3).

Figura 3. Părţile componente ale unui lagăr cu alunecare

Lagărele cu rostogolireLagărul cu rostogolire se obţine prin înlocuirea cuzinetului din lagărul cu alunecare printr-un rulment. De aceea, aceste lagăre se numesc şi lagăre cu rulmenţi. Celelalte elemente componente ale lagărelor cu rostogolire diferă puţin de elementele lagărelor cu alunecare. Ca urmare studiul lagărelor cu rostogolire se reduce la studiul rulmenţilor.Ca urmare a înlocuirii frecării de alunecare prin frecarea de rostogolire, randamentul lagărelor cu rulmenţi este superior 0,995.Rulmenţii sunt alcătuiţi din mai multe părţi: inelul interior şi cel exterior care formează calea de rulare; corpurile de rostogolire sub formă de bile sau role; colivia pentru păstrarea distanţei dintre corpurile de rostogolire; diferite elemente pentru etanşare şi asamblare (Figura 4).

10

Figura 4. Părţile componente ale unui lagăr cu rulment

Lagărele cu rulmenţi prezintă următoarele avantaje principale faţă de lagărele cu alunecare:pierderi mai mici de putere prin frecare datorită randamentului ridicat;turaţii mari (20.000-30.000 rot/min);consum redus de lubrifiant în perioada de întreţinere;eficienţă economică superioară datorită avantajelor standardizării.Lagărele cu rulmenţi au dimensiunea radială mai mare decât lagărele cu alunecare, necesită o precizie mare de execuţie şi montaj, sunt mai rigide şi mai puţin rezistente la şocuri.

2.2.Clasificarea rulmenţilor

11

Se face după diferite criterii:După direcţia de acţionare a sarcinii principale:rulmenţi radiali;rulmenţi radial-axiali;rulmenţi axiali;rulmenţi axial-radiali.

După forma corpurilor de rostogolire se deosebesc:rulmenţi cu bile;rulmenţi cu role.Corpurile de rostogolire în raport cu încărcarea şi condiţiile de funcţionare pot fi dispuse:pe un singur rând;pe două rânduri;pe mai multe rânduri.

Rulmenţii radiali pot prelua şi sarcini axiale reduse, iar cei axiali pot prelua şi sarcini radiale de valori mici în raport cu sarcinile axiale.Dintre numeroasele variante constructive, cele mai utilizate lagăre sunt cele cu rulmenţi radiali cu bile şi cele cu rulmenţi axiali cu bile.Lagărele radial-axiale sau axial-radiale se pot executa şi din rulmenţi radiali combinaţi cu rulmenţi axiali.Rulmenţii cu role cilindrice suportă sarcini de 1,7 ori mai mari decât cei cu bile şi pot funcţiona la turaţii sporite.Rulmenţii cu două rânduri de corpuri de rulare nu suportă sarcini chiar duble, ci numai de 1,5 ori mai mari.Rulmenţii cu role cilindrice lungi sau cei cu ace se folosesc când sunt necesare diametre exterioare reduse sau foarte reduse.Rulmenţii cu role conice şi cei cu role butoiaş dispuse pe două rânduri pot fi încărcaţi de 1,9 ori mai mult faţă de cei cu rolele dispuse pe un singur rând.Turaţia lor poate creşte până la 15 m/s.Rulmenţii oscilanţi pot suporta înclinarea axei de rotaţie a arborilor sau osiilor cu 2° - 3° (Figura 5).

12

13

14

Figura 5. Reprezentarea schematică a principalelor tipuri de rulmenţi

2.3. Aranjamentul rulmenţilorPentru organele de maşini în rotaţie (arbori) sunt necesare în general două lagăre.Aceste lagăre sprijină arborele în direcţia radială şi axială faţă de elementul fix (carcasa) prin dispunerea unui lagăr ca „lagăr conducător” şi a celuilalt ca „lagăr liber”.Lagărul conducător are rolul de a sprijini în direcţie radială şi de a conduce axial în ambele sensuri.Rulmentul din lagărul conducător trebuie fixat axial atât pe arbore, cât şi în carcasă.Pentru lagărul conducător se alege de obicei tipul de rulment care suportă sarcina combinată, de exemplu: rulmentul radial cu bile pe un rând, rulmentul oscilant cu role, rulmenţii radial-axiali cu bile sau cu role conice împerechiaţi în 0 sau X, rulmenţi din seriile 32 şi 33.Se utilizează de asemenea şi împerecherea (combinarea) rulmentului cu role cilindrice cu rulmentul tip QJ.Lagărul liber are rolul de a sprijini numai radial.Rulmentul trebuie să fie deplasabil în direcţie axială pentru evitarea pretensionării reciproce a rulmenţilor, ca urmare a dilatării termice a arborelui.Posibilitatea de deplasare axială se poate realiza fie în interiorul rulmentului, de exemplu prin utilizarea rulmentului cu role cilindrice tip N, NU sau cu ace, fie prin deplasarea unuia din inelele rulmentului nedemontabil în alezajul carcasei sau pe fusul arborelui.Ca regulă generală: rulmentul încărcat mai puţin radial se alege pentru lagăr conducător.Chiar dacă arborele trebuie sprijinit pe mai multe lagăre se va construi un singur lagăr conducător, restul se construiesc ca lagăre libere pentru a permite variaţia dimensională a arborelui cauzată de temperatură.

2.4.Măsuri suplimentare pentru asigurarea bunei funcţionări a lagărelorBuna funcţionare a lagărelor este influenţată nu numai de alegerea corectă a tipului, de stabilirea corespunzătoare a mărimii rulmentului ci şi de alţi factori, cum sunt: montarea corectă a rulmentului pe fus şi în lagăr, ungerea şi proprietăţile lubrifiantului, etanşarea lagărelor.Montarea incorectă a rulmenţilor pe fus şi în lagăr poate reduce considerabil durata de funcţionare.De exemplu, montarea prin forţarea inelului exterior, duce la deformaţii şi eforturi suplimentare între elementele componente. Ca urmare, rulmentul poate fi scos din uz după primele ore de funcţionare sau chiar după primele rotaţii.Montarea se poate face prin încălzirea rulmentului şi introducerea liberă a fusului sau prin presare la rece (Figura 6).

15

Figura 6. Sisteme de montare a rulmenţilor

Ungerea rulmenţilor reduce efectul frecării dintre corpurile de rostogolire – căile de rulare – colivie, protejează elementele împotriva coroziunii (care are efect abraziv), micşorează zgomotul, elimină căldura şi amortizează şocurile.Pentru ungere se folosesc uleiuri minerale şi unsori consistente. Alegerea uleiului sau a unsorii depinde de condiţiile de funcţionare a lagărelor.Toate indicaţiile referitoare la alegerea lubrifianţilor pentru lagărele cu alunecare sunt valabile şi pentru rulmenţi. Sistemul de ungere poate fi individual (propriu fiecărui lagăr) sau centralizat.Ungerea rulmenţilor montaţi pe lagăre separate sau la locuri greu accesibile se asigură cu unsori consistente, speciale pentru rulmenţi (Figura 7).

16

Figura 7. Diferite dispozitive de ungere a rulmenţilor

17

Etanşarea este necesară pentru a nu permite scurgerea lubrifiantului în afara lagărului şi pentru a împiedica pătrunderea impurităţilor dinafară în zona de frecare.Sistemele de etanşare se folosesc atât pentru etanşarea lagărelor cu rulmenţi cât şi pentru cele cu alunecare (Figura 8).

Figura 8. Sistem de etanşare a lagărelor a-b-c - la orice tip de lagăr, d - specific rulmenţilor

Asamblarea corectă a rulmenţilor în lagăre şi etanşarea cu inele din pâslă se face ca în figura următoare (Figura 9).

18

Figura 9. Asamblarea corectă a rulmentului în lagăre1 – garnitură de etanşare2 – 4 – capac3 – inel din pâslă pentru etanşare5 – arbore6 – distanţier2.5.Supravegherea în timpul funcţionării lagăruluiSupravegherea lagărului în timpul funcţionării este necesară pentru ca eventualele anomalii să fie înlăturate înainte de producerea deranjamentelor mai mult sau mai puţin neplăcute.Supravegherea se face în mod sistematic, în special la lagăre de o anumită importanţă pentru care o oprire întâmplătoare are drept consecinţă neajunsuri grave.La multe lagăre această supraveghere nu este necesară, totuşi prezintă interes cunoaşterea câtorva noţiuni care se expun în continuare.

Controlul temperaturiiLa pornire, temperatura lagărului creşte progresiv în raport cu temperatura mediului ambiant, cu o valoare care depinde în mod firesc de condiţiile de exploatare.Pe de o parte temperatura trebuie să se stabilizeze destul de repede şi în mod cu totul excepţional să depăşească 70-80°C.Pe de altă parte anumite tipuri de rulmenţi necesită o perioadă de rodaj în care temperatura este puţin mai ridicată, după care revine la o valoare mai scăzută.O creştere bruscă a temperaturii este cauza unor defecţiuni care trebuie cercetate.Dacă această anomalie apare datorită ungerii, este posibil ca ea să rezulte din cauza excesului de lubrifiant sau a utilizării unui lubrifiant cu vâscozitate prea mare sau de calitate necorespunzătoare.Se poate întâmpla de asemenea, ca rulmentul să funcţioneze uscat.Dacă ungerea este corectă, cauza se poate datora montajului:

19

jocul în rulment insuficient din cauza ajustajului cu strângere prea mare;pretensionare axială a rulmenţilor ca urmare a dilatării arborelui;defecte de aliniere dacă rulmenţii nu sunt oscilanţi;inelele rulmentului deformate ca urmare a prelucrării necorespunzătoare a arborelui sau a carcasei.Încălzirea poate proveni de la dispozitivul (garnitura) de etanşare care provoacă o frecare prea accentuată.

Zgomot de funcţionareÎn general zgomotul produs în lagăr, dacă totul este în ordine, este un zgomot uniform.Fluierăturile care se aud în lagăr dovedesc lipsa de lubrifiant.Alte defecte se manifestă printr-o modificare a zgomotului în funcţionare:mersul în condiţii uscate;lipsa jocului în rulment;amprente sau rizuri pe căile de rulare;prezenţa corpurilor străine în rulment.Cu o anumită experienţă, ne putem face în felul acesta o idee asupra cauzelor zgomotului. Astfel la un stadiu mai avansat, defecţiunile produc un zgomot care nu înşeală.

Controlul lubrifiantuluiDacă este vorba de unsoare, se verifică consistenţa normală. În cazul că ea nu mai corespunde, se schimbă unsoarea.În acest caz se compară culoarea unsorii din lagăr cu culoarea unsorii proaspete. O nuanţă mai închisă evidenţiază un început de oxidare sau indică prezenţa particulelor metalice.

20

O decolorare a unsorii din lagăr provine în general din cauza prezenţei apei.În ambele cazuri unsoarea din lagăr trebuie înlocuită şi căutate cauzele acestor alterări.Dacă este vorba de ulei, se compară uleiul din lagăr cu uleiul proaspăt. Aspectul tulbure provine în general de la conţinutul de apă. Culoarea mai închisă poate proveni de la conţinutul de particule metalice sau de la formarea gudronului.Dacă ungerea se face cu baie de ulei, se verifică nivelul uleiului, iar la circulaţia de ulei se verifică debitul, cât şi lipsa întreruperilor în alimentarea cu ulei a rulmentului.Dacă unsoarea este prea puternic întărită sau uleiul este foarte lipicios se recomandă examinarea stării rulmentului propriu-zis pentru a vedea în ce măsură a avut de suferit în urma ungerii defectuoase.

Controlul dispozitivelor de etanşareRulmentul protejat corespunzător împotriva impurităţilor şi a umidităţii, lubrifiant corect, nu constituie motiv de îngrijorare cu privire la uzura lui. De aceea este foarte importantă verificarea dispozitivelor de etanşare.Astfel, spaţiul dintre şicanele labirintului trebuie să conţină permanent unsoare.Garniturile de etanşare cu frecare, trebuie să fie lubrifiate, iar cele uzate sau deteriorate se vor înlocui.Examinarea rulmenţilor, ne permite să apreciem dacă aceştia mai sunt reutilizabili şi prin aceasta se evită pe cât posibil o demontare ulterioară care ar putea provoca deranjamente în funcţionare.În acest caz examinarea este valabilă numai dacă se efectuează în asemenea condiţii încât să permită o verificare amănunţită a tuturor elementelor.Dimpotrivă, examinarea este complet iluzorie, dacă ne rezumăm doar la demontarea unui capac de lagăr pentru a arunca o simplă privire în interior.Examinarea trebuie făcută cu mijloace adecvate şi suficiente, astfel rezultatul este nul şi o pierdere inutilă de timp.Rugina, chiar neînsemnată, este o cauză a înlocuirii rulmentului când aceasta se găseşte pe suprafeţele de rulare.De asemenea, rugina profundă poate constitui faza premergătoare ruperii. În celelalte cazuri se trece la înlăturarea ei.Colorarea uşoară a căilor de rulare sau a corpurilor de rostogolire nu este îngrijorătoare.Dimpotrivă, o colorare în albastru cu nuanţă închisă dovedeşte că rulmentul s-a încălzit mult peste limita admisă şi constituie un motiv pentru înlocuirea lui.Rupturile sau fisurile conduc în toate cazurile la înlocuirea rulmentului.O uzură normală a căilor de rulare măreşte jocul din rulment şi micşorează precizia de rotire.O uzură a coliviei nu are consecinţe dăunătoare, dacă nu dă naştere unei rupturi.Amprentele sau rizurile de pe căile de rulare sau corpuri de rostogolire sunt periculoase ca şi deformările coliviei sau capacelor de protecţie.Rulmentul care funcţionează în condiţii de exploatare normală, se distruge în cele din urmă prin obosirea materialului, obosire care se manifestă prin exfoliere.

21

Prelungirea duratei de funcţionare a rulmentului este posibilă prin schimbarea poziţiei zonei încărcate a inelului staţionar, în raport cu direcţia sarcinii radiale, zonă în care apare obişnuit exfolierea după o anumită perioadă de timp.

2.6. Instrucţiuni pentru montarea şi demontarea rulmenţilorCunoştinţele tehnice despre montarea rulmenţilor şi curăţenia locului unde se desfăşoară această operaţie sunt premize pentru funcţionarea ireproşabilă a rulmenţilor, fără scoaterea lor din uz înainte de termen.Montarea trebuie să se facă într-un spaţiu lipsit de praf şi uscat.Locul de montare nu e permis să fie în apropierea maşinilor care produc praf.Impurităţile pătrunse în rulment se imprimă pe căile de rulare şi corpurile de rostogolire în timpul funcţionării şi produce un mers zgomotos, exfolieri şi în final scoaterea din funcţiune a rulmentului înainte de termen. Rulmenţii se despachetează din ambalajul original numai la montare.Se interzice spălarea rulmenţilor după despachetarea din ambalajul original şi nedeteriorat.Dacă ambalajul a fost deteriorat şi în rulment au pătruns impurităţi numai atunci se poate spăla.Toate piesele componente ale lagărului înainte de montare trebuie să fie curate, fără şpan, bavuri, iar piesele turnate să fie curăţate de nisip şi vopsite.Rulmenţii funcţionează corect dacă sunt respectate ajustajele de montaj prescrise.Rotirea inelului interior este inevitabilă pe un arbore executat sub limita inferioară a cotei prescrise, iar prin montarea pe un arbore mai mare decât limita superioară, inelul se dilată prea mult şi se anulează jocul radial necesar în exploatare.Sculele şi dispozitivele pentru montarea sau demontarea rulmenţilor trebuie să fie îngrijit executate, uşor de mânuit, să nu deterioreze rulmenţii şi să nu prezinte pericol de accidentare pentru montator.Este necesar ca unsoarea să se afle într-un recipient special din care se scoate numai cantitatea strict necesară fără pericol de pătrundere a impurităţilor.La fabricaţia de serie se recomandă ungerea rulmenţilor cu dispozitive adecvate, iar transportul rulmenţilor la locul de montare se va face în recipiente speciale sau în cutii obişnuite şi închise.

3.ANALIZA VIBRAŢIILOR A ANGRENAJELOR ŞI LAGĂRELOR3.1.Obiectivele programelor de întreţinere

Cel mai important obiectiv al programelor de întreţinere este eliminarea avariilor utilajelor;Eliminarea completă a avariilor utilajelor este imposibil de realizat în practică, însă se poate tinde către aceasta printr-un sistem de întreţinere adecvat.Al doilea scop al programelor de întreţinere a utilajelor este anticiparea şi planificarea precisă a necesarului întreţinerii.În acest caz reparaţiile vor fi sincronizate cu opririle planificate.Al treilea scop al programelor de întreţinere este creşterea producţiei prin reducerea opririlor accidentale.

22

Ultimul scop al programelor de întreţinere este asigurarea unui program de lucru previzibil pentru personalul angajat în activitatea de întreţinere.

3.2.Evoluţia practicilor de întreţinerePrimul tip de întreţinere a fost „funcţionarea până la defectare” sau „până la cădere” – caz în care utilajele erau lăsate să funcţioneze până la apariţia unor defecte care le scoteau din funcţiune.A doua abordare este întreţinerea preventivă -în cadrul căreia utilajele sunt demontate şi verificate conform unui program bine stabilit.Se consideră că verificarea utilajelor înainte de expirarea duratei de viaţă elimină posibilitatea defectării în funcţionare (Figura 10).

Figura 10. Frecvenţa apariţiei defectelor funcţie de timpul de funcţionare

A treia abordare este întreţinerea predictivă, conform căreia se intervine asupra utilajelor doar dacă se ştie că prezintă defecte.Cel mai recent tip de întreţinere este întreţinerea proactivă, care include tehnica „analiza cauzei defectului” prin care, cauza primară a defectării utilajului este depistată şi corectată.Un program de întreţinere proactivă bine aplicat conduce la creşterea duratei de viaţă a utilajului, la reducerea timpului staţionărilor şi la creşterea capacităţii de producţie.

3.3.Aspecte teoretice privind măsurătorile de vibraţii a angrenajelor şi lagărelor

23

Vibraţia poate fi considerată oscilaţia sau mişcarea repetitivă a unui obiect în jurul poziţiei de echilibru.Poziţia de echilibru este poziţia în care obiectul va rămâne atâta timp cât forţa care acţionează asupra sa este zero.Acest tip de vibraţie se numeşte „mişcare a corpului întreg” şi înseamnă că toate părţile corpului se deplasează în aceeaşi direcţie în orice moment.Vibraţia unui obiect este cauzată întotdeauna de o forţă de excitaţie. Această forţă poate fi aplicată din exterior sau poate lua naştere în interiorul obiectului.Rata (frecvenţa) şi mărimea vibraţiei unui obiect dat sunt complet determinate de forţa de excitaţie (direcţie şi frecvenţă). Acesta este motivul pentru care analiza vibraţiilor poate determina forţele de excitaţie care acţionează asupra unui utilaj. Aceste forţe depind de starea utilajului şi cunoaşterea caracteristicilor şi a interacţiunilor acestora permite diagnoza problemelor care apar.În cazul angrenajelor dinţate, frecvenţa de angrenare este modulată de turaţia fiecărei roţi şi rulmenţii în care zgomotele de rulment sunt modulate de turaţia axului sau de frecvenţa fundamentală a coliviei.În cazul angrenajelor dinţate, o roată excentrică sau un ax încovoiat vor face ca amplitudinea frecvenţei de angrenare să fie mai mare pe acea porţiune a rotaţiei în care raza a crescut. În acest caz roata condusă are o mişcare de rotaţie accelerată în această porţiune.Oricare alte defecte cum ar fi apariţia crăpăturilor în dinţi vor conduce la modulare.Deoarece roţile dinţate se rotesc la turaţii diferite, modularea în amplitudine datorată fiecărei turaţii va fi diferită. Aceasta permite restrângerea gamei de defecte posibile ale danturii sau/şi axelor.În cazul rulmenţilor, modularea poate avea loc în mai multe moduri.Dacă în calea de rulare interioară apare un mic defect cum ar fi o crăpătură, aceasta va intra şi va ieşi din zona de încărcare a rulmentului cu o frecvenţă egală cu turaţia axului (Figura 11).

24

Figura 11. Analiza spectrală a căii de rulare cu bile a rulmentului

Zgomotul rulmenţilor va fi mai puternic atunci când defectul se află în zona de încărcare şi mai slab în rest. Aceasta înseamnă că frecvenţa de trecere a bilelor pe calea de rulare interioară va fi modulată în amplitudine.Dacă defectul se află pe calea de rulare exterioară care este staţionară, el va fi în permanenţă în zona de încărcare.Dacă un element de rostogolire are un defect, acesta va intra şi va ieşi din zona de încărcare a rulmentului cu o frecvenţă egală cu frecvenţa fundamentală a coliviei.

3.4.Analiza cauzelor defectelor la lagăre şi angrenajeAnaliza cauzelor defectelor implică următoarele:Determinarea componenţei organului de maşină care este responsabil de defect;Determinarea cauzei care a produs defectul;Eliminarea cauzei care a produs defectul respectiv;Examinarea celorlalte organe de maşini de acelaşi tip şi efectuarea de măsuri corective dacă sunt necesare;Reproiectarea sistemului de montare a organului de maşină pentru a elimina posibilitatea apariţiei aceluiaşi defect ulterior.

3.4.1.Diagnoza lagărelor de alunecareMajoritatea problemelor lagărelor de alunecare generează vârfuri la frecvenţe mai mici decât 1X, numite vârfuri sub-sincrone. Uneori sunt generate armonici ale acestor vârfuri, indicând degradarea severă a acestor lagăre.Vârtejul uleiului - generează vibraţii puternice cu o frecvenţă de 0,38 – 0,48 X. Niciodată această frecvenţă nu va fi 0,5 X, ci puţin mai mică.Vârtejul uleiului este cauzat de jocul excesiv şi încărcarea prea mică a lagărelor de alunecare, efectul fiind migrarea filmului de ulei, care va forţa fusul axului să se deplaseze circular în interiorul lagărului cu o frecvenţă puţin mai mică decât jumătate din turaţia axului.Vârtejul uleiului este o problemă foarte serioasă şi trebuie corectată atunci când este descoperită, deoarece poate deteriora rapid punctele în care au loc contacte metal – metal (Figura 12).

25

Figura 12. Vârtejul uleiului

Biciuri de uleiBiciurile de ulei sunt condiţii foarte distructive ce apar uneori în ansamblele cu mai multe rotoare ce lucrează la viteze de rotaţie mai mari decât vitezele critice, atunci când turaţia vârtejului de ulei devine egală cu frecvenţa naturală.În acest caz este excitată rezonanţa, rezultatul fiind creşterea exagerată a nivelului vibraţiilor.Biciurile de ulei apar mai ales la pornirea maşinilor cu arbori foarte lungi.Soluţia pentru evitarea vârtejului de ulei şi a biciului de ulei este păstrarea unor valori adecvate ale jocurilor lagărelor şi ale încărcării radiale.

Slăbirea lagărelor

26

Slăbirea lagărelor provoacă apariţia armonicelor frecvenţei 1X, iar în cazurile severe provoacă şi apariţia armonicelor frecvenţei 0,5X.În cazul când apariţia armonicelor se produce la frecvenţa 0,5X se produce trepidaţia lagărului în carcasa sa.

3.4.2.Diagnoza lagărelor de rostogolirePractica a demonstrat că mai puţin de 10% din totalul rulmenţilor aflaţi în exploatare funcţionează întreaga durată de viaţă.Circa 40% din defectele rulmenţilor apar datorită lubrifierii incorecte şi circa 30% datorită montării incorecte, de exemplu datorită dezalinierii lor.Circa 30% din rulmenţi se defectează datorită altor motive cum ar fi supraîncărcarea, defecte de fabricaţie etc.Unele dintre cele mai importante defecte diagnozate prin analiza vibraţiilor sunt defectele de rulmenţi.Rulmenţii cu defecte generează în spectre componente la frecvenţe ce nu sunt multiplii ai 1X, cu alte cuvinte componente non-sincrone (Figura 13).

Figura 13. Frecvenţele de defect a rulmenţilor

27

Uzura rulmenţilorPrimele stadii ale defectelor de rulment produc vibraţii la frecvenţe non-sincrone numite „zgomote de rulment” şi la armonicele acestora.Zgomotele de rulment cu amplitudinea de 0,006 inch/sec (81 dB) sau mai mari sunt considerate semnificative.Rulmenţii noi produc „zgomote de rulment” datorită deteriorărilor suferite în timpul montării, a transportului sau datorită defectelor de fabricaţie.Dacă defectul de rulment are dimensiuni reduse (crăpătură într-una din căile de rulare), semnalul de vibraţii va prezenta armonice ale „zgomotelor de rulmenţi”.Dacă defectul începe cu o sfărâmiţare pe o arie mai mare a căii de rulare atunci semnalul de vibraţii va fi mai mare decât armonicele ei.Dacă defectul se agravează, atunci nivelul „zgomotelor de rulment” va creşte ocupând un domeniu larg de frecvenţe.Stadiul final de uzură a rulmenţilor este cunoscut şi sub numele de „stadiul termic”, deoarece rulmenţii se încălzesc, străpung lubrifiantul şi conduc la defecţiuni majore prin sudarea elementelor de rulare şi/sau a căilor de rulare.Uneori starea rulmenţilor va evolua foarte rapid de la un defect mic la defectarea completă, iar detectarea timpurie a defectelor rulmenţilor presupune sensibilitate la componentele foarte mici din semnalele de vibraţii.

Rulmenţi dezaliniaţiUn rulment dezaliniat generează o componentă semnificativă la 1X şi una mai mică la 2X în spectru, de obicei în direcţia axială şi uneori şi în direcţie radială.Un rulment montat incorect va prezenta aproape întotdeauna „zgomote de rulmenţi” alături de componentele 1X şi 2X (Figura 14).

28

Figura 14. Rulmenţi dezaliniaţi

Slăbirea rulmenţilorJocurile în rulmenţi provoacă armonice ale frecvenţei 1X, de obicei în intervalul 2X şi 8X.Slăbirile exagerate produc de obicei armonice ale frecvenţei 1/2X.

3.4.3.Diagnoza transmisiilor cu roţi dinţateÎn angrenajele dinţate noi, pe măsură ce dinţii se uzează, scade şi componenta frecvenţei de angrenare.Diversele tipuri de danturi vor genera şi nivele de vibraţii diferite.În acest caz roţile dinţate cilindrice (cu dinţi drepţi) sunt cele mai zgomotoase, urmate de roţile dinţate conice, roţile dinţate hiperboloide, roţile dinţate în V şi roţile dinţate elicoidale, în ordine descrescătoare privind nivelul vibraţiilor generate.

Vibraţii periodice ale perechilor de dinţiFrecvenţa vibraţiilor periodice este frecvenţa cu care un anumit dinte al unei roţi dinţate vine în contact cu un anumit dinte al celeilalte roţi dinţate.Dacă raportul numerelor dinţilor celor două roţi dinţate în angrenare este un număr întreg de exemplu 1,2 sau 3, atunci frecvenţa vibraţiilor periodice este egală cu turaţia roţii dinţate mai mari, ceea ce însemnează că aceeaşi doi dinţi vor fi în angrenare odată la fiecare rotaţie a roţii mai mari.Aceasta cauzează uzura inegală a danturii – un mic defect al unui dinte va veni în contact în mod repetat cu aceeaşi dinţi ai roţii conjugate, cauzând localizarea uzurii al acei dinţi.Aceasta este şi motivul pentru care raportul numerelor dinţilor celor două roţi dinţate în angrenare nu este număr întreg decât dacă este absolut necesar.Frecvenţa vibraţiilor periodice trebuie să fie cât mai mică pentru că uzura sa se distribuie egal la toţi dinţii roţilor dinţate. Aceasta înseamnă că numerele dinţilor celor două roţi dinţate trebuie să fie numere primare.Frecvenţa vibraţiilor periodice ale unui perechi de roţi dinţate este egală cu frecvenţa de angrenare împărţită la cel mai mic multiplu comun al numerelor dinţilor celor două roţi dinţate (Figura 15).

29

Figura 15. Frecvenţa vibraţiilor periodice a roţilor dinţate în angrenare

Dinţi deterioraţiDeteriorarea localizată a dinţilor roţilor dinţate are ca efect creşterea nivelului componentelor frecvenţei de angrenare şi modularea frecvenţei de angrenare de turaţia roţii dinţate.

4.DISPOZITIVE ŞI METODE SPECIALE UTILIZATE PENTRU MĂSURAREA VIBRAŢIILOR LAGĂRELOR ŞI ANGRENAJELOR

4.1.Traductoare de vibraţiiTraductoarele de vibraţii sunt dispozitive care produc semnale electrice în replică la mişcarea vibratorie la care sunt supuse.Astfel:Senzorul de proximitate -sensibil la DeplasareTraductorul de viteză -sensibil la VitezăAccelerometru -sensibil la AcceleraţieSenzorul de proximitate sau traductor de deplasare se montează permanent şi necesită un amplificator de semnal pentru a genera o tensiune proporţional cu distanţa dintre traductor şi arbore.

30

Funcţionează pe principiul magnetic şi de aceea este sensibil la anomaliile magnetice din arbore-trebuie avut grijă ca arborele să nu fie magnetizat pentru ca semnalul de ieşire să nu fie distorsionat.Traductorul măsoară deplasarea dintre lagăr şi fusul arborelui şi nu nivelul total de vibraţii al arborelui sau al carcasei.Traductorul de deplasare este instalat în mod obişnuit pe maşinile mari cu lagăre de alunecare, pentru a detecta deteriorarea lagărelor şi pentru a opri maşina înaintea producerii unor avarii majore.Aceste traductoare sunt montate perechi şi orientate la 900 unul de altul şi sunt conectate la un osciloscop pentru a afişa diagrama sau traseul fusului în interiorul lagărului.Domeniul frecvenţelor în care pot fi utilizate sunt cuprinse între 0Hz şi 1000Hz (Figura 16).

Figura 16. Traductor de deplasare

Traductorul de vitezăUnele traductoare de viteză sunt alcătuite dintr-o bobină mobilă fixată în exteriorul unui magnet staţionar.Un alt tip de traductoare de viteză constau într-un accelerometru ce are înglobat un integrator electronic.Aceste traductoare de viteză sunt superioare din toate punctele de vedere traductoarelor de viteză clasice (seismice).

31

Traductoarele de viteză constau dintr-o bobină şi un magnet, astfel montate încât dacă carcasa se mişcă, magnetul tinde să rămână nemişcat datorită inerţiei.Mişcarea relativă dintre câmpul magnetic şi bobină induce un curent proporţional cu viteza deplasării.În acest caz traductorul produce un semnal direct proporţional cu viteza vibraţiilor.Traductoarele de viteză au şi dezavantaje:

-sunt grele şi complexe;-sunt scumpe;-au frecvenţă limitată ( 10Hz la 1000 Hz).

Arcul şi magnetul formează un sistem rezonant a cărui frecvenţă naturală este de aproximativ 10 Hz.Această rezonanţă trebuie să fie amortizată puternic pentru a evita vârfurile înalte ca răspuns la această frecvenţă (Figura 17).

Figura 17. Traductor de viteză

32

AccelerometrulAccelerometru piezo-electric poate fi considerat traductorul standard pentru măsurătorile de vibraţii ale maşinilor. Aceasta are diferite forme constructive, cel mai folosit este accelerometrul tip compresie.La acest tip de accelerometru masa seismică este prinsă de baza acestuia printr-un bolţ axial şi un arc circular.Elementul piezo-electric este comprimat între bază şi masă.Atunci când un material piezo-electric este supus unei forţe, el generează un curent electric între suprafeţele sale. Dintre astfel de materiale cuarţul este cel mai utilizat.Alte materiale piezo-electrice sunt ceramicele sintetice, care uneori au un comportament mai bun decât cuarţul la temperaturile înalte.Dacă temperatura unui material piezo-electric este crescută până la „temperatura Curie” sau „punctul Curie”, atunci proprietăţile piezo-electrice se pierd.Odată cu aceasta traductorul se defectează ireparabil.Dacă accelerometrul este deplasat pe direcţie sus-jos, atunci forţa necesară deplasării masei seismice apare în elementul activ.Forţa din elementul cristalin produce un semnal de ieşire proporţional cu acceleraţia traductorului.Accelerometrele sunt extrem de liniare în ceea ce priveşte amplitudinea, având astfel un domeniu dinamic foarte mare.Accelerometrele piezo-electrice sunt foarte stabile în timp şi îşi menţin calibrarea dacă nu sunt lovite.Accelerometrele se pot deteriora dacă sunt supuse unor temperaturi excesive sau dacă sunt lăsate să cadă pe suprafeţe dure.Dacă sunt scăpate pe o suprafaţă din beton sau oţel de la mai mult de un metru, accelerometrele trebuie recalibrate, pentru a ne convinge că nu s-a crăpat cristalul.Domeniul de frecvenţă al accelerometrelor este foarte larg începând de la frecvenţe joase până la câteva zeci de kilohertzi.O regulă empirică stabileşte că accelerometrele sunt utilizabile până la 1/3 din frecvenţele proprii.Majoritatea accelerometrelor folosite în industria de azi sunt cele de tipul „ICP”, acestea având integrat un circuit preamplificator.Accelerometrele cu construcţie specială pot ajunge până la 0,1 Hz dacă sunt necesare măsurători la frecvenţe foarte joase.Frecvenţa de rezonanţă a accelerometrelor depinde în mare măsură de metoda de montare a acestuia.Cea mai bună metodă de montare este cea cu ştift filetat, oricare altă metodă de montare reduce domeniul de frecvenţă efectiv al accelerometrului.Montarea unui accelerometru trebuie făcută în aşa fel încât calea de la sursa de vibraţii la acesta să fie cât mai scurtă în special în cazul măsurătorilor rulmenţilor (Figura 18).

33

Figura 18. Accelerometrul piezo-electric

34

4.2.Monitorizarea vibraţiilor lagărelor şi angrenajelorS-a constatat că modul în care vibrează o maşină furnizează mai multe informaţii privind starea de funcţionare decât oricare alt tip de text nedistructiv.Un rulment care are un mic defect în dezvoltare va avea o altă amprentă în spectru decât dezechilibrul, dezalinierea sau alte tipuri de defecte.Analiza vibraţiilor aplicată corect permite tehnicienilor detectarea defectelor cu mult înainte ca acestea să devină o ameninţare pentru integritatea maşinilor şi astfel asigură timpul necesar pentru planificarea operaţiilor de întreţinere.Numeroase studii, au demonstrat că în general, în industrie se cheltuieşte circa 17$ pe an pe cal putere pentru întreţinerea utilajelor dacă se utilizează întreţinerea tip „funcţionare până la defectare”, pe când în cazul întreţinerii predictive suma este doar 9$ pe an pe cal putere.Primul analizor de vibraţii a fost creierul uman, completat de simţuri ca: auzul şi pipăitul şi a rămas până în prezent încă unul dintre cele mai fine, atunci când este antrenat corespunzător.Mulţi operatori versaţi sunt capabili să facă diagnoza unei maşini prin pipăit sau folosind o şurubelniţă pentru a conduce sunetul dinspre lagăre spre ureche.Mecanismul auditiv uman este capabil să discearnă sunete proprii unor defecte cum ar fi cele emise de o crăpătură apărută pe calea de rulare a unui rulment.Primele instrumente de măsurare a vibraţiilor au apărut în anii ’50 şi măsurau doar nivelul global de vibraţii.Ulterior, aceste instrumente au fost îmbunătăţite prin adăugarea unor filtre analogice reglabile care permiteau diferenţierea între diferite componente de frecvenţă.Dezvoltarea calculatoarelor personale din anii ’70, au condus către analizoarele FFF şi au făcut mult mai rapidă calcularea spectrelor de frecvenţă a semnalelor înregistrate. Primele astfel de analizoare cântăreau circa 40 de kg şi erau folosite mai mult în laboratoare decât pe teren.Anii ’80, odată cu extinderea microprocesoarelor, au făcut posibilă extinderea analizoarelor portabile, alimentate de acumulatori.

4.3.Aspecte practice privind măsurătorile de vibraţiiLocaţiile punctelor de măsurarePoziţionarea traductoarelor se face cât mai aproape de lagăre, cu piese metalice solide între ele.Se va evita capacele lagărelor deoarece sunt piese subţiri şi de aceea sunt slabe conducătoare de vibraţii.Punctele de măsură vor fi alese în aşa fel încât să nu existe alte piese de legătură între lagăr şi senzor.Toate utilajele sensibile la defecte de rulment, trebuie să aibă puncte de măsurare pentru fiecare rulment (Figura 19).

35

Figura 19. Poziţia accelerometrelor

Orientarea senzorilor de vibraţiiNu este recomandată utilizarea sondelor de mână.Cele mai precise măsurători sunt obţinute prin intermediul traductoarelor montate cu bolţ filetat.Măsurătorile vor fi efectuate în trei direcţii la fiecare punct de măsurare.

Cele trei direcţii sunt: axială, radială şi tangenţială:Direcţia axială este paralelă cu axul;Direcţia radială este orientată dinspre traductor spre centrul axului;Direcţia tangenţială este orientată la 90° faţă de cea radială şi tangentă la ax (Figura 20).

36

Figura 20. Orientarea axelor vibraţiilor

Accelerometrele triaxiale sunt de fapt trei accelerometre montate într-o singură carcasă şi orientate în cele trei direcţii ortogonale.Traductorul se montează prin intermediul unui şurub prizonier într-un suport de montare special din bronz, a cărui formă permite montarea traductorului întotdeauna la fel.De exemplu, dacă senzorul este montat în partea de sus a carcasei rulmentului unui arbore orizontal, canalul 1 va fi orientat vertical, canalul 2 va fi orientat orizontal la 90° faţă de axa arborelui, iar canalul 3 va fi orientat orizontal paralel cu axa arborelui.

Suporţi pentru ataşarea senzorilor

37

Atunci când se utilizează accelerometrele triaxiale acestea vor fi montate exact în aceeaşi poziţie şi vor fi orientate exact la fel, de fiecare dată când se fac măsurători.Pentru aceasta se vor folosi suporţi de montare fixaţi permanent pe maşini.Aceşti suporţi de montare sunt executaţi din bronz, au o gaură filetată centrală şi o canelură exterioară pentru cuplare cu ştiftul de blocare al traductorului.În acest caz:canalul 1 este canalul orientat de-a lungul axei şurubului de montare;canalul 2 este orientat în direcţia canelurii;canalul 3 este orientat perpendicular pe acesta.Suportul se fixează în corpul maşinii cu ajutorul unui adeziv puternic (Figura 21).

Figura 21. Bucşa pentru montarea senzorilor

38

Inspecţia vizualăInspecţia vizuală în timpul efectuării măsurătorilor este foarte importantă, deoarece poate furniza informaţii valoroase.Aceste observaţii care pot fi făcute sunt:Sunt prezente zgomote neobişnuite?Par rulmenţii mai calzi decât în mod obişnuit?Se simte un nivel excesiv de vibraţii?Este ceva neobişnuit în funcţionarea maşinii?Sunt prezente scurgeri de lichide?Are personalul din exploatare comentarii privind starea maşinii?

5.INSTRUCŢIUNI DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE ÎN MUNCĂ SPECIFICE LĂCĂTUŞULUI MECANIC

5.1.Sarcinile lăcătuşului mecanic deservent de pe utilajeA.La prezentarea la utilaj, preluarea schimbului şi executarea controlului şi întreţinerea zilnică pe schimb

Verifică frânele mecanismului de deplasare cu privire la:uzura ferodourilor la saboţi, care poate fi maximum 3 mm din grosimea iniţială de 10 mm;starea tijei de legătură dintre cei doi saboţi şi a elementelor de asamblare a tijei cu suporţii saboţilor;funcţionarea articulaţiilor de asamblare pe bolţuri, a saboţilor şi suporţilor de susţinere, a saboţilor prin ridicarea cu levierul şi mişcarea cu mâna, pentru a vedea dacă nu prezintă început de gripare, respectiv blocare a articulaţiilor;cursa de siguranţă pentru realizarea efectului de frânare a aparatului electrohidraulic prin măsurare în timpul funcţionării aparatului ca pe tija pistonului să rămână spaţiul de 15-18 mm.

Verifică grupurile de acţionare ale macanismelor de pe utilaj (mecanismele de la troliu, mecanism de rotire braţ rotor, acţionare roată cu cupe, mecanism marş, benzi transportoare) cu privire la:starea şuruburilor de fixare a cuplajelor cu gheare pe butucul cuplajului şi a elementelor elastice prin observare vizuală a uzurii lor prin spaţiul existent între cele două semicuplaje;

39

fixarea pe şasiu a grupului motor-reductor privind prevenirea slăbirii şuruburilor de fixare.

Verificarea mecanismelor cu troliu şi cu motor-reductor de întindere a benzilor de transport cu privire la:uzura cablurilor de oţel prin control vizual pentru a constata dacă prezintă fire rupte;starea punctelor de prindere a cablurilor pentru a preveni slăbirea lor.Verifică cablurile de oţel şi sistemele de legare a cablurilor de la troliul de ridicare a braţului roţii portcupe, de la braţul benzilor de deversare (acolo unde există) şi de la cabina de comandă prin:controlul vizual în zona moletei pe care se dirijează cablul (zona unde cablul rulează cel mai mult) pentru a observa dacă există fire rupte;controlul punctelor de fixare a capetelor cablurilor pentru a preveni slăbirea acestora.Verifică nivelul de ulei de la reductoarele de turaţie prin controlul jojei de nivel sau a sticlei de nivel.Verifică starea sistemelor de curăţire a benzilor cu privire la:starea de uzură şi reglare a plăcilor de cauciuc la razurile elastice, urmărind ca placa de cauciuc a razului să preseze pe covorul de bandă;starea de uzură şi reglarea razurilor metalice pentru a curăţi tamburii metalici pe toată suprafaţa lor.

B.Pe parcursul schimbului în timpul funcţionării utilajuluiVerifică funcţionarea normală a tamburilor de acţionare, întoarcere, deviere şi întindere cu privire la:controlul temperaturii lagărelor de la tamburi prin palpare cu mâna; se consideră funcţionarea în regim normal când se poate ţine mâna pe corpul lagărului timp de câteva minute;verifică dacă tamburii au o funcţionare continuă (observă vizual dacă au apărut crăpături la cordoanele de sudură).Verifică funcţionarea rolelor superioare şi inferioare de benzi cu privire la:zgomot anormal în funcţionare;blocarea cu material a rolelor amortizoare de la patinele de role, nemaipermiţând învârtirea acestora;starea elementelor de legătură între role şi la cârligul de fixare pe lateralele benzii.Verifică funcţionarea grupurilor de acţionare ale transportoarelor cu bandă, mecanismele de marş, de viraj, mecanismele cu trolii şi mecanismul de rotire cu privire la:funcţionarea fără zgomot anormal;funcţionarea instalaţiei de ungere la reductoarele prevăzute cu pompă de ungere cu motor prin deschiderea robinetelor de control în timpul funcţionării mecanismului.

40

Verifică temperatura de lucru a reductoarelor prin pipăire cu mâna în special în zona primei trepte de turaţie. Se consideră regim de funcţionare normal când se poate ţine mâna pe carcasa reductorului timp de câteva minute.Verifică starea covoarelor benzilor de transport cu privire la:mersul centric al covorului;îmbinările prin vulcanizare ale covorului care nu trebuie să prezinte deteriorări, uzură avansată sau rupturi ce pot conduce în orice moment la ruperea benzii;starea lateralelor de cauciuc în buncări şi reglarea lor pentru a nu freca pe covor în timpul funcţionării.Verifică funcţionarea instalaţiilor de ungere centrală cu vaselină cu privire la:realizarea presiunii pe conductele centrale de ungere prin citirea manometrelor din casele pompelor de ungere (presiunea normală variază între limitele de 150 şi 200 at);verifică dacă vaselina ajunge la toate punctele de ungere, urmărind la toate distribuitoarele dacă lucrează sertăraşele (mişcarea spre „în sus” şi înapoi a tijei fiecărui sertăraş);verifică dacă la articulaţiile pe bolţuri ale braţelor există guler de vaselină în ambele părţi ale lagărului.Verifică starea elementelor de uzură de la benzile de transport cu privire la:fixarea corespunzătoare a plăcilor de uzură din buncăre, pentru a preveni căderea în timpul lucrului şi accidentarea covorului;fixarea corespunzătoare şi funcţionarea fără trepidaţii a elementelor, razurilor metalice şi de cauciuc.Acţionează imediat în cazul când la un mecanism de pe utilaj observă funcţionarea anormală (zgomot, temperatură mare, vibraţii anormale), procedând la oprirea mecanismului respectiv prin apăsarea pe butoanele de decuplare a tensiunii plasate pe construcţia utilajului în zona mecanismului.Excepţie de la această precizare se face în cazul când se constată încălzirea unui element de pe traseul benzilor de transport în contact cu covorul de bandă (rolă) tambur; în această situaţie se va acţiona pentru răcirea elementului cu instinctorul din zonă, se anunţă excavatoristul şi numai după aceea se procedează la oprire şi remediere.Verifică existenţa inventarului P.S.I. cu privire la:pichetele de incendiu să fie menţinute cu inventarul complet;rezervorul de apă al pompei de incendiu să fie plin;pompa de incendiu să fie în stare de funcţionare.La sfârşitul schimbului face predarea lăcătuşului din schimbul următor pe care-l informează cu privire la:modul de comportare în funcţionare a mecanismelor de pe utilaj;mecanismele la care se necesită o supraveghere mai atentă şi din ce motiv.

C.La executarea reviziei săptămânaleExecută controlul şi reglarea mecanismelor de frânare de la toate mecanismele, urmărind:

41

uzura ferodourilor la saboţi, care pot fi de 3-5 mm, pentru grosimea ferodourilor de 10-12 mm;starea tijei de legătură între cei doi saboţi şi a elementelor de asamblare a tijei cu suporţii saboţilor;funcţionarea articulaţiilor de asamblare cu bolţuri a saboţilor şi a suporţilor de susţinere a saboţilor, prin ridicarea cu levierul şi mişcarea cu mâna, pentru a verifica dacă nu prezintă început de gripare şi respectiv blocare a articulaţiilor; în această situaţie se demontează bolţurile, se ung şi se verifică circuitul de ungere a articulaţiilor.La frânele de la troliile braţului excavatorului şi a mecanismului de rotire, intervenţiile la frâne se fac împreună cu excavatoristul, luându-se măsurile de siguranţă pentru menţinerea echilibrului utilajului. La mecanismul cu troliu de ridicare a braţului roţii cu cupe prevăzut cu patru frâne se asigură braţul prin strângerea saboţilor la trei frâne şi se scot siguranţele de la motoarele troliului şi numai după aceea se face intervenţia la cea de-a patra frână; în acelaşi mod prin rotaţie se execută verificările la toate frânele.Execută împreună cu excavatoristul controlul cablurilor de oţel de la trolii; starea de uzură a acestora, verificând în zona moletei unde cablul rulează cel mai mult, uzura firelor exterioare în toroane şi dacă acestea sunt rupte, verifică punctele de legătură a cablurilor privind strângerea elementelor sistemului de fixare.Controlează împreună cu excavatoristul elementele de uzură de la rotor (dinţi, segmenţi de pe stator şi rotor, plăcuţe de uzură din buncăr) şi împreună cu personalul de reparaţii înlocuieşte elementele care nu mai pot fi menţinute pentru funcţionare.Verifică starea de uzură a elementelor de uzură din buncărele de material şi împreună cu echipa pentru reparaţii înlocuieşte pe cele necorespunzătoare.Verifică şi reglează razurile şi dispozitivele de curăţire a covorului de bandă.Verifică starea de uzură a tamburilor metalici de la benzi prin măsurarea cu un liniar pe generatoare şi observă dacă nu au apărut fisuri sau crăpături în cordoanele de sudură sau deformări pronunţate ale montării tamburilor cauzate de intrarea de corpuri străine între tambur şi covor.Verifică starea rolelor superioare şi inferioare, rolelor de legătură şi splinturilor de siguranţă, precum şi rolele cu inelele amortizoare de la paturile de role şi se înlocuiesc rolele necorespunzătoare.Verifică împreună cu vulcanizatorul de la echipa de depanare starea covoarelor de cauciuc şi vulcanizările, stabileşte şi organizează executarea reparaţiilor sau vulcanizărilor la covoare.Verifică lanţurile de şenilă dacă prezintă rupturi a cordoanelor de sudură la zale, siguranţele de la bolţuri, organizează şi urmăreşte sudarea acestora.Verifică grupurile de acţionare a mecanismelor de pe utilaj cu privire la:fixarea pe şasiu a reductorului şi motorului;centrarea grupului motor-reductor prin măsurarea spaţiului între semicuplaje care trebuie să fie între 5 şi 8 mm;starea elementelor elastice ale cuplajului şi fixarea semicuplajelor pe butuc;nivelul de ulei în reductoare.Controlează prin ferestrele de vizitare coroana dinţată de la platforma superioară rotitoare.

42

Verifică funcţionarea instalaţiilor de ungere centrală de pe excavator şi căruciorul de predare cu privire la:realizarea presiunii pe conductele centrale de ungere prin citirea manometrelor din casa pompei care trebuie să fie cuprinsă între 150 şi 200 at;verifică dacă vaselina ajunge la toate punctele de ungere, urmărind dacă lucrează sertăraşele la toate distribuitoarele;verifică dacă la articulaţiile pe bolţuri ale braţelor excavatorului există guler de vaselină în ambele părţi ale lagărului.Urmăreşte executarea ungerii manuale de către ungător la locurile de ungere prevăzute cu gresoare cu bilă.

D.La executarea reviziei lunareSe aplică toate măsurile prevăzute pentru revizia săptămânală şi în plus:participă împreună cu excavatoriştii şi cu echipa de depanare la înlocuirea cupelor uzate precum şi a bolţurilor şi bucşelor;pregăteşte lucrările de sudură pentru refacerea sudurilor de îmbinare la construcţia metalică a rotorului;pregăteşte şi execută împreună cu excavatoristul înlocuirea plăcilor de şenilă uzate, a bolţurilor de împerechere şi a bucşelor de la lanţurile de şenilă;înlocuieşte împreună cu echipa de reparaţii rolele superioare şi inferioare uzate de pe benzile de transport şi elementele de uzură de la razuri şi sistemele de curăţire.Controlează starea roţilor dinţate de la reductoarele de turaţie prin demontarea capacelor de vizitare şi urmăreşte uzura danturii.Verifică instalaţiile de ungere cu ulei sub presiune de la reductoarele prevăzute cu pompă de ulei acţionate electric, controlează pompele de ungere, desfundă orificiile de trecere a uleiului, spală filtrele magnetice din circuitul de ungere.Verifică funcţionarea instalaţiilor centrale de ungere cu vaselină şi urmăreşte executarea gresajului manual la toate locurile de ungere prevăzute cu gresor cu bilă.Predarea – preluarea schimbului se va face pe bază de raport în scris în registru, lăcătuşului sub semnătură cu consemnarea următoarelor:evenimente întâmplate în timpul serviciului şi măsurile luate;constatări făcute asupra funcţionării subansamblelor utilajului;atenţionarea schimbului următor privind anumite lucrări ce trebuie urmărite şi executate.După fiecare reparaţie sau intervenţie va verifica, atât pe utilaj cât şi pe sol, să nu rămână scule, materiale ce ar putea periclita siguranţa funcţionării utilajului.

43

5.2.Măsuri de siguranţă pentru întreţinerea şi repararea transportoarelor cu bandă

Orice intervenţie privind funcţionarea, revizia şi repararea se execută numai când transportorul cu bandă este oprit şi blocat. Excepţie face verificarea rolelor, care se execută cu transportorul în mişcare, luându-se măsurile de securitate corespunzătoare.Reviziile şi reparaţiile se execută de către personalul responsabil cu aceste categorii de lucrări, pe baza prescripţiilor din cartea tehnică şi a programului aprobat de conducerea unităţii. Rezultatul acestora se înscrie în registrul de control al echipamentului tehnic.Pe toată durata intervenţiilor, la locurile unde se execută operaţii de revizii şi reparaţii, vor fi afişate plăci avertizoare cu inscripţia „NU CUPLAŢI, SE LUCREAZĂ!”La revizia pe fiecare schimb se vor prevedea următoarele măsuri de siguranţă:înlăturarea materialului căzut pe traseul de bandă precum şi din locurile în care se efectuează curăţirea covorului de cauciuc;verificarea fixării şi rotirii rolelor de ghidare;controlul fixării tamburilor, a întinderii covorului de cauciuc şi a poziţiei contragreutăţilor;verificarea funcţionării dispozitivelor de siguranţă şi a aparatelor de măsură şi control;controlul funcţionării instalaţiei de iluminat;verificarea montării corespunzătoare a apărătorilor mecanismelor în mişcare.La reviziile săptămânale se vor avea în vedere, pe lângă cele prevăzute la aliniatul precedent, următoarele măsuri:verificarea centrării covorului de cauciuc;controlul poziţiei căruciorului de întindere;verificarea uleiului, controlul ungerii şi a modului de strângere a şuruburilor;reglajul frânelor.La executarea lucrărilor de reparaţii, prevăzute în cartea tehnică, trebuie luate următoarele măsuri de siguranţă:curăţarea completă de material a transportorului cu bandă şi a întregului traseu pe care este montat acesta;demontarea, curăţarea şi gresarea rolelor;verificarea stării covorului şi aducerea lui la parametrii de funcţionare, prin reparare;gresarea tamburilor;verificarea calităţii uleiurilor din reductoare şi cuplaje hidraulice şi înlocuirea lor, conform prescripţiilor prevăzute în cartea tehnică;

44

verificarea instalaţiilor electrice de alimentare, a stării rezistenţelor de izolaţie şi aducerea acestora la situaţia normală.Pentru prevenirea devierii covorului de cauciuc pe ambele ramuri, echipa de revizii şi reparaţii trebuie să ia următoarele măsuri de siguranţă:orientarea tronsoanelor în axa transportorului;calarea corespunzătoare a tronsoanelor, astfel încât toate rolele să fie antrenate de covorul de cauciuc, chiar şi atunci când transportorul funcţionează în gol;axa tamburului de întoarcere să fie, în montaj perpendiculară pe axa covorului de bandă;montarea pe o suprafaţă plană a tronsoanelor de bandă.

5.3.Instrucţiuni pentru montarea şi reglarea grupului conic cu dantură paloidă la angrenajele cu roţi dinţateReglarea roţilor dinţate conice cu dantură curbă se face cu ajutorul inelelor distanţiere de diferite grosimi.La reparaţii sau la înlocuirea perechii de roţi dinţate se va ţine cont de următoarele reguli de montaj:Regulă generalăTotdeauna se vor monta roţile dinţate pe baza angrenării corecte a flancurilor indiferent de poziţia începuturilor dinţilor celor două roţi.Angrenarea corectă a danturiiÎn cazul verificării fără sarcină, contactul între flancuri se face în mijlocul flancurilor.Niciodată nu se admite contactul la capătul (începutul sau sfârşitul) dinţilor.Deplasarea suprafeţelor de contact între flancurile roţilor dinţate.Cu cât sarcina, ce se transmite între rulmenţi este mai mare, cu atât se schimbă în sarcină suprafaţa de contact între dinţi, deplasându-se spre diametru cel mai mic.Suprafeţele de contact prea mici reduc rezistenţa şi favorizează producerea zgomotului. Din acest motiv suprafaţa de contact nu are voie să fie sub 50% din lungimea dintelui.Verificarea poziţiei de contact între flancurile roţilor dinţate:Flancurile roţilor dinţate se ung cu vopsea de ulei subţire şi culoare deschisă.Pinionul se roteşte de câteva ori în direcţia de mers normală.Suprafeţele de contact apar ca locuri metalice fără vopsea.Jocul între dinţi este între 0,05 ÷ 0,3 mm la m = 2,5÷13.

45

5.4.Instrucţiuni de exploatare pentru reductoarele cu angrenaje cilindrico-conice de la transportoarele cu bandă

LA MONTAJCuplarea cu fusul arborelui tamburului, prin intermediul inelului de strângere, trebuie astfel realizată încât să se asigure un mers fără bătăi şi să nu fie introduse mişcări excentrice.Inelul se montează în stare uscată iar momentul de strângere al şuruburilor este 39 daNm.La montaj se va urmări în mod special ca reazemul de moment să nu producă tensiuni suplimentare în sistem.Arborii care se cuplează (la intrare) se vor centra la exactitatea prevăzută.Felul de a realiza centrarea la montaj are o influenţă asupra duratei de viaţă a reductorului.

LA PUNEREA ÎN FUNCŢIUNEDupă o durată mai îndelungată de depozitare, în special în încăperi umede, reductorul înainte de punerea în funcţiune se va verifica de prezenţa ruginei.Uleiul se umple fără a se îndepărta stratul de protecţie anticoroziv din interior.Nivelul uleiului trebuie să atingă în repaus marcajul de pe jojă.Nu se admite amestecarea diferitelor sorturi de ulei.Este recomandabil ca încărcarea progresivă la prima punere în funcţiune să se facă pe etape de mai multe ori cu sarcina 1/3 apoi 2/3 din sarcina nominală.

6.DREPTURILE SI OBLIGATIILE SALARIATILOR

Drepturile salariatuluiSalariatul are, în principal, următoarele drepturi:dreptul la salarizare pentru munca depusă;dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;

46

dreptul la concediu de odihnă anual;dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;dreptul la demnitate în muncă;dreptul la securitate şi sănătate în muncă;dreptul la acces la formarea profesională;dreptul la informare şi consultare;dreptul de a lua parte la determinarea, ameliorarea condiţiilor de muncă şi mediului de muncă;dreptul de protecţie în caz de concediere;dreptul de negociere colectivă şi individuală;dreptul de a participa la acţiuni colective;dreptul de a constitui sau adera la un sindicat; alte drepturi prevăzute de legislaţia în vigoare.

Obligaţiile generale ale salariatului

Salariaţii din toate subunităţile Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia SA Tg- Jiu au obligaţia să asigure funcţionarea în deplină securitate a maşinilor, instalaţiilor, utilajelor şi agregatelor din dotare şi să participe la realizarea tuturor sarcinilor ce rezultă din programele de producţie şi eficienţă economică ale subunităţilor la care sunt angajaţi. În acest scop, ei au următoarele obligaţii principale:

să-şi însuşească toate cunoştinţele necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, să participe la instructajele ce se organizează pentru însuşirea instrucţiunilor de serviciu, a normelor de exploatare şi de protecţia muncii, să execute întocmai şi la timp toate sarcinile şi dispoziţiile date de şefii ierarhici ce revin posturilor sau locurilor de muncă pe care le deservesc;să contribuie, prin îndeplinirea corectă şi la timp a sarcinilor de muncă şi a dispoziţiilor primite, la desfăşurarea normală a proceselor de producţie în condiţii de siguranţă deplină;să apere patrimoniul unităţii şi să contribuie la dezvoltarea lui;să respecte graficul de lucru stabilit în cadrul programului de funcţionare al subunităţii în care lucrează; să respecte punctele stabilite pentru accesul şi/sau ieşirea din incintă; să cunoască şi să respecte reglementările de securitate si sănătate în muncă, de situaţii de urgentă precum si instrucţiunile proprii si tehnice, atât la locurile de muncă unde îşi desfăşoară activitatea, cât şi la celelalte locuri în care au acces; să se prezinte la controalele medicale periodice şi, după caz, la examenele psihologice sau de altă natură, potrivit reglementărilor legale; să poarte asupra lor masca de gaze în cazul în care îşi desfăşoară activitatea în subteran sau în tunelurile unde benzile de transport sunt dotate cu covoare de cauciuc care pot să ia foc;să folosească şi să întreţină în bune condiţii, instalaţiile, aparatele şi dispozitivele de protecţie, sistemele de avertizare, semnalizare de urgentă si sistemele si dispozitivele de siguranţă;să cunoască şi să aplice instrucţiunile, proprii de securitate si sănătate în muncă si instrucţiunile tehnice de lucru privind normele de funcţionare a maşinilor, instalaţiilor şi utilajelor şi de folosire a uneltelor, a materiilor prime şi materialelor cu care lucrează;

47

să respecte normele de consum şi să acţioneze pentru economisirea de materii prime, materiale, combustibil, carburanţi şi lubrifianţi; să înlăture cauzele de funcţionare în gol a utilajelor şi instalaţiilor pentru evitarea consumurilor nejustificate de energie şi să aducă la cunoştinţă şefilor ierarhici orice abatere în acest sens;să asigure folosirea, gospodărirea şi păstrarea instalaţiilor, utilajelor, precum şi a celorlalte bunuri pe care le au în păstrare, gestiune sau pază; să se preocupe pentru gospodărirea judicioasă a energiei electrice, termice şi pneumatice precum şi a combustibililor de orice fel; să nu se lase în timpul programului de lucru echipamentele, instalaţiile, mijloacele de transport, utilajele şi celelalte bunuri încredinţate fără supravegherea necesară, iar la terminarea serviciului să le asigure şi să le predea în condiţiile stabilite.să prevină şi să înlăture, în măsura posibilităţilor, orice situaţie care ar pune în pericol securitatea personalului şi a bunurilor unităţii; să anunţe imediat pe conducătorul ierarhic superior despre situaţia ivită;să sesizeze conducătorul de la locul de muncă la care constată că o persoană nu cunoaşte normele de tehnica securităţii muncii pentru lucrarea pe care o execută;să aducă imediat la cunoştinţa conducătorilor ierarhici accidentele de muncă produse, precum şi orice nereguli, abateri, greutăţi sau lipsuri în exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor şi utilajelor, în aprovizionarea locurilor lor de muncă;să respecte regulile de acces la locurile de muncă şi să nu primească persoane străine decât în conformitate cu reglementările în vigoare; să ia măsuri de îndepărtare a oricăror persoane, dacă prezenta acestora ar constitui un pericol de accidentare sau ar periclita siguranţa lucrărilor, instalaţiilor, maşinilor ori ar avea consecinţe dăunătoare;să se prezinte la serviciu în stare corespunzătoare pentru îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor ce-i revin; să nu introducă în incinta unităţii sau la locul de muncă băuturi alcoolice, să nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului şi să nu lucreze sub influenţa alcoolului.să nu folosească flacăra deschisă decât în condiţiile stabilite şi să nu posede asupra sa rechizite de fumat în subteran, precum şi în celelalte locuri de muncă unde, potrivit normelor, nu este permis acest lucru.să respecte programul de lucru, ordinea şi disciplina la locul de muncă şi să folosească integral şi cu maximum de eficienţă timpul de lucru pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu;să-şi însuşească şi să respecte procesul tehnologic stabilit pentru fiecare lucrare pe care o execută sau controlează;să se prezinte şi să participe, la cererea subunităţii, în cel mai scurt timp la serviciu, pentru înlăturarea efectelor unor calamităţi, accidente, avarii şi în aceste situaţii, indiferent de funcţia pe care o ocupă, să efectueze orice activitate potrivit pregătirii lor şi nevoilor unităţii;să execute la termen şi de calitate sarcinile din programul de lucru lunar;să nu părăsească locul de muncă fără aprobarea şefului ierarhic, iar la terminarea programului să nu plece până la venirea salariatului din schimb; în cazul neprezentării acestuia, să anunţe conducătorul ierarhic, pentru a lua măsurile necesare;

48

să păstreze cu stricteţe, în timpul şi în afara serviciului, secretul şi confidenţele de serviciu şi de stat în condiţiile reglementărilor generale şi a celor interne ale unităţii;să execute orice alte îndatoriri ce le revin în temeiul dispoziţiilor legale şi ale prezentului contract colectiv;salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de administraţie, să nu le deterioreze, descompună ori să sustragă componente ale acestora; în caz contrar vor suporta valoarea degradărilor, sustragerilor şi distrugerilor;salariaţii sunt obligaţi să respecte programele de pregătire profesională şi de perfecţionare a pregătirii stabilite şi aprobate;să ia atitudine faţă de orice abatere, să informeze şefii direcţi în situaţiile în care unii salariaţi nu-şi îndeplinesc sarcinile de muncă, încalcă ordinea, disciplina, sau normele de protecţia muncii şi de folosirea instalaţiilor, utilajelor şi a celorlalte bunuri materiale;să depună toate documentele necesare întocmirii fiselor fiscale şi fiselor de evidentă personală şi să comunice în termenul legal orice modificare intervenită ulterior.să plătească contribuţiile şi impozitele stabilite prin lege, aferente drepturilor salariale;să păstreze confidenţialitatea asupra datelor privind drepturile salariale şi alte drepturi de personal atât faţă de ceilalţi salariaţi ai SNL Oltenia care nu au atribuţii de stabilire sau evidenţă a acestor drepturi, cât şi faţă de orice altă persoană fizică.

49