REVISTă NAţIONALă de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXIX · NR. 2 (791) · FEBRUARIE 2018

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

Revista apare cu sprijinulAcademiei Române, din Fondul Recurent al Donatorilor

■ Nicolae Breban. Izgonirea din paradis■ Nicolae Breban. Izgonirea din paradis

■ România nobilă şi regală■ România nobilă şi regală■ Marco Lucchesi. „Limba română m-a fermecat cu parfumul adierii sale”■ Marco Lucchesi. „Limba română m-a fermecat cu parfumul adierii sale”

■ Eveniment la Palatul Patriarhiei. „Unirea Principatelor Române –■ Eveniment la Palatul Patriarhiei. „Unirea Principatelor Române –temelie a Marii Uniri de la 1918”temelie a Marii Uniri de la 1918”

■ Victor Voicu. Elita românească şi Unirea Principatelor Române■ Victor Voicu. Elita românească şi Unirea Principatelor Române

■ Ioan Aurel Pop. Unirea de la 1859 şi românii din Transilvania■ Ioan Aurel Pop. Unirea de la 1859 şi românii din Transilvania■ Eugen Simion. Despre „mesianicii pozitivi”, care au făcut■ Eugen Simion. Despre „mesianicii pozitivi”, care au făcut

Unirea din 1859 şi au pus bazele României ModerneUnirea din 1859 şi au pus bazele României Moderne■ Alexandru Surdu. Mărturii istorice despre vechimea traco-geţilor■ Alexandru Surdu. Mărturii istorice despre vechimea traco-geţilor

■ Bogdan Creţu. Cum mai citim literatura scrisă în timpul comunismului■ Bogdan Creţu. Cum mai citim literatura scrisă în timpul comunismului■ Mircea Platon. Un istoric al demnităţii româneşti■ Mircea Platon. Un istoric al demnităţii româneşti

■ Andrei Marga. Construirea identităţii■ Andrei Marga. Construirea identităţii■ Candele nestinse. Mărturii din închisorile comuniste■ Candele nestinse. Mărturii din închisorile comuniste

■ Dana Duma. Oscarizabile■ Dana Duma. Oscarizabile■ Mircea Braga. Noul val –■ Mircea Braga. Noul val –depoziţia din refugiudepoziţia din refugiu

2

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

ĂCO

NTEM

PORA

NUL.

IDEE

A EU

ROPE

ANĂ

Apelpentru sAlvAreA culturii române vii

semnat de 900 de personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii – accesaţi

www.ideeaeuropeana.ro (click revista contemporanul)

■ În preajma Centenarului Marii Uniri (1918- 2018)

Mari scriitori români – criminali de război?!

Apel pentru Mircea Vulcănescusemnat de peste 200 de personalităţi

Pentru informaţii – accesaţihttp://www.contemporanul.ro/noutati-

editoriale/apel-pentru-mircea-vulcanescu-mari-scriitori-romani-

criminali-de- razboi.htmlşi

http://www.cotidianul.ro/mari-scriitori-romani-criminali-de-

razboi- 303385/peste 24.000 de vizualizări

senatul Contemporanul:

şTEFAN BoRBéLy, NICoLAE BREBAN,AuRA CHRISTI, VICToR IVANoVICI, ANDREI MARGA, VIRGIL NEMoIANu, BASARAB NICoLESCu, DuMITRu RADu PoPESCu,EuGEN SIMIoN, IoN SIMuŢ, EuGEN uRICARu

AuRA CHRISTI (redactor- şef)ANDREI PoTLoGCARMEN DuMITRESCuMIHAELA DAVIDADRIAN IoNuŢ PREDAFLoRIN AFLoAREI

Corespondenţi din străinătate:EMIL RAŢIu (ITALIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)DANA oPRICA (SPANIA)

Rubrici:şTEFAN BoRBéLy, MARIAN VICToR BuCIu,CoNSTANTINA RAVECA BuLEu, CăLIN CăLIMAN,IRINA CIoBoTARu, BoGDAN CREŢu,CoNSTANTIN CuBLEşAN, DANA DuMA, BoRIS MARIAN, GELu NEGREA, ADRIAN DINu RACHIERu, MARIA- ANA TuPAN,MAGDA uRSACHE

Vignetele rubricilor – LAuRA PoANTăViziune grafică – MIRCIA DuMITRESCu

Editor: Asociaţia CoNTEMPoRANuLCod fiscal: 26718854Cont Lei: o61RNCB0072115479360001BCR Filiala Sector 1 BucureştiISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685

Revista este înregistrată la oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (oSIM)Adresa: Asociaţia CoNTEMPoRANuLo. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

ConteMpoRanul. ideea euRopeanăare 40 de paginiunica responsabilitate a revistei ConteMpoRanul. ideea euRopeanăeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

■ Număr ilustrat cu fotografii de Aura Christi (Mogoşoaia)

SUMAR

■ Editorial NICoLAE BREBAN ● IzGoNIREA DIN PARADIS/ 3■ PolemiceBoGDAN CREŢu ● CuM MAI CITIM LITERATuRA SCRISă ÎN TIMPuLCoMuNISMuLuI/ 4■ LecturiMIRCEA PLAToN ● uN ISToRIC AL DEMNITăŢII RoMâNEşTI/ 5■ Eseu filosoficHoRIA VICENŢIu PăTRAşCu ● zIuA LuI IoV/ 6■ CărţiCoNSTANTINA RAVECA BuLEu ● MEMoRIA – TRAuMă şI NECESITATE/ 8 ■■ Surâsul prinţului MîşkinAuRA CHRISTI ● TEATRuL CREşTIN AL ANEI CALCIu/ 9■ Eveniment ● Teatrul creştinCandele nestinse. MăRTuRII DIN ÎNCHISoRILE CoMuNISTE/ 10■ MarginaliiBoRIS MARIAN ● GALA GALACTIoN – 125 DE ANI DE LA NAşTEREuN CABALIST EPICuREIC/ 10■ LecturişTEFAN BoRBéLy ● CRITICă şI EMPATIE/ 11■ Con(texte)MARIA-ANA TuPAN ● uMBRA LuI EMINESCu LA BoToşANI/ 12■ CărţiTHEoDoR CoDREANu ● EMINESCu N-A FoST SINGuR. CâŢIVA RoMâNIPRIMEJDIoşI/ 13■ Poemul luniiMIHAI EMINESCu ● RugăCiunea unui daC/ 14■ PolemiceMIRCEA BRAGA ● NouL VAL – DEPozIŢIA DIN REFuGIu/ 15■ Profil ADRIAN DINu RACHIERu ● PAN SoLCAN SAu ISPITA oNIRoSIMILuLuI/ 16■ LecturiMARIAN VICToR BuCIu ● o „CARTE” CARE SE oPuNE CăRŢII/ 17■ Noutăţi editorialeCoNSTANTIN CoRoIu ● IoAN ALExANDRu, 101 PoEzII/ 18■ Eveniment: Academia Română – Institutul Cultural RomânMaRCo luCChesi şi fasCinaţia pentRu CultuRa RoMână/ 19■ România nobilă şi regalăMARCo LuCCHESI ● „LIMBA RoMâNă M-A FERMECAT Cu PARFuMuLADIERII SALE”/ 20■ Eveniment la Palatul Patriarhiei„uNIREA PRINCIPATELoR RoMâNE, TEMELIE A MARII uNIRI

DE LA 1918”/ 21■ Lecţii de istorieIoAN AuREL PoP ● uNIREA DE LA 1859 şI RoMâNII DIN TRANSILVANIA/ 22■ Elita creatoareVICToR VoICu ● ELITA RoMâNEASCă şI uNIREA PRINCIPATELoRRoMâNE/ 23■ Lecţii de demnitateEuGEN SIMIoN ● DESPRE „MESIANICII PozITIVI”, CARE Au FăCuT uNIREA DIN 1859 şI Au PuS BAzELE RoMâNIEI MoDERNE/ 25■ EseuALExANDRu SuRDu ● MăRTuRII ISToRICE DESPRE VECHIMEA TRACo-GEŢILoR/ 27BrefPoEŢII RoMâNI LA CENTENARuL MARII uNIRI/ 27LecturiLILIANA DANCIu ● FLuIDITATE şI FEMINITATE CREAToARE/ 28CărţiLEoNID DRAGoMIR ● IDEALISMuL uNuI SPIRIT REALIST/ 29Eseu filosoficANDREI MARGA ● CoNSTRuIREA IDENTITăŢII/ 30Eseu filosoficVASILE MuSCă ● TITu MAIoRESCu şI FRIEDRICH NIETzSCHE:„CoINCIDENŢE” şI „CoRESPoNDENŢE”/ 31PolemiceMAGDA uRSACHE ● RăzBoIuL IMAGINII/ 32Dintr-o haltă părăsităCASSIAN MARIA SPIRIDoN/ 32Nostalgia valoriiVISARIoN ALExA ● CEASuL ARE şAIzECI DE MINuTE…/ 33FilmDANA DuMA ● oSCARIzABILE/ 34■ FilmCăLIN CăLIMAN ● FILME RoMâNEşTI LA CINECLuBuL „FILM”/ 35■ Cronica plasticăLuIzA BARCAN ● INTERIoR/ExTERIoR/ 36■ Romane pe-un piciorCoNSTANTIN LuPEANu ● LELu BăRBAT şI MAREA uNIRE/ 37■ EseuALINA BAko ● FEELING-uRI, APoCALIPSă şI LITERATuRă/ 38■ Semnal editorialANDREI MARGA ● RAŢIuNE şI VoINŢă DE RAŢIuNE/ 39■ ostRovul ÎnvieRii DE AuRA CHRISTI/ 39

Joana Vasconcelos, unul dintre cei mai importanţiartişti vizuali contemporani ai momentului, s- aaflat în România, în cadrul unui program de diplo-

maţie şi de mobilitate culturală derulat de Institutul CulturalRomân. Artista portugheză Joana Vasconcelos a vizitat, astăzi,Galeria Europeană şi Galeria de Artă Veche Românească dela Muzeul Naţional de Artă al României, fiind încântată de ta-piseria şi icoanele româneşti. De asemenea, a admirat şi ele-ganţa sălilor renovate de la Fostul Palat Regal de pe CaleaVictoriei. „E un muzeu minunat. Sunt uimită de valoarea lu-crărilor de artă românească, de artele decorative din ţara dum-neavoastră. Am fost impresionată, cu adevărat, de monumen-talitatea şi relevanţa istorică a acestui spaţiu“, a spus artista.

În cadrul întâlnirilor diplomatice, artista a avut între-vederi la sediul Ministerului Afacerilor Externe, cu domnul mi-nistru Teodor Meleşcanu şi, la sediul Ambasadei Portugaliei,cu E.S. domnul Fernando Teles Fazendeiro, Ambasadorul Re-publicii Portugheze în România. „Mulţumesc Institutului Cul-tural Român, în mod special doamnei preşedinte LilianaŢuroiu, pentru această deosebită oportunitate de a întâlni unartist de o asemenea anvergură europeană. Doamna JoanaVasconcelos este şi un real ambasador al Portugaliei, în con-textul sărbătoririi celor o sută de ani de la stabilirea relaţiilordiplomatice dintre Republica Portugheză şi România“, a spusministrul Teodor Meleşcanu. „În cadrul relaţiilor de mobilitate

iniţiate de ICR putem atrage atenţia ţărilor mari ale lumii printradiţie şi artă contemporană, pentru că noi nu suntem puterimari economice şi militare, dar putem fi una în spaţiul cultu-ral. Iată de ce ne bazăm foarte mult pe domeniul cultural, alartei, pentru promovarea valorilor româneşti. Apreciem, aşa-dar, cu atât mai mult eforturile din cadrul programului de mo-bilitate iniţiat de Institutul Cultural Român“, a mai subliniatministrul român.

Pe parcursul vizitei de la Ministerul Afacerilor Externe,preşedintele ICR, doamna Liliana Ţuroiu, a punctat faptul căsprijinirea proiectelor româneşti în Portugalia, atât de insti-tuţiile statului român, cât şi de nume importante din domeniulcultural, precum Joana Vasconcelos, poate duce la o mare vi-zibilitate a artiştilor români pe plan internaţional. „Este oonoare să avem în România un artist de anvergura Joanei Vas-concelos care a expus de mai multe ori în cadrul Bienalei deArtă de la Veneţia, la cele mai mari muzee ale lumii - PalatulVersailles, Ajuda National Palace sau la Guggenheim. Estepentru noi o prioritate să ne unim eforturile în domeniul arteipentru a avea rezultate palpabile şi imediate. Adresez mulţu-miri echipei ICR Lisabona şi Ambasadorului României în Por-tugalia, Excelenţei Sale doamna Ioana Bivolaru, care şi- auunit eforturile şi au fost parteneri reali pentru succesul acesteivizite“, a apreciat preşedintele ICR. (Direcţia comunicare, ICR)

România nobilă şi regală

De la artă la diplomaţie

Cum am mai amintit, la vârsta de 17ani am fost izgonit din acest para-dis – al aerului şi spiritului de cole-gialitate şi de studiu, al veselei

nepăsări, al dezordinii logice, dar şi al visărilorfără frâu, hrănit, îndopat, mai bine zis, cu lecturiamestecate, de- o înfiorătoare diversitate şi va-loare, deoarece nu avusei norocul unui magistrucare să- mi îndrume lecturile! – de o hotărâreluată de ministerul învăţământului, în complici-tate şi la instigarea organizaţiei locale de uTM,dar şi cu asentimentul conducerii liceului, aceeaca eu, împreună cu un coleg, Gheorghe I., fiu deţăran chiabur, să fim exmatriculaţi în plin semes-tru al doilea al clasei a x- a, în absenţa celui maiobscur motiv, cu posibilitatea de a ne da exame-nele de sfârşit de an în vară, dacă îndeplineamcondiţia de a ne angaja, până atunci, undeva, încâmpul muncii. Eu în calitate de fiu de exploata-tor, e vorba se înţelege de acea amintită uleiniţăunde trebăluiau vreo cinci- şase muncitori, darprobabil şi de faptul că eram cotat drept fiu depreot al Bisericii Greco- catolice interzisă, desfiin-ţată de noul stat comunist.

Cu un an sau un an şi jumătate înainte deaceastă surprinzătoare decizie fusesem, e drept,criticat în nu puţine şedinţe de uTM ce se ţineau,pe vremea aceea, la vreun an de la înfiinţarea or-ganizaţiei sub mare presiuni şi luări de sarcini,comandamente şi dezvăluiri, organizaţie în carefuseseră acceptaţi în bloc aproape toţi colegii mei,cu excepţia doar a câtorva, se înţelege, eu şi Ghe-orhe I. Eram acuzat, printre altele, în şedinţe ple-nare ale cursului superior al liceului Brediceanu,având în primele rânduri postaţi profesorii noştri,bieţii de ei, tăcuţi ca peştii, că citesc şi difuzezcărţi interzise şi duşmănoase, Sigmund Freud,printre altele! Mi se interzicea să particip în cali-tate activă, ca actor sau creator de texte, la însce-nările teatrale pe care le organizam cu colegelenoastre de la liceele de fete, să conduc corul liceu-lui, cum făceam uneori, colegilor mei li se interzi-cea să- mi adreseze cuvântul chiar şi în pauzele derecreaţie, în timpul programului, să fiu acceptatla chermezele dansante ce aveau loc uneori sâm-băta, la diverse cluburi, ba, în final mi se notifi-case că nu aveam voie să păşesc pe trotuarul dinfaţa Sediului Partidului Comunist local!

Regimul nou şi viguros, năvalnic cum seauto- caracteriza, avea după cum se vede nevoieurgentă de victime, de duşmani hotărâţi contranoii ordini, şi îi căuta până şi în mediile nevârst -nice, şcolăreşti, dar cu această ocazie am luatpentru prima oară contact cu lumea muncito-rească, deoarece, într- adevăr, m- am angajat caucenic la o mică fabrică locală de calapoade, deşanuri de lemn pentru fabricile de pantofi, vreolună sau o lună şi jumătate, când m- a surprins oaltă hotărâre a Ministerului care stipula că nu seaprobă eliminarea elevilor înainte de susţinereatezelor finale. Colegii mei, cei pe care îi întâlneamdupă- amiezile în jurul orei patru sau cinci, cândmă întorceam obosit de la fabrică şi care se pre-făceau că nu mă cunosc, în timp ce curtau peCorso tinerele fete şi domnişoare, îşi dăduserădeja tezele celui de- al doilea semestru, aşa că eu,împreună cu colegul Gheorghe, am fost convocaţisă ne dăm în două-trei zile tezele restante. unulsingur, însă, dintre profesorii noştri, deşi ştiau căîn ultimele luni fuseserăm ocupaţi în câmpulmuncii, a avut bunăvoinţa de a ne chema în pri-vat şi de a ne anunţa ce ne va da a doua zi la teză,Traian Simu, vajnic profesor de istorie care, bie-tul de el, n- a scăpat nici el de mânia dreaptă aproletariatului şi, probabil, denunţat de unii din-tre colegii noştri, cam tolomaci la învăţătură, darvizitând asiduu sediul din liceu şi din oraş al or-ganizaţiei uTM, unde furnizau probabil informa-ţii despre aerul politic din şcoală; „Tata Simu” şi- a„serbat” sfârşitul carierei de dascăl şi de excelentîndrumător moral al atâtor generaţii de tineri caarestat şi trimis la Canalul Dunărea-Marea Ne-agră.

Nu, după câte mi- amintesc eu nu am făcuto prea mare dramă din aceste vexaţiuni, interdic-ţii, dezvăluiri, excluderi, acuzaţii etc., singuramea reacţie, ultimă, a fost aceea că la terminareaclasei a x- a, în condiţiile arătate mai sus, i- am de-clarat autorului zilelor mele că nu mai am chef săcontinuu liceul şi clasa a xI- a în localitate şi nicicolegialitatea cu colegii mei, deşi, cu câteva zilemai înainte, directorul adjunct al liceului, profe-sorul de muzică octavian Bacău îl informase petatăl meu că nimeni nu se opunea, de data aceas -ta, ca eu să- mi continuu studiile. Poate, în ciudaaerului consternant al familiei şi al câtorva prie-teni ai noştri, tinerelul care eram hrănea în aceavară a lui ’51 şi o satisfacţie ascunsă pe care nucred că a împărtăşit- o cuiva – aceea de a scăpa,de a se depărta, de a ieşi din raza excesiv de au-toritară a tatălui meu, el însuşi contrariat adâncde cele ce se întâmplau în societatea românească,de neaşteptata şi brutala desfiinţare a cultuluiBisericii noastre, poate din regretul niciodatămărturisit de a nu fi dat curs sfatului Mameimele şi unei invitaţii care îi fusese trimisă de unvechi prieten şi coleg, preot în oraşul Detroit, dinSuA, pastor al bogatei comunităţi româneşti deacolo, care îl invitase să emigreze şi să i se ală-ture. În vara aceluiaşi an, ’46, când încă se maiputea fugi peste graniţa ce nu era departe, înjurul Aradului, ai mei făcuseră toate pregătirilede plecare, de fugă, plătiseră pe cel care urma săne treacă graniţa încă nu foarte păzită în aceavreme, bagajele erau făcute, însă în seara dinain-tea plecării, tatăl meu s- a dus să facă o vizită derămas- bun fratelui său, mai în vârstă, Anton Bre-ban, care se refugiase şi el în Banat ca mulţi ar-deleni şi se afla funcţionar în localitate. Dupăspusele repetate şi regretele mereu reiteratepeste ani ale Mamei mele, tata s- a întors târziude la întâlnirea cu fratele său, cam băut, şi aanunţat că Toni l- a sfătuit să nu facă „prostia săasculte de o gură de muiere” şi să rămână în ţară.Deoarece, nu- i aşa, Toni- bácsi care era unul dinfervenţii ascultători ai sacrosanctului post RadioLondra ne asigura pe toţi că desantul americanse afla în ultimele faze ale pregătirii şi foarte cu-rând toţi „derbedeii şi techergheii ăştia care neconduc” vor da socoteală, aspră, categorică, iar ve-chii demnitari vor fi repuşi în posturile lor, nu eposibil ca America să ne uite, să ofere Europa Ru-şilor pe tavă, există o dreptate pe lumea asta!

... Iată două sau trei variante ale adolescen-ţei mele, deşi în deceniile care s- au scurs eu –, darcine mai e acest eu?! – am refăcut- o, reamintit- o,redecupat- o şi, cu siguranţă, reinventat- o de zecişi zeci de ori, la început, cu naiva credinţă, cumspuneam, de a o înţelege aşa cum facem cu toţiiîn existenţă, derulând la nesfâşit mai degrabă oîntâmplare profund negativă, un accident care- ţischimbă cursul vieţii, o catastrofă ce te aruncă peun mal al înţelegerii, de unde totul se arată în cutotul alte culori şi sub unghiuri neverosimile, deparcă ar fi fost trăite de un altul! E singura pe-rioadă a existenţei mele, aflată atunci încă lamarginile lucidităţii de mai târziu, în care nu credîn sensul nu numai că nu mă convinge, dar pen-tru simplul şi brutalul fapt că ar putea fi, ar puteaaparţine pur şi simplu, oricui.

Adolescenţa mea, ceea ce în mod generalnumim astfel, mie mi- ar fi greu să o periodizez,deoarece habar nu am când a început, adică nupot certifica cu certitudine limita a ceea ce numimpubertate şi începuturile adolescenţei. De altfel,cum s- a văzut deja mai sus, eu acord importanţăacestui moment şi o formulez adesea, distinct,vorbesc mai ales despre ceea ce se numeşte foartevag şi este rareori consemnat de autori drept pu-bertate; zona, cum o categoriseam, a „despicăriisexelor”, a apariţiei, a naşterii lor într- o zi, unceas, un an, poate un deceniu fără ca nimic să nepregătească, să ne anunţe. Am revizitat, cu sigu-ranţă, această adolescenţă în anii care au pecet-luit maturitatea mea psihică şi socială de zeci şizeci de ori – cum am făcut- o, aproape didactic, înpaginile de mai sus! –, acest lucru a fost şi s- a în-tâmplat prin faptul că pur şi simplu nu am crezut

în ea! Poate, mai ştii, şi mi s- a năzărit acest lucrunu de puţine ori în ceasuri târzii şi în locuri stră-ine şi departe de ţară, că ceea ce eu numesc îngrabă şi ca un automat adolescenţa mea, cine ştie,poate că nu s- a întâmplat niciodată – totul a fostprobabil neant, nimic sau doar o dureroasă pre-lungire a unei uimiri sau nelinişti care însă nuerau ale mele, acei ani lungi şi chinuitor labirin-tici care au urmat după acea stupoare a mea pro-fundă, catastrofică în faţa apariţiei în faţa mea aunor alte fiinţe, despre care mi se spunea doar căau un sex diferit; dar înlăuntrul meu, tot mai dis-tinct, apăruse un fel de... nesiguranţă deloc fami-liară, o ciudată, zvâcnită tresărire întreruptă iutede fapte anodine, aproape o teamă, una din acelefrici pe care le trăiesc intens uneori copiii în faţaunui lucru ce pare şi care este evident ameninţă-tor – sau nu! –, dar care... te pofteşte, te atrage,ţi se arată deodată sub chipul cuiva aproape cu-noscut şi teribil de îmbietor. Nu puţine basme,mai ales nordice, germane, folosesc această în-tâmplare, această teamă ciudată a copiilor şi careuneori e un simplu avertisment, dar alteori e,cert, o vie promisiune a unei existenţe fermecate,posibile, sticloase, ciudate, înecăcioase şi supra-umane! Ameninţătoare, cu siguranţă, dar cine arputea spune, atunci şi altădată, pentru cine şi înce scop; dar... mai există oare în asemenea cazuricuvintele, ele şi percepţiile îşi mai păstrează oarevechiul conţinut, sensul lor ce altfel ne este atâtde la îndemână?!... r

■ Fragment din vol. viaţa mea,Editura Polirom, 2017

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

© A

ur

AC

hr

isTi

Nicolae BrebanIzgonirea din paradis

Adolescenţa mea, ceea ce în modgeneral numim astfel, mie mi- ar fi

greu să o periodizez, deoarecehabar nu am când a început, adică

nu pot certifica cu certitudinelimita a ceea ce numim pubertate şi

începuturile adolescenţei

n Editorial

semnal editorial

Friedrich nietzscheNoi – filologii

Traducere, studiu introductivşi note de Vasile Muscă

De unde până unde se întinde „lite-ratura contemporană”? Ce criteriifolosim pentru a desena etape încadrul literaturii române de după

al doilea război mondial? Pentru că un lucru a de-venit de mult evident, în pofida replierii mai lentepe care pare să o aibă istoriografia literară: nueste vorba despre acelaşi fenomen. Literatura dintimpul războiului diferă de cea din anii 1950,după cum cea de după 1964 are alt ritm, recupe-rând, la început prudent, apoi chiar ofensiv, este-ticul; las la o parte faptul că la finele deceniuluial şaptelea al secolului trecut sistemul literarfuncţionează diferit faţă de cel de cu doarcinci- şapte ani înainte, iar cel din anii ’80 are spe-cificul său. În mod evident, tot ceea ce s- a scrisdupă 1989 ţine de un fenomen distinct: alte teme,alte coduri de lectură, altă pondere a literaturiiîn societate. Sunt, aşadar, mai multe etape, pecare programele universitare (în cele şcolare nuam nici o nădejde), sintezele de istorie literară letratează de regulă ca pe un conglomerat închegat.Sintagme precum „literatura contemporană” sau„literatura posteblică” sunt vagi şi acoperă o pe-rioadă foarte amplă, în care există multe ruperide ritm, în care literatura română a consumat ex-perimente dintre cele mai diverse şi, mai ales, s- aconfruntat în mod diferit cu politicul. Acest lucrunu are cum să fie secundar.

Chiar dacă generaţia noastră de critici s- aformat sub auspiciile criticii estetice (este princi-palul model pe care l- am asimilat prin şcoală,prin facultate, prin lecturi mai ales), e dificil săticluim criterii care să vizeze realitatea strict li-terară şi care să funcţioneze verosimil, să nu fiemetaforice sau fanteziste. Literatura reacţio-nează întotdeauna într- un anumit mod la ceea cese petrece în cadrul societăţii: absoarbe mentali-tăţile, dilemele, crizele, ideologiile; când acesteadin urmă devin opresive, îşi caută nişa, îşi inven-tează intervalul de libertate. Sau de pseudo-liber-tate, de cvasi- libertate – ceea ce poate fi maiimportant şi mai catalizator, într- un regim politicînchis, decât „libertatea” lăbărţată, fără direcţie,dintr- o lume haotică, incapabilă să- şi stabileascăşi să- şi apere valorile (adaug, previzibil, dar ade-vărat: cum este lumea noastră). Prin urmare, ac-cept sintagma sau chiar conceptul de „literaturăromână din timpul comunismului”. Evident, cudiferenţierile necesare, de la o etapă la alta.Comit câteva truisme, pe care le socotesc însă ab-solut necesare, pentru că numai ţinând cont deele putem înţelege ce s- a petrecut în cultura noas-tră vreme de patru decenii şi jumătate, după 23august 1944.

Cum influenţează comunismulliteratura?

Avem azi tendinţa de a socoti că opereleapărute în timpul comunismului sunt rezultatulposibilităţilor, discernământului, talentului, voin-ţei cutărui autor. Ceea ce este fals! Nu ştim ce arfi fost scrinul negru sau Cronica de familie, deexemplu, dacă ar fi fost elaborate în condiţii de li-bertate. Între instanţa auctorială şi cea a recep-tării se interpusese, după cum bine ştim, instanţacenzurii, lectorul ideologic, mai vigilent sau maipermisiv, în funcţie de perioadă, dar mereu pre-zent. Lectorul acesta devenise, de fapt, coautor.În timp, scriitorii au acumulat experienţă şi s- autransformat ei înşişi în supraveghetori ideologiciai propriei opere: au deprins, altfel spus, ceea ceputea fi scris şi ceea ce nu ar fi căpătat dreptul lapublicare. şi fie au ocolit temele tabuizate, fie aucăutat mijloace de eschivă, de înşelare a cenzurii.Sau, în cazuri extrem de rare, au refuzat colabo-rarea şi au luptat ca operele să le apară aşa cumau fost scrise (cazul Buneivestiri, romanul din1977 al lui Breban, atacat apoi în plină plenară aCC a PCR). Tot ce se publica avea caracter oficial,pentru că presupunea acceptul sistemului, apro-

barea cenzurii etc. De aceea, limbajul (sau maidegrabă stilul) esopic, micile strategii, aluzii, iro-nii, renumitele şi atât de gustatele „şopârle” (caregarantau succesul de public) nu se explicau prinpăcălirea cenzurii, prin adormirea vigilenţei ideo-logice, ci prin aprobarea oficială. Sistemul închi-dea ochii, permitea o supapă. Se crea, astfel, unfel de înţelegere tacită între autor şi cititor.

Pe de o parte, căutând succesul, popularita-tea, scriitorul se străduia să strecoare, într- un felsau altul, dar cel mai adesea contând pe acceptulcenzurii, aluzii benigne la realităţile regimului. Aluat astfel naştere o literatură pe care cu greu omai digerăm astăzi: aceea care şi- a construit me-sajul în funcţie de realitatea politică pe care doreasă o critice anemic. Interpretarea acestor texte înafara sistemului politic care le- a generat şi la careele au reacţionat le sufocă astăzi. Am făcut un ex-periment cu studenţii mei: le- am pus în faţă, fărăsă deconspir numele autoarei, cele patru poemepublicate de Ana Blandiana în revista amfiteatrudin decembrie 1984. Au reacţionat confuz la me-tafora „poporului vegetal”, deşi unii dintre ei aubâiguit ceva despre necesitatea revoltei. Nu i- amai impresionat poemul totul. şi cum ar fi pututsă o facă atâta vreme cât lumea aceea STAS, gri,le este necunoscută? Alt exemplu: romanele careau avut un uriaş succes, începând cu finele anilor1960, care trimiteau la realitatea cruntă a „obse-dantului deceniu”, nu mai au foarte mulţi cititoriacum. galeria cu viţă sălbatică, Biblioteca dinalexandria dau cont strict literar. La fel, roma-nele lui Augustin Buzura sau ale lui Marin Predasunt citite cu totul altfel: nimeni nu mai cautăaluzii politice, nimeni nu mai caută, altfel spus,adevărul interzis în cărţile de ficţiune. delirul numai poate produce senzaţie acum, pentru că el nupoate fi citit împotriva nici unei interdicţii. Pe dealtă parte, Marin Preda rămâne un prozatoresenţial nu numai din perspectivă estetică, ci şipentru că literatura lui nu a ocolit temele epociisale dificile. Viziunile întunecate, violente ale luiD.R. Popescu, din f. sau vânătoare regală auparte de lecturi normalizate: cititorul de azi numai caută realitatea de dincolo de text, iar celcare a cunoscut- o nu o mai reconstituie. În modclar, au pierdut teren parabolele, utopiile negre,

care construiau viziuni ale unui sistem politic to-talitar, plasat în insule exotice sau în spaţii izo-late. Dar de citit citim cu destulă apatie romaneprecum Biserica neagră, Racul, viaţa pe unperon, al doilea mesager. Chiar şi adio, europa!,reuşita lui I.D. Sârbu, a pierdut mult teren odatăcu îndepărtarea de „Isarlîkul” comunist şi cu nor-malizarea lecturii. o altă situaţie este cea a au-torilor- disidenţi: istoria literară îi reţine ca atare,dar ei mai interesează sau nu în primul rând princalitatea estetică a operei lor. Mărturii s- au adu-nat cu nemiluita. După 1990, Paul Goma va aveadestule dificultăţi în a fi acceptat în calitatea samajoră: aceea de scriitor. Cum îl mai citim azi?Scriitorul Paul Goma trebuie salvat cumva de di-

sidentul Paul Goma. La decenii bune după căde-rea comunismului, cărţile lui sunt puse în situa-ţia de a face faţă unei alte provocări, aceea a uneilecturi nepolitice, preponderent estetice.

În canonul nostru intră azi acele opere carefac faţă unei lecturi noi, lipsite de suspiciune şide încordarea politică. Prin urmare, literaturascrisă în timpul comunismului trebuie citită încontextul ei politic. dar cea care nu mai răsuflă înafara acelui context, probabil va rămâne un docu-ment şi atât. Poate par cinic, dar cazul celei maimari părţi a operelor care au căutat să răspundă,în mod favorabil sau critic, realităţii politice, esteasemănătoare cu cea a imensei producţii realistsocialiste: o mai înregistrăm numai ca să putemdocumenta vidul estetic, transformarea literaturiiîn instrument de propagandă.

Practici de lectură diferiteDin tot ce am scris mai sus rezultă că o di-

ferenţă majoră între literatura scrisă în timpulcomunismului şi cea de după 1990 este tipul delectură pe care îl pretinde. S- au schimbat catego-ric practicile de lectură. Nu mai citim împotrivaunei interdicţii. Pe de altă parte, nici literaturanu se mai scrie cu acea intensitate specifică uneiepoci opresive. Literatura de dinainte de 1990 areo direcţie, are un sistem coerent. Cea de după mătem că e mult mai inegală, mai anarhică. odatăcu cenzura politică, a dispărut şi cenzura estetică.A treia instanţă, pe lângă cea a scriitorului şi acititorului, cea ideologică, nu mai face parte azidin regula jocului. Receptarea nu mai ţine cont deea, deşi procesul propriu- zis de creaţie nu aputut- o ignora: ea a făcut parte din ADN- ul lite-raturii. Revin: vechile texte, elaborate într- oanumită paradigmă şi mizând pe un anumit tipde receptare sunt nevoite astăzi să facă faţă unuialt gust, altor aşteptări, altei sensibilităţi, alteiconcurenţe. Nu e uşor, dar numai aşa se clasici-zează anumiţi scriitori, în vreme ce alţii rămânreprezentativi doar pentru epoca lor, iar alţii, ceimai mulţi, de fapt, abia dacă au norocul să figu-reze în vreun dicţionar. Mi se poate răspunde că,dacă practicăm lectura de tip estetic, lucrurile nu

se pot schimba fundamental. Dar maidefinim, mai identificăm noi azi esteticulla fel cum o făceau criticii anilor 1960?Esteticul reprezenta, pentru ei, o metodăde a se opune ideologicului. Recuperareatradiţiei autentice a literaturii române aînsemnat, de fapt, ruptura de schematis-mul literaturii de partid. Interpretareaestetică a avut o miză politică; lupta pen-tru estetic a fost una politică! Ea a fixatun criteriu care împingea către margineşi apoi desconsidera explicit ideologiculcare se manifestase opresiv. Regimul aînţeles foarte bine acest lucru, de vremece a interzis drastic modelele critice tu-telare, Maiorescu şi Lovinescu. Recupe-rarea acestora, în anii ’60, a fost maidificilă decât cea a scriitorilor. odată in-stituit, criteriul estetic nu a mai putut fisugrumat, dovadă că tentativa din 1971a lui Ceauşescu nu a reuşit să scoată dincvasi- normalitate viaţa literară. Cine

face o comparaţie între absurdul vieţii sociale, alcotidianului ceauşist din anii 1980 şi viaţa lite-rară nu are cum să nu constate decalajul uriaş:în literatură, ierarhiile corecte funcţionează, au-toritatea reală în breaslă o au criticii adevăraţi,nu politrucii. ierarhia estetică pe care generaţianoastră a moştenit- o de la criticii anilor ’60- ’70este, în cea mai mare parte, corectă. Este dovadacă literatura a găsit posibilitatea să funcţionezefiresc şi că instituţia critică îşi crease o autoritatepe care aparatul de control al partidului unic nureuşea să o relativizeze.

4

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Bogdan CreţuCum mai citim literatura scrisă în timpul comunismului

(continuare în pagina 17)

literatura de dinainte de 1990 areo direcţie, are un sistem coerent.

Cea de după mă tem că e mult maiinegală, mai anarhică. Odată cucenzura politică, a dispărut şi

cenzura estetică. A treia instanţă,pe lângă cea a scriitorului şi a

cititorului, cea ideologică, nu maiface parte azi din regula jocului.

n Polemice

Pe la sfârşitul anilor ’90, casele vechiale oraşului erau încă pline de viaţă.Axa urbanistică era încă definită demonumente arhitectonice. A urmat

un declin, o colmatare urbanistică, o deversare denămol arhitectural care a înfundat albiile cetăţii.Apoi, brusc, Iaşul a devenit locul unde s- a întâm-plat un mall. un mall care poartă un nume ase-mănător celui al Palatului Culturii, în coastacăruia s- a oploşit. Lângă Palatul Culturii şadeacum Palatul Inculturii. Paronimia urbanistică adevenit încetul cu încetul omonimie culturală: sun-tem copleşiţi de lucruri care poartă un nume iden-tic celor vechi sau reale, dar care au înţeles diferit.„Casă în Iaşi” nu mai înseamnă în acest caz casăîn Iaşi, ci un cofraj termopanic în zonele limitrofe.„Ieşenii” par a se fi strămutat, cu toţii, acum 3- 4ani în oraş, venind de cine ştie unde: nu s- au năs-cut în oraş, nu au făcut şcoală în oraş, nu cunoscistoria locului şi nici nu le pasă de ea. Habitusullor, modul lor de viaţă, e centrifugal, risipit pe di-recţii de fugă care duc departe de centrul ontologic,geografic, cultural şi de greutate istorică a oraşu-lui. „Parcul” nu mai e un loc unde ieşenii se potplimba pe alei marcate de garduri vii şi şerpuindsub umbră de copaci, ci un platou peticit cu plas-turi de „gazon”, fără umbră, însămânţat cu tufe decopaci pitici sau de pătrunjei gigantici care nuapucă să crească din cauza poluării produse de mi-riadele de „ieşeni” la volan. oraşul nu mai e popu-lat de oameni, ci de maşini. oraşul, în sine, nu maie definit de o axă urbanistică marcată de străzi,case, şcoli, biserici şi monumente vechi, cu semni-ficaţie stabilă şi valoare artistică şi istorică recu-noscută. „oraşul” e doar decorul consumului coti-dian de junk (food, clothes, entertainment), o aglu-tinare haotică de dughene pe verticală, 25 de etajede birouri sau de camere de hotel, rodul imagina-ţiei unor „dezvoltatori” veniţi de nicăieri în acestEl Dorado imobiliar. Aşa- zisa „dezvoltare” a ora-şului nu e decât o metastazare arhitecturală, eco-nomică şi urbanistică, adică asamblarea unuimecanism de involuţie antropologică: construimoraşe în care ne vom putea comporta din nou ca oa-menii de grotă care vom deveni datorită oraşelorşi economiei simbolice pe care le edificăm.

Casele monument istoric sunt retrocedate,conform unei legi proaste şi uneori în condiţii du-bioase din punct de vedere legal, unor moştenitorireali sau fictivi (omonimi) care le lasă să se pără-ginească, le abandonează oamenilor străzii, spe-rând să fie incendiate. Terenul viran – „Location!Location! Location!”, cum spunea Mel Brooks – emai uşor de vândut unor bănci sau dezvoltatori in-teresaţi de construirea unui skyscraper înălţatcătre nicăieri în locul unui conac înrădăcinat în is-torie. Nimănui nu pare a- i păsa că aceste case mo-nument istoric au aparţinut unor oameni de vazăcare au făcut ceva pentru ţară. Sunt case în cares- a lucrat pentru binele ţării. Sunt case care daucaracter oraşului. Sunt case care dau caracter oa-menilor care au crescut şi cresc astăzi în oraş. uncopil crescut în mall şi în cutia de termopan, car-ton şi scârţâitoare numită pretenţios „vilă” şi aşe-zată la margine de şosea nu va fi niciodată un omla fel de complex interior ca un copil care a crescutîntr- un oraş adevărat, într- un mediu de civilizaţiesedimentată istoric şi bine articulată urbanistic(nu vorbesc aici de copiii crescuţi la ţară). Mergiprin viaţă după cum mergi pe stradă: drumul îlface pe om. Nu condusul. Spune- mi pe ce străzite- ai plimbat ca să- ţi spun cine eşti. Mă întreb câtedin clădirile construite de „dezvoltatorii” Românieide astăzi vor rezista timpului pentru a fi vizitatede turiştii viitorului interesaţi de valoarea lor ar-hitectonică (nulă) sau de istoria (zero) care s- afăcut în spatele zidurilor lor.

Cine vrea să înţeleagă modul în care Româ-nia veche, monarhică, era o întreprindere multmai serioasă decât România de azi, nu are decâtsă se uite la modul în care s- a construit în acea Ro-mânie, la modul în care au locuit- o poporul şi eli-tele ei. După cum arăta Horia V. Pătraşcu înincisivul său volum idealul valah, singurul ideal

care a mai rămas românilor de astăzi e plecareadin ţară. S- ar putea spune că România e o uriaşăsală de aşteptare. Dar ar însemna să exagerăm.România e o autogară de modă nouă, situată într- oparcare sau la margine de lanuri de soia modifi-cată genetic. Sălile de aşteptare aparţin gărilormonarhice sau autogărilor comuniste, adică unorregimuri care se voiau aici (legitim în cazul monar-hiei, ilegitim în cazul regimului comunist) pentrutotdeauna, care aveau intenţii serioase cu Româ-nia, care au creat infrastructura identităţii naţio-nale (criticii naţional- comunismului vor trebui săse hotărască aici dacă iau în serios naţionalismulregimului ceauşist sau nu, pentru că la momentulactual jongflează după cum le convine: fie îi învi-nuiesc pe naţionaliştii de azi de comunism în te-meiul asimilării naţionalismului cu naţional-co-munismul, fie condamnă comunismul ca antinaţio-nal atunci când vor să combată „nostalgicii” şi săjoace cartea interbelică împotriva stângii).

Există o şcoală de gândire (deşi mai bine arfi să o numesc o şcoală de prejudecăţi), conform că-reia noi suntem ce suntem azi pentru că elitele deazi sunt oglinda poporului şi poporul român a fostdintotdeauna un popor de ţărani nespălaţi, fricoşi,proşti şi analfabeţi. Că aşa stau lucrurile, ni se do-vedeşte: 1. citând exemplul elitelor de ieri, care,chipurile, ar fi fost, în mare, aidoma elitelor de azi,dedicate mai degrabă delapidării banului ţăriidecât agonisirii binelui ţării; 2. apelând la imagi-nea „României medicilor”, adică la materialul do-cumentar produs de corpul medical din Româniasfârşitului de secol xIx şi începutului de secol xx.De la legendara corupţie a lui Argetoianu sauCarol II, la mitica dictatură a Brătienilor, la pela-gra ultimului ţăran din ultimul cătun din Vasluisau Teleorman, totul e folosit ca să ni se demons-treze veşnica noastră nimicnicie. oricine afirmăcă, totuşi, România Regilor a rămas nu fără motivobiect de nostalgie şi chiar model de construire anaţiunii, e imediat taxat drept nostalgic, paseist,reacţionar, om lipsit de simţul nuanţelor istorice.Dar lucrurile stau exact invers. Lipsa de imagina-ţie culturală şi, în fond, antropologică a istoricilorde modă nouă este exact ceea ce îi împinge pe ei săproiecteze în trecut modelul omului plat, feral şide un îngust consumerism de astăzi. Acest om/ro -mân e produsul unui anumit sistem de educaţie, esupus anumitor condiţionări socio-culturale şi teh-nologice care fac din el un exemplar uman mult di-ferit de ţăranul, meşteşugarul sau aristocratul dealtădată. Nu e vorba de paseism aici, ci de recu-noaşterea influenţei mediului cultural, social şitehnologic asupra omului/românului contemporan,din ce în ce mai autonom de mediul natural, alecărui cicluri nu mai impun omului nicio disciplinăpentru că munca „de birou” nu cunoaşte iarnă sauvară, zi sau noapte, anotimpuri de însămânţare,de germinare, de rodire, de recoltare, totul desfă-şurându- se conform unei ordini pur mecanice, rodal convenţiei. Caracterul artificial al ordinii „pro-ducătoare” s- a transferat şi asupra ordinii morale,concepută din ce în ce mai mult nu ca ordine natu-rală, ci doar ca plăsmuire aleatorie/conven -ţională/ca produs care cunoaşte uzură morală.„Libertatea” sau „corupţia” au înţelesuri diferite,circumstanţiate istoric: într- o societate în care„onoarea” e încă un concept de bază al sistemuluietic şi de legitimare a elitelor, „libertatea” şi „co-rupţia” vor avea un înţeles şi o rază de acţiune di-ferite de cele ale unei societăţi în care „onoarea” afost complet demonetizată. Valoarea lor culturalăe diferită pentru că e produsul unei epoci diferite,cu oameni plămădiţi altfel, cu alte standarde, pen-tru că au crescut în medii diferite. Au crescut pealte străzi.

De aceea, dincolo de fireasca nevoie de a fil-tra istoriografic nostalgiile şi cinismele având caobiect România monarhică sau, cel puţin, RomâniaMică, există o doză mai mare de obiectivitate în ad-miraţia pentru România de „o trăinicie veşnică”pentru care a lucrat Asachi decât în relativismulfacil, uniformizant şi, în fond, ignorant, al celorcare ne tot repetă că dintotdeauna am fost aşa. Ca

să ne convingem, nu avem decât să luăm în consi-derare, după cum am spus, modul în care a fost lo-cuită şi lucrată România Regilor, de la Podul luiAnghel Saligny, care a unit rapid pe atunci recentdobândita Dobroge cu restul Regatului, la „şcolilelui Spiru Haret”, licee şi universităţi şi la PalatulRegal.

una dintre cele mai pricepute călăuze prinsomptuoasele galerii ale României monarhice esteGabriel Badea- Păun, istoric născut în 1973 la Si-naia, doctor în istoria artei la Sorbona (2005) şiautor al mai multor volume intrate deja în circui-tul internaţional. Printre ele: Carmen sylva, uimi-toarea Regină elisabeta a României (Bucureşti:Humanitas, 2003, care a cunoscut mai multe ree-ditări şi cu ediţii în limbile franceză şi germană);portraits de société XiXe – XXe siècle (Paris: Cita-delles et Mazenod, 2007, cu o ediţie americană şiuna britanică, volumul a fost distins cu Prix ducercle Montherlant- Académie des Beaux- Arts,Paris, în 2008); le style second empire. architec-ture, décors et art de vivre (Paris: Citadelles et Ma-zenod, 2009, lucrare distinsă cu Prix SecondEmpire de la Fondation Napoléon 2010) ; Mecenaşi comanditari, artă şi mesaj politic, (Bucureşti:Noi Media Print, 2009, volum distins cu PremiulAlexandru Tzigara-Samurcaş al Fundaţiei Maga-zin Istoric, 2010); de la palatul domnesc de pepodul Mogoşoaiei la palatul Regal de pe Calea vic-toriei. arhitectură şi decoruri (1866- 1947) (Bucu-reşti: Corint, 2017).

Stră- străbunicul lui Gabriel Badea- Păun,Vasile D. Păun (1850- 1908), a fost un notabil omde litere, apropiat de H. Gr. Grandea şi de MihaiEminescu, a funcţionat ca profesor de engleză, ger-mană şi română la liceele „Sf. Sava” şi „Gh. Lazăr”(unde a ajuns şi director) şi a fost trimis la Sigma-ringen pentru a- l introduce pe Prinţul Ferdinand,viitorul Rege Ferdinand, în tainele limbii şi istorieiromânilor. Dacă Vasile D. Păun i- a învăţat pe regiistoria românilor, Gabriel Badea- Păun îi învaţă peromâni istoria regilor. Cu alte cuvinte, GabrielBadea- Păun contribuie la redescoperirea unei sec-venţe din istoria României pe durata căreia eliteleerau conştiente de dublul lor rol, acela de a repre-zenta naţiunea şi de a reprezenta naţiunii, de a în-truchipa anumite valori, de a oferi modele deangajare a realităţii care să înalţe, nu să micşorezesau să umilească, ţara.

Citind Mecena şi comanditari şi de la pala-tul domnesc de pe podul Mogoşoaiei la palatulRegal de pe Calea victoriei, nu poţi să nu te gân-deşti la numeroasele volume de istoriografie dedi-cate, începând cu volumul lui Peter Burke despreRegele Soare, modului în care arta a contribuit laself- fashioning, la consolidarea unei identităţi pu-blice, dar şi private, a regilor (Charles I şi CharlesII), şi a elitelor (nobiliare sau burgheze) în gene-ral.

Monografia dedicată Palatului Regal deBadea- Păun trasează istoria acestei clădiri care aadăpostit ultimii domni ai Valahiei (Alexandru Di-mitrie Ghica, Gheorghe Bibescu şi Barbu ştirbei),pe Alexandru Ioan Cuza şi apoi pe Regii şi Regi-nele României. Istoria trasată în acest volum poatefi completată de unele dintre studiile cuprinse înMecena şi comanditari, cum ar fi capitolele desprecorespondenţa inedită dintre Regina Elisabeta şiémile Gallé, despre cariera fulminantă făcută deJean- Jules- Antoine Lecomte de Nouÿ la curtea luiCarol I sub patronajul Elisabetei, despre portretelefamilei regale a României pictate de Philip de Las-zlo, despre „buzduganul reîntregirii” al lui Ferdi-nand şi despre cultul dinastic încurajat de Carol IIîn 1939. Pe lângă aceste capitole axate pe Casa Re-gală, în Mecena şi comanditari sunt incluse şi douăcapitole extrem de interesante despre doi expa-triaţi: prinţul Gh. B. ştirbey (1828- 1925) ca me-cena şi colecţionar al pictorului şi sculptoruluiJean- Baptiste Carpeaux; şi pictorul Menelas Mi-chel Simonidi/Mihail Simonidi (1870- 1933), maicunoscut în Franţa decât în ţara lui de origine, Ro-mânia. r

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Să luăm în considerare, după cumam spus, modul în care a fost

locuită şi lucrată România Regilor,de la Podul lui Anghel Saligny, care

a unit rapid pe atunci recentdobândita Dobroge cu restul

Regatului, la „şcolile lui SpiruHaret”, licee şi universităţi şi la

Palatul RegalMircea PlatonUn istoric al demnităţii româneşti

Ca orice altă obsesie, discernământulcorespunde suferinţei unei privărioriginare… Supracompensare aunei absenţe – întreaga religie oc-

cidentală a deciziei şi a hotărârii derivă din nega-rea subreptice a dizabilităţii noastre fundamen-tale. Căci viaţa – în întreg şi în parte – este, înmod evident, rezultatul unei, unor ne-hotărâri…

Suntem deopotrivă ataşaţi de izvorul sufe-rinţei noastre, iubim prima noastră durere… oconsiderăm etalon pentru tot ceea ce trebuie săfie. şi dacă o negăm, o facem numai ca să fim maiaproape de ea. Trauma originară a facticităţii neîmboldeşte să elogiem „cunoştinţa de cauză”, „de-plinătatea facultăţilor mintale” şi să ne pierdemcapul în faţa oricărui om hotărât. Rostirea apă-sată a unei sentinţe îndepărtează orice îndoialăasupra temeiurilor ei, iată prima regulă retoricăînsuşită de judecători şi de înţelepţi. Marii dicta-tori o ştiu şi o aplică mai bine decât toţi; fascina-ţia exercitată de ei asupra mulţimii hipnotizatese datorează slăbiciunii acesteia pentru mânaforte – consecinţă clară, evidentă, conform logiciiei sentimentale, a unei misterioase atotştiinţe, aunei tainice iniţieri. Pentru noi, Dumnezeu este,în primul rând, supremul Judecător, Atotştiuto-rul, Cel- fără- de- Greşeală, atotputernicul-ce-nu-poate-greşi!

Cu toate acestea ştim că fără inerţie, ne- arfi imposibil să hotărâm zilnic să o luăm de lacapăt. Dacă Dumnezeu nu ar fi înscris- o în sâm-burele creaţiei, aceasta s- ar fi reîntors instanta-neu în neantul premergător. Tendinţa oricăruiexistent de a- şi prelungi starea de existenţă la in-finit, cum o defineşte Spinoza, singurul filosofcare a avut geniul de a face din inerţie principiullumii, clarifică întru totul de ce marile hotărârine par acte de o barbarie incompatibilă cu naturaumană, menită să amâne… până în ultima clipă.

Faptul că o crimă este agravată de circum-stanţa premeditării – indică în ce măsură detes-tăm, în ascuns, orice tăietură în indeterminatulvieţii şi al morţii. Îngăduitori cu orice nelegiuirea impulsului şi a momentului, suntem de neîm-păcat când e vorba de sângele vărsat în urmaunui plan. Toate intenţiile, nu doar cele rele, ci –mai ales – cele bune pavează drumul către iad...Inspiraţia, talentul sau geniul – roade ale hazar-dului şi neprevăzutului – trasează graniţa dintreartă şi meşteşug, dintre operă şi „meserie”. Graţiaînsăşi o adorăm doar întrucât este o ordine… în-tâmplătoare, o armonie… necăutată. Natura şinaturalul le asociem spontaneităţii, de- la- sine- lui,iar elogiul suprem pe care- l aducem divinităţiisau fericirii este de a le considera „cauze prime”şi „scopuri în sine” – entităţi şi acte neproduse,necauzate de nimic, evadate de sub spectrul ori-cărei intenţionalităţi.

Miturile creaţiei se constituie în jurul unuiact neintenţionat sau nedorit, a unei scăpări ori-ginare – seminale, salivare sau a unei alte umori

divine. Fie că (dez)ordinea lumii nu- l îmbie peomul arhaic la a o plasa în orizontul raţiunii şi alsensului, fie că îi este mult mai familiară speciaînfiripării şi însăilării, a creării din nimic –dintr- o mână de lut, dintr- un fir de praf –, aproa -pe orice cosmogonie exculpă demiurgul de „agra-vanta” premeditării, a intenţiei, a hotărârii…Lumea însăşi este rodul unui moment de neaten-ţie, este o sarcină… nedorită…

Este deasupra îndoielii că Iov îşi blestemăzilele din centrul acestei răscruci. În el se con-fruntă, sfâşiindu- i glasul, două voci: una carestrigă în pustiu, afirmând absoluta facticitate asuferinţei sale, a vieţii şi a lumii întregi, cealaltăcare dăscăleşte asupra temeiurilor şi cauzelor, de-ciziilor şi hotărârilor ce trebuie că stau la temeiulalcătuirii lor. „Prietenii lui Iov” sunt, cum bine seştie, doar faţa exterioară a acestei ultime voci, in-distincte, de altfel, de o bună parte a solilocviilorsale.

Iov este omul în care se confruntă cele douăprincipii eterne şi interne umanităţii înseşi – unprincipiu, narcisic, al autodeterminării, al raţiu-nii şi al sensului şi un altul – al evidenţei contin-genţei, facticităţii, lipsei raţiunii şi sensului lumiişi al vieţii. Doar o imaginaţie… primordială… aputut să aşeze, arhetipal, într- una şi aceeaşi fi-inţă două principii antagonice – ce guvernează,pe rând, epoci şi lumi istorice.

De o parte unul potrivit căruia răul, binele– şi în general existenţa înseşi – sunt ne- conformeraţiunii şi aşteptărilor noastre, cu totul incompre-hensibile. Nimic din cele ce se întâmplă pe lume– binele sau răul, viaţa sau moartea, prosperita-tea sau sărăcia, boala sau sănătatea – nu răspundvreunei reguli, nu sunt croite după vreo măsurăclară, nu derivă şi nu sunt reductibile la Logos.Invers, celălalt principiu, reprezentat de „priete-nii lui Iov”, afirmă că binele şi răul, donaţia şi re-tragerea, binecuvântarea şi blestemul, urmeazălegea „cauzei şi a efectului”, sunt raţionale (fiindreale) şi întru totul morale: recompense sau pe-depse alocate unor merite sau păcate.

aceste două principii se confruntă în Carteaşi în carnea lui Iov. Doi „dumnezei” se bat în şi pesufletul lui, îşi dispută întâietatea şi supremaţiaasupra lui, lepra lui Iov este urmarea acestei teo-mahii. arheii – în toată puritatea şi simplitatealor – îşi urlă dreptul la tron, denunţând ilegimi-tatea celuilalt. Forţa Cărţii lui Iov – nediminuatăde milenii – se explică prin aducerea într- unul şiacelaşi om a confruntării dintre principiile caretind să guverneze întreaga umanitate. şi orice omlucid se confruntă măcar o dată în viaţă cu acestmoment în care în sufletul şi mintea lui se duceaceastă luptă, are parte de o zi a lui iov, în caretrebuie să decidă în favoarea unuia sau altuiadintre cele două principii, dintre cei doi dumnezei.Iar omul cel mai lucid – nu poate alege niciodată– rămânând, ca Iov însuşi (sfârşitul poveştii fiinddoar o convenţie, o „încheiere” creată doar din ra-ţiuni de spaţiu tipografic), să o poarte până la ca-pătul vieţii, să se chinuie judecând acest procesfără sfârşit.

Istoria a fost mult mai hotărâtă. Dumnezeulraţiunii, al hotărârii, al deciziei, al voinţei înţe-lepte a câştigat teritorii şi eoni întregi. În Europa,prin creştinismul oficial, instituţional, teologic, bi-sericesc acest Dumnezeu a condus oamenii princele mai atroce infernuri în căutarea celor mai de-licioase paradisuri. L- a făcut pe om să se creadăstăpân al lumii sau, măcar, stăpân peste el însuşi.Liber să aleagă şi responsabil pentru alegerilesale. Creştinismul nu face însă decât să desăvâr-şească o istorie mult mai veche, este moştenitorulde drept al cultului raţiunii, declanşat în Europaodată cu naşterea filosofiei, odată cu despărţireaminţii de furorul neînţelesului, al facticităţii şitranscendenţei, şi ajuns la o maturitate… provi-zorie odată cu stoicismul. Cum spuneam într- unalt text1, prin creştinism raţiunea devine Dumne-

zeu, Logos- ul stoicilor capătă atributele divinită-ţii, în sfârşit, poate coborî pe pământ şi poate fiadorat ca zeu. Este zeul „prietenilor lui Iov” – celcare ştie totul, poate totul, hotărăşte totul. Este,de fapt, proiecţia propriului nostru ideal de sine,obţinut prin negarea unei atât de dureroase, in-acceptabile, traumatice evidenţe a facticităţii şinon- sensului realităţii din jurul nostru. La scarăistorică câştigă deci Dumnezeul prietenilor lui Iovcare nu este altceva decât ipostazierea autosufi-cienţei umane (clamată ca cea mai înaltă virtutede stoici), divinizarea fiinţei noastre autonome, li-bere, autodeterminative – atât de violent negatede faptele din jur. Este un paradox demn de a ficonsiderat definitoriu acela că omul este cea maidependentă fiinţă din univers, cea mai „socială”,fiinţa cea mai legată – biologic! – de ceilalţi, darcare- şi face din autosuficienţă cel mai înalt idealal său. Dumnezeul „prietenilor lui Iov” este defapt omul autodeterminării: până şi experienţateribilă a suferinţei şi a prezenţei răului în lume

este tradusă în termenii scenariului greşelii şi apedepsei, unde omul apare drept causa sui, ori-gine primordială a propriei sale suferinţe, a pro-priei sale căderi şi dureri, a existenţei saletragice. Interpretarea oficială, bisericească, a pă-catului originar drept faptă a omului, drept ac-ţiune a lui, drept rezultat al unei decizii şihotărâri, al liberei sale voinţe, ne arată că a câş-tigat acea parte din om care nu suportă să fie sim-plu pacient, care vrea să fie agentul chiar şi alpropriei sale pătimiri, fiind dispus să plătească,pentru un asemenea trufaş beneficiu, preţulimens al culpabilităţii sale, al conştiinţei vinovateşi „responsabile”. Istoria Europei creştine este oistorie a păcatului şi a vinei şi, deopotrivă, o isto-rie a acţiunii şi a voinţei libere. Supracompensareraţionalist- masochistă a facticităţii sale, a nesfâr-şitei sale contingenţe… În această viziune, omuleste muritor în sensul că el este cel care – prin pă-catul originar – îşi dă sieşi moartea, cel care facesă moară, cel vinovat (deci, actant) al propriei

6

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Horia Vicenţiu PătraşcuZiua lui Iov

Atât omul religios, cât şi omul deştiinţă cred, în europa, în logos şi,deci, în legi. legi ale lui Dumnezeusau legi fizice – ambele presupuncredinţa în existenţa unei raţiuni

în materia şi viaţa ce neînconjoară. lumea este făurită

după chipul şi asemănareapropriei raţiuni şi, deci, o putemînţelege şi mai ales putem opera,

acţiona asupra ei.

1 Horia Vicenţiu Pătraşcu, „Iubirea ca formă de autosufi-cienţă” în studii de teoria categoriilor, volumul Ix, EdituraAcademiei Române, 2017, pp. 135- 143.

Noutăţi editoriale ■ editura europress Group

■ rainer WernerFassbinderLacrimile amareale Petrei von Kant

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

2 Vezi Albert Camus şi Arthur koestler, Reflecţii asuprapedepsei cu moartea, Humanitas, 2008.

sale morţi. Moartea – suprema facticitate – esteinterpretată în termenii voinţei libere, a rezulta-tului alegerii omului.

Că acelaşi mit al păcatului originar poate fiinterpretat într- un mod cu totul opus ne- o aratăstrălucit kierkegaard. Însăşi preexistenţa varian-telor de alegere aruncă fiinţa în faţa necesităţiiinerente „libertăţii” sale. Pentru a- şi manifesta li-bertatea, omul nu poate să nu aleagă, iar a alegeînseamnă a cădea din infinit în finit, din viaţă înmoarte. Îndrăzneala de a afirma o asemenea per-spectivă atrage asupra lui kierkegaard represa-liile bisericii oficiale, instituţie a religiei omului-Dumnezeu, a omului autarhic, a supremei liber-tăţi de autodeterminare a omului.

Celălalt Dumnezeu, celălalt „principiu”care- şi dispută sufletul lui Iov, sufletul omului,nu a dispărut, ci a rămas să insufle, din umbră,viaţă gândurilor unor mistici, apofatismului şi, înultimele secole, aşa numitului existenţialism alunui kierkegaard, Nietzsche, Heidegger sauCamus. Existenţa este în esenţa ei facticitate, iarsingura „libertate” a fiinţei umane este un răs-puns dat acestei facticităţi, infinitului apel al„transcendenţei” adresat finitudinii noastre.omul se află aruncat în mijlocul a ceea ce- l depă-şeşte infinit, infinit căruia îi adresează – de pemormanul său de gunoi, schilodit şi lepros – în-trebări ultime. Dumnezeul lui Iov este, ca şi uni-versul lui Camus, surd la aceste întrebări, dar Iov– ca şi omul absurd şi revoltat al lui Camus – nurenunţă niciodată să interogheze la nesfârşit ceeace se ascunde de ochii săi la infinit.

Cât priveşte problema răului şi a suferinţeiumane, o asemenea atitudine se traduce prin re-fuzul de a le explica în mod raţional şi simplist,dar şi complet dezangajant, ca urmări ale fapteloromului. Răul şi suferinţa sunt inexplicabile prinacţiunea umană, pozitivă sau negativă. Prezenţasuferinţei în lume este un mysterium tremendum,o taină cutremurătoare, incompatibilă cu oriceefort uman de înţelegere. Temeiurile ei – dacăexistă – ne sunt complet inaccesibile! Cea mai fi-rească reacţie ar fi să rămânem în faţa ei – ca şiîn faţa măreţiei creaţiei – într- o deplină stare destupor, într- o muţenie înfiorată. şi să ne manifes-tăm în faţa ei – ceea ce Iov le solicită, patetic,„prietenilor” săi: mila! Este singurul lucrul cerutde Iov şi singurul pe care ei nu i- l pot da. În loculmilei – judecata! În loc de pâine – şarpe! ontolo-gia facticităţii întemeiază o etică a milei, a com-pătimirii, valori incompatibile cu o ontologie avoinţei libere, a autonomiei şi autodeterminăriifiinţei umane – promovate de „prietenii lui Iov”,strămoşii religiei raţiunii, ai creştinismului raţio-nal. Poate că ultima zvâcnire a ontologiei factici-tăţii şi a eticii milei, înaintea deplinei victorii araţionalismului şi a creştinismului, o găsim înepoca tragicilor greci. Eroul tragic se ceartă, iovic,cu destinul ininteligibil, incomprehensibil raţiu-nii sale limitate, situat deasupra oricărui conceptmoral- raţional, stârnind în sânul spectatoruluiantic nimic altceva decât pura milă, simpla com-pasiune. Deasupra fiecărei vieţi tronează iraţio-nala forţă, „pariul” inconceptibil, complet arbi-trar, „zarurile” care hotărăsc strivirea omului. Ede neînţeles de ce Nietzsche nu a priceput valoa-rea etică a milei care decurge dintr- o asemeneaontologie a facticităţii, deşi el însuşi are un simţtragic autentic şi dă lumii cea mai strălucită in-terpretare a tragediei greceşti. Diatribele sale îm-potriva milei se referă, cel mai probabil, laraţionalizarea creştină a acestei virtuţi, folositădrept instrument de înfrânare şi deturnare a da-tului voinţei puternice. Prin proclamarea voinţeide putere ca fiind înnăscută, dată, prin demonta-rea pretenţiilor raţiunii de a explica şi de a înţe-lege, ca şi de a judeca, moral, faptele şi acţiunileomului – filosofia lui Nietzsche aparţine, indiscu-tabil, ontologiei facticităţii. Inamicii săi sunt

„prietenii lui Iov” – acel „instinct”uman de a reduce totul la raţiune, laschema cauză- efect, la categoriile„bine- rău”, „adevăr- fals”. Nietzschereuşeşte să dezvăluie în acest „in-stinct” al raţiunii o travestire a voin-ţei de putere – care, ea abia, estedatul ultim căruia îi suntem cu toţiipradă. omul este aruncat în mijlo-cul jocului voinţelor puternice şislabe – un joc pe care este „destinat”să- l joace şi pe care trebuie să- l joace,fără să ştie de ce, pentru ce, sau cesens are acest joc. Voinţa lui Nietzs-che este, ca şi la Schopenhauer, com-plet opusă voinţei libere (propo-văduite de raţionalism- creştinism);este vorba, dimpotrivă, despre aceltip de voinţă – singurul care se poatenaşte în condiţiile facticităţii: voinţalui trebuie!, a necesităţii, a lui amorfati.

Dimpotrivă, adagiul sartreian:libertatea absolută – responsabilita-tea absolută – nu este altceva decâtteologie îmbrăcată în straie existen-ţialiste. Sartre este un teolog ateu.Principiul autodeterminării umane,al puterii de a- şi conferi sieşi esenţă– este însuşi principiul „prietenilorlui Iov”, principiul care a dominatEuropa raţionalistă şi creştină. Nue de mirare că Sartre a reprezentatfigura cea mai populară a existen-ţialismului: nepregătit – după o tra-diţie milenară a raţionalism-creş-tinismului, a voinţei libere şi auto-determinării omului – să iasă înspreo autentică ontologie a facticităţii şi transcenden-ţei – publicul larg a fost mult mai sensibil la unfilosof care a tradus „existenţialismul” pe limbalui, satisfăcându- i cadrele mintale şi profunda sasensibilitate pentru cuvinte precum „libertate”,„responsabilitate”, „decizie”. Legătura dintre Sar-tre şi raţionalismul cartezian a fost îndeajuns deevidenţiată de Martin Heidegger pentru a mai in-sista asupra ei. Aş mai sublinia doar implicaţiileetice ale filosofiei sartreiene: cruzimea judicativăîn locul eticii milei ce decurge firesc din asumareaontologiei facticităţii. Această implicaţie poate ficonsiderată drept semnul cel mai elocvent, indi-catorul cel mai clar al apartenenţei lui Sartre latradiţia raţionalist- creştină. „Într- un război nuexistă victime inocente” – această maximă a luiRomain Rolland, folosită de Sartre drept sloganal filosofiei sale – este traducerea literală a pozi-ţiei „prietenilor lui Iov”. Exact acest înalt „princi-piu” i- l scuipă în faţă lui Iov prietenii săi. Lui Iovcare nu cerea nimic altceva decât milă! În loc demilă – judecată! În loc de pâine – şarpe!

Deşi evidente, ar fi nedrept să nu amintimbeneficiile derivate din asumarea de către omuleuropean a principiului raţional, a voinţei libereşi autonome, a credinţei în puterea de autodeter-minare a fiinţei umane, a schemei cognitivecauză- efect. Ar putea părea că, preocupaţi doarsă- i amintim efectele negative, le- am uitat pe celepozitive. Graţie asumării acestui principiu, cul-tura şi civilizaţia europeană au cunoscut unavânt cu totul demiurgic, un progres absolut ful-minant. omul s- a înstăpânit într- adevăr pestenatură, lume şi cosmos, ca un adevărat zeu – careştie să aşeze cauze şi să producă efecte pe carenici cea mai bogată şi fantezistă imaginaţie şi nicicea mai puternică credinţă în miracole nu le- ar fivăzut ca posibile. Progresul ştiinţific şi tehnologicse datorează deci direct principiului, Dumnezeu-lui „prietenilor lui Iov”, setei de autodeterminarea fiinţei umane, religiei voinţei libere, credinţeiîn raţiunea umană şi în raţiunea – comprehensi-

bilă – a universului. Atât omul religios, cât şiomul de ştiinţă cred, în Europa, în Logos şi, deci,în legi. Legi ale lui Dumnezeu sau legi fizice – am-bele presupun credinţa în existenţa unei raţiuniîn materia şi viaţa ce ne înconjoară. Lumea estefăurită după chipul şi asemănarea propriei ra-ţiuni şi, deci, o putem înţelege şi mai ales putemopera, acţiona asupra ei. În spaţiile culturaleunde predomină, dimpotrivă, credinţa în destinsau forţe irepresibile, incomensurabile şi incom-prehensibile întâlnim deopotrivă manifestarărilecelei mai adânci indignităţi umane: resemnarea,obedienţa, fapta sacrificată „zeului” imprevizi-bil… Căci există, negreşit, şi o trăire proastă afacticităţii – direct observabilă în credinţele şi so-cietăţile primitive sau în ţările subdezvoltate.Cartea lui iov ne vorbeşte însă despre un alt felde atitudine în faţa facticităţii: a omului revoltat,răzvrătit, a omului care înţelege – prin exerciţiulîmpins până la capăt al raţiunii şi al finitudiniisale – că existenţa sa şi a lumii îl depăşeşte şi îlva depăşi infinit prin simplul fapt că îl precede,că îi premerge, prin simplul fapt al întâietăţii, an-teriorităţii ei în raport cu el. Că acest avans alexistenţei nu poate fi niciodată suprimat, ajunsdin urmă, oricât de teribile şi demiurgice ar fieforturile pe care le- ar face. unui asemenea sen-timent al transcendenţei şi facticităţii ar trebuisă se deschidă omul actual, zeul tehnologic,urmaş legitim al raţionalism- creştinismului –mult prea dispus să rezolve temele insolubile –viaţa, moartea, suferinţa – în cheia cauzalităţii şia voinţei libere de autodeterminare a omului. Încheia principiului autosuficienţei sale.

P.S. Albert Camus a fost printre puţinii fi-losofi care s- au implicat efectiv în problema abo-lirii pedepsei cu moartea – într- o epocă în careaceastă pedeapsă părea, aproape tuturor, o pe-deapsă ca toate celelalte, raţională, o plată meri-tată pentru greşeala pe care un nelegiuit asăvârşit- o. Camus arată profunda inumanitate aaceste pedepse, bazându- se pe simpla imposibili-tate a noastră de a decide vinovăţia absolută aunui om, pe finitudinea şi facticitatea existenţeiumane.2 r

semnal editorial

Aura christiOrbita zeului ♦ Στο μάτι του θεού

ediţie bilingvă româno-greacă

traducere în limba greacăde victor ivanovici

editura GavrielidesAtena

Aura christiElegie nordiche ♦ Elegii nordice

ediţie bilingvă româno- italianătraducere în italiană şinotă bibliografică de Geo vasileeditura Aracneroma (italia), 2017

8

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Temă recurentă a discursului postrevo-luţionar, necesitatea memoriei în con-figurarea istoriei recente este deseori

obstaculată traumatic şi stocată într- o latenţă re-zervată aspectelor inconfortabile ale existenţei.Tocmai în acest spaţiu al memoriei ascunse şi alistoriei care se cere spusă ancorează oraşul în-chis, romanul Vioricăi Răduţă apărut în 2017 laEditura Polirom, focalizat asupra închisorii comu-niste de la Râmnicu Sărat.

Catalizatorul exerciţiului mnezic ficţionali-zat este, potrivit mărturiei scriitoarei, „procesulrecent al unui torţionar de pe vremea neagră a în-chisorilor comuniste”. „M- a ajuns din urmă – pre-cizează Viorica Răduţă – imaginea deţinuţilor înzeghe. săpau în faţa gării în haine vărgate, fărăchipuri. numai că «zidurile tăcerii» îmi apăruserăla 10- 12 ani magice. Reţinusem, însă, ca real cevainexistent, piatra în care Coposu ar fi fost pus sălovească zilnic în curtea închisorii. era o imagineîngropată şi dezgropată în somn. toate, dar maiales tăcerea asupra grozăviilor închisorii de laRâmnicu sărat, m- au condus la un text de since-ritate. un revelator. fusesem în acelaşi loc şi timpcu un Rău şi trebuia să mărturisesc.”

Rezultatul este un roman dur şi neconcesiv,cu o impresionantă proiecţie exorcizantă, con-struit în siajul mărturiei din 1991 a lui CorneliuCoposu despre detenţia sa atroce de la RâmnicuSărat, „cel mai oribil loc de detenţie pe care l- auinventat comuniştii”, potrivit mărturiei transcriseîn motto- ul volumului, şi concentrat în metaforapietrei din legenda invocată mai sus, recurentă înpaginile romanului. Concepută ca un centru ab-solut, închisoarea de la Râmnicu Sărat pare aavea o calitate pervers benthamiană, de Panopti-cum deviat, convertit într- o instanţă de surdini-zare complice a întregului oraş, de pietrificareprogresivă, abil transferată de scriitoare din re-gistrul metaforic în cel literar, mai apoişi- ntr- unul propriu- zis, în momentul în carepietrificarea ideologică a Râmnicului ajunge să fiedublată de pietrificarea arhitectonică impusă deresistematizarea urbană din anii ‘80, precedatăprofetic de avansul sterilizant al sărăturilor dinzonă. „din pricina sărurilor – ni se spune înroman –, ziua dispăruse pe distanţă de kilometri”.

Mecanismele care au generat această apla-tizare a viului se cer decriptate şi reconstruite înjocul cinematografic fragmentar pus în scenă ire-proşabil de Viorica Răduţă, în puzzle- lul furnizatde personajele romanului, mai cu seamă de reflec-torii săi, Ilinca Fânaru (un alter ego) şi MihăiţăBratosin, nebunul oraşului, dublat de spectrul luiIon Mihalache, închis la Râmnicu Sărat alăturide toată elita ţărănistă interbelică (Corneliu Co-posu, Ion Diaconescu, generalul Constantin Pan-tazi).

Deloc întâmplător, prima frază a romanuluidă tonul atmosferei crepuscular- funeste şi iden-tifică în Mihăiţă receptorul sensibil al procesua-lităţii răului, activat de comedia judiciară al căreiprotagonist este un fost torţionar, Vişinoiu, au-tointitulatul „dumnezeu’ aerului şi al apei, dum-nezeu’ raţiei zilnice, […], dumnezeu’ zilei şidumnezeu’ nopţii, dumnezeu’ păcătoşilor şi bles-temaţilor de duşmani ai poporului”: „Mihăiţă asimţit că şi aerul este mort.” Succesiv, totul se su-pune acestui regim funebru şi atroce, în secvenţescurte şi dinamice, ce solicită un ireproşabil con-trol al vocilor şi imprimă amalgamului de trecutşi prezent o intensitate grafică aparte. Astfel, re-constituirea eliberării lui Mihăiţă în 1961 îl reţinepe protagonist „chircit ca o rugăciune” şi insistăpe calitatea tiamatic- funebră a închisorii, prinformule precum: „împins din gura puşcăriei” sau„afară din mormânt”. Însă, pentru Mihăiţă „afarădin mormânt” devine irelevant, dacă luăm în con-siderare forţa de contagiune a detenţiei: „numainebunul de Mihăiţă – ni se spune – trăgea mor-mântul ăsta prin oraş la începutul anului şcolar1961. pentru ceilalţi, puşcăria însemna doar nişteziduri la capătul independenţei.”

Pe traseul urmat zi de zi, cu o precizie demetronom, Mihăiţă reface o istorie fragmentată,

care- i conţine atât pe Ion Mihala-che şi Corneliu Coposu, cât şi petorţionarii lor, asumându- şi impli-cit povara memoriei traumatice.De altfel, în dialogul cu spectrul luiIon Mihalache, Mihăiţă evocă ri-tualul şi atrocităţile detenţiei doarpentru a constata prelungirea at-mosferei funeste dincolo de ziduri.Altfel spus, interiorizarea închiso-rii şi a terorii şi perpetuarea sa lainfinit. „Închisoarea nu se terminăîn pavilion sau pe ziduri – ni sespune într- o sentinţă avizată –, nuse termină niciodată”. Chiar şidupă închiderea puşcăriei din1963, ea continuă să- şi propagerăul prin amintire. Prin contrast,opţiunea pentru o memorie despo-vărată a majorităţii pune pe tapetproblema inconfortabilă a culpabi-lităţii derivate din tăcere. La origi-nea ei găsim forţa de contagiune

tipică oricărui angrenaj panoptic: „Ce vreţi, tăce-rea zidurilor din apropiere îi lăsa lemn nu numaipe copii, ci şi pe ţăranii care îşi căutau soarta laoraş. soarta nu venea aşa de repede şi de ferice întârgul Râmnicului.”

Imperiul fragmentarului funcţionează şi- ncazul celuilalt personaj reflector, Ilinca, densita-tea variabilă a amintirilor sale conjugându- se cufaptul că „mintea [ei] avea clipirea unui aparat defotografiat, numai că nu ştia”. Pe lentila memorieise fixează ilustrate ale vechiului Râmnic, de acăror fascinaţie se contaminează discursul roma-nului până la încorporarea lor în fluxul narativ,personalităţi ivite în arealul acestui oraş, precummatematicianul Gheba, autorul faimoasei cule-geri de probleme, sau Vali Sterian, acompaniat dechitara sa.

Deşi se intersectează doar într- o proiecţie depe zidul fostului cinematograf, Ilinca şi Mihăiţăîmpărtăşesc, fiecare în felul său, aceeaşi geografieşi aceeaşi povară a memoriei. Ca şi nebunul ora-şului, Ilinca înregistrează starea crepusculară amicrocosmosului său, acutizată de mecanica exis-tenţială: „dar Râmnicul nu are răsărit, are numaiapus”. La data consemnării ei de către Ilinca, în-chisoarea, golită de funcţia ei primă, nu mai re-prezintă decât un centru funest, a cărui atmos-feră s- a transferat în oraş, completând astfel uncerc secund al regimului panoptic: „Cu ceva timpînainte de anii ‘80 închiderea puşcăriei s- a răzbu-nat. aerul închis de acolo s- a mutat în oraş”. Le-xical, acest cerc secund se dovedeşte a fi şi elpopulat de moarte, pietrificare, praf, moloz,umbre şi tăcere, de o umanitate aflată într- o starede amorţeală receptată doar de către Ilinca şi Mi-hăiţă.

Memoria ascunsă înseamnă, în economialumii romanului Vioricăi Răduţă, şi memoria dis-trusă ideologic, istoria ocultată şi/sau rescrisă, re-zervată, în cel mai bun caz, istoricilor. Este oistorie locală „golită”, invocată rezidual în pagi-nile oraşului închis, în amintirea prezenţei ger-mane în timpul Primului Război Mondial sau avizitei din 1901 a regelui Carol I, consemnatădoar în fotografiile Râmnicului de altădată, vizităce coincide cu inaugurarea închisorii, moderne laacea dată. un regim profetic face din acest mo-ment începutul sfârşitului: „Chiar atunci, um-brele vărgate apropiau apusul de însoţitorii săi,fraţii lupescu şi prim- ministrul, aşa încât însuşicorpul regal a simţit viitoarea tăcere în ziduri”.

Cu toate acestea, „istoria se cere spusă, nu?”Întrebarea retorică dinspre finalul romanului seleagă de problema necesităţii memoriei, dar se lo-veşte inevitabil de friabilitatea acesteia, de in-stinctul de conservare al fiinţei umane sau decomplicaţiile unei istorii traumatizante şi deviateideologic. Înregistrând sensibil toate acestea, be-neficiind totodată de infailibilitatea hârtiei – ceacare „toate le ştie”, dacă e să dăm crezare uneisentinţe din roman –, oraşul închis îndrăzneştesă reconstituie un fragment de istorie şi să- l în-capsuleze într- un discurs în care ficţionalizareanu face nici un fel de concesie. Construit pe ungermene autobiografic extins într- o impecabilădocumentare, romanul Vioricăi Răduţă provoacăcititorul la fiecare pas, începând cu formula nara-tivă şi terminând cu spinoasa problemă a memo-riei traumatice. o mărturie epică remarcabilă –un roman major al anului editorial 2017, trimisîn lume cu un text însoţitor semnat de ştefan Borbély. r

Constantina Raveca BuleuMemoria – traumă şi necesitate

Rezultatul este un roman dur şineconcesiv, cu o impresionantă

proiecţie exorcizantă, construit însiajul mărturiei din 1991 a lui

Corneliu Coposu despre detenţia saatroce de la Râmnicu Sărat, „celmai oribil loc de detenţie pe care

l- au inventat comuniştii”, potrivitmărturiei transcrise în motto- ul

volumului, şi concentrat înmetafora pietrei

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Am urmărit- o pentru prima datăîntr- un spectacol, susţinut pe do-meniile princiare, în preajma Pala-tului Mogoşoaia. Spectacolul se

numeşte vorbind cu tine, doamne! şi e construitîn aburul volumului de rugăciuni ale SfântuluiNicolae Velimirovici, scrise în anii 1920- 1921 şiadunate între copertele unei cărţi frumoase, inti-tulată Rugăciuni pe malul lacului.

Era o seară de toamnă. o toamnă dumneze-iască. Claritatea fără cusur se revărsa peste tot,anunţând împlinirea şi întârziind harul îndelungvestitor în copii, în frunze, iarbă, pini, stejari,brazi, alei, lebede albe, lebede negre, pescăruşi,ape şi cai pitici din rasa Falabella. După- amiezileşi serile de toamnă adună nu puţină lume pe do-meniile princiare, mai ales, pentru a urmări spec-tacolele împlinirii şi ale frumuseţii în natură,oferite, aici, pretutindeni; am câteva locuri favo-rite pe malul lacului turnat în albia legendei –unul numit Pentagonul şi altul Trianon – descriseîn poemele mele, al căror ritm îl încerc, iarăşi şiiarăşi, pe aleile parcului uriaş, vegheat, de secole,de Biserica Mogoşoaia, ctitorită de DomnitorulŢării Româneşti Constantin Brâncoveanu la1688. La începutul spectacolului, se adunaserăcâteva zeci de iubitori de teatru. Pe la jumătateaacestuia cred că numărul celor care urmăreau ceitrei actori pe scenă a depăşit cifra de două sute.Erau pretutindeni. Numărul scaunelor s- a dove-dit departe de a fi suficient. Stăteau în picioare,în preajma scenei, pe aleile din vecinătatea Pala-tului renovat de principesa Martha Bibescu, lu-crările de renovare, începute la 1912 şi curmatede Primul Război Mondial, fiind continuate pânăaproape de Cel de- al Doilea Război din drepturilede autor, obţinute de această mare doamnă pen-tru cărţile ei, apreciate de Marcel Proust.

Mulţi dintre spectatori, prinşi de magiavocii puternice curgând spre cer din miezul sce-nei, se legănau discret. Cei îndrăgostiţi de culoriletoamnei, alegeau, aşadar, să urmărească aceafăptură gracilă, suferindă şi puternică, aflată încentrul scenei teatrului de vară. Pe măsură ce în-ainta pe terenul inefabil al murmurului rugăciu-nilor Sfântului Nicolae Velimirovici, asistată dealţi doi artişti – Alexandru Nistoreanu şi An-drada Dumitrache – acea voce, incredibil, setransforma sub ochii noştri, devenind tot mai pu-ternică, punând stăpânire pe vacarmul din jur, încele din urmă, diminuat şi redus la tăcere, şi lă-sând versetele acelor mătănii să se răsucească însufletele adunate în faţa scenei. E o experienţăunică, prilejuită de un artist cu har, care propune– într- o lume, o parte a căreia se înstrăinează de

valorile fondatoare, înstrăinându- se de ea însăşi– un teatru altfel. E vorba de un om- spectacol,care cucereşte prin autenticitate, lumină, simpli-tate, iubire. De fapt, ceea ce numim îndeobştespectacol nu- şi găseşte ecoul în firea acestui ghemde om puţin la trup, ascunzând însă o forţă venitădin adâncurile fiinţei, cu rădăcina în credinţă.

Ana Calciu este numele acestui om, care –la o răscruce a destinului, frământată de pro-bleme ultimative – a văzut în teatru o şcoală areumanizării omenirii într- o lume în care o seamăde lucruri sunt gândite şi construite pentru asmulge omul din om, adică pentru a- l dezuma-niza. În opinia acestui artist remarcabil, teatrule un pretext de a învia omul înlăuntrul omului,de a- l întoarce cu faţa spre el însuşi, de a- l face săse oprească din vârtejurile cotidianităţii şi, adu-nându- se în sine însuşi, să cadă pe gânduri. AnaCalciu e un om revigorant de frumos, care a învă-ţat să- şi hrănească sufletul la rădăcini, alegândzi de zi să rămână el însuşi. un om drept, solar,care străluceşte şi dăruieşte linişte, generozitateşi iubire, răspândind o stranie lumină, de o inten-sitate neobişnuită, aşa cum sunt trimise peste noinoianele, valurile, tornadele de miresme în mie-zul primăverii, când, brusc, conştientizezi faptulcă te afli pe un ostrov al Înverii şi te rogi dinadâncul inimii ca înaintarea pe acest pământdivin, paradisiac, locuit de un foc mistuitor, să nuse mai sfârşească. Formată în siajul unor uriaşimaeştri, ca, de pildă, Andrei Tarkovski şi Nikita

Mihalkov – sunt primele nume, care mi- au venitîn minte, urmărind acel spectacol ieşit din comunpe malul lacului Mogoşoaia, care mi- a dăruit maitârziu, după Naşterea Domnului, un prieten –Ana Calciu visează un teatru creştin. Îi doresc dinadâncul inimii ca visul ei să intre, uşor, încet,treptat, în acel văzduh rarefiat, de care sunt în-conjurate lucrurile rotunde, pline, întoarse cu faţaspre setea de desăvârşire.

Cei iniţiaţi ştiu: e nevoie de câteva, obliga-torii, condiţii, pentru ca miracolul să elibereze ră-dăcini în pământul a ceea ce numim ezitantrealitate: să fii tu însuţi, să- ţi păstrezi inimatrează, liberă, calmă şi curată, să priveşti pânăvezi, să asculţi până auzi, să veghezi focul lăun-tric – aşa cum preotesele din Templul zeiţei Vestapăstrau focul sacru! – şi să continui să visezi cutoată fiinţa, cu toată inima, cu tot cugetul, ur-mându- ţi Vocaţia, rămânând fidel chemării, ros-tului tău pe pământ. Încet, treptat, vei constatauimit că ceea ce faci, fără voia ta parcă, se reducela esenţa tuturor esenţelor: tu, clipă de clipă, telaşi în Voia Domnului. Cred că aceasta este formacea mai profundă a înţelepciunii înţelepciunilor,a iubirii de înţelepciune – în greaca veche: philo-sophia – de care te apropie, în opinia SfântuluiAugustin, şapte trepte; şapte trepte, la care pre-simt că vom reveni. Atunci, un miracol ivit înexistenţa ta lunecă pe urmele altui miracol. Iartu, vrăjit de tot ce ţi se întâmplă, învins ireparabilde forţa care te stăpâneşte, urmezi firul poveştii,contemplând într- o linişte de început de lumeaburul acela de o intensitate care te face să risi-peşti din tezaurul adunat de generaţii înlăuntrultău cât mai mult, cât mai definitiv, din tot ce ţis- a dăruit şi din tot ce ţi se oferă în mirabila tre-cere pe aici, recunoscător până în rărunchiiinimii, ascultând rugăciunile spuse prin duhultău şi păstrând smerenia în faţa lucrurilor desprecare eziţi să spui ceva, cu o excepţie, şi anume:atunci când amfora sufletului, plină de iubire, seeliberează, prin recursul la metaforă, în poezie –una dintre cele mai profunde rugăciuni ale inimii.Da, eziţi să susuri cuvinte, alegând să le elibereziîn majoritatea cazurilor în raza tăcerii, care ştiede când lumea totul.

Cine să fi spus că „viaţa este un neostenitmiracol, şi nu ceea ce vreţi voi să fie”? De un timp,aud, zi de zi, aceste cuvinte repetându- se înlăun-trul meu. Aud reiterându- se şi acea definiţie tar-kovskiană a artistului – o definiţie de neegalat –în care uriaşul cineast vede „un slujitor al uneiidei măreţe, al unui ideal comun, gata oricândsă- şi răscumpere înmiit darul cu care a fost înzes-trat”. Câţi dintre noi, oare, mai văd aceleaşiadevăruri când vorbim, urmărim sau ascultămun artist? Câţi dintre noi mai sunt în posesiaartei de a fi el însuşi, de a auzi, de a vedea, de acontempla lucid, conştient şi de a exprima cum secuvine arta de a fi tu însuţi, arta de a auzi, artade a vedea, arta de a contempla, adică arta de atrăi frumos – ars vivendi – şi arta de a muri – arsmoriendi – la timp? Pentru cine dintre noi întreviaţă şi artă figurează un imposibil de clintitsemn de egalitate? r

Aura ChristiTeatrul creştin al Anei Calciu

Cei iniţiaţi ştiu: e nevoie de câteva,obligatorii, condiţii, pentru ca

miracolul să elibereze rădăcini înpământul a ceea ce numim ezitant

realitate: să fii tu însuţi, să- ţipăstrezi inima trează, liberă, calmăşi curată, să priveşti până vezi, săasculţi până auzi, să veghezi focullăuntric – aşa cum preotesele din

Templul zeiţei Vesta păstrau foculsacru! – şi să continui să visezi cutoată fiinţa, cu toată inima, cu tot

cugetul, urmându- ţi Vocaţia,rămânând fidel chemării, rostuluitău pe pământ. Încet, treptat, vei

constata uimit că ceea ce faci, fărăvoia ta parcă, se reduce la esenţa

tuturor esenţelor

Surâsul prinţului Mîşkin

AnA cAlciu

www.ideeaeuropeana.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993- 2013),poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiulsuferinţei, eseu, ediţia a ii-a● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal de scriitor● Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor● Acasă – în exil, polemice● Noaptea străinului, roman● Sculptorul, roman● Orbita zeului, poeme● Geniul inimii, roman în versuri● Din infern, cu dragoste, eseuri

În pregătire: Marile jocuri, roman http://aurachristi.ro/

10

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Cineva l- a numit pe Gala Ga-laction (pseudonimul literaral lui Grigore Pişculescu, n.16 aprilie 1879, Dideşti, Te-

leorman – d. 8 martie 1961, Bucureşti) „unsionist creştin”. Este justificată această de-numire, pentru că Galaction a fost mereuapropiat de evrei, de idealurile lor pentrufăurirea unui cămin naţional, un adversaral xenofobiei. A fost scriitor, preot ortodox,profesor de teologie român de origine aro-mână, traducător al Bibliei în limba română. S- a născut în familia unuiţăran căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot şi, în 1926,devine profesor la universitatea din Chişinău. În perioada interbelică des-făşoară o susţinută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, şieditează revistele Cronica şi spicul, care apar în perioada 1915- 1918. De-vine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului(1909- 1922), preot (1922) şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor(1922- 1926), profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza NouluiTestament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926- 1941), decanulacesteia (1928- 1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Faculta-tea de Teologie din Bucureşti (1941- 1947), membru în Adunarea eparhialăa Arhiepiscopiei Bucureştilor (din 1954). A desfăşurat o remarcabilă activi-tate literară- publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de că-lătorie, inclusiv în Palestina, articole în principalele ziare şi reviste aletimpului, precum şi un jurnal care a fost restituit şi publicat postum. După1944, este prezent în viaţa literară sau politică, este ales vicepreşedinte aluniunii Scriitorilor din România în 1947. În Israel, primăria oraşului Ieru-salim a numit o piaţetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuţieisale la promovarea înţelegerii între creştini şi evrei, inclusiv în timpurilecând omenirea a fost pusă greu la încercare. Lui Galaction îi datorăm şi ofrumoasă traducere a Cântării Cântărilor. Dintre scrierile sale mai însem-nate numim: de la noi la Cladova, Bucureşti, 1924, papucii lui Mahmud,Bucureşti, 1931, a scris despre Eminescu, Vlahuţă, numeroase impresii decălătorie, povestiri cu filon fantastic, portrete literare ş.a. De opera sa aufost preocupaţi în special Teodor Vârgolici, D. Micu, Virgiliu Ene ş.a. Multescrieri au fost reeditate, inclusiv un Jurnal. Călinescu şi Lovinescu i- au acor-dat spaţii în Istoriile lor literare. A fost distins cu premii ale Academiei Ro-mâne (1915), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Medalia„Meritul Cultural” cl. a II- a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Pre-miul Naţional pentru proză (1942), Medalia „Meritul Cultural” în grad decomandor (1947). A fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români(1947), membru activ al Academiei Române (1947), apoi membru titularonorific (1955). Au scris postum despre el preot Gh. Cunescu, Camelia Ca-racaleanu, Gh. Perian, Al. Săndulescu. La Iaşi a fost coleg de catedră cu Ni-chifor Crainic, căruia i- a combătut ideile naţionalist- extremiste.

Un cabalist epicureicGeert kimpen s- a născut în 1965, în Belgia, a urmat cursuri de regie

la Amsterdam, s- a stabilit în olanda, este prolific în mai multe arte, teatru,scenarii, dar pasiunea pentru Cabala a fost o revelaţie care l- a apropiat deliteratură. A publicat deja trei romane, tirajele sunt uluitoare, traduceri în15 limbi, scrie fluent şi bine documentat. La Humanitas a părut în 2010 ro-manul Cabalistul, care se citeşte dintr- o răsuflare. Majoritatea cei ce audde Cabala se feresc să se adâncească într- o lume a simbolurilor greu de des-cifrat, apanajul unei religii, desigur, recunoscute, monoteismul iudaic, darde Cabala s- au ocupat nu numai evreii, ea a devenit un bun al învăţaţilorcreştini şi musulmani. Cartea propusă de kimpen este mai mult o naraţiunede gen fiction, însă semnificaţiile Cabalei nu sunt trădate, dimpotrivă. Iu-birea şi studiul se împletesc, ceea ce ne aminteşte de o lucrare fundamentalăa lui Moshe Idel, cabalist israelian şi nu numai, eros şi Cabala. La moarteamaestrului său, Cordovero, mare învăţat din secolul xVI, tânărul HayimVital, un discipol la fel de strălucit ca şi maestrul, devine scribul – secretarulşi interpretul lui Itzhak Luria, o celebritate în istoria iudaismului, care ve-nise din Egipt la Tsefat, locul unde se stabiliseră învăţaţii evrei după dis-trugerea Celui de Al Doilea Templu în secolul I e.a., aproximativconcomitent cu şcoala de la Iavne. Până în zilele noastre Tsefat este un locrespectat de întregul Israel. Cabala, o tradiţie (Cabala înseamnă tradiţie)născută în primele secole ale Diasporei, din interpretările simbolice al Torei,despărţită de Talmud, este reformulată şi canonizată temporar de Luria,devenind Cabala luriană. Autorul nu se limitează la trimiteri canonice sauteologice, el îşi exersează talentul pe o ţesătură a iubirii dintre Hayim şifiica lui Lurie, Francesca. Cartea a fost elogiată de presa olandeză, apoi înalte ţări şi în SuA. Maniera este atractivă, credem că ea va incita lectoriisă se apropie de tradiţia iudaică, de Cabala, de o istorie extrem de zbuciu-mată. Documentarea se bazează nu numai pe lecturi intense în biblioteci,dar autorul a străbătut drumurile anticului Canaan, modernul Israel. Pen-tru cei ce cunosc locurile este o desfătare, pentru cei ce le vor vizita este unghid. Lăudabile ambiţia şi talentul scriitorului, lipsa oricăror prejudecăţiîntunecate, dimpotrivă, respect şi dragoste de viaţă. De aceea am şi ales ti-tulatura de „epicureic”. r

Boris MarianGala Galaction – 125 de ani de la naştere

n Marginalii

Spectacolul Candele nestinse. Mărturii din închisorile comunistea fost realizat în parteneriat cu Protoieria Sector II Capitalaşi LTCoR, filiala Sector II, în contextul anului omagial dedicatapărătorilor ortodoxiei în timpul regimului comunist. Specta-

colul are Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.Echipa de actori a fost premiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel,cu diploma „Iustinian Patriarhul” şi cu medalie. Spectacolul îşi propune săvorbească despre fenomenul închisorilor comuniste, încercând să pună înevidenţă tipologia mărturisitorilor, trăirea, jerfa, gândurile lor, să creezeemoţie şi, prin ea, să sensibilizeze sufletele spectatorilor, să trezească în fie-care dintre noi dorinţa şi interesul de a căuta, a studia şi a întelege trecutul.Spectacolul ne vorbeste despre demnitate, credinţă, speranţă. Din distribu-ţia spectacolului fac parte actorii Ana Calciu, Tomi Cristin, Bogdan Iacob,Damian Victor oancea. Textul şi regia sunt semnate de Ivona Boitan, iarscenografia de Ileana zirra.

Compania teatrală„zona” a luat naştere înanul 2002 din iniţiativacâtorva artişti, actori şiregizori, ca răspuns la do-rinţa lor de a propune oa-menilor spectacole de tea-tru cu conţinut creştin, re-citaluri de poezie laică şireligioasă. În 2002, com-pania a adaptat şi montatla Teatrul ACT spectaco-lul tunelul după romanulcu acelaşi nume al lui Er-nesto Sabato, în regia luiGavriil Pinte, cu zoltanButuc, Ana Calciu, orodelolaru şi Gabriel Spahiu.După montarea acestuispectacol care s- a bucuratde un real succes, compa-nia a produs mai multerecitaluri de poezie, pre-zentate atât în ţară, cât şiîn străinătate, în princi-pal, cu mesaj creştin.

În 2010 compania amontat spectacolul cumesaj creştin fata carevede prin haos, după unpoem al Mariei Calciu, cu

actriţa Ana Calciu, regia Mălina Andrei, muzica Arvo Part. Spectacolul afost montat şi s- a jucat în spaţiul neconvenţional la sCena. În anul 2013a fost produs şi continuă să se joace şi în prezent spectacolul creştin diaco-niţa olimpiada – o adaptare după scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aurcătre Sfânta Diaconiţă olimpiada, cu actriţa Ana Calciu, regia Marian Po-pescu, manager cultural Malvina Roşu. În anul 2015 Compania teatrală„zona” a produs şi continuă să joace spectacolul de poezie stihuri şi cântări,cu Magda Catone, Ana Calciu, Tomi Cristin. Acest spectacol a fost preluatîn parte de Asociaţia Părinţilor pentru ora de Religie (Sector 3 Bucureşti)şi s- a desfăsurat în mai multe biserici şi spaţii ale bisericii din Bucureşti şidin ţară, împreună cu copiii talentaţi din parohii. În 2015, la Teatrul deArtă din Bucureşti, aceeaşi companie teatrală a produs şi se joacă şi în pre-zent spectacolul vorbind cu tine, doamne după un scenariu, realizat dupăRugăciuni pe malul lacului de Sfântul Nicolae Velimirovici, cu actriţa AnaCalciu, Psalt – Andrei Stratulat, Flaut – Andrada Dumitrache, regia de AnaCalciu şi Teodora Mareş, manager cultural: Malvina Roşu. În 2016, la Tea-trul Metropolis, compania teatrală a produs şi se joacă şi în prezent specta-colul Brâncoveanu şi ivireanu, iubire de Biserică şi neam, cu Ana Calciu,Damian Victor oancea, Magda Catone, Mihai Coada, ovidiu Cuncea, Tibe-riu Păun, Bogdan Iacob, Dana Rusu, Alexandru Ionescu. Regia: Ivona Boi-tan; scenografia şi costume: Ileana zirra, manager cultural – Malvina Rosu;text: pr. Bogdan- Aurel Teleanu; coproducători Protoieria Sector 2, Liga Ti-nerilor Creştini ortodocşi Români Sector 2. Spectacolul a fost realizat cubinecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Toată echipa spec-tacolului a fost premiată de Patriarhul României, Preafericitul Părinte Da-niel cu Diploma omagială „Sfântul Antim Ivireanul” şi cu medalie.

În cadrul companiei, actriţa Ana Calciu a susţinut numeroase recita-luri de poezie laică şi religioasă, în diferite spaţii în ţară şi străinatate: Ca-nada- Montreal, Italia- Roma (recital de poezie românească şi italiană laBiblioteca Naţională a Italiei de la Roma); Italia- Como şi Milano; BibliotecaNaţională a României; Centrul Cultural al Ministerului de Interne, SalaRadio, Palatul Patriarhal, Palatul Mogoşoaia, Facultatea de Teologie Bu-cureşti, librării, spaţii ale bisericii, biserici etc. Au fost realizate numeroaseemisiuni, reportaje şi interviuri, difuzări integrale de către TV Trinitas,Radio Trinitas, Radio România Cultural şi TVR 1. Actriţa Ana Calciu a fostpremiată de Patriarhul României Preafericitul Părinte Daniel, pentru pro-movarea culturii creştine, cu Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur”(2015) şi cu Diploma omagială „Sfântul Antim Ivireanul”, cu medalie(2016). (Biroul de Presă al Companiei Teatrale „zona”) r

Eveniment ■ Teatrul creştin

Candele nestinseMărturii din închisorile comuniste

11

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Constantina Raveca Buleu este unnume deja consacrat al criticiinoastre tinere, cu preponderenţădatorită cărţilor de erudiţie cu

miză mare pe care le- a publicat până acum. A în-ceput cu un studiu comparat al reprezentărilorGreciei în spaţiul cultural european din siajul luiNietzsche, a continuat cu un microeseu dedicatraporturilor dintre Dostoievski şi gânditorul de laSils Maria, izbutind, în cele din urmă, să- şi edi-teze integral, în 2011, şi teza de doctorat (la sus-ţinerea în două volume a avut 800 de pagini,trezind pe bună dreptate reticenţa editorilor obiş-nuiţi cu cărţi scurte şi vandabile), prin bună-voinţa echipei editoriale de la Contemporanul (cuprecădere a Aurei Christi), paradigma puterii însecolul al XiX- lea intrând, de atunci, în substanţacâtorva cursuri academice din ţară şi în cea de re-ferinţă a unor lucrări de licenţă şi de doctorat,fără să devină, încă, un bun cultural de largă cir-culaţie, statut pe care ţinuta ştiinţifică interdis-ciplinară a cărţii şi sintezele impecabil lucrate îninteriorul ei l- ar merita pe deplin. Pe linia acelo-raşi imperative sistematice şi sintetice, autoareas- a dedicat ulterior cercetării critice a ezoterismu-lui cultural şi literar interbelic, rezultând, de aici,până acum, câteva bune studii de caz publicate înromână şi engleză, cât şi reeditarea, la EdituraLimes a lui Mircea Petean, a Călătoriei în india,jurnalul oriental al Bucurei Dumbravă. Aştep-tăm, însă, lucrarea...

Activitatea sistematică de cronicar literar,axată în principal pe cărţi de actualitate, nu pecomentarea unor volume descolbuite dubleazămunca de intelectual discret, impecabil al Con-stantinei Raveca Buleu, autoarea lăsându- se des-coperită şi într- un domeniu al versatilităţii şi alfragmentarului, pe care nu l- ai bănui că îşi faceloc în existenţa sa intelectuală, dacă te limitezidoar la studiile de anvergură din domeniul ştiin-ţific şi erudit. Surpriza, parcurgând volumul Cri-tică şi empatie (Ed. Ideea Europeană, Bucureşti,2017), vine din direcţia asumării – şi chiar a asi-milării – fragmentului ca epistemă intelectuală.Mediu spiritual preponderent al ultimelor deceniiculturale, el presupune combinări şi recombinări,dispersii şi reapropieri, o anumită asistemicitatesavant trăită, raţionalizată pe alocuri prin inter-disciplinaritate.

Toate acestea le găsim în Critică şi empatie,atât în substanţa comentariilor critice, cât şi înselecţie, textele apărând, de- a lungul anilor, maicu seamă în Contemporanul şi apostrof. În ultimăinstanţă, calitatea demersului intelectual al cri-ticului „condamnat” să scrie lună de lună despreceea ce apare, la cheremul unei asistemicităţi ine-rente, cu alte cuvinte, e determinată de capacita-tea de a organiza prin linii de coerenţă lăuntriceo diversitate care devine dominantă. Autodefini-toriu aproape, Constantina Raveca Buleu îl ci-tează la pag. 147 pe Liviu Petrescu, pe care, dinnefericire, nu l- a mai prins la catedră: „scriu cri-tică dintr- o mare nevoie de a vedea clar în nişte

lucruri cu desăvârşire obscure. [...] sunt – atât câtpot eu însumi înţelege – o structură raţiona-listă...”.

Înţelegerea cărţilor despre care scrie şi amotivaţiilor care le- au adus în lume reprezintă,în consecinţă, mobilul prim din Critică şi empatie.Ceea ce înseamnă, înainte de toate, obiectivitate,corectitudine descriptivă, echilibru, sobrietate şiintegralitate, fiindcă fiecărei cărţi îi este dedicatun inventar tematic complet, scris dintr- un impe-rativ de exhaustivitate. Buleu nu scrie din parti-zanat de grup, nu insinuează şi nu atacă, aşa cumo fac, din păcate, corifeii adulaţi ai generaţiei defranctirori în care a aruncat- o destinul. N- are por-niri corozive, superiorităţi de adolescent genialoid

sau fobii anti- generaţioniste; dimpotrivă, atuncicând, de pildă, comentează studiile despre SF alelui Cornel Robu, se opreşte exponenţial şi în drep-tul celui „de al doilea optzecism” denunţat decătre critic, al literaturii de anticipaţie şi de spe-culaţie galactică, care – să fim sinceri... – ne- acam contaminat pe toţi cei care ne- am format prinanii ‘70- 80 ai secolului trecut, datorită exactităţiimatematice de acolo, pe care o contrapuneam gro-tescului alienant al ceauşismului opresiv, ca sănu mai vorbim de ilicitul cosmopolitismului (pre-ponderent proamerican) pe care îl aducea cu sineliteratura SF, echivalat de către unii chiar cu li-bertatea.

Critică şi empatie, care adună doar o partedintre textele foiletonistice semnate de către Con-stantina Raveca Buleu până în momentul de faţă,îşi structurează selecţiile şi pe baza altori vectorilăuntrici. unul este al firilor afine (Silviu Lu-paşcu, Mircea Muthu, Geo şerban, Mircea A. Dia-conu, Mircea Martin, Paul Cornea etc.), comentaţidin perspectiva unor opţiuni pe care autoarea lesocoteşte ca fiind autodefinitorii. De pildă, ea re-marcă la S. Lupaşcu „propensiunea pentru zonelede umbră ale istoriei religiilor”, la M. Muthu frag-mentarismul existenţial al balcanicului ca teh-nică de supravieţuire (plus darul profesoruluiclujean de a- şi trăi melancolic „fericirea amară”prin intermediul unor citate livreşti superbe), se-

lectează, din cartea lui M.A. Diaconu despre I.L.Caragiale, chiar domeniul la care te- ai aşteptamai puţin, şi anume geometrismul elaborat, far-maceutic, al textelor, altminteri vitriolante. La M.Martin sunt decupate „modelele de acţiune inte-lectuală”, la Rodica Marian, distincţia, nevalori-ficată încă pe deplin sub aspect exegetic de cătrecomentatorii lui Eminescu, dintre „marele eu” şi„micul eu” existentă în variantele care duc înspreversiunea finală a luceafărului, iar la I. Vartic,„histrionismul terapeutic, creator şi vital” impor-tat de la Bulgakov, surprinzător fiind doar faptulcă translaţia e asumată de către un intelectualcare a dus ipohondria la nivel de artă.

un alt liant subiacent, căutat de către Con-stantina Raveca Buleu, e narativizarea, identifi-carea, altfel spus, a subtilelor translaţii şi modi-ficări care se produc atunci când istoria şi viaţadevin text. Astfel, în ambasadorul invizibil al luiNichita Danilov, se discută, pe rând – cu trimiteriimplicite înspre substanţa lucrării de doctoratdespre putere – modul îm care se „narativizează”puterea şi virtuţile de ritualizare ale acestortransformări. Analizând Cartea şoaptelor a lui V.Vosganian, perspectiva reapare, impusă fiind deritualizarea ca atare a memorialisticii subiectivi-zate. În un om în est (I. Groşan), autoarea iden-tifică urme evidente de „magie narativă”, ineren-ta translaţie înspre receptarea şi (re)scrierea is-toriei fiind vizibilă în textele despre Corina Cio-cârlie, Gabriela Gheorghişor şi Mircea Vasilescu,adică în economia intelectuală a unor „contempo-rani” cu care autoarea, structural, se aseamănă.

Aceste cronici aduc cu ele, pe de altă parte,şi exhibarea discretă, demnă, elevată a unor ma-niheisme legate de prezent, semn că şi la acestnivel, al omului pe care cineva l- ar putea suspectaca fiinţând doar în „turnul de fildeş” al ideilor şisintezelor atemporalizate, conştiinţa politicăfuncţionează viu şi critic, chiar dacă nu coboarăvindicativ la nivelul străzii. Cercetând, astfel,Monogramele G. Gheorghişor, Buleu selecteazăideile legate „de viziunea întunecată şi crudă [...]a unui univers căzut pradă Răului fără nici oşansă de salvare”, reţine, programatic, paginilededicate lui Radu Mareş (urletul disperării), pecând, oprindu- se la europa dumitale... a incisivu-lui Mircea Vasilescu, ea trece în revistă câteva ra-dicalisme antiromâneşti de tip vitriolant, nihilist(Peter Greenaway, I.P. Culianu), pentru a se opri,în cele din urmă, la concluzia sindromului autoh-ton „zicem ca ei şi facem ca noi”, care sună astfel(apud M. Vasilescu): „...continuăm să ne con-struim fiecare «europa noastră», la care ne gân-dim încă în termeni naţionali.”

M- am bucurat să regăsesc în volum o cro-nică la Mitul felinelor al Irinei Petrovai (pisici înliteratură şi mitologie), carte lucrată la Litereleclujene de către o autoare pe care nu cred s- o maicitim vreodată, fiindcă a emigrat, stabilindu- se lao margine de Europă, în Irlanda, mai aproape, to-tuşi decât autoarea neomedievismului postmo-dern, Ileana Vesa (o carte tot ignorată, deşi are ocontinuare), care a trecut oceanul. o surpriză amai fost să descopăr printre cronici câteva sub-stanţiale texte dedicate poeziei (Adriana Teodo-rescu, Ioan Milea, Hanna Bota, Dorin Popa, GelluDorian, Lucian Vasiliu, Ion zubaşcu), semn că neaflăm în prezenţa unui critic căruia nici un dome-niu nu îi este străin, care a transformat bibliotecaşi librăria în forme de viaţă, simţindu- se la fel debine atât în domeniul valorilor consacrate, cât şiîn al acelora a căror clasicizare se lasă încă aştep-tată. r

Ştefan BorbélyCritică şi empatie

ne aflăm în prezenţa unui criticcăruia nici un domeniu nu îi este

străin, care a transformatbiblioteca şi librăria în forme deviaţă, simţindu- se la fel de bine

atât în domeniul valorilorconsacrate, cât şi în al acelora a

căror clasicizare se lasă încăaşteptată.

Noutăţi editoriale ■ editura ideea europeanăwww.ideeaeuropeana.ro

■ Zanfir ilieLegendele Galaţilor

■ Anton P. ParlagiFilosofia erosului

12

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Paysage moralisé” e un poem alanglo-americanului W.H. Auden,construit pe antiteza dintre un pei-saj natural colorat de un imaginar

eroic şi mitic şi peisajul citadin, al oraşelor „învă-ţate“, dar decăzute, divizate şi nefericite. Acestcontrast mi- a fost reactivat în memorie la mijlocde ianuarie, când se serba cândva ziua naşteriipoetului naţional. Ea a fost înlocuită între timpde „ziua culturii naţionale”, când pot fi celebratestelele baletului, titanic vals, icoanele pe sticlăsau orice altceva. Ca să fim drepţi, s- a bucurat şimarele poet de aducere aminte, eu având accesdoar la un aberant interviu radiodifuzat şi un re-portaj de la Festivalul Naţional de Poezie şi Proză„Mihai Eminescu“, destinat adulţilor. o voce gra-seiată şi plină de importanţă se pronunţa în eterasurpa inoportunităţii lui Eminescu „acum cândsuntem în uniunea Europeană“, în vreme ce ul-tima descoperire a Festivalului de la Botoşani arecitat o „poezie”, în care România era obiectulunor invective porno (deşi, cum mi- a scris unscriitor prieten, e interzisă prin Constituţie defăi-marea ţării).

De ce ar fi incompatibil Eminescu cu Eu-ropa? Presupun că reţinerile priveau corectitudi-nea politică. Eminescu a fost însă în aceastăprivinţă un Matthew Arnold al României, adeptal criticismului kantian, adică al spiritului criticcu desăvârşire autonom şi, prin urmare, nesubor-donat intereselor pragmatice şi de grup. Fie că evorba de poemul Împărat şi proletar, cel mai ex-plicit politic, fie de un articol de ziar, Eminescu avăzut în răsturnarea elitelor de către masele ig-norante un pericol pentru cultura unei ţări, ceeace, în România, s- a şi adeverit. Fără mânie faţăde proletarul înverşunat şi îndemnând la vanda-lism, poetul vede în injustiţiile istoriei o iraţiona-litate ce ţine de încremenirea anonimei magmede materie şi energie în realităţi incontrolabile,precum inegalitatea socială. Nici o utopie nu s- aadeverit încă pentru a contrazice pesimismul luiSchopenhauer în privinţa voinţei oarbe a univer-sului. şi, tot ca la Schopenhauer, Eminescu aflăconsolare în sfera ideilor, culturii, în artefactul in-teligibil care condamnă istoria demonică (Cezaruldetronat de revoluţii se recunoaşte în RegeleLear). oare ce este contrar Europei la autorul Ca-ietelor – 20 000 de pagini de marginalii la istoriaideilor, un monument fără pereche în cultura Eu-ropei, cum spune filosoful Noica? Sau la autorulcelei de a doua traduceri europene din kant, dupăcea franceză? Sigur că Eminescu aparţine uneitextualităţi urzite ideatic de kant, Schopenhauer,cosmogonia vedică, Rudolf Clausius, sau eseiştiivictoriei, ceea ce ridică opera lui la valoarea ex-ponenţială a canonului european al epocii sale,dar poporul care şterge etapele parcurse rămânemereu în paleolitic. Istoria unui popor este scrisă,iar scriitura este istorică, nu doar formal, ci şi subregim epistemologic.

Al doilea peisaj, în fericit contrast cu primul,este alb, nămeţit, unind în puritatea luminii-sin-teză apa şi pământul Botoşanilor, parcă în aştep-tarea unei noi geneze. o siluetă contrastantă încostumaţia elegantă, în tonuri întunecate, înain-tează pe marginea lacului, ţinând în mână o carte.şi Eminescu se naşte încă o dată într- o limbă ro-mânească fără cusur, deşi e rostită „de o străinăgură“. Excelenţa Sa, Paul Brummell, ambasadorulMarii Britanii, spune povestea poeziei lacul, des-pre care crede că a fost inspirată de acel peisaj,apoi o citeşte cu un soi de religiozitate. Nimeni nuvorbeşte atât de bine o limbă străină fără studiiformale. Probabil, domnul ambasador a învăţatlimba română şi l- a citit pe Eminescu departe deRomânia, apoi a descins, precum un personaj al luiHenry James din romanul ambasadorii, în peisa-jul real cunoscut mai întâi prin intermediul unuiartefact. o fantasmă devenise realitate, iar pere-grinul ne împărtăşea şi nouă ceva din magia mo-mentului. Mulţumim, Excelenţă!

oare este posibil, m- am gândit, ca după anide ingerinţe în politica ţării- gazdă, de aranja-mente pur negustoreşti pentru companiile ţărilorde origine, de întrerupere a contactelor cu intelec-tualitatea, cum a fost desfiinţarea Bibliotecii Ame-ricane, căreia îi datorez contactul cu studiileliterare occcidentale din vremea dictaturii, diplo-maţii străini să revină la eleganţa care a caracte-rizat începuturile diplomaţiei? Atunci cânddiplomaţii erau subiectul unui poem de JohnDonne, sau al unui tablou de Holbein, când fiul luiDimitrie Cantemir, numit ambasador al Rusiei laLondra, prezenta, tot ca scrisoare de acreditare,istoria imperiului otoman scrisă de tatăl său pen-tru a fi tradusă? În mod paradoxal, urmărindpoate o politică de seducţie, relaţiile cu ambasa-dele au fost mai politicoase în vremea Cortinei deFier. Încă am mai primit o bursă Fulbright în1993, când ataşat cultural era distinsul Dr As-quino, filolog, care a organizat conferinţe îm-preună cu angliştii de la universitatea Bucureştipe tema relaţiilor culturale româno-americane.

Statisticile arată că România este prima înEuropa în privinţa ritmului de creştere economicăşi ultima sub raportul unor parametri culturali.Cultura nu se rezumă însă la un număr de activi-tăţi acoperite de Ministerul de resort, ci se traduceîn gradul de civilizaţie care înglobează artele, poli-tica, justiţia, educaţia etc. Am citit în istoria LuiMarian Popa câteva citate din articole ale lui Cor-neliu Coposu, iar analiza unor fenomene ale tran-ziţiei la comunism îl situează pe acesta la nivelulunui expert sociolog contemporan. Lupta politicăse reduce acum adesea la gesturi minimaliste şicorporative de genul: defilări cu pancarde, aprinde-rea lanternei telefonului, îmbrăcăminte în anumiteculori, cabale cu „lupi” şi „albine”. Evaluarea în în-văţământul superior se face statistic şi pe princi-piul „dacă l- a publicat x, este bun” . Românii parsă nu mai dispună de comisii de evaluare a unorlucrări cu creierele proprii. opinia personală, im-presia de moment, recursul comod la clişee au în-locuit de mult exerciţiul minţii, al observaţieicritice, al evaluării sau argumentării care au carac-terizat trecerea de la Evul Mediu dogmatic la mo-dernitate. Acest spirit s- a manifestat prin interme-diul unei noi specii literare, eseul, care a fost obiec-tul de studiu al unui proiect desfăşurat în perioada2012- 2017 la universitatea din Salzburg, incluzândconferinţe şi un volum colectiv intitulat the essay:forms and transformations, editat de DorotheaFlothow, Markus oppolzer şi Sabine Coelsch-Fois-ner şi publicat în toamna anului trecut de univer-sitätsverlag Winter din Heidelberg. În prefaţa lavolum, directoarea proiectului, prof. dr. habil. Sa-bine Coelsch- Foisner, asociază apariţia eseului cuun alt tip de discurs: studiul de caz din medicină.Eseul este, aşadar, o interogare a cauzelor unui fe-nomen, o observaţie şi un raţionament inductiv, ointerpretare a simptomatologiei sau o speculaţie

asupra evoluţiilor viitoare sau remediilor. Eseiştii,fie din categoria celor care transpun în spaţiul pu-blic o problematică personalizată, gen Montaigne,fie de la şcoala aforistic- speculativă a lui FrancisBacon, au construit mintea modernă: obişnuită sesă îndoiască, să înfrunte dogmatismul şi autorita-rismul, să observe critic, să proiecteze, însoţind cuexerciţiul gândirii fiecare acţiune, condiţionând fie-care act de discurs de înţelegere şi cunoaştere.Eseul ar fi realizat, aşadar, încă din Renaştere, unsoi de interdisciplinaritate, o trăsătură de unireîntre ştiinţă şi umanităţi prin exerciţiul cognitiv.El a apărut nu doar ca o formă literară de sinteză,ci şi ca un gen epistemic. Cumva prin analogie cusonetul, unde forma petrarchistă simbolizează prinoctet/sestet pământul şi cerul, muritorii şi divinul,în vreme ce forma elizabethană sfârşeşte cu un cu-plet epigramatic, eseul lui Bacon s- a revendicat tra-diţiei înţelepciunii, alegându- şi ca model fabulafilosofică a antichităţii. După cum demonstrează

autorii, o echipă internaţională aducând laolaltăuniversitari din Austria, Marea Britanie, Cehia,Finlanda, Franţa, Germania, ungaria, India, Li-tuania, România, Slovacia, Turcia şi Statale unite,eseul se deschide deopotrivă lumii şi textualităţii,este modul nostru de a lua în stăpânire condiţiileexistenţei noastre prin discurs şi de a le modificaîn acelaşi mod. El este, aşadar, un exerciţiu de cu-noaştere şi putere. Aşa cum, sub aspect formal,eseul a împrumutat din diverse genuri (prozănon- ficţională, scrisori, naraţiune, fabulă, jurnal...)şi în privinţa conţinutului el a acoperit în istoria sade secole întreaga problematică socio- umană, de laconflicte sociale, despotism şi democraţie, la etică,emanciparea femeii, probleme ce ţin de ecologie,criza religioasă sau de valori, cultura înaltă sau demasă etc. Alianţa originară cu ştiinţa i- a impusînsă anumite standarde: cultura enciclopedică aeseistului, capacitatea lui de argumentare logică,forţă de persuasiune, ştiinţă retorică, intuiţia sauinterpretarea inteligentă a contexutlui socio-istoric.În aceaşi timp, înflorirea eseului a fost simptomulunei societăţi libere şi democratice, în care discusulmonologic, autoritarist, a fost înlocuit cu pluralis-mul opiniilor şi exerciţiul critic, raţionalist (RimaBertaðavièiûtë oferă exemplul Lituaniei, unde câş-tigarea libertăţii s- a reflectat şi în explozia scrieri-lor eseistice menite să redefinească identitateanaţională).

Cândva John kennedy s- a plâns că existăprea multe lucruri secrete în America. În momen-tul de faţă, noi credem că există prea multe blo-guri, şi nu ne referim aici numai la websites, ci lareducţia oricărei probleme la simpla afirmare saunegare, la minimum- ul impresiei personale expri-mate uneori printr- un gest inarticulat verbal.Credem că dacă, în loc de simple afirmaţii sauopinii, autorii de bloguri s- ar apuca să găseascămotive pentru felul cum gândesc şi să speculezeasupra raţionalităţii sau utilităţii lui, mulţi şi- arschimba opinia cu totul... r

Maria- Ana TupanUmbra lui Eminescu la Botoşani

excelenţa Sa, Paul brummell,ambasadorul Marii britanii, spunepovestea poeziei Lacul, despre care

crede că a fost inspirată de acel peisaj,apoi o citeşte cu un soi de

religiozitate. nimeni nu vorbeşte atâtde bine o limbă străină fără studii

formale. Probabil, domnul ambasadora învăţat limba română şi l- a citit pe

eminescu departe de România, apoi adescins, precum un personaj al lui

Henry James din romanulAmbasadorii, în peisajul real

n Con(texte)

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Starea de colonie a unei populaţii se aratăfoarte bine în relaţia răsturnată dintre autohtoniimajoritari şi diverşii minoritari. Într- o societateorganică, există un echilibru al antitezelor: statulde drept creează condiţii armonizatoare de inte-rese între autohtoni, care dau dominanta tipuluide civilizaţie şi de cultură, şi periferici, care îm-bogăţesc prin specificul lor, o naţiune, bucu-rându- se de toleranţă pe toate planurile.Românii, prin legea lor ortodoxă milenară, s- audovedit, de- a lungul istoriei, de o europenitatecreştină fără cusur, cu alte etnii. În cartea lui din1975, premiată de Academia Franceză, NeaguDjuvara1 distingea în raportul armonios dintreautohtoni şi periferici condiţia existenţei unei ci-vilizaţii. Când acest raport este răsturnat, de re-gulă minorităţile se simt oprimate, ameninţate cudispariţia, unul dintre cazurile extreme fiind celal minorităţii evreieşti în sânul majorităţii ger-mane, sub dictatura războinică a lui Hitler. Isto-ria a cunoscut însă şi fenomenul invers: ominoritate infiltrată în sânul unor comunităţibăştinaşe poate, având în spate o putere impe-rială, să- i prigonească până la exterminare pe au-tohtoni, afişând misiuni religioase, umanitare,civilizatoare. Cazul flagrant este oprimarea/ex-tincţia popoarelor de după descoperirea Americii.În toleranţa lor, lipsindu- le veleităţile imperiale,românii au cunoscut şi ei asemenea anomalie bar-bară din partea unor minorităţi devenite unelteoprimatoare ale unor imperii vecine. Când Emi-nescu scria, cu profundă durere şi îngrijorare: „Dela Nistru pân’ la Tisa/ Tot Românul plânsu- mi- s- a/Că nu mai poate străbate/ De- atâta străinătate”,el arăta o realitate istorică barbar- anticreştină,prigonitorii, dar şi ideologii apostaţi ai naţiei, eri-jaţi în cosmopoliţi, etichetându- l rapid ca odios xe-nofob. Dar trista realitate a minoritarilor trans-formaţi în stăpâni, instrumente ale unor puteriimperiale, a însemnat o inecuaţie dură pe care eli-tele româneşti au trebuit să o rezolve în sute deani, faptul împlinindu- se cvasitotal odată cu Ro-mânia Mare. Inecuaţia minoritari/majoritari s- amanifestat în toate provinciile istorice româneşti:cu turcii, grecii, ruşii, maghiarii, evreii, ucraine-nii. Am tratat problema în unul dintre capitolelecărţii mele a doua schimbare la faţă (ediţiile din2008, 2013). Lipsesc de acolo germanii (saşii şişvabii), care, conform unei imagini idilice, nu s- arfi comportat ca stăpâni şi prigonitori în Ardeal,Banat, Maramureş, Bucovina. De aceea, în amin-tita carte, nu le- am dedicat un subcapitol. Iatăînsă că „mitul” Mitteleuropei pare să se destrameprin cercetările lui Mircea Platon. Ce- i drept, seştia că, în Transilvania, excluşi de la condiţia ele-mentară de naţiune erau doar românii, adică ma-joritarii (unio trium nationum, 1421, 1438). Secuvine, în consecinţă, a zăbovi, pentru o clipă,asupra capitolului Kanonenfutter sau ce devin ro-mânii când nu sunt primejdioşi.

Când generalul Traian Doda (1822- 1895)s- a plâns arhiducelui Albrecht, văr al împăratuluiFranz Joseph, că românii sunt prigoniţi în locu-rile lor strămoşeşti, deşi sunt cei mai loiali împă-ratului de la Viena, acesta i- a dat următoareareplică: Macht euch gefährlich! (Făceţi- vă primej-dioşi!). toleranţa românilor nu era tratată cu dis-preţ şi cu agresivitate doar de maghiari, ci şi decătre saşi, ca privilegiaţi ai împăratul germano-austriac, pentru care românii (prin comparaţie cuungurii, saşii şi secuii), erau doar „toleraţi” ca robişi, mai ales, vrednici de a fi carne de tun (Kano-nenfutter). Altfel spus, românii erau scoşi din is-torie, sau împinşi s- o facă pentru alţii, pentru sine– nevoiţi s- o „boicoteze” (cum se exprima ardelea-nul Lucian Blaga), pentru ca Andrei Mureşanu,devenit protagonist în seria de poeme dramaticeeminesciene, să proiecteze această condiţie in-

umană ca fiind normă „ontologică” a istoriei dincare nu poţi ieşi decât prin ură şi răzbunare: „Răuşi ură/ dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură,/Invidios- avară, de sânge însetată/ E omenirea-ntreagă – o rasă blăstămată,/ Făcută numai binespre- a domina pământul,/ Căci răutăţii numai îidatoreşte- avântul/ Ce l- a luat pe scara fiinţelornaturii./ Cine- a văzut vrodată popor de oamenibuni/ Să fie mare? Dacă e rău, e egoist,/ Vreatoate pentru sine, nimica pentru alţii;/ Dacă tră-ieşte bine, dar fără ca să lase/ Ca şi- alţii să tră-

iască – e mare./ Când un popol/ Începe a fi nobilşi generos în cuget,/ Atunci a lui cădere şi moartesunt aproape,/ Căci numai răul are puterea de- atrăi.”

Eminescu, format în lumea germană, laViena şi la Berlin, nu- şi făcea nici o iluzie în pri-vinţa unei Mitteleuropa, rai al popoarelor din im-periu. De aceea, el a încercat să- i facă pe româniidin Ardeal „primejdioşi”, ameninţând imperiile cuDacia Mare, recte cu reintrarea românilor în is-torie, fiind una dintre vocile centrale ale Societăţii„Carpaţii”, înfiinţată, simbolic, pe 24 ianuarie1882. Eminescu se dovedea cel mai important în-aintaş al titanilor Marii uniri, Nicolae Iorga,vocea pentru Transilvania şi Bucovina, şi Con-stantin Stere, vocea Basarabiei. Eminescu acope-rise spaţiul celor două voci: în 1877- 1878, pentruBasarabia şi Dobrogea, iar din 1870, pentru Bu-covina şi Ardeal: de la nistru pân’ la tisa şi de laMare până- n Cernăuţi. Atât de primejdios fiind,a trebuit să fie potolit, cum poruncea, „diploma-tic”, Petre P. Carp de la Viena. Grăitor că şi Iorgaşi Stere vor avea o soartă aproape asemănătoare.

Dar să ne întoarcem la paradisul Mitteleu-ropa2, resuscitat de anumite cercuri elitare de

după 1989, având drept consecinţă, acum, ceda-rea către himera vechiului imperiu a pădurilor(vezi devastările Companiei HolzindustrieSchweighofer), cedarea pe nimic a resurselor depetrol şi gaze către aceeaşi himeră imperială,oMV/PETRoM, cedarea unei mari părţi din ca-pitalul autohton către Raiffeisen Bank, subsi-diară a austriecei Raiffeisen zentralbank etc.Cum a „civilizat” Imperiul Habsburgic Bucovinade când a pus mâna pe ea, în 1774- 1775, printr- ofraudă istorică anticipând raptul Basarabiei de la1812? Viena a luat la cheie o populaţie româ-nească de 63 700, 8 400 de ruteni, 526 de evrei, 2384 de alte etnii (armeni, greci, polonezi). Recen-sământul chezaro- crăiesc din 1910 arată răstur-narea strivitoare a raportului autohtoni-perife-rici: 273 854 de români, 305 101 de ruteni, 102919 evrei, 113 655 de alte etnii. Aşadar, în 135 deani, populaţia românească s- a înmulţit de 4 ori,rutenii de 40 de ori, evreii de 200 de ori, alţii – de50 de ori3. ucraina de azi şi- a propus să lichidezepentru totdeauna populaţia românească, de astădată cu acordul euro-optimist al guvernanţilor dela Bucureşti (cu semnăturile solemne prestate dePreşedintele Emil Constantinescu şi de Ministrulde Externe, Adrian Severin, tratat validat de Se-natul prezidenţiat de Petre Roman, la 7 iulie1997, cu 65 de voturi pentru, 50 contra şi 3 abţi-neri!). Într- un asemenea elan de sinucidere naţio-nală, elitele politice au înstrăinat 90% dintrepământurile, bogăţiile şi finanţele României.

Mitteleuropeniştii au făcut mare caz dinrolul civilizator al înfiinţării universităţii dinCernăuţi, la 1875, pentru a sărbători raptul unuiveac. Au trecut însă cu vederea că principalulscop al acelei universităţi a fost germanizareaprovinciei. Exceptând Facultatea de Teologie or-todoxă, întregul învăţământ universitar, ca şi celsecundar, se derula în limba germană. Cererearomânilor ca măcar Dreptul să se studieze în ro-mâneşte a fost respinsă, autorităţile argumen-tând, cu suveran dispreţ, că ştiinţa nu e posibilăîn limba română. Trecut prin şcoli germane, isto-ricul Romulus Cândea (1886- 1973) creiona poli-tica discriminatorie faţă de majoritari, compa-rativ cu atitudinea favorabilă faţă de ruteni şi deevrei. Despre discursul festiv al decanului Facul-tăţii de Drept, mustind de sloganuri ale culturiiumaniste, civice, Romulus Cândea, citat de Mir-cea Platon, nota, bazat pe cercetarea documente-lor: „Dar discursul festiv al Decanului Facultăţiide Drept din Cernăuţi, Schuler- Libby, era o ne-contenită pălmuire a românismului. Sasul dinTransilvania, fost profesor la Academia juridicădin Sibiu, parcă aduse cu sine ura seculară dintresaşi şi români. Tot ce a fost trecut moldovenescaici fu batjocorit: tot dispreţul fu aruncat în obra-zul Moldovei; constant şi cu grijă acest sas bătăiosnumea pe ruteni înaintea românilor, ca să arateapoi că universitatea cea nouă trebuie să fie ocontrapondere împotriva «oarbei îngâmfări naţio-nale» şi împotriva acelora «care privesc unirea po-poarelor (adică conglomeratul etnic din Austria)cu ochi răi şi resping cu copita barbarului ştiinţagermană»”4. Aşadar, în 1875, ocupanţii simţeauprimejdia renaşterii naţionale a românilor buco-vineni, mascându- şi reprimarea autohtonilor sublozinca unui „cosmopolitism spiritual”, cum îl ca-lifica Romulus Cândea. Nu e de mirare că Memo-randumul din mai 1892, care arăta consecinţeleinstaurării dualismului austro- ungar în Transil-vania, în Banat şi în ungaria nici n- a ajuns la îm-păratul Franz Joseph, plicul, rămas închis, fiindreturnat de consilierul imperial Braun. La cere-rea Budapestei, împăratul nici n- a vrut să- i pri-mească pe cei 300 de delegaţi. Rezultatul?Condamnarea celor 14 fruntaşi ai delegaţiei laani grei de puşcărie prin sentinţa datăla 25 mai 1894. A fost momentul hotă-râtor care i- a determinat pe românii din

Theodor CodreanuEminescu n- a fost singur.Câţiva români primejdioşi

Marea enigmă a acestei ţări stă înputerea colosală a trădării

intereselor naţiunii şi în prigoanadezlănţuită împotriva elitelor

naţionale, cum constata cu imensăamărăciune, într- o carte postumă,

nichifor Crainic

ð1 Cf. Neagu Djuvara, Civilizaţii şi tipare istorice. un studiucomparat al civilizaţiilor, Editura Humanitas, Bucureşti,2006, ed. a treia revăzută şi adăugită, trad. din francezăde şerban Broché.

2 Conceptul de Mitteleuropa îşi are adevărata raţiune, cuma demonstrat Cornel ungureanu, în plan cultural, exis-tând un specific inconfundabil, din acest punct de vedere,adus de creatorii central şi est- europeni, prin comparaţiecu marile culturi occidentale. Această specificitate mitte-leuropeană s- a cristalizat şi- n condiţiile rupturii impusede imperiul sovietic în timpul Războiului Rece. Contribu-ţia României la conturarea spirituală a acestui spaţiu estepe larg reliefată de Cornel ungureanu în cele două ediţiiale cărţii sale o istorie secretă a literaturii române, Edi-tura Aula, Braşov, 2007; Editura Tracus Arte, Bucureşti,2016. Vezi şi literatura Banatului. istorie, personalităţi,contexte, Editura Brumar, Timişoara, 215.

3 Mircea Platon, op. cit., pp. 209- 210.4 apud Mircea Platon, pp. 243- 244.

14

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Transilvania şi din Banat să doreascăMarea unire. Bănăţeanul Aurel C. Po-povici (1863- 1917), fost semnatar al Me-

morandumului, încă se mai iluziona, în 1906, căe posibilă o Mitteleuropa, propunând realizareaunei federaţii echitabile, sub titulatura Stateleunite ale Austriei Mari. Dar şi el a suferit o con-damnare, la patru ani de închisoare, din parteaautorităţilor ungureşti, refugiindu- se în România,unde devine „convorbirist”, apoi director la „Să-mănătorul”, în 1908- 1909, ca preţuitor al gândiriieminesciene.

Emblematice pentru relaţia strâmbă dintreautohtoni şi periferici sunt şi scrisorile lui SeverDan, datând din 1906, reproduse de Mircea Pla-ton, şi care surprind ceea ce s- ar putea numi„zombificarea colonială” la care erau supuşi româ-nii ardeleni. Ţinuţi în izolare informaţională faţăde existenţa României, tinerii de la „posomorâtaşcoală a piariştilor din Cluj” au auzit întâia oarădespre Ţară de la colegii lor unguri, care vorbeau

despre un tărâm „cu foarte mulţi oameni bogaţi«boieri ce risipesc parale multe pe la noi, şi vor-besc minunat, neobişnuit de muzical, româ-neşte».”5 Atunci a început învăţăceilor să lecrească inima „auzind odată dela unguri şi laudela adresa graiului românesc, pe care, aşa cum seaude prin ţinuturile noastre, ei numai batjocori îlştiau, ales dacă- l treceau prin felul lor pocit de ase esprima. Mă ardea tare dorul să cunosc maibine ţara românească, după ce din călătoria meaprin Bucovina – ei, şi prin cetirea publicaţiilor cu-rentului nou – mă încredinţasem că suntem noicu totul altfel decum ne închipuiam. Că avem şinoi istoria noastră plină de mândrii, avem pă-mântul nostru cu totul deosebit de alte pămân-turi, avem cultura şi firea noastră, avemmonumentele de tot soiul ce poartă în tot unghiu-leţul pecetea sufletului nostru, că avem şi noi, catoate popoarele civilizate – asta ni se trăgea maimult la îndoială de cătră unguri – voinţa nefere-cată şi puterile ce se îndreptau spre scopuri pro-prii.” 6

Se detaliază aici voinţa seculară a cucerito-rilor de a deforma şi de a extermina o naţiune„zombificând- o”, strategie asiatică de mancurti-zare sub spoiala unei false civilizaţii. şi mai re-zultă un adevăr fundamental: că limba unuipopor atinge plenitudinea numai în liber-tate. Enclavizarea duce la sărăcirea ei,hibridizare ce se vede cel mai bine înstrădaniile monstruoase ale Rusiei de astrangula limba română în Basarabiaprin doctrina criminală a moldovenismu-lui. Sever Dan observă fenomenul şi- nArdeal: „În casă la noi se vorbia numairomâneşte, dar, ca pretutindeni dela Blajîn sus, la ţară – foarte stricat. Prietenimai mari nu aveam, cărţi pentru vârstamea nu se găseau în româneşte. şi ce emai mult, nu cunoaşteam trecutul ne-amului meu, căruia dela unguri îi au-ziam epitete d’al de «puturos, opincar,urs» şi nu ştiam că avem şi noi oraşe, ce-tăţi, mănăstiri, instituţii culturale, ceeace ar fi dat conştiinţă de neam unui su-flet de licean pe a cincia, a şasea, cumeram.”7

Să ne mai mirăm de ce, astăzi, seînregistrează o agresiune fără precedentla adresa şcolii româneşti, cu eliminareaistoriei Românilor din programă, în corulde lamentări care ajung până în sânulunei Academii siderate, dar fără nici oputinţă de a impune voinţa unei direcţiinaţionale la nivel de Minister? Româniatrăieşte astăzi o obscură răsturnare a ra-portului dintre majoritate şi o minoritateinvizibilă, dar care ne decide viitorul.Cum să ne explicăm altfel întâmpinareaapelului adresat naţiunii de către 101academicieni pentru salvarea identităţiiromâneşti? Va să zică, 101 academicienis- au văzut imediat contracaraţi de 28 de„tineri” istorici, „revoltaţi” că Academiavrea să ne întoarcem la naţional- comunismulceauşist, vrea să întoarcem spatele Europei! ului-tor! Aceşti tineri spălaţi pe creier, fără simţul rea-lităţii şi al istoriei, indică gradul urii de sine lacare au ajuns, după spusa lui Eminescu: ei braţultău înarmă ca să loveşti în tine,/ şi pe voi contravoastră la luptă ei vă mân’. Să vedem şi concluzialui Mircea Platon: „Sentimentul de libertate pecare îl resimţea Dan trecând Carpaţii care sepa-rau monarhia austro- maghiară de România Micăde atunci e salvator pentru noi astăzi. Azi, cândnu mai avem ce Carpaţi să trecem pentru a ne re-găsi ţara, azi când toată România arată ca o pro-vincie tristă a unui imperiu muribund, singuragraniţă pe care o mai putem trece pentru a ne vi-gora este graniţa trecutului. şi această graniţă sechinuie noii câini de pază să o facă impenetrabilăabolind cunoaşterea istoriografică, înlocuind în-trebările ridicate şi răspunsurile date de istoriecu falsele ei catehisme cu întrebări şi răspunsuriprefabricate după model iacobin de apologeţii noiiordini suprastatale şi supranaţionale de astăzi.Doar de astăzi. Pentru că fără ieri şi cu un mâinecontrafăcut.”8

Marea enigmă a acestei ţări stă în putereacolosală a trădării intereselor naţiunii şi în pri-goana dezlănţuită împotriva elitelor naţionale,cum constata cu imensă amărăciune, într- o carte

postumă, Nichifor Crainic: „A fi naţionalist în Ro-mânia, adică a- ţi închina viaţa ridicării neamuluişi ţării tale, însemnează a te aşeza pe un pisc înbătaia tuturor furtunilor urii şi a trăsnetelor răz-bunării. Nimic nu e mai urâtă, nimic mai prigo-nită şi mai lovită decât dragostea supremă deromânism. o viaţă întreagă de luptă înseamnă oviaţă întreagă de sângerări. Nu s- a închis bine orană şi alta se cască mai adânc în făptura ta mo-rală. A cui este această ţară şi care e destinul eică românii, care se ridică până la conştiinţa su-perioară a unei misiuni româneşti sunt izolaţi canişte nelegiuiţi şi arătaţi cu degetul ca niştenăuci? În România trăieşte bine numai cine facetranzacţii cu străinismul. În România duce exis-tenţă mucenicească numai cine, refuzând acestetranzacţii, pulsează în ritmul sângelui acestuineam nenorocit. un Bălcescu a trebuit să moarăofticos în exil. un kogălniceanu, un Alecsandri autrebuit să pribegească peste hotare. un Eminescua dus o viaţă de martir şi a murit părăsit şinebun. un N. Paulescu a fost boicotat toată viaţa,în primul rând de colegii săi de la medicină. unN. Iorga a fost declarat nebun în anii săi de su-perb naţionalism. (…) o formidabilă acţiune decompromitere se organizează imediat în jurulunei personalităţi, din moment ce ea devine

motor moral sau ideologic al românismului. Să numai vorbim de cei exterminaţi fiziceşte. Consta-tările acestea duc la una şi aceeaşi concluzie: căpătura noastră conducătoare e coruptă până înmăduva oaselor. În suprastratul conducător s- aîncuibat un virus permanent, care roade energiamorală a mai tuturor celor care se ridică sus. Eadevărat că acest suprastrat a fost alcătuit multăvreme din scursura Levantului. Seminţia ceea adispărut, dar virusul a rămas. (…) Politicianul sesimte puternic numai în actul de prigonire a ro-mânismului şi înţelept numai în lepădarea despecificul spiritual al strămoşilor lui. Români de-românizaţi, – iată ce sunt în majoritatea lor con-ducătorii noştri politici. (S. n.). Puşi în faţanaţionalismului, au imediat sentimentul intim alpropriei lor turpitudini şi ca să se elibereze deaceastă stare sufletească, îl prigonesc cu zvăpă-ială de apostaţi. Căci numai apostazia cunoaşteînverşunarea nimicitoare împotriva credinţei pă-răsite şi numai trădarea alimentează ura împo-triva celor trădaţi.”9 r

■ Mircea Platon, elitele şi conştiinţa naţională, EdituraContemporanul, 2017

ð

Poemul lunii

Mihai Eminescu

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna,Căci unul erau toate şi totul era una;Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce n-au fost niciodată,Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-miAu cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeiişi din noian de ape puteri au dat scânteii,El zeilor dă suflet şi lumii fericire,El este-al omenimei isvor de mântuireSus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,El este moartea morţii şi învierea vieţii!

şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei,În vuietul de vânturi auzit-am a lui mersşi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,şi tot pe lâng-acestea cerşesc înc-un adaosSă-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,ş-acela dintre oameni devină cel întâiCe mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,Pân’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea sa mor.

Străin şi făr’ de lege de voi muri – atunceNevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,Ce-o să amuţe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumescCă tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmăşi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

5 ibidem, p. 270.6 ibidem, pp. 270- 271.7 ibidem, p. 271.8 ibidem, p. 264.

9 Nichifor Crainic, Zile albe – zile negre, Casa Editorială„Gândirea”, Bucureşti, 1991, pp. 304- 306.

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Încă la jumătatea secolului trecut,Theodor W. Adorno aducea în scenăriscul degradării spirituale ca efect alintercondiţionării proceselor pe un spa-

ţiu amplu, totalizator, la nivelul unui Zeitgeist încare tehnologicul declasa culturalul: apăruse dejafenomenul numit de filosof „industrie culturală”,cu o regie care nu refuza nici politicul, nici econo-micul, preponderentă fiind valoarea de consum.Fusese, însă, doar un avertisment, un semnal dealarmă, în timp ce, puţin mai târziu, intuiţia luiMircea Eliade raporta fenomenul la mai multdecât „declinul” lui Spengler: „În momente demare melancolie” – scria el într- o pagină „regă-sită” din Jurnalul său ţinut între 1959 şi 1962 –,„simt cum se apropie sfârşitul civilizaţiei occiden-tale”, dar „aş vrea să cădem precum hector” laasediul Troiei, adică „făcându- ne datoria, împă-caţi şi totuşi fără iluzii”.

Pe urmele semnelor mereu mai clar contu-rate, aşadar, când premoniţia a fost depăşită, teo-ria a încercuit evidenţa prin concepte neobliteratede sugestia accidentului, de la mai atenuantul„epocă a- culturală”, prin mai radicalul „anticul-turală”, până la declasanta formulare „post-uma-nism”. Dacă şi estetica a fost declinată ca „inu-mană”, cum procedează, cu suficiente argumente,Felix Nicolau (care preferă accentul sarcastic, întimp ce teoreticieni de pe alte meridiane opteazăpentru cel dramatic), problematica scris/citituluinu mai poate fi abordată strict în zona individua-lului. Pare ciudat, dar deja un indice al „oboselii”şi al tendinţei de „aplatizare” a ostentaţiei dinpractica literară a devenit sesizabil în emisia li-terară a celor grupaţi în ceea ce s- a numit gene-raţia ‘90 şi generaţia 2000, deci, odată cu slăbirea„ritmului” insurgent. Sau, aliniindu- ne unei aser-ţiuni a lui Gellu Dorian, ar putea fi vorba şi depresiunea „locului comun”, consecinţă firească avidului estetic pe care experimentul formal nu l- amai putut acoperi. În cursul anului 2017, însă, adevenit mai vizibil – îndeosebi prin comentariilecritice, venite „din interior”, apărute în „Cultura”(nr. 10), „Vatra” (nr. 3- 4) şi „Euphorion” (nr. 4),texte pe care le vom utiliza în rândurile de faţă –noul val al poeţilor (proza încă întârzie) care audebutat după 2010. Reţinem, în primul rând, in-aderenţa la ideea generaţionistă („Mă feresc să fo-losesc termenul de generaţie. e prea monolitic, iarnoi ne fluidizăm în prea multe direcţii.” – AlinaPurcaru), de unde circumspecţia în creditarea no-ţiunii de „postdouămiism”, propunerea celei de„metamodernism” (Alex Ciorogar) sau extindereaprin sugestia climatului: „În sfârşit, discuţiile cri-tice în jurul fenomenului se vor coagula definitivabia în următorii ani, iar evoluţia previzibilă esteurmătoarea: postdouămiismul va fi împins subumbrela douămiismului, urmând ca întreaga poe-zie a ultimilor 30 de ani să fie înghiţită conceptualde poezia postdecembristă.” (ovio olaru).

În totul, aflate sub semnul căutării, al cla-rificării şi al edificării (cel puţin ca intenţie), in-cursiunile teoretice – vibrând empatic la solici-tante eforturi de „desprindere” – nu sunt lipsitede confuzii şi contradicţii, uneori indicând, în ra-port cu ceea ce se arată a fi creaţia însăşi, o direc-

ţie mai degrabă dorită, deci... virtuală (ca să neînscriem şi noi în dicţionarul aferent). un cadrugeneral, totuşi, e sesizabil, pornind chiar de la cu-vântul de ordine, reiterat cu fiecare încercare dea exprima predispoziţia pentru un „altceva”:anume configurarea unei „noi paradigme” – o rea-şezare şi o reconstituire a mentaluluişi a simţirii, astfel încât schimbărilestructurale ale acestora, la coliziuneacu evoluţia spectaculos înregistrată încunoaşterea realului, să solicite şi oaltă ordine formală a reflecţiei şi a co-municării. Aici, însă, trebuie să rea-mintim că, încă înaintea celor treidecenii aduse în discuţie, pe impor-tante segmente ale fenomenului newage, „noua paradigmă” se sprijinise şise sprijină încă pe suportul emblematical „conştiinţei extinse”, ca refacere aorizontului înţelegerii lumii prin fuziu-nea procesuală a ştiinţei şi a spiritua-lităţii (nelimitată la religiozitate).Paradoxul face ca ştiinţa însăşi să oferetemei acestei reechilibrări, esenţiale fi-inţării la nivel superior, prin aportuldirecţiilor sale de „avangardă”: fizicacuantică, unde cuanta de energie numai poate fi explicată în termenii ma-terialităţii, şi biologia celulară, sub un-ghiul ştiinţei particulelor elementare,care desprinde conştiinţa, gândirea şi„sufletul” de concreteţea fiziologică, datfiind faptul că numai „receptorii” suntde natură organică, nu şi „substanţa”în cauză. or, opţiunea obsesivă pentrupreeminenţa tehnologiei sparge nudoar dualitatea epistemologic-gnoseo-logic ca procese existenţiale ce fac ra-cordul fiinţei la întregul exteriorităţăii,ci chiar planul ştiinţei, translând parcămodelul „lucrului în sine”. Câteva sem-nificative detalieri le întâlnim la MihaiBâlici: „contextul global mult mai teh-nologizat” implică „regândirea conceptului de«om»”, cu eliminarea poziţiei „centriste” a aces-tuia şi cu căderea în desuetudine a „umanismuluica ideologie coerentă şi universală” (cum afirma,încă în 1977, Ihab Hassan). „aşadar, scopul lite-raturii trebuie regândit”, mai precizează MihneaBâlici, cel puţin sub aspectul (şi apelează, exem-plificând, la delimitările dintr- un studiu apărutsub auspiciile universităţii din Cambridge) înlă-turării „individualismului”, a himerei „trans-dis-ciplinarităţii” (înţelegând prin aceasta acceptarea„literaturii ca obiect divin”), a reticenţei în faţatehnologiilor de ultimă oră, ca şi în faţa necesită-ţii schimbării „limbajului” ca urmare a „poziţieidin ce în ce mai precare a omului în faţa proteze-lor extraumane (textul văzut ca prothesis, ci nu camimesis), a inteligenţelor artificiale şi a tehnolo-gizării actului creativ”.

Să notăm, mai întâi, că problema globaliză-rii este departe de a fi tranşată în perspectivaimediatului: pe de o parte, nu puţine adversităţiîntâmpină tendinţa actuală de a supune un ataredemers politicului, economicului ori tehnologicu-

lui, ca idee derivând dinoficina de presiune a sta-telor ce deţin atu- ul pute-rii financiare, industrialeşi militare, rezonând ne-convingător sub umbrela„corectitudinii” dirijate;şi, pe de altă parte, în re-vers, acceptându- se, to-tuşi, perspectiva comuni-unii universale, aceastaeste văzută în depen-denţă de, iată! o „nouăparadigmă”, dar a men-talului, reclamând, însă,o modelare în durată, di-ficil de prognosticat sub

aspectul necesarului consum de timp. De altfel,ca fenomen limitat spaţial, oarecum pe axa expe-rimentului, chiar „Europa unită”, desprinsă dinaprecierea unui aliniament continental cu maisporită coeziune mentală, este considerată, totmai frecvent, ca o realitate fragilă şi distorsio-nantă. Din unghiul care ne interesează aici, s- avădit că incriminatul „individualism” – în termenimai exacţi „identitarul” – rămâne un obstacol no-tabil nu doar ca marotă a filosofiei, ci şi pe terenulasigurat ştiinţific (şi tehnologic). Sub acest as-pect, biologul Bruce H. Lipton, specializat în cer-cetarea universului celular, precizează: „amînvăţat de la celule că suntem parte dintr- un în-treg”, dar şi „că fiecare dintre noi are o identitatebiologică unică”. şi mai explicit: „pentru că fiecareatom îşi are propria semnătură energetică speci-fică, ansamblurile de atomi (moleculele) îşi ra-diază împreună propriile tipare energetice deidentificare. astfel, orice structură materială dinunivers – inclusiv tu şi cu mine – radiază o sem-nătură energetică unică”. La rigoare, aceeaşi dis-ciplină ne spune că identitarul este fixat, într- olatură a sa deloc neesenţială, prin structuraADN- ului, elaborată, consolidată şi transmisăprin timp, deci, prin ceaţa istoriei şi prin succe-siunea generaţiilor, dat care ne înscrie într- un şir,posibil a fi extins pe orizontală, ca şi pe verticală,de la încrengătura genetică elementară (familia),la cea de colectivitate beneficiind de contactul şirelaţionarea asigurate spaţial (grup local, na-ţiune, apoi cu diluţie ca urmare a rarefierii con-tactelor). şi din nou biologia ne spune că aparatulde recepţie constituit din membrana celulară pri-meşte permanent informaţiile emise de mediu, căsuntem organic dependenţi de acest flux comuni-cativ, că – asemeni spaţializării – diluţia funcţio-nează în dependenţă de nemedierea imediatuluişi mai puţin de relativa mediere a întregului. r

Paradoxul face ca ştiinţa însăşi săofere temei acestei reechilibrări,

esenţiale fiinţării la nivel superior,prin aportul direcţiilor sale de

„avangardă”: fizica cuantică, undecuanta de energie nu mai poate fi

explicată în termenii materialităţii,şi biologia celulară, sub unghiulştiinţei particulelor elementare,

care desprinde conştiinţa, gândireaşi „sufletul” de concreteţea

fiziologică, dat fiind faptul cănumai „receptorii” sunt de natură

organică, nu şi „substanţa” în cauză

Mircea BragaNoul val – depoziţia din refugiuSe caută o „nouă paradigmă”

Noutăţi editoriale ■ editura ideea europeanăwww.ideeaeuropeana.ro

■ Alexa VisarionÎmpotriva uitării

■ Aura ChristiDostoievski – NietzscheElogiul suferinţei

■ Marian Victor BuciuCritica şi creaţia

16

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Însingurat, marginalizat, aproape „ne-cunoscut” azi, fără „priceperea relaţii-lor literare”, cum recunoştea într- uninterviu, prozatorul Pan Solcan (1924-

2017) a trezit un firav ecou critic. Debuta târziu,în plină zarvă optzecistă (Căderea, 1980) şi îşi varăscumpăra tăcerea printr- o rafală romanescă,încercuind spaţiul memoriei, înţelegând viaţa caenigmă nedezlegată. Cărţile sale „relaţionează”tehnic, se completează tematic, provoacă, prinjocul ipotezelor, ruminaţie verbală, având ca nu-cleu obsesiv erosul, absorbit de fundalul politic,fără a se alinia, însă, literaturii oportuniste. Vi-ciul introspecţiei melanjează oniricul, imaginarul,memoria, forţând cheile trecutului, încercând aafla cine suntem cu adevărat sub învelişul atâtorîntâmplări. Există, prin „transferuri subtile”, unchimism secret în proza lui Solcan, impregnatăde biografie; evident ficţionalizată, „pusă la dis-poziţia personajelor”, preciza autorul, preferândjocul de oglinzi. Fiindcă „există tot ce ne imagi-năm” – iată deviza care l- a însoţit în truda sascriitoricească, compensând travaliul gazetăresc,diurn şi exact.

Deja în romanul prim, construit grijuliu,scris cu fineţuri intelectualiste, Pan Solcan forţalimitele realismului, constatase Mariana Ionescu.Respingând cavalcada compromisurilor, inginerulValeriu Petran traversa o experienţă dureroasă.şi ne- am putea aminti că Radu Mareş, rememo-rând ieşirea dintr- o adolescenţă ceţoasă, găsise înPan Solcan, la Botoşana, un „prim critic calificat”al încercărilor sale de „pui bezmetic”. În afectuo-sul portret dedicat (v. domnul solcan, în a fi înBucovina, Editura Charmides, 2016), RaduMareş invoca „lecţia Sucevei”, un „târg pădu-chios” în acei ani, obligând la evadare. Nu alta eradepoziţia „foarte cititului” Pan Solcan, ziarist laZori noi (secţia culturală) şi metodist o vreme, pă-răsind oraşul printr- un „efort dureros”. Plecândîn Capitală, ziarist la România liberă şi la tri-buna României, cu funcţii înalte, scapă de unmediu sufocant, cu interdicţii, spaime, rătăciri,suspiciuni. Au fost ani chinuiţi, se va mărturisiDoinei Cernica, oferindu- i „o experienţă capitală,dar nefastă”. Bucurându- se, însă, de prezenţaunor „vrăjitori” (precum George Sidorovici sauDragoş Vicol), retraşi în oaza culturală, vătuind– prin boemie – seismele unei epoci agitate.umbra (1982) poate fi citită ca o radiografie aunui timp duşmănos, prins în „haosul genezei”:tensionata viaţă redacţională, cu inevitabilele şe-dinţe de demascare, intrigi infernale, ticăloşiadistilată, evenimentele din ungaria ’56 şi cea alui kadar, alertând „sediile puterii”. o epocă „răs-colită”, ale cărei adevăruri, spunea prozatorul,„nu se arată singure”. şi care ne obligă la a desci-

fra şi înţelege „partea oarbă a vieţii”. Descoperimîn plasma romanescă suflete însetate de puritate,greu încercate, doritoare de limpezire; desluşindtrudnic „cum a fost” şi constatând că „Istoria nuse face cu mănuşi”. Confesiunile paralele, resus-citând memoria lui z., un candid (înfrânt, fireşte),ratând loviturile hotărâtoare, prezenţa Norei, cafiinţă plurală, cu ai săi „ani ascunşi”, umbra plu-titoare a răsfăţatei Aminta, atâtea alte personajefeminine (umbroase, exotice) subminează schele-tul romanului politic, anunţând un viraj hotărâtspre realismul magic (cf. Constantin Crişan) şiapoi onirorealism (cf. N. Bârna). De fapt, prinpartitura motivică, cărţile lui Pan Solcan comu-nică; toate romanele (sunt opt la număr, masive,descurajante) cresc pe acelaşi tipar, preferând hă-ţişul epic, explicaţiile stufoase, dialogul intermi-nabil, fraza planturoasă, naraţiunea prin ricoşeu.şi mai cu seamă investigarea / redescoperirea tre-cutului „sfărâmat”, inventând amintiri. umbraera – chiar titlul ne indică – o căutare a umbrelor,reconstituind visurile de altădată într- un „peisajde şedinţe”, descifrând jocurile puterii; biografialui z. (copilul teribil al generaţiei), absorbită înlegendă, suportă variante, falsificând un timp în-vârtejit, de răscruce, atins de „gustul furtunii”.Suntem în anii primi ai Revoluţiei şi acestroman- anchetă, recucerind anii „ascunşi”, lumi-nând fragmentar Adevărul, propune o călătorieîn cerc; traseu pe care se vor înscrie şi celelaltecărţi ale lui Pan Solcan. Eroii sunt mari călători;iar călătoria înseamnă şi meditaţie. om de noap -te, violonistul Matei, un imaginativ, incapabil dea se fixa (Jocul, 1984) caută „ţinuturi nedescope-rite”. Prin acest oniroman, Solcan cultivă motivuldublului. Eroii „încurcă” timpurile, se retrag învis, fug din timpul lor; reactivarea amintirilor(deschise altor sensuri) conduce spre întâlnireacu sinele. Căutarea Marthei devine un destin,„ficţiunea din Martha” reprezintă un subiect fa-bulos, înlocuind avalanşa evenimentelor dinlumea reală. Parantetic fie spus, în romanele luiSolcan foiesc femeile umbroase, enigmatice, bi-zare, „neconsumate de dragoste”, reanimândmitul iubirii.

vameşul ploilor (1987), fidel aceluiaşi sce-nariu, însemna şi un salt valoric, vădind vioiciunestilistică. Romanul propunea un start împins însenzaţional: o călătorie fantomatică cu autobuzul,o ploaie torenţială, întâlnirea cu un fost prieten(despărţirea din timpul studenţiei bucureştenenebeneficiind de o „explicaţie”), apariţia salva-toare a Ivonei. Toate aduc în amintire seara des-părţirii, când prietenul chemat să arbitrezedevine stăpân; era disputată iubita comună, or-golioasa şi nepăsătoarea Florence. Instalat înamintire, „Vameşul” provoacă trecutul, dezgroapă

un subiect închis, în-ghesuie „în rama seriide atunci” adevărurileabandonate. Irumpeastfel o discuţie amâ-nată şi constată că re-vederea, în răstimpulscurs de la „separarealumilor”, îi leagă prinură; fostul prieten esteun necunoscut.

Revederea, ca întoate cărţile lui PanSolcan, ca în toate în-tâmplările pe care leregizează viaţa este uneşec. Regruparea de-vine o imposibilitate.Făcând să vorbească orealitate „prea încăr-cată”, manevrând tre-cutul, examinându- ialuviunile, aducând lasuprafaţă adevărurilepentru a disloca „con-fortul clădit pe uitare”,

reuniunea de la familia Magheru consfinţeşteruptura, oficializează „separarea lumilor”. Celedouă Florence exprimă un implacabil divorţ; ve-chea Florence, lunatecă, cu visuri treze, cu artade a bagateliza o nălucire într- o lume palpabilăface lor unei „plante de seră”, trăind într- o opu-lenţă absurdă, alături de botanistul Simenski, unbărbat aiurit. Întâlneşte o Florence necunoscută;doar evocând un timp consumat îşi înţelege sufe-rinţa de a o fi pierdut. uitarea se va aşterne pesteacest „circ vesel şi neobosit”, oferindu- i un răs-puns scadent.

Succesiunea de figuri (înşirate în timp) evi-denţiază un pretenţios zel analitic, excelând înportretistică. Pan Solcan evocă sarcastic atmos-fera de grup, radiografiază mentalităţile, son-dează pitorescul vieţii literar- artistice. Eroii luiPan Solcan îşi conservă ingenuitatea, se mişcă,ieşind de sub legea timpului, în lumile interioare;ei nu trăiesc, ci retrăiesc. În consecinţă, romanul,evident digresiv, cu bucle epice, „încărcat” culungi monologuri nu se citeşte alert, deşi scriituraimpune. La Pan Solcan, observăm, nu conteazăepicul. discursul onirosimil se deşiră, reîntor-cându- se în trecut, fixându- ne în spaţiul aminti-rii. Instalat în fantezie, scriitorul nu mai arenevoie de o logică a demonstraţiei. Lăţirea anali-zei, dilatarea amănuntului convoacă prezentul capretext.

În nostalgia, roman supraponderal, epicultrenează; autorul are, bineînţeles, plăcerea digre-siunilor, a ricoşeului, iubeşte arta parantezelor.Naraţiune despletită, fără un personaj- pivot, su-pusă capriciilor memoriei şi delirului imaginativ,romanul „prinde” provizoratul existenţei „în cur-gere”, luminează satul de altădată (nelocalizat),ferit de seismele sociale. La Pan Solcan lumea(care „este aşa cum ne- o închipuim”) e dominatăde Eros; abundă femeile fatale, bizare, confuziavis / realitate se înstăpâneşte. Satul „zumzăitor”există doar în memorie, consumă nesăţios veştile;avalanşa întâmplărilor pare a nu implica pe na-rator. Retras „în spatele evenimentelor”, inapt dea participa, „martor imperfect”, naratorul lui PanSolcan este spectator. Din „colţul” său exami-nează o lume tainică, fără asperităţi, răscoleştesubsolurile evenimentelor unui sat „adormit”, încare iubirile – doar ele – constituie „hrana de fie-care zi”.

Bineînţeles, şi romanele care au urmat res-pectă reţeta. Dacă nu faceţi case mai înalte ca ar-borii (1990) miza, procedural, pe complicaţiitehnice, strigătul (1997), narând o execuţie întimpul ultimului război mondial, i- a prilejuit luiPan Solcan o întâlnire cu Valeriu Cristea, peatunci redactor la Cartea Românească, încântatde manuscris. strigătul este cartea unei culpe,nota Niadi Cernica. Fie că e vorba de prăbuşireaunui bloc (Belvedere), întâmplare prevăzută deinginerul orghidan, fie că e vorba de fiul celui dinplutonul de execuţie, martor – peste timp – al eve-nimentului, vinovăţia e transferată şi trăită pa-roxistic, camilpetrescian. şi enigmatica Lavinia(străina, 1999), încercând, prin vivisecţie, expe-rienţa totală a iubirii, trăieşte cu „orgoliul lucidi-tăţii integrale” (cf. Niadi Cernica). Dar elucidărileîntârzie, rămâne, dincolo de febricitanta tensiunehermeneutică, un rest nedezlegat în „geometriafantastică a posibilului”.

După o viaţă în gazetărie, fără legătură cucercurile literare (tranzacţionale, se ştie), ignorat,asumându- şi marginalitatea, Pan Solcan s- a stinscu aceeaşi discreţie. Căzut în uitare, e puţin pro-babil să fie recuperat la jocurile bursei literare;posteritatea, credem, îi rămâne datoare. r

Adrian Dinu RachieruPan Solcan sau ispita onirosimilului

După o viaţă în gazetărie, fărălegătură cu cercurile literare

(tranzacţionale, se ştie), ignorat,asumându- şi marginalitatea, Pan

Solcan s- a stins cu aceeaşidiscreţie. Căzut în uitare, e puţin

probabil să fie recuperat la jocurilebursei literare; posteritatea,credem, îi rămâne datoare

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

În masiva naraţiune solenoid (Humani-tas, 2015), Mircea Cărtărescu actuali-zează, dar şi continuă, cu o notă accen-tuat experimentalistă, literatura expe-

rienţei ori, altfel spus, a autenticităţii. Deambu-lează apăsat pe latura straniului, a libertăţii dea fantaza şi fantasma.

un studiu de erudiţie vie şi sagace ar puteaafla în acest roman intertextual (şi – fapt nou laautor, deja „învechit” – interdisciplinar, cu alune-cări spre transdisciplinaritatea mobilizată azi,după Piaget şi St. Lupasco, de Basarab Nicolescuş.a.) numeroase alăturări de autori şi opere. Tri-miterile sunt probabil cu sutele: aluzii, pastişe,parodii, citări asumate. De aici riscul, confuzia,între plagiat şi „plagiat”. (Cel oral este consideratcinstit?!) Volumul acesta atât de voluminos te în-deamnă spre această explorare prin lectura sa. şinu sunt mai importante referirile literare decâtrestul. Aduc în discuţie numai câteva, stârnind,poate, mirarea critică, riscantă, spre deosebire demirarea filosofică.

Culeg apropierile chiar din universul literarautohton. La Ion Băieşu, în nuvela acceleratorul,reluată în piesa de teatru iertarea, personajul Ge-orge, inventatorul unui „aparat” de acţiune asu-pra timpului. Diferenţa este de proporţie şianvergură literară, similaritatea este de atitu-dine şi, ca să spun aşa, metodă. „Adevărul carespune că singura aventură posibilă, liberă şi ne-constrânsă de niciun fel de limite, este aventuracu tine însuţi. Înţelegi, eu am încercat o aventurănebunească, am pornit în necunoscutul din mine,în prăpastia propriului meu eu (căruia nu- i cu-noşteam până atunci decât una dintre margini),am pătruns în nişte pustiuri despre care nu ştiamnimic şi din care puteam foarte bine să nu mă maiîntorc niciodată. Cunoşteam acest risc, dar am în-cercat. Am avut curajul şi disperarea să încerc.De fapt, nici nu există curaj omenesc; existănumai disperare, orice acţiune extremă şi pericu-loasă este determinată de o disperare. Dar eu tre-buia să încerc”. În bună măsură, în acest siaj estescris (ca şi când ar fi rostit, atenţie la stil!) şi so-lenoid- ul.

Mai departe. „Această continuă spintecarede sine e patetica noastră fiinţare” trimite lapiesa lui M. Sorescu, iona. Traian, copilul de lapreventoriul TBC de la Voila, din munţii Bucegi,poartă mereu o coropişniţă într- un borcan, pre-

cum personajul din romanul nebunul şi floareaal lui Romulus Guga nu se desparte de floarea dinglastră (personaj şi situaţie translate de Guga, caşi Băieşu, într- o piesă a sa). „Minusculi în nimicni-cia noastră, micelii pe- un fir de praf în infinit…”,cum suntem văzuţi aici noi, oamenii, este unenunţ care ne aduce aminte de romanul Miceliial Al. Papilian, unde umanitatea e o ciupercărie.„E dincolo de limitele răului ca o fiinţă să- şi înţe-leagă destinul” este sau devine o trimitere, (in)di-rectă, la autorul demiurgului cel rău, E. M.Cioran.

(Ne)voită, fatalmente, intertextualitateaexistă, spre marea încercare a originalităţii, des-pre care se cade să ne întrebăm dacă mai este po-sibilă. dubito ergo sum, ca să mă poziţionezcartezian, lucid. Dacă ne- am întreba direct, citindsolenoid, aşa, mai în consens cu juna genera-

ţiune, cum stă treaba cu scrisul, care- i faza cu el?Răspunsul ar fi probabil: simplu şi totodată com-plicat. un răspuns abstract parcă ar fi, însă,acesta. Concret, scrisul, definit prin comparaţie,ar fi ca naşterea femeii gravide. Există în carte.Citim cum cartea „se scrie singură”, „nu seamănăcu nimic mai mult decât cu viaţa, care se trăieştesingură”. Singură, dacă îi permiţi, o accepţi, ea sedictează, autorul este instrumentul care o „trans-crie” doar fizic. Autonomă, cartea este similarăvieţii, şi ea autarhică. Cartea ar fi inspiraţie, iarviaţa respiraţie, in integrum. Înţeleasă în propriasuficienţă, dar comparativ ca o formă de singură-tate, cartea pare a fi mai mult (şi mai puţin) decâtceea ce chiar este o carte. A fi şi altceva. Dacă nuar fi chiar altceva. Nimic nu ar mai fi, iată gândulde bază aici, suficient sieşi: scrisul ar fi şi citit, ci-titul ar fi şi scris, viaţa ar fi şi carte, cartea ar fişi viaţă. Reformulând: scrisul ar fi mai mult citit,cititul ar fi mai mult scris etc. Altfel ce sens aravea definirea prin comparaţie, dacă individuali-tăţile se susţin sui generis?

„Scrisul meu maniacal, fără nici o ştersă-tură…”, vom citi undeva spre sfârşitul cărţii.Trascrierea fidelă, totală, a vocii care- i dicteazăface totul simplu, deşi neobişnuit. Scris, viaţă: uncontinuum. Natură, obişnuinţă. Naştere, creaţie.Din nou: scris, viaţă. Se impune îndemnul: As-cultă viaţa! Iată ideea şi aplicaţia ei. Nu şi expli-caţia...

Dar de carte e vorba? Ceea ce se scrie de lasine, cum se trăieşte viaţa, se vrea sau se recu-noaşte doar a fi cu totul altceva. E o scriere, dacătot trebuie să aibă un nume, să exprime o acţiunesau o faptă. şi scrierea, nu transcrierea, există ai-doma vieţii. solenoid, cum i s- a spus (după 200 detitluri probate, vezi spusele de la lansare):„Această scriere care nu e, slavă Domnului, ocarte, lizibilă sau nu”. o non- carte de peste 800 depagini… Dar nici non- carte nu e: „Scriu aici (…) oanti- carte, opera pentru totdeauna obscură aunui anti- scriitor.” Anti- carte, pentru că nu poatefi descifrată? Pesemne. Anti- carte şi pentru că seopune cărţii, în mod generic. o „carte” care seopune cărţii. r

Marian Victor BuciuO „carte” care se opune cărţii

Autonomă, cartea este similarăvieţii, şi ea autarhică. Cartea ar fiinspiraţie, iar viaţa respiraţie, in

integrum. Înţeleasă în propriasuficienţă, dar comparativ ca o

formă de singurătate, cartea pare afi mai mult (şi mai puţin) decât

ceea ce este o carte

Paradoxal, această autoritate a dispărutimediat după 1990, când criteriul estetic a părutcu totul irelevant, iar confuzia între criterii a dattonul.

Dincolo de esteticDar adevărul este că perspectiva strict este-

tică nu mai era suficientă încă înainte de 1990.Cu cât se îndepărtează de anii 1948- 1964, cu atâtliteratura începe să cultive şi alte valori în afaracelor estetice, chiar dacă va fi receptată totprintr- o grilă estetică. Recuperarea de după 1970a avangardei este una din perspectivă esteticăsau poietică? oare pariul poeziei lui Mircea Ivă-nescu este „esteticul”, în înţelesul său tradiţional?Dar experimentele lui Mircea Horia Simionescu(un prozator care, recunosc, mie nu-mi place...),ale lui Vintilă Ivănceanu ori ale lui AlexandruMonciu- Sudinski? Aceşti scriitori, marginali şimarginalizaţi în epocă, încep să fie din ce în cemai gustaţi de noile generaţii de autori şi cititori

de după 1990. Dar miza cea mai importantă aoptzeciştilor, de pildă, mai este esteticul? Sau li-teratura lor vrea să performeze în primul rândpoietic, la nivel metaliterar? Se mai poate discutade lirism sau e nevoie să mutăm accentul pe poe-ticitate, aşa cum propune, de pildă, Marin Mincu?Eperimentele textualiste ale prozatorilor optze-cişti, ale lui Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu,Gheorghe Crăciun, sunt considerate inovatoaredintr- un unghi teoretic mai curând decât epic.

După 1989, nici această direcţie nu a maiavut căutare. Cine mai era interesat de strategiitextuale, de jocuri inter- şi meta- textuale, cândintelectualul descoperise, fără să fie pregătit pen-tru asta, dreptul (pe care adesea l- a confundat cudatoria) de a se exprima public, de a participa laviaţa cetăţii, de a se implica politic? În mod evi-dent, literatura de după 1989 nu a continuat- o pecea scrisă în timpul comunismului, de parcănimic nu s- ar fi întâmplat. E o altă poveste. Ammai scris- o, o repet: literatura română a suferit,ca întreaga societate, imediat după revoluţia dindecembrie, un şoc al libertăţii. De aici confuziile,deruta, amestecul de valori, patima evaluărilor,polemicile şi chiar ura care dau tonul în viaţa li-terară din anii 1990. Sunt, iată, 27- 28 de ani din1990 până acum. Tot atâţia câţi s- au scurs din1963- 64 până la căderea regimului lui Ceauşescu.Suficient cât să discutăm despre o etapă distinctăa literaturii române. Deocamdată, cred că percep-

ţia comună este următoarea: prin diversitatea ei,prin miza uriaşă pe care şi- a asumat- o şi, nu ospun doar ca să contrariez, pin gradul de libertatepe care a ştiut să şi- o instituie şi să şi- o apere,prin marii scriitori pe care i- a dat, literatura ro-mână dintre 1965 şi 1989 pare să domine, calita-tiv şi mai ales ca notorietate, literatura de după1990. În orice caz, ne referim la autori precumMarin Preda, Nicolae Breban, ştefan Bănulescu,D.R. Popescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu,Leonid Dimov, Cezar Ivănescu, Mircea Ivănescu,Emil Brumaru, Ileana Mălăncioiu, Ana Blan-diana, ca la nişte clasici. Alţi scriitori sunt şi ei încurs de clasicizare: ştefan Agopian, Mircea Căr-tărescu, Ion Mureşan, Cristian Popescu, Ioan Es.Pop, de pildă. Pe cei mai aproape de noi, îi vedemmai neclar. În orice caz, soarta lor literară încă sejoacă.

Dar literatura ultimilor 27 de ani începe săaibă autorii săi canonici. Diferenţa este că acestcanon nu este unul exclusiv estetic. Nici cronica li-terară, cel mai „conservator” gen al criticii, nu semai face de pe poziţii exclusiv estetice. Despresintezele de istorie literară nu mai vorbesc... r

Bogdan CreţuCum mai citim literatura scrisăîn timpul comunismului(urmare din pagina 4)

18

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Când l- am vizitat în anii ’70 la lo-cuinţa lui din Cartierul Primăverii,strada Bordei, nr.5, pentru a- i luaun interviu ce avea să apară în

Convorbiri literare şi apoi într- un volum, MihaiBeniuc mi- a evocat, între altele, prima sa întâl-nire cu un tânăr student care venise la Bucureştidin Ardealul ursului românesc, aducând în desa -gă, precum frumoşii şi tragicii peregrini şi pele-rini transilvăneni, un manuscris cu poezii alesale. Tânărul semna ion alexandru, iar poeziileaveau să constituie cuprinsul volumului Cum săvă spun, publicat în 1964 cu prefaţa lui Mihai Be-niuc.

Ca şi alţi prozatori şi poeţi importanţi ro-mâni, după evenimentele din decembrie ’89, IoanAlexandru, „poate ultimul rapsod al Transilva-niei”, cum îl caracteriza Ion Pop, a intrat într- uncu totul nemeritat con de umbră. Deşi el n- a fostcomunist ca Beniuc (şi ce ar importa dacă ar fifost?!), nu a condus uniunea Scriitorilor sau alteorganizaţii profesionale sau civice, nu a scrispamflete, nu a purtat polemici. Mai mult, dupădecembrie 1989, a intrat într- un partid istoric, re-făcut, ca să nu spun cârpit la repezeală, şi a ajunsîn Parlamentul ţării, unde senatorul Ioan Alexan-dru s- a manifestat ca un pacifist inflexibil, opu-nând armelor de tot felul, inclusiv celei a cuvân-tului necugetat sau mitocănesc, Crucea; şi făcândchiar poate cea mai şocantă propunere ce s- aauzit vreodată într- un parlament: numirea înfuncţia de ministru al Apărării a Întâi Stătătoru-lui Bisericii ortodoxe Române!...

Întâlnindu- l la Iaşi (ne cunoşteam de multăvreme, mă primise cu ani în urmă acasă la el, înstrada Belgrad, nr.5 din Bucureşti), mi- a spus en-tuziasmat: „Frate, ce vremuri nemaipomenitetrăim!”. Părea foarte implicat şi chiar inflamat înacei primi ani ai mult clamatei tranziţii. Mi- amadus aminte atunci de o prelecţiune a sa rostităla Casa Pogor – prelecţiunile noii Junimi, adicăcele din deceniile opt şi nouă care au fost cele maide ţinută şi mai nonconformiste conferinţe ce s- aurostit în România postbelică. Ele dădeau maribătăi de cap „organelor” de partid şi Securităţii.Responsabilii culturali şi organizatorii prelecţiu-nilor argumentau însă cu faptul că invitaţii suntpersonalităţi de frunte ale vieţii culturale şi şti-inţifice româneşti care nu pot fi cenzurate, cu atâtmai mult cu cât conferinţele erau ţinute liber,timp de 50 de minute, dinainte cunoscându- se, în-tocmai ca la Junimea lui Maiorescu, numai temaprelecţiunii şi numele conferenţiarului.

Atunci, într- o epocă de oarecare avânt şi re-naştere după perioada dogmatică, Ioan Alexan-dru s- a numărat printre personalităţile ce auonorat acel serial de prelecţiuni, un adevăratregal. Împreună cu numerosul public am asistatla un spectacol spiritual ce confirma sintagma luiEdgar Papu privind poezia lui Ioan Alexandru:„Grindină de lumină”. Poetul, stimulat de în-treaga ambianţă a spaţiului în care se afla şi vor-bea, literalmente transfigurat, îmbrăcat într- uncostum negru, a ridicat la un moment dat braţeleparcă într- un început de zbor pe aripile propriiloridei şi metafore. Ba chiar a sărit în sus şi s- a des-prins de la pământ, iar în secunda următoare s- aprăbuşit greoi, smulgând audienţei un oftat în-spăimântat. Neîntrerupându- şi discursul baroc,s- a ridicat repede de la podea, dând impresia cănici n- a sesizat că s- a prăbuşit. În acele momentede combustie şi de comuniune spirituală, nuaveam cum să întrevăd că va veni o vreme cândIoan Alxandru se va prăbuşi fără a se mai putearidica, în împrejurări oarecum similare, adică înplină euforie a rostirii.

Ioan Alexandru nu e doar autorul infernu-lui discutabil ori al vămilor pustiei şi al altor câ-teva volume ce ar fi fost suficiente pentru a- lconsacra ca unul dintre cei mai importanţi poeţiromâni. El a marcat în istoria literaturii noastreşi ceea ce aş numi o epocă imnică, care a începutcu imnele bucuriei, în 1973, şi s- a încheiat cu im-nele Marmureşului, în 1988, şi care a însemnat„una dintre cele mai insolite experienţe ale poe-ziei româneşti contemporane”, cum afirmaîntr- un comentariu criticul Mircea iorgulescu.Din păcate, mai ales după ce Ioan Alexandru aieşit din scena vieţii, după un lung exil al suferin-ţei, învins de mizerabila biologie, căreia toţi îicădem victime mai devreme sau mai târziu, pesteopera lui s- a aşternut o tăcere suspectă. Se poatesă fi căzut şi el la examenul (eliminatoriu) de eu-ropenism atât de mult trâmbiţat de unii până lauitare de sine! universul sapienţial ţărănesc, mi-turile, tradiţiile adânci româneşti nu mai sunt, înochii elitiştilor, ai bursierilor internaţionalişti, aimercenarilor şi ai filosofilor dâmboviţeni, compa-tibile cu principiile europene, chiar dacă, aşa cumobserva Zoe dumitrescu- Buşulenga, Ioan Alexan-dru „spunându- le în graiul plin şi greu ca spiculţăranului ardelean, le reîntemeiază în cel mai de-plin sens heideggerian, trecându- le în puterea delogos refăcută a cuvântului”. Imnul – îmi spuneapoetul într- un dialog pe care l- am publicat tot înConvorbiri literare şi apoi într- o carte – nu enumai o „cântare” festivă, de sărbătoare, ci şi oformă de filosofie şi de asumare a unui destin co-lectiv. Imnul – îmi mai atrăgea luarea aminteIoan Alexandru – nu te lasă pe drum, nu te lasăsuspendat, ci îţi oferă o punte pentru a- ţi puteacontinua călătoria.

Pe o asemenea punte a păşit cu încredere însoliditatea ei Mircea Platon când a realizat anto-logia apărută recent în ciclul 101 poezii al Editu-rii Academiei Române. Într- un documentat şiadmirabil scris eseu introductiv despre arta poe-tică a „rapsodului transilvan”, autorul antologieireface succint drumul parcurs de Ioan Alexandrude la „discursivitatea egotistă” din „Cum să văspun” care avea „ceva din vitalismul patetic al luiBeniuc” la ciclul imnelor, drum ce ilustrează un„poet multitudine”. El afirmă nu fără un lesne se-sizabil subtext polemic că „prin tematica naţio-nal- liturgică, creştină, (Imnele) operau decomuni-zarea ad hoc a poeziei româneşti”. Pentru o maibună receptare a acestui amplu proiect liric duspână la capăt de Ioan Alexandru, în opinia luiMircea Platon, este absolut necesar apelul la vo-lumele sale de eseuri în care sunt indicii pre-ţioase, ele, eseurile, constituind „nu o altă faţetăa scriitorului, ci blocnotesuri ale poetului scriseîntr- un limbaj de extracţie patristică şi tributarînţelegerii heideggeriene a poeziei şi presocrati-cilor”. un cuvânt, poate chiar un concept privindpoezia lui Ioan Alexandru este comuniune. Mir-cea Platon, antologatorul acestei ediţii, anali-zează sensurile lui recurgând şi la eseistica

poetului. Între altele, el trimite la un fragmentrevelator din iubirea de patrie: „Avem nevoie decuvântul cuiva ca să ne întărim, de mărturisireavie a unui om ca să ne punem pe picioare şi săputem lucra în cuvânt mai departe. De aici nevoiade a ne întâlni cu alt om, de a povesti laolaltă.Cantemir vorbeşte despre ospitalitatea extraor-dinară a moldovenilor care stau cu masa pusă şipândesc drumurile şi răscrucile doar- doar vatrece un străin ca să- l invite la masa lor, să- l os-păteze şi să stea de vorbă, să se mărturiseascăunul altuia. Această întâlnire între oameni esteoriginea templului. Pe această întâlnire, pe acestcort de aşteptare unde omul intră în comuniunecu celălalt, cu străinul bine venit, se ridică tem-plul de la Mecca sau Mambre”.

„Referinţele critice” grupate de Mircea Pla-ton în ultima secţiune a cărţii sunt edificatoareprivind receptarea critică a operei lui Ioan Ale-xandru. Cei mai importanţi critici s- au pronunţatîn timp asupra ei. Pe lângă opiniile şi punctele devedere ale unora dintre aceştia, autorul antologieile reţine şi pe cele ale unui prozator (EugenBarbu) sau ale unor poeţi şi eseişti (CassianMaria Spiridon şi şerban Foarţă). Am citat dejadintr- o analiză a zoei Dumitrescu-Buşulenga,semnatara prefeţei la volumul pământ transfigu-rat (1982). Aş mai aminti două comentarii. unulal lui Nicolae Manolescu din istoria critică a lite-raturii române (2008): „Influenţa principală esteaceea a lui Blaga (sentimentul tradiţiei, fanto-mele strămoşilor, înfrăţirea cu dobitoacele). IoanAlexandru nu este un poet al satului – cum niciBlaga nu este – şi din această neînţelegere s- aputut naşte observaţia că satul din poemele lui eprea întunecat şi apăsător. Satul lui e un tărâmfabulos şi inexistent, o lume eternă şi neschimbă-toare, unde mormintele se şterg sub iarbă şi undeîn aer plutesc miresme aţâţătoare ca în para-dis...”. un alt punct de vedere care mi- a atrasatenţia în mod deosebit este al lui Eugen Simion.Referitor la „lirica profetică”, în introducerea lacele două volume de opere ale lui Ioan Alexan-dru, ediţie de Alexandru Ruja, 2015, criticul ob-servă că Imnele conţin versuri splendide, darconstată şi că poetului nu totul îi reuşeşte. Con-cluzia lui Eugen Simion e aceea că: „În genere,Ioan Alexandru, cu naivităţile, ţărăniile lui asu-mate cu orgoliu, cu voinţa lui de a dovedi că, înpoezie, se poate aşa cum gândeşte el – se dove-deşte a fi un poet autentic, uneori chiar un marepoet, în linia expresionismului blagian, învredni-cit, căftănit cu semnele ortodoxiei şi ale tradiţio-nalismului spiritual”.

Recitind fie şi numai aceste Referinţe, ori-cine îşi poate da seama că critica privind poezialui Ioan Alexandru este cu prioritate una de si-tuare. Cât priveşte spiritul critic al lui MirceaPlaton, căci, la urma urmei, o antologie e un de-mers esenţialmente critic, el este cu totul remar-cabil. Prin selecţia operată – poeme din cele 12volume apărute de- a lungul unui sfert de veac(1964- 1988), începând cu Cum să vă spun şi ter-minând cu imnele Maramureşului, la care anto-logatorul adaugă sub titlul poezii din senin douătexte datate 1964 –, prin accentele puse în prefaţavolumului, Mircea Platon conturează o imaginepe deplin definitorie a operei lui Ioan Alexandru.o operă a unui poet sigilat de un destin aparte înliteratura română. r

Constantin CoroiuIoan Alexandru, 101 poezii

„Avem nevoie de cuvântul cuiva casă ne întărim, de mărturisirea vie a

unui om ca să ne punem pepicioare şi să putem lucra în cuvântmai departe. De aici nevoia de a ne

întâlni cu alt om, de a povestilaolaltă. Cantemir vorbeşte despre

ospitalitatea extraordinară amoldovenilor care stau cu masa

pusă şi pândesc drumurile şirăscrucile doar- doar va trece un

străin ca să- l invite la masa lor, să- lospăteze şi să stea de vorbă, să se

mărturisească unul altuia. Aceastăîntâlnire între oameni este origineatemplului. Pe această întâlnire, peacest cort de aşteptare unde omulintră în comuniune cu celălalt, cu

străinul bine venit, se ridicătemplul de la Mecca sau Mambre”

Noutăţi editoriale

ioAn AlexAndru

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Preşedintele Academiei Braziliene deLitere, Marco Lucchesi, a fost dis-tins de Institutul Cultural Românpentru excepţionala activitate de

promovare a culturii române pe meridianelelumii. La eveniment au participat doamna Li-liana Ţuroiu, preşedintele ICR, domnul MarcoLucchesi, preşedintele Academiei Braziliene deLitere, E.S. dl Ambasador Eduardo Augusto Ibia-pina de Seixas, Ambasador al Republicii Federa-tive a Braziliei în România, domnul CristianHera, preşedintele Academiei Române, acad.Eugen Simion, preşedinte al Secţiei de Filologieşi Literatură a Academiei Române, domnul Bog-dan Popescu, directorul Centrului Naţional alCărţii, domnul Ioan Cristescu, director general alMuzeului Literaturii Romane.

Preşedintele ICR, doamna Liliana Ţuroiu,a afirmat, în cadrul ceremoniei, că nu există de-ocamdată nici o reprezentanţă a Institutului petărâm sud- american, dar un promotor al culturiiromâne precum Marco Lucchesi suplineşte cubrio absenţa unei astfel de instituţii. „Mi se paredemn de remarcat şi grăitor faptul că ediţiile bra-ziliene ale unor cărţi de George Bacovia şi IonBarbu poartă aceeaşi semnătură cu tălmăciri dinRainer Maria Rilke sau Georg Trakl, că traducă-torul lui Gianbattista Vico şi al lui umberto Ecoa publicat totodată studii şi articole despre MihaiEminescu şi Marin Sorescu. Trăim, aşadar, o zispecială care ne oferă ocazia de a face un gest fi-resc, un cuvenit gest de recunoaştere, acor-dându- i lui Marco Lucchesi, în numele ICR, oDistincţie de onoare pentru excepţionala activi-tate de promovare a culturii române pe meridia-nele lumii. Suntem deosebit de onoraţi să găz-duim, de asemenea, semnarea Memorandumuluide Înţelegere între Academia Română şi Acade-mia Braziliană de Litere. Cred că evenimentul deastăzi consolidează punţile deschise către un spa-ţiu ale cărui rădăcini latine le împărtăşim şi, maiales, către o ţară cu o creativitate fascinantă. oţară aflată, precum România, în plină dezvoltare,cu un prezent dinamic şi un viitor bogat deopo-trivă în provocări şi promisiuni. un viitor în carene dorim să demonstrăm că distanţele geograficepălesc în faţa afinităţilor culturale şi spirituale”a declarat preşedintele ICR

„Reţin trei forme de a spune amurg şi posi-bilele mele legături: asfinţit. De parcă Soarele aratinge în plin amurg Marea Neagră şi ar sloboziun abur imens, prin sunetul f şi prin sunetul t,devenit ascuţit prin cei doi de i. amurg. De parcăaş simţi o mare dezolare: consoana finală e atâtde abruptă şi alura lui u atât de obscură. un restde lumină se pierde pe măsură ce înaintez în cu-vânt. apus. Senzaţia unui amurg precipitat ce în-cepe în u şi se prelungeşte în orele moarte ale luis, pe care le pronunţ ca semi- scurte” a declarat

Marco Lucchesi. „Cu cât studiam limba română,cu atât eram mai convins că era vorba de un sis-tem jazzistic, în tensiunea dintre saxofon tenor şicontrabas, pian şi clarinet, improvizaţia unuiacord armonizat ce se reconfigura de- a lungul re-plicilor invizibile (...). Limba română m- a ferme-cat cu parfumul adierii sale, cu libertatea uneialegeri semnatice mereu înnnoitoare” a subliniatpreşedintele Academiei Braziliene de Litere. El aspus că îşi doreşte să creeze „un pod” între Româ-nia şi Brazilia. Lucchesi a mărturisit că limba ro-mână i s- a părut „vanitoas㔑, mereu gata „să îşischimbe veşmintele”.

În contextul evenimentului de la ICR a fostsemnat Memorandumul de înţelegere între Aca-demia Română şi Academia Braziliană de Litere,document care are drept scop dezvoltarea şi con-solidarea cooperării dintre cele două instituţii.„Este încheiat în mod special pentru literatură,pentru cultură, pentru că este vorba despre Aca-demia Română şi Academia de Litere a Braziliei,(...) urmând a se face schimburile în domeniul şti-inţelor şi al celorlalte domenii de activitate în ca-drul unui protocol care se va semna între Aca-demia Română şi Academia de ştiinţe a Braziliei”a precizat academicianul Cristian Hera, preşedin-tele Academiei Române. El a afirmat că Lucchesi

„face pătrunderea” limbii române în Brazilia, atâtde departe, dar „cu atâta căldură şi pricepere”.

Acest Memorandum de Înţelegere are cascop dezvoltarea şi consolidarea cooperării dintrepărţi privind stabilirea principiilor care urmărescun set de obiective academice generale. Din do-rinţa de a dezvolta colaborări şi schimburi în do-meniile de interes şi expertiză comune, activită-ţile ce vor fi derulate prin acest Memorandum deÎnţelegere se bazează pe spiritul de cooperare şireciprocitate în beneficiul ambelor părţi, a arătatacademicianul Eugen Simion.

Pofesorul Marco Lucchesi s- a aflat, în pe-rioada 22- 25 ianuarie, într- o vizită oficială la Bu-cureşti. Marco Lucchesi (n. 1963, Rio de Janeiro)este critic literar, scriitor, poet, traducător şi lin-gvist brazilian, foarte bun cunoscător al limbii ro-mâne, autor de traduceri, articole şi studii carepromovează cultura română. Printre traducerilelui Lucchesi se află operele lui Rumi, VelimirHlebnikov, Rainer Maria Rilke, Georg Trakl,Giambattista Vico, ugo Foscolo, Primo Levi, um-berto Eco. Scriitorul a tradus poezii de George Ba-covia, Dinu Flămând, ştefan Petică şi GeorgePopescu. S- a ocupat de editarea unui număr spe-cial dedicat literaturii române în revista poesiasempre, la Biblioteca Naţională de la Rio de Ja-neiro, iar în 2005 a publicat o antologie de poezieromână. În prezent traduce volumul Joc secundde Ion Barbu, care va apărea în Brazilia.

În volumul Carteiro imaterial a publicateseuri despre literatura română, un studiu des-pre Mihai Eminescu, aducând un elogiu limbii ro-mâne. În cartea ficçoes de um ganinete ocidentala scris un eseu despre poezia lui Marin Sorescu.

Lucchesi a fost distins cu titlul de DoctorHonoris Causa (2016) de universitatea Tibiscusdin Timişoara şi a primit titlul de Ambasador alPoeziei la Iaşi (2017). A fost distins cu o diplomăa Consulatului Român de la Rio de Janeiro (2012)şi a primit Premiul „Marin Sorescu” (2006).

Printre volumele sale se numără teatro al-químico/ teatru alchimic (Premiul EduardoFrieiro), a memória de ulisses/ Memoria lui ulise(Premiul Joao Fagundes de Meneses), Meridianoceleste & bestiário/ Meridianul ceresc şi bestiariul(Premiul Alphonsus de Guimaraens), ficçoes deum gabinete ocidental/ ficţiunile unui cabinet oc-cidental (Premiul Ars Latina pentru eseuri şi Pre-miul origenes Lessa), o dom do Crime/ darulcrimei (finalist al premiului Sao Paulo şi premiul„Machado de Assis”), poemas a noite/ poemecătre noapte (Premiul „Paulo Ronai”). (Biroul dePresă al ICR) r

Marco Lucchesi şi fascinaţia pentru cultura română

♦ Eveniment: Academia Română – Institutul Cultural Român

mArco lucchesi

20

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Traversarea secolului al xx- lea im-plică, într- un anumit mod, actul dea deveni român, aparţinând unei ra-muri a acestei familii culturale îm-

pestriţate. Ar fi fost posibil să locuieşti fracturascenei contemporane fără paginile luminoase şidezvrăjite ale lui Cioran? Cum s- ar putea face undiagnostic, acut şi pătrunzător, al modernităţii,lichidă ori gazoasă, dacă ne- am lipsi de cartea luiNoica şase maladii ale spiritului modern? Cumsă traducem viziunea mitului cu care ne alintămastăzi, dacă Eliade n- ar fi cotrobăit babelurile depergamente şi n- ar fi mers în regiunile pierduteale lumii, pentru a da viaţă unei noi formulări aleacelor tremendum et fascinans? Iar dacă avangar-dele române din secolul trecut n- ar fi îmbobocit,nu am fi pierdut atâtea dintre acele aspecte aleviziunii noastre despre lume, instrumente alelimbajului de a simţi şi de a reasuma această ab-senţă ce ne răneşte? Am făcut parte din acea fa-milie, chiar dacă limba îmi scăpa, atât de apro-piată şi atât de îndepărtată, precum cea care se-pară constelaţiile lui orion şi a lui Scorpion.

În prima mea vizită în România, mai precisla Craiova, în îndepărtatul 2003, româna a operatun salt cuantic în noosfera mea. Nici o gramaticăn- ar fi fost în stare să adauge chipuri, sentimente,amintiri pline de francheţe. Limba care cândvapărea dură ca un deşert, cu vastele sale şiruri decactus, cu spinii semnelor diacritice, aceeaşilimbă cactacee mi s- a arătat în întreaga ei frumu-seţe. Fagurele de miere, stelele lui Alecsandri,harpele lui Eminescu: o sirenă mă leagă de trupulsinuos al cuvântului. Dacă nu m- aş fi legat destâlp ca ulise, n- aş fi reuşit nici măcar să- miodihnesc ochii. şi aici mă regăsesc, dragi prieteni,fără apărare. Fiindcă româna e o limbă care arde,precum versurile lui ovidiu, un semiton deasupralatinei: în lejeritatea metafoniilor, în accentele ceacoperă precum căciulile vocalele spre a le protejade roua limbajului, în rădăcinile de iotacisme şide rotacisme ce se răspândesc pe terenul latin cutuberculii şi rizomii săi, în cantitatea rodnică adiftongilor şi triftongilor, flori colorate ce dau ro-mânei o strălucire orbitoare inconfundabilă.

o mare de cuvinte ce se aprind cu luminasoarelui. şi cu toate acestea, timbrele poştei ro-mâne şi ars amandi a lui ovidiu, bag seama dincărţile lui Coşeriu, că româna e parte a ţesutuluibalcanic, înainte de Roma, în continuitate cu Tra-cia, Iliria şi Albania, surori de sânge pe jumătate,

fiice ale unor părinţi diferiţi, alăptate cu toateacestea de aceeaşi sâni. Cu moştenirea paleoslavăsporindu- mi mie zăcămintele fonetice ale limbiimele viitoare, căreia i se adaugă slavona, cu în-tregul său de cuvinte, de impact şi de frumuseţe,cu aura de tămâie ce împrăştie vocalele de sticlă,

ca şi cum am simţi înăuntrul lor un bas adânc, unbasso profondo ce le scandează: cuvinte de uşoarărăsuflare, dar cu mari şi nebănuite surprize, ca oamplă blagoslovenie recitată la uşile iconostasu-lui.

o limbă ce mi- a părut vanitoasă, cu o tre-cere naturală între sacru şi profan, mereu gatasă- şi schimbe veşmintele şi iat- o cu severul chipal caracterelor latine, cu alcătuirea elegantă a al-fabetului grec, cu aurul insolit al icoanelor în carese înnoadă caracterele chirilice. o limbă ce poartăcu sine un scrin invizibil. Trupul său, atât detânăr, se lasă înţeles din răcoarea pielii de velur,

din ochii sensibili, echilibru şi eleganţă ce- a vrăjitrenumiţi maeştri croitori, între care Philippide,Puşcariu, Rosetti.

Reţin trei forme de a spune amurg şi posi-bilele mele legături: asfinţit. De parcă Soarele aratinge în plin amurg Marea Neagră şi ar sloboziun abur imens, prin sunetul f şi prin sunetul t,devenit ascuţit pentru cei doi i. amurg. De parcăaş simţi o mare dezolare: consoană finală atât deabruptă şi alura lui u atât de obscură. un rest delumină se pierde pe măsură ce înaintez în cuvânt.apus. Senzaţia unui amurg precipitat ce începeîn u şi se prelungeşte în orele moarte ale lui s, pecare le pronunţ ca două semi- scurte.

Cu cât studiam limba, cu atât eram maiconvins că era vorba de un sistem jazzistic, în ten-siunea dintre saxofon tenor şi contrabas, pian şiclarinet, improvizaţia unui acord armonizat ce sereconfigura de- a lungul replicilor invizibile.Trâmbiţa vrea frontiera şi arcuşurile, graniţa;metalele spun ora, iar bateria, ceas; chitara spunevers, iar basul răspunde stih. Puţine limbi cunosctimbre de vocale şi culori ale lui Rimbaud. Puţinelimbi găzduiesc o atare diversitate, în stare de asemna un contract ecumenic: cuvinte de origineturcă, închise, libere, descălţate, glumeţe, ce co-munică cu latina ori de origine slavă, concert petrei voci ce reuneşte clopotele Estului, a batetoaca orientală şi muezinul în minaretul levantin:limbă a cărei ţesătură răspunde cu delicateţe răz-boiului de ţesut – atât de urgent şi de necesarepentru pace. un flux de cuvinte, ca Delta Dunării,

la capătul căreia toate cuvintele se revarsă înge-mănate.

Limba română m- a fermecat cu parfumuladierii sale, cu libertatea unei alegeri semanticemereu înnoitoare. Mă gândesc la splendidul stu-diu al lui Eliade despre Camões şi Eminescu,două exemple glorioase ale limbilor noastre dehotar, limbi deschise ca un burete, care investi-ghează, asemeni detectorului de metale, preţioa-sele zăcăminte ce ne îngăduie să ne deschidem,din latina noastră elastică, spre ceilalţi, ca o pre-lungită alteritate. În felul acesta am ajuns aici, şiîn inimă vă port, la rândul meu. r

România nobilă şi regală

Marco Lucchesi„Limba română m- a fermecat cu parfumul adierii sale”

Aici mă regăsesc, dragi prieteni,fără apărare. Fiindcă româna e olimbă care arde, precum versurilelui Ovidiu, un semiton deasupra

latinei: în lejeritatea metafoniilor,în accentele ce acoperă precum

căciulile vocalele spre a le protejade roua limbajului, în rădăcinile de

iotacisme şi de rotacisme ce serăspândesc pe terenul latin cu

tuberculii şi rizomii săi, încantitatea rodnică a diftongilor şitriftongilor – flori colorate ce dau

românei o strălucire orbitoareinconfundabilă

mArco lucchesi şi BoGdAn popescu

mArco lucchesi între liliAnA Ţuroiu, preşedintele icr, şi AcAd. cristiAn herA, preşedintele AcAdemiei române

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Patriarhul României, Preşedinteleţării şi Preşedintele Academiei Ro-mâne, academicieni, profesori, cle-rici şi alte personalităţi au parti-

cipat la sesiunea de comunicări ştiinţifice „unireaPrincipatelor Române, temelie a Marii uniri dela 1918”, ce a avut loc în Aula Magna teoctist pa-triarhul din Palatul Patriarhiei, locul în care aavut loc Adunarea electivă a Ţării Româneşti, subpreşedinţia Mitropolitului Nifon în data de 24 ia-nuarie 1859. Primul care a luat cuvântul a fostAcad. Cristian Hera, Preşedintele Academiei Ro-mâne, care a moderat întreaga manifestare.Acesta a subliniat nevoia de unitate, care „faceputerea”: „Fie ca exemplul făuritorilor unirii dela 24 Ianuarie 1859 şi de la 1 Decembrie 1918,evenimente astrale care încălzesc sufletele româ-nilor în perioadele geroase ale iernii şi de- a puru-rea, să ne fie o pildă de urmat. Să transmitemurmaşilor noştri o ţară unită, demnă şi respec-tată, în care să domnească concordia, indiferentde deosebirile dintre noi, de orice natură ar fi: et-nice, religioase, sociale, sau politice. Să avem înpermanenţă un singur gând: unirea face pute-rea”.

După cuvântul acad. Cristian Hera, aurmat discursul Preşedintelui României, klausIohannis. Preşedintele a evidenţiat faptul că eli-tele politice de atunci „au înţeles momentul isto-ric şi au urmat interesul general al societăţii”,realizând „un moment fundamental al naşteriistatului român”. „Mesajul peste timp al actuluiunirii principatelor, ca şi al Marii uniri se regă-seşte în spiritul, în energia, şi în determinarea so-cială de a ne urma destinul european. În acestedouă momente fundamentale ale istoriei noastremoderne, românii au avut în frunte conducătoridestoinici”, a spus Klaus iohannis.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi- aintitulat mesajul „Clădirea în care s- a decis uni-rea”. Preafericirea Sa a vorbit despre importanţaaniversării unirii de bază, care a avut loc „pe cu-noscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, cre-dinţei şi culturii, loc al binecuvântărilor care aducbucurie oamenilor”. „ziua de 24 ianuarie 1859 re-prezintă pentru istoria României un moment fun-damental în care ierarhii şi clericii Bisericii,oamenii politici şi poporul, adunaţi pe Dealul Mi-tropoliei au avut un rol determinant pentru uni-rea principatelor române”, a subliniat părintelepatriarh.

În continuare, a luat cuvântul Acad. DanBerindei, Preşedintele Secţiei de Istorie a Acade-miei Române, care a evidenţiat faptul că „spre mi-

rarea întregii Europe, unirea principatelor a fostun obiectiv comun al unei întregi naţiuni care şi- ademonstrat existenţa cu o vigoare ca un David în-fruntând mai mulţi Goliaţi”.

După o scurtă pauză, Preşedintele klaus Io-hannis a plecat de la Palatul Patriarhiei. Sesiu-nea de comunicări a continuat cu următoarelereferate: „unirea Principatelor în context inter-naţional” – Acad. Victor Spinei; „Importanţa uni-rii de la 1859 pentru românii din Transilvania” –Acad. Ioan- Aurel Pop; „Elita românească şi înfăp-tuirea unirii Principatelor Române” – Acad. Vic-tor Voicu; „Ceva despre «mesianicii noştripozitivi»: cei care au făcut unirea din 1859 şi aupus, astfel, bazele României Moderne” – acad.Eugen Simion.

La eveniment au fost prezenţi: Secretarulde Stat pentru Culte, Victor opaschi, şi Consilie-rul prezidenţial Sergiu Nistor. În aulă au asistatla sesiunea de comunicări membrii PermanenţeiConsiliului Naţional Bisericesc şi cei ai Perma-nenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bu-cureştilor.

Sesiunea de comunicări s- a încheiat cu pre-zentarea unor volume apărute la Editurile Pa-

triarhiei Române. PS Varlaam Ploieşteanul, Epis-cop vicar patriarhal, a evidenţiat în mod speciallucrarea „Biserica ortodoxă Română şi Mareaunire”, apărută în 2018 la Editura Basilica.

În încheiere Patriarhul Daniel s- a adresattuturor participanţilor, mulţumindu- le pentruprezenţă şi interesul manifestat faţă de eveni-ment. În acest context, vorbind despre Mitropoli-tul Nifon, cel care a prezidat Adunarea electivăîn care s- a realizat unirea principatelor, Preafe-ricirea Sa a anunţat că va fi amenajat un muzeuîn casa care a aparţinut vrednicului de pomenireMitropolit Nifon Rusailă. Părintele Patriarh aspus că este posibil ca acesta să fie realizat pânăla împlinirea a 160 ani de la unirea principatelor,în 24 ianuarie 2019. De asemenea, Părintele Pa-triarh a făcut unele precizări importante referi-toare la reformele întreprinse de Alexandru IoanCuza, explicând de ce statul contribuie astăzi lasalarizarea clericilor.

Părintele Patriarh Daniel a spus că aceastăfinanţare este „un act reparatoriu” care s- a apli-cat şi în alte ţări din occident. Patriarhul a spusdespre Alexandru Ioan Cuza că „nu a întors spa-tele Bisericii” prin reforma sa, ci „putem spune căa luat pe umerii săi o parte din nevoile Bisericii,şi- a asumat unele măsuri compensatorii din par-tea statului faţă de Biserică pentru că erau o ne-cesitate”. Citând din Noua Lege a cultelor,Patriarhul Daniel a mai spus că statul nu finan-ţează cultele „din milă”, ci „pentru că le recu-noaşte contribuţia lor la viaţa socială a ţării: laeducaţie, spiritualitate, cultură”.

Patriarhul României a explicat că prin se-cularizare, făuritorul unirii de la 1859 a dorit „săreaducă românilor pământurile mănăstirilor în-chinate, care aveau centrul de comandă în afaraţării”, dar acest lucru a fost făcut „cu pripeală” şiîn urma secularizării, o mulţime de biserici cu va-lori istorice şi culturale, nemaifiind îngrijite, s- audeteriorat şi distrus. „Nu doar ţăranii au profitatde secularizare, ci însuşi statul român modern”,a adăugat Preafericirea Sa, enumerând câtevadin marile instituţii care funcţionează în clădiriconstruite pe vechile vetre monahale. „Palatulprezidenţial se află pe vatra Mănăstirii Cotroceni”a amintit Patriarhul, dar a adăugat că actual-mente există şi o biserică la Palat şi că acesta estesingurul sediu prezidenţial din Europa care areîn interiorul ei o Biserică frecventată de credin-cioşi din afara administraţiei prezidenţiale. „Nebucurăm că am putut ajuta Statul Român Mo-dern, (…) avem conştiinţa că în toate realizărilepoporului român Biserica a fost prezentă”, a în-cheiat Patriarhul. La final, Patriarhul Daniel le- aoferit în dar câteva cărţi elevilor teologi prezenţila manifestările aniversare. (Sorin Ioniţe,www.basilica.ro) r

„Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918”

■ Eveniment la Palatul Patriarhiei

În Transilvania, spre deosebire de ŢaraRomânească şi Moldova, lupta pentruunitatea românilor a fost precedată deo mişcare (desfăşurată vreme de mai

bine de două secole) de emancipare internă, deeliminare a discriminării şi de impunere a egali-tăţii românilor cu celelalte naţiuni şi confesiuni.La sud şi răsărit de Carpaţi s- au fondat încă dinsecolul al xIV- lea – după expresia fericită a luiNicolae Iorga – două „libertăţi româneşti” care, înciuda agresiunilor străine, s- au menţinut, în ge-neral, dacă nu independente, măcar autonome. Înaceste două monarhii româneşti libere saucvasi- libere, stăpânii au fost aproape întotdeaunade aceeaşi limbă şi credinţă cu supuşii şi astfel,atunci când soarta ţării a fost în primejdie, au pusumărul împreună, „de la vlădică până la opincă”.În Transilvania, conducerea politică nu era româ-nească şi apăra interesele altor naţiuni şi confe-siuni, nu pe cele ale românilor. De aceea, încre-derea românilor de rând, supuşi pe propriile pă-mânturi, nu se putea îndrepta spre aceşti condu-cători străini, ci spre domnii, ierarhii şi boieriiŢării Româneşti şi Moldovei. Patriarhul ecumenicChiril Lucaris surprindea încă în prima treime asecolului al xVII- lea această stare de lucruri, evi-dentă chiar şi sub Mihai Viteazul. Solicitat de Ga-briel Bethlen, principele protestant al Transil-vaniei, în legătură cu trecerea românilor la calvi-nism (cu alte cuvinte, ar fi fost cumpărată o ilu-zorie libertate a românilor ardeleni cu preţulabandonării credinţei bizantine), înaltul ierarh,bun cunoscător al stării românilor, i- a răspunsacestui lider maghiar, la 1629, dezamăgindu- lcomplet: Autoritatea protestantă a Ardealuluinu- i va putea sili niciodată pe români să treacă lacalvinism, fiindcă ar interveni domnii Ţării Ro-mâneşti şi Moldovei, „dacă nu cu armele, măcarcu îndemnuri tainice” şi fiindcă există o „legăturăde sânge şi de simţiri” care- i uneşte pe românii depe cei doi versanţi ai Carpaţilor.

Ideea ocrotirii românilor transilvăneni decătre elitele extracarpatice şi, mai ales, acea „le-gătură de sânge şi de simţiri” dintre toţi româniiau salvat viaţa românilor înstrăinaţi şi au păstratviu sentimentul unirii. Altminteri, românii tran-silvani şi- au dus viaţa lor modestă ca supuşi, sin-gurii lor conducători, bisericeşti (spirituali) şimireni (politici) deopotrivă, fiind preoţii şi călu-gării. Nu întâmplător, acelaşi Nicolae Iorga îşi in-titula o carte de suflet „Sate şi preoţi în Ardeal”,înţelegând dintr- o privire sensurile adânci aleunei civilizaţii agrar- pastorale, ţinute în coeziunede biserică.

Dar unirea nu se putea face în jurul Tran-silvaniei, deoarece Transilvania nu avea în frunteo putere românească. Era nevoie de un nucleu deRomânie care să atragă apoi Transilvania, iaracest nucleu nu se putea constitui decât din celedouă „libertăţi româneşti” şi, mai ales, din aceaţară care- şi asumase de timpuriu – prin Mihai Vi-teazul – misiunea de reconstituire a unităţii poli-tice a poporului al cărui nume îl purta (şerbanPapacostea). Ţări româneşti erau zeci, aproape pefiecare vale şi în fiecare depresiune – numite aşamai ales în Transilvania, unde românii erau pealocuri separaţi de străini – dar numai una dintreele a purtat neîntrerupt acest nume simbolic,anume ţara de la sud de munţi. Moldova era „adoua libertate românească”, vitregită şi frântăînsă şi ea, mai ales de la 1484 încoace, trecândprin 1538, 1775 şi ajungând la 1812. Speranţa ro-mânilor transilvani se concretiza, prin urmare,într- o Românie, care trebuia să înceapă cu ŢaraRomânească şi Moldova. Altminteri, despre oDaco- Romanie s- a discutat mult, încă de la finelesecolului al xVIII- lea, inclusiv în unele cancelariistrăine. Idei de acest fel, de unire a românilorîntr- un singur stat, s- au vehiculat chiar pe teri-toriul Transilvaniei şi mai ales la Adunarea Na-ţională de la Blaj, în mai 1848, unde erau prezenţifruntaşii revoluţionari ardeleni, moldoveni şimunteni. Acolo s- au pus în cauză „trebuinţele na-ţiunii întregi”. În spiritul veacului naţionalităţi-lor, de care erau animate toate forţele progresisteale Europei, s- a căzut de acord că, datorită împre-jurărilor, într- o perspectivă apropiată ar fi posi-bilă unirea Principatelor extracarpatine, Moldo-va şi Ţara Românească, urmând ca problemaTransilvaniei să se pună ulterior, când se vor ivicondiţii favorabile. Totuşi, unele voci de pe Câm-pul Libertăţii ar fi strigat chiar atunci, la 1848,conform mărturiilor, „Ardealul este acum Româ-nia!”, o Românie pe cale de a se face. Să nu uitămcă Avram Iancu a transformat pentru o clipăMunţii Apuseni în „ţară românească”. În deceniulcare a unit Revoluţia de la 1848- 1849 cu unireadin 1859, s- a desfăşurat – cum ar fi spus NicolaeBălcescu – o lucrare a tuturor românilor asupralor înşişi. Românii ardeleni au sprijinit şi au în-curajat mereu acţiunile unioniste, atât în timpulcând lupta pentru unire a fost dusă în emigraţie(până la 1856), cât şi în timpul edificării ei în in-teriorul Principatelor (1857- 1859). În acest spirit,Simion Bărnuţiu, marele ideolog al revoluţieitransilvane, îi îndemna – de la Pavia (din Italia),unde îşi lua un doctorat în drept – pe românii săidin Transilvania, să lupte pentru unire, spre adovedi lumii că românii sunt pregătiţi pentru a

se „face naţiune”. Gazetele braşovene exprimaufaptul că „dorinţa cea mai de pe urmă a tuturorromânilor, a celor destul de deştepţi pentru a- şiînţelege soarta, este că într- o unire să formeze unregat neolatin, neatârnat”. Păcurarii transilvani,care- şi păşteau turmele în luncile Dunării, Sire-tului şi Prutului, în Dobrogea, întorşi acasă dupărânduiala lor pendulatoare, răspândeau printreromâni ideea unirii, în timp ce cărturarii şi oame-nii de acţiune susţineau cu scrisul, cu vorba şi cufapta ideea unirii. De exemplu, Timotei Cipariu,socotind unirea Principatelor de însemnătate ca-pitală pentru viitorul românilor, cerea fiecăruiromân ardelean să se ocupe de împlinirea ei.Avram Iancu era înfăţişat de rapoartele austriececa susţinător al unirii Principatelor, cu care „eldorea din suflet unirea pentru totdeauna a Tran-silvaniei”. Autorităţile austriece atrăgeau atenţiacă în Transilvania majoritatea populaţiei era ro-mânească, că Transilvania avea o importanţăstrategică fundamentală pentru unirea Principa-telor Române şi că deveniseră evidente tendinţelede înfiinţare a unui „Imperiu daco- roman” dincele trei ţări (Mihai Racoviţan).

Actele de voinţă naţională din 5 şi 24 ianua-rie 1859 i- au găsit pe românii transilvani în bu-curie şi solidaritate deplină cu românii moldovenişi munteni. La vestea dublei alegeri, George Ba-riţiu scria: „Bucuria este atât de mare, fericireaeste atât de mare, încât peana tremură în mânamea, şi o las”. Alexandru Papiu Ilarian susţineacă „românii din Transilvania numai la Principateprivesc” şi că, la alegerea lui Cuza, „entuziasmulla românii din Transilvania era poate mai maredecât în Principate”. Adăuga şi că „românii depeste Carpaţi (din Transilvania), bărbaţi şi femei,bătrâni şi tineri, toţi ar fi gata a muri pentrudomnul Cuza”. Intelectualii ardeleni au perceputopera lui Cuza ca pe una naţională, deopotrivălupta sa pentru recunoaşterea dublei alegeri, pen-tru desăvârşirea unirii (1859- 1962) şi cea pentrumodernizarea României prin marile reforme, gân-dite astfel încât ele să pună în aplicare programulRevoluţiei de la 1848.

Domnul şi- a manifestat intenţia de între-gire a unirii cu celelalte ramuri ale poporuluiromân, în mai multe împrejurări. De exemplu,adresându- se oştirii reunite din tabăra de la Flo-reşti (Prahova), în vara anului 1859, a spus: „Văstă în mână ca într- o zi ţara noastră să vă poatădatora mărirea”. De asemenea, scriind reprezen-tantului Piemontului (nucleul viitoarei Italii) laConstantinopol, arăta că el urmăreşte „a asigurasoarta, buna stare şi libertatea a tot ce poartă nu-mele de român”. Dădea exemplul italienilor şi so-cotea „izbânda lor ca o chezăşie şi o nădejdepentru viitorul nostru”. Cuza era văzut în unelerapoarte diplomatice contemporane drept doritoral înfăptuirii unei „Daco- Românii” şi drept ţesătoral unor „intrigi daco- române pentru a anexaTransilvania”.

Deşi o acţiune de eliberare a Transilvanieinu a fost posibilă în timpul lui Cuza, domnul i- afăcut pe românii ardeleni să se simtă în Principa-tele unite ca acasă, dându- le adăpost şi sprijin ne-condiţionate. Mai ales intelectualii erau preţuiţipeste măsură: Simion Bărnuţiu a fost numit pro-fesor la universitatea din Iaşi, unde era dorit carector; Gheorghe Bariţiu a fost propus inspectorgeneral al şcolilor din Moldova; Alexandru PapiuIlarian a devenit procuror general la Curtea deCasaţie şi apoi ministru de justiţie în guvernulkogălniceanu. Studenţii transilvani au primitburse, şcolile româneşti din Braşov (gimnaziulcreat la 1850, devenit apoi Liceul şi Colegiul Na-

22

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăla 1859, intelectualitatea şipoporul au mers – ca şi la

1848- 1849, în mare măsură –împreună, „mână cu mână” (cum

scria Alecsandri), creând aceaconcertare de care orice popor are

nevoie spre a fi naţiune. Iarromânii, atunci când s- a împlinitsorocul, au ştiut să fie o naţiune.

Aceasta trebuie să o ştie neapăratromânii de astăzi, ca să înţeleagă

că gloria trecutului nostru – atuncicând s- a manifestat – nu este o

invenţie şi că ea ne poate fi reazempentru prezent şi pentru viitor

Ioan Aurel PopUnirea de la 1859 şi româniidin Transilvania

Lecţii de istorie

Luptele pentru expansiune a imperii-lor învecinate Principatelor Ro-mâne, definite în secolul alxVIII- lea drept războaiele ruso-oto-

mane (circa 12 ca număr), mai exact, războaieleruso- austro- turce, şi- au pus puternic amprentaasupra destinului istoric al românilor. Teritoriilecelor două principate trebuia să slujească, ade-sea, drept delimitare, drept tampon între impe-riile vecine, dacă nu chiar drept teatru deoperaţii. Românii au trăit, ca de atâtea ori în cur-sul istoriei lor, sub ameninţarea armelor peste 50de ani la sfârşitul secolului al xVIII- lea şi înce-putul veacului următor. Consecinţele au fost dra-matice: Imperiul Habsburgic a ocupat Transil-vania (1687–1918), Banatul (1718–1918), oltenia(1718–1739) şi Bucovina (1775–1918). Imperiulotoman a transformat în raia ţinutul Hotinului,iar Rusia ţaristă a anexat Basarabia (1812–1917).

Prejudiciile aduse românilor au fost inven-tariate de elitele provenite din rândul marilor bo-ieri moldoveni şi munteni. Astfel, încet- treptat,s- a cristalizat ideea unirii. Mai întâi, a românilorde pe cele două maluri ale Milcovului. S- a iscat,astfel, şi ideea unui prinţ străin de a pune ŢărileRomâne sub garanţia colectivă a marilor puteri.Pentru români, atunci, una dintre consecinţe afost instalarea domniilor fanariote. Trebuie amin-tit că, în pofida spolierii economice, cele două ţăriromâne s- au apropiat, unii dintre domnii fana-rioţi pendulând între tronurile de la Iaşi şi de laBucureşti şi, reuşind, fără să bănuiască măcar,să apropie şi mai mult românii din cele două prin-cipate.

Revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vla-dimirescu, a constituit un eveniment de înaltăsemnificaţie pentru români şi a marcat începutulrenaşterii naţionale – o etapă de cristalizare aconştiinţei naţionale şi identitare, atrăgând aten-ţia puterilor occidentale asupra Principatelor Ro-mâne şi reuşind să pună capăt domniilor fana-riote. În contextul Revoluţiei de la 1821 şi a or-ganizării armatei naţionale pe baze moderne, cuo componenţă majoritar ţărănească, se remarcăproeminenţa unui mare lider politic şi militar, or-ganizator şi mare patriot, Tudor Vladimirescu.Revoluţia de la 1821 a propulsat pe scena istorieinaţionale o serie de comandanţi militari promo-vaţi pentru meritele lor personale, „cei dintâi con-ducători de oaste de la noi”, în sensul conceptuluimodern, după părerea marelui istoric NicolaeIorga. Printre aceşti comandanţi s- au remarcatfraţii Magheru, în special cel care, ulterior, a de-

venit cunoscut drept generalul Gheorghe Ma-gheru. Revoluţia de la 1848 – urmare firească aevoluţiei dorinţei de emancipare naţională lanivel european – a cuprins şi Ţările Române. La1848 avea să se remarce o strălucită pleiadă depatrioţi – strălucita generaţie paşoptistă – for-maţi în occident, mai ales în Franţa, reveniţi înlocurile lor de baştină pentru reformarea patriei.Intenţiile lor se regăsesc în programele revoluţieipaşoptiste, cu un caracter naţional bine definit:unirea, independenţa, reafirmarea statutuluispecific al Principatelor, emanciparea naţionalăa românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina.Documentele fundamentale au fost întocmite,atunci, de lideri de o mare anvergură, însufleţiţide patriotism, de naţionalismul maiorescian, înlimitele adevărului, în scopul modernizării Româ-niei. Menţionăm, în acest sens, „Petiţia-Procla-maţie” din 27 martie 1848, întocmită la Iaşi şi

semnată, în numele Comitetului desemnat a pre-zenta domnitorului revendicările moldovenilor,de Vasile Alecsandri, Al.I. Cuza şi Grigore Cuza;Programul intitulat sugestiv „Protestaţie în nu-mele Moldovei, a omenirei şi a lui Dumnezeu”, în-tocmit în mai 1848 de Vasile Alecsandri; „PetiţiaNaţională” adoptată în data de 3/ 15 mai 1848, laBlaj, şi redactată de Simion Bărnuţiu; „Proclama-ţia” de la Islaz din 9 iunie 1848, redactată în prin-cipal de Ion Heliade Rădulescu; „Dorinţele şirugăminţile” românilor bucovineni, redactate laCernăuţi în iunie 1848 de fraţii Hurmuzaki; „Do-rinţele Partidei Naţionale în Moldova”– act întocmit în august 1848 de Mihailkogălniceanu.

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

ð

ţional „Andrei şaguna”) şi Biserica Sfântul Nicolaes- au bucurat de importante ajutoare băneşti.

Circulare şi proclamaţii ale principelui sauale apropiaţilor săi, considerate de autorităţi caprimejdioase, erau răspândite în Transilvania şiBucovina. Se consemna în epocă faptul că Alexan-dru Ioan Cuza ar fi declarat consulului francez,Victor Place, şi celui italian, Strambio, că el, caprincipe român, nu va renunţa niciodată la Tran-silvania. Sentimentele elitei româneşti ardelenefaţă de Cuza sunt sintetizate cel mai bine de Ale-xandru Papiu Ilarian: „o, principe şi doamne alromânilor, fie ca să vă steie în ajutor geniul naţiu-nii române, să răzbunaţi cu înţelepciune moartealui Mihai Viteazul şi să fiţi executorul fericit alplanului celui mai mare domn român ce a avutvreodată Dacia lui Traian”. Erau prin urmareatunci speranţe că, prin domnul Alexandru IoanCuza, se va înfăptui unirea Transilvaniei cu Prin-cipatele unite, formându- se România.

unirea de la 1859 a fost, astfel, fără îndo-ială, temelia unirii Transilvaniei şi a Marii uniriîn general. Românii transilvani au înţeles treptatcă lupta lor pentru egalitate pe pământurile lornu se poate realiza fără unire. Cele două secole deluptă pentru eliminarea discriminării lor în ca-drul Imperiului Austriac şi apoi Austro- ungar, dela mişcarea supplex- urilor până după Memoran-dum, a arătat că mântuirea nu putea veni de lastăpânirea străină şi nici sub stăpânirea străină.Vorbele lui Bărnuţiu, din mai 1848, reveneau caun memento: „Împăratul ne- a înşelat, patria(adică Imperiul Habsburgic) ne- a ferecat şi ne- amtrezit că numai credinţa în noi înşine şi în neamulnostru românesc ne poate mântui”. „Neamul nos-tru” îşi făurise sub Cuza un stat numit Româniaşi care era menit să le fie scut şi adăpost tuturorromânilor. Românii ardeleni au înţeles că numaiunirea cu România le poate aduce emanciparea.Nu toţi şi nu de la început, ci parţial şi treptat, cala toate popoarele pornite pe căi similare.

Ceea ce au realizat românii de la 1859 pânăla 1918 a intrat în mersul firesc al istoriei. După1859- 1866, românii transilvani, ca şi ceilalţi aflaţisub stăpâniri străine, aveau propria ţară spre careerau îndreptăţiţi să aspire ca spre o izbăvire.După 1877- 1878, aceşti români aveau o ţară li-beră şi independentă care- i putea mântui de rău.Din anii ’80 ai secolului al xIx- lea, era tot mai clarpentru cât mai mulţi că „soarele, pentru toţi ro-mânii, la Bucureşti răsare” (Ioan Slavici). Până laîmplinirea idealului, românii ardeleni au mai în-cercat o dată calea petiţionară (prin Memoran-dum), calea luptei politice şi parlamentare (prinactivism), au continuat modalităţile luptei cultu-rale (în primul rând prin ASTRA), s- au sacrificatpentru o cauză care nu era a lor în Primul RăzboiMondial, dar totul a fost în zadar. Speranţa liber-tăţii în Imperiul Habsburgic s- a dovedit completiluzorie şi atunci au pus în prim plan „credinţa înneamul nostru românesc”, după cum îi îndem-nase, la 1848, Simion Bărnuţiu. Prima concreti-zare a justeţei acestei credinţe a fost actul de la24 Ianuarie 1859, odată cu dubla alegere a lui Ale-xandru Ioan Cuza, prin care s- a deschis şi posibi-litatea unirii Transilvaniei cu România. La 1859,românii din Ţara Românească şi Moldova s- au în-scris în mersul istoriei europene – care punea înprim plan emanciparea naţională – iar elitele ro-mâneşti din provinciile înstrăinate au înţelesfoarte bine acest drum care li se deschidea şi pecare trebuiau să- l urmeze. Ajungem, astfel, tot lavorbele lui Mihail kogălniceanu din 1862 şi caresună nu doar constatativ, ci şi profetic: „unireanaţiunea a făcut- o!”. Se încearcă azi fel de fel deajustări ale istoriei, sub diferite pretexte, ajustăricare tind să excludă ori să diminueze rolul româ-nilor în actul unirii, care privilegiază voinţa ma-rilor puteri sau care scot în prim plan şansa(norocul), dar adevărul – în ciuda unor cârcotaşi– este de neocolit: oricât de favorabile ar fi fost îm-prejurările interne ori internaţionale, oricât demult ne- ar fi sprijinit (în chip interesat, de altmin-teri) Franţa, oricât de mult ar fi lucrat elitele in-telectuale străine şi locale, fără Moş Ion Roată,adică fără „talpa ţării” nu se putea face nimic trai-nic. La 1859, intelectualitatea şi poporul au mers– ca şi la 1848- 1849, în mare măsură – împreună,„mână cu mână” (cum scria Alecsandri), creândacea concertare de care orice popor are nevoie sprea fi naţiune. Iar românii, atunci când s- a împlinitsorocul, au ştiut să fie o naţiune. Aceasta trebuiesă o ştie neapărat românii de astăzi, ca să înţe-leagă că gloria trecutului nostru – atunci când s- amanifestat – nu este o invenţie şi că ea ne poate fireazem pentru prezent şi pentru viitor. r

■ Conferinţă ţinută la Palatul Patriarhiei

Victor VoicuElita românească şi Unirea Principatelor Române

Elita creatoare

Intelectualitatea românească,elitele româneşti – politicieni,oameni de litere, militari sauslujitori ai bisericii – au avut,

istoric vorbind, ocazia, valorificatăstrălucit, să marcheze momente deluciditate, clarviziune, ataşament,

sacrificiu şi înalt patriotism faţă decredinţa şi speranţa în viitorul

românilor, edificarea şiconsolidarea naţiunii române şi a

statului naţional român.

victor voicu

În esenţă, toate aceste înscrisuricereau recunoaşterea Naţiunii românepe baza principiului libertăţii, egalită-

ţii şi fraternităţii (Blaj, Bucovina, Logoj), unireaMoldovei cu Ţara Românească „într- un singurstat neatârnat românesc”, „cheia de boltă fără decare s- ar prăbuşi tot edificiul naţional”, după cummenţiona în programul său întocmit la Cernăuţi,Mihail kogălniceanu. În prevederile acestor pro-clamaţii, aceste cerinţe conturau viitorul stat mo-dern românesc şi puneau în valoare conducătoriiRevoluţiei paşoptiste, înalta lor pregătire, viziu-nea asupra viitorului naţiunii, precum şi patrio-tismul lor de neegalat. Mişcarea patriotică nu aîncetat, deşi Revoluţia a fost înfrântă în tot spa-ţiul românesc. Ea nu a rămas însă fără urmări.Marile sacrificii ale paşoptiştilor – să nu- l uităm,înainte de toate şi de toţi, pe Nicolae Bălcescu,profetul şi martirul lor – nu au fost nici inutile,nici uitate. Nicolae Bălcescu s- a stins din viaţă cuşapte ani înaintea înfăptuirii unirii Principatelor;vizionarul paşoptist vedea în actul unirii singuracale pentru afirmarea viitoarei Românii. „Nupoate fi fericire fără libertate, nu poate fi liber-tate, fără putere, şi noi, românii, nu vom putea fiputernici până nu ne vom uni cu toţii într- unul şiacelaşi corp politic. uniunea naţională, dar, e sin-gurul principiu de viaţă, singurul principiu demântuire pentru noi…”, afirma, pe bună drep-tate, Nicolae Bălcescu.

Actul unirii Principatelor va reprezenta,aşadar, o încununare a sacrificiilor paşoptiştilor,în numele naţiunii române. După înfrângerea Re-voluţiei de la 1848 a urmat o nouă etapă, până în1857, caracterizată, printre altele, printr- o propa-gandă asiduă la nivel european, cu sprijinul jur-naliştilor, diplomaţilor, liderilor politici europeni,prietenilor poporului român ş.a. E o coagulare atuturor resurselor materiale şi umane, a celor dinexil şi a celor rămaşi în ţară, pentru reuşita ma-relui lor ideal: unirea Principatelor. Să menţio-năm, de exemplu, gruparea constituită la Paris înjurul lui Ion C. Brătianu şi a unei publicaţii Re-publica Română (1851 – Paris, 1853 – Bruxelles),în al cărui comitet de redacţie a acţionat C.A. Ro-setti şi în paginile căreia Ion C. Brătianu a scrisarticole dintre cele mai înflăcărate în sprijinulunirii Principatelor. În condiţiile create după în-cetarea Războiului Crimeii dintre 1853 şi 1856,cercurile politice occidentale au fost nevoite să în-ţeleagă rolul potenţial al românilor din Princi-pate. Nu în ultimul rând se cuvin amintitemesajele lui Ion C. Brătianu, care îl vizau pe Îm-păratul Napoleon al III- lea, considerat „protectoral românilor”. Astfel, în contextul dificil şi com-plex, istoric, politic şi diplomatic, de atunci, uni-rea Principatelor devenea un act imperios necesarpentru Franţa. o contrapondere la Rusia! Rusiavedea, la rândul său, unirea ca o cale de slăbirea Imperiului otoman. Austria considera însă, cuîngrijorare, că statul naţional român va stimulalupta de eliberare a românilor din Transilvania,a căror dorinţă de unire cu fraţii lor de peste Car-paţi era de neînfrânt. Congresul de la Paris din1856, care a încheiat ostilităţile aferente Războ-iului Crimeii, a găsit elita politică şi intelectuală

românească pregătită pentru unire. Destinul afost, aşadar, de partea celor pregătiţi şi hotărâţi!

Generaţia paşoptistă străluceşte prin devo-tament, patriotism şi viziune. Nu voi intra în ana-liza meandrelor, complexităţii şi subtilităţilorpolitice, diplomatice, nici a abilităţii, dedicaţiei şipatriotismului elitei politice româneşti, care s- auîncheiat magistral cu alegerea pentru cele douăprincipate a unui singur domn, la Iaşi şi la Bucu-reşti, consfinţind unirea Principatelor Române,la 24 ianuarie 1859. Propaganda asiduă a româ-nilor s- a făcut cu sacrificii, fără ezitări. Acesteeforturi trebuiau finanţate. Ion C. Brătianu, deexemplu, n- a ezitat să vândă moşia soţiei salepentru a asigura fondurile pentru complexa acti-vitate unionistă a românilor din Franţa şi din ce-lelalte oraşe europene (Viena, Londra, Constanti-nopol). Costache Negri punea la îndemâna uni-oniştilor importante sume de bani pentru susţi-nerea acestei cauze nobile. La acest eveniment deo importanţă covârşitoare pentru istoria naţiuniiromâne (în 1862 Principatele unite Române ca-pătă denumirea de România) şi- au adus contribu-ţia elitele româneşti: intelectuali formaţi înoccident, reveniţi în patrie din dorinţa de a o dez-volta din punct de vedere economic, politic, cultu-ral şi pentru a o integra în marele concert alpopoarelor europene.

La 159 de ani de la unirea Principatelor Ro-mâne, îmi revine onoarea să evoc câteva dintrenumele acestor mari români: oameni de litere, is-torici, oameni politici, generali şi ofiţeri, înalţi

prelaţi ai Bisericii ortodoxe Române: Mihail ko-gălniceanu, ştefan Golescu, Costache Negri, IonBălăceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica, VasileBoerescu, Nicolae kretzulescu, Ion C. Brătianu,Anastasie Panu, Dumitru Brătianu, C. A. Rosetti;generali şi oameni politici: Nicolae Golescu, IoanEmanoil Florescu; Înalţi prelaţi ai Bisericii orto-doxe Române: Arhiereul Neofit Scriban, Episco-pul Melchisedec ştefănescu, Mitropolitul ungro-vlahiei Nifon, Episcopul Râmnicului, Calinic Cer-nicanul, Episcopul Buzăului Filotei. În sfârşit,dar nu cel din urmă, se cuvine pomenit numelelui Alexandru Ioan Cuza, domn al PrincipatelorRomâne (1859–1862), apoi al României (1862–1866), fondatorul strălucit al României moderne.Acest eveniment pe care îl sărbătorim, îl omagiemdupă 159 de ani, ne îndeamnă să- i evocăm cu res-pect pe făuritorii săi şi să- l identificăm ca reperistoric şi moral major al neamului nostru. De aici,din acest moment, s- a declanşat, într- o succesiunescurtă, foarte scurtă în plan istoric, o serie de eve-nimente cruciale pentru români: instalarea petronul României, la 1866, a Principelui Carol, de-venit, din 1881, Regele Carol I; Proclamarea In-dependenţei Naţionale şi consfinţirea acesteiaprin Războiul de Independenţă din 1877–1878;procesul de consolidare a României moderne şisuverane; participarea la Războiul de ÎntregireNaţională, marcat de mari drame şi sacrificii aleîntregului popor român şi ale Armatei Române;memorabilele victorii din vara anului 1917 de laMărăşti, Mărăşeşti şi oituz care, prin relevanţalor politico- militară, au impus respect prietenilor,dar şi inamicilor; remarcabila activitate politico-diplomatică desfăşurată de marii oameni de statla Conferinţa de pace din 1919–1920 în vedereaedificării istoriei românilor, 1 Decembrie 1918;campania din 1919 pentru eliberarea Transilva-niei, ocuparea de către trupele române a Buda-pestei şi alungarea regimului bolşevic al lui Bélakun, armata română salvând astfel Europa de labolşevizare.

În circa 60 de ani, prin uriaşe sacrificii desânge, materiale şi morale, poporul român a scrispagini de istorie nemuritoare. Începutul a fostmarcat în urmă cu 159 de ani: unirea Principa-telor din 24 ianuarie 1859, prin scurta, dar stră-lucita domnie a domnitorului Alexandru IoanCuza. Intelectualitatea românească, elitele româ-neşti – politicieni, oameni de litere, militari sauslujitori ai bisericii – au avut, istoric vorbind, oca-zia, valorificată strălucit, să marcheze momentede luciditate, clarviziune, ataşament, sacrificiu şiînalt patriotism faţă de credinţa şi speranţa înviitorul românilor, edificarea şi consolidarea na-ţiunii române şi a statului naţional român. Acesteexigenţe, aceste valenţe ale neamului românescîşi păstrează o dramatică actualitate şi astăzi,fiind repere, exemple nemuritoare pentru elitelecontemporane ale românilor, oriunde s- ar afla. r

■ Conferinţă ţinută la Palatul Patriarhiei

24

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ð

O alianţă oximoronică

Preafericite Patriarh al Bisericii or-todoxe Române, domnule preşe-dinte, doamnelor şi domnilor acade-micieni, înalte şi cinstite feţe biseri-

ceşti, domnilor şi doamnelor, fiind ultimul orator,am avantaje şi dezavantaje. Dezavantajul este căce voiam să spun aproape că s- a spus în totalitate.Avantajul este că trebuie să inventez altceva, câtmai scurt, pentru că şi dumneavoastră aţi obositdupă atâtea discursuri frumoase şi consistente, şivreau să- i felicit pe cei care au vorbit şi care auspus lucruri, într- adevăr, şi foarte actuale, şifoarte substanţiale. Îi felicit pe cei care au păstratun ton, cred eu, de luciditate, responsabilitate şiiubire. Iubire pentru această generaţie extraordi-nară despre care tocmai s- a vorbit şi despre sa-crificiul ei. Bănuind că se va întâmpla aşa, m- amgândit să aleg un subiect special şi l- am definitprintr- o formulă care, probabil, cere explicaţie. Dece am zis „mesianicii pozitivi care au făcut Româ-nia modernă”? Formula nu- mi aparţine. Formulaaparţine unui uriaş critic. E una dintre minţilecele mai strălucite ale acestei naţii: George Căli-nescu. uriaşul acesta are asemenea formule no-rocoase. Vorbind de generaţia de la ’48, generaţiacare a făcut, într- adevăr, unirea, o mare genera-ţie, o mare generaţie de intelectuali, în primulrând, G. Călinescu a folosit sintagma „mesianiciipozitivi”. o să încerc să spun ceva, în această or-dine de idei, să nuanţez. Iniţial formula călines-ciană a stârnit zâmbete, a stârnit şi ironii.Mi- amintesc, şi acum, de un coleg de- al meu, pro-fesor, un om cu spirit ironic, care atunci cândajungea la acest capitol, la cursul ţinut, tot-deauna încerca să facă glume. „Mesianicii pozi-tivi”. Formula e foarte bună, prinde. De ce?Pentru că această generaţie, cred şi eu, a pus înevidenţă ceva ce ne este propriu nouă, românilor.Înainte de a spune ce, fac o paranteză, pe care vărog s- o acceptaţi. S- a vorbit mereu de firea româ-nilor, de caracterul nostru, de spiritul nostrutranzacţional, de resemnarea noastră, de miori-tismul nostru ş.a.m.d. S- a vorbit despre oportu-nismul nostru în istorie. Mi- amintesc că unprofesor de la Sorbona, de la Paris IV Sorbonne,un romanist, un om care îi iubea pe români, a în-văţat limba română şi, în momentul în care eul- am cunoscut, conducea catedra de italiană şiromână la Sorbona, Alain Guillermou, care a scriso carte despre Eminescu – o carte, de altfel, splen-

didă despre Eminescu – spunea: ce curios e popo-rul român, eu n- am mai întâlnit o naţiune, o fireca aceea a românilor, care să unească în ei profe-tismul cu un sentiment de melancolie şi de maredisperare. Această alianţă atât de oximoronicăîntre profetism, militantism şi, în acelaşi timp,atâta sentiment al deşertăciunii şi al dureriin- am mai întâlnit, spunea profesorul francez.Cultura noastră e plină de asemenea remarci des-pre spiritul românesc, care este un spirit depresivsau melancolizant într- o formulă mai fericită,mioritică i- a zis Blaga. De asemenea, s- a vorbitdespre acţiunea românească şi filosofia de exis-tenţă românească, bazată pe profetism. Dar ni-ciodată nu le- a pus cineva în alianţă, în legătură.Acest profesor francez care ne iubea pe noi, româ-nii, vorbea cu oarecare simpatie şi cu oarecare mi-rare de această alianţă, care există într- adevăr.şi generaţia despre care s- a vorbit aici – şi, încăo dată, s- a vorbit foarte bine, s- a vorbit în spirituladevărului – era, într- adevăr, o generaţie, în pri-mul rând, profetică, o generaţie mesianică. Toatenumele pe care le- am auzit citate astăzi sunt re-prezentanţii străluciţi ai acestei generaţii care afăcut istoria modernă, a pregătit- o, fiind,într- adevăr, înainte de orice, nişte spirite mesia-nice. Vă rog să acceptaţi formula lui Călinescu:„mesianici pozitivi”, pentru că e vorba de niştespirite profetice, care au vrut să construiască.Este frumos să gândeşti, să visezi, dar trebuie săşi faci ceva.

Spiritul grec, spiritul roman şi spiritul iudeo- creştin

Mi- amintesc că Augustin Buzura zicea cădouă verbe sunt esenţiale pentru om: verbul a fişi verbul a avea. A venit spiritul modern – eu măinclud în generaţia care şi- a petrecut cea maimare parte a vieţii în secolul al xx- lea – şi aadăugat prin André Malraux: „Ne trebuie şi ver-bul a face”. Sigur că a face era şi este în spiritulnostru european de la romani încoace, în primulrând. Spiritul european, se spune deseori, esteformat din trei surse: spiritul grec, spiritul romanşi spiritul iudeo- creştin. Paul Valéry se referea lageometria greacă şi tradiţia iudeo-creştină sau,mai înainte, spiritul roman, cel care a construit.Aceste trei forţe reunite în spiritul mediteranean,acela care a construit, de fapt, spiritul modern,

acţionează. Civilizaţia noastră şi cultura noastrăsunt formate prin alianţa acestor trei surse.

unirea din 1859, Marea, Mica, Fundamen-tala unire, nu ştiu cum să- i zic mai bine, aceastăunire ne- a adus pe scena istoriei. Au făcut- o, credeu, trei forţe. Sunt un istoric al literaturii şi uncritic literar. Aşadar, în primul rând, aş zice „bo-ierii de neam”. Este formula lui Eminescu, carefăcea o diferenţă: boierii de neam, boierii legaţide pământ, cei care gândeau, fireşte, la moşia lor,dar se gândeau, în primul rând, şi la naţia lor.Din aceşti „boieri de neam” au ieşit fiii acestor bo-ieri de neam, care şi- au făcut studiile în străină-tate, s- au întors acasă şi au construit, au pregătitaceastă unire Fondatoare, splendida unire i- aşspune, care, încă o dată, ne- a plasat în istoria mo-dernă. Nu mai suntem nişte rătăciţi, aici, întretrei imperii, între stăpâniri străine, ci am devenito naţiune. Naţiunea şi naţionalismul în sensul se-colului al xIx- lea sunt, au fost religia acestei ge-neraţii. Naţionalism în sens pozitiv. Astăzi terme-nul a căpătat o nuanţă peiorativă şi este exclussă spui, nu poţi să zici astăzi naţionalism. Nu maipoţi să zici nici naţiune. E o interdicţie venită dincorectitudinea politică, care, după părerea mea,este cu totul nepotrivită... De fapt, nu atât nepo-trivită, ci înţeleasă în chip cu totul greşit. Dacăspui naţiune, vine politica corectă şi te sancţio-nează. Nu poţi să spui eminescu a fost naţiona-list. Eminescu a fost naţionalist, sigur că a fost,dar în sensul pe care- l avea în secolul acela acestcuvânt! Era naţionalismul unui popor care voiasă devină un stat modern şi să- şi găsească loculîntre celelalte state europene! şi ne grăbim noi,acum, să- l penalizăm pentru acest lucru. Să- l pe-nalizăm pe el. Să penalizăm şi generaţia lui –prima forţă care a creat. Deci, e vorba de o seamăde tineri care au făcut studii în străinătate. ko-gălniceanu a învăţat în Lunéville şi la Berlin. şia venit de la Berlin cu gândirea istoricilor. Al doi-lea, sau înaintea lui kogălniceanu, ar trebui să- lcităm – deşi a fost citat frumos deja şi mi- a plăcut– Bălcescu, care, într- adevăr, este martirul aces-tei generaţii. Vedeţi, orice lucru, ca în Mitul Crea-ţiei, are nevoie de sacrificiu. Bălcescu a fostmartirul care, în euforia şi în grandoarea viziuniilui, s- a pregătit pentru acest martiraj. Dar au fostşi alţii care, în afară de a fi şi a avea, s- au gânditla şansa de a avea o patrie, şansa de a avea o na-ţiune, şansa de a avea o limbă, norocul de a aveaun sol. În determinarea unei naţiuni sunt douăelemente esenţiale: limba şi solul. Solul, adicăţara, spaţiul. Această generaţie s- a bătut pentruidentitate, independenţă şi naţiune.

Înnoire, reformă şi tradiţiePe lângă Bălcescu, trebuie să cităm, aici,

din nou, o altă figură uriaşă, aceea a lui kogălni-ceanu. Daţi- mi voie să am o preferinţă în aceastăchestiune. Eu sunt valah creştin- ortodox. Prefe-rinţa mea în această generaţie, totuşi, merge sprekogălniceanu. Bălcescu era vizionarul, era celcare se pregătea pentru martiraj. Citite şi astăzi,cărţile d- sale sunt extraordinare. De altfel, tocmaile- am publicat la Academia Română prin Funda-ţia Naţională pentru ştiinţă şi Artă. Am publicat,acum câteva săptămâni, operele fundamentaleale acestor cărturari: Bălcescu, kogălniceanu şiGhica. Aceşti trei mari intelectuali şi trei maripatrioţi ocupă un loc esenţial. Preferinţa mea, zi-ceam, merge către kogălniceanu, pentru că ko-gălniceanu este, cred eu, mintea cea mai chib-zuită. Este un filosof al chibzuinţei. E un om caregândeşte bine relaţia dintre înnoire, reformă şitradiţie. Această generaţie de oameni învăţaţi, detineri învăţaţi, alcătuiau, într- adevăr, elita naţio-nală. S- a vorbit frumos, aici, despre elită. Ce de-osebeşte elita noastră de astăzi – care estearogantă şi îşi vede de interesele ei, nude interesele naţiei – de această elită,care gândea că nu poţi să fii strălucit, nu

25

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

ð

Eugen SimionDespre „mesianicii pozitivi”, care au făcut Unireadin 1859 şi au pus bazele României Moderne

Lecţii de demnitate

euGen simion

poţi să fii nimic, dacă naţia ta este în să-răcie, în ignoranţă şi nesocotinţă. Elitade atunci a pus înainte problema naţiu-

nii. Nu- i putem uita pe alţii. Cineva a citat, pebună dreptate, iarăşi, o figură uriaşă a acestei ge-neraţii: Heliade Rădulescu. Heliade, pe care mulţinu- l iubeau. De fapt, nu se iubeau între ei. Amcitit recent corespondenţa dintre ei şi am văzutrelaţiile dintre ei. Nu se iubeau! Nu prea se iu-beau, mai exact, se şi acuzau, se şi bârfeau. Darcând era vorba de naţiune, de „principiul naţio-nalităţii”, cum zicea kogălniceanu, aceşti cărtu-rari nu se mai certau, nu se mai duceau undevasă se reclame între ei, nu se mai duceau nicimăcar la Înalta Poartă, unde învăţaseră domni-torii şi boierii noştri să se ducă, să plângă şi săfacă intrigă. Când a fost vorba să se voteze – mi- aconfirmat academicianul Ioan Aurel Pop – în di-vanul ad- hoc, conservatorii şi reformiştii au votattoţi împreună! Mă rog, e adevărat că au începutsă se certe mai târziu, când s- a pus problema re-formelor. Dar atunci când s- a pus problema na-ţiunii, aceşti oameni s- au înţeles.

„Politica noastră cea maibună este literatura”

Heliade Rădulescu a lansat o formulă pecare îmi place s- o citez totdeauna: „Politica noas-tră cea mai bună este literatura”. Prin literaturăei înţelegeau cultura, participarea acestei inteli-ghenţe româneşti la realizarea unui stat unitar.Aşadar, „politica noastră cea mai bună este lite-ratura”.

o paranteză scurtă. În 1990, după cădereacomunismului, toţi trăiau într- o stare de euforieextraordinară. Am fost atât de bucuros, eu careîmi petrecusem aproape întreaga viaţă în comu-nism. Făceam socoteala anilor... şi erau mulţi. Euşi încă două generaţii ne- am petrecut viaţa subun regim totalitar. Atunci, în 1990, eram atât defericiţi şi atât de liberi. Ne bucuram că putemgândi liber. Ne bulucisem toţi să facem publicis-tică, să ne afirmăm. Ei, atunci, mi- am amintit defraza lui Heliade şi am zis: domnilor, să facă po-litică cei care se pricep, cei care vor să facă poli-tică şi vor să se angajeze. Dar să nu amestecămlucrurile. Literatura să rămână, totuşi, politicanoastră cea mai bună. N- am fost, cred eu, înţelesbine, sau am fost interpretat altfel, căci n- a ieşitbine ceea ce am spus. Ceilalţi, mulţi prieteni de- aimei ai făcut politică, s- au despărţit de mine. Dupăpărerea mea, n- au reuşit prea mult ca oameni po-litici, iar pe urmă s-au întors la literatură. Dar,iată, au trecut de atunci aproape trei decenii. şidacă comparăm ce au reuşit să facă intelectualiidintre cele două Războaie Mondiale cu ce am reu-şit să facem noi în aproape 30 de ani, după ’90, îndomeniul literaturii, balanţa nu este în favoareanoastră.

Îl pun în fruntea generaţiei care a creat Ro-mânia modernă pe bine- chibzuitul, domolul ko-gălniceanu. În disputele din epoca aceea eraudouă curente. unul era reprezentat de C.A. Ro-setti – o figură formidabilă, pe care ar trebui s- odiscutăm, să- l publicăm, în primul rând. C.A.Rosseti voia o reformă radicală, o trecere de lafeudalismul nostru întârziat la forme moderne.Lângă el era un spirit mai practic, Brătianu, erauşi brătienii. Ceilalţi, reformiştii, erau cumpătaţide felul lui kogălniceanu. Aceştia voiau, citez, „oreformă fără pripeală”. o reformă fără pripeală...Îmi place să spun, mai ales, în ultima vreme,această formulă, mie mi se pare foarte potrivită,i se potriveşte şi lui, moldoveanului din el, care,de fapt, reprezintă ceea ce oamenii de cultură nu-mesc la noi „curentul organicist”. kogălniceanuvoia o dezvoltare organică. Nu era împotriva re-formei, dar nu era nici împotriva renunţării latradiţiile spirituale şi morale, la tradiţiile „baba-chii”, cum zicea în scrisorile din tinereţe tânărulstudent de la Berlin. „Reforma fără pripeală” esteaceea care, de fapt, a triumfat şi a făcut Româniamodernă. Trebuie să spunem de multe ori că fărăreformele iniţiate de kogălniceanu şi făcute deCuza, precum şi de toţi oamenii care au fost înjurul lui, fără cele trei mari reforme, şi anume:desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea clăcaşilor,deci, consolidarea unei puternice clase ţărăneşti,care să lucreze pământul, fără dezrobirea ţigani-lor, şi a treia – secularizarea averilor mănăsti-reşti – aici nu ştiu prea multe, Preafericite, o săne spuneţi dumneavoastră – fără aceste reforme,aşadar, nu se putea închipui România modernă.

Două generaţiistrălucite

Mai este ceva care trebuieprecizat. Erau reformiştii radi-cali, care voiau să ne sincroni-zăm cu occidentul. şi aveaudreptate. Erau, pe de altă, parteconservatorii. Atenţie, conserva-tor nu înseamnă ruginit, reacţio-nar. Noi înţelegem greşit politic.Conservatorii reprezintă, şi ei, oforţă în societate, o forţă nece-sară. Generaţia lui Maiorescu,Eminescu şi Caragiale, e unaconservatoare. Dar asta nu în-seamnă că ei nu aveau o justifi-care în societate şi că rolul lor afost totalmente negativ. Spiritulconservator reprezintă, în socie-tatea românească de atunci, înaceastă generaţie şi în generaţiacritică a Junimii, forţa care ve-ghează asupra progresului. Ceicare aveau dreptate să împingăsocietatea noastră erau, în -tr- adevăr, liberalii de atunci,„roşii” le spune Eminescu, carevoiau să construiască „drumulde fier”, să facă un sistem ban-car, să aducă Principatele în Eu-ropa şi să impună noul stat,România, cum s- a numit – feri-cit moment şi bună inspiraţie! –să o aducă în Europa. Dar pro-gresul nu se poate realiza – şi oia pe un drum greşit de multeori – dacă nu este un spirit caresă vegheze. Maiorescu nu eraîmpotriva progresului. Noi amînvăţat nişte lozinci de la socio-logii din anii de după Al DoileaRăzboi Mondial. Maiorescu nuera reacţionar. Era împotrivaformelor fără fond, a formelorgoale. Există pasaje în articolele lui, în care ac-ceptă sincronizarea, dar pune o stavilă. Este şi elun organicist, cum au mai fost de la kogălniceanupână la Nicolae Iorga şi până târziu în societateanoastră.

România modernă are – nu sunt eu cel carele descopăr – două generaţii strălucite care ar tre-bui să ne fie generaţii- model. Generaţia de caream vorbit, aceea care a făcut unirea Principatelorşi a pus bazele României Moderne. Cuza este sim-bolul politic şi moral al acestei generaţii. După ela venit Regele Carol, care a găsit „aluatul încro-pit”. Ce a făcut această generaţie? A creat formelesocietăţii moderne. Între altele, s- a ocupat de cul-tură. S- a vorbit aici, pe bună dreptate, despre în-fiinţarea Academiei Române în 1866, care a fostpregătită de Cuza şi de oamenii lui, C.A Rosetti,după aceea – kogălniceanu, care a fost preşedintede multe ori. Această Academie Română repre-zintă matricea unirii spirituale realizate în 1918.E o matrice pentru că şi- a pus probleme funda-mentale ale civilizaţiei noastre şi ale culturiinoastre. Academia Română a creat „Dicţionarullimbii române”. Prima grijă a Academiei Românea fost să strângă documente istorice şi să unificelimba noastră, care ne- a ţinut uniţi. Românitateas- a bazat pe această limbă, pe ideea latinităţii,apropo de strigătul cronicarului „noi de la Râm netragem”! Ioan Aurel Pop a afirmat că Transilva-nia n- a participat. N- a participat direct, dar lecţiaconştiinţei naţionale ne- au dat- o ardelenii, şcoalaArdeleană. Să recunoaştem acest lucru! Ideea la-tinităţii care ne- a unit şi trebuie să ne unească,în continuare, în jurul ideii de latinitate. Noiaparţinem unei familii spirituale şi morale. şi nutrebuie să renunţăm la aceste lucruri. ştiţi cât adurat lucrul la „Dicţionarul limbii române”? osută şi ceva de ani! Abia în anii din urmă, în tim-pul nostru, am încheiat „Dicţionarul limbii ro-mâne”. Sunt lucruri de temelie.

Să fim români, să fim români europeni

Mai există o generaţie pe care ar trebui s- oamintim. Este a doua generaţie, care a urmatacesteia, care a creat, a pregătit o generaţie de in-telectuali – de elită, cum s- a spus – şi care a pre-gătit unirea: generaţia lui Iorga, generaţia lui

octavian Goga, generaţia lui Slavici (deşi Slavici,să zicem, mai târziu a avut o altă gândire), gene-raţia lui Coşbuc. E generaţia atâtor scriitori ex-traordinari, care la sfârşitul secolului al xIx- leaşi începutul secolului al xx- lea, au pregătitMarea unire. Forţa lor extraordinară sau grija lorcea mai mare s- au concentrat aici: cum să pregă-tim unirea tuturor provinciilor istorice ale româ-nilor! Această a doua generaţie strălucită areuşit. E adevărat, am avut şi noroc. Sigur că –aşa cum s- a spus – norocul trebuie, uneori, pre-gătit, trebuie socotit. Cert e că am avut noroc.uneori, norocul joacă un rol important.

Putem trage unele învăţăminte din tot ceam şi aţi auzit astăzi, din ce gândim toţi, uneori,cu voce tare, alteori, numai în limbajul nostru detaină. Este bine să fii un scriitor strălucit. Estebine să fii un istoric mare. E bine să aparţii uneielite. Elita, însă, n- o stabileşte un număr de indi-vizi care vin şi se declară ei înşişi „elitişti”. De alt-fel, „elitismul” este un cuvânt care mie nu- miplace. Îmi place „elita”. „Elitismul” miroase a ceeace românii numeau în secolul de care vorbim a„ciocoism”. Vii deodată şi te instalezi undeva, ai osusţinere, de la o fundaţie, de la alta, şi eşti tu eli-tist şi începi să- ţi faci interesele tale. Nu! Elitaeste aceea care face ceva pentru naţia respectivă.Elita este aceea care primeşte o recunoştinţă, şiîn posteritate, a naţiei sale! Eminescu nu s- a con-siderat elitist niciodată. Cine citeşte articolele luivede că el nu vorbeşte de poezia lui. Eu nu- miamintesc de aşa ceva. Deşi l- am citit şi am scrisdespre Eminescu. L- am editat pe Eminescu. Deci,nu- mi amintesc ca el să spună „eu sunt genial!Eu, iar ceilalţi nu mai contează!”. Aşa ceva nuexistă. Aceasta e o boală a postmodernismuluinostru.

În concluzie, să creăm elita, pentru că avemnevoie de elită. Avem nevoie de o elită, în primulrând, în clasa politică. Naţiile civilizate şi vechi,democrate, îşi construiesc această elită. Sunt ma-rile şcoli pe care le cunoaşteţi – în Franţa, în An-glia sau în altă parte – care îşi pregătesc elitele,ai cărei reprezentanţi să nu fie doar vorbitori. Săfie şi buni administratori în diferite profesiuni.Elita nu are un rost, după părerea mea, nu are ojustificare, dacă nu se pune în slujba naţiei. Săfim români, să fim români europeni. r

■ Conferinţă ţinută la Palatul Patriarhiei

26

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăð

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Geograful Strabon, referindu- se lao relatare a lui Homer despre misi(moesi) care trăiesc „şi pe un malşi pe celălalt al Istrului” (Dună-

rea), face precizarea că aceştia, identificaţi cugeţii, sunt diferiţi de misii care au migrat în Ana-tolia, ca şi frigienii şi multe alte populaţii deaceeaşi origine. Ceea ce confirmă descoperirile ar-heologice.

Important este însă faptul că relatările des-pre populaţiile traco- gete, rămase în ţinuturile lorNordice (hiperboreale), căci cele din Pelopones, deexemplu, menţinute până în vremea lui Platon,ar fi putut fi influenţate de către greci, sunt, în-cepând cu cele ale lui Herodot, uneori, extrem deelogioase, adică sunt compatibile cu nivelul lorelevat de civilizaţie atestată arheologic.

Caracterizarea, făcută de Homer, de dataaceasta misilor anatolieni, care făceau parte din-tre apărătorii cetăţii Troia, ca „tari de virtute” şi„buni războinici”, se potriveşte cu cea referitoarela geţi, pe care îi numeşte „cei mai viteji şi cei maidrepţi (andreiotatoi kai dikaiotatoi) dintre traci”.Vitejia lor se datora faptului că se credeau nemu-ritori.

Herodot confirmă şi constatările arheologiceale faptului că „neamul tracilor este cel mai nu-meros din lume, după acel al inzilor”, că au nu-meroase cetăţi şi numeroase nume după regiunileîn care trăiesc, dar au obiceiuri asemănătoare.Geţii, care îşi spun nemuritori, îi jelesc pe noiinăscuţi pentru suferinţele pe care le vor îndura,dar se bucură când moare cineva, căci scapă astfelde toate suferinţele. Dacă se adaugă şi petrecerilecare se făceau cu ocazia înmormântării luptători-lor, care se „duceau” în „casa bărbaţilor” (andre-ion), unde se îndeletniceau în continuare cuexerciţii militare, avem o justificare a „vitejiei”acestor populaţii traco- gete.

Fără a fi uniţi, ceea ce i- ar fi făcut invinci-bili, pe teritoriile traco- geţilor au existat nume-roase regate puternice cu regi vestiţi, ca Sitalcesal odrizilor, care a fost şi aliat al Atenei, sau Seut-hes. Ceea ce înseamnă că traco- geţii erau organi-zaţi în societăţi capabile de a fi conduse, custructuri sociale complexe: militari, meşteşugari(armurieri), agricultori, crescători de animale etc.

Altfel nu se poate explica întreţinerea unei ar-mate apreciată la 150.000 de ostaşi.

Traco- geţii aveau şi culte elevate, multe dincele greceşti fiind de origine Nordbalcanică. zei-tăţi cum ar fi: Gea (Gaia), Cronos, Apollon, Arte-mis (Bendis), Marte, Dionisos sunt considerate deorigine traco- getă, chiar de către greci.

A existat şi o castă a preoţilor care erau as-ceţi, nu consumau carne şi erau celibatari. un felde călugări, numiţi „întemeietori”, „adoratori aizeilor” şi „umblători prin fum”, denumiri care su-gerează îndeletnicile acestora: „întemeietori” ainenumeroaselor locuri de cult şi de cetăţi care leînconjurau, atestate arheologic pe majoritateaînăl ţimilor semnificative; „adoratori ai zeilor” înspaţii amenajate, prin reprezentări statuare (demici şi mari dimensiuni) şi picturale (pictografice,hieroglifice) pe vase de cult şi „umblători prinfum”, prin fumul jertfelor aduse zeităţilor şifumul (haoma) diferitelor substanţe cu efecte psi-hedelice.

Este interesant faptul că scriitorul evreuFlavius Josephus, referindu- se la eseni (un fel decălugări ai evreilor) consideră că aceştia duceauun trai asemănător cu al dacilor asceţi (pleistoi),dar şi faptul că primul teoretician al vieţii mona-hale creştine (Sf. Cassian) era daco- roman de ori-gine din zona Daciei Pontice.

Având în vedere existenţa unor sanctuareimense care presupuneau multe clădiri cu con-strucţii interpretabile ca instrumente calendaris-tice şi astronomice se poate presupune că aici arfi existat adevărate centre cultice cu atribuţii in-structiv- educative, ceea ce susţine şi Iordanes căfăceau conducătorii daco- geţilor care- i învăţau „sătrăiască conform legilor naturii; transcriindaceste legi, ele se păstrează până astăzi sub nu-mele de belagines”... „demonstrându- le teoriacelor douăsprezece semne ale zodiacului, le- a ară-tat mersul planetelor şi toate secretele astrono-mice...”. zecile de sanctuare geto- dace, cu clădirispaţioase patrulatere şi circulare, cu spaţii ex-tinse între acestea, sugerează ritualuri la care săparticipe sute de persoane, mai ales că sanctua-rele sunt adesea în vecinătatea cetăţilor, ceea cepresupune şi întreţinerea lor şi mai ales existenţaunor slujitori specializaţi cu o anumită instruc-ţiune.

În zonele mineraliere existau instalaţii spe-ciale ignotehnice, necesare pentru obţinerea tem-peraturilor de topire a minereurilor şi de turnarea metalelor, ca şi ateliere de fabricare a armelor.Tehnicile erau secrete şi existau, de bună seamă,tineri iniţiaţi, de genul cabirilor, cu o instrucţiunespecială, cu ritualuri de iniţiere şi probe de tre-cere, dirijate de faurii antici de tipul vracilor, alslujitorilor unei zeităţi a focului, care la traco- geţiera Hestia.

Mai trebuie adăugat la diversitatea popula-ţiilor traco- gete şi înrudirile cu alte populaţii ve-cine cu care au fost identificate adesea şi altele pecare le- au şi asimilat în decursul timpului, cumar fi illirii şi pannonienii în Vest sau sciţii şi sar-maţii în Est. Denumirile unora dintre aceştia aumai mult o semnificaţie geografică decât etnică,semnificaţie care s- a menţinut până în epoca ro-mană pentru anumite provincii, de exemplu: Pan-nonia, Scythia, Sarmatia şi Marmatia, cu locali-zări aproximative şi chiar cu dublete, ca ScythiaMinor şi Dacia Pontica. Este cunoscută, de altfel,lipsa de interes a scriitorilor greci şi latini pentrulimbile vorbite de celelalte populaţii, după care arfi putut să le deosebească, motiv pentru care amrămas şi noi cu denumiri de populaţii lipsite deacoperire etnică. Populaţiile Nord Balcanice îngenere erau identificate adesea, în manieră mito-logică, cu boreenii şi hyperboreenii, după denu-mirea „Hyperboreea” care însemna „Nordulîndepărtat”.

Cei mai apropiaţi de greci, care au începutsă scrie istoria, în partea de Nord, au fost boreeniinumiţi tracii, după denumirea teritoriului (Thra-kia) până la Munţii Balcani (Hemus). Cei dintreMunţii Balcani şi Dunăre au fost numiţi misi(moesi) sau geţi după denumirile Moesia sauGetia. Cei din Nordul Dunării, hyperboreenii, aufost numiţi daci, după Dacia. Toţi erau însă deaceeaşi origine, motiv pentru care unii istorici îinumesc, pornind din Sud către Nord, „traco-geto-daci” sau invers „daco- geto- traci”. Noi am folositdenumirea de „traco- geţi”, prin care înţelegemînsă şi populaţiile pannoniene, scitice şi marma-ţiene, afară de sarmaţii de diferite neamuri, ne-localizaţi geografic prin denumiri de teritorii, caroxalanii şi alazonii. r

Alexandru SurduMărturii istorice desprevechimea traco- geţilor

Herodot confirmă şi constatărilearheologice ale faptului că „neamul

tracilor este cel mai numeros dinlume, după acel al inzilor”, că aunumeroase cetăţi şi numeroase

nume după regiunile în caretrăiesc, dar au obiceiuri

asemănătoare

BrefPoeții români la Centenarul Marii Uniri

Relativ recent, la sediul ICR Beijing, aavut loc evenimentul „Poeţii românila Centenarul Marii uniri”. Acest

eveniment a fost organizat de ICR Beijing pentrua marca ziua Culturii Române, pusă în acest ansub egida Centenarului Marii uniri. Evenimen-tul a cuprins prezentarea evenimentului şi o pre-legere privind ziua Culturii Române şi Cente-narul Marii uniri susţinute în limba chineză decătre domnul Constantin Lupeanu, directorulICR Beijing. Au vorbit despre ziua Culturii Ro-mâne domnul Wang Tieshan, preşedintele Aso-ciaţiei de Prietenie China – România şi domnulprofesor universitar Ding Chao, directorul Cen-trului de Studii pentru Europa Centrală şi de Ră-sărit din cadrul universităţii de Limbi Străinedin Beijing, care a făcut totodată o expunere suc-cintă a operei poetice eminesciene.

Având în vedere că, în data de 15 ianuarie2018, s- au împlinit 168 de ani de la naşterea ma-relui poet român, Mihai Eminescu, institutul l- asărbătorit dedicându- i un frumos recital de poe-zie eminesciană, rostită în limba română de

către Antonina Dragne- Ciuceanu, referent prin-cipal relaţii ICR Beijing, actor de profesie, şi înlimba chineză de către şase actori, membrii ai„Grupului de Artă Beijing”, în frunte cu renumi-tul regizor Tang Ping. Prin puterea versurilorsale şi a geniului său, Mihai Eminescu a devenitcel mai cunoscut poet român în străinătate, in-clusiv în China, unde există câteva ediţii ale poe-ziei sale. Amintim că anul trecut, ICR Beijing, înparteneriat cu Editura universităţii de LimbiStrăine a înlesnit publicarea unei noi ediţii apoeziilor eminesciene, a treia în limba chineză,lansată la Târgul Internaţional de Carte de laBeijing, din august 2017. Traducerile prezentateîn cadrul recitalului au fost preluate din aceastăediţie.

Tot în cadrul acestui eveniment, tânărapoetă româncă Nicole Vasilcovschi a susţinut oprelegere despre poezia românească „Poezia ro-mânească de la Eminescu până în prezent – Poe-zia Centenarului Marii uniri” şi şi- a prezentatultimul său volum de poezii „Moment Enigma-tic”. Specialistă în economie şi finanţe, profesor

universitar, cadru didactic cu dăruire, Nicole Va-silcovschi scrie din pură dăruire, cu emoţie,gând, sentiment, cu toate că la prima vedere poe-zia poate părea cerebrală. Din poeziile recitatede poetă, cu traducere în limba chineză, ne dămseama că versul este simplu, curge firesc, nemar-cat de metafore căutate, trecând cu dezinvolturăde la real la imaginar şi la transcendent. Lumeacreatoarei este mai degrabă una cosmică, abiadesprinsă din cotidian. Tânăra poetă a tipăritprima sa carte de poezie în anul 2004. În pre-zent, este profesoară în provincia Shanghai.

Evenimentul a continuat cu câteva dansuripopulare româneşti prezentate de membrii gru-pului artistic „Iubitorii din Beijing ai cânteculuişi dansului tradiţional românesc”. La final, dan-satorii i- au prins pe invitaţi într- o imensă Horăa unirii. Acest tip de eveniment contribuie lacreşterea interesului în China pentru păstrareapropriilor valori culturale, pentru o mai bună cu-noaştere a literaturii, limbii şi a culturii româneşi reprezintă o modalitate de a promova marilevalori şi pe artiştii români în China. r

28

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

În poezia Rodicăi Braga, fluiditatea estestarea de graţie a poeziei şi a eului liricfeminin fie că este curgerea râului desânge sau statica picătură de ploaie,

„parte a ploii de noiembrie” (sunt măruntă ca opicătură de ploaie, p. 34), „apa oglinzii” sau ceaţaiscată dintr- o suflare fierbinte de îndrăgostit pe„luciul pătat de vreme” pentru a restaura frumu-seţea de odinioară. Starea fluidă constituie stareade graţie a împăcării cu sine, posibilă doar ca ur-mare a marelui sacrificiu de a fi într- o lume- „con-glomerat pietros/ ce mă striveşte” (voi pune şiragde mărgele, p. 66). Curgerea lină în matca pro-priei interiorităţi e posibilă după un lung procesde convertire a opacităţii compacte de monolit arealităţii exterioare plină de incertitudini şi neli-nişti în lichiditatea paşnică a liniştii interioare.Ploaia „îndesată” din poemele Rodicăi Bragaaminteşte vag de atmosfera simbolistă a univer-sului liric bacovian. În ambele, aceeaşi descompu-nere generalizată, care afectează, însă, în acesttimp în derivă erosul, mustind de otrăvuri în pri-vire şi de „drojdii vechi şi vinuri oţetite” (în searaasta plouă îndesat, p. 81) ale unor cuvinte neros-tite. Cu toate acestea, la temelia cuplului ve-ghează sacrificial şarpele, simbol ancestralambivalent, htonian şi acvatic, al temeliei cămi-nului şi al dragostei dintre membrii cuplului. Al-tădată, o zi de ploaie demenţială naşte senti-mentul acut al întemniţării în închisoarea de cleş-tar a cerului cenuşiu, între pereţii căruia contu-rurile par că „se subţiază periculos” (când afarăplouă demenţial, p. 96). Ploaia pătrunde în inte-riorul fiinţei unde dislocă „sloiuri răzleţite de tan-dreţe/ şi nori dezlânaţi de sentimente” (ibidem).Când ploaia îşi pierde efectul purificator şi tau-maturgic asupra rănilor dureroase ale sufletului,doar lumina cu „armura ei imună la toate” (de-geaba îi cer ploii, p. 97) mai poate salva fiinţa,metamorfozând trupul trecător în „puf zburătăcitde păpădie (ibidem).

Simbolismul acvatic este valorificat în tota-litatea plurivalenţei sale, exprimând mai multerealităţi ale fiinţării şi ale creaţiei – timpul, du-rerea, ploaia, seva vieţii, tăcerea, poemul, noap-tea. Astfel, există un timp- ocean care decoloreazănuanţele strălucitoare ale vieţii; un timp-cronolo-gie deşertic al memoriei; un timp al insomniei,„apă clipocindă a nopţii” (nopţi sfărâmate mărunt,p. 91) ce ţine departe somnul- şarpe al deşertului;un non- timp post- existenţial, „tălăzuire albastră”,al renaşterii; poezia este râu de sânge; plânsul de-vine muzică a unei interiorităţi- violoncel, iar mu-zica, o „ploaie de armonii” (muzica aceasta sânge-rează în mine, p. 49), purificatoare şi salvatoarede „tirania zicerii” (ibidem, p. 49) care aboleştevechea lege a vieţii cuprinse arbitrar între cuvân-tul începutului şi tăcerea sfârşitului, pentru a sti-

pula o nouă ordine cos-mică fundată pe sunetulsublim al muzicii. Timpuloceanic al vieţii se alimen-tează din nenumărateleclipe aluvionare ale „ploi-lor monotone şi lâncede”(ploi de stele asemeni, p.92) ca rezultat al apocalip-selor zilnice, al lipsei desperanţă şi al aşteptăriizadarnice a „unui panto-crator/ ce nu mai vine (ibi-dem). Fiinţa umană tră-ieşte fragmentar şi incom-plet în timpul acesta, limi-tat, menţinându- şi echili-brul precar pe o pojghiţăde gheaţă din ce în ce maisubţire, care o desparte deun altfel de timp, timpulcelălalt, nelimitat, numitoximoronic „întunericulluminos,/ mişunând deviaţă” (se subţiază gheaţa,p. 99). Cufundarea în

oceanul atemporal până la lumina increată, la-tent existentă în întunericul pre- creaţiei, devinesinonimă cu un regressus ad uterum în apele hră-nitoare ale lichidului amniotic. Nu există doar untimp oceanic, fluid al devenirii, ci şi un timp sta-tic, încremenit al sfârşitului, caracterizat prin ui-tare, oprire şi stagnare, istovire şi lipsă de vlagă.Este descrisă agonia unui univers care a încetatsă fie, o creaţie consumată în ea însăşi, ca un ou-roborus ce a reuşit, în sfârşit, să se auto- devoreze,nu în absenţa unui deus otiotus, ci a unui „Dum-nezeu nenăscut” încă (privighe-toarea a uitat să cânte, p. 40),adică a unui Dumnezeu im-anent, al vieţii. Timpul după-amiezii prilejuieşte o alunecareleneşă în „apa moale” şi adâncăa unei linişti atât de profunde,încât, temporar, capătă consis-tenţa vizuală a albului uneiblăni de pisică (mă las să alunecîn apa moale, p. 38) şi ascuţimea„săgeţilor fosforescente” din ochiiei îngustaţi, pentru a redeveni,în mod cu totul neaşteptat, cur-gerea şi fluiditatea neliniştitoarea unui gând (ibidem, p. 38). În-cremenit sub uscăciunea soare-lui, „măr viermănos” şi a vân-tului solar cu sonorităţi bizare de„cimpoi obosit”, peisajul cerebra-lităţii aşteaptă înfiriparea poe-mului- ploaie „în afara” acestuispaţiu arid, pentru a- l fertiliza„ca o lumină incandescentă”(măr viermănos, soarele, p. 62).oglinda este un alt spaţiu al diluării şi al estom-pării contururilor şi nuanţelor, care reţine în„apele ei reziduale” (şi atunci mi- am aruncat, p.39) toxicitatea tuturor viselor ucise şi degradabi-lul unei „feţe străine”, apărute din undele timpu-lui în derivă al prezentului. Dincolo de imagineaînşelătoare a efemerităţii, doar apele limpezi aleochiului lucidităţii percep „conţinutul nedegrada-bil” al sufletului şi al poeziei de dincolo de apa-renţa „roasă,/ coclită şi tocită de timp” (ibidem, p.39).

Sensibilitatea şi luciditatea, două atributespecifice feminităţii reflexive, se împletesc necon-tenit într- o confesiune- rugă fierbinte adresată di-vinităţii pentru a o metamorfoza într- o totalitatede necuprins şi de nevăzut, esenţă pură, impon-derabilă, dar bogat parfumată şi aromată, pentrua- şi putea împărtăşi mistic tăcerea preţioasă celuicare- i „poartă/ prin lume povara viselor/ doar deel înţelese” (fă- mă dulce- amară, p. 31). Sunt pre-ferate ample comparaţii elaborate frazeologic, în-lănţuite prin coordonare, prin juxtapunere, ca

într- o zicere dintr- o răsuflare, ce armonizează ne-încetat subtilul şi concretul: „fă- mă dulce- amară/ca primele mlădiţe ale primăverii,/ fă- mă lumi-noasă şi caldă/ ca prima lumină ce urmează întu-nericului,/ fă- mă catifelată ca adierea de seară/ abrizei,/ fă- mă frumos mirositoare/ ca mireasma dedimineaţă/ a lăcrămioarelor, fă- mă uşoară ca po-lenul florilor,/ fă- mă nevăzută ca aburul beţiei,/Doamne” (ibidem, p. 31). Scopul acestei „(pre)fa-ceri” a corpului material printr- o „(re)facere” aesenţei umane primordiale este acela de a expe-rimenta o comunicare- cuminecare totală a sine-lui. Nu vom şti dacă purtătorul poverii (im)pon-derabilităţii fiinţei creatoare este Poemul sau Iu-bitul, dar această ambiguizare ramifică în mod fe-ricit şi neaşteptat cărările interpretative. Într- unalt poem, visul devine o călătorie descendentăîntr- o interioritate suspendată între viaţă şimoarte, prin încetinirea atât de periculoasă afuncţiilor organismului, „o păsuire” înşelătoaredin partea „timpului, hain/ împărţitor de se-cunde” (ochi întors înăuntru, p. 117).

Feminitatea nu este doar sensibilitate flu-idă şi curgere dureroasă, ci şi luciditate pene-trantă, ale cărei întrebări ţintesc înspre înaltpentru a cunoaşte adevărul, răscolesc dureros„viscerele” transcendentului, „scormonind” şi„străpungând” (chiparosul copacul sfânt, p. 54)neîncetat şi perseverent. Prin intermediul actuluicreator, femininul devine astfel imaginea unei to-talităţi interioare, a echilibrului dintre raţiune şisimţire, considerate în mod nedrept apanaj exclu-siv al masculinităţii creatoare. Rodica Braga sedezice de ambele imagini limitative, a femeii-sim-ţire iraţională şi a femeii raţionale insensibile,pentru a o propune pe aceea a poetei, în calitatede fericită totalitate a dionisiacului şi apolinicu-

lui, a unei inteligenţe mereu as-cuţită, dar neîncetat flexibilă învederea receptării vocii interio-rităţii. Femininul poetic esteredat prin imaginea simbolică achiparosului, acest „copac sfânt,săgeată ce- şi înfige vârful în cer”(ibidem, p. 54) – înalt, dar mlă-dios, veşnic verde, dar simbol almorţii, o altă expresie poetică acoincidentiei oppositorum. Fe-meia devine o fiinţă fabuloasă cuochi larg deschişi, condamnatăla veghe continuă chiar de cătreluna intrată în eclipsă pentru apermite soarelui să intre „direct/în sânge ca o perfuzie abruptă,/încărcată de sarea grunjoasă/ avieţii” (eclipsa de lună, p. 79).Pleoapele reprezintă graniţa de-licată şi necesară interpusă întreinterioritatea fragilă şi exterio-ritatea ambivalentă a vieţii –lunar- nocturnă şi solar- diurnă.Lipsa pleoapelor deschide vio-

lent fiinţa înspre exterior şi permite atât risipireaei dureroasă, cât şi expunerea necruţătoare tutu-ror agresiunilor şi răscolirilor răuvoitoare. Întimp ce luna e în suflet, soarele e în sânge. Soa-rele e viaţa însăşi care curge şi străluceşte vioi învenele trupului tânăr, dar el devine „zgârcit,chiar sadic” (vezi, mi- ai spus tu, p. 83) într- un azial întunericului, al învechitului şi al zădărniciei,când îndrăgostiţii se pot mulţumi doar cu unzgârcit „clar- obscur”. Fiinţa umană este un recep-tacol al energiei cosmice din soare, lună, stele şinoapte, convertită în mineralele sărate ale lichi-dului vital „îngemănat cu sângele universului”(printr- o mulţime de ochi, p. 87), menit a topi al-chimic întâmplările de zi cu zi pentru a le prefaceîn sori personali, în jurul cărora fiinţa graviteazăhaotic. Toată această metamorfoză alchimică amacrocosmosului universal în microcosmosuluman, numită viaţă, încetează odată cu stingereaflăcării care încălzeşte creuzetul şi permite stre-curarea sufletului în afară printr- o „fantă de lu-mină” (ibidem). r

Liliana Danciu Fluiditate şi feminitate creatoare

Prin intermediul actului creator,femininul devine astfel imaginea

unei totalităţi interioare, aechilibrului dintre raţiune şisimţire, considerate în modnedrept apanaj exclusiv al

masculinităţii creatoare

rodicA BrAGA

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

idealul valah (Editura Ideea europeană,Bucureşti, 2017) este o carte de filosofiepolitică de un tip special, căci dincolode orice partizanat ideologic (deşi în-

clină spre o viziune politică de stânga – însă ne-pătimaşă – mai degrabă decât de dreapta), eaconţine o reflecţie asupra dimensiunilor politiceale unor fenomene, multe dintre ele aparent fărăo miză politică. Cu mijloace filosofice, psihanali-tice, antropologice, Horia Vicenţiu Pătraşcu, au-torul acestei cărţi, decriptează mai întâi resor-turile psihologice profunde ce generează fapte,atitudini, convingeri, credinţe, manifestate maimult sau mai puţin pregnant în viaţa publică. Elconstată că la noi toate acestea nu se coagulează,nu au o coerenţă, ci ori stagnează apăsător înaerul vremii, ori intră în mişcări haotice, cu cioc-niri fără sens şi de aceea fără consecinţe reale.Cauza ar fi absenţa unui ideal naţional, un ţel pecare să ni- l propunem şi la care să aderăm cutoţii, sau majoritatea, fără rezerve. Sarcina de apropune acest ideal în consens cu structura sufle-tească a naţiei noastre ar fi trebuit să fie, evident,a elitelor, dar, după cum s- a văzut după cădereacomunismului, o parte a acesteia n- a făcut decâtsă instituie o distanţă din ce în ce mai mare şi maigreu de depăşit între ele şi popor. Intuiţile auto-rului sunt deosebit de pătrunzătoare şi subtile,mai ales în detectarea falselor pretenţii elitisteale diverselor grupuri de putere, politice, intelec-tuale, gazetăreşti etc. din România. Sensibilitatealui prinde în special nuanţele, cele mai multemascate, ale dispreţului acestora la adresa celorpe care nu- i socotesc a fi ca ei. Dar ea nu dă greşnici atunci când se apleacă asupra „calităţilorbune şi defectelor” poporului român. Tocmai fiin-dcă este ancorată în tipologie, în cunoaşterea ca-racterelor diverselor tipuri de actanţi sociali,reflecţia politică a lui Horia Vicenţiu Pătraşcu nucaută să impună realităţii scheme abstracte, cirămâne ancorată în mijlocul evenimentelor. Pro-blemele, conceptele, semnificaţiile sunt extrasedin miezul fierbinte al vieţii sociale, politice, cul-turale de la noi, nu impuse de undeva din afară.Realul rămâne referinţa constantă, funcţionândşi ca un criteriu al adevărului afirmaţiilor, carenu sunt altceva decât modalităţi de a spune penume unor lucruri pe care le simţim cu toţii deobicei în mod nedesluşit.

Dacă ar fi rămas doar la nivelul numirii şial faptelor, Pătraşcu ar fi fost un jurnalist, dublatde un analist politic redutabil. (Stau mărturie înacest sens textele scrise ca nişte editoriale dinpartea finală, Jurnal socio- politic). El însă reu-şeşte să ridice evenimentele cercetate la un nivelideatic, unde acestea îşi dezvăluie sensurile, lo-gica desfăşurării, modelele, posibilele consecinţeîn toate planurile vieţii oamenilor trăitori peaceste meleaguri. De aceea spuneam că eseurilece compun idealul valah sunt de filosofie politică,a cărei miză principală nu este propunerea unuiideal naţional, deşi este schiţat cu bun simţ

(auto)ironic unul în final, ci critica absenţei idea-lului la români. Pendularea constantă, sau maidegrabă împletirea strânsă dintre planul concre-tului şi cel ideatic – idealul este definit undeva ca„rezultatul reacţiei dintre idee şi realitate” – faceca textele sale să nu rămână doar nişte exerciţiiteoretice, pe cât de docte, pe atât de rupte deviaţă, cum sunt atâtea studii zise de specialitate.La a le face vii concură indiscutabilul talent descriitor al lui Horia Vicenţiu Pătraşcu, simţulumorului, uneori negru, şi al grotescului unor si-tuaţii, dar mai ales curajul de a aborda noncon-formist anumite teme precum idealul culturii deperformanţă al şcolii de la Păltiniş sau pur şi sim-plu de a readuce în actualitate concepte precumideal sau naţiune, demonetizate de demagogi şide aceea considerate depăşite, desuete. Cred cătocmai poziţia sa de intelectual neafiliat diverse-lor grupuri pretins elitiste îl face să nu piardăsimţul realităţii şi al nevoilor adevărate ale oa-menilor acestei naţii, cărora dobândirea libertăţiidupă ieşirea din dictatura comunistă nu le- a adusşi fericirea visată. o carte precum idealul valahare forţa de a (re)trezi la viaţă interesul pentrutreburile publice pe care partidele politice, insti-tuţiile, mass- media au reuşit să- l adoarmă în ma-joritatea românilor.

Horia Pătraşcu este autorul uneia dintrecele mai bune cărţi despre Cioran intitulată te-rapia prin Cioran. forţa gândirii negative. Dupăce i- am citit noua carte am realizat că el nu estedoar un exeget strălucit al lui Emil Cioran, ci şiun continuator, poate singurul adevărat, căci im-itatori sunt destui, al gândirii acestuia. idealulvalah este o continuare fără a fi, repet, o imitaţiea schimbării la faţă a României. Iată, spre exem-plu, o formulare dintre nenumăratele, la care Cio-ran ar fi subscris cu siguranţă nu doar la tinereţe,ci şi în perioada franceză şi care dă seama de im-portanţa idealului (nu „proiectului de ţară” saualtor termeni asemenea răsăriţi după integrareaîn uE) pentru constituirea unei identităţi naţio-nale: „Câtă vreme România nu are un ideal sprecare să aspire nu va avea nici o indivi-dualitate bine delimitată şi nici un locpropriu pe scena istoriei”.

De la Cioran, dar şi de la Camus,celălalt mare reper intelectual al său,a cărui influenţă este vizibilă mai multîntr- o altă carte apărută tot anul tre-cut, pustiul binelui, Pătraşcu a învăţatcă scopul cunoaşterii este de a seaplica vieţii, lăsându- se ghidată de eafără a o subjuga prin impunerea sche-melor sale abstracte. Este unul dintrerarii autori contemporani care reu-şeşte să aducă împreună viaţa şi ideea,obţinând o obiectivitate deloc rece, ciîncărcată de emoţie. Cei mai mulţi, oripropun teorii rupte de viaţă, intere-sante probabil pentru câţiva specialişti, ori îşi în-torc pe toate feţele trăirile mai mult sau mai pu-ţin irelevante pentru ceilalţi.

Dimpotrivă, Pătraşcu nu ezită să abordezefrontal marile întrebări precum aceasta: „Cât deactuală mai este tema privitoare la locul, rolul şivaloarea culturii române?” Pentru a răspunde, elface o incursiune în interbelicul românesc, ară-tând că tematica naţională era centrală în gândi-rea marilor autori ai acelei perioade. ulterior, darîn ritm accelerat după 1990, problema a fost „frac-turată”, naţionalul devenind o determinare acci-dentală a culturii, dar şi a omului. Procesul dede- naţionalizare a început pradoxal, lângă un re-prezentant important al interbelicului, care ascris pagini încântătoare asupra românescului, fi-losoful Constantin Noica. În modelul paideic noi-cian, aşa cum apare el din Jurnalul de la păltinişal lui Gabriel Liiceanu, este promovată cultura deperformanţă, cu valenţe universaliste, dimensiu-nea naţională reducându- se la o simplă etichetă.ulterior, după 1990 mai ales, Liiceanu se redefi-neşte, despărţindu- se total de maestru şi optândpentru ceea ce el numeşte „literatură personală”,

înţeleasă ca descriere a propriilor stări sufleteşti,reflecţii asupra întâmplărilor ce- i compun viaţaş.a. Aşadar, există pe de- o parte universalismulabstract, rece, sec, ce poate degenera în manie-rism academist şi pe de altă parte singularitateaindividului, cu pretenţii universaliste şi ea, am-belor lipsindu- le medierea naţionalului. Toţimarii interbelici, Brâncuşi, Blaga, Eliade, Noica,Cioran, Ionescu, aveau însă ca premisă ideea căuniversalul nu poate fi atins decât prin naţional,care nu există, spune frumos pe urmele lor auto-rul, decât „în carnaţia şi culorile unor peisaje, înmelos- ul limbilor pământului, în ethos- ul unor po-poare”. Fără a- şi asuma dimensiunea românească(problematizând- o, reflectând asupra ei) îndrăz-neşte să afirme împotriva curentelor actuale deopinie Horia Vicenţiu Pătraşcu, intelectualiinoştri se condamnă la provincialism, universalis-mul lor dezrădăcinat căpătând un aer spectral.Spirit profund şi nuanţat totodată, autorul aces-tei cărţi reuşeşte să zdruncine obişnuinţele noas-

tre de gândire, provocându- ne prinîntrebări radicale. „Nu cumva, se în-treabă el, stagnarea societăţii româ-neşti de mai bine de două decenii sedatorează absenţei gânditorilor cares- o pună în discuţie şi în… mişcare?Nu cumva băltirea societăţii româneştise datorează compromiterii problema-ticii naţionale, inclusiv prin discursu-rile naţionaliste ale unor personajedubioase?” Astfel de întrebări, şi nusunt puţine, aproape fiecare eseu lan-sând o provocare, ar merita să fie dezbă-tute public mai ales acum când intrămîn anul centenarului Marii uniri.

Tot un rol public ar trebui să- şiasume şi filosofia românească barica-

dată în citadelele universitare sau dispreţuindelitist realităţiile tragice şi adesea sordide ale vie-ţii. Scopul ei este de a- i orienta pe oameni în hă-ţişurile vieţii, reflectând asupra faptelor şi nurepetând ideile altora. „Filosofia, spune o defini-ţie, înseamnă tocmai a reflecta cu cele mai rafi-nate instrumente ale gândirii asupra problemelorconcretului”. Prin extindere, cultura în general,îşi pierde rostul dacă în locul implicării în viaţacetăţii se refugiază într- un iluzoriu, pentru cărupt de realitatea vieţii, cer al valorilor. Jurnalis-mul cultural – majoritatea eseurilor din idealulvalah au fost publicate în reviste culturale – con-vine de minune acestui scop declarat al filosofării,mai ales când este practicat cu o plăcere de a scriepe care numai credinţa în rolul şi rostul scrisuluio poate da. Nihilismului actual, post- postmodern,să- i zicem, Horia Vicenţiu Pătraşcu îi contrapuneo filosofie vitalistă căreia nu- i este ruşine săafirme omul în ciuda postumanismelor şi patrio-tismul în pofida internaţionalismului ubicuu. şieste cu atât mai convingător cu cât scrie la fel debine, sau mai bine, decât detractorii mult lăudaţiai neamului. r

Leonid DragomirIdealismul unui spirit realist

Sarcina de a propune acest ideal înconsens cu structura sufletească anaţiei noastre ar fi trebuit să fie,

evident, a elitelor, dar, după cum s- avăzut după căderea comunismului,o parte a acesteia n- a făcut decât săinstituie o distanţă din ce în ce maimare şi mai greu de depăşit între

ele şi popor

leonid drAGomirhoriA vicenŢiu pătrAşcu

Despre identitate în viaţa societăţi-lor se poate vorbi temeinic numaidacă sunt lămurite în prealabilchestiuni de logică. Nu este vorba

deloc de formalisme şi, cu atât mai puţin, de con-venţii ce ar putea fi ocolite fără pierderi. Din dez-legarea acestor chestiuni (vezi Andrei Marga,argumentarea, Editura Academiei Române, Bu-cureşti, 2010, pp.58- 61) se pot trage din capul lo-cului câteva învăţăminte pe cazul cel maipretenţios – cel a identităţii naţionale.

Le formulez aici cât mai strâns. Identitateanaţională nu înseamnă doar invariabila rămâ-nere la sine a unei naţiuni („identitate pură”), încare se refugiază nostalgicii altor vremuri, ci con-stanţă în timp a unui mănunchi de proprietăţi.Nici identitatea naţională nu este sustrasă tim-pului, ci se manifestă în condiţiile unei dinamicineîntrerupte a ansamblului de proprietăţi („iden-titate concretă”). Identitatea naţională este emi-namente „identitate calitativă” , deschisă spreinteracţiune cu alte identităţi naţionale şi înre-gistrează schimbări în consecinţa interacţiunilor.şi identitatea naţională cunoaşte momente de re-ducere („identitate atenuată”), când pierde teren,şi momente de afirmare, când, la o extremă, poategenera orbire („identitate autarhică”). Identitateanaţională, ca orice altă identitate, se configureazăîn funcţie de problemele de viaţă ce se caută a fidezlegate, fără ca prin aceasta să devină subiec-tivă, relativă şi ideologică. Rămâne mereu o dife-renţă între obiect şi semne despre obiecte, întrerealitate şi imaginea ei şi în cazul identităţii na-ţionale.

Trebuie lămurite, însă, şi chestiuni ce ţin demetodă şi de teorie. Ele nu se mai dezleagă fărăapel la ştiinţele sociale. Celui care vrea să cu-noască nu- i este îngăduit să vină în faţa realităţiitabula rasa, privat de mijloace conceptuale evo-luate. De unde vine identitatea de orice fel – in-dividuală sau colectivă? Dacă este un constructistoric – ceea ce susţinem, fără a reduce, însă,identităţile la ficţiuni – atunci cum se ajunge laconstruct? În ce situaţii de viaţă oamenii resimtnevoia de a- şi afla, schimba sau transforma iden-titatea? Sunt diferenţe între dobândirea identită-ţii individuale şi dobândirea celei colective? Cumne văd alţii identitatea pe care ne- o recunoaştem?Să răspundem succint acestor întrebări ce stau înfaţa oricărei discuţii despre identitate.

Este o caracteristică a reproducerii umanea vieţii aceea că presupune anumite medii ce seconstituie la joncţiunea plină de tensiuni dintre oanumită echipare anatomo- fiziologică a omului,care este caracterizată de nevoi (trebuinţe), şianumite condiţii ale lumii exterioare. Între mediieste şi un mediu în care are loc afirmarea identi-tăţii proprii. Aşa cum resimţim nevoi de diferitenaturi, resimţim şi nevoia de a fi noi înşine, cu oidentitate anume, în relaţie cu noi înşine şi cualţii. Iar această nevoie o satisfacem situându- neîn spaţiu (un anumit loc) şi în timp (o anumită is-torie) şi angajându- ne în raport cu acestea. ob-servaţia este valabilă şi pentru identităţi indivi-duale şi pentru identităţi colective.

Identitatea o purtăm în bună măsură cunoi, dar ea devine completă atunci când este asu-mată explicit. Colonistul din America a devenitamerican din momentul în care s- a hotărât să de-nunţe supunerea faţă de coroana britanică şi săparticipe la viaţa statului american. Evreul a de-venit israelian când s- a decis să se mute în ŢaraSfântă şi să trăiască în statul strămoşilor săi. Eu-ropenii trăiau de mult în Europa, dar şi- au asu-mat o identitate europeană de un anumit felodată cu formarea comunităţii europene. Indivi-dul care emigrează îşi alege o nouă identitate înlocul celei vechi. şirul exemplelor poate fi prelun-git. Identitatea este, aşadar, o construcţie, la carepersoane şi comunităţi pot sau nu să recurgă, şirămâne legată de voinţă.

Drumul pe care îl pot face individul şi comu-nitatea nu este doar de la identitate moştenită la

una proprie, nouă. Acest drum poate fi şi invers,de la identitatea proprie la una a celor din jur. Înacest caz vorbim de „asimilare” – procesul princare indivizi şi comunităţi decid să se integrezefără resturi în comunitatea mai mare în care seaflă sau sunt forţaţi la integrare. Spania medie-vală a forţat integrarea necreştinilor în culturacreştină a timpului sub ameninţarea morţii sauexpulzării. China este socotită singura ţară carei- a asimilat pe cei care nu erau chinezi la origine(Martin Jaques, When China rules the World,Penguin, London, New york, 2012, pp.243- 276)prin mecanisme civilizaţionale datorate uneifoarte lungi istorii.

Se consideră că identitatea este „căutată înperioade de tranziţie socială şi politică” (yaelTamir, the Quest for identity, în Shlomo Avineri,Werner Weidenfeld, Eds., integration and iden-tity. Challenges to europe and israel, 1999, p.10).Formulez mai larg această idee, spunând că oa-menii au o anumită identitate în fiecare moment,dar atunci când se produc rupturi ale cadrelorvieţii, discontinuităţi, identitatea lor devine temăde gândire şi motiv de acţiune. Pe măsură ce Im-periul Habsburgic se dovedea incapabil să inte-greze numeroasele comunităţi etnice pe care leconţinea, acestea s- au identificat mai acut casârbi, români, slovaci, croaţi, sloveni şişi- au afirmat cu tărie identitatea naţio-nală. Când a devenit limpede că socialis-mul răsăritean nu are cum să integrezedecât cu forţa diferitele ţări din EuropaCentrală şi Răsăriteană acestea şi- aucăutat un drum propriu în numele inte-reselor naţionale. Dislocările de popula-ţie ce au loc astăzi în forma unei noimigraţii a popoarelor includ o încercarea celor puşi în mişcare de a dobândi onouă identitate.

Identitatea este destin, prin naşte-rea persoanei (nici unul nu ne decidemnaşterea!), prin situarea unei comunităţiîntr- o geografie şi printr- o istorie anu-mită (nici o generaţie nu decide unde austabilit- o strămoşii!), prin educaţia decare oamenii s- au bucurat. În rest, însă,identitatea încetează să fie destin.

şi pentru individ şi pentru comu-nitate în faţă sunt alternative de alegereîn materie de identitate. Educaţia for-mează o identitate, a individului şi a co-munităţii, dar şi unul şi cealaltă potopta pentru o schimbare. Japonia şi Co-reea de sud, acum China, au ales în de-ceniile recente calea unei „revizii cul-turale” de largi proporţii, care să le ofereşansa de a trece identitatea lor tradiţio-nală într- una a modernităţii zilelornoastre, iar opţiunea a dat roade impre-sionante. Mai nou se vorbeşte de „reno-varea identităţii (identity renewal)” cese referă la împrejurarea că un individsau o comunitate aleg să- şi afirme oidentitate pierdută sau una nouă.

Cel mai mare şi mai radical renovator deidentităţi este societatea modernă. De aceea,adepţii identităţii naţionale au privit modernita-tea în prima instanţă mai mult critic. Pe de oparte, mecanismele specifice pe care modernita-tea le- a pus în acţiune – piaţa ca regulator econo-mic, generalizarea libertăţilor şi drepturilor,capitalul financiar ca parte a reproducţiei – aufrânt identităţi tradiţionale şi le- au trimis înmuzeu. Trecutul nu oferă mijloace de a face faţăacestor mecanisme care s- au dovedit eminamentecivilizatoare, încât curentele culturale paseistes- au înşelat din capul locului. Ele sunt în contra-timp cu istoria şi nu dau rezultate decât înînchipuire.

Pe de altă parte, odată cu emergenţa pieţeimondiale şi a contactelor universale dintre oa-meni, s- a creat şansa „alegerii de identitate na-ţional- culturală”, care este un fenomen specific

modernităţii târzii. „Ea este o funcţie a deschide-rii comunităţii, a abilităţii membrilor ei de a fi ex-puşi altor modalităţi de viaţă, sisteme ale cre-dinţei, tradiţiilor, limbajului sau, pe scurt, a ma-tricei culturale a altor societăţi decât cea proprie”(p.12). Ca urmare, se ajunge la situaţii de alegereprecum cea a orientalilor care preiau culturaMarii Britanii, trăind acolo, a imigranţilor recenţidin Germania, care vor să se stabilizeze într- oaltă cultură, a magrebienilor din Franţa şi a mul-tor altora. Atunci când alegerea este pentru inte-grare în cultura ţării gazdă procesele decurg fărădificultăţi, dar când această integrare este privităcu reticenţe, reacţiile episodice, din nefericire vio-lente, sunt greu de evitat.

Aşa stând lucrurile, pe scena actualităţii aurcat tema setului de valori la care aderă de faptcel aflat în faţa unei „alegeri de identitate naţio-nal- culturală”. Situaţia nu este oarecare, iarunele conflicte ale lumii de azi au cauze în ceeace se poate numi „identitate biculturală”, „culturide refugiu”, „identitate confuzionată” sau „adoles-cenţă prelungită” (vezi Andrei Marga, Religia înera globalizării, Editura Academiei Române, Bu-cureşti, 2014, pp.21- 22) şi sunt probă.

Acel om vine dintr- o identitate culturalăanumită, pe care o relativizează, prin forţa lucru-rilor, în favoarea alteia. Întrebarea care se puneîn astfel de situaţie este cea a „autenticităţii”: înce măsură cel aflat în situaţia alegerii de identi-tate ajunge la o soluţie ce nu este hibridă, într- unînţeles „autentică”. Cum îl consideră cei care îlprimesc printre ei? Cum îl consideră cei dintrecare a plecat? Nu este uşor de dat o soluţie.Foarte probabil, va trebui să ne acomodăm cu odurabilă „criză a autenticităţilor” ce atinge nudoar identitatea etnică, ci şi alte identităţi. Iarfaptul că în scrierea romanelor se reuşeşte ane-voie, mai nou, „încheierea” prin tratarea convin-gătoare a destinelor personajelor este indiciu alacestei crize adânci.

(continuare în pagina 36)

30

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Andrei MargaConstruirea identităţii

Identitatea o purtăm în bunămăsură cu noi, dar ea devine

completă atunci când este asumatăexplicit. Colonistul din America adevenit american din momentul în

care s- a hotărât să denunţesupunerea faţă de coroana

britanică şi să participe la viaţastatului american. evreul a devenitisraelian când s- a decis să se mute

în Ţara Sfântă şi să trăiască înstatul strămoşilor săi

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

La prima vedere, puţini gânditori parsă stea atât de departe unul de ce-lălalt ca Titu Maiorescu şi FriedrichNietzsche. Sunt temperamente inte-

lectuale nu doar diferite, ci chiar radical opuse.Prin viaţa şi personalitatea sa, Nietzsche se în-scrie în formula pe care la noi Edgar Papu anumit- o „existenţă romantică”: vulcanic, capabilsă sară dintr- o stare sufletească în alta pe o scarăîntinsă de trăiri, de la entuziasm delirant la me-lancolie şi disperare. Titu Maiorescu este contra-riul. Cercetători de marcă ai personalităţii şioperei sale, de la Al. Dima şi Liviu Rusu la TudorVianu, mai apoi la N. Manolescu şi Al. Surdu, Al.Boboc, au reţinut efortul său constant de a imitamodelul suprem al „existenţei goetheene”, să co-pieze tiparul acesteia făcut din echilibru şi stabi-litate, atitudine superioară de dominare auto-ritară a vieţii, un spirit prin excelenţă logic, înconformitate cu exigenţa afirmării necondiţionatede orice împrejurare a adevărului.

În termenii distincţiei goetheene dintre „ro-mantic” şi „clasic”, Nietzsche încorporează tipul„romantic”, socotit de Goethe drept bolnav, iarMaiorescu pe cel „clasic”, considerat de acelaşiGoethe ca „sănătos”. Cum arată George Căli-nescu, distincţia, deşi valabilă, comportă nume-roase nuanţe care o împing în relativ. „Nu existăîn realitate un fenomen artistic pur, clasic ori ro-mantic” – scrie marele critic şi continuă – „Indi-vidul clasic este utopia unui om perfect sănătostrupeşte şi sufleteşte «normal» (slujind dreptnormă altora), deci «canonic». Individul romanticeste utopia unui om complet anormal (înţelege ex-cepţional), dezechilibrat şi bolnav, adică cu sen-sibilitatea şi intelectul exacerbate la maxim,rezumând toate aspectele spirituale de la brutăla geniu. Expresiile trebuie luate într- un sens cutotul literar, evitându- se confuzia cu patologiamedicală.”

şi, totuşi, se pot găsi apropieri între lucruricare apar ca fiind total străine unul în raport cucelălalt. Apelul la nişte date biografice în discuţiade faţă este de natură să ne lămurească unele as-pecte în această privinţă. Deşi în bună parte con-temporani, Titu Maiorescu (1840- 1917) şiFriedrich Nietzsche (1844-1900) şi- au atins vâr-sta akmḗ a deplinei maturităţi la date apropiate– Maiorescu în 1880, iar Nietzsche în 1884 – ceidoi nu s- au cunoscut personal şi între ei nu a exis-tat nici o legătură directă. La fel în planul ideilor,nu se poate înregistra nici o influenţă nemijlocităde la unul la celălalt: nici de la Nietzsche la Ma-iorescu şi cu atât mai puţin de la Maiorescu laNietzsche. Problema limbii ca mijloc de transmi-tere a unor posibile influenţe nu se pune: Maio-rescu cunoaştea bine germană şi ar fi putut aveaacces la lucrările lui Nietzsche. Dar în 1872, cândse produce triplul debut al lui Nietzsche ca filosof,filolog clasic şi scriitor, odată cu apariţia volumu-

lui naşterea tragediei din spiritul muzicii, acestase află în căutarea unei formule de afirmare, caresă- l impună în zona de vârf a gândirii germane.La acea dată Maiorescu era deja de 11 ani în ţarăşi, reţinut de problemele româneşti, putea urmăridoar cu dificultate sporită mersul ideilor din gân-direa germană. În ceea ce îl priveşte pe Titu Ma-iorescu, debuturile sale filosofice au avut loc înlimba germană şi într- un mod cu totul întâmplă-tor Nietzsche le- ar fi putut cunoaşte. Dar zborulsău se producea la alte înălţimi şi peste alte ţinu-turi ale spiritului.

Dacă în relaţia Maiorescu- Nietzsche nuputem vorbi de influenţe, putem găsi, în schimb,„corespondenţe” şi „coincidenţe” semnificative. Nepropunem să semnalăm în cele ce urmează doarunele dintre ele. Prima vizează acţiunea critică aunui filosof în cadrul culturii sale naţionale. Dinprimăvara anului 1873 datează nişte însemnăriîn care Nietzsche se arată preocupat să determinelocul şi rolul unui filosof în comunitatea de viaţăa naţiunii sale. Rămase doar ca schiţă, ele au fostpublicate sub titlul „Filosoful ca medic al unei ci-vilizaţii” (Der Philosoph als Arzt der kultur) şi auapărut în volumul VII (Nachlass 1869- 1874 alediţiei Colli- Montinari).

Nietzsche pleacă de la premisa că un filosofnu poate sta indiferent deoparte (abseits), retras,ca o excepţie (wie eine Ausnahme) în faţa proce-sului creator care se petrece în sânul naţiuniisale. Voinţa ca principiu metafizic al realităţii –Nietzsche se află încă în faza schopenhauerianăa concepţiei sale – trebuie să- l cuprindă şi pe filo-sof în procesul de viaţă al naţiunii sale. Voinţa arepartizat şi filosofului o sarcină (der Wille willauch mit ihm etwas): aceea de a fi medicul uneicivilizaţii. un individ se poate îmbolnăvi şi re-curge la ajutorul unui medic. Dar aceasta se poateîntâmpla şi cu o civilizaţie întreagă. În acest cazrolul de medic îi revine filosofului; el este cel che-mat să vindece civilizaţia în cauză. Întrebarea dela care pleacă Nietzsche este în aparenţă unasimplă: ce poate să întreprindă un filosof în pri-vinţa culturii poporului său (Was vermag ein Phi-losoph in Betreff der Cultur seines Wolks). Înprincipiu un filosof nu creează o cultură, dar opoate pregăti (es kann keine kultur schaffen,aber sie vorbereiten) printr- o serie de intervenţiinegative (immer nur verneinend), înlăturând for-ţele care i se pun în cale, moderându- le acţiunea,distrugându- le sau, dimpotrivă, conservându- le.Niciodată un filosof ca antrenor spiritual (vezicazul lui C. Noica la noi), nu şi- a jucat rolul prindoctrina sa pozitivă. Atitudinea sa în raport cuceea ce o civilizaţie conţine este în principiu unacritică, dizolvantă, distructivă chiar şi atuncicând intenţia sa pare de a fundamenta „cu câteste mai mult de distrus – spune Nietzsche des-pre filosof – cu atât el este mai util unor epoci dehaos sau de decandeţă” (Er ist am nutzlichsten

wenn es viel zu zerstoren giebt in zeiten desChaotischen oder der Entartung”) Filosoful, prinrolul său de critică, constituie o necesitate hotă-râtoare pentru destinul unei civilizaţii. Mai mult,critica nu constituie doar o necesitate, ci estechiar o obligaţie. De fapt, Nietzsche ilustreazătema dezvoltată în idealismul speculativ germana negativului care, intrând în acţiune, devine prinefectele sale pozitiv.

***Să trecem la Titu Maiorescu. El este repre-

zentantul cel mai autorizat la noi al spiritului cri-tic, acţiune prin care şi- a adjudecat şi titlul depărinte al culturii române moderne. Se poatevorbi de modernitatea acestei culturi numai înce-pând de la Titu Maiorescu. El nu a creat spiritulcritic în cultura română, poate nu este nici primulcare l- a introdus în viaţa noastră publică. Gara-bet Ibrăileanu în spiritul critic în cultura româ-nească (1908) vorbeşte despre o şcoală criticămoldovenească, pre- şi extrajunimistă reprezen-tată mai cu seamă de literaţi şi istorici: C. Ne-gruzzi, A. Ruso, V. Alecsandri, M. kogălniceanu.În cadrul culturii româneşti, T. Maiorescu trecedrept agentul cel mai eficient al spiritului criticcu care inaugurează ceea ce el însuşi numise„noua direcţie”. Aceasta se distingea radical de„vechea direcţie” prin afirmarea condiţionată aadevărului.

Cu această acţiune îndrăzneaţă a sa, Maio-rescu a aşezat cultura română pe temeliile solideale spiritului critic, ridicând- o la acel nivel înaltde unde se putea începe primul pas în procesul denivelare cu treapta atinsă în dezvoltarea lor deculturile mai avansate ale occidentului. Spiritulcritic discerne între valoare şi non- valoare, rapor-tarea sa la realitatea culturală dată este prin ex-celenţă una negativă. Prin conformare fidelă larigorile adevărului se pune capăt discuţiilor ste-rile din cultura română, „beţiei de cuvinte”. Valo-rile triumfă contra non- valorilor şi a mediocrită-ţilor de tot felul. De altfel, „noua direcţie” şi- a de-clarat ca obiectiv principal descurajarea medio-crităţilor.

Titu Maiorescu era pe deplin convins de pu-terea criticii negative pe care şi- a asumat s- oexerseze în cultura română prin filosofia sa. Înmanieră hegeliană concepea filosofia ca reprezen-tând substanţa cea mai densă a vieţii spiritualea unui popor într- un moment dat al istoriei sale.Filosofia este menită unei funcţii critice. Titu Ma-iorescu va pune, totuşi, literatura (arta) dacă nudeasupra filosofiei, în orice caz în conformitate cuierarhia hegeliană a formelor spiritului obiectiv,în ordinea istorică a acestora, înaintea filosofiei.Ceasul filosofiei încă nu a bătut în cultura ro-mână, crede autorul Criticelor, aceasta aflându- sedeocamdată în faza sa literară. În fulguraţii filo-sofice şi literare (1943), Ion Petrovici a subliniatfaptul că pentru Titu Maiorescu în evoluţia gene-rală a spiritului românesc momentul filosofieiîncă nu a venit, aceasta aflându- se pe treapta in-ferioară în raport cu filosoficul a studiilor literare.

Titu Maiorescu formulează directivele spi-rituale ale unei „noi direcţii” chemată să consoli-deze începuturile culturii româneşti moderne,care, în concepţia sa, nu se putea dezvolta decâtîntr- o formulă naţională.

Raportându- se conform exigenţelor criticiisale negative la realităţile naţionale, am puteaspune că Maiorescu intenţionează o „răsturnarea tuturor valorilor” – o „umwertung aller Werte”din câmpul culturii româneşti, dar nu în sensulnegativist al nihilismului nietzschean. Spirit ci-zelat în sensul moderaţiei şi măsurii, Maiorescua creat puţin, dar a căutat să ofere altor generaţiicondiţii pentru a îndeplini sarcina de a crea maimult. Programul cultural conceput de Maiorescuimpune ca unul dintre imperativele sale clarifica-rea raportului dintre critică şi creaţie. Negativăîn forma sa exterioară, critica maioresciană ur-măreşte, de fapt, doar să asigure posibilitateacreaţiei ca singura pârghie care poate înălţa cul-tura română la standarde europene. r

Dacă în relaţiaMaiorescu- nietzsche nu putem

vorbi de influenţe, putem găsi, înschimb, „corespondenţe” şi

„coincidenţe” semnificative. nepropunem să semnalăm în cele ce

urmează doar unele dintre eleVasile MuscăTitu Maiorescu şi Friedrich Nietzsche:„coincidenţe” şi „corespondenţe”

titu mAiorescu Friedrich nietzsche

Sentimentul demn patriotic, firesc, înnumele normalităţii nu presupunenici ură şi violenţă faţă de alt neam,nici trâmbiţe şi tobe, nici lătrături

ideologice,de felul celor cu care ne asurzeau înfiece ianuarie, de zilele Ceauşeştilor, activiştii in-traţi în delirul „adeziunilor”.

Cu patriotismul critic (Horia Vicenţiu Pă-traşcu), da, sunt de acord, dar cu condiţia „să nuucidă speranţa colectivă” (acad. Ioan- Aurel Pop).Cu sintagma maioresciană „observări critice”, da,însă nu cu dispreţul faţă de naţiunea- rădăcină. şinu, categoric, cu scopul de a de- mitiza, de a crearomânilor o imagine rea, deloc onorantă: Româ-nia, ţară defectă, cu un popor (numit, abreviat,popo), defect. Câţi intelighenţi nu se declară sâ-câiţi de etnie, gata să- şi dea demisia din ea, con-vinşi că nu mai avem soluţii naţionale, ci trans-naţionale. În zilele noastre, intelighenţii preferăsă fie transetnici, adaptaţi la vechile/noile coman-damente internaţionaliste. naţional terminal, ti-trează TRu, europarlamentarul băsesc. Adicăfinish? De aici până la întrebarea istoricului L.Boia n- a mai fost decât un lat de discurs: „Maisunt românii o naţiune?” N- or să mai fie dacă re-nunţă să mai fie, dacă se lasă cuprinşi de amor-ţeală etică şi etnică, de nepăsare, de akedía.

Cu zel distructiv, se umblă la criteriile careidentifică naţiunea: origini, cruce, limbă. Alt cri-teriu de identificare a unei naţiuni: realizări încultură şi civilizaţie. or, „noi n- avem”, necontândcine ştie ce Brâncuşi, Enescu, Eliade… Ni sespune că solul românesc nu- i productiv spiritual,negându- se excelenţa românească. Cantemir,Hasdeu, Eminescu, Maiorescu, Iorga, Pârvan,Gh.I. Brătianu, Blaga nu înseamnă nimic?

Nu ajută deloc la dezvoltarea calităţii civicenegarea continuă a ce înseamnă a fi român, maiales a fi bun român. o spun fără să mă tem demiştocănii (tip Andrei Cornea) despre „vâna na-ţională” şi iţarii în vine. În pragul Centenarului,se dau palme celor obsedaţi, pasămite, de identi-tate, ca fiind înapoiaţi, încremeniţi în proiectulRomâniei Mari, când naţiunile sunt deja în me-tastază. şi nu ne intră odată în mintea noastrăne- deschisă că avem o identitate neconturată,adică n- avem; că existenţa conştiinţei de neam afost baznă, de scos din capul elevilor. La 10 ani dela unire, în 1929, au venit la sărbătorire 300.000de români. E cifra cea mai mică, alte ziare esti-mând prezenţa a patru- cinci sute de mii. şi nunumai la Alba Iulia au fost serbări, ci şi în Bucu-reşti şi- n alte părţi. În 20 mai, ‘29, la Alba, au de-filat arcaşii Bucovinei, cortegii etno din toateprovinciile. Lângă Iuliu Maniu, prim ministru dinnoiembrie ‘28, au stat Alexandru Vaida- Voevod,ştefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Ion Mihalache,Iorga, generalul Constantin Prezan…

E bine ştiut faptul că, prin program, o na-ţiune unită n- a plăcut kominterniştilor, că Inter-naţionala a 3- a s- a opus României Mari. Iarprotoglobalizatorii Marx- Engels- Lenin- Stalin, cu„învăţătura” lor, stau la baza neo-internaţionalis-mului numit globalizare. Anul 2016 a fost decla-rat în Rusia, de Partidul Comunist, Anul Stalin;oare PSD va declara 2018 Anul Brucan, care, în„Scânteia” din 1947, cerea „osândă” pentru „capiiPNŢ”, Maniu şi Coposu, „învechiţi în rele”? Pro-fetologul Brucan, învechit în bune, ar trebui re-cuperat ca… avangardist globalizator?

Sechelele propagandei comuniste se văd latot pasul: din şcoală până- n Parlament. ultimaultragiere a rezistenţei anticomuniste, autor: se-nator şerban Nicolae. „Doar sclavii, scrie MirceaPlaton, nu îşi cunosc istoria, oamenii liberi au ră-dăcini”.

Cicerone Ioniţoiu estimează că victimeleTribunalului Poporului însumează cam 25 de mi-lioane de ani de temniţă grea. N- a fost de ajuns?Dacă- n şcoli şi facultăţi (măcar de Istorie) s- arpreda cursuri de martiriologie şi – de ce nu? – demonumentologie, n- ar mai fi eroii de război îngro-paţi în cutii de carton. şi nu s- ar mai afirma că

numai nişte astupaţi la minte se pot sacrifica pen-tru statul- naţiune, formă obsoletă. În alte cu-vinte, stat etnic nu, partid etnic (uDMR), da. Iatăde ce este imperios necesar să rememorăm, spreînvăţătură, drama unioniştilor, dar şi a generali-lor deveniţi „criminali de război”, vârâţi în puşcă-riile comuniste pe „loturi”.

Iuliu Maniu, arestat la 75 de ani, condam-nat la închisoare pe viaţă, mort la Sighet în ‘53,târât de gardieni pe scări, într- un sac şi zvârlit lagroapa comună. Iar doamna Rodica Palade (GDS)afirmă că a- i căuta oasele e „act blasfemiatoriu”,nicidecum creştinesc.

Cardinalul Iuliu Hossu a primit 20 de anide închisoare, Domiciliu obligatoriu la Cioro-gârla, apoi la Căldăruşani; citise, la Alba Iulia,Declaraţia de unire cu ţara.

Istoricul acad. Silviu Dragomir, arestat în‘49, eliberat în ‘55; a murit la Cluj, în ‘62.

Istoricul Ioan Lupaş, arestat în ‘50, eliberatîn ‘55.

Istoricul Ion Nistor, rectorul universităţiiCernăuţi, a redactat Actul unirii; arestat în ‘50,eliberat în ‘55.

Ion Mihalache, arestat după înscenarea dela Tămădău, în 14 iulie ‘47, închis la RâmnicuSărat şi mort acolo, la 81 de ani, în 1963.

Dr. Grigore Grigorovschi, militant pentruunirea Bucovinei cu România, mort la Văcăreşti,în 1950.

Ion Pelivan a murit la Sighet, lângă Gh.Brătianu şi Iuliu Maniu. Iar noi spunem că pa-triotismul e ridicol, deşi Iorga a folosit vocabulaîn alt context, avertizând: „Suntem un popor ri-dicol şi criminal de tolerant” (subl.mele). Toleraţi,toleraţi, poate rămâne ceva! Acceptăm să fimumiliţi de Csibi Barna, refugiat în ungaria: „Săse rupă România precum steagul din mâna mea”,blestema în iulie 2015. şi- n decembrie 2015, ke-lemen Hunor glăsuia: „Poate ar trebui altă zi na-ţională”. Poate şi alt imn: al ungariei! AcelaşiHunor îndemnase, în 2014: „Să aducem Cataloniaşi Tirolul în Ardeal”. Expresiv îndemn, nu- i aşa?Doar a fost ministru al Culturii din România. Dealtfel, „regina independenţei”, cum o numeştepresa catalană pe doamna Marcela Topor-Puig-demont din Vaslui, a fost studentă la „Cuza”.oare ce- o crede despre unirea Mică? Parte a is-toricilor ieşeni ştiu ce cred, de vreme ce viruseazănecontenit fiinţa naţională, ghilimetând- o aşacum ghilimetează şi voinţa colectivă majoritară.Minoritatea dă tonul şi face muzica!

oare 16 ani de Regiune Autonomă Ma-ghiară, impusă de Iosif Vissarionovici, nu ne- auajuns? Regiunea Autonomă Maghiară, vecină cuoraşul Stalin. Se mai văd pe Tâmpa urme din li-terele formate prin copaci plantaţi anume pentrua da numele tătucului: STALIN. Acum, în Vran-cea, B1Tv spune că se exploatează păduri întregi,copacii fiind marcaţi în culorile steagului suedez.

Lamentabilul ins Al. Florian ne trage pedreapta, susţinând că politica naţională e nefastă,rasistă, extremistă, colorată în gri nazi sau în ver-dele Legiunii. Să nu- l discriminăm ca fiu de co-munist pur- sânge? Eu l- aş „discrimina” puţintel,tăindu- i sălăriuţul oferit de statul român. Stat pecare îl trage de urechi kelemen Hunor, cu„Steaua României” în piept şi cu Catalonia îninimă. Cică românii ar pune pumnul în gura mi-

norităţilor. De unde o spune? Din ParlamentulRomâniei! Soluţia ar fi, după uDMR, să se mic-şoreze pragul de vorbitori de limbă maghiară,pentru a fi angajaţi la primării translatori pentrunecunoscătorii de limbă română. o ţară de trans-latori, asta dorim? un cetăţean român de etniemaghiară vine la interviu pentru un post, cutranslatorul la purtător.

Da, se insistă pe altă limbă decât româna,pentru că limba comună e alt criteriu de identifi-care a unei naţiuni. De ce presează ucrainenii,care au ucrainizat numele românilor: Buzatu –Buzatenko; Cherdevară – kerdevarenko; Sandu– Sandulenko? Simplu: ca minoritatea româ-nească să nu aibă drept la şcoală în româneşte.Iar informările lui Tökes, mergând cu pâra laPoartă, la Bruxelles, sunt dezechilibrate. Euro-parlamentarul, votat de români, i- a cerut lui Vik-tor orban „protectorat pentru Transilvania”, cu„Steaua României” la rever (atunci o avea, cred),uitând că în Ardealul celor trei naţiuni, unguri,secui, saşi, nu existau ca naţiune tocmai româniimajoritari. Iar în Constituţia Dietei ungureşti, ar-ticolul 18, sta scris că era pedepsit cu 4 ani de în-chisoare cine vorbea ceva contra naţiunii ungare.I s- o fi replicat pastorului că mai rău decât ma-ghiarii o duc în Harghita- Covasna, acum, mino-ritarii români?

Premierul din vecini, Viktor orban, l- a li-niştit pe Tökes: „Viitorul o să fie în limba ma-ghiară”, viziune la fel de aberantă ca aceea cumcă Iisus ar fi fost ungur. Iar un preşedinte al Par-lamentului ungariei susţinea că autonomia Tran-silvaniei e „porunca lui Dumnezeu”. Îţi puneDumnezeu mâna- n cap? Mă îndoiesc, dacă n- arepe ce pune mâna. Naţiunea română e jignită peteritoriul nostru. Nu mai există persona nongrata? Sau adevărul gol- goluţ este că orban nejigneşte pentru că ne jignim noi înşine? N- a mairămas unionist să nu fie hulit, dispreţuit, ironi-zat. Cuza? un „ofiţeraş muieratic”. Ne întrebămce- am fi fost fără nemţi, fără dinastia Hohenzol-lern-Sigmaringen, fără Carol. Dar regele întâiu aavut inteligenţa să continue ce a început Cuza,reformele lui: legea agrară, a instrucţiunii, codu-rile penale… oare de ce sigla uAIC este preferatăprimei universităţi române, universitatea „Al.I.Cuza”? Abreviem, abreviem, până nu mai rămânenimic! Leii Regulamentului organic, puşi pe trep-tele uAIC de un rector neinspirat, rânjesc la tre-cători. şi nu sunt deloc edentaţi în Româniaedentaţilor, a celor cu „guri ştirbe”. oare G. Lii-ceanu crede că N. Carandino avea zâmbet Colgatecând a ieşit din temniţă? Cum, când i- au scos toţidinţii în bătăi? Nici Alexandru Ivasiuc nu- i maiavea.

Rusia nu va abandona nicicând politica ex-pansionistă, în timp ce noi pledăm pentru imi -grare în defavoarea interesului etnic. Cum auprocedat sovieticii? Aşa: dislocând populaţia ro-mânească,deportând- o. r

32

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Magda UrsacheRăzboiul imaginii

Sechelele propagandei comunistese văd la tot pasul: din şcoală

până- n Parlament. Ultimaultragiere a rezistenţei

anticomuniste, autor: senatorŞerban nicolae. „Doar sclavii, scrie

Mircea Platon, nu îşi cunoscistoria, oamenii liberi au rădăcini”

Dintr- o haltă părăsită

Cassian Maria Spiridon* * *

primeşti ciocane de fier peste tâmpletârât prin ciulini rostogolit prin bolgiiîţi este trupul călcat

cu picioare de elefantde suliţe străpuns/ răsucit în pulbereochiul tău se deschide

încercat prin răbdare trecut prin malaxorul zileisufletul se izbăveşte

şi inima cu o suflare mai mult

se avântăprintre angrenajele recicătre năpăstuita fiinţă

a unui zeu cu liră

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Sala Mare a Teatrului Naţional dinBucureşti, cea mai importantă şisemnificativă locaţie teatrală a ţării,îşi defineşte plenar identitatea în

această stagiune 2017-2018, prin spectacolul-eve-niment, Regele moare de Eugene Ionesco, în regialui Andrei şi Andreei Grosu şi scenografia lui Vla-dimir Turturică. Într- o distribuţie de aleasă cali-tate, strălucesc prin nobleţe şi profunzimeexpresivă, prin virtuozitate interpretativă, aşacum au făcut- o de atâtea şi atâtea ori, MarianaMihuţ în Regina Margueritte şi Victor Rebengiucîn Regele Berenger... Dumnezeule..., reprezenta-ţie de exigentă şi tulburătoare demnitate tea-trală, magie prin adevăr şi simplitate.

Publicul din toate generaţiile care umplepână la refuz Sala Mare, în căutarea teatruluiviu, urmăreşte acest requiem spectacular, respi-rând emoţia incandescentă a creaţiilor actoriceştipolifonice... Nuanţe, semne, seducţie magică. Pu-blicul trăieşte spectacolul, şi la final, vrăjit de ple-nitutidinea acestui ceremonial al vieţii şi almorţii, se adânceşte cu întreaga sa fiinţă în tă-cere. Da... ultima imagine, moartea curată înadâncime a Regelui şi Reginei, ne cuprinde petoţi... Apoi... când scena a închis ritualul dispari-ţiei dureroase şi totodată învăluite în iubire...atunci, spectatorii care au fost cuprinşi de friso-nul ambiguităţilor existenţei umane înţeleg cea-laltă dimensiune, cea ascunsă, a teatrului –Iniţierea. Aplauzele sunt ecourile acestui marespectacol ce sfidează conceptual făcătura şi filo-zofăraia facilă, stearpă... pe scenă se revitalizeazăvaloarea marelui artist, a vedetei creatoare de fi-inţe şi destin...

Tăcerea şi aplauzele sunt bucurie sfinţită deteatru... de înalta artă histrionică, dincolo de cu-prindere, a lui Victor Rebengiuc şi MarianeiMihuţ. Modestie nobilă în privirile arzând demulţumire de pe scenă... ochi în ochi, publicul şiactorii – creatori ai acestui regal de iluminare –îşi înfrăţesc singurătăţile, disperările, neliniştile,într- o puternică comuniune. Artă şi respect, în-credere în înţelegerea vieţii şi a morţii... transfi-gurare.

* * *În cabinele lor, pe rând, Mariana Mihuţ şi

Victor Rebengiuc... sunt îmbrăţişaţi cu suflet deVeronica şi de mine pios, într- o linişte înde-lungă..., căci nu avem cum să pângărim minuneacreaţiei lor cu etichete, vociferări entuziaste şi fe-licitări de serie.

zâmbind, au şoptit, neştiind niciunul dintreei că ceea ce spun a rostit şi celălalt...: „E un textatât de bun, o piesă care- ţi oferă totul...”

şi ei sunt atât de buni... şi- ţi dăruiesc totul...* * *

Pentru că am trăit acest spectacol de refe-rinţă, cred că rubrica mea din Contemporanul, înanul centenarului Marii uniri, „Nostalgia valo-rii”, trebuie să înceapă, acum, cu Eugene Ionesco,şi poate în schiţa mea de destăinuire a măiestrieişi originalităţii genialului dramaturg să- l inserezcu drepturi depline de precursor, pe I.L. Cara-giale... „Loc al improvizaţiei geniale”, după cumdenumeş te Hans- Georg Gadamer teatrul, loc alevenimentului, al vieţii sociale, cum arată expe-rienţa în fapt, şi teorie a acestui mod de existenţăartistică, teatrul este sanc tuarul în care prezentulactualizează trecutul, pentru a înfăptui tot ce nuare semnificaţie ca act uman, căci doar semnifi-caţia reciprocă (M. Eliade) face posibilă institui -rea sensului. Cele două determinări opuse –cercetarea fenomenelor umane abisale şi solicita-rea imperativă a faptelor sociale..., jocul instinc-telor şi al miturilor – fac posibilă mobilitatea detip re- prezentare/re- memorare/actualizare, pro-

ces în care, consideră Roger Caillois, „spiritul derevoltă trebuie, din satanic, să devină luciferic”.

Nevoia de creaţie, har misterios, întemeie-tor, face din ironie o formulă de existenţă în „tra-gic”, căci ea oferă o detaşare supremă şi o justăînţelegere a lor şi a ce lorlalţi, o înţelegere a me-nirii şi a damnării; dacă per fecţiunea intră în finitca viziune antică asupra operei şi lumii, „şcoalacreştinismului”, adaugă o componentă de măreţienelimitată, cea a perfecţiunii infinite, a ceea ce in-vizibilul, abisalul, labirinticul condiţiei umaneface vizibil, etic şi estetic.

Acel „înţeles omenesc” al artei, teoretizat deCaragiale, face din orice punere în discuţie a „pro-bleme lor morale”, o formă de participare la acelteatru al lu mii: „...Toate sunt, nu spun, ci aieveaînfăţişate: bucuria râde din ochii vii, durereaplânge cu lacrimi adevărate, faptele cer timp şi,precum în natură, trebuie să treacă vreme şi îm-prejurări peste obiectul real pentru ca el să se mo-difice într- o stare dată a lui, asemenea aicitrebuie să treacă împrejurări şi, prin urmare,vreme reală pen tru ca să se desăvârşească arăta-rea intenţionată”.

Vocaţia polemică a dramaturgului EugeneIonesco, impulsionată şi de nevoia de a- şi definicrezul artistic în faţa opacităţii primilor săi critici,a generat paginile incitante adunate în volumulnote şi contranote, care compun o poetică teatralăincitantă prin complexitatea sa. În note şi contra-note, scriitorul nu se mulţumeşte cu comentariulpropriei opere, ci lărgeşte aria reflecţiilor sale,meditând asupra athanorului care stă la baza ex-presiei interpretative. Eugene Ionesco explo-rează, cum ne spune Anca Măniuţiu în studiulsău poetici regizorale, enigma teatrului, care dacăla început i s- a părut a fi cea mai impură dintretoate artele, un „amestec inacceptabil” de adevărşi falsitate, de real şi ficţiune, un simulacru gro-solan, lipsit de orice magie, va sfârşi prin a de-veni, în ochii săi, „arta supremă”, cea care per-mite „materializarea cea mai complexă a profun-dei noastre nevoi de a crea lumi”. „Ca autor con-siderat «de avangardă», mă voi vedea confruntatcu reproşul că nu am inventat nimic. Eu cred cădescoperim şi, în acelaşi timp, inventăm, iar in-venţia este descoperire sau redescoperire; nu evina mea că sunt considerat autor de avangardă.Critica e cea care mă consideră astfel. Asta nu arenicio importanţă. E o definiţie ca oricare alta. Eanu înseamnă nimic. E o etichetă.”

Tot Anca Măniuţiu ne spune că dramatur-gul pare să anticipeze aici comentariul nejustifi-cat de dur al lui Susan Sontag la note şicontranote, într- un articol intitulat sec – ionesco.Cu o vehemenţă demnă de cauze mai bune şi cu o„parţialitate pătimaşă” (pe care autoarea însăşişi- o recunoaşte, candid, în prefaţa volumului încare va include, mai târziu, articolul scris în

1964), Sontag demolează literalmente note şi con-tranote, considerând- o „o carte despre teatruplină de platitudini”, de eseuri banale, „încărcatecu un surplus de autoexplicaţii şi de vanitate onc-tuoasă”, ale cărei câteva idei interesante îi par afi „un fel de Artaud diluat”. Ionesco este decretatun autor minor (în comparaţie cu Brecht, Genetşi Beckett), care n- a scris decât o singură piesăvalabilă (Jacques sau supunerea), „farsele [sale]morbide” nefiind altceva decît nişte „comedii bu-levardiere ale sensibilităţii de avangardă”.

„ştie cineva ce este teatrul? un artist necri-ticat nu poate exista, o piesă fără cusururi nu segăseşte până acum, şi o reprezentaţie teatrală ab-solut perfectă nu s- a văzut şi nici nu se va vedeavreodată.” „omului înzestrat cu adevărat talentîi este absolut indiferentă judecata altuia asupraoperei sale; el are atâ ta putere în puterea lui deexpresie, încât şi când se aude lăudat şi când seaude criticat, în faţa şi a aplauzelor şi a bârfelorşi a indiferenţei, el îşi râde în barbă, sigur fiindcă foarte rar, îl poate aprecia cineva mai bine şi- lpoate pricepe mai exact decât se pricepe şi seapreciează el însuşi.”

Teatrul „este o artă constructivă al căruimaterial sunt conflictele ivite între oameni dincauza caracterelor şi patimilor lor”. Teatrul nueste un gen de artă, „ci o artă de sine stătătoare,tot aşa deosebită de literatură în genere şi în spe-cial de poezie, ca oricare altă artă – de exempluarhitectura”. (I.L. Caragiale, Ceva despre teatru)Interpretarea superficială, simplistă, lipsită denuanţe pe care Sontag o dă esteticii şi dramatur-giei ionesciene eludează cu desăvârşire un „aspectfundamental al acestor texte, aflat în consonanţăcu poeticile regizorale” (Anca Măniuţiu) cele mairevoluţionare ale secolului al xx- lea: şi anume,explorarea profundă, similară unui parcurs ini-ţiatic, întreprinsă de dramaturg, cu scopul de agăsi argumente care să valideze teatrul ca artăindependentă şi creatoare, neaservită literaturiişi imperativului mimetic, artă capabilă să- şi con-struiască propriul univers, graţie limbajului spec-tacular, esenţa teatralităţii.

La nivelul practicii scenice contemporane,scenicitatea se materializează în ceea ce Ionesconumeşte jocul împotriva textului: „Pe un text fărănoimă, absurd, comic, se poate grefa o mizan-scenă, o interpretare gravă, solemnă, ceremo-nioasă. Dimpotrivă, pentru a evita ridicolullacrimilor facile, al sensibleriei, se poate grefa peun text dramatic o interpretare clovnescă şi su-blinia, prin intermediul farsei, sensul tragic alunei piese. Lumina face ca umbra să fie şi mai în-tunecată, iar umbra intensifică lumina. În ceea cemă priveşte, n- am înţeles niciodată diferenţa carese face între comic şi tragic. Comicul fiind intuirea absurdului, îmi pare mai dezesperant decât tra-gicul. Comicul nu oferă nicio soluţie. Spun «dezes-perant», dar, în realitate, el se află dincolo saudincoace de disperare sau de speranţă.”

De fapt, Eugene Ionesco sintetizează, aici,structura paradoxală, reformatoare atât în plandramaturgic, cât şi scenic, prin care se produce orăsturnare de perspectivă... „Piesa nu se mai ştiede mult şi de loc, o cârcăleală ca vai de capul ei şial nostru, al privitorilor; tragedia, te face să râzi;comedia, să plângi? Dar cum poate merge un aşateatru? Cu decor, cu mult decor, cu strălucit decorşi cu tobă mare. orbeşti ochii, asurzeşti urechile,ca să nu mai încapă pretenţii de înţeles.” (I.L. Ca-ragiale)

Grotescul scenic, precizează Anca Măniuţiu,este în esenţă pornind de la celebra frază a luiLautreamont: „Frumos precum întâlnirea întâm-plătoare pe o masă de disecţie, a unei maşini decusut şi a unei umbrele”. Atenţie la cugetare,domnilor: ceasul are şaizeci de minute?! r

Alexa VisarionCeasul are şaizeci de minute…

n Nostalgia valorii nuanţe, semne, seducţie magică.Publicul trăieşte spectacolul, şi la

final, vrăjit de plenitutidineaacestui ceremonial al vieţii şi al

morţii, se adânceşte cu întreaga safiinţă în tăcere

semnal editorial ■ editura ideea europeană

Georg simmelFilosofia banilor

Ediţie îngrijită de Mihai Milca

Traducere dinlimba germană de Bogdan MihaiDascălu

Prefaţă deOctavian Opriş

34

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Cu puţin înainte de ediţia 2018 aPremiilor Academiei Americane deFilm atmosfera din lumea cinema-tografului hollywoodian este domi-

nată de declaraţiile şi polemicile în legătură cudezvăluirile privind hărţuirea sexuală a femeilordin industria de spectacol cea mai mediatizată.Demonizarea producătorului Harvey Weinstein,cel mai detestat mogul după ce s- au acumulatsute de acuzaţii de abuz venite din partea actri-ţelor, şi declanşarea mişcării #me too au încinsspiritele şi vor influenţa cu siguranţă voturilepentru oscaruri. o polemică intercontinentală avenit să complice lucrurile după ce Catherine De-neuve şi alte celebrităţi europene din lumea cine-matografică au atras atenţia că excesele „puri-tane” în extinderea listei vinovaţilor de delicteasemănătoare celor comise de Weinstein ar puteagenera o „vânătoare de vrăjitoare” (asemănareacu supranumele perioadei mccarthy- ste nu e în-tâmplătoare) şi ar putea afecta pe termen lung re-laţiile dintre profesioniştii filmului. Centratăasupra „cazurilor” de notorietate (au mai fost acu-zaţi între timp şi James Franco, kevin Spacey,Woody Allen, Dustin Hoffman etc.), discuţia aocolit o problemă de fond a cinematografului hol-lywoodian: felul discutabil în care este reprezen-tată femeia în producţiile sale.

Într- unul dintre cele mai influente eseuriale criticii feministe de cinema, „From Reverenceto Rape. The Treatment of Women in AmericanCinema”(„De la reverenţă la viol: tratarea femeiiîn cinematograful american”), Molly Haskell pro-pune un studiu asupra imaginii femeii în filmelehollywoodiene. Ea observă că în genurile cele maiamericane (westernul, filmul cu gangsteri, filmulde război, filmul de aventuri) rolul femeii esteaproape inexistent, e pur decorativ sau pasiv, ră-mânând ca aceasta să- şi ia oarecum revanşa înaşa numitele women films, cu protagoniste puter-nice, extravagante uneori, alteori intimidante,care apăreau mai ales în comediile sofisticate dinHollywoodul anilor ’30- ’40. Din anii ’70 încoacepartiturile feminine s- au tot subţiat şi femeile

devin „sateliţi” ai bărbaţilor,autorii (în majoritate zdrobi-toare bărbaţi) le tratează dis-creţionar, lăsând impresia –după părerea lui Molly Has-kell – unui viol metaforic.

Deşi nu se poate spunecă în ultimul timp s- a corec-tat în mod programatic acestdezechilibru de gen în ficţiu-nile hollywoodiene, s- a re-marcat, totuşi, o proliferare asuper-eroinelor în filmele deacţiune, fantasy şi SF, cuexemple precum Mad Mad,drumul furiei cu CharlizeTheron, Wonder Woman, cuGal Godot, sau ghost in the

shell cu Scarlet Johansson. Dar, cum aceste per-sonaje sunt supradimensionate eroic, ele nu sa-tisfac, totuşi, aşteptările celor care cer portretefeminine mai nuanţate. Din recolta peliculelor no-minalizate la oscar 2018 se pot descoperi însăunele care se apropie de cerinţele unei reprezen-tări mai puţin standardizate a femeii şi aş pro-pune o privire mai atentă asupra două dintrecandidatele cu şanse care au trecut şi pe ecranelenoastre.

unul dintre filme este Jocuri secrete (Molly`s game), debutul în regie al faimosului scenaristAaron Sorkin, cunoscut pentru colaborarea sa lalungmetraje precum Moneyball sau Reţeaua desocializare şi la seriale TV de succes ca the new-sroom. Pelicula concurează la categoria Cel maibun scenariu adaptat, povestea cinematograficăpornind de la biografia uneifemei foarte mediatizate, MollyBloom, o fostă campioană deschi devenită „prinţesa pokeru-lui”. Renumele nu i s- a datoratcalităţii de jucătoare, ci de orga-nizatoare a unor partide ilegalecu mize uriaşe. Clienţii săi fai-moşi au atras atenţia investiga-torilor pentru că erau vedete alesportului şi cinematografuluisau mari figuri ale lumii aface-rilor. Ceea ce impresioneazăplăcut în transpunerea cinema-tografică a lui Sorkin nu ţine depista detectivă, ci de povesteamai mare a obsesiei succesuluiîn societatea americană, care„înghite” mai mica poveste a luiMolly Bloom, o tânără ambiţioasă, educată de untată care planifică pentru cei trei copii ai săi des-tine de campioni. După ce un accident în timpulunui concurs o îndepărtează pe eroină de practicaschiului, ea simte nevoia să compenseze „carenţa”de faimă cu altceva, implementarea unei prospereafaceri pe cont propriu, cu randament imediat.Scenaristul- regizor activează registrul subtilităţiişi nu se teme de citatul cultural (vezi felul în careMolly se compară, autoironic, cu personajul mito-logic Circe, care scoate tentaţii de neocolit în faţabărbaţilor, sau analogia cu eroina cu nume iden-tic din romanul ulise de James Joyce). Aaron Sor-kin mixează cu pricepere tropi ai mai multorgenuri agreate de public (biopic, dramă judiciară,dramă de familie) pentru a obţine o poveste cine-matografică bine articulată, care favorizează unpersonaj feminin complex şi memorabil. Reuşitaar fi fost mai riscantă fără inspirata alegere a pro-tagonistei. Jessica Chastain investeşte partituralui Molly Bloom cu inteligenţă, siguranţă şi o cha-rismă misterioasă. Eroina jucată de ea reuşeştesă se impună în faţa bărbaţilor graţie raţiona-mentelor impecabile şi capacităţii de a evita fri-volitatea în tratativele cu ei. Cu toate astea,Molly nu are trăsături autoritar- masculine, ştiecum să respingă avansurile clienţilor fără a- i

ofensa şi să găsească avocatul potrivit (IdrisElba), reuşeşte să tempereze excesul de zel alagenţilor FBI trimişi s- o aresteze. Aşa cum a de-monstrat în alte roluri memorabile (din Zerodark thirty de Cathryn Bigelow sau Miss sloanede John Madden), Jessica Chastain ştie să suge-reze ascunsa latură vulnerabilă a femeilor puter-nice interpretate, făcându- le mai umane şi maicredibil raportate la dinamica masculin- feminin.

Dacă personajul său ilustrează situaţia încare eroina puternică renunţă la iubire pentru ca-rieră, în alt film nominalizat la oscar, forma apei(the shape of Water) de Guillermo del Toro des-coperim situaţia inversă, a femeii care renunţă latotul pentru dragoste. De data aceasta portretulfeminin memorabil aparţine unei anti- eroine,Elisa (Sally Hawkins) care curăţă toaleteleîntr- un laborator secret al armatei, angajată pro-babil şi datorită handicapului ei: este mută dinnaştere. Ea se metamorfozează uluitor după ce seîndrăgosteşte de omul- amfibie capturat în apeleunui fluviu din America de Sud, studiat de sa-vanţi şi păzit cu străşnicie după standarde mili-tarizate. Deşi Guillermo del Toro propune oficţiune mai aproape de convenţiile genului fan-tasy, el plasează povestea într- un context realist,„criza misilelor” din 1962, când Statele unite s- auaflat pe picior de război cu uniunea Sovietică,după ce preşedintele rus Hruşciov a ordonat pla-sarea unor rachete nucleare în Cuba, ca răspunsla instalarea unor rachete americane similare înTurcia şi Italia. Acest context documentat istoricexplică înverşunarea şefului pazei din laborator(Michael Shannon), un antagonist dimensionatmonstruos, capabil de crimă pentru a recupera

captivul om- amfibie după ce Elisa îl răpeşte pen-tru a- l elibera. Relaţia dintre personajul fantasticcu solzi luminoşi şi femeia din lumea reală amin-teşte de legătura secretă dintre fetiţa orfană detată şi faunul din peştera din pădure, descrisă deDel Toro în labirintul lui pan, povestea fiind pla-sată în alt context istoric dramatic, Războiul civildin Spania.

Ca în mai vechiul film, cineastul împru-mută convenţii de basm, privilegiind în formaapei istoria unei iubiri imposibile, între fiinţeaparţinând unor lumi incompatibile. Guillermodel Toro demonstează din nou cât de fertilă estesensibilitatea lui barocă şi capacitatea de a creaimagini frapant- poetice, graţios- terifiante. Cucele 13 nominalizări câştigate la diferite categoriiale Premiilor Academiei Americane de Film,forma apei are toate şansele de a ocupa un locimportant pe lista oscaruriulor 2018. Cu sigu-ranţă, nu numai excepţionala calitate a spectaco-lului cinematografic ar asigura empatia votan-ţilor, ci şi pregnanţa memorabilă a principaluluiportret feminin. r

Dana DumaOscarizabile

nu numai excepţionala calitate aspectacolului cinematografic arasigura empatia votanţilor, ci şi

pregnanţa memorabilă aprincipalului portret feminin

Noutăţi editoriale ■ editura contemporanul

■ Călin CălimanIstoria filmuluiromânesc (1897-2017)

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Lunar, de trei ani încoace (cu excep-ţia lunilor de vară), Cinemateca Ro-mână, în colaborare cu revista„Film”, organizează, în sala „Eforie”,

cineclubul revistei „Film”, în cadrul căruia au locproiecţii speciale cu filme româneşti ale anilortrecuţi (prezentate în copii noi sau restaurate, şiînsoţite de discuţii cu invitaţi). Din ianuarie 2015(când s- a desfăşurat prima reuniune a cineclubu-lui) până astăzi au avut loc aproape 20 de astfelde întâlniri cu filme româneşti de altădată, şi,cred că nu greşesc, cineclubul şi- a creat un publicfidel, care aşteaptă, lună de lună, întâlnirea cu unfilm românesc al anilor trecuţi, însoţită de dialo-guri cu realizatori care au învins timpul sau cucritici de specialitate. În ce trei ani de activitateai cineclubului (împlinjţi luna trecută) au fostprezentate 18 filme româneşti, în următoarea or-dine cronologică: o lacrimă de fată (Iosif Demian,1981), s- a furat o bombă (Ion Popescu Gopo,1961), Mere roşii (Alexandru Tatos, 1976), Moro-meţii (Stere Gulea, 1987), Reconstituirea (LucianPintilie, 1970), directorul nostru (Jean Georgescu(1955), domnişoara aurica (şerban Marinescu,1986), iacob (Mircea Daneliuc, 1988), nunta depiatră (Mircea Veroiu, Dan Piţa, 1971), trecătoa-rele iubiri (Malvina urşianu, 1979), anotimpuri(Savel Stiopul, 1964), să mori rănit din dragostede viaţă (Mircea Veroiu, 1984), la capătul liniei(Dinu Tănase, 1983), secvenţe (Alexandru Tatos,1982), ţărmul n- are sfârşit (Mircea Veroiu, 1961),dincolo de barieră (Francisc Munteanu, 1965),faust XX (Ion Popescu Gopo, 1966), un om înloden (Nicolae Mărgineanu, 1979). În discuţiile cuspectatorii au fost angrenaţi regizorii StereGulea, Dinu Tănase, Laurenţiu Damian, NicolaeMărgineanu, operatorii de imagine Vivi DrăganVasile, Florin Mihăilescu, Doru Mitran, monteu-rul Mircea Ciocâltei, cântăreaţa şi actriţa MarinaVoica, actorii Dan Condurache, Ion Dichiseanu,Dorel Vişan, Anca Irina Ionescu, criticii Ioan-Pavel Azap, Dana Duma, Mihai Fulger, MarilenaIlieşiu, Anca Ioniţă, Magda Mihăilescu, CristianTudor Popescu, Călin Stănculescu, Titus Vîjeu şisubsemnatul, scriitorul şi publicistul Bedros Ho-rasangian, jurnalistul şi editorul Emil Stanciu…După cum se poate vedea „cu ochiul liber”, filmulromânesc a fost prezent la modul reprezentativ încadrul cineclubului „Film”, iar dialogul cu specta-torii a avut piloni de susţinere solizi şi generoşi(din păcate puţini dintre regizorii de odinioară ausupravieţuit, marea majoritate s- au îndreptatspre ceruri). La ultimele cinci filme din lista demai sus aş vrea să mă refer mai pe larg, ţinândseama şi de faptul că au existat câteva motivespeciale care au dus la programarea lor…

secvenţe, aşadar, de Alexandru Tatos, unfilm a cărui premieră a avut loc în noiembrie1982. o mică bijuterie metaforică, inspirată dinlumea filmului, în care personajele de bază suntînşişi membrii echipei de filmare, în frunte cu re-gizorul Alexandru Tatos, cu operatorul de im-agine Florin Mihăilescu, prezenţi în trei„secvenţe” distincte, una în noaptea unui An Nou,alta într- o prospecţie la un restaurant de provin-cie şi cea de a treia pe un platou de filmare.Acesta ar fi unul dintre motivele speciale de careaminteam: filmul ne prilejuieşte întâlnirea peecran cu toată echipa de realizatori ai filmului, şiîn primul rând cu regizorul Alexandru Tatos care

ne- a părăsit cu mai bine de un sfert de veacîn urmă. La cineclubul „Film” a fost invitat di-rectorul de imagine Florin Mihăilescu, amavut prilejul să spun şi eu câteva vorbe desprefilm şi despre Alexandru Tatos, dar mărturi-sesc, n- am prea avut loc de operatorul FlorinMihăilescu, care a fost de- a dreptul captivantprin toate relatările sale despre AlexandruTatos, despre omul Tatos, despre RegizorulTatos, despre Prietenul Tatos, despre mo-mente particulare din timpul filmărilor, des-pre „Jurnalul” lui Tatos, unde sunt relatatedetaliat dificultăţile intervenite pe parcursulfilmărilor, despre relaţia echipei cu ceilalţi in-terpreţi ai filmului, printre care Mircea Dia-

conu, responsabilul restaurantului în care sepetrece prospecţia, un personaj tragico- comic, că-ruia echipa de realizatori îi pune la cale o farsă,sau Geo Barton, în rolul unui figurant pe platoulde filmare. Publicul a primit cu interes acest filmde acum 35 de ani, care rămâne una dintre capo-doperele regizorului Alexandru Tatos, eminentulregizor al generaţiei ‘70 care ne- a părăsit, n- o săuit niciodată acest lucru, în zilele în care se înăl-ţau la ceruri eroii Revoluţiei Române din decem-brie ’89…

ţărmul fără sfârşit, apoi, filmul regizoruluiMircea Săucan, produs prin anul 1961, dar unfilm care n- a avut niciodată o premieră în Româ-nia! Nu este acesta un motiv special să- l vedemastăzi, măcar la Cinematecă? Invitată specială afost apreciata cântăreaţă de muzică uşoară Ma-rina Voica, cea care, la 19 ani, avea rolul principalîn originalul experiment cinematografic al regizo-rului Mircea Săucan, jucând alături de regizoruldocumentarist Eugen Popiţa, care a cochetat şi cuactoria în anii vieţii sale. Împreună cu regizorulLaurenţiu Damian, criticul Mihai Fulger şi ac-triţa Marina Voica, am spus şi eu, la spectacol,câte ceva despre Mircea Săucan şi filmul său îndouă personaje, la spectacol a participat şi IuliaBlaga, autoarea unei monografii palpitante con-sacrate regizorului Mircea Săucan. În cuvântulmeu am amintit şi punctul de vedere despre acestfilm al regretatului critic George Littera, punctde vedere pe care- mi permit să- l citez în conti-nuare, chiar dacă este mai amplu: „În singularul,ambiţiosul ţărmul n- are sfârşit, efortul de în-noire are drept ţintă, înainte de orice,construcţia epică. Regizorul destramăbrutal urzeala naraţiunii tradiţionale,dându- ne un tipic «film fără story», însincronie cu experienţele întreprinsede cinematograful mondial la începu-tul anilor ’60. Voit elementară, angre-nând personaje creionate în fugă şi întermini net metaforici, «povestea» (în-tâlnirea întâmplătoare dintre un băiatşi o fată pe ţărmul mării şi scurta loridilă) nu reprezintă decât pretextulunui poem – delicat ca o boare – al stă-rilor sufleteşti inefabile, nu alcătuieştedecât o simplă ramă a reflecţiei peteme filosofice”.

dincolo de barieră, un film deFrancisc Munteanu, cu premiera înnoiembrie 1965, ecranizare a piesei „DomnişoaraNastasia” de G.M. zamfirescu. Cazul special alacestui film este constituit de faptul că interpretaDomnişoarei Nastasia de atunci, Anca Irina Io-nescu, după acel rol, interpretat tot la 19 ani, n- amai făcut film niciodată, a făcut o frumoasă ca-rieră universitară, a devenit o reputată slavistăşi, în altă ordine de idei, a tradus, din limbi delargă circulaţie ca engleza, franceza, italiana,rusa, spaniola, zeci de romane (aproape douăsute), ale unor autori precum L.N. Tolstoi, A.P.Cehov, H. Sienkiewicz, S. Vraceanski, B. Paster-nak, J. Clavell, Anais Nin, Irving Stone, WilliamFaulkner, Robert Ludlam, Winston Churchill, Ri-chard Nixon, Lucien Bodard, François Mauriac,Bernardin de Saint Pierre, Alexandre Dumas ş.a.Protagoniştii filmului de ascum 52 de ani, AncaIrina Ionescu (Nastasia) şi Ion Dichiseanu (Vul-

paşin) au derulat amintiri din zilele filmărilor, auvorbit despre concepţia regizorală (Francisc Mun-teanu a mutat, întrucâtva, centrul de interes alintrigii de pe tragedia Domnişoarei Nastasia spredrama lui Vulpaşin), despre propria carieră pro-fesională. În cadrul discuţiilor s- a conturat ideacă valoarea acestui film a crescut în timp, aceastadatorită, în primul rând, valorilor perene ale pie-sei care a stat la baza filmului (dramaturgia ro-mânească interbelică a cunoscut o perioadă devârf, prin texte de Camil Petrescu, „Suflete tari”,„Jocul ielelor”, „Danton”, „Mitică Popescu”, Lu-cian Blaga – „Meşterul Manole”, „zamolxe”,„Daria”, Mihail Sebastian – „Jocul de- a vacanţa”,„Steaua fără nume”, „ultina oră”, George Ciprian–„omul cu mârţoaga”, „Capul de răţoi”, MihailSorbul –„Patima roşie”, G.M.zamfirescu –„Dom-nişoara Nastasia”, Victor Ion Popa –„Muşcata dinfereastră”, „Ciuta”, „Tache, Ianke şi Cadîr”, GibMihăescu –„La Grandiflora”, şi alte câteva), şi, înal doilea rând, întâlnirii cu tinereţea interpreţilor(mai joacă în film Silviu Stănculescu, Ana Szelesşi maestrul rolurilor mici, Mihai Constanti-nescu)…

faust XX, de Ion Popescu Gopo, o comedieS.F. a cărei premieră a avut loc în decembrie1966. Filmul a fost programat în anul în care seîmplineau şase decenii de la importantul „Palmed’or” cucerit de Gopo la Cannes (pentru scurtăistorie) şi în luna (noiembrie) în care Gopo ne pă-răsea, cu 28 de ani în urmă, împingând în garajmaşina fratelui său. Pentru a prezenta filmul afost invitat criticul, jurnalistul şi scriitorul Cri-stian Tudor Popescu, şi gazdă a fost, deasemenea,redactorul- şef al revistei „Film”, criticul prof.univ. dr. Dana Duma. Filmul – reprezentativ pen-tru capacitatea inventivă a regizorului – a fostprimit cu interes de publicul Cinematecii. Joacăîn film Emil Botta (Profesorul), Iurie Darie (Asis-tentul), Jorj Voicu (Mefisto), Stela Popescu(Emma), Ewa krzyzewska (Margareta), Ion Ian-covescu (Tatăl asistentului), Nicolae Secăreanu(Inspectorul), Puiu Călinescu (Melech), ValeriaRădulescu (Cântăreaţa), Constantin Lungeanu(Decanul), Mircea Crişan (Locotenentul de mili-ţie)…

un om în loden, de Nicolae Mărgineanu, unfilm a cărui premieră a avut loc în aprilie 1979.

Este vorba despre primul lung me-traj al regizorului Nicolae Mărgi-neanu, care avusese până atunci oprodigioasă carieră de operator deimagine. un policier, gen destul depuţin frecventat de cineaştiinoştri. Cum s- a spus şi la Cine-club, unde au fost invitaţi să vor-bească despre film criticii TitusVîjeu şi subsemnatul, şi unde aparticipat la dialogul cu publiculînsuşi regizorul Nicolae Mărgi-neanu, acest prim policier al regi-zorului rămâne cel mai valorospolicier al cinematografiei naţio-nale, alături de filmul şapte zilede Mircea Veroiu, rămâne un filmde reală modernitate, cu un sus-

pans intens, prilejuit de romanul poliţist „Moar-tea vine pe bandă de magnetofon” de Haralambzincă. Mi s- a părut foarte inspirată programareaacestui film la cineclubul revistei „Film”, seararespectivă rămânând – printr- un valoros film deartă de acum 38 de ani, despre realizarea căruiaa vorbit inspirat regizorul Nicolae Mărgineanu –un eveniment artistic memorabil, de neuitat. Per-formanţi, şi interpreţii filmului: Victor Rebengiuc,ovidiu Iuliu Moldovan, Constantin Diplan, Ge-orge Constantin, Mircea Albulescu, Sanda Toma,Draga olteanu-Matei, Florina Luican, GheorgheVisu, Andrei Finţi, Tănase Cazimir… r

Călin CălimanFilme româneşti la cineclubul „Film”

O mică bijuterie metaforică,inspirată din lumea filmului, încare personajele de bază sunt

înşişi membrii echipei de filmare,în frunte cu regizorul AlexandruTatos, cu operatorul de imagine

Florin Mihăilescu

36

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Vieţii artistice bucureştene, aflată înultimii ani într- o evidentă derutăşi într- o tot mai accentuată atomi-zare, i se contrapune, uneori cu

totul neaşteptat, viaţa artistică a câte unei pro-vincii dintr- o nebănuită zonă a ţării. Acolo undeartiştii îşi văd doar de lucrul şi de viaţa lor, fărăambiţii şi orgolii cel mai adesea nejustificate, poţiregăsi normalitatea şi chiar mai mult decât atât.Poţi afla o artă profesată cu dăruire şi responsa-bilitate de oameni cu simţul măsurii şi cu o bunăşcoală în spatele demersului lor.

unul dintre oraşele de provincie unde actulartistic şi- a reintrat de câţiva ani pe deplin îndrepturi, mai ales după constituirea unei filiale abreslei, este Focşaniul. Aici, la galeria de artă, auloc periodic expoziţii de grup şi personale, saloanede artă cu invitaţi locali şi din alte centre, recita-luri de muzică sau poezie, precum şi alte eveni-mente conexe expunerilor de artă plastică.

Sufletul tuturor acestor evenimente cultu-rale este pictorul Liviu Nedelcu, preşedintele Fi-lialei Vrancea a uniunii Artiştilor Plastici dinRomânia şi curator al majorităţii expoziţiilor des-chise la galeria oraşului. Din Filiala Vrancea facparte artişti plastici din mai toate generaţiile, dela tineri absolvenţi şi până la seniori, cei maimulţi pictori sau graficieni, şi aproape toţi suntsau au fost profesori de educaţie plastică la şcolileşi liceele din Focşani. Astfel, vocaţia artistică seconjugă cu cea pedagogică în cazul plasticienilorde aici.

ultima expoziţie din anul 2017, deschisă pe19 decembrie la Galeria de Artă din Focşani cutitlul „interior/exterior”, este semnată de Ga-briela Arghirescu Popa şi Gheorghiţă Galan, pic-tori şi graficieni din două generaţii, uniţi însăprin atât de speciala relaţie maestru/ucenic. Înanii de formare doamna Gabriela ArghirescuPopa (născută în 1956) i- a fost profesoară lui Ghe-orghiţă Galan (născut în 1977) şi ambii protago-nişti ai celui mai recent spectacol vizual dincapitala judeţului Vrancea sunt originari dinAdjud, unde în prezent şi trăiesc.

Gabriela Arghirescu Popa a absolvit Cole-giul universitar Pedagogic al facultăţii de Psiho-logie şi ştiinţe ale Educaţiei de la universitateaclujeană Babeş Bolyai, în 2002, şi universitateaNaţională de Arte în 2005. A deschis mai multeexpoziţii personale şi a participat la numeroaseexpoziţii de grup şi saloane de artă din Focşani şidin alte oraşe ale ţării. Gheorghiţă Galan a absol-vit secţia de Pedagogia Artei a universităţii Na-ţionale de Arte din Bucureşti şi, la rândul său, areo bogată activitare reflectată în expuneri indivi-duale şi colective.

Titlul expoziţiei pe care împreună o sem-nează cei doi artişti conţine o dublă semnificaţie.Prima, la un nivel mai general, ar putea fi formu-lată ca materializare în imaginea plastică a unuiconcept, a unei idei şi, în acelaşi timp, a uneitrăiri, aşadar o trecere de la interioritatea şi abs-tracţiunea noţiunii la exterioritatea şi materiali-tatea lucrării artistice. Ideea comună, carecoagulează pictura şi grafica celor doi artişti, e le-gată de alienarea omului contemporan, de în-străinarea lui faţă faţă de propria identitate şi detradiţia spaţiului căruia îi aparţine, ambele pri-cinuite de seducţia exercitată asupra lui de noiletehnologii.

o a doua semnificaţie a titlului expunerii îşiare resorturile în chiar formele şi structurile dinlucrările celor doi artişti, treceri, juxtapuneri şicomplementarităţi între spaţii interioare, incinte,şi spaţii exterioare, între un univers închis, poatechiar uşor claustrant, şi un univers deschis sprezonele insondabile şi spre nemărginire.

Gabriela Arghirescu Popa semnează în ex-poziţia de la Focşani o serie de lucrări realizateîn două tehnici: ulei pe pânză şi grafică de şeva-let. Tema asupra căreia se opreşte cu precădereartista se referă la antagonismul dintre structu-rile vegetale care, prin excelenţă sunt luxuriante,imprevizibile şi dinamice şi structurile geome-trice rigide, amorfe, statice. Prima categorie deforme este asociată vieţii, cea de a doua încreme-nirii într- o abstracţiune al cărei rol este, în celedin urmă, să potenţeze viul structurilor vegetale.Gabriela Arghirescu Popa reinterpretează, încheie contemporană, pe de altă parte, motive şisimboluri care descind din arta tradiţională, în-deosebi din scoarţele ţărăneşti, în compoziţii lu-xuriante, unde este cât se poate de vizibilă oaccentuată „oroare de vid”. Cromatica lucrărilorsale, indiferent de tehnica abordată, se păstreazăîn aceeaşi gamă de brunuri şi ocruri, cu rare ac-cente reci de albastru sau verde. opţiunea pentruaceastă gamă îşi are originea tot în ataşamentulartistei faţă de obiectele vechi, impregnate de pa-tina timpului. Palierul pe care arta Gabrielei Ar-ghirescu Popa se întâlneşte cu cea a lui Gheor-ghiţă Galan este acela al meditaţiei asupra con-diţiei omului contemporan. Câteva dintre lucră-rile ei inserează un personaj alienat, derutat, carenu mai are contact direct cu realul, ci doar o rela-ţie intermediată de una dintre noile tehnologii.

Tema principală a lucrărilor lui GheorghiţăGalan, indiferent de tehnica pe care o abordează(colaj, pictură sau grafică mixtă), rămâne cartea,cu tot ceea ce semnifică ea în istoria culturală aumanităţii, de la rolul formator şi până la obiectulpe care- l întruchipează. Cu ceva timp în urmă ar-tistul a deprins şi un meşteşug mai aparte, cel defabricare a hârtiei manuale, pe care de atunci ofoloseşte reuşind astfel să- şi transmită cât mailimpede, şi la nivel vizual, fascinaţia exercitatăde cartea- obiect asupra lui. Lucrările de graficădin expoziţia de la Focşani inserează diferiteforme de scriere veche, în elegante caligrame ceamintesc de vechile manuscrise medievale. Rela-ţia omului cu cel mai compex simbol cultural, car-tea, este şi ea sugerată permanent în compoziţiilesemnate Gheorghiţă Galan, personajul umanfiind mult mai prezent în acestea, decât în lucră-rile Gabrielei Arghirescu, în ipostaze onirice şichiar uşor suprarealiste. Personajele lui Gheor-ghiţă Galan „levitează” parcă între sferele aerateale cunoaşterii şi lumea materială, supusă trece-rii şi degradării.

Numitorul comun al expoziţiei focşenene„interior/exterior” rămâne, fără îndoială, intere-sul celor doi artişti pentru valorile perene, pentrutradiţie şi pentru păstrarea ei, singura în măsurăsă- l ferească pe omul contemporan de însingurareşi dezumanizare. r

Luiza BarcanInterior/exterior

n Cronica plastică

Cu ceva timp în urmă artistul adeprins şi un meşteşug mai aparte,cel de fabricare a hârtiei manuale,

pe care de atunci o foloseştereuşind astfel să- şi transmită cât

mai limpede, şi la nivel vizual,fascinaţia exercitată decartea- obiect asupra lui

Mai trebuie observat că în mod frecvent acelom vine dintr- o cultură în care identitatea perso-nală şi identitatea comunităţii se asigurau princomponente tradiţionale – limbă, obiceiuri, teri-toriu, anumite scrieri etc. – şi intră într- una încare identitatea este legată cu realizări exem-plare în economie, descoperirea ştiinţifică, creaţiaartistică, democratizare, justiţie socială. Viaţa luieste străbătută de tensiunile trecerii de la o iden-titate la alta, care nu sunt oarecare. Este previzi-bil că în anii următori se va trăi o „criză a alege-rilor de identitate” ce nu este de neglijat.

Societatea modernă afectează identităţileindividuale şi colective în virtutea a trei schim-bări majore pe care la aduce: trecerea la economiade piaţă, statul de drept şi cultura reflexivă, spo-rirea la maximum a comunicaţiilor şi procesele demigrare pe care le prilejuieşte, mai ales în era glo-balizării. Ea afectează însă identităţile şi pe ca-nalul prestaţiilor pe care le favorizează. Identită-ţile au a se forma în raport cu cerinţa, impusă depiaţă şi de universalizarea libertăţilor şi dreptu-rilor, ca şi, mai recent, de globalizare, de realizăricompetitive – în inovaţia tehnologică, în organi-zarea economiei şi inteligenţa încorporată în pro-dusele ei, în deschiderea de şanse de democra-tizare şi oportunităţi de creaţie, în justiţie de caresă se bucure fiecare cetăţean, în deschiderea denoi orizonturi de interpretare şi creaţie. o discu-ţie despre identitate care nu ia în seamă acesterepere este de la început condamnată la margina-lizare. Iar cine ţine la afirmarea propriei identi-tăţi şi a identităţii comunităţii din care face partetrebuie să se măsoare cu asemenea criterii.

Societatea modernă aduce însă în primplan, pe scară mai sistematică decât predecesoa-rele ei, o „identitate normativă”. Pe de parte, mo-dernitatea este universalizantă. Ea cultivă un setde valori – ştiinţă nomologică pe baze experimen-tale, economie condusă de imperativul randamen-tului, piaţa ca regulator economic, libertăţi şidrepturi cu bază în individ, cultură reflexivă –care nu au alternative competitive şi devin uni-versale. Eşti liber şi poţi să nu le împărtăşeşti,dar viaţa ta sărăceşte, dacă nu cumva devine im-posibilă.

Pe de altă parte, modernitatea descurajeazăizolarea şi favorizează comunităţi mari. Ea încu-rajează asocieri de state şi trecerea la unităţi cos-mopolite formate pe bază de negocieri. În cadrulacestora identităţile naţiunilor intră în subordi-nea unei identităţi mai acoperitoare şi capătătreptat marca unei „identităţi normative”. Exem-plul care se dă mai nou este cel al uniunii Euro-pene. „Identitatea nu se poate baza doar penorme, dar accentuarea elementului normativ(alături de factori culturali, etnici, istorici şi dealtă natură) ar putea reconcilia unele dintre con-tradicţiile ce par inerente între identitatea naţio-nală şi cea europeană”. Începutul este un conceptal identităţii înţeles înainte de toate politic, ceconţine „interpretări comune ale istoriei, evaluăricomune ale prezentului şi scopuri comune pentruviitor. o asumpţie fundamentală este aceea căidentitatea poate fi, cel puţin parţial, construităşi aleasă şi este astfel supusă voinţei individuale,ca şi schimbării politice. Pe de altă parte, identi-tatea nu este ceva de prescris prin decrete. Func-ţia ei este să asigure consistenţă şi orientare înlumea societăţii” (Manuel Fröhlich, nationalidentity in a unified europe – outline of a nor-mative Concept, în Shlomo Avineri, Werner Wei-denfeld, Eds., op.cit., p.39). uniunea Europeanăa operat de la început cu această abordare.

Ca în orice altă situaţie, între stările de faptşi norme, între identităţile naţionale moştenite şicadrul normativ pot să apară tensiuni. Ţine însăde capacitatea strategiei alese ca astfel de ten-siuni să ducă înainte, nu să ruineze ansamblul.uniunea Europeană se află astăzi în situaţia încare de această capacitate depinde soarta ei. (Dinvolumul Andrei Marga, identitate naţională şimodernitate, în curs de apariţie) r

Andrei MargaConstruirea identităţii(urmare din pagina 30)

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

Lelu Bărbat fusese vistier într- o altăviaţă, de mult, pe vremea lui NegruVodă Basarab. Aşa aflase el de la vi-zionara Antoaneta şi credea în

această profeţie. În viaţa aceasta fusese matriţerşi maistru la Întreprinderea optică Română, pescurt IoR. Poate fiindcă gestionase banii ţăriicândva, Lelu nu iubea banii. Lui îi plăcea să facăbani prin muncă şi dăruire, dar nu ţinea la ei, maiales nu în dauna altora.

I se spunea Patriotul, pentru că şi în regi-mul de democraţie populară şi socialism, şi maiales după schimbările de regim politic din ’89,căina ţara, suptă de tâlhari, de ajunsese o căţeajigărită, cum obişnuia să spună.

De când se pensionase, Lelu ajunsese să- şipună la punct un program zilnic. uneori, viaţa pecare el o accepta sub numele de schimbare, îidădea programul peste cap, dar se întorcea la ru-tină imediat ce avea o portiţă de scăpare.

În fond, ce mare program îşi alcătuise Lelu?Ce anume program poate avea un pensionar?

Dimineaţa se trezea în zori, obicei al anilorlungi de lucru în fabrică, numai că de- acum nu semai grăbea să sară în pantaloni, ci trândăveamultă vreme în pat. Se poate spune că medita, seautoanaliza şi mai ales se gândea la ţară. Poatesă vi să pară caraghios lucrul acesta, dragii meicitiori, dar Lelu îşi zice el însuşi patriot adevărat,cuvânt perimat, aproape scos din uz. şi ce în-seamnă să fii patiot? Să îţi iubeşti pământul undete- ai născut şi seminţia din care te tragi!

urma curăţenia de dimineaţă, cafeaua, ţi-gara şi o plimbare în cerc: cumpăra ziarul desport, o pâine, mărar şi pătrunjel şi ceva legume,atunci când îi dădea ordin admirabila sa soţie,Aura, pe care o iubea ca în prima tinereţe.

Revenit în casă, citea ziarul, fuma, ascultaştirile zilei şi de două, alteori de trei ori pe săptă-mână, pornea cu aspiratorul în căutarea prafuluişi a firimiturilor, ajunse, nu- şi explica deloc cum,în cutele covorului.

Pe la 11, ieşea iar, de data asta, la biblio-tecă. Citea aceeaşi carte zi de zi, de ani de zile, dela pagina 0 la pagina 100. o sută de pagini! Nuexagera. Citea şi fuma. Făcea conversaţie cu citi-torii de la mesele învecinate. Când venea vorbade fotbal, era imbatabil. Copil fiind, jucase laSteaua. Bun apărător, tenace şi perspicace, ar fiputut face carieră, dar fusese eliminat pentru căse revoltase pe teren de o decizie nedreaptă a ar-bitrului. şi fotbalistul trebuie să fie supus, săplece capul, dar pentru el, chiar dacă a avut desuferit, a socotit că o nedreptate rămâne nedrep-tate, indiferent în ce condiţii. Jucase fotbal şi maitârziu, însă nu trecuse puntea de la amator laprofesionist. Nu- i fusese dat, zicea el. Nu se iubisesuficient de mult pe sine însuşi şi nu perseverase,lăsându- se pradă unor impulsuri de moment,zicea Aura, iar acestea îl duceau adesea în punctefără căi de întoarcere. La cel de- al doilea subiectnu era pe primul loc, dar toţi îi apreciau sinceri-tatea şi dragostea de ţară, de neam, cum se ex-prima el.

Biblioteca lui de cartier nu purta numeleunui scriitor, ci se numea La Botu’ Calului. Iarcele o sută de pagini cu care se îndeletnicea zilnicerau 100 de grame de tărie.

După masa de prânz, Lelu se odihnea o oră.urma o nouă plimbare în cerc cu sau fără motiv.Dar cu ţigări şi cu gândurile sale privind vremu-rile pe care le trăia.

Ce ai tu cu ţara?! îl apostrofa Aura. Toţi trebuie să îi vrem binele. Ţara suntem

noi, iar ţara nu e a guvernanţilor, nu e a parla-mentarilor şi a celorlalţi politicieni de două pa-rale. Ţara suntem noi, de la vlădică şi până laopincă, după o expresie mai veche, cu care ure-chile tale poate că nu sunt obişnuite.

Eşti un beţiv, asta eşti! venea replica Aurei. Ce să zică? Lelu tace şi Aura nu se lasă:Bine că taci! Tăcerea înseamnă acceptare.

La cină bea un pahar de vin numai dacă îlobliga Aura. Altfel, el se mulţumea cu cele o sutăde pagini incolore. Acasă, sunt grame şi nu pa-gini, biblioteca lui şi a tovarăşilor săi este câr-ciumă nenorocită, Aura nu acceptă eufemismele.

Iubita mea, poţi să- mi zici beţiv, eşti liberăsă mă faci cum îţi vin ţie vorbele în gură şi eun- am să mă supăr pe tine, n- am să- ţi replic. Darte rog să nu te iei de ţară.

şi de ce, mă rog? Nu e şi a mea?Ce poate să- i zică? Este, dar el suferă cu

adevărat pentru ţară.În urma unui astfel de dialog, a căutat pe

internet, a printat mai multe file şi a doua zi s- adus la bibliotecă şi a ţinut un discurs că nu se maioprea şi uitase chiar să citească acele o sută depagini după cutumă.

Azi dimineaţă m- am trezit cu o dureresurdă în mine, şi- a început Lelu discursul. Cândmi- am dat seama despre ce e vorba, deodatăm- am rugat la Dumnezeu ca durerea asta să osimtă toţi cetăţenii României, mai cu seamă ceicu inimă română, din ţară şi deopotrivă cei dedincolo de hotare. Cel puţin în cursul acestui an,căruia i se zice Centenarul Marii uniri!

Parcă teritoriile care au fost odată ale româ-nilor şi ale dacilor erau parte din mine şi fuseserărupte, cum ai frânge şi ai smulge o parte dintr- unîntreg. Pe voi vă doare? Nu? Aşteptaţi numai.M- am rugat la Dumnezeu ca toţi românii să semolipsească degrabă de boala asta! Se va împliniruga mea şi- o să vă apuce durerile, ca şi cum vis- ar fi smuls braţele, vi s- ar fi scos ochii.

Priviţi! Lelu le arătă câteva hârtii. Hartaţării noastre. o ştiţi, aţi învăţat la geografie. Astae harta României în 1918, iar asta e harta impe-riului dac sub Burebista. Priviţi şi comparaţi! Pri-viţi şi suferiţi!

Cel mai tare mă rog să- l doară pe primulministru şi pe ăla de la externe!

Voi ştiţi că de regulă mie rugile mise- mplinesc! o să simţiţi dureri în voi, leşin, iarvindecarea n- o să vină decât la adevărata, com-pleta uniune.

Cum realizezi unirea, Domn Patriot?Cum vă spuneam, prima etapă este durerea

asta surdă după pământul pierdut. Faza a douaeste şi mai simplă: toţi românii se îmbolnăvesc depatriotism, iar cei din afară se întorc în patria lordin moşi strămoşi. Cei care trăiesc pe pământ ro-mânesc, se întorc cu pământ cu tot!

Cum?Se ridică toţi, semnează petiţii, cer re-între-

girea şi gata. Voinţei unanime nimeni nu i sepoate opune. Alte autorităţi, marile puteri vorspune:

Bine. Să- i dăm românului ce- i al românului!Du- te şi te plimbă, patriotule! unirea nu e

opera celor ca noi. Roagă- te tu să se îmbolnă-

vească de dor de ţară preşedintele, primul minis-tru, parlamentarii...

Calea mea este o acţiune concomitentă desus şi până jos, din ţară şi din afară.

Voi să ştiţi de la mine. Eu nu plec dinaceastă lume, nu- mi las ţara de izbelişte până nuse împlineşte minunea.

Ce minune? Care minune? întreba câte unprieten, să- l tachineze.

ştiţi voi. Până nu ne vindecăm toţi, până nune vor creşte mâinile şi picioarele rupte din noi.Eu văd ţara noastră întreagă.

Luaţi aminte: curând!În urmă cu doi- trei ani, se îmbolnăvise de

plămâni şi, cu radiografia în mână, nemulţumităde ce vedea, doctoriţa îl întrebase:

Câte ţigări aţi fumat pe zi?Poftim? a întrebat el, aproape revoltat. Ce

întrebare e asta?Doctoriţa a repetat întrebarea.Corect ar fi să mă întrebaţi: câte ţigări fu-

maţi zilnic?Femeia s- a uitat la el cu ochii ieşiţi din or-

bite.Domnule, dumneavoastră ştiţi ce văd eu

aici? a întrebat şi a arătat cu mâna dreaptă spreradiografia pe care o ţinea în lumină, cu degetelemâinii stângi, evidenţiind două caverne de toatăfrumuseţea spurcată.

ştiu, a răspuns Lelu. Dumneavoastă vedeţiacolo că mi s- au amputat bucăţi esenţiale dintrup, Basarabia, Bucovina de Nord... Puneţi- mi- lela loc!

El era cel care ameninţa.Au negociat şi au stabilit: maximum şase ţi-

gări pe zi. Să se ţină Lelu de cuvânt? Cafeauacerea ţigară, biblioteca pretindea ţigări, cititulcelor o sută de pagini impunea fumatul. În fumulde ţigară, el vedea patria re- unită. El socotea cănu fuma, ci îşi întregea viziunea.

Sunt un om ordonat, îi spunea Aurei.ştiu, răspundea ea. Te sacrifici. Tu îţi anti-

cipezi sfârşitul!Lelu era un bărbat bine făcut, cu ochii că-

prui, calzi, fruntea înaltă, bunătatea i se citea pefaţă, iar fermitatea glasului şi gesturile hotărâteimpuneau respect şi adesea ascultare. Dar maipresus de orice, Lelu era un vizionar! Lelu, des-cendent din Litovoi şi Bărbat.

Beijing, ianuarie 2018

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Constantin LupeanuLelu Bărbat şi Marea Unire

Cum vă spuneam, prima etapă estedurerea asta surdă după pământul

pierdut. Faza a doua este şi maisimplă: toţi românii se îmbolnăvescde patriotism, iar cei din afară se

întorc în patria lor din moşistrămoşi. Cei care trăiesc pe

pământ românesc, se întorc cupământ cu tot

Romane pe- un picior

Abonaţi-vă la

Atenţie: Dacă v- aţi abonat plătind cu mandat poştal sau prin virament bancar vă rugăm sătrimiteţi dovada plăţii împreună cu talonul de abonament (nume, adresă) la Asociaţia Contem-poranul, OP- 22, CP- 113, sector 1, Bucureşti, Cod 014780 sau prin fax: 021- 212.56.92 sau prinemail: office@contemporanul.ro.

Nume (societatea) ___________________________________________________Cui_____________________ str.__________________________________________Nr._______ Bl.________ sc._____ Ap.___ Localitatea__________________________ Judeţ/sector__________ Cod poştal__________ Telefon__________________ Email__________________________________Am achitat suma de 72 lei cu mandat poştal/ordin de plată nr._____________________din data de _____________________ în contul Asociaţiei Contemporanul Cui26718854 nr. rO61 rNCB 0072 1154 7936 0001, deschis la BCr Filiala sector 1Bucureşti. Abonamentul va începe din luna ______________________________T

alo

n d

e a

bo

na

me

nt

AbonamenteRomânia: 84 lei/anStrăinătate: 50 euro/anTaxele de expedieresunt incluse.12 numere/84 lei – 12 lei reducere = 72 lei

38

AnUl XXIX t nr. 2 (791) t 2018

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Diluare, inconsistenţă, pierdere avalorii sunt forme pe care Vattimole asocia conceptului mai larg de„gândire slabă”. Aceasta îşi

(dez)ordonează traiectoriile, prin lipsa consisten-ţei primare, a conceptelor tari, menite să coordo-neze concepte- umbrelă coerente, puternice, cuforţă de înstăpânire a sensului. Pluralitatea, di-seminarea, împrăştierea sensurilor sunt promo-vate drept soluţii de ieşire din criza gândirii,anunţată de mulţi (Latour, Fukuyama, Foucault,Deleuzi&Guattari, Finkielkraut), care însă nuoferă o direcţie clară de absorbţie a ideologiei. Anu avea puncte- bornă, repere consistente echiva-lează cu o pierdere a sensului prim, o risipire pe-riculoasă. Au fost adoptate, în societatea actuală,două atitudini: prima a fost cea de aderare, deadoptare şi înglobare a acestei noi forme de gân-dire şi diseminarea acesteia, promovarea ei, prinacţiuni, vorba lui Maiorescu, de „încurajareblândă a mediocrităţii”, de spargere a centrului şipercepere difuză inclusiv a temelor culturale,chiar şi a literaturii, iar, pe de altă parte, atitudi-nea, care însă este insulară, a identificării unorancore forte, generatoare de sensuri lipsite de ma-ladiv, de non- substanţialitate, de flexibilitatea vi-

cioasă a relativităţii. Criteriile se stabilesc numaidin perspectiva dualităţii, iar, de cele mai multeori a antagonismului, orice acţiune fiind, de fapt,numai o formă de război, unul care se duce în as-cuns, cu vorbe, ele însele diluate, fără asumărisau cu false iluzii. Schimbarea n- a avut început,n- are final, căci disoluţia conturbă orice încercaretimidă de reaşezare a lumii. Personajul lui Dos-toievski, kirillov împărţea istoria în două: „de lagorilă până la distrugerea dumnezeirii şi de ladistrugerea dumnezeirii până la (...) transforma-rea fizică a Pământului şi a omului.” Gândireaconceptuală se pierde în momentul în care fiinţaumană îşi metamorfozează corporalitatea sau,mai bine zis, renunţă la spiritualitate, în favoareacorporalităţii. Descentrarea, prin spargerea înmultiple nuclee (încă de la Nietzsche apăruseideea subiectului ca multiplicitate), echivaleazăinclusiv cu o formă de hermeneutică. or, herme-neutica, prin polivalenţa pe care o presupune,prin multiplicitatea valorilor interpretative, este,până la urmă tot o formă a diluării, a pierderiisubstanţei de contrast. A negocia sensul unui cu-vânt sau al unei imagini conţine în sine ideea re-lativizării, iar includerea literaturii în aceastăsferă probează atingerea superfluă trăită în con-temporaneitate. Dezechilibrul nu e generator decreativitate, pentru că termenii pe care îi utilizămpentru a judeca evoluţia actuală şi- au pierdut va-labilitatea, disiparea de- concatenând orice posi-bile coagulări, inclusiv literare. Posibilele clasifi-cări de tipul celor vehiculate în prezent, după de-păşirea postmodernismului, precum douămiis-mul, post- douămiismul, metamodernitatea, hi-permodernitatea, postumanismul, post-postuma-nismul sau alte încercări nu mai au coerenţă, nudin cauza argumentaţiei, de multe ori pertinentă,

ci din cauza inoperabilităţii cu termeni care nu semai suprapun sensibilităţii actuale. Proza româ-nească contemporană şi- a epuizat, până la un mo-ment dat, resursele, prin abordarea abundentă atrecutului comunist, filtrat fie prin lentila satiri-cului, fie prin cea a realismului dur sau a unui tipde realism magic reactualizat. După ce obsesiatrecutului apropiat şi- a mai stins din fanteziacreatoare, s- a produs o recentrare a prozei pe au-tobiografic, pe trecutul şi mai apropiat, acutizatde semnele tranziţiei, iar mai apoi spre zona me-taficţiunii istorice. De la faza de rememorare, ca-racterizată prin recursul excesiv la locuri comune,idei reiterate, aproape algoritmic, naraţiunea seplimbă, în multe cazuri în spaţiul bucureştean,iar pe alocuri în Braşov, Cluj sau alte câteva to-posuri, inevitabil surse ale acţiunii gri din pe-rioada de dinainte de 1989. Fiecare experienţăeste construită pe câteva dintre reperele funda-mentale ale mentalităţii colective: gesturi simple,obiecte comune la nivelul amintirilor, delaţiuni,fapte diverse care se concentrează obsesiv pe în-tâmplări, personaje- tipice, simboluri ale unor re-prezentări sociale. Textele sunt dublate de vocinarative, uneori sarcastice, alteori sentimentale,uneori abia auzite, alteori dure, un soi de exorci-

zare a demonilor interiori, cu care seidentifică şi lectorul. Însă confesiunea,retrăirea nu echivalează cu o restabilirea unei direcţii, ci cu rămânerea într- ozonă neutră, a înregistrării pasive, o fazănecesară însă în procesul de vindecare.În ultimii ani, proza românească a bene-ficiat de timide deschideri în zone ale na-raţiunii, care ar putea fi încadrată înceea ce Nelly Wolf numea „romanul de-mocraţiei”, un tip de literatură generatde o societate liberă de orice constrân-geri, în care totalitarismul nu mai im-pune direcţii, nu mai dă teme, nu maiinterzice cuvinte. Însă, trecerea nu s- afăcut printr- o evoluţie, ci printr- o alinierela tendinţele europene, îmbrăţişate larg.Francezul Finkielkraut remarca o di-luare a substanţei culturii, a gândirii, îndescendenţa scrierilor lui octavio Paz,ortega y Gasset sau Hannah Arendt,

încă din 1987. Situaţia nu s- a schimbat funda-mental de acum treizeci de ani, la noi existând odisipare înmiită a centrelor de interes şi o falsăincursiune în zona principiilor, în numele uneiipocrite întoarceri la valorificarea culturii. ofrază esenţială din textul filosofului amintit estecea legată de principiul hedonist, asociat civiliza-ţiei imaginii, trăirii vieţii prin intermediul imagi-

nii şi înlănţuirii unor fragmente care fac parte dincâmpuri diferite, principala problemă fiind ine-xistenţa sau existenţa parţială unor informaţii co-erente, de ansamblu, generalizante şi veridice.Procesul de relativizare afectează toate direcţiilefundamentale ale culturii, orice pilon, menit săofere stabilitate, fiind şubrezit de însăşi inconsis-tenţa gândirii. „Trăim momentul feeling- urilor;nu mai există nici adevăr, nici minciună, nici ste-reotip, nici invenţie, nici frumuseţe, nici urâţenie,doar o paletă infinită de plăceri, diferite şi egale.

Democraţia care implica accesul tuturor lacultură se defineşte de acum prin dreptul fiecă-ruia la propria cultură” scria Finkielkraut.Această trăire a momentului caracterizează in-clusiv evoluţia literaturii române, o juisare incon-sistentă caracterizând impersonal şi ridicol uneledintre producţiile literare recente. Impresionis-mul în critică fusese amendat din cauza relativi-tăţii şi subiectivismului, analizei la cald care sefăcea textului literar. Cu toate acestea, prezentuldemonstrează că încă nu s- a produs o reaşezarea valorilor, o restabilire a echilibrului. Pendula-rea între diversele forme culturale, descoperireaefemeră, interesată, vicioasă, snoabă şi de scurtădurată a literaturii la modă, trăirea intensă a pro-blemelor fundamentale ale societăţii, dar cu ju-mătăţi de măsură a timpului, adoptarea mime-tică a unor comportamente alienante sunt menitesă alunge spectrul gândirii într- o zonă a derizo-riului. Diluarea, ba chiar mai mult, secarea deorice urmă de armonizare sinceră şi funcţionalăa tradiţiei cu contemporanitatea transformă ime-diatul într- o vacantare a sentimentului de apar-tenenţă la o cultură. „Când ura faţă de culturădevine ea însăşi culturală, viaţa întru gândire îşipierde total semnificaţia” scria acelaşi filosof citatmai sus, angrenând în discursul său neantul iscatde rătăcirea forţei de a impune reflecţia dreptfundament al existenţei umane. A scrie literaturănu mai echivalează cu a propune texte „întru gân-dire”, ci, de cele mai multe ori, diluează sensurimultiple, le amalgamează, le contorsionează,totul în scopul bufoniadei generalizate, aproapeca în imaginea apocalipsei lui kurt Vonnegut.Sau poate că apocalipsa este o stare de fapt,cvasi- existentă, fără nici un element de excepţio-nalitate, doar o stare perpetuă pe care o trăim înprezent, cu care ne- am obişnuit, căreia i- am căzutdefinitiv pradă, iar acum riscăm să nu mai recu-noaştem profunzimea, în rarele cazuri cândapare. r

Alina BakoFeeling- uri, apocalipsă şi literatură

Pendularea între diversele formeculturale, descoperirea efemeră,interesată, vicioasă, snoabă şi de

scurtă durată a literaturii la modă,trăirea intensă a problemelor

fundamentale ale societăţii, dar cujumătăţi de măsură a timpului,

adoptarea mimetică a unorcomportamente alienante sunt

menite să alunge spectrul gândiriiîntr- o zonă a derizoriului

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRATIS

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi douăOferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existenteOferta este limitată

Fiţi printre primii care beneficiază de eawww.ideeaeuropeana.ro

Editura Academiei Române a tipărit în ultimelesăptămâni ale anului de curând încheiat cartea lui An-drei Marga, Raţiune şi voinţa de raţiune (EAR, Bucu-reşti, 2017, 324 p.). Este o carte de evaluare amoştenirii intelectuale (Virgil Bărbat, Liviu Rebreanu,Constantin Brâncuşi, D.D.Roşca, Lucian Blaga, EugenLovinescu, Constantin Noica, Adrian Marino). În cartese explicitează, totodată, opţiunile filosofice proprii au-torului în peisajul filosofiei epocii noastre (Habermas,Rorty, Toulmin, înainte de toate) şi se fac aplicaţii alefilosofiei „pragmatismului reflexiv”, la a cărui articu-lare se află angajat Andrei Marga, într- un şir de ches -tiuni (absolutul, răul, realitatea, complexitatea, sensul,identitatea, praxisul, unitatea morală a vieţii). Carteaconţine şi contribuţiile majore, din scrierile lui AndreiMarga de până acum, în profilarea „gândirii critice”, is-toria filosofiei contemporane, teoria argumentării, con-ceperea tranziţiei, filosofia religiei, lămurireareformelor necesare ale educaţiei, geopolitică şi confi-gurarea strategiei internaţionale, construcţia vieţii pu-blice. Carte de interpretare, Raţiune şi voinţă deraţiune este, în acelaşi timp, carte de construcţie filo-sofică şi de înnoire de perspective. Reproducem, în con-tinuare, prefaţa autorului.

Reluând în titlul unei cărţi formulacelebră a lui Fichte, ce a legat ra-ţiunea şi voinţa de raţiune într- unmoment de lansare istorică a comu-

nităţii sale şi a umanităţii, eşti obligat din capullocului la explicaţie. De ce, în definitiv, asociereacelor două?

Explicaţia generală ar avea trei ramuri.Prima ar spune că, oricât am căuta, nu avem al-ternativă mai bună la punerea vieţii sub semnulraţiunii şi la a încerca să facem faţă diferiteloroferte de raţionalitate ce ne asaltează, sesi-zându- le sensul. A doua ar invoca faptul că socie-tatea modernă, în care trăim, este una care leagă„viaţa izbutită” de raţiune şi de voinţa de a o în-truchipa în cunoştinţe şi acţiuni. A treia ne- araminti că nu mai puţin celebrul autor al formuleice identifică raţiunea cu voinţa de raţiune a gân-dit cu toată energia ce au de făcut oamenii, com-patrioţii săi, ceilalţi oameni, nu doar pentru atrăi, ci pentru a trăi uman.

Explicaţia specifică nu este nici ea unili-niară. Ea cuprinde formarea autorului cărţii defaţă în mediul reflexiv marcat de adeziunea la unraţionalism avansat, moştenirea pe care şi- a clă-dit propriile convingeri şi conceptualizări, afilie-rile sale şi construcţia filosofică pe care aarticulat- o. Evident, toate aceste motive la un loc!Titlul „raţiune şi voinţă de raţiune” înrădăci-nează astfel reflecţia într- o tradiţie şi o desfă-şoară indicând prelucrări şi opţiuni proprii.

În prima parte a cărţii de faţă, evoc moşte-nirile pe care le- am absorbit, uneori împărtă-

şindu- le, alteori polemic, în propria formare. Faţăde cei a căror operă ne- a alimentat cu teme şine- au stimulat avem oricând datoria recunoştin-ţei. o exprim pe calea unor analize precise aleoperei lor întregi sau a ceea ce am folosit dinaceasta în scrierile pe care le- am elaborat şi dincare se lasă profilată moştenirea de care am be-neficiat.

În afara epigonismului mărunt şi a hagio-grafiei de ocazie nimeni nu rămâne, însă, doar laceea ce a moştenit. De aceea, în partea a doua,evoc, de asemenea, afilierile care au marcat tra-seul personal spre profilarea unei abordări filoso-fice proprii – pragmatismul reflexiv. Convingereamea este că cel mai bun omagiu ce se poate aducecelor de la care ai învăţat este să iei pe cont pro-priu ceea ce aceştia au lăsat.

În a treia parte pun în relief o seamă de con-cepte caracteristice filosofiei pe care o reprezint.Intuiţia de bază a pragmatismului reflexiv estecă realitatea, oricât de copleşitoare ar fi, are pânăla urmă anumite chei, una dintre acestea fiind ac-ţiunile fiinţelor umane. Aceste acţiuni sunt diver-sificate după sensul şi structura lor şi conferăsens anumitor cunoştinţe, ce se diversifică la rân-dul lor şi depind de aplicări reflexive. Filosofia de-vine astfel pragmatism, căci semnifică realitateaprin acţiuni, iar cunoştinţele prin consecinţe, iaracest pragmatism este reflexiv, căci recunoaşte omultitudine de acţiuni diferite după sensul şistructura lor şi le aduce sub controlul reflexivită-ţii. Dacă este să exprim simplu toate acestea,atunci aş spune că pragmatismul reflexiv desfă-şoară implicaţiile reflexivităţii ca stabilire a sen-sului cunoştinţelor şi acţiunilor ce compun exis-tenţa noastră ca oameni.

Filosofiile se supun, la rândul lor, unor testespecifice. unul dintre acestea este capacitatea dea conduce analize factuale cu mai mult succesdecât concurentele lor, într- un cuvânt „producti-vitatea” în astfel de analize. De aceea, partea apatra, ultima a cărţii de faţă, cuprinde aplicaţiiale pragmatismului reflexiv, de natura analizelor„materiale” pe care le- am realizat. Pe calea unorfragmente cât mai sintetice, arăt ce a rezultat dinaplicaţiile menţionate în ceea ce am publicat pânăacum.

Hegel ne- a obişnuit cu observaţia că spirituleste viu câtă vreme înnoieşte, iar înnoirea estesemnul vitalităţii. Aşa stând lucrurile, o culturăcare aduce în scenă noi abordări, noi sistemati-zări, noi perspective îşi confirmă existenţa şi şi- opoate afirma.

Filosofii fac multă istorie a filosofiei, ceea ceeste de salutat. Ei nu- şi satisfac, însă, numelefără iniţiative proprii de înnoire. Filosoful carenu- şi recunoaşte antecesori, adică ignoră moşte-nirile pe care stă, este indecent, filosoful care ră-mâne la ceea ce s- a moştenit, nu- şi merită titlul.Nu este adevărat că în filosofie nu este nimic nousub Soare. Dar dacă este ceva nou acesta se dato-rează unor asemenea iniţiative. r

39

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FebRUARIe 2018

Ostrovul ÎnvieriiAura Christi

Visul de a fio, cei ferecaţi în visul de a fiei înşişi sunt singuri, ah, atâtde singuri, încât nu pot murişi nici trăi nu pot decât

arzând de vii şi alegând pururi să cadă în destin, în ceea ce devin,iubesc, se sting şi-nvie, ca fulgii, aproape, ca mireasma-n vin

şi-n nările aleşilor dintre aleşisă ardă, definitiv să ardă şi să fieîn tot ce lumea uită să le spunăşi dinspre cer spre ei adie

ca o părere, ca o ninsoarevenită parcă dintr-o altălume, dintr-o privire, orbită,gând sau respirare vie, caldă...

o respirare ne cuprinde, ne ţine-n raza ei ca într-o casă,când spunem că e prea târziuşi cerul ca o lespede ne-apasă...

Printre nămeţiumbrit de nevăzute-albine,întins printre nămeţi rămâişi-o moleşeală te cuprindecurgând din ziua cea dintâi,

unde e-o linişte de-auzicum sângele-ţi sfinţeştecarnea şi iarba de sub eatresare, creşte şi tot creşte.

Tresar seminţele uitateşi ghinda de stejar cu ele;sâmburi de pruni şi de cireşeprin tine-s îngânaţi de iele.

Prin tine creşte totul lin, creşte încet, uşor, hrănitde sângele tău viu şi leneşde-apusul soarelui sfinţit,

urcat prin seve şuşotind,rugându-se în limba lorşi îngânând un cântecelde viaţă veşnică şi dor.

Fragment din romanul în versuri ostrovul Învierii

Semnal editorial

Andrei Marga Raţiune şi voinţă de raţiune

Cărţile membrilor tribului Conte

www.contemporanul.ro

evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 7 lei

Adresa redacţiei: Asociaţia COnTeMPORAnUlCalea 13 Septembrie, nr. 13, bucureşti, sector 5 cod: 050711 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18e- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.com

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Acta legis SRl, S.C. Orion Press Impex 2000 SRl,S.C. Manpres Distribution SRl.

Revista este distribuită de editura Maxim Concept şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.

AbonamenteRomânia: 84 lei/anStrăinătate: 50 euro/anTaxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, bucureşti

nr. 1, 2/2018 ale revisteiContemporanul au apărut cusprijinul financiar din Fondul recurent al Donatorilor –Academia Română

nr. 7-9/2017 ale revistei Contemporanul auapărut cu sprijinul financiar al MinisteruluiCulturii şi Identităţii naţionale

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.romaniaciteste.rowww.europressgroup.ro