Dacia Revival - Culegere de articole

8/2/2019 Dacia Revival - Culegere de articole

http://slidepdf.com/reader/full/dacia-revival-culegere-de-articole 1/41

DACIA REVIVAL

Noi, românii - strămoşii tuturor popoarelor latine M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie sărecunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos,contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei cecaută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi, dacă profesorul ştie răspunsul: 14% dinteritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa – Elveţia de azi şi pânădincolo de Nipru).

- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii „romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină? Aici le va fi maigreu să vă răspundă, căci acei soldaţi „romani” vorbeau orice limbă, numai latina nu! Cohorteleaflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarteîndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitani din peninsula Iberică, Bosporeni

din nordul Mării Negre, Antiochieni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din părţile Coloniei,Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice deazi, Comageni din Siria şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C. Giurescu, Istoria românilor,vol. I, 1942, p.130).

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric, toată populaţia Daciei să-şi uite limba şisă înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi „romani” care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care leîndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de „adevăraţi români” care,nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: „soldaţii romani auadus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai

limba latină de la tatăl lor, soldatul roman”... Cum or fi venit ele din Moldova de azi, dinBasarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şisute de kilometri depărtare ca să fie „fecundate” de soldaţii romani? După părerea stimabililor,femeile daco-gete erau şi „curve” şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească

1



copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât „copii din flori”,apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculiiautohtoni priveau cu „mândrie”, aşteptând apariţia „sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, întretimp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de lafiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitorice le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român din New York, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altăsomitate de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina de laromani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţicam fără haine pe ei? Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţiidaci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decâtdacă.... De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din „doi bărbaţi cu braţe tari”! Astfel de declaraţii„istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istoricăfoarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman.Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii

latina, atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spuneşi el: „Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fostrăzboaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau „latina vulgară” este „unsecret” pe care nu-l ştiu decât cei ce refuză să-l ştie.„Când, sub Traian, romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza, n-au trebuit tălmaci - afirmăDensuşianu - şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi seconsideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, săvedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua.

Când, recent, s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomială, afost emisă concluzia că „prima femeie” a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost înnordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvisticăMarija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească desprespaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe,am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partealor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea „The Indo-European Heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard,Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.Hr., care-şiavea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară neîndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi e uşor să le răspund unor

persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studiicromozomiale la nivel de mitocondrie, folosind PCR ( polimerase chain reaction) pot determinaoriginea maternă a unor mumii vechi de mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin, decâtlocul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi

primul Adam. Când am scris Epopeea poporului carpato-dunărean şi volumele Noi nu suntemurmaşii Romei, În căutarea istoriei pierdute şi Călătorie în Dacia – ţara Zeilor , m-am bazat peastfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, V. Gordon Childe,

profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & NobleBooks, New York, The History of Civilization – The Aryans. El explorează într-un mod fascinant

originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. La paginile 176-177 publică şi o hartă, arătândleagănul arienilor în timpul primei lor apariţii; şi, minune mare, spaţial carpato-dunărean este celvizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume peteritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul

2



nostru, la Tărtăria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadăcând Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6.500 î.Hr., (vezi John

North, A new interpretation of prehistoric man and the Cosmos, 1996, Harper Collins Publishers,1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentrucare aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupă ţara noastră, tedecepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, Hotel Intercontinental,domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre „Codex Rohonczy", o cronicădaco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, „ latina vulgara", cualfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 deminiaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este dela dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba „latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII,când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte,ca Jurământul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite în faţa ostaşilor vlahi înaintea luptelor cumigratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condusVlahia între anii 1046 şi 1091, imnul victoriei vlahilor conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit

de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor înistorie Augustin Deac: „De ce institutele Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şidescifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabetgeto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientareaideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. AcademiaRomână ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât maiales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi „românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor săarate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...

Faptul că NOI, românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală alatinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutăm contra-argumente, precum cei

lipsiţi de înţelepciune, care îşi taie cu sârg craca de sub picioare....

Cu deosebită stimă, dr. Napoleon Săvescu,Fondator & preşedinte al Dacia Revival International Society of New York

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

Cel de-al XII-lea Congres Interna ional de Dacologieț

Cuvânt de deschidere

Motto: Un popor nu poate exista fără istorie, fiindcă aceasta îi dă demnitate i dreptul de a trăiș alături de alte popoare.

Cităm din recomandarea nr.1283/1996 privind istoria şi predarea istoriei în Europa, adoptată deAdunarea Parlamentară a Consiliului Europei: „Istoria este unul din mijloacele de reconstituire şide făurire a identităţii culturale. Ea reprezintă, de asemenea, o cale de acces către experienţa şi

bogăţia trecutului şi a altor culturi. Cunoaşterea istoriei este importantă pentru societatea civilă.Fără aceasta, individul este mai vulnerabil la manipularea politică sau de orice fel.”Adunarea recomandă Comitetului Miniştrilor să încurajeze învăţarea istoriei în Europa, formulândurmătoarele propuneri: cunoaşterea istoriei trebuie să fie o parte esenţială a educaţiei tinerilor;

predarea istoriei trebuie să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică, pentru a

interpreta şi a analiza informaţia într-un mod critic şi responsabil, pentru a recunoa teș complexitatea problemelor şi a aprecia diversitatea culturală; vor trebui identificate stereotipurile şiorice alte distorsiuni bazate pe prejudecăţi naţionale, rasiale, religioase i alteleș .

3



În ultimii ani, datorită în mare măsură ideilor promovate de congresele de dacologie, România aînceput să în eleagă i să aprecieze o altă istorie a trecutului ei, istoria cea adevărată, să cunoascăț ș al i eroi, care au existat pe acest pământ milenar, ceea ce a dus la o reînviere spirituală a na ieiț ț noastre, a cărei intensitate risipe te bezna a o mie de ani de fals sau de tăcere. Tot mai mul iș ț oameni înţeleg acum că întreaga noastră istoriografie s-a clădit pe principii false: latinitate, unitateşi continuitate cu agresorii romani, de i teritoriul ocupat al Daciei nu reprezenta nici măcar un sfertș din suprafa a ei.ț Ca urmare a abera iilor repetate, acum niciun istoric nu este dispus să seț contrazică i să- i recunoască gre eala, să renun e la ceea ce cu îndârjire afirma de-a lungul anilor.ș ș ș ț

Noi avem convingerea că nu e niciodată prea târziu pentru nimeni să- i recunoască eroarea i înș ș consecin ă să spună adevărul. Cu toate că există argumente tiin ifice de necontestat - ADN-ul, deț ș ț exemplu, care atestă continuitatea absolută a Genomului I1B, a celui dacic în cadrul popula ieiț noastre i care este aproape inexistent la popula iile italiene i spaniole - pseudo tiin ificii no triș ș ș șț ț continuă să nu ia în considerare aceste informa ii. Probabil că lor li se potrive te zicala „oț ș minciună repetată devine adevăr închipuit”. Simpla lor negare însă nu e suficientă! Niciunargument tiin ific sau arheologic nu le schimbă opinia eronată pentru simplul motiv că, înș ț viziunea lor egoistă, adevărul le-ar distruge nu numai teoriile sus inute cu sârg, dar i statutul deț ș istorici.

Sunt foarte interesat să ştiu: mai există oare în lume un alt popor care să fi fost „transformat” într-un timp atât de scurt, istoric vorbind, din daci în romani? Evident că întrebarea mea este retorică pentru că nu mai există un astfel de popor. Mă întreb totu i: de ce nu am devenit turci? De ce nuș am devenit slavi? Că doar şi ei au trecut pe la noi...Îl citez mai jos pe istoricul Camil Bujor Mureşanu, membru titular al Academiei Române i a căruiș opinie bizară despre istoria poporului român a devenit dogmă a înaltului for academic: “Disputa

principală se poartă în jurul veridicităţii informaţiei cuprinse în mituri şi, prin urmare, a posibilităţii de a o descifra şi de a interpreta în lumina ei realităţi revolute”.Stimabile profesor, cu tot respectul trebuie să vă corectez i să vă informez că analizele geneticeș (genom) sunt nu mituri, ci realită i de necontestat. În consecin ă, e jenant pentru dumneavoastrăț ț să induce i în eroare pe cei care încă respectă institu ia pe care dumneavoastră o reprezenta i. Văț ț ț

invit să accesa i website-ul nostruț www.dacia.org Dacia Revival, i laș Articole în limba românăsă citi i Călătorie genetică.ț Pregătirea academică / universitară garantează achizi ionarea uneiț metode tiin ifice, nu i rezultatele.ș șț

Dacia Revival (Reînvierea Daciei) n-a pus i nu pune problema României imediate, a Românieiș moderne sau contemporane. Ar fi prea pu in. Nu s-ar potrivi nici dimensiunii viziunii sale i niciț ș a teptărilor noastre. „Reînvierea Daciei” pune problema în termeni baza i pe tiin ă i careș ș șț ț surprinde devenirea na ională a poporului nostru. „Reînvierea Daciei” nț u dore te o revolu ie aș ț momentului istoric, ci una a istoriei. Societatea noastră interna ionalăț trebuie astfel nu să re-creeze România, ci să-i răscumpere trecutul, să-i trezească mândria pentru minunata noastră istoriestrăveche pierdută în labirintul neadevărului.Pasiunea daci tilor contemporani este o expresie necesară de reac ie în fa a unui trecut plin deș ț ț

nenoroc. De aici pleacă dorin a de a depă i pendularea între o amărăciune dizolvantă i o furieț ș ș optimistă. Prin glasul nostru, prin reînvierea virtu ilor dacice, dăm ării un sens istoric onorant iț ț ș redeschidem un al doilea început al României, cel adevărat, printr-o Dacie Reînviată într-o Europăunită în care valorile perene să fie apreciate. O ară are nevoie de modele în toate straturileț societă ii. Degeaba a teptăm să ne recunoască al ii (de ce ar face-o, mă întreb) dacă nu neț ș ț cunoa tem i nu ne recunoa tem noi în ine. Iar con tiin a de sine vine prin cunoa terea de sine.ș ș ș ș ș șț Dacă am aplica premisa potrivit căreia a nu reacţiona la împilare înseamnă a pactiza cuîmpilatorul, ar însemna să dăm undă verde manifestărilor ulterioare de denigrare a istoriei noastreadevărate. O astfel de atitudine trebuie condamnată cu vehemen ă.ț

Ideea romanizării Daciei, a a cum ne este ea prezentată de academicii no tri, seamănă cu aceea aș ș sclavului care tinde să se înrudească cu stăpânul iș care vrea sa fie considerat rudă a stăpânului.Umilin a na te mon tri de gândire i ac iune.ț ș ș ș ț

Până la Einstein, timpul era considerat liniar i cu un singur sens, ceea ce conducea la nepotriviri înș calculele matematice la nivel cosmic. Când marele fizician a introdus no iunea de „curbură aț

4

http://www.dacia.org/

http://www.dacia.org/



timpului", s-a produs o oarecare „isterie” în rândul unor fizicieni cu titluri academice, fapt similar curentului „dacist” contra celui „latinist". Azi, traiectoriile sateli ilor i rachetelor in cont deț ș ț curbura timpului pentru a ob ine precizia necesară! Pentru că adevărul este unul singur!ț

Orice construc ie, fie ea i de natură ideologică, trebuie să aibă o bază temeinică pentru a rezista.ț ș „Funda ia” istoriei noastre este sub ire i ubredă, pare pusă în fugă doar ca să fie ceva acolo... iț ț ș ș Ș ceea ce pare bătut în cuie în istoria academică despre poporul nostru are o mul ime de găuri iț ș aliaje antagonice care te fac să te îndoie ti de capacită ile intelectuale i de buna credin ă nuș șț ț numai ale celor care le produc, dar i ale celor care le ascultă fără să le în eleagă, fără să leș ț conteste sau să le comenteze în mod inteligent i nu dogmatic.șPrin manualele de istorie ni se impunea să credem că suntem urma ii Romei. Am învă atș ț sărepetăm ca papagalii că străbunii no tri s-au lăsat ter i de pe fa a pământului ca să facă locș ș ș ț cuceritorului. Am învă at o căru ă de năzbâtii, contrazise de faptul că existăm aici de mai bine deț ț 8.000 de ani i că avem acela i port popular ca cei de pe Columnă. Copiii născu i pe pământulș ș ț dacic au îmbrăcat costumul popular al părin ilor lor i l-au cinstit, lăsându-l din genera ie înț ș ț genera ie, nealterat, a a cum îl aveau străbunii. De ce, dacă erau urma i ai romanilor i crescu i înț ș ș ș ț spirit latin, n-au îmbrăcat toga i sandalele, ci căme a, i arii i opincile, fotele i iile care auș ș ș șț străbătut cu mândrie până în zilele noastre? Păguboasă este şi tăcerea pe tema sud-dunăreană a

Moesiei, Daciei Ripensis, Daciei Mediteranea, a împăraţilor ridicaţi din această zonă (unii dintre eiasumându-şi explicit originea dacă), a chipurilor de daci plini de măreţie din Roma, a primelor satevlahe din Balcani, a istoriei aromânilor, istroromânilor, tyrageţilor transnistreni, a caracteruluimoldovenesc al spa iului transnistrean medieval şi a stăpânirii efective a Transnistriei în vremeaț lui Duca Vodă. Jalnică e această tăcere cum jalnică e iș lipsa de interes!Prin omitere şi non-acţiune, autoritatea istorică oficială a României se face părta ă la răul ce seș instalează treptat, cu efecte catastrofale, în subcon tientul poporului nostru, începând încă dinș copilărie, i care impune românilor să creadă că ei sunt urma ii Romei! A a ni s-a pregătitș ș ș subjugarea mentală i sufletească! În viziunea de sclavi a istoricilor români, poporului îi trebuia oș nouă origine, de sorginte romană, îi trebuia o nouă limbă, latina, un nou nume de ară,ț România,venit de la Roma... i toate acestea, false cum sunt, s-au perpetuat de-a lungul anilor i au dat unȘ ș

brânci intrării noastre, în genunchi, în Europa. Noi trebuia să fim produsul unui amestec etnic, de preferin ă cu paternitate romană. Dar ce amestec! Un amestec indigest cu ho i de la Roma, cuț ț ni te solda i romani, cu mercenari veni i din toate col urile prăpădite ale lumii antice...ș ț ț ț i, înȘ sfâr it, când am fost lăsa i să neș ț re-unim câteva din provinciile vechii Dacii, ni s-a spus, fără dreptde apel că, de fapt, avea loc o Unire a unor provincii, iar noul nume nu avea voie să fie Dacia, ciRomânia. O totală lipsă de discernământ i de respectare a adevărului tiin ific!ș ș ț

Nici „Plăcu ele de la Sinaia”, tema congresului din acest an, nu au făcut excep ie. Contestate deț ț către cei mai mul i a a-zi i cercetători români de înalt nivel, plăcu ele descoperite la Sinaia iț ș ș ț ș apoi copiate sunt mărturia în plumb a întâietă ii mondiale în domeniul scrisului a străbunilor no triț ș daci. Iar lucrările i opiniile ce vor fi prezentate la congres vor dovedi acest fapt.ș„Reînvierea Daciei” îi reinstaurează românului rostul lui originar. Înainte, românul era numai

român, adică un material uman alcătuit din adormiri i umilin e.ș ț Dacul este un român desubstan ă, un român inteligent, un prieten sincer pentru cei cinsti i, o amenin are pentru ceiț ț ț lipsi i de onestitate. Într-o na ie de umili i de umili i, el,ț ț ș ț dacul, introduce onoarea i orgoliulș clădit pe o mărea ă istorie. El,ț dacul, este un om a cărui mândrie suferă de insomnie, dar careconstruie te cu răbdare o Românie bazată pe adevărul istoric i care-i va aduce odihna binemeritatăș ș în analele etnicită ii na ionale. El,ț ț dacul, dă viitorului Adevărul!Permite i-mi, vă rog, să vă mul umesc tuturor i fiecăruia în parte pentru entuziasta participare laț ț ș congres i pentru militantismul dumneavoastră admirabil de a spune adevărul i de a-l faceș ș cunoscut în întreaga ară.ț

Dr. NAPOLEON SĂVESCU, New York, august 2011

CA SĂ NU FIM ACUZA IȚ DE SUBIECTIVISM…

5



- William Schiller, arheolog american, lucrarea: “Civiliza iț a s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât i spre apus, acum 13-15.000 de ani!”ș

- Marija Gimbutas, specialist american de origine lituaniană: “Romania este vatra a ceea ce amnumit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6500 iș 3500 î.Hr., axată pe osocietate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare i creatoare de artă, care a precedat societăș iț le

indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului i fierului.”ș

- Louis de la Valle Poussin: “Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi considera iț ca vorbitoriiunei limbi care stă la originea limbilor indo-europene, adică strămo iș i Omenirii.”

- Ekstrom Par Olof, scriitor i lingvist suedez: “Limba română este o limbă-cheie, care a influenș țatîn mare parte toate limbile Europei.”

- Gordon W. Childe: “Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României.Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare i extensiune a indo-europenilor trebuie săș fie plasată la nordul i sudul Dunării.”ș

- Bosch Gimpera, cercetător german: “Spa iț ul din care au pornit indo-europenii este situat întreValea Dunării, Marea Egee i Marea Neagră.”ș

- Eugene Pittard, antropolog: “Strămo iș i etnici ai românilor urcă neîndoielnic până în primelevârste ale Umanită iț i, civiliza iț a neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoriaăț rii.”

- Prof. Fabio Scialpi: “Sunt intrigat de prezența, pe teritoriul României, a mai multor toponime curezonan ăț sanscrită.”

- A. Jarde, renumit elenist, Paris 1923: „Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor formaGrecia, grecii în i iș ș nu știu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă

materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii, apar iț nând timpuluineoliticului.”

- Bonaventura Vulcannius din Bruges, 1597: “Ge iț i au avut propriul alfabet cu mult înainte de a sefi născut cel latin (roman). (…) Ge iț i cântau, înso iț ndu-le din fluier, faptele săvâr iș te de eroii lor,compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii auînceput să facă mult mai târziu.

CINE SUNTEM NOI?

Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii,

locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care unele şi cu aspiraţii la titlul de popor ales…

În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 î.Ch.), cea maiveche activitate de minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreodată, cea mai vecheactivitate metalurgică a aramei din lume (8.000 ani î.Ch.), cea mai veche scriere din lume (tăbliţelede la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 î.Ch.). Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale dinEuropa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţieiSumeriene şi totodată cea mai numeroasă (180-200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreagaEuropă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa,

6



Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa; chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam dac,din care făcea parte însuşi Burebista.

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu în spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai vecheagricultură din Europa (neolitic) şi printre cele mai vechi din lume. La vremea lor, erau singurul

popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţiamericani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestical Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată (oare cine?). De altfel, Olimpul,legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP - lumină sau splendoare, în limba traco-dacă), nuera altceva decât muntele Bucegi, pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ.Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul 5 î.Ch.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbalşi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind maimult decât suficient. Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul

sub nici o formă a sa.În jurul anului 1400 î.Ch, se construieşte în Tracia nord-dunăreană, cea dintâi şcoală cu local desine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii zamolxieni predau toate disciplineleuniversitare, începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii). Conformmărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile laşcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme, în Dacia existau cei mai de seamă medici aitimpului. Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul nord-estic alCarpaţilor (Moldova de astăzi). Apoi, o parte din ei s-au deplasat spre sud, în Anatolia, unde aufost cunoscuţi ca Cimiri. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda, au fost cunoscuţisub numele de celţi.

Zona nord-dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole (grânarul Europei de maitârziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zonă bineapărată contra majorităţii dezastrelor naturale etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acesteizone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile şi tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 deani. Analize minuţioase de sânge demonstrează un alt miracol: în ciuda numeroaselor invazii,inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922 că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie- Augustin Deac - Istoria adevărului istoric- P.L. Tonciulescu - România, paradisul regăsit - Nicolae Densuşianu - Dacia preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5- Cornel Bârsan - Revanşa Daciei

CLOPOTARUL DACILOR

7



Alexandru Ştefan

Omul s-a făcut stăpân pe Creaţia Divinităţii

A sosit timpul schimbărilor universale. Se vede cu ochiul liber tot ce se petrece pe Pământ şi înspaţiu, dar omul continuă să rămână ancorat în grija zilei de mâine, incapabil să observe semnele

care-1 îndeamnă să se trezească. De fapt, ce s-a întâmplat cu noi? Nimeni nu mai crede în nimic - poate din cauză că ne-am amăgit unii pe alţii - dar ce avem cu Divinitatea? Suntem şi noi o părticică din creaţia Sa dar, când e vorba despre o reformă universală, suntem singurii din Universcare ne opunem cu vehemenţă schimbărilor Divine.Polii magnetici se modifică de la o zi la alta, păsările nu-şi mai găsesc drumul spre casă, s-auîncâlcit toate iţele pământeşti, dar omul tot nu vrea să creadă că aşa ceva se poate întâmpla. Dacăs-a constatat că ziua are deja 16 ore, înseamnă că timpul se comprimă şi poate că ar trebui să neaccelerăm gândirea. Ce ar trebui de fapt să facem? Să ştim în primul rând ce se petrece în spaţiu şi,dacă nu ne informează nimeni, să ne informăm unii pe alţii.Din informaţiile lăsate de înaintaşi, aflăm că alinierea planetară ce va avea loc în decembrie 2012nu seamănă cu cele precedente şi, odată cu sfârşitul anului galactic, Pământul va trece prin Hornul

Universal. Evenimentul are loc odată la 820 de milioane de ani pământeşti şi durează 50 de zile.Din momentul intrării Pământului în Calea Lactee, are loc alegerea seminţei de neghină - omul din

pământ se va separa de acela din pulbere. Apropierea Pământului de Calea Lactee le va permiteoamenilor din pulbere să primească informaţii din Univers, ca să se pregătească pentru trecereaîntr-o altă dimensiune. Pulberea din Calea Lactee se aseamănă cu structura corpului uman şi, fiindnepătată, îl poate aduce pe om în starea în care a fost conceput, adică i se va activa ADN-ul. Pentrumulţi, va fi sărbătoare când se vor activa toate centrele energetice ale corpului uman; omul vadeveni un mic Dumnezeu şi va putea face faţă schimbărilor care se vor petrece în Cosmos. Cred căfiecare dintre noi are o şansă unică de a ieşi din acest spaţiu limitat şi de-a trăi alături de Divinitate.Totul depinde numai de noi.

Din tainele Universului

În viaţa multor oameni, vine o vreme când tot ce poate fi cunoscut a fost cunoscut, tot ce poate fiîncercat a fost încercat, iar omul ajunge la momentul reevaluării celor trăite, căutării sensului vieţiişi scopului pentru care a venit pe Pământ. În adâncul sufletului, fiecare avem întrebări la care nuam primit răspuns nici din partea ştiinţei şi nici de la oamenii care pretind că se află în slujba luiDumnezeu: De ce Pământul, care este Creaţie Divină, se distruge? Vrei nu vrei, apare la unmoment dat gândul că Divinitatea ne-a construit o casă cu temelia din nisip. Dacă gândim mai

profund, poate găsim un răspuns şi la această întrebare. Când o furnică priveşte spre un elefant, îivede numai tălpile. La fel este şi capacitatea noastră de a cuprinde Creaţia Divină...Se ştie că în luna decembrie a anului 2012 va fi sfârşitul celui de-al cincilea ciclu. Dacă timpul e

împărţit în cicluri, înseamnă că aceste perioade sunt destinate realizării unor lucrări importante. Oastfel de lucrare poate fi considerată perioada de nouă luni din pântecul mamei. Nouă, oamenilor de pe Pământ, natura ne oferă posibilitatea de-a ne construi un corp prin care să ne continuăm viaţa.La rândul său, Universul are un corp: Soarele este capul, Luna este inima şi Pământul este pânteculîn care noi creştem o perioadă de timp, până soseşte ceasul renaşterii.

Nouă, celor care ne numim oameni, ni s-a arătat, de-a lungul timpului, taina zămislirii universale,trecând prin naştere şi moarte. Anul galactic (26.000 de ani) reprezintă timpul pe care-1 petrece unsuflet în pântecul mamei, care se numeşte Pământ. Dacă noi suntem fiii şi fiicele Soarelui, în luminalui ne naştem şi, după naştere, el înghite placenta în care ne-am aflat. Toate simptomelePământului vor fi asemenea unei femei care naşte - întâi vine apa etc. Pregătirea renaşterii aînceput deja. Acum, totul depinde de modul în care noi trezim Răsadul Divin din sufletul nostru.După renaştere, devenim entităţi luminoase şi ne alăturăm Soarelui.

Dimensiunea dintre viaţă şi moarte

8



Am fost un popor care a râvnit spre desăvârşire şi ne-am ridicat spiritual numai pe moştenirealăsată de strămoşii noştri, dacii. Un popor poate fi cucerit decât dacă acceptă o cultură şi unDumnezeu străin. Noi ne-am trezit peste noapte cu altă identitate şi cu numele ţării schimbat. Dindaci, am fost împărţiţi în moldoveni, ardeleni, dobrogeni, români. Cum a fost posibil aşa ceva?Foarte simplu: tinerii erau duşi la Roma, erau bine şcoliţi şi îndoctrinaţi cu idei străine şi, dupăîntoarcerea pe Pământul natal, nimiceau din temelie tot ceea ce era autentic, autohton. Dacă nedorim cu adevărat să renaştem ca popor, trebuie să ne întoarcem cu faţa spre străbuni, iar ei ne vor arăta drumul spre viitor. Moştenirea sacră a dacilor era construită pe cinci Prispe. Fiecare Prispăreprezenta un ciclu (5125 de ani) şi găzduia omenirea, pentru a se desăvârşi.

Pe prima Prispă, am evoluat în întuneric; i se mai spune şi Epoca de fier.Pe cea de-a doua Prispă, am evoluat în lumină - Epoca de foc.Pe Prispa a treia, am trăit în apă.Pe Prispa a patra, am vieţuit în copaci - Epoca de lemn.Pe Prispa a cincea, trăim pe Pământ.

Pe fiecare Prispă am evoluat diferit. Trecând, prin evoluţie, dintr-un ciclu în altul, fiinţa umană areuşit să adune într-un singur corp toate cele 5 elemente din fiecare Prispă, care au 5 ferestre:

Somnul, Transa, Leşinul, Coma, Moartea clinică. Aceste stări reprezintă un refugiu pentrusuflet. Atunci când omul este obosit sau nu mai poate suporta presiunile din acest spaţiu, se ascundeîn dimensiunea aflată între viaţă şi moarte. Ferestrele sufletului erau bine cunoscute de către preoţiiDaciei, care le puteau deschide cu ajutorul unor ritualuri speciale. Aceste stări au fost datesufletului, deoarece elementele au tendinţa de-a se domina între ele: Focul domină metalul, Apadomină focul, Pământul domină apa, Lemnul domină Pământul, Metalul domină lemnul. Pornindde la aceste axiome, se poate observa că nu există un element mai tare sau mai slab, dar totuşi,lupta există. Sufletul trăieşte liniştit numai în echilibrul feminin - masculin. Dacă omul cade înstarea de comă sau moarte clinică, este imposibil să revină la normal fără acest echilibru. Ca să teridici sau să ieşi din altă dimensiune, pacea dintre bărbat şi femeie trebuie să fie sacră. Cândva,femeile erau scoase din comă cu ajutorul plânsului unui nou-născut; bărbaţii erau ajutaţi de sunetul

cornului ce anunţa starea de război, iar copiilor li se spuneau istorii fascinante şi, când totuldevenea mai interesant, povestea lua sfârşit. Pentru a ajuta o persoană să iasă din astfel de stări,specialistul trebuie să cunoască bine cotloanele unde acestea se ascund. Aşa cum omul se trezeşte

brusc din somn când are un coşmar, la fel se iese şi din aceste trăiri.

Moartea poate fi învinsă

Dacii, înaintaşii, noştri, nu au mers niciodată pe căi deja bătătorite de alte popoare. Străbunii ne-autransmis să mergem pe calea propriului destin şi atunci, dacă ne poticnim, să nu ne pară rău - căcieste alegerea noastră - ci să ne ridicăm şi să mergem mai departe. Numai aşa vom reuşi cuadevărat. Ajungând acolo unde visau să ajungă strămoşii noştri, vei bucura şi vei reprezenta un

neam întreg şi, prin Gloria fiecăruia dintre noi, ne vom putea ridica cu toţii din această cenuşăPământească, răsădind nemurirea pe acest Pământ.Când au ajuns în Dacia „reformatorii", oamenii de pe aceste meleaguri nu cunoşteau moartea.Veneticii, fiind muritori, i-au învăţat pe nemuritori să moară. Se spune că, atunci când cei veniţi săaducă „reformele” în Dacia au vrut să-i înveţe pe daci să nu fure, aceştia i-au întrebat: dar ceînseamnă să furi? Acum, la sfârşitul şcolii Pământeşti, trebuie să conştientizăm că noi nu suntemca ei, căci, de fapt, ei ne-au arătat cum nu trebuie să fim.Anul 2011 este important pentru fiecare suflet. Unii dintre voi ştiu deja că, adunând ultimele douăcifre ale anului naşterii cu vârsta pe care o împliniţi în 2011, va rezulta 111, numărul celor trei:Soare - Lună - Om. Dacă sufletul nu are un plan de ieşire din acest spaţiu limitat, trebuie să-1construiască până la finele acestui an, căci porcul nu se îngraşă în ajun. Numărul 111 reprezintă şi

numărătoarea inversă - mai sunt trei secunde până când vom ajunge în punctul zero. Sufletele carerezonează la această informaţie vor primi mesaje importante din Cosmos, în intervalul 1-21 martie.Din această primăvară, ne vom recunoaşte după aura care, la fiecare dintre noi, va creşte. Totul seaflă în interiorul nostru, trebuie doar să-i permitem să iasă la suprafaţă şi să se activeze. Unii dintre

9



voi se vor întreba cum anume se poate realiza acest lucru. Pildă: dacă nu ai nevoie de bani, nu-iscoţi de la bancomat. La fel se întâmplă şi cu informaţia din interiorul tău - nu se va activa, dacă nuo cauţi, dacă n-ai nevoie de ea. Dacă nu te-ai gândit niciodată să te desăvârşeşti spiritual, aceastăinformaţie va rămâne în stare latentă. Ieşiţi din ghearele morţii, gândiţi că din acest moment nu maimuriţi niciodată şi aşa va fi! Murim numai când credem în moarte.

Influenţa energiilor joase

Echilibrul Terrei depinde de starea spirituală a omenirii. Ne plângem că nu mai există cuvânt, cănu mai putem avea încredere în nimeni, că totul se menţine doar din interes, că iubirea şi credinţasunt poveşti pe care le cred numai naivii. Cum stă sufletul între masculin şi feminin, tot astfel şiPământul se află între bine şi rău. Când omenirea se opreşte din evoluţie, Pământul se înclinăînspre rău, adică intră în dezechilibru. Dacă omenirea nu mai este în stare să nască ceva măreţ dinmijlocul ei, locatarii vor fi evacuaţi. La împlinirea vremii, în fiecare popor apare un avatar care-i

pregăteşte pe cei ce şi-au îndeplinit cu succes misiunea pe Pământ, adică îi ajută să treacă în altădimensiune. Înainte de plecare, se face analiza perioadei de 26.000 de ani Pământeşti: cum amevoluat şi cine sau ce anume ne-a încurcat să evoluăm mai mult.Toate popoarele lumii au primit de la Dumnezeu Pământ pentru a trăi şi a-şi construi o ţară, ce

avea hotarele marcate de Sus. Nici un străin nu avea dreptul de-a trăi pe teritoriul altei ţări maimult de un an de zile. Legea era aspră la prima abatere dar, a doua oară, persoana era expulzată şi atreia oară spânzurată. Popoarele care s-au înrudit, au scos treptat aceste restricţii şi pedepse,

permiţând fetelor să se mărite cu străini ce aveau acelaşi nivel energetic, pentru îmbunătăţireaADN-ului. Fata care se mărita, venea cu slujitorii ei; neştiind că aceşti slujitori provin din caste cunivele energetice joase, ele s-au căsătorit cu ei şi au dat naştere unor „monştri” cu energiidistructive. De fiecare dată când s-a descoperit o asemenea situaţie, femeia şi copilul au fost trimişiîn ţara natală; prin vicleşuguri pe care le stăpâneau foarte bine, aceste femei au reuşit mereu să-şiatragă mila unor localnici, care le-au pus câte ceva în traistă, să le ajungă până acasă. De aici şi

până la transformarea cerşitului într-o ocupaţie permanentă, a mai fost doar un pas.Dacii considerau cerşitul cea mai mare năpastă cu care poate fi infectat un popor, iar cerşetorii erau

priviţi ca nişte duşmani, mai periculoşi decât cei ce atacă cu arma în mână. Astăzi, culegem ce-amsemănat. Prin acest amestec de energii joase, omul îşi pierde cu timpul identitatea şi nu mai tindespre lumină, ci e atras în jos de energiile neevoluate. Nu este exclus ca unele entităţi cu energii

joase să fi evoluat dar, din analiza universală, reiese că mai mult noi ne-am luat după ele, decâtinvers. Poate că acest an reprezintă timpul când fiecare suflet trebuie să decidă dacă mai stă pePământ sau trece în altă dimensiune. Fiecare dintre noi va ajunge acolo unde este mai mult cusufletul şi unde merită să fie.

Dacii — popor nemuritor

Dacia nu a fost cucerită niciodată. Invadată - da, dar nu cucerită. Acest Pământ a fost ocrotit de

Dumnezeu şi păzit cu sfinţenie de către iniţiaţii Daciei. Poporul dac a dobândit nemurirea prindesăvârşire şi, fiind în fruntea popoarelor, nu putea fi cucerit. Ca să treacă prin ultima etapă aumilinţei, era necesar ca dacii să cedeze o parte din teritoriu şi din aurul pe care-1 deţineau. O vorbădin străbuni spune că „dacă ai ajuns mare şi nu cunoşti căderea, nu poţi să te consideri împlinit".Aşa s-a cedat o parte din Dacia şi s-a aruncat în calea romanilor aur, suficient să aibă de lucru timpde 132 de zile, pentru ca iniţiaţii să poată pleca din Dacia. Moartea lui Decebal a fost simulată,căci un nemuritor nu poate fi ucis. Traian a înţeles mesajul şi nu a mai înaintat pentru a ocupaîntregul teritoriu al Daciei, căci dacii erau deja în toată lumea. În Testamentul Dacilor stă scris: „Eivor cotropi grădina, voi veţi cuceri lumea. Sămânţa nemuritoare va încolţi prin căderea lor".Înţelepţii Daciei trăiesc printre voi, timpul e aproape şi cei care-şi cunosc destinul se vor întâlni încurând. Ritualurile Daciei au fost transmise numai prin viu grai şi le vor cunoaşte doar cei care vor

fi pregătiţi pentru iniţiere. Noi, ca popor, nu am negat drumul şi calea altor popoare care tind spredesăvârşire dar, la împlinirea vremii, fiecare popor se ridică numai prin propria experienţă. Nu-i

putem copia pe alţii. Săpând într-un loc unde nu este apă, poţi să mori de sete. Dacă în interiorulnostru s-a păstrat învăţătura lui Zalmoxe, nu o putem trezi primind informaţii din altă zonă. Dacă

10



meditezi şi te adresezi strămoşilor incluzând un cuvânt străin, pe care ei nu l-au cunoscut, nu teaştepta să primeşti un răspuns. Am întâlnit persoane care i se adresează lui Zalmoxe cu rugăminteade-a li se deschide kundalini! Aşa cum există sateliţi diferiţi pentru telefoanele mobile, la fel seface şi conexiunea cu fiecare popor - prin vibraţii şi unde diferite. Prin devierea de la unda luiZalmoxe, mulţi s-au prăbuşit într-un gol din care nu pot ieşi, iar acest gol se numeşte rătăcire.

A sosit timpul schimbărilor

Trăim cu sentimentul neputinţei de-a ne ridica la nivelul înaintaşilor noştri. Nu mai reuşim săanticipăm consecinţele faptelor noastre şi să discernem între bine şi rău. În acest timp preţios, datsufletului spre a se desăvârşi, ne-am demonstrat unii altora cât suntem de puternici, am încercat săarătăm cine deţine cea mai sofisticată armă de distrugere în masă şi am descoperit cât de fragilisuntem în faţa propriilor slăbiciuni. Ne-am obişnuit să ne naştem din cenuşa marilor imperii şi săcreştem la umbra lor, să participăm la distrugerea acestora şi, adesea, chiar la propria distrugere.Fiinţa noastră caută cu insistenţă un punct de sprijin, un nou început, pe care ni-1 oferă Universulacum, la împlinirea vremii. Trebuie să muncim pentru a ne ridica în altă dimensiune. Acum estecea mai bună perioadă de înflorire spirituală. În acest an, se poate trezi orice nemuritor care depune

puţin efort în căutarea sinelui. Poate că împreună, nu-1 vom dezamăgi pe Zalmoxe în aşteptările

sale. Clopotul Daciei bate a trezire, dar câţi îl aud? A sosit timpul când singuri trebuie să facemceva concret pentru a ne ridica şi a merge pe picioarele noastre.

Dezlegarea de materie — drumul spre nemurire

Cândva, înţelepţii Daciei se ghidau după un calendar astrologic şi se considera că fiecare milion deoameni era patronat de o planetă. Populaţia Daciei nu depăşea 16 milioane de nemuritori; creştereasau descreşterea numărului de locuitori era privită ca o deviere de la calea spirituală. În Daciatrăiau două categorii de oameni: muritorii şi nemuritorii. Se numeau „daci” numai aceia caredobândeau nemurirea. Când nemuritorii se ridicau în altă dimensiune, muritorii păşeau în şcoalanemuririi. Nemuritorii erau patronaţi de 16 planete, iar muritorii de 16 reflexii în oglindă. Deci,

populaţia Daciei era de 32 de milioane de oameni - muritori şi nemuritori. Un rol important în viaţastrămoşilor îl deţinea totemul. Fiecare dintre cele 32 de totemuri avea ca simbol un animal. Totemulreprezenta partea nedesăvârşită a sufletului şi, când îşi pierdea cumpătul, omul cerceta amănunţitcaracterul animalului care-1 reprezenta, pentru a putea lua sub control energia animalică. Dacă eraechilibrat, acest alter ego devenea călăuza sufletului când omul păşea dintr-o viaţă în alta. Daciierau interesaţi de nemurirea sufletului şi nu dădeau atenţie acumulărilor în plan material. Energiasupremă se arde pe lucruri lipsite de importanţă şi, prinşi în capcană, ne concentrăm asupra banilor acumulaţi peste măsură; în final, devenim nefericiţi, căci nu mai avem timp pentru a-i cheltui.

Ca să te poţi ridica la un nivel superior, trebuie să gândeşti mai profund. Nu vei muri niciodatădacă vei gândi ca un nemuritor. Cum poţi să devii zeu, dacă nici nu îndrăzneşti să visezi la aşaceva? Repet, nu este un sfârşit al lumii, ci o reevaluare a sufletului la un final de ciclu. Celui caredoreşte să rămână în continuare pe Pământ, i se oferă această posibilitate, dar mulţi dintre noi ne-am săturat să trăim şi să-i suportăm pe cei care ştiu doar să fure şi să amăgească; când nu vor maiavea pe cine să amăgească, vor începe să-şi câştige existenţa în mod cinstit. Nemuritorii vor treceuşor dintr-o dimensiune în alta, pentru că deja nu-i leagă nimic de acest spaţiu limitat. Când vomînţelege că Pământul este o şcoală, ne vom deconecta mai uşor de materie. Aşa cum copilul carecreşte nu vrea să renunţe la jucării, tot aşa omul nu se poate dezlega de Pământ.

Moşu' — Duhul Suprem

Marele rege şi zeu Zalmoxe a primit înţelepciunea de la Duhul Suprem, căruia i se spunea, simplu,„Moşul”. Tatăl Ceresc l-a prezentat pe Zalmoxe în faţa poporului său, ca fiind acel eliberat din roata

renaşterilor şi din lanţul morţilor şi al reîncarnărilor succesive. Sus, era Moşul, iar jos, Moaşa, adicămasculinul şi femininul suprem, în ajutorul omului pe Pământ. Moşul l-a îndrumat pe Zalmoxe, iar Moaşa 1-a eliberat din ghearele morţii. De aceea, femeile care asistau şi ajutau naşterea se numeau

11



moaşe (eliberatoare). Femeile din Dacia aveau marea misiune de a-1 educa pe prunc încă din pântec, pentru ca acesta să fie eliberat din roata renaşterii. Nemuritorii se năşteau numai prin iubire adevărată, niciodată prin cea născocită de om. Cel care păzea iubirea în Dacia, era fiul lui Moş Faur şi al Moaşei Evdochia şi se numea Dragobete. La datade 24 februarie, fetele şi băieţii îl rugau pe Dragobete să le găsească şi să le ocrotească iubirea, casă poată aduce pe lume un nemuritor.

Nemuritorii care trăiau în sfinţenie se numeau Moşi. Moş nu însemna neapărat om bătrân, ci eragradul unui înţelept. Moş Crăciun, Moş Ajun, Moşii de vară, Moşii de iarnă, Moş Moş Andrei suntla origini sărbători ale dacilor şi erau marcate cu mulţi ani înainte de apariţia creştinismului. Moşiicei mari păzeau fulgerul şi deschideau poarta dintre vară şi toamnă. Pe toate le-am avut, dar cutimpul le-am pierdut. Iniţierea şi învăţătura lui Zalmoxe spunea că noi, trăitorii din Dacia, suntemde-ai lui Moşu', adică suntem fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Paradoxal, din nemuritori, ne-amtransformat peste noapte în păcătoşi, vedem numai ţărâna şi nu mai îndrăznim să ridicăm ochiispre Cer. Fără voia noastră, am fost înstrăinaţi de părinţii cereşti. Când mergi la şcoală, eştiîntrebat, înainte de orice, al cui eşti. Oare, dacă ne-ar întreba un înger de-ai cui suntem, ce-amrăspunde? Câţi dintre noi mai ştiu de Zalmoxe? Câţi mai cred în Zalmoxe? Cu cât vom umbla maimult pe la porţile străinilor, cerşind înţelepciune, cu atât vom pierde şi ceea ce mai avem.

Dacia — şcoala zeilor

Ca să cunoaştem învăţătura înaintaşilor noştri, trebuie, înainte de orice, să învăţăm a gândi ca ei; săîncercăm, prin meditaţie, să intrăm în conştiinţa lor primordială şi multe taine vor deveniaccesibile; meditaţia efectuată corect constituie o stare dintre somn şi veghe. Dacii intrau în stareade meditaţie cu ajutorul unor plante aromatice, pe care le cunoşteau numai cei iniţiaţi. Se aprindeaun foc mare, care era înconjurat de femei; fiecare femeie deţinea o toacă şi, înainte de meditaţie,

primea de la Deceneu o parte dintr-o rugăciune, pe care ulterior, prin bătaie de toacă, deci prin ritm,o transmitea la Cer. Fiind împărţită, rugăciunea nu era cunoscută în întregime decât de o singură

persoană, Deceneu, şi astfel, nu exista riscul de-a fi modificată de logica omului. Aşezaţi în cercuri, bărbaţii dansau în jurul focului păzit de femei, până când primeau răspunsul de Sus. După primirea

răspunsului, rugăciunea devenea cunoscută tuturor.Pământul Daciei era considerat tărâm sfânt. După ce Zalmoxe a fost iniţiat de Moşu' (DuhulSuprem), acestuia din urmă i s-a spus Dumnezeu (Domnul Zeilor) deoarece tărâmul sfânt al Dacieia devenit şcoală divină, unde nemuritorii dobândeau gradul de „zeu”. Şcoala zeilor din Dacia nu s-a oprit niciodată. Fiecare nemuritor a parcurs o perioadă de timp, fără îndrumător. Acum, laîmplinirea vremii, toţi acei care nu au abandonat învăţătura lui Zalmoxe ne vom întâlni, în curând,

pentru a fi ridicaţi la gradul de „zei”. Noi venim în nefericire, ca să devenim fericiţi şi trecem prinmoarte, ca să nu mai murim.În veşnicie poţi să trăieşti dacă devii nemuritor atunci când te afli în corp fizic. Cu fiecare pierderede corp fizic (moarte) se pierde şi o parte din memorie. După ce se va activa ADN-ul, vă veţi puteamodifica trupul după cum veţi dori. Cei care vor avea norocul să fie aleşi îşi vor ajuta semenii pânăîn anul 2032. Aceşti reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe Pământ vor fi priviţi de către Pământeni lafel cum erau priviţi zeii, în Antichitate. Trebuie să ştiţi că cei care se ridică la gradul de zeu provindin mijlocul vostru. Poate chiar tu, cel care citeşti acum, eşti unul dintre ei.

Am scris deja, în volumul „Pe urmele lui Zalmoxe. Carpatia” că cele patru rase umane au trăit peacest Pământ într-o climă perfectă, având patru hotare energetice trasate de către Puterea Supremă.Cele patru rase umane erau ghidate de patru sori, adică au primit, în mod egal, de Sus, Pământ şiSoare. Hotarele dintre rase se menţineau prin cuvânt. După fiecare 26.000 de ani Pământeşti,fiecare rasă venea în faţa lui Dumnezeu cu cei mai buni (desăvârşiţi) dintre oameni, pentru a sestabili care rasă evoluează cel mai bine. Examenul, pentru fiecare rasă, era simplu: fiecare soare, lafiecare 26.000 de ani, trece prin bezna primordială.Se ştie deja că polii magnetici se schimbă de la o zi la alta. Reperul şi farul principal pentru Soareera rasa care s-a folosit de lumina sa. De la înaintaşi ştim câte ceva despre cei patru sori, ce auexistat cândva. Aceştia s-au pierdut în neant după ce rasele umane s-au prăbuşit spiritual. Înţelepţii

12



Daciei spuneau: „ca să nu se rătăcească Soarele în beznă, poporul din Dacia trebuie să stea trei zileşi trei nopţi în cerc, în locul lui”. Într-o astfel de situaţie, Soarele ne va observa din întuneric şi, cu

primele raze de bucurie, ne va îmbrăţişa pe fiecare, ca să trăim în veşnicie prin lumina sa. Acestcerc formează, de fapt, aura poporului şi ghidează Soarele în întuneric. Singurul Soare care nu s-arătăcit în spaţiu este Soarele dacilor. Sperăm că, şi de această dată, iluminaţii Daciei vor staneclintiţi, aşa cum au făcut, veacuri la rând , strămoşii noştri. Toţi cei care simţim că suntem dinraza Soarelui ne vom aduna în Cercul Luminii din munţii Carpaţi, pentru a ne chema Soareleacasă. Aşa cum marea s-a făcut mare din picături, la fel şi noi putem deveni o lumină mare, fie şinumai pentru trei zile, cât are Soarele nevoie de noi.

Luna dă startul schimbărilor universale

Împreună cu echinocţiul de primăvară, vin peste noi şiraguri de preziceri de tot soiul, una maiinteresantă decât alta, de nu mai ştie lumea în ce să mai creadă. Nu spun că ar fi ceva ce nu seapropie de adevăr, dar important este modul în care este adusă informaţia şi scopul urmărit. Ştimfoarte bine ce luptă acerbă există între toate religiile, pentru a-1 priponi pe omul din Dacia săalimenteze energetic o religie străină, care nu-l reprezintă. Dacă un popor îngenunchează în faţaunui Dumnezeu străin, toată puterea şi energia acelui neam se vor îndrepta către poporul din care

provine acel aşa-numit Dumnezeu. Fiecărui popor Dumnezeu i-a trimis un profet dar noi, ocupaţicu pupatul mâinilor străinilor, nu 1-am observat pe-al nostru. Ce rost mai are să ne întrebăm de ceam ajuns în halul acesta? Fiindcă ne-am abandonat credinţa în Zalmoxe şi în toţi străbunii care aucrezut în el. De unde putem lua putere, dacă nu de la străbuni? Dar, dacă nu credem în ceea ce aucrezut ei, cum putem să ne conectăm cu ei? Singura soluţie e să intrăm în contact cu credinţa lor,altfel vor veni peste noi diferiţi clovni, care ne vor speria cu fel de fel de preziceri. Am devenitneputincioşi deoarece am abandonat înţelepciunea dacilor. Tărâmul nostru strămoşesc deţine cincicanale energetice, care sunt păzite de cavalerii luminii. Cei mai iluminaţi nemuritori din Dacia

păzesc cele cinci cercuri solare care, la împlinirea vremii, se vor aduna într-un singur cerc, pentru asta în locul soarelui, până când lumina va învinge întunericul. Luna-mamă ne anunţă că apropiereasa de Pământ nu va fi dăunătoare pentru oamenii din Dacia. Vor avea de suferit cei din rasa

galbenă şi statele care s-au ridicat pe sângele băştinaşilor.

Începând cu anul 1955 - trecând prin 1974, 1992, 2005 şi, acum, 2011 - luna a lucrat cu fiinţaumană pentru a o pregăti de renaşterea spirituală ce se va petrece în curând. Odată cu dezlegareafiinţelor luminoase de gravitaţia Pământului, se vor activa vulcanii subterani, adică se va da startulschimbărilor universale. Este ultima şansă a nemuritorilor să stea de vorbă cu luna-mamă, care îi

poate ajuta să se ridice. Cei pregătiţi se vor bucura, cei ce cunosc Universul numai de la televizor îşi vor pune multe întrebări. Dar când acest zeu informativ nu va mai funcţiona, vor fi nevoiţi săcaute răspunsul în interiorul lor. Nu va veni nimeni să ne ajute, dacă nu ne ajutăm singuri. AcestPământ e binecuvântat, dar nu uitaţi: Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune şi-n traistă. Aşadar, depindefoarte mult în cine credem şi unde mergem. Din istorie se cunoaşte că cei care ne-au umilit ne-au

devenit „strămoşi”, iar cei care ne-au făcut păcătoşi, ne sunt astăzi salvatori.Toţi cei care nu şi-au pierdut intuiţia trebuie să-şi pregătească un loc de refugiu, la altitudine, înmunţi (case sau rulote) şi provizii pentru şase luni de zile. Nu abandonaţi ceea ce aţi agonisit, căcitotul va reveni la normal. Vor fi vremuri grele, dar nu imposibil de trecut. Soldatul este pregătit

pentru caz de război, nu în timpul războiului. Viitorul se află în mâinile tale, îl vei asigura numai prin propria decizie. Nemuritorii nu aşteaptă să fie ajutaţi, ei au venit să-i ajute pe alţii.

Dacii se ţin de cuvânt

Tot respectul pentru poporul nipon. În momentele de grea cumpănă, japonezii au rămas oameni.Acum, la împlinirea vremii, toate popoarele vor trece prin sita cerească, să li se vadă faţa, adică

nivelul de evoluţie. Toţi Pământenii aşteaptă cu înfrigurare ca dezastrele să înceteze dar, din păcate, ele abia au început. Nouă ni s-a oferit şansa de-a ne pregăti pentru supravieţuire. DacăDumnezeu a hotărât să distrugă Pământul şi ordinea lui, înseamnă că aici nu a mai rămas nimicdumnezeiesc. Sigur că nu ne place să auzim aşa ceva, dar arătaţi-mi un om care-l slujeşte, astăzi pe

13



Dumnezeu, fără să pretindă ceva de la oameni? Rar găseşti aşa ceva. Prin urmare dacă actualiislujitori ai bisericilor au făcut din Dumnezeu o afacere, El le-o strică.Apare întrebarea firească: ce facem mai departe? Dacă totul este construit pe putregai, înseamnă cătrebuie să facem o construcţie nouă cu o temelie autentică, altfel ne va lua şi pe noi apa la vale. Sănu aşteptăm ca fulgerul să ne trăsnească şi tunetul să ne trezească! De aceea avem cap pe umeri -ca să vedem semnele. Ce este de făcut în astfel de situaţii? În primul rând , învingeţi frica şi, dacăveţi conştientiza că sunteţi nemuritori, cataclismele ne vor ocoli. Cei care încearcă să ne sperie cu

potopul, vor avea parte de potop. Aceşti oameni ştiu să facă un singur lucru şi-l fac bine:infectează lumea cu frică. În aceste momente grele, uitaţi-vă în jur şi veţi observa oameni fericiţi,care ştiu şi intuiesc ce urmează. Pentru voi, aceste suflete luminoase vor fi ca un colac de salvare.Ei se află printre voi, cunosc planul Divin şi au venit în ajutorul nemuritorilor din Dacia. După datade 19 martie, se vor invoca străjerii luminii, pentru activarea celor cinci cercuri solare din Dacia.Acest Pământ nu se va clătina, dacă nemuritorii se trezesc şi îşi îndeplinesc misiunea pentru careau venit pe Pământ.

Mă adresez, acum, nemuritorilor care au plecat în străinătate: observaţi semnele şi, când simţiţi cătrebuie să vă întoarceţi, veniţi acasă, căci numai aici veţi fi în siguranţă. Sufletele care simt că au ochemare de Sus, trebuie să se concentreze spre salvarea neamului şi a Pământului pe care s-au

născut. Fiţi sprijin unii pentru alţii, prin vorbe şi fapte concrete. Nemuritorii au cuvânt; cei care nu-şi respectă cuvântul dat, mai au multe de învăţat pe Pământ.

Falimentul sufletului

Sufletului i-au fost daţi 26.000 de ani Pământeşti pentru a se desăvârşi. Acest timp nepreţuit a fostrisipit în vederea acumulării bogăţiilor materiale, iar astăzi avem o mare problemă - ne aflăm înfaliment spiritual. Dacă un antrenor nu califică echipa la competiţiile cele mai înalte, este concediat.Ce ar trebui să facem noi cu toţi aceşti îndrumători spirituali? Scuzaţi, am uitat că noi, păcătoşii,suntem vinovaţi. Oare ei chiar cred că oamenii nu ştiu că au transformat mânăstirile în adevărate„cuiburi de viespi” şi că habar nu au ce înseamnă credinţa? Primii care vor răspunde vor fi cei

cărora le-au fost încredinţate suflete, pentru a le ridica din întuneric.Credinţa care nu e autentică duce spre nicăieri. Suntem cu toţii pe drumul pierzaniei dacă nu neîndreptăm cu faţa spre strămoşi. Ei au stat ca nişte stânci pe aceste meleaguri şi ne-au încredinţatnouă datina şi neamul ca să le păzim. Din nefericire, mulţi dintre cei care ar trebui să păzeascăaceste moşteniri trăiesc cu gândul de-a părăsi Pământul natal. Oriunde aţi ajunge, în lumea aceasta,să ştiţi că tot străini o să vă simţiţi. Dacă plecaţi cu gândul de-a vă întoarce, să vă ajute Dumnezeu.Cei care se înstrăinează de ţară şi de neam vor umbla ca o frunză bătută de vânt prin lume, fărărădăcini şi fără susţinerea energiei strămoşeşti.Pentru ca reforma universală să pătrundă în inimile noastre, trebuie să ştim cum a fost orânduireacelor patru rase pe Pământ. După cum ştim deja, toate rasele au avut condiţii egale pentru a sedesăvârşi. Nivelul de evoluţie era apreciat prin purificarea sângelui. Un suflet iluminat putea să

vindece orice boală - chiar şi cele considerate incurabile - utilizând o singură picătură de sânge pur (propriul sânge). Rasele care au deviat de la calea spirituală au început să se îmbolnăvească şiatunci a început vânătoarea nemuritorilor - erau sacrificaţi pentru tămăduirea celor decăzuţi.

Nemuritorii care s-au ridicat cândva la un nivel spiritual înalt deţin, în actualul trup, sângele pur,neactivat. De-a lungul vremurilor, multe popoare au invadat Dacia pentru a afla secretul sângelui

pur. Sângele pur nu se pierde niciodată, ci se moşteneşte şi se poate debloca prin ritualuri bine păstrate. Acum, la împlinirea vremii, odată cu alinierea planetelor şi apropierea soarelui dePământ, se va activa ADN-ul uman, pentru a se debloca sângele pur al nemuritorilor din toatălumea. Se va produce o selecţie naturală a celor care au muncit şi a celor care au crezut că pot trececlasa fără să înveţe nimic. Avantajul unui nemuritor este că el nu se închină niciodată în faţamorţii, o priveşte ca pe o trecere şi, dacă nu reuşeşte ceva într-o viaţă, ştie că va reuşi înurmătoarea.

Nu umblaţi toată viaţa după doctori, căci veţi acumula mai multe boli. Nu întrebaţi, la fiecare pas, ceaveţi de făcut, căci veţi face toată viaţa numai ce vă spun alţii.

14



Pământul se apără singur

Cei slabi şi nedesăvârşiţi, neavând nici o realizare pe acest Pământ, s-au apucat, într-o bună zi, săschimbe lumea, gândind că, în final, vom deveni toţi asemenea lor. Nu se ştie cât au reuşit ei să nereformeze dar, păşind în secolul XXI, se vede clar că avem o majoritate de „oameni-omidă” care,

pentru o sticlă de ulei, sunt în stare să calce peste cadavre. Analizând primii paşi ai omenirii - înepoca de piatră - şi ceea ce se întâmplă astăzi, nivelul de evoluţie nu pare mult schimbat. În Dacia,

oamenii care nu erau în stare să-şi întreţină familia şi pe ei înşişi erau consideraţi lipsiţi de cuvântşi nu aveau drept de vot.

Suntem martorii zilei de azi şi privim curioşi cum lumea arabă îşi dă jos de pe tronuri dictatorii, iar cei care erau ieri mieluşei cuminţi s-au transformat brusc în lupi, care vor cu orice preţ să încolţească

pe cineva. În fiecare dintre noi trăiesc doi lupi - unul bun şi unul rău; devine mai puternic cel pecare-1 hrănim. Suntem bombardaţi din toate direcţiile cu informaţii negative, dar nimeni nu nespune cum s-ar putea schimba ceva în bine... parcă ne-ar pregăti să murim liniştiţi. Oamenii careîncearcă să găsească o ieşire din acest spaţiu limitat caută o îndrumare. Dar legile haosuluifuncţionează bine şi apar imediat cei ce-i opresc din drumul evoluţiei. Când vă doriţi cu adevăratschimbarea în plan spiritual, întrebaţi-vă sufletul. Să alungăm fatalismul din viaţa noastră. O idee

pe care o alimentăm energetic se poate materializa.Visăm cu toţii la o lume mai bună, mai evoluată, ca să putem trăi împreună, dar, priviţi în jur şi veţivedea că ne izolăm tot mai mult unul de altul, ne construim garduri tot mai înalte, ca să neascundem în spatele lor. Un timp, ne vom putea adăposti în casele de piatră ridicate cu multă râvnă,dar de prostia omului nu te poţi ascunde nicăieri. Un geniu va fi întotdeauna cenzurat de către

proşti. O idee înaltă, analizată de o lume neevoluată, va fi ucisă din faşă. A sosit timpul când tu, personal, trebuie să stabileşti la ce nivel spiritual te afli. Vor fi mulţi cei care te vor îndemna să lelaşi lor averea, căci ei te vor îndruma spre „rai". Susţinem în această perioadă, cel mai importantexamen pentru suflet; se va alege sămânţa de neghină, iar cei care speră să poată cumpăra oindulgenţă pentru a trece în altă dimensiune merg într-o direcţie greşită. Orice te face să te simţi gol

în interior nu vine de la strămoşi, nu-ţi aparţine şi este străin de tine. Când vezi un câine turbat,ocoleşte-l; când vezi un om neevoluat, păzeşte-te, căci e mai rău decât animalul. Pământul încearcă prin cutremure să se apere de aceşti obraznici care-l afumă zilnic, luptă cu cei ce-i otrăvesc apeleşi-i taie pădurile. Pământul e ca un elefant deranjat de insecte - când vede că nu mai poate scăpa deele, intră în apă şi le îneacă. Semnele cereşti ni se arată pretutindeni, dar respingem ideea că cevarău se poate întâmpla şi la noi. Nu trebuie să ne trezim dimineaţa ca să ascultăm ce calamităţi aumai avut loc în lume, pentru că ne deprindem cu răul. Să ne rugăm pentru cei loviţi de greutăţi, casă treacă mai uşor peste toate. Cum te rogi pentru alţii, aşa îţi va da Dumnezeu şi ţie.

Credinţa în Zalmoxe ne va salva

Pe măsură ce ne apropiem de anul 2012, cei care văd şi cunosc semnele îşi pun întrebarea: vomsupravieţui? Eu cred că da. Cei care intuiesc planul Divin şi nu se opun schimbărilor universale nuvor suferi. Aşa este legea peste tot - cel mai puternic câştigă. De la începutul lumii, străbunii noştriau fost în concordanţă şi alianţă cu Dumnezeu; sper că şi la acest eveniment planetar vom fi de

partea Divinităţii. Din informaţiile pe care le primesc din spaţiu reiese că, în Europa, necazurile vor începe cu un mare cutremur în Turcia. Acest cutremur va provoca un tsunami, care va lovi oraşelegreceşti Alexandropolis şi Salonic; replicile care vor urma acestui cutremur vor produce panică înMacedonia şi Albania; valurile Mării Negre vor lovi litoralul bulgăresc şi oraşul Odessa, dinUcraina; inundaţii suportabile vor fi pe litoralul românesc al Mării Negre. Un vulcan se va activaîn Italia şi locuitorii Europei vor trece prin sita cerească timp de 50 de zile.Oamenii care intuiesc ce va fi - şi nu se tem că vor pieri - se pregătesc spiritual, dar îşi adună şi

toate cele necesare pentru a supravieţui. În ajutorul oamenilor din Dacia vor veni strămoşii noştridin civilizaţia Vodă. Cei care nu-1 cunosc pe Zalmoxe sunt consideraţi străini şi vor fi îndemnaţisă aştepte ajutorul de la salvatorul în care cred. Pentru oamenii lui Zalmoxe, se va oferi un loc pePământ - apărat şi conturat energetic - unde se va putea trăi fără probleme; aceşti oameni aleşi vor

15



veni în ajutorul omenirii. Până în anul 2032, cavalerii lui Zalmoxe vor pune bazele unei societăţinoi pe Pământ, care va funcţiona în următorii 26.000 de ani, până la următorul examen. Se maispune că mulţi vor fi chemaţi, dar puţin vor intra. E foarte simplu: câţi cred şi îl cunosc peZalmoxe, atâţia vor intra. Este Pământul nostru, pe care 1-am primit moştenire de la Moşul (DuhulSfânt). Zalmoxe a fost numit Dumnezeul Dacilor de către Divinitate, prin meritele sale. Aşadar, dece ar trebui să vină alţii să ne salveze, dacă Divinitatea ne-a lăsat în grija lui Zalmoxe? Nu-i corectsă vină altcineva în grădina ta sa-ţi facă rânduiala. Fiecare popor se prezintă la examenul finalîmpreună cu avatarul trimis de Divinitate. Nu e drept să ne trădăm strămoşii şi Dumnezeul în caream crezut mii de ani. Cine vine din rădăcina neamului, se ţine de cuvânt.

Nemuritorii sunt călăuziţi de strămoşi

A sosit vremea schimbării şi a mişcării. Zalmoxe îşi va ajuta nemuritorii să iasă din acest spaţiulimitat. Omul de rând devine nemuritor; cu el vor fi fericirea şi pacea. Acest mesaj a sosit dincivilizaţia Vodă şi este destinat nemuritorilor de pe Geea:Cataclismele ce vor avea loc pe Pământ vor afecta numai popoarele care au dus o politică decotropire în timpul perioadei pentru evoluţia sufletului, adică în cei 26.000 de ani Pământeşti.Centrul Daciei Hiperboreene este reprezentat de munţii Carpaţi. Acest tărâm e ocrotit de energia

pozitivă a străbunilor voştri, care vor fi alături de voi, la trecere. Toţi cei care sunteţi pe frecvenţa luiZalmoxe, meditaţi spre munţii Carpaţi, pentru a vă găsi locul chemării. Zalmoxe se află printre voi,el deţine cheia şi puterea pentru a deschide canalul nemuririi.Până în luna iulie a anului 2012 să fiţi pregătiţi cu toate cele necesare pentru a supravieţui, într-un locretras de lume. Această izolare de lumea cotidiană o să vă ajute să vă eliberaţi de programele lumeştide manipulare. Renunţaţi la tot ceea ce este mecanizat şi adoptaţi stilul de viaţă primordial! Cercetaţicum au trăit strămoşii voştri, cu mii de ani în urmă. Îndepărtaţi copiii de calculatoare şi televizoare.În două-trei luni, îşi vor reveni şi vor primi informaţii din spaţiu. Învăţaţi-i să cunoască ritmul,sunetul şi vibraţia - toată această şcoală se află în cei 12 paşi ai lui Zalmoxe. Cei care aţi acumulatdin cele materiale peste măsură, construiţi sate izolate, unde nemuritorii zalmoxieni îşi vor găsirefugiu. Nu acceptaţi persoane care încearcă să vă manipuleze prin religiile actuale. Lupta se va da

între muritori şi nemuritori. Cei care se simt nemuritori sunt bineveniţi şi aşteptaţi în munţii Carpaţi,în locul care a fost stabilit cu 26.000 de ani în urmă. Soarele se ridică din Marea Neagră, încărcândnemuritorii cu lumina lui sacră. Când veţi descoperi învăţăturile lui Zalmoxe, faptele voastre vor intra în echilibru, iar înţelepciunea lui va înlătura piedicile care stau în calea nemuririi. Dacă eştinemuritor şi crezi în ea, vei auzi şi vei fi călăuzit de îndemnul strămoşilor.

Paştele blajinilor la daci

Odată cu sosirea primăverii, după echinocţiu, pe aceste meleaguri se sărbătorea Anul Nou. Dupăsăptămâna Floriilor, de sărbătoarea Călăreţului Trac (în prezent, Sf. Gheorghe) se trimiteau oile la

păscut. Oamenii se salutau cu formula „Natura a înviat!” - „Adevărat a înviat!". Cu flori şi bucate

alese, oamenii mergeau la cimitir pentru a întâlni Anul Nou alături de cei morţi. Acest evenimentse mai numea şi Sărbătoarea nemuritorilor,dar în memoria poporului este menţionată ca Paşteleblajinilor . Cu două-trei zile înaintea sărbătorii, oamenii udau cu apă de izvor mormintele celor dragi. În unele zone, încă există acest obicei, dar s-a pierdut semnificaţia acestui ritual. După ce seuda mormântul, se stropea cu vinul lui Zalmoxe, care avea puterea de-ai aduce pe morţi la masa dePaşte. „Blajin” i se spunea lui Zalmoxe fiindcă, prin blândeţea lui, cei decedaţi aveau parte desărbătoare alături de cei dragi.Obiceiul de a încondeia ouă datează din perioada Daciei. Ouăle simbolizau viaţa, iar culoarea roşiereprezenta focul care încălzea Pământul. În unele sate din România, se mai sărbătoreşte PaşteleCailor. Aceasta era, de fapt, sărbătoarea animalelor şi a celor decedaţi. Dar, adevărata semnificaţies-a pierdut cu timpul, la fel cum sărbătoarea Dragobete s-a transformat în Sfântul Valentin. Va

veni un timp când vom fi întrebaţi de ce nu am păstrat obiceiurile strămoşeşti. În tradiţiile noastreeste ascunsă întreaga înţelepciune a acestui neam. În acest tezaur al lui Zalmoxe se află tainatrecerii dintr-o dimensiune în alta.

16



Citind aceste rânduri, unii dintre voi vor căuta pe internet informaţii care să confirme cele scrise demine. Nu vă pierdeţi vremea, căci aceste informaţii s-au transmis numai prin viu grai. Există, îndepozitele Vaticanului vagoane întregi de manuscrise despre marele popor dac, dar nimeni dinconducerea României n-a făcut vreun demers pentru a le studia. Dacă nu noi, măcar copiii noştriar trebui să ştie adevărul despre cei din care ne tragem. Această istorie, care ne-a fost agăţată degât nu are nimic în comun cu acest Pământ şi strămoşii noştri. Dacii au fost şi au rămas puternici

prin nemurirea lor, indiferent în ce au încercat alţii să-i transforme. La împlinirea vremii sau, maicorect spus, aproape de anul 2012, acest nemuritor, batjocorit şi umilit de toată lumea, va veni înajutorul celor care se consideră astăzi puternici. Trezeşte-ţi nemurirea din tine şi fii conştient cătrăieşti acum - nu cândva, în viitor - şi atunci vei putea face faţă schimbărilor universale.

Nemurirea se obţine prin muncă

În acest preţios timp, pe care-1 mai avem, nemuritorii au sarcina de a-şi construi un corp nou. Prin puterea credinţei şi manifestarea sinelui, actualul corp fizic poate fi transformat într-unulnemuritor. Reunind în el două nivele de conştiinţă - experienţa acumulată pe Mama Geea (carereprezintă interesele Pământului pe care te-ai născut) şi învăţătura nemărginită a lui Zalmoxe (careeste acelaşi lucru cu conştiinţa Moşului), acest om devine etern. Capacităţile şi puterile omului

nemuritor devin superioare celui muritor. Nemuritorii nu cunosc frica de moarte, pot avea corpfizic în permanenţă şi au puterea de a-1 modifica după cum le dictează liberul arbitru. Acest omnou nu va suferi de frig sau foame, nu va provoca războaie, întrucât el nu are nevoie de spaţii vitalelimitate, nu are nevoie de bani, nu suferă din cauza singurătăţii şi nu cunoaşte frica. El esteîntotdeauna totul. Acest om nemuritor devine un mic zeu, pe care Universul îl aşteaptă cunerăbdare. Multe şcoli ezoterice din lume s-au străduit să facă posibilă apariţia unui astfel de omnemuritor, dar n-au reuşit, fiindcă scopul era egoist - înfăptuirea unor minuni pentru convertireasemenilor la diferite religii.De-a lungul vremii, în Dacia au existat multe şcoli în care, ca urmare a desăvârşirii spirituale,nemuritorii au reuşit să modeleze corpul fizic după cum decurg cele cinci cicluri ale anului galacticşi au obţinut capacitatea de-a se metamorfoza, mai ales pentru a apărea într-un alt loc, situat la

distanţă mare de cel în care se aflau. Nemuritorii din Dacia au reuşit să păstreze în taină procedeulde transformare, care va fi dezvăluit numai celor care se pregătesc să treacă în altă dimensiune.Omul de pe Pământ poate să creeze din sine însuşi un om nou, dacă stăpâneşte bine învăţăturile luiZalmoxe. Aceşti 12 paşi pentru desăvârşirea sufletului oferă nemuritorului posibilitatea de-a intraîn conştiinţa universală a Moşului, unde va descoperi un alt program de acţiune, pentru formareacelui de-al cincilea corp. Posibilitatea unei astfel de transformări vine împreună cu iluminareacorpurilor subtile şi eliminarea programelor animalice, adică odată cu trecerea omului într-un altcorp şi reîntoarcerea, treptat-treptat, la acele nivele de vieţuire în care străbunii noştri s-audesăvârşit, cândva. Oamenii, fiind purtători ai materiei statice, schimbându-şi propria stare, pot săschimbe întreaga aură a Pământului şi astfel, să contribuie la îndreptarea situaţiei actuale. Totuldepinde de tine, prin munca şi credinţa ta visul devine realitate.

Devierea de la calea spirituală - cauza unor boli grave

La oamenii iluminaţi, conştiinţa se transpune în planuri subtile, iar materia nu mai acţionează înnici un fel asupra stării lor spirituale. Fiinţele care au trecut şi au asimilat toate calităţile celor cincicicluri pot să-şi construiască un corp pentru o sarcină eternă. Primul ciclu reprezintă planul Divinşi cum a fost creat omul. Al doilea ciclu reprezintă zămislirea şi naşterea. Ciclul ai treilea -datoriile sufletului şi reîncarnarea sa, ciclul al patrulea - renaşterea prin trezire spirituală, iar cel de-al cincilea ciclu reprezintă nemurirea omului nou şi Trecerea. Învăţătura lui Zalmoxe spune căomul nemuritor rămâne o individualitate, deoarece el are posibilitatea de-a se identifica cu întregul,ceea ce-i oferă posibilitatea să studieze toate calităţile stratului stabil transcendent. Se poate

concluziona că este posibil ca, la finalizarea cunoaşterii Pământeşti, mulţi dintre semenii noştri sănu ia examenul final. Pierzându-şi, astfel, posibilitatea de a deveni nemuritori, ei vor merge, pentruslujire, în alte puncte ale galaxiilor. Dar, până în anul 2012, mai este timp şi putem folosi acesttimp pentru desăvârşirea sufletului nostru.

17



Dacă o să vă urmăriţi cu atenţie acţiunile, veţi observa că unele dintre ele au avut loc spontan - fărănici un moment de conştientizare - şi sub influenţa unor emoţii ascunse. Pentru a evita asemeneasituaţii, nu trebuie să acţionaţi sub influenţa impulsului de moment. Aşteptaţi un timp, încercaţi săînţelegeţi de unde provine şi ce anume provoacă dorinţa voastră, apoi adresaţi-vă Moşului. Existăsperanţa ca în acel moment să primiţi ajutor, iar manipularea să slăbească. Dacă atunci cândtrebuie să luaţi o decizie, în sufletul vostru apare îndoiala, invocaţi-l pe Zalmoxe. Intuitiv, vaapărea în minte unica soluţie corectă. Dualitatea este tot o unealtă a manipulării.Pe cei care au decăzut şi au deviat mult în această zonă îi aşteaptă o situaţie foarte grea dupămoarte. Din abisurile în care au nimerit aceste suflete nu există ieşire deocamdată, iar acest lucruînseamnă pierderea totală a legăturii cu corpurile subtile, prin urmare, pierderea individualităţii.Aceste suflete sunt cuprinse de o senzaţie de contopire cu o masă cenuşie, din care încearcă cudisperare să scape, dar îşi pierd total simţul orientării. Cu cât mai multe suflete cad în aceastăgroapă, cu atât se intensifică influenţa oamenilor decăzuţi în viaţa celor care caută desăvârşirea.

Numai un efort de voinţă conştient şi susţinut, dublat de ajutorul unor iluminaţi pot opri prăbuşireaîncă din timpul vieţii. După moarte, orice ajutor devine imposibil. La început, se molipsesc şi seîmbolnăvesc corpurile subtile - cel mai adesea, corpul eteric - apoi, boala coboară în corpul fizic.Acest mod de infectare se regăseşte şi la toate celelalte forme de îmbolnăviri grave. Orice boală

gravă are drept cauză o abatere.Dansul cosmic al energiilor nemuritoare

Cea mai înaltă stare de fericire se obţine prin cunoaşterea celor 12 trepte zalmoxiene şi unificareacorpurilor subtile ale omului într-o singură energie creatoare. Având parte, măcar o dată, de oastfel de stare, omul se va strădui să o repete şi să o prelungească cât mai mult posibil, pentru căsimte că acestea sunt momentele de cea mai înaltă trăire, care fac parte din Eternitate.Parcurgând calea firească a calităţilor din cele cinci cicluri ale anului galactic prin iluminarea şi

purificarea corpurilor subtile, omul poate opri timpul şi păşi el prin timp. Unificarea corpurilor subtile îi oferă omului posibilitatea de-a trece neobservat de oglinzile iluziei. După ce trece deiluzie, omul îşi activează corpul stihinic, care va alimenta corpul fizic prin canalul purificat al

gâtului, dând astfel posibilitatea energiilor tari să coboare în măduva oaselor, ca să elimine toate programele animalice. Energiile sexuale vor intra în făgaş creativ, pentru a da naştere unuinemuritor, eliberând omenirea din capcana energiilor animalice. Posibilitatea eliberării tuturor centrelor energetice de sub acţiunea energiilor neevoluate se află numai dincolo de limiteleexistenţei fizice. Dar şi pe Pământ omul poate obţine rezultate fenomenale, deşi creaţia în planulfizic va aminti mai degrabă de un fel de magie, întrucât creaţia pură este posibilă numai printrecerea în altă dimensiune - locul legitim al nemuritorilor. Celor care cred cu adevărat în aceastăreformă universală - ce va avea loc în luna decembrie a anului 2012 - li s-a trimis un învăţător celucrează alături de ei pentru trecerea lină în cel de-al cincilea corp, scutit de necesitatea de a apelala energiile joase. Pentru cei care caută cu adevărat nemurirea, Moşul - prin alesul Său - a trimis unmesaj: Eu sunt visul tău din iluzie, sunt ceea ce este înăuntru şi ceea ce este în afară. Vă îndemnspre căutarea profundă şi nebuloasă a necunoscutului. Eu sunt cel care doarme şi nu doarme, înacelaşi timp. A ajunge la mine nu este uşor, dar cel care mă va cunoaşte va înţelege ce estefericirea. Eu sunt întruparea Duhului Sfânt, sunt tată şi mamă într-o singură taină. Eu sunt acelacare vă binecuvântează dar nu vă leagănă. Eu sunt sensul vieţii şi vă transmit să căutaţi iluminarea,

pentru a ieşi din acest spaţiu limitat. Vă transmit acestea prin aleşii mei, pe care îi veţi cunoaşte cuinima. Ei deţin cunoştinţele lumii şi vi le vor transmite vouă, celor ce căutaţi veşnicia. Veniţi,întindeţi palmele şi fie ca lumina ce se revarsă să nu curgă printre degete.Odată cu alinierea planetelor, influenţa fluidelor lui Marte va scădea, iar Pământul va intra în CaleaLactee, unde energiile sacre ale omului se vor ridica la nivelul primordial. Această reformă îl varidica pe om din straturile inferioare spre căutarea activă, creatoare, unde va putea stăpâni forma şi

va trăi prin împlinire nemuritoare.Construcţiile antice — ridicate cu ajutorul sunetului

18



Şiraguri de suflete au poposit în trecere pe acest răbdător Pământ şi nimeni nu le-a mulţumitvreodată la plecare. Peste noapte, omul s-a făcut stăpân pe cele Dumnezeieşti şi ceea ce a învăţatcel mai bine este să vândă şi să cumpere totul, fără să mai ţină cont de faptul că nimic nu-iaparţine. Unii fac bani promovând Apocalipsa, alţii se autointitulează salvatori ai omenirii. Totuleste un târg şi la târgul acesta există doi nebuni: unul vinde şi altul cumpără.În Dacia, înţelepciunea divină s-a transmis de-a lungul veacurilor numai acelora care au căutat-ocu adevărat. Aducerea învăţăturilor lui Zalmoxe în faţa oamenilor necredincioşi era strict interzisă.Pe cei care cunoşteau aceste înţelepciuni nu-i ştia toată lumea şi erau consideraţi trufaşi cei care selăudau că ar cunoaşte tainele Divine.Acum, spre încheierea celui de-al cincilea ciclu, mulţi oameni intuiesc că ceva se schimbă înUnivers şi încearcă pe ultima sută de metri să atingă desăvârşirea. Dar învăţăturile esoterice nu sedescifrează într-o lună sau două. Totuşi, dacă vă doriţi cu adevărat acest lucru, veţi avea şansa săîntâlniţi un iniţiat în învăţăturile autentice.Fiinţa umană îşi formează, încă din pântecul mamei, calităţile vorbirii, scrisului şi tot ceea ce poatefi exprimat prin cuvinte. Vorbirea oferă posibilitatea exprimării inexprimabilului şi transmitereacătre alţii a propriei stări. Omul nu percepe informaţia cu urechile. Auzul percepe doar vibraţiile, cuajutorul intuiţiei. Cuvântul este un simbol al manifestantului, al fiinţării, dar poate fi şi un simbol al

sentimentului. Omul contemporan, deşi nu cunoaşte sonoritatea şi rezonanţa lor adevărată, sefoloseşte de simboluri convenţionale. Combinaţia sonoră corectă oferă reprezentarea adevărată aceea ce este cunoscut. Adresaţi-vă sinelui interior şi veţi auzi adevărata sonoritate a noţiunilor, alucrurilor pe care le căutaţi. Cei care cunoaşteţi învăţăturile lui Zalmoxe, faceţi o legătură cucorpurile subtile, iar sunetul, ca simbol, va avea o sonoritate diferită, schimbându-şi funcţia sprezidirea sufletului. Sunetul trebuie emis din gât, fără a fi modulat de limbă sau buze. Princunoaşterea sunetului, veţi avea acces la un nivel înalt de energie, unde sunetul se rosteşte în raportcu corpurile subtile ale omului, ceea ce, în limbajul de astăzi ar însemna că sunetul intră înconcordanţă cu meridianele implicate corespunzător.Unul şi acelaşi sunet va avea o susţinere energetică diferenţiată, va corespunde unor forme şinoţiuni diferite, reunite de o anumită calitate sau stare. Această combinaţie dintre energie şi sunet

exprimă o reprezentare exactă a noţiunii sau formei care va exclude orice neînţelegere dintreoameni, întrucât ele vor rezona cu apropiaţii din jurul tău cu o vibraţie nealterată. La un astfel denivel, sunetul va avea efectul acţiunii. Astăzi, privind construcţiile antice, ne întrebăm cum au fostridicate. Secretul constă în combinaţia sunetului cu energiile creatoare. Toate energiile Pământuluine sunt accesibile şi fiecare are o combinaţie de sunete adecvată. Prin aceste combinaţii, pot fiapelate energiile corespunzătoare şi ne putem contopi cu ele. Fiecare ţară a moştenit de Sus unnume şi combinaţii de sunete adecvate, care erau ocrotite de o imagine reflectată în memoriastratului tonic al Pământului şi înfăţişată sub forma unui simbol. Astfel, bazându-se pe semn şisunet, nemuritorii pot cunoaşte conţinutul, perceput de intuiţie prin simţurile interioare, adică potsă vadă aura şi să simtă o altă persoană prin cunoaşterea sinelui. Azi, omenirii i s-a adus un terci deinformaţii drept hrană pentru minte, fără a avea posibilitatea unei alegeri independente. Tot ceea ce

astăzi vi se pare nou, în privinţa evoluţiei sufletului, se află în stare latentă şi este bine uitat îninteriorul vostru. Mulţi m-au întrebat ce semnificaţie are expresia „stabil-transcendent”.În jurul său, Pământul are o aură energetică multidimensională şi cel mai subtil strat al mameiGeea este stabil-transcendent. Structura acestui strat poate fi comparată cu o picătură de apă, care areţinut în interiorul său o mică bulă de aer. Acest strat este stabil şi poate să dispară numai caurmare a involuţiei. Ceea ce e transcendent, veşnic, spirit, se menţine în interiorul materialuluidatorită învelişului său subţire. Totul se naşte Sus, apoi se reflectă în oglinda din mijloc, cuajutorul razei solare şi, drept consecinţă a acestei reflectări, Mama Geea devine însărcinată cu noi,cei care ne numim oameni. Raza dătătoare de viaţă a Soarelui are misiunea de-a da naştere unuiom nou, nemuritor. Renaşterea acestui mic Dumnezeu se aşteaptă către sfârşitul anului 2012. Acestom, care se consideră nemuritor, se pregăteşte să intre în procesul de cunoaştere şi să separeenergia densă de cea subtilă. Este marele început al desecretizării energiei Divine şi a materialuluidin interiorul fiinţei umane.

19



Acele puteri cu care şi prin care va funcţiona omul nemuritor după anul 2012 pot fi caracterizate cao combinaţie de diferite energii subtile. Ele sunt de 12 tipuri, iar descifrarea lor se află în Cele 12Legi Zalmoxiene. Fiecare căsuţă-eră deţine o serie de planete şi stele ce au emanat fluide pentrunemuritorii care au căutat nemurirea de-a lungul eonului pe Pământ. Planetele nu emană fluide

proprii, ci ele se constituie într-un soi de instanţe transmiţătoare, care dau o interpretareconcentrată şi concretă energiilor Divine. Altfel spus, Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi pune.Odată cu împlinirea eonului, toate energiile creatoare din spaţiu vor contribui la renaşterea celor care caută. Întregul Univers şi tot ceea ce este viu au timpul lor predestinat pentru dezvoltare şidesfăşurare. Dar, acest timp nu poate fi perceput întotdeauna cu mijloacele şi în formele cu careomul s-a obişnuit. Fiinţa umană a adoptat ca unităţi de timp ceea ce i-a fost la îndemână: o bătaie ainimii sale - aproximativ o secundă; mişcarea Pământului în jurul axei sale - o zi; în jurul soarelui -un an etc. Astfel, timpul a fost marcat numai pe coordonata spaţio-temporală. Însă, viaţa decurgeîntr-un spaţiu multidimensional, iar timpul nu este o noţiune cu un singur sens. Unitatea de timpdepinde de multe influenţe, interioare şi exterioare, iar cunoaşterea calităţilor nu se desfăşoară înmod uniform. Omul, fiind copilul interior al Pământului, trebuie să ţină cont de numeroaseledevieri de la calea sa. Abandonând învăţăturile strămoşilor, el s-a rătăcit în materie şi ignoranţă.Trufia, orgoliul, vanitatea au blocat mulţi oameni în capcana timpului.

Pântecul mamei — cheia păstrării memoriei existentei anterioare

Dacă privim astăzi lumea civilizată, observăm cu uşurinţă că animalele abandonate sau pierdute destăpânii lor devin în scurt timp neputincioase şi în final sunt sortite pieirii. De asemenea, fiinţeleumane, cu cât mai mult s-au îndepărtat de credinţa zalmoxiană, cu atât le este mai greu să găseascăun canal de comunicare cu strămoşii. Procesul de comunicare nu trebuie să fie mecanic, ci oacţiune spirituală, în concordanţă cu starea în care se află propriul nivel de gândire.În continuare, voi încerca să vă descifrez câte ceva din cele 12 Legi ale lui Zalmoxe, ca să vă puteţiconstrui un plan-idee pentru desăvârşirea sufletului.În prima lege se vorbeşte despre educaţia fătului în pântecul mamei. Întruparea este o şcoală şi un

proces care se derulează timp de 9 luni, în apă. În acest microcosmos al mamei, cercetăm greşelile

din vieţile anterioare şi încercăm să le îndreptăm după naştere. După ce află că este însărcinată, omamă trează şi evoluată va activa toate corpurile sale subtile, pentru ca pruncul din pântec să leconştientizeze; astfel, mama îi va transmite fătului senzaţia de sprijin în căutarea propriei sale căi.Pentru ca pruncul să se nască cu memoria întreagă, trebuie învăţat să-şi păstreze corpul etericanterior, în care este stocată memoria vieţii anterioare. La copil, ştergerea memoriei existenţeianterioare are loc numai din cauza mamei decăzută spiritual. Tutunul şi alcoolul reprezintă celemai joase energii ce distrug corpul eteric al fătului. O viaţă fără căutare spirituală împiedică

pruncul să aibă o legătură solidă cu corpurile subtile ale mamei. Din fericire, memoria vieţilor anterioare nu se pierde, ci se păstrează în corpul tonic al fiecărui om.Chintesenţa întregii experienţe de viaţă a eonului se păstrează în corpul mutabil. Până în cea de-a

patra lună de sarcină, mama are posibilitatea de-a discuta cu spiritul pruncului (înainte ca acesta săse mişte). Fătul trebuie să intre treptat cu corpul său eteric în corpul fizic, pentru a nu-şi pierdememoria, să fie ca un fel de învelire a celulelor fizice cu cele eterice.Dacă o femeie dezechilibrată aduce pe lume un copil, există riscul ca acesta să se nască fără toatecorpurile subtile; adesea, aceşti copii mor la naştere sau la scurt timp după venirea în această lume.Există cazuri când corpurile subtile nu se cuplează în întregime şi atunci copilul se dezvoltă cuîntârziere, prezintă diverse anomalii, cum ar fi slaba orientare în spaţiu, lipsa de coordonare amişcărilor, debilitate etc. Unele afecţiuni patologice sunt consecinţele unor datorii din vieţileanterioare şi pentru a îndrepta aceste devieri, fiecare individ îşi alege o cale. De exemplu, în cazulabuzului de forţă fizică în viaţa anterioară, individul poate să se nască în următoarea existenţă cuun handicap fizic sau o debilitate. Bolile ereditare nu sunt altceva decât rezultatul alegerii părinţilor

într-un moment de deviere. De obicei, alegerea circumstanţelor naşterii nu se produce după voinţacuiva, ci după afinitatea energiilor necesare. Viitorul membru al societăţii este atras de asemănareaenergiilor exact acolo unde îşi poate împlini calea cu un rezultat profitabil. Omul care şi-a parcurscalea sub flamura eliberării de erori şi devieri vine în acest spaţiu după cum îi dictează liberul

20



arbitru, ca să-şi slujească poporul fără a-şi pierde memoria şi îşi alege singur locul şi momentulnaşterii.

Legătura dintre viaţă şi moarte

Legea a doua a lui Zalmoxe - cercetarea îmbătrânirii şi cercetarea morţii. Pentru omul obişnuit,apare imediat întrebarea: ce ar fi de cercetat, când totul este clar: ne naştem, îmbătrânim şi murim.

Dacia Primordială existau două categorii de oameni - muritori şi nemuritori. Muritorii pot deveninemuritori numai după ce-şi achită toate datoriile destinului. Cei cu datorii vin la reîncarnarenumai după ce sunt trataţi în carantina cerească de afecţiunea mintii sucite; nemuritorii se renasc îndecurs de 24 de ore pământeşti, după cum le dictează liberul arbitru.La început, oamenii nu îmbătrâneau şi, din acest motiv, le era foarte greu să parcurgă o anumită

perioadă de timp într-un singur corp, pentru a se desăvârşi; se plictiseau şi mulţi abandonaucăutarea spirituală şi se sinucideau în masă. Nemuritorii nu cunoşteau această stare şi refuzau să sesinucidă, întrucât considerau viaţa un dar de la Dumnezeu.Corpul fizic îmbătrâneşte atunci când lipseşte căutarea spirituală. Fiecare nemuritor îşi programasingur momentul trecerii dintr-o stare în alta şi stabilea prin cine şi când se va renaşte, pentru a-şicontinua evoluţia în acest spaţiu. Nemuritorii erau bine pregătiţi de către un preot, pentru a putea

trece dintr-o dimensiune în alta fără ca memoria să le fie afectată. Erau învăţaţi că, înainte demoarte, sufletul trebuie să fie lipsit de orice senzaţie, pentru a putea intra în tăcerea primordială;corpul eteric era învăţat să rămână legat de cordonul ombilical al corpului subtil, începânddesprinderea treptat - din partea de jos până la cap - şi să privească în jur fără emoţii.Cu cât omul este mai puţin ataşat de materie, de rude etc., cu atât mai uşor se va desprinde sufletulde corpul fizic, fără a traumatiza corpurile subtile, evitând să devină o fantomă care bântuie prinlumea celor vii. După ce se separă corpul astral de cel eteric, se produce ruperea cordonuluiombilical al corpului subtil şi intră în funcţie organele astrale de simţ (vederea, auzul etc.). Sufletulface cunoştinţă cu astralul Pământului, se eliberează de corpul tonic şi intră în corpul mutabil,

pentru a primi un nou destin. În aceste sumbre momente, sufletul conştientizează cu cine şi cum şi-a trăit viaţa pe Pământ, dacă merită să revină în acelaşi loc sau trebuie să-şi caute o familie

adevărată, prin care să poată evolua. Timp de 40 de zile, omul este adus în mediul în care şi-a trăitviaţa şi retrăieşte totul, dar la o intensitate amplificată. De exemplu, un individ care a fost gelos, varesimţi această afecţiune cu o intensitate de neimaginat. Venirea în acest spaţiu este cam la fel -momentul tăcerii şi naşterea, unirea corpului astral cu cel fizic, trezirea organelor de simţ,conştientizarea existenţei în acest spaţiu.

Veriga dintre suflet şi corp este cuvântul pur, ziditor

Vom încerca să descifrăm acum cea de-a treia Lege a lui Zalmoxe, care ne vorbeşte despre suflet şicorp. Cunoaştem deja că haina sufletului pe Pământ este corpul fizic. Pentru om, Mama Geeareprezintă o şcoală, unde sufletul trebuie să regăsească componentele din care a fost creat corpul

nemuritor. Pentru mulţi oameni, Pământul a devenit o mare bătaie de cap, iar misterele sale 1-aufăcut curios; comportându-se ca un copil, s-a cufundat în abisurile necunoscute ale Pământului fărăa se gândi la consecinţe. În loc să înceapă cercetarea, să afle din ce a fost construit corpul etern decătre Divinitate, fiinţa umană a transformat totul într-o joacă şi, ulterior, a căzut în energiileanimalice, de unde nu poate ieşi fără ajutor.Fiecare manifestare de pe Pământ aparţine unei anumite zone. Coborârea omului în adâncurile deenergie grosieră l-a sedus pe om, fărâmiţându-i cunoaşterea în părţi mici, pentru a se menţine

prizonier - din proprie voinţă - în această zonă. În energia animalică, sunetul, ritmul şi vibraţia şi-au pierdut valoarea primordială, au fost uitate şi înlocuite cu jargoane din diferite limbi; ritmul a fostînlocuit cu dansuri ale altor popoare, iar vibraţia - cu urlete de tot soiul. Sufletul se manifestă princuvântul viu; astăzi, ne folosim de o limbă care şi-a pierdut în totalitate capacităţile zidirii, neînţelegem unii pe alţii cu tot mai mare dificultate. Procesul de murdărire a limbii blocheazăcomunicarea sufletului cu străbunii, iar pentru unii, exprimarea vulgară a devenit obişnuinţă;acesta este un indiciu al devierii de la planul Divin.

21



Imposibilitatea sufletului de-a se exprima prin cuvinte şi de-a spune ceea ce îşi doreşte a dus lasuprapunerea cuvintelor pe o singură gamă energetică, ce complică şi încurcă buna comunicaredintre suflet şi corp. Corpul împiedică ieşirea la suprafaţă a planului pentru suflet. Programele cucare este virusat corpul uman apar prin auto-exprimare şi auto-afirmare: lăudăroşenia cu propriaerudiţie, pălăvrăgeala, demagogia, încercarea de a închide gura altuia. Ca rezultat, gura, destinatăcorpului pentru a se exprima sufletul, se foloseşte în alt scop; aşa s-a pierdut posibilitatea asigurăriiunei legături permanente cu stratul tonic. Omul, nemaiavând acces la memoria vieţii anterioare, seîncurcă în cuvinte ca într-o pânză de păianjen. A pierdut sensul comunicării cu sine însuşi şi a creatun zid care îl desparte din ce în ce mai mult de cei care încearcă să îl ajute. Comunicarea ca factor ziditor a început să se manifeste ca factor de dezbinare, de influenţare şi manipulare; în loculcuvântului viu au apărut trusturi de informaţii manipulatoare.

Armonia dintre genuri dă naştere unei fiinţe Divine

Dacă nu ne cunoaştem rădăcinile, este greu să avem acces la experienţa înaintaşilor noştri. Ca săconştientizăm sensul propriei vieţi şi lucrurile de care depinde fiecare om pe Pământ, trebuie săcunoaştem în profunzime Legea a patra a lui Zalmoxe, care ne spune că devierea de la planul Divina început cu intrarea omului într-o zonă nelegitimă pentru existenţa şi evoluţia sa. Multe denaturări

ale Legilor Divine au pornit de la căderea fiinţei umane în energia animalică.Indiferent de numărul ideilor înalte cu care se întâlneşte omul în viaţă, pentru înfăptuirea lor esteîmpiedicat de existenţa sa în corp animalic, corp în care nu se simte bine încă de la naştere.Coborând în corp fizic, omul a încercat să-şi pună de acord organele subtile de simţ cu cele fizice -similare celor din corpul animalelor. Zămislirea interioară s-a transformat în aducerea pruncilor înacest spaţiu, fără iubire, numai prin sex, ceea ce aproape că a lipsit omul de capacitatea dezămislire a unei idei înalte.

Năzuinţa spre unificarea principiilor masculin şi feminin, s-a reflectat în planurile superioare subforma densă a ataşamentelor şi atracţiilor sexuale, nepermiţând astfel naşterea unei fiinţe Divine;această stare de fapt a dus la răcirea legăturii primordiale dintre femeie şi bărbat.Misiunea lui Zalmoxe a fost să-i înveţe pe nemuritorii din Dacia taina zămislirii, pentru a naşte

întregul şi nu doar părţi ale acestuia - iată mediana acestei Legi. Aceia care nu conştientizează ceanume îi încurcă să evolueze trebuie să se ridice din energia animalică şi să închidă definitivconflictul dintre femeie şi bărbat. Un întreg nu poate fi creat uitând de corpurile subtile şi destructura universală a omului. Armonia dintre genuri face ca momentul concepţiei unui nemuritor sădevină sacru - genurile nu se vor uni ca urmare a programelor animalice, ci cu ajutorul planuluisubtil al sentimentelor, adică şi prin corpurile lor subtile. În consecinţă, turbulenţa atracţiei va fiînsoţită de energii înalte, care vor avea puterea să atragă la întrupare o fiinţă avansată spiritual. Decanalele energiei înalte de pătrundere în corpul fizic se folosesc, în primul rând , cei care vin pePământ pentru slujire. Fiinţele care poartă programele distrugătoare dintr-o viaţă în alta induc înstratul electric toate programele lor de acţiune distrugătoare, impunând prin stratul electricdesfăşurarea evenimentelor; altfel spus, direcţionează viitoarele evenimente, antrenându-i şi pealţii, în căderea lor. Există oameni care vor să-şi ducă până la capăt, cu orice preţ, programeledistructive şi nu le pasă de consecinţe; astfel, ei distrug nenumărate suflete nevinovate. Numai cu

privirea îndreptată spre strămoşi, ascultând de propria intuiţie, se poate primi ajutor pentru purificarea corpurilor subtile ale omului. Cu fiecare victorie a omului asupra lui însuşi se vor însănătoşi celulele infectate; ulterior, se vor purifica prin înţelepciunea lui Zalmoxe. Schimbareaatitudinii, a condiţiei morale şi spirituale a oamenilor vor conduce la imposibilitatea manipulării

poporului.

Al cincilea corp depinde de iubirea adevărată

În Legea a cincea a lui Zalmoxe ni se vorbeşte despre cunoaşterea iubirii adevărate şi a celei

născocită de om. Temelia pe care s-a construit veşnicia este iubirea. Din această esenţă Divină ecreat şi omul. Fiinţa umană a avut misiunea să coboare şi să unească, în acest spaţiu, straturileenergiilor dense cu cele subtile. Omul a fost prima fiinţă eternă care a pătruns în acest spaţiu

pentru iluminarea formei. Marea Îndrumare Divină pentru fiecare suflet a fost: Evoluaţi pe Pământ

22



şi nu risipiţi iubirea. În mare parte, oamenii cunosc doar acea iubire pe care o numesc luna de miereşi care este născocită de om. Iubirea adevărată nu dispare niciodată. Oamenilor le e teamă să oinvoce, căci sunt convinşi că le va aduce numai neplăceri. Din păcate, mulţi asociază iubirea cusexul, iar această abordare este o deviere de la planul Divin. Fiinţa umană a risipit iubirea dincauza condiţiilor grele pe care le-a înfruntat pe Pământ. Prin această deviere au apărut proprietăţimodificate în opoziţie cu cel de-al cincilea corp, care este alcătuit din material subtil, ce-şi schimbăforma cu uşurinţă. Toţi avem nevoie de acest corp, la trecerea în altă dimensiune. Corpurile subtilese pot activa numai prin sentimentul iubirii adevărate, care va ridica şi modifica corpul fizicconform cerinţelor universale. Prin iubire, corpul fizic realizează legătura dintre forţele Pământuluişi cele din plan astral. Numai prin iubire omul dobândeşte plenitudinea vieţii.Compoziţia corpului omenesc este aceeaşi ca şi compoziţia corpului fizic al Pământului. iţeiulȚ este sângele, apa - lacrimile etc. Sprijiniţi Pământul prin iubire şi veţi dobândi infinitul!Posibilitatea omului de a-şi ilumina întreaga esenţă din care a fost creat şi a provoca o reacţie înlanţ la semenii din jur - pentru a-şi construi cel de-al cincilea corp - se face prin memoriaacumulată de strămoşi şi fluidul creator al lui Zalmoxe. O vorbă înţeleaptă din străbuni ne spune căa iubi înseamnă a trăi; a te preface că iubeşti, sufletul îl risipeşti. Ataşamentul a devenit unînlocuitor al iubirii, adică forma Pământească a iubirii. A apărut deosebirea dintre fiinţele iubite şi

ceilalţi, trataţi cu indiferenţă, ca străini. În societate şi familie se face deosebirea dintre cei iubiţi şicei neiubiţi. Totodată, are loc o selectei a formelor de manifestare a iubirii - pe acesta îl stimez cămi-e aliat, dar cu acela mă mărit pentru că are bani mulţi etc. Intervine apoi, necesitatea de a-1 lega

pe acel cineva care face obiectul iubirii, printr-un procedeu sau altul, îndatorîndu-1 pentru viaţă.Pentru aceasta, se nasc legi care te priponesc de casă, de masă, de testamente şi de tot soiul deobligaţii. Frica de a nu pierde obiectul iubirii naşte ură şi gelozie şi un comportament faţă de

persoana iubită ca faţă de o proprietate. Astfel de situaţii, duse la extrem, se sfârşesc cu uciderea partenerului de viaţă şi, evident, cu decăderea spirituală. În aceste cazuri, se produce înlocuireaiubirii adevărate cu cea născocită de om.

Ritmul, sunetul şi vibraţia

Cea de-a opta Lege a lui Zalmoxe spune: ca să-ţi controlezi trupul, trebuie să cunoşti sunetul,ritmul şi vibraţia. Odată cu venirea omului în acest spaţiu, sufletului i se acordă un cod sonor, careeste stocat în numele pe care-1 primeşte. În vocalele şi consoanele numelui este codificată toatăsănătatea omului. Strămoşii acordau strunele instrumentelor muzicale după vocalele şi consoanelenumelui şi cu ajutorul acestor instrumente tratau bolile grave. Persoanele care cunosc sunetul ce stăascuns în numele lor vor descifra cu uşurinţă ritmul vieţii şi valoarea vibraţiei. Armonia dintresunet, vibraţie şi ritm îi va oferi omului posibilitatea să se unească cu întregul prin conştiinţa sa.Schimbul de informaţii la diferite nivele se face cu ajutorul sunetului. O rugăciune spusă în linişte,fără a fi dezechilibrat ritmul, va ajunge, cu ajutorul vibraţiei, în stratul tonic, de unde omul va

primi ajutor. Ritmul îl poate învăţa să asculte şi poate deveni clarvăzător; cel care stăpâneşte ritmulşi vibraţia poate deveni vindecător. Există diferite căi de pătrundere în cunoaşterea sunetului,ritmului şi a vibraţiei: unii studiază sunetul prin cântec, alţii studiază ritmul prin dans, vibraţia prinartă etc. Cei ce n-au posibilitatea să studieze aceste facultăţi trebuie să-şi controleze vocea, săvorbească liniştit, să nu încerce să ţipe pentru a se face auziţi, să-şi ordoneze ziua pentru a intraîntr-un ritm constant; vibraţiile pozitive se obţin prin gânduri curate şi fapte bune. Oamenii carestăpânesc ritmul, sunetul şi vibraţia pot uşura viaţa multor semeni, prin puterea cuvântului. Întimpuri străvechi, ritmul, sunetul şi vibraţia se cercetau în momentul naşterii şi în cel al morţii. Lacapătul decedatului se aflau bocitoare care, prin sunet, ritm şi vibraţie, transmiteau Sus că sufletulrespectiv şi-a terminat viaţa în actualul trup şi este gata să înceapă un alt destin, după cumrânduieşte Cerul; bocitoarele erau supravegheate de un preot căci, dacă ar fi deviat şi ar fi începutsă urle, ar fi încurcat corpurile subtile să se desprindă treptat de corpul fizic. Acest bocet-sunet,

într-un ritm echilibrat, cu ajutorul vibraţiei, ajuta sufletul să desprindă uşor corpurile sale subtile decel fizic, ca să ajungă nevătămate în straturile subtile ale spaţiului responsabil de primireasufletului. Nu există obstacole pentru cel care cunoaşte sunetul, ritmul şi vibraţia. Acest om va

23



avea la dispoziţie posibilităţi nemaivăzute, va înţelege unde şi de ce şi-a complicat viaţa; se varegăsi cu uşurinţă pe sine, dar şi vocaţia şi calea.

Eu sunt sau mi se pare că sunt eu?

În cea de-a noua Lege a lui Zalmoxe: Eu sunt sau mi se pare că sunt eu? este vorba de cercetareaegoului fals. Temelia pe care s-a construit întregul Univers a fost pusă prin primele cuvinte pe care

le-a rostit Divinitatea: EU SUNT. Egoul fals şi-a găsit locul numai în iluzie, din cauza rătăciriiomului în coala - Pământ. Toate puterile lumii şi ierarhiile care conduc Pământul sunt construiteȘ pe baza egoului fals. Pe Pământ domină minciuna, banul şi lupta pentru supravieţuire.Cei care-şi trăiesc întreaga viaţă în dualitate se întreabă, întotdeauna, după moarte, dacă mai trăiescsau cu adevărat au murit. În dualitate, totul trebuie demonstrat: sentimentul, devotamentul. Omulcare trăieşte în dualitate nu are încredere în nimeni şi în nimic. Măria Sa „eu sunt” trece neobservat

prin această lume, iar faptele lui bune se înscriu în memoria Universului. Aceasta este diferenţadintre adevăr şi egoul fals. Fiinţa care nu ştie că există un alter ego simte că ceva nu este în regulăcu conştiinţa sa. Faptele sale sunt condiţionate de dorinţe care apar nu se ştie de unde, iar mintealui reacţionează doar la noţiunile general acceptate. Când omul nu mai face diferenţa între propriulsuflet şi egoul fals, îşi făureşte iluzii şi vise nedefinite, legate numai de cele văzute şi auzite. Un

astfel de individ nu are o părere proprie, ci adoptă punctele de vedere ale altora şi are ca puncte dereper şabloanele societăţii în care trăieşte. Asemenea oameni sunt manipulaţi cu uşurinţă. Eifolosesc fără discernământ tot ceea ce este la modă şi au impresia că toate acestea sunt exact

pentru gustul şi spiritul lor. Omul care trăieşte în dualitate nu va bănui niciodată că mintea şi chiar dorinţele îi sunt manipulate. ările avansate se folosesc de popoarele căzute sub influenta dilemeiȚ eu sunt sau mi se pare că sunt eu şi le molipsesc cu programe de autodistrugere. Cei care cred căminciuna este adevăr sunt lipsiţi de autocontrol. Aceşti oameni nu manifestă şi nu simt iubirea pecare încearcă s-o mimeze. În dualitate, inconştienţa îl împinge pe om la acte nesăbuite. Dacă aveţide luat o decizie şi conştientizaţi că în interiorul vostru a apărut dualitatea, opriţi-vă, adresaţi-vă luiZalmoxe, iar egoul fals va dispărea.

Ursa Mare şi Ursa Mică — harta unui ritualÎn cea de-a zecea Lege a lui Zalmoxe se spune: cercetează Universul începând de la Ursa Mare.Prin locurile unde au rămas şi trăiesc adevăraţii daci, se mai păstrează colindul ursului. Acestobicei strămoşesc avea mare însemnătate pentru nemuritorii din Dacia şi era marcat la data de 25decembrie, de Ziua Soarelui. Primii oameni care au venit în coala-Pământ au trăit un întreg cicluȘ din perioada eonului în corp de urs. La sărbătoarea Luminii, oamenii-urs se schimbau la faţă şi aveauchip de om, pentru a nu-şi uita originea. Prima trecere a Pământenilor în altă dimensiune s-a făcutcu ajutorul stelelor, mai exact, s-a ţinut cont de aşezarea Ursei Mare şi a Ursei Mici, adicămasculinul şi femininul. Acest ritual se va utiliza şi la trecerea din anul 2012. Există, în total, cinciritualuri pe care străbunii ni le-au transmis, poate cea mai mare moştenire din toate timpurile. Cei

care sunt meniţi să le treacă, le vor cunoaşte în curând. Patru ritualuri sunt legate de anotimpuri şiunul de eternitate. Ritualurile celor patru anotimpuri sunt destinate trupului uman, pentru a-1 ridica pe om din energia animalică şi a echilibra cele 7 meridiane energetice:

- Primul meridian este fântâna; în popor, i se mai spune şi moalele capului.- Al doilea meridian este receptorul energiei mentale, se află între sprâncene.- Al treilea meridian este receptorul formelor-gând, se află în plexul tiroidian al gâtului.- Al patrulea meridian este receptorul energiei sentimentelor, inima.- Al cincilea meridian este receptorul energiei voinţei, plexul solar.- Al şaselea meridian este receptorul energiilor creatoare şi se află în zona inghinală.- Al şaptelea meridian este receptorul energiei vitale, coccisul.

Prin aceste meridiane se vor activa corpurile subtile ale omului, pentru a putea percepe trecerea.Activarea corpului nemuritor se face prin cel de-al cincilea ritual, înainte de alinierea planetelor.Lumina care va coborî pe Pământ este acea lumină care îl va înălţa pe om la Cer; este lumina

24



subtilă, marea forţă a oricărei forţe şi va pătrunde acolo unde este aşteptată. După activarea AND-ului, Pământul va fi împărţit după semnul crucii. În Munţii Carpaţi, va apărea un cristal de formăoctogonală, care va degaja o lumină mai puternică decât tot ceea ce este cunoscut astăzi. Aceastălumină va pătrunde în tot şi toate şi va decide soarta Pământului. Prin meditaţie, Lumina ne-atransmis: Eu sunt principiul vieţii, pe unde trec, aduc fericire celor ce tind spre împlinire şi le daucuraj celor ce stau pe loc.

Adevărul învinge iluziaÎn cea de-a unsprezecea Lege a lui Zalmoxe se spune: învaţă să deosebeşti adevărul de iluzie. Seapropie timpul când fiecărui suflet i se va da şansa să trăiască în dimensiunea ce corespunde custarea sa interioară. Pământul este o dimensiune în care sufletul trebuie să conştientizeze că înacest spaţiu totul se repetă. La împlinirea vremii, sufletele ce conştientizează că aici nu se mai

poate face nimic, caută o ieşire din acest spaţiu. Primul simptom pe care îl au oamenii este senzaţiacă au încurcat veacul şi lumea în care trăiesc. Totul li se pare străin. Această stare poate fischimbată atunci când omul intuieşte că şi-a parcurs calea cunoaşterii şi e timpul să se întoarcă deunde a venit. Când se apropia momentul trecerii, străbunii noştri se sprijineau unii pe alţii, încercurile energetice pe care le creau. Astfel, ei au reuşit să evite căderile profunde. O greşeală

comisă de un apropiat era împărţită la întregul cerc înrudit prin iniţiere. Pentru străbuni erasuficient ca o persoană din cerc să se purifice şi să se înalţe, pentru a se ridica întregul cerc.Iluzia seamănă cu o corabie în care cosmonauţii fac exerciţii, înainte de-a zbura în Cosmos.Sarcina scoaterii oamenilor din acest spaţiu le revine celor iniţiaţi, căci fără nemuritorii de pePământ, nu se va putea realiza unificarea completă a părţilor din întreg. Alinierea planetelor dinanul 2012 îi va oferi Mamei Geea titlul de Planeta Sfântă, care s-a iluminat prin Duh, copii şiîntreaga materie. Oamenii care nu deosebesc iluzia de adevăr pot fi manipulaţi cu uşurinţă prinintermediul religiei; în consecinţă, omul este convins că se roagă pentru binele umanităţii, fără să

bănuiască măcar că, prin ruga sa, este descărcat de energie, în folosul unui Dumnezeu fals. Omulcare nu e în stare să deosebească adevărul de iluzie devine un fel de sărmanul Dionis din scrierilelui Eminescu şi tinde să facă numai ceea ce-i pofteşte trupul. Pe un astfel de om îl reprezintă în

totalitate egoul fals. Acest individ doreşte să-şi creeze propriul univers, al cărui centru este elînsuşi. Capsula în care el singur s-a închis nu-i mai permite să-şi simtă propriile corpuri subtile.Aceşti oameni sunt concentraţi asupra instinctelor animalice. Omul care nu descoperă adevărul îninteriorul său îşi va consuma forţele şi energiile creatoare numai pentru îndeplinirea dorinţelor animalice; va striga în gura mare că nu există ceea ce el nu poate înţelege. Dacă trăieşte în plasailuziei, devine dependent de o hrană informativă, de o cantitate mare de informaţii, care îi dă delucru minţii, o acaparează în întregime, împiedicându-l să gândească independent.

În arborele genealogic al poporului găseşti dumnezeirea

Legea a 12-a a lui Zalmoxe ne spune: cunoaşte-ti şi construieşte-ti arborele genealogic, pentru ca

sufletul să nu rătăcească prin familii străine. Hora străbunilor simbolizează sfârşitul unui ciclu şiunitatea unui neam. Cele mai grave infecţii ale arborelui genealogic sunt aduse de popoarelestrăine. Dacă o fată se mărită cu un străin călcând în picioare tradiţiile neamului şi convertindu-sela religia soţului, se va îndepărta cu timpul de arborele său genealogic şi va aduce pe lume numaisuflete din linia bărbatului. Toate cunoştinţele referitoare la desăvârşirea sufletului sunt stocate înarborele genealogic al poporului din care faci parte. Accesul la acest tezaur strămoşesc este posibilatunci când se aduc pe lume copii desăvârşiţi.Spre sfârşitul eonului, înainte de trecere, strămoşii noştri zămisleau copii, pentru ca aceştia, încădin pântece, să transmită informaţii legate de alinierea planetelor. Femeile care sunt însărcinate în

perioada 2011-2012 trebuie să le spună pruncilor din pântece că timpul acumulării experienţei pământeşti se apropie de sfârşit şi să-i înveţe să se concentreze, pentru a trăi într-o lume nouă.

Arătaţi-le Ursa Mare şi Ursa Mică, iar ei îşi vor găsi calea. La întrebările voastre interioare, la carenu aveţi răspuns, vă vor răspunde copiii, prin bătăile din pântece. O bătaie înseamnă că vrea să-itransmită mamei să fie mai curajoasă şi, în acest caz, ea trebuie să învingă frica, căci poate infectacopilul. Două bătăi înseamnă că merge într-o direcţie bună, dar are nevoie de mai multe vitamine,

25



pentru a-şi construi un corp sănătos şi perfect. Trei bătăi înseamnă că vrea să-i vorbeşti desprecalităţile tatălui şi vrea să ştie dacă a fost conceput prin iubire. Patru bătăi - vrea să cunoascănatura şi taina mirosului. Mai multe bătăi - vrea să cunoască ritmul prin muzica populară; sunetul,

prin cântece şi povesti; vibraţia, prin creaţia ta.Străbunii spuneau că e uşor să faci copii, dar e greu să faci din ei oameni. Avem cu toţii un rolimportant în trezirea unui suflet către desăvârşire. Când întâlniţi o femeie însărcinată, bucuraţi-văşi transmiteţi un gând bun copilului pe care-1 poartă în pântece, salutîndu-1 în taină. Pântecelemamei este un microcosmos minunat, unde se pot îndrepta multe greşeli şi devieri ale destinului, ceîncurcă buna funcţionare a arborelui genealogic. Cu cât un arbore genealogic naşte mai mulţiiniţiaţi, cu atât mai sus se ridică energetic, în ierarhia Divină. Oamenii sunt preocupaţi mai mult demenţinerea rasei animalice decât de îmbogăţirea arborelui genealogic cu suflete pure. Strămoşiinoştri, dacii, nu permiteau căsătoriile cu o energie mai joasă, fiindcă exista pericolul ca tot neamuldintr-un arbore genealogic să se prăbuşească. Acum, puţini ştiu de unde vin şi cine sunt. Dacă semai găseşte printre voi un suflet iluminat, ocrotiţi-1 ca pe ochii din cap deoarece, la vremuri grele,va deveni un colac de salvare.Toţi cei care simt şi se pregătesc de o schimbare spirituală au nevoie să formeze un cerc energeticdin care să facă parte cel puţin patru suflete, unde se poate aşeza cuvântul. Pentru ca rugăciunea

cercului să ajungă la destinaţie, cuvântul trebuie însoţit de sunetul unui clopoţel. Mulţi îşi dorescdesăvârşirea, dar nu ştiu de la ce şi cum să înceapă. Sfatul meu este să începeţi să comunicaţi întimpul meditaţiei cu străbunii voştri şi cu siguranţă veţi primi un ajutor. Când omenirea va ajungela 7 miliarde de locuitori, puterile naturii vor ajuta Pământul să se elibereze de arborii care nurodesc. Urcând pe munte, dacii se dezlegau treptat de materie, pentru a putea păşi uşor spreîmplinire. Ne apropiem, încet, dar sigur, de un eveniment important pentru desăvârşirea sufletului şisper că arborele genealogic al poporului nostru va avea un rod bun, pentru a trezi dumnezeirea dinnoi.

Pentru nemuritorii de pe Geea, mesaj la ora 20:10, ora României. Tema mesajului - aurul: Transmitfraţilor ce locuiesc în munţii şi în jurul munţilor Carpaţi: Pământul pe care trăiţi este un astruconstruit de astronauţii strămoşi ai voştri, care au venit de pe planeta Zalmos. Suntem o familiemare, care guvernează întregul Univers; un sistem planetar alcătuit din 33 de civilizaţii, inclusivPământul, pe care l-aţi primit ca moştenire. Pe planeta voastră s-a infiltrat şi trăieşte alături de voi(dintr-o dimensiune neevoluată) o armată de cotropitori ce are ca unic scop să adune tot aurul de pePământ, pentru a inversa polii magnetici. Aurul amprentat îşi pierde puterea, numai aurul virgin seva supune rugăciunii celui care cunoaşte ritualul străbunilor. Păziţi aurul din Munţii Carpaţi, căcieste singurul scut care vă poate apăra de valul solar! Scopul veneticilor este să formeze din metale

preţioase o aură-scut pentru atragerea canalului planetar spre locurile unde ei trăiesc. Tornade şivijelii vor lovi oraşele unde trăiesc aceşti oaspeţi nepoftiţi. Timpul lor e pe sfârşite. MoştenitoriiPământului nu vor suferi. Vorbiţi cu apa, ca să potolească focul, activaţi piatra ca să opreascăfurtunile. Aţi cunoscut multe taine, dar le-aţi uitat. Mulţi dintre voi vă veţi simţi străini şi singuri în

mijlocul celor pe care i-aţi considerat cândva apropiaţi. Nu disperaţi, îi veţi găsi pe cei adevăraţi.Încet, dar sigur, dacii se întorc în Munţii Carpaţi, pentru a construi o lume nouă. Banul în carecredeţi astăzi se va prăbuşi. Nu vindeţi nimic, nimănui, căci veţi umbla cu mâna întinsă prin lumealor. Nimic nu se sfârşeşte, totul se îmbunătăţeşte. Odată cu ridicarea voastră, se va transformaîntregul Univers. Atunci când vă simţiţi storşi de energie, închideţi uşa celor care vă mint, iar vlagavoastră se va întoarce. Cei care cred în desăvârşire vor primi ajutor.

Templul nemuritorilor

Pe măsură ce se apropie anul 2012, simţim cum se comprimă timpul. Multe suflete care cunoscsemnele se gândesc serios şi profund la ceea ce ar putea face pentru a se încadra în planul Divin. O

parte a omenirii trăieşte precum animalul care este sacrificat de Crăciun, adică petrece până înultima zi, cu gândul că trăim o singură dată şi oricum ne aşteaptă moartea; o altă parte crede că vaveni un înger care o să-i despartă pe cei buni de acei răi şi vor trăi fericiţi în Rai... un fel de visneîmplinit al comuniştilor. Cei care nu gândesc deloc, abia aşteaptă să se distreze în haos. Un

26



popor bine pregătit se descurcă şi în situaţii dificile. Este un moment despre care puţini oameni ne pot oferi lămuriri - ce va fi şi cum să ne descurcăm în astfel de situaţii. Eu cred că răspunsul se aflăîn noi înşine. Străbunii spuneau că Cerul îl ajută pe acel care încearcă să se ajute singur. Încontextul în care conducătorii acestei lumi au capacitatea de-a ne anunţa doar cu o săptămână saudouă înainte de-a se întâmpla ceva, înseamnă că trebuie să ne întoarcem cu gândul la străbuni, casă primim de la ei un răspuns sigur şi în folosul sufletului: Eu, cel ce reprezint neamul şi viţa dincare m-am născut, rog să fiu îndrumat de cele mai înalte trepte ale copacului meu genealogic ca săieşim cu toţii nevătămaţi din acest spaţiu limitat. Răspunsul străbunilor: Zalmoxe şi aleşii acestuineam lucrează în prezent la temelia unei dimensiuni noi în acest spaţiu. În decurs de nouă luni dezile, în centrul lumii se va construi templul nemuritorilor. Din acest centru energetic, se vor deschide 12 canale prin care toţi nemuritorii din Dacia Primordială vor avea posibilitatea săcălătorească în timp, pentru a ajunge la destinaţie. La împlinirea vremii, celor care cred înnemurire li se vor destăinui locul şi timpul plecării. Pământul se va reforma împreună cu omenirea.Cei care se pregătesc de trecere se vor activa, ca să-i ajute pe cei ce vor să-şi continue viaţa pePământ, pentru a descoperi în profunzime nemurirea. Fiecare va primi după cum crede. Cel carecrede că va ajunge la Dumnezeu prin moarte, va muri. Cei ce cred în nemurire, vor supravieţui, dar trebuie să-şi pună propria individualitate în slujba evoluţiei. Iată posibilitatea aflată la îndemâna

oricui pentru a ieşi din cercul rotirilor la nesfârşit pe calea exprimării de sine. Numai iluminarea prin duh a tuturor calităţilor omului îl poate face nemuritor. Doar atunci cândomenirea devine nepăsătoare şi nu intuieşte planul Divin se iveşte o situaţie de criză care ar puteaconduce spre un rezultat tragic pentru mulţi pământeni, căci nu puţini vor fi cei care nu vor reuşi să-şi încheie ciclul evoluţiei spirituale pentru a-şi îndeplini rolul în dezvoltarea Universului.

Întâlnirea cu Zalmoxe

Ultima întâlnire a dacilor cu Zalmoxe a avut loc la Maglavit. Petrache Lupu a fost unul dintrevestitorii acestui neam, care a avut menirea de-a aduce poporului dac mesajul venirii lui Zalmoxe

pe Pământ. La plecare, Zalmoxe le-a promis dacilor că la împlinirea vremii, în anul 2012, va venisă-i îndemne spre un Pământ nou, unde omul va deveni asemenea lui Dumnezeu. Bucuros să-şi

revadă poporul iubit, Zalmoxe a revenit pe Pământ şi, după cum şi-a dat cuvântul, a trecut pe lafiecare. Însă cei mai mulţi daci l-au privit ca pe un străin. A tot bătut Zalmoxe la uşile lor, sperândcă inimile lor împietrite îşi vor aminti de nemurirea căutată cândva. A înţeles că oamenii nu cunosciubirea şi fericirea, s-au deprins cu minciuna şi necazurile care-i urmăresc în fiecare zi. Astăzi,familia nu mai este formată pe baza sentimentului pur, ci seamănă mai degrabă cu un troc între

parteneri. Astfel, ei aduc pe lume nişte copii care aşteaptă cu nerăbdare să le moară părinţii, pentrua intra în posesia moştenirii de natură materială.Păşim - încet, dar sigur - spre o mlaştină unde hoţii expun ceea ce-au furat, făcându-ne de râs înlumea întreagă, iar copiii de pe aceste meleaguri îi au drept reper în viaţă. Priviţi în jur şi, cu mânala inimă, întrebaţi-vă: câţi prieteni adevăraţi aveţi? Oriunde ai fi, se vorbeşte numai despre bani.Care suflet? Ce nemurire? Ce poţi aştepta de la nişte oameni îngropaţi până la gât în materie? Dinfericire, nu sunt toţi la fel. A mai rămas o mână de oameni care poartă în suflet lumina strămoşilor.Feriţi-vă de omul-omidă, ca să nu deveniţi şi voi ca el. Oare ce s-a petrecut cu noi? Cum de ne-am

pierdut memoria, cum am uitat tot ceea ce ştiam despre originea noastră Divină şi ne amintimnumai evenimentele zilei de astăzi? Este greu să-ţi potriveşti conştiinţa astfel încât să vezievenimentele care se petrec acum în dimensiunile coordonate de strămoşii noştri fără a cunoaşteînţelepciunea lui Zalmoxe. E greu, cu simţurile noastre Pământene, să ne imaginăm timpul unuianumit început. Zalmoxe ne-a iniţiat în taina embrionului vieţii, de unde am aflat că ce se petrece în

pântecul mamei dispune de o înaltă conştiinţă divină, care nu poate fi cuprinsă în cadrul uneisingure vieţi omeneşti. Scopul unui eon este păstrarea echilibrului dintre genuri, pentru a trăi înconcordanţă cu întregul. Numai în această armonie se poate aduce pe lume o fiinţă asemenea lui

Dumnezeu. Prin cei 12 paşi zalmoxieni, ne pregătim pentru activarea ADN-ului - eveniment ce vaavea loc în anul 2012 - prin care vom putea modela şi însufleţi materia. Numai prin evoluţiasufletului, corpul fizic se aliniază corpurilor subtile, pentru a forma o singură aură, care oferă

27



posibilitatea intrării în dimensiunea lui Zalmoxe, unde funcţionează Legea Fiinţării, după careevoluează întregul Univers.

LATINIZAREA LIMBII DACE, UN BASM DE ADORMIT LINGVIŞTIIDumitru Bădilă - 2008

Avertisment

Pentru cei care iubesc atât de mult mitul latinizării limbii dace, şi pentru care dărâmarea acestei poveşti ar fi o imensă tragedie psihică le recomand să nu citească acest material.Latinizarea limbii dace este un basm de adormit lingviştii. Dogma oficială, pe care toţi am învăţat-o, afirmă că după cucerirea romană din 106 e.n. şi până la retragerea aureliană din 275 e.n. limbadacă a dispărut, din ea rămânând aproximativ 150 cuvinte. Întrebarea pe care mi-am pus-o când amînceput sa studiez acest domeniu a fost următoarea: Cum a fost posibil, să existe o limbă românăunitară pe un teritoriu atât de întins (România plus Basarabia şi Bucovina), în condiţiile în care,administrativ, acest teritoriu nu a fost unit decât în timpul lui Burebista şi Decebal, aproximativ 86

de ani, la 1600 e.n. timp de un an, sub stăpânirea lui Mihai Viteazul şi apoi de la 1859, când a fost prima Unire? Răspunsul oficial nu oferă nici un fel de argumentaţie, este ca în Biblie: „Crede şi nucerceta”, ba chiar punerea în discuţie a acestei probleme este privită ca o erezie majoră. Oexplicaţie a acestei intransigenţe poate veni din secolul al XVIII-lea, când ne străduiam să neafirmăm anterioritatea pe acest pământ faţă de maghiarii din stepe şi cum legăturile noastre cucivilizaţia romană erau greu de discutat, am creat această teorie pe care în entuziasmul general

patriotic a fost greu să mai poată fi analizată lucid.

Revenind la întrebarea iniţială: Este posibil ca în 169 de ani romanii să fi schimbat limba unuiîntreg popor, aceasta să rămână unitară şi sa reuşească să o schimbe chiar în regiuni pe care nu le-au stăpânit niciodată? Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie să luăm în calcul toate

argumentele şi să verificăm toate ipotezele. O astfel de ipoteză ar fi că civilizaţia geto-dacă ar fifost atât de înapoiată cultural şi lingvistic, încât atunci când i-au cucerit romanii, geto-dacii ar fitrecut în masă la latinitate, ca şi cum de-abia ar fi aşteptat să scape de limba cu care s-au născut. Săvedem dacă datele pe care le avem ne pot permite această ipoteză:

Conform istoriei oficiale, spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost locuit neîntrerupt cca 600.000 deani, din paleolitic, şi există chiar dovezi neverificate foarte bine, că acest spaţiu ar fi fost unul dinlocurile de antropogeneză (omul de la Bugiuleşti , un australopitec) unde s-a născut „Omul”.Clima, relieful şi existenţa depozitelor de sare la suprafaţă au fost argumente foarte puternice alelocuirii omului în acest spaţiu. Importanţa sării pentru existenţa vieţii este adesea uitată, deşi încondiţii de efort prelungit, prin transpiraţie, se pierd săruri indispensabile funcţionării normale a

celulei şi, prin urmare, supravieţuirii. În sare se conservau alimentele, cu sare se argăseau pieile,iar suplimentul de sare pentru animalele domestice era vital. Termenul „salariul” provine din salis= sare (latină) şi în cantită i de sare erau plătiţi soldaţii romani la început. Ocna Sibiului are urmeț de locuire permanentă din paleolitic şi până în prezent. „Masivele de sare din spaţiul acesta erausingurele surse exploatabile la suprafaţă din Europa începuturilor. S-au creat adevărate drumuri alesării, care brăzdau continentul, aşa cum mai târziu a fost Drumul Mătăsii. În acest spaţiu a apărut

prima scriere cunoscută, mai veche cu 1.000 de ani decât cea de la Sumer şi anume scrierea pictografică de pe tăbli ele de la Tărtăria care a apărut la jumătatea mileniului al VI-lea şi a fostț folosită continuu timp de un mileniu şi jumătate în epoca cuprului din Europa central-răsăriteanăîntre anii 5.500 şi 4.000 î.e.n. Este acum cert că scrierea veche europeana este mult mai vechedecât cea sumeriană”. Am citat din Marija Gimbutas – Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici, Ed. Lucretius 1997 pag. 37.În zona Porţilor de Fier s-a descoperit în anul 1965 unul dintre cele mai vechi oraşe din lume şianume Lepenski Vir in zona Serbiei şi Schela Cladovei in zona româneasca a cărui datare arată o

28



vechime de 10.500 ani, din vremurile de după Potop, dacă ar fi să credem Biblia. (MarijaGimbutas pag.53.). Am ales referinţele din ”Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici” a Marijei Gimbutas deoarece aceasta a fost o autoritate in materie funcţionând ca

profesor de arheologie europeana cu specializarea în neolitic la Universitatea din Los Angeles întreanii 1965-1995 şi de origine lituaniană deci nu poate fi bănuită de simpatii pro-române.

Culturile neolitice - Cucuteni, Hamangia, Boian, Petreşti, Gumelniţa - atestăo locuire intensă şi o tehnică destul de avansată. Când spunem neolitic, negândim imediat la epoca pietrei şlefuite, deci o piatră nu cioplită ca în

paleolitic, ci puţin mai finisată, dar tot în epoca pietrei. Fals! Acum 7000 deani, în civilizaţia Gumelniţa se prelucra aurul şi se făceau bijuterii din el.Arta ajunsese la un rafinament pe care cu greu ni-l putem imagina. Acestcap de copil, nu este o operă pierdută a lui Brâncuşi, ci a unui artist dincultura Gumelniţa.Sistemul de construcţie al caselor pe structură de lemn şi apoi acoperită cu

pământ (care are certe calităţi izolante) mai există şi azi la 60-70% dinlocuinţele construite în România. Se observă bine la inundaţii, deoarece cu

acea ocazie a fost inventat. Totul au culminat cu formarea imperiului luiBurebista. Aceste teritorii au fost unite sub o singură administraţie şi au format o entitate puternică, privită cu teamă chiar de romani. Limitele imperiului sunt prezentate în Atlasul istorico-geograficeditat de Academia Română. Se poate vedea că ajungea până la Viena şi Praga.

Făcând o sinteză până în acest moment istoric, putem spune că pe acest teritoriu a luat naştere unadin cele mai vechi civilizaţii, care cunoştea scrierea cu 1.000 de ani înainte de Sumer, avea otehnologie avansată şi o putere militară deloc de neglijat. Era Imperiul Roman superior Civilizaţieidace? La capitolul tehnologie, organizare, evident da, pentru că altfel nu ar fi reuşit să ne învingă.Dar, în timp ce la Roma erau o mulţime de zei şi zeiţe (politeism) dacii nu aveau decât un singur zeu (monoteism), Zalmoxis, după cum menţionează Herodot. În timp ce Imperiul Roman era

sclavagist iar culmea ororii sclavagismului erau luptele cu gladiatori (cetăţenii romani respectabilierau cuprinşi de emoţii estetice la vederea şuvoaielor de sânge ce curgeau din trupul gladiatorilor ucişi), în Dacia nu se întâmpla nimic similar iar dacă au existat sclavi, aceştia erau extrem de

puţini.

Dacii au avut cea mai completă doctrină medicală care este şi astăzi superioară medicinii moderne:unitatea între trup şi spirit şi vindecarea întregului: „...Dar Zalmoxis, regele nostru, care este unzeu, ne spune că, după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ţinem seama de cap, nicicapul nu poate fi îngrijit ne inându-se seama de corp. Medicii greci nu se pricep la cele mai multeț

boli, pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, parteanu poate fi sănătoasă. Căci, zice el, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul

său vin de la suflet şi de acolo curg (ca dintr-un izvor) ca de la cap, la ochi. Trebuie deci - mai alesşi în primul rând - să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restultrupului”. Platon, Carmide (Platon 428-347 î.e.n.)Deci era Imperiul Roman, superior moral, filosofic, religios? Cu siguranţă NU! Am putea face o

paralelă între Imperiul Mongol şi China sau mai în zilele noastre între SUA şi India sau China săzicem. Cam aceasta era diferenţa între Dacia şi Imperiul Roman.

După moartea lui Burebista, imperiul s-a dezmembrat şi apoi, în faţa pericolului roman, o parte dinteritorii s-au reunit sub conducerea lui Decebal. Romanii au cucerit Dacia în 106 dar ei au stăpânitefectiv din imperiul lui Burebista o cincime. Centrul stăpânirii romane a fost pe munţii Apuseni,

pentru că pe ei, aurul dacilor îi interesa şi nimic altceva. Romanii au cucerit Dacia pentru căImperiul era în faliment şi atât de mult s-au bucurat că ne-au cucerit, încât s-au distrat 123 de zile(cea mai lunga petrecere din istoria omenirii, evident cu gladiatori daci - pâine şi circ).

29



Comparând zona de stăpânire romană cu suprafaţa celor doua state de limbă română, observăm călogic e aproape imposibil să acceptăm varianta înlocuirii limbii dace cu cea latină pe un asemeneateritoriu, în condiţiile unei stăpâniri romane atât de puţin întinsă. Dacă ar fi să acceptăm teorialatinităţii pe un asemenea teritoriu doar privind harta, am putea deduce ca limba română vorbită înaria în care au stăpânit romanii ar trebui să fie mult mai curată, mai aproape de latină decât cea dinBucovina de exemplu. În realitate însă, nu există diferenţe semnificative.

Dar să presupunem totuşi că dogma latinizării este adevărată. Au venit romanii în 106 şi au începuto campanie de latinizare a dacilor. Mii de învăţători romani şi-au încălţat sandalele, au luattoiegele, tăbliţele de scris şi translatorii, care trebuiau să le asigure înţelegerea cu populaţia dacă şiau început latinizarea. Populaţia, în acele vremuri, era formată din păstori, vânători şi agricultori,iar aceştia trebuia să fie găsiţi, convinşi prin translatori de importanţa studiului limbii latine şi decât de buni sunt romanii sau de avantajele vorbirii în limba latină, iar în final aceştia nu ar mai finumit pădurea cu numele de “pădure” ci “silva” sau în loc de tată, ar fi spus “pater”. Ce ar ficâştigat dacii din aceasta învăţare a limbii latine? Probabil favoruri de la stăpânitorii romani,mândria de a vorbi limba celui mai mare imperiu al lumii şi şansa de a vizita Roma fără translator.Ce ar fi câştigat romanii? Probabil mulţumirea sufletească a faptului ca limba latină este vorbită de

mult mai multa lume şi că aici, la margine de imperiu, se simţeau ca pe străzile Romei. Ar mai fi o problemă. Media de vârstă fiind în vremurile acelea mult mai mică decât astăzi, trebuia ca aceastăcampanie să fie făcută foarte rapid, pentru ca subiecţii să apuce să-şi înveţe urmaşii latineşte.

Ce costuri ar fi avut aceasta campanie pentru romani? Probabil uriaşe, deoarece trebuie luat încalcul şi că trebuia asigurată protecţia acestor misionari ai latinităţii, ei ajungând în zone în carestăpânirea romană nu era privită cu simpatie, dovadă şi desele răscoalele ale dacilor din zonaocupată. Vorbesc romanii în documentele lor de o operaţiune de o anvergură aşa de mare, ce ar finecesitat costuri uriaşe? Au ajuns romanii în Bucovina şi Basarabia mai mult decât cu misiunicomerciale? Din câte ştim noi nu. Care ar putea fi explicaţia că totuşi acolo se vorbeşte româneşte?O explicaţie a fost că, în timp, dacii care au fost latinizaţi de romani au luat la rândul lor toiagul şi

tăbliţele şi s-au apucat să-i latinizeze ei pe dacii rămaşi neaoşi. Este o ipoteză. Este aceastacredibilă? Dogma spune că da. Este acest proces de schimbare a limbii unui popor într-o perioadăscurtă de timp (la nivel istoric) frecvent în istorie? Din câte ştim pună în prezent, nu s-a maiîntâmplat nicăieri aşa ceva.

Interesant este că romanii n-au putut să latinizeze nici măcar Peninsula Italică, deşi au avut ladispoziţie 2750 de ani (din 753 î.e.n., când s-a înfiinţat Roma (după legende) şi până în prezent.Dacă ar fi latinizat-o atunci, în Italia nu ar exista dialecte, ci o unitate de limbă mult mai puternicădecât în România, fiindcă romanii au avut la dispoziţie mult mai mult timp. Şi totuşi, în Italia suntcca 1500 de dialecte! De ce au vrut romanii să ne latinizeze numai pe noi, deşi pună la noi au maicucerit o mulţime de popoare şi lor nu le-au schimbat limba? Au stăpânit în Anglia 400 de ani, în

Siria şi tot litoralul mediteranean sute de ani, în Armenia, Georgia, toată Asia Mică, Malta 1000 deani. Acesta rămâne un mare mister al antichităţii, la a cărui dezlegare chemăm toţi lingviştiiromâni care susţin teoria latinizării. Interesele cuceritorilor dintotdeauna au fost de a obţine cât maimulte bogaţii din teritoriile stăpânite iar pentru aceasta nu aveau nevoie decât de câţiva translatoricare să aducă la cunoştinţa băştinaşilor poruncile şi cererile stăpânitorilor (vite, cereale, fecioare).

Schimbarea limbii unei populaţii şi a compoziţiei ei etnice se produce doar în perioada modernă,când se pune problema justificării stăpânirii unui teritoriu cu alte argumente decât cel al forţei. În

perioada modernă, maghiarii au stăpânit 600 de ani în Transilvania, nu 169, ca romanii, şi în ciudafaptului ca au făcut tot ce le-a stat în putinţă, nu au reuşit să-i facă pe ardeleni să-şi uite limba şi săvorbească doar maghiara.

Totuşi, dacă romanii nu ne-au latinizat, cum de există o asemănare atât de mare între limba românăşi cea italiană? Există dovezi conform cărora limba română este o limbă foarte veche şi provine din

30



limba indo-europeană comună, care era deja cristalizată la venirea romanilor. Dacă vom comparaaria de vorbire actuală a limbii române cu vatra geto-dacică, vom observa o suprapunere perfectăcare, după pararea noastră, nu e deloc întâmplătoare, comparaţie care vine în sprijinul afirmaţiei călimba dacilor era deja formată când ne-au cucerit romanii, iar influenţele pe care le-a suferit maitârziu au fost nesemnificative.

Conform legendelor, întemeierea Romei s-a produs la 753 î.e.n. şi s-a făcut de către troianul (neamtracic) Eneas care, după distrugerea Troiei de către greci, s-a stabilit în Peninsula Italică şi aîntemeiat Roma. Putem emite ipoteza susţinută de unele dovezi că Troia a fost înfiinţata de un

popor care a migrat din Carpaţi şi care vorbea limba dacă. În 106, când romanii au cucerit Dacia, practic s-au reîntors pe meleagurile de unde au plecat, la o distanţă de 1.000 de ani, dar acum încalitate de cuceritori. Există de asemenea mărturii ale unor istorici antici cum că din spaţiulromânesc au migrat către peninsula Italică mai multe populaţii într-o perioadă cuprinsă între anii3000 î.e.n. şi 1000 î.e.n.

O ipoteză disperată care încearcă să susţină dogma oficială este că, deoarece romanii constituiau ocivilizaţie superioară tehnic, militar, administrativ, juridic, băştinaşii cuceriţi au preluat din limba

latină termeni din toate aceste domenii, preluând astfel întreaga limba latină. Asta ar fi ca şi cum,în zilele noastre, preluând termeni ca “internet”, “computer”, ”briefing” am începe să spunem înloc de mamă “mother” sau în loc de tată “father”. Este evident o aberaţie, fiindcă este logic să

preiei termeni noi pentru care nu ai corespondenţi (e logic chiar să înveţi o limbă nouă) dar nu elogic să schimbi mii de cuvinte (sau toată limba) doar de dragul unor termeni noi.

Se vorbeşte intens despre armonia ce exista între populaţia dacă şi romanii cei civilizatori şi despreosmoza care s-ar fi produs între cele două populaţii. Nimic mai fals! Din analiza cimitirelor din

perioada romană, după riturile de înmormântare, se constată diferenţierea netă între localnici şiocupanţi, ale căror morminte erau separate ca dispunere în cimitir, mormintele localnicilor fiindfoarte sărace, iar ale stăpânitorilor foarte bogate. Practic, autohtonii erau sărăciţi total, în timp ce

cuceritorii trăiau în lux şi bogăţie, ceea ce este absolut logic în orice perioadă şi mai ales înantichitate. În aceste condiţii, e greu de crezut că asupriţii ar fi nutrit o dragoste neţărmurită faţă deasupritori, în aşa fel, încât să-şi schimbe limba şi obiceiurile.Se vorbeşte la fel de mult despre frumuseţea femeilor dace şi cum, în timp, prin căsătorii mixte, s-acreat poporul român. De abia în jurul anului 212 edictul împăratului roman Septimius Severuslegalizează căsătoriile între soldaţii romani şi frumoasele autohtone. Pare cam scurt (55 de ani!)timpul de osmoză şi de formare a poporului român. Existau şi cutume foarte puternice careîngreunau amestecul cu ocupanţii, care au ajuns până în zilele noastre sub forma expresiei “Să nu-ţi strici sângele”, să nu te amesteci cu străinii, iar cine a trăit la ţară ştie că şi acum se manifestă orezistenţă şi o neîncredere faţa de străini (venetici) chiar dacă vin din satul vecin. A existat o legeîn anul 1767 care stabilea izgonirea din ţară şi confiscarea averii în cazul căsătoriei cu străinii

(Paul Lazăr Tonciulescu).Singura explicaţie logică este că limba română era puternic cristalizată la venirea romanilor. Eraimposibil ca în 169 de ani, romanii să fi schimbat complet o limbă iar aceasta să dăinuieneschimbată aproape 1.800 de ani, până la 1859, când teritoriile româneşti încep să fie reunite subo administraţie unică. Dacă totuşi procesul de latinizare a existat, acesta desfide orice logică, oricedate istorice, orice experienţă a altor popoare şi face din istorie o povestire ştiinţifico-fantastică(deşi povestirile S.F. bune au logică!) Singura ipoteză care ar mai putea fi luată în calcul ar fiintervenţia Divină directă, dar eu cred ca Dumnezeu avea treburi mai importante de făcut decât să-iînveţe pe daci limba latină.

Bibliografie selectivă1. Marija Gimbutas, Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici . Ed. Lucretius 19972. Gabriel Gheorghe, Sarea Carpatică, criteriu pentru regândirea istoriei, Revista Munţii Carpaţi,nr. 16/1999

31



3. Getica, nr. 1-2 şi 3-4, Ed. Gândirea, 19924. România - Atlas istorico-geografic, Ed. Academiei Române, 19965. Iordache Moldoveanu, Dacii vorbesc. Balas Moldoveanu - introducere în tracologie - Ed.Semne 19996. G.D. Iscru, Naţiunea matcă din spaţiul Carpato-Danubiano-Balcanic, Casa de editura şi librărie„Nicolae Bălcescu”, 19987. Paul Lazăr Tonciulescu, Impactul Romei asupra Daciei, Ed. Miracol, 19978. Elie Dulcu, Românii, o antichitate arhaică, Ed. Luana, 19989. Alexandru Badea, Începuturi româneşti, Ed. Enciclopedică, 2001

Comentarii

Am scris acest material în anul 2000 şi nu am nici o pretenţie de primordialitatea ideii. Majoritateaargumentelor erau cunoscute şi acceptate în cadrul Societăţii Getica al cărei membru eram.Singurul argument nou pe care nu l-am găsit nicăieri este argumentul vizual, suprapunerea mentalăa hărţilor cu imperiul lui Burebista, stăpânirea romană şi harta cu cele două state de limbă românăşi care cred eu că este un argument foarte puternic în sprijinul ideii de păstrare a limbii dace. Am

folosit în primul rând argumente logice şi mai puţin tehnice, deoarece mă adresez mai ales omuluiobişnuit, care este deschis şi mai puţin specialistului, care a construit demult o fortăreaţă în juruldogmei latinităţii, iar ca eu să aştept acum să o dărme el cu mâna lui ar fi o aşteptare prea mare.Pentru specialişti sau pentru cei cărora le-am zdruncinat un pic credinţele şi vor argumente tehnice,le recomand cu cea mai mare căldură cartea „Începuturi româneşti”, scrisă de un specialist, istoricreputat, Alexandru Badea, şi care demolează piatră cu piatră dogma latinităţii, cu argumente ce nu

pot fi combătute. Această carte a fost trecută sub tăcere, pentru că, neavând argumente cu care săfie combătută, politica a fost de ignorare (daca nu vorbim de ceva, înseamnă nu există).Din nefericire, din anul 2000 şi până acum nu s-a schimbat absolut nimic, nu s-a zdruncinat nicimăcar o pietricică din mitul latinităţii. Dar, cine ştie...

„ROMANIZAREA” DACIEIG. D. Iscru - decembrie 2006

… Şi a fost anul 2006 - ANUL DECEBAL. S-a ţinut, în iunie, şi cel de-al VII-lea CongresInternaţional de Dacologie, sub preşedinţia aceluiaşi mare român, dr. Napoleon Săvescu, congresînchinat memoriei primului mare erou şi martir din „tristul nostru călindar”, cum ar zice părinteleGala Galaction, Regele Decebal, la cei 1900 de ani de la trecerea lui în nemurire. Oficialii noştri n-au aderat la propunerea de a-l comemora şi domniile lor pe cel care, atunci, s-a jertfit pentrulibertatea ţării sale, copleşit de cea mai mare forţă distrugătoare a Antichităţii, Imperiul Roman.După unele ezitări şi după schimbarea titularului, Ministerul de resort, în locul „Anului cultural

Traian”, s-a decis pentru a omagia „integrarea” regatului dac, printr-un război de cucerire şi jaf, în„lumea romană”, prefigurând, fie şi parţial, actuala „integrare”, atât de dorită de „clasa politică”.La omagierea unei asemenea „integrări” i-a mai adăugat, probabil la o „sugestie” superioară, şi oaltă omagiere: „Anul Carol I”, fapt care ne aduce aminte de prima mare eroare politică a istorieinoastre moderne – înlăturarea, prin complot, de către o mână de oameni politici şi câţiva militariînalţi dar sperjuri, a Domnului şi simbolului Unirii Principatelor, Alexandru Ioan Cuza. Această adoua omagiere, trecută în prim plan, s-a realizat cu solemnitate. A rămas omagierea „integrării” deodinioară, pentru a spori bucuria viitoarei „integrări” de după 1 ianuarie 2007 1. Problema centralăîn acest sens este, desigur, „romanizarea” Daciei. Nu doar a regatului lui Decebal, ci a întregiiDacii, căci la focul civilizaţiei imperiale iar nu sub jaful militar şi fiscal, „troglodiţii” pământuluiau devenit, pur şi simplu… romani. Sub presiunea lipsei de dovezi în acest sens, specialiştii noştriîntru romanizare au făcut ulterior o „concesie”, acceptând sintagma: daco-romani; unii, cu foartemare greutate, chiar daco-români (de vreme ce „român” ar veni, chipurile, tot de la romanii Romeiitalice!). Ce au avut de „romanizat” mercenarii împăratului-soldat şi urmaşii lor, fie şi numai la

32



nivelul Statului lui Decebal în nu mai mult de un veac şi jumătate? Ne-o spune un „monstru sacru”al istoriografiei noastre de profil, Vasile Pârvan:

„Care era situaţia Daciei când Traian s-a hotărât, în anul 106, s-o prefacă în provincie romană?”Mai întâi, „Dacia era un mare regat cu bază etnică perfect omogenă, cu tradiţii istorice seculare,cu structură socială şi economică bine definită, cu o cultură înaintată…” Geto-dacii erau deja „onaţiune politică” şi – continuă Pârvan – „n-au acceptat niciodată stăpânirea romană; cei care n-au căzut în cele două mari războaie s-au retras în Dacia septentrională, care n-a fost niciodatăatinsă de stăpânirea romană, şi de acolo, ca «daci liberi», au invadat necontenit provincia, fie

singuri, fie în tovărăşia germanilor migratori, până ce, la urmă, romanii, sub Aurelian, s-auretras din nou pe malul drept al Dunării…’”2

Domnilor specialişti în istoria veche a României, veniţi de vă contraziceţi maestrul! A încercat s-ofacă editorul lui – şi, după câte se spune, elevul preferat al lui Pârvan – Radu Vulpe, privitor lastadiul de naţiune în care Pârvan scrisese că se aflau geto-dacii, dar n-a dovedit altceva decâtobedienţa sa sau „obişnuinţa” cu „viziunea” stalinistă despre naţiune, viziunea atunci obligatorie şi

pentru „frontul istoric” de la noi. Cât despre „germanii migratori”, Pârvan se referea la goţi ca

„popor germanic”. Semnalăm că studii recente ale cercetătorilor Maria Crişan3

şi G. Gheorghe4

audemonstrat că goţii n-au existat ca popor migrator; că goţi=geţi; că, în consecinţă, Iordanes n-afăcut nicio confuzie când a folosit, în cuprinsul cunoscutei sale lucrări, când o denumire, când alta;că, în sec. VI d.Hr., când şi-a elaborat lucrarea, folosind această stratagemă, Iordanes a reuşit săsalveze istoria geţilor, în condiţiile în care două „damnatio memoriae” ale Bisericii Creştine,

proclamate încă din sec. IV d.Hr. şi ţinând până în sec. XIII, erau în vigoare şi erau puternice, unaîmpotriva împăratului Traian şi alta chiar împotriva geto-dacilor, primul pentru vina de mare

persecutor al creştinilor, iar geto-dacii, pentru că nu acceptaseră obedienţa faţă de structurileecleziastice ale Romei, sancţiuni care în plan istoriografic s-au soldat cu distrugerea, ascundereasau epurarea a peste 200 de lucrări despre Traian şi despre geto-daci5. Mai nou, dr. Aurora Peţan,fără a cunoaşte studiul domnului Dan Ion Predoiu, reactualizează date excepţionale despre

lucrările referitoare la geto-daci, considerate pierdute sau distruse, ridicând cifra acestora la peste3006. Şi vom avea plăcuta surpriză a reeditării unei lucrări din secolul al XIX-lea, privitoare laaceste scrieri, lucrare necunoscută sau, poate, tăcută în mediile noastre academice şi universitare,după cum necunoscută sau tăcută a rămas excepţionala operă a savantului suedez Carolus Lundius,

Zamolxis, primul legiuitor al geţilor, Upsala 1687, operă aflată în Biblioteca Muzeului de istorie amunicipiului Bucureşti, tradusă, în premieră, în limba română de cercetătoarea Maria Crişan, dupăun exemplar cumpărat din Suedia de dr. Napoleon Săvescu, care a suportat cheltuiala traducerii şieditării, operă pe care, din 2002, când a apărut ediţia românească, foarte puţini din mediile amintiteau „binevoit” s-o studieze; la fel cum înaintaşii specialiştilor de azi, în aproape întregul secol XX,au „vegheat” să nu pătrundă în cercurile elevate Dacia preistorică de Nicolae Densuşianu şi altelucrări de dacologie apărute în acest timp. Iar mai nou, au fost marginalizate, dispreţuite şi chiar

bârfite Congresele de Dacologie. În ceea ce-i priveşte pe „germanii” la care se referă Pârvan,aceştia erau fraţi buni ai traco-geto-dacilor, desprinşi din poporul primordial al „Vechii Europe”,ca şi celţii (galii) şi sedentarizaţi mai spre vestul şi în plin centrul continentului. „Germanii” luiTacitus nu erau o etnie, căci german = frate bun (după părinţi), iar germanii de azi nu se numesc,ei înşişi, germani, ci daci (ich bin deutch), ţara lor numindu-şi-o Ţara Dacilor (Deutschland). Înacest sens, semnalăm că o formidabilă, absolut inadmisibilă confuzie persistă în întreagaistoriografie mondială, care consideră pe germanii de azi (cum îi numesc străinii!) drept urmaşi aigoţilor. A, dacă se acceptă că goţi=geţi, (adică adevărul, conform izvoarelor), atunci se poateadmite ascendenţa „gotică” adică geto-dacă, a nemţilor; de altfel, istoricii nemţi îşi revendicănaţiunea din arieni/pelsagi, a căror patrie originară s-a stabilit că a fost Spaţiul carpatic (G.Gheorghe).

Revenim cu întrebarea majoră: cum s-a ajuns la dogma romanizării, căci despre dogmă e vorba?

33



- După distrugerile ireparabile provocate de mercenarii Romei centrelor cultice şi culturale aleDaciei în peste 300 de ani de incursiuni de jaf şi mari războaie, distrugeri al căror punct culminantau fost războaiele din anii 101-102 şi 105-106 d.Hr. au împuţinat drastic şi izvoarele directe aleistoriei traco-geto-dacilor;- După cele două „damnatio memoriae” – despre care am scris mai sus – care au continuat aceastădistrugere la nivelul istoriografiei Imperiului şi chiar după ce Imperiul de Apus a căzut;- După „opera” dezastruoasă a cruciadelor pornite de Apusul politico-militar şi ecleziastic sub

pretextul cunoscut, în realitate pentru a-şi subordona/„reintegra”, politic şi bisericesc, RăsăritulEuropei şi a-şi continua expansiunea în Asia.

După toate acestea, este o minune că s-a mai putut salva câte ceva scris despre traco-geto-daci. Şitotuşi s-a mai salvat. Dacă nu atâtea izvoare scrise câte au fost – şi acum ştim că au fost (şi avemsperanţa că vor mai fi recuperate) – s-au păstrat, în schimb, menţiuni despre existenţa lor şi extrasedin ele la autori care le-au folosit înainte de distrugere sau ascundere. Iar după toate acestea, dupămarea schismă mai ales (1054 d.Hr.), Apusul catolic a trimis în Răsăritul „schismatic” valuri demisionari, într-o acţiune perseverentă de prozelitism, acţiune din care marea colecţie/crestomaţiede Călători străini despre Ţările Române surprinde doar o mică parte a răului pricinuit de acest

misionariat, ajutat, „la nevoie”, de regate „apostolice” şi de armatele „Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană” (existent sub această denumire până în 1806, dar nerenunţând la expansiunenici după data respectivă). Cine şi când va aduna în volume „opera” nocivă a acestui misionariat,cu „aport” militar, care a reuşit, prin viclenie şi forţă, să rupă din „blocul” ortodox grupuri deenoriaşi, ca prim pas spre mult dorita înstăpânire politică, spre „integrarea” acestui Răsărit„încăpăţânat”, ce nu respingea „uniaţia” dar, apărându-şi de secole religia sa, dorea să trăiască în„legea” lui!? Ei bine, în cadrul acestui misionariat prozelitist, cu „aportul” militar menţionat, unargument important pentru teritoriile care în Antichitate fuseseră jefuite şi cotropite de ImperiulRoman a fost, fără îndoială, susţinerea ascendenţei romane a locuitorilor – ipoteză plauzibilă! -după ce, desigur, mercenarii Romei i-ar fi nimicit pe băştinaşii de atunci; sau, şi mai „logic”, dupăce „troglodiţii” şi „barbarii” locului, înţelegându-şi „bicisnicia” în faţa „civilizaţiei” imperiale, s-

au transformat, cu trup şi suflet, în…romani, adică s-au autoromanizat, de bunăvoie şi nesiliţi denimeni, „integrându-se” – cu umilinţă sau poate cu entuziasm – în „lumea romană”. „Fericirea”romanizării a căzut pe iberici, pe francezi iar în Răsăritul „barbar” pe români (de aceea s-ar fi şinumit aşa!), rămaşi ca o „insulă de latinitate”, cum cu mândrie încă spun mai ales literaţii ce ştiumai puţină istorie.

În ce ne priveşte pe noi, românii, misionarii Apusului – şi bisericeşti şi politici – au speculat, cuinteligenţă vicleană (există şi o atare inteligenţă!) greutăţile mari prin care a trecut poporul român.În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, apoi către sfârşitul secolului al XVII-lea şi în tot cursulcelui următor, au „plantat”, în Ardeal mai întâi, episcopie catolică, apoi „greco-catolică” („unită”cu Biserica Romei); mai târziu, episcopie catolică a fost „plantată” şi peste Carpaţi - Episcopia

greco-catolică din Ardeal a fost impusă prin fals şi presiune politică şi „consolidată” de generalulBukov, al „Sfântului imperiu”, care a distrus cu tunurile peste 300 din mănăstiri şi biserici ale„schismaticilor”. Au pregătit în paralel misionarii şi un sistem modern de concordate cu SfântulScaun. Cum reiese din lucrări recente (vezi ziarul Ziua/Suplimentul, nr. 424/02.09.2006), încondiţiile în care comunismul s-a năpustit şi la noi împotriva Bisericii, în primul rând creştine, aexistat un plan de catolicizare a întregii Românii, trecându-se peste faptul că doctrina comunistă – ca şi a surorii sale mai vârstnice – urmărea şi urmăreşte, deopotrivă, anihilarea până la distrugere aBisericii creştine în ansamblu. Şi în tot acest efort, un argument forte a fost acela al îndoctrinării cuteza ascendenţei romane a românilor.

Pe lângă misionariatul prozelitist catolic, cu substanţialul aport militar amintit, un rezultatexcepţional a obţinut Biserica romano-catolică prin îndoctrinarea, în şcolile iezuite, a fiilor unor

boieri/nobili trimişi de părinţii lor la învăţătură în Polonia şi Ungaria sau chiar în Italia. În acestsens, Grigore Ureche şi Miron Costin sunt, confirmând ipoteza formulată mai sus, „produsul”

34



colegiilor iezuite ale Poloniei „apostolice”, de la Liov şi de la Bar, de unde au adus teza că „de laRâm ne tragem”, preluată şi de Dimitrie Cantemir; surprinzător, căci din izvoare bizantine, rezultacontinuitatea geto-daci-vlahi, la care el, cât a stat la Constantinopol, a avut acces. Iar teza, venităde la astfel de mari cărturari, a avut o influenţă deosebită asupra învăţaţilor români.

De la Miron Costin, de pildă, ar putea veni chiar cuvântul scris român, iar nu rumân, cum se scriaatunci în documentele de cancelarie şi în Biserică, acest din urmă cuvânt fiind şi el de străvechetradiţie autohtonă. Îndoctrinarea cu această teză a ascendenţei romane a românilor a fostsubstanţial amplificată, precum bine se ştie, prin aportul „Şcolii ardelene” – confirmare şi mai

puternică a ipotezei noastre. Copii de români greco-catolici din Ardeal, bine selecţionaţi, ajunşi laşcolile iezuite ale Apusului catolic, în condiţiile în care românii ardeleni sufereau atât de mult din

partea extremismului maghiar şi a Universităţii săseşti, la revenirea în ţară, ajunşi personalităţicultural-ştiinţifice, au accentuat prin operele lor îndoctrinarea generaţiilor următoare de intelectualidar şi mediile politice şi presa, care îşi va face şi la noi apariţia, cu teza falsă a ascendenţeiromane. Şi, în condiţiile amintite, această teză falsă a „prins” şi a cuprins mediile elevate iar de laacestea, prin şcoală în primul rând, prin scrieri, prin presă, s-a extins în cercuri mai largi. Fireşte,au fost şi intelectuali care n-au împărtăşit această teză, în condiţiile în care cultura populară,

memoria colectivă tradiţională nu reţinuse nimic în acest sens. Numai că această memoriecolectivă abia începea, în prima jumătate a sec. al XIX-lea, să fie consemnată în scris.

În 1860, B.P. Haşdeu, prin studiul său: Perit-au dacii? i-a desfiinţat pe „doctorii ardeleni” ai„romanizării”, dar studiul său n-a mai fost reluat, iar de aci înainte „ştiinţificii” (cum le spunea el)au fost foarte „atenţi” la cine îndrăznea să critice „romanizarea”. Proba cea mai puternică în acestsens a fost ulterior efortul „academic” de defăimare a lui Nicolae Densuşianu, părintele Dacologieimoderne, efort care continuă şi azi prin discipolii maeştrilor de atunci. Pentru urmaşii traco-geto-dacilor însă, rămăsese, ca vector forţă, obiectivul refacerii Daciei, planul dacic autohton care ne-atraversat istoria până azi. Dar şi acesta fusese parazitat, mai întâi de aventurieri ai veacurilor XVIşi XVII, apoi, în secolul XVIII, de un plan cu acelaşi nume al „Sfântului Imperiu” şi al Rusiei

ţarilor, cu scopul lor viclean de a pune stăpânire pe întregul Spaţiu românesc. Existenţa unor asemenea planuri străine reprezintă un exemplu în plus pentru existenţa planului autohton, ca şi pentru teama dar şi lăcomia imperiilor vecine. Imperiul Habsburgilor i-a suspectat continuu peromâni de dorinţa constituirii unui Regat al Daciei.

În 1784, pentru a-i grăbi hotărârea împăratului Iosif al II-lea de a reprima revoluţia românilor,extremismul maghiar şi săsesc îi inoculase teama de un „ Horea Rex Daciae”. În acest fel, mediileintelectuale româneşti, în proporţie covârşitoare, după ele şi prin ele şi cele politice, au fostcâştigate de teza falsă a ascendenţei romane a românilor, sau, într-o variantă concesivă: aromanizării şi chiar, în disperare de cauză, a autoromanizării autohtonilor la „focul” „civilizaţiei”imperiale, adusă în suliţele mercenarilor Romei.

După ce, într-un timp atât de îndelungat – la noi, până în plină epocă modernă – a fost inoculatăteza despre care vorbim, când a început adunarea şi editarea izvoarelor scrise, când au începutsăpăturile arheologice, cu publicarea descoperirilor şi elaborarea de lucrări ştiinţifice pe baza lor,cea mai mare parte a cărturarilor de profil din mediile elevate, deja pătrunşi de amintita teză, dar împotriva unei metodologii ştiinţifice, au căutat cu înfrigurare argumente pentru a o demonstra, aucăutat formule de prezentare pentru a o face credibilă, au aruncat vălul tăcerii peste izvoareliterare, chiar dacă apăruseră în studii sau în crestomaţii, ca şi peste opere ce puneau în evidenţă

persistenţa traco-geto-dacilor. Apoi, intervenind mijloace moderne de calcul, domnii romanizatori,adunând catarame, mărgele şi ulcele, au ajuns la procente „semnificative” de „romanizare”. În celedin urmă însă, întregul efort îl putem considera eşuat, căci transformarea unui popor, pe unteritoriu atât de întins şi cu o civilizaţie deja milenară, în altceva, a fost şi rămâne o imposibilitate.Chiar admiţând – într-o variantă, fie şi ilogică şi aistorică – absurditatea, argumentarea s-a făcutcu… mărunţişuri, trecându-se peste argumente puternice precum: ritul şi ritualul autohtonilor,

35



habitatul lor, cu tot ce înseamnă el, inclusiv perpetuarea, în timp, până azi; portul – considerat, pedrept, ca un veritabil monument istoric naţional/specific – cu continuarea lui în timp, până azi;arhitectura ţărănească, cu specificul şi cu legătura ei, demonstrată, cu arhitectura templelor de cultdin Antichitatea traco-geto-dacă7, cu simbolismul ei; înţelepciunea bătrână, despre care vorbescizvoarele antice şi care s-a „întinerit” continuu, amplificându-se, ajunsă până la noi prinexcepţionala creaţie populară, în bună parte deja editată acum în volume multe şi mari. În sfârşit,limba, da, limba, faţă de care „romaniştii” şi „romanizatorii” au eşuat de la început şi încă plutescîn derivă. Cei străini, pentru că nu s-au obosit ori n-au binevoit să cunoască limba română – veritabila cheie a romanisticii – şi adevărata ei istorie. Ai noştri, pentru că s-au aliniat schemeicelor străini8, care le-au fost magiştrii direcţi sau autorităţi istoriografice de necontestat.

Mediile elevate despre care vorbim, au inoculat şi celor politice teza falsă a „romanizării”, iar acestea au integrat-o în politicile şcolare/educaţionale, din generaţie în generaţie, elaborându-se şiopere docte academice şi universitare pe această rută a „plutirii” în derivă. Respectiva teză, dineroarea magiştrilor în cea a discipolilor s-a fortificat, astfel încât este nevoie de o muncă susţinutăşi deloc uşoară s-o scoţi din mintea oamenilor. Mai nou, intervenind şi această cumpănă istorică aintegrării în Uniunea Europeană, integrare ce entuziasmează clasa politică, celor care îndrăznesc să

pună sub semnul întrebării romanizarea li se bate obrazul, cum că ar atenta la fericirea viitoarei„naţiuni civice” a bătrânului continent, din care, sigur, vor face parte şi românii, dar nu ca naţiuneetnică, fiindcă, după gândirea unor noi doctrinari, naţiunii etnice trebuie să-i pregătim funeraliile – o altă plutire în derivă, aceasta însă de cea mai mare gravitate, faţă de care urmaşii noştri, când vor înţelege ce s-a petrecut, ne-ar putea învinui de o politică aistorică şi antinaţională, de înaltă trădare,vinovăţie imprescriptibilă în fluxul istoriei.

NOTE1 Au făcut-o şi pe aceasta. Cu o „sesiune ştiinţifică” între d-lor., „oamenii casei”, „romaniştii”,„romanizatorii” şi, spre „desfătarea” Capitalei, a ţării şi a televiziunilor, cu o „trupă” de maghiaricostumaţi în legionari romani şi puşi să defileze pe Calea Victoriei, după cum a apărut şi în presă.

La aşa omagiere – aşa spectacol!2 V. Pârvan, Dacia , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1958.3 M. Crişan, Cărturari nordici despre geţi şi limba lor scrisă, ed. Arvin Press, Bucureşti, 2004.4 Iordanes, Despre originea şi faptele geţilor, ed. de G. Gheorghe, traducere de prof. DavidPopescu, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2001, Studiul introductiv al editorului.5 Dan Ioan Predoiu, între sec. IV şi XIII, o mie de ani de interzicere a denumirilor de dac şi Dacia,în Renaşterea, publicaţie a Episcopiei Râmnicu Vâlcea, an. 14, serie nouă, iulie-sept. 2003.6 Aurora Peţan, Găuri negre ale istoriei. Pierit-au dacii? Scrieri pierdute cu privire la daci, înFormula As, an. XVI, 2006, nr. 733 (351/4-11 sept, p. 12-13).7 Silvia Păun, Absida altarului, Ed. Per omnes artes, Bucureşti, 2000, ed. bilingvă, 2000, premiatăde Academia Română; idem, România. Valoarea arhitecturii autohtone, Ed. Per omnes artes,

Bucureşti, 2003, ed. bilingvă.8 Gabriel Gheorghe, O ipoteză nouă: româna străveche indoeuropeana comună, în revista„Getica”, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, tom. l, 1992, nr. 3-4; partea I; şi partea a II-a: O ipotezănouă: limba română ţărănească=indoeuropeana comună (2), ibidem, 2005, nr.5-6. Studiucompletat cu altele, ca demonstraţie în sprijin, în lucrarea aceluiaşi autor: Studii de cultură şicivilizaţie românească, vol. I şi II, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2001, respectiv 2005, precum şiîn „Getica” nr. 5-6.

ORIGINEA GETO-DACĂ A LIMBII ROMÂNE

Fragment din lucrarea „Originea geto-dacă a limbii române”, Pontos, Chişinău, iunie 2002Mihai Vinereanu - City University, New York, SUA

36



Argument istoric: În acest subcapitol voi prezenta o serie de date istorice care pot explica de ceromâna nu poate proveni din latină, folosind, de astă dată, argumente strict istorice, după ce încapitolul precedent am prezentat o serie de argumente de ordin lingvistic. Am indicat deja mai suscâteva din elementele istorice extrem de importante, cum ar fi perioada scurtă a controlului romanla nord de Dunăre şi mai presus de orice, teritoriul foarte restrâns pe care romaniil-au stăpânit, comparativ cu teritoriul imens locuit de geto-daci, care nu a fost controlat niciodatăde romani, elemente care au fost ignorate în mod sistematic în mai toate cercetările privitoare laistoria poporului şi a limbii române.Dacă prin absurd dacii din provincia romană Dacia s-au romanizat şi după o romanizare rapidă s-au refugiat în sudul Dunării cum le place roeslerienilor să susţină, nici măcar aceştia nu s-au obositsă demonstreze aşa-zisa dispariţie din istorie a dacilor. Cum a avut loc această dispariţie nimeni nua dat vreo soluţie plauzibilă, deoarece în general acest lucru a fost considerat un fapt de la sineînţeles, deşi absolut nimeni nu l-a argumentat vreodată, afirmându-se vag că ar fi fost asimilaţi fiede slavi, fie de goţi. Dispariţia dacilor din istorie este o ipoteză nedemonstrată, dar cu toate acesteaconsiderată un fapt bine stabilit. În ştiinţă, o ipoteză rămâne o simplă ipoteză (doar cu sensul de

posibilitate, nu de realitate demonstrată), or atâta timp cât o virtualitate nu este sprijinită de dateconcrete, verificabile şi demonstrabile nu poate fi luată drept realitate. Prin urmare, o astfel de

ipoteză nedemonstrată ori insuficient demonstrată poate fi oricând înlocuită cu o nouă teorie, bazată pe date concrete. În cazul originii poporului şi a limbii române, această ipotezănedemonstrată şi în ultimă instanţă nedemonstrabilă a ajuns o "axiomă" repetată timp de peste 100de ani. Cred că a venit timpul ca acestei absurdităţi să i se pună capăt, mai ales că acum avemargumentele necesare să o combatem, deoarece această teorie nu poate rezista argumentelor bazate

pe date.Conform unor astfel de principii, ar fi fost normal ca populaţia să se fi romanizat cel mult acolounde au fost romanii şi să apară un nou popor, iar pe restul teritoriului să fi rămas dacii şi prinurmare să avem de a face cu două limbi şi în ultimă instanţă două popoare diferite, dar nici acestlucru nu s-a întâmplat. Nimeni nu a explicat cum cel mai numeros popor din lume după indieni,fără îndoială cel mai numeros din Europa întins pe un teritoriu vast, a dispărut fără urme din

istorie. Este demn de menţionat că românii şi în ziua de azi sunt răspândiţi pe un teritoriu întinschiar dacă în multe locuri nu mai sunt majoritari, iar acum 800-1000 de ani (cf. N. Drăganu, 1933)erau mult mai bine reprezentaţi unde azi s-au împuţinat sau au dispărut chiar. Cum au ajuns daciiromanizaţi din Oltenia şi sudul Ardealului să romanizeze rapid o populaţie cu mult mai numeroasăca ei pe un teritoriu imens pe o rază de peste 1000 de km la est şi la nord, când invaziile de tot felulveneau tocmai din această direcţie. Cu mult mai interesant devine totul, atunci când constatăm că

prezenţa românilor în aceste locuri este atestată cu mult timp înainte de întemeierea statelor feudaleromâneşti, prezenţa lor depăşind cu mult în acele timpuri graniţele acestor state româneşti şi chiar a oricărui stat românesc vechi sau modern. Lucrarea de faţă îşi propune tocmai să arateneverosimilitatea ipotezelor privitoare la originea poporului şi a limbii române. Cum au ajunsdaco-geţii din Transnistria şi Ucraina să fie romanizaţi când nu a călcat picior de roman vreodată

pe acolo, nimeni nu s-a aventurat să explice. În aceste locuri toponimia veche şi hidronimia atestă prezenţa strămoşilor noştri daco-geţi pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri şi până azi. A.Boldur (1980) consultând o serie de surse istorice, cu precădere vechi cronici ruseşti, identifică omulţime de hidronime şi toponime traco-dacice în Volhinia, Galiţia, Podolia, întinzându-se de faptde pe malurile Pripetului până în Balcani. Astfel Boldur găseşte 28 de toponime traco-dace avândcomponenta -dava în bazinul râurilor San şi Bugul de Vest, 19 astfel de toponime, în bazinulrâurilor Styr şi Sluci, 37 în bazinul râurilor Teterev şi Bugul de Sud, iar între Prut şi Nistru 179 dedenumiri dacice, între care 95 de astfel de toponime în -dava.Revenind la cucerirea Daciei de către romani şi transformarea colţului de sud-vest al regatuluidacic în provincie romană, acest eveniment cu totul nefast în istoria poporului nostru, care a avutloc în anul 106 DC1 când imperiul roman atinsese culmea gloriei şi perioada de extindere maximă,trebuie să reamintim câteva date care au fost tot timpul trecute cu vederea. Provincia romană Daciaa fost instaurată în anul 107 DC, dar în tot timpul existenţei sale această provincie nu s-a bucuratde linişte. Pentru a trasa doar câteva coordonate cronologice amintesc că Dacia a fost cucerită cu

37



mult mai târziu decât alte teritorii din Europa devenite ulterior provincii romane. Astfel Dacia afost cucerită la peste 200 de ani după ce procesul de cucerire lentă a peninsulei iberice s-a încheiat(considerând căderea Numantiei din 133 ÎC ca punct terminus în acest proces), peste un secol şi

jumătate după cucerirea Galiei (52 ÎC), peste 100 de ani după cucerirea Raetiei. În plus, în aceste provincii romanii au avut control asupra întregului teritoriu, pe când la nordul Dunării au controlatdoar cca 1/5 din teritoriul întregului regat dacic cum deja am arătat mai sus. Romanii şi-au retrasadministraţia din Dacia la 271 DC, deşi relatările autorilor antici indică o pierdere a controluluireal la nordul Dunării înainte de această dată, mai precis pe la 265 DC. Cel mai probabil romaniiau pierdut total controlul la nordul Dunării pe vremea împăratului Galienus dacă nu şi maidevreme. Retrageri similare ca cea din nordul Dunării nu a avut loc nici din Gallia, nici dinPeninsula Iberică, provincii care au rămas parte integrantă a imperiului până la prăbuşirea acestuia.Pe lângă toate acestea în Dacia, ca şi în Moesia, Dalmaţia şi Pannonia nu au avut niciodată loccolonizări, cu italici sau ne-italici, cei care veneau în aceste locuri veneau numai din iniţiativă

personală, după cum arată Th. Mommsen. De altfel ceea ce i-a interesat pe romani în Dacia a fostdoar minele de aur din munţii Apuseni, precum şi cele de sare de pe valea Oltului şi alte câtevaastfel de mine situate în jumătatea de sud a Ardealului. De aceea imperiul nici nu s-a extins dincolode aceste zone de interes strict economic.

Pe lângă aceste argumente se pot menţiona concepţiile a doi dintre cei mai mari istorici români şianume N. Iorga şi V. Pârvan. Aceşti doi mari istorici se îndoiesc fiecare în felul său căromanizarea a putut avea loc într-o perioadă de timp aşa de scurtă. Pârvan (1956) arată că romaniicuceresc târziu provinciile illire şi trace de la nord şi est de Alpi până la Dunăre. Cucerirea acestor teritorii s-a făcut foarte încet astfel Pannonia Inferioară, Moesia Inferioară precum şi Thracia vor mai rămâne încă în afara organizării romane, până în prima jumătate a sec. 1 DC. Regiunile dinThracia şi Moesia vor rămâne state clientelare conduse de regi locali până către mijlocul sec.1 DC.Pârvan nu aminteşte însă că pe vremea lui August puţin a lipsit ca Roma să fie distrusă după ce afost înfrântă de o coaliţie illiro-pannono-tracă (cf. Velleius Paterculus). De altfel şi Noricum şiRhaetia au avut o soartă similară cu Thracia şi Moesia păstrând multă vreme organizarea localăsub protectorat roman, după ce Roma cucerise demult Gallia, Spania, nordul Africii, Asia Mică. În

schimb Pârvan crede în mod complet eronat că pannonii, illirii şi traco-dacii au fost romanizaţi denegustorii romanii cu mult timp înainte ca armatele romane să cucerească aceste teritorii începândcu 200 ÎC: o afirmaţie fără sens şi fără vreo dovadă istorică. Niciunde în întreaga istorie universalănu a avut loc aşa ceva. În sprijinul ideii sale aberante citează pe Velleius Paterculus care povesteştela numai 15 ani de la cucerirea Pannoniei, după o serie de războaie crâncene că aceştia vorbeau unfel de latină: "omnibus autem Pannonis non disciplinae tantum modo, sed lingue quoque notitiaRomanae". Desigur pannonii vorbeau o limbă apropiată de latină, deoarece erau illiri, deci erauvorbitori de traco-illiră, dar în nici un caz nu puteau vorbi latina la vremea aceea aşa cum greşitcrede V. Pârvan, mai ales că pannonii nu cedaseră cu uşurinţă romanilor, luptând cu dârzeniemultă vreme împotriva Romei. V. Paterculus spune clar că pannonii aveau obiceiuri comune curomanii inclusiv disciplina militară romană pe care nu le deprinseseră în cei câţiva ani de

dominaţie romană, ci le avuseseră cu mult timp înainte având origini comune cu aceştia din urmă.Pannonii au făcut parte din regatul lui Burebista, regat întemeiat pe principii naţionale, după cefuseseră alungaţi toţi celţii din aceste locuri. Din afirmaţiile lui V. Paterculus reiese că pannoniiaveau aceleaşi obiceiuri cu romanii, ceea ce denotă că erau înrudiţi îndeaproape. Faptul că

pannonii înţelegeau bine latina, acest lucru este o mărturie în plus că limba vorbită de ei eraapropiată de latină. De altfel cam în aceeaşi perioadă, Ovidiu se plânge că la Tomis nu este nimenisă înţeleagă latina, deşi el însuşi reuşeşte să înveţe repede limba getică. Tot el spune că geţii râd

prosteşte când aud vorbindu-se latină, lucru firesc dacă luăm în considerare apropierea, dar neidentitatea celor două limbi; astfel geţii percepeau o getică "stâlcită" când auzeau vorbindu-selatină ceea ce stârnea râsul. Pârvan, în acelaşi context, afirmă în mod cu totul nejustificat căMoesia era romană înainte de 43-49 DC când a devenit provincie romană pentru a fi colonizată cu

peste 100 000 de daci de peste Dunăre, colonizare care nu avea nimic de a face cu limba vorbită înMoesia, din punctul de vedere al Romei, cel mult noii colonişti veniţi din nord se puteau simţi caacasă, deoarece localnicii vorbeau aceeaşi limbă cu ei. Tot el afirmă că primele influenţe italice în

38



Dacia merg până în epoca villanoviană, deci din epoca bronzului. După cum vom vedea civilizaţia bronzului şi apoi a fierului trebuie să fi venit din răsărit spre apus şi în nici un caz invers, dar desigur pe vremea lui Pârvan arheologia nu se afla în stadiul de azi. Această idee este preluată deBoldur (1980) care afirmă tot în maniera lui Pârvan şi Iorga că dacii au fost romanizaţi cu multînainte de cucerirea Daciei. Boldur crede că dacii au fost romanizaţi de celţii veniţi din apus încădin epoca bronzului fără să ne explice în primul rând cum s-au romanizat celţii înşişi la aceavreme, când cetatea Romei nu se zidise încă.Pentru a justifica aceeaşi idee a imposibilităţii romanizării dacilor într-o perioadă aşa de scurtă, N.Iorga (1989) recurge la o explicaţie cu totul diferită decât cea a lui Pârvan şi anume aceea aemigrării masive de ţărani italici în toată zona illiro-tracă, fenomen care ar fi avut loc cu mult timpînaintea cuceririi acestor locuri de către romani, fără să aducă nici cea mai neînsemnată dovadăistorică în afara propriei sale imaginaţii bogate. În plus, Iorga ignoră cu desăvârşire faptul că lavremea la care el se referă, în Italia existau încă mai multe popoare care vorbeau limbi diferitechiar dacă multe erau înrudite între ele. Iniţial, latina s-a vorbit doar în Latium, o regiune nu maimare decât un judeţ din zilele noastre. Iorga consideră că Traian nu a cucerit Dacia din motive deglorie şi ambiţie personală în sensul lor cavaleresc din timpurile moderne şi de asemenea nu credecă Dacia a fost romanizată după 107 DC, când a devenit provincie romană care a dăinuit până la

retragerea lui Aurelian. Şi el, ca toţi ceilalţi istorici, pare să ignore faptul că doar o mică parte ateritoriului locuit de daci a fost sub controlul Romei. În continuare, Iorga arată că vreo 50 de ani audurat războaiele care avut loc înainte de retragerea romanilor, perioadă de totală instabilitate

politică în zonă, la care se adaugă încă vreo 20 de ani pentru pregătirea şi venirea coloniştilor. Înschimb, el ignoră faptul că multe decenii după înfiinţarea Daciei romane au avut loc răscoale aledacilor din provincie, dar şi invazii ale dacilor liberi şi ale goţilor. Ţinând cont şi de acest fapt, nurămân decât 40-50 de ani de relativă linişte, când colonişti romani se puteau stabili în Dacia. Înacelaşi timp, Iorga menţionează clar că aceşti colonişti erau "romani" din Syria, Asia Mică, Egipt,Brittania, dar şi mai de aproape, din Grecia şi Tracia. În acest caz aceşti colonişti vorbeau o latinăstricată, cu diferite accente şi particularităţii din zonele respective. Iorga înţelege bine faptul că un

popor ca să se deznaţionalizeze trebuie să fie invadat de o populaţie mai numeroasă, având aceeaşi

ocupaţie şi bineînţeles să vorbească o altă limbă. Având aceeaşi ocupaţie, cele două grupuri etnicesunt în permanent contact social şi astfel populaţia mai numeroasă poate deznaţionaliza pe cea mai puţin numeroasă. Şi aici, Iorga scoate asul din mânecă, pentru că dacă lucrurile stau aşa, trageconcluzia că: " Într-o anumită fază din viaţa ei economică, Italia nu a avut nevoie de ţărani şi i-aexportat. Erau vilele, latifundiile, casele de plăcere, parcurile de vânătoare , viaţa de lux". Maideparte Iorga afirmă, fără să demonstreze, că Roma importa produsele agricole şi nu mai aveanevoie de ţărani. Astfel, el ajunge la strania concluzie că: "Şi atunci a venit deodată un aflux de

populaţie, deznaţionalizând parte din illirieni şi traci. Şi confundându-se deznaţionalizaţii în masacivilizatoare, au întărit-o. Curând au mers înainte cu toţii, păstrând aceleaşi ocupaţii, tot mainumeroşi până au ajuns la limita Dunării şi au trecut-o pe la Drobeta. După opera dedeznaţionalizare făcută pe tăcutele de popor, a venit apoi împăratul care a dus această operă mai

departe". Iorga nu mai spune ce s-a întâmplat cu dacii de la nordul Dunării după ce traciideznaţionalizaţi au trecut Dunărea pe la Drobeta; de ce tocmai pe la Drobeta şi nu şi pe altă parte,Iorga din nou omite să spună, dar nici nu ar fi avut ce spune, pentru că toate aceste afirmaţii sunt

pure invenţii. Mai departe tot el afirmă că : "Nu văd ce argumente logice s-ar putea aduce în contraacestei teorii. Doar Peninsula Balcanică nu este închisă cu ziduri chinezeşti de către Dunăre, şi un

prisos de populaţie era sigur aici. Şi nimeni nu poate împiedica lucrul acesta că din locul unde populaţia era mai densă, ea să treacă în locul unde era mai rară şi din locul unde populaţia era mai puţin liberă din punct de vedere social şi politic ea să treacă acolo unde social şi politic, populaţiaera mai liberă". După cum se vede, Iorga inventează un întreg scenariu prin care trebuia "săexplice" romanizarea dacilor, nu numai fără dovezi şi argumente concrete, dar şi cu afirmaţii foartegreu de susţinut în orice condiţii istorice. De ce ar fi părăsit în masă ţăranii din Italia pământurilelor şi să "invadeze" pur şi simplu pe illiri şi pe traci? În acea vreme, dar şi mult mai târziueconomia ţărănească era de tip autarhic, în sensul că ţăranii trăiau din ce produceau pe pământullor, fără să-şi vândă produsele decât în mică măsură, dacă presupunem că cei bogaţi importau

39



produsele agricole aşa cum susţine Iorga. Emigrând din Peninsula Italică, avea cineva mai multănevoie de ei în ţinuturile illire şi trace decât în Italia? Existau acolo mai mulţi amatori să lecumpere produsele? Cu siguranţă că nu! De ce populaţia illiro-tracă trebuia să fie rară ca să fie loc

pentru invazia italică? Herodot ne spune în sec. 5 ÎC că tracii erau cel mai numeros popor dinlume, după indieni, deci cu mult timp înainte de presupusa invazie a italicilor în aceste locuri. Dece primii ar fi lăsat pe italici să le ocupe teritoriile, mai ales că aceştia din urmă nu s-au aşezatacolo prin forţa armelor, ba mai mult, atât illirii, cât şi tracii erau foarte bine organizaţi în stateconduse de regi locali. Aceste state au opus o rezistenţă dârză chiar armatelor romane, cărora le-aluat un timp îndelungat să supună aceste regiuni, aşa cum reiese chiar din scrierile autorilor romanişi cum o recunosc şi istorici moderni. Aceşti autori relatează de cele mai multe ori cu lux deamănunte despre războaiele duse de romani pentru a cuceri pe illiri, pannoni şi traci, fără să maienumerăm războaiele împotriva puternicului regat dacic de la nordul Dunării. După cum se poatevedea, în ciuda convingerii lui Iorga, există pe lângă argumente istorice, o mulţime de argumentede logică împotriva teoriei sale.Situaţia politico-militară la nordul Dunării în timpul stăpânirii romane: În decursul celor cca 150de ani de existenţă a provinciei Dacia, au avut loc tot timpul fie invazii din afara provinciei, fierevolte din interior, fie şi una şi alta. Voi face o scurtă trecere în revistă a acestor mişcări. Prima

mare mişcare de acest fel are loc la anul 117 AD, anul morţii lui Traian, mort în Asia Mică, la scurttimp după pierderea bătăliei cu parţii. În acest an, are loc o dublă invazie, una condusă de iazigidin apus şi alta din răsărit, condusă de roxolani. Coincidenţa în timp şi atacul simultan din douădirecţii diferite indică faptul că această invazie a fost plănuită cu mult timp înainte, cu toate că

provincia nu avea decât 10 ani de existenţă. Succesorul lui Traian, Hadrian încearcă să controlezesituaţia, învingându-i pe roxolani, pe de o parte şi cumpărând cu bani grei pacea cu iazigii. Noulîmpărat era hotărât să abandoneze cu totul această provincie, cum făcuse deja cu încă trei provinciidin răsărit şi anume Armenia, Mesopotamia şi Asiria. Istoricul roman Eutropius scrie că împăratula fost convins de oamenii săi să renunţe la ideea abandonării Daciei pentru că "prea mulţi cetăţeniromani ar cădea în mâinile barbarilor", dar este mai mult ca sigur că atât prestigiul noului împărat,cât şi al imperiului, ar fi avut mult de suferit dacă atât de multe teritorii ar fi fost cedate într-o

perioadă de timp aşa de scurtă. Drept consecinţă, Hadrian dispune construirea faimosului limesalutanus, de-a lungul Oltului, care era de fapt graniţa de răsărit a provinciei. Acest limes era un valde apărare din pământ, construit pe partea de răsărit a Oltului pentru a opri invaziile venite dinaceastă direcţie. Un val similar a fost construit în aceeaşi perioadă în Britania, pentru a opriinvaziile picţilor din actuala Scoţie. Ceva mai târziu, în timpul domniei împăratului Antoninus(138-161 DC) are loc o revoltă a dacilor din provincia Dacia, susţinută de o invazie a dacilor liberi,cei din afara provinciei. De asemenea în timpul aşa-numitului război marcomanic, care a durat 20de ani, pe vremea lui Marcus Aurelius (161-180 DC), care a domnit imediat după Antoninus, auavut loc mai multe revolte în Dacia, precum şi o serie de invazii din exterior. În una din acestea,condusă de un prinţ dac, atât Sarmisegetusa, capitala provinciei, cât şi Alburnus, centrul deexploatare a aurului din Munţii Apuseni, au fost distruse şi arse.

Pe de altă parte, goţii, care în ultimă instanţă au dat lovitura de graţie imperiului roman, au atacatconstant nu numai provincia de la nordul Dunării, ci şi la sud de Dunăre. Goţii au venit de laMarea Baltică în nordul Mării Negre, de unde s-au angajat în atacuri repetate împotriva romanilor

până în secolele 3-4 DC, când vizigoţii pleacă în Italia, iar puterea ostrogoţilor e distrusă de huni,la 375 DC. Este demn de menţionat că sub numele de goţi se ascundeau de multe ori geţii, istoriciiromani şi bizantini confundându-i de cele mai multe ori (mă întreb câte astfel de confuzii, întinse

pe durata a sute de ani, or exista în istorie...). Uneori această confuzie e eliminată când autoriiantici indică triburile costobocilor sau al carpilor, care ştim sigur că erau daci. Toate aceste triburiau atacat imperiul fie separat, fie împreună. De pe la 230 DC încoace, aceste atacuri au devenit totmai puternice. În cele mai multe cazuri, romanii erau nevoiţi să cumpere pacea cu bani, şi încazurile când reuşeau să oprească un atac îşi luau supranumele pompos de Dacicus ori Carpicus(nu Goticus?). În timpul lui Galienus (260-268 DC), goţii (unii autori antici îi numesc însă geţi)lansează un atac de proporţii, venind cu corăbiile pe Marea Neagră în provinciile romane de lasudul Dunării. Scriitorii romani Iordanes, Ammianus Marcelinus, Zosimus, Aurelius Victor toţi

40



scriu că romanii au pierdut total controlul la nordul Dunării în această perioadă. Retragerea oficialăa avut loc la 271 DC de către Aurelian, el însuşi trac de origine, ordonând distrugerea podului de

pe Dunăre de la Turnu-Severin, măsură necesară cu scopul de a opri invaziile din nord. Dar aceastămăsură nu a oprit complet aceste invazii din nordul Dunării. Un secol mai târziu, venirea hunilor şiavarilor în regiune a împins pe vizigoţi în sud. Dar şi aceste popoare nou venite la nordul Dunăriifăceau multe incursiuni pe celălalt mal al Dunării.

Date post:	05-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	olgaconstantin
View:	225 times
Download:	0 times

Dacia Revival - Culegere de articole

Documents